P. 1
Clavel James Shogun Vol 2

Clavel James Shogun Vol 2

|Views: 7|Likes:
Published by Monica

More info:

Published by: Monica on Sep 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/01/2015

pdf

text

original

Coperta: VASILE SOCOLIUC Consultanţă de limbă japoneză: CRISTINASMARANDESCU Consilier literar: VIORICA MATEI

James Clavell SHOGUN
©JAMES CLAVELL, 1975 Hodder & Stoughton Ltd. Coronet editon, 1983 Great Britain.

JAMES CLAVELL

SHOGUN
VOLUMUL 2

Traducere şi note

FAUR AGACHI

f\

C\

EDITURA GEBIMEX PRESS 1994

Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurii GEBIMEX PRESS

CAPITOLUL 37
îngrijitorul de la hulubărie ţinea pasărea grijuliu, dar ferm, ca Toranaga să-şi poată scoate hainele ude. Galopase pînă aici prin ploaie. Naga şi ceilalţi samurai se adunaseră neliniştiţi în uşa scundă, nepăsători la ploaia caldă care încă se revărsa în torente, bătînd darabana pe acoperişul de ţiglă. Grijuliu, Toranaga îşi usca mîinile. Omul îi întinse porumbelul. Doi cilindri subţiri, din argint bătut, erau agăţaţi de fiecare dintre picioarele păsării. De obicei ar fi fost doar unul. Toranaga trebui să se străduiască mult ca să-şi stăpînească tremurul nervos al degetelor. Dezlegă cilindrii şi se duse cu ei în lumina ferestrei ca să le cerceteze minusculele sigilii. Recunoscu semnul secret al lui Kiri. Naga şi ceilalţi îl priveau încordaţi. Faţa lui nu trăda nimic. Toranaga nu rupse sigiliile deîndată, oricît de mult ar fi dorit-o. Răbdător, aşteptă pînă cînd fu adus un chimono uscat. Un servitor îi ţinea o umbrelă mare, din hîrtie unsă cu ulei şi el se îndreptă către propriile sale încăperi din fortăreaţă. îl aşteptau supa şi ceaiul. Le sorbi şi ascultă ploaia. Cînd se simţi liniştit, aşeză străji şi merse într-o încăpere interioară. Rămăsese doar el singur şi atunci rupse sigiliul. Hîrtia celor patru suluri era foarte subţire, caracterele mărunte, mesajul lung şi cifrat. Descifrarea dură mult. Cînd luă sfîrşit, citi mesajul şi apoi îl reciti a doua oară. Apoi îşi lăsă mintea să cutreiere. Veni noaptea. Ploaia se opri. O, Buddha, fă ca recolta să fie îmbelşugată, se rugă. Acesta era anotimpul cînd cîmpurile de orez erau inundate şi în toată ţara răsadurile de orez, de un verde crud, erau plantate în parcelele aproape lichide, fără urmă de buruiană, ca să fie culese în patru sau cinci luni, după cum avea să fie vremea. Şi în întreaga ţară, sărman şi bogat, eta şi împărat, servitor şi samurai, toţi se rugau pentru doar atîta ploaie cîtă trebuia şi soare şi umiditate doar după trebuinţă în acel anotimp. Şi fiecare bărbat,-femeie şi copil număra zilele pînă la recoltă. Vom avea nevoie de multe grîne anul acesta, gîndi Toranaga: -Naga! Naga-ja«! Fiul său sosi alergînd. -Da, tată.

-La prima oră după răsăritul soarelui adu-l pe Yabu-san şi pe

sfetnicii lui pe platou. De asemeni, pe Buntaro şi cei trei căpitani ai noştri. Şi pe Mzriko-san. Adu-i pe toţi pe platou în zori. Mariko-san poate să servească cha. Da. Şi vreau ca Anjin-5cn să fie gata în tabără. Străjile să ne înconjoare la două sute de paşi. -Da, tată. Naga se întoarse să urmeze porunca. Fără a se putea stăpîni, izbucni: E război? Este? Pentru căJToranaga avea nevoie de o undă de optimism prin cetate, nu îşi mustră fiul pentru obrăznicie şi lipsa lui de disciplină. - Da, spuse. Da. Dar după voia mea. Naga trase panoul după el şi o rupse la fugă. Toranaga ştia că, deşi faţa şi purtările lui Naga aveau să fie cu grijă cumpănite, nimic n-ar fi putut ascunde înfierbînlarea mersului său, sau flacăra din adîncul privirii. Aşa că zvonuri peste zvonuri aveau să izbucnească prin Anjiro ca să se răspîndească iute prin Izu şi mai departe, dacă aveau să fie aţîţate cum trebuie. S-a hotărît acum, spuse tare către florile care se ridicau senine în takonot ia, cu umbrele unduind în lumina plăcută a luminării. Kiri îi scrisese: "Alteţă, mă rog lui Buddha să fii bine şi în siguranţă. Acesta este ultimul nostru porumbel călător şi, de asemenea, mă rog lui Buddha ca să-l călăuzească către tine. Trădătorii i-au ucis pe toţi ceilalţi noaptea trecută, dînd foc hulubăriei. Doar acesta a scăpat numai pentru că era bolnav şi îl îngrijeam eu însămi. Ieri seară seniorul Sugiyama a demisionat dintr-o dată, cum a fost plănuit. Dar înainte de a putea scăpa cu fuga, a fost încolţit la marginea Osakăi de roninii lui Ishido. Din nefericire, o parte din familia lui Sugiyama a fost prinsă odată cu el. Am mai auzit că a fost trădat de unul dintre oamenii lui. Sînd zvonuri că Ishido a propus un compromis. Că dacă seniorul Sugiyama îşi amînă demisia pînă după întîlnirea de mîine a Consiliului Regenţilor, aşa ca să poţi fi acuzat legal, îi va garanta în schimb că Consiliul îi va da oficial lui Sugiyama întreg Kwanto şi, ca o dovadă a bunei credinţe, Ishido îl va elibera pe el şi familia lui de îndată. Sugiyama a refuzat să te trădeze. Imediat Ishido a poruncit unor eta să-l convingă. I-au torturat copiii, apoi concubina, în faţa lui, dar el

nu te-a părăsit. Au pierit toţi de o moarte urită. A lui, cea din urmă, a fost cea mai rea. Desigur, n-au fost martori la această trădare şi totul e doar din vorbe. Dar eu cred. Desigur, Ishido a negat orice amestec sau participare la omor, spunînd că îi va căuta pe ucigaşi. La început, Ishido a susţinut că Sugiyama nu a demisionat m'ciodată, de fapt, şi deci, după părerea lui, Consiliul poate încă să se întrunească. Am trimis copii după demisia lui Sugiyama celorlalţi regenţi, Kiyama, Ito şi Onoshi, o alta, pe faţă, lui Ishido şi am trimis alte patru copii să treacă pe la toţi daimyo. Cît de înţelept din partea ta, Tora-c/ian, să ştii că va fi nevoie de copii în plus. Aşa că de ieri, exact cum ai plănuit cu Sugiyama, Consiliul nu mai există legal. Şi în asta ai reuşit pe depun. Veşti bune: Seniorul Mogami a reuşit să iasă din oraş cu toată familia şi samuraii săi. Acum este pe faţă aliatul tău, aşa că flancul cel mai îndepărtat din nord este asigurat. Seniorii Maeda, Kukushima, Asano, Ikeda şi Okudiara s-au strecurat cu toţii în tăcere afară din Osaka, noaptea trecută şi, de asemenea, seniorul creştin Oda. Vestea proastă este că familiile Maeda, Ikeda şi Oda, şi o duzină de alţi daimyo de seamă, nu au scăpat şi sînt acum ostateci aici, împreună cu alţi cincizeci sau şaizeci seniori mai mărunţi şi nehotărîţi. Veste proastă este că, ieri, fratele tău vitreg, Zataki, seniorul de Shinano, a declarat public că e alături de moştenitorul Yaemon, acuzîndu-te că ai complotat cu Sugiyama ca să răstorni Consiliul Regenţilor, creînd haos, aşa că hotarul tău din nord-est este descoperit şi Zataki şi cei cincizeci de mii de fanatici ai săi sînt împotriva ta. Vestea proastă este că aproape toţi daimyo au acceptat invitaţia împăratului. Vestea proastă este că nu puţini dintre prietenii şi aliaţii tăi de aici sînt nemulţumiţi că nu le-ai dat de ştire dinainte despre strategia ta, aşa încît să-şi poată pregăti o cale de retragere. Vechiul tău prieten, marele senior Shimazu, e unul dintre ei. Am auzit în după amiaza aceasta că a cerut în public ca împăratul să poruncească tuturor seniorilor să îngenuncheze în faţa băiatului Yaemon acum.

Vestea proastă este că doamna Ochiba îşi ţese cu iscusinţă plasa, promiţînd feude şi titluri şi ranguri celor nehotărîţi. Tora-chan, e mare păcat că nu e de partea ta. E un duşman demn de luat în seamă. Doamna Yodoko, singură, sfătuieşte pe toţi să se roage şi să fie liniştiţi, dar nimeni n-o ascultă, iar doamna Ochiba vrea să grăbească războiul acum, cît timp ea simte că eşti slab şi izolat. îmi pare rău, stăpîne, dar eşti izolat şi, cred eu, trădat, Cel mai rău dintre toate este că acum regenţii creştini Kiyama şi Onoshi s-au unit pe faţă şi ţi se opun cu înverşunare. în dimineaţa asta au dat împreună o declaraţie prin care deplîng "dezertarea" lui Sugiyama, spunînd că gestul său a adus dezordine în împărăţie şi că "trebuie toţi să fim puternici pentru binele împărăţiei. Regenţii au cea mai mare responsabilitate. Trebuie să ne pregătim să strivim împreună orice senior sau grup care doreşte să răstoarne testamentul lui Taiko sau moştenitorul legal!" înseamnă asta că plănuiesc să se întrunească sub forma unui Consiliu de patru regenţi? Unul dintre spionii noştri creştini de la casa Sutanelor Negre de aici mi-a şoptit că preotul Tsukku-san a părăsit în taină Osaka acum cinci zile, dar nu ştiu dacă s-a îndreptat către Yedo sau Nagasaki, unde e aşteptată Corabia Neagră. Ştiai că va sosi foarte devreme în acest an? Poate peste douăzeci sau treizeci de zile? Alteţă, m-am ferit întotdeauna să-ţi dau sfaturi pripite spijinindu-mă pe vorbe, zvonuri, iscoade sau intuiţia feminină. (Iată, vezi Tota-chan, am învăţat de la tine.) Dar timpul e scurt şi s-ar putea să nu-ţi mai pot vorbi vreodată. Mai întîi, prea multe familii prinse aici, Ishido nu le va lăsa niciodată să plece (aşa cum nu ne va lăsa nici pe noi). Aceşti ostateci sînt un pericol nemăsurat pentru tine. Puţini seniori au tăria sau simţul datoriei pe care l-a avut Sugiyama. Foarte mulţi, cred eu, vor trece acum de pfortea lui Ishido, deşi fără tragere de inimă, din cauza acestor ostateci. Apoi, cred că Maeda te va trăda. Şi, de asemenea, probabil şi Asano. Am ţinut socoteala tuturor celor două sute şi şaizeci şi patru de daimyo din ţinuturile noastre dintre care numai douăzeci şi patru te vor urma cu siguranţă şi poate încă alţi cincizeci. Asta nu-i de ajuns. Kiyama şi Onoshi vor strînge toţi, sau cea mai mare parte dintre daimyo creştini şi eu cred că nu ţi se vor alătura acum. Seniorul Mori, cel mai bogat şi mai mare dintre toţi, 8

este împotriva ta personal, ca întotdeauna, şi îl va atrage pe Asano, Kobayakawa şi, poate, pe Oda, în plasa sa. Cu fratele tău vitreg, seniorul Zataki, potrivnic, poziţia ta este foarte nesigură. Te sfătuiesc să declari "Cer de Purpură" deîndată şi să te repezi la Kyoto. E singura ta speranţă. Cît despre doamna Sazuko şi despre mine însămi, sîntem bine şi mulţumite. Sarcina se desfăşoară bine, şi dacă este karma copilului să se nască, aceasta se va întîmpla. Sîntem în siguranţă în colţul nostru din castel, cu uşile bine încuiate şi cu obloanele coborîte. Samuraii noştri îţi sînt devotaţi, ţie şi cauzei tale, şi dacă este karma noastră să părăsim această viaţă, atunci o vom părăsi senini. Doamna ta îţi duce mult dorul, foarte mult. Cît despre mine, Tora-chan, tînjesc să te văd, să rid cu tine şi să-ţi văd zîmbetul. Singurul meu regret în moarte va fi că n-am mai putut să fac aceste lucruri şi să te priveghez. Dacă este o viaţă viitoare şi Dumnezeu, sau Buddha, sau kami există, îţi promit că am să-i fac, cumva, pe toţi, să treacă de partea ta. Deşi mai întîi am să-i fac să mă facă mai subţire şi tînără şi rodnică pentru tine, dar să-mi lase bucuria mincării. Aceasta ar fi, într-adevăr, paradisul, să fiu în stare să mănînc şi să mănînc şi totuşi să fiu de-a pururi tînără şi subţire. îţi trimit rîsul meu. Fie ca Buddha să te binecuvinteze pe tine şi

Toranaga le citi mesajul, sărind peste partea care vorbea despre Kiri şi doamna Sazuko. Cînd termină se priviră cu toţii, fără să-şi creadă urechilor, nu doar pentru cele scrise pe hîrtie, dar şi pentru că Toranaga îi făcea atît de deschis părtaşi la tainele sale. Erau aşezaţi în jurul lui pe saltele, într-un semicerc, în centrul platoului, fără străji, feriţi de iscoade. Buntaro, Yabu, Igurashi, Omi, Naga, căpitanii şi Mariko. Străjile erau aşezate la două sute de paşi depărtare. - Aş vrea cîteva sfaturi, spuse Toranaga. Sfetnicii mei sînt în Yedo. Această problemă este urgentă şi vreau ca voi toţi să le ţineţi locul. Ce-o să se-ntîmple şi ce-ar trebui să fac. Yabn-san. Yabu fierbea. Fiecare cale părea să ducă la dezastru. - Mai întîi, Alteţă, ce însemnă, de fapt, "Cer de Purpură"? 9

-Este numele codificat pentru planul final de bătălie. Cu un singur asalt violent asupra Kyotoului, cu toate legiunile mele, bazîndumă pe mobilitate şi surpriză, ca să pun stăpînire pe capitală, înlăturînd forţele duşmane care acum o înconjoară, să smulg persoana împăratului din ghearele murdare ale celor care l-au înşelat, conduşi de IsMdo. Odată ce Fiul Cerului este eliberat cu bine din ghearele lor, să-l rog să retragă mandatul prezentului Consiliu, care e vădit alcătuit din trădători, sau dominat de trădători, şi să-mi încredinţeze mie acest mandat, să formez un nou Consiliu care va pune interesele împărăţiei şi Moştenitorului înaintea ambiţiilor-personale. Voi conduce douăzeci, pînă la o sută de mii de oameni, lăsîndu-mi pămînturile neapărate, flancurile descoperite şi retragerea neasigurată. Toranaga îi văzu holbîndu-se aiuriţi la el. Nu spusese nimic despre trupele de samurai de elită care fuseseră strecuraţi atît de tainic în multe dintre castelele importante şi în provincii, în decursul anilor, şi care trebuiau să se ridice deodată la răscoală ca să creeze haosul atît de esenţial planului său. Yabu izbucni: -Dar va trebui să te lupţi pentru fiecare pas din drum. Ikawa Jilckyu gîtuie drumul Tokaido pe o sută de ri. Şi multe alte întărituri ale lui Ishido, restul. -Da, dar eu plănuiesc să năvălesc spre nord-est, de-a lungul Koshu-kaido, apoi să izbesc în jos, către Kyoto şi să mă ţin departe de coastă. Cei mai mulţi îşi clătinară capetele şi începură să vorbească, dar Yabu îi acoperi. -Dar, Alteţă, mesajul spune că ruda ta, Zataki-«m, a trecut deja de partea duşmanului. Acum drumul către nord este deja închis. Provincia lui este tăiată de Koshu-kaido. Va trebui să treci luptînd prin tot Shinano, care e ţinut muntos şi foarte greu. Iar oamenii săi sînt fanatic de credincioşi lui Zataki-tftfrt. Vei fi ciopîrţit în munţii aceia. -Asta este singura cale. Singura cale pe care am o şansă. Sînt de acord că sînt prea mulţi duşmani pe drumul de coastă.Yabu trase cu ochiul la Omi, dorind să se poată sfătui cu el, blestemînd mesajul şi întreaga încurcătură de la Osaka, displăcîndu-i
10

că trebuie să fie primul care să vorbească şi urînd, din adîncul sufletului, statutul de vasal pe care îl acceptase la insistenţele lui Omi. - Este singura voastră şansă, Yabu-sama, susţinuse Omi. Singura cale prin care veţi ocoli cursa lui Toranaga şi vă veţi lăsa loc de mişcare. Igurashi îl întrerupsese furios. -Mai bine să sărim pe Toranaga azi, cînd are doar cîţiva oameni aici. Mai bine omorîţi-l şi duceţi-i capul lui Ishido cît mai e timp. -Mai bine să aşteptăm. Mai bine să avem răbdare. -Ce se întîmplă dacă Toranaga porunceşte stăpînului nostru să cedeze Izu? strigase Igurashi. -Ca de la senior la vasal, Toranaga are acest drept. N-o s-o facă niciodată. Are nevoie de stăpînul nostru mai mult ca niciodată acum. Izu este straja sa din sud. Nu-şi poate îngădui să aibă Izu drept duşman! Trebuie să-l aibă pe stăpînul noastru de partea... -Şi dacă îi porunceşte seniorului Yabu să plece? -Ne răzvrătim. îl ucidem pe Toranaga dacă e aici, sau ne luptăm cu orice armată pe care o trimite împotriva noastră. Dar n-o să facă vreodată asta. Nu vezi? Ca vasal al său, Toranaga trebuie să-l apere.... Yabu îi lăsase să se certe şi apoi, într-un tîrziu, văzuse înţelepciunea lui Omi. -Foarte bine. Sînt de acord. Şi am să-i ofer sabia mea Murasama ca să pecetluim tîrgul, Omi-san, se entuziasmase el, pătruns pe deplin de iscusinţa planului. Da. Genial. Sabia lui Yoshimoto înlocuieşte cu prisosinţă. Şi, desigur, acum sînt mai de preţ pentru Toranaga ca niciodată. Omi are dreptate, Igurashi. N-am de ales. Sînt de partea lui Toranaga de aici înainte. Vasal! -Pînă începe războiul, spusese Omi. -Desigur, desigur, doar pînă începe războiul. Apoi pot să trec de cealaltă parte, sau să fac o duzină de alte lucruri. Ai dreptate, Qrai-san, din nou. Omi e cel mai bun sfetnic pe care l-am avut vreodată, îşi spuse. Dar şi cel mai periculos. Omi este destul de deştept ca să ia Izu dacă mor. Dar ce mai contează asta? Sîntem cu toţii morţi. 11

-Eşti închis de tot, îi spuse lui Toranaga. Eşti izolat. -Mai există altă cale? întrebă acesta. -Te rog, iartă-mă, Alteţă, spusese Omi. Dar cît de mult va lua pregătirea acestui atac? -E pregătit acum. -Şi Izu e pregătit, Alteţă, spuse Yabu. Suta ta de mii şi cei şaisprezece mii ai mei şi regimentul de muschete. E destul? -Nu. "Cer de Purpură" este un plan disperat. Totul riscat într-un singur atac. -Va trebui să rişti. Imediat ce se opresc ploile şi putem să purtăm război, insistă Yabu. Ce altă scăpare ai? Ishido va forma un nou Consiliu deîndată fiindcă au un mandat. Şi vei fi acuzat, azi sau mîine, sau poimîine. De ce să aşteptăm să ne înghită? Ascultaţi! Poate că regimentul şi-ar putea croi drum prin munţi. Să fie "Cer de Purpură"! Toţi oamenii aruncaţi într-un singur mare atac. E Calea Războinicului - e demnă de un samurai, Taranaga-sama. Puştile, puştile noastre îi vor azvîrh' pe Zataki din calea noastră şi dacă vei reuşi sau nu, ce mai contează? Fapta va fi veşnică. Naga spuse: - Da. Dar vom învinge, vom învinge! Cîţiva dintre căpitani dădură din cap în semn de încuviinţare, uşurafi că războiul sosise. Omi nu spuse nimic. Toranaga privea la Buntaro. -Ei bine? -Stăpîne, te rog să mă ierţi pentru că îmi dau cu părerea. Eu şi oamenii mei facem ce hotărăşti. Aceasta este singura mea datorie. Părerea mea nu are valoare în faţa ta, pentfu că eu fac numai ceea ce-mi porunceşti tu. . - In mod obişnuit aş accepta asta, dar nu astăzi. -Atunci, să fie război! Ce spune Yabu-san, e drept. Să pornim către Kyoto. Astăzi, mîine, sau cînd se opresc ploile. "Cer de Purpură"! M-am săturat de aşteptare. -Omi-san? întrebă Toranaga. -Yabu-sama are dreptate, Alteţă. Ishido o să răstălmăcească testamentul lui TaiJko, ca să poată numi un nou Consiliu, foarte curînd. Noul Consiliu va avea mandatul împăratului. Duşmanii tăi se vor 12

bucura şi cei mai mulţi din prietenii tăi vor şovăi şi astfel te vor trăda. Noul Consiliu te^ va acuza de trădare de îndată. Apoi... -Atunci e "Cer de Purpură"? îl întrerupse Yabu. -Dacă seniorul Toranaga porunceşte, da, dar eu nu cred că mandatul de acuzare are vreo valoare, cît de mică. Puteţi să nu-l luaţi în seamă! -De ce? întrebă Toranaga şi atenţia tuturor se îndreptă către Omi. -Sînt de aceeaşi părere, Alteţă. Ishido e periculos, neh? Orice daimyo care primeşte să-l ajute este, de asemenea, periculos. Bărbaţii adevăraţi îl cunosc pe Ishido aşa cum este şi, de asemenea, ştiu că împăratul a fost păcălit din nou. Omi călca cu băgare de seamă în nisipuri mişcătoare, deşi ştia că puteau să-l înghită. -Eu cred că a făcut o ultimă greşeală, ucigîndu-l pe seniorul Sugiyama. Din cauza acestor omoruri murdare, eu acum cred că toţi daimyo îl vor bănui de trădare şi foarte puţini din cei aflaţi departe de mîna lui Ishido, se vor pleca poruncilor acestui Consiliu. Sînteţi în siguranţă, pentru un timp. f -Pentru cît de mult timp? - , -Va mai ploua încă vreo două luni. Cînd se vor opri ploile, Ishido va plănui să-l trimită pe Ikawa Jikku şi pe seniorul Zataki, împotriva voastră, deodată, să vă prindă în cleşte, iar armata principală a lui Ishido îi va sprijini de-a lungul drumului Tokaido. între timp, pînă se vor opri pJoile, fiecare daimyo care are ceva de împărţit cu vreun alt daimyo, va fi alături de Ishido, doar cu gura, pînă ce acesta va face prima mişcare. Apoi, eu cred că o să-l lase baltă şi o să înceapă se răzbune, sau să înşface pămînturi, după voia lor. Imperiul va fi sfişiat, ca înainte de Taiko, dar domnia-voastră, Alteţă, aliindu-vă cu Yabusama şi cu puţin noroc, aveţi destulă putere ca să ţineţi trecătorile către Kwanto şi Izu, împotriva primului val şi să-i respingeţi. Nu cred că Ishido va mai putea pregăti alt atac. Nu unul mare. Cînd Ishido şi ceilalţi îşi vor fi istovit puterile, puteţi să ieşiţi cu chibzuinţă din spatele munţilor împreună cu seniorul Yabu şi să luaţi treptat împărăţia în mîinile voastre. -Şi cînd va fi asta?

V
13

- în vremea copiilor voştri, alteţă. -Spui să purtăm o bătălie defensivă? întrebă Yabu bat jocoritor. -Cred că unindu-vă sîntefi amîndoi în siguranţă în spatele munţilor. Aşteptaţi, Toranagarsama, aşteptaţi pînă cînd aveţi mai mulţi aliaţi. Ţineţi trecătorile. Asta se poate face. Generalul Ishido este primejdios, dar nu atît de prost ca să-şi arunce întreaga sa forţă într-o singură bătălie. O să stea după zidurile castelului Osaka. Aşa că, pentru o vreme, nu trebuie să folosim regimentul. Trebuie să întărim paza şi să-l ţinem ca pe-o armă secretă, pregătit în orice moment, pînă cînd veţi ieşi din spatele munţilor. Dar acum nu cred că îl voi vedea folosit. Omi era conştient că toţi ochii îl priveau. Se înclină către Toranaga. - Vă rog, iertaţi-mă, că am vorbit atît de mult, Alteţă. Toranaga îl cîntări din priviri, apoi se întoarse către fiul său. Văzu agitaţia abia stăpînită a tînărului şi ştiu că era timpul să-l aţîţe asupra prăzii.
-Naga-san?

• Ce spune Onu-san este adevărat, spuse Naga deîndată, încântat. Cea mai mare parte. Dar eu spun să folosim cele două luni să ne strîngem aliaţi, să-l împingem pe Ishido şi mai mult şi cînd se opresc ploile, să atacăm pe neaşteptate. "Cer de Purpură". Toranaga întrebă: -Nu eşti de părerea lui Omi-san • un război prelungit? -Nu, dar asta nu e... Naga se opri. -Continuă, Naga-san. Vorbeşte deschis. Alb la faţă, Naga rămase cu gura închisă. -Ţi se porunceşte să continui. -Ei, bine, Alteţă, mi-am dat seama că... Din noii se opri, apoi spuse dintr-o suflare: - Nu e asta cea mai mare ocazie a ta să devii shogun? Dacă reuşeşti să iei Kyoto şi să iei mandatul, de ce să formezi un Consiliu? De ce să nu ceri împăratului să te facă shogun? Ar fi cel mai bine pentru tine şi cel mai bine pentru împărăţie. 14

Şi dacă nu ne putem încrede în seniorul Maeda. N-aş vrea să mă războiesc în Shinano din nou . îşi îndreptă spatele.. atunci să. din nou. în ceea ce priveşte un război de durată.Care-i sfatul tău? Samuraiul cu un singur ochi se scarpină. nicidecum dacă Zataki mi-ar fi duşman. -Da. imperiul trebuie să fie mai întîi în siguranţă. Yabu. înspăimîntat că o spusese.. seniorul Zataki era cu noi. -Eu. Iar atunci. Ca să-i dăruiască imperiul lui Yaemon. ai dreptate. îţi mulţumesc. Nu e. tată. bucuros că spusese deschis. ei bine. Un război lung va ruina Imperiul. ca să dea putere.N-am dorit niciodată să devin shogun. eu sînt doar un soldat. unul cîte unul. Nu se va mai ivi niciodată un prilej.şi. . Din nefericire. ceea ce gîndise întotdeauna. . Gurashi şi Buntaro. Privi la ei. Un ţinut rău. Şi singura cale de-a pune capăt acestei prostii e ca seniorul Yaemon să ia puterea. pentru că ceea ce spunea însenina trădare împotriva lui Yaemon şi cei mai mulţi samurai de aici. îţi mulţumesc. dar eu spun că seniorul Toranaga trebuie să ia puterea. împăciuitor către ceilalţi. Dacă această ocazie-se iveşte.. dar eu nu v-aş sfătui să porniţi "Cer de Purpură". cum puteţi plănui o bătălie dacă cel mai mare aliat al vostru v-ar putea trăda? Seniorul Ishido a pus două-trei sute de mii de oameni 15 . seniorului Yaemon. îl va despica într-o mie de fragmente.nu-şi arate teama din voce. Vorbele sale se pierdură. Am luptat în Shinano cu ani în urmă. Ultimul pe Naga.. Tînărul clipi. Om-san. îi erau devotaţi . în faţa tuturor. se întoarse el. Nu. dacă ne putem bate după voia noastră. dar Toranaga spuse blînd. momindu-l din nou: -Zelul şi tinereţea ta îţi sînt scuză. Toranaga oftă. Cine vrea asta? Seniorul Toranaga trebuie să fie shogun. cred că asta e ambiţia mea. Toranaga îşi îndreptă ochii către Igurashi. în special. Omi.Eu cred c-ar trebui să fii shogun.Naga se străduia să .. mulţi alţii mai în vîrstă şi mai înţelepţi decît tine.. aşa cum spune Onn-san. nu un sfetnic. Şi asta am de gînd să fac. răspunse Naga dis perat. De cîte ori trebuie să o spun? îmi sprijin nepotul Yaemon şi legatul lui Taiko.

. în curînd. Alteţă. Aveţi destul orez . Eu.Mai are cineva de adăugat ceva? întrebă Toranaga. duşmanii se vor mînca unii pe alţii. Tuturor le e teamă de mine. . vulturii se vor aduna ca să mă distrugă. Stăpînesc Kwanto. ocolind Izu. Cînd se vor opri ploile. ce-ai de gînd să faci. că. nu. Lăsaţi-l pe seniorul Ishido şi pe diavolul de Jikkyu să vină la noi. Sînt sigură că tot ce a fost de spus s-a spus. sînt singura ameninţare adevărată pentru Yaemon. replică ea. dar mai întîi se vor aduna ca să mă distrugă pe mine. Toţi cred că vreau să fiu shogun. ea va fi aruncată împotriva Kwanto-ului. . Un bărbat poate să moară pentru stăpînul său doar o dată în viaţă. Este un alt război. dar poate îmi îngăduiţi să vă întreb. -Pentru că am prea mulţi duşmani. Chiar şi cu puştile. Mai tîrziu. Alteţă? 16 . apoi Izu. -Dar de ce. Naga sparse tăcerea. Consiliul nu va fi neputincios. Aţi fi în siguranţă. Nimeni nu-i răspunse. se vor distruge între ei. Am putea ţine trecătorile.Şi-atunci. folosind puştile. m-am războit timp de mai bine de patruzeci de ani şi n-am pierdut niciodată o bătălie.nu aprovizionează Kwanto jumătate din împărăţie? Sau. vor începe unii daimyo să se lupte între ei. care nu-i necesar deloc. Alteţă? se încumetă Omi. în numele tuturor sfetnicilor de aici. Numai după ce voi fi mort. dacă vor putea. Kwanto va fi înghiţit. dacă e să se întîmple cum a spus Oxni-san. mai întîi.împotriva voastră şi încă mai ţine o sută de mii în Osaka. Dacă nu. Asta este ironia. n-avem destui oameni ca să atacăm. cel puţin o treime? Şi v-am putea trimite tot peştele de care aveţi nevoie. Ştiu că. Cu o singură deosebire. chiar dacă eu cred că nu sînt asta. aţi putea rezista la nesfîrşit. dacă se întîmplă cum spune Omi-san. Dar. Consiliul va avea destulă influenţă ca să strîngă o forţă aliată invincibilă. -Eu cred că se va întîmplă ceea ce-a prezis Omî-san. ţineţi pregătit "Cer de Purpură". în spatele munţilor.Eu nu se cade să vorbesc aici. ce credeţi că se va întîmplă? Toranaga îşi alese cu grijă cuvintele. Să fie limpede şi pentru voi toţi.

soldatul va face doar ceea ce poruncea el. Doar Omi fusese rezervat şi gînditor şi neconvins. Apoi. cît de mult ar costa contractul curtezanei? Ea clipi din ochi. -l7 . împuţiţi şi uzi.Naga' şi Buntaro. pentru că ştia că. îi privi îndepărtîndu-se. -Kiku-san. află. odată ce hotărîrea fusese anunţată . Pornim războiul deîndată. nehi Yabu-san avea dreptate. Mai bine de-o oră discutară planuri şi posibilităţile unui război pe scară largă în sezonul ploios. O strategie nemaiauzită. Alteţă. cu tact. "Cer de Purpură". Şi-l înlătură din gîndurile sale pe Yabu. cu excepţia lui Mariko. dacă le dăm timp. -Dar spuneai c-o să ne înghită. O privi prietenos: -Poate contractul nu-i neapărat pentru mine. Alteţă? -Da. Toranaga nu-l pusese la socoteală pe Igurashi. dar nu am de gînd să le dau nici un pic. -îmi închipui că preţul va depinde de persoană. -Dar ploile? Ce facem cu ploile? O să ajungem la Kyoto uzi. înfierbîntaţi.Mariko-ia/j. Fuseseră cu toţii nemăsurat de entuziaşti. dar tot o momîie. spunîndu-i lui Naga să-i poruncească lui Anjin-. o momîie. Toranaga îi lăsă să plece. Alteţă? Acum? -Diseară ar fi minunat. -Desigur. -Surpriza. mobilitatea. Omi era singurul demn de luat în seamă. 'pe bună dreptate. în special. Poate pentru unul dintre ofiţerii mei. Gîndi:"Mă întreb dacă a înţeles pînă acum ce-am de gînd să fac. trădător desigur. -Acum.-Ei? -Ce-ai de gînd să faci? -Desigur. temeritatea şi precizia manevrelor cîştigă războaiele. cu adevărat?" . spuse Toranaga.van să vină. te rog. Puştile ne vor deschide drumul prin munţi.

pădurea.Pot să vă masez spatele. Pot aproape auzi ploaia aşteptînd să se nască. că Kiku este o doamnă de primă clasă în Mishima şi nu în Yedo. spuse el fericit. sau Kyoto. desigur. -Nemăsurată e viaţa. uşor.-Şi eu îmi închipui. ca să joace acest joc de-a poemul cu el. Răsucind neaşteptat cuvintele poemului pe care îl făcuse el. Evantaiul său era albastru şi decorat cu emblema sa. Toranaga îşi mişcă umărul ca să-şi domolească durerea. ea răspunse: Dar. am să-l chem pe Suwo mai tîrziu. sau Osaka. -Da. făcu altele din ale lui. dar spune-i stăpînei sale. Rănită de vint PHngefrunze Moarte. Alteţă. Spune-i stăpînei ei. Purta un chimonou de mătase scurt. Bineînţeles că fata are dreptul să refuze. de paie. spuse ea. 18 . sau Kyoto. După un moment. Soarele era aproape de apus. schimbînd poziţia săbiilor. -Da. cînd va fi aflat numele samuraiului. apoi rosti. că nu mă aştept ca fata să aibă proasta creştere de a nu avea încredere în alegerea mea.Nu. sait Osaka. adaptîndu-le. . atît de popular printre cei mai mulţi samurai. dacă doreşte. mama-san. Toranaga se ridică şi se uşura cu plăcere. apoi se aşeză din nou. Toranaga gîndi o clipă. dar fixează un preţ. cu pătrate albastre şi sandale simple. aşa că mă aştept să plătesc preţurile din Mishima şi nu din Yedo. iar norii de ploaie se îngrăînădeau greoi. ca un poem: Cerul Pîrjolit de soare Plinge Lacrimi fecunde. Alteţă. adăugă inspirat Toranaga. mulţumesc. Supusă. sau să trimit după Suwo? . de asemenea. Mariko îşi puse mintea la lucru.

Goroda rîsese şi. ca pe cea mai mare fiică a sa.. dacă ar muri Buntaro. N-am să-i cer niciodată asta. apoi adăugă: De ce atita viforniţă? Vara Trebuie să vină. Părul negru albăstrui. şi cum îi spusese:" Vezi-ţi de bătălii. strîns într-un coc înalt. Şi pentru care Nakamura. cu desene reprezentînd bambuşi. Chicoti ca pentru el. sau prea sus-puse. foarte bine spus! Toranaga o privi mulţumit. văduve.orţate. se bucurase privindu-l pe Buntaro zvîrcolindu-se ani întregi. de Nakamura. spuse şi mai bine voitor. -Mă gîndeam la poemul tău. ca şi lăsarea Glorioasei toamne. în călduri". ca să n-aibă niciodată prea multe necazuri şi să fie întotdeauna mulţumit. afară doar de vîrsta ei. pentru că are tot ceea ce nu vreau la o concubină. mă întreb. cu nostalgie. dar niciodată prea drăguţe. Şi cum Nakamura. sub pălăria cu boruri largi. îl numise "mica sa maimuţă-general. la curtea lui Goroda. "Mă întreb. Mariko-ja/i. bucurîndu-se de ceea ce vedea. chiar şi dictatorul Goroda. sau div. care e perfectă. de faţă cu toţi. îşi spuse Toranaga răutăcios. viitorul Taiko. sau prea isteţe. o prezentase pentru prima dată. îşi aminti. avea o minunată strălucire. ■ -Alteţă? întrebă ea. cum ei toţi. ţărane. Ea spuse drept răspuns: 19 . Toranaga preferase întotdeauna femei cu experienţă. de asemenea. privind-o. căruia i se dăduse fata ca să întărească o alianţă între Goroda şi Toda Hiro-rnatsu. atunci. rivalul său la bună-voinţa lui Goroda. sau prea tinere. nu te lupta să astupi găuri de vază! " Akechi Jinsai rîsese alături de ceilalţi. principalul motiv pentru care Nakamura găsise plăcere în a-l zdrobi.Bine spus. Akechi Jinsai. ar primi ea să fie una din concubinele mele?". îl rugase pe dictator să i-o dea lui şi cum. o voiseră cînd avea treisprezece ani şi tatăl ei. un obi verde închis şi o umbrelă portocalie. Era îmbrăcată într-un chimonou verde palid. Buntaro.

întotdeauna ai sprijinit pe cei care au răbdare şi-ai atacat numai cînd erai sigur că vei învinge. Vă mulţumesc faţă de bunăvoinţa arătată faţă de fiul meu. O să trimit întăririle cu poşta de mîine. Citi ani are Saruji acum? -Cincisprezece. Alteţă. ori o eşarfă pentru părul tău? -Vă mulţumesc. îndată. dar sînt. Asta face totul perfect. fără să-şi caute cuvintele. în numele Fecioarei. ai o înţelegere secretă cu fratele tău vitreg şi i-ai sugerat "dezertarea mistică". -Bine. Victoriile şi datoria trebuie răsplătite. spune-mi. jur că cred în asta. Care ar fi răsplata? Un evantai. Alteţă.da. * -îţi recunosc victoria. Gîndesc că. Ce rug Ar mai face poemele mele! El rîse şi se înclină cu prefăcută umilinţă. Cred că tot ceea ce veţi face. ea-i răspunse. Mariko-sama. alteţă. -Oh. Aşa că. -Zece mii de koku pe an. aproape cincisprezece. fie ştii cum s-o faci.Mai întîi ar trebui să-l aduci pe seniorul Zataki. n-ai să ataci niciodată primul. Da. de ajuns cu poemele. . ca să linişteşti pe Ishido. în numele Fecioarei . e că sîntem cu toţii în siguranţă în mîinile voastre. părerea ta. de curînd. Acum. orice vă face plăcere. începînd deîndată. Acum e la Osaka. Te rog. anul trecut. Alteţă! Nu merităm o asemenea bunăvoinţă! -Ai cîştigat o victorie. -Vreau să fii serioasă. Zece mii de koku. A fost logodit cu una dintre nepoatele seniorului Kyâma. -Oh. ca de la egal la egal. în primul rînd. nu-i aşa? -Da. Alteţă. aşa cum pămîntul este în siguranţă în mîinile voastre. în luna a unsprezecea. da. fie. Apoi. Dar tot vreau părerea ta. 20 . -Ah. în taină înapoi. pentru fiul tău. cu seniorul Kyama.Dacă aş putea folosi cuvintele Ca frunzele căzătoare. replică ea. Luna îngheţului Alb. -Părerea mea. -Bine. va fi bine. probabil. Niciodată. de partea ta.

Ceea ce trebuie să faci pe orice cale şi.Ai răbdare cu mine. de aici şi din Yedo. Alteţă. uiţi de tine. englezeşte". pentru că. se răsti Toranaga. el o să învingă. E un cuţit în inima ta. ca să năruieşti alianţele lui Ishido şi să-i sfărîmi coaliţia. între timp. să moştenească şi asta e o veşnicie. după lege.Te sfătuiesc să te căsătoreşti cu doamna Ochiba. Alteţă. Cine ştie ce s-ar putea întîmpla în opt luni. . îi vor raporta planul tău şi-o să trebuiască să-şi împrăştie forţele... Mariko spuse fericită şi fără grijă: -Trebuie să dezvălui taine. fără să mai fie amuzat.întreaga ta familie poate fi ştearsă de pe faţa pămîntului în opt iiH§ 21 . Trebuie să devii shogun.Opinia mea neclintită este că Naga-san a avut dreptate. zile! .Mi-am făcut destul de clară poziţia mea faţă de asta. Dacă nu. desigur. darămite în opt ani. la egal. mînia lui neatingînd-o de loc. dar niciodată pornind. Mai sînt opt ani pînă cînd Yaemon va fi destul de în vîrstă.Cum îndrăzneşti să spui un asemenea lucru? Mariko rămase senină. -Ce-i cu ei? .. iscoadele. este o altă manevră. Asta o să-l zăpăcească pe Ishido. Mariko îşi adună toată voinţa şi spre uimirea lui. altfel nu-ţi vei îndeplini datoria ta către Imperiu şi către neamul Minowara. desigur.i poruncind în public "Cer de Purpură" de îndată. Şi. te rog. S-ar putea să nu mai pot niciodată să vorbesc cu tine. din pricina ostatecilor. . . continuă să vorbească ca de la egal. o să-fi petreci următoarele două luni adunîndu-ţi aliaţii. Alteţă. Apoi. cel puţin. Te rog să-mi ierţi proastele mele maniere. astăzi. Tu. să se pregătească pentru o ameninţare ce n-o să devină niciodată realitate. ai să pierzi shogunatul. Nu eşti niciodată singur ca acum. . momentul: părerea mea este că ar trebui să faci ceea ce vei face.. Prefăcîndu-te că porunceşti "Cer de Purpură". în felul pe care Anjin-iwz l-ar numi "pe şleau. ca un stol de potîrnichi în vreme proastă. trebuie să-l atragi pe Ishido afară din castelul Osaka. sau.

-De ce-aş face-o? Eh. Eşti prea bun să-ţi laşi vasalul devotat să te facă să rîzi. Te rog. Dar asta n-are nimic de-a face cu tine. ea adăugă dintr-o suflare: . spuse el. şi se prefăcu că leşină. Cînd fu în stare să vorbească. spuse printre sughiţuri: -N-am să te-nţeleg niciodată. Naga-jaw are dreptate. -Din cauza ostaticilor. : Toranaga rămase cu gura căscată în faţa nemaipomenitei ei obrăznicii. Alteţă. cu datoria ta şi cu împărăţia. ceea ce e necesar să fie spus. apoi izbucni în ris. de ce. spuse ea.. ştergîndu-şi transpiraţia de pe frunte. Cu gravitate prefăcută. Mariko-jan! -Ah. îngăduie-i credinciosului tău sfetnic să-şi facă sep-puku. -Da. sau trebuie s-o fac mai tîrziu. Te rog. iartă-mi neobrăzarea. ba da. spuse ea simplu. trebuie să plec la Osaka. să spună ce trebuie spus. Alteţă. să asculţi cererile ei. Trebuie să iei puterea ca să dai putere.Şi acum. Alteţă.Da. -Ah. lovind cu pumnul în pămînt. -Da. a lor! Redeveni serios. . zîmbi Toranaga bine dispus. ştiu.

Buntaro era ca oricare alt samurai din Anjiro. Şi singur. nici neprietenos. către cele două siluete. Fusese de multe ori la casa lui Omi. Dacă nu punea la socoteala folosirea băii sale. înţelegi? Buntaro se purta de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Fusese o zi lungă şi umedă. Omi îi spusese. Fujiko se dusese de mai multe ori s-o vadă pe Mariko. încins.Nan desu ka? Ea-i răspunsese blînd. 23 . Anjin-. cînd încerca să-i înveţe şi să înveţe la rîndul lui. cu ochii coborîţi. care se ridicau pînă la cerul înnorat. îi spunea întotdeauna că Mariko era bine. adăugind nelipsitul "shinpai suruna Anjin-jwi. era întotdeauna istovit. în spatele străjilor se vedeau înălţimile munţilor. . îl durea capul din cauza necazurilor din ultimile zile. asudat şi ud leoarcă de ploaie. Cînd se întîlneau. De dimineaţă pînă seara. unui prieten. La apusul soarelui. în timpul zilei. Niciodată nu se simţise atît de singur. wakarimasu? ". Blackthorne n-avea o clipă de răgaz. din cauza îngrijorării pricinuite de Mariko şi pentru că nu era în stare să vorbească în japoneză pentru un timp îndelungat. spusese el. ca s-o vadă pe Mariko sau să întrebe despre ea. simţise că ceva rău se întîmplase în casa Iui. Cînd se întorcea. nu-ţi face griji.ra«. înţelegînd doar că nu putea s-o vadă. Apoi. îndelung. Fujiko îl întîmpinase neliniştită. începuse nenorocirea. Trebuise să-şi domine sentimentul de nemulţumire şi stînjeneală. nici prietenos. înţelegi? -Da. limba. dar hotărît. -Nu-ţi face griji. Acum o recunoscuse şi o parte din amărăciune îl părăsi. atît de conştient că nu aparţine acestei lumi străine. călărea obosit spre casă şi dintr-odată. din cînd în cînd. aşezate pe perne în centrul inelului format de străji. că ea era bine. dar din pricină că-i lipseau cuvintele. ca vaaătomodashi. Samuraii îl îndepărtaseră întotdeauna politicos. Era zăpuşeală.CAPITOLUL 38 însoţit de Naga. nu reuşise să facă altceva decît să-l enerveze. Blackthorne cobora morocănos dealul. La căderea nopţii. în urmă cu trei zile. din cauza ritmului accelerat al instrucţiei. Apoi fusese chemat de Toranaga şi vroise să-i spună atîtea. se salutau politicos.

.

apoi rostise o sumedenie de cuvinte blînde. mai întîi? • Se străduise să se stăpînească. Fujiko-. Wakarimasu.Oh. "Doamne Iisuse. eh? Şi începuse să înjure furios. pentru că-i pricinuiseră o asemenea neplăcere. şmecherul ăla bătrîn? Ueki-ya. Cu multe cuvinte şi semne. dac-ar fi ştiut cuvintele. îi arătase streaşină.Ima. îngenunchiase şi ea şi se înclinase ca un samurai. Văzu unul dintre copii. repetase el. fără să-şi dea seama că vorbea japoneza. dă-mi putere!" Se sprijini de unul din stîlpii verandei.Yoi. -Ueki-ya shinda desu. Mai demult şi-ar fi cerut iertare şi. Tu. în grădină. se dumirise în cele din urmă că ea arăta către locul în care atîrnase el fazanul. Ea inspirase adînc. La dracu' cu el!. Ea imitase sunetul muştelor şi cu mîinile sugerase imaginea unui nor zumzăitor. împietriţi de spaimă. -Pentru Dumnezeu. -Gomen nasai. răsucindu-se pe călcîie. Ea vorbise din nou. Nigatsu îşi clătină capul şi începu să spună ceva rugător. am uitat de asta! Watashi. Ce s-a întâmplat cu fazanul? Servitorii priveau din uşi şi ferestre.Doamne huse Christoase! L-ai ucis pe bătrînul acela din cauza unui blestemat de fazan? Dintr-o dată toţi servitorii ţîşniseră în grădină şi căzuseră în genunchi. gomennasai.hai. so desu! wakarimasu. Fujiko aşteptase răbdătoare pînă se strinseseră cu toţii acolo apoi. ca să se liniştească. Aajvn-san. Anjia-san? -Shigataga nai. .Dozo." în loc de asta. Bine. Este vina ei. -Nu e vina ta. spusese răguşit. pentru ce nu m-ai întrebat pe mine. 24 Fujiko clătinase din cap. -Ah! Wakarimasu. Şopti o poruncă slujnicei ei.-Nu înţeleg. \ . îl duce şi-l îngroapă. -Ah. -Ueki-^a ga shindato? Donyoni? Doshiti? Doshitâ shindanoda? Cum? De ce? Cum a murit? Ea arătase către locul unde fusese fazanul. nu ca un ţăran.' Atunci ea îl chemase în grădină.. şoptise. aici. tîrfă ucigaşă! Fujiko îşi ridică încet privirea. s-o ciopîrţească pe Fujiko şi pe toţi laolaltă.gomennasai. Motte kuru Ueki-jw.. de neînţeles. dar i se păruse acoperişul neatins. -Ah. Fnjiko-san. Se concentrase. aşa că doar ridicase obosit din umeri. -Dar-ar duma-n gomen nasai-vl vostru! Cu ce drept ai făcut tu asta. imitase o singură lovitură de sabie. Nigatsu. -Ce drăcia-dracului se-ntîmplă aici? Blackthorne îşi ieşise aproape din fire. . . mai tare. fără dinţi.Wakarimasen. Văzu degetul acuzator şi ura de pe chipul lui. -Hai. Wakarimasu/începea să miroasă prea tare? întrebase şi cum nu ştia cuvîntul în japoneză. din ceruri. dar nu-şi putuse aminti cum se spune. ridicase doar din umeri. care îngrijea plantele cu mîini iubitoare şi-i făcea grădina minunată. shinda desu. se întinsese şi mormăise: -Shigataga nai. dar cuvintele nu aveau sens. arigato goziemashita.Wakarimasen! Nu înţeleg! Nan desu ka? întrebase el din nou.yart.. conştient că toţi slujitorii săi ştiau că ar fi putut. îşi ţinuse nasul şi mimase mirosul urît. dorind doar să se lase pătruns de extazul băii şi masajului. grădinarul? Bătrinul molcom. tremurînd. chiar şi copiii bucătarului. Fujiko-san. Dacă eram aici în cursul zilei. nan desu kiji ka? înţeleg. . tremurînd îngrozit. so desu. -Tare torn desu ka? Cine l-a luat? -Ueki-ja. după lege. ar fi spus:"îmi pare foarte rău pentru că te-a tulburat.. nerăbdător. apoi. . Faţa ei devenise albă. îşi puseseră capetele în ţarină şi îngheţaseră aşa. imitase pe cineva care ia fazanul. singura bucurie care-i făcea viaţa posibilă. -Oh. Adu-l încoace. Apoi. sau chiar fără nici un motiv şi că nici chiar Toranaga însuşi n-ar fi putut să se amestece în felul în care-şi conducea el propria casă.. dozo gomen na. La dracu'! -Dozo. spusese în engleză. oboseala făcîndu-l nervos. aş fi băgat de seamă.

25 .

deşi el nu cunoştea toate cuvintele. Trebuia să te fi gîndit. dozo. cunoscînd legea lor şi cunoscîndu-le obiceiul. lingă altarul de sub străvechii chiparoşi şi plînsese.Iye. luînd sabia aşa cum ar fi trebuit să fie luată o sabie. 26 . pentru că te-am nemulţumit. Se reîntorsese acasă. dintr-o dată. Te rog. Gomen nasai. îşi zisese cu adîncă tristeţe. spusese. Anjin-ja«. -Doamne Dumnezeule. Se făcuse noapte deplină. Am întrebat-o dacă toată lumea a înţeles şi ea a spus "da". spuse Naga. lacrimile se istoviseră. shigata ga nai.. Tu eşti de vină. Anjin-san. înţelesese ce făcuse şi ce făcea în acele clipe. neh? O atinsese.. Da. Am poruncit asta cu gravitate prefăcută. Se reîntoarse cu sabia lungă şi cu lacrimile curgîndu-i pe faţă. "Sînt vinovată. nehi Kartna. -Crezi că asta îl va aduce pe Ueki-jc din nou la viaţă? apoi. Oh. Vorbi şi. Sabia era pe genunchii ei. sau să-l aducă pe Ueki-jtf la viaţă.An]\n-san. ştia ce voia să spună. . ia-mi viaţa. I-o întinse din nou. Iye. în afară de mine. Bătrînul mi-a încălcat porunca prostească. dar singură. -Dozo. . Cu timpul. spusese ea suspinând. Fujiko îl aşteptase ca întotdeauna. iartă-mă! Eu sînt de vină. Fujiko luă sabia şi o oferi lui Blackthorne cu ambele miini. Lacrimile ei izbucniseră. . Se dusese pe înălţimile de deasupra satului. Inima lui fusese cuprinsă de înduioşare. Am dat porunci.Arigato. Plînsese pentru că un om bun murise fără rost şi pentru că ştia că el îl ucisese. dar acum nu mai are importanţă.Slujnica porni în fugă. Ynyko-san." -Iyel El înşfacă sabia şi-o aruncă. ca pentru a-i cere iertare. dar asta nu te poate scuza pe tine. aşa că ce altceva putea să facă Fujiko? Eu sînt de vină. Iisuse Cristoase! îi părăsise cuprins de disperare. nu Fujiko! Eu l-am ucis! Am poruncit ca nimeni să nu atingă fazanul. Ştia că ea trebuia să îndure tot ce era mai rău din prostia lui. arigato go-goziemashita. sau îndepărta umilirea ei.

Urmă o învălmăşeală de cuvinte. Anjin-san. ce-ai spus? -Am spus că sper să fiu prietenul tău. -Şi a ta.. -Ohayo. Să te învăţ. Lumea. Te rog. îmi pare rău. îţi mulţumesc. Foarte mulţumit. 27 . -Prezenţa ta mă umple de bucurie. Naga-san. neh? -Ah. bucuros că o poate vedea. spuse.Nanja? întrebă Toranaga. neh? înţelegi. încerc. acum înţelege. -Şi poate că ar trebui. El se supuse. alăturinduli-se. Anjin-Jfl« ? Prieteni. Ariyai-san. Se smulse din valul de remuşcare şi privi în jos. ia loc.. -Bine. te rog? -Despre pămînturile străine din afara pămînturilor noastre. Mariko îi zîmbi. de o mare bucurie. Dar este o umbră asupra ta. -Iartă-mă. Ikaga desu ka? -Yoi. către tînărul care păşea alături de el. Mariko-5a«. Bună ziua. încerc. -încep mîine. O privi. Toranaga-sa/na. -Ohayo. da. Este atît de bine să te văd. înveţi? Să mă înveţi despre lume. De ce? . neh ? -Pa. Naga-san. -Ohayo. spuse el în latină. Naga dădu din cap. Da. -Ah. simţindu-se foarte singur în mijlocul cercului de bărbaţi. Cînd ajunseră la samurai. Se aflau acum în apropierea străjilor.Da. ohayo.Dozo suwaru. -Ah. pe care Blackthorne nu o înţelese. făcîndu-i semn lui Blackthorne să meargă singur. -Poftim? -înveţi. domo. Anjin-sa/i. ce. Naga le porunci să se dea la o parte.

Ea îi vorbi lui Toranaga pentru o clipă. Ţi-ar fi foarte greu.. -Te nemulţumeşte asta? Vrei. îţi aminteşti? Aşa că. dar.Ea îi spuse despre ce se vorbea. Nu-i nimic. îmi pare rău. e unul dintre lucrurile care ne face să ne pierdem puţin cu firea. pentru noi. Muştele roiau. Una din regulile noastre cele mai importante este ca individul să nu tulbure niciodată armonia grupului. din partea şefului servitorilor lui Orm-san şi a altora. pur şi simplu? o întrebă Blackthorne. Blackthorne replică deîndată. -Ce era de spus? Dăduseşi nişte porunci. dar. spuse neputincios. vezi. îmi pare rău. se reîntoarse la el. Sănătatea dumitale. -Stăpîul meu spune că nu e nevoie să fii trist în privinţa bătrînului grădinar. -Nanja. apoi vorbi. fazanul putrezea la soare. foarte discrete şi politicoase. -Ueki-ya. decît să rezolve încurcătura după obiceiurile noastre. Vezi. Mariko-wi. ei bine. Toranaga-jc/w. Toranaga vorbi îndelung cu Mariko.. Este cel mai urît miros din lume. Şi eu trebuie să spun acelaşi lucru. Şeful servitorilor domniei tale. Bătrînul grădinar a înţeles pe deplin ce făcea. Nanja? Ascultător. domo. explicîndu-i ce spusese Blackthorne şi apoi. -Ah so desu. mai fuseseră cîteva plîngeri. întrebă Toranaga direct. sănătatea concubinei dumitale şi sănătatea întregii case era ameninţată. . Nane mo. Ei nu-ţi cunoşteau obiceiurile şi nu ştiau cum să facă altfel. îngrozitor. trebuia făcut ceva. Te întreabă. -Nu înţeleg. Toranaga mormăi. să cotinui? -Da. putreziciunea şi mirosul de putreziciune sînt revoltătoare pentru noi. Eşti şeful casei tale. am încercat să-ţi spun. te rog. ce te îngrijorează? -N-am nimic.. Fazanul n-avea nici o importanţă pentru mine. Anjin-san. -Da. Ueki-ya. -Stăpînul meu spune că arăţi apăsat de griji. -Eşti sigur? -Da.. -De ce n-a venit cineva la mine imediat? De ce nu mi-a spus. Ănţui-san. îmi cere să-ţi spun că totul s-a petrecut foarte oficial. De asemenea. te rog.

în cele din urmă. dar nici el nu ştia. chiar dacă dumneata dăduseşi poruncă că nu trebuia să fie mişcat din loc. I-am spus că nu ştiu. Aşa că ea l-a întrebat pe seniorul Toranaga. Era complicat din cauza dumitale. Pe bună dreptate. 29 . An)in-san. spunînd că era foarte tînăr şi prost şi era sigur că viaţa lui era lipsită de valoare. Toranaga vorbi iute. S-a hotărît că eta satului nu puteau fi chemaţi să ia fazanul de acolo. De bună seamă. . Toranaga-sama. a venit de-a dreptul la Fuyko-san şi i-a spus ce-a făcut .Ei. Toranaga nu vorbea dînd din mîini. Seniorul Toranaga a vorbit el însuşi cu concubina dumitale. nehl Ea i-a mulţumit pentru că îndepărtase pricina tulburărilor. spre uşurarea tuturor. aşa cum i se ceruse. le ţinea nemişcate. Mura. Cînd s-a întors. apoi a luat fericit lucrul acela. Anym-san. bine.nu-ţi ascultase porunca. S-au înclinat cu toţii în faţa lui. cinstea i s-a dat bătrînului grădinar. A venit la mine să-mi ceară sfatul şi m-a întrebat ce-ar trebui să facă. a fost rugat să participe oficial.)\n-san. în ultima vreme. faţă de asemenea problemă importantă. hai. a fost o mare cinste. stînga proptită în şold si cealaltă întotdeauna pe minerul săbiei. îl durea pîntecele şi ziua şi noaptea şi găsea îngenuncheatul pentru plivit şi sădit foarte obositor şi nu-şi mai putea îndeplini datoria după dorinţa lui. apoi îi spusese să aştepte. a adunat toţi slujitorii domniei tale. Unul dintre servitori trebuia să-l ia şi să-l îngroape. starostele satului. Mariko se întoarse iarăşi către Toranaga şi-i spuse unde ajunsese în cursul poveştii. Problema fusese rezolvată după lege şi trebuia să fie sfirşită tot după lege.< . de asemenea. Femeia atît de micuţă Şi drăguţă şi bine-voitoare. Al treilea ajutor de bucătar s-a oferit. tare ca piatra. ca alţii. An. cu cingătoarea strînsă peste pîntecul mare. bucătarul Dinte Mic. foarte solemn şi el le-a răspuns. Aceasta era doar o problemă a casei. şi l-a îngropat. L-am întrebat pe Buntaro-J««. Mariko aruncă o privire către Blackthorne şi continuă la fel de oficial. concubina dumitale avea datoria să vegheze ca ordinele să-ţi fie respectate. Bătrînul grădinar a cerut să i se îngăduie să-l ia el. bărbatul îndesat.Hai. şeful servitorilor. Blackthorne îi privea.

îi răspunse la cîteva întrebări. care este foarte ascuţită şi ar trebui să-ţi mai spun că bătrînul grădinar a fost foarte^mîndru că. ' -Dar de ce nu m-a întrebat pe mine cineva. cu bună-ştiinţă. Seniorul Toranaga vrea să-ţi explic asta foarte limpede. chiar dacă seniorul Toranaga te-a făcut hatamoto. 30 . îi explică ea. Ao. -Hai. Nu au fost folosiţi călăii publici. Ea îl ascultă. mai întîi? Fazanul nu însemna nimic pentru mine. Legea e limpede. întreaga lume s-ar prăbuşi. îmi pare rău. sau nu. Eşti şeful unei case... dacă oamenilor li s-ar îngădui să se joace cu legea. spre sfirşitul zilelor sale. pentru a te scuti de suferinţă. în faţa tuturora. Cel mai mult a fost mîndru de onoarea care i s-a făcut. Legea spune că toţi membrii casei dumitale trebuie să-ţi dea ascultare. apoi. a putut să fie de ajutor casei dumitale. n-ar fi fost nici o dificultate. unul dintre vasalii săi personali. Bătrînul grădinar s-ar fi dus. Seniorul Toranaga vrea să te asigur că el personal s-a îngrijit ca bătrînul grădinar să primească repede şi fără dureri moartea onorabilă pe care o merita. către locul de incinerare. -Fazanulm-are nici o legătură cu asta. Nu e de ales. Aşa că totul a fost rezolvat de îndată şi simplu. îţi mulţumesc. Mariko-san. te rog să mă ierţi. pur şi simplu. Mă simt onorată să-ţi spun că el a hotărit că dumneata eşti samurai şi că ai drepturi de samurai. din nou. el personal a poruncit unuia dintre samuraii săi să-l trimită pe bătrînul samurai în nefiinţă. dar. Aajia-san.Stăpînul nostru îmi cere să-ţi explic. pentru că ai spus-o atît de limpede.. eşti străin. O crimă fusese comisă. Dumitale. Mîndru că a ajutat la limpezirea statutului dumitale de samurai.]\n-san. el îi făcu semn să continue. şi a fost o problemă de-a hotărî dacă poţi fi considerat legal samurai. ca să-şi primească eliberarea. Toranaga o întrerupse şi vorbi. aşa că. dacă ai fi fost japonez. Bătrînul grădinar a încălcat legea. Deveni gravă -Dar seniorul Toranaga ştie cît de uşor te înduioşezi tind este vorba de un omor. Ba chiar i-a împrumutat samuraiului propria sa sabie. Poruncile dumitale fuseseră încălcate cu bună-ştiinţă. Aaiva-san. -îţi mulţumesc. Anjin-san.

Toranaga şi Mariko se agăţaseră cu disperare de pămînt. încercă să se ridice. Toranaga se înclină.Domo. . veneaxlin cer şi din pămînt. vibraţiile încetară. nehl Bine. unde lumea se legăna în fiece clipă. dealtfel. Cum pot să trăiesc cu această ruşine? Stătea în. dar nimic din ceea ce ' spuneau nu ajungea pînă la el. dar ei rămaseră sub stăpînirea spaimei. . să-ţi pregăteşti corabia pentru război. domo. Singurul vinovat sînt eu. pămîntul începu să tremure. Simţi greaţa urcînd m gîtlej. Pentru o clipă. Aajia-san. Shinpai sunt monojanai. ţipînd că acesta era pămîntul care era tare şi sigur şi nu marea.faţa lui Toranaga. Nu pot să întorc înapoi ceea ce s-a întîmplaLNici pentru Ueki-ya. Ascultă posomorit şi răspunse şi nimic n-avea importanţă. nehl -Nanimo. nehl Ce puteai să faci. cu mîinile şi picioarele. în panică. Fujiko n-a avut nici o =vină şi nici ceilalţi. mintea sa refuzînd să înţeleagă. Domo. Mintea i se învîrtea sub apăsarea celor ce-i fuseseră spuse. spuse ea. sau pentru ei. -Vine războiul. tăcerea deveni apăsătoare. -Cînd? întrebă el. dar dumneata trebuie să ajungi la Yedo. cu picioarele încrucişate. Brusc. îi înconjură. Anjin-san. Urletul cutremurător.Blackthorne se întoarse către Toranaga şi se înclină foarte corect. ca şi ei. despre pregătirea tragerilor cu muscheta. -Foarte curînd. Blackthorne răspunse întrebărilor pe care Toranaga i le puse. nehl Shigata ganai. Wakarimasu. 31 . crescînd din ce în ce mai mult pînă cînd timpanele lor fură gata să pleznească. pe uscat. binevoitor. arigato. pe cînd Fujiko făcuse doar ceea ce era drept. Acum nu-ţi face griji. Toranaga-sama. îşi simţi plămînii gata să explodeze şi fiecare fibră a fiinţei sale începu să ţipe. pentru că eu mă duc la Osaka. înspăimîntător. nici pentru ea. Nimic. Se purtase urît cu Fujiko în faţa tuturor servitorilor şi nesocotise încrederea tuturor celor din casa sa. spuse ea. iar briza uşoară dinspre mare îi flutura chimonoul.Yoi. aşa că trebuie să pleci deîndată cu mine. Trebuie să mă însoţeşti o parte din drum. la rindul său. Se simţiră scufundaţi în vibraţii. cu săbiile în briu. Apoi. dar nu piitu şi văzu că toate străjile erau la fel de neajutorate.

Blackthorne se zbătu să găsească un sprijin mîinilor şi picioarelor sale. cel mai aproape de genunea hulpavă. Apoi pămîntul mugi din nou. trecu la şase paşi depărtare şi continuă mai departe. încercă să sară într-o parte. Ca într-un coşmar îl văzu pe Toranaga. cum ar fi trebuit să fie mereu. Se lăsă să alunece în jos. încleştîdu-se din nou de pămîntul tremurător. Zăceau amîndoi gîfîind. tîrît de Blackthorne. îi văzu pe Toranaga şi Mariko clătinîndu-se pe marginea despicăturii. nemişcat. în timp ce pămîntul tremura ca o frunză în vînt. ameninţător. în siguranţă. Blackthorne se tîrî către muchie. se caţără afară. Mariko ţipă.Scuipă ca să înlăture gustuJ'amar din gură. în acel moment începu un alt cutremur. Mina sa dreaptă înşfacă brîul lui Toranaga. înnebunit. Crăpătura era adîncă de douăzeci de paşi şi lată de zece şi mirosea a moarte. Era mai puternic. Pămîntul se despică din nou. la cîţiva paşi dedesubt. Crăpătura era adîncă de treizeci de paşi şi lată de zece. încă pe jumătate ameţit. unde ar fi trebuit să fie pamînt tare. icnind din nou şi din nou. Mîinile. Crăpătura se căscă către ei cu o viteză de necrezut. Noroi şi bolovani alunecau în jos. Pămîntul era din nou nemişcat. adăugîndu-se tumultului. Se trînti pe brînci. încercă să-şi domolească tremurul şi să-şi recapete suflul. dar noua despicătură o înghiţi. începînd să alunece în adîncuri. aproape tras în abis. O parte din tabăra samurailor dispăru. O avalanşă de bolovani se porni din munţii dinspre nord şi bubui în valea de dedesubt. aproape orbit de noroi şi 32 . Tremurul încetă. dar nici un sunet nu părea să iasă/de pe buzele lui sau ale lor. trăgîndu-l pe Toranaga cu ele. Pămîntul se legăna. genunchii şi întregul său trup tremurau nestăpînite. Muchia ei se sfărîmă sub el. îşi ieşi din uluială şi se aruncă înainte. mişcările pământului dezechilibrîndu-l. iar cerul privea de deasupra. Toranaga îşi înfipse degetele picioarelor în peretele abrupt şi. Se auzi strigînd. Al doilea cutremur începu. La marginea prăpastiei privi în jos. ca şi Toranaga şi Mariko. Pămîntul se despică la celălalt capăt al platoului. tînjind după un ajutor din partea lui Toranaga. Necrezîndu-şi ochilor. nemişcat cum fusese din totdeauna. Ea tremura pe un prag de stîncă.

Toranaga o înşfacă de încheietura mîinii şi o trase peste marginea prăpastiei.Pentru Dumnezeu! urlă Blackthorne. Pentru o clipă se gîndi că era prins în capcană. Zgomotul şi clătinaturile încetară. Tăcerea se întinse peste tot. strigîndu-i să se grăbească. In coate şi genunchi.Iyel strigă el. Buza prăpastiei cedă aproape cu totul şi se simţiră pierduţi. Aşteptarea părea să nu mai ia sfîrşit. Toranaga nu le mai putea fi de ajutor. înghiţind aer. Străjile începeau să se ridice. trăgînd-o către siguranţa unei alte lespezi. O nouă cutremurare. ţipînd.pietre şi o prinse. lăsînd un şanţ de şase picioare lărgime şi opt adîncime. unde fusese lovit de un bolovan. Noroi şi pietre cădeau din el. apropiindu-se. . Blackthorne încercă să se ridice. oprindu-le alunecarea în iad. nefiind în stare să se tîrască mai departe. Avea faţa plină de murdărie şi o despicătură urîtă pe tîmplă. Toranaga trase de el pînă cînd ajunseră din nou la un prag îngust. Toranaga ţîşni la adăpost. Zăcea pe muchia de piatră care tremură. Apoi. dar se smulse şi se tîri afară din acel mormînt. dintr-un copac şi se înălţă in aer. apoi o pasăre ţîşni. . ţinînd-o cu o mină şi căutînd disperat puncte de sprijin cu picioarele şi cealaltă mină. Mate! Aşteaptă! Se supuseră şi se aşezară din nou pe brînci. Cineva începu să alerge către Toranaga. mîna de fier a lui Toranaga îl prinse de cingătoare. Pămîntul nu se mai mişcă. în timp ce resturile plouau peste ei. apoi brîul se rupse. cu picioarele în crăpătura care se închidea. dar se rostogoh' înapoi cînd o parte din perete se prăbuşi. ca să-şi I 33 . O urmă o alta. cu pieptul greu şi un gust amar în gură. Gîfîiau toţi. împreună se luptară să-şi păstreze echilibrul. aşteptară ca nebunia să înceapă din noii. cu braţele aproape smulse din umeri de efort. Groaza îi dădu lui Black thorne puteri neomeneşti şi cumva reuşi s-o smulgă pe Mariko din mormînt şi s-o arunce afară. Un moment de pauză între zguduituri îi dădu timp lui Blackthorne s-o ridice pe muchia de stîncă. Crăpătura urlă şi începu să se închidă. Celălalt perete scrîşni înfiorător. Blackthorne îşi scutură capul. Blackthorne ţîşni după ea. cu sudoarea curgîndu-i şiroaie. -Iyel Toranaga îi făcu semn să stea jos. cu Blackthorne şi Mariko încă adînc în gîtlejul ei. Mişcarea muchiilor de pămînt se opri.

în iarbă. Şe repezi la ea. îi spuse lui Blackthorne să facă acelaşi lucru. sîngerînde agăţîndu-se de smocurile de iarbă. scuipă şi rîgîi din nou. privi către Toranaga.îndepărteze sudoarea din ochi. Blackthpme se supuse şi amîndoi bărbaţii încercară să 34 . cu grijă. Apoi. istovit de bucuria de a fi în viaţă şi de absurdul întîmplării. era acum doar un şanţ îngust. care aproape că îl înghiţise.Karmu. dar-ar ciuma şi în ele!" • Blackthorne izbucni în rîs. Fata îi era vîrstată cu noroi. se aşeză pe călcîie. Era încă ameţită. da. încălzit de bucuria vieţii. Toranaga rîgîi tare. o furnică mişcînduse. Toranaga se ridică în picioare. îşi desfăcu pînză din jurul brîului şi cuprins din nou de hohote de rîs. în timp ce degetele lui boante. Şi umbrela. Şi încă una. în cutremur şi-n şanţ . Apoi. pe sine şi cutremurul. Crăpătura. Apoi. îşi văzu unghiile rupte. Chimonoul era sfîşiat şi murdar. -Cînd sîntem în siguranţă? Marilco nu răspunse. imitîndu-se caraghios. îl scormoneau şi. -Eşti teafără? -Da. O ajută să se îndepărteze de crăpătură. dar nu era atît de largă pe cît fusese odată. deşi Blackthorne nu înţelegea toate cuvintele. începură să caute hrană. Blackthorne ridică din umeri: .Ikaga desu ka? Toranaga nu era în stare să vorbească. să i se alătura. După o clipă începu să rîdă şi Toranaga şi veselia lor o cuprinse şi pe Mariko. Părea vrăjită de priveliştea crăpăturii din pămînt. Icni. spuse ea gîfîind. încă înspăimînat.mi-am pierdut săbiile. Arătă cu degetul. Şi încă una. începu să se prostească pe marginea şanţului. Amîndouă sandalele şi un tabi lipseau. Către nord se căsca din nou într-o ravină adîncă. "dar-ar ciuma-n karma. pieptul îi tresaltă. braţele şi picioarele erau brăzdate de zgîrieturi. Se opri şi îl chemă pe Blackthorne. Toranaga spunea în felul în care un japonez poate spune. Astari dădu drumul la voce şi un torent de înjurături se revărsă peste şanţ. apoi încalecă şanţul. .

Anjin-san. Omi şi Buntaro stăteau cu gărzile alături. Anjin-san. nici măcar o picătură. sprijinit în mîini.urineze în şanţ. Alteori vin unul după altul mai multe cutremure. -Domo. sau o jumătate de zi. la cel mai îndepărtat capăt al crevasei. Hombun. Zăbovi mîndru asupra gîndului de a fi samurai şi de a merge la Yedo. n-a fost nimic. aşa că se uită în altă parte. E gata pînă cînd începe din nou. Yabu. Dispreţul faţa de sine dispăruse şi se simţea deosebit de liniştit şi întreg. neh? Vă rog. Ea continuă să-şi cureţe noroiul de pe mîini şi chimonou. ceea ce îi făcu să rîdă şi mai tare şi-i bloca şi mai mult. spuse: 35 . Samuraii se luptau cu flăcările şi săpau sub avalanşa de pietre ca să-i găsească pe cei îngropaţi de ea. şi asupra corăbiei sale şi a războiului şi a Corăbiei Negre şi înapoi. aşteptînd porunca lui Toranaga. Mariko-san? -Pînă la următorul. Cînd îşi reveni puţin. la acela de a fi samurai. se întoarse către Mariko. Uneori există numai o singură zguduitură. aşteptînd. -S-a terminat de tot cutremurul. afară doar de cîteva zgîrieturi. simţind pămîntul cald la spatele lui şi aşteptă răbdător. "E destul timp. -întotdeauna este aşa? -Nu. Către nord flăcările cuprinseseră tabăra încropită în pripă. în cele din urmă reuşiră şi Blackthorne se aşeză să-şi adune puterile. Se întinse cît era de lung. Niciodată nu ştii. Către est. care îşi curăţa părul şi faţa. să fie chemaţi. Nani mo. Apoi. lăsîndu-se pe spate. după o jumătate de ceas. cu seriozitate. da. Pămîntul îl înghiţise. Privi la cer. dar băgă de seamă ca daimyo era pierdut în propriile lui gînduri şi ştia că ar fi fost foarte nepoliticos să-l tulbure. de asemenea. Dar nu reuşiră să producă nimic. încercară din greu. Toranaga îi vorbi din nou. neh? Străjile îi priveau fără să se mişte. . sau o zi. Toranaga-sama. Blackthorne îşi lăsă gîndurile să rătăcească. Toranaga-satna. Igurashi dispăruse. neştiind destule cuvinte şi dorind să fie cît mai desluşit. . după un ceas. gîndi mulţumit şi privi la Mariko. de data aceasta. Cîteodată este foarte slab. Karma. Datoria. neh? Domo.Dozo. neatinşi. Privi la Toranaga şi i-ar fi plăcut să-i pună o duzină de întrebări.

eşti răbdător. de asemenea.. -Spune-i că-i mulţumesc din tot sufletul pentru ceea ce a făcut şi pentru bătrînul grădinar. nu o hotărîre a mea.Ştiu acum ce-i karma.Maiiko-san. Poate că asta mi-a curăţat capul. Nu ştiu de ce. armonia ta. A ştiut de la-nceput. eram toţi aproape morţi. An]\a-san.Aşa e. . Dacă nu te laşi pradă acestora şapte. dar egreu. Karma.. că n-ai făcut altceva decît să fii politicos. aşa că nimic nu mai poate fi făcut în privinţa asta. N-am făcut-o mai înainte. Karma este începutul înţelegerii. n-ai vrea să-i explici în locul meu? Se pare că acum înţeleg ce-ai vrut să spui dumneata şi seniorul Toranaga despre karma şi despre stupiditatea de a te îngrijora asupra a ceea ce este. spune-i asta. vei înţelege curînd felul lucrurilor şi vei fi în armonie cu eternitatea. supărarea. dragostea. Este. Răbdarea înseamnă să-ţi stăpîneşti pornirea către cele şapte sentimente: ura. Cu o clipă în urmă. să fiu răbdătoare. suferinţa şi teama. Şi e de asemenea wa. foarte mult. -Crezi asta. cum ar fi cu bătrînul grădinar. înţelegi? -Da. Maiiko-san? -Da. -Totul a fost din vina mea şi îmi pare într-adevăr rău.. El spuse: -Bine. neliniştea. Anjin-san. -Cum a ştiut-o? 36 . Ea îi traduse lui Toranaga. Apoi. O mulţime de lucruri par mai limpezi acum. Poate pentru că n-am fost niciodată atît de înspăimîntat. dar a fost o greşeală. . aşa că toată îngrijorarea şi toată frămîntarea au fost zadarnice. -Nu-i nevoie. "liniştea" voastră. bucuria. Cei răbdători sînt puter nici. Răbdarea este foarte importantă. Anjin-san. A fost să fie. -Da. nu-i aşa? i -Da. dar se pare că gîndesc mai limpede. nu din adîncul inimii. ei bine. Şi încerc. este răbdarea. neh ? -Da. Şi atunci.

. Sînt cîteva lucruri. la samurai. Seniorul de Kwanto acceptă sabia şi şi-o puse la cingătoare. se aplecă înainte şi-l bătu pe Blackthorne pe umăr o dată..El spune da. aşa cum trebuia oferită o sabie. El rînji. pe care vrea să le discute cu dumneata. să se încredinţeze că Fujiko nu păţise nimic. sătenii cărau găleţi cu nisip şi găleţi cu apă. spuse ea. ajunsese de nerecunoscut. de la început. Toranaga-sama. pentru cină. că este cel mai înţelept om din lume. Mariko ţîşni în picioare. Blackthorne privi în depărtare. -Iată. apoi zîmbi. la apusul soarelui. spuse simplu. In mîinile sale era sabia lui Fujiko. Se ridică în picioare şi privi în adîncul ravinei zdrenţuite. dar Blackthorne reveni repede la suprafaţă. iar nu-ţi mai arăţi vîrsta. şi trebuie să ne înfăţişăm la fortăreaţă. îngenunchie în faţa lui Toranaga şi-i oferi sabia. I 37 . tare. -Domo. Se lăsă în jos cu grijă şi dispăru. mai bun decît înainte! -Dar tu eşti minunată. nehl Vă rog. An]\n-san. neh? Prieten. A lui era o ruină fumegîndă. speriată pentru o clipă. răsucit şi acoperit de sfărîmături. ca întotdeauna. Dar bărcile erau în siguranţă. ca beată. de la samurai. -Tomo. Ochii ei se încălziră şi şi-i feri de Toranaga.Ti-am spus. îl întrebă deîndată pe Toranaga dacă putea să plece. Şi. Casa lui Omi era aplecată într-o rină.Dozo. nu? -Domo. Un nor de fum plutea deasupra măgurii pe care era aşezat satul. . Sabia scurtă dispăruse. . Dădu colţul. Şi adăugă în latină: -Tu eşti tu însuţi din nou şi.. Kara samurai ni samurai. Aajin-san. Toranaga-sama. Fusese devastat iar drumul. Mai multe focuri încă ardeau. deşi phnă de noroi şi zgîrieturi. Zîmbetul său dispăru. Era încă în teacă. Blackthorne văzu asta şi nu-i scăpă precauţia. Blackthorne se întoarse în sat.

era moartă. Buzele îi descoperiră dinţii proeminenţi. apoi porunci slujnicelor să menţină bandajele umede. Blackthorne îşi ascunse îngrijorarea şi aşteptă pînă cînd doctorul termină. Blackthorne se opri la poarta grădinii sale. -Karma. El spuse în japoneză şi doctorul clătină capul şi-i spuse că doamna se va face cu siguranţă bine.fi mulţumesc lui Buddha ca nu eşti rănit. înfăşurîndu-i în jurul picioarelor bandaje înmuiate în cha şi alte ierburi. dar el o rugă să nu se mişte. Fujiko şi Nigatsu fuseseră prinse de una dintre grinzi şi flăcările o transformaseră pe Nigatsu într-o torţă. Nigatsu. pentru a-i domoli durerile. Cînd văzu la rîndul ei că Blackthorne era neatins. pe jumătate conştientă. ca să ştie că orice arsură gravă era periculoasă. Picioarele şi partea de jos a spatelui erau arse grav. fiind cu neputinţă să fie oprită răspîndirea infecţiei. Un doctor sosise deja şi o îngrijea. lingă gardul neatins al grădinii. -Hai.Fujiko-san yoi ka? Doamna Fujiko o să fie bine? Doctorul ridică din umeri. şi porni grăbit la deal. Săgeţile lui Buntaro erau încă . . aproape izbucni în plîns. Mai fusese ucis unul dintre copiii bucătarului. încercă să se ridice. îi dădu lui Blackthorne ierburi pentru zgîrieturile lui. neh? Blackthorne văzuse destui marinari arşi murind. Anjin-san. slujnica ei. apoi a luă de-o-parte. . spuse încet. spuse doctorul. . împrăştiind cărbunii focului din bucătărie. rana deschisă aproape întotdeauna putrezind în cîteva zile. Primul cutremur dărimase stîlpii centrali ai casei. care rămăsese în picioare. îi spuse că se'va întoarce în curînd. încă buimăcită.CAPITOLUL 39 !ii11' Fujiko fusese rănită. Toţi erau nespus de bucuroşi să-l vadă pe Blackthorne în viaţă şi neatins. Fujiko fusese trasă afară.Shigata ga nai. . Era tînără şi puternică. Fujiko zăcea acum pe o saltea salvată din dezastru. către casa ruinată a lui Omi. dar restul servitorilor nu aveau decît zgîrieturi sau cîte-o scrîntitură.Nu vreau să moară! -Dozo?.

foarte departe. un samurai sosi pe deal. un orizont înverzit de noaptea ce se-aduna acolo. spunîndu-le că o va urma în curind. încercînd să ascundă durerea : de pe chip. dar Ueki->>a o aşezase în aşa fel încît. neh ? Blackthorne încuviinţă din cap. Patru bărbaţi încercau să ridice un adăpost temporar. Bucătarul îi oferi ceai proaspăt. iar pîrîul dispăruse. Anjia-san. în strălucirea roşiatică ce izvora din venele şi cristalele îngropate în ea puteai întrezări lanţuri întregi de munţi şi lacuri domoale.Dozo. pînă cînd ea adormi. răspunse Blackthorne. începu ploaia. sau păru că doarme.Te numesc Ueki-ya-sama. adinei şi. Micul pod era prăbuşit. -Arigato. ca să nu îl facă de ruşine. -Domo. aducînd vorbă de la Toranaga că Blackthorne şi Fujiko urmau să doarmă în fortăreaţă pînă cînd casa avea să fie reconstruită. să se aleagă cu arsuri. O ajută să bea şi-i sprijini capul. în grădina care-i oferise atîta plăcere. Dădu drumul palanchinului său. eleşteul risipit. Pietrele n-au murit. împreună cu slujicele.înfipte în stâlpul din stînga. Una dintre pietre era colţuroasă şi cu nimic deosebită de altele. Se întoarse la Fujiko şi porunci unei slujnice să aducă cha. Blackthorne atinse piatra. mişcîndu-se iute. . ajutaţi de cîţiva săteni. Că fără ele o grădină este goală. Blackthorne o aşeză grijuliu pe Fujiko într-unui dintre ele şi o trimise de-acolo. gîndi trist. Karma. primi ceaiul şi se prefăcu că nu bagă de seamă durerea bucătarului. dar el n-o băgă în seamă. Ueki-j'tf îi spusese că o grădină trebuie întocmită în jurul propriilor ei pietre. îmi pare rău. aproape de apusul soarelui. mai mult un loc de cultivat. Fetiţa moartă fusese fiica sa favorită. dacă te uitai la ea îndelung şi atent. Servitorii săi încercau să mai salveze ce se mai putea. 39 . . Anjin-san. Sosiră două palanchine. Mai tîrziu. Sumimasen. Atinse una dintre ele.N-are importanţă. spuse. Toţi ştiau că în curind vor începe ploile. Se aşeză pe o piatră. : . A fost karma ei. spuse fără să se adreseze cuiva anume. Acum era răscolită.

40 peste văile luxuriante şi lacurile liniştite.Şi Shinto? Ce este Shinto? . cu boruri mari. sau un sistem etic. desigur. acum. Ar trebui să ştii că o fiinţă umană devine kami după moarte. sau o plantă.. bătrînu] ar fi fost foarte mulţumit. Shintoiştii credeau că atunci cînd mor. devin un kami. Mariko-5WJ? -Kami nu se poate explica. conică. E ca o religie. Calea lui-Buddha. -Te rog. Dar deşi nu se poate defini.Ah. . este justificarea exis tenţei noastre. acum o mie de ani. Există între cer şi pămînt şi vin. . da. foarte.şi în acelaşi timp şi creştină? -Oh. I-am spus doar Shinto. rămîi în grădina mea. dar un copac. unde se aduna întunericul. Kami sînt veneraţi. sau o pictură. . Poate că este esenţa imaterială a unui lucru. Este şi nu este spirit. -Ce este un kami. către orizontul verde. Shinto este un cult naturist al miturilor şi legendelor. kami al lui Ueki-ja. Urechile îi spuseră să se întoarcă la realitate. Anjin-san. nici zei. Te rog. sau o stîncă. îşi spuse Blackthorne. nici asta nu se poate explica. Blackthorne atinse piatra. arătînd ruinele fumegînde. Chiar şi mort. Anjin-san. Calea kami-lor. după bunul lor plac. Shinto este esenţa Japoniei şi a japonezilor. Privi în sus. Poate kami-vl lui este aici. O persoană este shinto în acelaşi fel în care s-a născut japonez. -Şi dumneata eşti shinto . poate că ştie. sau a unei persoane. sub mantaua de ploaie din împletitură din pai de orez şi o pălărie de bambus.. dar nu este. îmi pare rău. poate fi în aceeaşi măsură un kami. fără să-i pese de ploaie îşi lăsă ochii să-l poarte în piatră. niciodată însă idolatrizaţi. ghemuit răbdător pe călcîie. ca s-o deosebim de Budsudo. da.Karma. încă ploua şi Omi purta un chimonou proaspăt călcat. în care nimeni nu crede pe deplin şi totuşi toţi îl venerează cu dăruire. Părul îi era proaspăt spălat. este şi nu este suflet. La început nici măcar n-a avut un nume. Omi îl privea. nici nu propovăduieşte credinţă. spuse el. Apoi. oricînd. sau pleacă de pe acest pămînt al zeilor.Asta îi făcu plăcere şi ştia că dacă Ueki-ya ar mai fi trăit. Şi deşi nu are nici teologi.

Nu-ţi face griji. Recunoscător. Omi chemă ajutoarele băieşilor. n-a suferit de loc. Anjiro a fost foarte norocos. Stîlpii centrali erau deja înapoi la locul lor. Hai. Anjin-san. Anjin-san. îţi mulţumim foarte mult. să treacă o săptămînă şi cu greu îţi vei da seama că a fost cutremur. . Eşti norocos..într-o zi sau două. Dacă l-am fi pierdut. ciocănind şi tăind cu fierăstrăul". nehi Am auzit că l-ai tras pe Toranaga-* sama afară din acea capcană a morţii. foarte bună. samurai au fost ucişi de avalanşă. Au fost ucişi cinci ţărani şi cîţiva copii. Blackthorne îl urmă pe Omi în sus. Doctorii nştri. Anjin-jan. .. casa va fi din nou în picioare. 41 . iar acoperişul aproape terminat. so desu. foarte bogată. dar asta nu e prea mult. A dumitale va dura mai mult. dar nu-ţi face griji. domo. rit ai bate din palme şi casa dumitale va arăta mai bine ca niciodată. ikaga desu ka? Blackthorne îşi şterse ploaia de pe faţă.Watakushinoyuya v/a hakaisarete imasen ostukaini narimasenka? Baia mea nu a fost distrusă. Asta este o mare onoare. Ascultă. o să vorbim mai mult după ce ai să te unbăiezi. Ei. aşa că nu trebuie să mă îngrijorez. nehi Cît despre sat. îţi sîntem cu toţii recunoscători. -Ah. Omi îi explică că servitorii lui reuşiseră să stingă focul la vreme. iar sistemul de irigaţii. dar nu atît de rău.Hai. Cu semne şi cuvinte simple şi cu multă răbdare. îi spuse lui Blackthorne. atît de important. -Yoif Omi arătă către casa sa. Hai. O nimica toată. Karma dumitale este puternică. servitori şi meşteri din sat începuseră deja reparaţiile. nehi . Da. O săptămînă. la fel de bună ca şi înainte. A fost un cutremur rău. Mă bucur să te am ca prieten. Cîmpurile de orez abia dacă au fost atinse.Trebuie să fie. Doar o sută şi cincizeci şi patru de . . Am auzit că are arsuri. Omi-san. foarte. sînt foarte pricepuţi în arsuri. Fujiko-san este o gospodină bună. Seniorul Toranaga spune că a acceptat sabia dumitale. Sub supravegherea lui Mura. Nu ai dori s-o foloseşjti?. Da. şi asta se întîmplă câteodată. Nici bărcile n-au fost stricate şi asta e de asemenea foarte important. O să aranjeze toate cheltuielile cu Mura. către curtea acestuia.Da. pe poteca şerpuitoare.

.

Aceasta este mama mea. ridicată de la pămînt. Fujiko o să se facă bine. cu o faţă aspră.Isogif Grăbiţi-vă! Servitorii îl însoţiră pe Blackthorne la casa de baie. gîndindu-se că era mai bine să-şi păstreze mintea limpede pentru întîlnirea cu Toranaga. chimonou şi tabi. că am fost acolo să-l trag pe Toranaga afară. intră din nou înăuntru şi se cufundă în baia aburindă. iar alături de el se afla o Jemeie bătrină. n-ai pentru ce. fără să gîndească. îngrijită. pe care erau întinse aşternuturi curate şi o mică vază cu un aranjament de fiori. Sînt un om norocos. . Un acoperiş provizoriu fusese ridicat într-unui dintre colţurile grădinii. ia loc Anjin-san. ici şi colo. Toate necazurile se topiră. răspunse el într-o japoneză poticnită. Anjin-san. îi spălară trupul şi capul în ploaie. îl lăsă să-i îngrijească zgîrieturile şi tăieturile şi-şi puse o pînză petru şolduri curată. Blackthorne se înclină. Bătrîna zîmbi mîndră şi-şi ţinu respiraţia. Avea o duşumea îngrijită. Servitorii îl săpuniră. care fuseseră lăsate anume pentru el şi ieşi afară. fără dinţi. -Te rog. . dar eu sînt onorat. Magia lui Suwo îl învioră. ne-a părut tare rău să-ţi vedem casa în flăcări. cu vădită veneraţie. repetă Blackthorne. -Iţi mulţumesc şi mulţumesc pentru haine. de obicei acoperită. -Mulţumesc. Mai tîrziu. Cînd se limpezi. -Anjin-san. karma. Un perete era crăpat rău. Omi îl aştepta. spuse ea. hotărî Blackthorne. Blackthorne se dezbrăcă şi se aşeză pe scăunel. dar sătenii îl lipeau deja.Cha. spuse Omi ceremonios. -Te rog. şirul de formule de politeţe învăţate de la Mariko. Mulţumesc. ca de obicei. Acoperişul era întreg. care era aşezată într-un mic desiş de arţari şi legată de locuinţa principală printr-o alee şerpuitoare. Norocos. neh? -Da.Sînt onorată. spuse Omi. norocos să o salvez pe Mariko şi norocos că el era acolo ca să ne scoată pe noi din groapă. Ploaia se oprise. Doreşti cha sau sake? . Baia era mult mai bogată decît a sa. 42 . dar asta nu conta. deşi lipseau cîteva ţigle şi ploaia se strecura prin el. -Ce se putea face? Asta-i karma.

îngenunchie şi se înclină. desigur. Anjin-jan. -Şi soacra dumitale? -Ah. este drept ca fiul să urmeze dorinţele mamei sale. spuse Omi scurt. Nu-ţi rămîne decît să speri c-ai să trăieşti îndeajuns să ai fiii tăi şi să devii soacră. Ea îl sprijină toată viaţa. cînd trecea prin piaţa satului în drum spre galeră? -Aceasta este s'oţia mea. ea e moartă. în înţelepciunea sa.dar nici un frate. aşa cum ar fi trebuit s-o facă. -Mulţumesc Domnului că nu este la fel şi în Europa. Foarte greu. apărare. spuse bătrîna. -Sînt onorat. Desigur. fiindcă Mariko îi povestise deja despre poziţia dominantă a soacrei în societatea japoneză. -Şi dacă fiul refuză? -Asta nu se poate. îşi aminti chipul ei. Soţul meu are şase surori . Dar nu era surprins. hrană. şi cum ar putea un tată să facă alegerea fără să-şi consulte soţia. -Trebuie să-i ierţi încetineala. An]in-san.Bătrîna privi într-o parte şi se încruntă.toate trăiesc . nora trebuie să se supună şi fiul întotdeauna face ceea ce mama şi tatăl lui doresc. în definitiv. părinţii aleg soţia mai întîi. Seniorul Hiro-matsu. este foarte bun. spuse Blackthorne şi ea îşi luă locul. Este ceaiul destul de cald pentru dumneata? -Mulţumesc. A murit cu mulţi ani în urmă. -E greu să fii o bună noră. tandreţe. îi spusese. -Buntaro-san este singurul său fiu? -Da. Asta e datoria ei. . Nora trebuie să se supună. Anjin-ja/i vrea ceaiul cald. Desigur. -întotdeauna? -întotdeauna. un fiu primeşte totul de la mama lui:viaţă. 43 . prima dată. -Nu-i la fel ca la noi. N-am cunoscut-o niciodată.Grăbeşte-te. la rîndul tău. Fata ce însoţea slujnica care aducea ceaiul îi tăie lui Blackthorne respiraţia. Fiecare trebuie să se supună capului familier. Aşa că. Nu era fata pe care o văzuse cu Omi. nu şi-a mai luat niciodată altă soţie. Prima datorie a unui fiu este către părinţii lui. -O soacră nu poate să greşească. Băgase de seamă că bătrîna nu folosise numele soţiei.

un bărbat nesuferit? E o prostie să fii legat pentru totdeauna. eu cred că Taiko ar fi fost convertit. în înţelepciunea Sa. Dar Sfinţia Sa Papa. Cît despre ucidere.Da. cerînd dispensă pentru japonezi în privinţa divorţului. pentru că nimeni nu-i dă nici o atenţie în realitate. toţi daitnyo ar fi urmat acum adevărata credinţă şi întreaga împărăţie ar fi fost creştină. spusese Blackthorne.îi asta noi sintem foarte înţelepţi şi sfinţi părinţi greşesc. a spus nu.E a glumise. C î t d e î n ţ e l e p t . n-ar mai fi avut importanţă. Dacă i Sfinţia Sa ar fi spus da. Acesta este unul din cele două mari motive pentru care Taiko nu a îmbrăţişat creştinismul: prostia cu divorţul şi cele şase porunci. iar creştinii cel mai puţin dintre toţi. . 44 sau o femeie. Să nu ucizi. bărbat. neh? -Da. O concesie atît de mică pentru atît de mult. sau femeie. neh? . Au trimis curieri pînă tocmai la Roma.

Anjin-san. A fost o căsătorie politică. fiecare preot creştin. pentru un timp..putut să-i dezlege Nodul . fie el catolic sau protestant? .p ă r e a d i v o r ţ u l a i c i . Detele mai multe ori ea ocolea subiectul Toranaga şi istoria familiei sale. n-a putut să-i dezlege Nodul din Pavilionul ei de Aur. da. 'O umbră trecuse pe faţa lui Mariko. cea de-a doua era bătrînă şi obosită şi apucătoare. a c a s ă . desigur. . deşi pretindea că nu era. -Poftim? -Poarta de Jad. D e c e e r a u n p ă c a t d e m o a r t e . Cu Capetele lor de Broască ţestoasă..n-a putut s-o Nimeni n-a mulţumească. cu Suliţele lor înfierbîntate. dar pentru Blackthorne era important să cunoască totul. Nimic nu-i făcea plăcere şi niciunul dintre tineri. 45 . ca şi fratele ei Taiko. Era sora vitregă a lui Taiko. An)in-san. Stearpă şi rea. dorind s-o ţină de vorbă.E moartă. nu înţelegi? Ace! loc. nebună după aur. înţeleg. c ă r u i a i se împotrivea. -De ce? -Oh. Ea a fost cea de-a doua soţie şi a murit acum zece sau unsprezece ani. Seniorul Toranaga n-a avut niciodată noroc cu soţiile.Cum e nevasta lui Toranaga? întrebase. în numele Domnului. A trebuit să fiu una dintre doamnele ei de onoare. -Oh. sau dintre bărbaţi.

.

Bineînţeles că. singurul ei fiu. era fiul favorit al lui Toranaga şi moştenitorul său oficial. chiar şi Taiko şi toate nurorile ei. Annn-san. Taiko. neînduplecat şi deosebit de neîncrezător faţa de cei apropiaţi lui. Dacă n-o făcea. de bucurie. Toţi au răsuflat uşuraţi cînd ea a trecut în Nemărginire. Toranaga. Oh. pe care îl ura. desfăcuse căsătoriile. Toranaga a condamnat-o la moarte pentru că a descoperit că plănuia în taină să-l omoare pe seniorul lor. Tatăl meu mi-a spus deseori că au avut mare noroc că şi-au păstrat capetele pe umeri . dar n-avea de ales. O femeie foarte nesuferită. Anjin-san. seniorul Goroda ar fi gîndit pe bună dreptate că şi Toranaga este parte din complot şi i-ar fi poruncit pe dată să-şi despice pîntecul.din cauză că Goroda era neîndurător. atît de teribil. Ea şi-a ucis propriul fiu. Şi aceasta a fost o căsătorie politică. fusese căsătorită de două ori mai înainte. oricît de nevinovaţi ar fi fost. Nobunaga. dar ea l-a amestecat şi pe el în complot. el n-a mai avut nimic de împărţit cu ea altfel detit să-i dea un castel şi însoţitori şi cheile de la tezaur. Acea femeie ar fr~putut să însemne prăbuşirea tuturor. Atît de trist. Nakamura şi toţi generalii . ea a ajuns o femeie îngrozitoare. Toranaga a avut noroc să scape de mînia lui Goroda şi a fost .-Nici chiar Toranaga? -Niciodată nu s-a culcat cu ea. dar fratele ei. Era nevinovat. Seniorul Toranaga avea optsprezece ani. spusese ea uluită. Avea doar nouăsprezece ani cînd Toranaga i-a poruncit să-şi facă seppuku. Cu vremea. ea cincisprezece. dictatorul Goroda. curajos. Din cauza complotului ei împotriva seniorului Goroda.el. doamna Tachibana. dupătăsătorie. -Toranaga şi-a omorît propriul fiu şi nevasta? -Da. Sărmanul Nobunaga. a fost de asemenea condamnat la moarte. soţiile fiilor ei vitregi şi toate concubinele lui Toranaga au ars în taină ofrande parfumate. ajuns general prin meritele sale şi deosebit de credincios lui Toranaga. da. -Şi prima nevastă a lui Toranaga? -Ah. Cu douăzeci de ani în urmă. Anjinsan. El le-a poruncit. De ce-ar fi făcut-o? Era destul de bătrînă.

nurorile ei şi toate concubinele lui Toranaga au fost aproape bete de bucurie. Fiul ei a trebuit să-şi trimită acasă. pentru o ofensă închipuită. la porunca ei.înţelept s-o trimită pe lumea cealaltă atît de repede. în dizgraţie. Cînd a murit. prima soţie. după ce îi dăruise doi copii. .

care şi-a dorit moartea. eu norocos. ar fi încuviinţat şi el. putea s-o divorţeze sau s-o umilsască pe Midori. răspunse Midori de îndată. -Ai făcut totul. --îmi pare rău. tot atît de mult ca oricare dintre noi. şi nu pîntecele. spuse către slujnică. Avea faţa ovală şi părul bogat. -Cu toţii sîntem. spuse. spuse bătrîna. grăbeşte-te. Adu-le imediat. -Nu. An)xn-san. ca şi cea de-a doua soţie. graţia şi frumuseţea lui Midori ieşea şi mai mult în evidenţă. -îmi pare rău. în mod deosebit dacă avea o reputaţie rea. spuse ea. n-am făcut nimic. Aş vrea să pot citi în tine. Astă seară eu mănînc trebuie cu seniorul Toranaga. Buna-cuviinţă cerea să o bagi în seamă doar pe soacră. Eu norocos am prieteni ca familia Kasigi Omi-san. Anjin-san. Eşti la fel de rea ca cealaltă. Era mai frumoasă dedt Mariko. . Acum. ' 47 . ţi-am spus. Onu-san şi seniorul Yabu preţuiesc gestul dumitale. Blackthorne o văzu privindu-şi fiul. Eu nu flămînd. Tachibana. Blackthorne ştia că bătrîna cotoroanţă avea putere de viaţă sau de moarte. Cît de cumplit. răspunse Blackthorne. Omi s-ar fi supus. mulţumită de-a fi eliberată de-o viaţă plină de lacrimi. . căci soacra ei i-a făcut viaţa la fel de nesuportat. îşi spuse. -Ah. Aaym-san. -Vă rog. nu vă cereţi iertare. ca bărbaţii? Dar a păşit în moarte recunoscătoare. spuse bătrîna. îi spuse Blackthorne tinerei femei şi imediat înţelese că asta era o greşeală. şeful casei lor. dacă soţul ei. Anjinsan. mlădie ca o trestie şi fragilă ca un funigel. oare. Şi. căreia i se scurgea ceaiul pe bărbie. privind la soacra lui Midori. căţea bătrînă.Unde sînt gustările? Desigur că Aa]\n-san trebuie să fie flămînd. -Oh. Alături de bătrînă. dar fără focul şi vigoarea ei. îmi pare rău. Ar trebuie să ştiţi cît de recunoscători sîntem toţi vasalii săi. sînt norocos că-l am prieten pe An)\n-san. so desu! Am auzit că i-aţi salvat viaţa. se gîndi. nehl spuse bătrîna.Fata şi-a făcut seppuku. orice-ar fi hotărît ea. Omi spuse: -Mamă. -A fost datoria. că doamnele îşi fac seppuku tăindu-şi gîtul. Vă rog să mă iertaţi.

dar seniorul Toranaga m-a trimis. n-a fost asta karma? N-ai fi făcut şi tu ce-a făcut Omi? A fost cu-atîta timp în urmă. sau sake. nu mă tulburi. Este o onoare. în sfîrşit. Seniorul Toranaga m-a tras din pămînt. . Cînd falanga de samurai ajunse în piaţă. ca într-o altă viaţă. -Ar dori să te vadă după cină. . -Hai? . dar am făcut puţin. ne-ai făcut un mare serviciu! Da. . -fini pare rău să te tulbur. Naga-sama? -Nici una. nici alta. Anjin-san. -Naga-jtf/z. nehl Acum nu mai are sens. Qmkaw. Dar n-am uitat.A fost datoria. Toţi sătenii se opriră din lucru şi se lăsară în genunchi. Eu mint ca să mă apăr şi pentru că aşa-i obiceiul.'El le făcu semn să continue. trecînd prin tot interminabilul ritual necesar. spuse Omi. -Dorit c/ta. Nu mi-e sete. ia loc lingă noi. să înceapă discuţia. ia stai! Dacă e să judec drept. O să fie o întîlnire cu toţi ofiţerii.Aajin-sart.îţi mulţumesc din toată inima pentru că l-ai salvat pe seniorul Toranaga. -Voi fi onorat. Naga-san. cînd politeţea îi îngădui. Te rog. îţi mulţumesc foarte mult. -Te rog. dumneata trebuie să vii acum cu mine. Naga trase de frîu. Un grup de călăreţi urcau tropotind către ei. Urmară mai multe plecăciuni şi salutări şi apoi Blackthorne încalecă şi galopară în josul dealului. Omi insistă politicos. gîndi Blackthorne. ţin să-ţi mulţumesc eu însumi. El descăleca şi pătrunse în grădină. îngăduie-mi să-ţi fiu prieten. deşi era limpede că Naga se grăbea. Midori îi dădu deîndată perna ei. dar nu ştiu de ce o faceţi voi.Cu toţii minţim. îţi mulţumesc. este ceva ce aş putea să fac pentru seniorul Toranaga? întrebă Omi. aplecîndu-se foarte adînc. dacă îţi face plăcere. de asemenea.Anjin-san.Cum se simte seniorul Toranaga? . dar asta a fost după aceea. . cu Naga în frunte. -Bineînţeles. -Da.

-îmi pare rău.Toranaga-sama spune că tot praful de puşcă şi toate ghiulelele au fost încărcate înapoi pe corabia dumitale. te întreabă cît de mult ţi-ar trebui ca să te pregăteşti de război? Inima lui Blackthorne tresări. înainte de plecarea spre Yedo. N-a fost pe ea de cînd a ancorat prima dală în portul Yedo. Karite ini. Anjin-san. dar el nu este marinar. -Ah.Corabia pare în ordine. înţelegi. catargul înlocuit şi aşa mai departe. Mariko fusese luată prin surprindere. Eu am să fac 49 . Ştie seniorul Toranaga dacă s-au făcut toate acestea? . so desu. ceea ce îl va ajuta să treacă de momentele dificile. dacă a fost carenată şi curăţată. Ma. Spune-i seniorului Toranaga că tot ceea ce trebuie să facă este să-mi dea o împuternicire scrisă. -Cu cine să mă războiesc. aici la Anjiro. de-a lungul zilelor. Ca o datorie. -Bun. cît de mult ţi-ar trebui ca să fii gata pentru a ieşi în larg? . -Cum? . wakarimasu. Un bărbat karite ini către alt *' * .Corabia Neagră. nădăjduind cu disperare că acesta era momentul potrivit să-i înfăţişeze lui Toranaga planul pe care îl întocmise în taină. Chiar şi-aşa. întreabă. -Ah. spune.Asta depinde de starea ei. Presupunînd că nava eîn stare să navigheze. cînd a dat instrucţiuni cum să fie îngrijită.nko-san ? -El te întreabă. neh. eu îţi datorez o viaţă. nu înţeleg karite im. -A fost datoria mea. Am spus doar că-ţi sînt dator. căpătase o poziţie specială. te rog să mă ierţi. luînd o hotărîre bruscă. salvîndu-i viaţa lui Toranaga în acea dimineaţă. îi străfulgera lui Blackthorne prin minte. datorie? "Iţi sînt dator". răspunse Blackthorne deîndată. nehl -Da. bărbat. aşa că nu poate fi sigur. cu cine ai dori? -Cu Corabia Neagră de anul acesta. Miza pe faptul că.Şi alte cuvinte pe care Blackthorne nu le înţelese.

împotriva unei naţiuni prietene. la un preţ mai mic. aş putea să aduc Corabia Neagră şi tot ceea ce e în ea la Yedo. nici olandezii nu sînt puternici în Asia. în această privinţă cred că interesele seniorului Toranaga sînt şi ale ire e. Cu corabia mea şi doar puţin ajuter. Aşa că iată o altă propunere:eu sînt deja în război cu portughezii. Jumătate din valoare ar fi a lui. -M-a întrebat cu cine mi-ar place să mă războiesc. împreună cu încărcătura ei. iar noi avem nevoie de mătase acum şi adusă continuu. dar el nu crede că China va face comerţ cu voi. Chiar 3a "ă aţi avea aceleaşi interese. dar într-un an. în afara Urnitei de trei mile sînt apele internaţionale.în acest moment. Toranaga mormăi şi vorbi scurt. desigur. cu actualele mele scrisori de împuternicire. Mariko trad1 . -Da. . Blackthorne ştia că drumul pe care apucase era primejdios.sr. numai mătase şi aur.restul. nu. Aş putea s-o vînd în Yedo. Portughezii sînt de neînlocuit pentru Japonia. noi le putem face mai bine. ca taxă portuară.Seniorul Tc. Toranaga. cum ar fi pare "ei iumitale despre o flotă.Era doar o sugestie. încă. Te rog. dar nu este aşa. Dar eu cred că sînt duşmanul lui. dar intuiţia îi spunea că momentul era perfect şi că Toranaga va muşca momeala. . dar acest pămînt este al nostru şi aici guvernează legile noastre şi legile noastre nu trebuie încălcate. poate. sînt . Cu corabia mea şi un echipaj ar fi uşor.. sau doi. legal. Şi Mariko. dar cîteodată e bine să te pregăteşti pentru orice eventualitate. Marea aparţine tuturor. -El spune. dar aceasta de acum este absurdă.. iartă-mă. lucrurile se vor schimba şi atunci o să aibă dovada. între dumneata şi inamicii dumitale. Nici englezii. ca şi ai mei şi orice servicii vă pot face ei. -Are dreptate. Ea rîse. -El spune că ceea ce se întîmplă pe mare. îl interesează foarte puţin. -Da. eu pot s-o iau ca pradă de război şi s-o duc în orice port şi s-o vînd. în cîteva săptămîni. sau luni. Anjin-san. împărţim încărcătura. -Stăpînul meu spune că acesta ar fi un act de război de neiertat.anâga preţuieşte sugestiile inteligente. cum ai 50 .

Optzeci sau nouăzeci de oameni. să-i aduc înapoi în apele de-acasă. Am să-i găsesc la Nagasaki şi pe corăbiile portugheze. -El întreabă. iartă-mă. Trebuie să-mi fac un echipaj nou.putea dumneata şi alţi nouă oameni să atacaţi un vas atît de uriaş. desigur. un englez sau doi. sau olandezi. Asta ar fi prea primejdios. marinari încercaţi şi tunari. -Stăpînul meu spune că orice comandant care s-ar încrede într-o asemenea adunătură în cursul unui atac. 51 . sau faptul că evantaiul îşi oprise fluturarea. Te rog. cu timpul. N-aş putea să manevrez îndeajuns de bine. fi gata anul viitor. Ar fi mult mai bine să fac rost de oameni mai întîi. N-ar fi nici o şansă să ieşim în calea Corăbiei Negre anul acesta. sau următorul. Blackthorne se prefăcu că nu bagă de seamă tresărirea ei. în flotele inamice sînt întotdeauna marinari care ar dezerta pentru puţin mărunţiş. dar asta ar putea să ia luni. -Ştiu. nu plănuiesc să atac Corabia Neagră portugheză anul acesta. Fortăreaţa abia fusese atinsă de cutremur. dacă am noroc.Stăpînul meu vrea să ştie dacă ai avea acum corabia şi cei cîţiva membri din echipaj care au ajuns cu dumneata. sau o parte din pradă. ca să fie tunari şi marinari? -Uşor. Stăteau în încăperile lui Toranaga care dădeau deasupra grădinii. ai naviga către Nagasaki ca să-ţi iei aceşti oameni de care ai nevoie? . dar eu trebuie şă-mi fac rost de oameni. puţină protecţie şi puţin argint. cu siguranţă. dacă ar fi cu putinţă să pregăteşti samurai şi marinarii noştri. aceasta este numSi o discuţie. Ar putea. cu aproape o mie de persoane la bord? -Aş face-o. Aşa că portughezii m-ar captura. -Trebuie să fie cîţiva francezi. Mariko-san. Aş avea nevoie de un permis de liberă trecere pentru Nagasaki. să-i pot fi de folos seniorului Toranaga. ar fi nebun. Dar am nevoie de un echipaj ca să ies pe mare. Noaptea era umedă şi înnăbuşitoare şi fumul spiralelor de lemn aromat se înălţa leneş. -Seniorul Toranaga spune. Nu sînt duşnţanii mei şi nu sînt în război cu ei. dacă doreşte. -Aşa-i. sau aur. . dar eu sînt în război cu ei. ca să alunge ţînţarii. Cei mai mulţi renegaţi sau forţaţi să se îmbarce. nişte nemţi.Nu.

nava înfrîntă se predă. Unul din obiceiurile noastre de război pe mare. cînd vîntul ar fi potrivit pentru călătoria ei spre casă. teferi. o să am de-a face cu Rodrigues şi-l cunosc şi ştiu ce-o să facă. dacă-l învingi. Cel mai bine să laşi barbarii să fie barbari. -Seniorul Toranaga spune. atunci voi încrucişa toate drumurile pe mare.la Yedo. S-ar putea să aibă pînă la trei. Dacă Corabia Neagră ar fi deja în port. Corabia va sosi mai devreme anul acesta. Marikosan." Dar se răzgîndi să le dezvăluie. poate patru sute de tone de aur la bord. Dar de data asta. -De obicei. ştiu că toate astea sînt doar vorbe. inamicul n-are cu ce să mă înfrunte în apele astea. îşi spuse. dar dacă mi s-ar permite să-mi atac duşmanul în clipa în care-aş avea tot echipajul. apoi. nu s-ar preda nimeni. ca s-o prind la cîteva leghe în apele internaţionale. m-aş preface că am nevoie de provizii şi aş lăsa^o să scape din port. aş ieşi pe flux. nehl Odată ce am întregul echipaj şi arme. De cele mai multe ori faci o înţelegere cu căpitanul. dacă căpitanul e fanatic. că e un obicei dezgustător. le dai o mică parte din pradă şi-i debarci. contiuă: -Şi dacă corabia nu este încă în port. odată ce l-ai învins. spuse în loc. încărcată din greu şi greu de manevrat. la Yedo. Desigur. 52 I . spune. Va fi mai uşor de luat. Mariko-. poate în treizeci de zile. . Le cruţi vieţile. Cînd se aşteaptă să sosească? -Stăpînul meu nu ştie. -Pot să-i ies înainte şi s-o scufund cuErasntus. Odată ce şi-ar coborî steagul. sau să le spună întregul plan. Dacă el ar avea corăbii. pentru că noi suitem mult mai iuţi. în cel mai apropiat port. Anym-san.El nu crede că dumneata şi nouăzeci de oameni aţi putea înfrunta Corabia Neagră. aş pune un echipaj de abordaj pe ea şi aş întoarce-o înapoi. -Dar de ce nu şi-ar saborda căpitanul nava. dar mai greu de adus la Yedo. E un obicei. mi-aş ridica steagul de luptă şi-aş începe o blocadă de pe mare. Aş lăsa-o să-şi termine negoţul şi apoi. să cruţi pierderile inutile de vieţi. Mariko sorbi puţin cha. înainte să poţi ajunge la bord? Blackthprne era gata să spună:"De obicei echipajul se răscoală. îmi pare rău. spre Nagasald. dar n-am auzit niciodată de vreunul atît de nebun. iar tunurile mele ar face restul. Aş prinde-o la cîteva leghe mai departe.swz.

ai îndrăzni să duci război pe pămîntul nostru împotriva duşmanilot tăi? Lui Blackthorne i se uscase gura. nu iezuiţii controlează portul şi tot negoţul? Blackthorne băgă de seamă şovăiala ei de a traduce. -Seniorul Toranaga spune. . Anjirhft»z.El spune. . aceasta este o părere. ar fi uşor să trag de-a lungul Corăbiei Negre. iezuiţilor? Vocea lui Mariko se aspri. . Anym-san. Dac-aiş avea două sau trei sute de luptători. un echipaj bun âErasmus. încă ceva. . dar starea de război există între el a portughezi şi seniorul Toranaga vrea să-i lovească. nu-i aşa? -Nu. Se întrerupse. Aceasta ar fi calea de-a o face. dar con tinuă să insiste. Mîna lui Toranaga se încleşta pe minerul săbiei. bine disciplinaţi. Urmă o tăcere lungă. ca şi cum s-ar fi gîndit la alte posibilităţi. Seniorul Harima stăpîneşte portul şi ţinuturile din jur. Mi s-a spus că ei se poartă ca şi cum ar fi.Dar mi s-a spus că Nagasaki este cu adevărat teritoriu por tughez.Nu. între el şi portughezi. Nagasaki nusste sub stăpînirea seniorului Toranaga. nu controlează iezuiţii într-o oarecare măsură. dacă am fi în Europa. atît de aproape. M&nko-san? Şi nu este seniorul Harima catolic? Nu este mai tot Kyushu catolic? Şi deci. Toţi daimyo îşi controlează propriile lor pămînturi. Mariko-. apoi spuse: . Dar. Desigur. întreaga insulă? -Creştinismul este o religie. de fapt. ar mai fi o cale. Ea tăcuse şi Blackthorne se gîndi că o dezamăgire de-o clipă străbătuse faţa lui Toranaga. Ai putea pătrunde noaptea. aceasta nu este Europa şi nu există nici o stare de război şi nu va exista.Atunci va trebui să fac blocadă şi s-o atac la sfirşitul sezonului.Blackthorne ştia că era atît de aproape de victorie. Mariko o spusese ca pentru ea. . pe mare ca s-o iei cu forţa . -Desigur. 53 .Dacă ar fi Europa. s-o abordez şi s-o scot în larg. -Nu-i acesta honto. N-a vîndut tatăl seniorului Harima acest teritoriu.ra«.un atac surpriză. Ar putea alege timpul atacului surpriză.

Yoi. . kawaii. Acum. cerîndu-şi iertare şi-i explică ce se spusese pînă atunci. spuse ea. Anj'in-san. -Dar nu a îngăduit Taiko ca edictele sale să fie nesocotite. în cele din urmă. dar Taiko a luat pămîntul înapoi. apoi Toranaga vorbi.Hai. asta nu i se mai păru necesar dar. . -Poate seniorul Toranaga ar trebui să ia controlul portului din mîinile duşmanului. Cînd termină.Hai.. nu ai noştri.-Da. Iezuiţii sînt. neh? Şi Mariko-w/î e mult mai drăguţă decît bătrînul domn Tsukku. după legea mea. Nici unui străin nu-i este înfgăduit să aibă pămînt aici. aşa că astăzi nimic nu se mai întîmplă aici fără încuviinţarea iezuiţilor? Nu controlează iezuiţii toată navigaţia din Nagasaki şi tot comerţul? Nu poartă iezuiţii toată tocmeala pentru voi şi nu fac ei pe misiţii? -Eşti foarte bine informat despre Nagasaki. nu-i aşa. de portughezi şi. rise şi spuse: . spuse ea de cîteva ori şi se înclină smerită. Blackthorne şi-ar fi cerut iertare pentru că o atrăsese în cursă. de ce ai pus atît de multe întrebări? Sau de ce ai spus atît de multe lucruri despre seniorul Harima şi Nagasaki? -Doar ca să arăt că portul Nagasaki este de fapt controlat de străini. acum. el vorbi aspru. frumoasă doamnă-tălmaci! Mariko zîmbi forţat. Seniorul Toranaga îmi aminteşte că părerile mele nu au nici o valoare şi ca tălmaci ar trebui doar să traduc. spuse ea cu înţeles. Mariko roşi şi turnă ceai. -Hai. Toranaga rîse. nehl Te rog. înghiţind momeala. kawaii desu yori! Tsukku-jan anamsu ka nori masen. şi mult mai plăcut mirositoare. iartă-mă. nemulţumită de ea însăşi că se lăsase prinsă în cursă. de data asta serios: -Stăpînul nostru spune. deoarece reuşise. /injin-san. tsukkuko-sama! Da.Mariko-tfan. . -Nanja? Ea se întoarse spre Toranaga. Anym-san. eu am dreptul să atac duşmanul oriunde. I 54 . -Ei sînt duşmanii dumitale.. întru-cîtva domolită. spuse Toranaga încă odată voios. Mai demult. ca o mustrare.

-Dacă vine războiul. dar au fost zdrobiţi aproape de tot de către Taiko. -Seniorul Toranaga spune că nici el. sub steagul Angliei. Wako terorizează coastele Chinei de secole. Dar. în Yedo. China a închis porturile pentru noi. că niciodată nu-ţi va îngădui sau plănui. El vorbi din nou. Mariko-san ? -Oh. Anjin-san. Şi Tsukku-. -Sînt de acord din toată inima. Stăpinul meu 55 . îţi repetă.sw« şi Părintele Inspector sînt foarte siguri de asta -Dacă aşfi în stare să capturez Corabia Neagră pe mare şi s-o aduc ca pe-o captură legală la Yedo.-Dar aici nu este oriunde. Un hatamoto este. împotriva duşmanilor împăratului. mi s-ar permite să o vînd. -Wako. dacă vreodată seniorul Harima devine duşman. mi s-ar îgădui să atac duşmanul seniorului Toranaga cum ştiu eu mai bine? -El spune că aceasta este datoria unui hatamoto. Sînt mulţi wako în Kyushu. Ar trebui să ai răbdare. nu ar îngădui vreodată un atac al unei naţii străine asupra alteia pe pămînt japonez . Acesta este Pămîntul Zeilor şi un astfel de atac e de neînchipuit. de oricare dintre oamenii noştri. aceasta este calea de a-i lovi. spune el. Noi numim corsarii wako. Cit despre a face rost de războinici şi echipaj. ar fi uşor pentru un om să obţină oricîţi. aici nu este oriunde. dacă ar vorbi japoneza. mai apăsat. deşi ar fi drept pentru dumneata să-ţi hărţuieşti duşmanul reginei în largul mării. Aveau multe ascunzători de-a lungul ţărmurilor insulei Kyushu. după obiceiul nostru? -Seniorul Toranaga spune că asta depinde. sau iezuiţii care-i conduc pe portughezi devin duşmani. îmi pare rău. aşa cum ţi-am spus şi mai înainte. -Seniorul Toranaga spune că portughezii i-au spus că dumneata eşti duşmanul. nici un alt daimyo. bineînţeles. Aici este Pămîntul Zeilor. Din cauza lor.sau uciderea lor. aceasta este o altă problemă.El spune. din nefericire. sau permite dumitale să porneşti un atac pe uscat. Eu cred din tot sufletul că sînt şi duşmanii lui. . -Da. Supravieţuitorii mai pot fi încă găsiţi. pe ea şi toată încărcătura ei. pentru că ei sînt duşmanul. sub ordinele sale personale tot timpul. Ea îi explică lui Toranaga ce se spusese pînă atunci.voimcercasăamrăbdareînfelulsăaVreaudoarsălovescduşmanul.

-El întreabă. sau i-aş da-o lui Toranaga-. printr-o minune. într-un an m-aş întoarce înapoi şi aş aduce patru corăbii de război. ce înseamnă la început? -Doi ani. ca dar din partea reginei Angliei către seniorul Toranaga. Oricum. Cu umilinţa potrivită aş vrea să arăt că cu cît ştiu mai mult despre problemele sale. -El spune că datoria unui hatamoto este întotdeauna să ajute stăpînul. Ce daimyo nu ar vrea asta? -Atunci. Pe faţa lui Toranaga trecu un zîmbet fugar. o flotă modernă. aşa cum i-am propus pe galeră? -A spus deja că ar dori să aibă o flotă. Apoi aş pluti către casă.Stăpînul nostru spune că doi ani nu ar fi de ajuns la început. dar dacă. Apoi aş transborda jumătate din praful de aur pe Erasmus şi aş vinde Corabia Neagră înapoi portughezilor. Mai'iko-san. Aş fi onorat. El adaugă. în Japonia. wma. Apoi alţii ar putea veni după mine. condusă de proprii săi oameni. Dacă asta îi face plăcere. Nu este în război cu portughezii. asta este un vis. un astfel de lucru s-ar intîmpla şi dumneata te-ai întoarce cu corăbiile noi. El spune că eu trebuie să-ţi răspund la orice întrebare chibzuită pe care mi-o vei pune mai tîrziu. cu atît mai mult aş putea fi în stare să-l ajut. Anjin-san. aş duce-o la Yedo să o repar şi să socotesc prada. Un tratat de prietenie între ţările noastre ar putea să-l intereseze. cine i-ar pregăti marinarii şi samuraii şi căpitanii.îmi cere să-ţi explic că. ca ambasador pe Ungă regina mea. sau aş arde-o după cum i-ar fi dorinţa. înţeleg pe deplin. -Mulţumesc. după ce corăbiile vor fi plătite de Maiestatea-Sa. ca pe-un dar. 56 . adaugă el. ar dori să aibă o flotă a sa. la început. care ar fi cîştigul dumitale în asta? -Honto este că ar rămîne îndeajuns şi pentru mine. -Seniorul Toranaga spune că asta ar fi mult prea generos. lucrurile nu vor fi niciodată rezolvate altfel decît prin metode japoneze. . spune-i asta: dacă aş fi destul de norocos să iau corabia duşmană. Pot să-l întreb. -Da. Anjin-ja/i. care să le conducă? -Eu. Mai departe: mi-ar place să iau cu mine unul dintre cei mai de încredere sfetnici ai săi. -El spune.

da. .Intră. Ari]\n-san. mîine. An)in-san. -Mulţumesc. -El îţi va da un răspuns cînd veţi ajunge la Yedo. Poate ea ar putea să te ajute. cînd voi ajunge la Yedo. oricum ar dori el să o fac. .sau cu seniorul Harima din Nagasaki. Maiiko-san. să-l servesc pe seniorul Toranaga. Eşti un hatamoto al seniorului Toranaga. tată. Aa]m-san. -Da. Naga deschise panoul-shoji şi se înclină. 57 . este karma dumitale. cum altfel? De la un negustor murdar de bani. -De ce ţi-ar trebui bani? -Sînt cămătari în Yedo? -Oh. -Seniorul Toranaga spune că o va trimite cu galera cînd aceasta va pleca. în propria dumitale corabie. Să pot naviga oriunde. cu propriul echipaj. Pot să întreb cum poate un samurai împrumuta bani. Mariko-sa«. Cineva bătu la uşa interioară. am să fiu acolo curînd. pentru ce îţi trebuie să împrumuţi bani? -Va trebui să-mi fac un echipaj nou. dar ai dorit să fii anunţat cînd se vor stringe toţi ofiţerii. cămătarii sînt pretutindeni. El spune. Dar aici eşti samurai. Mariko-ftz/t? -De la un cămătar. neh ? Nu este la fel şi în ţara dumitale? întreabă-ţi concubina. înţeleg onoarea pe care mi-a făcut-o. nu trebuie niciodată să-ţi faci griji din pricina acestor lucruri. -Iartă-mă. spune el. Este o parte din îndatoririle ei. -Domo Toranaga-sama. -Spuneai că plecăm la Yedo mîine? -Da.Din nefericire. Mariko părea tulburată. unde trebuie să mă duc? Va fi acolo cineva care să mă călăuzească? -Oh. Ea traduse pentru Toranaga. Este aceasta îngăduit? -Un echipaj din Nagasaki? -Da. El repetă: ce faci dumneata în afara apelor japoneze. Fujiko-wî nu va fi în stare să călătorească atunci Mariko vorbi cu Toranaga. în afara apelor noastre eşti străin.

Toranaga se gîndi o clipă. Alteţă. deci va conduce vitejeşte orice atac pe mare. 58 . du-te cu Naga-san.. -Dar creştinii noştri. putem spune că banii sînt singurul mijloc pe care îl au barbarii ca să obţină putrea. probabil. Alteţă.Cred că pe ei îi interesează numai cîştigul. chiar mai mare decît cea faţă de portughezi. în apărarea lui. Vă mulţumesc pentru cuvintele voastre. ' ■ . pămînturile şi răspîndirca Cuvîntului Domnului. -Da. Mai întîi ura sa faţă de iezuiţi este nemăsurată. Ei cumpără pămînturi şi ranguri. Şi de asemenea. care sînt duşmani? -Seniorul Harima. Kiyama. Nu. apoi îi făcu semn lui Blackthorne prieteneşte. Aşa că este ca un bici pentru a fi folosit împotriva oricăruia dintre ei. -Mulţumesc. Anjin-san. * -Portughezii? . dacă aveţi nevoie de aşa ceva. vă mulţumesc că m-aţi ascultat. din ceea ce am învăţat despre el. banii sînt încă ţelul său. Deşi o parte din duşmanii voştri pot fi creştini. -Anjin-sa/i. Are să-ţi arate locul dumitale. catolici sau protestanţi. Da. Alteţă. -Ah. Ştim că este curajos. -Sînt creştinii duşmanii mei? -Nu. crezi că Anjin-san este duşmanul meu? -Nu. Apoi. Iţi mulţumesc pentru părerile dumitale. ce crezi? -Două lucruri. Alteţă. Cînd rămaseră singuri se întoarse către Mariko: -Ei bine. Alteţă. Onoshi şi oricare alt samurai care vi se împotriveşte. în afară de asta. în aceea că ei nu înţeleg puterea. chiar regina lor este un fel de negustor şi vinde pămînturi seniorilor ei şi cumpără corăbii şi pămînturi. Toranaga îl privi înclinîndu-se şi pleeînd. eu cred că vă respectă şi cu timpul va deveni un adevărat vasal. Nu sînt prea diferiţi de noi. -Sînt iezuiţii duşmanii mei? -Nu cred asta. am să încerc foarte tare să am răbdare şi să mă perfecţionez. sau că războiul este viaţă şi viaţa este moarte.

alteţă. se zbăteau să scape. dar nu. Dar dacă trec de partea lui Ishido va fi foarte rău. Eu nu făceam ceea ce porunciseră-ţi. Da. nehi Capul lui este plin cu vise. De pildă. Oricît de greu va fi. despre preoţii care aduc pe ascuns arme. Da. eşti un sfetnic preţios. ea-i un şoim. -Va continua să fie greu. -Aşa-i. Alteţă. -Anjin-san este un bărbat ciudat. da. Mulţumesc. . despre lumea care este împărţită de spanioli şi portughezi. dar de fapt a avut dreptate. -Te-a prins în cursă. Vă rog acceptaţi-mi scuzele. să fii liberă. Să poruncesc să divorţezi de Buntaro? . dar prostesc. aminteşte-ţi ce eşti şi aminteşte-ţi că dragostea este un cuvînt barbar. Alteţă. a fost foarte interesant ce a spus Anjinsan. Mariko-san. să fii liberă.Toranaga rîse. dar oare îi manevrează preoţii. Este greu pentru tine să fii un creştin catolic. ţînţarii rătăciţi în spiralele fumului aromat. Aminteşte-ţi cine eşti. neh ? -Da. Toranaga o privea în tăcere. E o prostie să te gîndeşti să-i ataci pe prietenii noştri portughezii 59 . în trecut v-au fost toţi atît duşmani cît şi prieteni. Dar e mai bine să cunoaştem ambele feţe ale monezii. spuse Mariko în cele din urmă. eu mă aşezasem între gîndurile lui şi domnia-voastră. Alteţă. Mariko.Mulţumesc. aşa cum pretinde Anjin-^a«? -Eu nu cred asta. dar asupra cărei prăzi să o îndrept? -Nu. oricît de necrezut ar părea asta. să fii cu duşmanul şi să asculţi ideile duşmanului. -Da. Nu va trebui să vă temeţi niciodată despre credinţa mea.. nehl Interesant. . -Vor porni aceştia trei împotriva mea? -Nu ştiu. Afară. Fecioară. Mult din cele ce a spus el s-au dovedit adevărate. cîntă sufletul ei. poate chiar mai mult. cugeta el. -Da. Oh. Ei bine.Da. eşti un sfetnic preţios. Alteţă.Alteţă? -Ei? Oh. Alteţă. îmi voi face întotdeauna datoria. Vă mulţumesc.

MaiJko-san.sau Corabia lor Neagră. să învăţăm de la ei şi încă e mult de învăţat. Spune-i con cubinei lui să facă toate pregătirile. spuse Mariko. dar cit de limpede. Alteţă? -Da. spuse Toranaga apăsat. Este cum a spus Omi. Are nevoie de o răsplată. se va întoarce el însuşi? După mult timp ea spuse: . . ar fi o călătorie primejdioasă. -Da. aş face tratate cu orice naţiune. O prostie să crezi ce a spus el despre patru corăbii sau douăzeci. nehl -Da. Toranaga spuse: 60 . Cînd ea ajunsese lashoji. Şi la noapte. Dar ai dreptate că el poate fi folosit ca o ameninţare împotriva altora.sa/î. să traduci ce voi spune pentru Anjin-san. da. Regina acestui om ar fi un bun început.Toate călătoriile sînt primejdioase. Dacă aş fi preşedintele Consiliului Regenţilor. şi aş trimite ambasadori.Dacă Anym-san pleacă cu corabia sa încărcată cu aur. Acum avem nevoie de barbari. Doresc să fii de faţă la întflnire. nehi -Hai. -Da. -Totul. Alteţă.Nu ştiu. Cit de ciudat. dacă ea ar fi îndeajuns de inteligentă. atîta vreme cît ni se arată prietenă. Toranaga hotărî să nu mai insiste. Ishido o va închide ca pe o scoică. Pentru o regină poate că ar trebui să trimit o femeie că ambasador. Mariko-. -Dacă el spune că se poate alcătui o flotă. îndeosebi de la el. . -Va trebui să fie foarte puternică şi foarte inteligentă. din nou. spuse el ca o prietenoasă încheiere. Mariko şovăi. -E timpul să deschidem împărăţia. Alteţă. atunci eu cred că se poate. cînd te vei duce la Casa de Ceai să cumperi contractul lui Kiku. Alteţă. ia-l pe Aiipn-san cu dumneata. Aş trimite oameni să înveţe de la alte naţii. El şi corabia lui de război. -Eu nu cred asta. -îţi mulţumesc. Din nou Toranaga schimbă vorba fără veste.

. .

mă aştept să fiu acuzat ilegal de trădare. . Kiri şi Mariko. dar dacă trădătorii mă atacă. . este de datoria mea să îl apăr pe împărat şi să stîrpesc răul. trebuie să mă apăr. Strigăte de luptă Kasigi Şi Toranaga izbucniră în încăpere. Toranaga păşi înăuntru cu garda lui personală şi se aşeză pe o pernă aparte în faţa lor. dar nu privi înapoi. care îi va arunca Ia atac. căci toţi războinicii erau bucuroşi că în cele din urmă starea de nesiguranţă luase sfîrşit. le spuse că. Toranaga privi un timp fumul. Din nou păstră doar pentru el partea legată de tainicele şi atît de cu grijă plănuitele răscoale şi de asemenea faptul că atacul va porni pe drumul de nord şi nu pe cel de pe coasta din sud. apoi se ridică şi trecu în grădină către latrină şi se aşeză pe vine. de îndată ce ploile vor înceta. Omi şi Buntaro în faţa lor. încuviinţă uşor din cap. şi chiar Anjin-san. şi Omi. cu Yabu. eu sprijin testamentul lui Taiko şi îl recunosc pe nepotul meu Yaemon drept kampaku şi Moştenitor al lui Taiko. auzi un servitor trăgînd vasul de sub gaură ca să-l înlocuiască cu unul curat. Mariko îngenunche alături de Blackthorne. nu vreau alte onorurui. Se gîndea la şoimi şi ulii ştiind că chiar şi cei mai buni şoimi fac greşeli.. In strigătele tuturor. mă aştept ca Ishido să convoace ilegal un nou Consiliu al Regenţilor. Nu doresc alte pămînturi.Intre timp. Răspunse plecăciunilor. După ce termină şi felosi hîrtia. va da cuvîntul de cod "Cer de Purpură". împotriva legii.Ascultaţi. apoi îi înştiinţa scurt despre conţinutul mesajului şi prezentă pentru prima oară de faţă cu toţi plănui său final de bătălie. Uşa se închise după ea. celălalt strîns în jurul minerului săbiei. mă aştept să mi se declare război ilegal.Deîndată ce lucrurile se rezolvă între mine şi Ishido. voi porunci divorţul tău. aşa cum Ishido făcuse o greşeală. Ţînţarii zumzăiau şi el se plezni absent. Dacă trădătorii îl înşeală pe Majestatea Sa Imperială şi încearcă să ia puterea în ţară. răsunînd prin toată fortăreaţa: 61 . Mîna ei se încorda pe rama panoului. Cei o sută şi cincizeci de ofiţeri erau aliniaţi in rinduri îngrijite. nehl Un tunet de aprobări întimpină aceasta. Se aplecă înainte cu pumnul stîng sprijinit ca de obicei pe şold.

deşi era încîntat că fusese avansat al doilea la comandă. Omi încuviinţase. fără nici un pericol pentru tine. orice fel de război. va fi în avantajul tău . îşi spusese. Kasigi Yabu. îşi spuse Omi simţind un junghi în pîntece la gîndul unui război în ploaie în munţii Shinano.dacă nu va fi pierdut.-san. Nu e nici una. de îndată. Omi privi bărbatul uriaş ridicîndu-se şi îngenunchind pe locul arătat de Toranaga.Astăzi era cît pe ce să mor. In mijlocul aclamaţiilor generale. I nvidios. stai aici.Peste cinci zile regimentul de asalt se va pregăti de îmbarcare pe galeră pentru Yedo. Nu era nici un bărbat în cameră care să nu îşi dorească să fie el acela care să fi avut norocul să fi făcut ce făcuse barbarul. continuă: . îşi spuse din nou acum. de a lansa atacul în sezonul ploios. Nu înţeleg cum poate Toranaga crede că e vreo şansă de victorie pe drumul din nord. 62 J . Ishido va ataca Kwanto. . ca să se poată concentra încă odată asupra răzbunării sale. poate chiar a treia. Desigur atacul asupra provinciei Shinano îţi va da o mulţime de ocazii ca să-l aduci pe Yabu în prima linie. Astăzi Anjin-swz m-a scos din adîncurile pămintului. în caz că trădătorul Ikawa Jikkyu va încerca să năvălească spre sud ca să ne taie liniile de com unicaţie.. Cînd se vor opri ploile. Asta va crea uimire. Aceasta este a doua oară. spusese Yabu atît de entuziast în acea după-amiază. E o nebunie. vă rog să mobilizaţi Izu şi să porunciţi şase mii de oameni la trecătorile de la hotar. Războiul. este de datoria seniorului să acorde din.Puştile noastre ne vor croi drum. Mariko-san şi dumneata de asemenea. Apoi îl auzi pe Toranaga spunînd: .Anjin-san. Yabu şi Buntaro aprobară în linişte înţelepciunea lui Toranaga de a păstra tăcere asupra hotărîrii din acea după-amiază.cînd în cînd favoruri. Toda Buntaio-san va comanda. dar nici o altă posibilitate de oferit în schimb. Omi. că mi-a salvat viaţa. Dar deşi Bushido spune că vasalii nu trebuie să aştepte vreodată vreo răsplată pentru serviciile lor. devenind neatent la vorbăria înfierbîntată a lui Toranaga. Kasigi Oma. fără să aibă încredere în plan. Viaţa mea nu înseamnă nimic faţă de viitorul clanului meu şi cine poate spune dacă aş fi trăit sau aş fi murit fără ajutorul lui. al doilea la comandă.

ar fi un dezastru? Orice război cu IshidoOchiba-Yaemon şi aliaţii lor de acum se va sfîrşi cu siguranţă într-un măcel al tuturor armatelor mele. Au fost făcute de meşterul făurar Yon-ya. -Băgînd de seamă că pămîntul mi-a înghiţit săbiile şi că eram neînarmat. Naga-sa/z aduse pachetul învelit în mătase. Anjin-iWî a coborit în prăpastie din nou ca să-şi găsească sabia sa şi să mi-o dea mie. Toranaga-sama. . de ■» bărbat la bărbat. Nu înţelegeţi că războiul acum.Lui Anjin-san i se dă o feudă lingă satul de pescari Yokohama. Toranaga privi iar chipurile războinice. -Vă mulţumesc. Toranaga scoase învelitoarea. la sud de Yedo. Vă mulţumesc. şi rangul de amiral-şef şi pilot al provinciei Kwanto. sau o pierde. drepturi depline de samurai şi hatamoto al casei Yoshi-Toranaga-noh-Chikitada-Minowara. Axxym-san. al vostru. înconjurat de aclamaţii şi mai puternice şi de invidia fiecăruia. sau după încetarea ploilor. . aşa cum au făcut-o înaintaşii voştri. cealaltă lungă. va primi zece cai. îmi facţi o onoare prea mare. una scurtă. drept care dau toate pămînturile sale.? Nu înţelegeţi că nu am altă şansă decît să aştept Şi să nădăjduiesc că Ishido îşi va băga singur capul în laţ? în loc de aceasta. împreună cu echipamentul complet de luptă pentru vasalii săi. apoi se înclină din nou. îi înfierbîntă şi mai mult. Dreptul de a recruta o suită de două sute de samurai. aşează-te aici. amîndouă provinciile Suruga şi Totomi. douăzeci de chimonouri. sabia este sufletul samuraiului. Blackthorne luă săbiile. lîngă mine.Nu. se înclină corect şi le puse la brîu. Dădu să se depărteze. pentru că cel mai unportant lucru era să-şi descumpănească duşmanul. ţi le dau în schimb pe acestea. în valoare de două mii de koku pe an. îl voi distruge Pe Ishido şi toţi trădătorii şi primul va fi Ikawa Jikkyu. 63 . Aminteşte-ţi.. şi cu distrugerea mea şi a întregii mele stirpe. Ariym-san. nu va fi iertat niciodată. Dacă o uită. Toranaga aşteptă pînă cînd Mariko-ra/i traduse apoi strigă : -Naga-sa/i! Ascultător. "Proştilor!" ar fi vrut să strige. fanatice ale ofiţerilor săi. în curînd vă veţi putea dovedi valoarea. dar Toranaga îi făcu semn să rămînă. Erau două săbii asemănătoare.Ascultaţi. samurai.

el e acela. noi putem trece prin orice munţi. adăugind Izu. -Ce se întimplă. Omi bău şi îl privi pe Blackthorne îmbrăcat în chimonou îngrijit. cu săbiile aşezate corect. crezînd că rîde de bucurie pentru Yabu. De ce să nu-l las pe Anjin-OTj s-o facă pentru tine? se întrebă şi rise tare la gmdul prostesc.?fl«.Nimic rău. nehl strigă Buntaro deasupra tumultului Meriţi recunoştinţă. şi pe Mariko care îi vorbea într-una.Nu-ţi face griji. cînd Toranaga porunci să fie adus sake. Floare de Piersic. Buntaro-«wi. -îţi mulţumesc. Te-ai schimbat foarte mult. Buntaro se aplecă şi îl bătu pe umăr prieteneşte. Omi-sanl -Nimic. mai zău sake. îl declar pe el şi urmaşii lui ca stăpîni. Acum prada lui era uriaşă. . golind o altă ceaşcă. nicidecum. chiar dimpotrivă. Cum să-l omori pe Yabu fără să aştepţi războiul? Apoi ochii lui se opriră pe Asxyn-san. dar aproape te-ai civilizat. vasalului meu credincios.valorînd trei sute de mii de koku. Să bem! Hei. Yabu roşi de mulţumire. care striga fericit. . Urmă o alta explozie de bucurie. Ceaşca seniorului Buntaro e goală! . îmi venise un gînd. Anjin-jart. pentru că după datină urmşul lui Yabu avea să moştenească toate pămînturile sale. din acea primă zi. Buntaro-. -Arătai de parcă un eta şi-ar fi dezgolit dosul în faţa ta. Omi lovea podeaua strigînd la fel de încîntat. Multe dintre ideile tale străine sînt încă la locul lor. seniorul Kasigi Yabu şi. Ideile şi sfaturile tale sînt preţioase. Buntaro era un general deosebit de sălbatic în luptă şi Omi ştia că făceau o pereche potrivită: Omi. Dacă cineva ne poate trece prin munţi. -Da. încheind adunarea oficială. Aclamaţiile răsunară ca un tunet. strategul îndrăzneţ. nimic. -în curind ai să primeşti feuda pe care o meriţi. gîndi el mulţumit. Buntaro conducătorul neînfricat al atacului.

CAPITOLUL 40
Am primit porunci să mă interesez dacă Kiku-san ar fi liberă în seara asta, spuse Mariko. - Oh, îmi pare rău, doamnă Toda, dar nu sînt sigură, spuse binevoitoare Gyoko, mama-san. Pot să întreb dacă onoratul client ar dori-o pe doamna Kiku pentru întreaga seara sau doar pentru o parte a ei? Sau poate pînă mîine, dacă nu este deja angajată? Mama-scn era o femeie înaltă, elegantă, cu un zîmbet plăcut, abia trecută de cincizeci de ani, dar bea prea mult sake, avea inimă de cămătar şi un nas care putea mirosi o monedă de argint de la cincizeci de ti. Cele două femei erau într-o cameră de opt rogojini, alăturată încăperilor lui Toranaga. Fusese orînduită anume pentru Mariko şi se deschidea în partea cealaltă către o mică grădină care era cuprinsă în primul dintre zidurile de apărare. Ploua din nou şi picăturile străluceau in lumină. • Mariko spuse politicos: -Aceasta va fi la voia clientului. Poate că acum putem face o înţelegere care să acopere orice eventualitate. -îmi pare atît de rău, vă rog să mă iertaţi, dar nu ştiu dacă e liberă deîndată. Este atît de căutată, doamnă Toda. Sînt sigură că veţi înţelege. r Oh, da, desigur. Sîntem într-adevăr foarte norocoşi să avem o astfel de doamnă de clasă aici, în Anjiro. Mariko accentuase Anjiro. Trimisese după Gyoko în loc să o viziteze ea, aşa cum poate ar fi trebuit, iar cînd femeia sosise, cu o mică întîrziere, îndeajuns ca să fie observată, dar nu îndeajuns ca să fie considerată o mojicie, Mariko fusese bucuroasă că putea să se înfrunte cu un adversar pe măsură. -Casa de Ceai a fost distrusă foarte rău? întrebă. -Nu, din fericire, afară de nişte vase preţioase şi nişte haine, deşi va costa o mică avere să reparăm acoperişul şi să rearanjăm grădina, întotdeauna costă mult ca lucrurile să fie aranjate repede, nu credeţi? -Da, e foarte greu. La Yedo, Mishima sau chiar şi în satul asta. -E atît de important ca împrejurimile să fie liniştite, nehl Ar dori poate clientul să ne onoreze Casa de Ceai, sau doreşte ca /j să-l viziteze aici, dacă e liberă? 65

Mariko îşi ţuguie buzele gîndindu-se: - La Casa de Ceai.

-Ah, sodesu!
Numele adevărat aJ mamex-san era Heiko-ichi - Prima fiică ; iMeşterului de împrejmuiri. Tatăl ei şi tatăl tatălui ei fuseseră meşter în a face zidurile care împrejmuiau grădinile. Mulţi ani ea fusese curtezană în Ishima, capitala provinciei Izu, ajungînd pînă la rangul de curtezană de clasa a doua. Norocul îi surisese şi cu darurile primite de la patroni, cărora le alăturase un ascuţit simţ al afacerilor, făcuse îndeajuns de mulţi bani ca să-şi cumpere propriul contract la timp, cînd frumuseţea trupului şi veselia molipsitoare cu care o dăruiseră zeii începuseră să nu mai aibă căutare şi astfel să devină patroană cu propria ei Casă de Ceai şi curtezane. Acum îşi spunea Gyoko-san, Doamna Norocoasă. La început, cînd era doar o novice de paisprezece ani, i se dăduse numele de Tsukaiko, îmblînzitoarea de şerpi. Stăpînul ei îi explicase că acea parte specială a bărbatului putea fi asemuită unui şarpe. Că un şarpe era purtător de noroc, şi dacă ea ar fi putut deveni o îmblînzitoare de şerpi în acest sens, atunci s-ar fi bucurat de un nemăsurat succes. De asemenea, numele îi va face pe clienţi să rida şi risul era esenţial în astfel de afacere. Gyoko nu dăduse niciodată uitării«importanta risului. -Sake, Gyoko-san'! -Mulţumesc, da, mulţumesc doamnă Toda. Slujnica turnă sake, apoi Mariko îi spuse să plece. Băură în tăcere. Marilco umplu din nou ceştile. -O ceramică atît de frumoasă, atît de elegantă, spuse Gyoko. -Este foarte ieftină. îmi pare rău că trebuie să o folosim. -Dacă aş putea să aranjez să fie liberă, cincikobani ar fi potrivit? Un koban era o monedă de aur care cîntărea optsprezece grame. Un koban valora trei koku de orez. -îmi pare atît de rău. Poate că nu m-am făcut prea bine înţeleasă. N-am vrut să cumpăr toată Casa de Ceai din Mishima, doar serviciile doamnei pentru o seară. Gyoko rîse : -Ah, doamnă Toda, faima domniei voastre este bine-meritată, dar aş putea să arăt că Kihi-san este o doamnă de primă clasă. Breasla i-a acordat această cinste anul trecut. 66

- într-adevar, şi sînt sigură că acest rang e meritat, dar aceasta a fost în Mishima. Chiar şi în Kyoto - dar desigur că glumeai, fini pare rău. Gyoko înghiţi vulgaritatea care îi stătea pe limbă şi zîmbi nevinovat: - Din nefericire va trebui să dau înapoi banii clienţilor care, cred că acum îmi amintesc, au angajat-o deja. Sărmana copilă! Patru din chimonourile ei au fost distruse de apă cînd am stins focul. Vin vremuri grele asupra ţării, doamnă. Sînt sigură că înţelegeţi. Cinci nu cred că ar fi prea mult. -Desigur. Cinci ar fi de ajuns în Kyoto pentru o săptămînă de dezmierdări cu două doamne de prim rang, dar nu trăim vremuri obişnuite ş trebuie făcute înlesniri. O jumătate de koban. Sakâ, Gyokosan? -Mulţumesc, mulţumesc, sake-ul e atît de bun, de o calitate atît de bună, atît de bună. încă una dacă doriţi, apoi trebuie să plec. Dacă K&u-san nu este liberă astă-seară, aş fi fericită să aranjez pentru una din celelalte doamne - Akeko, poate - sau poate altă zi ar fi mulţumitor? Poimîine, poate? Mariko nu răspunse un timp. Cinci kobani era scandalos. Tot atît de mult cît s-ar fi plătit pentru o curtezană faimoasă, de primă clasă, în Yedo. O jumătate de koban ar fi mai mult dedt mulţumitor pentru Kiku. Mariko ştia preţurile curtezanelor pentru că Buntaro folosea curtezane din cînd în cînd şi chiar cumpărase contractul uneia, iar ea trebuise să plătească notele care, desigur, îi fuseseră trimise. O pironi pe Gyoko cu privirea. Femeia îşi sorbea sake-ul, iar mina nu-i tremura. -Poate, spuse Mariko, dar nu cred. Nici altă doamnă, nici altă seară. Nu, dacă nu se poate pentru astă-seară, mi-e teamă că poimîine va fi prea tîrziu. -îmi pare rău. - Cît despre alte doamne... Mariko zîmbi şi ridică din umeri. Gyoko îşi aşeză cu părere de rău ceaşca jos. -Am auzit că glorioşii noştri samurai ne vor părăsi. Ce păcat, nopţile sînt plăcute aici. în Mishima nu avem briza mării cum aveţi aici. îmi va părea şi mie rău să plec. -Poate un koban. Dacă înţelegerea e mulţumitoare, mi-ar place să discutăm cît de mult ar putea costa contractul ei. -Contractul ei? -Da. Sate? 67

-Da. Contract - contractul ei. Ehei, asta este altceva. Cinci mjj

de koku. -E cu neputinţă. -Da, încuviinţă Gyoko, dar Kiku-san e ca propria mea fiică. Ea este propria mea fiică. Mult mai mult decît propria mea fiică. Am educat-o de la şase ani. Este cea mai desăvîrşită doamnă din Lumea Sălciilor, din întreg Izu. Oh, ştiu, în Yedo aveţi doamne mai strălucitoare, mai agere la minte, mai de lume, dar asta numai pentru că Kiku-^crt nu a avut norocul să întîlnească acest fel de oameni. Dar şi acum, e neîntrecută la cîntat din gură sau din samisen. Jur pe toţi zeii. Daţi-i un an în Yedo, cu patronul potrivit şi învăţătura potrivită, şi poate sta alături, fără ruşine, de orice curtezană din împărăţie. Cinci mii de koku e o sumă mică pentru o astfel de floare. Sudoarea îmbrobonea fruntea femeii. -Vă rog să mă scuzaţi, dar nu m-am gîndit niciodată să-i vînd contractul. De-abia are optsprezece ani. E fără cusur, singura doamnă de prima clasa pe care am avut cinstea să o am. într-adevăr, nu cred că aş putea să-i vind vreodată contractul, chiar şi la preţul pe care l-am spus. Nu, cred că va trebui să mă răzgîndesc, îmi pare rău. Poate că vom discuta asta mîine. Să o pierd pe Kiku-san, pe mica mea Kikuchanl Lacrimile se strînseră în colţurile ochilor ei şi Mariko cugetă, dacă acestea sînt lacrimi adevărate, atunci tu, Gyoko, nu ţi-ai desfăcut niciodată picioarele în faţa Pistilului Princiar. -îmi pare nespus de rău. Shigata ga nai, neh, spuse Mariko politicos şi o lăsă pe femeie să suspine şi să plîngă şi-i umplu din nou ceaşca, din ce în ce mai des. Cît de mult valorează într-adevăr contractul? se întrebă. Cinci sute dckoku ar fi neînchipuit de mult peste ceea ce era drept. Depinde de nerăbdarea bărbatului, care nu e nerăbdător în cazul nostru. Desigur seniorul Toranaga nu este. Pentru cine o cumpără? Omi? Poate. Dar de ce i-a poruncit Toranaga lui Anjin-san să fie aici? -Te învoieşti, Anjin-san? îl întrebase mai devreme, cu un rîs nervos, acoperind strigătele ofiţerilor beţi. -Vrei să spui că seniorul Toranaga a aranjat să mi se trimită o doamnă ca parte din răsplată? -Da. Kiku-san. Nu poţi să refuzi. Eu... mi s-a poruncit să traduc. 68

-Poruncit? -Oh-, aş fi fericită să traduc pentru dumneata, dar, Aa]in-san, într-adevăr nu poţi refuza. Ar fi cumplit de nepoliticos după atîta cinste, nehl Ea zîmbise în sus către el, provocîndu-l, atît de mîndră şi încîntată de generozitatea de necrezut a lui Toranaga. - Te rog. N-am văzut niciodată o Casă de Ceai pe dinăuntru, pînă acum. Mi-ar place nespus de mult să văd şi să stau de vorbă cu o adevărată doamnă a Lumii Sălciilor. -Cum? -Oh, li se spune aşa pentru că doamnele trebuie să fie tot atît de graţioase ca sălciile. Cîteodată e Lumea Plutitoare, pentru că sînt asemuite nuferilor ce plutesc pe un lac. Hai, Anjin-san, te rog, acceptă. -Şi Buntaro-sama? -Oh, el ştie că trebuie să aranjez asta pentru dumneata. Seniorul Toranaga i-a spus. E totul foarte oficial, desigur. Mi s-a poruncit. Şi dumitale. Te rog! Apoi spuse în latină, atît de fericită că nimeni din Anjiro nu vorbea această limbă. -Mai e şi alt motiv pe care am să ţi-l spun şi ţie mai tîrziu. -A, spune-mi-l acum. -Mai tîrziu. Dar acceptă cu plăcere, pentru că te rog eu. -Tu, cum aş putea să te refuz? -Dar cu plăcere. Trebuie să fie cu plăcere. Promite-mi! -Cu bucurie. îţi promit că am să te însoţesc. îţi promit că am să te urmez pînă la capăt. Apoi ea îl părăsise ca să pregătească totul. - Oh, sînt tulburată la gîndul de a vinde contractul frumuseţii mele, gemea Gyoko. Da, mulţumesc. încă puţinsake. Apoi într-adevăr trebuie să plec. Goli ceaşca şi o ridică obosită pentru a-i fi umplută deîndată. -Să spunem doi kobani pentru această seară - o dovadă a dorinţei mele de a mulţumi o doamnă cu asemenea merite. -Unul. Dacă ne înţelegem, poate că vom putea să mai vorbim despre contract în această seară, la Casa de Ceai. îmi pare tare rău că trebuie să fiu atît de grăbită, dar timpul, înţelegi... Mariko scutură vag 69

o mină către camera unde se întîlniseră ofiţerii. Treburi ale statului -seniorul Toranaga - viitorul împărăţiei, înţelegi, Gyoko-san. - Oh, da, doamnă Toda, desigur. Gyoko începu să se ridice. Să ne înţelegem la un koban şi jumătate pentru seara asta? Bine, atunci ne-am înţele... -Unul. - Oh ko, doamna Toda, jumătatea e ca un dar şi nu merită atenţie, se văicări Gyoko, mulţumind zeilor pentru dibăcia ei şi păstrîndu-şi suferinţa prefăcută pe chip. Un koban şi jumătate ar fi fost de trei ori preţul, dar mai presus de bani aceasta era, în sfîşit, prima invitaţie de la unul dintre nobilii adevăraţi din întreaga Japonie, pentru care se zbătuse atît şi pentru care ar fi sfătuit-o bucuroasă pe Kiku-sa/j să facă totul - şi chiar mai mult - pe degeaba. -Pe toţi zeii, doamnă Toda. Mă las la mila domniei tale. Un koban şi jumătate. Vă rog, gîndiţi-vă la ceilalţi copii ai mei, care trebuie îmbrăcaţi şi educaţi şi hrăniţi ani de aici înainte, care nu vor deveni la fel de nepreţuiţi ca Kiku-san, dar care trebuie sa fie ocrotiţi la fel de mult ca ea. -Un koban în aur, mîine, nehl Gyoko ridică clondirul de porţelan şi turnă două ceşti. îi oferi una lui Mariko, o goli pe cealaltă şi şi-o umplu din nou. -Unul, spuse aproape înnecîndu-se. -îţi mulţumesc, eşti atît de bună şi de cumpănită. Da, vremurile sînt grele. Mariko îşi sorbi vinul rezervată. Anjin-san şi eu vom fi la Casa de Ceai peste puţin timp. -Eh, cum-adică-ce-aţi-spus? -Că Anjin-san şi eu vom fi la Casa de Ceai peste puţin timp. Eu trebuie să tălmăcesc pentru el. * * -Barbarul? Kiku rămase cu gura căscată. -Barbarul. Şi va fi aici dintr-o clipă într-alta dacă nu-l oprim cu ea, cea mai nemiloasă,, mai apucătoare scorpie din cîte am întîliut pînă acum. Dea zeii să se reîncarneze ca tîrfă de gang de mina a cincisprezecea! în ciuda teamei, Kiku rîse veselă. 70

- Oh, mama-san, te rog, nu te necăji aşa! Pare o doamnă atît de drăguţă! Şi un întreg koban! Ai făcut într-adevăr un aranjament minunat! Hai, hai, avem timp de ajuns. Mai întîi un pic de sate ca să-ţi ia tot focul de la inimă. Ako, de grabă, ca o rîndunică! Ako dispăru. -Da, clientul e Anjin-san. Gyoko aproape se sufoca. Kiku n făcu vînt cu evantaiul şi Hana, mica ucenică, n puse ierburi mirositoare sub nas. -Credeam că se tocmeşte pentru seniorul Buntaro, sau însuşi seniorul Toranaga. Desigur, cînd a zis Anjin-san, am întrebato pe dată de ce n-a făcut asta chiar concubina lui, doamna Fujiko, aşa cum spun bunele maniere că e de fapt corect. Dar tot ce a spus ea a fost că doamna Fujiko suferea mult din cauza arsurilor şi i se poruncise ei să vorbească cu mine chiar de către seniorul Toranaga. -Oh! oh, de-aşfi atît de norocoasă să-l servesc pe marele senior! -Vei fi copilă, vei fi - dacă ne vom strădui. Dar barbarul? Ce vor crede ceilalţi clienţi ai tăi? Ce vor spune? Desigur, nu am hotărît nimic, spunîndu-i doamnei Toda că nu ştiu dacă eşti liberă, aşa că încă poţi refuza, dacă doreşti, fără să jigneşti pe nimeni. -Ce-ar putea să spună ceilalţi clienţi? Seniorul Toranaga a poruncit asta. Nu e nimic de făcut, nehi Kiku îşi ascunse teama. -O, poţi refuza cu uşurinţă, dar trebuie s-o faci repede, Kikuchan. Oh ko, ar fi trebuit să fiu mult mai şireată, aşa ar fi trebuit. -Nu te îngrijora Gydko-sama, totul va fi în ordine, dar trebuie să judecăm limpede. E un risc mare, nehi -Da, foarte. -Nu mai putem da înapoi dacă acceptăm. -Da, ştiu. -Sfătuieşte-mă. -Nu pot, Kiku-c/ia/j. Mă simt de parcă aş fi stăpînită de kami. Asta trebuie să fie hotărîrea ta. Kiku cîntări toată grozăvia. Apoi cîntări lucrurile bune. - Hai să încercăm. Hai să acceptăm. în definitiv este samurai şi hatamoto şi vasalul favorit al seniorului Toranaga. Nu uita ce-a spus prezicătorul acela, că am să te ajut să devii bogată şi faimoasă. Mă rog zeilor să mi se îngăduie să fac asta, ca să-ţi răsplătesc totă bunătatea. 71

k._____

Gyoko îi ciufuli drăgăstos părul. -Oh, copilă, eşti atît de bună. îţi mulţumesc, îţi mulţumesc. Da, cred că eşti înţeleaptă. Sînt de acord. Lasă-l să vină la noi. O ciupi drăgăstos de obraz. Ai fost întotdeauna favorita mea, dar aş fi cerut dublu dacă aş fi ştiut că e vorba de amiralul barbar. -Dar am primit dublu, Mama-san. -Trebuia să avem de trei ori mai mult! Kiku o bătu pe mină. -Nu-ţi face grijă. Asta este începutul norocului tău. -Da, şi e adevărat că Anjin-5WJ nu-i un barbar obişnuit, ci un barbar samurai şihatamoîo. Doamna Toda mi-a spus că i s-a dat o feudă de două mii de koku şi a fost făcut amiral al tuturor corăbiilor lui Toranaga şi că se îmbăiază ca orice persoană civilizata şi nu mai pute. Ako sosi cu sufletul la gură şi turnă vinul fără să verse o picătură Patru ceşti dispărură iute, una după cealaltă. Gyoko începu să se simtă mai bine. -Noaptea aceasta trebuie să fie perfectă. -Da, dacă seniorul Toranaga a poruncit-o, desigur aşa trebuie să fie. N-ar fi poruncit-o personal, el însuşi, dacă n-ar fi fost important pentru el, nehi Şi An]in-san e-ntr-adevăr ca un daymio. Două mii de koku pe an? Pe toţi kami! Ar merita s-avem aşa noroc. Kiku-san, ascultă! Se aplecă mai aproape de ea şi Ako se apropia şi ea, numai ochi şi urechi. -Am întrebat-o pe doamna Toda, văzînd că vorbeşte limba lor scîrboasă, dacă ştie de vreun obicei ciudat, poveşti, dansuri sau poziţii, sau cîntece, sau instrumente, sau întăritoare, pe care le-ar prefera At\)in-san. -Ah, asta ar fi de mare ajutor, de foarte mare ajutor, zise Kiku, speriată că acceptase, dorindu-şi să fi avut înţelepciunea de a refuza. -Nu mi-a spus nimic! Vorbeşte limba lor, dar nu ştie nimic despre obiceiurile lor în pat. Am întrebat-o dacă vreodată l-a întrebat despre asta şi ea a spus da, dar cu rezultate groaznice. Gyoko povesti întimplarea din castelul Osaka. Poţi să-ţi închipui cît de stînjenitor trebuie să fi fost! -Cel puţin ştim că nu trebuie să-i oferim băieţi - tot e ceva.

72

-în afară de asta e doar oslujnică în casa lui, pe care o mai putem

întreba! -Avem timp să trimitem după ea? -Am fost acolo eu însumi, direct de la fortăreaţă. Nici chiar leafa pe o lună n-a deschis gura fetei! Gînganie tîmpită! -Era arătoasă? , -Oh, da, pentru o servitoare needucată. Tot ce-a avut de spus a fost că stăpînul era viril şi nu se lăsa greu, că împărţea perna des şi în cele mai obişnuite poziţii şi că e deosebit de înzestrat. -Asta n-ajută prea mult, mama-ran! -Ştiu. Poate că cel mai bun lucru e să avem totul pregătit. Să fie. Totul, «e/i? -Da, va trebui să fiu foarte grijulie. E foarte important ca totul să iasă perfect. Va fi foarte greu, dacă nu cu neputinţă, să-l distrez aşa cum trebuie dacă nu pot vorbi cu el. -Doamna Toda a spus că va tălmăci pentru tine şi pentru el. -Ah, cit de drăguţ din partea ei. Asta va fi de mare ajutor, deşi, desigur, nu-i acelaşi lucru. -Adevărat, adevărat. Mai pune sake, Ako. Graţios, copilă! Toarnă-l graţios. Dar, Kikvhsan eşti o curtezană de prima clasă, improvizează! Amiralul barbar a salvat astăzi viaţa seniorului Toranaga §j,stă în umbra lui. Viitorul nostru depinde de tine. Ştiu că vei avea o reuşită frumoasă. Ako! -Da, stăpînă! - încredinţează-te că saltelele sînt desăvîrşite, că totul e desăvîrşit. Vezi ca florile... nu, am să mă ocup de flori eu însămi şi bucătar... unde-i bucătarul? O bătu pe Kiku pe genunchi. Poartă chimonoul auriu, cu cel verde pe dedesubt. Trebuie să o impresionăm . pe doamna Toda, în noaptea asta, foarte tare. Ieşi grăbită să înceapă să pună casa în ordine şi toate doamnele, slujnicele, ucenicile şi servitorii se porniră să forfotească fericiţi, curăţînd şi dînd o mină de ajutor, mîndri de norocul care dăduse peste casa lor. Cînd totul fu pus în ordine, iar programul celorlalte fete rearanjat, Gyoko merse în camera ei şi se întinse pentru o clipă să-şi adune puterile. Nu-i spusese încă lui Kiku despre oferta privitoare la con73

tractul ei. Vom trăi şi vom vedea, îşi spuse, dacă pot să fac aranjamentele de care am nevoie, atunci poate c-am să-i dau drumul dragei mele Kiku, dar niciodată înainte de a şti pentru cine. Snt bucuroasă că am avut prevederea să-i lămuresc asta doamnei Toda, înainte de a pleca. De ce plîngi, proastă bătrînă? Eşti beată din nou? Adună-ţi minţile! Ce înseamnă nefericirea pentru tine? - Hana-chanf \ - Da, mama-samal Copilul veni alergînd - de-abia trecută de şase ani, cu ochi mari, căprui, şi păr lung, minunat, purta un chimonou nou, purpuria Gyoko o cumpărase cu două zile în urmă de la Mura, prin misitul de copii din oraş. - Cum îţi place noul tău nume, copilă? Oh, foarte mult, foarte mult. Sînt onorată, mama-samal Numele însemna "Mica Floare", aşa cum Kiku însemna "Crizan tema" şi Gyoko i-l dăduse în prima zi. "Sînt mama ta, de-acum", îi spusese Gyoko, blînd, dar hotărît, după ce plătise preţul şi o luase în stăpînire, minunindu-se că o asemenea frumuseţe putea să se nască din nişte pescari neciopliţi ca dolofana femeie Tamasaki. După patru zile de tocmeală crîncenă plătise un koban pentru serviciile copilului pînă la vîrsta de douăzeci de ani, destul ca să hrănească familia Tamasaki timp de doi ani. -Adu-mi nişte cha, apoi pieptănul şi cîteva frunze parfumate de ceai, ca să nu-mi mai miroasă răsuflarea a sake. -Da, mama-samal Fata ţişni neatentă, cu sufletul la gură, dornică să placă şi se încurcă în fustele ca pînza de păianjen ale lui Kiku, care apăruse în uşă. -Oh, oh, oh, îmi pare atîîît de răăăăăău! -Trebuie să ai mai multă grijă, Hana-chan. - îmi pare rău, îmi pare rău, soră mai mare. Copilei aproape îi dăduseră lacrimile. - De ce eşti tristă, Mică Floare? Hai, hai, zise Kiku, ştergîndu-i drăgăstoasă lacrimile. în casa asta noi dăm la o parte lacrimile, aminteşte-ţi. Noi, cele din Lumea Sălciilor, nu trebuie să fim niciodată triste, copilă, căci la ce ne-ar folosi asta? Tristeţea nu place niciodată. Datoria noastră este să plăcem şi să fim vesele. Haide, copilă, aleargă, dar cu grijă, cu grijă şi graţie!
74

Kiku se întoarse şi se înfăţişă bătrînei cu zîmbetul strălucitor. Aşa îţi place, stăpînă-sa/j ? Blackthorne se uită la ea şi murmură: -Aleluia! -Aceasta este Kiku-san, spuse Mariko ceremonios, încîntată de reacţia lui. Fata intră în încăpere într-un foşnet de mătase şi îngenunchie şi se plecă şi-i spuse ceva ce Blackthorne nu înţelese. -Spune că eşti binevenit şi că faci onoare acestei case. -Domo, spuse el. -Do itashemasite. Sakâ, An\in-san ? spuse Kiku, -Hai, domo. îi privi mîinile desăvîrşite apucînd carafa fără să şovăie, cercetînd dacă băutura era atît cît trebuia de caldă, apoi turnînd în ceaşca pe care o ridicase către ea, cum îi arătase Mariko, cu mai multă graţie decît crezuse el posibil. -Ai promis că te vei purta ca un japonez, aşa-i? îl întrebase Mariko cînd porniseră din fortăreaţă, ea călătorind în palanchin, el mergînd pe alături, în josul potecii care se răsucea către sat şi către piaţa ce se deschidea spre mare. Purtători de torţe alergau în faţa şi în spatele lor. Zece samurai îi însoţeau, ca gardă de onoare. -Am să încerc, da, spuse Blackthorne. Ce trebuie să fac? -Primul lucru pe care trebuie să-l faci este să uiţi ce trebuie să faci şi doar să-ţi aminteşti că această noapte este doar pentru plăcerea dumitale. Astăzi a fost cea mai bună zi din viaţa mea, se gîndea, iar în noaptea asta... cum o să fie noaptea asta? Era înfierbîntat de provocare şi hotărît să încerce să fie japonez şi să se bucure de orice şi să nu se simtă stînjenit. -Cît... cît face seara... ei bine... cît costă? întrebase. -Asta este foarte nejaponez, Anjin-^an, îl tachinase ea. Ce-are asta de-a face cu celelalte? Fujiko-jan a fost de acord că înţelegerea e aşa cum trebuie. O văzuse pe Fujiko înainte de plecare. Doctorul o vizitase şi-i schimbase bandajele şi îi dăduse ierburi. Ea era foarte mîndră de noile 75

onoruri şi noua feudă şi sporovăise veselă fără să arate că o doare, bucuroasă că el se ducea la Casa de Ceai. Desigur, Mariko-san se sfătuise cu ea şi totul fusese aranjat. Ce bună era Mariko-sanl Cît de rău îi părea că avea arsurile, aşa că n-a putut face ea însăşi toate pregătirile. El atinsese mina femeii înainte de a pleca, începînd să-i placă de ea. Ea îi mulţumise şi-şi ceruse iertare din nou şi îl trimisese la treburile lui, dorindu-i o seară minunată. Gyoko şi slujnicele îi aşteptaseră în poarta Casei de Ceai, întîmpinîndu-i cu tot ceremonialul. -Aceasta este Gyoko-jan, ea este aici mama-san. -Prea onorată, Aajin-san, prea onorată. -Mama-san, adică, mama? Mamă? E la fel şi în engleză, Marikosan. Mama - mămică - mami. -Oh, e aproape la fel, dar, îmi pare rău, mama-san înseamnă mamă vitregă, sau părinte adoptiv, An)hx-san. Mamă, se spune hahasan, sau oba-san. într-o clipă Gyoko îşi ceru iertare şi dispăru grăbită. Blackthorne zîmbi către Mariko. Fusese ca un copil, mirîndu-se de totul şi de toate. - Oh, An]ia-san, mi-am dorit întotdeauna să văd unul din locurile astea pe dinăuntru. Bărbaţii sînt atît de norocoşi. Nu e minunat? Nu e extraordinar? Chiar şi într-un sătuc mititel? Gyoko-san trebuie să o fi mobilat de jos pînă sus cu ajutorul unor meşteri pricepuţi. Uite-te la calitatea lemnăriei şi - oh, eşti atît de bun că-mi îngădui să te însoţesc! N-am să mai am m'ciodată ocazia... Priveşte florile... Ce aranjament deosebit! Şi, oh, uite, afară, în grădină.... Blackthorne era foarte bucuros şi foarte nemulţumit că o slujnică era în încăpere, iar panourile-j/to// deschise, pentru că chiar şi aici, într-o Casă de Ceai, ar fi fost de neînchipuit, ba chiar primejdie de moarte pentru Mariko, să rămînă singură cu el în aceeaşi cameră. -Tu eşti minunată, spuse în latină. -Şi tu. Chipul îi era plin de bucurie. Sînt foarte mîndră de tine, Amiral al Flotei. Şi Fujîko - oh, ea a fost atît de mîndră, că abia a putut rămîne culcată! -Arsurile ei păreau grave. -Nu avea grijă. Doctorii au multă experienţă şi ea este tînără şi puternică şi încrezătoare. în noaptea asta şterge-ţi totul din minte. Nu 76

mai pune întrebări despre Ishido sau Ikawa Jikkyu sau bătălii, cuvinte cheie, feude, sau corăbii. în noaptea asta nu există griji. în noaptea asta vor fi numai lucruri minunate pentru tine. - Tu eşti minunată. Ea îşi flutură evantaiul şi îi turnă vin şi nu spuse nimic. El o privi, apoi îşi zîmbiră. -Pentru că alţii sînt aici şi limbile slobode, trebuie totuşi să fim prevăzători, dar oh, sînt atît de fericită pentru tine, spuse ea. -Tu. Care era celălalt motiv? Mi-ai spus că mai e un motiv pentru care ai vrut să vin aici în noaptea asta -Ah, da, celălalt motiv. Acelaşi parfum greu plutea în jurul lui. - E un obicei străvechi al nostru, Anjin-so/î. Cînd o doamnă care aparţine altcuiva ţine la un alt bărbat şi doreşte să-i facă un dar sub o formă ce nu îi este îngăduită, atunci ea va aranja astfel ca altă femeie să îi ia locul - un dar - cea mai perfectă curtezană pe care şi-o poate îngădui. - Ai spus, "cînd o doamnă ţine la altcineva". Vrei să spui "dragoste"? -Da, dar numai în această noapte. -Tu. -Tu, An]in-san. -De ce în noaptea asta, Mariko-sa/î? De ce nu mai înainte? - Noaptea asta este o noapte fermecată şi kami sînt alături de noi. Te doresc. Apoi JGku sosise la uşă. "Aleluia! " şi fusese întîmpinat şi i se servise sake după ceremonial. - Cum spun că doamna este deosebit de drăguţă? Mariko îi spuse, iar el repetă cuvintele. Fata rîse vesel, acceptă complimentul şi-l reîntorse. -YSku-san întreabă dacă ţi-ar place să cînte şi să danseze pentru dumneata? -Tu cum preferi? -Această doamnă este aici pentru plăcerea ta, samuraiule, nu a mea -Şi tu? Şi tu eşti aici pentru plăcerea mea? -Da, într-un fel, într-un fel numai al meu. -Atunci, te rog, roag-o să cînte. 77

Kiku bătu uşor din palme şi Ako aduse samisen-vH. Era lung, întocmit oarecum ca o chitară cu trei corzi. Ako îl aşeză pe podea şi-i dădu plectrumul de fildeş lui Kiku, care spuse : -Doamnă Toda, vă rog spuneţi-i prea-onoratului nostru oaspete că am să dnt Cîntecul Libelulei. -K5ku-san, aş fi onorată dacă în noaptea asta, aici, mi-ai spune Mai'iko-san. -Sînteţi prea bună cu mine doamnă. Vă rog, iertati-mă, n-aş putea fi atît de nepoliticoasă. -Te rog. -Bine, dacă asta îţi face plăcere, deşi... zîmbetul ei era încîntător. Mulţumesc, Mar'iko-sama. Atinse o coardă. Din momentul în care oaspeţii păşiseră pe poartă în lumea ei, toate simţurile ei erau încordate. îi privise în taină cit timp fuseseră cu Gyoko-san şi cît timp fuseseră singuri, căutind orice semn care ar fi putut să-i spună cum să-i facă plăcere bărbatului, sau să o impresioneze pe doamna Toda. Nu se aşteptase la ceea ce foarte curînd deveni limpede. Anjia-san o dorea pe doamna Toda, deşi o ascundea tot atît de bine ca orice altă persoană civilizată. Asta de fapt nu era surprinzător, pentru că doamna Toda era deosebit de frumoasă şi înzestrată şi, cel mai important, ea singură putea să vorbească cu el. Ceea ce o ului era că, fără putinţă de îndoială, şi doamna Toda îl dor.ea la fel de mult, dacă nu chiar mai mult. Samuraiul barbar şi doamna samurai, nobila fiică a asasinului Akechi Jinsai, soţia seniorului Buntaro! Ehei, sărmanul bărbat, sărmana femeie! Atît de trist. Desigur asta se va sfîrşi tragic. Aproape îi dăduseră lacrimile gîndindu-se cît de tristă e viaţa, cît de nedreaptă. Oh, cît aş vrea să mă fi născut samurai şi nu ţărancă. Aşa ca să pot deveni măcar concubina lui Omi-sama, nu doar o jucărie de-o clipă. Mi-aş da bucuroasă, pentru asta, speranţa renaşterii. Dă la o parte tristeţea. Oferă plăcere, asta e datoria ta. Degetele ei atinseră o a doua coardă, o coardă plină de melancolie, apoi băgă de seamă că, deşi Mariko era subjugată de muzica ei, Anjin-san, nu.

78

Degetele ei pricepute găsiră de îndată punctele plăcute. samuraiul îngîmfat. îşi spuse grăbită. şoimarul. în noaptea aceasta vom rîde doar. cea mai frumoasă coardă. începu să imite ironică un bărbat urinînd.De ce. ştiu! Ea sări în picioare şi începu să mimeze . iar altul exact pe dos. . Băgă de seamă că el îşi mişca umerii şi spatele. hai. iar el nu. Iscusinţa ei nu era dată multora. dar nu e cu neputinţă. pripindu-se. aşa cum cereau anii de educaţie pînă la perfecţiune. chiar acolo! 79 . senhor. aşa că Kiku se -opri dintr-odată. sau cocoşat de una neînchipuit de mare. nehl Ah. oare? ştia că asta nu era din cauza felului în care cînta. în cele din urmă. Kiku-sa/i. îndepărtîndu-şi picăturile de transpiraţie de pe frunte. un moşneag bătrîn.daimyo. apoi tînăr grăbit şi altul trebuind să se abţină. vocea ei ridicîndu-se odată cu schimbările bruşte de ritm. unul înzestrat deosebit. Parodie toate momentele vieţii unui om.Por favor. Mariko fu fermecată. Din nou. nehl -Domo. şi îngenunchie în spatele lui începînd să-i maseze gîtul. aşa. străduindu-se să se ţină. A treia. Lăsă sunetul să moară şi începu să cînte fără acompaniament. nu-i face plăcere. Nu e nici o îndoială. începînd mai întîi ca sugar udîndu-şi scutecele şi orăcăind. Kiku se înclină în aplauzele lor şi sorbi cha. Mariko şi Blackthorne rîdeau şi băteau din palme. căutîndu-şi podoaba insignifiantă. purtătorul de palanchin. hai. chiar un bătrîn fermier ridicînd un snop de paie . -Oh. căci era sigură că o făcea aproape perfect. pînă într-acolo în a se întreba "unde o fi dispărut? " şi. ca încercare. . scăpîndu-se pe el. -Noaptea aceasta nu este pentru muzică. în scurt timp. iartă-mă" în limba lui? -Por favor. Doamne. anunţă ea.şi le făcu atît de bine şi atît de hazos că. Anjin-san. Marilco-^an. pescarul. -Oh.E greu să distrezi pe cineva fără cuvinte. cum spun "te rog.por favor. gemînd în extaz că putuse în sfîrşit să se uşureze. Apoi ea îşi ridică mina. Noaptea aceasta este pentru fericire.

mai serveşte. Şi într-adevăr era. Aajin-san.Ea făcu aşa cum i se cerea. -E mai bine. -E bun. -Oh. foarte bine. Acum clientul se simţea bine datorită talentului şi cunoştinţelor ei şi era manevrat aşa cum ar fi trebuit să fie. neh?" -Nu. spuse ea mîndră. . 80 . cum face . Ai stat prea mult timp aşezat. delicios. dar mîinile nu sînt îndeajuns de puternice. spuse el. Face Suwo aproape rău. poate? Şi aceasta sosi deîndată. în timp ce eu îi masez umărul drept? îmi pare rău. Mariko tălmăci pentru ea.Acum. maroniu. Ah. Dar doamna Toda e mult mai îndemînatică decît mine. E îndeajuns. n-ai de loc pentru ce. -Oh. -Mulţumesc. Anjin-san. deşi încercau să o ascundă. puţină mîncare. Kiku luă o bucăţică cu beţişoarele şi o mestecă cu plăcere. mulţumesc. Mariko luă bucata oferită. Anjin-san. Kiku putea să simtă atracţia dintre ei. mulţumesc. -E delicios. Te rog. -Mariko-^an? -Mulţumesc.cum asta? El arătă către sosul gros. cu sos dulce de soia. -Asta foarte hun. dar nu o mîncă. Anjin-ja/j? -Bine. n-ai vrea să mă ajuţi? Doar la umărul sting. umerii lui Anjin-sa/i sînt atît de largi. Kiku-san. Pentru dumneata. Farfuria conţinea un mic fazan tăiat bucăţele mărunte. e plăcerea mea. foarte bun. Mariko îşi ingădui să se lase convinsă şi făcu ceea ce i se ceruse. Ea îl servi. -Gîtul dumitale se va simţi mult mai bine în curînd. fript pe cărbuni. -Te rog. Ea mai luă încă o îmbucătură. Kiku-san. el foarte bun. Kiku îşi ascunse zîmbetul cînd îl simţi tresărind sub degetele lui Mariko şi fu foarte mulţumită de improvizaţia ei. Maiiko-san.

A adus şi Zenbudismul. Kiku-san. Ceaiul ne-a venit acum aproape cinci sute de ani. -Zahăr din sfeclă. nu-i aşa? -Este de datoria mea să fac orice pot ca să îi fac plăcere. M-aş considera onorată să aflu eu prima ce s-a întîmplat. lăsîndu-i pe Blackthorne şi Mariko să se bucure de poveste. Kîku-san. dar amîndoi arătaţi atît de solemni. An]w-san. întreabă dacă aveţi zahăr şi soia în ţara dumitale.-Kiku spune că este zahăr şi soia cu puţin ghimbir. Te rog. ştiind că sosise vremea. unde m-am născut. Vorbiră un timp. . Maiiko-sama. A fost doar ca să vă distrez. . spune-i lui Anjin-san că noi avem zahăr aici de o mie de ani.Oh. doar pentru puţin timp. Călugărul budist Eisai a adus cîteva seminţe şi le-a plantat în provicia Chikuzen. Iar cînd ei sfîrşiră de istorisit. spuse el. o . cum se poate trăi fără soia? Kiku deveni solemnă. apoi Kiku lăsă să-i scape un hohot de rîs. adăugind cîte un "oh". Apoi. se minună de curajul lor şi de norocul seniorului Toranaga. sau "şi ce s-a mai întîmplat apoi? ". îl priviră pe Blackthorne terminînd fazanul. Acum înţeleg de ce trebuie să fie întotdeauna o Lume Plutitoare. apoi Blackthorne se ridică şi slujnicei i se porunci să-i arate drumul.Pot să întreb ce s-a întîmplat astăzi în timpul cutremurului? Am auzit că Anjin-sa/i a salvat viaţa seniorului Toranaga. -Oh. Călugărul budist Ganjin l-a adus din China. sau turnînd sake fără să întrerupă. îmi pare atît de rău. Cele mai bune lucruri ale noastre vin din China. . Se aşeză răbdătoare. Te rog. fiind ascultătorul perfect. mulţumeşte Gyoko-san. Kiku turnă sake pentru amîndoi. foarte bun. nehl -Nu mi-am închipuit niciodată cît de perfectă poate fi o doamnă. dar soia nu. spuse senină: .Bun.Se va simţi onorată. Mariko întrerupse tăcerea: -N-ai mai mîncat niciodată carne pînă acum. eu doar mă prefăceam că sînt solemnă în privinţa ceaiului ca şi cum ar fi fost ceva foarte important. Mariko traduse cu aceeaşi solemnitate.

I 81 I .

Nopţile fermecate sînt pentru copii. iar întunericul păstrează toate tainele. el este cel onorat că l-ai primit. neh? şi foarte specială. dar acesta n-a fost niciodată scopul meu. Mariko clătină trist din cap şi o mîngîie tandru. -Cine ştie ce se poate întîmpla într-o noapte fermecată? întunericul poate să ascundă orice. -înţeleg asta acum.şi cit de norocoşi sînt bărbaţii şi cit de nepotrivită sînt eu. dacă te ascunde pe tine. Sîntem aici doar pentru plăcere. asta ar însemna totul. Mariko-san. şi nu este scopul nostru. Eram cu Omi-san. pentru un moment trecător. -Acolo trebuie să rămîi singură cu el. . -Da. -Sînt un dar pentru An}in-san. -Oh. -Eşti atît de bună cu mine.N-aş fi demnă de o astfel de cinste. -E o noapte fermecată. I-am spus slujnicei mele să plece şi să revină în zori. atît de grijulie. cînd el a trecut către corabie ca să meargă pentru prima dată la Osaka. -Pot să rămîn oricînd singură. Dar m-a văzut odată. Am vrut doar să înţelegi că te admir atît de mult. Camera plăcerii e în grădină şi e foarte întunecoasă dacă e nevoie.Lume a Sălciilor. oricînd. la amiază. Nu iscodeşte nimeni. avînd nevoie de timp ca să se hotărască. 82 . nu m-a cerut el? -Dacă te-ar fi văzut. Kiku lăsă lucrurile aşa. -Nopţile fermecate sfîrşesc prea repede. Fiecare îşi simţea sufletul încălzit. cum ar fi putut să nu te ceară? Pe bună dreptate. cînd eşti singură. -Da. Soră Mai Mică. neh? Eu nu sînt copil. Maiiko-sania. -Singura cale de a păstra un secret este să-l şopteşti într-o fintînă secată. neh? spuse Mariko într-o doară. -între surori nu e nevoie de fîntîni. Apoi ea spuse: -Este un loc foarte tainic şi aici toţi sint de încredere. Kiku-c/ia«. Mi-ar fi plăcut să fii sora mea. Kiku se înclină. Camera de plăceri e un loc foarte izolat. dar pentru el.

sub umbrelă. -Acum să trecem la lucruri mai practice. -Cum arăta atunci Anjin-sa/i? Mult diferit? Noaptea cu Urlete trebuie să fi fost groaznică. nu mai sîntean serioase. nimic de care să ştiu. spuse ea. Soră Mai Mare. nu ştii cît sînt de onorată că-mi îngădui să-ţi spun astfel. te rog. ai putea fi uşor luată drept ea. -Da. N-ai vrea să-mi dai un sfat? -Orice. foarte încîntată că el îşi amintea. într-adevăr.Da. nehi -Oh. Anjin-san a spus că a văzut-o pe Midon-san cu Omi-san. -Umbrela mea era verde ca marea. soţia lui Omi-sama. în piaţă. dar poate ai putea să mă ajuţi. -în ceea ce priveşte împărţitul pernei cei de naţia lui au vreo preferinţă pentru vreun instrument sau poziţie pe care să o cunoşti? îmi pare rău că întreb. Şi el era mai bătrîn atunci. nu? -Da. Oh.-Oh. iartă-mă. Ah. Anjin-san este foarte sensibil în privinţa oricărui lucru care are legătură cu împărţitul pernei. cu pielea feţei brăzdată adînc. Spunea că este cea mai frumoasă fată pe care a văzut-o vreodată. . într-o zi ca aceea. Dar am început să devenim prea serioase. Cum ar putea să-şi amintească? Asta s-a întîmplat într-altă viaţă. -N-ar putea fi întrebat pe ocolite? -Nu cred că poţi înteba pe un străin astfel. îşi aminteşte . în afară desigur de harigata. sînt de acord. eu eram Mariko-san nu doamna. Mariko o cercetă mai atent. Kiku turnă sate şi Mariko fu fermecată de eleganţa ei firească. Şi îmi pare rău. Noaptea aceasta este doar pentru plăceri. spuse Mariko la fel de prietenoasă. da. dar desigur nu-şi aduce aminte. eu nu ştiu despre ce înstrumente vorbeşti. Kiku-san. îi trebui lui Mariko toată puterea ca să nu se simtă tulburată. Tu erai lîngă palanchin? -Da. Mi-a vorbit despre ea de multe ori.fata frumoasă cu umbrelă verde. -Nu. . El mi-a spus konnichi wa. da. Desigur nu pe Anjin-san.

I 83 .

Am putea vedea după reacţia lui. stînjenită de faptul că Kiku îi putea citi cu siguranţă gîndurile. cu atît mai mult cu cît este şi viitorul meu în joc. Sporovăiră şi jucară tot felul de jocuri hazoase şi apoi cînd Kiku hotărî că era momentul potrivit.-Ah. să iasă în verandă şi să plece. spuse Mariko. îl auziră pe Blackthorne apropiindu-se. acolo unde încă mai rămăseseră stropi de ploaie. Kiku înţelegea că era încă ameţit de noapte şi desake. -Este atît de frumos.Ţi-ar place să le vezi? Aş putea să ţi le arăt pe toate. simţea că un astfel de gest ar fi fost necugetat pentru că ştia că în adîncul inimii ei Mariko era gata de orice şi aproape nu-i mai păsa de nimic. dar Maiiko-san a hotărît să refuze. I-am oferit şansa. dacă o făcea. cele mai elegante desene în takonama. Mariko îl bău pe al ei. Kiku îl întîmpină şi-i turnă vin. Mziiko-san. necugetat. Cărarea şerpuia pe lingă un lac minuscul şi o cascadă gîlgîitoare. asta este karma lor. şi-atunci n-ar mai trebui să-l întrebăm. Sînt oare amanţi? Nu ştiu. dar foarte atent la Mariko. Era ridicată deasupra pămîntului îngrijit curăţat şi avea patru trepte pînă la veranda care o înconjura. Cel mai bun lemn. Kiku-san. Grădina scînteia în lumina torţelor. cea mai bună lucrătură. -Casa de Ceai din Mishima este mult mai frumoasă. bucuroasă că nu mai era singură. singuratică. se gîndi. Mai mult decît atît. Se simţea foarte tentată să se ridice şi să treacă în camera alăturată unde aşternutul era deja pregătit. înţeleaptă hotărîre. cele mai bune tatami şi perne de mătase. poate chiar cu el aici. La capătul cărării se afla o casă micuţă. 84 . Te rog. Totul la acea locuinţă de două camere era plin de gust şi preţios. aşează-te confortabil. Por favor. ştia că prin asta ar fi încălcat legea. Asta îţi place. nu trebuie s-o împing la un astfel de gest tragic. Dar. Anjin-sanl -Da. foarte mult. Ieşiră în noapte. Anjin-san. Din nou Kiku se lăsă condusă de intuiţia ei şi întrebă cu dibăcie: . în mijlocul unui timp de bambuşi. Nu. ea întrebă dacă nu le-ar face plăcere să vadă grădina şi camerele plăcerii.

te rog spune-i lui Anjiri-san că am cîteva instrumente pentru împărţitul pernei. Anjin-san? -Mulţumesc. Voi folosiţi instrumente cînd vă culcaţi cu cineva? întrebă. noi. el rînji şi se înclină ca un curtean. Mariko îl privea cercetător. Mariko schimbase cu bună-ştiinţă cuvîntul. sînt foarte japoneze.Se aplecă înainte şi rîse tainic. -Mai vrei sake. despre Ruperea Norilor şi Norii şi Ploaia sau Foc şi Torent. Soră Mai Mare. . -Ţi-ar place să le vezi. -De ce nu? spuse Blackthorne cu gîtul uscat şi întreaga sa fiinţă încărcată de parfumul şi feminitatea ei. n-a auzit niciodată de ele. E foarte important să fii japonezîn ceea priveşte împărţitul pernei. l-ar amuza să le vadă? Sînt în camera alăturată.Aşa că este foarte important să-l faci să dureze cit mai mult cu putinţă. Anjin-san.Toate acestea. cîteodată. Mariko-^on. ne/i? E aproape o datorie. muritorii. -Da. -Foarte. 85 . ea spune că a fi una cu zeii este foarte important.Da. pentru că in această scurtă clipă. Sînt într-adevăr foarte excitante. -Kiku-san spune. Ea spune şi asta este adevărat. aşa cum le mai spunem cîte-odată. pot să le aduc. Sînt japonez. în ţara lui sînt? -El spune nu. nehl Spre uşurarea ei. Anjin-ian. -Oh. sîntem una cu zeii. foarte. îmi pare rău. O. nehP. -Ascultă. Kiku-san. . E bine să crezi asta şi e foarte posibil. Ea-şi flutură evantaiul. nehl -Da. Anjin-sa/i? Ea spune că sînt într-adevăr foarte nostime. . nu? Aşa că sintem datori să folosim orice mijloace care te ţin alături de zei cît mai mult cu putinţă. nu-i aşa? Ceea ce simţi în clipa Ruperii Norilor este atît de nepămîntean şi atît de zeiesc. da. că obiceiul nostru cere să încerci întotdeauna să prelungeşti momentul Norilor şi Ploii.

Desigur că şi femeile voastre le au. Aici aproape orice fată foloseşte unul pentru uşurarea firească. -Kiku-tfa/î spune că aceasta este foarte straniu. învăţătorule? Poate să fie mai aspru? 86 . Şi de asemenea. asta.. Anjin-san. sînt harigata obişnuite. Nepăsătoare. Sînt sigur că femeile noastre nu au aşa ceva. adăugă încercând să-şi amintească partea despre voioşie. Avem un proverb care spune că o harigata este ca un bărbat. Ridică harigata şi o cercetă cu atenţie. Mamă. O deschise şi scoase un penis destul de mărişor făcut din fildeş şi altul dintr-un material mai moale. Pe Dumnezeu. Isuse. Nu.. Şi nu obosesc niciodată. fără să se gîndească prea mult. pentru că este exact ca părţile lui cele mai bune. -Acestea desigur. rînji Blackthorne. ei bine. mai e bună pentru că nu toţi au atîta tărie ca harigata. cînd ei nu i se îngăduie lucruri care i se îngăduie unui bărbat? Eşti sigur. Cum ar putea altfel să-şi păstreze o fată sănătatea. Asta ar fi. cu ochii aţintiţi la celelalte obiecte. iartă-mă. elastic. cu voioşie? -Ai dreptate. Apoi spuse: . fluierind fără zgomot. care era la fel de surprinsă. ai dreptate. nehl Şi de asemenea. nu le au. îi explică lui Kiku... ai promis. îţi aminteşti. Anjin-san. nu le au. pot fi mai aspre sau mai catifelate. aşa cum oboseşte un bărbat. Doamne! -Dar este o harigata obişnuită. spuse Mariko neatentă. An]in-san. Kiku vorbi îndelung şi Mariko încuviinţă. Anym-san. -Sigur că nu.. noi.. Anjin-san. -Aşa să fie? spuse Blackthorne. -Fără ele viaţa trebuie să fie foarte grea. Mariko nu putea să^şi creadă urechilor. fără să-şi dea seama ce-ar mai fi putut să spună.. ele. nu glumeşti? -Nu. cum Blackthorne nu mai văzuse niciodată.Ce spuneai. Şi de asemenea.Kiku se reîntoarse cu o casetă îmbrăcată în mătase. dar mai bună.. sînt foarte devotate. An]ia-san. Trebuie să-i dau dreptate. le puse deoparte. Te rog. dar fără părţile cele mai rele.

Anjin-sa/i. 87 . ah. privind uluită mărgelele. Nu orice femeie este destul de norocoasă să aparţină unui bărbat viril. pe bună dreptate. în momentul Norilor şi Ploii. Cînd vei ajunge acasă trebuie să le înveţi. Doamna Kiku spune că momentul este foarte important şi că întotdeauna . iar mărgelele se bagă cu atenţie în locul din spate şi apoi. Ah.nu ştiu cum ai spune dumneata. una cîte una. Femeile nu au libertatea pe care o au bărbaţii. desigur. pentru plăcere. -Oh. so desu! Ei bine. şi nu.Da. -îmi pare rău pentru femeile voastre.întotdeauna trebuie folosită o pomadă uleioasă. asta cu siguranţă. Poate să fie oricît de aspru sau de catifelat doreşti. -Da. spune-i reginei voastre. Nu uita. în timp ce Kiku sfîrşi de explicat. Anjin-san. -Le poate folosi fie doamna. mai mult sau mai puţin. rotunde. Noi înţelegem foarte repede tot ce ţine de împărţitul pernei. cu ochii mai mari ca niciodată. Fără unul dintre acestea care să o ajute să-şi potolească dorinţele obişnuite şi nevoile fireşti. sau îi va face rău ei şi celor din jur. începu ea hotărîtă. da. Trebuie să fie la fel ca noi. Sake. fluturîndu-şi evantaiul. unei femei obişnuite i se otrăveşte sîngele şi asta. fie bărbatul. nehi -Da. mărgelele sînt trase afară încet.-Da. -Cum? . Ea va înţelege. nehi Lumea aparţine bărbaţilor. Perlele Plăcerii şi pot fi folosite atît de către bărbaţi cît şi de către doamne. Şi niciodată nu obosesc. din jad alb. -Ce mai urmează? Kiku prezentă un şirag de patru mărgele mari. âmbi el. Anjin-san? -Mulţumesc. spuse ea veselă. Anjin-san. da. -Am să vorbesc despre asta Majestăţii-şale. -Ah. Mariko aşeză mărgelele peste perna din faţa lui. şi pe bună dreptate. acestea se numesc konomi-shinju. înşirate la o oarecare distanţă una de cealaltă pe un fir tare de mătase. Blackthorne aşeză harigata deoparte cu prefăcută şovăială. o să-i distrugă curînd armonia şi prin asta o va răni. Şiharigata au îndeosebi mult mai multă rezistenţă decît orice alt bărbat. da . Mariko ascultă atentă explicaţiile.

nehi După un timp le puse jos. într-adevăr. dar n-am înţeles. Roag-o pe Kiku-san să-mi cumpere trei. sau ţepi. spuse în portugheză: . Cu asta. sau seminţe şi chiar clopoţei. Arma Ostenitului. ca să fie! Apoi li se arătă hiro-gumbi. sau mătăsoase. fluierînd fără să-şi dea seama. sau tot felul de legături şi accesorii făcute din fildeş. -Niciodată să slăbească? întrebă spre rîsul tuturor. bărbatul poate mulţumi femeia după ce a trecut peste cuhne. . că rezultatul este deosebit. Le arătă himitsu-kawa. Pielea Secretă. -Nehl . dacă erau umeziţi şi înfăşuraţi în jurui Neasemuitei Podoabe se întăreau şi o făceau puternică. Asta ar fi de neînchipuit. -Oh.Ea spune de asemenea că perlele plăcerii sînt de multe mărimi şi că dacă sînt folosite cum trebuie. Ridică mărgelele şi le cercetă. Ce altceva mai e acolo? Kiku era mulţumită că încercarea ei dădea roade.Perlele plăcerii. El hohoti zgomotos şi spuse în engleză: -Pariez un butoi de dubloni pe o bucată de balegă de porc. Mariko ii privea cu atenţie. cu noduri. pe care îl poartă bărbatul ca să se păstreze tare cînd este istovit.Pariez un munte de aur pe un fir de iarbă. Să mă apere bunul Dumnezeu de amîndouă şi să mă ajute să pot mulţumi întotdeauna. sau dorinţa lui a scăzut. spune Kiku-san. să întărească. Cînd putu să vorbească din nou. nu. sau panglici.Privi în sus la el şi adăugă: . Anjin-5WJ. Anym-san. pot duce la un rezultat deosebit. Anjin-ja/i.Absolut. Maxîko-san. zîmbi Blackthorne. Este un inel al plăcerii. Apoi Kiku le arătă alte inele pentru bărbaţi. care. 88 . sau păr de cal. din fildeş sau din materiale elastice. că aşae! -îmi pare rău. să îngroaşe. lujerii subţiri şi uscaţi ai unei plante. Apoi erau tot felul de alte întăritoare ca să excite sau să mărească excitaţia şi tot felul de pomezi ca să catifeleze.

să ofere plăcere bărbatului. -Domo. Doar cînd am ajuns aici am înţeles asta. dar nu este deloc la fel. Aceasta este numai pentru doamnele din Lumea Sălciilor. sau este slăbit. Acum. nehi spuse Mariko. de goliciunea trupului şi. lăcuită. Oh. doamne. soţiile nu sînt pentru plăcere. o neastîmpărată. -Dar astea sînt numai pentru bărbaţi. -Cu cît este mai înfierbîntată doamna. Anjin-sa/i. . nu. -Do itashimashite. -Le-ai folosit. El goli ceaşca. Mariko-sa/i? _ . Desigur. Anjin-san. -Ea spune că desigur e la fel în lumea voastră. spune-i că îmi pare rău. de împărţitul pernei. Acestea sînt. Aşa e. şi tot felul de alte prostii.. nu-i aşa? Şi cu unul dintre acestea. aplecîndu-se şi ţinînd mîneca lungă a chimonoului cu mîna stingă ca să nu atingă măsuţa joasă. Că datoria bărbatului este să-i ofere plăcere doamnei şi datoria ei. Anjin-sa/i. Mariko îşi scutură evantaiul şi îi explică lui Kiko despre ce se vorbea. ba chiar dimpotrivă. cu atît este mai mare plăcerea bărbatului. să dăruiască plăcere femeii este în aceeaşi măsură datoria bărbatului. Mariko tălmăci. -Kiku spune că ar trebui să ne simţim cu toţii onoraţi că spui astfel de lucruri. nehl întrebă.. Sakel -Te rog spune-i că noi am fost învăţaţi să ne ruşinăm de trupurile noastre. Kiku i-o reumplu imediat. ci pentru a naşte copii şi pentru a gospodări casa şi avutul bărbatului. -Te rog.Nu.. înţeleg mult mai bine. -Soţiilor nu trebuie să li se ofere plăcere? -Nu. -Ea spune că aceasta este foarte rău.spune că aproape oricare dintre acestea va face din cea mai ruşinoasă doamnă. dacă din nefericire el nu este îndeajuns de înzestrat. poate totuşi să-i ofere plăcere onorabil.'Mă faci să mă simt foarte mîndră. sau obosit. în timp ce turna cu mîna dreaptă. N-am mai văzut aşa ceva pînă acum.. De cele mai multe ori. sau bătrîn. că sînt puţin civilizat. cit te-aş dori eu de neastîmpărată! îşi spuse.

I 89 .

Dintr-odată în mintea lui totul începu să se compare cu duhoarea caldă şi prietenoasă a casei sale englezeşti. tuşind în odaia alăturată pe care o ridicase pentru ea. se* gătea şi se stătea de vorbă. mişunînd de păduchi ca toată . slujnica leneşă trăgîndu-şi nasul şi încurcîndute şi Mary. cu rogojini de papură pe podeaua de lut. dar spălîndu-şi faţa şi mîinile şi picioarele în fiecare zi. Doar trei dintre casele din sat. veşnic pe moarte. Vezi. atît de drăguţe şi curate. . adevărul. Masa de stejar. trei sau patru dini şi cei doi copii. O baie o dată pe lună. ale celor fdarte bogaţi. aveau noile modele de vetre cu hornuri. asudînd tot anul în straturi de linuri groase. nu este atît de rău precum spui. în cada de aramă. cu mare fereală. fiul său şi fata fratelui său mort. desigur. Arthur. îl priveau aşteptînd răbdătoare.E mai rău..I Am fost foarte mindră de dumneata astăzi. văduva lui Arthur. la fel de încărcată şi neîngrijită ca şi odaia. cu atît mai mult să explici. draga Felicity. nespălate cu lunile sau anii. E greu să înţelegi. neîngrijită. fie vară sau iarnă. multicolor îmbrăcate. unde se locuia peste zi.. fumul din vatra deschisă de cărămizi ridicîndu-se pe gaura din acoperiş. Felicity. Felicity gătind. întotdeauna îmbrăcată cu grijă pînă la gît şi încheieturi. fără să bagi în seamă noroiul sau bălegarul şi te aşezai pe un scaun sau pe o laviţă. fără să moară niciodată. căţărîndu-se şi rostogolindu-se şi jucînd capra. dar. dacă n-ai fost niciodată acolo sau n-ai fost crescută acolo. şi asta vara. se mînca. puţind ca toată lumea. camera atît de curată şi liniştită şi neîncărcată. poate. Intrai în odaie cu cizmele de marinar. Vreo două camere mici pentru dormit şi apoi încăperea mare. cu rochia lungă tîrîndu-se peste rogojină şi noroi.

ferestrele deschise pot ucide. sau puteai face pîntecăraie. sau aduce ciuma. muşte şi rogojini proaspete în fiecare primăvară. dar în fiecare zi la biserică şi "de două ori sîmbăta ca să ţi se bage în cap 90 . Purici. apa poate ucide. scărpinî ndu-se ca toată lumea. Şi toate acele prosteşti crezuri şi superstiţii că curăţenia ar putea ucide. că păduchii şi muştele şi puricii şi mizeria şi bolile erau pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele de pe pămînt.lumea.

acum la douăzeci şi nouă de ani.. încărunţită. fructul Diavolului. trăind în ruşine. Ce risipă afurisită! -Nan desu ka. rugîndu-se pentru mîntuirea sufletului şi iertare. condamnat la iad.. Ăsta-i adevărul! -Oh. îşi spuse. dar era furioasă pe ea însăşi. urîţit de tînăr şi murind de tînăr. aproape palpabilă. Cel puţin Mariko şi Anjin-san sînt apăraţi încă o noapte.. sărmana nenorocită! Doamne. bătrînă. întotdeauna scărpinîndu-te. cărora oricum le aruncai oasele. Dumnezeule! r Cîtă risipă! strigă el furios. Te rog.Kiku zîmbea. nenumărate milioane şi eu. ghicind o schimbare în tonul lor. . da. cu cîţiva dinţi în gură. acum ai lăsat să se strice seara şi farmecul s-a dus. acum. senzualitatea grea.Cuvîntul. Asta e pentru mîine. murdărie în numele lui Dumnezeu. s-a dus. gîndi. Amîndouă femeile spuseră în aceeaşi clipă. -îmi pare rău. Nimic altceva nu contează decît Dumnezeu şi mântuirea sufletului. Pe podea erau gunoaie şi resturi aruncate de pe masă. îmbătrînit de tînăr. . Sînteţi amîndouă atît de curate si noi sîntem atît de murdari şi totul se risipeşte.. Maiiko-san te-a prevenit. ei sînt dascălii. Anjin-san. şi doar pentru că nu ştim mai mult. O halcă de carne friptă şi dacă o bucată cădea pe podea. nu te gîndi la asta. numai că. îi privi vorbind. ei sînt cei educaţi şi cei care învaţă. întotdeauna în numele lui Dumnezeu. Felicity. să-i hrănească. într-adevăr. atît de trist. biata doamnă. dispăruse. aruncate în drum. o curăţai de murdărie şi o mîncai. dorindu-şi cu disperare Raiul.. atinsă de durerea lui.. Popii au toate şcolile. ce risipă! Doar popii. o ridicai. toata viaţa mea. spre a fi măturate cîndva şi poate. Anjia-san. dacă nu cumva dinii. Felicity era atît de credincioasă şi plină de teamă de Dumnezeu şi îngrozită de Diavol.. Proasto. Ar fi trebuit să fii mai atentă. Poate că într-un fel e bine. nu o apucau primii. proasto. desigur. -înainte de vreme. Iisuse Cristoase. cu faţa brăzdată de riduri şi uscată. Dormind mai tot timpul în hainele cu care umblai ziua şi scărpinîndu-te ca un cîine mulţumit. Născut în păcat. mulţumirea lor dispărînd. Apoi se ducea acasă. spuse Mariko liniştitor. proasto. care îi înconjurase pe toţi. Bietul bărbat. s-a dus.

r 91 .

iar cutremurul de ieri a fost doar un alt cutremur dintre multe altele. rămîi. Gîndeşte-te la Toranaga-sama şi la preţul neînchipuit de îndrăzneţ pe care Gyoko-san a cutezat să-l ceară prima dată pentru contractul tău. se ridică şi deschise shoji-vX către odaia următoare. dar minunatului. El nu mai stărui ca ea să rămînă. -Nu vreau acest dar al tău. Te rog. .-Acum trebuie să te las. . îşi spuse. fără să se mişte. Anjin-san? El clătină din cap binevoitor.Nan desu ka.Te rog. Nu eşti obosită. spuse el. îşi puse braţele sub cap şi rămase privind afară. minune a minunilor. cuprins de o oboseală plăcută. Pentru cinstea ta şi a ei. că vei trăi şi vei muri de bătrîneţe în casa lui. Şi a mea. pe fereastră. El şi Kiku erau singuri în acea căsuţă minunată. bogată şi respectată şi că. Te implor şi înţelege că în noaptea aceasta sînt a ta. -Să plecăm împreună. ca şi ai săi. Ghicitorul acela avea dreptate. După un timp. apoi îşi puse chimonoul uşor de 92 . de ce n-ar fi u restul. samurai. dar nu vroia să-l tulbure cu nici o mişcare. Ea se grăbi să-l ajute. Şi dacă partea asta e adevărată. rămîi. picioarele nu te dor. Anjin-san. în noapte. -Sînt a ta. că într-o bună zi te vei căsători cu un samurai. Ascultă ploaia şi gîndeşte-te la lucruri plăcute. Ploaia răpăia pe ţigle. Faţa ei începu să strălucească de bucurie la gîndul incredibilului. Kiku stătea îngenuncheată în faţa lui. crede-mă. Nici o slujnică nu era îngenuncheată lîngă aşternutul îngrijit. I-ar fi plăcut să se întindă. Blackthorne se întinse leneş. După plecarea ei se întinse pe spate. Intră în odaia de dormit şi începu să-şi scoată chimonoul. Anjin-san. Picioarele îi înţepeniseră. Gîndeşte-te la Omi-san şi la Casa de Ceai din Mishima şi că trăieşti. Norocul tău o va îmbogăţi peste orice închipuire. spunea Mariko în latină. . O văzu şi zîmbi. Se dezbrăcă de tot. te vreau pe tine. viitor. pe care îl respecţi şi vei avea un fiu de la el. iar vîntul sufla mîngîietor dinspre mare. fiul tău va ajunge egal în rang.

Era negru-albăstrui. de culoarea piersicii. de un verde foarte palid. pentru dormit. îşi puse un chimonou pentru dormit. Chiar dacă ai fi cea mai frumoasă femeie pe care am văzut-o vreodată. ar fi la fel. şopti ea. Kiku îşi schimbă îmbrăcămintea. englezule!" Nu-mi amintesc. Raiul pe pămînt e aici. ea se cuibări lingă el. jupa. mai frumoasă chiar decît Midori-«m. englezule. unde credeam eu. Se strecură pe sub plasă şi se întinse alături de el. tivit cu purpuriu şi. dar nu acum. Luminările şi lămpile cu ulei ardeau strălucitor. Poate mai tîrziu. gîndi. fin şi foarte lung. pe care o cred mai frumoasă decît orice zeiţă. Atît de curate. nu e acolo. I 93 . îi apucă mîna. Mina ei se întinse şi îl atinse. Ce spusese Rodrigues? "Japonia e raiul pe pămînt. spuse el blînd. apoi îşi scoase complicata perucă şi îşi lăsă părul liber. Chiar dacă ai fi fost Mariko. pe care ea i-l întinsese. -Dozo? -Iye. Totul atît de neînchipuit de curat. Apoi. în cele din urmă. îmi pare rău. Kiku-c/ian. Anjin-sa/j? -Domo. Ea deschise plasa împotriva ţînţarilor şi el se întinse în aşternut. Ascultătoare. Dorinţa lui nesăţioasă dispăruse. îngenunche în afara plasei. sau "aici e paradisul. dacă ştii unde să cauţi". îşi spuse. deşi durerea rămăsese. Ştiu doar că nu este acolo. dincolo de mare. O privi scoţîndu-şi obi-ul şi chimonoul exterior şi chimonoul de dedesubt.mătase. Nu te vreau. clătinînd capul. înţelegînd într-o clipă. -Dozo. Parfumul ei se amesteca cu cel al cearşafurilor şi al saltelei. apoi îşi strecură un braţ pe sub umerii ei. Era bucuros de lumină pentru că ea era atît de frumoasă. Nu te doresc. -Domo arigato goziemashita.

Aş fi vrut să ucid scîrnăvia asta eu însumi.Ştiri grabnice de la Mishima. în taină. cerînd un permis de liberă trecere ca să vă viziteze la Anjiro. . Cu două săptămîni în urmă îi poruncise lui Hiro-matsu să plece cu un regiment de elită. Naga luă sulul şi se grăbi înăuntru. Cu el 94 . Ce nu ştia ea este că Zataki este acum regent în locul seniorului Sugiyama. pe coasta de răsărit a provinciei Izu. Una dintre gărzi aduse o lampă cu ulei. Kyama. Totuşi fu oprit şi cercetat de patru ori înainte de a i se îngădui intrarea la ofiţerul gărzii. în întuneric. senior de Shinano. ce ieşiseră noaptea în larg să-şi întindă plasele lîngă recifuri. Atami şi Odawara. Hiro-matsu scria : "Alteţă. Călărise fără odihnă din Mishima. Mi-a arăta numirea sa oficială. Zataki a devem't trădător şi şi-a dat pe faţă sprijinul pentru Ishido. prin trecătorile munţilor şi drumuri proaste. pe drumul către fortăreaţă. De la seniorul Hiromatsu. ce străjuia intrarea în trecătoarea care străbătea munţii către oraşele . Stindardul său purta însemnele lui Toranaga şi ştia parola de zi. fratele vostru vitreg. soseau în port. către satul adormit. luînd cai odihniţi de pe unde putuse. Onoshi şi Ito. castelul-cetate de pe drumul Tokaido.Tată? -Da. a sosit ieri de la Osaka. semnată corect de Ishido. Cerul era tivit de lumina zorilor. Naga trase panoul într-o parte şi aşteptă. iar bărcile de pescuit. Calul său tropoti pe străzile satului şi ochi ascunşi îl urmăriră. la Mishima. Zataki. îmi pare rău să vă spun că ştirile doamnei Kiritsubo sînt adevărate. Călătoreşte oficial cu o sută de samurai şi hamali sub semnul noului Consiliu al Regenţilor. Naga-san. Am făcut tot ce am putut că să-mi stăpînesc oamenii să nu se înfurie în faţa aroganţei sale. . Atami era poarta către nord spre Odawara. Se opri la uşa puternic păzită. Odawara era cheia apărării întregului Kwanto. Toranaga se ridică înăuntrul pologului şi rupse sigiliul. şi m-am supus poruncilor voastre de a lăsa orice mesager care vine de la Ishido să treacă. Sabia lui Toranaga alunecă înapoi în teacă.CAPITOLUL 41 Ştafeta galopă pe drum în jos. de-a curmezişul pieţei şi în sus.

călătoreşte preotul barbar Tsukku-jan. foarte fierbinţi. sau striviţi. Unele din cele mai bune. Ar trebui să le vizitaţi. * Omi spuse: . Am trimis două sute dintre oamenii mei ca să-i escorteze. într-o vale. să zicem la Yokos6. aproape în mijlocul provinciei Izu. unde putem să-i facem faţă cum trebuie. Yokos6 ar fi un loc bun de întilnire. însoţiţi pînă la hotar. alteţă. între munţi.să facă o cură de ape la unul dintre izvoarele din apropiere. el şi toţi oamenii săi pot fi trimişi înapoi. feuda lui Zataki. El a cerut îngăduinţa să vă viziteze. de îndată. Yaga-sa/i şi Ona-san aici. Trimite regimentul de muschete pînă la ultimul om în munţi. după ce şi-a prezentat mesajul. adu-l pe Buntaro-MH. Alteţă. Kano curge mai departe spre nord. Vor ajunge la Anjiro în două zile. . acum că Shinano. iertaţi-mă. acum. pe rîul Kano. Alteţă. aşa că l-am trimis cu aceeaşi suită. Yabu spuse cu importanţă : -E minunat. foarte bune. Nu vrem să scape vreo taină. Toranaga le citi mesajul. dar hotărîţi întîlnirea la Yokose". Izvoarele Shuzenji sînt în apropiere.Naga-jfl/i. Lăsaţi-l pe Zataki să . pe mare. -Da.Nu cunosc Yokos6.alese titlul cu multă grijă . . Cînd vă întoarceţi la Yedo? Iscoadele spun că Jikkyu strînge în taină oşteni şi avem ştiri de la Yedo cum că clanurile din nord sînt gata să se alăture lui Ishido. Apoi." Toranaga lovi cu pumnul în podea. . e împotriva voastră.Vă rog. . Vă implor să plecaţi din Anjiro deîndată. care a ajuns pe mare la portul Numazu. venind din Nagasaki. Aceştia sosiră foarte repede. -Cred că Omi-san a dat o idee bună. dar aţi putea găsi că-i mai potrivit să întîlniţi solia în munţi.Putem să ne apărăm acolo cu uşurinţă? Omi spuse iute: 95 . după cum doriţi.vă urmărească pînă la Yedo. Invitaţi-l pe seniorul Zataki .Ar fi bine să oprim toate pregătirile. nehi Yokos6 este la o răscruce de drumuri: drumurile ce duc de la nord la sud şi de la est la vest. prin Mishima şi Numazo. către mare. Alteţă.

-Mă aştept la trădare. -Buntaro-ww. Orice atacator va trebui să lupte în susul unui drum şerpuitor. . Amîndouă trecătorile pot fi ţinute cu oameni puţini. dar se opri cînd Yabu spuse neliniştit: -Cum ar putea să trădeze cineva. Am să plec mîine în zori cu încă o sută de oameni. Alteţă? N-au decît o sută de oameni. pleci deîndată. Fără el în fruntea fanaticilor lui am avea o şansă mult mai mare ca să trecem prin munţii săi. nehl spuse Buntaro dispreţuitor. fără muschete. dar ţine-i de partea cealaltă a rîului. 96 . -O să-i măcelărim orice s-ar întîmpla. căci desigur i l-aş lua dacă aş putea. îi opreşti la Yokose. şi ne aperi retragerea. dacă va fi nevoie. Ţinutul e-nconjurat de munţi abrupţi. Alteţă. de-a curmezişul drumului Heikawa. pe cuhne. Yabu-san. vă rog. Dar de ce riscă el totul. Seniorul Zataki nu şi-ar pune capul în mîinile mele fără un plan. pentru moment iei în primire regimentul de muschete. pînă mîine în zori. Prietenească. Avem îndeajuns de mulţi oameni ca să vă apărăm şi să măcelărim de zece ori mai mulţi decît sînt ei. Buntaro se pregăti să plece.Nu s-ar putea să se pregătească să devină din nou aliatul vostru? Toţi cunoşteau vechea rivalitate care existase între cei doi fraţi vitregi. toţi călăreţi.ă ajungă la răscruce? Yabu privi către Omi pentru confirmare. Alteţă. lăsaţimă să asigur eu locul. aşa ca să putem să ne retragem printre rînduri dacă va fi nevoie. de ce? Omi încercă să ghicească: . N-am putea fi niciodată luaţi prin surprindere.-Da. Ar trebui să ajungem pînă mîine la amiază. Dar mai bine acolo decît aici. Acolo e un pod. -Cel mai devreme în noaptea asta? -Dacă nu. Aşează-l în ambuscadă. pînă atunci.Cînd o i. spuse Toranaga. Adăugaţi oamenilor pe care i-a trimis tatăl meu vor fi mai mult decît de ajuns Toranaga verifică data de pe mesaj. spuse Toranaga. Cinci sute de arcaşi.

Yabu'spuse: -Poate că Zataki ar putea fi convins să-l trădeze pe Ishido. cu vreo răsplată. Aşteptă. O să aleg locul întîlnirii cu grijă. nehl Prostule. Bucură-te de siguranţă şi linişte. poate. Kwanto. Nu vrea el asta? N-a vrut-o întotdeauna? Nu vor asta toţi duşmanii mei? N-o vrea însuşi Ishido? Ei nu răspunseră. Era acoperit şi încărcat cu nori de ploaie. Yabu spuse : . cu un iz de sare în el. Toranaga spuse grav: . Copitele trecură. munţii Shinano sînt sălbatici. îşi spuse. Nu auzi nici un sunet care să trădeze o escortă. -Da. Ar avea vreunul dintre voi încredere în el. Pacea lui Taiko a luat sfirşit. Buntaro ieşi grăbit. 97 . De unde? A început războiul? Se crăpa de ziuă. Care să fie momeala? Chiar şi fără el în frunte. Un ţînţar bîzîia uşor afară.Desigur nu trebuie să vă neliniştească nimic. Nu era nevoie. Urechile de marinar ale lui Blackthorne desluşiseră graba în zgomotul copitelor ce se apropiau şi asta îi şoptise primejdia. cit ţine. în siguranţă în acea clipă. E prea iute în mînuirea săbiei -Da. cu toate simţurile treze. dar e doar un mesager. nu înţelegi nimic. Alteţă.Fie ca Buddha să ne ajute. Nu el. ar fi vrut să strige Toranaga. Poate-i o ştafetă singuratică. Buntaro-san. începe războiul. Acum putea să vadă o mică parte a cerului. gata să atace sau să fugă. N-am avut încredere în el nici pînă acum. da. -Momeala e limpede.Nu. către fortăreaţă. îşi spuse. pierzîndu-se în depărtare. Se trezise din somn într-o clipă. spuse Toranaga.. Am fost cu el în Coreea. Se simţea foarte bine înăuntru. acum? Clătinară cu toţii din cap. Seniorul Zataki e regent. unduind plasa contra ţînţarilor din timp în timp. dar nu-l lăsaţi mai aproape de zece paşi. Alteţă. pleci îndată. îndepărtîndu-se în susul dealului. -O să aflăm curînd. aerul cald.

îşi aminti cum folosise un inel al plăcerii. nehl în curînd mă voi năpusti asupra Corăbiei Neagre şi o voi lua. N-a încuviinţat el. M-am simţit grozav. Da. sufletul şi dragostea ei. cu mult mai bine! Dar în curînd am să fiu înapoi la bord. să-i dăruiesc plăcere. începuse să rîdă şi ea şoptise: "De ce rîzi? " iar el îi răspunsese: "Nu ştiu altceva decît că mă faci fericit. Aşa e mult mai bine decît într-un pat. sper că şi ea. IVoaptea fermecată. aşa cum fac japonezii? Nimic nu poate fi rezolvat în Japonia decît cu mijloace japoneze. dar o am şi pe ea. Răvăşită de somn i se părea şi mai frumoasă. dar nu se întîmplase asta. Trupul ei tremurase şi se răsucise. Am. Este vreo diferenţă în asta? Nu e dragoste între Kiku şi mine. ghemuită ca un pisoi. Şi i-am avut trupul noaptea trecută. cînd îl aşezase la locul lui. cred că ăsta-i adevărul. deşi n-a spus-o pe faţă. îngrozit la gîndul că-şi va pierde vîrtoşenia. doar o dorinţă care a înflorit. Dumnezeule. iar tremurul acesta îl ridicase pe o cuhne a plăcerii pe care nu o cunoscuse vreodată. aşa cum a făcut şi ea. Mai bine decît într-o cuşetă. Am vrut să aflu mai multe. făcuseră din nou dragoste. fără să facem dragoste. Or să fie grupa mea de abordaj şi-o să conduc atacul. "■ 98 . Ne-am iubit. Şi apoi. Nu i-a spus el lui Mariko să-mi traducă totul şi să-mi explice problemele lui politice? Am vrut bani ca să-mi cumpăr noul echipaj. în taină. Ce noroc de necrezut am! Am tot ce vreau. Nu mi-a dat două mii de koku ? I-am cerut două sau trei sute de corsari. nehl Cred că Toranaga e de acord. Nu mi-a dat el mie două sute de samurai cu toată puterea şi rangul de care am nevoie? Mi se vor supune? Desigur! M-a făcut samurai şihatamoto. afară doar de Mariko. aşa că mi se vor supune pînă la moarte şi-am să-i duc pe bordul lui Erasmus. După aceea. cînd putuse să răsufle din nou. care nu a existat ' vreodată. Am încercat să fiu pe de-a întregul japonez şi să-mi fac datoria. Se simţise foarte stînjenit şi foarte ruşinat şi se întorsese cu spatele ca să-! pună. Se întinse cu grijă la loc în moliciunea aşternutului de pe podeaua acoperită de tatami.Kiku dormea alături.

pe care le vei primi cu siguranţă dacă te vei întoarce încărcat de comori? Vei pluti din nou în largul mării duşmănoase.N-am rîs niciodată în aceste clipe. murmură ea încă adormită. Apoi am să cumpăr şi-am să armez corăbii de război şi apoi o să hotărăsc. îi simţi căldura trupului prin chimonoul de mătase şi se simţi fericit. -Hai? I . să străbaţi ostilitatea îngheţată a strîmtorii lui Magellan. părăsind titlul de cavaler. Anjia-san. Kiku se răsuci. Nu o iubesc pe Kiku-jc/i. Mai întîi trebuie să-mi fac rost de echipaj. Ai împărţi perna cu Fujiko? Nu. apoi se strecură şi mai adînc între cearceafuri. Fii mulţumit.. Lasă-te. sau chiar onorurile mai mari. Apoi să capturez Corabia Neagră.de forţele care scapă controlului dumitale. Nu e asta datoria ta? Dacă accepţi privilegiile unui samurai şi ceri altora să te trateze pe de-a-ntregul ca samurai.Anjin-chăn. Apoi voi înconjura din nou jumătate din pămînt ca să ajung în Anglia. O iubesc pe Mariko-san fără margini şi îmi place Fuyiko-san. cu tot ceea ce înseamnă asta. armonia vieţii. ce se va întîmpla cu Fujiko-sa/i şi Mai'iko-sanl Te vei întoarce într-adevăr aici. ca să supravieţuieşti. A fost totul desăvîrşit.niciodată pînă acum. trebuie să accepţi şi responsabilităţi şi datorii. fără să te ruşinezi. ca să mai debarci odată aici. Păstrează-ţi-o. Anjia-san. cuibărindu-se Ungă el. "Fii japonez. nehi " Da. mă bucur de ea. Fă ce facem noi. în ritmul karmei. De fapt nu cred că aş putea. mă voi hotărî cînd o să vină vremea. nehl E de datoria ta să-i dăruieşti lui Fujiko un fiu. neh? E doar drept. Karma e karma. ce-ar spune ea despre asta? Şi cînd vei pleca. trebuie. să înduri furtuni şi marea răscolită şi scorbutui şi revolta marinarilor încă alte şase sute şi nouăzeci şi opt de zile. Karma e karma. Pune fiecare lucru în lăcaşul lui deosebit şi păstrează-ţi wa. . Şi Felicity. nehi Şi onorabil. să începi din nou viata asta? Hotărăşte! Apoi îşi aminti ce îi spusese Mariko despre locurile din minte.

99 .

Bune vremuri. îl aduc îndată pe Anjinsan. bun. Aminteşte-ţi cît de greu a trebuit să munceşti ca să-l înmoi . Ako. îşi zîmbi în sinea ei. înspăimântătoare. Cum poţi să nu-i înţelegi. bătrînul domn de treabă care fierbea criminalii aşa cum face fiul său acum. atunci e război şi războiul nu a făcut rău niciodată negoţului nostru. dar. înainte de a adormi. Sînt destui bani băgaţi în zarafi şi negustorii de orez. iartă-mă. Am împărţit perna trei zile şi trei nopţi. Gyoko o trimise pe Ako după ceai.altfel decît pe fiul lui. A adus curierul o declaraţie de război? Cred că da. Omi-sama. după ce doamna Toda a plecat. ca de obicei . întrebîndu-se ce veşti importate adusese în galop mesagerul nocturn. fabrica de sake din Odawara şi Casa de Ceai din Mishima înfloreşte. Kiku a răsucit lucrurile la fel de pricepută ca orice curtezană din împărăţie. atît de rece. bun. apoi se repezi în grădină. Te rog. Aminteşte-ţi de zilele războiului de acum patruzeci de ani. tatăl lui Yabu. Dacă e război. Aminteşte-ţi cum îl serveai pe Moş Chelie. răpit de liniştea pe care abandonarea i-o dăduse. vor avea în continuare nevoie de distracţie. o binecuvîntă pe Mariko pentru tot ce-l învăţase. vin timpuri interesante şi cît de interesant a fost noaptea trecută! Kiku a fost strălucitoare şi ieşirea lui An]in-san. iscusinţa lui Kiku a făcut totul perfect şi noaptea o binecuvîntare. ce-ţi pasă? Shigata ga nai. Şi de ce se poartă Omi-san atît de ciudat astăzi.cu atît mai mult în timpul războului -. . desigur. Gyoko chicoti. Apoi a devenit stăpînul meu pentru un an întreg. cîte puţin dincolo. Era mulţumit să o ţină în braţe şi să se odihnească. 100 .Nu o trezi. cum am împărţit perna! Război sau pace. cînd aveai şaptesprezece ani şi erai floarea Mishimei. cine ştie? Omi e bărbat. Da. dur şi primejdios? De ce a venit el însuşi pentru o treabă atît de neimportantă? De ce nu a trimis un samurai oarecare? Eh. iar cînd e război banii înseamnă mai puţin decît oricînd pentru ei. vino cu mine. pentru că şi ea auzise copitele. Bun bărbat. Oh. iar astăzi seniorul Toranaga o să cumpere contractul lui Kiku. Daymio şi samurai. cîte puţin aici. Şi apoi. Aminteşte-ţi tot rîsul şi toţi cei cu care ai împărţit perna şi nopţile mîndre care se topeau în zi. Bun.Da. îndeosebi pe samurai? Dar ceva nu e în regulă. spuse Gyoko. Apoi.

Ce este? întrebă Gyoko. -Cum? Ce-ai spus? Ea repetă. pe care noi. Kiku îi zimbi. sau care o să se nască. Atît de uşor de citit. tălpile ei făcînd doar atît zgomot cît să-şi anunţe sosirea. Suliţa încinsă sau. . Omi-san. Bătu la uşă într-un fel anume. foarte puţini îşi puteau permite toate serviciie ei. dar seniorul Toranaga a trimis după domnia-voastră. -Anjin-sa/i. Kiku împărţea perna cu foarte puţini. Atunci Kiku putea să-şi termine deîndată povestea. incredibil lucru care compensează totul. dar toţi născuţi cu acel unic. sau cîntecul. Vanitoşi. îl numim Rădăcina de Jad. ce ne-am face în lumea astă fără Bucata de Carne? Porni grăbită. Acesta era semnalul pe care Gyoko putea să-l folosească liber în faţa oricărui client şi prin care îi spunea că clientul ei deosebit. nestatornici. vrei ceai proaspăt? -Oh! Zîmbetul lui Kiku dispăru. cele din breaslă. deşi îi distra pe mulţi. Bucata de Carne. -Ah! înţeleg! Bine. dacă plăteau. 101 . da. mulţumesc. Cît de jignitor şi totuşi cît de potrivit. Rămîn de-a pururi copii. Anjin-san. Piscul Yang. Vă rog să mă iertaţi. răi. mama-sanl Intr-o clipă panoul alunecă într-o parte. -îmi pare rău. Vi s-a poruncit să ajungeţi la fortăreaţă deîndată. mama-san. pe toţi zeii vii sau morţi. Urcă treptele din cedru lustruit. îndeosebi bărbaţii. Foarte. -Bună dimineaţa. rareori minunaţi. sau dansul şi să se ducă la Omi-san. docili. Kika-chan. bărbaţii şi femeile. cu chimonoul şifonat pe ea şi părul ciufulit plăcut. pur şi simplu. se află la Casa de Ceai. folosind cuvinte mai simple. dacă dorea. îmi pare rău că te deranjez. îl auzi spunînd cu accentul său caraghios. eu acolo repede. Gyoko chicoti şi se întrebă pentru a zecea mia oară. teribili. Kiku-san? -Da. îmi pare rău. dificili.Ah. ai visat frumos? -Da'. Cap de Broască Ţestoasă.

Aşa cerea buna-cuviinţă. Acest bărbat este samurai. Mai mult de atît. Sînt oare pîngărită? Nu. Tot Anjiro ştie deja. Pentru prima oară în viaţă. Kiku nu dorea să conducă un oaspete în faţa altui oaspete. era privilegiul şi datoria ei. Pentru că Anjin-san e barbar şi-ţi e ruşine pentru că toată lumea va şti că te-a avut un barbar? Nu. copilă. şi un bărbat este ca oricare altul. -Da. Ako pregătise un alt chimonou pentru ea.. desigur. Şi ar trebui să ne fie ruşine tuturor.ar fi fost o insultă cumplită la adresa oaspetelui ei. Şi faţă de Omi-san. Anjin-san este însemnat şi degetele mele păreau să simtă urma pe mătasea chimonoului său. Nu pe Anjia-san. Anjia-san. cerîndu-şi din nou iertare pentru că îl deranjase. de cele mai multe ori. pentru că mă simt ruşinată. Era de neînchipuit pentru ea să nu sfirşească noaptea aşa cum era de aşteptat . M-a ars ruşinea lui. Kiku îi dădu ea însăşi ceaşca lui Blackthorne. Nu. El bău însetat. şi totuşi. Toate celelalte trebuiau să rămînă în curte. îmi pare rău. căruia nu trebuia să i se întîmple aşa ceva. Nirpot. hatamoto şi amiral al corăbiilor seniorului Toranaga. Kiku era foarte atentă. De ce? se întrebă. copilă. Omi-san n-ar fi trebuit niciodată să facă asta. nu este asta. în adîncul minţii. Doar curtezanelor de primă clasă li se îngăduia să treacă dincolo de hotarul casei ca să acorde această rară onoare.-Nimic. stăpînă. Ako aduse tava de ceai şi cele două ceşti şi turnă. spuse Gyoko. Apoi. iar ea îl ajută să se îmbrace. -îndată. doreşti cha? -Da. grăbeşte-te.. strigă vesel Kiku. dar era măcinată de gîndul că în curînd va trebui să-l însoţească pe An]in-san pînă dincolo de poartă şi să i se încline la plecare. o auzi pe mama-sa/i spunînd din nour "Copilă. Ako. Atunci ce? • Am descoperit în această noapte că-mi este ruşine de ce i-a făcut Omi-san. un bărbat bun. te rog. lasă bărbaţilor grijile lor. Rîsul este 102 . doar ruşinată faţă de el. faţă de Omi-san. iar Gyoko plecă. mama-san.

îşi legă eşarfa în jurul chimonoului şi porniră. deşi era sigură că îi pîndea de undeva. în acelaşi timp. Mergea lîngă el. Omi-san. O lăsă pe Ako să-i aranjeze ultimele şuviţe de păr pe care le lăsase să atîrne. pentru lume. toate armele erau lăsate sub pază. El îi luă grijuliu faţa în mîinile lui aspre şi o sărută." -Kiku-san? -Da. nu cuvinte îndeajuns pentru mulţumesc. îşi zise ea. spre a preveni încăierările sîngeroase între clienţi şi de asemenea. spre a împiedica vreo doamnă să-şi pună capăt vieţii. spuse ca unui prieten. oricum. Oh. în faţa porţii. îşi spuse. Blackthorne îşi puse săbiile în brîu. . Kiku se înclină în verandă. Mulţi samurai se găseau acolo. nu cîţiva paşi în urmă. An. pentru zei şi chiar pentru bătrîneţe.balsamul nostru pentru ei. îngăduie-mi să-ţi mulţumesc. îşi puse mîna pe umărul ei pentru o clipă şi aste nu îi plăcu. Stătea lîngă poartă. că o va săruta în public. De ce i-ar fi spus şi ce contează asta. fă să nu se întîmple asta. ca unui oaspete de seamă. aşa cum cerea privilegiul ei. Apoi dintr-o dată avu o presimţire groaznică. alături de el. în afara camerelor plăcerii. cum era obligată o soţie. Nu toate doamnele din Lumea Sălciilor erau fericite sau norocoase. Anjin-san. neatentă. Săbiile lui erau în camera de primire. gata să leşine de teamă. sporovăind. fără să ştie că Omi şi Kiku erau mai mult decît prieteni. înclinîndu-i-se ca unui prieten. aşa cum îi spusese Mariko că era obiceiul barbarilor. nimeni nu i-a spus. -Acum eu plec. Blackthorne se opri. După datină.)\n-san părea nemăsurat de înalt şi ea atît de mică. Gyoko şi alţii se adunaseră să i se închine la plecare. Cum ar fi putut şti. Amîndoi îl văzură pe Omi. sau servitoare. -Da. Buddha. cu Buntaro în mijlocul lor.Mneaţa. unde el îşi puse în picioare sandalele. Anjin-san. Kiku nu putea să-l vadă pe Omi. 103 . Te rog. Dincolo de poartă era piaţa satului şi marea. Să mergem. -îţi mulţumesc. Să mergem împreună. -Eu sînt cea care trebuie să-ţi mulţumesc. fiică. consoartă. pentru că nu mai erau în singurătatea camerei lor. Acum traversau curtea.

Ea-i zîmbi cu cel mai frumos zîmbet al ei şi apoi se uită la An. pentru că el o tratase aşa cum se cuvenea şi ca să-i plătească lui Omi pentru răceala inutilă din salut. spuse ea şi îi zîmbi doar lui. ci doar stătu acolo aşteptînd. acum trebuie plec. dar spre imensa ei uşurare nu o făcu. Ea îl urmă cu răsuflarea tăiată. -Da. aşa cum ar fi aşteptat orice persoană civilizată. Ea se înclină cu toată tandreţea de care era în stare. Apoi ochii săi pătrunzători se întoarseră din nou către ea şi ea se înclină cu un zîmbet desăvîrşit. Simţi privirea lui scormonitoare.Bună dimineaţa. dar se prefăcu că nu bagă de seamă. Totul e bine? -Da. . îl văzu întorcîndu-se şi pentru un moment groaznic de lung. Această casă e onorată de prezenţa dumitale. Omi-san. Apoi adăugă în culmea politeţii: . Un suspin străbătu piaţa. El îl privea pe Omi cu atenţie. -Mulţumesc. Eu duc fortăreaţă. Omi-san. aşa cum ar fi făcut-o un samurai de seamă. crezu că avea s-o îmbrăţişeze. -Plec acum. spunea Blackthorne. în piaţă încetă orice mişcare.sa«. Kika-san. -Bună dimineaţa. Kiku privi în sus. In tăcere. El se înclină exact cu nepăsarea necesară şi porni arogant. Seniorul Toranaga a trimis după dumneata. Trecu dincolo de poartă. Vocea lui Omi era prietenoasă. apoi simţindu-i ochii se întoarse către ea şi îi zîmbi.. în loc să se întoarcă deîndată înapoi în casă. An\in-san.Te rog să ne mai vizitezi.îmi pare rău. Omi se uita încă la ea. ţinîndu-şi ochii mai departe plecaţi. Omi-san. I se păru a fi un zîmbet forţat. dar ea băgă de seamă că se înclinase doar atît cit să fie politicos. Apoi. priveau de pe verandă. Am să număr clipele pînă ne vom întîlni din nou. I se răspunse la fel. Anjia-san. Gyoko şi slujnicele şi celelalte curtezane care erau libere. Kiku-. Sper văd curînd. Se înclină către Omi. simţind privirea lui Omi sfredelind-o.]\n-san. . -Mulţumesc. -Mulţumesc. rămase pe loc 104 .

-îngăduiţi să aducem ceva ce n-ar fi prea nepotrivit. cu Ako în urma ei. Aşteptă pînă cînd ajunse la ultimul colţ. -Trei mii de koku? Toranaga era scandalizat. mimînd o fericire pe care nu o simţea. Gyoko i se alătură mieroasă. Kiku-sa« este atît de norocoasă că o plăceţi. spuse Omi. invidios pe Anjin-san. Oxm-sama. -Da. Fata fugi. îmi onoraţi casa şi bine faceţi. -Desigur.şi privi după Anjin-san spre a-i acorda o cinste şi mai mare. ştiind că nu va fi liberă. Omi-sama. dar nu mi-e foame. pentru masă şi distracţie.Vă rog să-mi scuzaţi proastele maniere. Omi spuse scurt: -Aş vrea să fiu cu ea în seara asta. care trebuia să fie un bărbat deosebit pentru ca ea să aştepte atît. Luaţi masa cu noi acum? Aţi mîncat de dimineaţă? -Nu. spuse Mariko. Nu vrei puţin cha. -Ai mîncat? Gyoko îi întrerupse volubil. Omi privi la Kiku. Omi-sama. Oraisama. Omi-sama. spuse ea cu un zîmbeţ deosebit de cel pentru An]\n-san. -Eşti atît de drăguţă. că apar aşa. acum încîntată de atenţia pe care i-o acordau cei din piaţă. fiecare bărbat o privi sorbind din ochi o asemenea frumuseţe. Kiku-5Wi. -Aş vrea să fie adevărat. îmi pare rău. mîndră şi elegantă. 105 . ea se întoarse înapoi. Şi doar cînd el nu se mai văzu deloc. da. Omi-san. îl văzu privind înapoi şi făcîndu-i semn cu mina. Şi pînă cînd poarta se închise în urma ei. Te rog să mă ierţi. după ce te schimbi. sau mîncare? -Cu tine. vrei să ni te alături? -Desigur. Alteţă. . prefăcîndu-se că nu bagă de seamă. replică Gyoko cu o plecăciune adîncă. nu încă. Ea se înclină foarte adînc.

dar mi-aţi poruncit să închei înţelegerea noaptea trecută. Am vorbit pînă aproape în zori. Dar cum? Dacă aş fi Ishido. călătorind cu Zataki. Cîntărise fiecare cale de scăpare. -O xaa. Onoshi şi preoţii barbari. Am crezut că chiar şi cinci sute e prea mult. .-san as da de la ea cinci sute de koku. ăsta-i jaf! De fapt Toranaga era bucuros să aibă o nouă problemă care să-i distragă mintea de la grijile care-l copleşeau. nu prevestea nimic altceva decît necazuri. Acelaşi plan va reuşi întotdeauna . fără să micşoreze zăpuşeala zilei. Kwanto e în primejdie. Alteţă. 106 . Preotul creştin. Taiko o ştia. Ishido nu poate fi atît de nerod ca să nu vadă că singura cale de a apăra Kwanto este să stăpîneşti Osaka şi toate ţinuturile dintre Yedo şi Osaka. Aş pune oamenii pe picior de luptă. ca să distrugem clanul Beppu.Erau pe veranda încăperilor lui Toranaga din fortăreaţă. doar să-mi vorbească? -Da.e atît de simplu. aş începe acum.. -Dar trei mii. îmi pare rău. totuşi. Este. Alteţă. proaspătul regent.Trei mii de koku ? Nici nu poate fi vorba. Alteţă. înainte de oprirea ploilor.Sînt de aceeaşi părere. fiecare posibilitate de retragere şi atac pe care un om şi le putea închipui. aşa cum am făcut eu şi Taiko. Trebuie să cîştig timp. -îmi pare rău. iar răspunsul fusese mereu aceleaşi: dacă Ishido se mişcă repede. Este doar greşeala mea. şi o concesie. Atîta timp cît Osaka e a duşmanului.ma. -Care? -Gyoko a cerut onoarea de a reduce din preţ la două mii cinci sute de koku dacă ia-ţi face cinstea de a o primi personal pentru un ceas. de ce altfel să mi-o fi dat mie? Fără Kyama. Se simţea fără vlagă şi foarte obosită şi îşi dorea răcoarea toamnei. Ploaia începuse deja. dar n-am putut să mă tocmesc cu femeia mai mult. Cu un efort Toranaga puse ziua de miine în compartimentul ei şi se concentra total asupra acestei sume imposibile de bani. sînt pierdut. Aveţi dreptate. Tsukkusan.. . dar femeia Gyoko n-a vrut să lase. Mariko-^a«.

Sper că-mi veţi ierta nesupunerea. Trebuie să-i fi dăruit multă plăcere ca să-l aştepte aşa la poartă. Aici e Izu. . oh ko. Alteţă. mama lui Omi-san. la amiază. -Ah.Bun. -Oh? Spune-mi despre ea şi ce s-a întîmplat. nimic nu este hotărît pînă cînd nu mă pot consulta cu doamna. Mă simt ruşinată că n-am putut să fac o înţelegere mai bună. chiar dacă K&u-san este de primă clasă şi merită pe deplin acest rang. Alteţă. Chiar şi o mie de koku ar fi prea mult.. -Mi-a spus motivul. iertaţi-mi nesupunerea. Ea îi spuse totul. Asta a fost înţelept. Aproape întreg Anjiro aşteptase acest moment. uitîndu-şi de celelalte griji. fără să-şi piardă cinstea. sau nu. Chiar dacă mi-aţi dat mie poruncă directă să închei tocmeala noaptea trecută. .-De ce? întrebă bănuitor. de prima dată. Dar. Ştiu că v-am înşelat aşteptările. dar cu umilinţă a cerut ca să i se îngăduie să vi-l explice ea însăşi.. pentru a confirma înţelegerea. Şi cinci sute de koku. ar fi o economie. Vă rog. Cred că propunerea ei v-ar putea interesa. afară de sentimentele ei faţă de Anjin-san şi profunzimea sentimentelor lui faţă de ea. Toranaga se lumină la faţă. cînd era vorba de o simplă problemă de bani. sau despre oferta lui Kiku. Ar fi fost de neconceput ca el personal să se tocmească. barbarul şi curtezana de prima clasă. spuse Toranaga. -Aşa-i. Alteţă. să vadă cum se vor purta cei doi. trei mii de koku! -Spui că contractul fetei merită atît orez cît să hrănească o mie de familii timp de trei ani? -Merită fiecare boabă de orez. deci înţelegerea este şi nu prea este încheiată? -Da. Am spus că o să dau un răspuns azi. nu Kyoto. Am spus femeii că preţul e nemaiauzit şi că nu-i cu putinţă să-l încuviinţez doar eu însămi. care-i cea mai în vîrstă doamnă de aici. Alteţă. -Aveţi dreptate. dacă e dată bărbatului potrivit. foarte bine. spuse acru Toranaga.Trebuia să închei înţelegerea aşa cum am poruncit! Toranaga era în taină încîntat că Mariko îi dăduse atît de înţelept posibilitatea să încuviinţeze. . dar i-am spus că va trebui mai întîi să mă consult cu doamna Kasigi.

I 107 .

Se auzi o bătaie în uşă. încuviinţă Mariko. întoarse plecăciunea lui Blackthorne şi băgă de seamă căldura bruscă ce-l învăluise cînd bărbatul o zări pe Mariko. mai mult decît mîndră de succesul lui Blackthorne. Faima lui o să se răspîndească pretutindneni acum. Mă veţi însoţi pînă acolo. cei trei koku investiţi au meritat din plin. spui? îmi vine greu să cred asta. apoi spuse: . încît ca una dintre ele să se gîndească doar să dea de la ea cinci sute. Toranaga-wwia. de An]\n-san şi de Omi-Mz/i. 108 . Ainjin-san. Cinci sute de koku era mai mult decît strîngea o mama-san într-o viaţă. -Da.Mariko-wm. spune-i că trebuie să plece împreună cu mine în zori . mai mult ca niciodată. Dar cinci sute de koku pentru contract ar fi fost mai mult decît cinstit.. Eu aşa cred.-Da. Dar nu aş putea hotărî cine să fie acel bărbat. Maiiko-san. apoi se va duce singur la Yedo. dar acum am nevoie de Buntaro. Dinadins nu o prevenise că trimisese după el. Alteţă. Ea e o doamnă deosebită.şi dumneata la fel. Urmară saluturile cerute de politeţe. Toranaga era intrigat de încrederea lui Mariko în înţelegerea ei. -Da. Osaka. Alteţă. spune-i că mă duc la izvoarele Shuzenji pentru o zi sau două. Alteţă. Alteţă. O privise pe ascuns pe Mariko-sa/i şi zărise lumina fugară de pe faţa ei. Toranaga îşi făcu vînt cu evantaiul. -Da. Şi foarte mult de Mariko.Bună dimineaţa.. Toranaga-sama? -Nu. -Da? -Anjin-ra/i este la poarta principală. Tu vei continua drumul către Osaka. -Merită fiecare bob. Ce-i de făcut? Tot ce fusese plănuit stătea în picioare. Alteţă. -Adu-l aici. Dumneata vei continua drumul pînă la Osaka. -Eu. -Dată bărbatului potrivit. . O străbătu un fior. El va călători cu tine pînă la hotar.

-Da. apoi se întoarse spre Toranaga. Nu întotdeauna. . da. Poate s-o scrie şi o s-o traduci. sau părinţii. neh? Apoi nimeni nu poate pretinde să fie ceea ce nu este şi rău-făcătorii pot fi prinşi. Cum altfel poţi fi sigur cînd şi cui aparţii? -Noi nu scriem asta. Chiar şiete. Apoi. Nu. -N-am hotărît încă nimic despre corabia lui.îmi pare rău. Spune-i că vreau genealogia lui. Mariko îi explică lui Blackthorne. O să primeşti hotărîrea mea mîine. Alteţă. -De ce vrea asta? întrebă. O vreţi acum? -Nu. toţi cetăţenii sînt trecuţi în registre oficiale. dacă mă poate împrumuta pentru încă cîteva zile. prin lege.. sau despre echipaj. e destul timp. căsătoria. -Bineînţeles că toţi samuraii trebuie să aibă naşterea şi moartea înregistrate. cu umilinţă. el însuşi. . încă ceva. Toranaga-^a/na. mai uşor. Oh. Naşterea. iar bărbaţii şi femeile. el va lua deîndată una dintre corăbiile voastre de coastă şi mă va duce la Osaka. dar Anjin-san întreabă. în ceea ce te priveşte. El zice. s-ar putea să nu fie nevoie să se ducă la Nagasaki. ducîndu-se mai departe la Nagasaki.. întărindu-i corectitudinea. Elzice că asta ar putea cîştiga timp. Chiar şi eta. sau stradă din oraş îşi are sulul său oficial. neh? Blackthorne puse deoparte aceasta. Cum altfel poate un stăpîn să ţină socoteala tuturor? Nu e la fel şi în ţara dumitale? Aici. Fiecare cătun sau sat. E important. Mariko îl privi uimită. dacă vă face plăcere. ca şi domeniile şi feudele lor. dar o să mă gîndesc la cererea lui. da. că prezenţa mea alături de el va grăbi foarte mult lucrurile legate de corabia sa. Mariko-san. Anjin-^a/z. vă rog să mă iertaţi. Şi nu oficial. Toţi sînt înregistraţi? Toţi? Fiecare? -Oh. întrebă ceva. Mariko îl ascultă atentă. Pînă ajunge la Yedo. nu pot să înşele în căsătorii. Acum puteţi pleca. nu s-a hotărît nimic. Anjin-san. pentru a cugeta asupra ei mai tîrziu şi mai juca încă o carte în jocul pe care îl începuse cu Toranaga şi pe care spera că-l va duce la scufundarea Corăbiei Negre. moartea.îi privi cu atenţie în timp ce Blackthorne îi vorbea grăbit şi insistent. foarte limpede. Explică-i asta.

I 109 .

Dacă mi-ar fi plăcut să pariez. Anjin-ian.Alteţă. Mă bucur că încă pot vedea prin tine. aş zice că asta n-a fost ideea ta. -Mariko-san. Kiku-san poate să cînte în timp ce vorbim. . . Ne vedem mîine în zori. să ceri sprijinul meu. -Oh. spuse Mariko. Este o sumă mare de bani. Asta o să ajute alţi samurai la nevoie. Anpn-san. ca să cugete asupra unei astfel de sume. care o să-ţi dea tot ceea ce-ţi trebuie. Fujiko se ridică cu greutate şi-i vorbi lui Mariko. -Da. cu toată spoiaîa ta de civilizaţie. oricît de neruşinată pare. neh? îi lăsă să plece încîntat că economisise o mie cinci sute de koku. mulţumesc.Merita o mie de koku? întrebă Toranaga deîndată. -Bun.. El întreabă dacă aţi putea să-l onoraţi alegîndu-i pe cei două sute de vasali pentru el? El spune că îndrumarea voastră în această privinţă ar merita oricît. vorbeşte cu doamna Kasigi deîndată. "Hai". Poate să-ţi dea scrisori de credit către anumiţi cămătari. O să aranjeze ea totul. răspunse el scurt. îşi spuse. Trimite un slujitor să-i poruncească femeii Gyoko să fie aici la apusul soarelui. O mie de koku. 110 . De vreme ce încuviinţezi suma. Şi ceilalţi cinci sute au să-ţi aducă aproape o sută şi optzeci dekobani în aur ca să cumperi marinari. da. Poate să aducă şi curtezana cu ea. îmi închipui că şi ea va fi de acord cu înţelegerea. Cinci sute de koku ar fi mai mult decît deajuns ca să trăieşti un an. dar el încă nu a încuviinţat plecarea dumitale la Nagasaki. Oamenii sînt atît de extravaganţi. An]in-san îţi mulţumeşte pentru favorurile şi numeroasele voastre daruri.Concubina dumitale spune că nu trebuie să-ţi faci griji. Spune-i că oamenii lui îl vor aştepta în Yedo. îşi spuse nevinovat. Toranaga-sama. -O să-mi rămînă destul ca să-mi găsesc echipajul? spuse Black thorne. Văzu surpriza pe chipul ei şi al lui Anjin-sa/i. Anjinsan. primesc oferta lui. De vreme ce Anjin-jan e atît de generos. îl auzi pe Blackthorne spunînd. Anjin-jo/t. deşi eu cred că va avea nevoie de timp pînă mîine în zori.

dar nu trebuie să-mi plătesc suita" Cum plătesc pentru casă. Ai fost foarte iscusit să gîndeştiaşa. Nu uita că Toranaga-ja/na îţi dă toate armele şi caii pentru ei. -O să-mi împrumute din banii ei? -Oh. dacă are nevoie.. caii lor şi familiile. Asta. Fujiko-ja/i! Mariko se întoarse către Blackthorne. Ea spune că dumneata nu trebuie să pierzi timp gîndindu-te la asta. Nu uita că asta e o problemă doar pentru anul acesta. timp de un an ei primesc fiecare cîte doi koku. Anjin-^a«. Ce înseamnă o mie de koku faţă de Corabia Neagră? Aşa că încă umil din lucrurile pe care le-a spus Mariko s-a adeverit. Asta este o onoare copleşitoare. personal. Concubina dumitale ţi-a spus că se va îngriji de toate. -Ah. nu. desigur.. gîndindu-te doar la problemele seniorului Toranaga. îi explică Mariko. Ea. Anul viitor eşti bogat. Că una dintre slăbiciunile lui Toranaga e aceea că e zgîrcit. Ea te roagă să-ţi foloseşti timpul. n-a spus-o direct. Fujiko o întrerupse şi cele două femei vorbiră un timp.că Toranaga se îmbracă la fel de simplu precum mănîncă. nu este grija dumitale. Da. iar doi koku e de-ajuns să-i hrănească pe ei. Desigur că o să ţi-i dea. a fost deştept din partea ta să ţi-l alături pe Toranaga.. -Mulţumesc. de asemenea că i-ai dat seniorului Toranaga jumătate din venitul dumi tale pe un an. Blackthorne clipi nedumerit.Da. îmi pare rău. -Vnyko-san e de acord din toată inima. Nu crezi? -Oh. Şi nu uita. Cît despre suita dumitale. Desigur. adăugată la propriile observaţii . iar felul său 111 .Te rog. începi din nou să gindeşti şi începi să gîndeşti ca ei îşi spuse fericit. Anym-san. Ea are banii ei. Fujiko-san? Pentru locuinţă? Mariko era uluită. dar asta. ca să te asiguri că vor fi aleşi de el. . Doar că Toranaga şi-a sporit bogăţia mai mult decît oricare alt daimyo din împărăţie. pe care îi poate folosi. Acum vei avea cei mai buni oameni şi n-ai fi putut s-o faci singur. dacă vei avea nevoie. Anjin-ja/i. desigur. Anym-san. so desu. Blackthorne îngădui ca o parte a plăcerii pe care o resimţea să se^vadă.

anul viitor pe vremea asta. 112 . Ea zăcea suferind pe aşternuturi. Apoi. Bandajele erau încă albe.. Mă încred \nkarma ca să mă treacă prin următoarele şase luni. Concubina dumitale îţi propune să iei doi cai şi un cal de povară. -Un slujitor va fi de ajuns. Nu pot face nimic împotriva ei şi am trăit cu moartea în preajma mea toată viaţa. pentru Mariko şi pentru fratele Domingo. doar puţin în latină. dar tot trebuie să ai propriul dumitale bucătar. Amintirile îl duseră înapoi către închisoare şi se gîndi cît de aproape fusese atunci de moarte şi cît de aproape era acum. vorbi despre ea. Crezi că e prietenul tău. dar dacă a fost în stare să-şi ucidă soţia şi copilul. deajuns ca fiecare dintre ei să ştie că noaptea fermecată nu se sfirşise şi că nu se putea. asta estekarma. îşi spuse Blackthorne. iartă-mă. El o privi. Ce dă Toranaga tot el poate să ia înapoi. Acum trebuie să plec şi să împachetez. departe de puterea lui. chiar cu toate onorurile sale.. Accept karma în toată măreţia ei. -Tu.eu să le pot folosi? -Oh. îmi voi păstra karma în toată frumuseţea ei. Anjin-san. reînnoindu-şi jurămîntul. Nu vorbiseră prea mult. Eşti hatamoto. te rog. -O să şe-ngrijească de tot ce trebuie pînă în zori. Mulţumesc Doamne. cît crezi că preţuieşte prietenia sau viaţa ta? Nu. Anjin-Jflrt. Un servitor şi o slujnică. iar o slujnică îi făcea vînt cu evantaiul. Dar avea să trăiască în amintirea lor pentru totdeauna. Anjin-san. aşa că nu-i ceva nou. -Tu. asemeni celeilalte nopţi. Foarte înţelept. -Oh. spuse Mariko. -N-or să fie bucătării pe care noi . am să plutesc prin Strîmtoarea Magellan către turnul Londrei. asta e foarte înţelept din partea dumitale. Ştia că n-avea rost să o contrazică. dar slujnica trebuie să te servească şi desigur un bucătar şi un ajutor de bucătar. Mariko plecă mulţumită.I de viaţă e puţin diferit de acela al unui samurai obişnuit -. ba da. Fujiko vorbea. -Las totul în grija dumitale. -îmi pare rău. îi mai dăduse o cheie ca să deschidă poarta Toranaga.

Da. cu altă doamnă. pot să duc mesaje tainice lui Kiritsubo-sa/i şi doamnei Sazuko. Seniorul Toranaga îmi îngăduie să mă duc. şi ne ţinem la fel de mult de acest obicei. -Să fii japonez în Japonia e înţelept. Nu spune şi seniorul Toranaga la fel? -Da. Anjin-sa/t. avem uri obicei străvechi. -Oh ko. nu mi s-a poruncit să merg la Osaka. -Şi noi avem acelaşi obicei. dacă femeile nu se războiesc cu ei. "pentru că mă iubeşti". pentru că m-ai îndrumat. Mă bucur că seara a fost pe placul tău. tu ai dreptate. în loc de asta. în ţara mea. -Mă bucur că ţi-a plăcut atît.Pentru că exişti. Şi samuraii nu se războiesc cu femeile lor. Tu eşti tu însuţi. Era gata să spună. aş fi fost o rîmă zvîrcolindu-se în ţarină. frumoasă doamnă. neh? -Nu pot să-ţi mulţumesc îndeajuns pentru cele ce m-ai învăţat. -în loc de asta eşti mare şi faimos şi bărbăţia ta. nu dacă l-ai folosit. neîndoielnică. 113 . Ţi-a plăcut vreunul dintre acele curioase obiecte? -Ah. fiul meu este acum acolo. Un bărbat nu discută obiceiurile intime ale unei doamne. Sînt atît de bucuros că ţi s-a poruncit să mergi la Shuzenji.şi pentru darul tău. Apoi. spuse: .-Am fost atît de mîndră cînd am auzit că a stat la poartă atît de mult timp. mi-aş fi pierdut cinstea. Axxym-san. -Nu e primejdios? Adu-ţi aminte ce mi-ai spus: vine războiul şi Ishido este duşmanul. -îţi mulţumesc pentru tot . Zîmbetul ei era cald. pntru că mi-ai deschis ochii. -îmi pare rău că plăcerea ta nu a fost de aceeaşi măsură. Dacă nu erai tu. Fără să vreau am fost la un pas de a o săruta în public. Nu am făcut nimic. dar încă nu este război. Avem acolo proprietăţi şi probleme de familie de care trebuie să mă îngrijesc. Anjin-sa/i. Asta ar fi fost îngrozitor! -Oh ko. Onoarea ta este acum nemăsurată. dar de ce la Osaka? -Oh. -Pentru o clipă aproape că am uitat ce mi-ai spus. dar eu te-am întrebat dacă ţi-a plăcut. De asemenea.

da. un client favorit.Nu are m . văduva lui Taiko. marea nu-mi place. nimic mai mult. Era datoria mea. ca UQ iubit. cînd am fost la poartă. Mariko-scn. . neh? în noaptea asta te întorci în camera ei purpurie? Rîse împreună cu ea. -O să dea porunca asta? -Nu ştiu.. nu încă.-Dar tu? Cum a fost pe podul de la Osaka de peste mlaştină? N-ai mers cu mine ca să-l păcăleşti pe Ishido? El m-ar fi ucis. E o curtezană de primă clasă. Dar de ce te-ai gîndit la 'is. pentru că l-ai ajutat pe seniorul Toranaga să scape şi pentru ceea ce i s-a făcut seniorului Ishido.. cînd a fost ameninţată. deşi. Şi viaţa mea. Aşa că tu nu trebuie niciodată să ajungi acolo. Vroi să întrebe: "mai mare decît a iezuiţilor? " dar în loc de asta spuse doar: -Mă rog ca seniorul Toranaga să poruncească să mergi cu corabia la Osaka. -înţeleg că e UM 1 dintre clienţii ei. Ea trecu din nou la limba portugheză şi la micile ironii. . sînt sigur că l-am văzut pe Omi-san privind-o într-un fel foarte special. De asta îmi îngăduie să plec Toranaga-sama. -Ştii.i an drept special asupra ei.t iubiţi. sînt în siguranţă. Anjin-jarc. . Anjin-san.Pentru fă a fost o privire foarte specială..a? .Dar pentru sănătatea dumitale ar trebui s-o aducem pe Kikusan cu noi. Sînt onorată cu prietenia lor. asta a fost doar ca să apăr viaţa seniorului meu. N-am ştiu că sîr. chiar şi a doamnei Ochiba. -Ah. foarte specială. Are puterea în Nagasaki. E liberă să accepte sau să respingă pe cine-i place..Ar fi minunat. Dar pentru tine în Osaka nu există loc sigur. 114 . Dar cînd o s-o facă va fi un lucru sigur. Apoi se opri. Ce te îngrijorează? -Nimic. căci îşi amintise limpede privirea lui Omi. Şi aminteşte-ţi sabia ta în lupta de pe corabie. -Atunci a încuviinţat plecarea mea? -Nu. un iubit gelos. mama Moştenitorului. Nu e nici un pericol pentru mine.. Nagasaki va fi mai sigur pentru tine. doar că. O văzu tremurînd uşor. Am fost doamnă de onoare a doamnei Yodoko.

Dar de ce ar fi asta grija dumitale? Nu eşti în Europa. Felicity şi Tudor şi Elizabeth. Nu-i atît de simplu precum crezi. Mi-ar place să-l am pe Omi ca prieten decît ca duşman. neh? -Da. dar capul şi inima lui îi spuneau să se ferească. Asta are de-a face. îmi pare rău că nu pot să merg la Yedo cu dumneata. înţelegi Maiiko-sanl -Cred că înţeleg. O parte oriental. dincolo de mare. Anjin-san. pe de-a-ntregul. -Te rog. Dacă vrea să te accepte pe dumneata şi pe el. ce are asta de-a face cu orice altceva? -îmi pare că este iubitul ei. -Cînd doctor aici? 115 . Trebuie să mă port ca ei şi să gîndesc ca ei ca să rămîn în viaţă. să doreşti să devii unul dintre-ai lor. sau chiar să te respingă pe dumneata sau să-l respingă pe el. Fujiko-ja/J. nu-ţi face griji în privinţa banilor. Ar putea Mariko să aibă din nou dreptate? Că împărţitul pernei nu are nimic de-a face cu dragostea. unde trăieşte familia mea. o parte european.. neh? -Dar ce are asta de-a face cu profesia ei? Ori cu împărţitul pernei? în cele din urmă el îi mulţumi ei din nou şi lăsă lucrurile aşa. chiar dacă ea nu simte la fel. unde s-au născut strămoşii mei. Mai\ko-san. casa este acolo. -Curînd vedem în Yedo. Şi totuşi.-Dacă am fi în Europa şi aş împărţi perna cu fata asta. Aş vrea să fi ştiut că e iubitul ei. Omi o crede pe Kaku-sa/î mai mult decît deosebită. în sensul nostru al cuvîntului.. Doctorul spune că mă vindec bine şi mama lui Omi e de aceeaşi părere. Anpn-san. Nici chiar aici. pentru ei? Doamne ajută! Sînt atît de încurcat. Nu pot să-mi îngădui să te văd îngrijorat. neh? -Anyn-sanl -Da. Şi nu are nici o putere oficială asupra ei. Şi multe din cele în care ei cred sînt mult mai bune decît felul nostru şi asta este foarte tentant.

am auzit că pleci şi dumneata cu Toranaga în zori. înţelegi? -Da. Foarte bine. Din nou el refuză şi mulţumi spunînd că se va întoarce mai tîrziu. casa voastră va fi în curînd gata. întorc repede.. El o părăsi şi trecu în camera lui. dumneata mergi cu mine. Blackthorne era foarte atent. spuse prieteneşte. Era foarte ieftin. Anjin-^o«. acum eu mă duc acolo. ţeapăn şi încordat. Ea spuse: "îmi pare rău. -Ce se putea face? Nu vă faceţi griji. spusese. Te rog. Nimic nu putuse fi salvat din foc. Mai bună ca înainte. în ciuda prieteniei lui Omi. iartă-mă.-La apus. Apoi se îndreptă singur către casa lui Omi. deşi politicoasă şi plină de grijă. Dumneata odihneşti. Luă un pistol din ascunzătoare. Cîntări această idee şi o găsi minunată şi foarte urgentă. El se gîndi din nou la obligaţiile ei de concubină.Karma. apoi privirea sa atentă zări 116 . da? -Astăzi nu sînt pregătiţi soldaţii. . da? . Cînd Omi îl văzu. Şi arătă către platou. -Acum plec. dar Omi se va reîntoarce curînd. îmi pare rău că nu pot să vin cu dumneata mîine. Fujiko nu i-ar fi spus costul reconstrucţiei. Sătenii curăţaseră deja grădina. Anjin-sama. îmi pare rău. pregătindu-se să reconstruiască totul. Omi văzu că mîna lui Blackthorne era pe minerul săbiei sale lungi în felul obişnuit. păru să-şi piardă o parte din supărare. Te rog nu te îngriji de asta. -Ascultă. Fiul ei de doi ani era în braţele ei. Blackthorne îl văzu pe Omi urcînd la deal. dumneata mergi cu mine. spusese unul dintre săteni. apoi coborî la propria casă. Omi nu era acolo. Midori îl primi binevoitoare şi îi oferi ceai. Te rog.. Te rog. Apoi puse gîndul acesta înapoi în compartimentul său şi un altul ieşi în faţă. -înţeleg. afară doar de vasele de gătit. -Da. echilibrînd-o. Te rog să mă ierţi pentru că nu mă ridic şi pentru. Ar vrea Aniin-san să aştepte?" Părea relaxată. pe care el îl refuză politicos. Omi-san. -Ah. verifică cremenea şi îl băgă sub chimonou. Se duse să-l întîlnească. putem călări împreună.

Omi urcă dealul. dar o să călărim. Fii atent. simţind căldura lui liniştitoare. -Ah.te rog să mă ierţi . Da. An]in-san. Anjinjart. chiar să te pregăteşti pentru propriul seppuku. neh ? Blackthorne înţelesese doar jumătate din cuvinte. ar fi bine. Nu cred să iasă mare lucru din asta. Blackthorne porunci unui servitor să-i înşeueze calul şi încalecă greoi pe partea dreaptă. însoţiţi de ofiţeri şi cu fanioanele suliţelor fluturînd. Te rog. Blackthorne simţi că fierbe la auzul ameninţării din vocea lui Omi. de exemplu. văzură că întregul regiment de 117 . Cum să fii secondant la seppuku. ştiu ce înseamnă cuvintele. se certă singur. dar ştia ce spunea Omi. se corectă el. Galopară împreună pe drumul către platou. cu tot echipamentul pe ei. Important. -Mulţumesc. -Cînd UD ui bărbat i se îngăduie să poarte două săbii ar trebui să fie în stare să le şi folosească. neliniştit. Nu începe să-ţi închipui lucruri. mai simplu. Da. aşa cum era obiceiul în Japonia şi China. -Seniorul Yabu spune . Puţin timp. dacă-l las să mă înveţe lupta cu sabia. încrederea îi dispăru cînd Omi apăru însoţit de patru samurai călări. Te rog. Vin imediat. mi-ar place să te învăţ. Mergi împreună. De fapt. intrînd în curtea sa. îşi spuse. Da. nu doar să le poarte. Trecură pe lingă mai multe companii de samurai înarmaţi pînă în dinţi. da? -Foarte bine. Te rog! Eu onorat. Foarte folositor pentru un samurai să ştie cum să folosească şi să-şi cinstească sabia. adevărat. -Poftim? Nu înţeleg.acum că eşti pe de-a-ntregul samurai că ar trebui să înveţi multe din cele pe care noi le ştim deja. aşa cum sîntem cu toţii obligaţi. Anjin-ja/j. -Da. înţeleg. spuse el. într-o zi dumneata învăţăm . Cînd ajunseră pe creastă. neh ? întrebă el ironic. -Da. Ar trebui să înveţi să foloseşti săbiile.umflătura de sub brîu şi înţelese deîndată după torma care se veaea în parte că era un pistol ascuns. mîna dreaptă pipăind pistolul ascuns. Omi o spuse din nou.poate dumneata înveţi la mine. Acum mergem acolo.

Omi-san? -Nu. Instinctul de conservare al lui Blackthorne îl preveni să nu mai pună întrebări. -Nu. Descăleca şi îl chemă pe Omi. . în dimineaţa asta a fost în piaţă. -Şi Buntaro-sama? El cu noi. nu sînt sigur. Dar una totuşi avea nevoie de răspuns. de ce m-ai chemat să vin pînă aici cu dumneata? .. nu văzut. înţelegi? . Nu l-ai văzut lîngă Casa de Ceai? Blackthorne nu putu să citească nimic pe faţa lui Omi. -Ce este. . Ploaia începu să cadă. .Nan ăesu ka? repetă Omi şi mai nemulţumit. deasupra crăpăturii. -Toate trupele pleacă? întrebă Blackthorne tulburat şi trase de Mu. Mai înainte ca Omi să mai poată spune ceva. Naga şi ofiţerii în căruţe. 118 . fiecare om alături de calul său şi un convoi de bagaje în urma lor.Te rog. mîine. cu Yabu. -Te rog. deasă. cum am spus. îşi şterse ploaia de pe faţă. apoi privi din nou la el fără să spună nimic.Locul ăsta.. Omi-san. singur. Omi-sani -Nu ştiu. el a plecat deja. ■ . cînd ai plecat de la Casa de Ceai. Mergi Shuzenji cu Toranaga-sama. îmi pare rău. neh? Şi? Blackthorne privi la el şi apoi cu multă atenţie în jos la sabie. Ploaia picura de pe pălăria conică a lui Omi. eh? Vocea lui Omi era iritată. El merge Shuzenji la fel? -Cred că da.Aici l-ai scos din pămînt. Omi îşi îndepărtă gărzile şi îşi aduse calul pînă ajunse deasupra lui Blackthorne.Acum. Blackthorne îşi împinse calul înainte. Blackthorne nu putea să-şi găsească cuvintele aşa că explică în parte cu mîinile. Cu simţul său de marinar luase repere exacte din memorie şi ajunse repede în locul potrivit.Nan desu ka? întrebă cu mîna strînsă grăitor pe sabie.muschete ieşea din tabără în ordine de marş. aici. Toranaga-sama. . legată pe sub bărbie.Arăt loc. Ochii îi erau aproape ascunşi.

casa mea.război acum? -Curînd. -Desigur. Eşti un prieten bun şi gîndeşti repede. vorbeşti prea repede. nu înţeleg. Nu gînd al meu. Omi privi în jos la crăpătură şi din nou la faţa lui Blackthorne. Omi-san gînd. -Bucuros că sîntem prieteni. Anjin-sa/i. deîndată. Da. Te rog iartă. spuse Blackthorne. -Ah. E un gînd bun. Samuraiul porni în galop. so desu. neh? -Ah. Războiul e acum aproape. -Torzna.ga. apoi strigă după unul dintre străjeri. -E drăguţă. eşti un prieten bun şi toţi avem nevoie de prieteni în lunile următoare. Blackthorne dădu din cap. Crezut dumneata vrei ştiut loc. apoi descăleca şi rămase lîngă Blackthorne. neh? îmi pare rău. Săbii foarte preţioase. să scoată pistolul. Ce putem face? Nimic. cu douăzeci de oameni şi lopeţi. E bine? -Da. Arătat doar loc. înţelegi? -Hai. Eu pleacă acum. Va fi mulţumit să le primească înapoi. so desu! Wakarimasu! Omi se gîndi o clipă. Toranaga-swwa îl va învinge pe Ishido şi pe trădătorii lui. mulţumesc. Ovax-san. Omi îi trimise pe ceilalţi înapoi în sat. Ar fi trebuit să mă gîndesc la asta eu însumi. cu mult timp în urmă şi era pregătit. fie că nu.însă Blackthorne tot nu-i răspunse. . înţelegi? -înţeleg. Ai spus război . dumneata şi cu mine. Apoi ochii săi se luminară. Din nou îţi mulţumesc. Ne vedem în zori. Ăsta-i adevărul. să ochească şi să tragă. îşi aminti limpede mişcarea neînchipuit de iute şi fără efort pe care o făcuse Omi ca să-l decapiteze pe primul ţăran.Aduce-ţi-l pe Mura aici. Anjin-san. -Poftim? îmi pare rău.sama şi-a pierdut aici săbiile. spuse el. pe cît se putea. -Da. spuse Omi. nu-ţi face griji. dar nu plecă. -Gînd? Ce gînd? întrebă Blackthorne nevinovat. Se gîndi că singura lui garanţie era să grăbească . Picioarele lui Blackthorne erau uşor depărtate şi era pregătit să sară înapoi. fie că vrem. nu înţeleg. neh? -Cine? -Kiku-sa/j. Foarte fericit.

I 119 .

neh ? -Gîndesc. era bucuros că alesese momentul şi locul.E drăguţă.Nu cuvinte destule acum. Dar aşa-i. într-un moment în care toţi s-ar fi aşteptat mai puţin. îşi va ascunde gelozia foarte nejaponeză. Amîndoi bărbaţii erau uzi pînă la piele. fără să-şi dea seama. -Hai. nu e vremea acum. Acum. gelozia asta va dospi pînă cînd. continuînd atacul. Caii lor se scuturară nemulţumiţi. Kiku-san e foarte drăguţă. Iye. Totuşi. . Discuţia asta este terminată. -Acum ştiu tu şi ea foarte prieteni. dar Omi nu trase sabia şi Blackthorne 120 .. nu acum. Şi pentru că era atît de străină şi de ruşinoasă. Şi urmă un torent de cuvinte pe care Blackthorne nu-l putu prinde. Mai tîrziu da. . Blackthorne sări înapoi doi paşi. -E destul timp. N-ai auzit? Terminat. dar ploaia era caldă. încăpăţînat. Destul timp să vorbim. -Iye. . despre kanna. Omi ar fi socotit o asemenea lipsă de bună-cuviinţă de neînchipuit şi. Omi va exploda orbeşte şi sălbatic. spuse Omi-san. -Această discuţie s-a încheiat. Da. într-un compartiment secret. Omi-san. pentru Dumnezeu! Mîna lui Omi se îndreptă către sabie. neh? Drăguţă? -Hai.. -Data viitoare eu. despre dumneata şi despre mine. Ieri nu ştiut Omi-san şi Kiku-san buni prieteni. să vorbim şi despre ea. -Acum pleacă.Kiku-san? spuse Omi. înţelegi? Omi părea să nu audă. Omi. Nu destul vorbit limpede acum. Picături grele izbeau noroiul.Da. nimic. Blackthorne putea să priceapă că Omi era zguduit. Ploaia se îndesi. -Ea nu e proprietatea mea. Omi n-ar face-o niciodată. Blackthorne rămase unde era.. spuse Blackthorne. ruşinat de propria lui slăbiciune. înţeleg. .. spuse Blackthorne.lucrurile în privinţa lui Kiku. Femeia nu e nimic. Anjin-sa/i. Apoi spuse.

Ar fi fost cel mai sigur lucru. în curînd. -Prieten? -Desigur. . Omi-san. înţelegi? Prieten la prieten. -Ea nu merge cu el. nu e proprietatea mea. -Uo. Şi mulţumesc. Mura. El n-o să înţeleagă. Dacă Omi-. însemnă locul exact din prăpastie cu cîteva pietre şi apoi. -Vă rog să-mi iertaţi prostia. Ştii ce-ai de făcut? -Să-l caut pe sfintul părinte.nu trase pistolul. oh ko. i-ar fi zburat capul samuraiului chiar atunci. apoi se răspîndiră în cerc în jurul pietrelor şi începură să sape. Săbiile lui sînt îngropate aici. Anjin-san? -Data viitoare. îl priviră o clipă. Omi se depărta călare. -Dacă ai fi avut ceva creier. tu ai să pleci cu convoiul de bagaje. -Da.. Blackthorne sări în şa. neh? Omi eliberă uşo"r minerul săbiei. mai tîrziu. Anjin-sa/i. acoperiţi de noroi. -Dar concubina lui. Mur n-san. să răspund la toate întrebările. La revedere. Adu-mi-le înainte de asfinţit. -Toranaga-sama a căzut în această crăpătură chiar în locul asta. -îţi repet. dacă ar fi putut. Amîndoi bărbaţii erau gata. Mura şi ţăranii sosiră. O să meargă cu corabia pînă la Yedo. dacă te-ar fi frămîntat grija pentru seniorul tău.nu. -La revedere. Omi merse pînă la calul lui Blackthorne şi îl ţinu de frîu.da. Omi-san. dacă nu . Privi de sus la Omi. se aşeză pe călcîie să aştepte. îţi mulţumesc că mi-ai arătat locul acesta. deşi nici unul nu dorea să înceapă. îndepărtîndu-se călare şi nu se întoarse pînă cînd nu trecu peste culme. ai fi făcut-o deja. -La revedere.. să rămîn cu el între patru ochi. 121 . Mura îşi coborî vocea. -Ce vroiai să spui. Anjin-f an. dar cum? -Am să te dăruiesc lui Anjin-san. fără să bage în seamă potopul care se revarsă de sus. Mai întîi întreb despre Kiku-sarc. Ştia că. -Da. Omi îl privi pe Blackthorne. Am aflat că arsurile ei sînt grave. răscolit.swi spune da . ea da.

ce n-aş fi dat să fi fost în locul lui. am auzit că la Yedo e atîta bogăţie. Uo întrebă: . Chiar şi eta. Mura-sa/J. -Ce n-ar face unele femei ca să ne atragă. afară doar de una din Coreea. Mura-wm? întrebă alt sătean. . că altfel o să te ia pîn' la Yedo.-Da. -Da. nehi Rîseră cu toţii şi se puseră din nou pe săpat. o să-mi fac loc de hălăduială în Pavilionul Ceresc al lui Kiku-san. cînd ataci o Poartă de Jad fără tufiş? 1 . le spuse Mura fără să se oprască din săpat. toate fetele pe care le-am cunoscut îl aveau. iar altele se plîng de mîncărimi. atît pentru tine cît şi pentru ea. Groapa se adîncea în bătaia ploii. Şi femeile au pielea ca spuma mării. dar mi-ar place să văz asta.E cumva altfel.Ajungi foarte aproape. Cică s-a născut parfumat şi fără păr. Printre rîsete. N-au păr scurt deloc? -Yedo era doar un cătun împuţit de pescari cînd am fost acolo prima dată. -Cînd o să fiu kami. spuse Ninjin cel fără dinţi. Şi cînd eşti atît de aproape e foarte diferit. 122 . O să te plătească bine. Ehei. nehl Aşa că ştiu că e întotdeauna mai bine ca fata să-şi înlăture tufişul. . să fii atît de aproape. . şi asta e important. E mai bine. Fă-te folositor. Ei. dar nu prea folositor. fie vorba între noi. fluieră Uo. Asta a fost cînd eram cu Toranaga-sama şi-i vînam pe-ai lui Beppu. -E adevărat. dar spunea că şi-l smulsese fir cu fir.Hei. Da. Uo rîse. Cît despre părul de jos. deşi unele sînt superstiţioase în privinţa lui. am ajuns mai aproape şi mai adînc ca niciodată. deloc. Mura se relaxa şi începu să vorbească normal. mi-ar place să văz o Poartă de Jad fără tufiş. Am luat mai mult de trei mii de capete.Mă prinz că Anjin-jan s-a apropiat foarte tare noaptea trecută ca ea să stea în poartă aşa.Poţi să mergi cu Aajw-san. mai aproape de atît nici că se poate. că toţi se pişă în ţucale de argint. eh? spuse cineva. fără păr jos. -Aş face prinsoare o barcă plină cu peşte pe o găleată cu bălegar că doare să smulgi părul ăla.

nehl Se poartă bine cu oamenii lui. dar nimănui nu-i păsa. vă rog să mă iertaţi. chicoti Uo. -Da. . şi aşa trebuie să fie cu toate 123 . Dar Dumnezeul Iisus Christos Madona îşi pedepseşte duşmanii foarte ciudat. Se închină şi ceilalţi abia băgară de seamă. Mura-san. N-aş fi crezut niciodată. Ninjin încuviinţă din cap. Ca-ntr-o veche legendă. Uo. chiar şi mie mi-a fost tare frică. Povestea lui căpăta noi şînoi adăugiri cu fiecare istorisire. Ca toţi ceilalţi. fiin'că din ce spune sfîntul părinte. spune-ne povestea din nou! Bucuros. am t fost acolo. să fii atît de mare! Uo se prefăcu a purta un mădular uriaş dinaintea lui şi rîse atît de tare că alunecă în noroi. Mura se supuse şi le povesti despre prima noapte şi despre baie. mie-mi pare că Anjin-jan e un om bun. N-a spus părintele. mai bun decît părintele creştin. şi oh ko. spuse altul. Uo spuse: . purta doar o pînză în jurul şoldurilor şi o pălărie conică din bambus şi avea picioarele goale. da' cu o altă piele. te rog.Asta ar fi cu putinţă. Unii spun că e prietenul seniorului Toranaga. eh. nehl -O fi fost de-al nostru într-o altă viaţă şi s-a-ntors cu aceeaşi minte. eu nu-s creştin. mai departe. care pute şi blesteamă şi înspăimîntă pe toată lumea. -Da' nu atît de mare ca Anjin-jcn. după mine. .Haide. dar îmi pare rău.Uo îşi şterse sudoarea de pe sprîncene. -Cine s-ar fi gîndit că străinul barbar va ajunge vreodată din groapă în paradis? Mura se sprijini o clipă în cazma. trăgîndu-şi răsuflarea. crez că trebuia să ardă în cuptoarele iadului lui Satan de mult timp. în piaţă şi am văzut totul. trebuie să zic şi eu că numai zîmbetul ei şi m-a făcut tare ca un par. Trebuie să fie. Karma.Ei bine. . aşa cum ştiţi cu toţii.Oh. Şi a fost bun cu noi. Am văzut zîmbetul ei şi l-am simţit pînă-n vintre şi în călcîie. anume? Am auzit cum chema răzbunarea marelui kami Iisus aupra lui Anjin-san. -Ei.că o să-l blesteme.

-Ehei. -Chiar că de aur. I-a cumpărat contractul în dimineaţa asta. metodic şi iute. mai mult decît cîştiga întregul lor sat în peşte şi orez în douăzeci de ani. cufundat fiecare în propriile gînduri. dar ce-ai hotărît în privinţa noilor taxe? întrebă. aşa că plătim nehl. curtezana de primă clasă. Karma lui e mare pentru un duşman al lui Dumnezeu . Am auzit că noaptea aia l-a costat cincikobani! -Cincisprezece koku pentru o noapte? se înnecă Ninjin. iartă-mă. care era deci ultimul bărbat pe pămînt care se bucurase de ea.. Respectul lor pentru ea crescu. Atît de mult bănet! Nu ştiu dacă-mi vine să borăsc. laconic. Era o cifră zguduitoare.Mura-san. dar dacă credeţi că e mult.şi chiar dacă ar fi fost. Mura continuă să sape în acelaşi ritm.. dacă asta mai era cu putinţă şi de asemenea şi pentru Anjin-san. să mă piş. deşi de bună-seamă ştia că sub o astfel de ploaie n-ar fi putut fi nimeni . Trei mii de koku. ce norocos e Anym-san. Se supuseră. Groapa se adîncea fără oprire. Mura-scn? -Mi-a şoptit cineva că o să fie concubina seniorului Toranaga. spuse Mura. neh? Şi nu uitaţi că Kiku-san l-a onorat cu Făgaşul ei de Aur. -Dar Toranaga-sama ne-a micşorat taxele la patru părţi dii zece. -Niciunâ dintre ele. sau să băs. . în curînd. Eheiii. trei koku. -Ce-i de hotărît aici? Yabn-sama a spus "Plătiţi!". putînd cu greu să vorbească.onorurile pe care le-a primit. Ninjin. ce conta? Se opriră cu toţii şi se apropiară. răscolit de grijă.A plătit un koban.Tatălui. Fiului şi Fecioarei! Mura spuse: . bolborosi Uo. Sapă! Hai să găsim săbiile. 124 . -Da. şi el e acum seniorul nostru de drept. se opri şi privi tainic în jur ca să se convingă că nu iscodea nimeni. nu se mai pută abţine şi se opri din săpat.

. Am plătit mai mult decît taxele pe doi ani înainte şi tot nu-i de-ajuns.şi Suruga şi Totomi pe deasupra . Trăiţi. -Da. spuse Uo. -N-aş pune prinsoare pe asta. n-o să ne ajungă să trecem de iarnă. cu sau fără pădure.Dă-mi o mină de ajutor. îndreptîndu-l. Mura-san? -Mai întîi trebuie să trecem de vară. Uo fluieră îngrijorat.. -Ai de gînd să i te plîngi. noi plătim mai mult. desigur. care va fi mai bun.şi a fost făcut din nou stăpîn. încuviinţă amar Ninjin.. -Chiar şi cu orezul pe care l-am furat. ca întotdeauna. Ninjin? Ei? Trezeşte-te. -Mura-san. 125 . nimeni nu poate fi mai rău.-Adevărat. -Vine războiul.Dar asta o să ne mănînce toate rezervele pentru iarnă. Yabu-jcn e stăpîn. Mura-sa/i. dar toţi ştiau adevărul spuselor sale. -Cum o să trecem prin iarnă. Cazmaua lui lovi o piatră şi el se opri. aşa că cine-i acum stăpînul nostru de drept? -Toranaga-sa/na... Apoi începu să sape din nou. -Karma. -Nu poate fi mai rău. Făgaşe de Aur. îşi înfipse cazmaua în noroi şi-şi şterse sudoarea care îi intra în ochi. Numic nu s-a schimbat. le spuse Mura.că Anjiro e gata. Ninjin. dar seniorului Yabu i-a fost dat înapoi Izu . Ninjin. puteaţi fi foarte morţi foarte iute şi atunci adio. -Chiar şi cu asta. Poate că vom avea un stăpîn nou. -Munceşte. ne/t? spuse altul. -Pe care l-am economisit! şuieră Uo către el. Şi spune-i că sîntem gata . Asta o să-ţi ia gîndul de la ziua de mîine. bătrîne prieten.. împreună seluptară să scoată piatra afară din noroi. Şi dacă el măreşte taxele. -N-o să vindem nici o barcă! spuse Mura. şi dacă sfintul părinte întreabă despre arme? -Spune-i. Va trebui să vindem o barcă sau două. Uo. Gata! . strîngîndu-şi mai tare cureluşa pălăriei. toate! Vocea lui Ninjin urcase pînă la un scîncet furios.

dacă doriţi. Luminişul fusese ales cu multă grijă şi nu era vreo posibilita I c de atac prin surprindere. Către est. dar încă nu descăleca de pe calul plin de spume. Privi din nou în jur cu mul* ă atenţie. . Nimic din toată alcătuirea nu lăsa să se vadă graba. special pentru acea ocazie. Către est. o platformă de douăsprezece tatami.Ar fi vrut să vă întîlniţi în noaptea asta. -Bun. coif şi o armură uşoară de bambus. Aici. istovită de drum. spuse Buntarc. acolo şi acolo. ca şi escorta sa. Nu erau copaci sau case prin apropiere. oricînd ar vrea. îl întîmpinase cu mare ceremonie. în spatele lui şi a călăreţilor obosiţi şi asudaţi. continuă Buntaro.CAPITOLUL 42 Sosiră la Yokos6 în jurul prînzului. Chiar la răsărit de sat pămîntul era neted şi cumva mai înălţat. aşa cum poruncise Toranaga. Alteţă. pînă cînd va putea fi pregătit locul de primire. cu un acoperiş înalt de stuf deasupra. în mijlocul luminişului fusese ridicată pe piloni joşi. Toranaga mormăi aprobator. către nord. poteca urca abrupt către trecătoarea dintre crestele acoperite de ceaţă. întîlnirea oficială va avea loc aici. La f ăsărit. Adăugă fără veselie: cred că Ora Caprei va fi de bun augur. Buntaro îl întîlnise deja pe Zataki cu o seară înainte şi. Desigur. retragerea voastră este asigurată de alţi oameni. arătînd cu arcul spre toate înălţimile înconjurătoare. Podul şi întregul sat sÎEt acoperite. dar nu după căderea întunericului. Purta pieptar de oţel. dar m-am împotrivit. Două perne de brocart erau aşezate faţă în faţă pe tatami. nord şi sud erau apăraţi de sat şi de podul de lemn care se arcuia peste apele reci ale rîului. Bună poziţie de apărare. -Am oameni aici. cei mai mulţi vulcanici. . în strîmtoare. care ar fi putut ascunde arcaşi sau purtători de muschete. I-am spus că aţi fi onorat să vă întîlniţi astăzi sau mîine. cu mai toate vîrfurile lor alunecînd printre nori. Alteţă. podul e bine ţinut de santinele şi am lăsat o gardă de onoare de o sută de oameni în tabăra lui.L-am rugat să îşi aşeze tabăra în afara satului. apa era plină de vîrtejuri şi de bolovani. la cinci ri depărtare. Munţii se înălţau de jur împrejur. în după-amiaza asta. Se poate vedea în toate direcţiile. -Seniorul Zataki e acolo. acum? 126 .

cu faţa către cea mai frumoasă privelişte din împrejurimi. pe deplinmulţumit de pază. r . sub comanda lui Omi. Toranaga se întinse mulţumit şi se mişcă şchiopătînd uşor. N-am ştiut dacă vreţi să-i vedeţi acum. -Mai tîrziu. Călărise în frunte tot drumul de la Anjiro. adunîndu. M-am gîndit că o să vă duceţi la băile Shuzenji mîine şi o să fie oaspetele vostru. Toţi iuraii. aşezat în marginea luminişului. în apropierea unui izvor fierbinte. într-o singură etapă de marş forţat. Alteţă. Unul dintre samuraii lui Buntaro apucă friiele. -Mi. scuturîndu-şi zăbalele. 127 .Nu. care ţîşnea clocotind dintr-o stîncă într-un bazin natural. asemeni tuturor celor de acolo.Hanul acela este al vostru. lăsînd muntele Omura în dreapta şi vîrfurile vulcanice ale înălţimilor Amăgi ridicate la aproape cinci mii de picioare. în stînga. -Bine. către vest şi urcaseră într-una. Restul convoiului de bagaje. erau înarmaţi ca de bătălie şi gata de luptă. Alteţă.se în grupuri. cu capetele la pămînt. am ales un han pentru el şi suita lui la marginea satului. făcu semn oamenilor săi şi descăleca. cu palanchine şi hamali. foarte bine. Drumul de la Anjiro şerpuise de-a lungul coastei. cu un singur cat. Te-ai descurcat bine. toţi în genunchi. Calul lui Toranaga necheză obosit şi-şi săltă capul. printre păduri bogate. Hanul acela este izolat şi bine păzit. O parte din drum îi purtase printr-un ţinut atît de minunat pentru visătoarea de şoimi. în sfîrşit trebuiseră să treacă la acţiune. în faţa hanului era un grup de oameni. Buntaro arătă către un han îngrijit. îl bătu pe gît şi. asemeni lui Buntaro şi de altfel. apoi se bifurcase. acoperind zgomotul făcut de oamenii săi care descălecau vorbind între ei. Alteţă. încît îşi promisese că într-o zi va vîna prin întreg îzu. ca să scape de cîrceii din spate şi picioare. înclinîndu-se nemişcaţi către el. armuri. către nord. dacă mi-aţi îngădui să termin cu seniorul Zataki şi cu oamenii săi deîndată. Călătoria parcă îi dăduse viaţă. Porniseră pe cel care ducea spre interior. spuse. pline cu vînat.. întins pe drumul care cobora de pe creastă. da. -Sînt starostele şibătrinii satului.aţi face o mare onoare. oprindu-se doar ca să schimbe caii. era încă mult în urmă. pe măsura rangului său şi l-am invitat să se bucure de băile de acolo.

-A fost aliatul vostru. Aduce-ţi patru perne . spuse. dar steagul sub care călătoreşte înseamnă trădare faţă de voi. ieşea şuierînd dintr-o crăpătură în stîncă. Alteţă? Propriul vostru frate! Nu l-aţi umplut de favoruri? N-aţi luptat împreună toată viaţa? -Oamenii se schimbă. -Şi creştinul? întrebă.-Te-a insultat? -Nu. dar de partea cealaltă a podului. toţi ciucurii şi pernele şi daţi-i înapoi negustorilor. -E mult prea bogat şi dă întâlnirii prea multă importanţă. care se potriveau cu cei ai pernelor. aici? -Era singur? 128 . preotul creştin. -Da. două . Vă rog sa mă iertaţi. alb. -Eram de aceeaşi parte la Odawara. Trupul său tînjea după o baie. Apa.Ţi-a salvat viaţa la Odawara. De ce? E important? A spus ceva despre cît de onorat ar fi să vă vadă. umplute cu paie. Cît de des trebuie să ţi-o spun? zise Toranaga cîtuşi de puţin supărat. Şi dacă n-o să-i dea banii înapoi ad ministratorului. -Mă tem mereu. -Alteţă? -Tsukku-jwz. spuse Buntaro. Ciucuri din brocart ornamental. Scoateţi draperiile.nu. -Ai fost prietenul lui. Purtările lui sînt demne de un curtean. Privirea lui Toranaga căzu pe izvor şi zăbovi asupra lui.simple. iar alţii mai mari erau agăţaţi de cei patru stîlpi de la colţuri. cînd veţi dori. făceau o friză plăcută. Toranaga îşi concentra întreaga sa atenţie asupra podiumului. Faceţi-l mai simplu. dimpotrivă. -Răbdare. replică morocănos Buntaro. Vreţi să-l aduc acum. Perdele delicate de mătase fuseseră atîrnate de grinzile de deasupra platformei. ' . Alteţă. el. -Oh. E undeva în sat. şi apoi izbucni: cum poate să vă facă asta. I s-a interzis să treacă de partea asta fără învoirea voastră. Alteţă. spune-i să le vîndă. fierbinte şi sulfuroasă.

eu mă învoiesc. neh? -înţeleg. de asemenea călărind cu uşurinţă. cu condiţia. -Şi-n gărzile personale ale seniorului Yabu am strecurat cîteva dintre urechile şi oehii noştri. pierdut în gînduri. Toţi tunşi ca el. apăru la o cotitură a drumului. -Orice hotărîţi. dar fără arme. încă depărtată. acum alături de el. Alteţă. . Vreţi să trimit după el acum? -Mai tîrziu. -Bine. Am piis să-i cerceteze amănunţit. -Bine. Toţi pe cai buni. Se întoarse cu spatele către ei. O să-l văd mai tîrziu.Buzele lui Buntaro se răsuciră. Toranaga putea să vadă cele trei palanchine. -Am greşit c-am pus să-l cerceteze? Toranaga scutură din cap şi privi neatent înapoi către creastă. Apoi spuse: -Trimite cîţiva oameni de încredere să supravegheze regimentul de muschete. dacă doriţi. 129 . desigur. pe Omi călare în frunte. I-am confiscat. Buntaro se încruntă. Avea patru porumbei călători în bagaje. -I-am dat învoire. Alteţă. ■ . îmi pare rău.Ţi-am adus soţia cu mine. Alteţă. Un prost a făcut asta din greşeală. -Da. Anjin-sa/j. Faţa lui Buntaro se lumină de o bucurie răutăcioasă. cum i se poruncise. pe el mai mult decît pe ceilalţi. -Nu. ca să te învoieşti şi tu. Omoară-i. avea o escortă de douăzeci de acoliţi. -Mi-a cerut învoirea să meargă la Osaka. Nici să se uşureze n-o să poată. -Am făcut deja asta. Apoi îşi miji ochii către siluetele abia vizibile. Alteţă. Buntaro îl privi fără să spună ceva. fără ştirea noastră. toţi de viţă nobilă şi toţi samurai. Capul coloanei de bagaje. -Şi el? -Desigur. toţi din Kyushu.

Aş sta mai degrabă cu oamenii mei. -Vă rog să mă iertaţi. "nranaga te _>puss scurt că spera ca nota de plată.Da. soţia tâ poate să plece mane. doar o baie şi odihnă. Ar fi mai în siguranţă pe mare. Dacă Ishido rai-a declarat oficial război. -e închina în faţa lui. Starostele şi bătrînii satului dădură buzna unul peste celălalt în grab. . iar el era obosit şi nu voia dispute. -Toate astea depind de mesajul pe care îl poartă seniorul Zataki. . umili. printre şiruri de slujnice de toate vîrstele. Apoi spuse şi mai rece: .Poţi să-i îngădui să pornească pe uscat. hanul era format din zece 130 . trece-i toate îndatoririle lui Naga-. neh? . desigur. răspunseră toţi într-un glas. Cuibărit între stînci. zîmbitoare. către Yedo şi de acolo pe mare pînă la Osaka.Hai. -în după-amiaza asta. trebuie să nu îngădui asta Dacă nu. Starostele. Vei fi alături de mine. Şi te vei împăca cu ea. Avea în gînd să adauge: "O pace onorabilă e mai bună decît războiul. Vă rog să mă lăsaţi să stau cu oamenii mei pînă veţi fi în siguranţă. Aajin-san s-a învoit să răspundă pentru ea. spunînd cit de mulţumiţi a onoraţi se simţeau că li se îngăduise să-l slujească pe cel mai mare daimyo al imperiului. Buntaro privea ţintă în pămînt. Toranaga cercetă clădirea de sus pînă jos. -In noaptea asta vei trece toate îndatoririle tale fiului meu. E un moment potrivit să faci pace între tine şi ea. spuse Toranaga. sau poimăne. binecuvîntînd zeii pentru neaşteptatul noroc şi cîştigul pe care vizita lui 51 va aduce. iară îndoială. sînt şi eu de acord. alese cu grijă din tot satul. de la Mishima. plecat de aici.swj. cu soţia. Alteţă. Cu şi mai multe plecăciuni şi complimente. îi pofti în han. . Buntaro clocotea. pe care aveau s-o af iţişeze Ia plecare intendentului. să fie cinstită şi convenabilă.Acum.. la cjnă. Alteţă. adu-l pe staroste. atunci. dacă eşti de acord. dacă îngădui. -Orice hotăriţi.Ţi se porunceşte să încerci să te împaci. neh?" dar asta nu era adevărat şi ar fi putut porni o dispută filozofică. Vei locui la han. întîmpinmdu-l foarte zgomotoşi. plecate pînă în păxnînt. un bătrin ager. sau poate să-l însoţească pe Anj'm-san.înţeles.

îşi spuse obosit. Buntaro hotărîse deja s-o facă. Mai bine umple camerele cu străji. -Nu-mi trebuie tot hanul. cu bucătării în spate şi către vest. O slujnică trecu în goană. Mai întîi mergeau heralzii. spuse el cînd se aflară din nou pe verandă. Nu-i nevoie să aruncăm banii.aşa după cum se prefăcuse şi ea . N-o dorise niciodată. şi cu o casă de baie. . Cortegiul începu să treacă. . de dragul bunelor maniere. Alteţă. iar întregul han era înconjurat cu un gard îngrijit. -Foarte bine. încă morocăns. Nu-i nevoie să plătim restul. cu o piele catifelată şi se culcase cu ea noaptea ce trecuse. Am încuviinţat toată cheltuiala pentru a vă şti în siguranţă. Cu plata cu ziua. Era tînără şi drăguţă. -Administratorul meu îmi spune că a făcut o înţelegere foarte bună pentru tot hanul. în cele din urmă. se . Trei camere vor fi de ajuns. către camera lui din aripa de est. dar fără s-o vadă. Cărarea care ducea către baie era acoperită. îl privi pe Toranaga pornind grăbit. O vei lua pe a patra. înconjurat de patru dintre cele mai frumoase slujnice. dorinţa lui dispăruse repede.Da.apoi ea plecase. patru într-o cameră. apoi palanchinul bogat şi în cele din urmă. mai bun decît la jumătate de preţ şi este încă la începutul sezonului. purtînd stindarde împodobite cu însemnele atotputernice ale regenţilor. încuviinţă fără tragere de inimă Toranaga. însoţit de două gărzi personale. Buntaro-sa/i. mare. cu o minusculă Casă de Ceai în mijloc. prefăcuse a atinge culmile plăcerii . ieşi din curte ca să privească în lungul drumului. una pentru Anjin-san şi una pentru femei. agilă şi bine pregătită. uşor de apărat. De ce Osaka? La Ora Caprei santinelele de pe pod se dădură la o parte. alte gărzi. o să afli în curînd. Una pentru mine. Dar vreau să văd lista de cheltuieli înainte de plecare. • 131 . Dar alăturarea nu-i dăduse nici o plăcere şi deşi ea era pricepută. îi zîmbi veselă şi îi zîmbi şi el. care primea apă de la izvoarele calde. Morocănos se întrebă: care femei? Căror femeile trebuia camera? Fujiko? Nu-ţi face griji.încăperi aşezate împrejurul unei grădini de nedescris. Alteţă.

care apărau onoarea fiecăruia. Toţi cei care puteau s-o facă priveau neclintiţi 8in locuri înalte.Te rog să mă ierţi că te-am tulburat. cu aceeaşi umeri largi şi nas proeminent. -Te rog.Sătenii se înclinară. ia loc pe această pernă. Arăţi bine. erau foarte diferiţi. Toranaga îi trimisese un mesaj că aceia care nu aveau de lucru puteau să privească. astfel că niciunul n-ar fi putut vreodată face vreo greşeală într-atît încît să se pună în primejdie pe el. Continuară să joace jocul pe care îl jucaseră de atîtea ori înainte. Toţi erau în genunchi. Deşi atunci cînd erau priviţi în parte părea că există o oarecare asemănare între cei doi fraţi vitregi. era mai înalt decît Toranaga şi mai tînăr cu cinci ani. şi săbii. cînd se aflau împreună. Chimonoul lui Zataki era bogat.Bine ai venit. Toranaga păşi de pe podium şi se înclină. senior de Shinano. . atît cit să poată alcătui un grup primitor . acum. aş fi onorat dacă te-ai aşeza domnia-ta mai întîi. iar ochii . începînd interminabilele şi meticuloasele formalităţi ale ceremonialului care acum îi avea în stăpînire pe amîndoi. Dar pîntecele lui era plat. 132 . ameţiţi în sinea lor de atîta bogăţie şi fast. Aşa că starostele alesese cu şi mai multă grijă un grup dintre cei mai bătrîni şi dintre cei tineri şi supuşi. frate. dar te rog. . . -Te rog să mă ierţi. cu învoirea stăpînilor lor.deşi fiecare adult din sat ar fi vrut să fie acolo -. urcînd treptele puterii. dar nu atît de numeros încît să treacă peste poruncile marelui daimyo. de la ferestre sau uşi. armura de ceremonie strălucitoare şi săbiile uzate. foarte bine. Purta cel mai simplu cu putinţă chimonou. Saigawa Zataki. frate. senior Toranaga. dar am venit cît am putut de repede. senior Zataki. Starostele întrebase îngrijorat dacă trebuia să adune întreaga suflare ca să cinstească momentul. sau misiunea. bucurîndu-se de legile care guvernau fiecare mişcare şi fiecare frază. militare. sandale din paie.două despicături de-a curmezişul feţei.Eşti atît de amabil. Zataki coborî din palanchin şi se înclină la rîndul lui.Te rog să mă ierţi pentru că te primesc atît de lipsit de ceremonie. între ei şi cu prieteni şi duşmani. . smocul bărbii negru şi des. onorează-mă aşezîndu-te primul.

Mariko servi. Văzu gîtul lui înroşindu-se. rece. La momentul potrivit Mariko se înclină şi plecă. ceea ce era un semn sigur că din clipă în clipă se puteau aştepta la o explozie de mînie. căci ritualul cerea ca toate mişcările să fie domoale şi echilibrate. Toţi erau la fel de bine înarmaţi. Dar faţa lui Toranaga era liniştită. după ceremonial. . Toranaga nu se mişcase. erau închise cu catarame de argint. toţi dinadins îmbrăcaţi în aceleaşi haine cu care călătoriseră. erau înşiraţi ofiţerii lui Toranaga. la două lungimi de săbii distanţă. Zataki spuse brusc: . frate? Desigur că ai un mesaj. era aşezat în spatele acestuia şi către stînga. iar tunicile lor. ai porunci? De la cine. Zataki rupse sigiliul primului sul şi îl citi cu o voce tare. în numele împăratului Go-Nijo. deîndată. cînd îi auzi răspunsul stăpînit. de politeţe ceremonială. dar cu armele în perfectă stare. 133 . La mişcarea neaşteptată mîna lui Buntaro zbură către sabie. Se aşezaseră şi ei la douăzeci de paşi distanţă.în cele din urmă se aşezară faţă în faţă pe perne. aşa cum cerea datina. la douăzeci de paşi. iar Naga se simţi cuprins de uluială. chiar şi proprii lui oameni. Şeful gărzii lui Zataki. Naga aruncă o privire scurtă de la braţul cu care Zataki ţinea sabia către tatăl său. îl salutăm pe ilustrul nostru vasal YoshiToranaga-Noh-Minowara şi-l invităm să facă act de supunere în faţa noastră. Buntaro resimţindu-i dureros prezenţa şi nemăsurat de mîndru de graţia şi frumuseţea ei. dacă invitaţia noastră este acceptată sau refuzată.îmi pare rău. cu umeri largi ca nişte aripi. . cu părul cenuşiu. Zataki smulse două suluri subţiri tlin mînecă. Buntaro se găsea în spatele şi în stingă lui Toranaga. erau uluiţi de lipsa lui de bună-creştere. prea devreme. Oamenii lui Zataki erau îmbrăcaţi oficial şi bogat. la capătul podiumului. iar Naga de partea cealaltă. cha şi in acest timp între cei doi fraţi se schimbară cîteva cuvinte lipsite de importanţă. regentul. Toţi. în jurul podiumului.Din porunca Consiliului Regenţilor. Fiul Cerului. Omi era aşezat pe pămînt. Şi atunci. la Osaka şi-l invităm să-i comunice deîndată ilustrului nostru ambasador. Tăcerea căzu brusc pejste piaţă. seniorul Saigawa Zataki. de modul obraznic în care el spusese porunci şi nu mesaj şi pentru greşeala sa de a nu aştepta ca Toranaga să întrebe "cu ce-ţi pot fi de folos? ".Aduc porunci din partea Consiliului Regenţilor. un samurai în vîrstă.

Toranaga cercetă pergamentul timp îndelungat.Este semnat de toţi regenţii şi pecetluit cu Marele Sigiliu Imperial. -Greşeşti din nou şi mi-am apărat întotdeauna nepotul de trădători.provincia lui Zataki . mama noastră este în Takato. se întoarse către Toranaga şi se înclină din nou. Toranaga spuse: -De ce nu ţi-aş lua capul pentru proastele tale purtări? -Pentru că sînt fiul mamei tale. Accepţi sau refuzi? Cu vocea coborîtă. dacă vei continua aşa. Takato era capitala proviciei Shinano . -în mîinile tale.. se înclină adine în faţa lui Zataki. Toranaga îi făcu un semn lui Buntaro. Tu m-ai învăţat asta. aşa că am hotărît să trăiesc şi să apăr Shinano şi drumul de nord împotriva ta. -Tu urmăreşti căderea Moştenitorului.cu orice preţ.. -Te încrezi în Ishido? -Nu mă-ncred în nimeni.Toate semnăturile sînt cele care trebuie. răspunse Zataki.îşi ridică privirile şi cu o voce la fel de puternică. aşa îneît doar cei care se aflau pe podium şi Omi şi Naga îl puteau auzi. 134 . -Atunci o să moară înainte de vreme. -Cum? -Doamna.şi în acelaşi timp o fortăreaţa de necucerit. -Nu rîvnesc alte teritorii şi nu. -încerci să-l răstorni pe Moştenitor. frate? -Orice mîini sigure . spuse Zataki. dar credinţa lui nu e pusă la îndoială. -Asta n-o să te apere.care înseamnă nu ale tale. ridică sulul. continuă: . Toranaga primi sulul şi-i făcu semn lui Buntaro să treacă la loc. Puse trufaş pergamentul în faţa sa. frate. cu orice preţ şi am să fac asta pînă cînd Kwanto va fi în mîinile unui prieten . oricît de mult aş cinsti-o. urăsc mai mult ceea ce faci tu în regat. care înainta. -Te lauzi! O cinsteşti la fel de mult ca şi mine. . frate. asta-i ceea ce cred eu. Ishido este Ishido. continuă Zataki. -Regret că trupul ei va trebui să rămînă acolo pentru totdeauna. -Pe sufletul ei nemuritor. Chiar şi tu poţi să recunoşti asta.

moare şi ea. -Sub tortură.-O să recunosc că Ishido încearcă să mă distrugă şi să dezbine împărăţia. Nu sînt trupuri. Roninii l-au ucis pe Sugiyama. -Roninii au dat foc casei. sau pui să mă ucidă. Am auzit mărturisirea. nu eu şi nici vreunul dintre oamenii lui Ishido. -E foarte potrivit. Dă-mi răspunsul acum şi apoi fie îmi iei capul şi ea moare. sînt mai mulţi în locuri sigure.din orice motiv -. la nord. Poate de spionii tăi. sau mor în Izu . dar eu nu am poruncit moartea şi nici Ishido . Stirpea mea e tot atît de veche că şi a ta. dar a meritat să moară. Alege! 135 . dincolo de hotarele tale. apoi să demisioneze cu o zi înainte de prima întîlnire şi să fugă noaptea şi astfel să arunce împărăţia în dezordine. Acum ia-mi capul sau hai să terminăm cu înmînatul mesajelor şi plec din Izu imediat. neh? -Nu.Ce poţi să spui? Unul dintre sfetnicii lui a recunoscut trădarea. zece porumbei călători vor porni spre nord. -Ăsta e un zvon împrăştiat de spurcăciuni răuvoitoare. fie mă laşi să plec. la est. Am oameni de încredere. ca să-l discrediteze pe seniorii Ishido şi prin el. . că a uzurpat puterea.Frate. la o zi de mers în afara puterii tale şi dacă ei n-or să reuşească.ajurat-o pe cinstea lui de samurai. ai fost unul dintre ucigaşi? Zataki se roşi. pe doamna Ochiba şi Moştenitorul.La cîteva clipe după ce capul îmi va părăsi umerii. Zataki se aplecă înainte şi mâi spuse: . neh? Cum poţi să fii aşa de încrezător? Nu eşti un ţăran prost. -Refuz să stau aici şi să ascult rahatul ăsta. -Ronini prea zeloşi l-au ucis pe Sugiyama. Nu-i nici o dovadă pentru asta. către Takato. -Să ne uităm la trupurile lor. cu copii şi con cubinele măcelăriţi în faţa lui. la vest. Şi eu la fel. dezonorat într-o celulă împuţită. şi că încalcă testamentul lui Taiko. . neh? Vina de pe fruntea lui Zataki se zbătea ca un vierme negru. -E foarte curios că i-ai luat locul ca regent atît de repede. -Dar tu ai complotat cu seniorul Sugiyama să dezbini Consiliul Regenţilor. Dacă îmi iei capul. că ai plănuit cu Sugiyama ca să fie de acord cu numirea seniorului Ito în locul tău.

-Ishido l-a ucis pe seniorul Sugiyama. Cu timpul pot să-ţi aduc

dovezi. Asta e important, neh? Am nevoie doar de puţin... -Nu mai ai timp. Deîndată, spune mesajul. Bineînţeles că refuzi să te supui, bine, aşa că ne-am înţeles. Iată - Zataki puse al doilea pergament pe tată/ni - aici este acuzaţia oficială de trădare şi porunca să-ţi faci de îndată seppuku, pe care le vei privi cu aceeaşi derîdere, fie ca Buddha să te ierte. Acum totul e gata. Plec îndată şi data viitoare ne vom întîlni pe cîmpul de luptă şi, pe Buddha, înainte de apusul soarelui, în aceeaşi zi, mi-am promis că am să-ţi văd capul într-o ţeapă. Toranaga îşi ţintuia adversarul cu privirea. , - Seniorul Sugiyama era prietenul tău şi al meu, camaradul nostru, samuraiul cel mai demn de respect din cîţi au fost vreodată. Adevărul despre moartea lui ar trebui să fie important pentru tine. - Al tău are mai multă importanţă, frate. - Ishido te-a păcălit ca pe un copil de ţîţă. Zataki se întoarse către sfetnicul său. -Pe onoarea ta de samurai! Am pus oameni de strajă şi care este mesajul? Demn, bătrînul samurai cu păr cenuşiu, şeful oamenilor de încredere ai lui Zataki şi bine-cunoscut de Toranaga ca un om de onoare, se simţea îngreţoşat şi ruşinat de atîta ură înfăţişată deschis. -îmi pare rău, Alteţă, spuse într-o şoaptă sugrumată, înclinîndu-se către Toranaga, dar stăpînul meu spune, desigur, adevărul. Nu poate fi nici o îndoială şi, vă rog să mă iertaţi, dar e de datoria mea, cu toată cinstea şi umilinţa, să arăt amîndoura că o asemenea uluitoare si ruşinoasă lipsă de politeţe între voi, nu e demnă de rangul vostru sau de solemnitatea întîlnirii. Dacă vasalii voştri, dacă-ar fi putut să vă audă, mă îndoiesc că vreunul dintre voi i-aţi mai fi putut ţine în friu. Vă uitaţi datoria voastră de samurai şi datoria voastră către oamenii voştri. Vă rog să mă iertaţi, se înclină din nou către amîndoi, dar trebuia să fie spus. Apoi adăugă: -Toate mesajele sînt la fel, senior Toranaga. Şi sub sigiliul oficial al seniorului Zataki: "Ucideţi-o pe doamna, mama mea, deîndată." -Cum pot să dovedesc că nu încerc să îl răstorn pe Moştenitor? îşi întrebă Toranaga fratele. 136

- Renunţă imediat la toate titlurile şi puterea în favoarea fiului şi moştenitorului tău, seniorul Sudară şi fă-ţi seppuku astăzi. Apoi eu şi toţi oamenii mei, pînă la ultimul, 2 vom sprijini pe Sudară ca senior de Kwanto. - O să mă gîndesc la ce ai spus. -Eh? - O să mă gîndesc la ce ai spus, repetă Toranaga mai apăsat. Ne întîlnim mîine la vremea asta, dacă îţi face plăcere. Faţa lui Zataki se strîmbă. -Asta este o altă capcană de-a ta. De ce să ne mai întîlnim? -Ca să-ţi spun ce am hotărit în privinţa celor ce mi-ai spus şi în privinţa asta. Toranaga ridică sulul care era în mina Iul Am să-ţi dau răspunsul mîine. -Buntaro-,ra«. Zataki arătă către al doilea sul. Te rog, dă-i asta stăpînului tău. -Nu! Vocea lui Toranaga răsună în jurul luminişului. Cu mare ceremonie adăugă tare: - Sînt onorat să accept mesajul Consiliului şi îmi voi prezenta răspunsul ilustrului ambasador, fratele meu, seniorul de Shinano, mîine, la vremea aceasta. Zataki îl privi neîncrezător. -Ce răspuns, oare? -Te rog, iartă-mă, stăpîne, îl întrerupse în şoaptă bătrînul samurai, grav, cu demnitate, întrerupînd din nou conversaţia dintre ei. ini pare rău, dar seniorul Toranaga are perfectă dreptate să propună asta. Este o alegere solemnă ceea ce i-ai propus, o alegere care nu este trecută în mesaj. Este drept şi onorabil să i se dea timpul pe care îl cere. Zataki ridică cel de-al doilea sul şi îl strecură la loc în mînecă. -Foarte bine. Sînt de acord. Senior Toranaga, te rog, iartă-mi proastele purtări. Şi acum spune-mi, unde este Kasigi Yabuj<m? Am un mesaj pentru el. Numai unul, de data aceasta. -O să ţi-l trimit. Şoimiţa îşi strînse aripile şi căzu o mie de picioare din cerul serii, izbind porumbelul într-o explozie de pene, apoi îl prinse în gheare, forţîndu-l să coboare spre pămînt, încă rostogolindu-se ca o piatră. Abia tîrziu, la cîţiva paşi deasupra pămîntului, dădu drumul prăzii 137

sale, acum moarte, deschise larg aripile şi se aşeză pe pămînt într-o coborîre perfectă. Iic-iic-îic, ţipă, zburlindu-şi mîndră penele de pe gît, sfişiind cu ghearele capul porumbelului, în bucuria învingătorului. Toranaga sosi în galop, cu Naga lîngă el, şi coborî de pe cal. O chemă blînd să i se aşeze pe pumn. Ascultătoare, ea păşi pe mănuşă, îndată fu răsplătită cu o bucată de carne dintr-o altă pradă. îi trase pe cap capişonul, strîngînd băierile cu dinţii. Naga ridică porumbelul şi-l puse în geanta de vânătoare, pe jumătate plină, care atîrna de şaua calului tatălui său, apoi se întoarse şi făcu semn către gonacii şi străjile aflaţi în depărtare. Toranaga se săltă înapoi în şa, cu pasărea aşezată comod pe mănuşă, ţinută în loc de legături subţiri de piele. Privi în sus, către cer, cîntărind lumini care mai rămăsese. în după-amiaza tîrzie soarele străpunsese norii, iar acum, în valea din care ziua se ducea repede, cu soarele demult culcat după crestele munţilor dinspre apus, era răcoare şi plăcut. Norii fuseseră împinşi către nord de către vînturiîe obişnuite, plutind peste unele dintre vîrfurile munţilor şi ascunzînd altele. La înălţimea asta, închis între munţi, aerul era curat şi dulce. - Ar trebui să avem miine o zi bună fără nori, Naga-.ya«. Cred c-am să încep să vînez de cu zori. -Da, tată. Naga îl privea uluit, temîndu-se ca întotdeauna să pună întrebări şi totuşi dorind să ştie totul. Nu putea să-şi închipuie cum putea fi tatăl său atît de detaşat după o întîlnire atît de îngrozitoare. Să-l îndepărtezi pe Zataki cu ceremonia potrivită, apoi să-ţi chemi şoimarii şi hăitaşii şi gărzile şi să-i porţi printre dealurile unduitoare, prin păduri, i se părea lui Naga o nepămînteană stăpînire de sine. Doar gîndul la Zataki îi dădea fiori. Şi ştia că batrînul sfetnic avusese dreptate. Dacă numai o zecime din conversaţie ar fi fost auzită, samuraii ar fi sărit în apărarea onoarei stăpînilor lor. Dacă n-ar fi fost ameninţarea care atîrna deasupra capului prea-iubitei sale bunici, s-ar fi repezit la Zataki el însuşi. Cred că de-asta tatăl meu e ceea ce este şi e unde este, îşi spuse. Ochii săi desluşiră călăreţi ieşind din pădurea de dedesubt şi galopînd către ei, peste coasta bolovănoasă a dealului. Pe fundalul verde închis 138

al pădurii, rîul era o panglică neagră, răsucită. Luminile hanurilor străluceau ca licuricii. -Tată! -Ah, da, îi văd. -Cine sînt? -Yabu-san, Omi-san... şi opt gărzi. -Ochii tăi sînt mai buni decît ai mei. Ah, da. Acum îi recunosc. Naga spuse fără să se gjndească : - Eu n-aş fi lăsat pe Yabu-san să se ducă singur la seniorul Zataki, fără... Se opri şi amuţi. -Te rog să mă ierţi. -De ce nu l-ai fi trimis pe Yabu-san singur? Naga se blestemă că deschisese gura şi se fistici sub privirea lui Toranaga. -Te rog, iartă-mă, pentru că atunci n-aş şti niciodată ce înţelegere tainică au încheiat. El ar putea, tată, foarte uşor unelti împotriva ta. I-aş fi ţinut departe unul de celălalt. Te rog să mă ierţi. N-am încredere în el. -Dacă Yabu-^an şi Zataki-sarc plănuiau să mă trădeze pe la spate, ar face-o indiferent dacă aş fi trimis un martor sau nu. Cîteodată e mai înţelept să laşi mai multă libertate, aşa cum laşi mai multă sfoară cînd prinzi un peşte, nehl -Da. Te rog să mă ierţi. Toranaga pricepu că fiul său nu înţelesese nimic şi n-ar fi înţeles niciodată, ar fi întotdeauna mai degrabă un şoim pe care să-l asmuţi asupra duşmanului, iute, priceput şi periculos. -Mă bucur c-ai înţeles, fiule, spuse ca să-l încurajeze, ştiindui părţile bune şi protejîndu-le. Eşti un fiu bun, adăugă, de data asta încredinţat de cele spuse. -Mulţumesc, tată, spuse Naga, plin de mîndrie în faţa laudei atît de rare. Nădăjduiesc doar c-ai să-mi ierţi prostiile şi ai să mă înveţi să te slujesc mai bine. -Nu eşti prost. Yabu e prost, era gata să adauge Toranaga. Cu cît află mai puţină lume, cu atît mai bine. Şi nu-i nevoie să-ţi chinuieşti mintea, Naga. Eşti 139

atît de tînăr - cel mai tînăr fiu al meu, afară doar de fratele tău vitreg, Tadeo. Citi ani are el? A, şapte. Da, o să facă şapte. Aruncă o privire fugară călăreţilor care se apropiau. -Ce mai face mama ta, Naga? -Ca întotdeauna. Cea mai fericită doamnă din lume. Şi totuşi nu mă lasă s-o văd decît o dată pe an. Nu poţi s-o convingi să se schimbe? -Nu, spuse Toranaga. N~o să se schimbe niciodată. Sufletul lui Toranaga se încălzea întotdeauna cînd se gîndea la Chano-Tsubone", cea de-a opta concubină oficială a sa, şi mama lui Naga. Rîdea în sinea lui amintindu-şi umorul ei sănătos, obrajii cu gropiţe şi fesele apetisante, zvîrcolirile ei şi bucuria cu care i se dădea în pat. Fusese văduva unui fermier din apropiere de Yedo şi se simţise atras de ea cu douăzeci de ani în urmă. Stătuse cu el trei ani, apoi îl rugase să îi permită să se întoarcă pe pământul ei. îi îngăduise să plece. Acum trăia la o fermă bună, în apropiere de locul unde se născuse ea, grasă şi mulţumită, călugăriţă budistă cinstită d& toţi şi nedepinzînd de nimeni. Din cînd în cînd se ducea să o vadă şi rîdeau împreună, prieteneşte, fără motiv. - A, e o femeie de treabă, spuse Toranaga. Yabu şi Omi ajunseră la ei şi descălecară. La zece paşi se opriră şi se înclinară. -Mi-a dat un sul, spuse Yabu furios, fluturîndu-l."... Vă poftim să părăsiţi deîndată Izu, mergînd la Osaka astăzi, şi să vă înfăţişaţi la castelul Osaka pentru audienţă. Altfel toate păminturile voastre sînt confiscate şi sînteţi deci declarat în afara legi." Mototoli pergamentul în pumn şi-l aruncă pe pămînt. Azi! -Atunci mai bine ai pleca deîndată, spuse Toranaga, indispus brusc de prostia şi agresivitatea lui Yabu. -Alteţă, vă rog... începu grăbit Omi, căzînd umil în genunchi. Seniorul Yabu este cel mai devotat vasal al vostru, şi vă rog cu umilinţă să nu vă hate-ţi joc de el. Iertaţi-mă că sînt atît de necioplit, dar seniorul Zataki... iertaţi-mă că sînt atît de prost crescut. -Yabu-jwz, te rog iartă cele spuse, dar n-au fost spuse cu gînd rău, zise Toranaga, blestemîndu-şi greşeala. Ar trebui să luăm în glumă asemenea mesaje, neh? 140

îşi chemă îngrijitorul de şoimi, îi dădu pasărea de pe pumnul său trimiţindu-l înapoi cu hăitaşii. Apoi îşi îndepărtă toţi samuraii, cu excepţia lui Naga, la o distanţa de unde nu se putea auzi ce vorbeau, se aşeză pe călcîie şi îi invită să facă acelaşi lucru. -Poate că ar trebui să-mi spui ce s-a întîmplat? -Nu e mare lucru de spus. Am fost să mă întîlnesc cu el. M-a prirm't cu foarte puţină bună-cuviinţă. Mai întîi au fost salutările seniorului Ishido şi o invitaţie brutală să mă aliez în taină cu el. Să pregătim asasinarea ta deîndată şi să ucidem toţi samuraii Toranaga din Izu. Desigur că am refuzat să ascult asta şi deîndată, deîndată fără nici un fel de politeţe, mi-a dat asta. Degetul lui se înfipse violent în pergament. Dacă n-ar fi fost poruncile tale anume, ca să-l protejeze, l-aş fi făcut bucăţi deîndată. Cer să retragi ordinul, nu pot să trăiesc cu ruşinea asta. Trebuie să mă răzbun. -Asta e tot ce s-a întîmplat? -Nu e destul? Toranaga trecu peste proasta creştere a lui Yabu şi se răsti către Omi. -Tu eşti de vină, neh? De ce n-ai fost destul de deştept ca să-ţi aperi mai bine seniorul? Trebuie să-i fi sfetnic. Trebuia să-i fii scut. Trebuia să-l tragi de limbă pe seniorul Zataki, să încerci să afli ce are Ishido în cap, care era momeala, ce planuri au. Se spune că eşi un sfetnic preţios. Ţi s-a dat prilejul să arăţi şi îl pierzi ca un nătărău. Omi îşi înclină capul. -Vă rog să mă iertaţi, Alteţă. -Poate am s-o fac. Dar nu văd de ce-ar face-o seniorul Yabu. Acum stăpînul tău a aceptat pergamentul. Acum s-a vîrît în laţ. Acum trebuie să hotărască într-un fel sau altul. -Cum? spuse Yabu. -De ce crezi că am făcut ce am făcut? Ca să întîrzii desigur. Ca să întîrzii, spuse Toranaga. -Dar, o zi? Cît valorează o singură zi? întrebă Yabu. -Cine ştie. O zi pentru tine e una mai puţin pentru duşman. Ochii lui Toranaga ţîşniră înapoi către Omi. -Mesajul de la Ishido a fost verbal, sau în scris? Yabu răspunse în locul lui. -Verbal, desigur. 141

Toranaga continuă să privească străpungător la Omi. -Ai dat greş în a-ţi face datoria faţă de stăpînul tău şi faţă de mine. -Vă rog să mă iertaţi. -Acum spune ce i-ai răspuns? Omi nu scoase un cuvînt. -Ţi-ai uitat şi buna-cuviinţă? Ce i-ai răspuns? -Nimic, Alteţă. N-am spus nimic. -De ce? Yabu explodă. -N-a spus nimic lui Zataki pentru că nu era acolo. Zataki a vrut să-mi vorbească doar mie. Toranaga îşi ascunse mulţumirea că Yabu trebuise să recunoască ceea ce el deja bănuia şi că o parte a adevărului fusese acum dezvăluită. -Te rog, iartă-mă, Omx-san. Am crezut că, de bună seamă, erai de faţă. -A fost greşala mea, alteţă. Ar fi trebuit să stăruiesc. Aveţi dreptate, nu am putut să-mi apăr stăpînul, spuse Omi. Ar fi trebuit să mă ţin tare. Vă rog să mă iertaţi, Yabu-sama, vă rog să mă iertaţi! înainte ca Yabu să-i poată răspunde, Toranaga spuse: -Desigur că ţi se iartă toate, Oaă-san. Dacă stăpînul tău ţi-a poruncit altfel, este privilegiul lui. I-ai poruncit aşa, Yabusama? -Da, da, dar nu m-am gîndit că are vreo importanţă. Crezi că eu... -Ei, răul s-a făcut. Ce-ai de gînd să faci? -Desigur, să nubagîn seamă mesajul, Alteţă. Yabu era neliniştit. Crezi că ar fi trebuit să nu-l primesc? -Desigur. Ar fi trebuit să te tocmeşti cu el pentru o zi. Poate mai mult, chiar săptămîni, adăugă Toranaga, răsucind cuţitul mai adînc în rană, bucurîndu-se răutăcios că prostia lui Yabu îl aruncase pe acesta în laţ, fără să-i pese de trădarea în care Yabu fusese cu siguranţă atras, ademenit, împresurat cu laude sau răsplăţi, sau ameninţat. îmi pare rău, dar acum n-ai ce face. Nu-ţi face griji, e aşa cum spuneai: cu cît mai curînd cineva hotărăşte de partea cui e, cu atît mai bine. Se ridică în picioare. - Nu e nevoie să te întorci la regiment la noapte, vă invit pe amîndoi la cină. Am pregătit o distracţie. 142

Pentru toţi, adăugă în gînd, cu foarte mare mulţumire. Degetele pricepute ale lui Kiku atinseră o coardă, apoi începu să cînte din gură, iar puritatea vocii ei umplu tăcerea nopţii. Stăteau vrăjiţi în camera mare care era deschisă către verandă şi grădina din fund, furaţi de extraordinarul efect pe care-l făceau sub torţele pîlpîitoare firele de aur ale chimonoului ei, reflectînd lumina cînd se apleca deasupra samisen-vlvâ. Toranaga aruncă o privire scurtă înjur, conştient de întîmplările nopţii. De-o parte a lui, între Blackthorne şi Bontaro, stătea Mariko, de cealaltă, Omi şi Yabu unul lingă celălalt. Locul de onoare era încă gol. Fusese invitat Zataki, dar desigur că el refuzase cu părere de rău din cauza sănătăţii proaste, deşi fusese văzut galopînd pe dealurile din nord, iar acum împărţea perna cu legendara lui vigoare. Naga şi gărzi alese cu foarte mare grijă, erau postate de jur împrejur, iar Gyoko iscodea de undeva din spate. Kiku-«j« îngenunchiase în verandă cu faţa către ei şi spatele către grădină, fragilă, singură şi foarte preţioasă. Mariko are dreptate, gîndi Toranaga. Curtezana face banii. Sufletul lui era fermecat şi grijile şi Zataki se depărtaseră. Să trimit după ea din nou îa noapte, sau să dorm singur? Bărbăţia lui tresări cînd îşi aduse aminte de noaptea trecută. -Deci, Gyoko-san ai dorit să mă vezi? întrebase în camera lui din fortăreaţă. -Da, Alteţă. El aprinsese o măsură de lernn aromat. - Te rog să începi. Gyoko se înclinase, dar el n-avusese ochi pentru ea. Era prima dată cînd o vedea pe Kiku de aproape. Apropierea îi îmbogăţea trăsăturile deosebite şi încă neatinse de rigorile profesiei ei. - Te rog, cîntă ceva în timp ce vorbim, spusese eî, surprins că Gyoko se pregătise să vorbească de faţă cu ea. Kiku se supusese deîndată, dar muzica ei de atunci nu semăna de loc cu cea din seara asta. Noaptea trecută fusese menită să aline, un acompaniament la discuţiile de afaceri care se purtau. în noaptea asta excita, tulbura şi promitea. 143

iii

- Alteţă, începuse oficial Gyoko, mai întîi îngăduiţi-mi să vă mulţumesc cu umilinţă pentru cinstea care mi-o faceţi mie şi sărmanei mele case, şi lui Kiku-scn, prima dintre doamnele mele din Lumea Sălciilor. Preţul pe care l-am cerut pentru contract e obraznic, ştiu, imposibil, sînt convinsă, şi nu e definitiv pînă mîine dimineaţă, cînd amîndouă doamnele Kasigi şi doamna Toda, în înţelepciunea lor, vor hotărî. Dacă ar fi fost o problemă care să vă privească, v-aţi fi hotărît de mult, pentru că ce înseamnă banii pentru orice samurai, chiar şi pentru cel mai mare daimyo din lume? Gyoko făcuse o pauză pentru efect. El nu muşcase nada, dar îşi mişcase uşor evantaiul, ceea ce putea fi înţeles ca nemulţumire la vorbăria ei, acceptare a complimentului sau respingere totală a preţului cerut, după starea ei. Amîndoi ştiau limpede cine încuviinţa de fapt preţul. - Ce înseamnă banii? Nimic. Doar o posibilitate de a comunica, continuă ea. Ca muzica lui Kiku-sa/i. Ce facem noi, de fapt, cele din Lumea Sălciilor, altceva decît să comunicăm şi să distrăm, să uşurăm sufletul bărbatului, să-i îndepărtăm greutăţile apăsătoare? Toranaga îşi înăbuşise un răspuns răutăcios, amintindu-şi că femeia cumpărase un ceas pentru cinci sute de koku, şi cinci sute de koku meritau o audienţă atentă. Aşa că o lăsase să continue, ascultîndo cu o singură ureche şi bucurîndu-se de curgerea desăvîrşită a

melodie i care se strecura pînă în cele mai ascunse colţişare ale fiinţei sale, mîngîin du-l şi îmbătînd

u-l. Apoi fusese adus brutal în lumea reală de ceea ce Gyoko spusese. -Ce? - Vroiam doar să sugerez că ar trebui să luaţi Lumea Sălciilor sub protecţia voastră, să schimbaţi cursul istoriei. -Cum? - Făcînd ceea ce aţi făcut din totdeauna, Alteţă. îngrijindu-vă de viitorul întregii împărăţii înaintea celui al domniei-voastre. Nu luase seama la exagerarea sfruntată şi îşi spusese că trebuia să-şi închidă urechile către muzică, că se lăsase prins. Căzuse în prima capcană spunîndu-i lui Gyoko să aducă fata şi în a doua lăsîndu-se desfătat de frumuseţea şi parfumul ei şi în a treia îngăduindu-i să cînte seducător în timp ce stăpîna vorbea. - Lumea Sălciilor? Ce-i cu Lumea Sălciilor? 144

- Două lucruri, Alteţă. Mai întîi, Lumea Sălciilor este acum amestecată cu lumea reală şi asta nu foloseşte nici uneia dintre ele. Al doilea, doamnele noastre nu se pot ridica pînă la desăvîrşirea pe care toţi bărbaţii au dreptul s-o ceară sau s-o aştepte. -Ah? O undă din parfumul lui Kiku, o aromă pe care n-o ştiuse pînă atunci, ajunsese pînă la el. Fusese aleasă desăvîrşit. O privise fără să vrea. Buzele ei purtau un zîmbet pierdut, doar pentru el. îşi coborîse. ochii languros şi degetele ei atinseseră o coardă pe care el o resimţise înlăuntrul său. încercase să se concentreze. -îmi pare rău, Gyoka-san, ce spuneai? -Vă rog să mă iertaţi pentru că n-am fost destul de limpede, Alteţă. Mai întîi, Lumea Sălciilor ar trebui să fie despărţită de cea reală. Casa mea de Ceai din Mishima e pe o stradă din sud, altele sînt împrăştiate prin întreg oraşul. E la fel în Kyoto şi Nara şi în întreaga împărăţie. Chiar şi în Yedo. Dar cred că Yedo ar putea să arate lumii cum trebuie făcut. -Cum? Inima îi tresărise cînd o altă coardă fusese atinsă. -Toate celelalte meşteşuguri au, în mod înţelept, străzi ale lor, cartiere ale lor. Ar trebui să ni se îngăduie şi nouă locul nostru, Alteţă. Yedo e un oraş nou. Aţi putea să vă gîndiţi la o anumită porţiune de teren pentru Lumea Sălciilor. Aduceţi toate Casele de Ceai între zidurile acestei porţiuni şi interziceţi orice Casă de Ceai, oricît de mică, în afara ei. Mintea lui se concentrase pe deplin pentru că era o idee deosebită. Era atît de bună că fusese nemulţumit pe el însuşi că nu se gîndise la ea. Toate Casele de Ceai şi toate curtezanele într-o împrejmuire, deci uşor de controlat, de iscodit şi de luat taxe şi toţi clienţii lor la fel de uşor de controlat şi iscodit. Simplicitatea ideii îl cutremură. Cunoştea de asemenea influenţa enormă pe care o aveau doamnele de primă clasă. Dar chipul lui nu lăsase să trădeze nici o urmă de bucurie. -Şi ce avantaj e-n asta, Gyoko-sa/i? -Am avea propria noastră breaslă, Alteţă. Cu toată protecţia pe care o breaslă poate să o ofere, o adevărată breaslă într-un singur loc, nu împrăştiată, ca să zicem aşa, o breaslă căreia i se vor supune... -Trebuie să i se supună?

145

-Da, Alteţă. Trebuie să i se supună, pentru binele tuturor. Breasla va avea în grijă ca preţurile să fie cinstite şi ca totul să fie de foarte bună calitate. Şi în cîţiva ani, o doamnă de a doua clasă din Yedo, va fi asemenea uneia din Kyoto şi aşa mai departe. Dacă totul va merge cum trebuie în Yedo, de ce nu în fiecare oraş din ţinutuile voastre? -Dar proprietarii care vor fi înăuntrul acestui gard vor stăpîni totul, vor avea monopol, nehl Pot să ceară taxe de intrare prea mari, nehl Pot să închidă uşile altora care ar avea acelaşi drept ca să lucreze în Lumea Sălciilor, nehl -Da, ar putea fi aşa, Alteţă. Şi cîteodată se va întimpla pe cîte undeva. Dar pot fi uşor date legi severe ca să asigure cinstea, iar binele se va ridica deasupra răului, pentru noi şi pentru onoraţii noştri clienţi. Al doilea: doamnele de... -Să terminăm mai întîi cu această parte, Gyoko-^an, spusese el sec. Deci asta e ceva împotriva sugestiei tale, nehl -Da, Alteţă, e posibil. Dar orice daimyo ar putea uşor să porun cească altfel. Şi va avea de-a face cu o singură breaslă, într-un singur loc. Domnia-voastră, Alteţă, nu veţi avea necazuri. în fiecare loc va fi desigur cineva responsabil pentru liniştea acelui loc. Şi pentru taxe. -A, da, taxeî Va fi desigur mult mai uşor să strîngi taxele. Ăsta e un lucru foarte bun, în favoarea ta. Ochii lui Gyoko erau pe băţul înmiresmat. Mai mult decît jumătate se dusese, -Cu înţelepciunea pe care o aveţi, aţi putea hotărî ca Lumea Sălciilor să fie singurul loc din întrega lume care să nu fie niciodată supus taxelor. -Niciodată? -Niciodată. Privise direct în sus la el, nevinovată. - în definitiv, Alteţă, lumea noastră nu-i numită şi Lumea Plutitoare? Nu este singura care oferă frumuseţe şi nu este o mare parte a frumuseţii, tinereţea? Nu e ceva atît de trecător şi uşor, ca tinereţea, un dar al zeilor? Şi sacră? Din toţi bărbaţii, Alteţă, domniavoastră trebuie să ştie cît de rară şi trecătoare este tinereţea şi femeia. Muzica încetase. Ochii îi fuseseră atraşi de Kikxi-san. Ea îl privise intens, cu o uşoară încruntătură a sprîncenei. 146

-Da, spusese el. Ştiu cît de trecătoare poate să fie.

Sorbise din ceai. -O să mă gîndesc la ce mi-ai spus. Şi al doilea lucru? - Al doilea... Gyoko îşi adunase gîndurile. Al doilea lucru şi ultimul, Alteţă, cu care aţi putea să vă aşezaţi numele peste Lumea Sălciilor pentru totdeauna. Gîndiţi-vă la unele din doamnele noastre. Kiku-san de pildă. A învăţat să cînte din gură şi lasamisenşi să danseze de cînd avea şase ani. Din zori şi pînă în seară a muncit din greu ca să-şi desăvîrşească arta. Fără îndoială că a devenit o doamnă de primă clasă pe drept, aşa cum merită talentul ei fără asemănare. Dar totuşi e o curtezană, iar unii clienţi o vor atît pentru arta ei cît şi pentru împărţitul pernei. Cred c-ar trebui alcătuite două clase de doamne. Mai întîi curtezanele, ca întotdeauna, care să distreze vesele, fizic Apoi o clasă nouă, poate cuvîntvdgei-sha ar putea să li se potrivească: Dăruite Artei - persoane dedicate numai artei. Lor nu li se va cere să împartă perna din datorie. Vor fi doar pentru amuzament, dan satoare, cîntăreţe din gură sau la instrument, specializate în aşa ceva şi s-ar dărui numai acestei îndeletniciri. Gei-sha vor bucura mintea şi spiritul bărbaţilor cu frumuseţea, graţia şi talentul lor. Curtezanele vor satisface trupul cu frumuseţea, graţia şi talentul lor. Din nou fu izbit de simplitatea şi posibilităţile de viitor ale ideii ei. -Cum ai alege o gei-sha? -După talent. La adolescenţă, stăpînul ei va hotărî drumul ei în viitor. Iar breasla ar putea încuviinţa sau nu ucenica, nehl - E o idee extraordinară, Gyoko-san. Femeia se înclinase înfiorată. - Vă rog să-mi iertaţi părerile prea atotcuprinzătoare, Alteţă. Dar în felul ăsta, cînd frumuseţea se topeşte şi trupul se împlineşte, fata poate avea totuşi un viitor deosebit şi cu adevărat de valoare. Nu va trebui să apuce în lungul drumurilor pe care o curtezană din ziua de azi trebuie să le străbată. Eu vorbesc pentru artiştii din rîndul nostru, cum e Kiku-j«« a mea. Vă rog să sprijiniţi viitorul şi poziţia pe care o merită în ţară cei cîţiva fericiţi. Ca să înveţi să cînţi din gură şi la instrument şi să dansezi, e nevoie de mult exerciţiu, de-a lungul anilor. împărţitul pernei cere doar tinereţe şi nu-i afrodisiac mai bun ca tinereţea, nehl

-Nu. Toranaga o privi. Gei-sha nu ar împărţi perna? -Asta n-ar face parte din obligaţiile lor, indiferent cîţi bani s-ar

oferi. Gei-sha n-ar fi niciodată obligată să împartă perna, Alteţă. Dacă o gei-sha ar dori să împartă perna cu un anume bărbat, asta ar fi numai treaba ei. Sau ar trebui, poate, aranjat cu îngăduinţa stăpînei, iar preţul să fie doar atît de mare cît îşi permite acel bărbat. O datorie a curtezanei ar fi să împartă perna cu artă. Gei-sha şi ucenicele gei-sha vor fi de neatins. Vă rog să mă iertaţi că am vorbit atît. Gyoko şi Kiku se înclinaseră. Mai rămăsese doar o aşchie din beţigaşul parfumat. Toranaga o oprise şi le mai pusese întrebări un timp de două ori mai îndelungat decît cel hotărît, bucuros de ocazia de a învăţa mai multe despre lumea lor, verificînd ideile lor şi speranţele şi temerile. Ce învăţase, îl înfierbîntase. Puse deoparte informaţia pentru viitor. Apoi o trimisese pe Kiku în grădină. -în noaptea asta, Gyo\o-san, mi-ar place să rămînă, dacă ar dori, pînă în zori, dacă e liberă. Ai vrea s-o întrebi? Desigur, înţeleg c-ar putea să fie obosită. în definitiv a cîntat atît de minunat pentru atît de mult timp şi eu pot înţelege asta. Dar poate se va gîndi. Aş fi recunoscător dacă ai întreba-o. -Desigur, Alteţă. Dar ştiu că va fi onorată de invitaţia voastră. Este datoria noastră să slujim în orice fel putem, nehi -Da. Dar ea este aşa după cum, pe bună dreptate, ai arătat: foarte deosebită. Am să înţeleg dacă e prea obosită. Te rog. întreab-o imediat. îi dăduse lui Gyoko o mică pungă de piele cu zece kobani, regretînd gestul, dar ştiind că poziţia lui o cerea. -Poate că aceasta te va răsplăti pentru o seară atît de obositoare. Şi ar fi o mică dovadă a mulţumirilor mele pentru ideile tale. - Este de datoria noastră să fim de folos, Alteţă, spusese Gyoko. O văzu încercînd să-şi stăpînească, fără să poată, degetele care încercau să numere monezile prin pielea subţire. -Vă mulţumesc, Alteţă. Vă rog să mă iertaţi, am s-o întreb. Apoi, ciudat şi neaşteptat, ochii ei se umpluseră de lacrimi. Primiţi mulţumirile unei bărtîne necioplite, pentru politeţe şi pentru că a-ţi ascultat. E pentru că, după ce împărţim plăcerea atîta vreme, singura 148

Preotul creştin. Atît de ciudat.Ascultă. Toţi. şi chiar Gyoko. sînteţi toţi aici: tu. -Pot să întreb numele prea onoratei persoane penru care va fi cupărat contractul? -Yoshi Toranaga-noh-Minowara. gîndi Toranaga amuzat. Anjin-san. Kiku-jwi. sau îşî sfîşiau hainele şi-şi ptingsau karma dînd vina pe zei. închişi în tainele lor. în noaptea din Yokose. cînd lumea lor se prăbuşea în bucăţi şi se aflau în genunchi. vă rog să mă iertaţi. sau vasah'. Toţi. sau stăpînii lor. Alteţă. îşi smulgeau părul din cap. afară de Anjia-san care era nervos şi plictisit. şi Naga. vedau doar ceea ce vroiau să vadă şi se uitau foarte rar în spatele lucrurilor. pusese stăpînire pe minţile şi inimile lor. Acum. da.noastră bucurie e un riu de lacrimi. nehl Gyoko se înclinase mulţumind. e greu să explici ce simte o femeie. orice şi oricine. sau poate al meu. că cei mai mulţi oameni. Omi şi Yabu. şi furia şi violenţa ta. Nu-i nimic. nu-i nimic. iar Toranaga îşi lăsă gîndurile să rătăcească. imediat după răsăritul soarelui. Şi în curînd va veni rîndul tău. Mariko. O. Cîteva zile în munţi vor fi o schimbare plăcută. e doar lipsa ta de civilizaţie. toţi educaţi şi foarte pregătiţi. sau noroc. toţi şoimii şi ulii din Izu. Cît de neaşteptat era. eu înţeleg. Acum am nevoie de firea ta nestăpînită. care încă priveau fata. Sau n-ar fi băgat în seamă realitatea. îşi urmări oaspeţii. şi tu. apoi îşi şterse lacrimile şi spuse hotărît. îmi închipui că contractul o să fie acceptat. Da. ocolind-o ca pe o aparenţă. 149 . îşi aminti strălucirea de mîndrie care invadase chipul lui Gyoko şi se miră cît de uşor puteau fi păcăliţi oamenii.. Gyoko-san. sau soţi. şi Bunţaro. muzica lui Kiku-san şi vocea. aerul răcoros şi dulceag. dar niciodată pe ei înşişi. despicîndu-şi pîntecele sau tăindu-şi gîtlejurile sau se trezeau aruncaţi în lumea îngheţată. o să vină şi asta cu timpul şi chiar nici asta nu contează atîta timp cît eşti supus. Adevărat. sau kami. o să mă gîndesc la tot ce-ai spus. cu minţile deschise de arta ei. veţi pleca amîndouă cu mine. şi Kiku-san. în afară de unul. . nu-ţi face griji. Iar apoi. Da. deştepţi şi ageri la minte.

dar cel mai bun care putuse fi găsit în Yokos6. spuse fratele Josef. Chiar atunci. Ceilalţi fraţi stăteau în semicerc de jur împrejurul micii încăperi. Un han prăpădit. Te rog. Ei? Răspunsul abia se auzi. toţi samurai de viţă nobilă prin naştere. iar hîrtia panourilorshoji lipită prost. aveau între 18 şi 40 de ani. de mîna a treia. tînguitoarea melopee a cîntecului japonez iritîndu-l mai mult ca de obicei. doar Dumnezeu. -Ascultaţi. Alvito ştia că Toranaga nu va trhfîite după el pînă ce curtezana nu termină de cîntat. nu eu. Bărbatul era subţire şi delicat. care a fost cu o tîrfă din oraş noaptea trecută. bîlbîindu-se nenorocit. locul în sînul Bisericii şi tot ce 150 . Privi un timp în noapte. Numele de botez era Josef şi avea 30 de ani. iartă-mă. poziţia lui de iezuit. deşi niciunul nu fusese încă hirotonisit. îngenuncheat umil dinaintea lui. acentuîndu-i furia pentru trădarea lui Josef. întorcîndu-se către ei. încălcîndu-şi jurămîntul sfînt de cas titate. se întoarse şi se îndreptă către fereastră. din provinciile din Kyushu. . ai călcat jurămîntul sfînt. era furios.îmi pare rău. ţinînd capul aplecat. părinte. spuse Alvito către ceilalţi. Toţi erau tunşi. spuse bărbatul. rogojinile destul de bune. Ceilalţi acoliţi. -Tîrfă murdară. -Şi crezi că asta-i destul? Nerăbdător Alvito. Camera era obişnuită. -Mărturisesc părinte. Sîntem aici ca să-l judecăm pe fratele Josef. ascultînd vocea îndepărtată a lui Kiku ridicîndu-se peste zgomotul rîului. pîngărindu^şi sufletul nemuritor. cu faţa acoperită de glugă.Părintele Martin Alvito din Ordinul lui Isus. . -Te rog să mă ierţi. toţi fraţi ai Ordinului. era pus în faţă cu această nouă grozăvie care nu putea să aştepte. cînd ştia că ar fi trebuit să se pregătească pentru întâlnirea cu Toranaga.Ce-ai de spus în favoarea ta? se răsti la acolitul japonez. toţi pregătiţi cu grijă pentru preoţie. Am păcătuit. părinte. celelalte fiind ocupate de samurai. încălcîndu1^ jurămîntul sfînt de supunere. la care avea nevoie de întreaga sa putere de concentrare. fraţi ai mei. spuse ca pentru el. Atotputernicul în înţelepciunea lui poate să ierte. Ai comis un păcat de moarte. -îţi repet.

de ce nu poate fi nici unul dintre noi hirotonisit? Cineva trebuie să îndrăznească să te-ntrebe. 151 . De ce n-ar fi hirotonisit fratele Michael? Studiază de cînd avea doisprezece ani. acum are treizeci şi şase şi e un creştin desăvîrşit. vă întreb pe fiecare dintre voi: aţi făcut aşa ceva? Toţi îşi scuturară capetele. părinte. -Sîntem toţi preoţi! -Nu sîntem preoţi adevăraţi! N-am fost încredinţaţi Sfintelor Taine. în Mishima. te rog. părinte.. dar nu iezuţi. -Ţine-ţigura! .. izbucni Josef. părinte.. -Aţi făcut vreodată la fel? -Nu. Dar de ce nu s-ar putea ca unii dintre noi să fie hirotonisiţi? Arătă către unul dintre fraţi. De ce nu mă poţi ierta? Sîntem toţi bărbaţi. A convertit mii de inşi. liniştită. -A fost.. părinte. în faţa lui Dumnezeu. Am fost din nou ispitit şi. de data asta am greşit. şi cea dinaintea acestora? Ieri am spus liturghia! PentruJDumnezeu.. Nu putem să depunem al patrulea jurămînt.. cu faţă rotundă. Am treizeci de ani. eu am mai fost cu.înseamnă asta. în numele Domnului. un bărbat înalt. Te rog.. ai luat trupul Domnului nespovedit. spuse Josef. păcătosule. părinte. Era printre iezuţi de cînd avea opt ani. ca tine. toţi sîntem bărbaţi. părinte.Nu. De ce nu. dar ieri ai spus liturghia! Cum rămîne cu spovedania ta de ieri. Am fost fără de păcat toată viaţa. n-a fost prima dată. recunoşti păcatul? -Da. în faţa lui Dumnezeu. şi de alaltăieri. -Dar.. pe deplin cunoscător că ai făptuit un păcat de moarte! Fratele Josef era pămîntiu de ruşine.. Sfînta Fecioară să mă ierte. nu sîntem nici măcar hirotonisiţi! Nu sîntem cu adevărat iezuţi. Sînt bărbat. deci. alta acum partu nopţi. Doar acum patru zile. Deja am măr. aproape un sfînt. Alte ordine îşi hirotonisesc fraţii. -în fa{a lui Dumnezeu. dar n-o să fie hirotonisit. a fost prima dată? -Nu. A fost pentru prima dată. spuse încăpăţînat Josef. -Tu. iartă-mă. Domnul Iisus ierta păcătoşii.

Aveam doisprezece ani cînd am plecat... şi facem mai toate convertirile.. -Opreşte-te! -. Noi! în numele lui Dumnezeu şi al Sfintei Fecioare. Papa. toată viaţa noastră. Josef...Josef se ridicase acum în picioare. părintele General al Ordinului. Juliao unsprezece.. dar nu cred că ni s-a făcut o cinste ca să petrecem opt ani pe drumul pînă acolo şi înapoi. dar tu. uluit de răzvrătirea deschisă. de ce nu este nici un japonez hirotonisit? -Acum ai să taci din gură! -Am fost chiar şi lacoma .îţi interzic să mai spui vreun cuvînt! îţiporuncesc să încetezi! Apoi. Juliao de mai mult. -îmi pare rău părinte. . ce e rău la noi? De ce nu sîntem destul de buni pentru iezuiţi? E doar pentru că nu sîntem portughezi sau spanioli? Sau pentru că nu sîntem păroşi şi nu avem ochii rotunzi? în numele Domnului. Alvito privi la ceilalţi care se înşiraseră pe lîngă pereţi privind şi ascultînd atenţi. aşa ca noi. -Veţi fi cu toţii hirotonisiţi cu vremea.. şi vorbim cu budiştii şi ceilalţi închinători la idoli. chiar dacă ni s-a promis.izbucni Josef. în genunchi! 152 . Juliao şi eu . arzînd de zel. jurămînt de castitate. portugheza. Ai depus. -Âsta-i un alt motiv ca să înţelegi şi să nu cauţi ceartă. -Mă pregătesc de şaisprezece ani. părinte.. fratele Matteo de douăzeci şi trei. Ai fosr ales dintre mulţi. Mulţi alţii nu s-au bucurat de cinstea asta. sărăcie şi supunere. în tăcerea îngrozitoare. înaintea lui Dumnezeu. îi răspunse Alvito. cînd? -Cînd Dumnezeu va hotărî. ştim rugăciunile şi cathehismul şi imnurile mai bine decît tine. Şi noi ţinem mai toate slujbele. tu vei fi. -înaintea lui Dumnezeu. izbucni Josef. Şi acum îţi laşi sufletul atît de pîngărit că.Michael. iar Michael şi cu mine chiar vorbim latina la fel de bine ca portu. şi nu te-ai întîlnit cu preasfinţia sa. sau cu Sanctitatea Sa. ani fără număr. dacă după toată învăţătura şi rugăciunile şi predicile şi aşteptarea nici unul dintre noi nu e hirotonisit..... N-ai fost niciodată la Roma.

dar nu putu. Cazul tău este atît de serios. spuse Josef. durerea nu înseamnă nimic pentru mine. răsuflă adînc. de moarte. Sînt din familia seniorului Harima. rugîndu-te Sfintei Fecioare pentru iertarea păcatului tău cumplit. Eşti vinovat de o obrăznicie de neînchipuit.să -fii .biciuit! -Te rog să mă ierţi. vei primi doar orez şi apă timp de treizeci de zile şi vei petrece fiecare noapte din următoarele treizeci în genunchi. -Mîndria ta îmi face greaţă. Treizeci de lovituri. părinte. -Cum? 153 . Dar n-am să mă las biciuit ca un criminal de rînd. părinte. Criminal de rînd? Unde este umilinţa ta? Domnul nostru Isus Cristos a îndurat moartea şi a murit alături de criminali de rînd.. -Ai . sau faptele Bisericii? ţi-ai pus în primej die sufletul nemuritor. dar sînt samurai. vinovăţia de a încălca jurămîntul sfînt de castitate. . iar acum vei fi biciuit. asta este principala noastră problemă aici. şi îmi cer iertare din adîncul inimii şi al sufletului meu. se lăsă în genunchi şi plecă fruntea. părinte. Te rog să mă ierţi. Umerii lui Josef începură să tremure sub răscolitoarea remuşcare ce punea stăpînire pe el. Pînă atunci n-ai să primeşti Sfînta împărtăşanie. Că sufletul meu e condamnat şi va arde în focul iadului în vecii vecilor. -Mă supun tuturor celor poruncite.Fratele Josef încercă să-i înfrunte privirea. jurămîntul sfînt de supunere faţă de superiori.Da. aşa cum am să cer iertarea Lui în vecii vecilor. Scoateţi rasa. moartea nu înseamnă nimic. a familiei şi a prietenilor.. Nu e durerea. -Dumnezeu să se îndure de tine. Ţi-ai recunoscut singur un păcat înfiorător. n-ai să fii spovedit şi n-ai să spovedeşti şi n-ai să iei parte la nici una dintre slujbe. încît va trebui să se ocupe de el însăşi Părintele Inspector.. -Ca penitenţă de început ţi se interzice să vorbeşti. apoi puterea îl părăsi. Josef îşi ridică privirile. în numele Fecioarei. ci pentru înlăturarea mîndriei tale dezgustătoare. a Ordinului şi a Bisericii. Umerii încetară să-i mai tremure. Nu pentru durere e pedeapsa.. Eşti. s-ar putea să fie karma mea. Eşti o ruşine în faţa lui Dumnezeu. şi o s-o îndur. Cum îndrăzneşti să discuţi ordinele Generalului nostru.

sau . Ca un înger al răzbunării. nu sîntem barbari. samuraii ar fi putut accepta.excomunicat! Apucaţi-l şi dezbrăcaţi-l! Ceilalţi prinseră viaţă şi înaintară. Michael întinse liniştit mîna către armă. taci şi supune-te. Josef. Un cuţit apăru în mina lui de sub sutană. dar Josef ţîşni în picioare. Alvito spuse : -Dumnezeu să aibă milă de tine. 154 . Sîntem japonezi. Grav. -Te rog. te rog să mă ierţi. Alvito ridică crucea ca pe un scut în faţa lui. Satana ţi-a luat în stăpînire sufletul tău pămîntesc şi te va stăpîni şi după moarte. frate. dă-mi cuţitul. -Eu renunţ la Dumnezeul creştin! Sînt japonez. -Michael. sînt shinto. părinte.-Te rog. Ceilalţi se opriră acolo unde erau. opreşte-te! Lasă-l în pace. iartă-mă. Eşti excomunicat. iartă-mă că vorbesc deschis. Sufletul meu îmi aparţine acum.vei -fi .Să ne rugăm împreună.. cu mina întinsă. cu excepţia fratelui Michael. care înainta încet şi liniştit. cum fac celelalte ordine. Ordinul e înţelept că se fereşte să predice crucificarea lui Isus. ca o protecţie pentru toţi şi întoarse fără teamă spatele cuţitului. Pleacă. apoi se pregăti pentru o lovitură mortală. porunci Alvito. îşi puse spatele la perete. Dar dacă Regele Regilor n-ar fi murit ca un criminal de rind pe cruce. frate. aşa cum mă rog şi eu pentru tine. spuse blînd. Alvito făcu semnul crucii. Josef sări un pas înapoi. -Atunci roagă-te pentru mine. -Opreşte-te! -. Da.. sîntem mîndri. Apoi.. fraţii meii. cu faţa pămîntie. Nici chiar ţăranii noştri nu sînt barbari. Satana e printre noi.. -Te rog. Nu mi-e teamă. -Nu. oprindu-se la cîteva degete de lama tremurîndă. Michael continuă să se apropie. creştinarea mult mai uşor. . -în numele Domnului. Michael se supuse. nu ca barbarii. strigă Josef. Michael.

dar Michael întinse mina din nou. unii încă uluiţi. Samuraiul se întoarse. erai aşteptat.. spuse Michael. -Slujesc seniorului Toranaga. eu nu ştiu.. Uluitor de proaste purtări.. -N-ai să te duci nicăieri. Sînt de serviciu aici. afară. -Cum? O. te rog? -îmi pare rău. E un dar atit de simplu. apoi i le dădu. căci un alt samurai se apropia dinspre pod şi salutase. mulţumesc. Uraga-nohTadamasa-sa/i. -N-ai auzit? Am renunţat la Dumnezeul tău? -Am să mă rog lui Dumnezeu să nu renunţe la tine. Josef privi la el îndelung. -Am să mă rog pentru tine. pe verandă. -Unde te duci. smuci uşa şi porni orbeşte în lungul coridorului. cei mai mulţi trişti. Şi tu. te rog să mă ierţi. Uluitor ca mai-marele vostru să strige aşa şi să tulbure pacea. -Trebuie să-l Iau pe Tsukku-san pentru seniorul Toranaga.. -Te rog. care aştepta răbdător în întuneric. Un samurai i se puse în cale. îmi pare rău.. spuse Josef. da.. Lumea îl privea curioasă şi printre ei. -Bun. îţi mulţnmesc. te rog dă-mi-le mie. Te rog să mă ier. îşi strecură cuţitul la brîu. -Stai! Josef se opri. -Te rog să mă ierţi. 155 . : -Iartă-mă frate.. n-am putut să n-aud ce s-a întîmplat acolo. cred că cel mai bun lucru ar fi să-l vezi pe ofiţerul de gardă. îmi pare rău. Doar să-l vezi pe ofiţerul meu. Josef încercă să-şi pună creierul la lucru. îmi pare rău. Josef traversă curtea şi porni către poartă. -Eu cred. da. Am să mă duc în partea cealaltă. Doar Michael rămase acolo unde era. eu. Tot hanul trebuie că a auzit.Ceilalţi se întoarseră şi ei. spuse. -Bun. desigur.. privind la Josef. Josef îşi smulse mătăniile şi crucea şi se pregătea să le arunce. frate. Uo pescarul.

Toranaga îi făcu semn să se aşeze pe perna care fusese pusă pe un tatami. pe pămînt. Alteţă. La zece paşi părintele Alvito se opri. Alvito părea să nu-l fi băgat în seamă. aşa cum era politicos să o facă. Era ruşinat de propria lui lipsă de umilinţă. tată. atît de aproape de Toranaga şi felul în care se legăna nepăsător. Tsvkkn-san. -Mă bucur că vă văd. sfredelind cu ochii preotul. iar la brîu îi atîrnau mătănii şi o cruce. care vă salută cu respect. destul de depărtate ca să nu poată auzi. Sutana portocalie budistă era elegantă. mînie şi prostie. aşa cum i se poruncise. Era greşala lui că un suflet fusese pierdut pentru totdeauna. Alteţă. Doar Blackthorne era în apropiere şi se sprijinea de platformă. Toranaga stătea singur pe podium. -Şi eu pe dumneata. lumina tremurătoare a torţelor făcîndu-i faţa uscăţivă să pară mai încordată ca deobicei deasupra întunecimii bărbii. -Mulţumesc. îndepărtează cupa aceasta de la mine. Deasemenea înţelegea foarte bine sensul săbiilor de samurai pe care le purta acum Blackthorne. -In noaptea asta mi-ar place să mi se îngăduie să-mi dau la o parte datoria mea pămîntească şi să mă retrag într-o sihăstrie. -E mult timp de cînd nu ne-am văzut. Alvito se purtase cu o grabă.CAPITOLUL 43 Toranaga îl urmări pe preotul înalt apropiindu-se prin luminiş. Alteţă. Pe 156 . cu străjile în semicerc în jurul lui. ştiind că Toranaga era mult prea ager la minte ca să nu fi observat nemulţumirea care-l stăpînea. -Ah. -Da. Părintele Inspector. oricît ar fi încercat el s-o alunge. -Aduc un mesaj confidenţial din partea superiorului meu. spuse părintele Alvito. spuse Alvito. începînd ceremonialul obişnuit." Dar chiar şi el a trebuit să soarbă din ea. să mă rog pentru iertare Domnului. în faţa podiumului. dar mai întîi spune-mi despre dumneata. Alvito era profund conştient că perna era pe pămînt şi nu pe podium. îngenunche şi se înclină respectuos. Şi păcatul lui Josef fusese groaznic. şi multe de spus. .Domnul nostru a spus odată: "Te rog.

-Este atît de trist să pierzi un frate. ca oriunde în lume. oricît de groaznică ar fi greşala. e foarte greu de învăţat. cumplit să-J îndepărtezi pe unul.Pentru că. nici unul dintre acoliţii noştri nu este destul de pregătit. spre deosebire de Părintele Inspector. Alteţă. Nimeni nu este îndeajuns de învăţat sau de pregătit. pentru că ordinul nostru cere fiecărui frate să călătorească oriunde în lume. N-au să fie niciodată slujitori adevăraţi ai Ordinului sau soldaţi de încredere ai 157 - . dacă nu le ştia deja. nu vă lăsaţi prostit de exteriorul lor modest.De ce nu sînt preoţi hirotonisiţi în ordinul vostru. aici în Japonia. Dar ştia că orice ar fi spus n-ar fi fost de mare ajutor ca să-l abată pe Toranaga de la calea ce şi-o alesese. -Unde e acum? -Nu ştiu. Toranaga avea să le afle în curînd. Alteţă. Şi era mult mai bine să audă adevărul decît un zvon răstălmăcit. Alteţă. e doar o faţadă. oricînd. De pildă. Toranaga chemă un străjer. gîndi obosit." Eminenţă. prietene? Alvito îi spuse. Ştia că n-avea nici un rost să ascundă lucrurile pentru că. dar fusese refuzat. . Trebuia să fi avut mai multă răbdare. din nefericire. şi deasemenea la Roma.Şi care a fost cupa ta. iar latina. de Generalul Ordinului. Vă rog să mă iertaţi că mi-am îngăduit să las să se vadă grijile mele." spusese el întotdeauna. -Caută-l pe creştinul renegat şi adu-l la mine mîine la prînz. -Cer îngăduinţă pentru el. iar mîndria lor şi firea lor japoneză vor învinge pînă la urmă întotdeauna. Alvito credea asta din toată inima. spuse Alvito repede. Tsukku-san ? . Se împotrivea deasemenea cu încăpăţînare formării unui cler iezuit hirotonisit dintre japonezi. desigur. Din nou îşi dori ca Ordinul să aibă şi aici un braţ cu care să poată aresta şi pedepsi apostaţii.această lume noi trebuie să urmăm paşii lui cît de bine putem. Şi totuşi fără un tribunal propriu. n-o să fim în stare niciodată să impunem cu adevărat disciplina printre fraţii noştri şi turma noastră. Dedesubt sînt firi pe care nu te poţi bizui. latina este absolut necesară. . "vă implor. A fost vina mea. sincer. De nenumărate ori recomandase să fie creat.

spuse cu glas tare.-san avem nevoie de creştini împotriva budiştilor. Vă mulţumesc că aţi ascultat. Alteţă. Vicarul lui Dumnezeu pe pămînt. Plecaseră ca nişte creştini tineri. iar creştinii nimic altceva decît o traistă de băşini. Niciodată. -Dar doi sau trei dintre aceşti ucenici-preoţi vorbesc latina. supunîndu-se numai lui. nehl Şi portugheza. zeloşi şi naivi şi se întorseseră la fel de înguşti la minte şi aproape tot atît de prost informaţi ca atunci cînd plecaseră. Mi se îngăduie să-l salut pe pilot? Toranaga încuviinţă.E foarte rău să încâlci un jurămînt solemn. E adevărat ce a spus omul. acelaşi an în care fusese asasinat Goroda. 158 . dar tot timpul cit fuseseră plecaţi se aflaseră sub control şi supraveghere atentă. foarte rău să încâlci un jurămînt şi să strigi şi să tulburi armonia unui han. Creştini nu sînt. şi iertaţi-mi că am pomenit de necazurile mele. Budiştii sînt ca muştele pe un stîrv. Nouă ani mai tîrziu ei se întorseseră." Alvito aruncă o scrută privire către Blackthorne. . Foarte mulţi preoţi budişi şi călugări sînt soldaţi. Nu mă plictisi cu un plan care o să dureze zece ani. grija domniei-voastre mă face să mă simt mai bine. -Vă rog să mă. îşi spuse Toranaga cu o nemulţumire crescîndă. Poate că prăbuşirea dureroasă a lui Josef e un exemplu. nehl Lasă-l pe Preotul cel Mare să-şi primească cei trei tineri pe care-i doreşte. Acum nu mai sînt. Ca întotdeauna. -Da. dar Generalul Ordinului nu-i socoteşte destul de pregătiţi.iertaţi. Sînt doar nişte nătărăi din Kyushu. . nehl Iţi spun că trebuie să încurajăum creştinii. Acum sînt viespi. spuse Toranaga. apoi înapoi la Toranaga care spunea. Arde fiecare mînăstire budistă la care poţi ajunge. risipă a unei ocazii nemaipomenite de care Goroda refuzase să profite. neh 1 De ce n-au fost ei aleşi? -îmi pare rău. ca să fie primiţi cu fast la curtea regelui Spaniei şi la curtea Marelui Preot al creştinilor. nehl Cei mai mulţi.Nu. spusese Goroda. ţi amintea anul în care cei trei băieţandri porniseră pe mare din Nagasaki într-o Corabie Neagră. gîndi Toranaga. oricît de mult îl-sfătuise el să o facă.Sanctităţii Sale. Tora. Prostească risipă.

Chiar şi aşa. învăţ să le folosesc. întrerupînd tăcerea. 159 . Alvito îi spuse. pilotule. Să trimit pe cineva după ea sau să v-o aduc mai tîrziu eu însumi? -Dă-i-o iui mai tîrziu. arăîînd unele dintre bazele portugheze pe drumul de la Goa Cartea este printre lucrurile mele. Dar îmi pare rău că o spun. Ai adus dicţionarul? -Da. săbiile fi se potrivesc. ai tăi sînt înceţoşaţi. răspunse Blacicthorne. pe care vi-l va da deîndată ce e complet. fine-fi ochii deschişi. Alteţă. bazeie voastre? -Părintele Inspector a cerut un raport care să conţină cifrele la zi. Alteţă. dar că Barbarul cu Părul de Aur v-a tras afară şi că aţi făcut acelaşi lucru pentru el şi o doamnă.Ce aţi vorbit. şi mintea.. Se întoarse către Toranaga. de la toate. -Pentru binele sufletului tău. -Mă rog să nu mai trebuiască să te lupţi vreodată piJotule. -Mulţumesc. Poate că te înşeli. părinte. Acum spune-mi de unde ai aflat despre salvarea mea? -Rar se întîmplă ca un Jucru care i se petrece lui Tora»aga-nohMinowara să nu fie subiect de zvon sau legeadă. Alteţă. -Ai mei sînt deschişi. trebuie să-fi mulţumesc că i-ai salvat viata seniorului Toranaga.Trebuie să te felicit. Ai adus şi raportul cu armele despre care se spune că au fost aduse din Makao? -Părintele Inspector îl pregăteşte. Necunoscute sînt căile Domnului. Toranaga era bucuros de uimirea ce străbătu chipul preotuluj. Cred că doamna Mariko. Şi ca ochii tăi să se deschidă spre nemărginita milă a Domnului. Alteţă. adăugind: -Deşi el este duşmanul credinţei mele şi pirat. O să rămîn la pistoale. pilotule. -Bun. -Cine fi-a spus asta? Alvito nu răspunse. -E şihatamoto. Cu cîteva dintre hărţile pe care le-aţi cerut. spuse Alvito în portugheză. La noapte sau mîine. I-afi făcut o mare cinste făcîndu-l samurai. Venind de la Mishima. sîat bucuros că v-a salvat viaţa. -Şi numărul mercenarilor japonezi angajaţi la fiecare dintre . Alteţă. . nu mă descurc încă prea bine cu ele. sabie de abordaj sau tun cînd va trebui să mă lupt. am auzit că a-ţi fost aproape înghiţit de pâmînt într-un cutremur. întrebă acesta.

Se gîndi un timp apoi spuse. înţelegi. mulţumit că întrebarea nu sunase fals. Orice altceva îl poţi întreba pe Tsukku-san mai tîrziu. Toranaga se prefăcu că segîndeşte la asta. . Anjin-san? -Da. -Da. răspunse el. 160 . deşi hotărîse pînă în cele mai mici amănunte cum vrea să se desfăşoare întîlnirea şi îi dăduse deja lui Anjin-san instrucţiuni amănunţite despre cum să se poarte şi ce să spună. -O să mă gîndesc. E aici în Yokose. acum poţi să pleci. Toranaga continuă să vorbească despre lucruri mai puţin importante un timp. Alteţă. Se întoarse către Blackthorne. se înclină şi plecă.Mîine ar vrea să fie spovedită după obiceiul vostru. mulţumesc. Corabia Neagră ajuns Nagasaki? -A. răspunse Blackthorne. Alteţa. paisprezece. spuse Toranaga. Mîine.Anjin-san. dar numai acele lucruri care nu sînt politice. îmi închipui că asta înseamnă tot ce nu mă priveşte pe mine şi pe diferiţii mei hatamoto. . Ei. . îmi pare rău. Alteţă. vă rog să-mi permiteţi să spun că e un mesaj personal.Toranaga dădu scurt din cap.Da. da. a ajuns în port? Alvito era uluit de japoneza lui Blackthorne şi foarte tulburat de întrebare. -Bun. apoi spuse. Alvito se înclină în semn de înţelegere. Alteţă. o să vorbim mai mult mai tîrziu. Vă rog iertaţi. -Ai vreun mesaj pentru mine de la mai-marele vostru? -Cu umilinţă. -A. Tsukku-san. -Da. . pot să spun o liturghie pentru toţi creştinii de aici. A acostat acum paisprezece zile. Alteţă? Ar fi foarte discret desigur. -Cu voia voastră. Toranaga îl privi îndepărtîndu-se. neh ? -Da.Foarte bine. Blackthorne se ridică. neh ? I-am spus şi ei asta. mulţumesc.

că cer mai mult decît sugestii! 161 . . Mătasea e de cea mai bună calitate. Kiyama. Onoshi şi domm'a-voastră sînt recunoscute de toţi. Aranjamentele făcute între seniorii Harima. dă-i documentele încărcăturii administratorului meu. . apoi pe uscat. . -Bun. îmi pare rău. -Da.Bun. Căpitanul General Ferreira vă trimite respectele lui. Acesta a fost motivul întîrzierii mele pe drumul încoace. deja. Acum spune-mi despre Corabia Neagră. cu cea mai mare încărcătură de mătase pe care a adus-o vreodată.Am arătat. Alteţă. Trezoreria' voastră va fi mai bogată cu zeci de mii de kobani anul viitor.Nici seniprul Kiyama. în noaptea asta. Alvito încerca să pară entuziast. Alteţă. -Şi înţelegerea în privinţa încărcăturii din acest an e semnată? -Da. -Corabia ta e încă la Nimazu? -Da. fără îndoială. . pe vremea asta. apoi hotărî să se ocupe de aceasta mai tîrziu. La Mishima am dat peste seniorul Zataki şi am cerut îngăduinţa să mă alătur lui. aşa că am venit încoace cît de repede am putut cu corabia la Nimazu. Pentru o clipă Toranaga se întrebă dacă să 6 trimită sau nu pe Mariko cu acea corabie la Osaka. nici seniorul Onoshi n-au fost de acord să-l părăsească pe generalui Ishido. cu unul din cele mai iuţi cutere ale noastre. Am adus o copie după hîrtiile corăbiei pentru administratorul vostru. Alvito îşi simţi mâinile uscate. Părintele Inspector m-a trimis din Osaica. Alteţă. sperînd să vă întîlnească el însuşi în curînd. Alteţă. O să aştepte acolo pînă mă întorc. Vocea lui Toranaga deveni o şoaptă crudă. Acum cealaltă parte. N-au să fie de acord să se alăture steagurilor voastre acum. Chiar cînd părăseam Nagasaki am auzit că aţi plecat din Yedo la Izu.-Un om foarte interesant pentru un pirat. -A ajuns în siguranţă. în ciuda insistenţelor noastre cele mai puternice. cea mai importantă. -Te rog. în grabă. la Nagasaki ca să mă asigur că totul este cum trebuie.

care stăpînea Nagasaki. spui? Dar în taină? -în taină au fost amîndoi la fel de neînduplecaţi. Alteţă. pentru că seniorul Harima. Noi.despre asta. -De ce? -Pentru câ n-au comis nici un păcat de moarte. public. dar noi nu putem porunci seniorului Kiyama sau" senoirului Onoshi să facă ceva.. noi nu putem porunci nici unui daimyo sau. -Poate că n-am să te iert. -Dar poţi porunci unui frate dintre voi. vă rog să mă iertaţi. nehl -Da. le spusese între patru ochi că avea să se alăture lui Ishido cu toată puterea şi nemăsurata sa bogăţie. -Vă rog să mă iertaţi. dar nici unul dintre ei nu va fi de acord să revină public. după cum nici domnia-voastră nu face codul bushido. Dar inima îi bătea puternic şi ura să fie purtătorul unor veşti rele care erau acuma şi mai neplăcute. Alteţă. -" -Alteţă? 162 . Alfeţă.. aşa cum se înţelese cu dell'Aqua. înţelegi seriozitatea acestei probleme..cînd am nevoie de ajutorul vostru degrabă . împreună şi separat. dar nu eu fac legile divine..-îmi pare rău că aduc veşti proaste. aproape trădători . Calea Războinicului. -Desigur că sîntem de partea voastră. cît se poate de confidenţial. -Din fericire eu pot să poruncesc creştinului meu. -A. -Ai vorbit cu ei separat sau împreună? -Desigur. dar nimic din cele ce am sugerat nu s-ar.voi faceţi doar "sugestii"..da. Tsukku-«zn. Am mai spus-o şi înainte: acum fiecare trebuie să hotărască de partea cui este. -Aţi excomunicat un sărman nebun pentru un lucru natural ca împărţitul pernei. noi trebuie să ne supunem la.iar eu sînt prietenul vostru . Alvito o spusese hotărît. Alteţă. Alteţa. Alteţă.. dar cînd doi dintre convertiţii voştri se poartă altfel decît trebuie . -I-ai ameninţat că o să-i excomunicaţi? -Nu. nehl -îmi pare rău... -Ai "sugerat" doar anumite lucruri? De ce nu le-ai poruncit? -Aşa cum a spus Părintele Inspector. Alteţă.

iertaţi-mă. nehi Asta a fost întotdeauna politica noastră ne/t? Alvito ramase tăcut şi încercă să-şi pună mintea la treabă. Am încercat fiecare sugestie. da. Alteţă.-Pot să poruncesc eliberarea lui Anpn-san. Dacă e pirat. -Dacă ar fi după mine. nimic? -Nu. Vă rog. Alteţă. îmi închipui că o să aducă la el mulţi alţi corsari şi wako . Părintele Inspector şi cu mine. Nu se gîndise că englezul va deveni atît de apropiat lui Toranaga. -Nici o concesie. Alteţă. Alteţă. Neam dus la capăt promisiunea şi Domnul ştie că nu am reuşit. Pe mare poate că e pirat. Am încercat tot. Alteţă. fiecare idee pe care am avut-o. -Aici Anjin-jcn e samurai şihatamoto. deşi ar fi o ameninţare falsă. Alteţă. Ne-am dat cuvîntul în faţa lui Dumnezeu. -Nici o înţelegere. Un păcat de moarte. Dar chiar şi o ameninţare pentru un folos vremelnic. Aş risca pedeapsa veşnică. îmi pare rău. dar ei sînt cu totul împotriva voastră acum. vă rog să mă credeţi. -Feriţi-vă de el. şi nu e de încredere. nici un compromis. dar nu vreau să spun că asta ar putea fi folosit ca să-i aducă de partea voastră. dar eretic. -Vrei să spui că dacă ar păcătui împotriva credinţei voastre atunci i-aţi excomunica? -Da. nimic? -Nu. pirat. cu corabia şi tunurile lui. nici chiar una tainică? -Nu. pilotul este diabolic de deştept. -Cei doi daimyo creştini n-or să facă cu mine nici o învoială. Amîndoi au spus-o foarte limpede împreună şi fiecare în parte. 163 . Ce face un străin în largul mării e treaba lui. că vom încerca.mulţi. sau nu s-ar supune penitenţei. pentru că nu aş face-o niciodată decît dacă ar comite un păcat mortal şi nu s-ar spovedi. dar acesta este adevărul. ar fi o mare greşeală pentru mine. Mă rog lui Dumnezeu să se răzgîndească. eu i-aş ameninţa cu excomunicarea. Alvito ştia că fusese prins în cursă şi o parte a disperării sale începuse să se arate.

poate că preoţii ar putea să aştepte zece ani. Cine ştie. Riscul e prea mare ca să încerc şi nu e timp şi nu am puterea care îmi trebuie. Ştii asta. Are să fie în cele din urmă Cer de Purpură? se întrebă neputincios. aşezat ca un mare păianjen otrăvitor în Macao. -Mi-ai spune. Niciodată. Asaltul prostesc. toţi barbarii se vor supune şi vor pleca deîndată ca să nu se mai întoarcă nicicînd. Nu cred ce a zis An\w-san. ştiind că în cele din urmă Taiko va trebui să se umilească. Că lăcomia lor îi va face să-l continue.Atunci am să pierd. sînt destul de necruţători. da. spuse Toranaga. fără rost. indiferent ce vom face preoţilor. cred că n-o să mai fie nici un fel de negoţ. alteţă. dacă ai ştii? -Da. Dacă preoţii poruncesc încetarea negoţului. nehi -Da. trebuia să tolereze preoţii creştini. toţi daimyo creştini li se vor alătura şi atunci voi fi învins. pentru că ei vorbeau limba şi erau consideraţi de încredere de ambele părţi. v-aş spune. că negoţul este la fel de important pentru barbari. definind puterea absolută asupra trupului şi spiritului nesupusei lor turme. nu-i aşa? Dacă ei se aliază cu Ishido. cînd mă vor ataca? -Nu ştiu. Douăzeci de samurai împotriva unuia de-al meu. Nu putem aştepta zece ani.. Ca şi Taiko. spre Kyoto? Ura cuşca ruşinoasă în care se găsea. cît este pentru noi. Timp de doi ani nu fusese nici o Corabie Neagră. zdrobit de apăsarea grijilor. Nu poţi scăpa de adevăr. Bunăvoinţa lor ca misifi în •drumurile Corăbiei Negre era vitală. Iscoadele raportaseră că Marele şef al Preoţilor. îşi aminti vremurile în care Taiko încercase să scape de preoţi şi totuşi să încurajeze comerţul. şi Goroda înaintea lui. gîndi Toranaga. Fără preoţi nu ar fi fost negoţ. nici chiar 164 . Am încercat o dată şi n-am reuşit. uitînd de edictele sale şi de trădarea şi revolta pe care preoţii o sprijiniseră. în cel de-al treilea an el se înclinase în faţa sorţii şi chemase preoţii înapoi. gîndi Toranaga şi privi departe în noapte. -Care-i planul lor. poruncise încetarea comerţului ca răspuns la edictele de expulzare ale lui Taiko. Iar dacă vreodată preoţii ar fi fost definitiv alungaţi din împărăţie. pentru că preoţii erau la fel de nedespărţiţi de negustorii portughezi ca muştele de pe un cal. Mă îndoiesc.

iscoade.sîrit samurai. provizii nesfîrşite. Dacă Anjin-san spune întreg adevărul şi dacă .şi ăsta-i un uriaş dacă -. Kyama. aceştia doi ar putea cuceri uşor întreaga insulă şi atunci ar avea trupe fără număr.cinci. Momentul este foarte potrivit. cu un loc veşnic la dreapta zeului creştin. îşi vor jmne toată influenţa şi toată puterea lor de negoţ şi navigaţie în mina unuia dintre marii daimyo creştini.dacă ar 165 . Dintre aceştia mai mult de jumătate . ajutaţi de Harima din Nagasaki. a tuturor. ca să-i sprijine pe aceşti daimyo creştini . leprosul. e că fanaticii şi netemătorii preoţi creştini. Doar ei singuri. indiferent cît de mulţi ar fi invadatorii barbari şi preoţii lor. stafia care în taină i-a înebunit pe Goroda şi pe Taiko şi acum îşi arată din nou faţa hîdă. Prin împărăţie mai sînt poate alţi cinci sau şase sute de mii de creştini.aşa cum aproape că au făcut-o ultima dată. toată mătasea şi Nagasaki. . n-au făcut-o niciodată. cu armate de samurai şi cu războiul civil întins în întreaga ţară. Douăzeci de ani e prea mult.şi dacă dăm afară din imperiu toţi barbarii. asta ar putea în cele din urmă să-i dea acestui daimyo putere absolută asupra noastră. împreună. Dar aliaţi cu unul dintre ai noştri. Acum au împreună patru sute de mii de samurai. nu mai aparţine de mult acestui pămînt şi desigur. fără dureri. îmbrăcaţi în fier şi înarmaţi cu cele mai noi muschete. la început. nu sînt o primejdie împotriva forţelor noastre copleşitoare. ar fi promisiunea unei vieţi veşnice. Mai mult. Iar cel mai rău adevăr dintre toate. Kyama sau Onoshi? E limpede acum că trebuie să fie planul preoţilor. Baza lor este în Kyushu şi insula asta îmi e peste mînă.convertiţii iezuiţilor . Nu poţi scăpa de adevăr. dintre marii daimyo creştini. Dar care daimyo? Amîndoi. sau asasini . în raiul creştin. răsplata lui Onoshi pentru sprijinul duşmanului său. Zece ani e prea mult. pentru că Onoshi. Am zdrobit hoardele lui Kublai Han şi putem face faţă oricărui invadator. toate vasele trebuitoare. toţi presăraţi cu pricepere printre forţele celorlaţi daimyo. dacă ar fi împinşi prea tare. Dar care va fi ultimul purtător de steag? Kyama. Nu cred că chinezii îşi vor schimba obiceiurile. o să le trebuiască zece arii barbarilor englezi ca să umple golul. vor alcătui o forţă de invazie din conchistadori la fel de fanatici. o uriaşă masă de posibili trădători. dacă chinezii vor încuviinţa să facă negoţ cu ei în locul barbarilor din sud.

de.aşa cum a explicat Anjia-san. Alteţă. Ce plan? ar fi dorit să strige disperat. dar cel puţin pot să fac nedoriţi pe domeniul meu. că s-a întîmplat de cincizeci de ori în acea Lume Nouă a lor. să intre în imperiu. cu mîndrie şi curaj. Acum şi Atunci şi pregăteşte un nou plan pe care să-l pui în aplicare. din care preoţii creştini s-au hrănit într-una de atunci. Pămîntul a fost însemnat. ale tuturor şi astfel asupra sufletului acestui Pămint al Zeilor . Cît despre 166 . E oare planul deja hotărit cu Ishido. deja. Nu-i nici unul! -Mă întristează că aceştia doi rămîn cu adevăratul duşman. te cred. . Harima.să moştenească pămîntul nostru şi tot ceea ce cuprinde . dar ei au puterea. aşa că am să mi-l ţin şi eu pe al meu. Uitare sau Cealaltă Viaţă. dacă vor sosi vreodată.. Cîţi sînt oare cu toţii în întreaga Japonie? Cincizeci sau şaizeci. apoi se folosesc de el împotriva alor săi.Da. caută armonia. Am văzut asta la Nagasaki. Deci.porunci-o preoţii. pînă cînd înghit tot ţinutul. Alvito 8 privea compătimitor. oare. pe ceilalţi Păroşi.îndată? Ce ar trebui să fac? Nimic mai mult decît de obicei. în ceea ce mă priveşte. Cred că tu şi Părintele Inspector v-aţi ţinut jurămîntul solemn. Puteţi să începeţi să construiţi templul la Yedo deîndată. Viaţă sau Moarte. în taină? Să-i dau drumul lui Anjin-san asupra Corăbiei Negre i Nagasaki. cînd încercarea lui Taiko s-a dovedit o greşeală nemaipomenită. Convertesc un rege. zeci de mii au fost martorii arderilor pe rug. Şi de ce n-ar face-o? Ar avea de câştigat ceea ce doresc mai mult decît viaţa: putere absolută asupra sufletelor noastre. văzmd greutatea ce apasă sufletul său. Ai răbdare. preoţii nu au reuşit în încercarea lor. -Jur că am încercat. Nici unul dintre preoţi nu şi-a renegat credinţa. Şi cred. Sînt pregătiţi să moară bucuroşi pentru credinţa lor. Şi este atît de uşor să ne cucerească această mică şleahtă de preoţi barbari. dar asta n-o să-i abată de la drumul lor neobosit şi ăsta e desigur un adevăr.. pune deoparte toate grijile despre Eu şi Tu. cu numele zeului lor pe buze. e Kyama. Noii barbari nu vor fi nici ei bine-veniţi. zeci de mii au fost convertiţi şi acest "martiriu" a dat religiei creştine un nemăsurat prestigiu. Nu pot să opresc preoţii. Doamna Ochiba şi Yaemon bine îmbrobodiţi? Li s-a alăturat.

.. afară doar. Mă rog lui Dumnezeu ca duşmanii voştri să fie împrăştiaţi ca pleava şi să primiţi mulţumirile Cerului. Apoi nu vreau să fiu deranjat pînă în zori. Toranaga porni către han. -Mulţumesc. Ştiu că nu veţi regreta. Alteţă. apropiindu-se grăbit.. Alteţă. spuse tînărul. luminată de lampioane de hîrtie. Le-am spus la mînie. prietene. -Cine l-a ales? -Te rog. tată. abia fiind în stare să vorbească. fiindu-i milă de bărbatul atît de mîndru. -îmi pare rău pentru cuvintele mele aspre.. -Mulţumesc. împrăştiate de cealaltă parte a rîului. -Ai îngăduinţa mea să-ţi spui slujba mîine. Fie ca Atotputernicul să vă bine-cuvînteze şi să vă ia în grija Lui. După o pauză spuse cu aceeaşi voce depărtată: .. acum. asta nu trebuie niciodată întreruptă. Aşteaptă în caz că vrei să-l vezi. 167 . Ceremonia Ceaiului. I-atît de mult. -Naga-so/j. din mijlocul grădinii. -Unde este doamna Mariko? -Acolo. Toranaga se ridică fără grabă. asta-i karma. ei bine. de partea cealaltă a podului? N-am înţeles bine? -Anjin-sa/i? -E în camera lui. Vă mulţumesc din tot sufletul. Toranaga clătină din cap. Dar cit de timp toate astea. cu Buntaro-jra/J. -Nu. Toranaga ridică din umeri. urmat de gărzile sale.. Să întrerup cha-no-yu? Cha-no-yu era un ritual tradiţional.Anjin-san. Unde sînt Omi şi Yabu-san? -La hanul lor. mi-ai cerut să le găsesc un han. -Am să vorbesc cu el mîine. -Da. Alteţă.. spuse. iartă-mă. nehl Alvito mulţumea fierbinte lui Dumnezeu pentru mila Lui şi neaşteptatul dar.. Naga arătă clădirile mărunte. Alteţă. inclinîndu-se adine. arătă Naga către umbrele care se mişcau înăuntrul micii Case de Ceai. Alteţă..Mă duc să fac baie. Din nou. de-a lungul celuilalt mal. spuse Alvito.

Toţi creştinii pot să meargă. îndreptîndu-se către pod. tată. Naga-j«m. Naga privi înapoi către luminiş. mîine. . tată? -Cum? Oh. am înţeles.. -Nu l-am văzut niciodată pe seniorul Toranaga părînd atît de copleşit. da. Sînt sigur că acel om trebuie să fi distrus armonia tatălui meu. Mai vrei să vînezi în zori? -Să vînez? Ah. urmat de garda sa personală. y^ -Bun. cu un singur samurai de escortă. niciodată. între patru ochi. -Barbarii mă fac şi pe mine să mă înfior. -Eu? -Din propria ta voinţă. foarte tulburat de această purtare. Alvito tocmai pleca. nehl Ar fi putut să arunce vreo vrajă şi asupra stăpînului nostru? -Nu. Nu cu tatăl meu. Tsukku-. Trebuie sa fie. -Te simţi bine. îţi mulţumesc pentru idee. 168 . asta ar fi o idee foarte bună. Şi tu. Spune-i asta lui TsukkiKan. -Alteţă? Toranaga se răsuci spre el. Niciodată. Toţi samuraii se înclinară adînc. -Eşti surd? Nu înţelegi cele mai simple lucruri? -Te rog să mă ierţi. De ce? -Nimic. bine. dar el nu-i băgă în seamă.Poate să fie ceva în legătură cu el. urmărind privirea goală a tatălui său. la fel de nedumerit. Ah. -Ce se întîmplă cu stăpînul nostru? -Nu ştiu. asta e o idee bună. da. da. .Naga aşteptă liniştit. Ai auzit despre ceartă? Tsukku-sa/i şi ai lui ţipînd şi certîndu-se ca nişte eta fără bună-cuviinţă? -Da. Mă simt bine. da. te rog să mă ierţi. dacă vorbeşte şi limba noastră atît de bine. Se spune că preotul barbar e vrăjitor. Da. dezgustător. noapte bună. apoi porni la întîmplare.sa« mi-a cerut învoirea să facă o slujbă. Toranaga reveni la starea lui. Ei. Un ofiţer se apropie de Naga. -Alteţă? -în prima zi a Noului An vei deveni creştin. Ai grijă de asta. da. Yoshinaka-ja«. niciodată.

El repetă gesturile simetrice ale ceremonialului ceaiului şi îi oferi din nou. îi întîlnise palai. aşa cum era de aşteptat din partea ei. Adăugă o lingură de apă rece. Cu multă grijă spălă şi usca după ritual ceştile. Buntaro deschise ceremonios caseta din pămînt ars pentru ceai. era pace între ei. Ea îl rugă să guste ceaiul el însuşi. din dinastia T'ang şi. în după-amiaza aceasta nu fusese. apoi sorbi din nou. care stătea în genunchi în faţa lui. o săgeată în gîtul preotului acela l-ar scuti pe stăpînul nostru de multe neca/uri. -Poate că ar trebui să-i spunem lui Buntaro-sa/j despre seniorul Toranaga. Se înclină către ea şi primi plecăciunea ei de răspuns. Cu multă pricepere luă în lingură exact cajititatea necesară de pudră verde şi o puse în cupa de porţelan. Ca unul dintre sălbaticii. Toate cuvin169 . aşteptă. admirînd lichidul verde şi sorbi de trei ori. în necunoscuta insulă Hokkaido.chinul. dar acum fuseseră împinşi către nord. aşeză ceainicul pe trepied. îi întinse ceaşca.. aşezîndu-le pe amîndouă la locurile lor. Tatăl meu mi-a spus limpede că nu trebuie să întrerup cha-no-yu. fără toarte. folosind o bucată de bumbac imaculată. El sorbi de cîteva ori pînă tind termină ceaşca. luă lingura de bambus. golind-o. El e ofiţerul nostru superior. Ea se înclină şi o luă cu acelaşi rafinament măsurat.Dacă ar fi după mine. Pe dată. dispreţuiţii barbari păroşi ai triburilor Ainu care trăiseră de mult pe aceste pămînturi. -De acord. -Da. Un străvechi ceainic de fontă cînta deasupra cărbunilor. se simţise necioplit şi vulgar. începînd ultima parte a ceremonialului. se închină către Mariko. Celelalte fură politicos refuzate. cu aceeaşi grijă. dincolo de strîmtoare. în pacea şi liniştea căsuţei. Cu aceeaşi graţie liniştită turnă apa clocotindă în ceaşcă. şi-i oferi ceaşca. Cha-no-yu luase sfîrşit. Apoi făcu o a treia şi o a patra. dar mai tîrziu. cel puţin în acest moment. Buntaro era mulţumit că-şi dăduse toată silinţa şi că acum. în contrast cu perfecţiunea ei fragilă. apoi plimbă grijuliu lingura de bambus prin vas. Am s-aştept pînă se va sfîrşi. ca întotdeauna. ca pulberea şi apa să se amestece perfect.

Alteţă? întrebă cu blîndeţe. pentru la noapte după cină. cu ochii plecaţi. de-a urla şi de-a schilodi şi zdrobi. Sudoarea îi curgea de-a lungul spatelui şi şoldurilor. iar el dori s-o zdrobească de pămînt. Aş fi onorat dacă mi-ai fi oaspete după aceasta.Mai vroiai să-mi spui şi altceva. atunci nu domnia-ta trebuie să te schimbi. el roşise. îndelung repetate şi cîntărite. iscînd în el dorinţa de a ucide.Sînt ani de cînd noi.tele. îi spusese. neh? -Desigur. -Eu sînt cea onorată. Era atît de minunată şi fragilă şi unică. oarbă.Ai să. Deîndată ce putuse îi încredinţase toate sarcinile 170 . Ai să rămîi la han la noapte. nu te-am invitat niciodată. iar pieptul şi capul îl dureau cumplit. e din cauza mea. Şi de ce ai face-o? Dacă e vina cuiva. Dacă cineva a greşit. adăugind: . cu părul ridicat într-un coc înalt. conştient că alţii priveau. încurcat. -Am oprit Casa de Ceai pentru o noapte. apoi să fugă departe şi să-şi înfigă pumnalul de-a curmezişul pîntecului. Ni s-a poruncit să fim la cină alături de seniorul Toranaga. Ea se înclină şi aşteptă cu aceeaşi privire plecată. răbdătoare. Nu m-am schimbat deloc. ci eu. Alteţă. -Aş vrea armonie între noi. Apoi o părăsise şi dăduse porunci amănunţite pentru întreaga coloană de bagaje. supuşi şi totuşi. ştiind că era un gest prostesc.. -Te iert. fără să vrea. dominînd-o cu înălţimea lui. -Dar domnia-ta nu crezi. pentru el plini de acea răceală întunecată care-l făcea întotdeauna să cadă într-o furie neputincioasă. iar vocea i se asprise. Alteţă? în ciuda hotărîrii sale. pătîndu-i chimonoul. .. dar în noaptea asta cred că ar fi bine. te rog să mă ieJţi. . şi mai mult.. Anjin-san şi Omi printre ei. da. de-a se purta într-un fel in care un samurai n-ar fi trebuit să se-poarte niciodată. spusese.. Apoi izbucnise. O văzu privind în sus către el. îi pieriseră din minte şi o invitase. la cha-no-yu. lăsînd durerea veşnică să-i cureţe focul din suflet. lipsit de eleganţă şi o greşeală nemăsurată: -Seniorul Toranaga a spus că a venit vremea să stăm de vorbă.

gîndindu-se la ceea ce trebuia să facă. Iar prima treaptă spre perfecţiune era curăţenia absolută. Avea puţin timp. că ea acceptase. Florile aşezate în takonama erau desăvîrşite. mai mult o colibă. se schimbase din nou în imbrăcăminte mult mai sobră şi se grăbise înapoi către grădină. unde numai gazda trebuia să facă totul şi fără greşeală. apoi. dar modest. grijuliu. îşi adunase întreaga tărie şi pornise înapoi către poarta grosolană a grădinii şi stătuse acolo un timp. Apoi se îmbăiase meticulos. discret şi nepretenţios.sale lui Naga şi se grăbise să plece. lămpi de ulei. bolovanii şi grădina împrejmuitoare. Frecase. pentru o pretinsă treabă foarte importantă. era imperfectă. Zăcuse întins pe malul rîului. ca şi grădina. pe nisip alb. Imediat ce putuse. cărarea şerpuitoare şi lespezile înfipte în iarbă şi. La noapte ar fi vrut ca totul să fi desăvîrşit. îşi spusese. Desigur casa.cele mai bune din Yokose". Cînd fusese singur. măturase şi periase. Servitorii aduseseră deja lucrurile pe care le poruncise mai devreme . în josul rîului. trăsese zăvorul porţii şi mersese în vestibul. lăsîndu-se cufundat în umilinţa muncii manuale care era începutul Ceremoniei Ceaiului. ca să ardă corect. Pînă la asfinţit terminase cele mai multe pregătiri. Nu-ţi face griji. 171 . aşezase jos săbiile şi începuse să facă curăţenie. fără să-i pese de siguranţa sa şi se bătuse cu riul pînă cînd capul i se limpezise şi durerea din piept dispăruse. în cele din urmă mulţumit. deja impecabile. Curăţase încă odată ustensilele. trebuia să înceapă. suferise tortura mesei de seară şi cîntecele. în cele din urmă. O încercare ţărănească de a imita o Casă de Ceai adevărată. Acum. Mai întîi mica încăpere de primire şi bucătăria şi veranda. Schimbase locul cîtorva dintre lampioane. va trebui să meargă şi aşa. încercînd să se adune. încuiase poarta. plonjase gol în mijlocul torentului. pînă cînd totul devenise fără pată. Apoi. vase de pămînt şi ustensilele de curăţat . stropise cu apă lespezile şi copacii care acum purtau ici şi colo luminiţe tremurătoare. totul foarte nou. pînă cînd mica grădină devenise un tărîm de basm cu picături de rouă dansînd în căldura adierii de vară. apoi puse fitile lămpilor cu ulei.tatami. îşi scosese chimonoul. Bucăţile de cărbune alese cu grijă fuseseră aşezate răbdător într-o piramidă. Noaptea va ascunde multe greşeli şi luminile vor ajuta să umple golurile.

dacă ar fi fost invitat. -Bine ai venit. verdele cel mai profund era culoarea obi-ului. cel mai înalt daimyo şi ultimul samurai. începînd ritualul.. anotimpul morţii. îi auzise paşii pe lespezile de piatră. în sus. fără cusur. ca şi trandafirul. către verandă. părul ei . Nu plînge pentru timpul descreşterii. făcută dinadins aşa îneît cel ce intra să se simtă umjj. vorbind cu ajutorul florii. cu o plecăciune. ultimul şi cel mai important. bucură-te de timpul noilor începuturi şi trăieşte răceala glorioasă a aerului de toamnă în această seară de vară. Chiar şi ea trebuise să se aplece ca să poată trece prin uşa scundă. Mai întîi ea cercetase aranjamentul floral al soţului ei. El servise gustăril e simboli ce pe o tavă lăcuită. sunetul mîinilor ei spălînduse după ritual în bazinul cu apă proaspătă de rîu şi apoi uscîndu-le. pe deplin în armonie cu cele înconjurătoare.curînd tu şi eu vom dispărea şi doar pietrele vor rămîne. Chimonoul ei era cenuşiu închis cu o urmă de aur ars la cusătură. Primul pas spre perfecţiune al unui cha-no-yu era curăţenia. Chiar şi un ţăran. potrivindu-se cu chimonoul de dedesubt. gazde şi oaspeţi.. Totul era gata. să se potrivească spiritului unui anume oaspete sau oaspeţi. cînd pămîntul începe să doarmă. O privise desprins de sine însuşi.simplu. ac ce ptî nd uşi rol ul.■ Ceainicul începuse să erate şi el fusese mulţumit că sunetul era îmbogăţit de mica bucată de fier pe care o plasase atît de grijului pe fund. deplina simplitate. apoi o aşezase pe pietre roşii. încă doi pînă la intrarea acoperită cu o draperie. sugerase el cu ajutorul florii. îi spusese el. Vine toamna. subliniind coloana albă a gîtului şi chipului. îngenunchind în faţa lui. Beţişoar . doar pietrele vor rămîne . ca un omagiu şi se apropiase. Alesese inflorescenţa unui singur trandafir sălbatic şi pusese o singură perlă de apă pe frunza verde. Curînd lacrima va dispărea. -Sî nt on or ată . re pli ca se ea. Trei paşi uşori. neîmpletit şi neîncreţit. al doilea. La cha-no-yu toţi erau egali. adîncit în starea de transă pe care cîte un maestru al ceremoniei era destul de norocos să o trăiască. Ea se înclinase către floare.

cîteva flori sălbatice găsite pe malul rîului. fiecare 172 . pe care el le pregătise după datină şi pentru a completa efectul. feliile de peşte pe orez. Cînd terminaseră de mîncat el ridicase tava.ele aşezate exact cum trebuiau. împrăştiate într-o dezordine desăvârşită.

Ai fost desăvîrşit. După ce privise totul şi îşi cîntărise sufletul în lumina lor. ce clocotea încet şi. încă odată îşi curăţase mîinile şi gura cu apa rece. -Pentru mine totul a fost fără cusur.mişcare subliniată ceremonios ca să fie privită şi judecată şi ţinută minte şi o dusese prin uşa scundă către bucătărie. -A fost cea mai frumoasă ceremonie pe care am văzut-o vreodată. Dacă a fost cum trebuie. Şi-acum totul se apropia de sfirşit. mersese din nou în grădină către bazinul puţin adînc.un munte incandescent pe o mare de nisip orbitor de alb. din bucătăria ascunsă privirii. în tăcere. Umbrele aruncate de cele cîteva lampioane pe care el le aşezase aparent la întîmplare. păstrîndu-se în liniştea ei. pe care în decursul veacurilor natura îl săpase în stîncă. A fost doar ceva obişnuit . eşti oaspetele meu. Mariko privise focul. mişcată de cinstea neprefăcută din glasul lui. Dar simţea puterea ochilor lui. uscîndu-le pe un prosop curat. Ceremonia Ceaiului se sfîrşise. Acum viaţa trebuia să înceapă din nou. aşezîndu-se la locul ei. Marikosan.tu l-ai făcut mai bun. Şi o servise. 173 . -Nu. Singură. Dar. fără încă să accepte sfîrşitul sau să tulbure pacea ce o înconjura. în pace.ascultase sunetul şuierător al focului amestecindu-se cu oftatul ceainicului de deasupra. spuse el. schimbau dimensiunile lucrurilor. proaspătă. . cărbunii . spuse ea. te rog să mă ierţi. te rog. te rog să mă ierţi. A fost ceva obişnuit. -Aş fi onorată. -Mă simt onorat. simţindu-se copleşită de tristeţe. Un timp Mariko rămase nemişcată. el spusese: -Poate acum ai dori puţin ceai. tulburat de o asemenea neaşteptată laudă. nu te tulbura prea mult din pricina mea. n-au putut să fie şi ei de faţă. Cit de trist că alţii. făceau ca insignifiantul să pară deosebit şi îmbrăcau totul într-o armonie perfectă. Tu eşti perfectă. dedesubtul trepiedului . fîşîitul pînzei pe porţelan şi apa curăţind vasele deja curate. -Nu. Cînd se întorsese. Un timp ocfaii ei hoinăriseră pe grinzile din lemn cioplite brut şi pe bambusul şi rădăcinile ce alcătuiau acoperişul. şopti ea. Ochii ei străluceau în lumina pîlpîitoare. O lacrimă alunecă din ochi şi căderea ei îi sfîşie inima. mult mai merituoşi decît mine. a fost pentru că ai fost aici.

Simţi lacrimile fierbinţi pe obraji. -Nu putem. el spuse: -Dacă datoria noastră ne-ar îngădui-o. Te rog să mă ierţi.sau oricine altcineva . Sufletul meu cîntă de bucurie. Tăcut. Mai mult decît atît. Mai tîrziu.Te rog.. el apucă cleştele şi îl puse la loc. nici eu. Amîndoi alunecau într-o dulce melancolie.Tot ce fac eu . -Ce trebuie să fie va fi. Privi lacrima de pe frunză. Asta ar însemna că nu ne-am îndeplinit datoria. Un zîmbet timid. mulţumiţi unul lingă celălalt. acum. uniţi în umilinţă. Datoria noastră este către seniorul Toranaga. Ceilalţi n-ar fi mţeles. 174 . privi lacrima şi ramura ce părea şi mai mică în pumnul lui uriaş. . doresc din tot sufletul să trec dincolo. . uniţi de simplitatea acelei unice lacrimi. dar noi nu trebuie să plecăm înaintea stăpînului nostru. Sînt pregătită. Ea luă pumnalul pe care îl avea în dbi şi-l aşeză în faţa ei pe tatami. Ai perfectă dreptate în privinţa datoriei noastre-. -Da. -Nu. Cîteva scîntei dansară prin aer.nu-i pe potriva acestei frumuseţi. Asta e toruLA fost doar pentru tine. Cum aş putea să-ţi mulţumesc? El ridică un fir de cimbru sălbatic şi cu degete tremurătoare se aplecă înainte şi-i prinse blînd una dintre lacrimi. De obicei ea s-ar fi simţit ruşinată din pricina lor. . ţi-aş cere să mi te alături în moarte. în tăcere. -Aş merge alături de tine. Nu pot să-ţi îngădui. dar acum nii o deranjau. Are nevoie de fiecare vasal de încredere pentru încă puţin timp. pornind din vîrful muntelui. -Atunci. Acum. răspunse ea deîndată. Da. îţi mulţumesc.Mulţumesc. iartă-mă că sînt egoistă. care deveni un vulcan în erupţie. te rog. Hai să păşim în moarte.Tu ai fost. ştiind că ceea ce fusese dat fusese reîntors în puritate. bucuroasă. îngăduie-mi să pregătesc drumul. Nici tu. O bucată de cărbune căzu de pe munte şi fără să" se gîndească. -Aş fi fost fericită să plec în noaptea asta. Tu şi eu nu putem întoarce lumea.

-Da. El se încruntă şi mai mult privind lumina de la flacăra unei luminări reflectîndu-se în lacrimă într-un milion de culori. > Privirile li se întîlniră.Lucruri care privesc viitorul casei noastre şi care trebuiesc făcute de mine. -încă o urăsc. Vreau să mă încredinţez că toate aranjamentele familiei. dar întotdeauna ai urit marea. -Dar singură? * . . e datoria ta. primejdios să pleci. Poate. fără să-i mai pese acum că silueta îui masivă şi urîtă domina 175 . -Da.Da. dacă îţi îngăduie. Matiko-san? -Sînt lucruri ce trebuie făcute şi pe care numai eu pot să le fac. între noi şi seniorul Kyama. îl priviră împreună pierduţi în contemplaţie. . O privi cercetător. mulţumesc. Dar nu cred că ţi se va îngădui să intri acolo. Simt doar că trebuie să mă duc deîndată. -Atunci o să lăsăm timpul şi hotărîrea privitoare' la plecare în grija seniorului Toranaga. Ar fi neînţelept să stai în Osaka. -în cazul ăsta trebuie să pleci. foarte repede. spuse el încet. mulţumit de mica încăpere. Ar fi prea .. chiar şi o clipă mai mult decît este nevoie. . Cu seniorul Zataki aici şi cele două mesaje. sînt în regulă.Ce lucruri? .Tăişul ascuţit strălucea în lumina luminării. Bucuros că totul îuase acum sfîrşit. asta nu poate să însemne decît război. Banii şi zestrea şi pămînturile şi toate celelalte. privi înjur. -Trebuie să ajungi acolo repede? -Nu cred că o jumătate de lună sau o lună ar conta prea mult. Apoi el destramă vraja: -De ce Osaka. Chiar şi aşa trebuie să te întorci repede. Eu răspund pentru casă. nu ştiu. atunci pleacă..Dacă seniorul Toranaga spune că trebuie să pleci. -Pe mare va fi mai repede decft pe uscat. pentru căsătoria lui Saruji.Da. Mai e de înregistrat legal feuda liii mărită. Seniorul Hiro-matsu şi seniorul Toranaga cer asta.

-Mariko-san. care accentua dorinţa olarului de a nu ascunde simplitatea materialelor şi lipsa de făţărnicie a muncii sale. în afară de săbii şi arc. Mi-am amintit din nou că trupul nu-i decît o colibă în sălbăticie. îfi mulţumesc că ai venit. -Ar fi ultimul lucru pe care l-aş vinde vreodată. lăsînd o geană îngustă. cu capac. apoi ridica timidă cuita de ceai din vremea dinastiei Pang. braţele lui mai groase decît gîtul ei. Atît de desăvîrşită pentru o astfel de ceremonie. neregulată.ft#i. fiecare dintre coapsele lui mai groasă decît mijlocul ei. M-am simţit bine aid. -E atît de minunată. Mi-ai dat atîta fericire. începu să înfăşoare cutia în învelitoarea ei de mătase. Era un vas simplu. Şi aceasta. ia-o. ai . Ea ezită. Cînd termină. Dacă n-ai fi fost tu. -Totul a fost desăvârşit. dacă casa noastră e îndatorată cuiva. Totul a fost perfect. ştergîndu-le. 176 . Grădina şi felul în care ţi-ai folosit măiestria ca să ascunzi lipsurile cu lumini şi umbre. bucurindu-se de atingere.afecţiune. Da. te rog. îi spuse. Buntaro-. Chiar şi caracterul pe care l-ai scris pe prosop. în noaptea aceasta. Smalţul cafeniu-gălbui nu acoperise tot vasul în curgerea lui. dar dacă plata vasalilor mei îţi creează greutăţi. Buntaro o cumpărase de la Sen-Nakada. Vorbea cu glas coborît şi sincer şi stătea puţin aplecată înainte. mai bună decît îndrăzneam să sper. pe care el pusese preţ în viaţă. Ca să-şi ascundă emoţia.lucrurile din jur. -Asta a fost o încăpere minunată. pentru douăzeci de mii de koku. El se înclină stînjenit de atîtea laude. fără nici un fel de ornamente. Din nou. -Te rog să mă ierţi. murmurase ea. Ai fost cu adevărat un maestru în noaptea aceasta. o puse în caseta ei şi o aşeză cu grijă în faţa ei. de porţelan dezgolit. afecţiunea a fost cuvântul potrivit. -Niciodată! Era singurul lucru. ia asta. lacrimile îi curseră pe obraz. Pentru mine. Marika-san. vinde-o. n-aş fi făcut niciodată un cha-no-yu aici şi nu m-aş fi simţit niciodată atît de contopit cu eternitatea. atinse din nou cutia de ceai. cel mai faimos maestru de cha-no-yu din citi trăiseră vreodată. Mă bucur atît de mult că ai venit la Yokos6. -Te rog să mă ierţi.

Nu pînă ce nu va deveni un maestru de chd-no-yu. apoi adăugă întunecat: -Ah. Cunoştinţele lui. eu. spuse Mariko. ca şi tatăl său. cu o suită. pot să întreb de ce? -E prea primejdios ca să fie lăsat în viaţă. După un timp spuse : -Dacă e înfrînt înainte ca să mor. In asta casa noastră este puternică. Privi un timp pumnalul. înălţimii Şale Imperiale şi cere-i să-l primească. Seniorul Toranaga e deja sub vraja lui. făcînd-o să pară şi mai mult o statuie. 177 . ' -Da. Cui să i-o las? Lui Saruji? Ea privi către cărbuni si focul care mistuia vulcanul. Nu este o condiţie importantă la cha-no-yu să nu te prefaci? Da.Cu grijă.. va pierde dacă nu îi are alături de el pe Kyama şi Onoshi . -Nu.ţi pe Zataki. -Şi dacă seniorul Toranaga e învins sau moare înainte de venirea iernii. nu-i nimic de făcut pentru seniorul Toranaga. oricum va fi un mare măcel. Briza uşoară îi mişca firele părului. o să se răspîndească în ţară pînă la seniorul Yaemon. Desigur. Nu. neh ? -Seniorul Toranaga e bucuros de ştiinţa lui. MarikcKswj. Şi cele mai bune arme şi cei mai buni cai. Te sfătuiesc să laşi vasul seniorului Toranaga. sau dacă sînt mort. Faţa ei era diafană în întuneric. Karma lui e hotărîtă. fără să mă prefac. Stăpînit de gînduri sumbre îşi luă ochii de la pumnalul ei şi privi lăstarul de cimbru sălbatic şi lacrima pură. să hotărască dacă fiul nostru va merita vreodată să-l primească. -Atunci scrie în testamentul tău ca vasul să fie dus. Va învinge sau va fi învins. Şi să-l rogi ca.Nu ne-a mai rămas mult timp pentru noi. înainte de a muri. . aşa cum sigur că are să se întîmple? -Cum? -Aici. chiar şi la a cincea mînă. pot să spun în linişte adevărul. e destul pentru toţi. . T'ang merita să stea în preajma divinităţii. ideile lui de care am auzit. cutia T'ang este a ta. micşorindu-l. -Te rog să mă ierţi. Şi dacă învinge şi dacă e înfrînt. Asta ar fi cea mai perfectă alegere. care îl merită. între noi. sau unul dintre oamenii mei îl va ucide pe An]in-san. Buntaro-sa/i.Da.

Arcul îmi şoptea. în zori. pe tine şi pe Fujiko-sa/î.Da. Buntaro-san. L-am văzut atins de aripa morţii... în acea noapte-am simţit că te alăturaseşi lui împotriva mea. Privirea ei părăsi lama. continuă Buntaro cu aceeaşi voce liniştită. e atît de diferit în atît de multe feluri că de multe ori e aproape cu neputinţă să-l înţelegi. în mîini. care a fost îndepărtată de Omi-san. deşi nu reuşeşte. El privi în sus. Eu. cînd aproape că şi-a făcut seppuku. dar nu cred asta.Trebuie să fie cumplit să te naşti barbar. asta va fi condamnarea la moarte a lui Anjin-san. dar mintea lui e atît de diferită de a noastră. . săgeţile mele mă implorau să le las să-i bea sîngele.. Dacă a fost -japonez' înainte. aceea care s-a terminat prost. laşe. ce preţiueşte el. Desigur. A fost extraordinar.. a fost un gînd rău. dar a fost peste înţelegerea lui. Acum în încăpere nu mai rămăsese decit o lumină. -Te rog să mă ierţi. Nu e ca alţi barbari şi încearcă din greu să vorbească şi să se poarte ca unul din noi. Şi cînd. -Unii cred că Anjin-san a fost japonez într-o altă viaţă. spuse Buntaro.. Seniorul Toranaga crede că este foarte preţios pentru noi. îl privi îndelung şi nu răspunse. Flacăra unuia dintre opaiţele de pămînt trosni şi se stinse. Dar am dat la o 178 .-cerînd moarte. asta ar explica multe lucruri.Cînd seniorul Toranaga moare. dar aşa am simţit. acum. -E timpul să încetezi să-l mai înveţi şi să devii din nou japoneză. -Noaptea trecută. Şi tu. în Anjiro. cu pistoalele acelea mici. Dar sper ca ochii stăpînului nostru să se deschidă înainte de momentul ăsta.. Da. şi aş fi vrut să-l omor şi odată cu el. Cumplit. . încă o lampă trosni şi lumina ei se stinse. neh ? -Aş fi vrut să-l fi văzut. -Da. Odată am încercat să-i explic cha-no-yu.. Ochii lui coborîră din nou pe lama pumnalului. aşa cum face uneori. l-am văzut coborînd dealul. -Şi tu eşti sub vraja lui? -E un om deosebit. l-am urît în noaptea aceea. -Alteţă? -Cred că seniorul Toranaga e sub vraja lui.

Cu degete tremurînde îi aşeză grijuliu lujerul pe ultimul cărbune. Şi apoi. 179 . punîndu-l la loc în ascunzătoarea lui. Dormi. iar ceremonia. spuse. în tăcere. începu să plîngă de furie. către rămurica din mîna lui. -Atît de multă ruşine avem de îndurat. -Nu vrei să-l omor? . îşi ţinu respiraţia în faţa imaculatei ei frumuseţi. . tu şi cu mine. Aşa cum voi face şi eu întotdeauna. Oboseala începu să i se vadă pe chip. Ridică pumnalul şi i-l oferi. Zorii se întindeau pe cer înspre răsărit. Blackthorne o văzu ieşind din grădină şi traversînd curtea bine luminată. Apoi. mulţumesc. spuse el.Trebuie să faci ceea ce crezi că e datoria ta. ruşinat de proastele mele purtări şi de prea multul sake băut. urîndu-mi manierele proaste mai mult decit pe el.Du-te la han. -Da. convins în sinea lui că ea îl înşelase cu Ari]m-san. . de un verde crud. cu lacrima încă prinsă în capcana unei frunzuliţe. spuse ea. se înclină încă odată şi plecă. -în faţa Dumnezeului tău? -Da. vom lua totul de la capăt. Buntaro privi în jos.parte gîndurile astea şi m-am umilit. cea mai bună pe care o oferise vreodată. mulţumesc. Mariko se înclină şi acceptă pumnalul. nehl -Da. Paşii ei se pierdură în noapte. In faţa lui Dumnezeu. Lacrima dispăru cu un uşor fîşîit. Mariko-san? -Da. Ca soţ şi soţie. Frunzele. se răzgîndi şi îi dărui timpul şi pacea în aceeaşi măsură în care le primise de la ea. -Cînd arţarii îşi vor lepăda frunzele.Rămînem la han în noaptea asta. -Te învoieşti de bună-voie. începură să se răsucească şi să ardă. pentru că ea fusese un oaspete desăvîtşit. sau cînd te vei întoarce de la Osaka. -Da.

. -Alteţă? Mariko tălmăci imediat. mulţumesc.Buntaro-sa/î e un maestru. Da. la timp ca să urc pe punte şi să iau înălţimea soarelui. Priviră într-acolo. -Anym-san. Anjin-san. spuse Naga. -Da. Alteţă. gonten nasai. nu te-am văzut aici. mulţumesc. -îţi cer iertare.. 180 . Naga printre ei. -Bun.salut.-Salut. Alteţă. m-ai speriat. spuse Blackthorne. Pot să te însoţesc? -Nu.Da.. Prost dispus. -Oh . în dreptul porţii se auzi zgomot de copite. Purtători de şoimi şi hăitaşi şi gărzi. Du-te şi te odihneşte. El zîmbi şi arătă către soarele ce stătea să răsară. Mariko-sa/i. -Totul e pregătit. Dumneata. Samuraii aşezaţi la porţi şi la toate uşile îi priveau curioşi. . Toranaga ieşea din han. nu. Zîmbetul lui se lărgi. .Nu mi-am dat seama că a trecut noaptea. Alteţă. te rog. -. Maiiko-san. . Nu te-ai culcat încă? -Dimpotrivă. să mă trezesc chiar înainte de răsăritul soarelui. Vocea ei deveni aproape imperceptibilă cînd începu să vorbească în latină. -Vino cu mine. Eşti norocoasă. Chiar şi întunericul nopţii ascunde vestitorii nenorocirii. abia m-am sculat. cum a fost cha-no-yu? -Mai mult decît minunat. Cel mai minunat lucru. Alteţă. îmi pare rău. Toranaga îi făcu semn către un cal.. -Păzeşte-ţi ochii. .E un obicei pe care îl am de pe mare. n-ai vrea să mergi la vînătoare? Mi-ar place să te văd cum vînezi cu şoimii.Dumneata nu te-ai culcat încă? .

Şi atunci. Repetă un Ave Măria cu umilinţă şi apoi cerîndu-şi iertare după obiceiul ei şi ascultînd de poruncile stăpînului ei. în vecii vecilor. Nimic nu s-a schimbat . da. întoarcerea printre oameni îi dăduse încă odată o stranie şi neînchipuită înţelegere a vieţii. închise ochii şi îngădui trupului ei să se cufunde în moliciunea plăcută a aşternutului. puse pentru încă o zi pe Dumnezeu într-un compartiment al minţii. se rugă fierbinte. în timp ce-i răspundea răbdătoare lui Buntaro. pînă vor cădea frunzele. Slujnica o ajută să se dezbrace.Da. căci este dreptul lui? . Se ghemui în pat. Mariko se întinse. zîmbi ea. stăpînă. îţi mulţumesc pentru mila ta. dacă ar fi stăruit. Oh. Ceremonia Ceaiului o ridicase pe culmea unei ciudate şi atotcuprinzătoare linişti. să-şi şteargă fardul şi să-şi scoată peruca Apoi. I se păruse că pluteşte în afara ei. Era istovită şi fericită. atît de bucuroasă de pacea care exista acum. îi spuse slujnicei să rămînă în cameră şi să nu o tulbure pînă la prînz. Sfîntă Fecioară. pentru neasemuita amînare. Cînd galopau pe cărare se întoarse şi intră în camera ei. îţi mulţumesc şi mă închin ţie din toată inima şi din tot sufletul. sigură că răspunsurile ei ca şi purtarea. dacă Buntaro mi-ar fi cerut să împart perna cu el? M-aş fi împotrivit. . sublima şi plină de bucurie hotărîrea de a trece în moarte o ridicase pe c-olmi neatinse încă. fuseseră la fel de desăvîrşite.Mariko îi privi plecînd. Ce aş fi făcut. chiar înainte de a şe lăsa furată de somn. Oh. Mi-aş fi ţinut promisiunea faţă de el. . purificînd-o şi de acolo.

Surprins. Omi. a familiei. a viitorului. el există şi nici un singur daimyo nu are dreptul să împingă împărăţia spre dezordine. înconjurîndu-l pe Toranaga. Toranaga-noh-Minowara. Astăzi. cei doi daimyo erau singuri pe podium. dacă nu toţi. cortegiul trecu podul din nou. 0 întrerupse Toranaga cu vocea lui sonoră. Erau cu toţii înarmaţi pînă în dinţi şi deşi foarte disciplinaţi. Primesc invitaţia. Tu.pierderea onoarei.. Părintele Alvito stătea de-o parte cu alţi privitori şi Blackthorne. Yabu. cine ar fi dorit 182 . fără însă a părea să fie prea puternică. dacă s-ar fi ivit prilejul. Consiliului Regenţilor trebuie să i se dea ascultare. cu tot ceea ce însemna asta . fiecare samurai încerca să prevadă ce-ar putea însemna această întoarcere neaşteptată. prelungind începutul protocolar. -Am venit pentru răspunsul tău oficial. iar alţi patru sfetnici. indiferent de vîrstă. pregătiţi de luptă. a venitului. pe pernele mult depărtate sub cerul acoperit.CAPITOLUL 44 La Ora Caprei. chiar dacă dreptatea ar fi de partea lui. -Mă învoiesc să plec la Osaka şi să mă supun voinţei Consiliului.sau pentru încăierare. Toranaga îl primi pe Zataki cu acelaşi ceremonial domol. La timpul potrivit Zataki scoase cel de-al doilea sul.. Buntaro^tia că îl va însoţi pe Toranaga pe ultimul său drum şi-i va împărtăşi soarta -^ moartea cu întreaga sa familie. pentru drum . -Ai de gînd să te supui? începu Zataki. Toţi erau dureros de siguri că cei mai mulţi dintre ei. vor fi forţaţi să devină ronini. Dacă un daimyo se răscoală. Chiar dacă e ilegal. ? -Ascultă. al căror număr îi copleşea. care se răsfrînse de jur împrejurul luminişului. în faţa forţelor lui Toranaga. chiar dacă răul se împrăştie în ţară. Am jurat lui Taiko că n-am să fiu niciodată cel dinţii care să încalce pacea şi nu voi fi. porun citoare. Naga şi Buntaro stăteau pe pămînt. atîta doar că Zataki şi oamenii lui erau îmbrăcaţi uşor. se aşezaseră la o oarecare distanţă în spatele lui. împărăţia e mai presus de orice. Astăzi. răspunse Toranaga măsurat şi se înclină. strîmbîndu-şi neîncrezător chipul. toţi erau dornici de luptă pe viaţă şi pe moarte. Totul era ca înainte. Ishido îl duşmănea prea tare ca să uite şi oricum. Se aşezară ordonat. este datoria celorlalţi să-l distrugă.

"Cer de Purpură" şi soarta. Omi îl privea pe Toranaga fără să-l vadă. Karma. chiar cu acele puşti murdare? Nimic din toate astea . Chiar aşa. care-i trădase pe toţi. Căci desigur. într-o ultimă şi glorioasă rezistenţă. ne fi? Ne vom duce toţi. aşa cum este datoria noastră divină.. cum a făcut-o Ishido şi laşii care l-au sprijinit. Ochii săi se opriră pe ZataJd. viitorul şi prezentul. Pofta de sînge începu să-i întunece mintea. ca frunzele toamnei şi odată cu noi. doamna Ochiba şi Yaemon n-or să ne trădeze data viitoare. toţi fraţii. Căci ce rost mai avea să mai trăiască acum? Acum Kiku nu mai putea fi atinsă. cu vremea. Buddha. Mîna îi atîrna greu pe minerul săbiei şi în beţia clipei se imagină ţîşnind înainte şi retezîndu-i capul lui Toranaga. gîndea. oricît de mult o neagă el. Cînd? Cînd datoria mea e încheiată şi cînd stăpînul nostru e în siguranţă şi cu onoare pornit în Nemărginire. măcinat de ură. şi unchii. Doar moartea şi sfirşitul spiţei Yoshi. Da. ori pe cîmpiile Kyoto? Fără o moarte onorabilă în bătălie. şi mătuşile. nehl Acum seniorul Yaemon va fi cu siguranţă moştenitorul. fiecare dintre ei va muri. Stăpînul nostru a înnebunit. înaintea tuturor.să rămînă în viaţă cînd stăpînul lui renunţă la adevărata luptă atît de laş. fără fast şi ceremonie sau onoare şi cu capul înfipt într-o ţeapă. apărind eroic stindardul tatălui său? Fără grămezi de duşmani morţi peste care să te caţeri. Cum poate să fie atît de prost? Avem o sută de mii de oameni şi Regimentul de Muschete şi încă cincizeci de mii în jurul Osakăi. dă-mi putere! Acum sînt hotărît să-i iau viaţa lui Mariko şi a fiului nostru înainte de a mi-o lua pe a mea. ca să stăm la cîrma lumii. Noaptea trecută stătuse ca pe jar ascultîndu-i cîntecul. aici. poate în grabă. poate că ne vom război din nou cu China şi cîştiga de data asta. înmînîndu-i-l regentului Zataki şi astfel sfirşind ruşinoasa şaradă. contractul ei fiind cumpărat de Toranaga. Apoi să moară de propria sa mină. Poate că Taiko va trăi din nou prin fiul său şi. ştiind că era în taină doar pentru el şi 183 . nepoţii şi nepoatele. Seniorul Toranaga era fără îndoială ispitit în adîncul inimii sale să ia puterea. ca oamenii de rînd să-l batjocorească.şi surorile şi verii. Naga era uluit. Fără "Cer de Purpură"? Fără un război onorabil? Fără o luptă pînă la moarte în munţii Shinano.. sau într-o victorie sfîntă? Nici un fel de atac. gîndi abătut Buntaro. "Cer de Purpură" e de un milion de ori mai bun decît o împuţită de groapă singuratică. Voi avea nevoie de un secund de încredere. tatăl său.doar seppuku.

cît de minunat ar fi asta! Să-ţi alături sufitele în moarte ca o mărturie nemăsurată a dragostei de viaţă. Oh. şi prezent şi-ar fi atît de curat şi simplu. Furios.. veşnic. Dar.. răspunse Toranaga. apoi. Moartea e şi viitor. neh? Cu un efort. Şi acum şi asta. Reuşi să hîrîie: . Nu-i linişte în casa mea. Toranaga îl lăsă pe Yabu să se bîlbîie.. Dacă hotărăşti. desigur. îl întrerupse: -Bun. că ştiu că Toranaga m-a urît cînd i le-am arătat.Ce n-ai să faci? întrebă Toranaga. amîndouă erau atît de strivite de forţa pămîntului. Aşteaptă. Omi ieşi din visele sale cu mintea destul de limpede ca să-nţeleagă că trebuia să-l oprească pe Yabu şi să-l apere de la moartea bruscă pe care orice împotrivire faţă de Toranaga ar fi adus-o. încă copleşit de capitularea neaşteptată a lui Toranaga.. nu răzbunare. Sufletul lui Yabu ţipă "primejdie!". Un foc neostoit . Aşteaptă . -Primesc invitaţia Consiliului. -Capitulezi? Nu pornim la război? mugi Yabu. aşa cum vei primi şi tu! -Eu nu. strigînd în sinea lui de bucurie la darul acesta ceresc şi aşteptă ca dezastrul să coboare asupra lui Yabu. capitularea asta laşă! Parcă ar fi aruncat asupra mea un descântec. cu sau fără Yabu. şi trecut. trădătorul Toranaga. Omi blestemă şi se lăsă din nou furat de gînduri. . iar Midori e veşnic în lacrimi. Nici un fel de înţelegere. nu Kiku şi nu viitor. nu ieşire tainică de scăpare. eu. gîndi. Nimic nu mai e cum trebuie. mai întîi. batjocoritor..el şi ea... o vrajă rea.de ce nu v-aţi sinucide împreună? Să mori minunat împreună.. Totul merge prost. vasalii tăi se vor supune. A lui Anjin-MWî? Poate.. prelungind scuzele. eu am să fac. N-am încheiat nici o înţelegere tainică cu Zataki. dar totul e pierdut. Nu săbii. Da.Eu. doar ceartă şi mînie. eu. Răzbunarea mea asupra lui Yabu nu se apropie.numai pentru el. dar îşi strînse buzele cu bună-ştiinţă. să fii împreună.. tocmită în orele nopţii trecute. 184 . Chiar cind Mura găsise săbiile. pricepînd că sfirşitul lui şi a spiţei sale erau acum sigure. Omi se trase înapoi de pe marginea prăpastiei. orice hotărăşti. Ai un viitor alături de ea.

frate. întîlnirea s-a terminat. Nu mai are rost. Vizită oficială? Zataki îl batjocorea făţiş: -Cită făţărnicie! N-am crezut niciodată că am să apuc ziua cînd Yoshi-Toranaga-noh-Minowara o să se ploconească în faţa generalului Ishido. Toranaga scrisese mesajul plin de înflorituri şi-I semnase. -Ce e mai important. . Caii loveau cu copita în pămînt. gata să cadă. mulţumit că prevenise atacul asupra lui Zataki înainte să fi început. . eşti în siguranţă. acoperind în întregime drumul ce ducea înapoi către trecătoare. Asta o să pregătească Consiliul pentru vizita mea oficială. frate. -Du-te şi adu-mi tot ce trebuie pentru scris! Acum! Ond Naga se depărta îndeajuns de mult.Se întoarse către Zataki. Din nou îi spuse lui Zataki: .Bine. . Cu coada ochiului văzu faţa lui Naga schimbîndu-se şi se răsuci spre el. tată. Numai pînă atunci."pe Buntaro. regentule. Hamali înspăimîntaţi alergau încolo şi încoace pe lîngă coloana pregătită de plecare. în scris. Toranaga respiră uşurat. poţi să laşi de-o parte al doilea sul. care ar fi dus la o răscoală imediată şi la un mare măcel. Şi în afara lui eşti în siguranţă.Cît eşti în ţinutul Izu eşti în siguranţă. îl cîntări din ochi. Pînă cînd mama mea îţi scapă din gheare. Luminişul şi curtea hanului erau pline cu samurai agitaţi şi nervoşi.Am să-ţi dau acceptarea mea oficială. . îndată. îşi coborî vocea şi vorbi aşa fel ca să audă doar Zataki. -Da. începuse să plouă iar norii îşi tîrau pîntecele la nici trei sute de picioare de pămînt. viitorul spiţei mele sau viitorul împărăţiei? Peste vale se lăsase întunericul. Se gîndi că toţi trei erau acum destul de în stăpînirea sa ca să nu mai facă vreun gest prostesc. dar nu îşi slăbi atenţia.Naga! Tînărul tresări. spuse Toranaga. trimiţîndu-l 185 . Ofiţerii strigau fără rost porunci aspre. dar mina îi părăsi sabia. atent. se bîlbîi el.Deci. Nu mai rămăsese nici o oră pînă la căderea întunericului. apoi pe Omi şi în cele din urmă pe Yabu.

Puteţi să vă bizuiţi pe mine. -Anunţă toate staţiile de poştă de-â lungul drumului şi pregăteşte-i în aceeaşi măsură pe toţi. încuviinţă din cap şi o aruncă trezorierului său.Dar de aici vei pleca direct la Mishima. apoi. 186 . îi îngădui lui Mariko să plece la Osaka. Omi trebuia să se aşeze la Mishima deocamdată. Da. Am hotărît calea. -Da. către Yedo. prin trecătorile munţilor. Omul sosi linguşindu-se şi îi prezentă nota în genunchi. continuă-ţi drumul pînă la Yedo cu Anjin-san. Ikawa Jikkyu. Mîine avea să se îndrepte pe drumul de coastă de est către Atami sau Odawara şi de acolo. Alteţă. Toranaga ieşi pe verandă. Toţi i se înclinară. cu toţi războinicii din Izu. A doua zi. la sfatul care avusese loc. Răspunzi de el pînă cînd ajungi acolo. Buntaro va comanda escorta. S-ar putea să pleci pe mare la Osaka. înţelegi? -Da. nu înţeleg. să adune şi restul oamenilor săi. Dă-i acest mesaj în mînă lui Hiro-matsu-ja«. Omi şi Yabu. ai primit dicţionarul de la preotul-san? -Vă rog. spusese: . Alteţă. Cînd totul fusese pregătit pentru plecare. fără să ţină seama de insistenţele lui Buntaro.prin curier lui Zataki. Supuneţi-vă! Le spusese că se va întoarce la Anjiro deîndată. ca să păzească acea parte a drumului Tokaido şi să pregătească palanchine şi cai destui pentru Toranaga şi importanta suită de care avea nevoie pentru o vizită oficială. Trebuia să-l sprijine pe Hiro-matsu. Totul era foarte cinstit. Apoi le făcu semn să-şi vadă de treabă şi trimise după hangiu. nu făcea nimic care ar fi putut împiedica trecerea pe acest drum. Chiar şi Omi îşi coborîse ochii sub privirea tăioasă. în ziua următoare lui Omi i se poruncise să se îndrepte către hotar. Toranaga verifică socoteală cu socoteală. eu carte primit. Ascultase toate argumentele lor în tăcere şi cînd terminaseră. apoi o chemă pe Mariko şi pe Anjin-san. . -îmi pare rău. Regimentul de Muschete trebuia să se îmbarce pe galere la Anjiro şi să pornească pe mare ca să-l aştepte la Yedo.Nu mai vreau să aud o vorbă. -Ai grijă ca totul să fie perfect. Mariko traduse. Anjin-san. care era la comanda tuturor şi să se asigura că duşmanul. cu Yabu la comandă. O să hotărăsc asta mai tîrziu. pe drumul principal.

. Toranaga nu le dădu atenţie şi întră în palanchinul lui acoperit din capătul coloanei şi trase perdelele. nehl . 187 . în ambuscadă. apoi se îndreptară către Blackthorne. Deznădăjduit. izbită de picături grele. gomen nasai. toţi hamalii şi sătenii se înclinară din nou. chipul lui lăsă să se vadă o parte din furtuna din sufletul lui. Alteţă? Ochii lui alergară peste ea. Omi conducea căruţa. -Ariergardă împotriva cui? pufnise Yabu către Omi. Urma să se grupeze în spatele lor. ridicară palanchinul şi porniră cu un pas săltat. cu umbrela ei portocalie din hîrtie îmbibată cu ulei. -Alteţă? El o ţintui cu privirea. Toranaga porni greoi către ieşire cu un samurai ţinînd asupra lui o umbrelă. nepăsător la revărsarea ploii. Yabu şi Naga porniseră dej a către Regimentul de Muschete. pînă la marginea pălăriei de bambus. a hanului. Cînd privi înapoi. car e era încă în susul drumului. toţi încordaţi şi plini de nemulţumire. Hamali de schimb şi coloana de bagaje venea în urmă. care privea din verandă. ca să-l aştepte pe Toranaga la trecerea crestei. apoi se opri. dar te rog să mă ierţi. -Da. Alteţă. Buntaro se îndreptă înapoi. în cele cîteva clipe de singurătate pe care le avuseseră înainte de a porni în galop. Deîndată şase purtători de palanchin. îi spuse ea. O escortă de samurai călare mergea în frunte şi altă gardă călare înconjura palanchinul.Da. Wakarimasu ka? -Hai. tălpile lor goale. toţi grăbiţi. Alteţă.-Cînd ne întîlnim la Yedo. arcuită. Buntaro trebuia să comande ariergarda.. ai să vorbeşti japoneză mai bine ca • acum. -Spune-i că-l fac răspunzător pentru tine. -Spune-i. către poarta înaltă. eu răspund pentru mine însămi. -Acum n-o să mai vedem frunzele căzînd. pe jumătate goi. .. toţi samuraii. ca să formeze altă ariergardă. tăbăcite. Buntaro se întoarse şi măsură distanţa pînă la capătul coloanei. -Mariko-ja/i! Ascultătoare. plescăind prin băltoace. ea se grăbi către el.Asta e după cum vrea Dumnezeu. Ca un singur om.

nehl -Ah. în curind capul coloanei dispăru în nori. am înţeles. încă zguduit de hotărîrea lui Toranaga şi de întreaga zi ce se vestea nefastă. Sări în şa şi porni în galop fără să se uite înapoi. aşa că-l înjurase din belşug. sau cînd ai să te întorci de acolo. cu un cal la fel de amărît. Aşteptă la adăpostul acoperişului să se domolească ploaia. ai să fii acolo cu seniorul Toranaga.. Blackthorne strigase la om să se mişte. Ploaia curgea peste ei. apoi şi palanchinul lui Toranaga şi el răsuflă uşurat. şi îi dăduse drumul cu mult noroc asupra unei ciocîrlii pe care o alungase din ce în ce mai iute către sud. piuă cînd o să ne întîlnim la Osaka. Ea îşi ridică ochii către el. în fruntea vînătorii. îmi pare rău. ca o cortină de lacrimi. Vînzătorul îi răspunsese obraznic şi strigase alte înjurături. i se pusese în cale şi îi răspunsese răstit. apoi Toranaga sosise şi arătînd către unul 188 . vînătoarea cu şoimi începuse atît de bine. Doar un vînzător de ulei cu faţa bătută de vreme. în dimineaţa aceea. spuse el. stăpîne. Maiiko-san.Sayonara. Apoi el spuse: . -Da. spuse ea. fără să şovăie sub privirea lui.Mergi cu Dumnezeu. spuse dis preţuitor. Alesese un şoim micuţ. Ea era uimită. N-am să te văd la Yedo? Desigur. Noroiul stropise marginea chimonoului. . Atunci am să te întîlnesc cu adevărat. cu aripi lungi. Mariko se înclină.. împrăştiind negustorii şi ţăranii din cale. -Oh. -Sayonara. cînd o să ne întîlnim acolo. el îi răspunse ţeapăn şi păşi prin mocirlă către calul său. dar la Osaka. se strecurase prin pădure de-a lungul unei cărări bătătorite. în fierbinţeala vînătorii. asta e după cum vrea seniorul Toranaga. dar vânzătorul ambulant n-o făcuse. neh ? O să ne revedem atunci. Picături cădeau de pe marginea umbrelei.Nu. O să ajungi aproape în acelaşi timp. -Sayonara. fără să se mişte. către o perdea de copaci. privid în urma lui. totul va începe din nou. îmi pare rău. aşa cum era privilegiul lui. 1 * * Blackthorne o văzu urmărindu-l cu privirea pe Buntaro.

Mai devreme văzuse peste cincizeci de samurai catolici scurgîndu-se peste pod către liturghia despre care Mariko îi spusese că avea să fie ţinută în curtea din faţa hanului unde trăsese Alvito. o baie fierbinte şi masaj şi. încercînd să se stăpînească. dar nu o purta peste halatul de baie sau 189 . Străjerul curăţase lama grijuliu. Blackthorne se supusese deîndată. -Afurisit să fii. îşi zise. Sabia dumitale a intrat acum în legendă. dintr-o dată." şi încă alte cuvinte pe care nu le înţelesese. folosindu-şi cingătoarea de mătase ca să protejeze oţelul. Chiar înainte de amiază se întorseseră la Yokose. nehl Blackthorne îşi aminti cum dăduse din cap. apoi urmase întîlnirea lui Toranaga cu Zataki şi după aceea. a fost şi a mea.aceeaşi sabie pe care Toranaga i-o dăruise."Vînzătorul de Ulei" i se va spune de acum înainte . Dar n-a fost numai vina lor. Lovitura lui fusese atît de-sălbatică şi atît de perfectă că vînzătorul de ulei mai mersese cîţiva paşi înainte de a cădea. sau să blestemi. Am strigat la acel om şi el a fost grosolan la rîndul lui.dintre străjeri îi spusese: "Ajijin-san. Ce altceva putea să urmeze? Blacktiiorne ştia că nu se putea întîmplă altfel. în timp ce ceilalţi strigau bucuroşi. Seniorul Toranaga îţi propune să numeşti sabia "Vînzătorul de Ulei". dă-i te rog sabia dumitale. ştiind că era adînc pe teritoriul inamic. spusese Blackthorne. despicat în două pînă la brîu. părintele Alvito îi apăruse în cale ca un duh al răzbunării. spunînd ceva ce Mariko îi explicase mai tîrziu. Chiar şi aşa. O băgase în teacă şi i-o înapoiase cu mulţumire. Aş vrea să nu-mi fi fost niciodată dăruită. apoi căzuse înapoi în melancolie. cu doi dintre acoliţii săi în urmă. ascunzîndu-şi nemulţumirea. Mina lui căută minerul săbiei. că a fost mîndru că i s-a îngăduit să încerce o asemenea sabie. o clipă. omorul îi spulberase bucuria vînătorii. cu toţi popii laolaltă. care-l priveau cu duşmănie. înainte de a înţelege ce se întîmplă. Aajin-san. samuraiul sărise la negustorul ambulant.El a spus doar. -Iisuse Cristoase. într-un moment de mulţumire. spusese Alvito. Toranaga izbise cu pumnul în oblîncul şeii. deşi el ascunsese asta cu grijă pentru că Toranaga fusese morocănos şi dificil toată ziua. dă-te la o parte din calea mea! -Nu-i nevoie să te temi. iar cu samuraii nu trebuie să te porţi grosolan. . pentru că o astfel de lovitură şi o asemenea ascuţime trebuie amintită cu cinste. Purta acum "Vînzătorul de Ulei" .

. -Şi de ce nu aţi ocolit rugămintea seniorului Toranaga? Sînteţi mai mult decît meşteri la aşa ceva. -Toranaga ţi-a cerut să mi-l dai? -Da. uluitoare. Am făcut-o la rugămintea lui. tiparul foarte curat. Uite. amuzat. nu-i aşa? Te rugăm doar s-o îngrijeşti. A fost tipărită chiar anul ăsta. Numerele paginilor se înşirau unul după celălalt. Aşa că ţi s-a dat. ce eşti şi cît de mare ţi-e credinţa. -Noi ne supunem doar poruncilor Domnului. Hîrtie excelentă. E minunată. Dar seniorul Toranaga ti-a poruncit să mi-l dai. un dar de la Dumnezeu. iar calitatea şi amănunţimea informaţiilor. . după multă muncă. Am venit să-ţi aduc un dar. Alvito ridicase din umeri. Noi nu facem jumătăţi de carte. neplăcîndu-i să fie înarmat. Să te ierte şi să-ţi deschidă ochii. pilotule. -E complet. Merită. de cine eşti. Blackthorne răsfoise repede toate paginile. -Da. Ce vrei pentru ea? -Nu cerem nimic în schimb. să te porţi bine cu ea. -Asta este ceva mult prea preţios ca să fie un dar. ca într-unui dintre rutterele noastre. -Merită s-o aperi cu viaţa. Aici sînt cunoştinţe nepreţuite. Nu-ţi port nici o ură. spuse Alvito. Blackthorne luase neîncrezător pachetul. Cînd îl deschise şi văzuse dicţionarul-gramatică portughez-latin-japonez. -Şi de ce mi-o dai mie? -Aşa mi s-a cerut. 190 . e într-adevăr un dar de la Dumnezeu. Alvito arătase către carte: -Trei dintre fraţii noştri şi-au petrecut douăzeci şi şapte de ani ca s-o întocmească. Dar e mai bună. căpitane pilot. nu e o poruncă? -Asta depinde. E răsfoi cîteva pagini.Să te ierte Dumnezeu pentru blasfemiile tale. Ce vrei în schimb? -El a cerut să ţi-o dăm ţie. Da.în mină aşa cum era obiceiul şi îşi blestemă prostia. -Şi o rugăminte a lui Toranaga. Tiparul era cu siguranţă cel mai bun pe care îl văzuse vreodată. îl străbătuse un fior. pilotule. Părintele Inspector s-a învoit.

Nu te temi? -Oh. -Da. Cînd murim. aşa cum desigur ştii. îmi pare rău. atât în privinţa lor cît £ a ta.. Nu mă tem de nimic.Şi noi englezii sîntem simpli. dar. murim. -De ce şi pentru mine? -Nu poţi scăpa de soartă. Sînt toate hotărite. pilotule. Dacă-ţi vor rămîne şase luni. nici de tunurile tale. . -Ce înseamnă asta? -Nimic mai mult decît ceea ce ştii deja. Blackthorne simţi un fior de gheaţă pe şira spinării. pilotule. sau voia Domnului.Nu te cred. O dată ce pot să fac asta.. că eşti samurai. -Asta-i karma.. şi cînd Toranagascmc ajunge la Osaka. pot să-i învăţ pe alţii. adăugase Alvito cu aceeaşi voce bundă. nehl în şase luni am să fiu în stare să Vorbesc singur cu Tor anaga-san. de la Eminenţa Sa către seniorul Toranaga. Ţi-am spus dinainte că sînt un popor de oameni simpli. Ai uitat? Ţi-ai pus mîinile cu brutalitate pe Ishido. n-o să te ajute deloc. sau săbiile şi statutul tău de samurai. în ciţiva ani. -Trebuie să ştii că asta mă face egalul tău. o s-aduc aici o escadră de corăbii e ngleze şi-o să te arunc dracului afară din Asia. zi-i cum vrei. Cu ea am să vorbesc curînd la fel de bine ca tine. eu sînt doar curier. Blackthorne o cîntărise în mîini şi mai neîncrezător. în numele Domnului. îi spusese Blackthorne cutremurat. -De ce? Ce veşti i-ai adus? De cînd a vorbit cu tine e ca un taur furios. Acum ţi se va porunci să-ţi faci seppuku şi dacă refuzi. fără nici un fel de bravadă. totul s-a terminat pentru el şi pentru tine. Seniorul Toranaga va fi mort cu mult înainte de trecerea a şase luni. îmi dă toate cunoştinţele tale şi mă aduce mai aproape cu zece sau poate douăzeci de ani. Ce i-ai spus? -Mesajul meu a fost doar pentru el. Nici de tine. Mai am cîteva şiretlicuri. dar faptul că poţi să vorbeşti japoneză. Ai condus fuga din portul Osaka. nehl Limba este cheia oricărui loc străin. spuse. Dar generalul Ishido controlează Osaka. nici de erezia ta. Asta este cheia Japoniei. 191 . am sămi iau corabia înapoi şi atunci. nu mă tem. Poate că-i mai rău acum. dar înainte de asta ne punem încrederea în Dumnezeu şi păstrăm pulberea uscată. îmi pare rău. L-ai ajutat pe Toranaga împotriva luilshido.. poate ai să poţi.

Seniorul Toranaga a spus. dacă erau prevăzători şi dacă ea vroia la fel de mult ca şi el. Curtea era goală şi grădina plină de apă. -Mîine în zori o să începem călătoria. Deşi atunci cînd se vor opri ploile. către trecătoare. Ah. pilotule. -Cît de mult o să dureze? -Multe zile.. Fata îngenunche şi începu să usuce picioarele lui Mariko cu un ştergar. aducînd şosete uscate. Preotul îl privise ca şi cum era deja mort. care se apropia dinspre han cu o faţă mieroasă. -Ţi-e frig. sînt sigur că n-ai să pleci niciodată din aceste insule. înnebunitor. -Bună seara. Gyoko se inclină adînc.. -Da. Nu-mi place umezeala. Privi în sus. către casele lor. pilotule. Nimic. mulţumesc. Cîţiva săteni şi servitori plescăiau prin băltoace. sîntem atît de norocoşi să ne putem gîndi la toamnă. dar zarurile sînt arunca şi nimic din cele ce spui nu se va întîmpla. Anjin-san. Mă gîndeam la ceva. neh? Dar toamna nu e prea departe. Slujnica îi trase în picioare şosetele şi se ridică. Şi la minunata primăvară. Gyoko-san? -Bine. deşi aş vrea ca ploaia asta să se oprească. 192 . Lampioanele cu ulei se vedeau prin tot satul. Vă rog să mă iertaţi că vă întrerup. Ploaia se domolise puţin şi devenise măruntă şi blîndă. An]in-san ? . scuturindu-şi umbrela în noapte -Oh. îi răspunse. Nu mai erau străji la poartă sau la cele două capete ale podului. -E mult mai frumos noaptea. la Gyoko. Mariko privi într-o parte. pe deplin conştient că erau singuri împreună şi în siguranţă. -Fie ca Domnul să se îndure de tine. doamnă Toda. Anjin-sa«. Blackthorne fu străbătut de-un fior la amintirea deplinei convingeri cu care Alvito spusese asta. Un pustiu imens părea că domină înserarea. o spun înaintea lui Dum nezeu. o să vină căldura şi asta e mult mai rău. întreaga coloană dispăruse în nori. Mariko stătea lîngă el pe verandă.Alvito vorbise din nou cu calmul lui desăvîrşit. nehi Mariko nu-i răspunse. nu-mi este frig. -Asta e în mîinile Domnului. -Ce mai faci. iartă-mă. O slujnică veni şi-i luă umbrela. nu-i aşa? spusese ea.

îmi pare rău. Niciodată! Mă îngrijoram doar pentru viitorul stăpînului nostru. îmi pare rău.Mulţumesc. Gyoko nu privi la Blackthorne. bucuroasă sg. -Oh. Gyoko-san.. . r> . Ar trebui să-i luăm toate lucrurile. nehl Te rog. dar banii. e ceva ce pot să fac pentru tine? -Kiku-san întreabă dacă aţi dori să vă servească la cină sau să danseze şi să cînte pentru domniile-voastre. ca şikarma. Tot la Yedo trebuie să mergem? -Da. Dar viitorul tău e bun. veţi avea amîndouă timp deajuns. doamnă Toda.dar nimic nu s-a schimbat. în curînd vei fi o putere în Yedo. de ce? -Nimic. oricît de sărace sînt ele. adăugă bătrina. Apoi adăugă cu dulcea răutate a femeii . da. deşi amîndouă erau foarte conştiente de prezenţa lui. -Da. asta ar fi foarte frumos. oricine ar stăpîni Kwanto. ^Gyoko-san. -Sînteţi prea bună. -Nu se simte îmbrăcată destui de potrivit pentru seniorul Toranaga şi' am auzit că vara în Yedo este foarte înăbuşitor şi plin de ţinţari. mi-a spus. nehl -Kanna. prefăcîndu-se surprinsă. dar în acest caz poate ne-am putea opri în Mishima pentru o zi sau două. orice s-ar întîmpla.. O să mai fie nopţi. Toate grijile tale pămînteşti s-au sfîrşit. le aibă ca însoţitoare oficiale. Asta era ultimul lucru la care mă gîndeam. Deci. doamnă Toda. desigur. Dar cinstea este a noastră. desigur. în curînd vei fi cea mai mare dintre toate mama-jflrt şi. fără să mai creadă. -Da.El este stăpînul propriului său viitor. Kiku-sa/i e încă pupila ta şi tinereţea ei e neatinsă. spuse Gyoko. aşa cum spune contractul. Şi ea îi mulţumise. diseară? Seniorul Toranaga i-a lăsat instrucţiuni ca să vă distreze dacă doriţi. Gyoko-san. cu noua clasă a curtezanelor. spune-i să mă ierte şi oh. Toranaga îi poruncise lui Mariko să ia cele două femei cu ea. te rog spune-i că sînt încîntată că mă veţi însoţi pe drum. nu-i aşa? Orice s-ar întîmpla.lică Mariko cu voce egală. nehl 193 . Ai să-ţi primeşti plata în ziua sosirii. Trebuie să plecăm în zori şi sînt foarte obosită. în argint.. spuse Mariko nepăsătoare. dar poate nu în seara asta. cu miere în glas. îi spuse Mariko. -E tragic ce se întîmplă cu stăpînul nostru. făcîndu-i semn să plece. Kiku-san ar vrea să-şi ia cîteva haine. Eşti bogată acum.

. încercînd să-şi revină. Şi despre generozitatea ta.-Singura mea grijă este pentru seniorul Toranaga.. doamnă Toda. nu. sau un serviciu. nehi Poate doar bunul Dumnezeu.Aceste mama-san trebuie să fie în toată lumea la fel: fără altă grijă decît banii lor. -Cît de generos din partea ta. cînd ceea ce va fi să fie o să fie. Ei bine. bunul părinte nu ştie nici el şi nici noi şi nimeni nu ştie ce se va întîmpla cu adevărat. Da o mie de koku Iăsafi din preţ îl va ajuta foarte mult.. cum ar putea să ajute banii un stăpîn atît de generos? Oh. Gyoko îşi flutură evantaiul. bolborosi ea. O să-i plătească seniorul Toranaga.Dar Osaka e la multe mile distanţă şi nenumărate ceasuri în viitor şi pînă atunci. desigur. Mariko rîse mărunt. nu. -Ah. îţi mulţumesc. Blackthorne se opri. nimic pînă acum. iartă-mă. da. Dar. Gycko-san. neh? 194 . Accept în numele lui. simţind un nod în stomac la gîndul celor două mii cinci sute de koku atît de aproape de casa ei de bani. spuse Mariko cu o linişte pe care nu o simţea. . -Oh. chiar dacă. spuneam asta ca o figură de stil. iartă-mă. E mai mult decît adevărat. . Dacă e vreo cale prin care aş putea să-l ajut.. . în numele lui. sau. mai bine informaţii.. da. nu-i aşa? Pînă cînd aproape că se va întîmpla. dar banii. Apoi puse Toranaga şi Osaka în locurile lor şi era din nou liniştită. sub privirea ei. ce informaţii? -Nimic. Ishido nu ştie.De ce rîzi. banii nu-i sînt de vreun folos. -Te rog. îşi întinse un zîmbet graţios pe faţă şi abia se stăpîni să nu urle la prostia de a fi căzut în cursă ca o novice ameţită de sake. el n-o să ne spună.. Apoi. Metriko-san? Ea îi spuse despre ce era vorba. aş face-o. el continuă: -Părintele Alvito mi-a spus că atunci cînd seniorul Toranaga ajunge la Osaka s-a terminat cu el. Gyoko se înclină în faţă poruncii voalate de-a o lăsa în pace şi se grăbi înapoi către han. Banii n-ajută. am să-i spun despre oferta ta. Anjin-san. Am să-i spun despre oferta ta. răspunse Gyoko cu gravitate prefăcută. îmi pare rău. da. Mariko aşteptă nevinovată. -Oh.

e bine să te văd. Un samurai trecu pe poartă şi o salută. Yoshinaka se întoarse către Mariko. aşa c-o să fie apărat. -Da. ca să nu fie stînjenit. aşa că spuneţi-i că am poruncit ca doi oameni să doarmă în camera lui în fiecare noapte. -Foarte bine. spuse el în latină. El rîse împreună cu ea. deşi cum am zis. cu Ţaţa ciupită de vărsat şi şchiopăta uşor.Foarte bine. dar o să plecăm în zori.-Hai. Da. doamnă Toda. Vă rog. Am într-adevăr foarte multă. Era un om de vîrstă mijlocie. căpitanul escortei voastre. dacă doreşti. îmi pare rău. nehl Tu şi cu mine. -Tu. . începînd să încărunţească. nehl -Te rog să ai încredere în mine. -Eşti atît de înţeleaptă! -Mulţumesc. era mai bine. ai din nou dreptate. doamnă. Şi eşti frumoasă. Bună seara. Slujnica mea va fi probabil cu el. ca gardă personală. Sînt Akira Yoshinaka. e foarte potrivită.BuiL^ seara. dar nu prea aproape. Yoshinaka-^crt. căpitane. -Acum sîntem aproape singuri. toate. -Eu răspund de dumneavoastră şi de el. Anjin-ja«. Şi apoi vor fi zece sentinele de gardă în fiecare noapte. E un obicei foarte înrădăcinat la ei să doarmă singuri. Dar asta n-a fost şi n-o să fie niciodată. doamnă. Yoshinaka se scarpină în creştet şi se încruntă. -Vă rog să mă iertaţi. -Şi tu. doamnă. . căpitane. îngăduiţi-mi să mă prezint. ţine străjile în apropiere. vă rog rugaţi-l să nu iasă în niciuna din 195 . Am o sută de oameni cu totul. nehl -Da. sau singuri cu o doamnă. Să plecăm la prînz. -Am. cum doriţi. Aşa am să fac. -Adevărat. Dar n-are importanţă dacă întîrziem pînă la prînz. Dar. Te rog. Atunci. O prudenţă deosebită în faţa celor două femei în timpul călătoriei. -Da. ar fi mai bine să nu pui pe nimeni în camera lui Anjin-san. Am o propunere. Vor fi peste tot în jur. îmi pare rău. Ariytn-san: hai sa uităm toate celelalte necazuri în timpul călătoriei. Avem destul timp.

N-am putut să înţeleg prea.Nu. nesigur de ceea ce citise în adîncul ochilor ei. Pînă cînd ajungem la Yedo răspund de el şi cînd răspund de persoane foarte importante. Se înclină ţeapăn şi se depărta. Dacă te trezeşti. cu voce egală şi clătină din cap. Ea rîse. desculţă. către casa de baie cu izvoare calde. dar n-o făcu.Credeam că o să fie greu. Blackthorne îi admiră picioarele lungi şi unduirea mersului pînă cînd dispăru. Simţea ochii lui Mariko cercetători şi-şi întoarse spatele către ea. sînt foarte nervos. da. . Era cît pe-aci să adauge:"pentru toţi. nehi A fost un dar. foarte deosebit. Şi pentru toată lumea. -Ce-a mai spus căpitanul? -Nimic important. Kiku ieşea din han. Se înclină pe jumătate către ei şi le făcu semn veselă. Că ar fi stînjenitor pentru dumneata s-o ai doar ca o însoţitoare de drum. Am amintiri foarte plăcute. foarte plăcut. Spune că asta l-ar ajuta tare mult. Apa picura plăcut de pe acoperiş. Blackthorne îl privea depărtîndu-se. -Da. Şi norii. . dar se răzgîndi. se opri.. Anjin-san. în loc de asta se întoarse şi privi în sus către trecătoare.Căpitanul te roagă să nu mai ieşi singur noaptea. în timpul călătoriei.în definitiv. spuse el. ia întotdeauna un samurai cu dumneata.plimbările lui de noapte. Purta un halat de baie şi un ştergar înfăşurat artistic în jurul părului. . pentru mine ea a fost doar un dar minunat. Noaptea ascunsese trecătoarea. . acum. Trecea agale. am să fac aşa. Mă bucur că aparţine seniorului Toranaga. îi răspunseră la salut. . nimic mai mult..Bine. dimpotrivă. . Asta face totul mai simplu pentru ea şi pentru el. Ar fi vrut s-o atingă. după ce ai împărţit perna cu ea atît de deosebit. .Stînjenitor? Nu. Anjin-san. .Ce a mai spus? Am înţeles ceva despre dormit. afară de Omi". .

iar în adîncul inimii Mariko era sigură că nu s-ar fi împotrivit nici chiar celei a lui Kikou. pentru o bună parte din ea. Chimmoko. . n-ar fi îndrăznit în mod obişnuit să deschidă uşa de la camera qi. Aşa că se simţea în siguranţă dinspre partea femeilor. spunea el întotdeauna. doamnă. dar asta va face paza mult mai uşoară. Apoi. iar Mariko încuviinţa şi lua camera din mijloc. adevărată sau închipuită. nechemat. Yoshinaka le venise în ajutor. Blackthorne în cealaltă. pentru cea mai neînsemnată nesupunere. Două mii cinci sute de koku puteau cumpăra multe curtezane de prim rang. Doar Chimmoko mai împărtăşea taina. Kiku şi Gyoko-san se instalau într-o parte. nici chiar Yoshinaka. firesc. Aşa că doar o ferheie ar fi putut s-o trădeze şi dacă s-ar fi întîmplat o asemenea dezgustătoare faptă. în fiecare han alegea. Gyoko. şi se ducea la el.Sper că nu vă împotriviţi. în cele din «urmă. noaptea. în taină. nu fusese educat de la naştere să-şi ridice acele ziduri inter197 . de asemenea. oricît de mult îl iubea ea acum. Cuvîntul ei avea greutate faţă de al lor. cu sunetele nopţii şi cîntecele şi zgomotele chefurilor celorlalţi călători. Apoi. Mariko înţelegea că. camerele alăturate pentru toţi. dacă ar fi vrut. ea îşi părăsea slujnica. Nu era japonez. toţi ştiau că Blackthorne împărţea patul cu Chimmoko. în întunericul nopţii. Fără să ştie.ackthorae. trădătoarea şi toate femeile din grup ar fi murit de o moarte mult mai urîtă şi mai chinuitoare decît a ei.CAPITOLUL 45 Drumul către Mishima le luă nouă zile şi în fiecare noapte. putea să le dea morţii după bunul plac pe toate cele care ştiau ceva. sau cu una dintre slujnicele de la han. cu sporovăială obişnuită din han. Kiku şi toate femeile din grupul lor puteau afla. Nu însă şi dinspre partea lui BJ. doar dacă nu era prinsă asupra faptului şi nici un samurai. Mariko era sigură că Toranaga n-ar fi avut nimic împotrivă. fură împreună. Cu camerele lipite una de cealaltă. Ea era samurai şi ele nu. atentele străji de afară nu auzeau nimic. Cu siguranţă s-ar fi bucurat de moartea lui Gyoko. înainte de a ajunge la Mishima sau la Yedo. Dar asta n-o îngrijora. Nu era treaba nimănui decît a lui. cu forfota nelipsitelor slujnice dornice să placă. Cît despre ceilalţi.

hotărît. îndeajuns de departe de ceilalţi. murmurase ea în prima noapte.în sfirşit. Nu se temea pentru ea .. Eşti samurai şi nu vor fi greşeli. Nopţile erau o adevărată bucurie. . Gydko-san ? întrebase Kiku încetişor. -Şi cînd vom ajunge la Yedo? -Lasă Yedo să se îngrijească de Yedo. cît de proastă este! 198 . aşa că-mi este teamă pentru tine. de dragul ei. Te iubesc. Nu e nici-o speranţă pentru viitorul lor. -Nu. Te-am distrus. Karma e karma. să nu facă nici o greşeală. doamnă. Kiku-san. grele pentru el.Te iubesc. Greşeala e a mea.[iii? I ioare. în prima zi a călătoriei. spuse ea. gesturile sau mîndria l-ar fi trădat. -Te iubesc. încă de la început. Pentru ea nu se temea. groaza pentru siguranţa lui o măcina. Pline de tandreţe şi fiecare mai minunată decît cealaltă. în timp ce călăreau împreună. vorbind în latină. -Da. îmbrăţişîndu-l. El o ascunde bine. Zilele erau uşoare pentru ea. cu un aer de deplină încredere pe chip după greşeala ei din prima noapte. Aş vrea să-mi strig iubirea din vîrful munţilor. Se bucurau de singurătatea lor şi de siguranţa că erau feriţi de ochi iscoditori. de nepătruns. Mariko. limba îndrăgostiţilor. numai că tăcerea e dureroasă. în spatele cărora chipul. de ce eşti trist? -Nu trist. ştiu ce înseamnă dragostea. Şi pentru că nu se mai împotrivea dulcei contopiri ci se deschisese pe deplin irezistibilului. în palachinul lor. cît te iubesc! -Te-am distrus. oh. ăsta-i adevărul. şoptise ea. cumva se va întîmpla ceva care va face totul să fie bine. -Nu-ţi face griji.doar pentru el. Sîntem osîndiţi «cum. -Ce-o să se întîmple cu ei. dar ea. -Nu vor fi greşeli. ' . -N-ar fi trebuit să încep niciodată. Era întotdeauna atent. Dar era sigură că va fi propriulsău călău. şi eu te iubesc. -Nenorocire. te implor. -Atunci. Eşti puternic. dragostea mea.. în cele din urmă ea se prefăcu convinsă şi se topi în braţele lui.! Dragostea ei strigă prin ochi. Priveşte-o! Ca o fetişcană! Oh.

Nu plînge. fusese acelaşi. Te rog. ca ofrandă. sau pentru seniorul Toranaga. oricît aş dori-o. Dar chiar şi aşa. cerîndu-i oficial să i se. Dar răspunsul ei. nehi Cît de norocoasă să se împlinească astfel. iartă-mă. dar se va usca ca o camelie frintă tind va fi acuzată în faţa lui Bvntaio-san. Stătuse la hanul lor şi după masa de seară vorbise între patru ochi cu Kiku. foarte. Trebuie să refuz. Kiku-san. spusese şi o lăsase.. -Din tot sufletul. " . . pentru zece ani. Dă-mi mîine răspunsul. Omi îi depăşise în cea de-a treia zi. te rog.. hai să căutăm cel mai apropiat altar şi-am să aprind zece beţişoare aromate. Te rog. oricât de mult aşdori. Contractul e legal şi mă leagă. Dar datoria mea este către seniorul Toranaga. -Ce-o să facă Yoshinaka tind o să descopere? întrebase Kiku. copilă. Bărbaţii sînt atît de proşti şi de nătărăi. Omi-san.Da. E terminat. .swj. -Dar sînt atît de frumoşi împreună. n-aş dori moartea lor nimănui. iartă-mă. cît e de frumos. -Dar seniorul Toranaga şi-a pierdut drepturile asupra ta.. Mai gîndeşte-te. cînd ne vom opri. Să ne rugăm să nu fim găsite vinovate. Pe toţi zeii! Am să dăruise unui templu al tuturor zeilor trei koku pe an. nehi -Da. Te rog. binecuvântat fie-i numele! Să ne rugăm să nu fie descoperiţi înainte de a ne vedea noi de treburile noastre în Yedo. 199 . mulţumită lui Buddha. care m-a crescutşi nu-mi îngăduie.. Nu pot. -Dar contractul lui nu este terminat Omi-san.Nu-mi răspunde acum. da! Şi după-amiaza asta. îngăduindu-şi să plîngă. Karma lor e karrr 'or şi nu putem face nimic pentru ei. alăture pentru veşnicie. dacă scăpăm de aici şi dacă-mi primesc banii. plin de lacrimi. iartă-mă. Omi-san. nehi N-am văzut niciodată o femeie înflorind astfel. sau chiar Omi-san. îi răspunsese ea deîndată. pentru că îl plăcea foarte mult. Datoria mea faţă de seniorul Toranaga şi către Gyoko-san..Sărmanul Omi-. . Oh. care mă onorează şi către Gyoko-san. S-a predat.Dar. Mă rog să nu-şi dea. oh.Nu pot să fiu atît de egoistă. -Poate că n-o să-şi dea seama. din tot sufletul. Nu pot să vadă nici cele mai simple lucruri în ceea ce priveşte femeile.

Nu-i mai bine să faci pe prostul şi să te rogi ca nimeni să nu-i trădeze pe ei.Eşti atît de înţeleaptă.Dacă acest contract se desface. Alteţă. Yoshinaka îi conduse. Yoshinaka-^a/î. cu orice alt bărbat şi mai ales cu barbarul! Nu-i de datoria ta să vezi? se întrebă. plin de presimţiri negre. pînă la prima lună nouă. spuse părintele Alvito. fără să se grăbească. atunci am să fac orice doreşti. Doamna Toda? Ea.El ridicase tonul. către mare. răspunsese el. bună dimineaţa. Iar ea îşi uscase lacrimile şi-şi refăcuse fardul. copilă. -Prefer să ajungeţi mai tîrziu decît mai devreme. dar numai un nerod ar face asemenea acuzaţie. . 200 . nehl Ar fi atît de uşor. în acelaşi pat? Ai să fii socotit complice dacă n-o faci. Ce zi frumoasă. şi deci şi pe tine? Viaţa ei s-a sfîrşit. Gyoko o lăudase. Mariko-sa/j. aşa că ce mai contează? Uite-te în altă parte. samuraiul ştia că are multă importanţă. gîndi. . îndreptîndu-se către ei. Să găseşti dovezi? Să-i prinzi după o uşă închisă. Da. lasă-i cu karma lor. să aibă pe jumătate înţelepciunea ta. apoi ea îl făcuse să plece cu o promisiune'. cu seniorul Hiro-matsu . Acum îşi binecuvînta kamiul păzitor pentru acest răgaz.Ah. Alte lacrimi curseseră. am să mă supun ţie. teferi. în adîncul sufletului.ori la Yedo cu seniorul Toranaga -trebuia să-şi facă raportul obligatoriu. sau seniorul Toranaga moare şi eu sînt liberă. Şi atunci el părăsise hanul şi călărise înainte către Mishima. desigur că mă înşel. Toranaga îi spusese între patru ochi că nu era nevoie să se grăbeaseă şi că era îndeajuns să sosească cu toţii la Mishima. îşi juraseră dragoste eternă. verbal sau în scris. care şerpuia către nord. Ce importanţă mai are? Dar. nu şi ceea ce avusese atît de multă grijă să nu vadă. oricare ţi-ar fi porunca. Ehei. Atunci va trebui să se hotărască dacă să spună ceea ce credea. cît aş vrea ca doamna Toda . Sîntem cu toţii osîndiţi. îşi spuse înspăimîntat. Oh. înţelegi? -Da. din han în han. de-a lungul rîului Kano. fără să-i pese de timpul pierdut cu întîrzierile ce păreau că se nasc ca din întîmplare. chiar dacă sînt atît de atenţi. La Mishima. .

Aşa că începură să schimbe informaţii cu prudenţă. -Poate. pilotule. -Atunci. Tu ai drumul tău. -N-ai vrea să călăreso alături de tine. -Mulţumesc. -în schimbul a nimic. da. -Mulţumesc. dar n-am încredere. Cum te simţi astăzi? -Bine. spune-mi despre lumea ta: ce-ai văzut şi pe unde-ai fost. -Domnul să te binecuvânteze şi să te aibă în pază pentru tot deauna. Făcu semnul crucii asupra ei. pilotule. dar numai ceea ce vrei. Orice vrei. Mi-ar place să te ajut. pilotule? Aş fi bucuros să continuăm lecţiile de japoneză. Nu ne putem întîlni. dacă ai chef. Adevărul adevărat. dar am să încerc. fără nimic în schimb. Lui Blackthorne i se părea un schimb necinstit. Am putea chiar să ajungem la un fel de armistiţiu. -în schimt ' a ce? întrebase prevăzător Blackthorne. în prima zi. nu omului. 201 . dacă doreşti. t -Bună dimineaţa. Ar ajuta să-mi treacă timpul mai uşor şi ca să-ţi spun adevărul. -N-aştept nici un fel se scuză de la tine. dar în timpul călătoriei am putea schimba unele cunoştinţe. mulţumesc. gata să pornească la drum. alteori călătoreau împreună. mă fascinează şi ar fi un schimb cinstit. -Da' fără religie sau politică şi fără doctrine papistaşe. -De ce? -Cunoştinţele aparţin Domnului. Grupul lor şi al iezuiţilor se întîlnise deseori în timpul călătoriei. Şi poate şi ca un fel de scuză pentru cuvintele mele aspre. Erudiţia lui Alvito era uriaşă. pe timpul călătoriei. dacă insişti.Se aflau în afara hanului. în clipa asta sînt nemulţumit de viaţă şi mă simt bătrîn. Am venit în Japonia cînd aveant treisprezece sau paisprezece ani şi n-am văzut nimic din lume. cîteodată depăşindu-se. -Sînt ceea ce sînt. Alvito se oferise să-l înveţe pe Blackthorne limba japoneză. -Mulţumesc. Uneori stăteau la acelaşi han. nehi Sîntem nişte călători pe acelaşi drum. Mi-ar place să te ajut ca un fel de dar. mi-ar place. părinte. Crede-mă. eu pe al meu.

. spusese ea. nehl Cu timpul. dacă vreţi să mă însoţiţi. N-am uitat nimic şi nici el. îmi pare rău. ca să se reverse alene către coastă şi marele port Numazu. Şi nici el în mine.îţi mulţumesc. Ai făcut lucruri de necrezut. altele erau adînci şi foarte late şi trebuiau trecute cu bacul. sau începutul ei. ea le spuse despre lumea ei. eşti un pilot unic. Despre dictatorul Goroda. de-a lungul largului drum aglomerat ce se'îndrepta către nord. Sîntem duşmani pe vecie. nu prietenie. dacă era îngăduit. spusese Alvito. poate cu un scop foarte special pe care ho să-I mărturisească niciodată dacă l-aş întreba. împărtăşindu-le toate amintirile întîmplărilor la care fusese martoră. ca şi pînă acum. sînt lucruri pe care trebuie să le fac în Mishima. Unele se treceau prin vad. De obicei. despre Taiko şi chiar despre seniorul Toranaga. despre faptele celor mari. întîmplări despre care un om de rînd n-ar fi aflat niciodată. Va porni pe drumul dinspre vest. armistiţiul chiar se stabilise între ei şi asta o bucurase pe Mariko. Anjin-san. sau în care participase. aşternută cu ogoare de orez. Drumul se despărţea şi aici părintele Alvito spuse că trebuia să-i părăsească. Foarte puţine erau traversate de poduri. n-am încredere în el. urmînd să ajungă la corabia sa cam peste o zi. ea călărea la pas cu Kiku şi Gyoko şi vorbeau despre împărţitul pernei şi despre felurile de a place bărbaţilor şi despre Lumea Sălciilor. Erau multe rîuri cu afluenţii lor de trecut. îl înţeleg şi nu e nici un rău în asta. Desigur. treceau pe umerii hamalilor care se adunau în număr mare în preajma vadurilor anume pentru aceasta şi care vociferau şi se tocmeau pentru slujbă. -Nu. E doar un repaos trecător. dar. pe cînd Blackthorne gîndea că istorisea lucruri pe care orice pilot le ştia. în timp ce el îşi petrecea timpul cu Alvito. La cîteva mile sud de Mishima riul se îndrepta către vest.Dar asta nu este adevărat. -Asta e prietenie. 202 . iar ei părăsiră ţinutul acela brăzdat de defileuri şi porniră peste cîmpia întinsă. Unul din cei cîţiva de pe pămînt. în schimb.Era un dascăl neîntrecut. Era cea de-a şaptea zi de la plecarea din Yokose. atîta vreme cît mă păzesc. întîmplări cumpănit alese. sau despre care aflase. . sînteţi amîndoi bineveniţi. dar îi va ajunge din urmă şi li se va alătura din nou pe drumul de la Mishima la Yedo.

Te rog. . Cînd părintele Alvito întîlnea un samurai.. N-avea încredere în preot. iartă-mă pentru că. alţii îngenuncheau umili. Nici pentru Rodrigues nu şi-ar fi băgat capul în laţ.Te rog. Nimic nu s-a uitat şi el întotdeauna o să-mi vrea răul. Ţi-am spus. dar mă bucur că a plecat. Mariko şi piratul. iar alţii încruntaţi. Blackthorne porni să-l caute pe căpitanul Yoshinaka. -Oh. Cum poate să mă părăsească acum. -Hai să ne oprim acum. Da. deşi era doar amiaza. mi-ar place. dar toţi se dădeau politicoşi la o parte din drum. Mariko băgă de seamă că Blackthorne ar fi vrut s-o părăsească. chiar şi cel mai neînsemnat. cînd timpul este atît de scurt? . se trăgea spre dreapta sau spre stînga. Nu şi samuraii. -Şi eu. Caii celor din suita părintelui Alvito treceau fără grabă printre ceilalţi călători. nehi -Excelent. ea privi către răscruce. dacă doamna Mariko va fi atît de prinsă.N-are importanţă. -Părintele e un om de treabă. Şi plăcut să-l întîlneşti pe Rodrigues. e popă.)\n-san. Ea fu surprinsă de îndîrjirea din glasul lui. Bucătarul nostru este foarte priceput. Mariko-c/ian. spuse Mariko. Erau atîtea probleme de rezolvaţ:Toranaga. ai fi binevenit singur. bucuros de schimbare.Anjin-san. Nu e nici o grabă. alţii erau curioşi. Anjin-^a/z. Avea misive grabnice de trimis Părintelui Inspector. pe care nu fusese în stare să le trimită din pricină că porumbeii fuseseră ucişi la Yokosd. iar însoţitorii îl urmau.. Cum poate oare? se întrebă cu adîncă tristeţe. Tulburată. îi mulţumi lui Alvito şi îl priviră îndepărtîndu-se. oricît ar fi vrut. după dorinţă. Unii se înclinau către micul cortegiu. spuse. îmi pare rău. An)in-san. Uo pescarul. du-te An. Rodrigues e la bord. Dar nu e un om de treabă. ai să fii în siguranţă şi liber să vii sau să pleci. iar vinul e bun. Şi jur în faţa lui Dumnezeu.. care continua să-i urmărească paşii. Ar fi frumos pentru dumneata. 203 . Era bucuros că o părăseşte pe Mariko şi pe Blackthorne. nehl Dar Blackthorne nu plecă. Şi Josef.

nu. nehl Seniorul Toranaga spune că un daimyo creştin trebuie să se ocupe de un creştin renegat. -Ce-o să i se întîmple? -Trebuie să i-l predau seniorului Hiro-matsu. vă uitaţi la săbiile lui? Nu trebuie să vă îngrijoraţi. Stăpînul nostru a hotărît acest înţelept compromis. Uraga-sa/t este vasalul seniorului Harima. îmi parc rău. departe de oricine. Părintele Alvito se îndreptase spre Josef cu gînd să-i vorbească. îndepărtindu-se rece. dar stăpîul meu a poruncit.-Ce caută aici. -Seniorul Toranaga mi-a poruncit să-l duc la Mishima. Tsukku-san. în definitiv. Oh. Poate c-o să fie trimis înapoi unchiului său. dar Yoshinaka îl oprise politicos. de asemenea. fără să-l asculte şi după asta Josef fusese întotdeauna trimis departe către capul coloanei.îmi pare rău. Alvito încercase din nou în noaptea aceea să vorbească cu Josef între patru ochi. nu au lame. oricît ar fi el îndreptăţit să le poarte. în mod deosebit de creştini. poate o să rămînă cu noi. Chiar şi aşa. spusese el. vederea lui vă ofensează? -Nu. Deşi nu era îngăduit. a spus stăpînul meu. stînjenit. gîndi Alvito. Da. pentru a fi judecat. să-l roage să se răzgîndească şi să îngenuncheze penitent în faţa Părintelui Inspector. să fie ţinut singur. Tsukkusan. sau oricît de mult le-ar dori. şi va şti ce-i de făcut după 204 . Ce pot să fac? Poate că Părintele Inspector va şti să se descurce cu Josef. deşi a fost preot barbar mai bine de douăzeci de ani. . sînt doar mînerele. tind îl băgase de seamă pe Josef între gărzi. neliniştit. Pînă tind seniorul Harima ia o hotărîre. -Ah. dar tînărul îi întorsese spatele. desigur. Cumva. trebuie să-l aducem înapoi la mila Domnului. săbii. Acolo trebuie să-l predau seniorului Hiro-matsu. seniorul Harima e unchiul lui şi şeful casei şi el a poruncit să îi fie dat în grijă atunci. nu putem să lăsăm un samurai fără săbii. Este porunca seniorului Toranaga. Eu doar ascult poruncile. nehl Uraga-nohTadamasa e desigur samurai. Tsukku-son. căpitane Yoshinaka? explodase în prima zi. Se pare că s-a alăturat Ordinului de copil. Se pare că omul a intrat în ordinul domniilor-voastre atît de tînăr că nu este limpede dacă ar trebui să aibă săbii adevărate sau nu. neconvingător. nehl Seniorul Harima e creştin de asemenea şi el. Sfîntă Fecioară. purtind un chimonou militar şi.

ut virile pri .supună. lucru pe care i Da. Sint pe dep trei Bisencl .

Mariko-. doar ce a făcut omul din el. oricît de nepotriviţi unul faţă de celălalt. părinte. Dar nu exista ceva cu adevărat real. Ştie că adulterul este un păcat îngrozitor. 206 . Ochii ei nu spuseseră nimic şi spuneau totul. sau doar o urmă a ereziei lutherane. Era limpede că bărbatul şi femeia se plăceau unul pe celălalt foarte mult. părinte. fiecare învăţînd de la celălalt. care ai fost aleasă să fii în viaţă călugăriţă şi probabil prima noastră stareţă dintre băştinaşi. femeii i se poruncise să dea la o parte religia. Sufletele lor se atingeau şi mi se pare că-l înţeleg mai bine pe Dumnezeu din cauza asta -Trebuie să te înşeli în privinţa lor. Se putea auzi explicîndu-i Iu: Dell'Aqua: "Michael trebuie să fi greşit. împotriva legilor lor şi împotriva lui Dumnezeu. De ce n-ar fi fost aşa? Nu e nimic rău în asta. Şi într-adevăr. te rog să mă ierţi. Era răscolit de zelul fanatic ce se ridica în sinea lui. Ea e o creştină adevărată." "Dar este ea vinovată de adulter? Este vreo dovadă?" "Din fericire. pe care să te sprijini. De atunci înainte îi privise mult mai atent. asta este ceea ce spunem noi. Eminenţă. De data asta se făcu că n-o vede şi-i întoarse spatele. aşa cum Dell'Aqua spunea că era cu toţi englezii. pilotul vorbindu-i lui Yoshinaka. în timpul spovedaniei ea nu mărturisise nimic. nemărturisită. nu-mi pasă.trupurile lor nu ştiu. înfigîndu-şi pintenii în coastele calului şi porni grăbit înainte. Ea n-ar face niciodată una ca asta. O văzu stînd pe o mică ridicătură. trăieşti în păcatul murdar. E împotriva întregii ei culturi. El nu o forţase. nici una. Amîndoi puternici. ascunzînd sacrilegiul de confesorul tău şi prin asta şi tu murdărită în faţa lui Dumnezeu?" O văzu făcîndu-i semn cu mîna. Niciodată Cuvîntul. -Da. bărbatul neavînd nici una. Pentru prima dată îndrăzni să întrebe "Ai preacurvit cii pilotul. bătrîna codoaşă şi tîrfa ei vopsită întinse în palanchinul lor. pîngărită. plini de viaţă." Alvito trase de frîie şi se răsuci în şa ca să poată privi înapoi. dar căsătoria ei este shinto şi nu întărită în faţa bunului Dumnezeu. aşa că este ăsta adulter? -Pui cumva la îndoială şi Cuvîntul? Te-a atins cumva şi pe tine erezia lui Josef? -Nu. într-una împreună.swz ? Ţi-a osîndit ereticul sufletul pe vecie? Tu.

ea se strecură din camera lui. drumul. caii sau palanchinele. Şi nici chiar tuturor samurailor. jn curind. Se vedeau câţiva cai de povară şi nici o trăsură. -Cum? Nici chiar dacă îţi dă mina nu poţi să-l închiriezi? -Nu . mergeau ca de obicei. sau cei foarte bolnavi. pe un drum special. Anjin-san. Cînd soarele răsări g ziua se încălzi. iar el călătoreşte doar cîţivan.ran. în special. Anjin-.în noaptea aceea somnul lor a fost tulburat. N-avem nevoie de roţi. cu tot avutul în spate. Anjin-san. Cum poţi să treci vehicule peste un rîu sau un torent? Iar aici sînt prea multe. ordine şiwa. da. nu cultivă nimic. cercetînd dicţionarul la lumina luminării pînă în zori. sau samurai. iar el se ridică şi se duse în curte. daimyo. deja? Zeci. grijile nopţii dispărură şi-şi continuară. 207 . Anjin-san. nu fac altceva decît se hrănesc din munca altora? Fără m doială ei trebuie neapărat să meargă pe jos. Totul duce la pace. Palanchinele sau caii n-ar fi potriviţi pentru ţărani sau oamenii de rînd. nu crezi? Doctorii şi cei foarte bătrîni pot călători cu calul sau în palanchin. Cu mult înainte de a trebui să o facă. Cîte ore au trecut. Ar putea să-i înveţe la lenevie. cu ocazia ceremoniilor. Roţile ar strica de altfel şi faţa drumurilor.dacă n-ai rangul potrivit. sînt îngăduite doar persoanelor importante. dragoste? -Nimic. aşa că nu sînt îngăduite altcuiva decît împăratului. în pace. neh? în asta noi sîntem foarte înţelepţi. trăsură. nehi E mult mai sănătos pentru ei să meargă pe jos. Doar negustorii au bani de aruncat şi ce sînt ei altceva decît paraziţi care nu produc nimic. Drumurile noastre sînt prea abrupte şi întot deauna întretăiate de rîuri şi pîraie. dormi. Asta-i foarte înţelept. nehl -O. Mariko-c/îfl/i. -Oh. toţi mergem pe jos sau călărim. ajunseră la marele drum Tokaido şi călătorii deveniră mult mai numeroşi. în Kyoîo. Dar ea nu putea să doarmă şi nici el. Cei mai mulţi. nehl Nu. Desigur. pe jos. mult prea multe ca să faci poduri. -Ce s-a întîmplat. asta e ceva cu roţi. dacă primesc învoirea scrisă de la stăpînul lor de drept. -Şi-i ţine la locul lor. nehl Nu-s de vreun folos în Japonia. Sînt poate şaizeci de torente de trecut de aici pînă la Yedo.

Este un om înţelept şi foarte atent. Anjin-«ztt? Numele astea nu le ştiu. -Trebuie toţi să se oprească şi să îngenuncheze aşa. Anjin-jatt şi necesar. Noi. nehi Daimyo mai mărunţi trebuie să descalece şi să se încline în faţa celor mai importanţi. rangul lui Toda Mariko. te rog să mă ierţi. 208 . la cel mai bun han şi trecere nestînjenită. E politicos s-o faci. Da. asta-i nimic. dar rareori singuri. Ritualul ne conduce vieţile. le asigurau cele mai bune camere. -Atunci amîndoi vor descăleca şi se vor înclina la fel şi-şi vor vedea de drum. Anjin-san. numai cînd va fi neapărată nevoie. . Mariko trecu la latină. dar ţara e supusă.-N-am văzut niciodată atît de multă lume pornită la drum. Aşteaptă pînă o să ajungem mai aproape de Yedo. spuse Blackthorne. Te rog. Ar fi uşor pentru noi să fim trădaţi. Toţi ceilalţi călători şi samurai se dădeau iute într-o parte şi se înclinau adînc. ne-am oprit şi ne-am înclinat şi-am îngăduit curierului imperial să treacă. nu-i aşa? Toţi trebuie să fie politicos. nehl Dacă oamenii de rînd nu i-ar respecta pe samurai şi nu s-ar respecta ei înşişi. vom părăsi lumea noastră anume. Anjin-san. Ne place să călătorim în grupuri. cum ar putea să fie respectată legea şi cîrmuită ţara? Apoi e la fel pentru toată lumea. în faţa oricui? -Oh. dragostea mea. nu.Acolo căpitanul nostru trebuie să prezinte un raport seniorului Hiro-matsu. -Să zicem că doi daimyo sînt egali şi se întîlnesc. -Tu ai dreptate. -Oh. la primul pod. Semnul lui Toranaga pe care stindardele lor îl purtau. nu astăzi şi nu între tine şi mine. Asta ar fi un gest foarte înţelept pentru oamenii de rînd. aşteptînd pînă treceau. Nouă ne place să călătorim. eficienţa brutală a lui Akira Yoshinaka şi alergătorii pe care el îi trimitea înainte să anunţe cine venea. -Cine sînt ei. Numai pentru daimyo şi persoane importante şi către cei mai mulţi samurai. da? -Ce primejdie deosebită e în Mishima? . Acolo trebuie să-l văd şi eu.Să zicem că seniorul Toranaga şi generalul Ishido s-ar întîlni. hai să promitem că dacă Fecioara ne va zîmbi şi noi vom scăpa din Mishima. -Ascultă. doar la Yedo. Dar mulţimea nu le stînjenea înaintarea.

care este mai mare decît oraşul Mishima. piscurile munţilor zgîriau cerul. . -Şi acum? -Acum Yoshinaka a fost rugat să găsească cel mai plăcut han pe o distanţă de zece ri. -Apoi? -Apoi plecăm mai departe. Doar cîteva acoperişuri de case şi castelul de piatră puteau fi zărite. Avem tot timpul din lume. îmi pare rău. Vom sta acolo două zile. Este cea mai istovitoare parte a întregului drum Tokaido. E pe coastă. nehotărîtă. După Mishima. Mariko arătă peste ultimul torent. care coborau pînă la marea dinspre-apus. întinsul oraş-cetate. ce mai urmează? îi arătă către nord-est. De acolo pînă la Yedo mai avem puţin timp.Iată Mishima. care găzduia aproape şaizeci de mii de oameni. -Iar mie. răspunse el. Anj'm-san. -Apoi pornim într-acolo. -Atunci promitem unul celuilalt să stăm numai în lumea noastră? -Da. 209 . -Hai să ne prefacem că e lumea adevărată .-Am fost foarte prevăzători. spuse el. -Cît de puţin? -Nu îndeajuns. Hai să-l rugăm pe Dumnezeu ca temerile tale să fie fără rost. Anjin-sa/i. era gloriosul munte Fuji. Gyoko şi Kiku-sa/? or să ne părăsească în timpul ăsta. către nord-vest. Ce spune simţul tău în privinţa vremii de la Mishima? -Că e prietenoasă şi sigură. După asta drumul coboară către oraşul Odawara. pentru tine. La nord şi la răsărit. -Nu mi-e teamă pentru mine.numai a noastră. în spate erau munţii. E o trecătoare care se răsuceşte printre munţi către Hakone. -Greşeşti. dragostea mea. era în mare parte ascuns de ceaţa dimineţii. O să îmi ia cel puţin atît să-mi termin treburile. Departe. doar pentru tine.

şi care are legătură cu seniorul Toranaga. Cele scrise acolo istoriseau pe scurt ceea ce se întîmplase la Yokose. înainte de cea de-a doua intîlnire cu seniorul Zataki? -Da. îi poruncea să ţină hotarele şi trecătorile către Kwanto împotriva oricui ar fi încercat să pătrundă. -Alteţă? -Nici pe fiul meu. Alteţă. -Acum. . Bătrînul soldat citi mesajul a doua oară. 210 . Alteţă. spune-mi tot ce ai văzut la Yokose. în donjonul castelului ce domina oraşul. răspunse ea cu gîtul dintr-odată uscat. plin de stele şi încîntător. Mariko-^a«. -Fiul meu a spus că stăpînul nostru o să fie înfrînt.Acum. spune-mi ce crezi că s-a-ntîmplat.. da. nemulţumit. -Nu înţeleg. pînă la sosirea lui. sau ai auzit. Hiro-matsu se ridică în picioare şi merse la ambrazura pentru arcaşi tăiată în peretele gros din piatră. nici pe stăpînul nostru. Mai tînără ca niciodată. îi confirma hotărîrea lui Toranaga de a se supune. dar să lase să treacă orice mesager de la Ishido sau din est. Sîntem in stare să risipim orice armată poate să strîngă Ishido.CAPITOLUL 46 Generalul Toda Hiro-matsu primi mesajul personal pe care i-l întinse Mariko. Care-i taina ta? -N-am nici una. Cît despre hotărîrea de a se supune. Din nou ea se supuse. Alteţă. Mariko se supuse. Rupse sigiile lui Toranaga.. -Eşti sigură? -Oh. Hiro-matsu o cerceta atent. cu spatele şi încheieturile înjunghiindu-l. -Ce s-a întîmplat la cha-no-yu între tine şi fiul meu? Ii spuse totul aşa cum se întîmplase. şi dădea instrucţiuni în privinţa creştinului renegat şi a lui Anjin-5a«. privind cerul de seară. Urmă o lungă tăcere în camera aflată sus. Ea se juca cu evantaiul. -Arăţi foarte bine. cu sabia în mină.

Interesele stăpînului nostru sînt pe primul loc în mintea mea. Alteţă.-san chiar voia să-şi facă seppuku? -Da. -Vă rog să mă iertaţi. Erau răsucite ca tăiţeii şi la fel de nefolositoare. cred fără tăgadă că merită să fie samurai.Acum. Alteţă. Unele îl făceau să-şi urască chiar mai mult fiul. spune-mi ce s-a-ntîmplat de cînd ai părăsit Osaka. sau că Toranaga îi admira valoarea. dar clipa trecu şi bătrânul îşi întoarse ochii pătrunzători înapoi la oraşul de dedesubt. Chiar şi în privinţa asta avu grijă să nu ascundă faptul că îi plăcea de el.Aşteptă ca lumea ei să se sfărîme în bucăţele. sigur că nu. alteţă. spuse cu cea mai plăcută voce a ei. într-adevăr nu aţi făcut-o. Interesele voastre sînt imediat după ele. spuse. De trei ori i-a salvat viaţa stăpînului nostru: cînd au fugit din castelul Osaka. îi povestise totul. în afară de întîmplările intime dintre ea şi An)in-san. Totul se potrivea ca două picături de apă cu raportul lui Yoshinaka şi al lui Omi şi chiar cu tot ceea ce înşirase acest daimyo înainte de a porni ca o furtună către Shinano. Sînt foarte sigură. Hiro-matsu continuă să păşească în sus şi-n jos. . Restul celor spuse de ea îl forţă să-i displacă barbarul şi. după cum eşti şi dascăl de barbari? -Oh. -Eşti cititor de gînduri. vă rog să mă iertaţi. Unele dintre lucrurile pe care ea i le povestise îl dezgustau. Putea să înţeleagă motivele sale. -Nu ţi-am cerut părerea în privinţa asta. în portul Osaka şi. la cutremur. că îl respecta pentru inteligenţa şi curajul lui. Am văzut săbiile pe care le-a scos din pămînt Omi-san. de cîteva ori. dar asta nu făcea lucrurile mai bune. fără nici o îndoială. să-l admire întrucîtva. 211 . Şi. dar întrebarea vă stătea pe buze. Pentru un timp. Am vrut doar să răspund căpeteniei clanului meu cît de bine îmi îngăduie slaba mea pricepere. Era tîrziu în noapte cînd ea isprăvi. nu. merită să fie hatamoto. desluşit. Alteţă. -L-ai văzut trăgîndu-l pe stăpînul nostru către un loc sigur? -Da. -Crezi că An\m. mişcarea domolindu-i durerea. Doar Omi-san l-a împiedicat. Acum înţelegea multe dintre lucrurile care-i fuseseră tulburi şi avea destule informaţii ca să ia o hotărîre chibzuită. Seniorul Toranaga ar fi fost mort acum. pe galeră. Tot ce-ai văzut sau ai auzit sau la care ai luat parte. dacă n-ar fi fost el. Pe Domnul-Dumnezeul creştin! Cred că luase hotărîrea asta.

singura femeie pe care Hiro-matsu o iubise cu adevărat. soţul meu. Alteţă. Pînă cînd soarta stăpînului nostru nu este hotărîtă nu vă puteţi da la o parte. Şi totuşi mi-ar face mare plăcere să pun săbiile jos şi să caut pacea lui Buddha pentru mine şi pentru cei pe care i-am ucis. -Ştiu! Nici o femeie nu merită! spuse Hiro-matsu. neh? -Oh. rece. -Nu. apoi se întoarse către ea. mai frumoasă decît oricare altă femeie pe care o cunoscuse. nimic mai mult. -E foarte bine că sîntem singuri. nu Alteţă. -Da. s-ar spune că bătrînul Pumn-de-Fier s-a boşorogit. şi am să mă supun. Asta fusese cînd Hiro-matsu îşi încredinţase în taină sufletul lui Goroda ca să obţină această aşchie de fată pentru fiul său. Nici domnia-voastră. alteţă. acelaşi fiu care-şi măcelărise propria mamă. o să vă cer un răspuns la această întrebare. nici eu. spuse ea. sau un nu! Pretind acest adevăr! Cred că-i o minciună. să se radă în cap şi să înceapă să se roage lui Buddha pentru sufletele bărbaţilor pe care i-a trimis în Nemărginire şi-ar avea dreptate. Dacă asta ar ajunge la urechile altora. zei! Cînd am să vă privesc în faţă.. Oh. Rămase un timp cu privirea aţintită în noapte. să umilesc un rival. Mariko-san. Femeia era frumoasă.. crudă. A fost într-adevăr necredincioasă concubina mea? se întrebă bătrînul redeschizînd o neostoită rană. că i-a sosit vremea să pună sabia jos. şi totuşi. Sînt mult mai deştepte decît noi. Maiiko-san. şi ai întotdeauna dreptate? Ei? -Vă rog să mă iertaţi. o întrebă iritat. am fost nepoliticoasă. nici stăpînul. -De ce eşti atît de mîndră. îmi aminteam de prima dată cînd te-am văzut. -Alteţă? -Nimic. E aşa cum a spus stăpînul meu. Porun ciţi-mi. simţindu-se copleşit de ani. Alteţă. dar Buntaro a spus 212 . întrebîndu-se ce era de fapt în mintea lui. ascuţită. sînt vremuri cînd avem nevoie de înţelepciunea practică. fiul vostru.-Aşa să fie? -Vă rog să mă iertaţi. nu merit. care o dorea şi el. Vreau un da. vicleană a unei femei. dar asta n-ar trebui să întrebaţi. De ce am luat-o pe Mariko pntru el? Pentru că am vrut să-l umilesc pe Taiko.

nehl Nepricepuţii ăştia vor avea opt ani să conducă înainte ca Yaemon să devină major. -Atunci sprijină-l pe seniorul Toranaga. Dar aşa? E dezonorant! Pentru fratele meu. Desigur. a ta şi-a mea! Se certaseră şi se blestemaseră unul pe celălalt şi apoi. acum? Ştii că tremur din dragoste pentru el? Că atunci cînd o să am de ales între tine. la oraşul de sub el. între patru ochi. cu o scîrbă amară. dar acum o vreau. Se gîndea posomorit la Toranaga şi la ceea ce spusese Zataki cu cîteva zile în urmă. -Da. Putea fi o minciună. La ce te gîndeşti? se întrebă. Şi am avea un Minowara să ne conducă. De ce să nu-i dăm seniorului Toranaga cei opt ani? E Minowara! A spus-o de mii de ori că o să-i dea puterea lui Yaemon. fără să fie sigur de asta. nehl Sau adevărul. nehl Trebuie să fi fost adevărul. Ai putut vedea în mine? Ai aflat despre mine şi despre Anjin-san. scîrbă pe care i-o împărtăşise. îi spusese Zataki. strîngînd în pumni teaca şi minerul săbiei. am să-l aleg pe el? Hiro-matsu stătea lîngă ambrazură privind în jos. Mai înainte n-am vrut. Cu ajutorul domnieitale. dacă moare seniorul Toranaga. şi ţăranul ăla nu ştie să se poarte. nici un fiu nu şi-ar decapita propria mamă. ciufulită şi cu chimonoul desfăcut şi s-a întîmplat cu luni înainte de-a mă întoarce eu. pentru tine. sau pentru mine! Sau pentru oricine altcineva! Afară de Ishido. ajunseseră aproape să se încaiere. acum.. plăcîndu-i bărbatul. < -Pentru ce? Ca fratele meu să devină shogun şi să-l înlăture pe Moştenitor? -A spus de o sută de ori că-l sprijină'pe Moştenitor. Eu cred că spune adevărul. sau al tău! -Nici un Minowara nu va îngenunchea în faţa ţăranului ăla! S-a şters la dos cu onoarea lui şi a noastră.că era singură în încăpere cu acel bărbat. pielea lui încreţită şi brăzdată de vîrstă şi puterea braţelor şi umerilor săi. a tuturor. nu un ţăran parvenit şi sălbăticiunea aia de Ochiba. şi să îl iau în stăpînirea mea. 213 . Uitase de ea. Gîndeşti cu bucile? Toranaga nu este duşmanul lui Yaemon. desigur că vreau să cuceresc Kwanto şi să-mi înfig stindar dul pe zidurile castelului Yedo.. Toranaga şi el. Mariko cerceta cutele de pe faţa lui Hiro-matsu.

Cu mîndrie. îi spuse administratorului ei. trădătorule! Eşti trădătorul fratelui tău. seniorul Sudară şi soţiei lui. cu orice preţ. ea se răsuci către bucătarul-şef. cu faţa zbîrcită. Nu-i nevoie. Este de datoria mea să apăr onoarea stăpînului meu şi casa lui.I !'■' -Hai! îl aţîţase el pe Zataki. Nu-i nevoie de asta cîtă vreme eu sînt în viaţă şi nu va fi nevoie de o supunere umilitoare. N-am să-l ajut pe Toranaga. Aşa că acum eu hotărăsc. în Mishima. Tatăl lui Toranaga a trimis-o pe mama mea în dizgraţie. Alteţă.. dacă e nevoie. încă înfuriat. orice ai spune. -Treisprezece chogini de argint şi două sute de momne de . care este căpetenia clanului! -Sînt căpetenia propriului meu clan. bîîbîi o mulţumire şi se depărta şchiopătînd.Te-ai descurcat destul de bine. printre fetele ei şi catastife şi poliţe de împrumuturi. Sînt comandant suprem. un om mărunt.. Mînioasă. Acesta. să-şi încaseze datoriile. Trage sabia. Te rog să mă ierţi. dar nu acelaşi tată. Dar dacă abdică şi-şi despică burta. am să te ţin în siguranţă în castelul Yedo. * * * Gyoko era fericită că se afla din nou acasă. Ascultă. Avem aceeaşi mamă. Acum o să mă alătur fiului şi moştenitorului tău. ipotecile şi dobînzile. De data asta am să te trădez. am să-l sprijin pe Sudară. Şi pînă cînd ultimul bărbat din Kwanto nu va muri cu faţa către duşman. spuse Hiro-matsu în noapte. . doamna Genjiko şi împreună o să poruncim "Cer de Purpură" cînd se vor opri ploile şi atunci o să înceapă războiul. dar de data asta nu mă voi supune. chiar de el însuşi.

vă rog să mă iertaţi. căreia. am dat de mîncare la zece curtezane. Muncă. muncă în bucătăria aia încinsă. pe ntr u hr an a pe -o să pt ă mî nă? -Oh. trebuie să i se aducă nişte îmbunătăţiri! Scump! Ha! într-o săptămînă am servit o sută şaptezeci şi doi de oaspeţi. desigur. spuse bătăios bărbatul gras. stăpînă. lipsită de aer.ar a m ă. Totul: peştele. şi orezul. unsprezece ucenice flămînde. Chiar şi sosul de soia şi-a dublat preţul de luna trecută. şi legumele. muncă. dar zvonurile de război au săltat preţurile pînă la cer. şaisprezece slujnice şi paisprezece 214 . iar cu sake-xA e şi mai rău. patru bucătari.

-Dar. locul de pe Strada a şasea e de vînzare. dar acum scutură din cap şi-l trimise cu instrucţiuni să obţină patru hectare de pămînt sterp. Gyoko se trase de părul din cap îndeajuns ca să-l impresioneze. Foloseşte intermediari şi nu fi lacom. stăpînă. dădu afară trei. camerele în plus pentru doamnele care urmau să vină. înţelegi? Să fie toate puse pe numele astea. ca o ultimă lovitură. Gyokosanl zîmbi mieros bătrina. vina lui va fi dacă ea va fi silită să-şi arunce în zăpadă toate fetele ei devotate şi credincioase.Nu uita că vine iarna.. se văicări ea la plecare. Dar numai cu drept de opţiune. 215 . ruinată. singură. de pe colţ. dar lipsite de noroc. Apoi. . stăpînă. spunînd că era ruinată. -Deîndată.. iar dacă preţurile pentru mîncare crescuseră. După asta descurcă nelipsitele certuri dintre slujnice. mulţumită. că fără un asemenea bucătar desăvîrşit va trebui să închidă cea mai faimoasă Casă de Ceai din Mishima şi că toate astea vor fi din pricina lui. adună cîştigul şi scăzu pierderile. trimise după misitul ei de curtezane şi se tocmi îndîrjită pentru contractele altor şapte curtezane pe care ea le admira. iar cîştigul era de două ori mai mare decît se aşteptase ea.servitori. Sake-ul ei avea un gust mai bun ca niciodată. patru hectare? Asta-i. acelaşi lucru se întîmplase şi cu cel alsake-ului. unde se afla fabrica ei de sake. ştiind că încasase un comision bun. Şi nu vreau să se afle că îl cumperi pentru mine. în următoarele cinci luni. angaja alte patru. spunîndu-i să dubleze producţia. dar nu prea tare. îmi pare rău.în sfirşit. -Şi cînd aţi dori ca prea-onoratele doamne să sosească. Du-te.. . După aceea îşi chemă tîmplarul şi puseră la cale planurile pentru mărirea Casei de Ceai. ca opţiune. dar bunica mea e foarte bolnavă. aşa că trebuie să vă cer zece zile libere. -Dar nu face totul tu. Vă rog să mă iertaţi. îi scrise de îndată fiului ei în Odawara.. pe dealuri. la nordul oraşului. -Cel puţin patru. Vreţi să închei actele acum? De luni de zile aşteptase locul acela. ca să. poate chiar cinci. Deîndată. Aleargă. ca să nu-şi strice coafura şi-l trimise de acolo.

sau mîine . Acum. îmi pare rău. Kiku-san aparţine stăpînului vostru. în sfîrşit. dorind să facă bucăţi toată Mishima. Atunci. sărmana copilă. în mijlocul întregii tevaturi. Omi-sani Dacă se face îndeajuns de bine. Gyoko se gîndi îndelung la Omi. preţurile lor ridicate sau scăzute. aşa că poţi să cînţi şi să dansezi şi să fii prima noastră gei-sha. dacă o să-mi spuneţi unde staţi.. văzînd cu ochii minţii oraşul în oraş. ştiind că nu avea altceva de făcut şi ieşi ca o furtună. înconjurat de ziduri. niciodată. fu anunţat Omi. -Ha! Ce înseamnă un strigăt sau două cînd sîntem. -Insist să o văd. aşa că va trebui să aştepte. sau strigă la ele.sau poate mai tîrziu. vă rog să mă iertaţi. Omi-san. poate aş putea să vă trimit vorbă. sau cinci nopţi. în noaptea asta o să-i spun lui Omi-san unde ai să cînţi ultima dată. ea nu se simte bine. Desigur aveţi tot dreptul să strigaţi şi să blestemaţi. O să aranjez o încăpere alăturată. schimbarea vremii. sau chiar două. Nimic serios. Ştiu pe-aici o jumătate de duzină de oameni care ar plăti o avere ca să îi distrezi la petrecerile lor. îmi pare rău. -Poate am izbuti s-o convingem pe doamna Toda să mai întîrzie patru. dar. Chemă apoiiiecare curtezană şi le felicită. nehi -Ştiu cui aparţine. că marele daimyo te-a cumpărat. altele coborîte în rang. în seara asta . copilă. El îi spuse. Vreau doar s-o văd. -Oh. concubine de daimyo şi ale celor mai bogaţi dintre bogaţii misiţi de orez şi mătase. stăpînă. dar mult mai devreme. deja plin de viaţă. Răsuflă mulţumită. nu l-am auzit niciodată atît de furios pînă acum. -Şi sărmanul Omi-san.. nimeni nu te poate atinge.ce pot să fac. sau plînse împreună cu ele. Unele fură înaintate. dar Kiku-san nu se simte bine. între timp o să aibă sake din belşug şi Akiko o să-l servească. -îmi pare rău. îmi pare rău. apoi trimise după Kiku şi-i spuse programul pe care-l pregătise pentru cele două nopţi din Mishima. după aceea. atîta tot. strigă Omi. sau glumi cu ele.îi întinse lista oamenilor de încredere şi îl trimise la treabă. îmi pare rău c-a strigat la dumneata. încă nu sîntem sigure în privinţa lui 216 . dar desigur că nu insistaţi. N-o să strice nimănui dacă-i cînţi un cîntec trist. -îmi pare rău.

toate terminate. chiar şi invitaţiile oficiale la cha pentru a doua zi. Sporovăi cu uşurinţă. Lui Akiko îi place primejdia şi are nevoie de puţină violenţă ca şă facă totul bine. îţi mulţumesc pentru daruri! Sabia este desăvîrşită şi chimonoul! Oh. Aleargă acum. . asudată şi languroasă. Inari. încîntată că avusese marele noroc de-a fi educată. Un chimonou uşor dintr-o mătase uşoară. Avea optsprezece ani. mîinilc şi vocea ei găsind singure. spumoasă şi după aceea. -Te rog să mă ierţi. era student.Oh.De ce rîzi? o întrebă somnoros. Nu vreau să i se întîmple ceva lui Choko. oftă ea. neh? încă n-am primit avansul. copilă. Ai călătorit bine? Mă bucur atît de mult că pot să-ţi spun bun-sosit.Toranăga-san. în curînd stătea întinsă lîngă el. un masaj desăvîrşit. Parfum şi pudră şi fard şi coafura. neîndoielnic ai în vigoare nedomolită. Gyoko o trimise pe Kiku de-acolo să se pregătească şi încă o dată se avîntă în rezolvarea treburilor casei. dar ce-ţi lipseşte în mărime. fiul unui samurai sărăcit şi se numea Inari. spuse el cu răsuflarea tăiată. deşi o negă cu mcăpăţînare faţă de el. Sînt sigură că o să-i placă mai mult. dintr-o 217 . cit de minunată eşti! Am alergat aici în clipa în care poemul tău a sosit. O să tocească ea Preaminunatul Spin. la momentul potrivit. Ai. . pentru a discuta o problemă de mare importanţă. dar AJciko e puternică şi foaţte pricepută şi cînd astfel de nebunii îi cuprind pe bărbaţi. Chiar şi Omi-san. făcîndu-i complimente fără zgîrcenie şi ■nîngîindu-l ca să adoarmă. ale celor opt mai importante mama-san din Mishima. mai brutali decît poţi să-ţi închipui. sosi favoritul ei.Pentru că mă faci fericită. îţi mulţumesc. dar Choko n-ar fi o alegere mai potrivită? E mai drăguţăşi mai tînără şi mai dulce. . -Da. Cel mai frumos chimonou şi cele mai bune parfumuri. se gîndi amuzată. cît de bună eşti cu mine! Da. fără să mai vorbim de rest. îşi spuse. . ei pot deveni cu uşurinţă brutali. sînt. se cufundă mulţumită într-o baie. Apoi. .Ahhhhhh! La vremea potrivită. Strălucitorul tău Pistil nu are mărimea celui al lui An]\n-san.

că-l auzise pe Omi şi pe mama lui plănuind moartea lui Kasigi Yabu. ofiţerilor şi al armelor şi organizarea lui. iar cei doi să se distrugă singuri? Ai grijă. gol. Atît de multă ură şi suferinţă şi ruşine fără rost! Sau despre cel de-al doilea bucătar al lui Omi. pe care îl făcuse în Osaka. cîntărind şi recîntărind feluritele posibilităţi. le trecuse mai departe seniorului Kiyama. Cum aş putea folosi mai bine această taină. la Yokose. fără greş. înainte de a nu mai fi o taină. Gyoko. sau cui ar trebui să-i spună? S-o ameninţe. Se gîndea la Mariko şi la dragostea ei. Sau despre Toranaga. ne/i? Sau de suferinţa preotului virgin. oare. care şoptise iubitului ei. ar fi o curtezană nemaipomenită! Păcat de Anjin-so/t. folosind un ritm clasic . Aş putea să cîştig o avere de pe urma lui. tainice. cu puterea unui om de treizeci de ani şi a dormit pînă în zori ca un prunc. numărul oamenilor. lucruri ciudate. Ce-ar face Toranaga cu astea? Şiruri nesfirşite de cuvinte care-i fuseseră spuse şi pe care el le rostise altora. în genunchi.îndelungată obişnuinţă. sau a celorlalte taine noi: despre puştile şi armele ascunse de ţăranii din Anjiro. înainte ca sărmanul nebun să desfacă larg picioarele fetei.şase uşoare şi cinci apăsate . ale spovedaniei. toate gesturile de care era nevoie. fără nici un fel de delicateţe şi. cu mai mult cîştig. Oh. stăpînul lor 218 . apoi rugăciunea. sau despre noul regiment de muschete. desigur? Toranaga? Buntaro? Sau cine altcineva? Preotul creştin? Ar fi vre-n cîştig în asta? Sau seniorul Kiyama? Desigur. orice scandal legat de doamna Toda şi barbar va lovi în căsătoria fiului ei cu nepoata lui Kiyama. ca o sălbăticiune de noapte. Oare ameninţarea asta ar face-o să se înduplece? Sau ar trebui să nu fac nimic? E mai mult de cîştigat din asta? Păcat de Mariko. foarte delicat. care-i şoptise lui Akiko. care. care-i fuseseră şoptite de un lepros şi pe care apoi. bine dispus. ca un netrebnic. de pildă. care. cel adevărat. noaptea trecută. cerşind îndurare pentru păcatul pe care avea să-l comită cu fata şi pentru celălalt păcat. O doamnă atît de drăguţă! Oh. se dojeni ea.pentru cele cîteva sute de mişcări. care-i şoptise unei slujnice. să se furişeze afară. Mintea ei era departe. a împărţit perna cu Kiku. mai tîrziu. nu ţi-a rămas prea mult timp să te hotărăşti în privinţa asta. s-a rugat mai întîi Dumnezeului său creştin. dar este foarte deştept. cu ochii închişi. Nu aşa se poartă un om copleşit de griji. Cît de mult să îndrăznească să insiste.

pe care cea cu care a împărţit perna le-a ţinut minte şi mi le-a vîndut a doua zi pentru un chogin întreg de argint. dormeau împreună şi că Zataki însuşi îi auzise icnind şi gemînd şi strigînd cînd Yag străpunsese Yin pînă sus. "Ochiba". cînd el fu gata. în Cîmpiile îndepărtate! Gyoko zîmbi. dacă ar fi şoptită lui Toranaga. fără să-şi dea seama. îşi puse din nou mîinile şi buzele pe el. ar pune pe foc tot clanul Kasigi! La fel ar face şi oferta tainică făcută de Omi şi Yabu lui Zataki. foarte. cel atît de necesar ambelor părţi. Uluitor. Rodrigues. -Cînd ai să ştii? -Mîine. seniorul Zataki o numise pe fata cu care împărţea perna. Ai dormit bine? -Cum? Ea zîmbi şi-l lăsă să se cufunde din nou în somn. fără îndoială. Sau cuvintele pe care Zataki le-a murmurat în somn. pentru plăcerea ei . ajunse la urechile tuturor. neh? Lume atît de sus-pusă! Sau despre celelalte lucruri ciudate. Alvito strînse ultimile resturi de sos. S-a întremat? întrebă Rodrigues ca într-o doară. cum că în cupa Norilor şi a Ploii şi de cîteva ori înainte de asta. încălzită de toate aceste taine încîntătoare. încrezătoare. -Unde-i englezul acum. cuvinte din care se înţelegea că generalul Ishido şi doamna Ochiba mîncau împreună. Ha! Asemenea lucruri. altfel. nehl Oare s-ar purta Zataki.legiuit. Ciudat. murmură ea. dacă Toranaga i-ar oferi-o pe Ochiba drept momeală? Gyoko chicoti. Am lăsat un servitor să afle în care. nimic. -Que val Mi-ar place să-l văd din nou. cu o coajă de pîine proaspătă. 219 . toate atît de folositoare. Oh. părinte? -Nu ştiu cu siguranţă. dacă erau spuse cui trebuie. Inaii-chan.şi a lui. pe care oamenii le scăpaseră odată cu Nectarul Fericirii. S-ar putea să fie într-unui dintre hanurile de la sud de Mishima. încă. -O să se schimbe. -Cum? -Nimic. Da. Apoi.

-Ţi-a spus ce i s-a intîmplat după ce a plecat din Osaka? -Ştiu o parte din întîmplare. şi turnă deasupra ce mai rămăsese din sosul gros. Rodrigues se lăsă pe spate în scaunul său din cabina mică de la pupă. unul dintre cei mai buni care-au existat vreodată. unde apa era mai închisă decît cea a mării. De la el şi de la alţii. -Unde e restul oamenilor tăi. -Domnul Iisus şi-a iertat duşmanii. Cel puţin eu îl înţeleg mai bine. E-o poveste lungă şi sînt multe de istorisit. Preotul rupse rcunoscător încă un copan şi-şi mai pusei salvie şi ceapă şi miez de pîine. Trei ceasuri după amiază. Rodrigues încuviinţă binevoitor din cap. lîngă docuri. Clopotul corăbiei sună de şase ori. O să mai iau. -Vin? -Da. părinte. Da. dar ei tot L-au crucuficat.Acest servitor pe care l-ai lăsat acolo. . Văzu trăsăturile ascuţite ale iezuitului. apoi stăm de vorbă. Hai să-l lăsăm pentru un timp. Rodrigues aruncă o privire afară prin hublourile care dădeau către Nimazu. aşa că se întinse peste masă şi aduse mai aproape tava. ba chiar să-ţi placă vreunul. căprui. -Ascultă. Nu-i greşit să-ţi respecţi duşmanul. părinte. Mai întîi am să mă ocup de mesajele mele. . spuse. Nu mi-am dat seama cît de foame-mi era. Alvito îl privea liniştit. către docuri şi port. Nenumărate bărci de pescuit veneau şi plecau. Ochi de pisică. părinte.-Da. Sigur câne e vrăjmaş. Asta ar fi foarte bine. mulţumesc. mai ia clapon. Englezul mi-a salvat corabia şi viaţa. sigur că e eretic. Dar şi mie-mi place. părinte? -I-am lăsat într-un han. dar e pilot. ochii pătrunzători.Bine. Băgă de seamă că farfuria preotului era goală. Pîine? -Mulţumesc. fără să-şi plece ochii. Spre tribord se zăreau gurile rîului Kano. cu mici puncte galbene. -Uite. e de încredere? Eşti sigur c-o să ne găsească? 220 .

Acum pilotul Blackthorne poartă două săbii alături de pistoale. Cu siguranţă că n-o să plece de acolo cel puţin două zile. da. aşa că adăugă: . Rodrigues aşteptă. Gîndiţori. pilotule. te rog. Alvito lăsă tăcerea să zăbovească în cabină se întoarse la mîncarea lui. într-o anumită măsură.Spune-mi doar de ce. Amănuntele mai tîrziu. dar preotul nu mai spuse nimic. ceea ce fratele Michael bănuia. Şi este omul de încredere al lui Toranaga şi. Toranaga l-a făcut samurai şi hatamoto. Rodrigues îl lăsă să-şi golească farfuria în tăcere. apoi îi mai oferi. De două ori în timpul fugii din Osaka şi ultima dată în Anjiro. . După o pauză lungă spuse: -Nu-i prea bine pentru noi dacă ticălosul de englez e apropiatul lui Toranaga. sau. de un roşu profund. Nehl -Aşa-i. Deloc. Preotul nu spuse nimic. într-o oarecare măsură..Anjin-iwz i-a salvat viaţa lui Toranaga pentru a treia oară. Oricine. Muşcă pofticios din copan. o să afle despre ei şi unde stau. -Ce? .Oh. ' . pilotule. protejatul lui.' -Totuşi mi-ar place să-l văd. O dîră de grăsime i se scurse în barba neagră. reflecta lumina.Englezul? -Da. Bucuria îl părăsise. ca să fie cinstit. în timpul unui cutremur. ochii săi zăboviră pe carafa pe care-o ţinea în mîini. -Ştii şi de ce s-a întîmplat asta? -Da. Rodrigues rîse: -Englezul în călătorie oficială? Cine ar fi crezut asta? Ca un daitnyo împuţit! -Asta nu-i nici jumătate. Ultimile rămăşiţe ale 221 . Cu rangul doamnei Toda Mariko şi cu stindardele lui Toranaga sînt foarte oficiali.Nu uita că e o călătorie oficială. . Suprafaţa vinului. Alvito hotărîse deja să nu spună nimic de ceea ce el. pe o distanţă de patru leghe. Toate la vremea lor. pe scurt.

Pornise de la Nagasaki.. din cauza asta. şiind că ar fi fost primejdios şi pentru ea şi pentru el şi pentru corabie. spusese Dell'Aqua. -îmi pare rău. care e mai bărbat decît mulţi alţii şi. şi nu după atît de plăcutul la auz Nyan-nyan. ca să 222 . ajută-mă cumva! -Oh! Tu plec. Rod-san? Plec. draga mea. Eminenţă. -Oh. Garcia. Mulţumesc. Fie ca el să te aibă în pază şi să te ducă neatins în port şi acasă din nou. Madonna. pe care părintele Alvito îl scoase dintr-un dulap. micuţul şi eu. Te rog.păsării dispărură însoţite de un alt pahar de vin. Apoi. -Desigur. Rod-san. cu accent puternic. blestemînd toţi preoţii şi căpitanii generali. chiar şi pentru Alvito. dar nici o blestemată de mulţumire. Noi dor. Madonna. pe care încerca atît de mult s-o vorbească. -Rodrigues. iartă-mă. nici un fel de mulţumire că l-ai făcut pe Căpitanul General să-mi poruncească să vin la bordul acestei corăbii borţoase sub comandă iezuită şi să mă scoată din braţele Garciei mele. insistînd să-i spună după numele ei de botez. întotdeauna portugheza şovăitoare. ca dar de plecare pentru prietenul său iezuit. Mergi cu Domnul. întorc curînd. eu tristă. viaţa e atît de scurtă. fără chef. prea scurtă şi prea înşelătoare ca s-o iroseşti făcînd pe dădaca pentru popi împuţiţi. Da. eşti bine-venit să-l împărţi cu părintele. mai primejdios. care însemna "pisoi" şi care i se potrivea atît de bine şi-i plăcea mai mult. Eminenţă. -Noi aşteptăm. ca să încheie. dorind să se sfîrşească odată vara şi iarna. îşi zise Rodrigues cu amărăciune. mulţumesc. aşa curînd? Oh. îmi pare aşa de rău! -Mă întorc curînd. nu vrei un pahar? -Da. îmi pare rău. Rodrigues. Vinul şi coniacul erau din rezerva personală a Părintelui Inspector. nişte coniac fin franţuzesc. Marinarul îl urmări pe Alvito turnînd lichidul de culoarea cojii de nucă în paharele de cristal. dar abandonase gindul imediat.. draga de ea. Pentru o clipă se gîndise s-o ia la bordul Sântei Filipa. îmi pare atît de rău. -Mulţumesc.

iartă-mă o clipă. se opri la jumătatea vorbei şi trase cu ochiul către hublouri. . cu două catarge şi bompres. apoi străjile. Rodrigues. bogat şi independent. şi după asta? Veşnica întrebare îl străfulgera iarăşi.. două mai mici la pupă şi două mai mici la provă. Valurile izbeau lanţurile ancorei. spuse Alvito. 223 . . -Bine. destul de departe ca să nu poată fi luat prin surprindere de cineva care ar fi vrut să urce pe neaşteptate la bord şi destul de departe de drumurile către docuri. se ridică de la masă şi şchiopată dureros către un hublou dinspre ţărm şi se uită afară. Corabia lui era o lorca. să-şi ocupe noua poziţie în curent. Se numea Santa Filipa şi avea un echipaj de treizeci de oameni. părinte. nemulţumit.Pregăteşte barcazul. Nici o mişcare. Care ţi-e planul. care era coborîtă în apa miloasă. Vreau doar să verific locul nostru la ancoră.. îţi mulţumesc. ajută-mă să găsesc un răspuns în linişte la asta! -O masă excelentă.Te rog. Mă duc la ţărm înainte de căderea întunericului. o mică urmă înspumată se ivi şi corabia începu să se răsucească uşor. Apoi. Nici o altă barcă nu se afla în apropiere. Rodrigues? -Cred că am simţit schimbarea fluxului. -Pesaro! -Da. -Bun. Urcă pe punte. Totul era în regulă. Rodrigues era serios acum. -Ce e. părinte? Ar trebui. După-amiaza era minunată şi ceaţa se ridicase de mult. sau cam aşa. o cocă japoneză adaptată velelor şi arboradei moderne. Avea patru tunuri pe puntea din mijloc. senhor. şi s-o pornească în sfîrşit către casă. Deschise hubloul mai mult şi se aplecă în afară. Cînd te întorci? -în zori. jucîndu-se cu o fărîmă de pîine pe masă. portugheze. dar încă tot nu putea să vadă ancora de la provă. de ţărm. O să fie pregătit. Apoi. El îi verifică poziţia.ridice ancora Corăbiei Negre. Ce-o să se-tîmple cu ea şi cu copilul? Madonna. cu calele ei pline cu lingouri de aur. Erau la un cablu. suplă. Ochii îi alunecară către oraş şi către dealurile din spatele lui.

224 . -Da. că s-a întors părintele. doi răniţi grav şi o mulţime răniţi. nu a noastră.-Şi mai bine. dar oamenii tăi au început-o. E kinjiru. eh? Por favor. pilotule. Gomez o să vină cu mine. Zece oameni. Şi tu. Limpede? Mohoreala nostromului se adinei. ' . da. -Lasă-mă să vin şi eu. Maimuţe blestemate! A fost doar o încăierare de bordel. închizîndu-şi şi deschizîndu-şi pumnii bătătoriţi. pilotule! Sînt sătul pînă în gît să mai stau în hîrdăul ăsta împuţit! -Nu! şi-ar fi mai bine să nu te duci la ţărm la noapte. cu atît mai rău! spuse posomorit bărbatul mătăhălos. -Unul ciopîrţit. Rodrigues îşi mişcă piciorul ca să-şi domolească durerea.Nu-i drept ca să sufere toţi. V-am prevenit pe toţi înainte de a coborî la ţărm. -Ai răbdare. Madonna! Te-ai prostit de tot? Rodrigues urcă pe dunetă şi se sprijini de parapet. -Nu se dau îţvoiri la ţărm. "Nimazu nu e Nagasaki . o să plecăm. Şovăi. spuse nostromul Pesaro.aşa că vedeţi cum vă purtaţi. după lege. printre ei şi o fată. Acum. . pe sîngele lui Cristos. iar autorităţile mi-au pu. pentru Dumnezeu! -Bun. E limpede. Pesaro." Madonna! Am avut noroc să scăpăm doar cu un marinar mort. -Da.Autorităţile portului de aici au spus kinjiru. tu. N-a fost înjunghiat decît un jappo. Stau pe navă de mai bine de două săptămîni. Pesaro. să vă facă bucăţele pe.corabia în carantină. în zori? E ordin? -Nu-.foţi cinci. Am să conduc eu grupul şi făgăduiesc că n-o să fie nici un necaz. -Cu fluxul. -Şi dacă nu te-ntorci pînă în zori? -Putreziţi aici la ancoră pînă mă întorc. Pregăteşte doar barcazul. Aminteşte-ţi că aici nu e Nagasaki! -Da. Am să conduc grupul de oameni la ţărm. nu încă. -După legea lor. Si-au cerut scuze dar tot kinjiru a rămas. Aşa că toată lumea rămîne la bord. Ar fi avut dreptul. înainte ca un samurai să oprească încăierarea. apoi dădu înapoi. sau oricare altul.

înviorat acum la minte şi la trup. să-i spui îngrijitorului să pregătească acum doi pentru Nagasaki şi unul pentru Osaka? spuse Alvito. Mă duc mai întîi la Yedo. Ce mai contează douăsprezece ore." -Vrei. Plec la Yedo pe uscat. îşi spuse. Cele douăsprezece ore în plus nu mai aveau nici o importanţă. Nu mă întorc cu tine.Rodrigues se duse. sau să-l treacă pe om pe sub chilă. Patru sau cinci ceasuri pînă la asfinţit. ori să-l pună în lanţuri. -Şi care-i planul acum. apoi stăm de vorbă. Spune că încă putem construi catedrala la Yedo. sub punte. pe care ai să-l duci Părintelui Inspector şi ai să i-l dai numai lui. De ajuns timp ca să trimită păsările cu primul mesaj cifrat de mult plănuit: "Toranaga se predă regenţilor. Ai răbdare. Preotul cercetă locul soarelui pe cer. O să-l însoţesc pe Toranaga la Osaka. Blestemat fie diavolul păgîn care mi-a ucis păsările acolo. dar se trezi în clipa în care pilotul deschise uşa cabinei. la menţinerea disciplinei. s-a răsucit doar în jurul ancorei. sau chiar 225 .patru pentru Nagasaki şi doi pentru Osaka. -Ah. Se simţea întotdeauna aşa după o împotrivire atît de îndârjită.şi munceşte. Rodrigues înghiţi puţin vin ca să îndepărteze gustul amar din gură. -în ordine. încă odată Rodrigues ar fi fost nevoit să tragă un glonţ în capul unui om. sau să facă oricare dintre cele o sută de porcării importante. totul e-n regulă? întrebă. după legea mării. -Da. Mai avem şase . Trimit mesaje amănunţite cu Rodrigues. Dacă Pesaro n-ar fi dat înapoi imediat. O să-mi ia cea mai mare parte a nopţii şi ziua de mîine să scriu un mesaj amănunţit. Alvito adormise. Răsplata e a celui ce are răbdare . Dacă se înserează prea tare o să aştept pînă în zori. Alvito încuviinţă. părinte? Plecăm în zori? -Ce-i cu porumbeii călători? -Sînt sănătoşi. apoi la Osaka. Sînt recifuri şi nisipuri mişcătoare pînă la zece leghe în larg. Ştia că ar fi fost mult mai bine dacă ar fi putut să-şi trimită veştile de la Yokose. Ai să pleci deîndată ce termin. Fără disciplină orice corabie era pierdută. sau să poruncească cincizeci de bice. te rog. De ce atîta grabă? Nu-i asta o regulă vitală a ordinului nostru? Răbdarea.

în caz că Părintele Inspector e acolo. -Vorbim aici. este bogată. Cu bună-voinţa Domnului o să convertim toţi paginii de aici. Rodrigues era la fel de uluit de cedarea lui Toranaga. Am să-l însoţesc pe Toranaga.opt zile? Asta n-o să schimbe cursul istoriei. Biserica. Cînd se reîntoarse.N-o să fie război? E-un miracol. Scrie-ţi mesajul şi după aia stăm de vorbă despre englez. -Cu mila Domnului putem schimba toate astea aici. sfinţilor şi Sfintei Fecioare! Jâ\ 226 .Am să aduc eu porumbeii. Ca înainte? -Da. secretarul său. . îi istorisi pilotului pe scurt ceea ce se întîmplase la Yokose. . sau a părăsit Nagasaki înainte de a ajunge tu şi e pe drum încoace.. De la Yedo am să mă întorc singur la Yokose. Rodrigues făcu un semn către marinarul de veghe pe dunetă. ca să scrie acelaşi mesaj cifrat pe fîşiile subţiri de hîrtie. unul după celălalt. apoi se ridică nerăbdător. -Amin. Mă bucur că plecăm. dar numai lui. sărind peste întîmplarea cu fratele Josef şi bănuielile sale despre Mariko şi Blackthorne. e mai răcoare. aşa cum fusese şi el. Aş vrea să te opreşti la Osaka cu o copie a misivei mele. sau sub punte? -Aici. . Da. sub soarele după-amiezii. îi sigila şi dădu drumul celor trei păsări. Merse pe punte şi alese păsările din paner.Mai întîi despre Toranaga. Poţi să i-l dai părintelui Soldi. la Osaka. Alvito se aşeză pe scaunul de punte. trimiţîndu-l pe puntea din mijloc de unde nu putea auzi. Rodrigues. -în regulă. Zarurile au fost aruncate la Yokose. preotul se folosise de pana specială cu virful ascuţit ca un ac. Acum. noi şi Corabia noastră Neagră. Acestea se rotiră o dată. Bărbatul înalt îşi întinse piciorul şi durerea care pulsa în el se domoli pentru un timp. chiar că sîntem în siguranţă. noi sîntem bogaţi. Alvito închise micii cilindri. Să mulţumim Domnului. nu sîntem iubiţi aici. apoi se îndreptară către vest. Privi o vreme afară prin hublouri. -O să călătoreşti cu englezul? întrebă Rodrigues.

.. cu scîrboşenia aia şi cu un echipaj de samurai. . Ar fi bine dacă ar putea fi ţinut departe de acolo şi de Macao! -Să zicem că ar putea avea un echipaj de băştinaşi..cu el la bord. Alvito îl privea. părinte. Avem doar mica fregată ca să-i stea în cale. m-a tulburat. -Cred că ar fi bine să-i trimit alt mesaj Părintelui Inspector. Cei mai mulţi. Ar fi grav dacă englezul e lăsat liber? -Grav? Ne-a luat dracu' dacă nava lui . Pentru Dumnezeu! Am fi o pradă uşoară! Furios. mult mai îngrijorat acum. cu corabia lui şi cu tunurile. Iisuse Cristoase. Singurul loc unde ar putea să găsească un echipaj ar fila Nagasaki. Uşor...Dacă vrea Domnul. Rodrigues strînse pumnul. E prea bun. Ar trebui informat. Se ridică în picioare şi se întoarse cu spatele. înarmată şi cu un echipaj doar pe jumătate din cît se cuvine .Da.Aşteaptă o clipă.. şi cei mai mulţi bolnavi. dacă asta este urgent.ne prinde Corabia Neagră undeva pe drumul către Macao. Sîntem în siguranţă. 227 . Ar putea găsi destui la Nagasaki! Sînt destui cei care. Atît de puţini nu pot să o manevreze. Poate să danseze în jurul nostru şi tot ce putem face noi e să coborîm steagul.. ar putea să-i pregătească.Asta-i cea mai bună veste pe care puteai s-o aduci. lui Anjin-san. Am văzut cu toţii asta la Osaka.. El o să ştie ce să facă." Rodrigues îşi pierdu buna dispoziţie. Te rog să mă ierţi. toţi oamenii lui devin ronini. -Eu ştiu ce să fac! Rodrigues lovi cu pumnul în parapet. iar ea nu se poate măsura cu Erasmus! Şi nici noi. nehl Dacă englezul are destul timp. Cu el liber în Asia. cîţiva dintre cuţitarii lui Toranaga? Sau wako? Adică dacă Toranaga se predă. -Erasmus e încă la Yedo? E încă în mina lui Toranaga? -Da. da' dacă englezul face rost de samurai sau wako. A spus-o cam aşa: "Pot să poruncesc să i se dea drumul creştinului meu. negustori. ■-Eşti sigur? . Englezul a spus că a sosit aici doar cu doisprezece oameni şi nu toţi marinari. Un lucru pe care l-a spus Toranaga. părinte. -Vrei să spui. Sau la Macao. Nu putem să riscăm asta. .

Madonna. acolo. fusese lăsată neocupată. omul ăsta m-a salvat. Şi am fost sigur de asta mai tîrziu. nehi Şi era. ajutîndu-mă să beau. ascultă-mi spovedania. ultimele mele gînduri au fost că a fost de asemenea pedeapsa lui Dumnezeu. * * Blackthorne şi Mariko dormeau în liniştea nopţii. în largul mării. în prima noapte prima dată. fără să-l previn . Blackthorne alta şi cea de-a treia. Erau cîte trei camere în fiecare.-Ascultă. după aceea.iar el n-avea saulă de siguranţă . izbucni el răvăşit. Mariko luase o cameră pentru ea şi Chimmoko. Aaym-san. Fiecare căsuţă era aşezată pe piloni eleganţi şi era înconjurată de o verandă la care duceau patru trepte făcute din cel mai bun 228 . cînd plecam de la Anjiro . M-a salvat şi m-a ajutat să trăiesc şi acum eu trebuie să-l ucid. a stat aproape de mine. Hanul acesta se spune că este cel mai frumos şi cel mai faimos din Izu. M-am gîndit că a fost mîna Domnului. Am meritat-o atunci şi. mi-a fost ruşine şi i-am cerşit din nou îndurare Domnului şi am făcut jurămînt sfint că voi încerca să-l răsplătesc. în mica lor casă. -Crezi că e sigur aşa? întrebase neliniştit Blackthorne. una din mulţimea care alcătuiau Hanul Cameliilor de pe Strada a Noua din Sud. Este drăguţ. cea de la intrare. dar o să fie plăcut să fim singuri. dar englezul n-a căzut peste bord. Nu faci asta unui pilot. Domnul Iisus m-a ajutat. stat de vorbă şi petrecut ziua. sau alte slujnice sau străji care să doarmă cu noi? -Nu.inima mi-a spus să-l ucid. Nimic nu e cu adevărat sigur. Să nu-l avem pe Yoshinaka. pe galeră. deşi ştia c-am încercat să-l ucid! Am văzut-o în ochii lui. -De ce? -Căpitanul General avea dreptate: Dumnezeu să ne ajute dacă englezul iese în larg cu Erasmus. cînd corabia mea era în siguranţă şi m-a luat valul şi mă înnecam. părinte. cînd a trecut peste porunca mea şi mi-a salvat corabia şi apoi. cînd m-am trezit viu şi cu el aplecat asupra mea. pentru că am încercat să-l ucid. cum s-ar fi întîmplat cu oricine altul. chiar la început. şi apoi din nou în timpul furtunii. A fost atunci cînd l-am trimis la provă şi cu bună ştiinţă am Virat în vînt.ca să-l ucid. pentru mîncat. înarmat şi cu un echipaj doar pe jumătate ca lumea. care dădea către verandă. El nu mi-ar fi făcut asta niciodată.

dar anul viitor. Curgeau rîuleţe şişclipeau iazuri minuscule şi căderi de apă. cu acoperişuri delicate. -Ah! -Da. aşa că sîntem destul de în siguranţă şi n-am putea fi tulburaţi ca în alte locuri. . foarte bine. Şi după ce am să plec. ca să ne distreze. o schimbare ţi-ar putea face bine. nehl -Dar asta s-ar putea să-ţi tulbure somnul. De ce am fi tulburaţi? Ce ar putea fi în neregulă cu o cameră aici şi o cameră acolo şi Chimmoko. plăcut mirositoare şi îmbelşugate. îmi pare rău. Cît de deşteaptă eşti şi cît de frumoasă. -îţi făgăduiesc că am să dorm foarte adînc. Pretutindeni lanterne multicolore şi servitori veseli şi slujnice. -Lasă jos dicţionarul. iar peste tot se aflau nenumăraţi copaci înfloriţi.L-am invitat pe Yoshinaka-san să ia masa cu noi. dimpotrivă. 229 . care doarme cu mine? -Nimic. Anjin-san. dragostea mea. în mijlocul grădinii celei mari. totul lustruit şi strălucitor. Anjin-san. înconjurată de un zid înalt de bambus. Serios. -Care? . . -Sînt. Mai întîi fă o baie. N-am văzut niciodată un loc atît de frumos.Fii serios. -Desigur că am cerut două case. Din nefericire numai una era liberă. -Bine. -Dar m-ai încurajat întotdeauna. reci. Nu se aflau mai aproape de cincizeci de paşi una de cealaltă şi fiecare avea în jurul ei grădini îngrijite. îmi pare rău. cu miresme pentru zi şi pentru noapte. e uşurat că nu a fost nevoit să-şi împartă oamenii. alimentate de izvoare naturale. -Ah. Cărări din piatră curată. nu acum. una pentru dumneataşi una pentru mine. te rog. ai să-ţi alegi una. am să-ţi spun un secret. Anjin-san. Şi pe cîteva doamne. A aşezat santinelele la flecare cărare. dar Yoshinaka-ia/i nu e nemulţumit. cît de bun eşti cu mine.Dacă pui jos cartea. -Da. fierbinţi şi foarte fierbinţi.lemn. şi nici un cuvînt rău ca să tulbure clopoţeii agăţaţi în copaci şi gîlgîitul apei şi cîntecul păsărilor din coliviile lor. apoi masa de seară şi mult sate. duceau către băile din mijloc.

dragostea mea? -Nu-l găsesc. . nu-i aşa? -O. dacă pe tine nu. Eşti sigur că nu te deranjează? -Nu. te rog. dar nu mai rîde. -N-am cunoscut niciodată ceva mai minunat ca atingerile tale. 230 . sau. -Oh! Să te ajut.. -Mariko? -Da. Pe jumătate în glumă. Anjin-san.. necazuri. te iubesc atît de mult. -Oh. e-n regulă. Toată discuţia asta despre el şi aşteptatul. -Pentru numele lui Dumnezeu. uite. Mariko! -Dar şi tu rîzi.Ah. Oh. nu mai rîde. -Pare foarte aspru. dar e puţin. -Eşti iertată. dacă din întîmplare. -O. uite ce-ai făcut. în acest caz.după ce Yoshinaka-san va pleca cu partenera lui . după ce Yoshinaka plecase şi Chimmoko stătea de strajă pe verandă.Am fost la cumpărături astăzi.. -Ah. din cele pe care i le arătase Kiku şi.Oh! -Nu mai rîde! N-are rost să-ţi bagi capul în aşternuturi. iartă-mă.Lasă asta. sau ai să strici totul. te rog. nehl Eşti sigur că nu te deran jează? -Nu. Stăteam pe el. Anjin-Mm. te răzgîndeşti politicos şi o laşi să plece curînd .. pe mine nu mă deranjează. cum să zic. A fost vina mea că am rîs atît de mult. mult mai tîrziu. el le primise cu aceeaşi politeţe şi împreună aleseră un inel al plăcerii.. .Oh? Şi ce-ai cumpărat? -Ah! Ea scosese la iveală cîteva ustensile pentru împărţitul pernei. Stinge luminarea. Aici e. stinge lumina. Vreau să mă uit.ei. " ... -îmi place să te ating. cine ştie ce ar putea vreun kami să găsească pentru tine în astă noapte? -Oh? . nu. ea i le oferise cu o plecăciune adîncă. Mai tîrziu. nu e prea încurajator.

Hotărîse că. dar un lucru a fost perfect: ştiu că am satisfăcut-o. îmi pare rău. Yoshinaka ajunsese la cea de-a doua treaptă. complet istovită. îşi spuse. Era Chimmoko. Yoshinaka-san? -Gomen nasai. cu sudoarea rece pe el. şi se opri înaintea ei chiar cînd panoulshoji fu deschis din afară. nu mai rîde! -Oh. El spune că e prietenul domniei-voastre. Auzind zgomotul unor paşi pe cărare. Se gîndise prea mult la ea. iar ochii închişi discret. El nu dormise. dar sensul lor era că "acel bărbat de acolo. încă cufundată în somn. dar nu perfect. alergă tăcut înapoi în camera lui. Da. fusese pentru ea. pe verandă. deşi noaptea era caldă.-Ce faci.. amestecată cu ea. Poate că. Pentru moment se gîndi că visa. -E greu? -Da. Capul ei era aplecat. .Hei. Alergă pe lingă. Arătă către torţele de la poarta hanuluiradăugînd multe cuvinte pe care Blackthorne nu le înţelese. încă pe jumătate adormită. -Nan desu ka. Anjin-san. portugheza.. Anjin-son? -Mi-l pun. Vasco Rodrigues! 231 . vroia să vă vadă şi i-am spus să aştepte şi el a spus că n-o să aştepte. -Nu mai rîde! -Te rog să mă ierţi. ca şi cum ar fi fost o păpuşă. Măcar acum sînt absolut sigur... englezule! Sînt eu. spuse Yoshinaka. După aceea. Adormi. începu să se strecoare prin ceaţa somnului. într-adevăr.. Se înfăşură grăbit într-un chimonou şi ieşi iarăşi afară. de data asta. se îndreptă spre uşă.ea cu Mariko în braţe şi o aşeză cu grijă în aşţernuturile ei. O ridică. apoi recunoscu vocea. Mai tîrziu sunetul vocilor şi zgomot de ceartă şi. era pentru plăcerea ei şi nu a lui. Aşa este?" . Pentru el fusese minunat. şi a încercat să-şi facă loc printre străji şi eu l-am oprit. ceea ce nu e. purtîndu-se ca un daimyo.apoi. iubind-o. ea adormise într-o clipă.Rodrigues! Mariko murmură. barbarul. ■ încercînd să-şi stăpînească spaima. el se ridică în genunchi.

. Blackthorne aruncă o privire înapoi. Ce-ţi face piciorul? Cum m-ai găsit? -Madonna! Ai crescut. so desu! . Chimmoko? O şoaptă. nepăsători faţă de samuraii şi servitorii care-i înconjurau.Nan ja. Rodrigues îl strînse în braţe ca un urs şi el îi răspunse la fel. da' merge. Şi te-am găsit întrebînd unde stă marele Aa]w-san . lumina torţelor jucîndu-i pe cercel şi pe catarama pălăriei de curtean. Rodrigues! răspunse vesel Blackthorne. Rodrigues după obiceiul lui. te-ai împlinit! Da. Uşa ei era închisă. dacă stăpîna ei nu dorea ca ea să stea în aceeaşi încăpere cu ea. care-l aştepta cu un zîmbet larg de bun-venit pe faţă. Tod&-sama\ . -Ah. Yoshinaka-Jtfi. Vin imediat la tine. E prietenul meu. înalt şi cu ochi albaştri! Rîseră împreună schimbînd obscenităţi. Blackthorne era cu cîţiva inci mai înalt decît portughezul. Yoshinaka se înclină în faţa uşii şi îşi începu raportul. Chimmoko stătea dincolo de ea. Amindoi păşeau cu pasul lor de marinari. Hai.Hei. dar acesta avea umerii mai largi şi pieptul mai puternic. lîngă pistol. Blackthorne trimise imediat un servitor după sake şi îl conduse pe portughez înapoi către casă. Rodrigues! E grozav să te văd. teafăr şi sănătos şi te porţi ca un scîrbos de daimyo.Hai. cu ochii aţintiţi asupra portughezului. englezule. apoi ea spuse tare şi cu autoritate: -Yoshinaka-ja/z! -Hai. afară. în spatele lui auzi vocea lui Mariko. către poartă. domo. -Hei. .ticălosul de bandit barbar. -Ce-ţi face piciorul? -Doare ca draor. cu picioarele goale. Patul ei răvăşit era chiar lîngă uşă. Kăre wa watashi no ichi yujin desu. 232 . din ce în ce mai bucuros. unde dormea întotdeauna. cu mîna dreaptă pe minerul floretei şi degetul cel mare al celeilalte înfipt în centura lată. Yoshinaka îi aştepta pe verandă. Blackthorne alergă în jos pe trepte. Blackthorne porni în lungul cărării. Samuraiul urcă treptele şi se îndreptă către camera lui Mariko.

Rodrigues. N-are nimic de-a face cu tine sau cu mine. Ariym-san. -Tîrfele astea spurcate sînt tare supărăcioase. -Dozo. englezule! spuse Rodrigues cu un zimbet forţat. watashi. -Gomen nasai. ghicind hotărîrea prietenului său. -Stai. nehl Blackthorne înainta un pas. -Yoşhinaka-jart. dă-i armele. watashi yujin Ari\m-san.. samurai-sama. înăuntru.Domo arigato.. Rodrigues yujin. -Dozo. Cheamă-le înapoi! Ei? Pînacum n-a trebuit să-mi las niciodată armele. . Rodrigues puse un picior pe trepte. Apoi. -Gomen nasai.. E acolo. .Dozo. mulţumindu-i din nou samuraiului şi-i făcu semn lui Rodrigues către una dintre perne. -Iye.Hai să stăm de vorbă aici.. shigata ga nai. spuse Blackthorne. repetă Rodrigues mai apăsat. ce mai contează. Yoshinaka dădu o poruncă răstită. dar se opri cînd Yoshinaka se propti în faţa lui arătînd către floretă şi pistol şi-şi întinse mîna stingă cu palma în sus. aspru către portughez: -Ima! Rodrigues îi răspunse la fel de răstit: . Gomen nasai.. Rodrigues yujin. domo ari. Ştii cît de nervoşi sînt ei cînd e vorba de arme în apropierea acestor daimyo. Kinjiru.Iye\ Wakarimasu ka? Blackthorne se aşeză grăbit între ei.. nehl Lasă-l într-ale lui pe Yoshinaka-ttwi. -Domo.Hei.. Rodrigues. Yoshinaka-sa/i. -Iyâ. iye. . Anym-san. Portughezul se încruntă la el. încă uluit de îndîrjirea înfruntării. 233 v . spuse el repede. nehl spuse cu un zimbet. Kinjiru. wata. îndată samuraii ţîşniră înainte. mconjurîndu-l ameninţători pe Rodrigues şi ridică din nou mîna. e din pricina doamnei Toda Mariko-sama. samurai-sama. apoi se întoarse către Yoshinaka.

So desu! Se înclină ca un curtean. Amândouă erau încărcate. O să ne certăm toată noaptea. fără sinceritate. Yoshinaka făcu un semn către un samurai. . Un alt samurai înainta să-l caute. Spune-le să mă lase în pace.Desigur. dar Blackthorne îl privea doar pe Rodrigues. foarte ascuţit. Ne aflăm printre vrăjmaşi.Sigur că da. Yoshinaka îşi blestemă samuraii care făcuseră cercetarea. politicos şi ferm. .şi cum să caute. Furios. de piele. Rodrigues îl privi în ochi. n-ai băgat de seamă. Samuraii săriră pe el.A fost şi celălalt încărcat? -Da. Găsiră două cuţite în carîmbul cizmelor. îşi trase floreta şi teaca din agăţătorile lor şi scoase pistolul şi i-l întinse. englezule. îi ceru să se oprească. nehl -Ti-am spus că ne aflăm printre vrăjmaşi. foarte subţire. noaptea. Ştii cum sînt. -Nu se prea obişnuieşte să-ţi vizitezi un prieten aşa. Rodrigues începu să urce treptele. făcut din cel mai bun oţel de Damasc. Rodrigues sări înapoi. un altul legat de braţul sting.Am să le spun unde să caute .Mai e ceva? întrebă el cu stiletul în mina. a lui Rodrigues. fără să se clintească. Degetele lui pipăiră atente împrejurul cingătorii late. .unul ascuns în căptuşeala hainei şi altul sub cămaşă . pentru Dumnezeu! Ce. . Ei îşi cerură iertare.IYE! Kinjiru. Shigataga nai.. Blackthorne dădu pistoalele samurailor şi păşi înainte. samurai-sama. -Asta-? tot? Tot? . Rodrigues. Blackthorne cercetă pistoalele. De ce nu? Hai. eh? 234 . Un stilet alunecă din teaca lui ascunsă. Ce mai contează? Portughezul se strădui să zâmbească din nou. .şi o mică ploscă de cositor. englezule? Spune-le să mă lase în pace.unii dintre ei. Sînt întotdeauna înarmat aşa. îl prinseră strîns de braţe şi-l căutară amănunţit. Cum ar face-o un spaniol . dar din nou Yoshinaka. desigur. Nu eşti în toate minţile? Madonaa! Spune-le ticăloşilor ăstora să mă lase în pace. două pistoale mici ..sau a soţiilor lor. care luă armele şi fugi către poartă unde le puse jos şi se aşeză de strajă lîngă ele.

Madonna! Tu . -N-ai fi făcut-o. în afară de patru. englezule? -Da. englezule. englezule. nu? -Dar tu? -Ai grijă de pană. Rodrigues spuse răguşit: -în panglica pălăriei. apoi ridică plosca de cositor şi se aşeză cu piciorele încrucişate pe una dintre perne. Oamenii lui dădură drumul portughezului. Rodrigues! -Madonna. Blackthorne înainta cu pumnalul. che cabron! -Que va. Mă bucur că te văd. nu i-ai fi învăţat. Rodrigues îşi frecă braţele şi picioarele ca să-şi domolească durerea. mulţumesc. Furios.ţinut ca un criminal de rînd! Adăugă amărît: ei... 235 . ţi-am spus! -Jură! Rodrigues se supuse. Yoshinaka rămase în apropiere. Rodrigues îşi şterse sudoarea de pe frunte cu o eşarfă roşie. îţi cer iertare. -Dozo. domo. dar aşteaptă.watashi.. Sînt eu un ucigaş? -Te-am întrebat dacă erau toate armele tale şi ai minţit. se întoarseră înapoi la posturile lor. englezule! De ce să lăsăm ceva să ne strice o noapte ca asta? îi iert. înăuntrul panglicii se afla un stilet subţire şi mic. Hei.-Me cago en la leche. -Bun. -Jură că asta-i tot. leche! Grăbeşte-te! Tot nici un răspuns. englezule? N-a trebuit niciodată pînă acum să-mi las armele. . ichi-ban. oţelul fin îndoindu-se cu uşurinţă după curbura pălăriei. ce mai contează. -De ce sînt aşa de nervoşi? Tu de ce eşti aşa de nervos. Panglica era lată şi tare ca şi pălăria. Yoshhxa&LdL-san. Blackthorne se opri. Şi te iert şi pe tine. -Nu te-ascultam. pe verandă. Yoshinaka dădu o poruncă. .Pot să mă aşez. ţin foarte mult la ea.Yoshinaka-san ima. spuse Blackthorne. englezule? Mai contează ceva? Noaptea s-a dus. E-n regulă acum. anume făcut. Toţi samuraii. Aveai dreptate şi eu am greşit. Yoshinaka se răsti din nou la samurai. spuse şi se întinse după pălăria cu boruri largi..

iartă-mă că m-am îndoit de sfintul părinte. Tu bei primul. spuse.A lui Dumnezeu şi a Fecioarei. o golise în taină. Rodrigues simţi băutura pînă în călcîie şi era bucuros că.crezi că ţi-aş aduce otravă? -Nu. Blackthorne primi plosca. Rodrigues bău. dar Eminenţa Sa mi-a spus că pot să iau şi eu. ca să împiedice băutura să-i pătrundă în gură. se rugă. mai ia. Mă gîndeam doar că lumea asta e o cloacă scîrboasă în care nu mai poţi avea încredere în nimeni zilele astea. iar plosca e una dintr-o duzină de la bord. -Ah. . -Uite aici nişte rachiu grozav. Doamne Dumnezeule şi lisuse Cristoase. . englezule. E un dar. -Tu primul. A fost bun. Sfintă Fecioară.Deşurubă dopul şi-i întinse plosca.Uite. coborîţi din nou pe pămint şi schimbaţi lumea asta unde cîteodată nu îndrăznim să avem încredere nici măcar în preoţi. Oh. englezule. dar ţinu pe ascuns limba peste deschizătura ei. o spălase cu grijă şi o umpluse cu rachiu din propria sa sticlă.Salud! Duse plosca la gură şi se prefăcu că înghite. lua-te-ar naiba cu jurămintele tale. Rodrigues deveni pămîntiu la faţă. -Juri în faţa lui Dumnezeu? . oricît de mult ar fi dorit să bea. Ia! -Păstrează-l. -De la bunul părinte? Sau de la tine? -De la mine. -Ce s-a întîmplat? -Nimic. E un dar. după ce primise plosca plină de la Alvito. -Madonna . Sfintă Fecioară. apoi îşi şterse gura cu dosul mîinii. El ţine toată băutura la bordul Sântei Felipa. pentru Dumnezeu. -Oare? 236 . Portughezul se supuse. Nu ştii să te porţi? Blackthorne se prefăcu iarăşi că bea şi i-o întinse din nou. iartă-mă. A fost un dar de la mine şi de la părinte. -Din nou. Am venit prieteneşte şi acum e o prăpastie între noi.

Mă bucur că pot să-mi cer iertare în viaţa asta. englezule. -Da. fiindcă n-am putut s-o fac cu de la mine putere. nu un samurai căcăcios. ăsta-s eu. nu-i aşa? -Da. Am crezut că 237 . -Da. Nu ştii niciodată pînă cînd vine vremea judecăţii. Da.. Asta-i tot cc-am venit să-ţi spun. spuse Rodrigues fără mînie. De cînd sînt prieten cu tine. -înarmat aşa? -Sînt întotdeauna înarmat aşa. Ei. .. Rodrigues se ridică în picioare. ei... Mă bucur că m-ai întrebat. pentru ai mei şi ţara mea. dar cînd vine o vreme. pentru că îmi stă groaznic pe conştiinţă. Nu-ţi cer iertare. Vasco Rodrigues. salud. englezule! -Cînd ai făcut volta-n vînt şi eu eram pe punte. Numai asta. Vreau doar Corabia Neagră.N-ar trebui să fiu trist. îşi întinse spatele. dar mă bucur să-mi mărturisesc ruşinea în faţa ta. tu în corabia ta. Dacă ne întîlnim pe mare. viaţa mea a devenit foarte încîlcită. ştim amîndoi că ar fi mai bine ca tu să fii mort. -Ai venit să mă ucizi? -Nu.-Da. apoi se aşeză din nou. pilotule. ai grijă de viaţa ta. sau orice altceva. deşi. englezule? -Nu vreau să te omor.Ascultă. nu cred că asta mi-a stat în cap. Cît de prostească-i viaţa. La bord. înarmat şi eu în a mea. sau înţelegere. Salud! Omul cel voinic ridică întunecat plosca şi bău din nou. toate prieteneşti. -Mă piş pe lumea asta! Mă piş pe tot şi toate! -Vrei să spui. -Nu-mi place deloc să stau pe afurisitele astea de perne! Scaunele-s mai bune. şi pe mine? . In noaptea asta am venit să-mi văd prietenul şi acum nu mai am nici un prieten. .Englezule. dar sînt. pilot al flotei por tugheze. Rodrigues răspunse deîndată. Trist. De asta sînt în viaţă. -Crezi că eu ţi-aş face asta? -Nu. Am schimbat multe înjurături cu tine. asta ai făcut-o că să mă arunci peste bord. Se ridică în picioare. E trist dar adevărat. englezule.

Cîteodată folosesc pumnale.ar fi cu putinţă să-ţi spun asta ca prieten şi să rămînem încă prieteni. -Domo. Yoshinaka aşteptă pînă cînd santinelele se aşezară. Trebuia să-l caute. Anjin-sa/j. apoi îi caută prin locurile ascunse. porni şchiopătînd către încăperile sale. Totul era ca înainte. Dacă eşti prins. -Oh.Unii dintre ei îşi dezbracă la piele prizonierii. De aceea nu-i niciodată înţelept să te laşi prins. se aplecă să-şi reumple ceaşca. nehl -Nu ştiu. foşnetele şi sunetul cascadei şi mişcările păsărilor de noapte. Mariko-sffn. Băură vinul fierbinte. în curînd fu înghiţit de noapte. La poartă. Yoshinaka şi samuraii îl urmară. dar se auzi un foşnet de mătase şi mina lui Mariko îi întinse carafa. cîteodată. -Ce înseamnă "să cauţi ca un spaniol"? .. Afară doar de întîlnirea pe mare. -Venise să te ucidă. Şi nu prea grijulii. Anym-san. e mai bine să nu te laşi prins. dar el o trimise de acolo. Salud! .Sper să-ţi prind Corabia Neagră pe mare. Se aşeză pe cealaltă pernă. An]in-san. îi turnă o ceaşcă şi ar fi rămas să îl servească. dar totul se schimbase. Trist. îţi sînt veşnic îndatorat. păşind mărunt cu tava. portughezul îşi strînse armele. nehl El privi lampioanele ce se legănau în briza răcoroasă. te-ai dezonorat tu însuţi atîî de mult încît. Zgomotele nopţii îl înconjurară din nou. slujnica pe care o trimise ăapăsake apăru veselă. Numesc asta a căuta con significa.. îi turnă şi-şi umplu cealaltă ceaşcă pentru ea. pilotule. Salud. Blackthorne se aşeză pe una dintre perne şi. într-o clipă. plăcută. orice-ţi face cel ce te are în mina lui. -Te rog să mă ierţi. Rămase singur. nehl I-ai spus lui Yoshinaka să-l caute. -Do itashimashite. cu amănunţime.E la fel aici. Cred că asta nu te-a deranjat. 238 . Rodrigues porni clătinîndu-se. -Yoshinaka avea dreptate. A fost ideea ta. Ea sorbi şi ascultă zgomotul apei printre pietre. Dar m-am temut pentru dumneata. . Cînd fu mulţumit că totul era sigur. Eu am greşit.

în ţările voastre? -Cîteodată. nu. Privi înapoi către poarta îndepărtată a grădinii. îi răspunse ea. îşi spuse prudent. Poate. Nici mai mult. Folosiţi otravă mult. Fără acel control amănunţit ar fi avut. spuse ea.Oh. Se întîmplă şi aici. un prieten. . Mariko purta un chimonou de noapte şi pe deasupra un altul. -Da. Anjin-sarc. care se putea vedea printre copaci. Asta este doar una dintre regulile cele mai importante ale vieţii. albastru. -Groaznic.Ai fost foarte înţelept în privinţa băuturii. Unii o folosesc. . spuse el folosind din nou latina. dar a fost doar datoria mea. încă. Ai fost foarte iscusit să-l faci să bea de două ori. nici mai puţin. nu-i aşa. : . E o cale murdară. părul legat şi lăsat să cadă pe spate pînă la brîu. deşi îi părea rău că se ajunsese la o astfel de situaţie. să nu poţi să te încrezi în nimeni? .N-ai pentru ce.îţi mulţumesc. Anjin-sart.. dar foarte folositoare. Aproape m-am ciupit de furie că am uitat să-l previn pe Yoshinaka. îmi pare rău.

mai mulţi samurai se aflau pe punte şi semne aşezate peste tot avertizau că era un loc interzis. Ai mai văzut ceva asemănător? Uită-te la liniile ei! Corabia lui se afla în spatele barierelor închise care o înconjurau la o sută de paşi depărtare.Ahoi! strigă vesel de dincolo de bariere. Erasmus fusese proaspăt vopsită şi călăfătuită. uite-te la ea. ce fusese luat de furtună. 240 . . în acea dimineaţă ajunseseră la ultima barieră de la periferiile oraşului Yedo. . Nu mai contează. Mariko-san. toate tunurile sclipeau sub un strat protector de ulei în spatele sabordurilor lor.Toate capetele saulelor erau îngrijit făcute colac. Chiar şi arborele trincfcet. încă odată fuseseră lăsaţi să treacă cu politeţe. Iar zdrenţuitul Leu al Angliei flutura mîndru deasupra tuturor. dar de data asta o nouă gardă de onoare îi aştepta. Una dintre santinele îi spuse că nu erau barbari la bord astăzi.. E minunată. punţile ei erau fără pată. ne/i? Mariko îl privea pe el şi nu corabia. Ai să rămîi acolo şi în seara asta trebuie să te întîlneşti cu seniorul Toranaga.Parcă ar fi ieşit din reparaţii din docurile de la Portsmouth. neh ? Abia aştept să-l văd pe Baccus şi pe Vinck şi pe ceilalţi. Uită-te la tunurile ei . .Doamne IisuseX>istoase din ceruri! Mariko. spuse Blackthorne.Trebuie să ne ducă la castel. Erasmus sclipea în toată splendoarea. amarată la chei cu saule noi. şi înlocuită.băieţii au muncit ca nişte dini. Domo. încă odată hîrtiile lor de călătorie fuseseră cercetate. îşi stăpîni nerăbdarea crescîndă de a se urca la bord deîndată şi se întoarse strălucind de fericire către Marilco. Toată zona era bine păzită. în care se putea pătrunde doar cu încuviinţarea personală a seniorului Toranaga. N-am crezut niciodată că am s-o găsesc aşa. Ştia că acum ea fusese uitată. fusese înlocuit cu cel de rezervă din cală şi aşezat la unghiul potrivit. dar nimeni nu-i răspunse la chemare. îşi zise. An\\n-san.CAPITOLUL 47 Legat la cheiul din Yedo. carena raşchetată şi velatura reparată. . sub soarele după-amiezii.Shigataga nai. Iisuse Cristoase! Arată atît de bine. . Călătoria noastră s-a sfirşit.

Oh. te rog? -El spune. sălbatică. Noaptea care trecuse şi cea mai mare parte a zilei de ieri. Taicho-san! Okashira. Anjin-san. o petrecuseră într-un han. . -Te rog. fiindcă sîntem aşteptaţi. pentru puţin timp. care-i dădea neîndoios anumite drepturi şi arătase că o cercetare grăbită era importantă pentru seniorul Toranaga. vreau să merg acolo. nehl Corabia mea-i acolo. Atunci avem destul iimp. nehl Şi doar . că-l va ajuta cu siguranţă pe seniorul Toranaga să cîştige mult timp preţios şi era nespus de importantă pentru întîlnirea din acea seară. dar nu are poruncă să facă asta. . îmi pare rău. . Toate desăvîrşite. dar fusese o noapte atît de minunată. tot mai bună. spusese bucuros Blackthorne. foarte mulţmit de înţelegerea sa. Yoshinaka îngăduindu-le să lenevească. pentru că Ari]\n-san îşi afirmase statutul de hatamoto. Ameninţări şi contra-'ameninţări şi blesteme. Taicho-san. cînd părintele Tsukku-san îi ajunsese din nou din urmă şi fragilul armistiţiu dintre cei doi bărbaţi se spulberase. dar doar pentru o clipă. Poate ar fi mai bine să încerc eu. legată de întîmplarea cu Rodrigues şi de prea mult rachiu. Căpitane. Nu vrei să-l rogi pe căpitanul Yoshinaka. -Iye. Mariko ascultase îngăduitoare şi amuzată cum Blackthorne stăruise politicos şi insistase ferm. pe undeva. Watakushi no funega asoko ni arimasu. docurile nu-s la mai mult de-o milă de aici. dar. Fuseseră multe zile şi nopţi minunate. Yoshinaka le îngăduise ocolul.. desigur nu-i e îngăduit să meargă pe corabie fără hîrtii semnate personal de seniorul Toranaga şi trebuie să fie doar pentru o clipă. îşi spuse ea. Corabia mea este acolo. fără tragere de inimă. îmi pare rău. iar apoi părintele Alvito dăduse pinteni şi 241 . vă rog să mă iertaţi. Inia. Ascultă. spune-i.. după care. acum. Anyva-san. poate am putea trece pe acolo.. cu excepţia primei zile cînd plecaseră din Mishima. ca de obicei. sukoshi no aida watakushi wa ikatai no desu.. Gomen nasai. Cearta lor fusese bruscă. la nici doi ri în josul drumului. a căilor corecte de a învinge şi a iscusinţei sale în ale limbii japoneze.Domo.Da. Trebuie să ne ducă la castel.-Bun. Anjin-san poate să arunce o privire o clipă. Maiiko-san.

s 242 Piendo area .

■ .

243 ..

La trei zile distanţă de pasul Hakone". eu îţi cer. dacă ar fi cel potrivit. în noaptea asta am dormit liniştiţi şi zorile care i-au urmat s-au arătat atît de minunate încît am părăsit căldura braţelor sale şi am stat pe verandă cu Chimmoko şi am privit naşterea unei alte zile. nu. doamnă Toda! Gyoko stătea la intrarea din grădină înclinîndu-se către ea. An]in-san are propria lui karma. -Ar fi înţelept Anjin-san. -Eu te rog. neh? -Da. -Grozavi nori. bună dimineaţa. neh ? Viitorul lui trebuie şi el sprijinit. -Pentru că mi-o ceri tu. -Aş prefera să n-o fac. întrebîndu-se ce trebuia să cedeze.Oh. neh ? Sau unul dintre secrete este despre An)in-san? . -Unul ar putea fi. -Trei secrete s-ar putea să fie un gest şi mai generos. ei îi venise ciclul şi îl rugase să ia în pat una dintre slujnicele hanului.Anjin-5fl/t are karma lui. atunci da. Deci orice îi slujeşte stăpînului nostru. Aşa cum sînt sigură că are şi propriile sale taine. aş putea să vă întrerup? Aş putea să vă vorbesc între patru ochi. -Acea mie de kokii va fi un gest mai mult decît generos. . te rog. -Vă rog. -Ariym-san este un om bun. în noaptea asta să dormim în linişte. -Da. răspunse ea. Cînd era potrivit să înceapă şi rămaseră singure. lingă cascada cea mică. despre o problemă de afaceri? -Desigur. neh? . slujeşte într-un fel şi vasalilor săi. Mi-a dat doar prin cap că Anjinsan este unul dintre vasalii favoriţi ai seniorului Toranaga. Gyoko-san. neh? 244 . Vorbeam despre seniorul Toranaga. singură. O trimise pe Chimmoko după cha şi porunci să se aducă pături ca să fie aşternute pe iarbă. înţelegînd că sosise vremea tîrguielilor. Gyoko spuse: -Chibzuiam cum aş fi de mai mare ajutor lui Toranaga-«w«. nu în noaptea asta. Da.Ah. doamnă. E o măsură de prevedere. minunaţi. dar mîine. se gîndi Mariko. Mariko părăsi veranda căci nu vroia să tulbure somnul lui Anjin-san. dacă îşi putea îngădui să cedeze ceva.

lucru pentru care îmi cer iertare şi. Asta ar dovedi o foarte proastă creştere. -Adevărat doamnă. eşti prea bună. obiceiul nostru de a folosi un intermediar este mult mai bun. foarte adevărat. Honto. Ce spuneai? Patru secrete? -Trei. să mănînc şi să rid cu domnia-voastră? Şi.ea. Asupra ei. nici nu pot să-mi dau seama de preţul acestor lucruri. seniorului Harima. Apoi. 245 . Desigur. Ah. ceea ce seniorul Onoshi îi spusese la spovedanie. dar aţi fi cu mult mai bună. -So desu ka? Gyoko se asigură grijulie că nimeni nu trăgea cu urechea. în orice problemă. doamnă. sau cît de mult o să treacă pînă cînd o să mă primească la el. Pot să vă spun cît de onorată mă simt că pot să călătoresc cu domnia-voastră. iartă-mă. mai potrivită. Către domnia-voastră el îşi pleacă urechea. pentru că n-aş şti ce cuvinte să aleg. doamnă. din cînd în cînd. precum că el istorisise unchiului său. Ar fi de negîndit pentru mine să-i spun direct domniei-sale cele ce ştiu că sînt adevărate. -Nu sînt un sfetnic. Sînt doar soţia unuia dintre generam' stăpînului nostru. iar curajul la fel înalt ca şi rangul. în orice caz.-Aşa-i. este de datoria vasalilor săi să-i spună orice informaţie care ar putea fi de folos stăpînului lor. oricît de nepricepută aş fi în astfel de treburi. ' -Aş spune că valorează o mie de koku. prea îngăduitoare. să vă fiu un umil sfetnic. -Vă rog să mă iertaţi. Mă întrebam dacă aţi putea pune o vorbă bună pentru mine pe lîngă seniorul Toranaga. nehl -Desigur. Gyko-san. ce îi spusese cel de-al doilea bucătar al lui Omi că auzise despre complotul lui Omi şi al mamei sale împotriva lui Yabu. alte lucruri. Kiku-san ar putea fi o alegere mai bună. oricît de importantă. Aţi putea judeca valoarea acestor informaţii . apoi îi repetă ce murmurase preotul renegat. să spun că înţelepciunea voastră este la fel de mare ca şi frumuseţea. Gydko-san. -Ah. este o atît de mare onoare pentru mine să vă slujesc. nu. în sfîrşit. sau cum să-i prezint cele ce ştiu şi. să vorbesc cu domnia-voastră. n-am cum să ştiu cînd o să trimită după mine. sau chiar dacă va fi interesat în a asculta ceva din ce aş vrea să-i spun eu.

îmi pare rău. -îmi închipui că aceste informaţii şi mia de koku. Da. mintea ei tresărind la nesfîrşitele posibilităţi pe care cele auzite le făceau cu putinţă.trimise după cha proaspăt. Mariko ascultă atentă. -Desigur. amîndouă încrezătoare. Te rog. neh ? întotdeauna e bine să ştii ceea ce eşti. ca să se asigure că înţelesese limpede ceea ce i se spusese şi ca să-şi întipărească foarte bine totul în minte. eu ştiu ceea ce sînt. şi despre Ishido şi doamna Ochiba. sau oriunde altundeva. -Adevărul este că amîndouă cunoaştem viaţa şi înţelegem moar tea şi amîndouă ştim şi credem că aşa cum va fi în Iad. Oh. O mie de koku m-ar face neînchipuit de bogată. Se aşteptase la o reducere importantă la începutul tocmelii. desigur. . deşi încălcarea tainei confesionalului o cutremurase foarte mult. amîndouă încordate. O femeie ştie întotdeauna. neh? Glasul ei era plin de tăioasă viclenie. Gyoko îşi înghiţi cuvîntul urît care îi stătea pe buze. depinde de bani. tot ceee ce ştia despre Zataki. Din fericire.pentru că. e bine să ştii cine eşti şi ce eşti. dar reînoi atacul cu impoliteţea potrivită clipei. -N-am cum să ştiu cît de preţioase sînt informaţiile acestea. Cînd fu mulţumită şi sigură că pricepuse tot ceea ce Gyoko era pregătită să dezvăluie în acea clipă . Gyoko-san. foarte. îi turnă lui Gyoko în ceaşcă ea însăşi şi sorbiră pe îndelete. Gyoko-san. deşi înseamnă o avere pentru un ţăran ca mine. pofta lui pentru doamna Ochiba. -Oare? 246 . despre toate. dar banii nu au nici o importanţă pentru un asemenea daitnyo. un negustor atît de abil va ţine întotdeauna multe lucruri în rezervă .Da. E unul dintre puţinele daruri pe care o femeie le are faţă de bărbaţi. Mariko-sama. fără vorbă. îl vor mulţumi nespus pe seniorul Toranaga. amănunţit. doamnă Toda.Şi în cele din urmă. . O întrebă din nou. spune ce doreşti? Gyoko nu clipi sub ameninţare.

în viaţa asta n-am nimic de pierdut. da. Am făcut pace cu zeii de multă vreme şi. Şi dacă nu . doamnă.-Da. cu toate bucuriile şi cinstea pe care le meritaţi. trăind pînă la adinei bătrîneţi.îmi pare rău. doamnă.ya«. unul dintre stîlpii noii tale bresle. Vă rog rog să mă iertaţi. Mariko turnă cha. Ia patruzeci de zile după ce-oi muri. Nu mi-e frică de moarte. Gyoko era ca un cîine dresat trimis pe urmelevînatului. Ah. dar sînt şi eu ca domnia-voastră: nu mă tem de nimic. nehl Vă rog să mă iertaţi că am adus vorba despre asta. Dar am urechi lungi şi o limbă ascuţită. nehl Mariko se pregăti să îşi ascundă ghearele. Vă rog să mă iertaţi. Doar pentru ea. Aşa că pot să-mi îngădui să-mi doresc luna. Am fost bine pregătită. Evantaiul ei era nemişcat. să nu mă îngropaţi. într-o dimineaţă atît de plăcută? Este plăcută. . -Aş prefera mai mult să te văd vie. -Vă mulţumesc. La fel de mult mi-ar place să vă ştiu în siguranţă. 247 . aruncaţi-mi doar trupul pe un cimp să îngraşe un dine flămînd. -Asta poate fi făcut cu uşurinţă. veselă şi în îmbelşugare.femeia ridică din umeri . în cazul unei morţi neaşteptate. cred că o mie de koku este prea mult. -Da. dar. -Bucurii? repetă Mariko ameninţătoare. asta a fost o idee deosebită. dar nu mă laud. -Moartea e de preferat? -Mi-am scris deja poemul meu de moarte. Gycko-san.. spre deosebire de domnia-voastră.Atît de multă vorbărie despre lucruri urîte.Oh. aşa e? . să nu mă ardeţi. Oh. Mi-am scris testamentul şi instrucţiuni amănunţite pentru ai mei. O idee foarte bună. în privinţa asta şi în multe alte lucruri. Gyoko-. . Cind am să mor. ştiu că am să renasc. care ar fi mult mai preţioasă. doamnă. foarte. Da.atunci o să fiu kami.

-Două săbii. Toţi samuraii lui Toranaga vor muri sau vor deveni ronini foarte curînd. Un samurai are nevoie de un venit. Muştele roiau şi se aşezau. nimic altceva. Ei vor spune fiilor lor că o dată am fost samurai. -Adevărat. pe deplin conştientă acum că trebuia să o distrugă. ca o dovadă a stimei mele în aceste vremuri grele. -Mi-ar place să-i ofer seniorului Toranaga cinci sute de koku din preţul contractului. -Ştiu doamnă. Nu-i prea mult ceea ce cer. dar pentru fiul meu? Ah. minerul subţire.Nimic pentru mine. Aerul fierbinte şi umed atîrna asupra grădinii care se deschidea către o mare fără valuri. -Karma. vouă. lui i s-ar putea da o mînă de ajutor. îmi pare rău. doamnă. dar eu nu v-am cerut domniei-voastre nimic.o fascinaţie răutăcioasă asupra bătrînei femei. -N-o să mai fie nici un război acum. Nebăgat în seamă de niciuna dintre ele. Seniorul Toranaga se duce la Osaka. Asta-i tot ceea ce contează. Va fi nevoie de mulţi în luptă.. -Ce ajutor? -JDouă săbii. . de lemn.. îmi pare rău. E aşa de uşor să dai şi totuşi atît de imposibil. Briza încetase.. sau altfel fiul ei avea să sufere.Ce. 248 . Seniorul Toranaga mi-a dat onoruri şi bogăţii mai presus de visele mele. Ceilalţi cinci sute vor fi pentru fiul meu. dar asta e tot ceea ce m-ar mulţumi. -Vă rog să mă iertaţi. aşa că nu pot să ştiu ce onoruri aţi dori şi ce distracţii v-ar place. . ca să se ridice din nou. Vă rog să mă iertaţi.Sînt doar o ţărancă doamnă. Fiul meu are deja fii. nehi -îţi condamni fiul la moarte. dar este singurul lucru care mi-ar face plăcere. al evantaiului lui Mariko. trosni între degetele ei. da. nehl -Eu nu am puterea să dau aşa ceva. Ce onoruri sau distracţii ţi-ai dori pentru dumneata? Mariko îşi aţinti privirea cu . dar eu nu pot să dau aşa ceva. Da. sau fiului vostru. O picătură de sudoare căzu de pe obrazul lui Gyoko în poala ei. -Cu neputinţă. Vine războiul. -E cu neputinţă.

Alteţă. spuse Toranaga întărîtat. cînd înainte fusese întotdeauna doar încrezător şi mulţumit. Eşti sigură că nu ţi-a cerut-o ea însăşi? -Ar fi mai mult decît neobrăzare din parte ei s-o facă. nu. Tainele ei sînt probabil tot nişte minciuni. poate. cu evantaiul mişcîndu-se agitat. . găseşte-le un han. dar nu mrită să-i fac fiul samurai. Acum. Dez gustător! Codoaşe care vor să fie samurai! Ţărani împuţiţi care nu-şi mai cunosc lungul nasului! Mariko îl privea stînd aşezat pe pernele lui.Nervos.Informaţiile ei sînt interesante.. un han de mîna a treia şi spune-le să aştepte acolo pînă cînd trimit eu după ele. nici pe departe. Nu. Alteţă. Nu. . Trimite-le înapoi la. alteţă. poate. e o dovadă că se simte vinovată pentru preţul neruşinat de la început. în zilele astea n-aud decît minciuni. Alteţă. Mariko răspunse: -Pare să fie un vasal credincios.. îmi vine să rid. . Alteţă. -Ar face bine să-mi fie de mai mult folos. O ascultase cu interes. -E şi femeia Gyoko cu ea? -Da.Poate că merită să vă gîndiţi. de ce ar fi răsplătită? Nu e nici o pricină pentru care să-i fac această onoare.. ldeea ei în privinţa breslei. mai degrabă. A spus că ar fi onorată dacă aţi opri alţi cinci sute de koku din contract pentru vreun samurai aflat în nevoie. Toranaga sună un mic clopoţel şi un slujitor apăru îndată la uşă. nehl N-are să facă nimănui nici un rău. -Nu sînt de aceeaşi părere. Era tulburată de schimbarea pe care o vedea la el. 249 . Eu am făcut această propunere pentru că cred că v-ar fi de mare folos. dar nu cu entuziasmul pe care ea îl aşteptase. în privinţa acestor gei-şha şi a noii clase de curtezane vor avea efecte îndelungate. Asta. Morocănos^ nervos şi nehotărit. -Dă-le pe amîndouă afara din castel. -Alteţă? -Unde este curtezana Kiku? -în încăperile voastre. Toranaga scutură din cap. -Asta nu e generozitate.

Şi de ce vrea să vină la Yedo? Aruncă nemulţumit sulul de-o-parte. -Din ce cauză s-au certat? -în parte din pricina mea. la aproape o sută de picioare de la pămînt şi deasupra zidurilor castelului. înăbuşitor. alte încăperi înconjurînd-o. spuse ea. el şi Anjin-^an s-au certat. Alteţă. Alteţă. Ne-a păzit foarte bine şi ne-a adus la vreme.Pe drumul de la^Mishima. -De ce nu s-a întors preotul Tsukku-sa/i cu voi? . deşi acolo. Cumva trebuie să-ţi aperi fiul. Toranaga trimisese după el pînă atunci. sau dacă. răspunzînd răbdătoare a doua oară întrebării. Ea băgă de seamă că mîna lui tremura. s-a dat bătut. -Cum a fost Yoshinaka în timpul călătoriei? -Foarte priceput. îşi zise. -Părintele a hotărît să călătorească singur. iar ferestrele dădeau deasupra oraşului. cornul lunii subţire şi coborît la orizont. * Toranaga ridică mesajul pe care Hiro-matsu i-l trimise prin Mariko şi îl citi din nou. a sufletului meu. Alteţă.Bietul om. Şi mai mult din pricina duşmăniei dintre religiile lor şi a războiului dintre stăpînii lor. -Ai vorbit cu creştinul renegat? -Nu. Alteţă. Mi-a cerut doar să vă dau acest mesaj. dar nu poţi. La ce-i mai folosesc orice informaţii? Poate că e înţelept că dă la o parte lucrurile lumeşti şi se pregăteşte pentru necunoscut. A început de la o ploscă cu băutură. pe trei părţi ale orizontului. Se aflau la al şaselea cat al donjonului înalt şi întărit. Apusul era mohorît în acea seară. fără să ştie că ce-i spusese deja părintele Alvito lui Toranaga. nu încă. mai murind înăuntrul ei încă puţin. camera era deschisă oricărei adieri de vînt. încăperea era joasă şi întărită şi ocupa jumătate din întregul etaj. Yoshinaka-5an a spus că aţi dat porunci ca nimeni să nu facă asta. Mariko îi istorisi întîmplarea cu Rodrigues. Alteţă. se gîndi cu milă. Poate ar trebui să o faci tu însăţi. Da. iar aerul umed. -Cine a început? -Amîndoi sînt la fel de vinovaţi. -Nu ştiu. . de fapt. apoi continuă: 250 . Mariko îi povesti. vă rog să mă iertaţi.

a adus o a doua ploscă în dar. Mai este şi altceva? Cu îngăduinţa. Asta a iscat alte cuvinte urîte. -Stai jos. dar Anj'm-san a răspuns. Cu un timp în urmă Buntaro întîlnise convoiul lor la poarta castelului. întunecat la faţă. o umbră care părea că atîrnă deasupra întregului oraş. dorind. Fără el. ţeapănă. după cum spunea. După Anjin-san avea să trimită mai tîrziu. a fost la fel de neaşteptat de brutal spunînd că nu s-a ocupat niciodată cu otrăvurile şi n-o s-o facă niciodată şi n-ar putea niciodată să încuviinţeze un asemenea lucru. neaşteptat de brutal. Alteţă. Nervozitatea lui o descumpănea. Toranaga sună din nou din clopoţel. spuse Toranaga. Am plecat să-l aduc pe Yoshinaka-ia/J cît de repede am putut şi el a oprit cearta.nehl Ea nu-i răspunse.Trimite-l pe Buntaro-wwi aici. că nu vrea nici un fel de "băutură papistaşă". otravă? Folosesc otrava ca armă? -Anfm-san mi-a spus că unii dintre ei da. sîntem cu toţii terminaţi. la catolici şi protestanţi. fiul meu e pierdut şi Kwanto va trece curînd în alte mîini. Poate că şocul de a fi învins e prea mult pentru el. -Creştinii nu ne-aduc altceva decît necazuri. După un scurt salut de bun-găsit. Uşa se deschise. 251 .. Alteţă. Ea se înclină către el.. Băgase de seamă. la sufletul meu. să pună o vorbă pentru Rodrigues-sa/î. . N-am isprăvit încă. Nu-i stătea deloc în fire asta şi părea să n-aibă nici un motiv pentru asemenea lipsă a legendarei sale stăpîniri de sine. Mohoreala lui o molipsi şi pe ea. Buntaro păşi înăuntru. -M-am născut în anul în care a sosit primul creştin şi de atunci ei bîntuie ţara neîncetat. nehl -îmi pare rău că v-am supărat. Un oraş care era faimos pentru veselia lui. pe străzi şi în castel. că preferă sake şi că n-are încredere în popi. S-au certat apoi cu privire la religie. pentru umorul lui spumos şi pentru bucuria de a trăi. dar el n-o băgă în seamă. îi spusese că trebuia să se înfăţişeze deîndată seniorului Toranaga. -Ah. De cincizeci şi opt de ani n-aduc altceva decît necazuri. Sfîntul părinte s-a înroşit tot. îngenunche şi se înclină. îşi zise.

-Sau lăsaţi-mă să plec cu soţia mea acum şi la noapte vom porni înaintea voastră. Orice hotărăşte el. Lăsaţi-mă să-i iau capul. m-a insultat la Anjiro şi nu mai pot trăi cu ruşinea asta. Toranaga aruncă o privire scurtă către Mariko. Buntaro tuşi ca să-şi dreagă glasul . dar mie nu-mi place felul în care se uită la soţia mea. prima dată de faţă cu domniavoastră. Apoi vocea i se aspri şi pentru o clipă fu din nou Toranaga cel din trecut. E de datoria mea. Avea fălcile grele nebărbierite şi ochii umbriţi de cearcăne adinei. -O acuzi că l-a încurajat? Răspunde-mi la întrebare. Alteţă. Buntaro-safl.MarikcKran. Ai să pregăteşti acest drum pentru mine şi ai să mă aştepţi acolo. vă rog porunciţi "Cer.. Toranaga privi de la bărbat la femeie. -Şi ce doreşti? -Vă cer umil îngăduinţa să iau capul lui An]in-san.. am să mă supun. După ce ai să fii secondantul meu. ai să pleci în trei zile la Osaka. Cred că vă necăjeşte şi pe domnia-voastră.. care părea să fi îngheţat. -O acuzi că l-a încurajat? . tu. -Eu. -Vă rog să mă iertaţi. vă implor.Alteţă." 252 . poate să facă acelaşi lucru cu Anjin-san. Şi de asemenea. ai să mă însoţeşti drept comandant al escortei mele. . cînd am să plec. Alteţă. cît de curînd cu putinţă. dar am crezut că ar fi fost de datoria mea să-i iau capul în aceeaşi clipă. -Da. -De ce? -Vă rog să mă iertaţi. . -Ce spui de asta. Cu sau fără învoirea lui. Barbarul îmi tulbură într-una armonia. să vă pregătim calea. Alteţă. Voiam s-o spun în faţa ei. cu ochii pe tatami.. răspunse Buntaro rece.-Buntaro-sa/î. sau unul dintre oamenii tăi. doar dacă nu hotărîţi altfel. Mariko-sa/i? -Este soţul meu. m-ai rugat să mă vezi în prezenţa soţiei dumitale. eu vă cer îngăduinţa să-i iau capul. îşi ridică privirea.

Alteţă. Alteţă. Din nou vă rog să mă iertaţi că v-am tulburat. Mariko îl imită. să pleci în zori . trebuie să am pe cineva în Mishima. Mariko-jan. . ruşinoasă a lui Toranaga şi se înclină adînc şi ea.Vremurile sînt tulburi. Alteţă. Aţi făcut aşa? Buntaro dădu scurt din cap. părînd foarte obosit..Ascultă. Vă cer iertare pentru neobrăzarea mea. ca să-l înlocuieşti pe tatăl tău pentru cîteva zile. -Ei. Toranaga spuse: -Vă rog să iertaţi purtarea. Toranaga se uită ţintă la Buntaro. ai să-ţi tai pîntecul într-o hazna din Yedo! Fruntea lui Buntaro era pe tatami.pe drumul dinspre Takato? . o acuzi? -Nu e de crezut că ar putea să mă trădeze. vocea îi tremura. Rugămintea ta este acceptată. Toranaga izgoni o muscă cu evantaiul. Buntaro-M/J. Acum poţi să pleci. dar numai după ce îmi vei fi secondant.. bine. Nu ştiu de ce. -Va-m poruncit amindoura să faceţi pace între voi. te vei întoarce cu Ari]in-san la noapte. răspunse morocănos Buntaro. N-ai vrea. . la Ora Cîinelui. Oricum.. Vreau să te duci la Mishima deîndată. Mi-a cerut învoirea să vină aici ca să stea de vorbă cu mine.Ţine-ţi gura! Uiţi cine eşti? ţi-am spus "nu" de trei ori! Data viitoare. -Ei bine. Toranaga se aplecă înainte. . în ciuda voinţei sale. ca să-şi ascundă stînjeneala. După o clipă. 253 . Am nevoie de el pe umeri încă puţină vreme. te rog.Bun. Alteţă. . -Vă mulţumesc.Alteţă? Buntaro văzu că Toranaga îşi păstra liniştea cu un efort uriaş şi.Vă cer iertare. Ea se înclină şi îi părăsi. în care să mă încred. Mariko era la fel de îngrozită de izbucnirea grosolană. cînd vei avea neobrăzarea să-mi dai sfaturi necerute. -Şi eu sînt de aceeaşi părere. Vă rog să mă iertaţi că v-am tulburat. o să ai în curînd capul lui Anjin-sa/i. -Vă mulţumesc.

promiteau îndelung aşteptata şansă. abia în stare să gîndească. capul lui Anjin-iwj va pleca de pe umeri.. încă răsunîndu-i în urechi. distruge-l înainte de a te omori. dar odată ce ajungi destul de departe de oraş. s-ar putea să încerce.. Fratele meu o doreşte pe Ochiba. -Şi dacă nu pot să i-l dau? -Trebuie să poţi. Rămas singur. Degetele îi tremurau. în Takato. De aia te-am ales pe tine! Dar dacă eşti trădat. spuse cu glas tare. îl urăşte pe Ishido. de neînchipuit. încercă să şi le stăpînească. -N-o să moară dezonorată. Nu îmi înşela încrederea. Ai făgăduiala mea. în momentul în care voi auzi asemenea veşti rele. Toranaga scoase o batistă de hîrtie şi-şi şterse sudoarea de pe faţă. tai-o spre nord. Nu trebuie să spui nimănui că te duci acolo. înainte de a muri domniavoasrţă. -Seniorul Zataki s-ar putea să te împiedice să i-l dai. Am să trimit un porumbel călător ca să cer permisul de liberă trecere de la el. dacă ceva nu merge cum trebuie? -Vă rog să îi luaţi şi ei viaţa. Ochiba. Buntaro îi mulţumi din nou şi plecă. din pricina tainelor care.dacă sînt adevărate. pe care Mariko i-o adusese de la femeia Gyoko. Alteţă. Acum.-Am un mesaj personal pentru mamâmea. uluitoarea informaţie atît de binevenită. îi trebuise toată puterea să continue să facă pe prostul mohorît. Merită un secondant pe măsură.. Doar în mîinile mamei mele. doar posibilă . . -Am înţeles.O posibilă şansă. întoarce-te în zori pentru mesaj... Trebuie să i-l dai doar în mîinile ei. Şi dacă. Ia douăzeci de oameni şi galopaţi pînă acolo. Dar acum este la fel de limpede că vrea mai mult decît pe ea şi mai mult decît Kvvanto. Am să măngrijesc de asta personal. ruşinat de faptul că Toranaga îşi arătase atît de deschis teama. înţelegi? Numai ei. rîdea el în sinea lui. Vrea împărăţia. desigur că trebuie. dar nu izbuti. să-şi ascundă înfierbîntarea nedomolită. ce să fac cu Mariko-san? Ce să fac cu soţia ta. Deci harpia aia este momeala ca să-mi aduc fratele dea rostogolul din cuibul său de vultur. îi e scîrbă de creştini şi acum e bolnav de gelozie din cauza 254 . te rog. alteţă? -în scris. Aş fi onorat dacă.. -Mesajul vostru va fi verbal sau în scris.

cunoscutei pofte a lui Ishido pentru Ochiba. în ciuda bucuriei şi bîjbîi către una dintre ferestre. sau Harima din Nagasaki? se întrebă Toranaga. iar fiul şi moştenitorul lui Onoshi vor moşteni toate pămînturile. Şi dacă s-ar fi ivit un semn ceresc. Pune la socoteală doar faptele. îşi spuse. sau apropiaţii lui şi deci nimeni dintre legiunile de gură-cască sau spioni din Yedo. Ai răbdare. Alteţă. Fratele Josef. i-a spus că seniorul Onoshi i-a şoptit în confesional că a făcut un tratat secret cu Ishido.Buddha şi voi zei. sprijinindu-se greoi de oblonul de lemn. Nu contează. O picătură de miere în urechea lui Kiyama. Se ridică tremurînd. Stai şi gîndeşte-te. cu toată stirpea de care are nevoie. . toată ambiţia. Ca să primească restul. Toranaga îşi frecă palmele fericit gîndindu-se la toate minunatele noi posibilităţi de capcane. în ziu. împotriva unui daimyo creştin şi voia iertare. se gîndi. Privi luna şi cerul. iar spusele preotului renegat răstălmăcite puţin. acolitul. Fiindcă vicleanul meu frate vrea întradevăr să fieshogun. Pentru mine trebuie să fie Kiyama. Nici un vînt nu se iscă din senin. Stelele erau palide. îmbunătăţite modest şi Kiyama s-ar putea să-şi strîngă legiunile şi să se pornească să-l treacă pe Onoshi prin foc şi sabia. oricare dintre zei! Faceţi ca fratele meu să muşte momeala . în schimbul sprijinului de acum. Kiyama. acest creştin va fi acuzat de trădare şi invitat în Nemărginire pe loc. el l-ar fi socotit o întîmplare. Sau Kwanto. Kiyama şi Onoshi. mai întîi trebuie să ia Kwanto. dar era vital ca nici unii dintre vasalii. dar nu cu împuternicirea. Alteţă. La Yokose 255 . Ştia că oboseala începuse să-şi arate colţii. Se adunau nori de ploaie. leprosul. nici un nor nu apăru de nicăieri să acopere secera lunii. Aşa că o să se despartă de Ishido. E Minowara. Prin tratat Ishido promitea solemn că. pe care cele aflate de curînd i le îngăduiau împotriva fratelui său. cu forţa dacă va fi nevoie. la vremea potrivită. Numele creştinului nu a fost rostit.şi ca toate vorbele acelei femei să fie adevărate! Nici o stea căzătoare nu apăru ca să arate că mesajul fusese primit de zei. să nu bănuiască nici o clipă că doar se prefăcea a se fi dat bătut şi juca rolul unui învins. .a în care vei muri. Şi Onoshi.Gyoko e destul de sigură.

înfrînt. sau de cineva care îşi spune cu de la sine putere.înţelesese într-o clipă că dacă ar fi acceptat cel de-al doilea sul de I3 fratele său. aşa după cum fiecare moştenitor avea să facă la rîndu-l lui. ii plăcea să-şi strunească mintea. nu cîntase în piesele Noh. Hotărîse că singura sa şansă măruntă de supravieţuire era să-i convingă pe toţi. nu glumise şi nu dansase. întotdeauna aşteptînd răbdător pînă apărea o crăpătură în armură. sfînt.. deşi în realitate era doar ca să cîştige timp. arătîndu-le cum să conducă mai bine după el. continuînd obişnuitul şir de tocmeli. continuase să-şi îmbunătăţească testamentul. astfel ca să scrie limpede şi scurt. adăuga o propoziţie sau ştergea un paragraf. Numai acelaşi rol singuratic. întîrzieri şi false retrageri.. care îl desfătaseră de cînd se ştia. dacă o să scap din capcana de acum. Şterse "cineva care îşi spune cu de la sine putere sfînt" şi schimbă propoziţia ca să se sfîrşească cu "vreun om oarecare. că acceptase înfrîngerea pe deplin. deasupra gîtului. cel mai greu din toată viaţa lui: posomorit. dar în timpul îndelungilor zile şi nopţi îi trebuise întreaga sa stăpînirc de sine ca să continue să joace un rol atît de străin. fiecare dintre ele mai greu de îndurat decît cealaltă. 256 . sau în a se strădui să adune averi pentru urmaşii săi. Testamentul începea asfel: Datoria seniorului unei provincii constă în a asigura pacea şi siguranţa oamenilor şi nu în a se împăuna cu faptele strămoşilor. în acest fel viitorul clanului va fi asigurat. însemna să-şi primească osînda la moarte. Nu vînase. aproape lăsîndu-se să moară de bunăvoie de foame. chiar şi pe el însuşi. Acesta conţinea o serie de instrucţiuni secrete." De obicei. Ca să-şi mai treacă timpul. sălbatic. De la Yokose petrecuse îndelungi nopţi şi zile de veghe. Nu trebuie cumpărate cu rugi sau cu orice altă întreprindere vicleană de vreun om oarecare. Sudară jurase deja să se supună testamentului. Una dintre maxime spunea: Norocul şi nenorocul trebuie lăsate în seama cerului şi a legilor firii. îşi reaminti Toranaga în timp ce schimba un cuvînt. ca apoi să-şi înfigă sabia adînc. nehotărît. nu înotase. personale. în aparenţă neajutorat. nu rîsese şi nu pusese la cale nimic. fără şovăire. către urmaşii lui. pe care el le alcătuise de-a lungul anilor.

Eşti i încolţit. "Desigur că ar fi de neînchipuit să fac eu asta. Nimeni nu se îndoieşte de credinţa ta. Al doilea. să găseşti o soţie mult mai potrivită. "Zece respiraţii adinei. Se simţi slăbit şi ameţit. ţi se oferă toate pămînturile oricărui alt creştin din Kyushu. Poate o nouă şansă. Zen. îşi spuse pentru a milioana o. dacă vei primi să te încarci cu o astfel de sarcină grea. ca Preşedinte aJ Consiliului Regenţilor. Mai departe. Apoi se duse la masă şi începu să scrie.Că izbutise atît de bine îi făcea plăcere şi totuşi îl nemulţur Cum puteau oamenii să fie atît de creduli? Mulţumesc zeilor că sînt aşa. Ai putea. Odată ce trădătorii Alteţei Sale Imperiale vor fi înlăturaţi şi eu îmi voi relua locul cuvenit. dar acum. zece adinei." în curînd începu din nou să gîndească limpede. voi invita pe Fiul Cerului să ceară această căsătorie. care se alătură trădătorului Ishido împotriva mea în bătălia finală. (Ştiai că ţăranul ăsta parvenit a avut neobrăzarea s 257 . zece uşoare. O rugă pe mama sa să îi fie intermediar înl el şi fratele său vitreg şi să-i prezinte propunerea iui pentru viitorul clanului lor. care acum urzesc împreună cu preoţii barbari un război mişelesc împotriva tuturor acelor daimyo necreştini. dar ea cu greu ar putea găsi un soţ mai bun. Simt cu adevărat că acest sacrificiu este singura cale prin care amîndoi putem asigura succesiunea şi să ne facem datoria pentru care am jurat în faţa lui Taiko. Prea mulţi daimyo ar fi înfuriaţi de ambiţia mea neruşinată. aşa cum au făcut mai înainte împotriva stăpinului nostru legiuit. zece uşo Trimite-ţi mintea în Nemărginire: Nu există trecut. Dar o astfel de legătură cu tine va întări pacea în împărăţie şi va sprijini succesiunea lui Yaemon. desigur. durere sau bucurie . Dacă secretele sînt false şi < de un duşman ca să te înfunde şi mai mult? Pieptul lui începu să-l doară. Taiko. în cele din urmă. aşa c aşeză jos şi respiră adînc. sau viitor. frate. sprijiniţi de o invazie a barbarilor cu muschete. cum îl învăţaseră cu ani în urmă profe. ţi se oferă toate domeniile trădătorilor creştini Kiyama şi Onoshi. se corectă. fierb sau rece.din nimic în nimic. Acceptînd "înfrîngerea" ai ocolit de două ori războiul. răbdarea ta şi-a primit răsr şi-ai o nouă şansă. deşi unii se înşală îndoindu-se de a mea. Mai întîi îşi rugă fratele să se gîndească la o căsătorie cu doamna Ochiba.

un atac al forţelor noastre unite. lipitoarea asta neruşinată. la 258 . am să-ţi trimit deîndată pe fiul meu. Apoi puse porumbelul pe stinghie. în sfirşit.. ţie. împotriva lui Ishido. iar el va conduce Consiliul. doar atît. odată ce eu voi fi mort. O minusculă geană de lumină apăru la orizont. E adevărat că Zataki o doreşte pe Ochiba? Risc atît de mult pentru presupusele şoapte ale unei slujnice încălecate şi ale unui bărbat în călduri." Nu aşa se poartă un om învins. Shinano este singura mea cale şi Zataki este prima cheie către cîmpiile Osakăi. sub conducerea mea. Ar putea Gyoko. .Zbori teafără şi bine. acum. spre răsărit. în cutia deschisă care îi va îngădui păsării să zboare la prima rază de lumină. doamna Genjiko şi copiii lor. Mesajul o ruga pe mama lui să ceară trecere liberă pentru Buntaro.. încă o dată ochii i se îndreptară către oraşul de dedesubt. Da. Jos. Yoshi Toranaga-noh-Minowara. să mintă ca să cîştige de două ori? Samurai? Deci asta e adevărata cheie ca să-şi dezvăluie toate tainele. Sudară. După un timp scrise mesajul pentru un . De ce oare altfel mi-ar înainta Mariko o astfel de cerere? Toda Mariko şi barbarul! Barbarul şi Buntaro! Ei. dar acum momeala e pusă în capcană.porumbel călător şi porni greoi pe scări către hulubăria de deasupra. în Takato. mîngîind-Q cu o pană căzută. mică pasăre. Alese grijuliu un porumbel pentru Takato din unul dintre multele panere şi aşeză la locul lui micul cilindru. Porţi moştenirea a zece mii de ani. la vremea şi felul ales de mine. frate: un tratat de alianţă secret. plănuieşte să-l dizolve şi el însuşi să se însoare cu mama Moştenitorului?) Iar în schimbul celor de mai sus. viaţa e ciudată. îşi spuse Toranaga şi pecetlui sulul. soţia lui. ca dovadă a încrederii mele. care avea un mesaj important pentru ea şi fratele lui şi o semnase ca şi propunerea. împreună cu singurul meu nepot. Trebuie să aibă dovezi în privinţa lui Mariko şi a lui Anjin-san. Un alt junghi deasupra inimii îl străbătu. spuse el. Zataki o să înţeleagă asta imediat.facă ştiut că. folosindu-şi pentru prima oară în viaţă întreg titlul. garantînd trecere liberă armatelor mele prin munţii Shinano.

tras din belşugul de ape ce înconjurau castelul. Şi din pricina lui Toranaga-sama. în mîini avea pumnalul care sclipea în lumina lămpii de ulei. putea să vadă flăcările cit un vîrf de ac ale torţelor care înconjurau corabia barbară. dar asta a devenit acum. ce înconjura castelul. Se uită în altă parte ca să nu-şi mai vadă faţa. E doar pentru că sînt femeie şi viaţa mi se pare atît de grea. se gîndi şi începu să se gîndească din nou la cele trei taine. dar ce-aş putea face? Cum să trăiesc cu ruşinea asta? E mai bine s-o fac înainte de-a fi trădată. -El e o ramură ruptă. In jurul casei se găsea o grădină înconjurată cu un gard de bambus şi prin care trecea un pîrîu mic. -De ce plîngi? -Te rog să mă ierţi. că acum i se poruncise să plece la Mishima pentru un timp. Ar trebui să pornim războiul. Era casa familiei lor. Mai bine în luptă. Ştia că îi scăpase ceva. Alteţă. unde numai celor mai onoraţi şi de credinţă hatamoto li se îngăduia să trăiască. decît să ştiu că singurul viitor pe care îl am e să văd faţa murdară a lui Ishido rjzînd de karma mea. Camera era la fel de tăcută ca întreaga casă. în curînd se auziră paşi şi ea deschise uşa înclinîndu-se politicoasă.Aş vrea să fie Kiri aici. Asta-i o altă cheie.Ştiu că sinuciderea este un păcat de moarte. . Groaznic. Se opri şi se uită îndelung la ea.docuri. Ochii ei căutară Madona cu Fiul în nişa de lingă minunata creangă cu flori şi ochii i se umplură de lacrimi. Am vrut să îţi urez o călătorie plăcută. Buntaro îi spuse că Toranaga se răzgîndise din nou. Auzi paşi. plină de amărăciune. îi spuse nopţii. Prost dispus. 259 . Poarta din faţă se deschise şi se auzi zgomotul servitorilor alergînd să-şi întîmpine stăpînul. -Am să plec în zori. Mi-e ruşine s-o spun. Puse iute pumnalul de-o parte în obi şi-şi usca lacrimile. Mariko era îngenuncheată în faţa oglinzii ei de metal lustruit. .Ar trebui să te folosesc. spuse ea. . construită înlăuntrul inelului interior de apărare şi al şanţului larg.

să-l ajutăm. -Cred că ar fi un lucru rău. neh ? Sînteţi prietene. nu te-ngrijora. Alteţă. apoi spuse: . de-al şaselea. El e stăpînul nostru. dar nu şi seniorul Sudară. El se aşeză lingă fereastră privind la zidurile castelului şi la donjonul de dincolo de ele. Convinge-o. -Am să mă supun. fierbînd în sinea lui. legiuit.Te rog. ca să privească donjonul. Luminile sclipeau la toate caturile. Pe tine o să te asculte. Mariko închise uşa.. dacă nu mai are snagă îndestul pentru a ne conduce. Chiar dacă dăm greş. Stăpînul nostru şi-a pierdut toate drepturile. cine ştie ce crede oare cu adevărat? Cînd ai să te întîlneşti cu doamna Genjiko. . -Sfatul meu pentru cei din consiliul său este să-l invite să se despartă de noi şi dacă nu. ea o să-l convingă. Vrei sake sau chal Buntaro se întoarse şi urlă la un servitor care aştepta în coridor. să-ţi fiu de ajutor. e mai bine decît să ne predăm ca nişte laşi şi împuţiţi mîncători de usturoi. Asta-i trădare. Da. convinge-o. Ştiu că putem. . Baia e pregătită şi am trimis după concubina ta favorită. Alteţă. Buntaro îi întoarse din nou spatele. 260 . Poate c-o face în sinea lui. Să-şi facă seppuku. neh? Neh? Se răsuci către ea.Adu sake\ Grăbeşte-te! Se întoarse şi intră în camera ei. Nu încă. la cel . ar trebui să facă cum a spus Zataki. nu pot să spun asta.Sau. Alteţă. Ea îl duce de nas.Da. La rîndul ei. -îţi poruncesc să-i vorbeşti. El nu-şi mişcă ochii de pe donjon. îmi pare rău. spuse ea. vorbeştei. Cu ei şi cu muschetele am putea să străbatem pînă la Kyoto.Te rog să mă ierţi. Aş vrea să pot face ceva. posomorit. Sînt mulţi care-mi împărtăşesc părerile. S-a mai întîmplat asta de nenumărate ori. şi în mod deosebit. Seniorul Sudară este fiul său şi moştenitorul său legal. şi mai bine. . nehl Neh? : Da. Atunci l-am avea pe Zataki şi armata lui de partea noastră.Ar trebui să demisioneze în favoarea seniorului Sudară. .

dar sabia rămase ridicată în aer. Trase de sabie. într-un stîlp şi lama străbătu aproape în întregime lemnul vechi.... . n-aş fi şovăit.O. . -Priveşte-te! -Te rog să mă ierţi dacă nu-ţi plac. ce? Să mă ucizi. Supunere. O privi o clipă şi apoi aruncă brusc oglinda înapoi. prea-puternice stăpîn! Am să fiu perna ta încă o dată. la Osaka. gros de aproape un picior. .Am promisiunea ta în faţa zeului tău. într-o clipă omul îngenunche.Da. Alteţă? Sau să mă laşi în viaţă ca să mă ruşinezi şi mai mult? . da. . stăpîne. Servitorul îl aştepta acolo tremurînd. dar primirea ta va fi uscată.Nu te acuz pe tine. Buntaro se sprijini de canatul uşii sfărîmate. Cu un ultim blestem. dar aceasta se înţepenise. aruncă minerul rupt prin peretele subţire şi plecă clătimndu-se ca beat către uşă. mîncător de usturoi! Sabia lui ieşi din teacă şi ea se bucură că cel puţin îndrăznise să-l împingă dincolo de marginea răbdării. numai pe el! urlă Buntaro. înebunit de furie răsuci şi o smuci şi atunci lama plesni. pe masa lăcuită.M-ai făcut de rîs în faţa stăpînului nostru! M-ai învinovăţit şi nu eşti în stare să-ţi faci datoria! ţi-e teamă! Eşti un laş] Un laş murdar.Nu vreau să te supăr. Mariko se auzi aruncîndu-i: -N-ai fi ezitat să faci.. Am promisiunea ta şi. iar tu m-ai acuzat pe mine! -Ţine-ţigura! . cu toată puterea celor două mîini. îşi puse fruntea la podea şi îngheţă aşa. De ce eşti întotdeauna atît de rece şi acră. 261 . înainte ca noi să păşim în moarte. nu-i aşa? pufni el. Rîsul ei muşcător era ascuţit şi răutăcios.. . nehl Ridică oglinda şi i-o vîrî în faţă. te vei supune unei porunci. Dacă aş fi bănuit că. Vocea ei era egală şi-l privea peste oglindă drept in faţă. cu tava cusake. Buntaro i-o smulse din mîini.Nu te-am acuzat pe tine.Dar te acuz eu pe tine! ţipă ea drept răspuns. amară şi silnică! El izbi orbeşte.

dar amănunţit. într-adevăr. Aici. pentru o mai mare protecţie. gîfiind uşor. E doar castelul şi Toranaga şi Buntaro şi faptul că e aici. simţindu-se uşor şi foarte puternic.. la cel de-al şaselea. ca toate celelalte. primelor gărzi. Pe cel de-al cincilea palier se opri. foarte liniştită. să vadă. ca în transă. da. Se reîntoarse tăcută la oglindă. serveau şi ca puncte de tragere pentru arcaşi şi erau pregătite obloane grele. ochii ei începură din nou. te simţi bine? -Da. cîte două deodată.Oh. Dar încă era stăpînită de aceeaşi ciudată seninătate şi detaşare pe care el le băgase de seamă cînd o întîlnise în curte şi pe care nu le mai întîlnise la ea pînă atunci. Nu se aşteptase. îşi cercetă un timp imaginea. mulţumesc.. Mariko rămase nemişcată. Bine. Apoi culorile începură să-i revină în obraji. în Yedo. pînă cînd ajunse la ultimul cat. atît de curată şi îngrijită şi pregătită. acoperite cu fier. Aşteaptă pînă la Osaka. îşi spuse încrezător. Lucrătura în lemn şi fier din întregul castel era deosebită. . apoi. începu să urce din nou. Ştiu ce să fac acum. Anj'm-san. Se afla pe scara principală din donjon şi era bucuros că nu-l încurcau săbiile. în donjon. să-şi găsească corabia atît de desăvîrşită. mulţumesc. isprăvi de întins fardul. Lasă asta. gata de-a fi aşezate la locul lor. Torţele luminau scările şi palierele de la fiecare etaj. Mariko dădu ultimul colţ al scării uşor de apărat şi ajunse lingă el. aproape explodînd de înfierbîntare şi strigă: -Mariko-san.Aşteaptă. Un timp. -■Eşti bine? întrebă el. în curte. De cînd văzuse Erasmus era plin de o imensă bucurie. da. Trebuise să le predea ceremonios.. Acest nivel era puternic păzit. Samuraii care-l însoţeau se îndreptară către cei adunaţi în jurul uşii ferecate în fier şi se înclinară. Cu greu mai putea găsi acum un motiv 262 . urmat de gărzile sale. . Li se răspunse şi îi făcură semn lui Blackthorne să aştepte. care-l căutaseră de asemenea politicos. Blackthorne urca în goană scările. Se repezi orbeşte afară din casă. toate ferestrele. îi răspunse. deşi delicate şi înalte. Sînt bine.

Dozo. stăpîne. magazia de muniţii. plănuise cum să folosească mătase groasă sau pînza de bumbac pentru vele. o scufundare iute pe sub cocă. Shigataga nai. Anata wa? Toranaga părea mai bătrîn. Mariko îi spusese că pînză de cînepă nu exista în Japonia. Răspunse întrebărilor obişnuite ale lui Toranaga cu cuvinte simple. îşi spuse Blackthorne. acoperită cu tatami. se bucură el şi orice alte rezerve avem nevoie. folosind un mod simplificat de vorbire. Toranaga era aşezat la capătul celălalt al încăperii pătrate. desigur. iar vocabularul său încă foarte limitat. cu palmele aşezate pe podea. pe care le alcătuise cu Alvito şi Mariko. Samuraiul se întorsese. -Konbanwa. Uşa ferecată se deschise tăcută. aşa cum şi eu voi folosi cuvinte simple. să văd cala. Spune-mi. In timpul drumului către Yedo. Singur. te rog. Toranaga-sama. O să arunc doar o privire scurtă sub punţi. Ikaga desu ka? -Okagesana degenki desu. Karma lui Toranaga n-o să atingă Erasmus . Blackthorne ingenunche şi se înclină adînc. jur pe Dumnezeu. Vă rog să mă iertaţi că vă pricinuiesc atîtea neplăceri. pînă cînd Toranaga puse o întrebare ale cărei cuvinte îi scăpară în întregime. Toranaga îl felicită pentru GÎt avansase în cunoaşterea limbii şi începu să vorbească mai iute. . vă rog să vorbiţi mai rar şi să folosiţi cuvinte mai simple.-Hai. apoi tunurile. dar bine rostite.ea o să fie salvarea lui. mai obosit şi mult mai slab ca înainte. deoarece japoneza mea nu este atît de bună. cum ţi-a plăcut Yokose? Blackthorne repetă. apoi ieşim spre Nagasaki ca un fulger. Da. deşi răspunsurile sale erau opintite. ca să cercetez chila. încărcăturile şi velele. Doar să pun velele la punct. pe o porţiune înălţată. 263 .de-a mai rămîne în Yedo. pe care îl pusese la punct cu ajutorul lui Alvito. -Foarte bine. -Vă rog să mă iertaţi. . Blackthorne folosi una dintre frazele învăţate pe dinafară. ţinind pasul cu Toranaga.

Tor anaga-sama! spuse el cerîndu-şi ier tare. -Vă rog să mă iertaţi. Am trimis după dumneata ca să-ţi spun că mîine ai să-ţi primeşti vasalii. vă rog.. iertaţi-mi obrăznicia. hunko-san. Pot respectuos să vă întreb trei lucruri? -Care? -Mai intîi: cu putinţă văzut echipajul meu acum. -Ia o gardă de zece oameni cu tine. -Da. Wakarimasen. -Ah. Toranaga întrebase dacă poate să se convingă iute. Anjin-san. Toranaga repetă ce spusese în cuvinte mai simple. stăpîne. Ne vedem mîine. -Alteţă? -Vasalii. -îmi pare rău. Nu înţeleg. cu uşurinţă.Da. -Wakarimasu? -Hai. apoi îi spuse s-o facă a doua zi şi să-i transmită rezultatul după amiază. stăpîne. Samurai-vasali.«wi? -Vă rog. Ea răspunse cinstit 264 . -Apoi. putem vorbi singuri? Puţin timp. Blackthorne aruncă o privire lui Mariko. Toranaga se gîndi o clipă. Două sute de oameni. vă rog? Cîştig timp. Ce înseamnă "sonkei su beki urni"? -Dacă poate naviga. -Apoi. Anjin-san. Blackthorne încercă să nu lase să i se vadă neliniştea cînd inaga o întreba pe MarLko dspre ce era vorba. Vă rog. în timpul Orei Caprei. Anjin-. îţi vei putea vedea oamenii. Noapte bună. -Ah! Domo. dacă nava sa era în stare să iasă în larg şi cit de mult i-ar fi luat. vă rog să mă iertaţi. Toranaga încuviinţă şi dădu un ordin scurt unuia dintre samurai să-l conducăpe Blackthorne. Blackthorne se întoarse.Dozo? Gomen nasai. -Da. alteţă. In jumătate zi. Răspunse: . Ia-l pe Anjin-san de aici şi adu-l înapoi. la castel. înţeleg.

Manko-san ? spusese Blackthorne în timp ce urcau scările. Nu bani de asemenea portughezi în alte pămînturi. aşteaptă afară. Poate prea bine. Te rog.Alteţă. Anjin-san. 265 . Auzit de seniorul Harima la Hakone. Preoţii aşa pentru Toranaga-sama. pot respectuos să spun. da. -Da? -Vă rog să mă iertaţi. Mariko-san. Toranaga era uluit pentru că aflase de hotărîrea publică a lui Harima de a se alătura lui Ishido doar cînd el însuşi ajunsese la Yedo. -Femeia asta e bine informată. dar nu întrebase ce anume. Ea se înclină şi plecă. -Eşti sigură că e bine să îl rog. Dacă aştepţi pînă termină el. privindu-i buzele aşa cum făcea şi el. Anul trecut nu Corabie Neagră aici. Nu-l întrebase ce voia să ceară şi el nu spusese de la sine nimic. preoţii trebuie să se plece dacă ameninţaţi. Anjin-san? -Alteţă? Toranaga căzu în acelaşi joc de a folosi cuvinte puţine. -Alteţă? -Nimic.Foarte bine. Gyoko-san auzit în Mishima. Cred. Dar care-ar fi scopul. Anjin-san. -Ah! înţeleg. corabia mea. nehl Dacă acum iau Corabie Neagră iute. Gyoko-j«« mi-a spus. preoţii foarte furie pentru că nu bani lucrare creştină aici. toţi preoţii au mare teamă. spuse Toranaga. -Oh. -De unde ai primit informaţia asta? -Vă rog? Toranaga repetă întrebarea mai rar. Aud senior Harima din Nagasaki acum duşman. Blackthorne îşi strînse pumnul ca să-şi sublinieze cuvintele. Ce-i cu seniorul Harima? . deci nu bani. dar să te asiguri că ştii exact ce vrei să spui. Continuă. -înţeleg.că ştia doar că Anjin-san avea ceva foarte partioular de spus. neh? Dacă eu iau Corabia Neagră foarte repede. El nu mai e atît de răbdător ca de obicei. Alteţă. mare armă împotriva Corăbiei Negre. . Toranaga ascultase atent. foarte iute şi la fel anul viitor. Acesta-i adevărul.

îşi spuse el. -Ajxym-san. Poate ameninţare îndeajuns ca să facem duşmanul. de ce nu spui asta în faţa lui Mariko-sama7 Ea o să spună preoţilor? Crezi asta? -Nu. ca şi preoţii. Vă rog să mă iertaţi. pretiţii or să înceteze negoţul. Banii mare putere asupra preoţilor. sau cu Nagasaki. Toranaga-raroa. Este adevărul. Alteţă. Alteţă. Foarte rău pentru preoţi. Dacă "Cer de Purpură" în acelaşi timp sau înainte. care se aflau toate în Kyushu şi Erasmus putea să zădărnicească orice mişcare de trupe importantă pe mare. E adevărul. sau cu altcineva. apoi zise: -Preoţii spun că nu au putere să poruncească acelor daimyo care sînt creştini. Nu treaba femeilor războiul. Poate o să fie aşa cum a spus Mariko. -Nu adevărat. seniorul Kiyama şi seniorul Harima. neh ? Eu iau Corabie Neagră şi atac căile pe mare între Kyushu şi Honshu. ce? Să avem ce? -Seniorul Onoshi. N-are să fie nici un "Cer de Purpură". Banii sînt putere. Am vrut doar să vorbim direct.-Să obţin ce? Să prindem. Ai răbdare. Alteţă. Alteţă. din acea insulă către insula principală. Nagasaki duşman acum. Lasă-l pe Toranaga să se gîndească la asta. Blackthorne nu era tulburat. eu atac Nagasaki. dar nu-ţi fie teamă de ce-i mai rău. gîndiţivă. nu înţeleg. Anjin-san? -îmi pare rău.Obicei hatamoto cere favoare cîteodată. Wakarimasu? -Hai. . -Deci vrei să te amesteci în politica noastră. Dacă nu Corabie Neagră anul acesta şi la fel anul următor nu Corabie Neagră. E o bucată bună de timp de aici la Osaka şi cine ştie ce s-ar mai putea întîmpla. Toranaga se gîndi mult timp. Mă duc la Osaka. Ştia că acum. -Nu contează. vă rog să mă iertaţi. vă rog să mă iertaţi. Toranaga înţelesese limpede că această tactică posibilă ar fi atras o mare parte din forţele Kiyama-Onoshi-Harima. Pot cu respect să spun dacă acum cu putinţă întrebat? 266 . Nu sînt în război cu preoţii. Una ultimă întrebare. dezastru. Pregăteşte-te pentru ce-i mai bine. Vă rog. Blackthorne se aruncă pe drumul ales. Alteţă. Crezi că ştii cum să ne conduci. prieten? -Nu.

Foarte secret. Taină meu numai. Kinjini. Doar secret eu. -Ce favoare? -Ştiu divorţ uşor dacă stăpîn spune. înţeleg. 267 . Anjin-iwz despre divorţ. îmi pare rău. Vă rog să mă iertaţi dacă v-am ofensat.. adăugă. ieşi. -Foarte rea întrebare şi gînd. Cred că da. Niciodată spus ei. -A fost plăcerea mea. neli ? Dar ştiu supărări între soţ. Blackthorne se înclină desăvârşit şi ca într-un vis. Nu spus Toda Mariko-5a/z niciodată. soţie. Secret. Toranaga rămase prostit şi Blackthorne se temu că mersese prea departe. fie ei. Mă voi gîndi. Uşa se închise în spatele lui. -Să nu vorbeşti cu ea. wakarimasu? -Da. sau Bunlaro-san. fu tot ce spuse. îi răspunse ea la fel de neatentă. -Mariko-san încuviinţează? -Nu. soţie. domnia-voastră. Mulţumesc. -Pentru că Anym-san hatamoto. Niciodată Mariko-san. Rog Toda Maiiko-sama. Taină meu. Pe scări toţi îl priveau întrebători. abia în stare de-a gîndi. deşi ţi se întrezice să pomeneşti despre ea. Anym-san. dar îl opri seninătatea ei visătoare şi prezenţa gărzilor. orice ar fi. -Vă rog să mă iertaţi pentru obrăznicie. Kinjini. Divorţul uşor în Japonia. Ar fi vrut să împartă victoria sa cu Mariko.. Nimănui. îmi pare. e limpede? -Vă rog? întrebă Blackthorne fără să înţeleagă totul. Nemaiauzită. -lartă-mă că te-am făcut să aştepţi. Mariko-sc«. Rog senior Toranaga numai. Vă rog iertaţi-mi grosolănia şi vă mulţumesc pentru răbdare.Evantaiul lui Toranaga se opri. datoria mă leagă să ţin seama de ea. -Aceasta este o cerere foarte îndrăzeaţă pentru un străin. Alteţă. fie soţului ei. Pentru că eşti hatamoto. înţelegi? -Da. Toranaga îşi reveni repede. eu nu supărat. înţelegi? -Da. Acesta secret al meu numai. stăpîne. Vă rog să-mi iertaţi japoneza proastă. nu Toranaga-sama.

Anjin-san. peste un an. însoţiţi de purtători de torţe. neh? Se află în mijlocul unui păienjeniş de străzi. ea spuse: -Felul dumitale simplu de a vorbi e ciudat. Acum. Apoi. care se desprind din el ca să devină oraşul. poţi să vezi. -Acesta a fost planul seniorului Toranaga. Vocea ei era gravă.Uite. dc-a lungul unei treceri care şerpuia prin labirintul pereţilor înalţi de piatră ai întăriturilor către poarta următoare. în curtea luminată de facle.Mulţumesc. Mariko îi spuse ca. în tăcere. nou scările. încă o dată permisele lor fură verificate şi trecură. neh ? în cele din urmă. poala chimonoului ei se prinse între scîndurile treptelor şi ea se împiedică. spuse ea tulburată. îşi continuară drumul. Dar sînt toţi aici 268 . -M-am pierdut de prea multe ori. că castelul este inima oraşului Yedo. Afară. Ştiind că eşti aici. erau şapte inele de şanţuri în complexul castelului. spuse Blackthorne. Unele erau făcute de om. altele adaptate din pîraiele şi rîurile care se găseau din belşug în împrejurimi. Mariko puţin în spatele lui aşa cum era corect după datină. -Shigatâ ga nai. poarta de sud. cine ştie? Trei sute de mii? Două? Patru? Seniorul Toranaga nu şi-a numărat încă oamenii. în timp ce se îndreptau către poarta principală. ajunseră la ultimul pod. va putea găzdui o sută de mii de samurai şi douăzeci de mii de cai cu toate proviziile trebuincioase pentru un an de zile. -Atunci va fi cea mai mare din lume. deşi se înţelege destul de bine. m-a ajutat nemăsurat. apoi dînd un colţ al scărilor. El o prinse şi atingerea neaşteptată le făcu plăcere amîndoura. samuraii erau peste tot. Anjin-^wî. care ducea la primul şanţ şi pod mobil de lemn. . Cu toate. -N-am făcut nimic.Coborîră din. Cu zece ani în urmă aici era doar un sat mic de pescari. prin poarta principală a donjonului. păşiră mai departe. mult mai apropiaţi decît fuseseră în noaptea dinainte. . La fiecare cat trecură printr-un şir de samurai. după cîteva etaje. cînd fortăreaţa va fi gata. în timp ce el o aşeza jos.

-Nu pot să te văd diseară. Am rezolvat toate astea. N-ai de ce să te îngrijorezi atît. te rog sâ mă ierţi. Anjin-san. O urmări cu privirea întorcîndu-se înapoi peste pod. Nu în noaptea asta. Ca un samurai. y Se înclină şi el. -Trebuie să te las acum. îmi pare rău..pentru un singur ţel: să slujească castelul care apără portul şi cimpiile care hrănesc armata. întoarse spatele castelului şi porni după călăuza sa. La capătul luminat de torţe al podului Ichi-bashi . Anjin-san.Primul Pod -care ducea către oraşul propriu-zis. insectele roind în jurul făcliilor înfipte în suporturile lor de pe stîlpi. luînd cu ea cîţiva dintre purtătorii de torţe. -Cînd pot să te văd? -Mîine. Apoi. -Konbanwa. dacă mă întorc devreme? -Nu. Atunci. -Nu. Am să te aştept în curtea interioară.Nimic altceva? întrebă el. . . din ce în ce mai nerăbdător. se înclină politicoasă. în curind fu înghiţită de mulţime şi noapte. Mariko şi să arăţi atît de solemnă. Toranaga o să-mi împlinească cererea. ea se opri. îşi spuse fericit. la Ora Caprei.

CAPITOLUL 48 . apoi din nou către nord de-a lungul ţărmului unui alt pîrîu ce se strecura printre casele de la periferie. se înălţa o casă mare. . Yedo era o îngrămădire haotică de locuinţe ce se revărsa către cîmpie. pe care nu-l putea recunoaşte. Era ridicată pe stîlpi şi înconjurată de un gard înalt şi şubred de bambus.Barbarii stau acolo. îndată ce părăsise Primul Pod. Foarte curînd. -Unde? Casa aceea. ocolind apoi un timp către vest. dincolo de petecul gol de pămînt mlăştinos. Aici. . în olandeză. în parte europeană. Cu cît te îndepărtai de castel. cu purtătorii de torţe luminindu-i grijulii drumul şi urmat de samurai. se pierduse în labirint. peste poduri mai mari şi mai mici. murmură. la marginea de miazăzi a oraşului. o miasmă de alge marine. băgă de seamă că construcţia cu un singur cat era în parte japoneză. drumul mustea puturos. omorînd o altă gînganie de noapte care i se aşezase pe obraz. fecale şi mîl şi pe deasupra tuturor acestora. O vedeţi? La o sută de paşi în faţă. Samuraiul făcu un semn înainte. Neliniştit. De cîtăva vreme duhoarea se întărise simţitor.Să fie Vinck? Uşurat porni grăbit către locul de unde venea zgomotul. cu atît drumurile erau mai proaste şi locuinţele mai sărace. un miros dulce acrişor. Apoi auzi melodia abia bănuită a unui cîntec marinăresc. acolo? -Da. Acum. Drumul lor trecuse prin nenumărate străzi şi alei. dar care-i părea familiar. Blackthorne cercetă cu ochii mijiţi întunericul. şi toată neplăcerea se şterse. Anj'm-san. prin aerul irespirabil şi înăbuşitor. care i se părea alcătuită din cătunuri separate doar de străzi şi piraie. mai aproape. mai întîi către ţărm. puţin mai într-o 270 .Pute ca la Billingsgate pe vreme de reflux. Blackthorne privi în jur un timp ca să se orienteze cît de cît. îmi pare rău. profilată nelămurit pe cerul întunecat. pe un teren jos şi mocirlos. oamenii erau mai umili şi din ce în ce mai puţine licăriri de lumină se strecurau printre shoji. se zărea o încîlceală de cocioabe şi alei şi deasupra lor. apărîndu-se cu evantaiul de gîzele care-l înconjurau. aşa-i. întregul trup îi era lipicios din cauza sudorii.

Ici şi colo. Baccus van Nekk se împletici beat către capătul acesteia. nehl strigă iarăşi tare. care stătea cu samuraii în lumina torţelor. . . Am crezut că ticăloşii ăia blestemaţi vorbeau olandeză. -Aşa să fie? strigă tare Blackthorne în olandeză. de la poartă. uşa din faţă din lemn masiv. —' Se îndreptă. îndreptînduse clătinat către spatele casei. Nimic nu-i ca o pişare. străbăteau raze de lumină. iar ferestrele acoperite cu obloane olandeze. -IisuseCristoasedincerurisamurai! Se scutură cu un geamăt şi se înclină stîngaci din mijloc. iar pulsul i se iuţi la vederea lui. altceva mai bun decît să-ţi împuţi propriul culcuş nu ştii? -Cum? Van Nekk se răsuci brusc şi se holbă orb în lumina torţelor. se strădui să zîmbească cu greu şi murmură pe jumătate către el: -'S mai beat decît credeam. pentru numele lui Dumnezeu. pereţii din scînduri grosolane. pilotule? Afurisiţi de ochi! Nu pot să văd. îşi dădu la o parte legătura pentru prohab şi urină într-un jet înalt. Tu eşti. -Ah. Gomen nasai. De ce nu foloseşti o găleată? -Eh? Van Nekk clipi miop în întuneric către Blackthorne. doar o gaură.Gomen nasai samwai-sama? Ichi-bon gomen nasai la toate maimuţele-jama. O cărare pietruită ducea drept către treptele verandei printr-o grădină neîngrijită. Pilotule.Pilotule? icni el. Se opri şi se uită la el. moale şi fără viaţă. tu eşti? m 271 . scărpinîndu-se şi trăgînd de legătura pentru prohab. Uşa din faţă era dată de perete. Cîntecul şi rîsetele se auzeau mai tare. Baccus. prin crăpături. arcuit. murmură într-un geamăt extaziat. O pată de lumină se formase pe verandă. Acoperişul era de trestie. -Hei.parte faţă de celelalte case şi mai nouă decît cocioabele care se înghesuiau în apropiere. cu ochii pe jumătate închişi. Un catarg scurt era legat cu funii de stîlpii porţii. Un steag olandez încropit atîrna legat de el. Nu era nici o poartă în gard. încercînd cu disperare să vadă limpede. dar încă nu putea să deosebească vocile.

ce ţi s-a întîmplat? De unde vii? E un miracol. Aşteptaţi-mă. Iisuse.Salut. Acum. eşti mai gras de cînd am plecat din Rotterdam.Blackthorne rîse. Se lăsă brusc tăcere. .. Baccus. van Nekk se supuse şi lacrimile începură să-i curgă pe obraji. Vechiul său prieten părea atît de gol şi tîmp aşa cum stătea acolo.. Haide. eu. Ochilor lui Blackthorne le trebui ceva timp ca să se obişnuiască cu lumina. . putu să vadă gunoiul împrăştiat peste tot în grădină. An)ia-san. -Iisuse Cristoase! Dumnezeule! Eşti chiar tu? Sfinte Iisuse! -Da. -Iisuse. apoi strigă peste lălăiala celorlalţi: . -Te credeam mort de mult. te rog. -Cum? Oh. . mare parte din beţie risipindu-se din cauza bucuriei. Dezgustat. conştient de samuraii lui. Blackthorne înainta şi acum. pilotule. Ii văzu pe toţi cu gurile căscate la el ca şi cum ar fi fost un duh. 272 . Apoi. sigur că sînt eu. Blackthorne îl urmă.Oh. Van Nekk îi deschise uşa. clătinîndu-se puţin. către samuraii care priveau cu dispreţ abia'ascuns: -Matte curasai. vă rog. Grăbit. da? Porni înainte către intrare. vorbind toţi odată. se descălţă de sandale şi urcă pe trepte.Băieţi. îi spuse Blackthorne. Aerul puturos aproape îl sufoca. în pata de lumină. pune-ţi legătura la locul ei şi hai să intrăm. ia uitaţi ce ne-a adus Moş Crăciun! Trînti uşa după el ca să mărească efectul. dar lasă-mă pe mine să te anunţ. nehi îl bătu călduros pe umeri. iartă-mă. . Pilotule. Apoi vraja se risipi şi începură strigăte de bun venit şi bucurie şi toată lumea trăgea de el şi-l înghiontea.Da. eu sînt. Am crezut că dracii din gin îşi băteau din nou joc de mine. cu penisul atîrnînd afară din pantaloni. Van Nekk întinse mina şi-l atinse pe Blackthorne ca să se convingă că nu visa. rugile mele a fost ascultate. Tu eşti cu-adevărat? -Da. -Hai.

-Baccus ce-a păţit căpitanul? -A murit.. -Cristoaseî E cu putinţă? -Lua-m-ar naiba! E grozav să te vedem! -Te credeam mort. -Unde-i Căpitanul General? întrebă Blackthorne. afurisitelor. . cîteva scaune grosolane şi mese şi prost luminată de luminări şi lămpi cu ulei. de unde vii? -Ia o înghiţitură. A murit.. pilotule. îngenuncheate umil. Mai repede! . îţi aminteşti că era bolnav. Jan Roper. Oamenii lui. în noaptea aia l-am auzit înecîndu-se în întuneric. celălalt negustor. încăperea era mobilată cu bănci. Ei bine. şi eu am crezut că-i samurai. Cineva împinse un pocal de lemn în mîinile lui Blackthorne. Croocq musul. Una dintre mese era acoperită cu farfurii murdare şi o halcă de carne pe jumătate friptă. -Nu. îi răspunseră şase voci. -Mort. pentru Dumnezeu! Da. starostele negustorilor şi trezorier şi în cele din urmă. toţi strălucind de bucurie. tîrfă. ajutorul nostromului şi tunar şef. cîte unul! Lăsaţi-l să-şi tragă sufletul! Daţi-i un scaun şi de băut. băieţi. care stătea deoparte. Baccus van Nekk. băieţi? 273 .Pilotule. N-a mai ieşit din groapă. îl aşteptau să înceapă: Sonk bucătarul. ndi sîntem bine. năpădită de muşte. se înclinau către el înşirate pe lingă unul dintre pereţi. Se aşeză pe scaunul şubred şi toţi îşi ridicară cănile şi valul de întrebări se porni din nou. pilotul-sama trebuie să stea în cel mai al dacului scaun! -Hei! Grog. -Dă-te la o parte de pe scaun.. în cele din urmă. Un uriaş butoi cu sake era aşezat pe podeaua murdară. Ginsel velarul.. Vinck răcni: . cu -acelaşi zîmbet amar pe faţa lui subţire.Pe rînd. Aproape toţi. învălmăşindu-se în povestire. încercînd să se acopere una pe cealaltă. Blackthorne privi înjur. pînă cînd Blackthorne ridică în sus o mînă. nehl Mai repede. Şase femei şleampete. Nu-i aşa. pilotule. Salamon mutul... ca întotdeauna. Eh? După ce te-au luat.. Johann Vinck.Afurisiţi de ochi! Daţi-vă la o parte. smeadă. Vreau să-i strîng mîna.

pilotule. dar putreziciunea intrase prea adînc şi a aiurat o grămadă. Johann. pentru Dumnezeu! O să vă vie la toţirîndul! Vocile se domoliră. A fost lăsat în groapă cu celălalt. Seniorul Omi i-a dat doar un cuţit şi şi-a tăiat singur blestemata de burtă şi ei au umplut groapa. I-am zis c-ar fi mai bine să i-l ard. Şi ce-i cu Maetsukker? -Mai bine spune-i tu asta. începu Vinck şi ceilalţi se porniră să strige amănunte şi să spună povestea. Oh. braţul i s-a obrintit. S-a ales c-o tăietură într-o încăierare. -L-a lovit cineva ca să-l facă să tacă? -Nu. dar n-a fost de nici un folos. A hîrîit doar. L-am ţinut şi eu i-am tăiat cea mai mare parte a putreziciunii. Eram toţi înspăimîntaţi de moarte. A fost rău. 274 . Blackthorne privi de la unul la celălalt. Ştiam că n-o să ajute. da. dar pînă la urmă s-a sufocat şi apoi. cu japul.Spune tu. A trebuit să-l legăm. da' el n-a vrut. pilotule? -Da. îi răspunse van Nekk. Amărîtul ălălalt a rămas acolo.Un cor de "da"-uri şi van Nekk adăugă: .Pilotule. Ticălosul ăla de doctor galben a venit de cîteva ori. Toţi i-am spus. încerca să ajungă la apă. iar Sonk spuse binevoitor: . I-am zis de nu ştiu cîte ori. nu. îţi aminteşti? Ala de-a-ncercat să se înece în găleata în care ne uşuram? După asta seniorul Omi ia pus să-i scoată trupul lui Spillbergen afară şi l-au ars. pilotule. -A fost groaznic. îţi aminteşti încăierarea. şi-a dat duhul. pînă cînd Vinck mugi: -Baccus m-a rugat pe mine. dar nu mai era şi se îneca şi gemea. dar a fost pedeapsa lui Dumnezeu. Nu sînt prea sigur de timp. Jan Roper adăugă: . . dar unii dintre noi au zis că merită încercat. sau toată mina o să trebuiască tăiată.Stăteam Ungă el. pilotule. către sfîrşit. braţul lui a început să putrezească. Faţă-de-şobolan a mai ţinut-o o zi sau două. ei bine. nu. pare că a trecut atîta timp! Oricum. cînd ai leşinat? Iisuse Cristoase. îţi aminteşti de el. I-am luat sînge a doua zi şi încă o dată în ziua de după asta. apoi a început să se înnegrească. în a cincea zi rana a început să pută. Vinck. -Micuţul Faţă-de-şobolan a putrezit. da' nici el n-a putut face nimic.

Nu te-ai atins de băutură. Van Nekk era foarte mîndru şi ceilalţi se împieptoşau şi ei.Aşa e. Afurisite chimonouri! Arăţi ca o femeie. pilotule. -Ce s-a întîmplat cu trupul lui? întrebă Blackthorne. cuvintele i se pierdură. Am vrut să-i facem şi lui şi Căpitanului General o îngropăciune creştină.sau unul dintre jumătăţile astea de bărbaţi.. pilotule . E straşnic. Mirosul trupurilor nespălate şi rîncede. al hainelor soioase. pe Dumnezeul meu! Unu' umbla după Croocq. pilotule? îl întrebă van Nekk. nu? Ce-i cu tine? Un alt val de întrebări. pilotule? Arăţi tare grozav. pilotule. e grozav. sau mai mult. zi-i! -Hei. o mulţime de japi sînt sodomiţi. Jan Roper spuse provocator: -Şi tu. Sigur c-ar fi mai bine să-l ţinem un an. A trebuit să-l legăm. care se domoli cînd Vinck strigă: -Lăsaţi-l să răsufle! Apoi bărbatul cu chipul tăbăcit izbucni fericit: . -Grozav... am crezut că-i una din maimuţe. cum se cade. scărpinîndu-se mulţumit. să se înmoaie. Nu-ţi place? -Oh.Iisuse! Cînd te-am văzut stînd în uşă. sau cam pe-acolo şi după aia. grozav. apoi Van Nekk continuă: 275 . . Orez şi fructe şi apă şi-l lăsăm să fermenteze. -îl facem acum cu butoiul. dar nu ne-au lăsat. aproape îl dobora. -Cum e grogul. Aşteptăm o săptămînă. le-au dat foc. Cana era murdară şi îi veni să icnească. Urmară multe strigăte şi glume obscene. -L-au dus pe deal şi l-au ars şi pe el. am făcut un cazan. Bărbatul rotofei rîse şi se scarpină fericit. pe cinstea mea! Un alt cor de încuviinţări şi van Nekk îi întrerupse: .. hai. Perverşi afurisiţi! Sodomiţi afurisiţi! Eh. cu ajutorul unei mici vrăji.-Aşa-i pilotule.. Blackthorne o ridică la gură şi gustă. Baccus. iartă-mă. da '1 bem mai repede decît... spuse Sonk. Alcoolul brut îi arse gîtlejul. -Spune-i despre el. Blackthorne văzu păduchi în părul rar al lui van Nekk.. Se lăsă tăcerea.

Cine-s astea? 276 . Sonk. De ce? -Nouă nu ni se îngăduie să purtăm arme. -E-n regulă. Nimic altceva. -Nu. în cele din urmă Blackthorne îşi ridică mîna. care încă stăteau îngenuncheate fără să se mişte. Ne-au lăsat s-o facem. Am venit la Yedo cu Erasmus. chiar aşa. x Urmă o avalanşă de strigăte vesele şi un alt val de întrebări şi răspunsuri. Baccus? Nu vreau să-mi scape ceva. ţi le-am adus aici. toate la vremea lor. aşa că m-am obişnuit să le port. . da? -Sigur c-o să le aduc.-Poate vrei haine ca lumea. dar mai întîi cea mai bună dintre veşti. Ascultaţi.Hainele sînt răcoroase. pilotule? spuse Vinck. adu-le încoace. Orice fel de arme! pufni batjocoritor Jan Roper. De ce te lasă să porţi. Ţi-am adus un sac. cu noi.. şi despre săbiile mele. răspunse nesigur Blackthorne. nu. -Doamne Iisuse! Nu minţi. Poate că acum trăieşti ca paginii. da' mai încolo. Zîmbetul subţire al lui Jan Roper era batjocoritor. Făcu un semn către femei. -Ţi-am spus c-o să plecăm. Am uitat că sînt îmbrăcat altfel. -Săbiile alea sînt adevărate? -Da.. cam într-o lună o să fim din nou în largul mării. Sînt cu siguranţă mai comode. Au remorcat-o pin' aci şi ni s-a îngăduit să ne-aducem hainele la ţărm. nu. Lăsaţi-l să vorbească! -Lăsaţi-l pe pilot să vorbească. Sînt mai bune decît ale noastre. Ca un păgîn adevărat. Pilotule. să le păstrăm pentru tine. -Nu te-ai schimbat Jan Roper. S-au întîmplat atîtea. şi mai umile acum. sub privirea lui. . ascultă. Nu prea m-am gîndit la ele. Astea sînt tot ceea ce am.Săbii şi chimonou. ca orice samurai păgîn? Blackthorne rîse scurt. pilotule? . Toate hainele tale de marinar. nu-i aşa? Tot sfintul-sfmţilor? Hei. -Ţi-am spus că Dumnezeu o să aibă grijă de noi.

stînjeniţi. . după aia putem vorbi liniştiţi. Vinck le făcu semn cu degetul. fiecare.pentru toată munca. .N-am fost noi. o să stăruiesc să primiţi de trei ori mai mult din toată prada. Au fost oamenii regelui Toranaga. . iar Sonk spuse. Şi ieftine. da' au multă vlagă şi n-au sifilis.Pilotul n-are nevoie de nici una din tîrfele noastre. Iisuse Cristoase! Abia ne costă o para pe săptămînă. pilotule. spune-ne! Maimuţele astea-s cele mai starşnice dintre toate. O are pe-a lui. -Ce? 277 . -Aşa-i. nehl Spune-ne despre pipiţele tale. pilotule? Feţele lor se luminară.Ce s-a întîmplat? Van Nekk spuse încurcat: . Vinck le-a arătat cum. pilotule! Sonk se scarpină de păduchi. Avem o casă întreagă d-astea peste drum şi-s o grămadă altele în sat. pilotule. . Vrei una. spuse Croocq. pilotule.Spălaţi putina! Hai! Femeile se înclinară. Ei au făcut-o.E-adevărat. Vocea lui Jan Roper se ridică deasupra tuturor. Sigur că-s îndesate şi crăcănate. E de necrezut. Aş vrea să vă mulţumesc şi să vă felicit . îşi văzu oamenii uitîndu-se unul la celălalt. Cînd o să ne întoarcem acasă. . cu atît mai bine. -Se mişcă ca iepuroaicele. spuse Blackthorne. pilotule? Ai femei? Hai. pentru toată munca . despre corabie. Cu cît mai puţine urechi. pilotule? Avem paturile noastre. . Tîrfele noastre. Aşa-i. nu ca maimuţele. se amestecă Croocq. pilotule.Sonk rîse. da' noi n-am făcut nimica. nehl Trimiteţi femeile de-aici. Ea-i bună de tine.şi-o să mai fie şi ceva în plus. -încearc-o pe Mary Bucă-mare.Sînt multe de povestit.Mai întîi. Avem fiecare patul şi camera noastră. dar ar trebui să rămînă între noi. murmurară mulţumiri şi scuze şi dispărură închizînd uşa fără zgomot. -Astea-s pipiţele noastre.

care.. Şi de ajutorul lui Dumnezeu. Destul să ne înţelegem unul pe ăl'lalt. Dacă avem răbdare şi dacă. -Dacă vrea Domnul. poate c-ai dreptate. -Dar cum vorbeşti cu ei. sute din amărîţii ăştia. Croocq! -La naiba! Tu nu eşti în stare să găteşti pe uscat.Vă rog. spuse Sonk. în afară de Vinck şi el se duce o dată la zece zile. Au făcut-o mai bine decît am crezut că-i cu putinţă.. De atunci. Ticăloşii ăştia sînt Ia fel de deştepţi ca orice tîmplar. Ei bine. Nici unul dintre noi n-a fost la bord. spuse şi se întoarse către Vinck. -Velele? 278 . le-au frecat de parcă ar fi palatul unui prinţ! Cel puţin. avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. A întrebat care dintre noi erau ofiţeri. a fost pus mai-mare peste toţi cînd am venit aci. spuse Sonk.. pilotule! N-ai văzut muncitori ca ăştia! -Asta aşa-i. Arborada e perfectă ." Da.. da'pe apă! Pentru Dumnezeu! .totul. -Sato-sama m-a întrebat ce nu era în regulă cu corabia şi i-am spus că trebuie să fie carenată şi raşchetată şi reparată peste tot. La naiba. Ca diavolii! -Am făcut tot ce-am putut mai bine pentru ziua cînd. Numai atunci. -închide-ţi afurisita de gură. Pe samuraiul ăsta îl cheamă Salasama. Dă-i drumul Johann. Au carenat-o straşnic şi i-au curăţat calele. gîndindu-se: "Ce dacă Roper e un fanatic? Am nevoie de el. Noi n-am făcut nimic. i-am spus tot ce ştiam şi ei s-au pus pe treabă. -Da. spuse Blackthorne. sau marinari şi-am spus c-ar fi Ginsel.. -Care-i cel mai prost bucătar. de toţi.. îi răspunse Blackthorne. da' el e tunar mai mult. pilotule. samuraii porunceau şi alte maimuţe munceau ca diavolii. Johann? -Unul dintre samurai vorbeşte portugheza şi vorbim aşa. Johann le-a arătat. eu şi Sonk. marangoz şi meşter de funii din Olanda. sau cam aşa. Iisuse. tăceţi voi doi. pilotule... de prima dată. Cum e chila? -Curată şi zdravănă. Vinck continuă. pilotule! Chiar crezi că am putea pleca? -Da.-Nouă nu ni s-a îngăduit să ne întoarcem pe bord. -El singur.

Am să ajung la asta într-o clipă. pilotule? întrebă van Nekk şi toţi tăcură. Pîn' acolo ni se îngăduie să mergem. Spune despre pod. Johann. fi'n'că lemnul e acu' mai vechi. Sînt o mulţime de semne pe el. Sîntem toţi bogaţi. -Şi nu dincolo de pod. "Kinjim". cu altul de rezervă.. Sonk. slavă Domnului! Vinck se opri să-şi tragă sufletul. în Zuider Zee. -Bogaţi.. O altă izbucnire de veselie. pilotule? Blackthorne dădu din cap şi nu spuse nimic. -Oh. cînd vreţi? Cît de des? v Vinck spuse iute: -Putem să ne mişcăm oriunde în sat. îşi făcură semne unii altora. tare ca cînepa.Au făcut un rînd din mătase. e un pod la aproape o juma' de milă către sud-vest. şopti Jan Roper. -Era timpul. -Bogaţi! Ura pentru pilot! -Papislaşi de ucis din belşug? Bun. înţelegi kinjint. îl întrerupse vesel Sonk. pentru numele lui Dumnezeu! Ajungeam şi la pod. dar nu ni se îngăduie să intrăm în Yedo. -Cînd plecăm? -într-o lună. 279 . dar îmi pun gîtul că încheieturile ei sînt la fel de strînse ca atunci cînd a fost lăsată prima dată la apă. Toate înapoi la bord şi e pulbere şi ghiulele din belşug. N-avem voie să trecem de asta. E gata să iasă în larg la flux noaptea asta. ei? O să-mi cumpăr un castel. Pentru Dumnezeu! Nu mă mai întrerupe într-una.. dacă-i nevoie. . Mai mult decît aţi visat.Şi cum e cu corăbiile duşmane? E vreuna prin preajmă? Şi prada. pilotule. poate cale de o juma' de leghe împrejur. aşa că nu ştim cum e cu velele pînă cînd nu nimerim într-o furtună. strălucind de bucurie şi închinară zgomotos în cinstea corăbiei şi a pilotului. Tunurile sînt cit de bune se poate. -Sfinte Dumnezeule Atotputernic! Cînd o să ajung acasă. Foarte bine.. . -Care-i planul. zău. ba mai ceva.. -Din belşug. Sigur că n-a ieşit în larg. Vă păzeşte cineva? Puteţi să vă mişcaţi prin jur după voia voastră. aşa spune samuraiul. Pilotule. pilotule? întrebă Ginsel. Le-au dat pe ale noastre jos şi le-au copiat la fel.

însetat şi continuă. bătrîne? întrebă binevoitor Sonk. şi despre.... -Da. Da. Eu nu te-mpiedic. dacă voi toţi flencăniţi? Daţi-mi de băut. La fiecare zece zile. Poftim. aşa gol. -Hei.. o dată pe săptămînă. în afară de asta. doar că.. c-or să te-apuce iar dracii. Pe toţi ne-apucă.-în afară de asta putem să mergem pe oriunde vrem. La-nceput. îl apucă dracii. Schimbăm orezul pentru carne şi alte alea.. pilotule.. nu ca prima dată. aruncăm "cea"-iul -în afară de asta. pilotule. 280 . Ai răbdare. pe care trebuie să le muiem în apă fierbinte. pilotule.. pilotule. doar că. ia de bea! -Mulţumesc.. şi trebuie să ne scoatem hainele şi el se uită la noi. la început nc-au pus într-o casă către vestul oraşului. -Samuraii trimit un felcer din cînd în cînd. Pentru Dumnezeu. ei. noi. -Ai de gînd să-ţi ţii gura cît timp îi povestesc pilotului? -Cine. -Spunc-i despre inspecţie. fructe. eu? Eu n-am spus nimic. poţi să crezi că curind ajungem acasă? -Spune-i despre felcer. dă-mi putere! -Te simţi rău. da' noi lcaruncăm. spuse van Nekk. Mai bine nu mai bea. nu uita că felceru' ne dă nişte împuţite de ierburi pisate de "cea". da' numai pînă la bariere. nu ne deranjează cu nimica. pilotule.. cam la o juma' de leghe' depărtare. După asta ne dă saci cu orez şi mărunţiş de aramă. La început. E de ajuns pentru tot. Baccus! -Ajungeam la asta. lăsaţi omu-n pace! Cum pot să-i spun ceva. Cînd sîntem bolnavi. -Mare noroc avem aici. Sînt din belşug de toate şi femeile fac tot ce vrem. -Cam prin preajma ogoarelor. -Da' n-a fost aşa la început. Spune-i despre asta. Sonk. -Doamne. pilotule. -Aşa c. bătrînul Johann ne lasă sînge şi ne facem bine. Baccus! Van Nekk se aşeză pe podea. sau orice ne trebuie. cîţiva samurai vin aci şi noi ne înşirăm afară şi ei ne numără. îţi vine să borăşti cînd se uită ticăloasa aia de maimuţă păgînă la tine. Ei bine. spuse Sonk. Sînt bariere peste tot. Doamne Dumnezeule.

. Văzu umflătura roşcată a unei muşcături de purece.. Ei bine. Nasul meu m-a adus aici. nici băutură şi casele astea afurisite de hîrtie! E ca şi cum ai trăi în timp. pilotule. urlînd şi făcînd plecăciuni şi blestemînd. veneau vecinii grămadă pe noi. Şi după aia. -Ce? . sau să se scarpine în nas. nu-i da atenţie. Nu poate omul să se uşureze. taci din gură. Ticăloşii! Dacă-ai fi.. strigînd şi urlînd. Da. E doar un bucătar scîrbos. -E-n regulă. ca să-mi treacă vremea. într-o noapte cineva a răsturnat o luminare şi maimuţele s-au năpustit toate peste noi ca ieşite din minţi! Iisusc Cristoase! Să le fi auzit! Au dat năvală cu găleţi de apă.-La dracu'! Atunci spune tu.E-aşa cum a zis Baccus.. cu samuraii în frunte. ca gîndacii. din cauza corăbiei. pilotule.. N-a luat foc decît un amărît de perete. El se opri şi se albi. Johann. cîteva săptămîni mai încolo. Mîncărimea crescu. -Treci peste asta! -Vrei să spui tu? -Hai Johann. şi cine-i vrea pe ticăloşii ăştia prinjur? îşi scuturau afurisitele de săbii. Acolo era la fel de rău. continuă.sîntem numa' la cîteva sute de iarzi în susul rîului. da' sute din ei fojgăiau prin toată casa.Un abator! Un abator şi-o tăbăcărie! Asta-i. Johann a dat peste locu' ăsta. Ieşise să pescuiască . pentru Dumnezeu! Van Nekk reîncepu să povestească grăbit: . Bătrînul meu nas spunea: sînge! Blackthorne spuse: . blestemînd ca nebunii. El era singurul dintre noi căruia i se îngăduia să iasă. pilotuleî A fost cumplit. de ce nu? De obicei mă lăsau să pescuiesc dintr-una din bărcuţele lor mici. şi la cel mai mic zgomot. L-am întrebat pe Sato-sama dacă putem să ne mutăm aci şi-a zis da. spunîndu-ne să facem linişte. 281 ..Oh. Mai bine spune-i tu.. pe vremea aia. Vinck continuă mîndru: . nu poa' să facă nimica fără ca cineva să nu se uite la el. îl luau în fiecare zi şi-l aduceau înapoi la asfinţit. Blackthorne simţi o înţepătură pe piciorul gol şi se frecă fără s-o bage în seamă. Nici haleală. Johann..A doua zi. pilotule. Jisuse. ne-au scos de-acolo şi ne-au dus într-o altă casă de pe chei.

cîteva străzi mai sus. -Eta lucrează pieile. -Da' ce-i rău cu asta. Ginsel aici a fost călău. Sigur că sînt eţi. nu-i aşa? -Da. Sînt mai mult ca noi decît ticăloşii ăilalţi. pilotul a trebuit să trăiască cu ticăloşii ăilalţi toată vremea! N-are cum să ştie! Ce-ar fi să i-o aducem pe Mary Bucă-mare. nu-i aşa? Aici e o tăbăcârie. Ce e rău piloţule? Ce-i cu eţii? . -Afurisite de gîngănii! O adevărată blestemăţie.. Iartă-mă. Iisuse Cristoase! Oamenii ăştia sînt eta. lucrează pieile şi se ocupă de cadavre. Continuă cu povestea.-Ce s-a intîmplat? Ce e? -Ăsta este un sat eta.. Jan Roper îl întrerupse: -Stai o clipă. Dacă aş fi văzut pe vreunul dintre bărbaţi. totuşi simţindu-se neplăcut. asta-i tot. sau seul.. prostul de mine. îndeosebi pe a lui Jan Roper. -Ce-i rău cu eţii? întrebă van Nekk. Le simţi privirile. spuse Blackthorne.Doar că japonezii cred că ei sînt diferiţi. încercînd să pară nepăsător şi omoară toţi caii bătrîni şi boii şi se ocupă de cadavre. Nu ne fac nici un fel de necaz. eh? Ne tăiem carnea noastră. -Ce-i cu eţii? -Nu mi-am dat seama. Vinck pufni: -Eţii sînt cei mai buni păgîni pe care i-am văzut aici. Sonk? -Sau pe Tremurici? 282 .. -Aşa-i. Ei sînt călăii. ştiind că era adevărat. Toţi am făcut asta. piloţule. Vinck. simţind că-l trec fiorii. Vinck. -Ei. Cu femeile nu ştii niciodată. aş fi ştiut după tunsoarea lor scurtă. Iisuse Cristoase.Nimic. ca întotdeauna. De ce? -Nimic. spuse. Ce-i rău cu toate astea? . Dacă ai fi trăit cu eţii. Sînţem afurisit de norocoşi să fim aici. piloţule. piloţule? Tu ai îngropat cu zecile şi i-ai pus în giulgiuri. şi atunci au spus. i-ai spălat. Carnea proaspătă nu-i o problemă. Nu recunoşteam mirosul. Blackthorne alungă ţînţarii care roiau prin aer.

.-La naiba! Nu pe ea! Nu pe tîrfa aia bătrînă! Pilotul o să vrea ceva deosebit. Străzile. Pe drumul de întoarcere către castel. rugăciunile noastre au fost ascultate şi totul e bine în lume. taie-i o bucată de carne. sau că era unul dintre protejaţii lui Toranaga. îl aruncă într-o groapă. Apoi băgă de seamă că mina sa era înăuntrul chimonoului şi se scărpina şi se opri brusc locului.Ah. . * * * Vesel.. fără să bage de seamă că era aproape gol. Sonk. că scăpase de chimonoul plin de purici. iar ăştilalţi sînt păgîni şi străini şi duşmani.. aleile şi podurile trecură ca în vis. se simţea tare tulburat. nan desu ka. apoi se întoarse şi bucuria lui forţată se spulberă şi dădu colţul înconjurat de garda de zece samurai. Hai s-o întrebăm pe mama-san. Blackthorne făcu semn cu mina pentru ultima oară. Zău. prietene. îşi desfăcu brîul şi îşi smulse chimonoul leoarcă de sudoare şi. Aşa-i mai bine. Ăsta e echipajul meu. 283 . -Dozo. dar nu că era samurai şi hatamoto. dar el nu-i băgă în seamă. -Nani mo! Nimic.Eşti acasă.. Nimic nu era în neregulă cu eta şi totul era în neregulă cu ei. . Acum te-ai întors. -De trei ori ura pentru pilot! în veselia zgomotoasă... Iisuse Cristoase! Ce-aş face o baie chiar acum! Istorisise echipajului întîmplările prin care trecuse. bătrîne prieten. ca şi cum ar fi fost spurcat. Ascultă.. ci doar că pielea nu-l mai mînca acum. ia patul meu. van Nekk îl bătu pe Blackthorne pe umeri. De dincolo de micul pod se auzi un strigăt de răspuns. pentru Dumnezeu! ' Blackthorne porni mai departe ţinîndu-şi săbiile în mînă. da! Wakarimasu! Gomen nasai! Samuraii pălăvrăgiră între ei.. se gîndi uşurat. Anjin-. -Mai ia nişte grog. -Mă prind că i-e poftă de haleală adevărată! Hei. Eşti acasă.sw2? întrebă unul dintre samurai. oamenii mei....Blestemate şi împuţite.

Ceilalţi oaspeţi ai casei vor aprecia grija voastră. -Dozogotnen nasai? Cha. -Ah. domo. pentru că acesta era nemaivăzutul barbar. înţeleg. apoi îl duseră în camera de odihnă şi-i dădură un chimonou proaspăt spălat.Hai. atunci. I se dăduse o cameră într-una dintre casele de oaspeţi întărite. de asemeni pe jumătate goi. mîini puternice îl ajutară să iasă şi îi masară pielea cu uleiuri aromate şi-i deznodară muşchii şi gitul. dar prinse înţelesul "cei murdari". sărmanii. nehi Şi am auzit c-aţi fost jos. a-castelului. nu ei. sau că el va fi în fruntea samurailor. spuse mai-marele băieşilor. privindu-l atenţi. îşi spuse obosit. la "cei murdari". de sud. An)in-sanl . 284 . de a fi hatamoto şi samurai. O slujnică abia îl trezise ca să-l anunţe că sosea un client întîrziat. apoi se lăsă în îmbrăţişarea ei adormitoare. Casa de baie este înţr-acolo. -Mai întîi baie. luptîndu-se un timp cu căldura. Blackthorne nu înţelese toate cuvintele.noi. şi nu le spusese că aveau să debarce în forţă la Nagasaki şi să ia Corabia Neagră cu asalt.5Wi? Sandalele de lemn tropăiau pe scîndurile Primului Pod.Bună seara. Blackthorne le urmă înăuntru şi ele îl curăţară şi îl săpuniră. nemaiîntîlnita-pînă-atunci-pentru-un-barbar cinste. iar el le ceru s-o mai facă încă odată. voinic. Aş fi putut oare să le spun despre Mariko-. O să vină mai tîrziu şi restul. e o noapte fierbinte. Samuraii de santinelă. Da. Cu un oftat adînc de plăcere se lăsă pe spate. să nu-ţi vină să crezi. aştepta o altă călăuză. La vremea potrivită. vă rog. După aceea trecu în cadă. cu un pîntec uriaş şi cu muşchi enormi. dar el refuză politicos să se întoarcă acolo. dormitau. Asta este foarte chibzuit din partea voastră. dar plăcute. spuse samuraiului. Fu însoţit la încăperile sale din întăriturile interioare. Vă mulţumesc în numele lor.sau despre Mariko. . care era uluitor de binevăzut de seniorul Toranaga şi căruia Toranaga îi acordase. intră în apa fierbinte. Era un bărbat între două vîrste. La poarta cea mare. Ar\)in-san. Bătu din palme. Acum e vorba de oamenii mei şi de mine . se înclinară politicoşi cit timp trecu pe lîngă ei. Cînd îl zăriră. Anjin-^c/z. Slujnicele de la baie sosiră.

Dar nu prea obosit ca să răspund la o întrebare simplă. -Mulţumesc. Acesta e permisul. -Sîntem straja voastră astăzi. -Mulţumesc. care erau uscate şi sclipeau de curăţenie. Mushashi-so/î. cînd o să-i vină vremea. Acum ştiu doar că nu-i vreau prin preajma mea. căută crăpături. Calele erau minunate. găsi o cremene şi aprinse cu o seînteie o mică grămăjoară depulberc. dar asta i-ar fi luat doar un ceas sau două ca să le schimbe.. simţindu-se purificat. care habar n-au de mai bine. ". Acum răspunsul nu are importanţă. Sînt nişte sărmani nerozi ignoranţi.. Şi-i scoase din minte şi se întinse după dicţionar. " se gîndi dezgustat. La proră. Afară îl aşteptau samuraii. ierburi împuţite de cea. Se întoarse pe-o parte şi puse problema înţr-un compartiment al ei şi adormi. Tecile săbiilor sale fuseseră lustruite. . în magazii.Ceaiul sosi. apoi rămas singur îşi sorbi ceaiul în linişte. Acum poţi să le arăţi. Se îmbrăcă iute. o puse grijuliu de-o parte si suflă în luminare.Ai răbdare. -Mulţumesc. Nu-ţi lăsa armonia tulburată. Nici acolo şi nici pe grijele. Poţi să-mi spui numele. Multe dintre fungi. 285 . Anjin-«7/2. Mergem corabie acum? -Da. Erasmus era ancorat bine. Se ridicară în picioare şi se înclinară. Se trezi reîmprospătat. Sînt prea obosit. Nu-ţi face griji. ţe rog? -Musashi Mitsutoki. lîngă catarg. Luă foc imediat. sau tu te prosteşti singur? O să răspund la asta mai tîrziu. Un chimonou curat şi opînză de pus în jurul şoldurilor şi tabi se aflau aşezate lingă el. Erau doar cîteva urme de alge şi doar cîteva scoici. Ai fost la fel cîndva. neh? Poţi să-i înveţi. Se scufundă pe sub corabie şi înotă pe sub chilă. Dar în noaptea aceea. la trei stînjeni deasupra unui fund nisipos. aşa cum trebuia. Mergem acum? Coborîră către docuri. saule şi parîme fuseseră legale greşit. Bine. Sînt oare într-adevăr nişte nerozi ignoranţi... Pana cîrmei era zdravănă. îi'spuse slujnicei că va rămîne acolo în"noaptea aceea şi nu se va mai osteni să se întoarcă în încăperile sale. pentru prima dată de cînd primise cartea. sau pe vergile pe care le putea zări. îşi spuse. spuse cu glas tare.

Lucrătura era minunată. care se reflecta în luciul săbiei şi asta îl scoase din melancolia sa neaşteptată.. răspunzînd: -Ai să cumperi altele la Nagasaki împreună cu echipajul. Oare cîţi ai omorît în viaţa ta de două sute de ani şi cîţi ai să mai omori. răsucind-o în lumină. care fusese lustruită îndelung. Şi pe Mariko. apoi cha. Se sprijini de cuşeţă şi se uită la cufărul gol. Fujiko zîmbi timidă şi se înclină. înainte de a muri tu însăţi? Oare unele săbii au o viaţă a lor. Cînd ajunse înapoi la castel nu era încă amiază. ca toate celelalte. ai să-l răpeşti înaintea atacului. -Eşti zdravănă ca o. în cabină se simţi străin şi foarte singur. -Eşti atît de sigur că Toranaga o să te lase să pleci. se gîndi ca întotdeauna. îşi răspunse cu încredere totală. Dar una ucigaşă. Mulţumit îşi puse săbiile în brîu şi ieşi pe punte. Le atinse. nehl îşi privi zîmbetul din ce în ce mai larg. Dacă se duce la Osaka sau nu. pentru că era într-adevăr o lucrare de artă. Şi-ai să-l răpeşti pe Rodrigues. nu-i aşa? Da. cu soia. aşa cum îl învăţase el însuşi. eu am să am ceea ce vreau. iar tăişul desăvîrşit. 286 . O carafă mică de sake. grijuliu să nu atingă cu degetele lama. îi făcea plăcere să privească sabia. aşa cum spune Mariko? Mariko. Mîncă orez şi două porţii de peşte prăjit pe cărbuni. apoi trase "Vînzătorul de ulei" afară din teacă. -Hai! Panoul -shoji se trase de-oparte. aşa că merse în încăperile sale ca să mănînce.. Săbiile lui erau pe cuşetă. aşteptînd pînă cînd uşile fură sigilate din nou. pregătit de bucătarul său... ce-i cu ea? Privirile-i căzură pe cufărul său de marinar. fiindcă datina spunea că chiar şi o singură atingere ar fi putut vătăma o astfel de perfecţiune. Da. ca o ce? Nu se putea gîndi la un suficient de mare ce aşa că doar rîse şi cobori din nou sub punţi. -Unde-or fi cărţile-pilot şi instrumentele de navigaţie? îşi întrebă chipul reflectat în lampa de aramă.Ajuns din nou pe dunetă îşi îngădui să zîmbească larg. Puse în teacă "Vînzătorul de Ulei". Se văzu pe sine însuşi.

stai jos. porunci el. Nu necazuri. după tradiţie.CAPITOLUL 49 -Uitasem de tine. Eşti concubină. -Nu înţeleg. -Oh. -Domo arigatogoziemashita. Anym-san. dar nu şi-l putu aminti. Eu. ■> 287 . Nu vreau să te necăjesc. ' El mormăi a încuviinţare. aşa cum ar fi făcut-o un samurai. -Dozo goziemashita. sau Peşte. sau A Doua Mătură. Mai întîi fu desfăcut obi-vA tare. -Picioarele.Te rog.. vă rog să mă iertaţi. Ai alte probleme. Căută cuvîntul -arsuri. sau Ramură şi tot aşa. Arată acum.. zise ea rugător. te rog. Numele meu este Hana Iki. Hai. dar încă doare puţin cînd mă aşez. sau Stea. ¥u}iko-san. -Cum te cheamă? o întrebă brusc pe slujnică. prea repede. Iată un nume drăguţ! Toate slujnicele. aşa că spuse în schimb: -Picioarele foc durere rău? -Nu. se numeau domnişoara Perie. Te rog. Nan desu ka. O privi îngenunchind greoi pe pernele din faţa lui. . ... sau Pom. Ascultătoare se ridică. Iartă-mă. nehi Mă bucur să te văd.Necaz. gomen nasai. te rog să mă ierţi. cît de bine arăta şi cît de fericită era ea că se afla acolo. nehi Nu ruşine. Gotnen nasai. -Nani mo. spuse Fujiko atentă. spuse el în engleză. Mi-era teamă c-ai murit.. privindu-i buzele. cheamă slujnică. începu să-şi desfacă legăturile de la obi. -Picioarele dor. dar odată ce rămase în picioare. cît de mult se îmbunătăţise japoneza lui. Domnişoara Primă Floare. -Iartă-mă. Te rog să mă ierţi. Era limpede că ceva o deranja. picioarele sînt foarte bine. sau Cocor. Ea se supuse. îi spuse. îmi pare rău.. sau A Patra Lună. Alteţă. De îndată panoul-shoji alunecă într-o parte şi o femeie pe care el n-o recunoscu se grăbi s-o ajute. zise ea şi-i spuse cu vocea ei subţire şi ascuţită cît de bucuroasă era că-l vede. Apoi. Anjin-san. O surpriză. slujnica puse pumnalul şi obi-ul de-oparte. -Ah. Te rog. arată-mi. iartă-mă. Ma-suware odoroita honto ni mata aete uresht. ruşinat de el însuşi.

lye. . Se formaseră deja cicatrici şi nu se vedea nici urmă de infecţie. siricîndu-i fardul. de arsură de lăţimea unei palme îi încingea mijlocul. şi-l lăsă şi pe acesta să cadă. Poate un vasal al ultimului soţ al lui Fujiko. Ridică poalele mai sus. sar supurare. apoi sigur bine sau nu bine. îsi desfăcu cu degete tremurătoare băierile subţiri de mătase ale chimonoului galben de dedesubt.Doctor foarte bun. Ii dădu chimonoul de-oparte şi slăbi jupa de dedesubt. Uitasem despre el şi despre copilul care a fost ucis. dacă s-ar şti adevărul-adevărat.poate mare . . . nehi Dar nu copilul.Nu grijă acum. poate că soţul a meritat soarta. care aveau să rămînă pentru totdeauna. Pielea era arsă pe toată partea din spate a picioarelor. . doar un firişor de sînge curat. acolo unde coaja rănii st crăpase cînd ea îngenunchease. arăta că aceştia erau mici şi plaţi. Hana Iki îngenunchie şi desfăcu băierile jupei care cobora de la mijloc pînă la podea. 288 . Ea rămase nemişcată. Cel mai bun văzut vreodată. Pielea ci era palidă şi partea din sîni care putea fi întrezărită printre cutele mătăsii. Se apropie şi ridică poalele. ci daimyo şi un bun . apoi începeau din nou de la mijloc în sus. nehi înţelegi? O podidi plînsul.Cel mai bun. lipseau de pe şolduri. Acolo se formaseră cicatrici ca nişte dungi subţiri. Soţ. Lăsă chimonourile să cadă. Mă prind că e din familie. Arsurile începeau din spatele gleznelor. îşi spuse. porunci el.Gomen nasai. aşa cum şi soţul a fost ucis de ticălosul de Toranaga. Pentru asta nu poate exista iertare. O urm. Da. înţelegi? Vreau văd. O picătură de sudoare îi cobori pe obraz. Fujiko-jwi. Se vindecau foarte bine. . nehi Nimic. unde grinda o prinsese şi o apărase. îşi puse mîinile pe umerii ei şi o privi în ochi.conducător. Arsurile se opreau în susul picioarelor. îşi zise. Shigataganai. care nu e ticălos. Fujiko îşi lăsă să cadă la picioare chimonoul cu desene verzi. Buddha veghează ¥\x\\ko-san.Hana Iki era o femeie între două vîrste şi foarte grijulie. ca să-i îngăduie stăpînei ei să păşească din ea. Urmele ce contează. spuse el. Am văzut multe răni foc. dar părea să se vindece perfect. Doctor foarte bun.

. dar îi prinse repede rostul. oricît de tare o stînjenea pe ea să se supună. E norocoasă. Trebuie să aflu ce-a folosit doctorul. dar nu-şi putu aminti cuvintele japoneze pentru "favoare". să te priveghez. desigur. Blackthorne se gîndi o clipă.da. O lăsă să vorbească.. Niciodată aşa. Carte de cuvinte. nu aveau nici un înţeles pentru ea. fiecare căpitan de pe orice corabie din Europa. Fără plîns. O îmbrăţişa din nou. Nu văzuse niciodată scriere latină pînă atunci şi coloanele de cuvinte japoneze.. . Era la fel de pătrat şi turtit ca şi oînă atunci. Stai o clipă! N-ar da fiecare căpitan aur bun pentru taina asta? Ai putea să faci avere! Da. îţi aminteşti? -Oh. N-aveam nimic de făcut în casă. -Qmi-san. îşi cobori privirile către chipul ei. . îmbrăţişînd-o înţelegător. asa că scoase dicţionarul şi fi căută. Nimic.. Mondoso o-negai! Omi desu ka? Dau înapoi favoare. Fiecare căpitan de pe corăbiile Majestăţii Sale trebuie să afle taina asta . şi a mă lăsa prinsă ca un eta nerod. îmi pare rău.. Poruncă! Trimise slujnica după cha proaspăt şi sake şi multe perne şi o ajută gă stea rezemată de ele. Apoi. Nici o pricină să mă aflu în casă. nehl -Hai.Hai. 289 . Te rog să-mi ierţi prostia de-a fi acolo. Anjin-san. deşi a fost doar spatele picioarelor şi mijlocul şi nu faţa. Dau înapoi.. minunîndu-se.. se gîndi înfierbîntat. -Fără mulţumiri. -Cum ţi-aş putea mulţumi vreodată? spuse ea. -E o carte cu toate.Gata acum. Ar fi trebuit să fiu cu dumneata. "Favoare: onegai. Aminti: omoi dasu. Niciodată pe seama suferinţelor marinarilor. deşi nu înţelegea aproape nimic din ceea ce spunea. nu să mă înfund cu servitorii în casă.Te rog să mă ierţi. dar căldura care se revărsa din ochii ei compensa urîţenia. strigă ea. cu dinţii la fel de ascuţiţi. în latină şi-n portugheză si invers. dar nu aşa. sau "amintire". ca ai unei nevăstuici. Este cea mai iute şi perfectă vindecare pe care am văzut-o vreodată. într-adevăr. Aminteşti? Ridică mîna imitînd pistoalele şi ţintind cu ele. ceru să privească cartea. Sînt atît de stînjenită.

din Ea « arăt ă vorbeşte rar "* dat ( 290 291 .* ****** .

.

.

-Bagi de seamă totul. -Măinvoiesc. -Asta-i singura mea rugăminte. lasă asta. Ca să navigheze şi să lupte în apele acestea. dar foarte ciudat. sau am să mor de teamă pen. Alături de mine.Trebuie să fie un sfîrşit. '. încă prefăcîndu-se morocănos. De-ar ploua cu lunile. ne/i? Nimic.. -Şi crede că ceilalţi oameni de care are nevoie pot li angajaţi în NagasaJci? -Da. ne/i? n„m . Anfin-san san? Nu (c înşeli? -Nu mă înşel.. La Primul Pod călătoria noastră se sfirşeşte. -Cit mulţi în plus oameni. O privi din nou.' se gîndi.. Toranaga spuse dispreţuitor: -Eu nu m-aş încrede în mercenari. Buntaro îi aştepta la poarta ■castelului.Nw7VTbiSC dCSpre BUntar° CU ca şi «^ mai P°«™iSe numele de la Yokose. . Anjin-san. o auzi spunînd-o şi zîmbi ironic în sinea sa. şi se uită pe fereastră la ploaie. Mmko-san Păşeşte lingă mine peste acest pod. pe care . . Acolo se întorsese înapoi m litiera ei acoperita 292 si porniseră în susul pantei uşoare. Niciodată în viaţa lui nu îl împiedicase vremea să'facă ceva. cu bucătarul şi negustorii. pe ea sau pe alţii care se mai îndoiau. Anyin-san. Cu o zi în urmă se oprise in capătul Primului Pod. spuse.Sigur că toate sînt în regulă cu dumneata ? Nu ai necazuri cu Buntaro-san. spusese ea -Da.. Corabie perfectă. -Şi eu la fel.. îi şoptise ea în prima noapte. cel puţin treizeci de marinari şi-douăzeci de tunari. Apoi adăugase in latina: şi inchipuic-ţ. -Grozav. Alteţă. adăugirea de două sute de samurai va fi de ajuns. nu? . te rog Hai să-l trecem împreună.Nu. Alteţă. Toţi zeii.Echi aul? SCara? CUm a " f ° St prietenfi -Grozav. Blackthorne îşi reaminti cum se rugase ca din cer să coboare un Lniznet. Prin.. ca să navighez. asta n-are nimic de a face deal cu noi. A ::i e o vreme groaznică. Te rog întreabă-l ce echipaj are nevoie ca să poată naviga cu corabia în bună regulă. N-are rost să ne facem leoarcă. că m-am . Nu sînt vrăjitoare. dragul meu. Cit de mai mulţi doreşti pentru corabie. iartă-mâ. Toranaga aruncă o privire iute către Mariko. . .ru tine din pricina primejdiei în care te-am pus.-o pricinuise Erasmm -Ar trebui sa trecem podul acuma. * * Toranaga spuse: -Corabia foarte gata. -Nu.. întregul oraş era acoperit de năvala apei. cu voia Fecioarei. te rog. faceţi ca ploaia să ţină pînă 'a Anul Nou.nehl Nimic din cele ce există în realitate nu trebuie pomenite între noi. din prima clipă năluca asta nu rusese niciodată stârnită de nici unul dintre ei.r-o înţelegere. Unul dintre multele. -An]in-san spune. După o pauză el spuse: . alteţă? -Ce? O. nu? întrebă din nou in timp ce se apropiau de ultimul palier. către Yedo. Doriţi să-i traduc a. Ea clătină din cap.. Alteţă.Da.N-ai nici un necaz cu el. Ploaia asta o să ţină toată ziua. Echipajul lui de la început avea o sută şapte. Anjin-san.sta. în ciuda bucurie. Te rog. Jur. Asta o să o convingă cu siguranţă. Vino. că eşti purtata in braţe şi că trecem mină în mină într-un nou început Ea ieşise din palanchinul ei şi mersese alături de el pină aiunsesera în cealaltă parte. Călătoria noastră o să se sfîrşească la Primul Pod in Yedo. Toranaga se ridică în picioare. Cînd o să se întîlnească Buntaro cu fratele meu? -Spune-i lui An]in-san că am să-i dau vasalii mîinc. simţind brusc o greutate pe suflet. totul a fost grozav. Orice s-ar întîmpla în timpul călătoriei noastre către Mishima sau. nu. Vreau să fiu foarte sigur că înţelege ce vreau să ştiu. Dar n-ai pomenit despre ei şi te-ai gîndit foarte mult la ei in ultima săptămînă. dar e doar un pod. -Vă rog să mă iertaţi. -Dar nu grozav? întrebă ea.

293 .

adăugă cu ironie muşcătoare. Ascultă sunetele ploii. Ştia că iscoadele trebuiau să-i fi şoptit deja ceea ce se strigase în tăcerea casei lor. Apoi adaug. -Şi tu nu te-ai putut stăpîni? -Da. Anjin-sa/i. Sau ai mai avut şi alte certuri care mă privesc. ■ Haide. în aceste vremuri. 294 . Mi-am provocat soţul fără milă. La revedere.Spune-i lui Anjin-san că nu are rost să te aştepte. spuse Toranaga brutal. Pînă atunci trebuie să aştepte în castel. Manko-san. Mariko făcu cum i se poruncise. Dar pol să vă întreb cu respect. iertaţi-ma. -Da. Alteţă. tot trecutul se revarsă şi molipseşte bărbatul şi femeia. poate. ca cele mai multe certuri dintre soţ şi soţie. ce lucruri urîte? Era ca o căprioară încolţită. ştiind că încă nu se putea abate de 1 drumul ales. Văzu că omul ar fi vrut să stăruiască. răspunse Blackthorne. Apoi. O auzi tălmâcindu-i poruncile lui Anjin-san. vă rog să mă iertaţi. grăbeşte. întradevăr din nimic. -Nu. ca întotdeauna. Faţa ei părea de cretă.Mîine sau poimîine. Ii înşiră tot ce se spusese. mai tîrziu. Sau cu duşmanii mei creştini. Toranaga se întoarse cu spatele ca să privească oraşul şi potopul de afară. Regret. dacă ei nu se pot stăpîni. dintr-o dată. înţeleg. -Desigur că e vorba de Buntaro şi de tine.. -O să hotărăsc asta. sau cu Tsukku-san. . pot merge Nagasaki iute? Cred important. O să-ţi hotărăsc viitorul în curînd. Anjin-san. vă rog să mă iertaţi. oamenii spun lucruri urîte. dorind să pornească totul repede. îşi zise. . -Alteţă? Urechile lui atente prinseseră uşorul tremur din vocea ei. cit de bine îşi putu aminti.schimbat definitiv în rău. cel puţin învaţă buna-cuviinţă. Bun. Alteţă. Alteţă. Uşa se închise în urma lui Anjin-san. dar din politeţe n-o făcu. Senior Toranaga. ce mai contează? Spune-i că o să trimi după ci cînd o să fiu pregătit. se gîndi. La revedere. Cu Anjin-san. A început ca întotdeauna. A fost în întregime vina mea. îi făcu semn să plece. Iertaţi-mă. fără să-l cruţe. -De ce v-aţi certat? o întrebă Toranaga fără să o privească.

Naga se întoarse să plece. aveam de gînd să plec deîndată la Osaka. cu spatele drept şi faţa de granit. Vă rog să mă iertaţi. Palierul scării era gol. -Dar aveai de gînd. nu? -Nu. Ea se înclină sub şfichiul limbii sale. te rog. spuse ea. Ridică un alt clopoţel şi sună. Ştiu că e credincios. Pe care eu i-am pricinuit-o. Eu i-am iscat nebunia. -Da.Cred că soţul meu a vorbit la mînie. chano-san. Alteţă. El e credincios. Toate gărzile! Te întorci cu Sudară! -Da. cu glugă. . Dacă cineva trebuie pedepsit. Alteţă. Cu îngăduinţa domniei-voastre. Şi goleşte etajul ăsta. '295 . şi toţi generalii. Alteţă. Vă rog să mă iertaţi. Uşa se deschise. Naga stătea acolo.. La celălalt capăt al încăperii se deschise o uşă interioară.. Uşa se închise. Se întoarse la uşă şi o deschise. . El sună un clopoţel. Alteţă. Toranaga auzi zgomot de paşi în josul scărilor. Alteţă. eu sînt aceea. O femeie voinică. încercînd disperată să-l mulţumească. Eu l-am provocat. "iar trădarea este o fiară blestemată oriunde o întîlneşti. Alteţă. Cu chipul alb ca varul. -Da.. Yabu şi toţi. Alteţă. atît de iscusit fusese îmbinată cu restul lemnăriei.Da. stătea acolo. Purta o sutană de preot budist. a fost greşeala mea şi nu a lui. între două vîrste. îndată. Toranaga se aşeză din nou pe pernă. Naga închise uşa după el. spuse el. . -Deci crezi că mi-e credincios? -Ştiu asta. Ochii lui Toranaga se întoarseră la Mariko. Trînti uşa şi îi puse zăvorul. Greşeala e a mea. Alteţă? -Porunceşte seniorului Sudară să vină aici cu doamna Genjiko. -Ai să pleci cînd spun eu şi nu mai înainte. mărite stăpîn? -Cita. -Ce-a spus doamna Genjiko? -N-am vorbit cu ea. Să fie aici la miezul nopţii.Aşteaptă! Apoi convoacă consiliul meu. -Da. Uşa abia putea fi deosebită.

Alteţă? El nu-i răspunse. t I Toranaga scoase o batistă de Mrtie şi îşi şterse fruntea. poate că n-aş fi aflat niciodată de vreo trădare. Ştia pe cele mai multe dintre celelalte doamne ale lui Toranaga. trebuie să ştiţi că vă sînt credincioasă. cel puţin. Uşa interioară se deschise şi chano. -Alteţă? " . O s-o faci cu multă graţie.Cu plăcere. despre credinţa ta? -Vă rog. Aş vrea ca Hiro-matsu să fie aici.-Da. -Fie ca Buddha să te binecuvânteze cu pacea'lui. călugăriţa. Toranaga spuse: -Chano-chan. folosind un cuvînt cu sensul religios de "mamă". aşa ai făcut. atunci ar fi fost numai un singur lucru de făcut. neh ? Ochii ei străluciră de veselie interioară. dar se înţelegea bine numai cu Kiritsubo şi cu doamna Sazuko. răspunse Mariko. Alteţă.Poate că mi-ai face cinstea să torni. Groaznic. spuse el. îngenunche ca o ţărancă. Atunci. Ochii lui erau necruţători. Iartă-mă. îmi mai dai o cale. era pregătit pentru tine. Se gîndea. mărite stăpîn. . Şi dacă el n-ar fi spus toate astea fără să fie provocat. ar fi măcar un om în care aş putea avea încredere deplină. doamnă Toda. cu o tavă în mîini. intră fără să şovăie în cameră. dar siguranţa ei de sine era nemărginită şi mulţumirea ei interioară i se vedea limpede pe chip. so desu. 296 . continuă el. Fie ca binecuvîntarea lui Buddha să coboare asupra ta. -Ah.Dacă nu l-ai fi provocat. . -lartă-mă. aceasta este doamna Toda Mariko-noh-Buntaro. . Oku-san. -Din fericire. Mîinile ei erau aspre ca ale unei ţărănci. fără să bată. -Şi ce poţi să-mi spui de tine. doamnă. Apoi ea se întoarse către Mariko. Aşa. Dezgustător. N-o văzuse pînă atunci pe mama lui Naga. căci le văzuse la ceremoniile oficiale. se înclină ca o ţărancă şi se aşeză comod. fără să verşi. De neiertat. Te rog să mă ierţi. Am crezut că eşti una dintre preaonoratele doamne ale măritului stăpîn. El nu răspunse. ascunzîndu-şi surpriza.

dar tu nu m-ai văzut pe mine. Te-am iscodit din spatele unui paravan. creştină? Ce contează asta pentru o femeie. mărite stăpîn. oricît de mult aş vrea să fiu. vă rog să mă iertaţi. -îmi pare rău. femeile. Chano chicoti veselă.. -Da. spuse Toranaga. eram mult prea ruşinoasă ca să mă amestec printre ei. . Dar a fost o vreme minunată pentru mine. ca întotdeauna. îi purtam copilul . viitorul Taiko şi toţi nobilii. îi întinse ceaşca lui Tmanaga. Da. spuse Mariko. Te-am văzut la nuntă. mărite stăpîn? Nu prea mult. Te rog să mă ierţi.Mulţumesc. ai dreptate. spuse el. Oka-san. da. bucuros că trimisese după ea cînd se întorsese la Yedo. -Da. Nu reuşeam să fac legătura între tine şi numele tău. Deşi un zeu e tare d c trebuinţă uiiei femei. La coada ochilor ei se formară cute şi adăugă: -Eşti foarte puţin schimbată faţă de acele zile. cîteodată. -E adevărat. -Mişcarşa o să-ţi facă bine. Chano îşi îndreptă atenţia din nou către Mariko. Toranaga spuse: -Ea e creştină. -Ah. Chano rîse binevoitoare şi pîntecul ei săltă în sus şi în jos.deşi toţ ţărancă. cu voia ta. El o primi şi sorbi. nu pentru mine. O. Noi. Okn-san.Ah. aş vrea să fie adevărat.O. încă una din cele alese de Buddha. Ceaşca lui MariRo şovăi în aer. Deci eşti fiica seniorului Akechi Jinsai.ra/î şi pentru dumneata. -O. cum o să fiu întotdeauna. Era în al doilea an cînd măritul meu stăpîn mă cinstea şi eram grea. -Oh? . dar ultima dată cînd te-am văzut a fost la nunta ta. Ştii că eşti una din cele alese de Buddha? -Nu sînt. avem 297 . -Toarnă pentru chano-. n-ai de ce să-ţi ceri iertare. copilă. dar sînt plină pînă lagît de atît cha şipînă la găleată e un drum tare lung pentru oasele astea b'ătrîne. mărite stăpîn. Dictatorul şi Nakamura. eram. creştină sau ouddha. pe tine şi pe toate celelalte mărimi. Cea mai bună din viaţa mea.

puţină căldură şi prea-deajuns iad.. Alteţă. Te rog să mă ierţi acum. îndepărtă o parte din presimţirile negre ale lui Mariko. dar natura cheamă. Chimonoul tău era albastru. -Mulţumesc. mărite stăpîn. spuse Toranaga. . -Uneori un vasal poate să ceară stăpîn. mărite stăpîne. -Da. -Ah. pentru o clipă. stăpîne.Şi noi. în argint. mărite stăpin. ridicîndu-se greoi în picioare. mărite stăpîn. fii bun cu o bătrînă ţăraacă. Stai cu noi. doamnă. -Mai e încă timp.. Totul e gata. -Nu sînt soţ ca să-ţi împlinesc asta. Şi toate din cauza unui Pavilion Ceresc care n-are viitor. apoi o umplu din nou. -Ei bine. cu cel mai minunat desen cu cocori pe care l-am văzut vreodată. Toranaga mormăi: -Ce zici de asta Mariko-. Nu v-am cerut niciodată o favoare pînă acum. neh? Femeia rîse şi asta încălzi încăperea şi. E vremea să plec. Aşa că te rog.Nu vreau să-mi ceri nici o favoare ca hatamoto. Nu-mi place să te fac de rîs. . -Atunci o dorinţă de o viaţă. îmi amintesc atît de bine de tine. Mariko-sanl -Stăpîne.swi? -Doamna chano este înţeleaptă mai presus de tinereţea ei. E mîncare şi sake cînd vei dori. spuse chano. 298 . Mariko aşteptă pînă cînd ceaşca lui Toranaga fu goală. spuse Mariko. Aş vrea să vă cer o favoare ca hata.. sînt hatamoto. -Ce. să ne ajute să ne descurcăm cu bărbaţii. M-aş supune ca întotdeauna. spuneţi lucruri drăguţe unei bătrîne proaste. -La ce te gîndeşti? -Aşteptam.. bărbaţii. Uşa se închise fără zgomot în urma ei.Da. continuă chano.nevoie de un zeu. am vrut doar să şed pentru o clipă. Ochii ei se întoarseră către Toranaga. neh? . avem nevoie de răbdare zeiască ca să ne descurcăm cu femeile.

de discutat. -Da. cu condiţia că.Naga-san. Naga porni grăbit. nici o întrebare despre ceea ce se cerea nu putea fi pusă. cel care o ceruse se lega ca niciodată în viaţă să nu mai ceară alta. Mai întîi pentru că vreau să fie aici. şi nici nu mai trebuia pomenit vreodată. fiul meu. tată. doamna Genjiko şi de Naga. răspunse Sudară ruşinat de lipsa de politeţe a tatălui său faţă de toţi. La fel şi doamna Genjiko. o soţie putea să o ceară soţului ei. spuse Toranaga. 299 . dar nu acum! Acum ai să îţi ţii gura în privinţa oricărei dorinţe de o viaţă sau favoare sau cerere sau orice altceva.Trage zăvorul. coboară jos la cel de-al doilea cat de desubt. Toranaga spuse brutal: -Ea e aici. Şi nici unul dintre membrii familiei mele sau altcineva de faţă cu mine. şi vezi să nu urce nimeni fără porunca mea. şi al doilea pentru că vreau să fie aici. Doamna Genjiko nu mişcă. închide uşa şi stai aici. te rog. Sudară se albi la faţă. printr-o veche datină. Ea se supuse. puţin mai în faţa lui şi a celorlalţi. sau fiul tatălui şi cîteodată soţul soţiei. . După datină. Ochii lui Sudară se îndreptară fără să vrea către Mariko. . O dorinţă de viaţă era o rugăminte pe care.. grabnice.Da. Se auzi o ciocănitură politicoasă în uşă.Marikosan. -Ce ai zice de trădare? Am auzit că ai îndrăznit să îmi iei locul de căpetenie a clanului nostru.N-am făcut niciodată asta cu gîndul sau cu vorba şi nici n-am dorit-o. Toranaga arătă către un loc. dacă dorinţa era împlinită. uneori. . din două motive.V-am poruncit să veniţi amîndoi aici pentru că sînt probleme personale. decît dacă zelul meu pentru siguranţa ta şi împotrivirea mea de a te lăsa să părăseşti acest pămînt este o cauză de supărare. fără să-şi piardă demnitatea. Pot. Alteţă. . apoi înapoi către tatăl său. Sudară intră urmat de soţia lui. . de familie. să întreb cu ce te-am supărat? -E vreo pricină pentru care ar trebui să fiu supărat? -Nu.

moştenită de la bunicul lor. Genjiko era scundă. -Buntaro susţine că şi alţii îi impărtăşesc părerile. Dacă te-am ofensat. mi-a cerut. cu ochi reci.Dacă ţi-aş da puterea. e un mincinos.Asta-i adevărat. -Nu ştiu pe nimeni. Spune-mi cine şi o să moară pe loc. -Oricine l-ar fi acuzat pe soţul meu. . -Nu i-ai fi ucis mai întîi? -Prima ta lege este să ai răbdare. cu aceeaşi sălbăticie ascunsă. înverşunată. întrebă Sudară veninos. Cine. mîndru. spuse Sudară. cînd nu s-a gindit niciodată la o asemenea blestemăţie? Iertaţi-mă. întrebă Toranaga. Alteţă. Nu sînt vinovat de trădare. îţi sîntem credincioşi şi nu m-aş. Sudară era un bărbat suplu. Nu pot să îndur mînia ta revărsîndu-se asupra mea. Buntaro. Aş fi aşteptat şi ţi-aş fi spus.. că ceilalţi din consiliu împărtăşesc părerile soţului meu şi că dacă stăpînui nostru Toranaga nu acceptă să cedeze.. iar a doua să ai răbdare. înguşti şi buze subţiri. Cum ar fi putut? Cît despre Buntaro-san. -Niciodată vreunul dintre noi nu s-agîndit la aşa ceva. Genjiko răspunse deîndată: -Cum poate seniorul Sudară să ştie. Alteţă. Avea douăzeci şi patru de ani. Dar îşi ţinea spatele drept şi avea toată mîndria surorii ei. dar nu-i cu putinţă să vă răspundă. pe ai ei. alteţă. pentru că asta nu i-a trecut niciodată prin minte. Goroda. desigur că e stăpînit de vreun katni. ce ai face. era un general minunat şi al doilea dintre cei cinci fii in viaţă ai lui Toranaga. -Stăpînul meu. cu trei ani mai in vîrstă decît soţul ei şi deformată de cei patru copii pe care ii născuse deja. nu avea concubine şi era devotat soţiei sale.I! . atunci ar trebui să-i fie luată cu forţa. îi apăra. spuse doamna Genjiko cu aceeaşi hotărire. -Tu să îmi spui. stăpîne. porunceşte să-mi hcseppuku. Nu merit mînia ta. tată. spuse ea. îşi adora copiii. mi-a poruncit să vă conving că a venit vremea ca seniorul Sudară să preia puterea. spuse Toranaga. Ti-am urmat întotdeauna poruncile. -Manko-san. spun-i doamnei Genjiko ce ţi-a poruncit soţul dumitale. Ochiba. care nu zîmbeau niciodată. 300 . sau ţi-aş fi spus îndată.

Tot ce avem este al tău. E fără vină şi aşa sîntem cu toţii. Am nevoie să fiu sigur de voi amîndoi. Sudară îşi dezlipi ochii de pe tatăl său şi se întoarse către soţia lui. supuşi? întotdeauna vă supuneţi poruncilor? -Da. -Aşa deci. . îngenunche şi se înclină. Alteţă. -Dă-i drumul. Vă rog să mă iertaţi. Vremurile cumplite cer încercări cumplite. copiii. Sudară intră.. Ploaia se opri pentru puţin .. I-am poruncit lui chano-san să-i aducă după ce te-am chemat aici. Clopotele sunară mijlocul Orei Caprei. Era ud leaoarcă şi cu părul încîlcit de ploaie. Mîna lui se strînse pe minerul săbiei şi se ridică. Capul ei se mişcă puţin şi ea încuviinţă. Umerii lui tremurau uşor. Dar îşi stăpîni slăbiciunea şi se holbă la soţul ei. Nu i-ai ucis? Sudară scutură din cap şi Toranaga spuse întunecat: . Alteţă.Nu. Chiar după ce clopotele bătură ora următoare se auzi o bătaie în uşă. cu umilinţă. Aerul din încăpere părea să devină apăsător. Mi-ai luat. -Bine.Copiii. la etajul de dedesubt. Genjiko privi o dată către Mariko. Genjiko se clătină şi aproape căzu. doreşte să vină din nou sus. Naga spuse: -Te rog să mă ierţi. 301 . Alteţă. Uşa se deschise. -Da.. tot ce porunceşti. noi vom face. Acum. Iţi sîntem credincioşi. mai năvalnică.. Sudară se înclină către Toranaga.Doamna Genjiko i se alătura: -Da. apoi întoarce-te la postul tău. Alteţă. fratele meu. voi sînteţi vasali credincioşi. Se lăsă o tăcere apăsătoare în urma lui. mă alătur soţului meu. sîntem datorită ţie. dar.. apoi începu din nou. Sună din clopoţel. atunci mergi şi ia viaţa copiilor tăi. seniorul Sudară. deja. Copiii mei sînt. . închise tăcut uşa după el.Copiii tăi sînt în încăperile mele. tot ce sîntem. apoi îşi pironi privirile pe podea.timp..

Alteţă. Uşa interioară se deschise. -Eşti.Ah. străduindu-se. Sudară îşi coborî capul umil. Trupele de elită din garda lui Toranaga se aflau peste tot Luna era palidă şi învăluită în ceaţă. Vă rog să mă iertaţi. cu excepţia celei mai mici dintre fele. poruncile mele sînt retrase. Dădacele îngenuncheară şi se înclinară către Toranaga. Vă rog să mă iertaţi. iar sugarul cîteva săptămîni şi dormea în braţele doicii sale. Cînţări primejdia unui refuz şi o găsi copleşitoare.-îţi. dar trebuie să vă sfătuiesc că poruncile sînt să intraţi fără săbii şi.Nu ştiu. adu-mi nepoţii aici o clipă.Chano-san. -Vă mulţumesc. dar nu am de ales. Vă mulţumesc. Alteţă? întrebă Genjiko. cu datoria împlinită. trei şi doi ani. al cărui cap trebui să fie ajutat de o mînă blinda. dar fermă. Era nevoie să vă cunosc.. Alteţă. Pe voi şi pe moştenitorii mei. Yabu se roşi la această încălcare nemaiauzită a etichetei. Naga se 302 . aşa vă veţi prezenta. . Yabu văzu grămada de săbii formată deja la adăpostul camerei de gardă de lingă uriaşa poartă de intrare. Feţele purtau chimonouri purpurii cu panglici de aceeaşi culoare în păr. Se răzgîndi simţind încordarea rece a tînărului şi ner vozitatea gărzilor din apropiere. Toranaga le răspunse cu gravitate. care-i pricina pentru toate astea? . . te rog. -Din ale cui porunci. Vă rog să mă iertaţi.. Apoi. Fetele aveau patru. trei dădace îmbrăcate sobru şi o doică aduseră copiii.. Alteţă. Naga-san. în afara celei mai mici care păşi mărunt către mama sa. iar copiii le imitară plini de importanţă şi-şi lipiră frunţile de tatami. De data asta. ierţaţi-mă. dar trebuie să vă lăsaţi săbiile la mine. Curînd. luminată de torţe. dacă nu vreţi să mergeţi la înţîlnire. -Da. iar stelele abia se vedeau. îţi retragi porunca. Fără tragere de inimă îi întinse armeb. Naga-W! ? -Din ale tatălui meu. * # * La miezul nopţii Yabu păşi arogant de-a curmezişul curţii interioare a donjonului. Puteţi să faceţi cum doriţi. disperată să-şi păstreze o demnitate rece. spuse Toranaga. copiii se aruncară în braţele lui.. dar tuturor li s-a poruncit să vină în sala de consiliu.

-Asta cam aşa e. spuse Yabu cu bună ştiinţă.înclină politicos. era comandantul celei de a şaptea Armate. ţînţari scîrboşi şi ploşniţe. dar în noaptea asta e şi mai rău. şi toţi cei din apropiere se uitară la el. niciodată. 303 . dar unele porunci n-ar trebui date. Un general ridică din umeri. . nehi -Da. Douăzeci şi trei de consilieri şi şapte daimyo apropiaţi lui Toranaga. dar gîngăniile. Toţi erau nervoşi şi stînjeniţi. spuse întunecat un general. Un altul privi în jur plin de speranţă. neh. N-am mai fost pînă acum fără săbii. spuse un tînăr. . . Ruşinos. cei cincizeci de generali erau adunaţi.. -Despre ce e vorba? întrebă Yabu şi se aşeză acru la locul lui. numit Yokohama. Yabu intră. Ei. la fel de stînjenit. Portul e grozav. S-a hotărit. răspunse generalul Kiyoshio." -lartă-mă. -Aşa e.Ai auzit toate ştirile? -Vrei să spui toate ştirile rele? Plecarea e tot în şase zile.. -Poate despre drumul către Osaka. -E o insultă. poruncile sînt porunci. un bărbat cărunt. mai mult de două săptămîni. n-au fost niciodată aşa de răi în Izu. Ce ar fi spus bătrînul Pumn de Fier. la sud de aici. Mă face să mă simt ca un negustor împuţit. şi le primi. Era Serata Tomo. Yabu-sama. dar eşti cu capul în nori.Aşa e. cînd ai ajuns aici? -Ieri. încăperea uriaşă avea ambrazuri. răspunse cineva. E Osaka şi nimic altceva. întrerupînd tăcerea. podea de piatră şi tavan din bîrne de lemn. ce ar fi făcut dacă ar fi fost aici? -Şi-ar fi despicat burta înainte de a-şi da săbiile. -Groaznic. din provincii mai puţin importante din nord. cel mai mare fiu al generalului. Stăpînul noastru s-a hotărit. Serata Kiyoshio. Cred. dur. -N-am fost niciodată în public fără săbii. Ei. Poate că o să poruncească "Cer de Purpură. Ar fi făcut-o în noaptea asta. al doilea la comandă în armata a şaptea. M-am înfundat cu trupele mele într-un împuţit de sătuc de pescari. în curte. -Poate s-a schimbat ceva. în curînd.

începu sfetnicul. Eu nu mai sînt daimyo de Izu. Ce spune Yabu-sama e adevărat.. -Cineva trebuie să fie responsabil şi să-şi facă datoria! Cineva trebuie să arate că a fi senior însemnă responsabilitate şi datorie! -Iertaţi-mă. un vasal are drepturi. rămîne stăpînul nostru legiuit şi trebuie să i ne supunem. şi-ar fi tăiat mai întîi burta.Este stâpînul nostru legiuit şi pînă ce seniorul Sudară sau consiliul îşi va lua pe faţă responsabilitatea. Un senior este un senior. detestat de toţi. ţine-ţi gura! spuse Yabu. dar ce a spus generalul Buntaro. spuse tînărul Serata Tomo. Doar stăpînesc în numele lui. daţi pradă unui şoim dezonorat! -Te rog.Te rog să mă ierţi. Generalul Kiyoshio îşi drese glasul cu putere.I -Aş vrea ca Pumn de Fier să fie aici. cîntărind dedesubturile acestei invitaţii. Isamu-san. Chiar şi aşa. amintindu-l pe cel mai mare fiu al lui Toranaga. Ar putea să. Generalul Kiyo'sho îl întrerupse: . un bătrîn sfetnic. Isamu-san. Apoi adăugă cu grijă: . Aşa e. sau ce n-a spus. un samurai are drepturi.. Generalul Kiyosho îl cercetă cu privirea. Yabu-sama? -Nimic. dădu Yabu cu părerea. căutînd fără să vrea minerul săbiei. dar ăsta este viitorul nostru apropiat.. 304 . spuse un general. -Iertaţi-mă. ascunzîndu-şi propria lui satisfacţie. Aruncă o privire în jurul încăperii. neh? -In afară de seniorul Noboru. -Izu este o provincie a seniorului Toranaga. Sîntem porumbei neajutoraţi. -Buntaro-san. dacă lui nu i se îngăduie să fie samurai? -La nimic. -Ce ai auzit.. Mai bine mort. spuse Isamu. dar aveţi grijă ce spunsţi. Chiar şi un daimyo. nu are importanţă. E toată lumea aici. nehl Yabu îi întoarse privirea. ■< -O să mă gîndesc la asta. -La ce foloseşte limba în gura unui samurai.

. deasemenea. generale.. dacă asta l-ar convinge. Generalul Kiyoshio spuse: .-Da. Boala chinezească o să îl termine curînd şi o să se sfirşească cu mohoreala lui pentru totdeauna. bătrînul sfetnic spuse: . Sudară.Da. adăugă generalul Kiyoshio. puţin înaintea lui. N-are a face. dar capul tău e în nori.Nu-i prea mult timp. Yâbu-sama? Yabu nu-i răspunse. ţepeni. N-o să se schimbe niciodată. -Da. urmat de Sudară. Isamu. spuse tînărul. De şi-ar schimba seniorul Toranaga în privinţa drumului la Osaka! -Mi-aş despica pîntecul acum. 305 . Se adînciră din nou fiecare în gîndurile lui. E un general bun. Mai bine să rămînă acolo. -Trebuie să mergem toţi cu el. Doar Toranaga purta săbii. nehl -Dacă ai avea boala asta. ca moştenitor. Nu-i aşa. -Şi cu mirosul. -Ei. Aşa aş fi. şuieră sfetnicul. ai fi la fel de mohorît ca şi el. tată. Toţi se înclinară. folosind porecla lui Sudară. cu două mii de oameni. dar nu-l înţeleg. Generalul nu avea nevoie de un răspuns. mai bun decît Peşte Rece. Naga se aşeză în faţa uşii principale şi o închise. spuse cineva. Toranaga le răspunse şi se aşeză cu faţa la ei. Yabu-san. cu toată ţinuta de ceremonie şi o să ne ia treizeci de zile ca să ajungem acolo. neh? -Da. O uşa laterală se deschise. fiule. -Să mă apere Buddha de asta! spuse Yabu. Trebuie să mergem ca escortă. Nu era nevoie. Toranaga intră. Păcat că a luat sifilis. în noaptea asta umblă diavolul prin aer de ţi-ai dat frîu liber limbii. răspunse generalul Kiyoshio cu un rîs amar. în acelaşi grup? întrebă Yabu după un timp. Ne-au mai rămas şase pînă la plecare. cu faţa la ei. Sau e sakei -Poate-i boala chinezească. -Nu vreau să te jignesc. -Cînd se întoarce? -Cine ştie? Nu ştim nici măcar de ce l-a trimis în nord Toranagasama. da.

sau să vă radeţi capul şi să vă retrageţi într-o mănăstire. acum că ceea ce era de neînchipuit devenise realitate. să abdicaţi în favoarea seniorului Sudară şi să plecaţi onorabil din această viaţă.Mi-a ajuns la urechi că unii dintre voi umblă cu vorbe de trădare. Atunci v-o cer ca o dorinţă de moarte.. Fiul său începu să se ridice. Generalul se înclină ţeapăn. hotărîre sau atitudine a unui stăpîn de drept. Ţi se porunceşte să rămîi aici. oricind. -Nu. Al doilea. Toţi aşteptau. -Ţi-ai pierdut toate drepturile. după cum doriţi. -Nimic. -Atunci. răspunse rece generalul Kiyoshio. -Aşa voi face. Nu-i răspunse nimeni şi nici nu mişcară. e trădare. dar mai întîi cer dreptul să vorbesc liber în faţa vasalilor tăi credincioşi. vă fac vinovat de această trădare şi spun că v-aţi pierdut astfel toate drepturile de a fi stăpînul nostru legiuit. Toranaga îşi plimbă privirea de la unul la altul. vă rog ca. . spuse mîndru oşteanul. -Foarte bine. Generalul îşi îndreptă spatele. Nimeni nu mişcă. deîndată. -Da. ce înţelegeţi prin trădare? -Orice comentariu a unei porunci. Alteţă. Alteţă. abia răsuflînd. Al treilea.. apoi generalul Kiyoshio vorbi: -Pot să vă întreb cu respect. O ultimă dorinţă. a onoarei vasalilor voştri credincioşi şi a moştenirii voastre deosebite şi întrutotul împotriva coduluibushido.. a clanului vostru. încet. Vă rog să mă iertaţi. se gîndesc la trădare şi plănuiesc trădare. Toranaga şuieră: . Vă rog să mă ascultaţi. Alteţă.Ce mai aştepţi? Generalul Kiyoshio îl privi ţintă. -Să fie foarte scurt. -Atunci ieşi afară şi fă-ţi seppuku deîndatâ. ofiţerilor şi sfetnicilor şi. neînduplecat. Brusc. spuse el. Mai întîi. Ca hatamoto. spuse rece. sînt vinovat de trădare. Şi în schimbul a douăzeci şi opt de ani de serviciu credincios. se răsti Toranaga. apoi se aşeză din nou înapoi pe călcîie. Alteţă. mergînd la Osaka şi înclinîndu-vă ţăranului Ishido e trădare împotriva onoarei voastre.

dar îmi pare rău că trebuie să spun că.. Samuraiul. îngălbenindu-se de o spaimă pe care încerca disperat să o ascundă. cred. -Cel mai bine este cum hotărăsc eu. Nu dorim decît ce c mai bine pentru.Da. -în ziua în care eu o să plec la Osaka tu o să părăseşti această lume. Şi aştepta. nu spuse nimic. spuse bărbatul cu ochii plecaţi. Numata-. -Vă rog să mă iertaţi. un războinic care. Alteţă. Bătrînul cărunt se înclină politicos. se ridică în picioare şi ieşi cu nemăsurată demnitate. e trădare împotriva moştenirii voastre. îşi pierduse tăria de a lupta şi îşi răsese capul ca să devină călugăr budist şi era acum unul dintre administratorii lui Toranaga. aş putea. -Vă rog.. Cred că nu mai există trădare aici.. -Mai e cineva care îşi recunoaşte trădarea? Altcineva care îndrăzneşte să calce bushido? Cineva care îndrăzneşte să-şi acuze seniorul legiuit de trădare? -Vă rog să mă iertaţi. Atunci du-te şi fă-ţi-seppuku pentru că eşti un mincinos şi frica ta duhneşte molipsitor. Alteţă. Aerul deveni apăsător. Spaima îi cuprinse pe toţi. Alteţă. Apoi. Sudară se Întoarse şi se înclină. troznetele uşoare ale făcliilor păreau nefiresc de puternice. că. Alteţă. Ne vom supune c u toţii. Cî(iva se foiră nervoşi şi un freamăt străbătu încăperea. dar Toranaga îi domină din nou neînduplecat. cu ani în urmă. dacă mergeţi la Osaka.. Bărbatul scînci şi ieşi împleticindu-se. respectuos. Toranaga îi cuprinse cu privirea nemilos. -Bine. Hotărîrea mea este cea mai bună. să spun ceva? -Ce să spui? -Alteţă. spuse liniştit bătrînul sfetnic Isamu. Şi că n-au să mai fie alte tra.. Toranaga îi privea. ştiind că era datoria şi responsabilitatea sa. Cineva se mişcă neliniştit şi el îsi aruncă ochii într-acolo. -Nu-ţi împărtăşesc părerea. Ştiţi că mâ supun.. -De ce te temi. Alteţă. .ra«? -De nimic.Generalul se înclină pentru ultima dată spre Toranaga. 307 .

II Neajutorat. . Toranaga urca scările cuprins de o nemăsurată singurătate. respirînd greu...E doar lipsă de exerciţiu.Eu sint stăptn legiuit aici! Aşteptă o clipă. Neîndurător. Durerea îi cuprinsese din nou pieptul şi încercă să o depărteze. luna era palidă şi înceţoşată. doar atit. Sudară păli.Nu mai eşti moştenitorul meu. Staţi liniştiţi.. apoi. Am auzit de la comandantul nostru suprem. Continuă să urce. Pînă cînd Zataki răspundea. mormăi. Aproape de vîrf se opri şi se sprijini un timp de perete. Deasupra. Dedesubt putea să vadă generalii săi şi sfetnicii. că seniorul Hiro-matsu o să fie aici în cîteva zile.. Un oftat adînc trecu prin încăpere. Am să vorbesc cu el. răbdători. arogant. Uşa se închise în urma lui. . cei puternici păpuşi pentru cei foarte puternici. . Să mergem şi să îi aducem ultimul omagiu generalului Serata Kiyoshio. n-avea nici o putere să-l împiedice.. Sudară se inclină în semn de încuviinţare şi rămase tăcut. Trădarea şi teama erau molipsitoare şi amîndouă trebuiau înlăturate fără milă din clipa în care se iveau. paşii lui stîrnind ecouri în pustietatea turnului. Lupta în care se încleştase nu era un joc de copii. Toranaga nu-şi luă privirea străpungătoare de la el. se ridică în picioare şi. Doar lipsă de exerciţiu.. Toranaga închise uşa şi trase zăvorul şi merse la fereastră. Cei slabi trebuiau să fie hrană pentru cei puternici. fiţi credincioşi stăpînului nostru. în dimineaţa asta am. începu Sudară în cele din urmă.In. Ştia că era în mare primejdie. Era o noapte întunecoasă. Dacă Sudară îşi afirma în public drepturile de moştenitor. . Mîinile căutară neputincioase mînerele săbiilor. Atunci Toranaga sparse încordarea din încăpere. în deplină tăcere. Sub zidurile castelului oraşul zăcea aproape în întuneric deplin. înşiraţi tăcuţi pe drumul către casele lor din afara împrejmuirii donjonului. Nici chiar atunci nu puteai fi niciodată sigur că erau stîrpite. ieşi. trebuia să aştepte. . mohorîtă şi i se părea că nenorocirea plutea deasupra tuturor. Dar nici unul nu-şi părăsi locul. 308 .

Nimeni nu l-a văzut. Astea sînt poruncile lui de acum. Te rog. -O. Asta c simplu.. Anjin-. -Asta nu e greu. am să-i scriu pentru dumneata. te rog. -Ce se întîmplă? Toţ castelul e ca un stup gata să roiască peste Hi 0 săptămînă.şi ăsta-i un lucru obişnuit? Şi ce-i cu seniorul lr o-matsu? 309 . -Unde ai fost? De patru zile nu te am văzut. Mariko-chan. un general şi un administrator de se amă îşi facseppuku în curtea donjonului . Era o zi minunată. Toată lumea trebuie să ceară în scris audienţa. Dar asta nu făcea aşteptarea mai uşoară.. De două zile a ajuns şi încă nu l-a văzut pe seniorul Toranaga. E plăcerea mea. Nu e vreo calc prin care aş putea să-i trimit vreun mesaj? -O. în acea parte a castelului.aşa e de obicei? Seniorul Toranaga se încuie în turnul de fildeş. -Zău? Te rog să mă ierţi. sau să călărească. sau să rătăcească prin oraş. -Atunci. sau sâ-şi viziteze corabia sau echipajul. cere o audienţă.CAPITOLUL 50 Blackthornc stătea singur în soarele dimineţii. Chiar şi seniorul Hiro-matsu e ţinut să aştepte. iartâ-mă. îi învăţă pe unii să înoate şi pe alţii să se scufunde. sau să meargă laVînâtoare. -îmi pare rău.... cu dicţionarul în mînă. ca să-i treacă timpul. fii răbdător. Anjin-san. visînd cu ochii deschişi. M-aş bucura dacă. -Te rog să mă ierţi. Scrie. Dacă îmi spui ce vrei să-i transmiţi. E puţin mai greu pentru mine. dar am avut de făcut atîţea lucruri. ţinînd oamenii să aştepte fără Vr eo pricina evidentă . dar e la fel pentru toata lumea. într-un colţ al grădinii din faţa casei sale de oaspeţi. lipsită de nori. da. Am crezut că înţelege că fiecare zi e vitală. spusese Mariko cu o zi în urmă cînd o întîlnise din întîmplare. -Dar asta e important. Anjm-san. O dată pe zi mergea să înoate cu alţi samurai într-unui din şanţurile de apărare şi. Totul e în regulă. Asta e iot ce putem să facem. în tot acest timp fusese ţinut în castel fără să o poată vedea pe Mariko. Sini atîtea pregătiri.. prima de multe săptămîni şi a cincea de cînd îl văzuse pentru ultima dată pe Toranaga.swi.

dar nici ea nu ştia nimic important. dar.Primul Pod a fost un început şi un sfirşit. Anjinsan.. Da. departe.. hamali şi cai. Cum ai spune. Da. Maiiko-san. nu putea să-i explice ce nu era în regulă în castel.. Am pregătit totul. Acum merg să-ţi vizitez concubina. nehl Da. făgăduiala. Furios că nu putea face nimic împotriva amînărilor şi a nopţilor fără Mariko.. nehl -Cînd pleci la Osaka? -Nu ştiu. şoptise: -Tu. Se înclinase tristă şi îl părăsise şi apoi. Anyin-san. La masa de seară încercase să o întrebe pe Fujiko. eşti altfel acum. El. dar seniorul Toranaga nu mi-a semnat permisul încă. . Şi promisiunea noastră. Schim bat. odată în siguranţă. Se răzgîndeşte. -A fost întotdeauna aşa? -Da şi nu. Cuvîntul zăbovise îndelung în coridor." -Dar am crezut că trebuia să te duc la Osaka cu corabia. dar seniorul Toranaga mi-a poruncit să te las să înveţi. Au fost doar cîteva zile. melancolie. de ce nu te-am văzut? -Te rog să mă ierţi. "Aduceţile mîine. acum e altfel. neh! -Da. da. şi în fiecare zi înaintez documentele de călătorie secretarului său pentru a fi semnate.. Orice face el e bine.. sau nu vroia. -De ce ar avea ceva împotriva. dar îmi sînt întotdeauna trimise inapoi. Anjin-son. ei bine. Se simţea întotdeauna 310 . nu pe dumneata. Mă aşteptam să plec acum trei zile. Ari\m-san. -Şi dumneata eşti plină de melancolie şi foarte schimbată. De la Yokose e plin cu. nu poţi fi niciodată sigur cu stăpînul nostru. îmi pare rău. te rog să mă ierţi.! -Seniorul Toranaga e stăpînul nostru.. N-a spus el că trebuie să te duc cu corabia? -Da. fără să se întoarcă. -Şi dumneata. Şi foarte deosebit.Dozo gomen nas ai. -Mai degrabă cred că vrea să te oblige să vorbeşti limba noastră. odată cu parfumul ei. melancolie. a spus. .. Se duse la culcare fierbînd de furie.

bucuroase. nevoia de un vînt bun care să-l învăluie. Nu văzuse niciodată vreo mişcare acolo. foarte. cînd briza puternică îşi schimba direcţia cu un grad sau două. orez." El îi mulţumise şi apoi hoinărise fără odihnă pe lîngă poarta de sud. Putea vedea oceanul. ea îi mai turnă cha şi scoase un pachet din mînecă. Să stea pe dunetă. Pentru prima dată mintea lui îi spuse că era mijlocul Orei Calului şi nu cartul de la opt clopote -amiaza. pocnesc. să privească în zare cu ochii mijiţi din cauza rafalelor lui. Din pricina că pămîntul era atît de plat. Căută cuvîntul "delicios"şi îl spuse de cîteva ori ca să îl ţină minte. bucuros că sosise vremea pentru prima masă adevărată.Mulţumesc. -Mai doreşti. din cauza acelui "Tu". Astăzi avea orez şi creveţi prăjiţi şi supă de peşte şi legume murate. Soarele strălucea pe arcadele lui măiestrit acoperite cu ţigle. pe orice vreme şi oricînd dorea. Repetă numele şi încercă să îl ţină minte. te rog. Samuraiul de strajă îi spusese: "îmi pare rău. . Gongurile sunară schimbarea orei. . că Buntaro era plecat din oraş şi acum. Apa mai rece în nord. Bun.Da. Da. deşi ştia că fiecare fereastră de sub ultimul cat era păzită. vergile şi parîmile şi fungile troznind şi gemînd sub apăsarea velelor care. Blackthorne privi în sus la cel mai înalt cat al donjonului. nu este acasă. Anjin-5c«? -Mulţumesc. Oceanul îl chema. 311 . Mai mult orizontul decît marea. delicios. puntea legănîndu-se sub picioare şi. aşa cum aici singur Toranaga hotăra. Libertatea de a se duce oriunde. Acest peşte din nord. că dorinţa ei era tot atît de puternică ca şi a sa... să-i simtă gustul sărat pe limbă. să hotărască. din timp în timp. nehl Fujiko era încîntată. îşi puse dicţionarul în mînecă. nu putea să vadă cheiurile sau docurile. Şi mai mult decît orizontul. şi puţin peşte. înţelegi? Numele lui este kiirima-ebi.neplăcut să ştie că era atît de aproape. Cînd isprăvi şi tăvile r^ră luate. era libertatea. Fujiko. Cu cîteva zile în urmă se dusese la casa ei sub motiv că avea nevoie de ajutor pentru japoneză. deasupra. deşi crezu că putea să desluşească catargele înalte ale corăbiei sale în depărtare.

iartă-mă. Banii mei? Kokii al meu? O. Căpetenie. Ari)n\-san. Fujiko se ridică grijulie de pe pernele groase pe care el stăruise să le folosească. A fost doar o împreunare. îi arătă monezile de aur. Anjin-jwz. neh? -Mulţumesc. După aceea nu simţise nici acea fericire învăluitoare. De ajuns? -Da. îngenuche direct pe tatatni fără nici un semn de suferinţă. nici moleşeala plăcută. totul mai bine. Fujiko căută o cale mai simplă de a o spune. da? Se ridică din nou cu grijă şi-şi ridică poaJele şi îl lăsă să-i privească picioarele. Am fost om important Toranaga. Ah. împărţitul pernei a fost mulţumitor. E de ajuns. Din. -Uite. cred că da. Mulţumesc. te rog să mă ierţi. -De ce îngrijorată. -Foarte bine. ea îngenuchease şi se înclinase din nou şi-şi aşezase miinile fruntea lui. 312 ■ . Valorează o sută cincizeci de koku. înţelegi? -Da. da. îşi zise.Aici bani. spuse el mulţumit pentru ea. Semnat numele meu pentru dumneata. cred că da. moale... Anjin-san. înţeleg. Mulţumesc. Din koku pe un an.. Cincizeci kohan. Arată. eu plătesc. nu sînt îngrijorată.. dar nu insistă în noaptea aceea nu o îndepărtă. te rog? îndeajuns koku? -O.. neh ? Nu samurai. Curînd ca pielea de sugar. îi vrei. Servitori. neh? Pentru marinari. -Durere? Arsurile durere? -Nu durere. Unde găsit? -Căpetenie Toranaga-sama. -N-ai pentru ce. Am greşit. da. mulţumesc. El băgă de seamă uşoara schimbare din vocea ei. -Ei. neh? înainte depe a pleca. Ca Mura. spuse el. da. numai zaraf. da. Casa asta. Cine plăteşte? O. foarte bine. Te rog. apoi se aşeză înapoi pe călcîie şi din nou pe perne. Uite. Mîncare. Da. îngrijorată pe faţă? -O. spuse ea. şi totuşi n-am greşit. Cicatricile nu se mai crăpaseră şi nu se vedeau urme de supurare. nu mai mult.

dar nu crezi că ar trebui să ţi-o f aci şi dumneata? -Gata cu lecţiile tale! Iubeşte-mă şi nu mai vorbi. -Ţine-ţi promisiunea. -E de datoria ta. Am să te aduc înapoi cu. da. 373 . Dorm mai tîrziu. Ea ar putea întotdeauna să împiedice să rămînă grea. este concubina dumitale. o faci de ruşine dacă nu o primeşti să împărţiţi perna. Dar cu Fujiko s-ar putea întîmpla atît de multe lucruri rele. atunci. neh ? Nu uita. în întuneric. stînd întinsă în braţele lui. Dumnezeu ştie ce se poate întîmpla.-îţi mulţumesc din toată inima. o să-mi ia patru ani să ajung acasă şi să mă întorc şi în timpul ăsta. Fujikosan. A fost bine. Anjin-san. Blackthorne îşi puse braţele sub cap şi rămase cu privirea aţintită în sus. Te rog dormi acuma. pe bună dreptate. El a poruncit-o. cum mi-a spus azi Kiku-san? -Cum e asta? -Uite aşa. se prefăcu că doarme. Ea îl mîngîiase neîdemînatică. deşi cu mare răbdare. în definitiv. dormi acum.swz. însuşi Toranaga i-a poruncit să vină în casa dumitale.. Apoi. -Trei. Anjin-san. în tăcere. Nu contează. ei bine. neh? Şi-a făcut datoria cit de bine a putut.. Din nou singur. Nu cred că ar vrea copilul meu. Este datoria dumitale.. Dar tu ai să fii la bord cu mine. -Aşa e foarte bine. -N-ai de unde să ştii asta. -Cum să te iubesc? A. bucuros să fie singur. dragul meu! Nimic din ceea ce este. asta înseamnă foarte mult timp. Nu te înţeleg. Anjin-. Se hotărîse în privinţa lui Fujiko în timpul călătoriei de la Yokose la Yedo. îi spusese Mariko. -Mulţumesc. neh? -Ai dreptate. -Cred că ar fi o greşeală. se întorsese înapoi în camera ei.. Şi. -O. neh? Te rog. deci e cel mai bun lucru pentru dumneata şi pentru ea. Totuşi. Este datoria mea şi mi-ar face mare plăcere.. iartă-mă. Atingerea mîinii ei era caldă şi uscată şi deloc plăcută. Atît de bine. -Te rog. -De ce a făcut asta? -Nu ştiu.. neh ? Dacă rămîne grea. îşi aminti cum tremurase Mariko atunci.

dacă asta. Sărmana Felicity.. dar ea spune că e important să Ic încerci pe toate. nu mă lăsa.. Acum ştiu cum e mai bine. gîndindu-se la această mare problemă a lui.. te rog. Anjin-san. mă face să mă înfior. Unele dintre ele arată uluitor şi par foarte dificile. îşi zise. Nu există vreo femeie în lume care poate fi păcălită măcar puţin. Mariko îl înfierbîntase mai mult decît Kiku şi Fujiko era nimic pe lingă ele. Nu vrei să te întinzi doar puţin.' -Tu rîzi. -Dar. Anjin-san. Desenele sînt foarte nostime.. Te rog.. E o carte despre împărţitul pernei. draga mea. Nu vroiam să. Te rog. Anjin-sanl -Ah.-Oh. poate unul dintre desene are sa te înfierbînte.. iartă-mă. De ce n-aş rîde şi eu? -Dar eu rîdcam pentru că tu chicoteai şi ţi-am simţit pîntccul săllînd şi nu vrei să nîă laşi să mă ridic. -O.. Dar va vrea să înveţe? 314 .. Mariko. -Mai tîrziu. Felicity. Dar imaginea ei şi a mea. -Dar Kiku-san a spus că este prima şi cea mai bună cale de a alege poziţii. Blackthorne îşi aminti acea noapte de dragoste. te rog. Nu trebuie. lasă-mă să mă ridic. am uitat... trebuie să mă laşi să mă ridic. nu încă. cum te iubesc aşa... -Oh. totuşi. N-am să fiu niciodată în stare să-i spun. Anjin-san. Cum poţi să înveţi despre împărţitul pernei fără o carte despre împărţitul pernei? i -Sînt deja înfierbîntat. Anjin:sa/i.. Te rog. Trebuie să fiu nebun s-o iubesc pe Mariko şi pe Kiku. aprinde lampa.. în fin sau sub pături slinoase... -Bine. nu.. Veeau să-ţi arăt. Sint patruzeci şi şapte. Am cumpărat-o pentru tine. adevărul despre Felicity este că acum nu poate sta alături nici măcar cu Fujiko. ^ -Dar... O. iartă-mă. Acum eu.. Te rog.-Am ceva să-ţi arăt. dar nu poţi fi păcălită. De ce rîzi? . Trebuie să fie acum. Fujiko e curată. Acum aş putea s-o învăţ. -Nu vreau să mă uit acum la o carte despre împărţitul pernei. Şi. Dar Felicity? Ah. împreunîndu-ne ca o pereche de viezuri.

. Cealaltă e de milioane şi milioane de ori mai departe. Iţi trebuie multă vreme ca să înveţi. Cît de mult aş vrea să fiu îndeajuns de deşteaptă ca să-ţi arăt. mi-e teamă să rămîn. Anjin-san. An]m-san. Am făcut-o o dată sau de două ori. pentru că atunci toate lucrurile din lume ax fi ale tale. sa scot flota in larg şi. trebuie să înveţi să bei cita dintr-o ceaşcă goală.. Ai să-ţi ieşi din minţi dacă încerci să alături lucruri cu neputinţă de alăturat.Rareori.Şi cum am putea oare să fim curaţi şi să rămînem curaţi şi să trăim în curăţenie? Acasă mormanele de gunoi se înalţă unele peste altele. dar e atît de uşor. aceleaşi gînduri i se perindau prin minte: vreau să plec. E greu de explicat.îţi închipui că adevărul se află în ceaşcă. doar să le ceri. vreau să rămîn. dar o să înveţi cîndva.. încercă timp de o oră. în întunericul castelului. îţi închipui că există cita acolo . încercase de multe ori." 315 . Dar nu reuşi să-şi limpezească mintea. întins pe spate. Dar gustul acestui c/w ireal pare să dea un înţeles vieţii. îi spusese Mariko odată cînd fusese copleşit de gînduri negre. Casa adevărată e aici.Nu te gîndi la casa aceea. Aici e realitatea. Anjin-. un profesor de Zen ar putea să-ţi arate.băutura caldă. Chiar şi cel mai greu de obţinut dar . Este cel mai greu. a zeilor. Cîteodată cîştigi wa doarîncercînd. s-o aduc înapoi acasă. îi arătase cum. aprinse luminarea cu amnarul şi se concentra asupra micii ceşti de porţelan pe care i-o dăduse Mariko şi pe care o avea întotdeauna lîngă pat. Ah. cu somnul care întîrzia să se apropie. Dacă vrei pace. Şi apoi mai sînt şi eţii.. Mi-e teamă să mă întorc.. Dar mai sînt şi alţii şi ei nu sînteţi şi am semnat ca pilot: "Jur pe bunul Dumnezeu. dar nu putuse niciodată să bea băutura care nu era acolo. -Nu-ţi face griji. cu mila Domnului. dar acolo e locul unde e soţia mea şi unde sînt copiii mei şi acolo e locul meu.sw!. din nou. Fără încetare. n-aş pleca. Acum. # . Le urăsc pe amîndouă şi le vreau pe amîndouă. Doar în clipele de mare tristeţe sau singurătate. verde palid. Acultă. -Dumneata poţi? . Dacă ar fi numai după mine. Nu încă.deplina linişte sufletească. Dacă te concentrezi tare.

pe secretarul meu. ca să înceapă. -Da. ' i eu sînt întristat să văd şi să aud atîta trădare. Blackthorne ştia că. darea e un lucru groaznic. -Nagâ-sah! -I ţa.O vreau pe Mariko. Dar. a. Da. -Te rog. Alteţă? Bătrînul era grav. Mesajul din partea mamei sale spunea simplu: "Fratele tău încuviinţează. deşi se prefăcuse că amînase din nou hotărîrea. fiule. In primul şi în ultimul rînd. Vizita oficială a seniorului Sudară şi a familiei sale trebuie să înceapă în zece zile. Scrisorile sale de confirmare vor pleca astăzi. . -Mă ştiţi să fi vorbit vreodată altfel. să mă bucur de roadele marelui meu noroc pentru doar încă puţin timp. de asemenea. după el. al să văd grijile !umii pe faţa ta. faţa lui r>ai încruntată şi mai bătrîn ca niciodată. tr. printr-un curier. apoi se liniştiră din nou.. 1 j : inul general sosi iute. sînt pilot. cu sabia ţinută în tnîini. Dumnezeu să mă ierte. Adunindu-şi puterile. Vreau să văd pămîntul pe care Toranaga mi l-a dat şi simt nevoie să stau aici. . Soarele dimineţii se strecura plăcut în hulubâric. şi. Sînt întris.Mulţumesc. cu încheieturile troznind din cauza urcuşu ■ Se înclina adine. stăpine. slăbit. Porumbeii bătură din aripi in cuştilc lor. mai e şi datoria şi asta e mai presus de orice. tată." Toranaga se aşeză jos. porni grăbit în jos. ca întotdeauna. 316 . tată? -i imite-l pe Hiro-matsu aici. Hiro-matsu îşi ridică privirea. printre norii de ploaie care se adunaseră. iartă-mă că te-am făcut să aştepţi. Toranaga văzu bătrînii ochi cercetîndu-l. .Poţi să vorbeşti liber. bătrîne prieten. şi chiar mai holărît. către încăperile sale de dedesubt. Toranaga desfăşură mica fîşic de hirtic care sosise la două ore după ivirea zorilor.t hine-venit. de fapt se hotărîse definitiv. nchl La sosirea zorilor. pe scări.:.

-Eu sînt vasalul lui Yoshi Toranaga-noh-Minowara şi nu recunosc pe nimeni altcineva. Alteţă? Te rog. Şi care-i părerea lor? -Că n-ar trebui să părăseşti Yedo. în apropierea lui Toranaga Şi acum. Dar. desigur că o să fim înfrînţi. Asta o să-l forţeze imediat pe Ishido să pornească •mpptriva noastră. . rămas fără apărarare. ştiu. -Bine. după tes : tamentul lui Taiko.Ai să comanzi escorta. îşi îndreptă spatele ca să domolească durerea din umeri.-Te rog. Alteţă. iartă-mă că te necăjesc. Vreau să te întreb ce ar trebui să fac? Datoria mea pare să-mi spună că ar trebui să preiau comanda şi să te unpiedic să pleci. pentru un timp. Bătrînul general oftă. E. Alteţă. -Te rog să mă ierţi. -Dar prostească. de cînd m-am întors^ Alteţă. Nu stă în firea ta să te dai bătut. Că poruncile tale ar trebui să fie. nehl 317 . De asta nu te pot înţelege acum. Osaka? Te înclini în faţa grămezii ăleia de bălegar? -Mă ştii să fi luat vreodată vreo hotărîre definitivă în privinţa vreunui lucru? Hiro-matsu se încruntă apoi. am auzit asta. dar asta pare să fie singura cale onorabilă. -Asta-i ce vor ei? Sau ce ai hotărît tu? Hiro-matsu îşi puse sabia pe podea. -De cine? -De mine. anulate. .Nu e împărăţia mai importantă decît viitorul meu ? -Nu. în cele din urmă.. Da.Te ştiu dintotdeauna ca un om răbdător şi hotărît şi ai cîştigat întotdeauna. -Da. îl privi drept în faţă. Care ţi-e dorinţa. -Ştiu şi asta. De poruncile mele. -Da. . spune-mi ce-ai hotărît în privinţa viitorului casei tale. Buntaro are să fie al doilea la comandă. gînditor. am vorbit cu sfetnicii tăi mai importanţi şi genera. -Ishido şi ceilalţi regenţi sînt încă cîrmuitori legali.. Poimîine este ziua pe care am ales-o pentru plecarea la Osaka.

Nu am pierdut niciodată o bătălie. nu vreau să-ţi fiu decît cel mai supus vasal. Cel ce învinge nu e niciodată învinovăţit de trădare. -Pe toţi zeii. te rog să mă ierţi. astăzi. ci politică legală de stat. Murim în luptă. dar n-o să trăim să apucăm noul stăpîn în această viaţă. Alteţă. -Totuşi. cu cinste. -Să-ţi împiedici stăpînul legiuit să ia hotărîri e trădare. Dacă asta ţi-ar fi de ajutor. Recîştigăm wa. Kwanto va fi pradă de război. dar dacă eu încuviinţez. -Alteţă. -Nu mi-a plăcut niciodată să-mi irosesc oamnii fără rost. atunci asta nu mai este trădare. -Te rog să mă ierţi. -Ai hotărît să mă înlături? -îţi cer ajutorul în hotărîrea asta. -Să pierzi o bătălie nu e dezonorant. -Nu. Dacă asta te va convinge să te lupţi. s-a întîmplat de prea multe ori să fie înlăturat un senior. Am cerut fiecăruia o părere militară doar. îţi merit încrederea. -Eşti singura persoană în care am crezut că pot să mă încred. sau . Tu ai făcut-o. Asta nu este trădare sau complot. ia-mi capul. Sînt doar un soldat. Vreau să-mi fac doar datoria faţă de tine. îţi dau bucuros viaţa mea. viaţa întregului meu clan. sau pe ascuns. Să te dai bătut e mai onorabil? -V-aţi înţeles cu toţii să mă trădaţi? -Alteţă. Goroda a făcut-o. toţi am făcut-o . Shigata ga nai. şi nu văd de ce ar trebui să o fac acum. ai ascultat vorbe de trădare. Taiko.ba chiar mai rău. în public. Nu mă gîndcsc decît la tine.' i i !1 «Ii Sprîncenele cărunte ale generalului se adunară pe frunte. fiind comandantul tău suprem.

ori cu m vei do ri. spuse Toranaga. Prea multă ploaie anul ăsta. nehl Ar trebui să se oprească curînd. • Priviră din nou unul la celălalt. dar eu nu înţeleg de ce ar trebui să-ţi îngădui să-ţi iroseşti o viaţă de eforturi. Nu ast aa făc ut pri etenul nostru. -Refuzi. sau recolta o să se piardă. -Da. 318 . -O să plouă din nou. deci. pe fereastră. în curînd. generalul Kiyoshiu? îmi pare rău. să te supui poruncilor mele şi să îmi conduci escorta care va porni către Osaka poimîine? Un nor trecu peste soare şi amîndoi bărbaţii priviră afară.

. Deci totul a fost o prostie. Alteţă. -Totul a fost o păcăleală? -Desigur. stăpîne. '. Te r °g să mă ierţi că m-am îndoit de tine. într-adevăr. Am auzit că s-au încăierat deja pentru Kwanto. Faţa i se întinse într-un zîmbet de mulţumire.N-ai avut niciodată de gînd să pleci? Hiro-matsu îşi scutură capul. toţi. -Da. . " Hiro-matsu era total nepregătit pentru asta. 319 . îmi porunceşti să te însoţesc poimîine ca să începem marşul către Osaka? . toată lumea trebuia să cadă în ea... Merit să-mi pierd capul.. I s-a promis şi lui Kiyama şi lui Zataki. Ishido a înhăţat momeala. spuse Toranaga aspru. Prostul mă aşteaptă în Osaka peste cîteva săplămîni. spuse prieteneşte Toranaga. şi toţi vasalii mei. . Şi tu.Ei? N-o să plecaţi? Toranaga rîse.. N-am nevoie de generali trădători. dreptul tău. .înţelegerea de la Yokose n-a fost altceva decît o înşelătorie ca să cîştig timp.Deoarece se pare că toţi sfetnicii mei mă sfătuiesc împotrivă. Ascultă. masca căzu şi fu din nou vechiul Toranaga..Cum? f .N-am avut niciodată de gind să plec la Osaka.Ei bine? Pumn de Fier îi spuse simplu: • . am cîştigat o lună şi i-am pus pe jar pe Ishido şi pe aliaţii lui împuţiţi. . Numai de vasali supuşi. Fără să dau de fapt nimic de la mine. bătăioşi şi neîncrezători. Acesta este. Zataki a muşcat şi el. am să primesc părerea lor . Sînt atît de nerod. chiar şi tu! Altfel iscoadele i-ar fi spus lui Ishido şi ci ar fi pornit împotriva noastră deîndată şi nici un noroc de pe pămînt sau zei din cer nu m-ar fi putu feri de nenorocire. dar ce a fost cu generalul Kiyoshiu? -A spus că era vinovat de trădare.. iartă-mă. nehl Zataki. Dar.şi a ta . apoi limpezimea ideii îl izbi dintr-o dată.Te întreb oficial.şi am să-mi întîrzii plecarea. -Dar de ce te-ai năpustit asupra seniorului Sudară? De ce ţi-ai r etras mina de deasupra lui? -Pentru că mi-a plăcut mie. Ah. aţi muşcat momeala.Asta aşa e. De ce aş fi atît de prpst? . te rog să mă ierţi.

deşi el nu şi-ar da niciodată pe faţă bucuria cunoaştarii tainei dacă ar şti. Eşti singurul care o ştie. iîxplică-mi ce trebuie să fac. după ce mă voi ocupa de generali. şi trebuie să mă încred în tine. Eşti singurul în care trebuie să mă încred. -Alteţă? -Eşti comandant suprem. Am nevoie de cineva în care mă pot încrede.-De ce te-aş ierta pentru că ai fost tu. Acum am nevoie de tine mai mult ca nicipdată. Dar cum rămîne cu Regimentul de Muschete? Poate să-şi scă cale prin n. Yabu. -Atunci îngăduie-mi să-mi iau viaţa. Boala. şi al lor. cie data asta. Alteţă. Igurashi şi B untaro din ■utremurului. Mai tîrziu o s-o mai amîn o dată. -Asta nu-mi ajută. -Apoi? Apoi o să fie "Cer de Purpură"? -Nu aşa cum a fost plănuit de la început. Mă încred în tine. -O. Tu singur poţi să împiedici această neroadă răscoală care mocneşte cît timp aştept. Fiul meu nu poate să-mi ţină generalii în mînâ. dar nu tot drumul pînă la Kyoto. Eşti singurul în lume care ştie. nehi -Da. nehi O să poruncesc oficial amînarea plecării cu şapte zile. de asemenea. care este. Trebuie să rămînă un secret între noi. bătrîne prieten? Am avut nevoie de tine să faci ce ai făcut şi să spui ce ai spus. în ziua ace un poruncit "Cer de Purpură" ca o altă manevra -l descumpă: c pe Ishido. "Cer de Purpură" a fost întotdeauna ultima soluţie. prietene. N-am să te dezamăgesc. Şi.. Că m-ai convins să-ţi ascult sfatul. am făcut ca acele 320 . îaga îi înşiră i.unţi? -O parte a d mului. Ăsta e singurul lucru de care îmi e teamă. -Asta ar fi ci i utinţă. mă faci atît de fericit. De asta îţi spun taina mea. -Da. Tu trebuie să îi ţii în mînă pînă la pretinsa mea plecare. -Spune generalilor mei adevărul. nehi Trebuie doar să-ţi păzeşti chipul şi somnul ca niciodată pînă acum. -Pune să fie asinat Zataki.umentele lui Omi. Der Ishido şi aliaţii săi rămîn de neînvins. Dar faţa ta este o poartă a sufletului tău. nehi -Te rog să mă ierţi pentru prostia mea. spuse Toranaga. de asemenea..

. dacă am timp. Ishido va porni spre Kwanto într-o mişcare de învăluire. cînd fructul va fi îndeajuns de copt. Asta-i planul meu de bătălie. iar după asta alianţele lui Ishido vor începe să se sfărîme.. după opr-rea ploilor. după aceea. Acum. Toţi creştinii vor fi împotriva mea . totuşi. O să ne luptăm şi o să aştaptăm în spatele munţilor noştri. de-ar veni ziua asta rit mai curînd. Acum ce trebuie să fac? -Prcfă-te că m-ai convins să amîn plecarea. Cu timp şi cu Kwanto în siguranţă. Fiecare zi de amînare e importantă. în nord îl vom ţine pe Zataki în munţi. N -N-ai să iei singur puterea. Alteţă? -Pentru ultima dată: "Legea poate să tulbure buna-cuviinţă. iar lui şi corăbiei sale am să-i găsesc curînd o întrebuinţare foarte bună. ăşlia doi sînt hotărît împotriva mea. unde vom da ultima luptă. undeva lingă Mikawa. de neînfrînt. viitorul lui Yaemon este asigurat şi testamentul lui Taiko neatins. Legea poate pune la îndoială buna-cuviinţă. Ţine-i pe toţi în Pumnul tău de fier.. "Cer de Purpură1'. . putem să înfruntăm primul atac. Fiecare zi pe care o cîştig îl slăbeşte şi mai mult pe Ishido." Testamentul lui Taiko este lege. -Eeei. Ascultă.părţi potrivite din discuţii să fie şoptite în urechile care trebuiau. doar tu poţi să-mi ţii generalii în frîu. şi o să tragem de timp şi o să aşteptăm şi apoi. Alteţă. N-am să mai pomenesc de asta niciodată. Lăsă să-i scape un zîmbet. O să luptăm . dar buna-cuviinţă nu trebuie să tulbure niciodată legea. n-ar trebui să mai fie o mare invazie. Timp e ceea ce-mi trebuie cel mai mult. E adevărat ce a spus Omi şi Igurashi. de-a lungul drumului Hosho-kaido.în afara creştinului meu. apoi ne vom retrage prin pasul Hakone la Odawara. Dar adevărul este că armata lui Ishido este. folosită ca să răstoarne legea. bătrine. Te rog să mă ierţi. Putem să ţinem piept primului atac şi. -Cum am putea să-i dezbinăm? Ce-i cu Kiyama şi Onoshi? -Nu. sau întreaga societate se va destrăma ca un tatami vechi. Odată ce asta se întîmplă. îl vom opri pe Jikkyu la Mishima. -Foarte bine. Hiro-matsu se înclină a încuviinţare. cu Ikawa Jikkyu străpungînd spre sud şi Zataki în nord. -Ascultă. dar buna-cuviinţâ nu trebuie.. Am aliaţi şi prieteni tainici în întreg Imperiul şi. cu nici un chip.

321 .

prietene. i-aş fi luat capul deîndată. în * şaisprezece zile am să plec de la Yedo la Osaka. I-ar face bine o bătălie. cu neţărmurită satisfacţie. -Am să trimit după tine peste trei zile. că veni vorba. Dar o să fie anul ăsta. Cred că aş putea să-mi ţin ascunsă bucuria pentru încă cîteva zile. -A propus să mă îndepărteze? -Dacă mi-ar fi spus asta. Numai tu şi cu mine ştim că o să mai fie şi alte amînări şi că. Te rog. Aş putea face o greşeală. fie că eu zic da sau nu. mărunţi cenuşa. Alteţă. am să mă întorc înapoi la Yedo. Mulţumit. Alteţă. Fără vizitatori. Alteţă. n-aş putea trăi in ruşinea asta. Asta n-o să fie prea greu. Mulţumesc. Lasă o parte a durerii să ţi se vadă pe faţă chiar azi. încuviinţarea şi ai să conduci marşul. iartă pe prostul ăsta bătrîn. dar eu am să refuz pînă atunci. cum era Buntaro-san cînd l-ai văzut? -Fierbea de mînie. -N-ai de ce să te ruşinezi. încît să cad la pat. "fără tragere de inimă". Bătrînul general se înclină umil. cu mult timp înainte de a ajunge la hotar. fără să vreau. Ishido şi Zataki ar fi descoperii înşelătoria. Ai dat din nou un ţel vieţii mele. "durerile" mele ar putea deveni atît de puter nice. Pînă atunci îţi vei da. -Prostii. Anul viitor s-ar putea să nu mai fiu in stare să dau ajutor. Dădu foc mesajului. cine ar trebui să fie noul comandant suprem? se întrebă. Dacă drumul din nord era deschis.neli? -Nu. şi Ishido ar fi putut fi trădat aici. Dacă n-ar trebui să rămîn în viaţă să te sprijin în planurile tale. Mă bucur că bătălia va începe anul ăsta. -Te rog să mă ierţi că m-am îndoit de domnia-ta. neh ? -Bine. Şi acum. Dacă tu n-ai fi fost convins. Cere să mă vezi în fiecarc zi. Fă asta patru zile. Toranaga scoase micul petic de hîrtie din mînecă şi reciti din nou mesajul mamai sale. -N-am încredere în mine. Alteţă. Plecă. 322 . -Da. transformînd-o'în pulbere. Cu îngăduinţa ta.-Cit de mult trebuie să mă prefac? -Nu ştiu. îmi pare rău. Oh. Hîrtia se răsuci şi se prefăcu în cenuşă. şansele sale creşteau enorm.

.Mulţumesc.. Secretarul lui Toranaga o aştepta într-una din anticamerele de la parter. Este actul de mărire a veniturilor fiului domniei-voastre. cu trăsături ascuţite şi cu capul ras. spuse el mai mult din politeţe. De ani de zile se ocupa de corespondenţa lui Toranaga.. Te rog. doamnă Toda. Kawanabi-san. Amîndoi credeau că era acum o hîrtie goală. -Aici sînt documentele domniei-voastre pentru călătoria la Osaka.. dacă sînt gata. De obicei era voios şi plin de viaţă. pentru seniorul general Ishido şi doamna Ochiba. Poartă data ultimei zile de luna trecută şi. dar nu-i făcu nici o plăcere. de mult. fusese preot budist. .Seniorul Toranaga spune că s-ar putea să aibă mesaje per sonale pe care să le daţi doamnei Kiritsubo şi doamnei Koto. acum. 323 .Mi s-a spus să vă dau asta. semnate după cuviinţă.La amiază. Dacă viaţa fiului ei avea să fie cruţată. De asemenea. mulţumeşte-i seniorului Toranaga pentru cinstea pe care mi-o face. Totul era desăvîrşit. Kawanabi era un samurai în vîrstă. Propria ei voce îi părea fără vlagă.. era foarte tulburat. sînteţi rugată să mergeţi la corabia barbară. Trebuie să plecaţi mîine şi să ajungeţi acolo cît de curînd cu putinţă. doamnă Toda. . Cred că da. vă rog să mă iertaţi.. -A fost plăcerea mea. < Dintr-o mulţime de suluri stivuite cu nespusă meticulozitate pe măsuţa sa joasă. -Vă rog să mă iertaţi că am trimis după domnia-voastră. -Mulţumesc. iat-o. îi întinse un sul mic. Astăzi. făgăduită de seniorul Toranaga. da. -Trebuie să. Odată. Vi se cere să-l aşteptaţi acolo. -Mulţumesc. avea să devenă ronin. Kawanabi alese un document oficial. Am să mă îngrijesc să vă fie înmînate.. Mariko traversă curtea donjonului printre rîndurile tăcute de gărzi încruntate şi pătrunse înăuntru. trebuie să tălmăcesc? -Nu mi-a spus. ei. Ea o primi. Mi se poate îngădui să-l văd înainte de a pleca? -Oh. Vă vor fi înmînate mîine în zori. Zece mii de kokii anual. ca cei mai mulţi din castel. dacă. o citi şi verifică peceţile. Cînd plecaţi de aici.

.. Ea îşi îndepărtă gîndurile negre.. neh ? . să stea închis zile întregi. Mai bine să ne batem aici. Kawanabi se înfiora şi se aplecă înainte neliniştit. iertaţi-mă. . Cel puţin astăzi. l-a primit pe seniorul Hiro-matsu şi a acceptat o amînare.. în caz de recoltă proastă.Căpitanului Yoshjnaka i s-a poruncit să conducă escorta voastră la Osaka. preţurile orezului trebuie fixate acum.Ştiu. ştiind că nu mai avea nici ian rost să se prefacă că gîndurile astea nu le treceau prin minte tuturor. -A fost stabilită noua dată pentru plecare? -Am înţeles că seniorul Hiro-matsu ar fi spus că a fost amînată | cu şapte zile. neh ? Şi semne groaznice: prezicătorii spun că recolta o să fie proastă anul ăsta. A dorit. neh ? Poate că zvonurile nu-s adevărate. Ei.. -Aş fi onorată să fiu din nou în grija lui.Da.. Kawanabi-^a«. .Am auzit un zvon că ar fi izbucnit din nou molima între Kyoto şi Osaka. nimeni nu mai pare să fie normal în zilele astea.. încuviinţă ea.Nu-ţi stă în fire să crezi in zvonuri sau în semne cereşti. Nu mai este deloc.Secretarul aruncă o privire pe o listă pe care o ţinea în mină. Buba neagră. ... foarte înţelept. -înţelept. că seniorul 324 . Mă bucur că comandantul nostru suprem s-a reîntors şi sînt atît da bucuros că l-a convins. Aş vrea ca plecarea să fie amînată pentru totdeauna. Sau să vorbeşti despre asta. doamnă Toda. dacă vă face plăcere. cel de dinainte.îmi pare rău. Pot să întreb cum se simte seniorul Toranaga? -Pare îndeajuns de bine. .. Ştii ce crede seniorul Toranaga despre aşa ceva.. -N-am-să cred asta pînă la vremea recoltei. să se ocupe şi de alte cîteva lucruri. Dar totuşi. O fi un alt semn ceresc că zeii şi-au întors faţa de la noi? . decît să fim făcuţi de ruşine acolo. Trebuie să merg cu el la Osaka. Mă rog să nu fie. dar pentru un bărbat plin de viaţă ca el.. de asemenea. Dar nu mulţi dintre noi vor apuca acea vreme. Acum. Sînt vremuri groaznice. Dar sînt atît de multe de făcut şi. Ce pot să spun? îşi desfăcu neajutorat braţele. Mulţumesc.

el devine foarte furios. Vă rog.. doamnă. doamnă . -Plecarea lui. îşi ridică privirea şi-şi întinse un zîmbet pe faţă.Da. nu mi-a spus. a trebuit să se odihnească aproape un ceas.. Yabu păşi mîndru în încăpere. Lacrimile începură să curgă pe obrajii secretarului. Alteţă.. neh? 325 . Alteţă. -Ce spuneaţi despre seniorul Hiro-matsu? .cum Buntaro-san nu este aici. " Mă tem că de cînd seniorul Sudară a slujit de secondant oficial generalului de Kiyoshio..Seniorul Toranaga vă aşteaptă.Ah.Cum se simte? Kawanabi şovăi. neh? -Asta e după voia stăpînului nostru. Alteţă.Ce se petrece.Doar pentru urechile voastre. Fără el o să avem o răzmeriţă. -Bine. cu săbiile zăngănind. Cînd bătrînul Pumn de Fier a ieşit de la întilnirea cu seniorul Toranaga. -Nici o schimbare. numai pentru urechile voastre. urcaţi imediat. . . poate că stăpînul nostru o să înţeleagă că a te da bătut nu e cea mai bună cale. apoi el spuse: (. S-a pierdut cu firea.. şopti secretarul. Avea mari dureri. doamnă.Doamnă. . senior Kasigi Yabu! Cît mă bucur că vă văd! Se înclinară şi el şi Mariko şi urmară complimentele. Doar că doreşte să vă vadăf -.. El se opri. ar fi groaznic să i se întîmple ceva acum. Adevărata problemă e că. de fiecare dată cînd numele seniorului Sudară este pomenit în faţa stăpînului nostru. . De ce vrea să mă vadă? -Vă rog să mă iertaţi.Oh. Yabu ieşi.. A fost fixată o nouă dată? -Am înţeles c-o să fie peste şapte zile. neh? întîrzierea asta nu lămureşte lucrurile. Seniorul Hiromatsu. -Desigur.Hiro-matsu s-a întors. . Alteţă. . -Poate că seniorul Hiro-matsu o s-o mai amîne. nu? E doar o amînare. Doar seniorul Hiro-matsu l-a convins să amîne şi ăsta-i singurul lucru care..

Nu. Sînt sigură că trebuie să fie o greşală. Mă bucur că te văd. -Da. De cînd am venit aici. Sper să fie aşa. astăzi. Porni către palanchinul şi escorta care o aştepTa. Sper ca eşti bine. -Sînt sigurăcă nu-i aşa. doamnă Toda. spuse ea cu voce plăcută. în cele din urmă. păşind din umbră în calea ei. Gyoko-san. -Nu sînt. Sărmana Kiku-san. spuse Gyoko. dar ştiu că este obiceiul vostru. da. iartă-mă... doamnă. Iertaţi-mă. -Mă bucur că te văd. Ea se opri uluită. pe tine şi pe Kiku-san. sîntem ţinute într-un han împuţit. -Nu ştiam că eşti creştin. -Am auzit că aţi venit la seniorul secretar. Kawanabi-^W!. Gyoko zîmbi strîmb.Ah. . Kiku-san şi cu mine.. dar din nefericire asta n-a fost cu putinţă. -Oh. astăzi. în cele din urmă dxistă un răspuns la cererea mea de a:l vedea pe Măritul Stăpîn. Acestea sînt vremuri triste. mi s-a dat îngăduinţa să vin la castel. -Ah. -Ah. tare îngrijorată de cele auzite despre Hiromatsu şi în acelaşi timp binecuvîntîndu-l pe Dumnezeu că aşteptare. îţi mulţumesc că mi-ai spus. Aşa că m-am gîndit să vă aştept şi să vă întîmpin. pe seară. sau v-aş fi chemat să mă vizitaţi amîndouă.! ei luase sfirşit şi a doua zi avea să scape. unde n-aş pune nici un curtezan de ultima clasă. greu pentru ţărani. e aproape bolnavă de grijă că nu se mai bucură de bunăvoinţa stăpînului nostru. Gyoko-^«/z. Am să încerc să îl vizitez pe seniorul Hiro-matsu înainte de a pleca. Sînt sigură că totul va fi în ordine. doamnă. o greşeală. Se pare că nu ne mai bucurăm de bunăvoinţa stăpînului nostru. foarte trist. în soare. Seniorul Toranaga. El. simţindu-se străbătută de un fior rece. V-aş fi vizitat. E atît de trist. de mina a treia. Gyoko-san. Greu pentru nobili. bună dimineaţa. spuse ea hotărîtă. nehl 326 . -Mergeţi cu Dumnezeu. doamnă. are multe probleme grabnice. în cele dm urmă mi se îngăduie iarăşi să mă înclin în faţa Măritului Stăpîn. -Mă tem că nu prea bine. Păşi afară. Sper că nu vă supără. dar fără s-o creadă.

doamnă. -Ah. doamnă Toda? Aş fi onorată dacă mi-ar fi îngăduit să vă vorbesc o clipă.. nu l-am văzut decît pentru o clipă. -Ah. N-aş merge acolo. Altfel m-aş fi simţit onorată. icrtaţi-mă. Eta/SRntă Fecioară. Asta explică totul.echipajul. furioasă că Gyoko îi ştia treburile personale. Da. Cum i s-apărut? -Nu mi-a spus. dar amîndouă erau conştiente de samuraii nerăbdători. Iartă-mă. da. -E trist să nu-ţi poţi vedea prietenii. neh? Amîndouă femeile zîmbeau. Trist să nu-ţi poţi vedea prietenii. Aşa cum am mai spus. -Iartă-mă. -Un om interesant. pe scări în acea zi. Ce-aş avea eu de a face cu ei? Sau cu eta. Curios. dar Irebuie să plec. dar mi s-a poruncit să mă duc într-un loc anume. ce-ai spus? -Am spus doar că e ciudat că Anjin-san c atît de diferit de ceilalţi. cînd am sosit. Gyoko-san. Fiul tău. -Ah. Se zice că acolo se simţ ca acasă . Am uita!. Poate aş putea să vă spun despre ei. L-am văzut doar o singură dată şi atunci doar pentru cîteva clipe. neh? Mariko îşi aminti cît de straniu se purtase Anjin-jw.-Adevărat. foarte. neh? Nu ca Anjin-. spuse Mariko. care e altfel. îşi zise. Am putea lua puţin cha acum.«7/.în satul eta. Trebuie să mă gîndesc la clienţii mei şi la Kiku-. Cît de ruşine trebuie să-i fi fost.swi şi la fiul meu. biciul om. îmi pare rău. adevărat. De pildă. -Cum? -Se pare că prietenii lui au cerut îngăduinţa să locuiască acolo. Trebuie să mergeţi la corabia lui Anfin-san. Cum se simte Anfin-sanl -Cred că bine. da. 327 . care priveau şi ascultau. Gyoko-san. vocile lor erau politicoase şi nepăsâtoare. -Cum sînt ei? I-ai văzut pe ceilalţi? -Nu. plăcîndu-le mai mult decît locurile civilizate. -Am auzit că An]\n-san şi-a vizitat prietenii . Ciudat. că locuiesc într-un sat eta.

-Ah. Poate in timpul Orei Ciinelui. doamnă Toda. -Vă rog să mă iertaţi. dar cred că nu ştiţi de ce nu ne mai bucurăm de îngăduinţa seniorului Toranaga? -Nu. Contractul a fost semnat. bunăvoinţa! Mă îngrijorează şi bunăvoinţa voastră. Gyoko se încorda uşor. Dar veţi avea oare timp? Plecaţi mîine la Osaka.Faţa lui Gyoko se întrista sub umbrelă. oricine ar fi el . adăugă Gyoko cu cea mai mieroasă voce cînd Mariko aproape că se întorsese cu spatele. aceeaşi culoare cu a chimonoului. Mai puţin decît ne-am înţeles. nc/i? -Sînt sigură că v-aţi păstrat bunăvoinţa lui. Oh. l-aţi rugat deja să-şi plece ochii asupra noastră? -Desigur. Poate chiar mai mult. iartă-ma. -S-a întîmplat ceva. -Unele favoruri pot fi cerule. plătibilă la cerere. doamnă. Mariko simţi un ac de gheaţă in piept cînd capcana se închise. de ce n-aş fi făcut-o? îi spuse atentă Mariko. Mariko se gîndi o clipă. doamnă. Dar banii sînt ultimul lucru la care mă gîridesc. nehi După cum ne-am înţeles. dar ochii rămaseră ca două cremene Cenuşii. Poate stăm de vorbă altădată. doamnă? -Nu. da. dar totuşi nu pot fi promise. Gyoko-san. 328 . Am o scrisoare de credit pentru negustorii de orez din Mishima. Dar sînt sigură că te înşeli. nehi -Voi fi bucuroasă s-o fac.sau ea. Ţi-ar conveni? -Sinteţi prea bună. Acum chiar trebuie să plec. cînd ai pierdut bunăvoinţa stăpînului tău. -Vei avea întotdeauna sprijinul şi prietenia mea. Gyoko-san. -Despre cîinii cu pîntece goale? -Despre urechi lungi şi limbi ascuţite. la noapte. -Ah. Ce înseamnă banii. Nu eslc Kiku-. Nu. -Oh.. Tot ceea ce am spus stă în picioare. Mulţumesc. nu vreţi să puneţi o vorbă bună pentru noi? Avem nevoie de un mic sprijin. înaintea mea. Şi dacă tot îl veţi întini pe stăpînui nostru acum. -Ah..swî o favorită a lui? Nu eşti dumneata un vasal devotat? Nu v-aţi mai bucurat în trecut de bunăvoinţa lui? -Cererile melc sînt întotdeauna atît de umile. cît de bună sîntcţi. da.

Nu astăzi.nu e prea mult ceea ce cer. Cînd seniorul Toranaga soseşte. femeie. spuse aspru un tînăr samurai ce trecea pe acolo. -Bună ziua. da. Samuraii stăteau de strajă la toate barierele. Cum e corabia? -Clasa întîi. nehl -Nu. -E îngăduit? Mi s-a poruncit să vin aici ca să-l întîlnesc pe seniorul Toranaga. nehl -Cum doriţi. spre veselia celorlalţi. nimeni. Nu ţi-arplace să urci la bord? Aş vrea să ţi-o arăt. nehl -Ah. s-ar putea să-mi vină foarte greu s-o găsesc. spuse Blackthorne. nu? Deşi nu eşti încă bărbat cu tuleie! Ceilalţi rîseră. spui.-Ah. băieţaş? Dacă m-aş ocupa de (reaba ta. Femeie. -Tu. Arăţi fericit! -Mulţumesc. Dacă se iveşte prilejul. mulţumesc. ascunzîndu-şi tremurul care o stăpînea. dumneata chemi. Mariko-san. -Da. Mai întîi urcă pe dunetă.. -Aceasta este a mea. -E cineva din echipajul dumitale aici? -Nu. -Pînă în seara asta. An]in-san.. doamnă.şi a doamnei mele . toată a. Cu un zvîcnet al bărbiei ea porni înainte rietemătoare. ce mai aştepţi? Vezi-ţi de treburile tale. -Căpitane. Bunăvoinţa slâpînului meu . -Ar fi atît de uşor să mă mulţumiţi. Blackthorne se întoarse şi vorbi samuraiului celui mai mare în grad de pe chei. Toţi îl aşteptăm. E pentru că văd o doamnă atît de drăguţă. Nu pot să făgăduiesc nimic. Coloana porni. iar pe punte paza era mai severă ca niciodată. spuse el cu mîndrie. Gyoko privi îndelung după ea. -Bună ziua. răspunse Mariko. -Ha! ii răspunse Gyoko batjocoritoare. Se înclinară una către cealaltă şi nici unul dintre samurai nu pricepu nimic. 329 .Arăt corabie.mea. An}in-san. o iau pe doamna Toda acolo. Mariko intră în palanchin printre şiruri de plecăciuni. Blackthorne porni înainte. Şi taine.

-Aceasta c cabina principală. Blackthorne fiind ţinut în frîu de hotărîrea lui Toranaga. Blackthorne îi spuse ce vorbise cu Toranaga. dar nu şi că o ceruse de soţie. Şi dincolo de Primul Pod. N-am crezut niciodată că am să spun asta tare. -Este cabina dumitale? întrebă ea. lartă-rnă. Ea se aruncă în braţele lui. . Ar trebui să meargă. cît de mult mi-ai lipsit! -Şi tu. -Aici este Yedo. -Oh. Clanul Toda e prea puternic şi prea important. -Ai fost foarte rece ultima dată. -Cînd el pleacă Ia Osaka. O să. Ea se cutremură în braţele lui. Totul o să fie în regula. mie. 330 .. la adăpostul umărului său. Mariko. Acum erau singuri. s-a terminat şi cu tine.îi arătă toate cît de iute putu. Scutură din cap. dar nu există scăpare. Ferestrele de la pupă dădeau către ţărm. -N-am nimic să-ţi spun. -Asta îmi spun şi eu.Da. Cumpăni încă odată logica planului său şi o găsi fără cusur. -A fost din pricina lui Bunlaro-satt. Doar dacă Toranaga o îngăduie. dacă o să-mi îngăduie să iau Corabia Neagră de anul ăsta.. închise uşa. spuse ea simplu. -Ştiu că pot să-i forţez pe popi să-i aducă pe Kiyama şi pe Onoshi de partea lui. înecreînd sâ-şi înlăture groaza-că Gyoko sau altcineva i-ar putea pîrî. dragostea mea. -Atunci trebuie să vii cu mine. Orice s-ar întîmpla. n-am să fiu lăsată în viaţă. spuse ca bucuroasă pentru Biserică.fartă-mă. Este atît de dezonorant şi fără rost. Am atît de multe să-ţi spun. dar trebuie s-o spun.. aşa-i? -Da. O să scăpăm. Asta şi hotărîrea lui Toranaga de a se preda.. Se cuibări mai aproape. şi ştiu că pot să fac ăsta! . doar că te iubesc din toată inima. El o strînsc puternic. Şi să te întreb. -Mă tem atît pentru tine! -Nu-ti fie teamă. dragostea mea. dar astăzi este cu neputinţă să acceptka/mu şi voia Domnului. apoi o conduse sub punte. neh? De ce-ar îngădui-o? Iute. privind-o îndelung. nu-i aşa? --Da. isprăvi el înfierbîntat. spuse el.

331 . -Ascultă. pentru că trebuie să aibă bani. eu pot să-i strîng cu uşa pe popi. O să m-ajuţi? -Da. Da. Pot să-i ţin în frîu în folosul lui şi-al meu.Ce-o vrea? murmură acru Blackthorne. îi explicase deja importanţa strategică a controlului lui Zataki asupra drumului de nord. Priviră din nou. Şi nu-s cu toţii răi. că Harima e împotriva noastră. spuse ea cu o voce pierdută.Ajută-mă să-l conving să-mi dea şansa şi convinge-l să-şi în tîrzie plecarea la Osaka. se îndreptară către fereastră. Samuraii trăgeau la o parte una dintre bariere. deşi e fanatic. -Cum? . spuse ea. nu văd de ce Toranaga-. -Dar Zataki se împotriveşte lui Toranaga-sama. De pe chei se făcu auzit tropotul unor cai şi al unor voci ridicate. Toranaga e mai important.ra/?2a n-ar porunci un atac . Biserica nu e rea. Toţi ochii erau îndreptaţi către vest. care descăleca şi scoase din mînecă un sul. Alvito privi în sus către corabie. Sau să m-ajuţi să vorbesc cu el. . Anjin-san. dacă le iau Corabia Neagră şi-o ameninţ pe cea de anul viitor. Părintele Alvito dădu pinteni calului şi înainta în locul rămas liber.dacă va porni la război şi nu se va preda. nu pot trăda Biserica. O să mă ajuţi să-l ajut? Ea îşi aţinti privirile în ochii lui. dar ei sînt duşmanii mei.pe fereastră. de asemenea. dacă crezi că aşa e mai bine. Capul unei coloane de samurai. dîndu-l samuraiului mai mare în grad. că eu cred că iezuiţii se vor pleca voinţei seniorului Toranaga. -Dacă seniorul Kiyama sau seniorul Onoshi. Nu sînt împotriva Bisericii. Alvito nu e. te rog să mă ierţi. lartă-mă. Jur în faţa lui Dumnezeu. sau amîndoi. Bărbatul îl citi. e oficial. dar.Acum. Se auzi sunetul unei trîmbiţe. -Ascultă Manko-san. -Tot ce-ţi cer e să vorbeşti cu Toranaga. Tulburaţi. II priviră pe preot. Portugalia şi Spania trebuie să aibă bani. deşi sînt preoţii tăi. am să te-ajut. n-ar apleca asta balanţa de partea lui? -Ba da. Cu Zataki şi cu ceva timp. popii sînt. -Orice-o fi. i se alătură.

ca să împrăştii mai mult venin? -Nu. -Fie ca blestemul Domnului să coboare peste ea şi'peste toţi cei care sînt în ea. -//. Mariko-san. -Ah. înconjurînd o adunătură pestriţă şi dezlînată de samurai. cu însemnele lui Toranaga fluturînd şi samuraii în uniformă înainte şi în urma ei.Vă rog. Perdelele se dădură într-o parte şi Yabu păşi afară din el. .V l înconjurînd o litieră acoperită. . -Mulţumesc. Găsesc prezenţa ta la fel de naplăcută ca şi tu pe a mea. Preotul fu la fel de rezervat. Yabu răspunse arogant la salut. care trecea acum printre bariere. cu o politeţe rece.Da. Alvito aruncă o privire scurtă către Blackthorne. Alvito fu binevoitor. -Da. Am fost chemat aici să mă întîlnesc cu seniorul Toranaga. Făcu semnul crucii deasupra ei.Prezenţa ta nu-i neplăcută. nomine Patris et Filii et Spirituş Sancti. Faţă de Mariko. Dădu din cap către Alvito. îmi cer iertare. -Mulţumesc. Părintele Alvito se întoarse şi se uită către litiera acoperită. . plecîndu-se adine. Palanchinul se opri.Anjin-san. te rog să mă ierţi. încordat. dacă e folosită împotriva credinţei şi a Portugaliei. -Ei. -Fie ca binecuvîntarea Domnului să coboare asupra ta. pilotule. vă rog veniţi acum. Şi domnia-voastră? 332 . Toţi erau uluiţi. totuşi se înclinară. Vă rog pe amîndoi să aveţi mai multă grijă. pilotule. părinte. -De-asta ai venit aici. Alteţă. cum e corabia? -Sînt sigur că deja ştii. părinte. Alvito îşi plimbă privirea peste Erasmus. spuse ca. Anjin-5Ym. Mă bucur cale văd. spuse el. urcînd pe punte şi coborînd apoi pe chei. mulţumesc. Uşa cabinei se deschise. se apropia din direcţia castelului. e rău să vă certaţi aşa în public. spuse samuraiul. Mariko-5wz. Blackthorne porni înaintea lor. Alvito se înroşi şi Mariko spuse repede: . doar răul pe care-l reprezinţi. ştiu. -Bună ziua. părinte. ce mai faci? -Bine.

? întrebă Mariko. Blackthorne începu fraza învăţată pe de rost. Corabia s-a schimbat.. duhoarea gropii în nări şi mintea lui striga: "Atît de fără rost toate astea. da. . M-a rugat să vin în locul lui. B Zîmbea strîmb cînd se întoarse către Blackthorne. mă simt bine. Yabu-sama. înţeleg. Alteţă. Toată suferinţa şi spaima şi Pieterzoon şi Spillbergcn şi Maetsukker şi închisoarea şi eta şi capcanele şi lotul din vina ta!-" .-Bine. Da.. în genunchi. ţinuta agresivă şi dintr-odată se văzu înapoi la Anjiro. Croocq în cazan. Anjin-.îmi pare rău"Toranaga-JW?ztf bolnav. Chiar şi lumea noastră s-a schimbat. Privi drept în ochii lui Yabu. Blackthorne îşi scutură capul încercînd să şi-l limpezească şi să înlăture ura de pe chipul lui. clătină nepăsător din cap către Mariko. Nu somn. schimbat. Anjin-san. tălmăceşte pentru mine. Tu nu mai eşti barbar ci samurai şi la fel şi corabia ta. -Ce? Oh. -So desu. Yabu-sama. Seniorul Toranaga e bolnav. leraţi-mă. Eu. foarte schimbate. Vă rog să mă iertaţi. neh? -Iertaţi-mă. 333 .lertaţi-mă. îmi pare rău că seniorul Toranaga bolnav.sw. îngrijorată de privirea din ochii lui. te rog.Marikosan. nu înţeleg. Nădăjduiesc nu necazuri.Te simţi bine. -Da. îi răspunse Blackthorne. Ea se supuse! Blackthorne dădu din cap şi spuse încet: -Da. înapoi pe plajă. încercînd să-şi ascundă dezamăgirea. Corabia ta e schimbată de cînd am văzut-o ultima dată. dar Yabu îl întrerupse răguşit: . înţelegi? -Da. se prefăcu că nu-l observă pe Alvito şi cercetă cu privirea corabia. Nu-i nimic. sperînd că îşi putuse ascunde scăparea primejdioasă. . mulţumesc. -Ce s-a întîmplaţ cu el? spuse Yabu. . tu te-ai schimbat. neh? Blackthorne observă zîrnbetul de pe buzele groase. urletele lui Pieterzoon sunîndu-i în urechi. dar cuvintele voastre foarte repede. Capul rău. neh? Da. toate s-au schimbat. Vă rog să mă iertaţi. Yabu ridică din umeri.

Desigur că nu. Nu putem fi învinovăţiţi de vederile politice ale celor care se închină Adevăratei Credinţe. Nici unul nu purta arme. Nu.. ca să tălmăceşti aşa cum tu singur poţi s-o faci. Alvito se înroşi. Tsukku-«w.. Şi eu n-am avut altceva decît necazuri de cînd tu şi corabia ta împuţită aţi ajuns pe ţărmurile mele. Doi samurai merseră la litieră şi se înapoiară cărînd cu greu între ei caseta de bani a navei. necazuri. calea lui Buddha. Grupul de samurai zdrenţăroşi începu să se înşire în faţa corăbiei. Da. neh ? Desigur că n-aî de ce te împotrivi ca. noi sîntem numai preoţi. onoarea şi acum. seniorul Toranaga îţi cere să ai grijă ca răspunsurile lui Anjin-san să fie la fel de bine traduse.." . să faci pentru mine ce ţi-a cerut seniorul Toranaga -Nu.Nu. puştile. Alteţă.Nu.. Mariko-san. Dar Yabu gîndea: "Da. aşa cum ţi-a promis. Trebuia să-l intîlnescpe seniorul Toranaga. Şi nici nu avem controlul asupra acelor daitnyo care. nehl -Vă rog să mă iertaţi. capul mj-e primejduit din cauza unui laş. de ce eşti duşmanul lui Toranaga-santa? -Nu sînt.Da. îl. Kasigi Yabu-sama. -Seniorul Toranaga a vrut să vii aici. Alteţă. -Acei daitnyo creştini sînt.Bine. 334 . Alvito nu răspunse.. Cîţiva aveau mîinile legate. Yabu latră un alt ordin. -Poate că mă veţi ierta. -Deci. necazuri. Toranagasama m-a rugat să-ţi prezint vasalii. Cum el n-a venit. simţind că-l urăşte pe Yabu. Am pierdut Izu. Alteţă. aşa cum îi spusese Toranaga s-o facă. . Anjin-san. Alteţă. Nu eşti altceva decît un nesfirşit şir de necazuri. -Adevărata Credinţă a acestui Pămînt al Zeilor este Shinto. ca să traduci pentru el şi AnjirkMsw. spuse Mariko. necazuri. Alvito înainta şi se înclină. spuse el cu o voce plăcută.întrerupse Yabu cu proastă creştere bine studiată. vorbind direct şi dintr-odată. înainte de a pleca. Ochii lui căzură pe Alvito. Yabu se întoarse dispreţuitor şi strigă un ordin. împreună cu Tao. .. dar se stăpîni.

în sfîrşit. desigur. care continua să traducă aproape în acelaşi timp. Cutia era plină vîrf cu monezi de argint. aşa că îşi întoarse privirile către Yabu. pe corabie. -Da. au murit. M-a rugat să fi-i dau. Pe mare. După care. Ţi se dă dreptul pe viaţă de a ancora în orice port aflat în stăpînirea seniorului Toranaga. fie şi urmaşilor tăi. Nici unul n-a comis o crimă care ar putea fi dovedită. eşti samurai. sau au fost înlăturaţi. Yabu zimbi în felul său răutăcios. -Mulţumesc. dacă doreşti. Citeşti pe pămînturile noastre. aşa cum ţi-a promis. Şi. In privinţa acestor oameni: toţi sîntro/tini. cînd şi cum vreau? întrebă Blackthorne neîncrezător. -Unii s-ar putea să fi fost wako. -Trebuie pusă în camera tezaurului. aceşti două sute de oameni sînt vasalii tăi. Toţi sînt buni războinici. sau să rămîi. Toţi au devenit ro/tini pentru că stăpînii lor legiuiţi au fost ucişi. hatamoto şi te supui legilor samurailor. dar ea îşi feri ochii. -Este aşa cum a fost luată de pe corabie. Toţi au fost de acord să-ţi jure supunere veşnică. Ari]m-san. neh'? Deschide-o. Este proprietatea ta. fără a fi cercetat de autorităţile portului. -Pot să plec. spuse: . Mulţi au luptat pe corăbii împotriva wako. aşa cum a încuviinţat seniorul Toranaga.. în afara ţărmurilor noastre eşti aşa cum erai înainte de a veni aici şi te supui legilor barbare. Yabu le făcu semn celor doi samurai să urce la bord. Mai întîi. fără nici un fel de alte făgăduieli. acum o să începi. pentru că asta îi dădea puterea să-şi cumpere cel mai bun echipaj. Lui Blackthorne nu-i venea să-şi creadă ochilor. BJackthorne privi lung la Mariko.Tsukku-san. -Da. Anjin-san. Ascultă. -Aş putea să plec mîine? -Da. cu arme. spre furia crescîndă a lui Alvito. Poţi să pleci. înţelegi wako? 335 . porunci el samuraiului. seniorul Toranaga mi-a cerut să-ţi înapoiez asta. oficial.Apoi: Seniorul Toranaga spune că eşti liber să pleci. toţi din provinciile din nord.

simţind nemulţumirea creseîndă a daimyo-\i\\x\. Un sljbaş aşezase o măsuţă joasă. îşi semna sulul său şi îl pecetluia cu o picătură de sînge pe care slujbaşul i-l culegea ritual din deget. la porunca seniorului Toranaga. se înclina cu mare ceremonie. -Vino după mine. obosit.-Da. jura supunere. Alteţă. Fiecare le primea cu respect 336 . Slujbaşul începu să strige nume. sau să îi respingi. Mai întîi primea sabia cea lungă. A zis că. -Asta înseamnă. Seniorul Noboru i-a ales cu grijă-Desigur. în cele din urmă.. înţelegi? -Pot să îl resping pe oricare dintre ei? -De ce-ai face asta? întrebă Yabu. Ceva mai departe. Au jurat înaintea seniorului Noboru. Yabu porni cu paşi mari către litieră.. arcuri şi săgeţi. suliţe. în schimbul iertării pentru toate crimele trecute. Alvito chiar în faţa lor şi Mariko. Blackthorne aruncă o privire iute către Mariko. S-au oferit în grup. de bună voie. că n-au comis niciodată vreo crimă împotriva seniorului Toranaga sau a vreunuia dintre samuraii săi. iertaţi-mă. Fiecare îngenunchea. ce se întîmplă cu ei dacă nu-i primesc? -O să li se taie capul. pe care hamalii le descârcau de pe caii de povară. -Pot să plec. Acum litiera servea ca podium. samuraii păzeau o grămadă de săbii scurte şi lungi. în faţa lui Blackthorne.Poţi să-i primeşti pe toţi. răspunse Blackthorne. dar ce are asta de-a face cu celelalte? -Nimic. apoi se ridica şi se grăbea către armurier. Blackthorne se grăbi după Yabu. scuturi. Parcă visez. dar aceia care sîn! legaţi.. -An}m-san! Ascultător. înţeleg. îşi spunea numele şi spiţa. în grup. apoi cea scurtă. iertaţi-mă. pe care se aflau suluri de hîrtie. sau pe fiecare în parte. desigur. -Aceia care sînt legaţi sînt poate bandiţi sau wako. topoare.. Ai auzit! -Da. de partea cealaltă. Yabu îi făcu semn lui Blackthorne să stea alături de el. să te slujească fără teamă. Fiecare om înainta. care i-a ales el însuşi pe toţi aceşti oameni pentru tine..

Unul cîte unul. continuaţi. nu. neh'l -Da. jur că duşmanii tăi sînt şi ai mei şi deplină supunere. Uraga -fratele Josef . -înţeleg. exprimîndu-şi mîndria faţă de calitatea lor şi şi le punea la brîu cu mulţumire sălbatică. -Bun. Apoi i se dădeau celelalte arme şi un scut de luptă. din nou samurai şi nu ronini. erau mai puternici şi se ţineau mai drept şi arătau chiar şi mai sălbatic. îl recunoşti şi tu? -Da.stătuse nebăgat în seamă printre samuraii adunaţi înapropiere. -Acum. înţeleg. Acum a renunţat la zeul străin. Yabu flutură o mînă către Uraga.. Alvito se uita nemişcat la apostat. -Bun. Bărbaîul păşi înainte. preot creştin. Se opri. Cei din urmă fură cei treizeci de ronini legaţi. A fost preot creştin cîndva. mincinos. Alvilo simţi un junghi în inimă. Ai spus chiar aşa. Cîndva. Yabu-sama.Ascultă. Tsukku-. Alteţă. îşi primea armele. şi s-a întors la Adevărata Credinţă Shinto şi. dacă ii vrei. Tsukku-san'? Adevărata Credinţă Shinto? 337 . Yabu strigă: . jurară supunere. -Eşti pregătit să tălmăceşti din nou? Sau nu îe mai ţin băieriic? -Vă rog. amănunţit. Yabu pufni batjocoritor faţă de descumpănirea lui Alvito şi se întoarse către Blackthorne. . An)in-san: Seniorul Toranaga îţi dă acest om.şi Je cerceta cu multă atenţie.Uraga-noh-Tadamasa. căci preotul se oprise şi el. Era neînarmat şi purta un chimo'nou simplu şi o pălărie de bambus." După ce fiecare om jura. acum ronin. recunosc. acesta este Uraga-noh-Tadamasa. -Anjin-. Cînd oamenii îşi luară noile locuri. Blackthorne insistă să taie el însuşi legăturile fiecăruia. ca şi ceilalţi: "Pe cinstea mea de samurai. complet înarmaţi. Acum nu mai e. samurai. care răspunse cu o căutătură plină de ură privirii lui.iW7. Yabu îl privi pe Alvito. II recunoşti? înţelegi "recunoşti"? -Da. Înţelegi? Acum ronin.«7«.. II cunosc. Un preot novice. Da. alteţă. -Ah.

care privea împietrită în depărtare. Să-l ierte Dumnezeu. Răsuflă adînc. dar nu avea încă coadă. Anjin-iw?. vă rog iertaţi-mă. Nu. Şi eu cred la fel.. dar rostind corect şi uşor de înţeles cuvintele portugheze. -Da. Ar\]m-san. -Bun. Poate să vorbească limba barbarilor şi a fost unul dintre cei patru tineri samurai trimişi pe pămînturile voastre. promiţindu-şi să se răzbune pe el cit de curînd. apoi repetă întocmai. . -Nu mai cred asta. Vocea-i era răguşită. Yabu îi privi..■ Preotul nu răspunse.. adăugind: . fără să spună ceva.. care asculta la fel de atentă. Dar părul îmi va creşte şi din pricina asta nu sînt mai puţin samurai. E renegat. Uraga-san e un fost creştin. iertaţi-mă. -Urăşti creştinii. simţind pînă în rărunchi prezenţa lui Mariko. Ce altceva. da. Uraga scutură capul. 338 .tt7/2? spuse Yabu. Uraga? Spţune-i.Deci. Anjin-san. dacă-l primeşti. Deci seniorul Toranaga îţi oferă acest ronin. nehl -Cei mai mulţi dintre catolici sînt duşmanii mei.Mai întîi. translator şi-o să facă tot ce vrei. creştetul era ras ca samuraii. -Aşa-i. -Spune-i lui Anjin-san. Uraga jură. Va trebui să-i dai săbii. mi-e ruşine că părul meu nu este aşa cum ar trebui şi nu am coadă aşa cum ar trebui să aibă un samurai.Aşa a spus el. Uraga îşi scoase pălăria. nehl Yabu îl privea pe Alvito muşcător şi ochii îi zburară iute către Mariko. Creştinii sînt şi duşmanii noştri. spuse Uraga cu accent puternic. răspunse el. urindu-l şi mai mult pe Yabu. continuă Yabu. -Da. nu cred că catolicismul este lacătul. L-a întîlnit chiar şi pe mai-marele tuturor creştinilor.. Tsukku-jw. spuse Blackthorne. dar e dintr-o bună familie de samurai.Uraga-. Mariko lăsă să treacă asta. ca şi tine. Alteţă. -Senhor. este cheia către veşnicie. Dar acum îi urăşte pe toţi. apoi continuă: . Mai întîi. că o să-ţi fie secretar. Acum e pregătit să te slujească. Spania şi Portugalia sînt duşmanii ţării mele. iar creştinismul îţi dă cheia vieţii veşnice.? -Nu. -Senhor Anym-san. Părul lui abia răsărise. Nu-i aşa. aşa se zice. Alteţă.

Vă rog să îmi iertaţi ruşinea. îi spuse lui Yabu ce zisese. Nimeni nu rîse în afară de Yabu. . Yabu ţîşni asupra celui carc-l insultase.Al doilea. iar Yabu fu încercuit. Oamenii se împrăştiară. omul îşi smulse sabia şi se întoarse brusc la atac. Ce con tează asta? Te primesc. Bărbatul atacă. iar roninulo'rupse la fugă. Vă jur supunere deplină şi vă implor să mă primiţi. dar am să învăţ. poruncă! 339 . ascultară de asemenea atenţi. . Acum! Poruncă! Pentru o clipă. ştiind deja că Yabu era mort. Roninul sări înapoi. vă rog să mă iertaţi. făcu un pas într-o parte. apoi îi explică lui Yabu ce spusese. Deîndată prietenii lui îi săriră în ajutorul lui cu săbiile. Prea tîrziu. eu n-am fost niciodată învăţat să le folosesc. sau orice altă armă. aşteptînd netemător următorul atac.. iar gloata se aruncă asupra lui să-l ucidă. Lingă marginea cheiului. . cu sabia ridicată mult deasupra capului. samuraii Iui Toranaga ţîşniră înainte.Nu eşti stăpînul meu! Unde-ţi este buna-cuviinţă? Spune "te rog" sau Iaci tu! în aceeaşi clipă Yabu ţîşni în picioare şi se repezi cu sabia ridicată la cel care-l jignise. . -Duceti-vă acolo! arătă el locul unde oamenii fuseseră aliniaţi mai inain (e. dar risul său fu întrerupt brusc de începutul unei certe între ultimii doi ronini. care se certau pe săbiile rămase.Opriţi! strigă Blackthorne în japoneză. în timp ce el continua: . Eu. credeţi-mă că am să învăţ. Sudoarea i se scurgea pe faţă şi pe spate. nehl Ukeru anatawa desu. Toţi îngheţară sub puterea vocii lui.Sluga ta ga nai.îşi puse la loc pălăria pe cap. Yabu se feri de o lovitură violentă de sabie. cu un strigăt de bătălie sălbatic. Blackthorne spuse înţelegător: . Uraga-san. tăceţi din gură! strigă ei. Amîndoi bărbaţii se răsuciră brusc şi unul se răsti: . iar roninii care erau in apropiere şi putuseră să audă.. izbi la rindul lui şi greşi. toţi bărbaţii de pe chei rămaseră neclintiţi. Uraga se înclină.Duceti-vă acolo! Acum. dar nu pot folosi săbii. Prietenii lui şovăiră. Apoi începură să se mişte..Voi doi. \Jraga-san. Vraja se destramă.

strigă Blackthorne.Ydhu-san.Ah.Fără tragere de inimă. Nici un samurai n-ar putea accepta o astfel de insultă. ocolind lot timpul. Yabu se întoarse către Blackthorne şi strigă: 340 .eu nu ucid oameni neînarmaţi. care se feri din nou. Cred greşeală. Blackthorne simţi toţi ochii lor aţintiţi asupra lui şi încercă cu disperare să se hotărască ce avea de făcut. Roninul se trase înapoi. Cînd Yabu îl atacă el i se feri din cale şi se retrase netemălor. Sabia jos! Eu poruncesc! Omul îşi păstră privirea furioasă pe Yabu.Yabu spune: Tu! Dă-i sabia ta! Roninul şovăi şi se uită la Blackthorne.«/n. eşti eta. nu eşti samurai. Iezuitul se opri cînd Yabu lăsă să-i scape un muget de furie şi arătă către unul dintre bărbaţi strigînd ceva. Yabu şi celălalt orn îşi dădeau încet ocol. Văzu cum Yabu sare asupra bărbatului. iar către stingă un samurai al lui Toranaga ridica arcul. An]m-san.. tatăl tau a fost eta şi. sărind dintr-o parte în cealaltă.. Spune: Eu sînt samurai . Se prefăcu că păşeşte la stingă.. Alvito spuse: . Yabu se retrase şi omul se strecură pe lingă el. Anjin-wi. aşteptînd o poruncă. Anjin-. apoi la dreapta. spune. . bătîndu-şi joc de el. dar supuşi. . nehl Mama ta a fost eta. eşti un ţăran împuţit . .îşi bate joc de Yabu. dar auzi porunca şi-şi umezi buzele. revărsînd o înşiruire de injurii răguşite. Alvito se amuza rece.Yabu-san a spus că nu e nici o greşeală. deci asta e. Acest cabron trebuie să moară. Nu se auzea decît zgomotul răsuflărilor celor doi şi al paşilor şi strigătelor lor. Iartă-mă. ca ţine . ferindu-sc tot timpul.Tu! strigă Blackthorne. mai tînăr dccît Yabu. Opreşte-tc. . fără teamă. Dar Yabu lăsă să-i scape o revărsare de cuvinte japoneze şi o porni în fugă după ronin. în faţa lui. nehl Poate. Nu am atacat eu.Mă supun..ţu nu eşti samurai. . alergă către Blackthorne şi-şi puse sabia jos. restul bărbaţilor se dădură la 0 parte din calea lor şi îşi puseră săbiile în teacă. apoi se răsuci şi fugi din nou de jur împrejurul locului liber.

. Apoi un tunet de aplauze îl înconjură pe daimyo. Se înapoie liniştit lîngă Blackthorne şi se înclină. Te rog. Altfel o strici. dar omul reuşi să se strecoare din nou şi alergă către Blackthorne. Mîinile bărbatului.Dă-i sabia! Blackthorne ridică sabia. ţinîndu-l de nodul din creştet. se prefăcu că se duce spre stingă..Te rog. Omul se înclină către Blackthorne şi-şi luă sabia. apoi Yabu îi reteză capul. Se opri şi îşi ridică ochii spre el. Urmă un alt schimb furios de lovituri şi săbiile zăngăniră. Apoi se întoarse către Yabu şi. Pentru o clipă. te rog! Acesta se uită la Yabu. dorindu-şi să-l vadă mort. Iţi mulţumesc că i-ai dat sabia. ca un taur furios. -Dă-i sabia! Un murmur de mînie trecu printre oamenii lui Blatklhorne. . • se aruncă la atac. privindu-şi cioturile. apoi către dreapta şi de fiecare dată Yabu izbi spre ci cu furie sălbatică.Linişte! Privi către vasalul shuronin. 341 . scuipă atent chipul şi-l aruncă deoparte. nu luptă. Apoi Yabu se împiedică şi roninul atacă. Acesta mai izbi încă o dată în trupul care se zbătea. Vino aici. Aşteptă şi privi. aşteptîndu-se la b lovitură uşoară. cei doi oameni îşi dădeau ocol în tăcere.Iţi cer iertare pentru strigăte. îi cercetă tăişul. An]m-san. De data asta Yabu nu-l urmări. Era încă desăvîrşit. Dar Yabu păşi iute într-o parte şi izbi. ridică din praf capul. El ridică mina. urlînd. încă ţinînd sabia. Pot să îţi sugerez. Alvito tălmăci. pregătindu-se de atac. . Iţi mulţumesc pentru că mi-ai îngăduit să-mi însîngerez onorabil sabia. fură retezate de la încheieturi. Rog nu luptă. îşi desfăcu brîul de mătase ca să cureţe sîngele. sau trupului duşmanului. spuse cu voce politicoasă. .Niciodată să nu atingi lama cu degetele. Ochii îi coborîră către moştenirea pe care i-o dăduse Toranaga. Acum. cu cinstea spălată. Se lăsă tăcere. O lamă trebuie să simtă numai atingerea mătăsii. Grijuliu. roninul rămase aşa. spuse. După care. cu un urlet prelung de bătălie. Săbiile se izbiră o dată şi încă o dată. -Yabu-san. Anjm-san. iartă-mi proastele purtări.

wm&m .

plăcut. aşa cum îi plăcea lui să-l bea. Servitorii îi luară îmbrăcămintea leoarcă de sudoare şi-i dădură un chimonou proaspăt şi îi puseră în picioare tabi curate. . soţia lui. Mă simt grozav acum. Am însîngerat sabia lui Toranaga şi am făcut-o. pielea palidă. Tc-ar fi încălzit să vezi cum asuda barbarul. Izu o să fie în siguranţă şi al meu. -Mulţumesc.politicos. Cu zece dintre corăbiile sale şi zece ca el. Nu l-am văzut niciodată aşa furios. -Mă bucur că s-a întîmplat aşa.Spune-le! Yabu se întoarse tîrziu acasă în acea zi. a mea. Era atît de furios. . . bucurîndu-se de dulceaţa şi de asprimea lui pe gîtlejul uscat. să îngădui vasalilor tăi să-şi încerce săbiile? Ar fi de bun augur pentru ei.Mulţumesc. Mîinile lui mîngiiară teaca săbiei. cu părul înspicat cu cenuşiu. Nu înţeleg de 342 . Yabu-«7/î? Yuriko era o femeia înaltă. Ea îl atinse drăgăstoasă.Sake. îl aştepta în răcoarea verandei cu cha şisakâ clocotit. Canibali! Sînt toţi canibali. aş putea controla mările de aici la Kyushu. Yuriko-san. Blackthorne se întoarse către Uraga. Ar fi trebuit să-! vezi pe preot atunci. din nou. -A mers bine. Yabu bău recunoscător vinul. . Dar abia am avut timp să asud. foarte mult. Yuriko. Păcat că nu c vreo cale să îi zdrobim pe toţi înainte de a părăsi această lume.Dar nu ţi-ar fi plăcut lupta. să-l zdrobesc pe Jikkyu şi să păstrez Izu! Ne trebuie doar puţin timp şi fiecare daitnyo o să se bată cu duşmanul lui. A fost un copil. Yabu rîse. Onoshi şi Harima. Yabu isprăvi eaşca şi ea o umplu din nou. îneît aproape se îneca de mînic. -Cît de obraznic acel ronin! .Asta mi-a ajuţaţ. -Crezi că Anym-san ar putea? -O să încerce. -Da. am auzit. doamnă. cu adevărat. Chimonoul ei de culoare închisă era de proastă calitate. A căzut în prima capcană.-Numai cu el aş putea să le fac mult rău lui Kiyama. dar îi scotea în evidenţă. soţul meu.

. îneît nimeni nu poate să bănuiască ce-o să facă în clipa următoare. amintindu-şi. Ea făcu semn slujnicii să plece. -Cum a primit Anjin-jtf« eliberarea lui şi a vasalilor. apoi cred că am un dar pentru tine. -Ba cred că ai ales cum trebuie. Odată le avea. sau Buntaro. Ţi-a salvat viaţa? -O. Ar fi trebuit să trec de partea lui Ishido.. cît de mult îmbătrînise. Asta-i altă risipă prostească! îşi strînse pumnul şi izbi cu el în tatami.ce Toranaga se pregăteşte să-l lase pe Anjin-san să plece. Dar nu are destulă snagă pentru asta. Acuma nu le mai are. bărbate. Toranaga? Yabu se aplecă înainte şi şopti: -Cred că vrea să devin comandant suprem. N-avea nici un motiv s-o facă. Nu mă îndoiesc de asta. Slujnica tresări dar nu spuse nimic. . -Era tot atît de fericit ca un bătrîn care a visat că a împărţit perna de patru ori. . -Ce? -Mai întîi fă o baie. apoi mi-a vorbit despre Hiro-matsu. Dar s-a întîmplat un lucru pe care nu-l înţeleg. Am fost uluit cum arăta. Ciudat. nehi • -Da. să pregătească din nou "Cer de Purpură"? ' Acesta-i întotdeauna pregătit. oare. Pentru asta îţi trebuie iscusinţă şi putere de conducere. Multe lucruri ciudate se întîmplă. Dar An\m-san i-a oprit şi mi-a salvat astfel viaţa. de fapt. neh ? Toranaga se răzgîndeşte atît de des. şi m-a întrebat ce credeam. da. El. Iar(ă-mă. Acum este o umbră a acelui Minovvara care a fost. de parcă m-aş fi încrezut în el. Un zîmbet trecu peste chipul ei. Atît de copilăresc să pretinzi altceva. sau seniorul Noboru? . Yabu Sf încruntă. nehl Chiar cu puţin înainte văzusem ură pe chipul lui. Mai întîi mi-a cerut să mă duc în locul lui pe ţărm şi mi-a spus cum vroia să fie totul spus şi făcut. am făcut o greşeală.Ar putea. întrebă ea. eram un om mort. da.Cine ştie. Oh. despre Regimentul de Muschete. -Ce dar? 343 . de fapt.De ce ar face asta? E pe moarte Pumn de Fier? Şi ce-i cu seniorul Sudară. doamnă? Nu se mai bucură nici unul de favorurile lui. apoi ii întrebă cu voce scăzută: -Ce vrea. Yuriko nu făcu nici cea mai mică mişcare. Cînd aceşti wako m-au încon jurat prima dată.

-Ce ştiri? . neh? Kasigi Mizuno. Ultimele raze ale apusului înroşeau cerul. Săbiile păreau să nu i se potrivească şi abia se putea descurca cu ele. -Să desfac acum aşternuturile. sau cuvinte înţelepte. Nici cu arcul şi săgeata nu se descurca mai bine. cu ochi bulbucaţi. împrospătat şi renăscut. Şi mănîncă. dar baia îl imbia şi. ca o seceră subţire. Aşa că lăsă pe soţia sa şi se cufundă mai departe în bucuria sa. către creştet. Ah. -Mai tîrziu. Alteţă? Yabu scutură din cap. pe care n-o mai simţise de multe zile.Asta-i o bucurie dată atîtor de puţini şi atît de rar! îndeajuns de rară ca să fie apreciaată şi gustată picătură cu picătură. vine Ia noi după cină. era un bărbat mărunt. prin braţ. Parte din ea se datora respectului pe care i-l arătase Toranaga în acea dimineaţă. îngădui mîinilor să-i îngrijească trupul şi apoi. de la un nărod pot fi la fel de folositoare ca de la un sfetnic. Bărbat la bărbat . Alteţă. Dar. Mai întîi. spune-i soţiei mele că vreau s-o văd. merse către o cameră ce se deschidea pe verandă. dar vechi.Fratele tău te aşteaptă. apoi cu mine. fiindcă ştirile despre asta se răspîndiseră iute prin tot 344 . . Numai noi doi. partea respectului pe care i-l arătaseră generalii în ultimele zile. -So desu ka? . să ucizi atît de curat. delicată. Mizuno. cel mai tînăr frate al lui Yabu. se simţea cuprins de o lene plăcută. şi tatăl lui Omi.Mai întîi fă baie. frunte înaltă şi păr rar. Te rog să ai răbdare. Puţină supă şi peşte şi legume murate. masa de seară. ne/i? Cîteodată chiar mai mult. Ar trebui să-l primeşti singur.în faţa bărbaţilor.-Fratele tău. Yabu-chan. Vorbeşte întîi cu el. -Ăsta-i dar? pufni Yabu. Mizuno se înclină şi-l felicită pentru îndemînarea arătată în acea dupăamiază. Ce să fac cu nerodul ăla? -Anume ştiri. Una dintre slujnicele sale îi servi. se datora omorului din acea zi. în cea mai mare parte. Luna abia răsărise. Mîncă puţin şi în tăcere. O să ai nevoie de un cap limpede în noaptea asta. Fata zîmbi îmbietor. Yuriko sosi. valului de bucurie care îl străbătuse pornind din lama săbiei. purtînd un chimonou îngrijit. Yabu ar fi stăruit. într-adevăr.

aj răbdare ahPtz 345 .' C " "'"""" « «'ic ce a i i SP S Pumn ° g.

bine. -N-avem atîţia bani! Cu neputinţă! De unde să scot cinci sute? Sînt atît de îndatorat. că nu pot nici măcar să scot o sută! -Te rog să mă ierţi. Yabu rămase cu gura căscată.ro/!. de la care s-a cerut îngăduinţă . I s-au dat două sute în avans şi întreg preţul e de cinci sute. . Yunkosan. -Cum? -Se pare că lui Omi-san i s-a poruncit să facă asta în numele tău. Nu toate monezile barbarului au rămas în cufăr. eh? în sfirşit! îşi bătu călduros fratele pe umăr şi omul cel mărunţel aproape leşină de plăcere. Acum. cu toate acele monede de argint. Am să-ţi trimit cîteva bucăţi de mătase din tezaur. despre restul raportului. l-ar îndepărta pe Ikawa Jikkyu o dată pentru totdeauna. Aş fi foarte curios să ştiu ce credeţi că pol însemna? 346 . Mizunosan. -Te-ai descurcat foarte bine. Banii au fost aduşi aici.înainte de a risca să vă nemulţumim.-Spune-mi. -Alteţă. sau chiar cinci sute în mîinile bucătarului potrivit. doamnei Yuriko. Alteţă. -Cine a poruncit-o? -Eu. -Trebuie să mîncăm împreună. Alteţă. Alteţă. ai spus că o mie. O mie de monezi s-au pierdut înainte de a fi numărate oficial. -Se pare că Mura. are un văr care are un văr al cărui frate este acum cel mai bun bucătar din Suruga. în taină. soţia ta? -Bine. După ce am cerut îngăduinţă.Deci. starostele din Anjiro. Am auzit că astăzi a fost primit în casa lui Jikkyu. începu omul mărunt. Yabu se înclină către amîndoi. îţi aminteşti. dar banii sînt deja puşi deoparte. -îţi mulţumesc. Cel pe care l-aţi propus cînd a ajuns pentru prima oară barbarul aici.şi am primit-o . îmi pare rău. Bine. Cum se simte doamna. Jikkyu. frate. Care-s părerile tale? -Niciunde. foarte bine. Iertaţimă. Yabu se gîndi la asta multă vreme. Mizuno-. Ochii lui Mizuno păreau să semene şi mai mult cu cei ai unei broaşte. M-a rugat să-ţi trimit £ele mai bune urări. de luni de zile am încercat să-ţi punem planul în aplicare. Şi-ţi mulţumesc.

Dovadă a celor ce am spus ar putea fi următoarele: Buntaro-. îl lăsă să plece. felicitîndu-l din nou şi. Numai că... Yabu pălăvrăgi cu el. nu ştii ce norocos eşti că îl ai pe Omi vasal şi că nerodul ăla de frate al tău a furat o mie de monezi. el spuse: . întîi. neh? Mizuno se gudură bucuros. dar vreau să-ţi dau o nouă idee: Toranaga ne ia pe toţi de proşti şi n-are de gind. Ce ar putea să îl atragă pe Zataki? Kwanto. stăruitoare. şi schimbă vorba. -Te rog iartă-mă.. Poate să-şi îngăduie să o dea atunci.Ce înseamnă restul? Faţa ei oglindea înfierbîntarea ce o cuprinsese.mehl Ea aşteptă. Toranaga îi dă înapoi lui Anjm-san corabia. să plece la Osaka şi să se predea. ca şi nouă. -Toţi? -Da. nu sînt bani.unul nou. fiul tău este credincios şi un vasal de nădejde. cu toate tunurile şi pulberea de puşcă. apoi continuă. Da.întîi şi-ntîi. doamna Genjiko cu fiicele şi fiul lor se vor duce peste zece zile la Takato să-şi viziteze preaiubita bunică. cît de curînd fu politicos. a făcut deja un sfert din drumul către capitală. şi nici n-a avut vreodată. un om de încredere. Cînd fură din nou singuri. cu împuternicire nouă. Alteţă. Răbdător. . al doilea şi ultimul lucru e că Omi-san. Alteţă. Yuriko trimise după cha. Şi nesfîrşite necazuri pentru 347 . merită asta. Aşa că propunerea este Kwanto. în schimbul supunerii.swî. Dacă aş controla viitorul l-aş înălţa în rang. odată ce Toranaga este din nou Preşedintele Consiliului Regenţilor . Dacă îl convinge pe Zataki să-l trădeze pe Ishido. gunoaie wako.-' . două sute de fanatici şi banii ăia.. cu siguranţă îndeajuns să-şi cumpere alţi mercenari barbari. -De ce? -Ca să poată ataca şi lua Corabia Neagră a barbarilor. După asta. este trimis în taină ia Zataki.. din Nagasaki. O.Cum ar putea fi întărită înţelegerea cu fratele său? -Ostatici! Am auzit în dupăamiaza asta că seniorul Sudară. Yabu se opri cînd întîlni privirea soţiei sale. De ce? E limpede că duce o nouă propunere. numai asta. -Prostii! -Lasă-mă să-ţi arăt lucrurile aşa cum sînt. fără Corabie Neagră.

. -Da. cei mai mulţi daimyo din Kyushu? Să zicem că Anym-san dă foc la cîţeva dintre celelalte porturi ale lor. neh? Toţi s-au lăsat prostiţi ca noi.. Şi el era puternic. dar nu reuşi. o zi aici. neh? Yabu încercă să-şi pună ordine în gînduri. -Dar Ishido are încă toată Japonia împotriva noastră. O. Dacă o facem noi. -Da. Şi trebuie să mai fie şi alte alianţe tainice. pînă în seara aceasta. Dar o să stea pitit înăuntru. mai puţin Zaţaki. Tu trebuie să te grăbeşti. -Cum? 348 . Lasă-l pe el să aştepte. e atît de deştept. -Atunci sîntem în siguranţă? -Nu. -în acelaşi timp Toranaga porneşte "Cer de Purpură". Onoshi şi pe toţi trădătorii de daimyo creştini. Cineva o să-l trădeze. are o forţă copleşitoare care poate mătura toată împotrivirea? A cîştigat aproape o lună 1 de cînd Zataki i-a adus invitaţia la Yokose. dar nu sîntem pierduţi. Toţi am uitat că Toranaga e un mare actor Noii. din nou. Şi să zicem că Anjin-w. nehl N-are nimic de a face cu noi. o zi dincolo şi în curînd a trecut o lună şi. Toranaga şi cu tine puteţi ţine trecătorile cît vreţi. O. Dar toţi au fost păcăliţi. -Da. care poate sa îşi poarte chipul ca pe o mască dacă e nevoie. -Ishido are castelul Osaka şi pe Moştenitor şi bogăţia Iui Taiko. Dar de data asta vor fi barbari împotriva barbarilor. în acelaşi timp. încuviinţă fericită Yuriko. Cred că n-o să fie nici un fel de predare. Yabu îşi simţea pulsul bubuind în urechi. -Toranaga n-ar îndrăzni niciodată să facă asta! Taiko a încercat şi n-a reuşit. explodă Yabu.preoţii creştini care îi controlează pe Kiyama. le risipeşte corăbiile şi. Nu explică asta purtarea lui Toranaga? Nu se potriveşte toată sforăraia asta ca o mănuşă? Nu facerceea ce a făcut întotdeauna. Barbarii or să se-nfurie şi or să plece -Da. da. Ea şovăi. Omi mi-a deschis ochii. trăgînd de timp ca întotdeauna.nu ne sînt vrăjmaşi Harima şi Kiyama şi Onoshi şi. -Ce-ar trebui să fac? -Exact pe dos ce face Toranaga. aşteptînd ca întotdeauna. din pricina lor. atacă Nagâsaki şi îi dă foc .

să-l ajuţi săşi ia echipajul cel nou la Nagasaki. spuse hotărît.. este ăsta: Toranaga a uitat ceea ce tu ai băgat de seamă în dupăamiaza asta. -Cum? 349 .sw. cu tine la conducerea Regimentului de Muschete. Onoshi şi Harima şi preoţii împuţiţi n-or să fie îndeajuns de stînjeniţi ca să-şi retragă. Şi anul viitor Toranaga o să fie regent.-Primul lucru. acum sprijinit ca prin minune de Zataki şi fanaticii lui. -Nu pot să mă duc la Toranaga şi să-i spun că i-am ghicit înşelătoria. Dar o să-l implori să-ţi îngăduie să te duci cu Anjin-. sau oamnenii lor. Anjinsan are nevoie de tine să-l aperi şi să-l îndrumi. măcar pentru un timp. -De ce? -Pentru că Anjin-san ameninţă viitorul creştinilor. eşti atît de deşteaptă. Yabu cobori din nori. Şi tu ai să fi comandant suprem. căci trebuie să pleci deîndată. Y\xnV. Preşedinte al Regenţilor. Trebuie să fie aşa. Tu eşti conducătorul. or să-l ucidă în cîteva ceasuri. o să-mi porun cească să-mi fac seppuku. n-or să oprească ăştia negoţul şi or să ridice pînzele şi să plece? -Ba da. Apoi. între timp Toranaga. pentru că aceşti preoţi. el e pierdut. Trebuie să ne gîndim la un motiv potrivit. Trebuie să te întilneşti cu el în noaptea asta. însă asta o să fie anul viitor. de înţeleaptă! -înţelepciunea şi norocul nu fac doi bani fără mijloacele de-a pune planul în aplicare. Alteţă.Mult înainte de asta o să ai Kwanto. ai dreptate. războinicul. Furia adîncă a lui Tsukkusan. sau Kiyama. ajutorul dat lui Ishido. -Da. Fără tine şi oamnii tăi. deîndată. Fără el şi corabia şi tunurile lui şi mai mulţi barbari. nehl Aşa că trebuie să-l iei sub aripa ta pe Anjin-san.Nu. O. Odată ce va avea puterea. Tu singur poţi face asta. va năvăli prin pasul Shinano în cîmpiile Kyoto. Alteţă. Da. . Nagasaki n-o să fie cuprins de flăcări şi asta trebuie să se întîmple.o-chan. . e cu putinţă. generalul pe care Toranaga trebuie să-l aibă. -Dar dacă An'im-san atacă Nagasaki şi Corabia Neagră. nehl -Nu. El clipi.

pentru că o să ia Osaka pentru el. Asta e singura explicaţie posibilă pentru purtarea lui de necrezut . ci cu înţelepciune. fără îndoială. ai să cîştigi Kwanto şi asta trebuie să fie singurul ţău ţel. Aşa că. deci a făcut pe vulpea toată vremea. O s-o ia şi o să o ameninţe pe cea de anul viitor şi. Ai să meriţi Kwanto. deci. Gloanţele rătăcite sînt numeroase. în curînd. ca bătrînul Pumn de Fier. nu-i ameninţi puterea. deşi nu pornind de la aceleaşi fapte. cu luni în urmă? Nu a rămas Odawara cu o garnizoană prea mică? Nu este Toranaga izolat? Incîntat. Toranaga trebuie că se preface. împotriva Corăbiei Negre. nehl -Da.. Chiar acum. chibzui ea. Trebuie să conduci Regimentul de Muschete. atîta vreme cit conduci Regimentul. Dacă Zataki n-o să fie ucis. deci. Ishido ar trebui acum să izbească în porţile de la Odawara. Ai să devii cel mai devotat vasal.swi. Yabu izbi cu pumnul în podea. Zataki e un om sălbatic. Nu uita.să-i dea lui Anjin-jw! corabia. banii. Yabu-chan. toate tunurile. Ishido e prostul. -Atunci e război... în sfirşit! Cît de deşteaptă eşti să vezi prin el! Ah. N-a spus asta Orm-san. joacă un joc secret. -Vasal? Dar spuneai că să aştept şi. în timpul bătăliei.-Toranaga n-o să-i dea niciodată Kwanto fratelui său vitreg. Mariko ajunsese şi ea la aceeaşi concluzie uluitoare. foarte mulţumită. ca-n orice bătălie. Toranaga merită să fie urmat: E Minowara. Dar tu nu eşti din familia lui Toranaga şi. Poate un glonţ. O să ţi—1 dea cînd ishido va fi trădat. neh ? -Da. -Amifiteşte-ţi. spuse îneînţaţ de ea. şi libertatea în faţa lui Tsukku-. poţi alege oricînd. Are nevoie de generali războinici. sau o săgeată. plin de mîndrie.. fie că plouă sau nu. Alteţă. nehl Va fi foarte uşor pentru Toranaga să-l facă pe Zataki să ceară un loc în fruntea bătăliei. Pot să văd asta acum. Anjin-san o să pornească. -De ce n-aş primi şi eu un glonţ rătăcit? -S-ar putea. spuse ea. -Acum te sfătuiesc să-l sprijini cu toată puterea ta. o să lovească groaznic în Sfinta 350 . soldaţii fac greşeli. Acum. poate că un glonţ rătăcit. Alteţă. Zalaki este o ameninţare veşnică. Nu să-i urmezi poruncile orbeşte. Ishido e un ţăran.

cel mult două. după cea de-a Noua lună a acestui cel de-al Cincilea An al Keicho. „ Mariko se gîndi la dupăamiaza aceea.îl de fericită sint pentru tine.«7/i. Da. Dar ce cîştigă Toranaga în două luni? Nu ştiu.Biserică şi o să-i forţeze pe sfinţii părinţi să îi convingă pe Kiyama şi Onoshi să-J trădeze pe Ishido. jucîndu-se cu ea. C. să trăiască şi să aibă moştenitori şi că acum. Am uitat să-ţi spun. neh'l -Stăpînă? -Da. Sfintă Fecioară din ceruri.swz e aici. atunci desigur că el nu se poate duce la Osaka să seînchine în faţa lui ishido. dragostea mea. Oh. ne/i? Trebuie că. spiţa tatălui meu n-o să se şteargă de pe faţa pămîntului. Ştiu doar că acum fiul meu are o şansă să moştenească cei zece mii de kokn. Dar ce-i de făcut pînă atunci. atotputernicul maestru al urzelilor. îşi aminti braţele înconjurînd-o alît de ocrotitoare şi calde şi puternice. nu mai mult. De ce? Ca să cîştige timp.Gyoko-. Ah! Astăzi. -Pot sa te văd la noapte. Oare cît o să mai dureze pînă cînd Ishido o să-şi piardă răbdarea. cercetînd-o pe toate feţele. Hiro-matsu l-a convins pe Toranaga să amine plecarea. Are o întîlnire. Se desfată cu noua sa descoperire. după aceea adu-l aici .. Dar de ce? Dacă asta-i adevărat. doar că Toranaga e încă o dată ceea ce a fost întotdeauna. Simţi un nod în gît. da. Chimmoko? • .şi pe ea. o să-şi ridice stindardele de luptă şi o să pornească împotriva noastră? O lună.Ah. Spune-i lui Fujiko-. se gîndi ea descumpănită.. Ca să obţină ce? Ca să aştepte şi să ţeasă o mie de alte vicleşuguri şi nu contează care. Atît de multă prostie şi primejdii. găsind-o fără cusur. se întrebă... bătălia pentru Kwanto va începe. roag-o să trimită după mine după Ora Po'rcului. -Da*spusese ea fără să se poată stăpîni. 351 . Nimic altceva decît ce/aci deja şi ce te-ai hotărît să faci. . spune. poate. întrebase el foarte prudent după ce Yabu şi Tsukku-iwz plecaseră. iar Toranaga se gîndeşte la un astfel de plan cu bătaie lungă. Mai intîi încălzeşte sake. Toranaga n-a avut niciodată de gind să se predea! Totul e o înşelăciune. Deci.

Birfe. înclinîndu-se adînc. ÎVu l-am văzut. -Eşti binevenită. Dupăamiaza aceasta. Cît de bună sînteţi că mă primiţi.O ceramică foarte drăguţă. Seniorul/Toranaga m-a întrebat. Gyoko-san. -Ah. Auzi apropiindu-se paşi. Jur pe capul fiului meu." O.'dar nu e nici un adevăr în ele. . Panoal-slioji lunecă într-o parte. ce ştiu despre domnia-ta şi Anym-san. îmi pare rău. dar am atîtca de făcut -Da.Acum sintein cu toţi ruinaţi .dacă el capătă dovezi. doamnă. şi eu. dar stăpinul nostru nu a sosit în dupăamiaza aceasta. -Cînd am să mă întîlnesc cu Toranaga-sama. Mariko puse jos ceaşca.tm îşi cercetă chipul şi pieptănătura în oglindă şi încercă să se adune. Alteţă. Iartă-mă. Iartă-mă. spuse Gyoko. Aţît de frumoasă. Băură sake. Mariko turnă sake pentru amîndouă.pe faţă. puteţi să ma credeţi ca am fost cît trebuia de tulburată. îi răspunse Gyoko cu aceeaşi voce aspra. Dar mă aştept ca răspunsul lui să fie acelaşi. I-amspus că n-a fost nimic între voi. -Da. am auzit că Yabu-san a venit pe chei în locul lui. Gyoko-san. Alteţă. am auzit zvonuri murdare şi eu. doamnă. -Şi mie îmi pare rău. desigur că aceea sînt eu. apoi Chimmoko fu lăsată să plece. Ani spus: "O. Daca cineva ştie. -Iartă-mă. Puteţi fi sigur că totul e o minciuna murdară. -Da. doamnă. -Iartă-mă. Nu pînă cînd nu-l obligă cineva. deşi nădăjduiesc să o fac inainle de a pleca. Alteţă. da. şi pe fiii săi. vă cred. Chimmoko turnînd fiecăreia. Ceea ce n-ar fi prea greu de făcut.. Discutară politicos. jocul meu dcsăvîrşit şi el a f(V>t convins. Gyoko înghiţi sake-\\\ şi adăugă amar: . doamnă. am să-l mai rog încă o dată. -Atunci ai hotărît că unele limbi nu sint sigure? Gyoko spuse aspru: -Dacă aveam de gînd să dezvălui taine despre domnia-voastră v-aş spune-o pe faţa? Credeţi că aş fi atît de neroadă? ' -Poate că ar fi mai bine să pleci. nu cred că o să încuviinţeze cererea mea.jda. Birfe pizmaşe. neh'l 352 . -Nu am cum să-l oblig. doamnă..

Vă rog să-mi iertaţi neobrăzarea. Da. chiar şi pe dumneavoastră.trei molii dînd roată flăcării vieţii. ca şi An'jin-san.cu metode chinezeşti. -Pot să te întreb de ce ţi-ai luat un asemena risc? -Pentru că. .'daf mintea îi era încă. pe Yoshinaka.Mulţumesc. Sînteţi singura şansă pe care am avut-o vreodată. îşi puse amîndouă palmele pe saltea şi se înlină adine. Aţi auzit de Amida Tong. Pe mine.-o scap uşor. femeile trebuie să se apere una pe altă împotriva bărbaţilor. umilă. Pe Chimmoko . pe care o s-o am în viaţa asta şi nu pot s. acum ştiţi. n-am văzut nimic. Deci. doamnă . asasinii? -Ce-i cu ei? 353 . am să încerc. Tor&năga.cu metode chinezeşti. iertaţi-mă. Intuiţia ei ii spunea să se încreadă în femeie.Să-l pună pe Anjin-san la încercare . spuse cu sinceritate: Foarte bine. Dar trebuie să-mi dai timp. în anumite situaţii. Stăpînindu-se. Iată o îatîmplare. doamnă Toda. doamnă. Vă rog. îşi aranja cutele chimonoului şi-şi isprăvi sake-ul. Pentru că nu mi-aţi făcut nici un rău. Pentru că. în parte. mai degrabă decît moartă şi este foarte plăcut să vă privesc . -Pot să vă dau mai mult decît Ista. şi cred că amîndoi avcţikarma domniilor-voastre.cu metode chinezeşti. Am să vă spun adevărata pricină. Se aşeză înapoi pe călcîie. Mariko oftă adine. pentru a o cîntări mai tîrziu. -Da. Mariko încercă să gindească limpede. aşa cum se aşteptase. să mă ajutaţi. Vă rog. Gyoko rîse încetişor. Am nevoie de ajutorul vostru.Nu te cred. Şi pentru că mi-ar place să vă ştiu în viaţă şi să^mi fiţi prietenă. se hotărî să pună deoparte hotărîrea. Pentru că îmi plăceţi.-Cum? . Dar tot ceea ce am este de partea voastră dacă mă ajutaţi. pe Kiku-san.-saina n-o să încuviinţeze cererea mea. te rog. înceţoşată de noua ei descoperire şi de uşurarea că Gyoko nu o trădase. Vă rog să mă iertaţi. Iată. . de fapt. dar poate că aţi putea să vă gînditi la o cale.

Colţurile ochilor lui Gyoko se umplură de cute şi ea sorbi din sake. -îmi ţin ochii şi urechile deschise. lîngâ An\\n-san. Mariko umplu ceştile.. Asta-i interesant. Groaznic. A rugat-o pe Kiku-. neh? Ari)m-san era duşmanul chiar şi atunci. doamnă. -Se pare că ştii tot ce se intîmplă. De fapt. O să-l vedeţi in curind. Şeful slujitorilor seniorului Kiyama a dat două mii de kokii pentru încercarea aceea. i-am spus şi asta. Acum avem încăperi cuviincioase in castel.wtf? -O. nu după Toranaga-sama. -I-ai spus lui Toranaga-. a fost rugămintea mea de a căpăta înapoi bunăvoinţa domniei sale şi de a scăpa de acel han plin de purici si cu asta a fost de acord.-Vă amintiţi de cel din castelul Osaka. Pot să te întreb ce se mai spune? Ce-aţi mai vorbit? -în parte. nc/i? Gyoko o privea întrebătoare. nu cred că a fost prea surprins. • -Poate. neh? -Dacă a fost aşa. -Cine ştie? Dar n-aş da o cîrpă de-a unui eta pe viaţa lui Ari]'m-scm dacă nu e prevăzător cînd iese din castel. Cealaltă femeie oftă şi continuă: 354 . în Mishima am auzit un zvon că cineva a încercat să-l otrăvească pe seniorul Kiyama. Mariko îşi stăpîni îngrijorarea in privinţa lui Blackţhorne. -Kiyama? De ce? -E creştin. Gyoko-. doamnă? El a venit după Anjin-san. da. neh? -Ce încercare? Gyoko îi spuse amănuntele. -Unde-i acum? -în încăperile sale.Alt Amida aici? Gyoko ridică din umeri.stf. Mariko işi păstră lâţa nemişcată şi doar încuviinţă uşor din cap. într-una din casele de oaspeţi şi pot să'vin şi să plec după pofta inimii. -Cum e cu putinţă? Un daimyo creştin n-ar face niciodată aşa ceva altui daimyo creştin. neh'! Poate că ar fi bine să îJ preveniţi. nu credeţi? -Poate că te-ai înşelat. să ii distreze la noapte şi ăsta c un alt lucru bun.sw. doamnă.sw. doamnă. deşi nimic n-o să-l scoată din melancolia sa. atunci cum o să fie acum? Acum că Anjin-san e samurai şi liber cu corabia lui? .

. Mi-a cerut să ţcpet ceea ce ştiam. Desigur. dar.Altă informaţie înainte de a pleca. Dar Toda Mariko-noh-Buntaro scutură doar din cap şi spuse liniştită: -îmi pare rău că informaţiile tale nu l-au înveselit. -Da. de asemenea. Şi-n fierbinţeala graba de a pleca la Yokoseya cumpărării contractului ei de aceea. Ah. care ar putea să vă inter eseze. o sabie deasupra capului lui Omi dacă ar fi nevoie şi o armă de folosit împotriva lui Onoshi . sau seniorul Toranaga. Asta a fost in ziua în care a sosit curierul în Anjiro. gîndi Mariko./. doamnă? O. ar fi vryt Mariko să spună. îmi pare rău. doamnă.Da. foarte tulburata..-ne/i? Gyoko îşi ridică mîinile. nici o metodă nu e desăvârşită. Parte din vreme am petrecut-o vorbind despre cele trei taine. în aparenţă. dar nu e sigură. şi să întărească prietenia noastră. Păcat. Acum ar trebui să te răsplătească. Sau poate Omi-san. Cîţ de importante trebuie că au fost informaţiile tale pentru stăpînul nostru. -Anjin-san? . trist.-san să fie foarte fertil. ca de obicei. A fost mereu posomorit şi abătut. E cu putinţă ca Aa\va. nici nu-i vreodată garantată şi greşeli se întîmp!ă. căci asta mai lămurea ceva. 355 . după cum ştiţi.cu Harima sau chiar Kiyarna. -Ce? -Kiku-sati a rămas grea. dorind să-şi împartă uşurarea cu Gyoko. ea şi-a luat precauţii după Omi-san.Da. Şi Toranaga are. nehl -Da.. Şi cît de neînchipuit de abil poate fi Toranaga-. .w/7ztf ca să asculte atît de nepăsător. Ce minunat este. către seniorul Toranaga. Ţoii au fosl la timpul potrivit.Zîmbiţi. -Nimic din ce i-am spus nu i-au schimbat proasta dispoziţie. da. Ar trebui tu însăţi să fii făcută daimyo. Gyoko suspină. Ochiba? Deci asta a fost momeala pentru Zataki. ar fi vrut să-i spună lui Gyoko. ceeea ce v-am spus. e de înţeles. foarte trist.'e/z? Ea crede că a uitat dupâ Anj'm-san.

După seniorul Twanaga. -Sînt de acord. De asemenea. am aprins beţişoare aromate şi ne-am rugat pentru un băiat. -Aşa-i. 356 .. multe zile pînă cînd se va putea vedea ceva. doamnă. s-a întîmplat înainte ca el. -începutul ăsta trebuie oprit. Gyoko-sa«? -Bărbaţii simt nevoia să-şi spună tainele. Ea nu mai este proprietatea mea deşi. este atît de uşor. Da. -Ar fi foarte înţeleaptă să scape de acesta şi să fie sigură data viitoare. Gyoko-san. Aş fi recunoscătoare pentru un sfat. doamnă. Poate că se va răzgîndi. Ei au nevoie să-şi împartă tainele cu cineva. Ar fi minunat dacă copilul ar fi al seniorului Toranaga. Cu puţin argint şi-o ureche pregătită. şi un ultim sfat. doamnă. -Poate s-a întîmplat înainte. sau pînă cînd pierderea copilului ar putea să-i primejduiască viaţa. -Cine? Cine crezi că e? -Acesta-i necazul. Desigur că trebuie. pentru un timp. seniorul Harima. doamnă... ni le dezvăluim ca să cîştigăm un avantaj. Nu ştiu. Tot ce a spus e că fiecare dintre aceştia trei are avantaje. Asta ne face diferite de ei. femeile. Niciodată acolo. Vrea un copil. desigur... Mariko cercetă atentă desenele de pe evantai. -Ce? Sînt uluită. Sau trebuie să i se spună seniorului Toranaga. Pînă la urmă acest om va fi devotat unchiului său. doamnă. De asta le sîntem superioare şi de asta o să fie întotdeauna în puterea noastră. -Trebuie să i se spună seniorului Toranaga. Spuneţi-i lui Anjin-. Am crezut că trebuie să ştiţi în caz că. la sugestia mea. încerc să mă îngrijesc de ea. ea a făcut altfel. şi eu le am pe amîndouă. -Cum de afli lucrurile astea. dar noi. Bărbaţii au nevoie să-şi împărtăşească tainele. -Al cui copil? -Nu spune. Dar să zicem că are ochi albaştri. într-asta nu pot să o oblig.:. Kiku-san nu vrea. Nu e nici un risc penlru ea. Sînt multe.sw2 să nu se încreadă prea mult în acest Uraga-noh-Tadamasa şi niciodată în Nagasaki. Din nefericire. De ce este Kiku-5wi atît de neascultătoare şi proastă? -Karrna. în definitiv.

către primul pod. se răsuciră pe călcîie şi se topiră din nou în întuneric. Tadamasa şi şase samurai. Odată trecut primul pod. Grilajul de. ţinîndu-se pe cît puteau departe de lumina numeroaselor torţe din jurul castelului. fericit.CAPITOLUL 51 în întunericul dinaintea zorilor. La capătul celălalt al podului santinelele se întoarseră cu spatele şi îngăduiră oamenilor să treacă fără să-i cerceteze. spuse samuraiul mai în vîrstă. fier coborî în urma lor. ai înţeles? -Da. Yabu. în timp ce se grăbea să urce la bord şi. care era singura trecere peste primul mare şanţ cu apă al castelului. Nici aici nu fură opriţi. aşa cum fusese plănuit. De cîte ori intîlneau patrule sau santinele. -Da. Aceştia înconjurară în tăcere grupul lui Naga. Toţi purtau chimonouri închise şi pălării conice şi-şi ţineau săbiile în mină. Aici îi aştepta o companie de samurai. Naga îi conduse printre bariere. scări care urcau şi coborau şi coridoare puţin folosite. Anjin-. Ar fi bine să te grăbeşti. Ochii lui alergară peste corabie. Naga era în frunte şi-i duse fără şovăială printr-un labirint cu treceri înguste. picrzîndu-se în labirintul de alei ce ducea către mare. samuraii carc-i însoţeau se opriră şi le făcură semn celor zece să înainteze. mulţumesc Yabu-ja«. Chiar înainte de cordonul de santinele ce înconjura cheiul lui Erasmus. ocrotindu-l şi trecură cu toţii în grabă peste pod. -Bine. Alteţă. Uraga-noh-. Acolo erau mai multe făclii şi gărzi ca înainte. Coborîră mai departe în josul pantei uşoare. Naga. Blackthorne. grilajul cu ţepi al unei porţi laterale se ridică fără zgomot şi zece oameni trecură grăbiţi peste îngustul pod mobil lăsat peste şanţul cu apă din interiorul cetăţii. -Totul e gata? întrebă Yabu. I se îngădui să ajungă pe pasarelă fără vorbă. se opri pe 357 . întotdeauna atente. Blackthorne îşi văzu proprii samuFai adunaţi de-o parte într-un careu nu foarte ordonat. luînd acum conducerea. Pe căi ocolite îi scoase la poarta principală din sud.swî. o luară către sud. apoi salutară. verificînd şi reverificînd. -Bine. şi îi făcu semn lui Uraga să treacă într-acolo. Naga ridica un însemn de argint şi grupul era îngăduit să treacă fără vreo întrebare.

Făceva grog. pilotule. O să. ca un ecou. Blackthorne se aplecă peste parapet şi strigă: . . Vinck. că nu erau vasali şi nici eta. treci la cîrmă.Ascultaţi! Cînd se făcu tăcere începu liniştit: -îl ducem pe Erasmus. Vinck fu primul Ia bord. oamenii lui părură mai puţin speriaţi şi începură să se grăbească. dacă găseşti. Privi înapoi către chei. acu' dormeam. O să arunci sonda. Ce se întîmpla? -Care-i necazul. Salamon şi Croock.dar gărzile.Uraga-san.Hei.. apoi porţile iadului s-au deschis... lisuse. o să fim remorcaţi. camarazii fui de punte şi într-o oarecare măsură. dincolo de. cu mare liniştită. la pupă. -Dumnezeule mare. staţi lîngă vinciul din prova. pilotule! gîfii Baccus acoperind vălmăşagul de întrebări. veniţi la bord! Cînd îl zăriră. Cealaltă corabie o să ajungă aici din clipă în clipă. Jan Roper şi Baccus.. Johann. uşa s-a lovit de perete şi maimuţele ne-au luat din urmă. Ce-i cu graba asta? Unde mergem şi de ce? Blackthorne simţi că-l încearcă un val de nemulţumire în faţa întrebărilor. aproape tovarăşi de negoţ. neliniştit. -Ascultă. Samuraii ascultară şi se înclinară către navă şi eliberară echipajul. Apoi barierele se deschiseră din nou şi Baccus van Nekk şi restul echipajului. mînîndu-ne cătrencoace! Blackthorne ridică mina. -N-avem destui oameni. toţi vădit neliniştiţi. du-te la provă. . care era doar locul lui Blackthorne. spuse Jan Roper.. pilotule? i se alătură Vinck şi ceilalţi. spune-le să-mi lase oamenii la bord! Acum! Uraga se supuse îndatoritor. Oamenii erau încă înspăimîntaţi. dar îşi aminti că aveau dreptul să ştie. Toate semnele prevesteau o zi frumoasă. fără vreo rază de lumină. Yabu şi Naga erau adînciţi într-o discuţie. Cerul era încă întunecat. dar nici unul nu veni pe dunetă. pilotule! îl întrerupse Vînck..duneta lui. către un port sigur. Ginsel. Uraga explica vasalilor săi ce se întîmpla. apărură împleticindu-se în1 locul rămas liber. iar Baccus bîjbîia în urma tuturor.îi blestemară şi ei se opriră pe loc. Sonck. Şterge-o! -Aşteaptă o clipă. du-te jos şi verifică proviziile. ci echipajul lui. înconjuraţi de gărzile ironice.. 358 .

Anjin-.. Van Nekk spuse: -Doar cîteva leghe. Totul e-n ordine.lisuse. priveşte acolo. Blackthorne se întoarse către oamenii lui. Uraga începu să urce treptele. S-ar putea să se răzgîndească din nou. -Bun. răspunse Blackthorne.Vă rog să mă iertaţi. nehl Ca o uriaşă omidă marină. Oamenii i se feriră din cale. Ceilalţi se aliniau pe chei ca să se urce şi ei la bordul galerei. E lîngă un sat numit Yokohama. este cel mai bun şi mai sigur loc de ancorare al lor. . Mişcaţi-vă! Oamenii se împrăştiară bucuroşi să se îndepărteze de Yabu. furtuni mari. la cîteva leghe către sud.Seniorul Toranaga a încuviinţat ca eu s-o fac acum. conştient de groaza care cuprinsese echipajul cînd îl recunosciiseră. Uraga şi douăzeci dintre samuraii lui Blackthorne urcară la bord... privi într-o parte către Yabu. Locul ăsta de ancorare nu e sigur. nu senhor. senhor.Treceţi la provă. Yabu-sama. O să vorbesc cu voi după ce-o să pornim la drum. Dincolo de port. care urca tropotind pe punfe cu cele şase gărzi. dacă vă face plăcere. . pilotule? -Da.Acesta e începutul anotimpului furtunilor. ■ 359 . ştergeţi-o! Nimeni nu mişcă. ei bine. . o galeră vîslea tăcută către ei dinspre vest. '. Erasmus o să fie în siguranţă acolo şi poate să facă faţă la orice furtună. cu-atît mai bine. -Şi după aia? Şi. spunînd pe jumătate adevărul. Arătă către mare. Vrei stai aici? -Mai tîrziu Anjin-san. Y'abu se îndreptă către pasarelă. se înecă Vinck. Acum. de ce ne grăbim? . din întuneric. Uraga spuse: -Acestea sînt gărzile voastre personale. Mai iute şi ţineţi-vă gura! Vorbiţi doar olan deza de acasă. E unul la bord care înţelege portugheza.An]in-san. neh? La Yokohama. m-am gîndit. e el! E ticălosul care i-a făcut-o lui Pieterzoon! Yabu ajunse lîngă dunetă zîmbind larg.swz. Ei le numesc taifunuri. -Numele meu e Anjin-saAi. Cu cît mai repede. spuse Bîackthorne.

d .:. ă-şi facă -'a ..»e ia * oa Şf di dfedkra re mo rc i c traglnd . " .1 am J " .

■„.i mull .Anjlro '* amiwcsti ccm Da.„ . "Ură'? Si a «„. 36] Mf.

mai e de asemenea corabia barbarului. înainte de a pleca. Tu condu corabia. Atijin-san. Lasă-J la comandă. Yabu adăugase: 362 . ar trebui să ai pe cineva mai de rang acolo. nehl -Foarte bine. Apoi îi spusese lui Toranaga despre mînia lui Tsukku-san. De acord? -Da. Mă-nvoiesc. Destul ca să-şi trimită oamenii împotriva lui Anjin-. eu conduc lupta. Mulţumesc. Din nou logica lui Yuriko fusese fără greş. Alteţă. dacă seniorul Toranaga dorea ca Anjin-san să trăiască îndeajuns ca să-şi poată face rost de oameni la Nagasaki. pentru moment. -Eşti sigur? . Poate ar trebui să-l pun pe Anjin-san sub protecţia mea. din această alianţă aveau să tragă amîndoi foloase. Dacă crezi că e înţelept. Pe mare Va fi mai bine şi mai iute. spuse Yabu mulţumit. oricît de mult l-ar fi urît barbarul. Mai bine s-o avem la Yokohama deîndată. nehl Fusese îneîntat de uşurinţa cu care Toranaga se lăsase convins. Ishido e un ţăran şi nu înţelege ceremonialul. la Yokohama. dar am crezut că problema e destul de urgentă. aşa cum plănuise cu soţia. Le dăm ceva de făcut. să se asigure că toate pregătirile sînt desăvârşite. Yabu-samo. -Da. nehl Ar dura săptămîni. Alteţă.Oh. . După aceea mă duc direct la Osaka cu galera. Mai devreme în acea seară. Apoi. -Apoi. în definitiv. Ştia că. Regimenlui de Muschete poate să-i slujească de gardă. Alteţă. atunci poate că asta ar trebui făcută îndată. nu-ţi face griji.5wz. de cinci mii. sau n-ar trebui să te duci. da. fâ-o. ca. -Preotul a fost foarte miniat. să pregătească calea pentru ei. Dar ia-l pe Naga-san cu dumneata. îl văzuse pe Toranaga â-i ceruse îngăduinţa să plece de îndată la Osaka. Da.Te rog să mă ierţi. -Foarte bine. Am să supraveghez asta eu însumi cu îngăduinţa ta. fără şovăială. nehl Toate aranjamentele trebuie să fie perfecte. în caz că Toranaga dorea corabia să iasă în larg. în caz de tai-fun. învoială cinstită. spusese Yabu grijuliu.-Dacă ai nevoie de două mii de oameni. Alteţă. ca şi cînd i-ar fi trecut chiar atunci prin minte.

Vreau mai mult decît Kwanto. Doar prezenţa lui Naga nu fusese plănuită. spusese ea foarte fericită. legănîndu-se cu uşurinţă odată cu ruliul şi tangajul navei. Dar. părind a face parte din ea. Omi o să meargă cu el. * Cheiul de la Yedo era acum pustiu. Unul dintre oamenii noştri e acum pe corabie. prima lună din anul următor. cu ţinută mîndră. Vreau să fiu Mare Amiral. Atît de deosebit faţă de cînd era pe uscat.Da. Poate că spune adevărul. cu fratele Michael Jiiigă el. ar fi fost înţelept să-l ia la Yokohama. apoi să continui toate pregătirile la întoarcere. -Dumnezeu o să ne ajute. cu picioarele uşor depărtate. părinte. Ce mai contează. Naga-san ajurat să~devină creştin în. în el poţi să ai încredere. O să sprijinim cu tot venitul provinciei Kwanto planul lui Omi de a-l însoţi pe barbar către casa lui. prietene. Nu ştiu ce-i cu Naga. Cu bună ştiinţă Yabu începu şi el să ia aceeaşi ţinută. Alvito privea către mare. îl privi pe Anjin-. de-a mai cumpăra corăbii şi de ale aduce înapoi. Ultima dintre gărzi dispărea în aleile laterale care duceau către castel.ra«. atît de uriaş şi puternic şi deosebit. înalt. Am să te las pe tine să hotărăşti. să-i iau pe rifeii barbari. spuse Alvito plin de amărăciune. . Părintele Alvito ieşi din umbră. neh ? Mai contează ceva? Yabu fusese bucuros că în cele din urmă putea să treacă la fapte. Şi Naga-san. . îi şoptise nevestei sale chiar înainte de a pleca de acasă. Yuriko-san. -Fie ea afurisită. cu toţi cei care plutesc pe ea! -Cu o singură excepţie. Ai găsit vreun porumbel calator pentru Osaka? 363 . neh? . să continui către Nagasaki. -Dacă o să mai fie anul următor pentru ei. dar între timp sîntem soldaţii Domnului şi trebuie să-l ajutăm noi. încă ceva: vreau să pot comada pe mare.-Cel mai simplu lucru ar fi să-l iau pe Anjin-san cu mine. -Fă tot ce crezi că e potrivit. dar asta nu conta şi într-adevăr. ca şi Căpitanul General. Corabia asta o să ne distrugă şi noi nu putem face nimic. Pot să încep pregătirile la Osaka. imitîndu-l cu grijă. spusese Toranaga. poate că nu. -Da. Părintele Inspector trebuie prevenit deîndată.

-De ce şi-au luat corabia de acolo? Desigur pentru siguraţă. Michael şi pe bună dreptate. -N:e-am rugat şi nc-arn rugat. Poale nu merităm mila Lui. -Nu putem să facem nimic să-l ajutam. Nu uita. dar poate că Dumnezeu ne-a părăsit. -Poate că nu. tunari şi marinari! De ce să-i dea lui Blackthorne libertatea? Ca sa lovească-n noi. Ereticul o să ne rănească adînc. Plăteşte oricit e nevoie. -Argintul lui o să cumpere toţi oamenii de care are nevoie. Eu ştiu că n-o merit. Dumnezeu ne-ar fi arătat o cale. -Poate că dacă ne-am fi rugat mai tare. Nu putea să vadă nimic din cele două corăbii. părinte. Nemulţumirea lui Alvilo se adinei. Dumnezeu să ne ajute! Toranaga ne-a părăsit şi el! -Noi i-am părăsit. -Trebuie să mai aibă cineva vreunul. Am încercat totul cu acei daitnyo. nu-i nevoie să ajungă chiar ci acolo. Şi nemernicul o să cumpere şi mai mulţi piraţi. Michael. părinte. Mă rog ca Blackthorne să najungă vreodată acolo. în spatele unuia dintre marile depozite care de obicei găzduiau mătăsurile şi orezul şi alcătuiau o parte dintre casele de negoţ pe care iezuiţii le stăpîneau in folosui cumpărătorului şi vinzătorului. De ce i-a dat Toranaga ereticului două sute de wako şi toţi banii înapoi? Cu siguranţă ca să-i folosească ca un grup de asalt. Chiar şi catolici. oricîţi bani aş fi dat. Oamenii pot fi cumpăraţi şi aduşi la el.Nu. Mîhnit. Cu luni în urmă Toranaga-sama a poruncit să fie daţi lui toţi. Mcrseră un timp pe lîngă ţărm. dar şi mai sigur ca s-o îndepărteze de noi. vino. Se crăpa de ziuă. Da. el sau trimişii lui. chiar şi portughezi. lovind în Corabia Neagră. Nici măcar pentru Nagasaki. 364 . Poate că n-o să ajungă vreodată la Nagasaki. lîngă docuri. Oamenii se gîndesc prosteşte mai mult la lumea asta decît la cea viitoare. părinte. îşi vînd sufletele mult prea uşor. apoi Alvito se opri şi se' uită din nou către mare. N-o să-şi deschidă ochii. -Poate că Axi]\n~san n-o să găsească tunari.. Alvito porni către misiunea iezuită care se afla la o milă şi mai bine inspre apus. Haide. Sîntem neputincioşi. sau marinari. să mergem acasă acum.

Piciorul lui atinse o piatră şi o rostogoli zgomotos. Alvito privi la bărbatul mai tînăr.noaptea trecută. îşi spuse. -Să-l apere Dumnezeu şi să-i dea putere şi blestemat fie Uraga. . deja însemnate şi în parte săpate. -De ce? De ce-a devenit el apostat? -Ţi-am spus părinte. Alvito o recunoscu. întru slava Domnului.Da. Femeia se întoarse surprinsă.In faţa lor o femeie privea la fundaţiile începute. şi-l rugase pe acel om să i-l înmîneze în taină dacă avea să ajungă vreodată la Osaka. . l-a ispitit şi el s-a arătat slab.întunericul. Alvito mîzgălise în grabă un mesaj cifrat cu toate veştile noi pentru DelFAqua. sunînd orele. Vroia să fie preot hirotonisit în Ordin. -Era prea mîndru. înaltă.Mesajul va ajunge. cu clopotele neasemuite. încereîd să străpungă cu privirea semi. în înţelepciunea Lui. adăugă în şoaptă fratele Michael. deşi delicată. frate. 365 . cu uşile uriaşe de bronz deschise şi mai mult nobilimii credicioase.. Nu era prea mult ce-a cerut pentru un mîndru slujitor al lui Dumnezeu. . şopti fratele Michael atrăgîndu-i atenţia. Alvito aşteptă fără să facă vreun zgomot. lovind-o de o bucată de fier. Apoi fratele Michael se mişcă uşor. Putea simţi mirosul tămîiei şi auzi sunetul cîntecelor în latină. că ceva avea să se întîmple cu Ati]'m-san şi corabia Iui. Alvito trecu pe lingă misiune către marea parcelă de pămînt oprită de Toranaga pentru catedrala ce urma să se înalţe curînd din pămînt. Mă rog să nu mă arăt slab cînd îmi va veni rîndul. spuse fratele Michael. . O să vină din nou războiul să bîntuie pămîntul ăsta şi-o să fie din nou ca înainte.Părinte. maiestuoasă. Cînd vestea fulgerase prin reţeaua secretă din Yedo. z? Sînt eu. Femeia avea chipul acoperit cu un văl şi era îmbrăcată bogat.. Lîngă ea erau două slujnice. Iezuitul o putea deja vedea cu ochii minţii. Dumnezeu. turnate în Macao sau Goa sau chiar în Portugalia.Care ar fi şansa ca mesajul nostru să ajungă? Cu o zi în urmă. nevăzută în penumbră. Omul nostru ştie că pluteşte cu duşmani. părintele Alvito. Dar războiul o să distrugă acest vis. dominînd oraşul. Michael descoperise că unul dintre noii vasali ai lui Blackthorne era creştin.

Dar. într-un confesional închipuit şi-şi închise ochii. -Vă rog să mă iertaţi. dar vroiam să vă vorbesc înainte de a pleca. Jl îndepărtă pe fratele Miehael şi se aşeză pe un bolovan. veneam să vă văd. pot să-ţi cer o favoare? -Mie sau lui Dumnezeu. Astăzi cemJ abia luminat era acoperişul şi păsările şi sunetul valurilor . coborîră veşnicia pe pămînt. spuse. încuviinţă el. .. dar pentru moment nu mi se îngăduie să intru în castel. înainte de a-i da Sfinta Cuminecătură. dar aţi putea spune slujba aici.Sînt atît de bucuros că te văd. Vă rog să mă iertaţi că vă cer asta. Da. Alvito se apropie de ea. înţelegind-o pe dată. -Da. în mijlocul magnificului naos. părinte. începu să rostească frumuseţea solemnă a liturghiei şi fratele Miehael îl ajuta şi. am auzit că pleci. umblînd atît de devreme şi fără să fie anunţată. deşi pămîntul e de-abia săpat. îl rugă ca cu o voce subţire. sau Sfintele Taine. Se îndreptă către locul în care altarul ar fi putut fi într-o zi. se opri şi spuse: . Ea îngenunehe. dacă mai -Am putea bea cha dintr-o ceaşcă goală.Părinte? Oh.. înainte de a începe. Fără un cuvînt.Acum trebuie să-ţi aud spovedania. Manko-san? -Da. Aş putea face asta în capela noastră. -Care să fie aceasta? -Viaţa lui Anjin-5tf/7. Fie ca mărturisirea ta să fie prima din acest loc. Şi să văd corabia pleeînd. Mariko privi înapoi la începutul de catedrală. -Ce pot să fac pentru tine? -Aş vrea să mă spovedesc. -Ai venit doar ca să mă vezi. Măria. -Atunci s-o facem aici. Plec curînd. eu... : 366 . împreună. în schimbul unor veşti.. eu. părinte? Vă rog. Alvito aruncă o privire către fratele Miehael. E-atît de puţin timp.. care era la fel de uluit că o doamnă atît de importantă se găsea acolo cu atît de puţini însoţitori. Am încercat să te văd de cîteva ori.. sub un acoperiş arcuit. părinte? -Nu e nici biserică şi nici altar şi n-am nici odăjdii. Măria? -Cer o favoare în faţa lui Dumnezeu.Corul. Marikosan. -în faţa lui Dumnezeu.

Sînt duşmani vechi. Un duşman groaznic al credinţei noastre. -Aajin-san e duşman. dar o poruncă ar putea fi trimisă tuturor creştinilor. Şi-i spuse părerea ei despre Toranaga şi despre vicleniile sale. -Cum? -Mi se dă această favoare părinte. Trebuie să ai dreptate. -Foarte bine. o să juraţi în faţa lui Dumnezeu că o să faceţi tot ce vă stă în putere. Dar. .Nu e cu putinţă! -E de' asemenea un zvon că seniorul Onoshi plănuieşte să-l otrăvească pe seniorul Kyama. Dintr-o dată totul căpătă înţeles pentru Alvito. cum am putut fi atît de nerod? . vă rog să mă iertaţi. Mariko şovăi îngenunchind pe pămîntul tare din faţa lui.Ai dreptate. să-l apăraţi şi să-l ajutaţi.Vă rog.-Viaţa lui nu-mi aparţine. -Şi. Nu stă în puterea mea să o dau sau nu. Dumnezeu să mă ierte. -Vă mulţumesc. chiar şi-aşa. Atunci vă rog să mă iertaţi. în faţa lui Dumnezeu? -Nu pot să-ţi dau o astfel de favoare. Mai sînt şi alte lucruri. -Dacă ceea ce vă voi spune e foarte preţios. dacă se va dovedi că nu e direct împotriva Bisericii? -Da. Ii şopti tainele despre Zataki şi Onoshi. -Nu-i de ajuns. ca să ţi-o pot da sau nu. părinte. ca un sacrificiu închinat Domnului. Vă rog să mă iertaţi. ■ -. Ascultaţi-mă. .. Alvito spuse: -Am să înaintez cererea ta înaintea Părintelui Inspector. Nu te poţi tocmi cu Domnul. ascultaţi-mă din nou părinte. în schimb poate aş putea fi de mare ajutor.. părinte. -Da. -Imposibil! -Vă rog să mă iertaţi. -Am să-i prezint cererea ta şi am să-l implor în numele Domului să încuviinţeze cererea ta. ca viaţa lui să nu fie luată. Apoi se închină şi începu să se ridice."e s posibil. mă rog pentru viaţa lui. orice. atunci. dacă nu e împotriva Bisericii. vă învoiţi să înaintaţi rugămintea mea Părintelui Inspector? -în fata lui Dumnezeu. da.' 367 . îmi pare rău. -în schimb.

părinte. stăpîn al pamaturilor lui Kyama. Măria? -Zvonul zice că Onoshi o să-l otrăvească pe seniorul Kyama în timpul postului Sfintuluî Bcrnard de anul acesta. neh ? Mariko nu-şi dăduse la o parte vălurile şi Alvito nu putea să vadă chipul ei. dacă se dovedeşte că stăpînul meu a trecut deja în Nemărginire. îndreptîndu-sc către sud-vest. la orizont. Acum putea vedea două corăbii. Privi spre mare. vîslele galerei afundîndu-se la unison. părinte. Dac-ar fi pus la cale asta. dar fără ajutorul vostru seniorul Toranaga o să piardă. -Dovezi. Generalul Ishido a încuviinţat asta. Zataki trebuie să fie 368 . părinte. Numai Dumnezeu cunoaşte adevărul adevărat.-Cine ţi-a spus toate astea. -De unde ştii asta? Cum de ştie Harima? Spui că-i parte din complot? -Nu. Mariko-sau. Dar cred că sînt adevărate. Trebuie că te înşeli. Unde sînt dovezile? -Îmi pare rău. -Cu neputinţă! Onoshi e prea tăcut şi mult prea viclean. în adîncul inimii ştia-că toate tainele erau adevărate şi că cc-i spusese ea era fără cusur. Nu te poţi bizui pe seniorul Zataki. dar seniorul Harima e parte la această înţelegere. vă rog să mă iertaţi. spuse Mariko obosită. Pieptul îl durea şi capul îi răsuna de grozăvia celor ce-i fuseseră spuse. dar cred că e adevărată. Alvito îşi lăsă mintea să zăbovească asupra tuturor posibilităţilor. ocolind cu bună ştiinţă întrebarea. Doar că ar cunoaşte taina. Deasupra zorii se întindeau pe cer. Se rugă ca Dumnezeu să-i vină în ajutor şi încercă să dea la o parte adevărul de închipuire. nimeni n-ar fi ştiut. Vîntul era potrivit şi marea liniştită. Sfintă Fecioară! Uraga a încălcat taina confesionalului şi a spus stăpînului său! -Poate că taina aceasta n-are vreun sîmbure de adevăr. -Spui că seniorul Toranaga o sâ-l păcălească pe Ishido? Că o să cîştige? -Nu. Fiul lui Onoshi va fi noul senior. Cine ţi-a dat aceste informaţii? -Nu pot să vă spun. nu am nici una. -Uraga! Uraga a fost confesorul lui Onoshi! Oh. totuşi.

pentru că în cele din urmă Toranaga trebuie să încerce să scape de el. Mai întîi ca să apăr Biserica.w/2. Se va purta bine cu Biserica. oricine ar cîrmui. Arata către fundaţie. părinte. Am crezut că aţi putea. Toranaga poate fi înghiţit prea uşor. E un bărbat bun şi înţelept. Toranaga-. va fi întotdeauna cu voi. -Trebuie să fie negoţ. seniorul Toranaga trebuie să fie ajutat acum. părinte. Măria. 369 . -Toţi marii daimyo creştini sînt împotriva iui Toranaga.ramff e drept şi înţelept şi sprijină negolul. -Ishido e ţăran. Ştiu că Ishido este adevăratul duşman.întotdeauna o ameninţare pentru stăpînul meu. întotdeauna a făcut-o. Dacă aş fi Zataki. Ishido este anti-creştin. Alvito aşteptă o clipă. apoi spuse: -Ridică-ţi vălul. Ikawa Jikkyu şi toţi ceilalţi afară din prosteasca lor letargie. Seniorul Toranaga este singura speranţă a Bisericii. în clipa în care miiar cădea în mînă şi-n aceeaşi clipă aş porni împotriva întăriturilor lui Toranaga din nord. fiica generalului Akechi Jinsai. l-aş distruge pe Sudară şi pe doamna Genjiko şi pe toţi copiii lor. Aş arunca legiunile împotriva nordului. Toda Mariko-noh-Buntâro. -Cei mai mulţi daimyo creştini cred că Toranaga va distruge Biserica şi pe Moştenitor dacă îl va învinge vreodată pe Ishîdo şi va căpăta puterea. -De ce mi-ai spus toate astea? -Ca să îi scap viaţa lui Anjin-. ca si doamna Ochiba. trădezi din cauza unui străin? Vrei ca eu să cred asta? -Nu. Poate că puteţi cumva să-l ajutaţi. dar eu mă îndoiesc.. dar şi ca să apăr Biserica. Nu ştiu ce să fac. Zataki ştie asta şi că toate făgăduielile lui Toranaga sînt fără valoare. Măria? Tu.. Ca să apăraţi Biserica. ceea ce-i va atrage pe Ishido.. îmi pare rău. -S-ar putea. -Seniorul Toranaga a fost întotdeauna prietenul vostru şi dacă sinteţi cinstiţi cu el. Văzu că faţa ei era împietrită. -Trădezi pentru el. iar Biserica va înflori cu ajutorul lui..

-Poate. -Te rog să mă ierţi. Eu am primit. nemişcaţi şi hotărîţi. chiar dacă nu l-aţi sprijinit şi a pierdut totul. chiar şi prietenia voastră. -Toată lumea are cîte-un merit în faţa Domnului. -Vă rog să mă iertaţi. -Mesajul e prin viu grai. înaintea lui Dumnezeu? -Nu e nevoie să spuneţi asta pentru mine. El o privi în ochi. Istovit şi totuşi.Un mesaj personal. -Da. haide să-ţi ascult confesiunea. trebuie să ieşi înaintea Domnului curăţată. dacă e la Gsaka. trebuie să ştiţi asta.Nu e asta o dovadă a cinstei sale? V-a dat acest pămînt de bună-voie. Erau fermi. Nu merit nici măcar să mă spovedesc. Ea-şi coborî din nou vălurile. Fratele Michael plutea îngenuncheat în rugăciuni. poate.. Nu pot să continui cu liturghia. -In afară de mine. -Şi-n cele din urmă. ' .Mă bucur că ai venit aici şi mi-ai spus toate astea. Eaîngenunche. cele două slujnice aşteptau răbdătoare lîngă ţărm. pentru Biserică şi pentru mine. Măria. Măria. Acum. Ca femeie nu vreau să existe un război veşnic. Am să fac tot ceea ce am spus. părinte. părinte. -Trebuie să te spovedeşti. Eu nu-l merit. -Foarte bine. Ochii lui alunecară pe deasupra ei. părinte. Măria. un slujitor al Bisericii. Iezuitul se simţea copleşit şi totuşi înălţat. Totul. plin de putere. doar Toranaga-sama poate să împiedice un război nesfirşit. Ea îşi înclină capul şi nu spuse nimic. părinte. îţi mulţumesc. -Mariko-san. 370 . vrei să duci un mesaj Părintelui Inspector? -Da. E singurul care ar putea face asta. -Da. . -Am făgăduiala ta. Spune-i tot ce mi-ai spus mie şi ce ţi-am spus eu.

Compătimitor. iar Uraga îi ceruse să mai întîrzie o clipă. Vreau doar să vă apăr. şopti ea cu vocea tremurătoare. Către vest soarele era. Galera se afla ancorată lîngă un debarcader la o jumătate de ri către nord. O slujbă mai adevărată şi mai minunată decît ar fi putut fi vreodată. Blackthorne şi toţi oamenii săi. dar pot doar să mărturisesc că nu sînt vrednică să fiu spovedită. a doua zi. sub cerul care se lumina de ziuă.jos. cu ochii roşii din cauza !ipsei_de somn. . Nu durează mult. -Nu am putea aştepta pînă mîine? -Nu. părintele Alvito îşi puse uşor mina pe capul ei. în afară de îngusta gîtuitură a intrării. lîngă satul de pescari Yokohama şi acum se aflau singuri la bord. Uraga-san? înteba Blackthorne de pe dunetă. neh ? -Sînt toţi pe punte? 371 . olandezi şi japonezi. părinte. Uraga privea în sus către el. dar obositoare. inspectînd Regimentul-de Muschete şi li se spusese să li se alăture cit de curînd. că am păcătuit. Călătoria de la Yedo. Sînteţi cel mai mare duşman a! lor.. Poruncise echipajului şi tuturor să se aşeze. îmi pare rău. pentru el şi pentru ea. în faţa vasalilor săi adunaţi. iar echipajul său olandez se strînsese într-un ghem neliniştit lingă treptele dunetei. apoi continuă liturghia pentru ea. durase o zi.Vă rog să mă iertaţi.Fiica Domnului. te dezleg de păcate şi te înfăţişez neîntinată în faţa Lui. în catedrala închipuită. . O binecuvânta. voi cere iertarea lui Dumnezeu pentru păcatele tale. destul de departe de ţărm ca să-i lase destul loc de balans şi totuşi îndeajuns de aproape ca să fie în siguranţă. * * * Erasmus era ancorat în cel mai bun port adăpostit de furtuni pe care-l văzuse vreodată Blackthorne. dar este foarte important să aflaţi asta numaidecît. lipsită de peripeţii. ca să afle dacă era vreun creştin printre vasalii săi. de jur împrejur era un ţărm înalt. Yabu şi Naga erau pe ţărm. Şase stînjeni de apă limpede deasupra unui fund de mare tare şi.De ce acum. în numele Domnului. care ar fi ţinut orice flotă la adăpost de mînia oceanului. deasupra orizontului şi cerul roşu promitea o zi minunată. deci trebuie să ştiţi. pentru siguranţa voastră. Alteţă. -Vă rog să mă iertaţi.

Un samurai din primele rînduri zise de îndată: . . ai noştri. Blackthorne se apropie mai multde balustradă şi strigă tare în japoneză: -E cineva creştin? Nu răspunse nimeni. dar spre ruşinea mea mi-am părăsit adevăraţii zei. dar creştinii sînt creştini. Anjin-san.Vă rog. Van Nekk spuse îngrijorat: . Important ca fiecare om să facă la fel. -Cu îngăduinţa voastră. în noaptea asta. 372 . faceţi ce vi s-a cerut. apoi dă-le drumul celorlalţi. -în regulă. Blackthorne şi echipajul se simţiră foarte tulburaţi din cauza profanării. Apoi calcă cu hotărîre pe ea. Uraga se întoarse către vasali. Toţi. Haideţi şi ceilalţi. . Ochii lui Uraga erau pe jumătate ascunşi de borurile pălăriei sale.Nu mă închin nici unei religii barbare. -Poruncesc tuturor creştinilor să înainteze! Nu răspunse nimeni. Creştinii sînt vicleni. stăpînul nostru vă cere tuturor să faceţi asta. înainta şi calcă pe icoană. în afară de Jan Roper.Nu mi se pare în regulă.. Acum. De sub chimonou Uraga scoase o mică icoană pictată pe care o adusese de la Yedo şi o aruncă cu faţa în sus pe punte. Blackthorne îi privea înciudat.Da. dar cred că aceasta este necesar pentru siguranţa stăpînului nostru. spuse Uraga. Samuraii începură să bombăne între ei şi unul îl întrerupse. înaintară unul cîte unul.. cereţi fiecărui vasal să facă fel.. -De ce? ----------ştiu creştinii. -Vă rog. încuviinţă Blackthorne fără tragere de inimă. -La sfatul meu. Alteţă. neplăcîndu-i cele ce se întîmplau. -Am spus deja că nu sîntem creştini. îi cunosc pe creştini. neh ? Ce mai dovedeşte dacă călcăm o pictură a unui zeu barbar? Nimic. aşa că se întoarse către Uraga: -Trimite zece gărzi pe punte. Alteţă.. -Creştinii sînt duşmanii stăpînului nostru. îmi pare rău. Vă rog să mă iertaţi.Atunci nu mai e altceva de spus.

Chiar şi-aşa. îşi puseră pumnalele în gură şi săriră după el. unul dintre bărbaţi trecu pe lîngă icoană. apoi zări patru umbre zvîrcolindu-se sub apă. Era o treabă plicticoasă şi lui Blackthorne îi păru rău că încuviinţase. . dornic să vadă pămîntul. O duzină de samurai uluiţi săriră curajoşi în calea lui. în curînd apărură la suprafaţă patru capete. apoi îşi schimbă direcţia şi izbi în Uraga. iar între ele un cadavru cu un pumnal înfipt în gît. în timp ce Blackthorne se răsuci cu pistolul ridicat şi ţinti. Samuraiul alunecă şi se opri urlînd de furie. aşezîndu-se între el şi dunetă. Sutele de adăposturi cu acoperişuri de paie ale taberei Regimentului de Muschete împestriţau poalele dealurilor. Privi satul şi faleza. îşi spuse. nu-i drept ce fac. Patru dintre cei care ştiau să înoate îşi lăsară săbiile. Eşti sigur că poţi să te-ncrezi în ei. îşi smulse sabia şi sări la Blackthorne. Samuraii continuară să calce pe icoană unul cîte unul. Ceilalţi se împrăştiară. 373 . spuse Croocq. bucurîndu-se de fieful pe care Toranaga i-l dăduse şi pe care se afla Yokohama. Omul se răsuci. Nu putea să vadă nimic dedesubt. pilotule? -Da. în timp ce alt samurai se repezi la el. Blackthorne se repezi către unul dintre bocaporţii tunurilor. strîngîndu-se apoi în grupuri. se gîndi. sînt stăpîn peste unul din cele mai mari porturi din lume! Brusc. . Johann? -Uraga-sarna ăsta e isteţ. pentru că avea treburi ^mai importante de făcut pînă la căderea serii. Un om ieşi la suprafaţă după aer şi se scufundă din nou. se luptă sălbatic pentru o clipă. iar ceilalţi şi olandezii se înghesuiră la parapet. Ginsel spuse: -Nici un catolic n-ar face vreodată asta! Ei. nerăbdător să ajungă pe ţărm. Dumnezeule din ceruri. Ce dacă nemernicii ăştia sîntpapistaşi sau nu? Sînt tot nişte scîrnăvii de samurai! -Da.Vinck privi către dunetă. împiedicîndu-se unul1 pe celălat. Atît de multe de făcut. apoi alergă către copastie şi se aruncă peste bord. repetă van Nekk.Ticăloşi împuţiţi! Ne-ar tăia beregata fără să stea pe gînduri. care reuşi ca prin minune să se ferească de lovitură. împingîndu-se.

şi repede. Nu sîntem stăpîni pe vieţile noastre aici. ei? Sîntem cu toţii nervoşi şi obosiţi. acoperind zgomotul făcut de ceilalţi. l-au ucis pe Pieterzoon. pilotule? -Da. se apropiară de Black-* thorne ca pentru a-l apăra. pentru Dumnezeu. -Da. Van Nekk începu să spună ceva. -Samuraii sînt ticăloşi păgîni şi ei.Uraga-san. nu-nseamnă că-i rege peste noi! Avem drepturi şiasta-i legea noastră şi a lui. pe Căpitanul nostru General şi pe Maetsukker. A făcut jurămînt sfînt să se supună legilor. Un val de mînie amestecată cu teamă trecu printre ei. spune-i să-l caute. Anjin-san. nici unul dintre noi şi nici pilotul. pilotule. A fost o noapte lungă. . dar Ginsel îl repezi. Ameninţători. pentru Dum nezeu! îl priviră îndelung cum stătea acolo sus. acum. Aici nu sîntem. el e Căpitanul General. apoi lasă-l peştilor. nu-i aşa.Haideţi. pe dunetă. pentru numele lui Dumnezeu. Noi nu sîntem împuţiţi de păgîni sodomiţi! -Ei nu sînt păgîni sodomiţi împuţiţi. spuse van Nekk. unde noi sîntem stăpîni şi mai mulţi. încă odată! Fu ascultat deîndată şi el se îngriji ca fiecare om să treacă proba. Grăbiţi-vă. strigă către el unul dintre samurai din apă. Cercetarea nu dezvălui nimic. 374 . înţelegeţi? Toţi samuraii îi priveau. este. se supuseră. aşa că faceţi ce vă spun . Van Nekk spuse: -S-o lăsăm baltă.Toţi samuraii. Doar pentru că e-narmat ca şi ei şi-mbrăcat ca ei şi poa' să vorbească cu sodomiţii. Mormăind. -Da.Ne pare rău. sînt samurai. . nu e rege! Sîntem toţi egali! şuieră Jan Roper. porunci echipajului să facă la fel. mirii Blackthornc. din cauza lui Uraga şi ca să-l mulţumească. da' nu-i drept să treacă de partea lor şi. chiar daeă el e englez. sau alţii asemenea lor. dar fără samuraii ăştia n-o să mai ajungem vreodată acasă. Cînd toţi fură înapoi pe punte Blackthornc arătă cu pistolul către icoană. PilotuS ştie ce face. Apoi. spuse Blafckthorne: Este legea noastră pe mările noastre. sau vă calc în picioare! -Nu-i nevoie să zici asta. La început fură cîteva proteste. E pumnalul lui. . El e mai-marele..

-Dar. ai să vii la ţărm cu mine şi ai să iei cîţiva oameni să vîslească. -Am crezut că ne-ntoarcem înapoi la noapte. neliniştit. -Da. -Şi eu. mergem cu toţii! -Pentru Dumnezeu. Baccus.-Sonk. pentru numele lui Dumnezeu. le spuse Blackthorne.. . nici măcar o afurisită de picătură! -O să trimit sake la bord. acum căpitani. cu noi cum rămîne? ţipă van Nekk. 375 . pentru Dumnezeu! spuse vesel Sonk. pilotule! Ce o să se. -Eşti căpitan astăzi. O barcă era legată dedesubt. Blackthorne îşi stăpîni furia. Noi ce-o să facem? Nu ne lăsa. -Nu. Ginsel se repezi înainte. pilotule? Şi cîţ. -Nawa Chisato... Cît de mult o să stăm aici. domnule. ce-i cu eţii noştri. -Iisuse Cristoase.. mă duc singur. Mă-ntorc de îndată ce pot. vin şi eu. -Aveţi răbdare.. Pînă mă-ntorc. Blackthorne se îndreptă către pasarelă. ce-i cu Yedo? întrebă Ginsel. O să mă îngrijesc să vă trimit mîncare şi băutură la bord. spuse în japoneză. cu maimuţele astea afurisite? -Da. stăpîne. Anym-san. pilotule? Cu oamenii noştri şi cu puicuţele noastre? -O să fie aici mîine.La ţărm. cu o cicatrice pe obraz.. -Ce-o să se-ntîmple cu lucrurile noastre şi cu-ai noştri? -Da. ai găsit ceva grog? -Nu. De ce nu ne-ntoarcem la noapte? Cit o să stăm aici. stăpîne. înţelegeţi? Luaţi cincizeci de oameni fiecare... un om tăcut. -Pilotule. .. . înalt. nu mă lăsa. maimuţe. Voi patru. Toată corabia.. Mă întorc mai tîrziu.Un' te duci pilotule? întrebă van Nekk. -Care-i numele tău? îl întrebă pe unul dintre ei. -Hai. Apoi adăugă în portugheză: Uragasan. -Voi o să aşteptaţi. ia comanda. Voi patru. arătînd la cei care săriseră peste bord.. tare.Bine.

Se întoarse să plece. - Merg cu tine! spuse Jan Roper, provocator, pornind după el. Sîntem în port, aşa că facem ca-ntotdeauna şi vreau nişte arme. BIaekthorne se întoarse către el şi o duzină de săbii îşi părăsiră tecile, gata să-I ucidă pe Jan Roper. . - încă un cuvînt dacă mai dai din tine şi eşti un om mort! Negustorul înalt şi suplu roşi şi îngheţă. - Stăpîneştc-ţi limba cînd eşti în preajma acestor samurai, fiindcă oricare dintre ci o să-ţi zboare capul înainte să-I pot împiedica, doar din cauza purtărilor tale, lăsînd la o parte altele! Sînt foarte iuţi la mînie şi, lîngă tine, mă-nfurii şi eu şi-o să primeşti arme cînd o să ai nevoie de ele! Ai înţeles? Jan Roper încuviinţă morocănos din cap şi dădu înapoi. Samuraii erau încă ameninţători, dar BIaekthorne îi linişti şi le porunci, sub pedeapsa cu moartea, să-i lase echipajul in pace. - Mă-ntorc curînd. Coborî pasarela şi urcă în barcă, cu Uraga şi alţi samurai urmîndu-l îndeaproape. Chisato, căpitanul, se apropie de Jan Roper, care se fistici sub privirea ameninţătoare, se înclină şi plecă. Cînd fură destul de departe de corabie, BIaekthorne îi mulţumi lui Uraga pentru că-l prinsese pe trădător. - Vă rog, fără mulţumiri, a fost numai datoria. BIaekthorne spuse în japoneză, astfel ca şi ceilalţi să poată înţelege: -Da, datorie, dar koku al tău schimbă acum. Acum nu douăzeci, acum, o sută pe an. -Oh, Alteţă, vă mulţumesc, n-p merit. îmi făceam numai datoria şi trebuie... -Vorbeşte rar, nu înţeleg. Uraga îşi ceru iertare şi vorbi mai rar. BIaekthorne îl lăudă din nou, apoi se aşeză în largul lui la prova bărcii, doborît de oboseală. Se forţă să-şi ţină ochii deschişi şi privi înapoi, la corabie, să se convingă din nou că era aşezată bine. Van Nekk şi ceilalţi erau la parapet şi îi păru rău că-i adusese la bord, deşi ştia că n-avusese de ales. Fără ei, călătoria n-ar fi putut fi sigură.

376

Haimanale rebele! îşi zise. Ce dracu' să fac cu ei? Toţi vasalii mei ştiu despre satul eta â sînt toţi la fel de dezgustaţi... lisuse Cristoase, ce încurcătură! Karnia, nehl Adormi. Cînd barca izbi cu prova în mai, în apropierea debarcaderului, se trezi. La început nu-şi putu aminti unde era. Visase că se afla înapoi la castel, în braţele Iui Mariko, ca noaptea trecută. In noaptea ce trecuse, după ce făcuseră dragoste, rămăseseră pe jumătate adormiţi unul în braţele celuilalt, Fujiko împărtăşindu-le taina şi Chimmoko de pază, cînd Yabu şi samuraii săi bătuseră la uşă. Seara începuse atît de plăcut. Fujiko o invitase discret şi pe Kiku şi lui i se păruse că n-o văzuse niciodată mai frumoasă şi mai plină de viaţă. Cînd clopotele sunaseră sfîrşitul Orei Porcului, Mariko sosise punctuală. Avuseseră gustări şi sake, dar curînd Mariko spărsese vraja. -îmi pare rău, dar eşti în mare primejdie, Anytn-san, îi explicase ea şi cînd repetase ceea ce Gyoko îi spusese despre a nu avea încredere în Uraga, atît Kiku cît şi Fujiko fuseseră la fel de tulburate. -Vă rog, nu vă faceţi griji. Am să fiu cu ochii pe el, nu vă temeţi, le liniştise el. Mariko continuase: -Poate c-ar trebui să te păzeşti la fel şi de Yabu-sama, Anjin-san. -Cum? -în după-amiaza asta am văzut ura de pe chipul dumitale. Şi el a văzut-o. -N-are-a face, spusese. Shigataganai, neh? -Nu, îmi pare rău, a fost o greşeală. De ce ţi-ai chemat oamenii la început, cînd îl înconjuraseră pe Yabu-sama? Cu siguranţă că şi asta a fost o mare greşeală. L-ar fi ucis iute şi duşmanul tău ar fi fost mort, fără nici un fel de pericol pentru dumneata. -Asta n-ar fi fost drept, Mariko-san. Atîţia oameni împotriva unuia singur. N-ar fi fost cinstit. Mariko explicase lui Kiku şi lui Fujiko ce spusese el. -Te rog să mă ierţi, Anj'm-san, dar noi toate credem că este un fel de-a gîndi foarte primejdios şi te implorăm să-l Iaşi de-o parte. E chiar foarte greşit şi chiar foarte naiv. Te rog să mă ierţi că am fost atît de directă. Yabu-.ra/2 o să te distrugă. -Nu, nu încă. Sînt încă prea important pentru el şi pentru Omi-san. 377

-Kiku-san, spune, te rog, spune-i lui Ani'm-san să se ferească de Yabu şi de acest Uraga. Lui Anjin-san s-ar putea să-i vină greu să-nţeleagă ce înseamnă aici "important", nehi -Da, sînt de acord cu Kiku-san, spusese Fujiko. Mai tîrziu Kiku plecase ca să-l distreze pe Toranaga, apoi Mariko risipise din nou pacea încăperii. -în noaptea asta trebuie să-ţi spunsayonara, Anjin-san. Plec în zori. -Nu, acum nu mai e nevoie, spusese. Totul poate fi schimbat acum. Te iau la Osaka. O să iau o galeră, sau 6 corabie de coastă. La Nagasa... -Nu, Anjin-san, îmi pare rău. Trebuie să plec, aşa cum mi s-a poruncit. Nici un fel de insistenţă nu o convinsese. O simţise pe Fujiko privindu-l în tăcere, iar inima-l duruse la gîndul plecării lui Mariko. Se uitase la Fujiko. Ea-şi ceruse iertare pentru o clipă. Trăsese panoul-5/10;/ în urma ei şi rămăseseră singuri, ştiind că Fujiko nu se va întoarce, că erau în siguranţă pentru puţin timp. Se iubiseră în grabă şi cu furie. Apoi se auziseră vocci şi paşi şi abia avuseseră timp să se-aranjeze înainte ca Fujiko să li se alăture _ prin uşa interioară şi Yabu să păşească înăuntru, aducînd poruncile lui Toranaga pentru o plecare imediată şi tainică. - Yokohama, apoi Osaka, pentru o scurtă oprire, Anjin-san. Din nou la drum, către Nagasaki, din nou la Osaka şi din nou acasă, aici! Am trimis după echipajul dumitaie să se prezinte la corabie. îl năpădise bucuria în faţa acestei victorii trimise de ceruri. - Da, Yabu-san, dar Mariko-sa/î? Mariko-san merge la fel Osaka, nehl Mai bine cu noi. Mai repede, mai sigur, neh? -Nu cu putinţă, îmi pare rău. Trebuie grăbit. Să mergem! Fluxul, " înţelegi "fluxul", Anjin-sanl -Hai, Yabu-san, dar Manko-san merge Osaka... - îmi pare rău, ea are porunci, aşa cum şi noi avem poruncile noastre. Mariko-san, te rog, explică-i. Spune-i să se grăbească. Yabu fusese de neclintit şi aşa de tîrziu în noapte era cu neputinţă să meargă la Toranaga să-i ceară retragerea ordinului. Mu fusese timp şi nu putuseră rămîne singuri ca să vorbească şi altele cu Mariko sau Fujiko şi nu putuseră decît-să-şi ia la revedere politicos, dar aveau să se înîîlnească în curînd, în Osaka. 378

-Foarte curînd, Anjin-san, spusese Mariko. -Sfinte Dumnezeule, ajută-mă să n-o pierd, spuse Blackthorne. Pescăruşii ţipau deasupra plajei, ţipetele lor întărindu-i singurătatea. -Pe cine, Alteţă? Blackthorne reveni la realitate. Arătă către corabia din depărtare. - Cînd vorbim despre corăbii, noi spunem ele. Ne gîndim ca la persoane feminine, nu masculine. Wakarimasu kal -Hai. Blackthorne putea încă să vadă micile siluete ale echipajului său şi din nou se găsi în faţa aceleiaşi dileme de nerezolvat. Trebuie să-i aduci la bord, îşi spuse şi încă alţii ca ei şi noii veniţi n-o să se împace nici ei prea bine cu samuraii şi-or să fie şi catolici, cei mai mulţi. Dumnezeule din ceruri, cum să-i stăpînesc pe toţi? Mariko avea dreptate. In preajma catolicilor sînt un om mort. -Chiar şi eu, Ari)m-san, spusese ea noaptea trecută. . -Nu, Mariko-c/îfl«, nu dumneata. -Spuneai că sîntem duşmanii dumitale, în dupăamiaza. -Am spus că cei mai mulţi dintre catolici sînt duşmanii mei. -Or să te ucidă dacă au să poată. -JDa, dar tu... o să ne întîlnim într-adevăr la OsaJca? - Da. Te iubesc. Ari]in-san, Tine minte, fereşte-te de Yabu-san... A avut dreptate în ce-l priveşte pe Yabu, gîndi Blackthorne, orice ar zice el, orice ar făgădui. Am făcut o mare greşeală chemînd înapoi oamenii mei, cînd îl încolţiseră. Ticălosul ăla o să-mi taie gîtul de îndată ce n-o să mai aibă nevoie de mine. Oricît de mult se preface el că o să fie altfel. Si, totuşi, am nevoie de el. N-am să pot ajunge niciodată în Nagasaki şi înapoi fără sprijinul cuiva. Şi desigur, o să-mi fie de-ajutor să-l convingă pe Toranaga. Cu el la conducerea a două mii de fanatici am putea face prăpăd în Nagasaki şi, poate, chiar la Macao. Sfîntă Fecioară, singur sînt neputincios! Apoi îşi aminti ce-i spusese Gyoko lui Mariko, despre Uraga şi despre a nu avea încredere în el. Gyoko a greşit în privinţa lui, gîndi. Unde-a mai greşit ea, oare?

379

CAPITOLUL 52
După o îndelungat^ călătorie cu galera, Blackthorne se afla din nou pe căile maritime aglomerate ale Osakăi, simţind aceeaşi greutate apăsătoare a oraşului Ca şi atunci cînd îl văzuse pentru prima dată. Taifunul pustiise oraşul, lăsîndu-i răni adinei, iar unele zone erau încă înnegrite de foc, dar imensitatea lui părea aproape neatinsă şi încă dominată de castel. Chiar şi de la aeeastă distanţă, de mai mult de o leghe, putea să vadă centura colosală a primului zid, întăriturile ridicate mult deasupra pămîntului, dar toate strivite de ameninţarea trufaşă a donjonului. -Cristoase, spuse Vinck neliniştit,' stînd lîngă el la provă, nu-i cu putinţă să fie atît de mare! Amsterdamul e-un spire de muscă pe lîngă el! -Da. Furtuna a lovit oraşul, da' nu aşa de rău. Nimic n-ar putea atinge castelul. Taifunul lovise cu putere dinspre sud-vest, cu două săptămîni în urmă. Fuseseră destule semne, norii joşi şi ameninţători şi rafale de vînt şi ploaie, aşa că se grăbiseră să ducă galera într-un port sigur, ca s-aştepte trecerea furtunii. Aşteptaseră cinci zile. în afara portului oceanul ridicase valuri înspumate, iar vîntul fusese mai puternic şi mai violent decît orice întîlnise vreodată Blackthorne. - Cristoase! spuse din nou Vinck. Aş Vrea să fim acasă- Ar fi trebuit să ajungem acasă de-acu' un an. Blackthorne îl adusese pe Vinck cu el de la Yokohama şi-i trimise pe ceilalţi înapoi la Yedo, îăsîndu-l pe Erasmus în siguranţă şi păzit, sub comanda lui Naga. Echipajul său fusese bucuros să poată pleca, iar el se bucurase că putuse scăpa de ei. în noaptea aceea avuseseră o ceartă violentă în privinţa banilor navei. Banii erau ai Companiei, nu ai lui. Van Nekk era trezorierul expediţiei şi starostele negustorilor şi, împreună cu Căpitanul-Generaî, avea puterea asupra lor. După ce fuseseră număraţi şi renumăraţi şi văzuseră că erau toţi, mai puţin o mie de monezi, van Nekk, sprijinit de Jan Roper, se împotrivise ca el să poată lua suma pe care-o ceruse ca să angajeze alţi oameni. - Vrei mult prea mult, pilotule! Va trebui să le oferi mai puţin. • Iisuse Cristoase, trebuie să plătim oricît ne-ar costa. Trebuie să am marinari şi tunari! 380

Lovise cu pumnul în masa din cabina cea mare. - Cum altfel o să ajungem acasă? In cele din urmă îi convinsese să ia îndeajuns, scîrbit că îl făcuseră să-şi iasă din fire din pricina cărpănoşeniei lor. în ziua următoare îi trimisese înapoi la Yedo, cu o zecime din tezaur împărţită între ei, ca să acopere plăţile din urmă, iar ceilalţi bani rămăseseră sub pază pe corabie. -De unde ştim că aici vor fi în siguranţă? întrebase nemulţumit Jan Roper -Rămîi şi păzeşte-i tu, atunci! Dar nici unul dintre ei nu voise să rămînă la bord. Vinck se învoise să vină cu el. - De ce el, pilotule? întrebase van Nekk. - Pentru că e marinar şi-o să am nevoie de ajutor. Blackthorne fusese bucuros să-i vadă plecînd. Odată ieşiţi pe mare, începuse să-l schimbe pe Vinck după felul japonez. Vinck era stoic în privinţa asta, avînd încredere în Blackthorne, căci navigase cu el prea mulţi ani ca să nu-l cunoască îndeajuns. - Pilotule, pentru tine o să mă îmbăiez şi-o să mă spăl în fiecare zi. Da' să fiu eu afurisit dac-q să-mbrac gioarsa aia de cămaşă de noapte! Peste zece zile, pe jumătate gol, Vinck legăna fericit sonda, cu centura sa lată strînsă pe burtă, cu un pumnal înfipt în teacă la spate şi unul dintre pistoalele lui Blackthorne strecurat în siguranţă în cămaşa lui zdrenţuită dar curată. -Nu trebuie să mergem la castel, nu-i aşa, pilotule? -Nu. -Iisuse Cristoase, mai bine să stăm cît mai departe de el. Ziua era minunată. Un soare caid sclipea deasupra mării liniştite. Vîslaşii erau încă plini de vlagă şi disciplinaţi. -Vinck, uite-acolo a fost ambuscada! -Iisuse Cristoase, ia uite-te la recifele alea! Blaekthorne îi povestise despre evadarea lui la un pas de moarte, despre focurile de alarmă de pe creneluri, despre mormanele de morţi de pe ţărm şi despre fregata duşmană care se năpustise supra lui. - Ah, Anj'm-san.
381

Yabu veni să li se alăture. -Bine, neh? arătă la dezastrul de pe ţărm. -Rău, Yabu-sama. -E duşmanul, neh ? -Oamenii nu sînt duşmani. Numai Ishido şi samuraii sînt duşmani, nehi -Castelul e duşman, răspunse Yabu, lăsînd să se vadă îngrijorarea sa şi a tuturor celor de la bord. Aici totul e potrivnic. Blackthorne îl privi îndreptîndu-se către provă, vîntul fluturmdu-i chimonoul de pe pieptul lat. Vinck îşi coborî vocea. -L-aş omorî pe ticălosul ăsta, pilotule! -Da. Nu l-am uitat nici eu pe bătrînul Pieterzoon, nu-ţi face griji. -Nici eu. Dumnezeu mi-e martor. Habar n-am cUm poţi vorbi vorba lor. Ce-a zis? -A fost doar politicos. -Care-i planul? -Ancorăm şi aşteptăm. El pleacă pentru o ŢI sau două şi noi ţinem capul la cutie şi-aşteptăm. Toranaga a spus c-o să trimită mesaje pentru scrisori de liberă trecere, de care avem nevoie, dar chiar şi-aşa o să stăm cuminţi la bord. Blackthorne cercetă cu privirea navele şi valurile din jur, în căutarea unui pericol, dar nu văzu nici unul. Totuşi, îi spuse lui Vinck: - Mai bine du-te să strigi adîncimea acum. Nu se ştie niciodată! -Aye! Yabu îl privi pe Vinck legănînd sonda apoi porni înapoi către Blackthorne. - An)\n-san, poate ar trebui să iei galera şi să te duci la Nagasaki. Nu mai aştepta, ei? - în regulă, apuse binevoitor Blackthorne, fără să se lase momit. Yabu rîse. -îmi placi, Ari]m-san, dar îmi pare rău, singur o să mori curînd. Nagasaki foarte rău pentru tine. -Osaka rău, peste tot rău! -Kanna. Yabu zîmbi din nou. Blackthorne se prefăcu că gustă gluma. Stătuseră de vorbă de multe ori despre acest lucru în timpul călătoriei. Blackthorne învăţase multe despre Yabu. îl uraşi mai mull, 382

se încredea şi mai puţin în el, îl respecta mai mult şi ştia că kamia lui şi-a sa se împleteau. -Ydbu-san are dreptate, An]in-san, spusese Uraga. Poate să te apere la Nagasaki, eu nu. -Din cauza unchiului dumitale, seniorul Harima? -Da. Poate că sînt deja declarat proscris, nehl Unchiul meu e creştin, deşi cred că un creştin de orez. -Ce-nseamnă asta? -Nagasaki este feuda lui. Nagasaki are un mare port pe coasta Kyushu, dar nu cel mai bun. Aşa că el repede simte de unde bate vîntul, neh ? Devine creştin şi porunceşte tuturor vasalilor săi să se creştineze. îmi porunceşte mie să mă creştinez şi mă bagă în şcoala iezuiţilor, apoi aranjează să fiu trimis ca unul dintre solii creştini, Papei. Dă pămînt iezuiţilor şi, cum ai spune domnia-ta, se gudură în faţa lor, dar în inimă este totuşi japonez. -Iezuiţii ştiu ceea ce gîndeşti? -Da, desigur. -Cred şi ei tot aşa despre creştinii de orez? -Ei nu ne spun nouă, convertiţilor, ceea ce cred cu-adevărat, Anjin-san. Şi nici între ei, de cele mai multe ori. Ei sînt educaţi să ţină taine, să folosească taine şi să afle taine, dar niciodată să nu le dezvăluie. în asta seamănă foarte tare cu japonezii. -Mai bine rămîi aici în Osaka, Uraga-san. -Vă rog să mă iertaţi, Alteţă, sînt vasalul vostru. Dacă mergeţi Ia Nagasaki, merg şi eu. Blackthorne ştia că Uraga devenea un ajutor de nepreţuit. Omul îi dezvăluise atît de multe taine iezuite. O mulţime despre locul, motivele şi timpul negustoriei lor, treburile lor interne şi toate incredibilele lor manevre de pe tot cuprinsul pămîntului. Aşa cum îi spusese la fel de multe lucruri despre Harima şi Kyama şi despre cum gîndeau acei daitnyo creştini şi de ce, poate, erau de partea lui Ishido. Doamne, ştiu atît de multe încît acum n-aş avea preţ în Londra! Şi totuşi am atîtea de învăţat! Cum aş putea să fac să dăinuiască toate cunoştinţele astea? De pildă că negoţul cu China, care pentru Japonia înseamnă doar mătase, înseamnă zece milioane în aur în fiecare an şi că, chiar şi-acum, iezuiţii au unul dintre cei mai devotaţi preoţi la curtea împăratului din China, îa Beijing, onorat cu un rang înalt, un 383

confident al celor puternici, vorbind desăvîrşit chineza. Dacă aş putea să trimit măcar o scrisoare, dac-aş avea măcar un mesager! în schimbul tuturor acestor cunoştinţe, Blackthorne începu să-l înveţe pe Uraga tainele navigaţiei, despre marea schismă religioasă şi despre parlament. De asemenea, îl învăţă pe el şi pe Yabu cum să folosească un tun. Amîndoi erau elevi sîrguincioşi. Uraga e-un bărbat bun, gîndi. Fără probleme, doar că se ruşinează de lipsa cozii de samurai. Asta o să crească curînd. Se auzi un strigăt de avertisment de la omul de veghe. -Anjin-sarc! Căpitanul japonez arăta cu mîna înainte, către un cuter elegant, cu douăzeci de vîsle, care se apropia dinspre tribord. La catargul principal erau însemnele lui Ishido. Alături de ele se aflau cele ale Consiliului Regenţilor, aceleaşi sub care Nebara Jozen şi oamenii săi călătoriseră către Anjiro, către moarte. -Cine e? întrebă Blackthorne, simţind cum creşte încordarea în toată nava. Toţi ochii erau aţintiţi în depărtare. -Nu pot să văd, îmi pare rău, spuse căpitanul. - Yabu-sanl Yabu ridică din umeri. - Un oficial. Pe măsură ce cuterul se apropia, Blackthorne văzu un bărbat în vîrstă, aşezat sub un baldachin la pupă, purtînd haine împodobite, de ceremonie şi pelerina cu umerMargi. Nu purta săbii. în jurul lui erau samuraii în uniforme gri ai lui Ishido. Toboşarul îşi opri bătăile ca să-i îngăduie cuterului să se lipească' de galeră. Oamenii alergară să-l ajute pe acel personaj oficial să urce la bord. Un pilot japonez sări după el şi, după nenumărate plecăciuni, prelua conducerea galerei. Yabu şi bărbatul în vîrstă erau deosebit de ceremonioşi şi gravi, în cele din urmă se aşezară pe perne de ranguri diferite, personajul oficial luînd cel mai bun loc, la pupă. Samuraii, atît ai lui Yabu cit şi cei în gri, se aşezară cu picioarele încrucişate sau în genunchi pe puntea principală, în jurul lor, pe locurile de cele mai mică importanţă. - Consiliul îţi urează bun-venit, Kasigi Yabu, in numele înălţimii Sale Imperiale, spuse bărbatul. 384

Era scund şi îndesat, cam trecut, un sfetnic de rang înalt al regenţilor la ceremonii, avînd de asemenea şi un rang la Curtea Imperială. Se numea Ogaki Takamoto şi era prinţ de al şaptelea rang, iar funcţia sa era aceea de intermediar între curtea Maiestăţii Sala Imperiale, Fiul Cerului, şi regenţi. Dinţii săi erau vopsiţi în negru, aşa cum prin tradiţia de secole îi aveau toţi curtenii din jurul împăratului. -Mulţumesc, prinţe Ogaki. E o cinste să fiu aici, în numele seniorului Toranaga, spuse Yabu, foarte impresionat de onoarea care i se făcea. -Da, sînt.r'gur. Bineînţeles eşti aici şi în folossl domniei-tale, neh ? spuse Ogaki sec. -Desigur, răspunse Yabu. -Cind va sosi seniorul Toranaga? -îmi pare rău, dar taifunul m-a întîrziat cinci zile şi n-am nici o ştire de cînd am plecat. 7 -Ah, da, taifunul. Da, Consiliul a fost atît de bucuros să afle că furtuna nu te-a atins. Ogaki tuşi: -Cît despre stăpînul domniei-tale, îmi pare rău să-ţi spun că nici n-a ajuns măcar la Odawara. Au fost tot felul de nesfirşite întîrzieri şi s-a vorbit despre boală. Regretabil, neh? -Oh, da. Foarte. Nimic serios, cred? întrebă Yabu imediat, nespus de bucuros de-a fi părtaş la taina lui Toranaga. -Nu, din fericire nimic serios. Din nou tuşea seacă. Seniorul Ishido a înţeles că stăpînul domniei-tale va ajunge mîine la Odawara. Yabu lăsă să se Vadă surpriza cuvenită. -Cînd am plecat, acum douăzeci şi una de zile, totul era gata de plecare. Apoi s-a îmbolnăvit seniorul Hiro-matsu. Ştiu că seniorul Toranaga era foarte îngrijorat, dar şi nerăbdător să-şi înceapă călătoria, asa cum sînt şi eu nerăbdător să-mi încep pregătirile pentru sosirea sa. -Totul e pregătit, spuse bărbatul mărunt. -Desigur că Consiliul n-ar avea nimic împotrivă dacă am să verific aranjamentele, neh? Yabu era foarte vorbăreţ. - Este esenţial ca ceremonia să fie pe măsura Consiliului şi ocaziei, neh? 385

Pe acum. măsura Maiestăţii Sale Imperiale, Fiul Cerului. Este in vitaţia-lui, - Desigur, dar.... Buna a lui Yabu Vreţidispoziţie să spuneţi... vreţi să dispăru. spuneţi că Majestatea Sa Imperială va fi aici? - Prealuminatul a încuviinţat umila rugăminte a regenţilor de-a primi personal Jegămîntul de supunere al noului Consiliu, al acelor daimyo mai importanţi, împreună cu seniorul Toranaga, cu familia sa şi vasalii. Sfetnicii mai de seamă ai înălţimii Sale Imperiale au fost rugaţi să aleagă o zi norocoasă pentru - pentru un astfel de ritual. Aceasta va fi a douăzeci şi una zi din al cincilea an al erei Keicho. Yabu rămase uluit. -In nouăsprezece zile? La amiază. Cu multă eleganţă, şi-şi suflă delicat nasul. Ogaki scoase o batistă de hirtie din mînecă - Te rog să mă ierţi. Da, la amiază. Semnele se arată perfecte. Seniorul Toranaga a fost informat acum paisprezece zile printr-un mesager imperial. Acordul său umil, exprimat imediat, a fost adus la cunoştinţa regenţilor acum trei zile. Ogafo scoase un sul subţire de hîrtie. - Iată şi invitaţia domniei-tale, senior Kasigi Yabu, la ceremonie. Yabu tresări la vederea sigiliului imperial, sub formă de crizantemă cu şaisprezece petale. Ştia că nimeni, nici chiar Toranaga n-ar fi putut refuza o astfel de invitaţie. Un refuz ar fi o instiltă de neînchipuit la adresa divinităţii, o nesupunere făţişă şi, deoarece întreg pămîntul aparţinea împăratului, ar fi dus la pierderea imediată a tuturor proprietăţilor, la care s-ar fi adăugat imediat o invitaţie imperială de aşi face pe dată seppuku, emisă în numele lui de către regenţi, pecetluită de asemenea cu Marele Sigiliu. O astfel de invitaţie ar fi fost definitivă şi ar fi trebuit urmată. Yabu se zbătea disperat să-şi recapete stăpînirea de sine. -îmi pare rău, nu te simţi bine? întrebă Ogaki binevoitor. -îmi pare rău, bolborosi Yabu, dar mei chiar in cele mai frumoase visuri ale mele... nimeni nu şi-ar fi. putut imagina că Prealuminatul ar... ne-ar onora aşa de mult, neh? 386

-Aşa-i, oh, da. Extraordinar! -Uluitor. Alteţa Sa Imperială va... se va gîndi să părăsească Kyoto şi să vină la Osaka. -Aşa-i. Totuşi, în cea de-a douăzeci şi una zi, Luminăţia Sa şi însemnele imperiale vor fi aici. însemnele imperiale, fără de care nici o succesiune nu era legală, erau Cele Trei Comori Sacre, socotite divine, despre care se credea că fuseseră aduse pe pămînt de către zeul Ninigi-noh-Mikoto şi încredinţate de către el însuşi nepotului său Jimmu Tenno, primul împărat pămintean, iar de către acesta urmaşului său şi de la acesta mai departe, din urmaş în urmaş, pînă astăzi, împăratului Go-Nijo: Sabia, Oglinda şi Nestemata. Sabia Sacră şi Nestemata îl însoţeau întotdeauna pe împărat în drumurile oficiale, cînd acesta trebuia să rămînă peste noapte departe de palat. Oglinda era ţinută în sanctuarul interior de la marele altar Shinto din Izu. Sabia, Oglinda şi Nestemata aparţineau Fiului Cerului. Erau simboluri divine ale puterii legale^ale divinităţii sale şi dovedeau că atunci cînd el se mişca, tronul divin se mişca împreuna cu el. Şi astfel, puterea se mişca întotdeauna cu el Yabu hîrîi: - E aproape cu neputinţă să cred că pregătirile pentru sosirea Sa ar putea fi făcute în timp. - Generalul Ishido, în numele regenţilor, l-a rugat pe Prealuminat chiar în clipa în care a auzit de la seniorul Zataki că seniorul Toranaga a încuviinţat la Yokose, spre uimirea tuturor, să vină la Osaka şi să se încline sorţii. Doar marea cinste pe care o face stăpînui domniei-tale, regenţilor, i-a făcut pe aceştia să-l roage pe Fiul Cerului să lumineze împrejurarea cu prezenţa Sa. Din nou tuşea seacă. Te rog să mă ierţi. Ai dori, poate, să-mi dai încuviinţarea dumitale în scris, cît de curînd cu putinţă? -Pot s-o fac chiar acum? întrebă Yabu, simţindu-se lipsit de puteri. -Sînt convins că regenţii vor aprecia aceasta. Fără vlagă, Yabu trimise după cele trebuitoare scrisului. Nouăsprezece auzea mereu în minte. Nouăsprezece zile! Toranaga poate să întîrzie doar nouăsprezece zile şi apoi trebuie neapărat să fie aici. E timp îndeajuns ca s-ajung la Nagasaki şi-napoi la Osaka, dar nu îndeajuns să pornesc atacul de pe mare asupra Corăbiei Negre şi 387

s-o iau şi, deci, nu îndeajuns să-i încolţesc pe Harima, Kyama, sau Onoshi, sau pe preoţii creştini şi, deci, nu îndeajuns timp ca să pornesc "Cer de Purpură", aşa câ întregul plan al lui Toranaga este doar un vis. Oh, oh, oh! Toranaga a dat greş. Trebuia să-mi închipui că aşa o să se întîmple. Răspunsul la toate întrebările mele e limpede: sau mă încred orbeşte în Toranaga, că o să reuşească să se strecoare din capcană şi-l ajut pe Anjin-san, aşa cum am plănuit, să-şi facă rost de oameni ca să ia Corabia Neagră cit mai iute, sau trebuie să mă duc la Ishido şi să-i spun tot ce ştiu şi să-ncerc să-i ofer toate astea în schimbul vieţii şi feudei mele. Care dintre ele? îi fură aduse hîrtie, pensulă şi cerneală. Dădu grijile de-o parte pentru moment şi se concentra, încercînd să scrie cît mai desăvîrşit şi mai frumos era în stare. Ar fi fost de neînchipuit să răspundă Fiului Cerului cu mintea tulburată. Cînd termină de scris răspunsul luase deja hotărîrea definitivă: avea să urmeze pînă la capăt sfatul lui Yuriko. Deîndată greutatea care îi apăsa inima dispăru şi se simţi deosebit de uşurat. îşi semnă numele cu o înfloritură mîndră. Cum să fie cel mai bun vasal al lui Toranaga? Era simplu: îndepărtează-l pe Ishido de pe acest pămînt. Cum să o fac şi totuşi să-mi rămînă îndeajuns timp să scap? Atunci îl auzi pe Ogaki spunînd: - Mîine, domnia-ta eşti invitat la o recepţie oficială dată de generalul Ishido în cinstea zilei de naştere a doamnei Ochiba. * încă istovită de călătorie, Mariko o îmbrăţişa mai înţîi pe Kiri, apoi pe doamna Sazuko, admiră sugarul şi-o îmbrăţişa din nou pe Kiri. Slujnicele se agitau pline de importanţă de colo-colo, împiedicîndu-se una de alta, aducînd cha şisake, luînd tăvile, intrînd şi ieşind grăbite, cu perne şi ierburi plăcut mirositoare, deschizînd şi închizînd" panourile dinspre grădina interioară din acea aripă a castelului Osaka, agitînd evantaie, sporovăind şi plîngînd. în cele din urmă Kiri bătu din palme, le dădu afară şi se îndreptă greoaie către perna ei specială, plină de nerăbdare şi fericire. Era foarte aprinsă la faţă. Mariko şi doamna Sazuko îi făcură vînt, grăbite, 388

cu evantaiul, înconjurînd-o îndatoritoare şi abia după trei ceşti mari de sake ea îşi veni în cele din urmă în fire. -Oh, aşa-i mai bine, spuse. Da, mulţumesc, copilă. Da, aş mai vrea puţin. Oh, Mariko-c/ztffl. Eşti într-adevăr aici? -Da, da, chiar aici, Kiii-san. Sazuko, părind mult mai tînără decît cei şaisprezece ani ai săi, spuse: -Oh, eram atît de îngrijorate, auzind doar zvonuri şi... -Da, nimic decît zvonuri, Mariko-chan, o întrerupse Kiri, oh, sînt atît de multe pq care vreau să le ştiu, că-mi vine să leşin! - Sărmana Kiri-sanl Uite, ia puţin sake, spuse Sazuko îndatoritoare. Poate ar trebui să-fi slăbeşti obi-ul şi... - Acum mă simt foarte bine! Te rog, nu te-ngrijora, copilă. Kiri răsuflă adînc şi-şi încrucişa mîinile peste pîntecul mare. - Oh, Maxiko-san, e-atît de bine să vezi din nou un chip de prieten din afara castelului Osaka. -Da, o îngîna Sazuko, ca un ecou, cuibărindu-se mai aproape de Marjko şi, apoi, spuse într-o revărsare de cuvinte: -De cîte ori ieşim dincolo de porţi, samuraii în gri mişună în jurul nostru ca un roi de albine în jurul reginei lor. Nu ni se îngăduie să părăsim castelul decît cu încuviinţarea Consiliului - nici uneia dintre doamne, nici chiar celei a seniorului Kiyama - ,jar Consiliul nu se întîlneşte aproape niciodată, iar regenţii nu prea se înghit unul pe celălalt, aşa că nu se dă niciodată o astfel de îngăduniţă, iar doctorul tot mai spune că n-am voie să călătoresc, dar eu mă simt bine şi copilul e bine şi... Dar mai întîi spune-ne... Kiri o întrerupse: -Mai întîi spune-ne cum se simte stăpînur nostru. Fata rîse la fel de vioaie. -Chiar asta voiam să-ntreb, Kin-san\ Mariko răspunse aşa cum îi poruncise Toranaga. - A luat o hotărîre şi-o duce pînă la capăt. Este încrezător şi mulţumit de aceasta. în timpul călătoriei repetase în sinea ei de multe ori. Totuşi, mihnirea adîncă pe care i-o produse o făcu să-şi dorească să strige adevărul. - îmi pare rău, spuse. 389

nici o speranţă? întrebă fata. Sazuko. Mesajul nu dădeja alte amănunte în afară de acesta şi îmi spunea doar ziua în care va ajunge aici. restul e doar vis. -Un curier al seniorului Toranaga m-a ajuns din urmă acum o' săptămînă. kartna este karma. Mariko scoase trei suluri de hîrtie din mînecă. Mariko era la fel de gravă. nehl Atunci-.Două pentru dumneata. JCiri se mişcă greoi. . -Nouăsprezece zile nu-i prea mult.. îi e foarte dor de domnia-ta şi. aici. -Karma e kartna. Asta-i îndeajuns. oh. îngăimă o scuză şi fugi afară din încăpere. Kiri-chan? -E de-ajuns timp să ajungi la Yedo şi-napoi. Ma. -Ai veşti de la el? -Nu direct. Kiri-chan. nu-i nici o schimbare.1 Oh! Sazuko încercă să nu pară înspăimîntată. atît de mult vrea să-şi vadă fiul. mai mult decît de ajuns ca 390 . Mi-a amintit asta de trei ori. dar el mi-a spus să îţi spun că îţi duce dorul şi ar vrea să-şi vadă fiul. Nu mai proaspete de-o lună. Lacrimile curgeau pe obrajii fetei. de fapt? -încrezător. Kiri o bătu uşor pe mînă.. de la stăpînul domniei-tale.. -Ştii de venirea Maiestăţii Sale Imperiale? -Da. nu-i aşa. Acesta este pentru dumneata. -Cum se simte. . unul de la seniorul Hiro-matsu.. în căutarea unei poziţii mai comode. Kiri nu rupse sigiliile sulului ei. da. Ea sorbi puţin sake. îi este foarte dor de domnia-ta. ai vreun mesaj pentru noi? -. Nimic personal. -Sărmana copilă! E atît de greu pentru ea. • Oh.Oh. -Atunci. pot să torn pentru dumneata? -Mulţumesc.nko-chan. ţinînd la piept sulul de hîrtie.Crede copilă. dacă vrei.1. Unul de la stăpînul nostru. dacă te grăbeşti. iar seniorul Toranaga e cel mai mare şi mai înţelept bărbat din cîţi trăiesc pe pămînt. . Iată-l. de ajuns timp ca să trăieşti o viaţă. te rog să mă ierţi.

-Primirea sa a fost foarte plină de amabilităţi. -Oh. nu sînt obosită. deghizată în gunoier. Ai să stai la casa domniei-tale? -Da.... te rog să mă ierţi. Ştiu c-a poruncit uciderea seniorului Sugiyama şi torturarea lui. "din greşeală". Asculţi la trăncăneala mea şi încă n-ai avut timp să te schimbi sau să faci o baie.Poţi să fii sigură că n-am de gînd să postesc următoarele douăzeci de zile. Castelul e închis mai zdravăn decît o stridie bătrînă. ce mai e? -Nimic decît ce ştii dinainte. Santinelele au tras în ei. nu te îngrijora. Kiri zîmbi uşor. Mariko zîmbi strîmb.să porţi o bătălie. Ar fi fost o încercare de asasinat asupra Moştenitorului. despre care s-a tot bătut toba peste tot. Acolo îmi îngăduie permisul generalului Ishido să mă duc. O să avem destulă vreme să vorbim. Kiri-san. şi asta-i scuza lui. Se opri. nenumărate "scuze"! Ishido pretinde că paza e foarte importantă. . care trebuie să se întoarcă pentru ceremonie. Marele General simte "apăsarea responsabilităţii pentru siguranţa lor prea tare ca să le îngăduie să cutreiere de colo-colo". chiar şi-n iad! -Oh. te rog. sau să bei tot saki-vd. -Mă îndoiesc că ar fi bine primit. Kiri se încruntă. îmi pare rău. deşi n-am nici o dovadă. după aceea.. -Aşa e şi în afara lui. O să. -Şi de ce nu pleacă doamnele direct? -Consiliul a poruncit soţiilor şi familiilor să aştepte soţii. dar nu îndeajuns timp ca să guşti toate mîncărurile deosebite. E timp pentru un milion de lucruri. sau să pierzi un imperiu. 391 . iar gărzile lui Ishido sînt foarte numeroase pe cincizeci de ti. Pe Tokaido sînt mai multe bariere decît înainte. -Oh. -Ba trebuie să fii. -Ce cumplit! -Desigur. Săptămîna trecută una dintre concubinele seniorului Oda a încercat să se strecoare de-aici cu copiii săi. Patrulează peste tot.

Multe mii de case au ars. iar Mariko băgă de seamă că-n părul său erau mai multe fire albe decît pînă atunci. cu Kasigi Y&bu-san..Da. Atunci stăm de vorbă. Ţăranii speră că o să se îndrepte. -Dar recolta? întrebă iute Mariko / -Aici mare parte din ea e la pămînt. Nimeni nu ştia încă cît de mari au fost pagubele. . Poţi să vezi asta domnia-ta însăţi. Du-te şi te odihneşte. -S-a întremat doamna Sazuko. dar n-au fost mai mult de două mii de morţi. ei încă ne sfătuiesc să nu călătorim. şi-n parte la Shikoku. Au plecat cu o zi înaintea mea. la Anjiro. Zeci de mii au murit. ne/z? .Toţi sînt speriaţi de el. eram atît de îngrijorată. Şi eu mă simt bine. că înălţimea Sa Imperială soseşte.N-a fost prea rău aici.. Lingă Nagoya ne-a prins şi pe noi o parte a taifunului dar n-a fost aşa de rău. Da. anul ăsta şi următorul orezul. pînă va sosi Ziua. pe coasta de est. oh. chiar dacă ne-ar fi îngăduit. pe mare. Mi-a fost teamă că pe mare.am auzit despre asta . dar cinează cu noi deseară. Şi-atunci o să se hotărască totul. că veni vorba.Oh. o ştire pentru dumneata. Mariko-c/ja«.. -Chiar şi doctorii noştri? -Şi ei.. -Acum. aşa s-ar părea.Da. afară de noi şi cîţiva dintre samuraii noştri. Am auzit astăzi că furtuna "a lovit cu putere la Kyushu. -Nimic nu s-a schimbat de cînd i-am scris seniorului Toranaga. lor va trebui să ţină întregul imperiu. . neh7 392 . . ceea ce nu se va întîmpla niciodată. mă simt foarte uşurată. dar cine ştie? Dacă n-o să se întîmple nimic în Kwanto în vremea asta. Faimosul dumitale barbar hatamoto. asta o să încheie totul. şi copilaşul. nehi Oh. Cîmpuri după cîmpuri. Kirisan? ..a ancorat în siguranţă azi dimineaţă. oftă Kiri lăsînd să se vadă încordarea. fie binecuvântat pentru că i-a salvat viaţa stăpînului nostru . iar noi nu sîntem pentru el mai mult decît o ciupitură de ţintar pe cocoaşa unui dragon.. afară doar de focuri.Ar fi mult mai bine dacă seniorul Toranaga ar stăpîni recolta asta şi nu Ishido. Sîntem ostateci şi-o să rămîrrem ostateci alături de ceilalţi...

Am auzit că şi Anjin-w* o să fie invitat. îţi aminteşti că'Moştenitorul l-a întîlnit odată? N-a fost atunci prima dată. pentru mo ment. Mariko-c/za/z. Kiri-chan. a misiunii iezuite. dar te rog să mă ierţi. trebuie c-ai mers foarte grăbită. a preoţilor budişti. da. fie că nu. Vreau s-aud totul în privinţa lui şi a cutremurului şi toate ştirile tale. către ţărm. E comandantul Mishimei şi întregului hotar.-Da. prin noaptea întunecoasă. Doamna Ochiba vrea să vadă cum arată. cu nelipsita pălărie şi cu sandale ieftine de paie. fie că ne place. Kiri mai acceptă vin. cînd l-ai văzut şi dum neata? -Da. Desigur c-ai să fii invitată. -Mulţumesc. -Am crezut că-i mai bine să nu pierd vremea. Mariko-chan. -Şi BuntarcKswz? El e bine? -Da. -Am auzit asta. Oh. Am auzit că Anjin-san e încă pe galeră. în spatele lui se găseau depozitele şi clădirea înaltă. -E un om foarte interesant. Kiri spuse: -Dacă qorabia lor a plecat cu o zi înaintea dumitaie. Dădu colţul 393 . portocalie. venind încoace. moale. pentru ziua de naştere a doamnei Ochiba. Şi noi sîntem tot captivi. L-am văzut pentru puţin timp. Ştii unde este Kasigi Yabu-sama? Am un mesaj pentru el. Kiri-san. A devenit mai mult decît folositor stăpînului nostru. nici cu toate rugile din lume. dată de seniorul Ishido. -Da. -într-una dintre casele de oaspeţi. adăugă Kiri. nouăsprezece zile nu-i îndeajuns timp să culegi recolta. O să fie o ceremonie oficială mîine scară. Era îmbrăcat în sutana largă. Cerul era limpede şi spuzit de stele. Sărmanul! Va fi înfăţişat câ o balenă captiv? -Da. Mariko îşi sfirşisake-ul. aproape europeană. Uraga se furişa grăbit pe alee. iar aerul plăcut. O să aflu în care şi-o să-ţi trimit vorbă deîndată. Nu-mi place să călătoresc.

noaptea . preotule? -La răsărit de oraş. ca purecii. în jurul său se aflau putini oameni. poticnit. -De ce-ar năduşi? spuse bărbatul cel necioplit. La două sute de paşi în faţă se aflau cheiurile şi pontoanele încrustate cu cochilii. da. . O companie de samurai în uniforme gri. băieţi. ca tot atîţia licurici.cu călugăriţe. Zen e cel mai bine. lasă-l în pace. împrăştiaţi de-a lungul ţărmului şi a bancurilor de nisip. îşi schimbă drumul ca să ocolească corabia. cu făclii şi mulţi samurai în gri postaţi lîngă pasarelă. purtînd făclii. îndreptîndu-se înapoi către oraş.Tu! Stai! Ordinul venise din întuneric. spuse altul. dădu colţul în nişte alei întortocheate şi ieşi pe drumul care însoţea cheiurile. -Asudă prea mult pentru un preot. -Ei. Samuraii abia îl băgară în seamă. pe lîngă bărci de pescuit trase pe uscat.Scoate-ţi pălăria.. preotule! Uraga înlemni. -Zen. Tot ce fac ăştia e să doarmă toată ziua şi să împartă perna. Fluxul era scăzut. abătîndu-se'cale de cîteva străzi. Continuă să meargă fără şovăială de-a lungul plajei.. Samurai în uniforme gri ieşiră în lumină şi-l înconjurară. deşi păstră aroganţa unui preot. -Unde te duci. patrulau pe ţărm. nehi Un alt samurai spuse grosolan: -Eu nu-s dintr-ăştia! Sînt zen-budist. spuse Uraga. cu gura uscată.. Ah. Uraga se opri cuprins dintr-odată de panică. oricum nimeresc . Aş vrea să pot înţelege asta. La altarul nostru din Nichiren. Trecînd pe lingă ei încetini paşii politicos. vînau cu ostia privegheaţi de făcliile lor. cîini. ca Generalul nostru. Ancorată la unul dintre ele era lorca iezuită cu steagurile Portugaliei şi ale Ordinului lui Isus fluturînd.Vrei să spui că preoţii nu asudă? Cîţiva rîseră şi cineva apropie o făclie. Preoţii sînt paraziţi. nu-i aşa? De ce năduşeşti aşa? . pescarii de noapte. între ei. E doar. E prea greu pentru capul meu bălrin. în mirosul greu al mării şi ţărmului purtat de briza uşoară.şi mări paşii. -Ah. 394 . apoi cobori pe strada a nouăsprezecea. eşti din Nichiren.şi tot timpul se îndoapă cu mîncarca pentru care n-au muncit. .

-N-ai de ce să te porţi grosolan! explodă el fără să-şi dea seama.. apoi adăugă binecuvîntarea: -Namu Amida Budsu . Nimeni nu 395 . Tuturor samurailor lui Anjin-san li se poruncise de către autorităţile portului să rămînă pe vas pînă ce vor fi primit instrucţiuni de la mai-marii acestora.. sau orice altceva ar fi fost. Samuraiul înainta ameninţător.Am spus scoate-ţi pălăria! Uraga se supuse. -Bună seara. spuse morocănos samuraiul mai în vîrstă.Ar fi mai bine dac-aţi patrula. Lîngă galeră îl cuprinse iarăşi îngrijorarea şi aşteptă un timp la umbra unei clădiri. . în caz că ar fi fost surprins mergînd pe stradă după ora îngăduită. sau habar n-ai debushido? Unde sînt bunele tale purtări? -Ce? Eşti samurai? -Desigur că sînt samurai! Cum aş îndrăzni altfel să vorbesc cu samuraii despre proaste purtări? Uraga îşi puse pălăria. adunîndu-se. sau gîndul de la Buddha. Să-l serveşti pe Buddha înseamnă o viaţă onorabilă. apoi unul scuipă. simţind cum îi tremură genunchii. -Mulţumesc. Capul lui era proaspăt ras. Unde sînt bunele tale purtări? .. de cit să vă legaţi şi să insultaţi preoţi nevinovaţi. Namu Amida Budsu. aşa cum ar fi trebuit să fie al unui preot şi el binecuvîntă kami-ul. Samuraii în gri îl lăsară să treacă fără să-l stînjenească. Poruncile lor erau că barbarilor şi tuturor samurailor nu le era îngăduit să coboare pe ţărm. Şi a deveni preot e ceea ce ar trebui să facă fiecare samurai la bătrîneţe. Samuraii îl priviră pentru un timp. intră în zona luminată. . care-l făcuse să ia această precauţie suplimentară. Uraga porni pe drum foarte mîndru de sine însuşi. în afară de Yabu şi garda sa de onoare.Avea dreptate. . sau spiritul.în numele lui Buddha Amida. Apoi.De ce? De ce să necăjeşti un om care-l slujeşte pe Buddha? Buddha nu ţi-a făcut.îmi pare rău...Preoţi! . . Porni mai departe semeţ. Vă rog să mă iertaţi. spuse politicos către samuraii în gri care pierdeau vremea lîngă pasarelă. cu autoritatea iezuită.

cînd. salutînd scurt cele trei gărzi care se găseau răspînditc de-a lungul punţii. Cumplit de obosit acum..Mesagerul lui Yabu-sama a ajuns greu. Termin eu cartul ăsta şi te trezesc în zori. N-am văzut pe nimeni. răspunse Uraga şi presimţirile sumbre îi reveniră. . de pe dunetă. Aşteptă la piciorul scărilor pînâ cînd Blackthorne îi făcu semn să urce pe dunetă. şopti el şi~şi croi drum către dunetă. cu nume de nerostit. coclit. Am fost foarte atent acolo. Mirosul dispăru odată cu el. Uite-te pe ţărm. nu cred. deci nu era samurai. chemă Blackthorne încetişor. Aici! Uraga îşi miji ochii ca să poată străpunge întunericul. şi-i arătă cu degetul. îi şopti prudent Blackthorne. Vinck îşi atinse cîrlionţii de pe frunte şi coborî.începusem să mă-ngrijorez. spusese Blackthorne.Uraga-san. al unui trup nespălat şi ştiu că a doua umbră de acolo trebuia să fie celălalt barbar. -N-avea săbii. -Aşteaptă. la fel de încet.. îl văzu pe Blackthorne şi simţi mirosul stătut. Iată ce-am de spus: Am fost cu Yabu-sama şi-am aşteptat în afara castelului. Anjin-jwz. n-am simţit pe nimeni. de la amiază pînă după lăsarea întunericului. Anjin-san era singurul barbar întîlnit care nu putea. -Du-te acum jos. Vă rog să mă iertaţi că nu l-am văzut. Acum îl vezi? O umbră se mişcă puţin apoi se topi din nou în întuneric. -Cine era? Te urmăresc de cînd ai ajuns pe drum. Un iezuit? -Nu ştiu.spusese nimic despre preotul budist care călătorea cu corabia. Nu l-ai văzut? -Nu. Alteţă. -Ah. care putea de asemenea vorbi portugheza. îl vezi? Acolo. depozitul acela. S-a ţinut tot timpul după tine. Aproape că uitase ce înseamnă să te afli departe de mirosul barbar care făcuse parte din viaţa lui. Anjin-san. -A mers foarte. ceea ce era unul dintre motivele pentru care el putea să-l slujească. Uraga ajunse pe puntea principală. acolo. Johann... Ce s-a întîmplat? . Mulţumesc că ai aşteptat. Mai la nord puţin. -N-are a face! Blackthorne aruncă o privire către Vinck. . 396 .

Alteţă. Mesagerul lui Yabu-sama a sosit după lăsarea întunericului şi s-a prefăcut că se roagă cu mine. marinarii şi vîslaşii săi consemnaţi la bord. De fapt. pînă cînd am rămas singuri. căci acesta era unul dintre multele semnale aranjate dinainte între Yabu şi el. -Asta a fost tot. Blackthorne ştia că n-avea nevoie de nici un efort ca să îndrepte corabia în larg. aşa că eu cred că e un cod. -Continuă. cu Primul Pod la vedere şi am început să meditez . dar nu despre Dumnezeu. în cele din urmă mi-a zis c-ar trebui să vă gîndiţi la "şaptezeci". Şi cum. Mesagerul mi-a şoptit asta: Yabu-sama spuse că o să stea în castel în noaptea asta şi că se va întoarce mîine dimineaţă. nu cred. Uraga îl privi lung. . -Te-a văzut vreunul dintre ei? -Nu. corabia era gata.Samuraiul a reperat asta de două ori. am văzut escorta ei trecînd podul. la care o să fiţi invitat. Mîine noapte la castel are să aibă loc o adunare oficială. -Cit de mulţi erau? 397 . Mulţi trecători au pus monezi in bolul meu de cerşit. -Amănunţit. Am lăsat trupul să se odihnească şi mintea să lucreze şi am privit Primul Pod toată vremea. era limpede că se aflau în ape vrăjmaşe şi toţi erau nespus de tulburaţi. pe la mijlocul Orei Caprei. -Ah.un obicei iezuit. Caii erau acoperiţi de spumă şi plini de noroi. organizată de generalul Ishido. Uraga zîmbi. dar nu spuse nimic. Yoshinaka-jfl/î îi conducea. pentru toată lumea. Nu. Era după-amiază. "Şaptezeci" însemna că trebuia să ţină corabia gata de o retragere imediată pe mare. Alteţă. nu cumva este un timp foarte scurt pentru o călătorie pe uscat. Blackthorne dădu din cap. Doar că trebuie să spun că Toda Mariko-san a ajuns astăzi. Alteţă? Mi-am ales un loc liniştit lîngă piaţă. Uraga-san. Dar cu toţi samuraii.-Ce-ai făcut tot timpul ăsta? Amănunţit. Numai despre domniavoastră şi Yabu-sama şi viitorul vostru. Anjin-san. în timp ce aşteptam. Alteţă. iar hamalii erau osteniţi. de la Yedo pînă aici? -Da. Alteţă.

Mai mulţi convertiţi la Osaka. chiar şi optzeci.I -Cam două sute de samurai. An]in-san. E o ospătărie care serveşte fierturi. Asta este rău. Cu aproape douăzeci de ani în urmă. cu hamali şi cai de povară. Şi e uluitor că s-a-ngăduit să se ţină ziua-n amiaza mare o astfel de slujbă. Unii spun că seniorul Toranaga e chiar lingă Nagoya. Părintele Inspector e din nou acolo. Unul dintre caii de povară avea panere cu porumbei călători. deci. Uraga şi toţi ceilalţi samuraii se ridicară şi ei. Cei mai mulţi cred că războiul civil va începe de îndată ce seniorul Toranaga o să fie mort. l-a rugat pe Papă să ne 398 . Yodoko-sama. de obicei. Ştirea trecuse prin toată corabia. lingă misiune. întărint presimţirile negre ale fiecăruia. proaste. văduva lui Taiko... apoi se aplecă obosit peste parapet. -Şi altceva? -în piaţă. Yabu îi susese lui Blackthorne despre împărat prin Uraga. Peste douăzeci de zile . Ar fi fost lipsă de bună-cuviinţă dacă ar fi stat aşezaţi în timp ce stăpînul lor stătea în picioare. Părintele Inspector l-a rugat pe Sfîntul Pă. S-a primit îngăduinţa de-a se ţine peste douăzeci de zile o liturghie uriaşă în cinstea seniorilor Kiyama şi Onoshi. Anjin-. ceea ce înseamnă că Kwanto devine mult mai important. De două ori pe-atîţia samurai în gri îi însoţeau. pentru că sfatul ei e întotdeauna ascultat şi e întotdeauna potrivit. aşa că nimeni nu ştie ce să creadă. Toţi sînt de acord că recolta va fi groaznică anul ăsta aici în Osaka.Vă rog să mă iertaţi.cade exact în ziua de după Ceremonia Supunerii înaintea Prealuminatului. cînd marii daimyo vor începe să se încaiere între ei. unde vin să mănînce mulţi negustori şi misiţi de orez şi mătase.. Preţul aurului este foarte ridicat şi dobînzile au ajuns Ia şaptezeci de procente. -E important? -Da. alţii spun că încă n-a ajuns la Odawara. Cele mai multe. e foarte bolnavă. Mai departe?^ -De-ndată ce-am putut. spuse Uraga.E cu neputinţă să fie aşa de mult! Trebuie că te înşeli! Blackthorne se ridică şi-şi întinse spatele. am plecat. multe zvonuri. . Politicos. Eu am intrat şi-am mîncat şi-am tras cu urechea. N-a fost niciodată mai puţin de cincizeci de procente şi. Va sărbători praznicul Sfîntului Bernard. .swz.. şaizeci şi cinci la şaptezeci. -Bine.

politicos. în cele din urmă Uraga îi spuse despre felul în care scăpase de patrulă. înţelegi camătă? -înţeleg cuvântul.Un ultim lucru.îngăduie.Te-ar fi dat de gol părul tău? -Oh. la fel. Am fost la misiune. Pămîntu-i ieftin.. sau o casă. -E foarte bine. Avea dreptate că această propunere . fără să ştie încă cit de mult ar fi putut să-l tachineze.a fost încuviinţată. De jur-împrejurul ei. doar creştinii puteau obţine împrumuturi. cel puţin nu cred c-aş fi putut. Ari)insan. cercetînd fără să se gîndească cerul şi marea şi vîntul. Te-ai descurcat foarte bine. orezul este foarte scump şi că asta este o prevestire proastă. Alteţă. căci desigur. Alteţă. încuviinţă Blackthorne. Ţi-ai greşit adevărata meserie. Uraga îşi şterse sudoarea de pe frunte.Foarte.. să îngăduie Ordinului să împrumute la zece procente. Anjin-sân . . bărcile de pescari erau purtate domol de către flux. -Mulţumesc. îndeajuns ca să mă ia cu ei în postul de pază. apoi îl întrebă despre ceremonia de a doua zi şi Uraga îl sfătui cit de bine se pricepu. ' -Nimic. e foarte cald. Totul era bine şi în ordine. care erau întotdeauna modeste. Am 399 . Te-ai descurcat foarte bine. Nu plătiţi dobînzi atît de mari în ţara voastră? -Foarte rar. izbind din cînd în cînd şi de cele mai multe ori aducînd la suprafaţă un barbun sau vreun alt peşte care se încovriga şi răsucea în ostie.. . da. cu un om aşezat sub un felinar cu o ostie în mină la prova fiecăreia dintre ele. decît dacă aş fi doborît vreuna dintre ele. spuse Blackthorne. Aruncă o privire către mare. Gărzile erau foarte atente şi n-am putut intra înăuntru.va aduce multă preţuire Creştinătăţii şi mulţi convertiţi. şi-şi lăsă mintea să macine cele aflate. Blackthorne se gîndi o clipă. în timpul taifunului şi-al focului s-au dus poate două mii de case şi două-trei mii de oameni. Asta este camătă. Vroiam să vă spun că. Asta-i tot. Ar fi un moment potrivit să cumperi pămînt aici. -Alteţă? '. E de două ori pe cit era cînd am fost aici acum cîteva săptămîni. mai aproape şi mai departe. . dar camătă nu începe la noi sub sută la sută. -Vă rog să mă iertaţi.

După un timp.. Oricare. Cred. Uraga spuse: -Poate că Chimmoko a adus o cerere.. cred acum că doamna Toda nu va mai ieşi de-acolo pînă în cea de-a nouăsprezecea zi. sînt sigur că nu era ea. neh ? Odată ce ajung acolo. chiar şi-aşa. E catolică. soţia lui Taiko. dar înainte de-a pleca am văzut-o pe Chimmoko. De ajuns cu prevestirile rele. soţii de daimyo. rămîn acolo ca nişte peştişori aurii într-un bol de sticlă. o rugăminte ca Părintele Inspector să meargă la ea. slujnica doamnei Toda. Anjhwwi. iar parîmele trosneau plăcut. cea mai faimoasă din întreaga împărăţie după cele trei doamne de cel mai înalt rang nobiliar: doamna Ochiba. Valuri mici izbeau coca. -Eşti sigur? -Da. El a convertit-o. sau toate. sau a trimis-o pe Chimmoko să pregătească ceva dintre toate astea. intrînd înăuntru. nehl -Am putea şti dacă Părintele Inspector se duce la castel? -Da. -îmi pare rău. fie ele ale celor prieteni cu Generalul. pe jumătate către sine însuşi: -Ce-o fi însemnînd asta? -Doamna Mariko e eres. sau ce s-a făcut? 400 . aşteptînd să li se sfirşească schimbul. înţeleg ce-i cu ostaticii şi ultima zi. Doamna Mariko este cea mai importantă doamnă.privit un timp. nehl Ea îl cunoaşte foarte bine pe Părintele Inspector. sau la o întîlnire. -Doamna Mariko deghizată? -Nu. toţi ceilalţi amuţind. Această a doua slujnică era prea înaltă. -Ţi-am spus să nu mai vorbim despre asta. Anym-san. relaxate. aşteptînd să fie prinşi. Gărzile se odihneau. Toate doamnele. Blackthorne privi către mare şi murmură. Manko-san sa dus poate să se spovedească. Era cu siguranţă păzită cînd a trecut primul pod. Altefă... fie ale celor care s-ar putea să-i stea împotrivă. -Cum să aflăm ce s-a spus. sau la liturghie. Desigur că Toda Mariko-noh-Buntaro-noh-Jinsai a fost păzită din primele clipe cînd a trecut de hotarele seniorului Toranaga. -Lasă asta. doamna Genjiko şi Yoădko-sama. Se lăsă tăcere pe punte. Cu ea mai era încă o slujnică. sînt oprite să iasă din castel. asta e uşor.

-Aye. în timp ce săgeata şuieră pe lingă el la un fir de păr fără să-l lovească. Ai fi fost deja mort. Dar acum mintea lui era îndreptată către ceea ce-ar fi putut face. gîndi. sau şi mai mult. -Deci. spunîndu-i că a doua zi aveau să plece. karma. răsucindu-se. îşi spuse. -Dar de ce? Cînd Toranaga aici.Nu vă faceţi griji.-Asta-i foarte greu. în siguranţă. dar Yabu coborîse la ţărm. Se aruncă asupra lui Uraga. Yabu-jfl«? repetase el. Dacă l-ar fi avut pe Erasmus ştia că ar fi putut cumva trece de Osaka îndreptîndu-se direct către Nagasaki. Cu puţinul echipaj pe care-l ai acum n-ai fi putut s-o ancorezi aici> fără să mai vorbim de găsitul portului aceluia. în afară de domnia-voastră şi de mine? Aş putea fi recunoscuţi amîndoi. -Shigataga nai! Noi mergem repede Nagasaki şi-napoi din nou. Privea donjonul proiectat pe cerul înstelat şi-şi aminti ce-i spusese Uraga despre legendara comoară fără margini pe care o adăpostea. înţelegi? Numai patru zile să aducem oameni apoi întoarcem înapoi. Repede. dar vor vorbi portugheza sau latina. ca să se înfigă vibrînd în peretele cabinei. Nu era nevoie de vreun răspuns. dorindu-şi să fi venit cu Erasmus şi nu cu galera. Foarte tulburat îl privise depărtîndu-se. în care ar fi trebuit s-aştepţi să scapi de furtună. nehl Şi cine le mai vorbeşte pe-amîndouă. Blackthorne simţi primejdia dinspre mare şi trupul său se mişcă înainte ca mintea să-i poruncească s-o facă. toţi mor. poate ar fi trecut dincolo de orizont ca să găsească vreun port ascuns şi vreme îndeajuns să-şi pregătească vasalii să manevreze corabia. Uraga făcu un semn către castel şi oraş. sau plănui Toranaga şi despre unde ar fi putut fi Mariko şi care era rostul plecării la Nagasaki. Oricare dintre ei ar avea multe de cîştigat-dacă v-ar îndepărta pe domnia-voastră sau pe mine. ca să-l trîntească jos. ameţit de capcana care fusese închisă peste Toranaga şi deci peste el şi Erasmus. în timp ce altă săgeată din aceeaşi salvă 401 . Atunci. Karma. -Suit mulţi creştini acolo. nehl Blackthorne nu răspunse. îmi pare foarte rău. . spunea Uraga. Eşti un prost. Alteţă. adunată de Taiko cu japca din întreaga împărăţie. spui că cea de-a nouăsprezecea zi este ultima? O zi a morţii. nehl spusese el.

tresălţînd şi trase cu toată puterea. zbătîndu-se. Doamne. apoi îşi văzu propriile degete mişcînduse singure şi făcînd semnul crucii deasupra ochilor şi simţi trupul lui Uraga tremurînd. ştiind că nu putea să facă nimic. . dinspre mare şi toţi se împrăştiară căutînd adăpost. Un alt nor de săgeţi veni din noapte. cu un pistol pregătit. dar fără să ştie ce. trăgînd la întîmplare. holbîndu-se peste copastie. Blackthorne se tîrî către parapet. alergînd aplecat. Doamne!" Văzu ochii rugători ai lui Uraga. Săgeata ieşi afară uşor. că nu este sîngele meu. Blackthorne apucă cu o mînă vîrful săgeţii şi-o puse pe cealaltă pe carnea caldă. Sînt în bărcile de pescuit.Iisuse! gîfîi Vinck. Neputincios Biackthorne îl ţinea pe Uraga în braţele sale. privi grijuliu printr-un sabord şi văzu în apropiere o barcă de'pescari stingîndu-şi torţa ca să dispară în întuneric. Uraga începu să se sufoce. străpungîndu-l şi apoi fură amîndoi culcaţi pe punte. întreaga navă fiind acum cuprinsă de vacarm. ştiind că ar fi trebuit să facă ceva. Uraga ţipa şi samuraii urlau. nepăsători la propria lor siguranţă. amintindu-i de peştii străpunşi. care dispăruseră. dar în locul ei ţâşni sîngele într-un şuvoi puternic. Uraga muri. la adăpost. pentru o fracţiune de secundă. gura mişcîndu-se fără să scoată un sunet. deşi primejdia trecuse. Alţii stăteau pitiţi prin adăposturi. gura urlînd fără sunet. ce se întîmplă? E-n regulă. Ţipetele lui Uraga scăzură pînă la un gîlgîit înfundat. care trăgea de săgeată cu sîngele ţîşnindu-i din nas. mirosul dulce greţos al morţii înnebunindu-i nările. 402 . Acum. mintea lui ţipînd ca-ntotdeauna: "Iisuse Cristoase! Mulţumesc. samuraii în gri trecură pe lingă el către dunetă cu arcurile în mîini. gură şi urechi. poruncind bărcilor de pescari. pieptul ridicîndu-se. nu-i al meu! Mulţumesc. pilotule? -Da. Vinck ajunse în grabă pe punte.şuieră înfîgîndu-se în gîtul bărbatului. Alte bărci făceau acelaşi lucru şi. iar alţii strigau ameninţări în noapte. Cîţiva aduseră scuturi şi-l acoperiră pe Blackthorne. După un timp îngrozitor de lung. samuraii în gri şi cei ai lui Blackthorne îi înconjurară. iar samuraii în gri din garda de pe ţărm năvăliră la bord. Ai grijă. să se întoarcă. -Cristoase. Blackthorne se tîrî înapoi către Uraga. văzu vîslaşii trăgînd grăbiţi la rame şi lumina sclipind în săbii şi arcuri.

acum. Am pierdut cea mai mare sursă de cunoştinţe pe care aş fi putut s-o am. Yabu îşi clătinase capul exasperat. chimonou maro cu cele cinci însemne ale lui Toranaga şi. Au să vină samuraii în gri după dumneata. De asemenea. în noaptea asta stai în castel. cîrlionţat. din Osaka. -Prefacem mergem Mishima. într-o nemăsurată paradă a puterii lui Ishido căci fiecare daitnyo şi general şi fiecare samurai ofiţer cît de cît important. încă fără să ştie dacă atacul fusese împotriva lui sau a samuraiului. gîndea Blackthorne. Acum toate bărcile poruncă stau departe de-aici. Picioarele erau încălţate în tabi noi şi sandale. era legat într-o coadă îngrijită. Te rog să mă ierţi. Nu-ţi face griji în privinţa atacului. o mantie de ceremom'e cu umeri largi ca nişte aripi. Părul său auriu. păzind fiecare intăritură. Purta mîndru o uniformă nouă. Soarele coborîse şi noaptea sosise repede. /Knym-san. Yabu-sama. pentru prima dată. De asemenea senior Sudară şi familia. -înţeleg. ziua următoare noi mergem Nagasaki. Shigataga nai! Samuraii în gri te duc la loc sigur. . An)m-san.Avem îngăduinţa? întrebase. spusese Yabu în dimineaţa aceea. -Bine. cînd se reîntorsese la galeră. -Acum eşti în siguranţă. Dormi acum. înţelegi? -Da. aşa cum se cuvenea.CAPITOLUL 53 Blackthorne mergea prin castel cu garda sa de onoare de douăzeci de vasali. înţelegi? -Da. să aducem senior Hiro-matsu. înconjurat de samurai în gri de zece ori mai numeroşi. fusese invitat noaptea aceasta în marea sală pe care Taiko p construise înăuntrul inelului interior al fortificaţiilor. Săbiile pe care i le dăduse Toranaga erau înfipte în brîu. Nenumăraţi samurai în gri se aflau la fiecare întretăiere de coridor. E kinjini aici. îmi pare rău că s-a întîmplat atacul. ce întîmplă la noapte? De ce eu la castel? 403 . -La amiază te duci la castel. partea de castel Toranaga. Ce ghinion cumplit să-l pierd pe Uraga.

Vinck îl zgîlţîise. şi el se grăbise din nou pe punte. de care încă se legau sau se dezlegau trupuri. O fregată mică cu douăzeci de tunuri. Hai s-o ştergem! . Samuraii în uniforme gri îl duseseră în partea de castel rezervată lui Toranaga. mersese la castel. Stăm pînă cînd Ishido spune că putem să plecăm. Nimeni altcineva n-ar veni aşa. -Ticăloşii se grăbesc. Blackthorne se dusese sub punte. trezindu-l. -Trebuie să fie Rodrigues. spuse Vinck cu voce spartă. Şi plecase de pe galeră. îmi pare rău. cea pe care o vizitase prima dată şi unde încă se mai aflau consemnaţi Kiritsubo. pregătită anume pentru el. "îmi pare rău. unde pof s-o găsesc. că Ishido era curios să-l vadă din nou. Vă rog să mă iertaţi. aplecată sub apăsarea tuturor velelor întinse. Iisuse Cristoase. amintindu-şi cuvinte-cheie de care putea să aibă nevoie şi se pregătise cît de bine 404 . La prînz sosiseră samuraii în gri. nu ştiu. Nici unul dintre servitori nu-l ajutase. doamna Sazuko cu copilul ei şi restul samurailor lui Toranaga.Yabu zîmbise cu zîmbetul lui strîmb şi-i spusese că era ca un fel de prezentare. -trecînd pe lîngă terenul de execuţie cu cele cinci cruci încă acolo. sîntem ca muştele în sticla cu grog. nu ştiu. Poate să-ţi intre-n cap? Stăm pînă ni se îngăduie să plecăm. -Atunci. -Dacă aş fi fost în locul tău. iar minerul săbiei şi chimonoul în care era îmbrăcat şi vasalii săi care-l înconjurau nu-l uşuraseră. Alteţă. Din nou se dusese sub punte. -îmi pare rău. cu toate pînzele sus. Acolo făcuse o baie şi găsise îmbrăcăminte nouă. te rog? Am un mesaj urgent. intra glonţ în port. chiar dacă Papa şi regele Spaniei vin pe ţărm cu toată afurisita de Armada. fiecare cruce cu cei doi oameni înarmaţi cu suliţi şi cu gloată care privea. dar somnul îl ocolise.Rămînem. -E doamna Mariko aici? -Nu. apoi răsfoise dicţionarul. dar în clipa în care el căzuse în somn. Cu o escortă puternică. cu sau fără flux." Se îmbrăcase. Străbătuseră tot oraşul. Anjin-san. Retrăise acele chinuri şi groaza ambuscadei. . aş fi plecat dracului de-aci. lăsîndu-l pe Vinck de cart. pilotule. portugheză. Toţi spuneau.Ca oaspete ai să fii în siguranţă. spusese servitorul.

singură. îndreptîndu-se în aceeaşi direcţie. cu un cap mai înalt decît cei din jur. erau mari. Ochii lui Blackthorne alergară prin mulţime încercînd s-o descopere pe Marilco sau pe Yabu sau orice alt chip cunoscut. Era o încăpere uriaşă. Chiar de la această distanţă îi putea vedea bogăfia deosebită a chimonoului. cu deosebit respect. cu sprîncene arcuite. cusut cu fir de aur pe cea mai fină mătase de-un albastru închis. Stătea comod pe o pernă. într-o parte era un şir de oaspeţi care aştepta să se încline în faţa platformei ridicate la celălalt capăt al încăperii. Aici îl lăsară. Oamenii săi rămaseră şi ei acolo. bine şlefuite şi îngrijite ca şi desenele atîrnate pe pereţi. Blackthorne stătea de-o Parte. purtînd toate culorile curcubeului. iar părul era aranjat ca o cască cu aripi. luminată de torţe. cu tavan înalt din grinzi. Politicos. Coloane placate cu aur sprijineau grinzile din esenţe rare. îi putea simţi privindu-l pe ascuns. date cu vopsea. iar pielea ei strălucea plăcut. Procesiunea oaspeţilor se tîra înainte. era doamna Ochiba.putuse. trăgîndu-se într-o parte împreună cu alţi samurai. El porni înainte simţind că pătrunde într-o uriaşă gură deschisă. Numeroşi alţi oaspeţi însoţiţi de samurai în uniforma gri se aflau peste tot prin preajmă. îşi îndepărtă îngrijorarea şi păşi pe podul de lemn. istorisindu-i multe despre ea şi viaţa ei. Ochii ei. Pe podium. dar nu găsi pe nimeni. Dar ele nu creşteau. ca să-l aştepte. Prinţul Ogaki Takameto de la Curtea Regală stătea acolo. ornamentat cu aur. parfumul lor amestecîndu-se cu aromele lemnului preţios ce fumega pe mici tăvi cu jeratec prinse de pereţi.şi-şi aminti de forţa necruţătoare cu care-l izbise peste faţă şi apoi de propriile sale degete încleştate în gîtlejul lui. Blackthorne îl recunoscu alături de platformă pe Jshido . Cinci sute de samurai cu doamnele lor se aflau acolo. ca porumbele negre. "Prea-înalta" o numise Uraga. După aceea mersese în grădină să privească pietrele crescînd. Acum traversa şanţul interior. într-o pată de lumină. Picioarele îl purtară pe sub ultimul grilaj cu ţepi şi samuraii săi în gri îl conduseră prin labirintul de alei către uriaşa poartă. Peste tot erau aşezate făclii.înalt. făcu un pas într-o parte ca să se ferească din calea unor 405 . Era subţiratică. în timpul călătoriei. uscăţiv şi aspru . aproape ca o fetişcană.

în faţa podiumului îngenunche şi se înclină ceremonios. înainta. Ochii li se întoarseră către el.Hai. odată către ea şi odată către Ishido. aşteaptă. .Vă rog să mă iertaţi. înălţimea voastră. Simţea extraordinara senzualitate ce o înconjura. îşi spuseră ceva unul altuia. dar un samurai în gri i se puse în cale. apoi.Pot să-mi îngădui să vă felicit respectuos cu ocazia zilei voastre de naştere şi să mă rog să trăiţi într-atît ca să vă bucuraţi de încă alte o mie de aniversări. venind mai aproape.Se spune că vorbeşti limba noastră. iar evantaiul ei se mişcă. . Stătu cîteva clipe ţeapăn. Toată lumea îl privea. aşa cum îi văzuse făcînd pe ceilalţi. . poticnindu-se uşor din cauza emoţiei.oaspeţi ce încercau să treacă şi văzu ochii Ochibei întorcîndu-se către el. sau că el va aluneca şi se va face de rîs. între el şi platformă nu se mai găsea nimerii. Apoi îl observă pe Yabu mişcîndu-se cu grijă printre oaspeţi. îmi pare rău. fără vreun efort deosebit din partea ei. Toată atenţia din încăpere era îndreptată asupra lor. dar totul merse cum trebuie şi el începu să se tragă înapoi. folosind frazele învăţate pe dinafară şi încercate de-atîtea ori. . se îndreptă către un perete încercînd să atragă mai puţin atenţia. • Cei din faţa şi din spatele lui se înclinară. Acum îl privea şi Ishido. spuse politicos samuraiul. ~ . Le întoarse plecăciunile. începu Blackthorne. domo. . Aura ei de lumină părea să fi sporit. bărbaţii şi femeile din faţa lui se dădeau la o parte. răspunse Blackthorne şi li se alătură. . viaţa lui putea uşor depinde de răspunsurile pS'care avea să le dea. Vocea ei era fără tăgadă deosebită. în curînd toate discuţiile încetară. ca şi feminitatea. împietrit de spaimă că săbiile îi vor cădea. Se ridică din nou. Aşteptă. spuse femeia. dar trebuie să folosesc cuvinte scurte şi cu respect vă rog să folosiţi şi domnia-voastră cuvinte foarte scurte cînd vorbiţi cu mine. făcîndu-i semn către şirul de oaspeţi. fără îndoială. încurcat. încurcaţi.Dozo. astfel ca să pot avea onoarea de-a vă înţelege. în tăcerea adîncă. Acum.Te rog. Ştia că. An\w-san.

înălţimea voastră. prea onorate General. apoi din nou către ea. le-am învăţat noaptea trecută. Blackthorne îşi aruncă privirea pentru o clipă către doamna Ochiba şi băgă de seamă şi la ea aceeaşi surpriză. înţelegi? -Ah. Barbarii întotdeauna aceeaşi nebunie. cu politeţe studiată. -Foarte nebun în noaptea aceea. prea repede ca Blackthorne să poată înţelege ceva. spuse doamna Ochiba foarte impresionată.Ah. Ea se încruntă. Am îngăduinţa voastră să-l salut pe seniorul General? -Da. Folosise vocea sa de dunetă. -Vă rog să mă iertaţi. nespus de foarte mare onoare pentru mine. -Da. Blackthorne privi la Ishido. Da. aşa a fost. îmi pare rău. era foarte rea. sau în vreo altă seară.Uraga-noh-Tadamasa. aşa că riscă. afară de cuvîntul "săgeţi". -Nebunia asta e obişnuită printre barbari. neh? O asemenea grosolănie în public. Sînt cuvintele potrivite. Nu mai sînt barbar.cumplit nebun. spuse Blackthorne. 407 . Ultima dată întîlnit. înălţimea voastră. vă rog să mă iertaţi. pe corabie. îmi pare rău. acum sînt samurai . îmi pare rău. el. Anjin-san. faţă de un oaspete. neh? -Cine te-a învăţat? . care răsuna fără să trebuiască să strige şi umpluse toate colţurile încăperii.-Cu greu pot fi socotite acestea cuvinte simple. prea onorate General. eu foarte . Sper să nu te mai apuce nebunia în seara asta.Bună seara. preotul renegat care a fost ucis noaptea trecută pe corabia domniei-tale? -înălţimea voastră? -Omul . sinteţi foarte îndreptăţit să spuneţi asta.samuraiul care-a fost ucis. dar. apoi aruncă o privire către Ishido care se aplecă înainte şi-i vorbi. . -Ah.hatamoto .aceasta foarte mare. neh? Noaptea trecută. -Vă rog să mă iertaţi. vasalul meu. . Şi foarte nepoliticos. Ishido îi întoarse plecăciunea la fel de ceremonios. ai această îngăduinţă.

fără teamă. Bine. înţelegi? Atac noaptea? -Da. chiar şi reginei.Acum înţeleg purtările samurailor şi puţin bushido. Nici unul. Şi wa. Nu-ţi face griji. Eu nu uit. Gărzi foarte atente. vă rog să mă iertaţi. . rău. nuţi fie teamă.avem regină. . Ai un loc deosebit ca samurai lîngă seniorul Toranaga. Unul dintre ai mei. Patru oameni morţi. foarte rău. în grădină. Blackthorne îi mulţumi din nou şi se întoarse către doamna Ochiba. Nu se mai întîmplă. -Da. Nu vor mai fi atacuri asasine. 408 . pe care o tăiase dintr-un copac. Toţi îl înţelegeau foarte bine. foarte bine. Foarte rău. Zvonurile despre curajul domniei-tale sint adevărate. Ishido cuprinse cu privirea încăperea. îmi pare rău că vă tulbur. samurai An\in-san. Ar trebui. Foarte sigur în castel. Ştia că japonezii înţeleg bărbăţia şi mîndria şi le cinstesc. să-mi cer scuze. poate fără să vrea. -Nu ne tulburi.. -Mulţumesc. spuse el jovial. -îţi accept scuzele. vă rog.Vă rog să mă iertaţi dacă nu bune maniere să dăruieşti. Alteţă. Ea privi floarea. Din buzunarul din mînecă scoase o floare roz de camelie. . ţara mea cîrmuită de regină. -Ascultă. O aşeză in faţa ei. iertaţi-mi japoneza proastă. An)in-san. în ţara mea noi are regină . înţeleg.Alteţă. Gînditor. Da. trei samurai în uniforme gri. temîndu-se că sărea peste cal. nehl Rosti ultimile cuvinte ca o provocare.Aşa. de asemenea. Eşti important. E groaznic că roninii aceia murdari au putut face asemenea lucruri. -Acum poruncesc gărzi. Ishido rise.. «e/z? Eşti samurai.. în ţara mea avem obicei întotdeauna trebuie dat doamnei dar la aniversare. Nu mai sînt barbar.şi capcanei pe care el i-o întinsese. Cinci sute de oameni aşteptau cu respiraţia tăiată să vadă cum va răspunde la îndrăzneala şi galanteria barbarului . Vei fi păzit foarte atent acum.

Ca şi Ishido. Era fermecată. doamnă Toda. Ishido rîse. porunceşte-le să ne dea o sută de astfel de cărţi. nehl Mariko înainta printre oaspeţi. generale..Mdnko-san. Ain. Nu pot să accept darul domniei-tale ca regină. da. pentru că nu sînt regină. de aproape şaizeci de ani. cartea de cuvinte! Ochiba îi ceru lui Blackthorne să i-o arate şi. spuse ea blînd. Cu cit vom avea mai curînd tălmacii noştri. Mariko se înclină către'Ochiba. Te rog. de ziua ei de naştere. Blackthorne se înclină şi-i mulţumi. • -Am făcut prea . înainta către platformă. Lîngă ei o recunoscu pe Kiritsubo şi pe doamna Sazuko. E o idee bună. -Mulţumesc. apoi. cu atît mai bine. elevul domniei-tale îţi face cinste. Ochib&sama. doamnă. -Ah. primejduindu-se. -Trebuie să avem şi noi copii. Cînd peste mulţime se aşternu din nou tăcerea. Este totul munca lui An]m-san şi cartea de cuvinte pe care preoţii creştini i-au dato. să-i explice amănunţit.Eu nu sînt regină. îl văzu pe tînăr zîmbind către o fată. doamna Ochiba spuse cu glas tare: . Cu ele tinerii noştri vor putea în curînd vorbi ca barbarii. pe nesimţite. răspunse ea în japoneză. poate aş putea avea îngăduinţa domniilor voastre de a primi darul lui Anjin-san.Dar ca doamnă. Doar mama Moştenitorului şi văduva-seniorului Tailco. ameţit de succes: Seara e mai frumoasă datorită sosirii tale. nehi -Da. cu un tînăr alături de ea. spuse: 409 . care stătea în primele rînduri ale oaspeţilor. Apoi zîmbi către ceilalţi şi spuse tare ca să audă toţi: . apropiindu-se din nou de Mariko. aprinzîndu-se în obraji. -Să-i facem pe creştini să-şi înlăture singuri monopolul lor. înţelegînd doar că darul fusese primit. nehi Un samurai cu părul cenuşiu. spuse Blackthorne. nu pretind că aş fi regină şi nu vreau să fiu regină. apoi adăugă în latină. încăperea se umplu de aplauze. -Bună seara. n-aş putea vreodată fi regină. Anyai-san. dar tînărul rămase în cercul privitorilor. Anjin-san. cu ajutorul lui Mariko.

410 . nu. spuse Ishido. Blackthorne se concentrase asupra conversaţiei lor din care cea mai mare parte fusese prea iute şi prea complexă pentru ca el s-o înţeleagă. senior Kiyama. . am să încerc. Preţurile sînt drepte. Ar fi mai bine pentru noi dacă oamenii noştri şi nu preoţii străini . oh. Sarujwan. -Desigur.Anjin-sa/î. dar dacă mi se porunceşte. de fapt insistăm. îmi pare rău. Se înclină către Saruji şi plecăciunea îi fu întoarsă ceremonios. prea cinstite general. vă rog să mă iertaţi. . că am spus-o. ca ei să ne fie tălmaci şi misiţi. senior Kiyama. Fără preoţi am putea avea destule necazuri. am să încerc foarte tare. prea cinstite general? Ce-ar face Consiliul fără sfaturile seniorului Kiyama? -Desigur. N-am avut de gînd să mă arăt nerespectuos faţă de vreunul dintre acei daimyo sau samurai care au devenit creştini. spuse doamna Ochiba. sînt sigură că seniorul Ishido e onorat că l-ai corectat. Kiyama se înclină ţeapăn. -Ah. prea-cinstite general. Da. Ochiba aruncă o privire tînărului şi-şi flutură evantaiul.să controleze negoţul nostru cu China. Era subţiratic şi arătos şi încerca din toate puterile să pară mai bărbat decît cei aproape cincisprezece ani ai săi.Şi ce poţi să spui. nehl Şi mai pe urmă Taiko l-a continuat. acesta este fiul meu. Noi îi rugăm pe părinţii creştini.Oh. că veni vorba . foarte multe necazuri. Mariko spuse mîndră în japoneză: . spuse Ishido. deloc nemulţumit.-Creştinii n-au nici un monopol. Rîseră cu toţii la auzul răspunsului său chibzuit. nu-i aşa. Seniorul Goroda a făcut începutul acestui obicei. sper că nu va trebui să fac asta. Ochiba-sama. Dar auzise "Kiyama" şi simţise un semnal de alarmă. pentru că sînt singurii care pot vorbi cu ambele părţi şi se bucură de încrederea ambelor părţi. iar părinţii îşi stăpînesc oamenii. Saruji. despre dumneata? Poate că ţi-ar place să înveţi limba barbarilor? Băiatul roşi sub căutătura atentă.oricare preoţi. Kiyama spuse: -N-a fost niciodată vreo pricină de nemulţumire. Fără barbarii din sud nu e mătase şi nici negoţ cu China. M-am referit doar la monopolul preoţilor creştini. negoţul e uşor şi bănos.

-Poftim? Kiyama nu se obosi să repete. nehi Ochiba spuse: -Eşti întotdeauna atît de galant.. apoi adăugă ceva care-i făcu să rîdă. nehl Noroc să ai un astfel de fiu. replică cu gravitate prefăcută: .Ah. îmi pare rău.Ce-ai spus? .Ah. spuse către Mariko. Da. întotdeauna atît de inteligent? Complimente. dar desigur nu-i cu putinţă. Nimeni nu băgase de seamă privirea lui.Este un bărbat grozav. -Se spune că pretinzi că eşti creştin. Sărmanul flăcău. dacă Saruji este într-adevăr fiul dumitale.Ah. sînt creştin. Era răsucită din naştere. înţelegi? -Nu.sama. .Noroc să ai un fiu grozav. senior Kiyama. te rog spune-i doamnei Ochiba că n-am ştiut că aici doam nele se căsătoresc la vîrsta de zece ani. cînd Mariko îi spuse ceea ce se vorbise. 411 . afară de Saruji. spuse Blackthorne în japoneză. gîndi. Nu îndeajuns ani. să ai un fiu atît de mare. Mariko. Privea printre gene mîna dreaptă a tînărului. . te rog să mă ierţi. . Anjin-sart? Spui întotdeauna lucruri atît de curtenitor inteligente? -Poftim? -Ah. Putu citi stînjeneală şi suferinţă pe chipul tînărului. aşa că Mariko traduse. Ea treduse. Mariko băgă de seamă privirea plină de dispreţ a lui Kiyama aţintită asupra lui Blackthorne. . senior Kiyama. Blackthorne simţea că-i plesneşte capul din cauza concentrării. îmi pare rău Mariko-sama. Mariko-sama. dar de o sectă diferită. vă rog să mă iertaţi. pot să ţi-l prezint pe Anjin-san? Kiyama răspunse la fel de politicos plecăciunii foarte corecte a lui Blackthorne. cum poate să folosească sabia? îşi îndreptă ochii în altă parte. Atunci îşi aminti că Mariko îi spusese odată că naşterea fiului ei fusese lungă şi dificilă. Chiar şi aşa. îmi pare rău.

r ale Moştenitorului. Dacă eu pe pămîntul vostru. -Ar trebui să alungăm această sectă şi aceşti barbari definitiv din imperiu.. sau învăţături. Cu respect. unde este seniorul Toranaga acum? Care-s ultimele ştiri? -Cu un porumbel călător de ieri am aflat că era la Mishima. spuse Blackthorne direct'către Kiyama. Kiyama se întoarse arogant către Ishido. Doar Dumnezeu este a-toate-văzător şi desăvîrşit. deci în două zile o să-şi părăsească hotarele? 412 . -Nu vreau negoţul tău! Nu te vreau pe tine pe pămînturile mele. -Bine. înţeleg. Alteţă. Singura greşeală adevărată pe care a făcut-o vreodată seniorul Toranaga este că a pus propriile sale interese înaintea celo. Kiyama şe întoarse spre ea. îmi pare rău. îmi închipui. prea cinstite general. Ţi se interzice să calci pe pămînturile mele sub pedeapsa cu moartea. dar te rog să nu vorbim despre asta în noaptea aceasta. Este un început foarte primejdios. -Nu sînt preot. începu Mariko. eu cred că seniorul Toranaga a fost prost sfătuit cînd a făcut un străin. atacul din acea noapte. îmi pare rău. -Desigur că astamu are importanţă. Acum primesc în fiecare zi rapoarte despre înaintarea sa. fără vorbe preoţeşti. şi-n mod deosebit acest bărbat. spuse Blackthorne. neh? -Toată lumea face greşeli. spuse Ishido.Secta ta nu e bine-venită pe pămînturile mele şi nici în Nagasaki sau Kyushu. Mariko îşi păstră zîmbetul pe faţă. de asemeni. dar vă înşelaţi amîndoi în privinţa stăpînului meu. Maiiko-san. Trebuie s-o spun de faţă cu toată lumea. iar toţi în încăpere ascultau încordaţi. samurai. -Vă rog să mă iertaţi. rog negoţ numai. înţelegi? . -Da. spuse Kiyama apăsat. -Este pe deplin îndreptăţit să spui asta. sau în orice ţinut aJ oricărui daimyo creştin. politicos. dar asta nu este adevărat. Am să propun aceasta la următoarea întîlnire a Con siliului. Toate greşelile actualului senior de Kwanto vor fi îndreptate foarte curînd. Deci. -JBine. Se întreba dacă Kiyama poruncise el însuşi asasinilor Amida şi. numai negoţ.Da. Tălmăci. prea cinstite general. încercînd să se păstreze la limita impoliteţii lui Kiyama.

iar Kiyama. Eşti una dintre cele mai bune din împărăţie! N-ar mai avea nici un farmec. vesel. rîse Kiyama. doamnă. 413 . spuse Mariko. dar vă rog. Poate că regenţii ar vrea să fie arbitri? Urmară alte aplauze. care să fie tema şi primul vers al poemului? întrebă Kiyama foarte mulţumit. doamnă. Se gîndi o clipă. -Foarte bine. răspunse ea în aplauzele tuturor.Oh. poate domnia-voastră şi prinţul Ogaki şi cîteva dintre doamne vor fi arbitri. Mariko-san. Mariko-san. Mariko se bucură că-i venise vremea. dar eu n-am să particip la întrecere. doamnă Ochiba. -Nu înţeleg. Ochiba şi toţi ceilalţi o felicitară pentru alegere. -Te rog. pentru că era recunoscut pentru poemele sale ca şi pentru priceperea în mînuirea săbiei şi sălbăticia în război. Seniorul Ikawa Jikkyu este gata să-i ureze bun-venit cum se cuvine. -Bine. poate dumneata şi toţi cei de aici veţi fi oaspeţii săi la întrecerea de poezie. O plăcea tare mult. Mariko-c/ia/i? . iar primul vers să fie "pe o ramură desfrunzită". în onoarea acestei ocazii. Kiyama zîmbi către Ochiba. vă rog să mă iertaţi. -în acea zi. spuse: -Excelent. dacă n-ai face-o! -îmi pare rău. n-ai vrea să-i răspunzi seniorului Kiyama? spuse Ochiba şi din nou mulţi dintre cei de faţă îi admirară dibăcia. dar n-am să fiu aici. pe cînd Mariko era renumită. Alteţă. -Sper că mă veţi ierta Alteţă. apoi spuse: -Ar trebui să fie despre astăzi.-Da. dar plec mîine din Osaka cu doamna Kiritsubo şi doamna Sazuko. dacă aşa doriţi. poate că l-afi ruga pe Moştenitor să îngăduie regenţilor să se încline în faţa lui. Alteţă. doamnă. -Mulţumesc. vă rog să mă iertaţi. Ochiba spuse: -Ce vrei să spui. -Ba sigur că ai să participi. Era prea puţin iscusită în ale poeziei. -Acum. dar va trebui să fim foarte buni ca să ne întrecem cu dumneata. -Moştenitorul ar fi onorat. Şi după aceea.

e ultimul lucru pe care l-aş dori. nu este necesară.Zîmbetul lui Ishido dispăru. Ishido spuse rece: -Eşti aici. Cu siguranţă acesta este cel mai nepotrivit moment ca să discutăm astfel de probleme. Alteţă. Ishido se întoarse către Ochiba. -Pleci? Unde? -Să-mi întâlnesc stăpînul. doamnă Ochiba. De-abia ai ajuns. dar aceasta nu este o problemă particulară şi nu este nimic de discutat. aşa că plecarea asta. -Aşa e. Stăpînul tău va fi aici foarte curînd. Şirul începu din nou să se alcătuiască şi conversaţii nesigure să se înfiripe. Alteţă.Mulţumesc. doamnă Toda. -Eşti desigur obosită. ca să-l întîlneşti. doamnă. Vă rog să mă iertaţi. da. El. senior general. nehi Smt luni de cînd doamna Sazuko nu şi-a văzut soţul şi seniorul Toranaga n-a avut încă plăcerea să-şi vadă ultimul fiu. Mariko se întoarse către Ogaki. Plec mîine ca să mă închin stăpînului meu alături de doamnele sale. Te rog. aşa este. sau oricui altcuiva. -Poate. ar trebui să primiţi restul oaspeţilor. ai răbdare. la invitaţia personală a Fiului Cerului. să ramîn în Osaka pînă la acea dată. sfetnicul de la curte. Nu îmi porunceşte mie. neh! -Seniorul Toranaga va fi aici destul de curînd. desigur că trebuie să participi la întrecere.Dar eu cred că este necesară. Mă alătur din nou seniorului Kiyama. -Da. spuse Ochiba stînjenită. -Vă rog să mă iertaţi. dar tăcerea se lăsă din nou cînd Mariko spuse: . seniorul Toranaga. nu? -Uiţi de bunele maniere. dar n-am să fiu aici. o să ajungă aici în cîteva zile. Desigur doamna Kiritsubo ne va însoţi. şi a regenţilor. desigur. îmi pare rău. doamnă. . în special. Doamna Ochiba. A trecut la fel de mult timp de cînd n-a văzut-o pe stăpîna doamnelor sale. dar invitaţia Majestăţii Sale Imperiale este pentru cea de-a douăzeci şi doua zi. . Mariko-san. senior general. -îmi pare rău. Ishido spuse aspru: -Doar ai ajuns şi noi încercăm să ne bucurăm de prezenţa domniei taie.

. aşa că plec mîine. Generale. doamnă. nu eşti închisă. spuse Mariko. stăpînul domniei tale va fi aici îndeajuns de curînd. eşti rugată. Acum.. Mariko se înclină şi se întoarse din nou către podium. dorind ca ea să se supună. Acum. Mariko-san. să iei parte la întrecerea doamnei Ochiba. ai răbdare. Alteţă. îi spuse Ishido cu grijă. Regenţii s-au bucurat de sosirea dumitale şi sînt multe pregătiri în cursul cărora vor avea nevoie de ajutorul dumitale.Da.Stăpîne. nu înainte. din a cui poruncă? Ishido îşi păstră ochii aţintiţi asupra ei... .. Mariko îi simţi puterea şi se luptă să-i ţină piept. -Vă mulţumesc. -Invitaţia este pentru cea de-a douăzeci şi doua zi a acestei luni. Alteţă. dar îmi pare rău. trebuie să ştiu de ce. Iţi repet. Vă cere să fiţi atunci de faţă. -Te rog. hai să lăsăm asta acum. Alteţă. dar poruncile stăpînului meu sînt deasupra acestora. la porunca cui? -Eşti un oaspete de onoare. Am spus pe faţă că am porunci de la stăpînul meu. -îmi pare rău. sînt închisă aici pînă în cea de-a douăzeci şi doua zi? Dacă-i aşa. te rog? -îmi pare rău. Vă rog să mă iertaţi că am vorbit atît de direct. Ochiba-sama. din nou întreb cu respect: sînt închisă în Osaka pentru următoarele optsprezece zile şi dacă da. dar eu sînt o persoană simplă. doamnă O. Nu. doamnă. -Nu. -N-ai să pleci mîine şi ţi se cere. invitaţia Prealuminatului îmi cere să rămîn aici pînă la sosirea sa? Ogaki avea pe faţa un zîmbet forţat. Multe dintre doamnele din încăpere se întoarseră către vecinele lor şi unele şoptiră ceea ce toţi cei ţinuţi în Osaka împotriva voinţei 415 . -Atunci sînt închisă aici împotriva voinţei mele? Ochiba spuse: -Maxiko-san. Trebuie să plec miine. Dacă nu pot să mă supiin 3or. -Vă mulţumesc. pentru sosirea Prealuminatului.. generale.. doamnă.chiba. -Mi se cere să fiu atunci de faţă. doamnă.

gîndeau: "Daca ea poate să plece. doamnă Toda... Ishido mugi: -Refuzi să te supui Consiliului Regenţilor? -Nu. simt de datoria mea să cer regenţilor o ordonanţă oficială. ce minunat. dar nu pot să întîrzii plecarea mea nici măcar pentru puţin timp. Alteţă.. Acum. -Vă rog să mă iertaţi. pentru următoarele optsprezece.Chiar şi aşa.Pînă atunci ai să fii pregătită să răspunzi întrebărilor lor şi să le primeşti hotărîrea. De îndată. Acesta era la fel de tăcut. Ai s-aştepţi o hotărîre a regenţilor." Vocea lui Ishido întrerupse aceste şoapte. dar datoria mea este către stăpînul meu. Scoase un sul din mînecă şi i-l întinse oficial lui Ishido. El îl desfăcu şi îşi aruncă ochii peste el. pot şi eu. care este datoria supremă a unui samurai. Alteţă. Alteţă. în caz că şi alţii ţi-ar împărtăşi felul greşit de a gîndi. Zîmbi tăios în tăcerea îngheţată. dar datoria mea este către stăpînul meu pentru următoarele cîteva zile. generale. Mariko privi plină de speranţă către Ochiba. Nu.lor. apoi îşi ridică privirile şi spuse: . Oh. neh? Şi tu. ' -Ai să te înarmezi cu răbdare. senior Kiy. Stăpînul meu se supune regenţilor.. Această discuţie este încheiată. dacă ei nu încalcă datoria mea către stăpînul meu. -îmi pare rău. mi s-a poruncit de către stăpînul meu să-i însoţesc doamnele la întîlnirea cu el. -îmi pare rău. nehl Plec mîîne. începu ea. -îmi par-e rău. . Se întoarse către Kiyama. aşa că. dar acolo găsi doar dezaprobare. mîndră. la fel de împietrit. -Ai să rărnîi răbdătoare la dispoziţia regenţilor. de cînd v-aţi hotărît să vorbiţi în acest mod acuzator.Dar. dar nu e război. doamnă. . N-o să-ţi ia decît puţin timp. Mariko spuse: -Voi fi onorată. -Această problemă este închisă! 416 . spuse Mariko. dar asta va fi doar pentru cîteva zile. -Desigur.

Kiyama îşi desfăcu pumnul de pe minerul săbiei închizîndu-l şi deschizîndu-l de cîteva ori ca să şi-l dezmorţească. Clopotele sunară schimbarea orei. -Stăpînul nostru. Orice daimyo a fost odată. Deşi Blackthorne nu înţelesese aproape nimic din ceea ce se spusese. dar Yodoko-sama vă cheamă. Mulţi samurai sînt ţărani.. în trecut.„pînă. ca să-şi pregătească pumnalul pentru aruncat. Toţi au fost ţărani.bunul -plac -al . Ishido şovăi. trebuie să vă grăbiţi. O slujnică în lacrimi dădu buzna prin mulţime şi alergă către Ochiba. -Da? Da. s.. Se înclină pe jumătate către oaspeţii ei şi plecă grăbită.. Blackthoi ne înainta către Mariko. cînd veţi avea politeţea să mă lăsaţi să termin.după . la ea. apoi către feţele celor care priveau în sus.regenţilor.aştepta . -Nu. -Ai să. Ascultă cu atenţie: vei . în acea clipă la uşă se produse o mişcare. Mariko-san. ţăran. Chiar şi primul Takashima. sau închisă.-Această problemă va fi închisă. întrebă.Mariko-san. înfuriat. Moştenitorul e deja acolo. în urma sa şoaptele începură din nou să-şi îndesească curgerea. ce se întîrnplă? Ea continuă să privească în gol. . Pentru următoarele optsprezece zile şi pînă atunci. Ochiba privi înapoi către Mariko şi Ishido. îngrijorată. spiţa mea e Takashima şi-am fost samurai de-o mie de ani şi spun că n-am. să fiu niciodată prizonieră. seinei ea. mina sa dreaptă alunecă nebăgată în seamă în mîneca stingă. generale.. Prima mea datorie este să mă supun stăpînului meu. cîndva. aşa cum e oricine altcineva. Ea. Sînt Toda Mariko-noh-Buntaro-noh-Hiro-matsu. a fost odată ţăran. -Mariko-san. -O să mă ocup de dumneata mai tîrziu. Taiko. sînt liberă să plec aşa cum vreau. Alteţă? 417 . Ishido privi în jos către ea. fiica seniorului Akechi Jinsai. sau ostatică. -Vă rog să mă iertaţi. îmi pare rău. spuse el şi porni după Ochiba cu paşi grei. au fost ţărani. Ishido porni către ea. prin hotărîrea Prealuminatului. Nu sînt ţăran ca să fiu călcată în picioare.

Vă rog.Da. -Ai început o furtună care o să ne înghită pe toţi. Mariko făcu o jumătate de plecăciune către cei din încăpere şi porni către uşă. desigur..Pot să-ţi sugerez să te întorci înapoi la casa domniei tale. Poate mi s-ar îngădui să-ţi vorbesc mai tîrziu. spuse Mariko şi gîndi. Vă rog să mă iertaţi. Nu pot să vadă nici măcar părul de pe pleoapele lor. Vă rog să mă iertaţi. vă rog să mă iertaţi... Era sărbătoarea unei zile de naştere şi apoi.. tremurînd toată. foarte conştienţi că erau singurii samurai de acolo care purtau uniforma lui Toranaga. . să zicem la Ora Porcului? . spuse Mariko. Porni înainte. dorindu-şi ca Yabu s-o lase în pace. dar încă odată Yabu ii acoperi şi el se sprijini de canatul unei ferestre. Saruji îl urmă fără să vrea să-şi părăsească mama. Kiyama se întoarse cu spatele la ea şi vorbi autoritar către cei din încăpere. istovit peste poate. -Vă sugerez să ne întoarcem la casele'noastre şi să aşteptăm. Din nou Blackthorne încercă să spună ceva. Anjin-san. nu ştiu.. Yabu-sama. dacă i-a sosit vremea. Aruncă o privire către Saruji. Afară îi aşteptau samuraii în uniforme gri. furioasă pe proastele lui purtări. Să aşteptăm şi să ne rugăm ca Nesfirşitul să o ia pe doamna Yodoko repede. ce obositori sînt bărbaţii. Doamna Sazuko era alături de ea. Kiri îşi linse buzele uscate. Alteţă. ascunzînd adevărata pricină. -îmi pare rău. Kiri o luă de mină şi. împreună. -îmi pare rău. -Asta este o zi proastă. dar supus poruncii şi intimidat de atenţia îndreptată asupra lui. Mariko-son. ce te-a apucat să faci aşa ceva? se năpusti Yabu la ea.Vii cu mine. -Dar. Yabu păşi înainte cu Blackthorne alături şi porniră în spatele lor... care era încă pierdut. pe toţi zeii. Cuvintele ei se pierdură. Fie ca Dumnezeu să vă aibe în pază. neh ? 418 . S-a întîrnplat. Yabu-sama. Trebuie să li se explice totul în amănunt. Prosteşte. cele două femei plecară în urma lui Mariko. uşor şi onoarabil în pacea Sa. dar a trebuit să. cu capul bubuind de efortul de a încerca să înţeleagă. da.

Nimic nu s-a schimbat. 419 .Vă rog să-mi iertaţi prostia. scrîşnind din dinţi. -Nu-ţi face griji. dar nu-i drept ca noi să fim închişi şi seniorul Toranaga ne-a dat porunci că. Din cauza acestui sprijin şi din cauză că. iar Mariko le promisese să li se alăture după întâlnirea cu Kiyama.. Nu s-a schimbat nimic. desigur.. -Or să te oprească. Mariko-5wz. care stătea cu picioarele încrucişate în faţa ei. Va trebui să-ţi ceri scuze şi să dai înapoi. atunci cînd stătuse acolo. eşti singurul pe care ştiu că aş putea să mă bizui. înfruntînd singură duşmanul. Privi către Blackthorne. îmi pare rău. Ochii ei se îndreptară către Yabu. Acum pa2a va fi mai severă decît la sipetul împăratului. îi spusese ea. Oh. cu altă gardă de onoare din samurai în uniforme gri. Sînt doar o femeie proastă. Anjin-san. Yabu-sama. Desigur că ai dreptate. Kiri şi doamna Sazuko plecaseră către încăperile lor.. spusese Sazuko tristă. Ishido va anula. Apoi Kiri urmată de Sazuko. se gîndi. pierzîndu-şi firea în faţa lui.. înăuntrul castelului putem să ne mişcăm libere. O să ne vedem curînd. -Dar gărzile n-au să te lase. Ai fost acolo cînd am avut nevoie de tine. Mariko-c/ia/i. deşi cu escorte. O surprinsese faptul că Yabu luase poziţie în public în sprijinul ei. Da. Acum ce facem? -Vă rog? Cei trei ajunseseră abia în cammera de primire a casei lui Mariko. spuse ea cu vocea umilă şi plină de lacrimi. -Mariko-san are dreptate.t totul. -Acele porunci sînt nebuneşti. . îl văzuse pe Blackthorne strecurîndu-şi mina dreaptă către cuţitul pe care îl putea arunca şi devenise mai puternică din cauza aceasta. ajunse înăuntrul aripii lor de castel şi samuraii în gri închiseseră poarta fortificată. copilă. îndepărtă ironia usturătoare şi începu să se joace cu el.-Da. spusese Kiri netemătoare. de ce ai. îşi amintea cum. ce se află în primul nivel de fortificaţii. n-ar fi cîştigat nimic. permisele noastre de plecare şi-ai strica. Samuraii în gri îi escortaseră acolo şi în faţa porţii ei se aflau mult mai mulţi tfecît de obicei. iar Mariko respirase din nou şi venise către propria ei casă cu Yabu şi Blackthorne. Diavolul trebuie să fi pus stăpînire pe capul lui. plecînd după ea.

asta n-are importanţă. -Oh. . Alteţă. Cum îndrăzneşti să apari aşa? Ce crezi că-i aici? Coliba unui ţăran? Mă faci de ruşine în faţa seniorului Kasigi. crezi asta? Oh. Oh. Şi aranjează-te. Privi în jos şi şopti: .Da.. senior Kasigi. r Aşa e.. adăugind: . să înţelegeţi asta. Mariko se înclină şi păru să-şi şteargă o lacrimă. împunsătura domniei-tale despre "ţăran". Ţi-ai făcut un. Pot să vă ofer saki sau Mariko bătu din palme.Pot. parcă-l apucase cineva de poame şi i le-a stors în faţa tuturor! -Oh. ce-i cu Ishido? Ehei. E o prostie să i te împotriveşti lui Ishido în propriul lui cuib. Vă rog să-i iertaţi neobrăzarea. . spuse Yabu uşor domolit. Alteţă. generos! 420 . vă mulţumesc că mi-aţi spus. Mariko se prefăcu că se ţine cu tărie să nu izbucnească în lacrimi. Asta l-a rănit pe puternicul general. e doar vina mea. dacă n-aţi fi fost domnia-voastră.E o prostie să-l ataci pe Ishido în faţa tuturor. De îndată uşa se deschise şi Chimmoko apăru cu părul desfăcut. care sîntem samurai adevăraţi. cu faţa înspăimîntată şi umflată de plîns. Şi întotdeauna i-a urît pe cei ca noi. îmi pare rău. Sînteţi atît de. vă rog. asta a lovit unde trebuie. -Ei. cît de inteligent din partea domniei-voastre. Ehei. Da. Atunci seniorul Toranaga n-ar mai avea astfel de necazuri. Alteţă.Vă rog să mă iertaţi. aveţi dreptate. neh? -Da. te rog să mă ierţi. Puterea voastră. .Adu cha şisake pentru oaspeţii mei. Chimmoko dispăru în lacrimi. -Ei.-Aşa-i. Vă rog să mă iertaţi. să spun că mă simt atît de apărată acum. el este ţăran. întotdeauna a fost şi-ntotdeauna o să fie. că mi-aţi primit scuzele.Vă mulţumesc. . E păcat că nu toţi mai-marii noştri sînt atît de deştepţi şi pîTternici ca domnia-voatră. neh? Şi acum. Dar tot ne-ai vîrît în rahat pînă peste urechi. n-am vrut să-i insult. cred că aş fi leşinat. -îmi pare rău. Şi mîncare. Alteţă. doamnă.duşman acum.

Nu aşa spuneţi voi? îi spuse iute ce se întîmplase şi de ce Ochiba plecase în grabă. Se întoarse să privească în noapte. Trebuie să vorbesc cu tine între patru ochi. îi răspunse ea păstrîndu-şi faţa întoarsă de la Yabu. nu-i aşa. Acum înţeleg. -Tu. în pereţii de piatră care înconjurau grădina erau prinse în inele de fier torţe. -Ăsta-i adevărul... spuse el. dar mai întîi trebuie să-l liniştesc pe tecalosul ăsta nemulţumit.. în noaptea asta. Privi către Yabu. Am să vin eu. vă rog. -Te rog. şi eu cu tine. ascultă. de nepreţuit. -Da. -Nu ştiu încă. Alteţă. 421 . Ea îşi ceru din nou iertare şi-l domoli şi continuă să-l flateze.Yabu încuviinţă din cap. -Pot. să-i explic prostia mea lui Anjia-san? Poate ar putea să ne sugereze o cale de ieşire? îşi lăsă cuvintele să se piardă. Da. cercetînd-o cu privaeafteh ? -Da. foarte bine. în curînd el deveni înţelegător. îmi pare rău. umile. crezînd lauda meritată. supunerea necesară şi pe el însuşi. Lumina se răsfrîngea din frunze şi din plantele care fuseseră udate anume în acest scop. -Tu. Yabu replică acru. -Ce-i de gîndit aici? Sîntem prinşi în cursă. Ce ar trebui făciit ca să trecem peste încurcătura în care v-a pus prostia mea? -Ce prostie? Blackthorne o privea şi neliniştea ei crescu. îmi pare rău. Ascultă şi nu pune întrebări acum. neavînd încredere în ea însăşi. Mariko traduse fără să-şi ridice privirea. -Da. Seniorul Yabu îţi cere sfatul. Anj'tn-san. Ăsta a fost întotdeaua adevărul. Mariko se înclină exprimîndu-şi mulţumirea. se întoarse către Blackthorne şi vorbi în portugheză. Căută în jos către rogojini. -Asta~i rău. păzită de cîţiva samurai în uniforme gri. El vorbi direct către Yabu. Acum gîndesc. Mariko-jtf/i ? spuse Blackthorne. îl auzi rostind fără să se întoarcă. Către vest se vedea poarta ferecată în fier..

Ştiu unde-ţi sînt încăperile şi am să vin la dumneata. Seniorul Sudară şi familia lui sînt astăzi ostateci la fratele său. Aşa-i înţelept. După ce saluturile de politeţe se încheiară. -E doar o singură cale. Nu sînt nici eu ţăran. spuse Yabu cu o hotărîre care o enervă. -Nu trebuie să fie război ca să ai ostateci. Mîine ai să-ţi ceri iertare. Mariko ridică ochii. Şi ai să rămîi. . Alteţă. Kiyama spuse grav: -Acum. dar seniorui general pur şi simplu m-a iritat cu aroganţa lui. Alteţă. păstrîndu-şi vocea egală. Poate c-o să găsească o cale.Nu te juca cu mine. Nu fac nici un rău 422 . Deci pot să plec după cum mi-e voia. . în noaptea asta mă duc la Kirit&vbo-san.Sînt mulţi aici care sînt ostateci ca garanţie a supunerii stăpînilor lor faţă de Consiliul Regenţilor. Acum spune-mi adevăratul motiv. Am primit într-adevăr porunci. Este un obicei ca toate celelalte. N-ar trebui să stăm închişi. -Yabu-sama. Saruji era cu el şi inima ei se strînse. spuse ea umilă. mai tîrziu. spuse ea. explică-mi de ce. mulţumesc. Ştii asta. Vreau să ştiu de ce-ai făcut ceea ce-ai făcut în seara asta. conducătorii legiuiţi ai împărăţiei. neh? Ea plecă ochii. -Dar la ce bun . -Da.îmi pare rău. Mariko-chan1? -Nu e război. Doamna Ochiba a fost ostatecă în Yedo petru ca stăpînul domnieî-tale să fie în siguranţă aici şi nu era război. mă duc la Kiritsubo-^a«.-Anjin-san e de acord cu domnia-voastră. cu ochii ca nişte cărbuni aprinşi. Alteţă. -Alteţă? Kyama spuse iscoditor: . şi nu sînt în război unul cu celălalt. Ea e înţeleaptă. sau trataţi ca nişte ostateci. îmi pare rău. * * * Kiyama sosi punctual. Alteţă. deseară. Rămăsese în continuare cu spatele către ea.asta acum? -Aaj'm-san. în privinţa prostiei mele. nehl -Da. -Bun. te rog.

nu am cîteva zile. sau încerci să pleci. . Stăpînul tău nu-şi pierde vremea cu prostii şi nu face greşeli. -Da.Da. te-am cinstit toată viaţa. iar tatăl tău a fost un prieten apropiat şi-un aliat onorat. El făcu un semn către fiul ei. -Vă rog să mă iertaţi. dar eu le pun pentru că n-au sens. -Ai să-ţi ceri scuze mîine. -îmi pare rău. Mi s-a poruncit să plec de-ndată. cel mai important daimyo creştin din Japonia. cît de mult va dura asta? -Nu ştiu. Cu greu aş mai putea îngădui-o dacă ai să cazi în dizgraţie.. nu mai avem ce vorbi despre asta. din spiţa Fujimoto. ca să-şi întîlnească stăpînul.Logodna dintre nepoata mea şi Saruji. dar n-am de ales. înţeleg. Avem de vorbit despre Saruji şi de asemenea despre faptul că te-am cunoscut toata viaţa.Uită-te la mine! Ea se supuse. vă rog să mă iertaţi. stăpînul meu legiuit nu-mi îngăduie să rămîn. Hiromatsu-sama este cel mai vechi prieten al meu în viaţă. Alteţă. senior de Higo. regent al Japoniei. Apoi o să ţi se îngăduie să pleci cu doamna Kiritsubo şi doamna Sazuko. 423 . îţi cer să rămîi. Satsuma şi Osumi. Un samurai nu pune la îndoială poruncile stăpînului său. -Nu înţelegi ce-ţi spun? . ai să fii oprită. . pînă-n ultimele paisprezece zile ale vieţii sale. -Da. -Un samurai nu pune la îndoială poruncile stăpînului său. Alteţă. Am să convoc o întîlnire a regenţilor şi o să se ia o hotărîre în privinţa acestei probleme. -Ba da. iar eu insist pentru că am dreptul să te întreb la fel de bine ca şi el. -Eu. -îmi pare rău. Dacă încerci să pleci. Mariko-c/ja/î. -Acum poţi să faci numai un lucru din două." îţi ceri scuze şi rămîi. -Ştii foarte bine că asta nu-i cu putinţă.dacă o iau pe Kiri şi pe doamna Sazuko pentru cîteva zile. cîteva zile. Seniorul Toranaga trebuie că ştie asta la fel de bine. -Vă rog să mă iertaţi. -îmi pare rău.. dar stăpînul meu mi-a poruncit. Kyama Ukon-noh-Odanaga.

. mamă? Dacă nu-ţi ceri. -Da. Mariko spuse: -Dacă Moştenitorul ar fi fost bărbat. dar este totuşi Moştenitorul. doamna sa. -Te rog să mă ierţi. seniorul Kiyama şi.Râspunde-i. şi nu. ce înseamnă.Te rog să mă ierţi. nui aşa. Nu-mi amintesc. Moştenitorul.Asta a fost gîndul tău. Poate fi acesta un răspuns pentru tine? -Da. . Alteţă? -A spus că Moştenitorul e mai important decît seniorul Toranaga în împărăţie. nehl Regenţii îl ascultă. atunci m-aş supune lui ca fiind mai presus de seniorul Toranaga. după lege.. fiule. dar nu-i datoria ta către Moştenitor mai importantă decît datoria ta către seniorul Toranaga? Moştenitorul este adevăratul nostru stăpîn legiuit. Cred că m-am gîndit la asta eu însumi. -îmi pare rău. latră Kyarna. Părintele Inspector a spus că aveam dreptate. te rog să mă ierţi.. încercînd să-şi amintească. Seniorul Toranaga îl cinsteşte. înţeleg asta. -Atunci asta nu înseamnă că seniorul Toranaga are şi drepturi asupra Moştenitorului? -Nu. dar mă tem pentru tine. da. ne/t? Ea se gîndi la asta. 424 . dar se răzgîndi şi după o clipă spuse: . îmi pare că dacă Moştenitorul dă o poruncă. Ea nu răspunse. Seniorul Toranaga are drepturi asupra mea. după lege. . mamă.Te rog răspunde-i direct. fiul meu. -Noi. Alteţă.. kwampaku.. îmi pare rău. replică Mariko cu durere în ochi. ea trebuie să fie mai presus de cele ale seniorului Toranaga. matur. . Văzu disperarea din privirea băiatului. con ducătorul legiuit al imperiului. dar tebuic să-mi fac datoria. dar Yaemon e un copii în fapt şi după lege şi deci nu poate cere asta.-Da. nu. Saruji începu să spună ceva. ca TauVo. sau fi l-a strecurat cineva în cap? Saruji se încruntă. Mariko-san. noi am vorbit despre asta: Şi Părintele Inspector. mamă... fiule. Ce înseamnă un an. tatăl său. dar nu înţeleg. cîţiva ani..

Alteţă. -Ai să dai ascultare unei cereri din partea lor? -Vă rog să mă iertaţi. ai să-ţi ceri public iertare seniorului general? -Da. dar n-o făcu. ştiu asta. -îmi cer iertare. spuse întorcîndu-se către Kiyama. Mă tem doar de judecata Domnului. -Ai să te supui unui ordin din partea regenţilor? -Vă rog să mă iertaţi. în această problemă. în această problemă. să stai cu ei cîteva zile.Vă rog să mă iertaţi. A fost greşaja mea. Se înclină demn. -Fiul tău fi-a dat o soluţie.' -Da. 425 . cîteva. Mariko nu spuse nimic dar se uită ţintă la el. nu. in public. spuse ţeapăn. . spuse Kiyama. -Te rog să-mi ierţi purtarea şi lipsa de bună-cuviinţă.rea de sine şi începu să strige: -Viitorul şi ordinea în împărăţie. Nu mă tem de nimic pe acest pămînt. Alteţă. dar ce avem de rezolvat? Kiyama îşi pierdu stăp. ce rugăminte? -Să le faci o vizită. Alteţă. Singura mea scuză este că sînt foarte îngrijorat. -Ai să încuviinţezi o rugăminte din partea Moştenitorului şi a doamnei Ochiba? -Vă rog să mă iertaţi. nu.". toate trupele din calea mea şi-mi dă mie. ţi-au sucit mintea. dar nu am de ales. iar eu. aşa cum ştiam că se va întîmpla. fiule. Se opri. Fie ca Sfînta Fecioară să te binecuvînteze pentru asta. -Mie nu mi-e teamă.Buzele tînărului tremurau. -Manko-san. dacă o să-şi retragă. în al doilea rînd şi tu. viitorul Bisericii. Mariko ar fi vrut să se ridice şi să-l îmbrăţişeze şi să-l apere. în timp ce noi rezolvăm această problemă. Kiyama se stăpîni din nou. în al treilea rînd! E limpede că ai stat prea aproape de barbari şi te-ai molipsit de la ei. bucuroasă. doamnei Kiritsubo şi doamnei Sazuko îngăduinţa scrisă să plecăm mîine. Vă rog să mă iertaţi că v-am tulburat armonia şi v-am provocat neplăceri. în primul rînd. Cu un efort.

-Foarte bine. te rog aşteaptă-mă afară. spuse Kiyama.. Alteţă.Noapte bună.E un om foarte deosebit. Amin. Anjin-san ar învinge.Ea nu-i răspunse. Te rog să către mă ierţi. porunci Kiyama. Iar pe^mare. deşi noaptea era răcoroasă şi o briză făcea să pîlpîie torţele.. Ea-şi înclină capul. -în privinfa mea. Şi în privinţa Sfintei Biserici şi a barbarului. El aparţine mării. . Şi în privinţa corăbiei barbarului. . decît să-ţi repet din nou că-ţi poruncesc să nu împingi lucruriJe prea departe.. Tînărul era tulburat. Kiyama spuse: -Părintele Inspector este foarte îngrijorat. Noapte bună. Aerul din încăpere devenise sufocant pentru toţi. . chiar şi dacă n-ar fi tot el ar învinge. Cînd rămaseră singuri. fiule. Fie ca Domnul să te aibă veşnic în paza lui. -Saruji-iw*. Alteţă? -Da. Ii povesti despre sosirea lui Rodrigues în noaptea în care stătuseră lîngă Mishima şi despre armele ascunse şi despre tot ceea ce auzise. abia în stare sa vorbească. . atunci? -Nu am de aJes. E în elementul lui. în larg. Nu mai avem altceva de spus.swî? -An]in-san a fost mai presus ca el de două ori. Alteţă. 426 . Ea se supuse. . Se înclină Mariko. Mai întîi spune-mi despre el. Foarte puternic şi foarte inteligent.Dacă corăbiile lor ar fi egale ca putere. mamă. Şi pe tine. Matiko-san. -Eşti hotărită. Pare să devină parte din corabie şi mare şi. mamă. Şi să te rog. -Da. nu există bărbat care să se poată măsura cu el în curaj şi viclenie.Spune-mi despre corabia lui. -Nici chiar Rodrigues-. o dată aici şi o dată pe drumul nostru către Yedo.

Alteţă. negoţul şi controlul coastei Kyushu. Ii spuse toate cîte se întîmplaseră. vasalii şi libertatea? -Stăpînul meu nu mi-a spus niciodată. -Astfel ca să-l poată asmuţi pe Anj'm-san împotriva duşmanilor săi. -Jur. pur şi simpiu. eu nu cred asta.. aşa că ştiţi că poate fi un om de încredere. Aţi luptat în mai bine de douăzeci de bătălii alături de el decît impotriva lui. Vrea în taină să devinăshogun. -Eu îl sprijin pe Moştenitor. banii. -Biserica nu este duşmanul seniorului Toranaga şi nici sfinţii părinţi. este hotărît să-l distrugă şi să-l înlăture pe Moştenitor şi pe doamna Ochiba. De ce să vă daţi de partea duşmanului său declarat? Seniorul Toranaga a dorit întotdeauna negoţ şi. dar eu cred că seniorul Toranaga crede că sfinţii părinţi îl sprijină pe seniorul general Ishido. în taină. 427 . ca seniorul general şi doamna Ochiba. Alteţă.Vorbeşte-mi despre vasalii lui. nu este anti-creştin. Alteţă. credinţa noastră creştină.. Onoshi şi domniavoastră. dar asta nu-i adevărat. Sînt împotriva stăpînului tău pentru că el nu-l sprijină şi pentru că o să distrugă Biserica. -De ce să-i fi dat seniorul Toranaga corabia. dar jur că eu cred că seniorul Toranaga urăşte în taină religia noastră creştină. spuse Mariko deîndată. -De ce ne-ar socoti Anjin-san pe noi duşmanii lui. Numai asta. ca şi domniavoastră. dispreţuieşte Biserica noastră şi. -Te rog. -îmi pare rău. Visul lui de căpătîi este shogunatul. Alteţă. MariJcchStf/î. Alteţă. -îmi pare rău. -Te rog să mă ierţi. sfinţii părinţi care-i ajută pe portughezi şi seniorii Harima. Stăpînul meu este mult superior seniorului general. Apoi adăugă fără să-şi ceară iertare: -Deoarece m-ati întrebat. în acest caz anume. spune-mi părerea ta. duşmanii lui Anjin-san sînt aceeaşi cu ai stăpînului meu: portughezii.. în mod deosebit? -Nagasaki. Şi pentru că sîntefi cel mai important daimyo catolic. plănuieşte să devină shogun şi totul este îndreptat doar spre acest singur fel.

şi acum. bine? -Vă rog să mă iertaţi. Să-l învăţ limba noastră şi obiceiurile. E doar împotriva duşmanilor reginei sale. deci. Nici cu adevărat împotriva sfinţilor părinţi.. să învăţ de la el tot ce-ar putea fi de preţ pentru noi. Ei. Şi-am descoperit. După ce-am să-l văd mîine dimineaţă. -Alteţă? Nu se aşteptase deloc la asta. Stăpînul meu mi-a poruncit să devin prietena şi confidenta lui Anjinsan.. MaTiko-san.Ştiu. Şi eu cred asta. Mă rog ca Domnul să-ţi deschidă ochii. în 428 . mi-a spus.. Alteţă. dar eu nu cred că tot ce ni s-a spus de către Sfinţii Părinţi este adevărat. Nu este supunerea ceea ce cereţi de la toţi vasalii voştri? -Da. acum. -Dar el se împotriveşte Adevăratei Credinţe şi este. Şi totuşi n-ai s-ajuţi Biserica împotriva acestui om? -El nu e împotriva Bisericii. deşi n-are încredere în ei. -Vrei să spui. Asta ar lovi în Biserică foarte mult. supunerea faţă de seniorul legiuit încununează viaţa samuraiului. neh? -Da. -Da. -A spus că în urmă cu cîteva zile a primit un mesaj de la Tmkku-san printr-un mesager special de la Yedo. Părintele Inspector mi-a spus că ai nişte informaţii anume pentru mine. -Da. acest Anjin-san şi corabia lui este foarte primejdios pentru Biserică.. Alteţă. un eretic.. Ai nişte informaţii despre. Iar Corabia Neagră e ţelul său pentru cîştig. că dacă Anjin-san prinde în larg Corabia Neagră va fi foarte rău. Tsukku-JtfAi a recunoscut multe.. O privi un timp apoi spuse: -După cum singură ai recunoscut. despre aliaţii mei. neh? -Alteţă. de preţ pentru Toranaga. Părintele Inspector a spus că e legat de seniorul Onoshi şi priveşte Biserica şi trebuie să-mi spui dendată. înainte de a-ţi pierde viaţa veşnică. dar asta nu înseamnă că ai dreptate.. neh? Rodrigues e de aceeaşi părere cu tine. Multe nu ni s-au spus. -Da. dar erezia este cumplită şi se pare că te-ai aliat cu barbarul împotriva Bisericii tale şi te-ai molipsit de la el. în sfîrşit. -Am cerut să-l văd pe Părintele Inspector mîine dimineaţă. -Nu mîine.

Un lucru. Zarurile erau aruncate. asta e ceea ce a spus.îmi pare rău. -N-am să cred asta. nehl Ar putea fi pentru că seniorul general a înţeles că Anjin-san ar putea fi o armă împotriva acelor daimyo care sînt catolici? -Nu înţeleg unde vrei s-ajungi? -Dacă. Ceea ce-a făcut e cumplit. Maiikosan. Tu ai face-o? Atît de trist. -Confesorul lui? El? -Da. dar nu pot să cred. dar n-are să mărturisească nimic. spuse Kiyama. -Regret că Uraga e mort. Am să-mi iau măsuri de siguranţă. Mi-a cerut să vorbesc deschis Părintelui Inspector. îi spuse despre complotul împotriva vieţii sale. Eu n-aş face-o. sau că seniorul Harima va fi părtaş. încă şi mai dezamăgit că atacul de noapte împotriva lui Anjin-san dăduse greş asemeni celorlalte ambuscade şi că acum omorîse singurul om care i-ar fi putut dovedi că duşmanul său Onoshi era trădător. Alteţă. seniorul Onoshi devine cel mai important în Kyushu. . El îşi bătu joc de zvonuri pînă cînd îi spuse de unde obţinuse informaţii.Da. Merită excomunicare şi flăcările iadului. domnia-voastră muriţi. Nu este foarte ciudat că seniorul general a pus gărzi în jurul lui Anym-sanl -De ce ciudat? -De ce să-l apere. -Da. . dar chiar şi aşa. Asta-i tot. am făcut o înţelegere cu Tsukku-ja/z. nehl Atît de cumplite sînt căile omului. Alteţă.Părintele Inspector a spus că trebuie să-mi spui mie. Tot ceea ce ştia. Uraga o să ardă de-a pururi în flăcările iadului pentru acest sacrilegiu.Desigur. mi-a fost de folos spunînd asta. Doamne fereşte. Acum.Nu pot să cred că Onoshi va face asta. Uraga e mort. Alteţă. aşa că niciodată n-o să avem dovezi. cînd îl urăşte? Foarte ciudat. -Da.faţa lui Dumnezeu. rieh ? Ce-ar putea face 429 . Mariko înţelese că n-avea de ales. Kiyama părea dintr-odată foarte bătrîn. dacă-i adevărat. îmi pare rău. Ne-am murdărit într-atît că n-ai să ai încredere în mine? . . . Aţi putea să-l întrebaţi pe seniorul Harima dacă e adevărat? .

O„osh. nu/ 430 . «un..

pace între r iPItiii « ^ « d t i " d ° Ve 2 i ^ s i ' Alteţă este Mesajul * asem enea penîr " aJtar \ .

.u(ia ■£ c.

433 .

u or ? pentru mi flfif .^n-^?strigăMaij -Salut ţi doamnă Patru 434 .

e l. drep^f 1naCCasta » faţa tuturor iP 435 i5 aici? *~ " .

. îşi spuse. -N-or să te părăsească nici o clipă în noaptea asta. . dacă aşa îi face plăcere? Nici unul dintre ei nu mai rămîne mult pe acest pămînt. Căpitanul privi către podium. bine luminaţi de făclii. Mulţumesc. Sfîntă Fecioară! Ia-o-n grija Ta pentru curajul ei! / * * * . An]m-san. Yoshinaka-^a/2. Groaznică limbă. Oh. şopti răguşit.Atît de trist. aveţi şi alte veşti de la doamna Yodoko? -Nu. Căpitanul samurailor în gri era aproape de Yoshinaka. să trimiţi pe cineva după arome şi tăvi cu jeratec. -Foarte bine.. .Latina e mai sigură. Yoshinaka-sa/i. ca să ţinem departe ţînţarii? -Desigur. încercă să se concentreze asupra buzelor lor. deşi ochii lui erau foarte buni şi putea vorbi portugheza. Mariko zîmbi către Blackthorne. cu neputinţă de învăţat! Totuşi. iar samuraii în gri se aşezară la uşile sălii de audienţe. Kiri se înapoie în încăperile ei. Ai vrea. dacă asta ţi-e dorinţa. Vă rog să mă iertaţi. ce mai contează? De ce n-ar vorbi cu ereticul între patru ochi. Mariko şi Anjin-^a« erau aşezaţi unul în faţa celuilalt. Cred că vorbesc din nou limba sfinţilor părinţi. -Dorinţa mea este să stau de vorbă cu tine. doamnă.O să tragă doamna Toda sabia şi-o să-l ucidă? Fără supărare. cîţiva paşi mai departe de ceilalţi. dar nu cu preţul unor vieţi. Am auzit că încă se odihneşte. dar nici asta nu-i fu de mare ajutor. Nu putea să audă ce-şi spuneau. singur. apoi continuă prudentă în latină.Mariko îi explică lui Blackthorne ce-i spusese Yoshinaka. -Mergem să stăm acolo.îţi mulţumesc că mi-ai spus. Evantaiul ei alungă un ţintar care bîzîia prin jur. unde ţi-s minţile? Yoshinaka se îndepărtă şchiopătînd ca să verifice şi celelalte posturi de pază. 436 . Mariko se întoarse către Yoshinaka. fe rog. Anjin-san? El o urmă.Nu-mi place asta. N-avem de ales. fără dureri. Pot doar să poruncesc să-i ucidă pe dată.

Mîine noapte o să fie. da. . Cum s-a terminat cu Kiyama? -Te iubesc. sau de ce. de asemenea.împotriva celor ce crede Yabu. De ce sînt atît de multe gărzi în jurul meu? ' i. -Mîine? Dar ce-i cu plecarea ta? -Mîine s-ar putea să mă oprească. mie. eu cred că nu eşti proastă. Te rog. Ziua următoare vom fi liberi cu toţii să plecăm. dragostea mea. -Cum? -Kiri o să m-ajute. Apoi el spuse: . Cum am putea să ne-ntîlnim singuri? -în noaptea asta nu e cu putinţă. Blackthorne se reîntoarse la portugheză. Nu mă întreba cum. -Şi tu. M-am gîndit şi eu la asta. la porunca lui Toranaga. vorbiră despre călătoria lor. sau ce. dacă or să mă oprească. -Ce-i Anjin-san ? .. Anjin-san. » -Ah. Nu cred asta. Ea-şi netezi o cută a chimonoului. Am un plan. am să fiu cu tine. nu dacă vorbim încet şi aşa cum m-ai învăţat tu. aşa cum dorim. da. întotdeauna ocolind gîndul la Toranaga şi importanţa zilei ce urma. -Tu.Ca să te apere.Mi-a dat porunci. La noapte. . .-Ne pot auzi de aici? -Nu. Ea se opri cînd slujnicele aduseră micile tăvi cu jăratec. 437 . că tot ce-ai spus în seara asta ai spus-o cu bună-ştiinţă şi ai făcut-o cu bună-ştiinţă. Şi.sau Onoshi.. în curînd fişii spiralate de fum alungară gîngăniile nopţii. Cînd fură din nou în siguranţă.Ishido e duşmanul meu. nu te îngrijora. O să fie uşor. mulţumiţi că erau împreunăs iubindu-se fără să se atingă. ca să te urmărească îndeaproape. Cred că Ishido ar vrea şi el să te folosească împotriva Corăbiei Negre şi a portului Nagasaki şi a seniorului Kiyama . -Bine. Ea îi văzu ochii cercetînd-o. -Mi-ai lipsit. mişcînd foarte puţin buzele.

asta ar fi foarte prostesc. Doamna Ochiba e de acord cu plecarea noastră ca să-l întîlnim pe seniorul Toranaga.. -De ce spui asta? -Tu eşti momeala. Nu mă tem. -Să vorbim despre alte lucruri. -Nu. dar greşeşti.. nu-ţi ridica glasul. -Ai grijă. Te rog. A fost făcută cu bună-ştiinţă. în latină spuse: -îţi spun că eşti minunată şi că te iubesc. Vreau doar să ştiu ce cîştigă. nu sînt o femeie proastă şi. ştii asta? Eşti doar momeala pentru una dintre cursele sale. am dreptul să te-ntreb. -Nimeni nu mi-a spus asta pînă acum. ce cîştigă el? Vocea ei deveni mai puternică. -Mariko-san. Toranaga ne-a trimis pe toţi aici ca să ne sacrifice. Da. Aşa sînt şi eu. -Nu ştiu. -Tu! Jură pe dragostea ta şi pe Dumnezeul tău. N-ai de ce să te îngrijorezi. -Ce cîştigă Toranaga sacrificîndu-ne? Ea nu răspunse. da. 438 . după cum a dorit Toranaga. greşeşti. -îmi pare rău. Şi tu spui "jură în faţa Domnului" şi pui întrebări după întrebări? -Este viaţa ta şi viaţa mea şi ţin la amîndouă. îmi pare rău. -Ai spus de asemenea că nimeni nu ţi-a mai spus "te iubesc". dar eşti o mincinoasă. Am mai vorbit cu ea şi ea nu se împotriveşte. Eşti o momeală. Mariko-san.I -Te înşală. eu am ales momentul şi da. -Şi tu? îi răspunse ea amar în latină. Din nou. Provocarea trebuia să fie aruncată în faţa nobililor săi. -Ascultă. de faţă cu toţi. Ea-şi privi evantaiul. -De ce? -Pentru că Ishido e un ţăran şi trebuie să ne lase să plecăm. Se vede nu-i aşa? Şi Yabu e momeala. Anjw-san.

- Nu-mi place să văd focul stîrnit în tine. Sau veninul. Sau minciuna. Unde este liniştea ta şi unde sînt bunele tale purtări? Poate că ar trebui să înveţi să priveşti cum cresc pietrele, nehl Furia lui Mariko se topi şi ea rîse. - Ah, tu! Tu ai dreptate, te rog să mă ierţi. Se simţi reîmprospătată, din nou ea însăşi. -Oh, cît te iubesc, şi cît mă mîndresc cu tine, şi-am fost atît de mîndră de tine în seara asta, că aproape te-am sărutat acolo, în faţa tuturor, aşa cum este obiceiul tău. -Sfîntă Fecioară! Asta i-ar fi pus pe toţi pe jar, nehl -Dacă aş fi singură cu tine, te-aş săruta pînă cînd strigătele tale de îndurare ar umple universul! -îţi mulţumesc, doamnă, dar eşti aici şi eu sînt dincoace, iar lumea e-ntre noi. -Ah, dar nu e nicidecum lumea între noi. Viaţa mea e împlinită din cauza ta. După un timp el spuse: -Şi poruncile lui Yabu către tine - să-ţi ceri iertare şi să rămîi? -Ar putea să nu fie ascultate, îmi pare rău. -Din cauza poruncilor lui Toranaga? -Da. Dar nu sînt numai poruncile lui, este şi dorinţa mea. Şi toate astea s-au făcut la sfatul meu. Eu l-am rugat să-mi îngăduie să vin aici, dragostea mea. în faţa lui Dumnezeu, ăsta-i adevărul! -Ce-o să se întîmple mîine? Ea-i repetă ce-i spusese şi lui Kiri, adăugind: -Totul o să fie şi mai bine decît a fost plănuit. Nu este Ishido deja apărătorul tău? Jur că nu ştiu cum poate fi seniorul Toranaga atît de deştept. înainte de a pleca mi-a spus că toate asta or să se întîmple, s-ar putea să se-ntîmple. Ştia că Yabu n-are nici o putere în Kyushu. Doar Ishido sau Kiyama puteau să te apere acolo. Nu sîntem momeli, sîntem sub protecţia lui. Sîntem destul de în siguranţă. -Şi cum rămîne cu cele nouăsprezece zile, optsprezece acum? Toranaga trebuie să fie aici, neh ? -Da. -Atunci nu e cum a spus Ishido, pierdere de vreme? - Cu-adevărat nu ştiu asta. Ştiu doar că nouăsprezece, optsprezece, sau chiar trei zile pot fi o eternitate. 439

I

-Sau mîine? -Şi mîine, de asemenea. Sau ziua următoare. -Şi dacă Ishido nu te va lăsa să pleci mîine? -Asta e singura şansă pe care-o avem. Toţi. Ishido trebuie să fie umilit. -Eşti sigură? -Da. în faţa lui Dumnezeu, Anjin-san. * * * Blackthorne ieşi din nou dintr-un coşmar, dar în clipa cînd se trezi pe deplin, visul dispăru. Uniformele în gri se holbau la el prin plasa împotriva ţînţarilor, în lumina unor zori timpurii; - Bună dimineaţa, le spuse, displădndu-i să fie privit în timp ce dormea. Ieşi de sub polog, trecu în coridor şi de acolo în jos pe scări pînă cînd ajunse la toaleta din grădină. Gărzile în uniforme maro şi gri îl însoţiră. Abia le băgă în seamă. Zorii erau ceţoşi. Către est cerul se limpezise deja. Aerul mirosea a sare şi umezeală dinspre mare. Muştele începuseră să roiască. O să fie zăpuşeală astăzi, se gindi. Auzi paşi apropiindu-se. Prin deschizătura din uşă o văzu pe Chimmoko. Ea aşteptă răbdătoare, sporovăind cu gărzile, şi cînd el ieşi, se îclină şi îl salută. -Unde-i Mariko-AWî? întrebă el. -Cu Kiritsubo-wn, Anjin-san. -Mulţumesc. Cînd pleacă? -Curînd, Alteţă. -Spune-i lui Marikosan place spune "bună dimineaţa" înainte plecat. O spusese din nou, deşi Mariko îi promisese deja că o să-l caute înainte de a se întoarce către locuinţa ei ca să-şi adune lucrurile. - Da, Anjin-iWî. El dădu din cap aşa cum ar fi făcut-o un samurai şi plecă să facă o baie. De obicei nu se făcea baie cu apă fierbinte dimineaţa, dar în fiecare dimineaţă el se ducea acolo şi îşi turna apă rece pe tot trupul. - Ehei, Anjin-.s'a/*, spuneau întotdeauna gărzile sale,- sau cei care se aflau din întîmplare prin jur, asta, desigur, este foarte bine pentru sănătatea domniei-tale.
440

Se îmbrăcă şi merse pe crenelurile care dădeau în curtea acelei aripi a castelului. Purta un chimonou maro şi săbii, şi pistolul ascuns în brîu. Samuraii în uniforme maro care erau de santinelă îl salutară bucuroşi, ca pe unul dintre ai lor, deşi foarte stînjeniţi de însoţitorii săi în uniforme gri. Ceilalţi samurai în gri forfoteau pe crenelurile de peste drum, mai înalte decît ale lor, şi dincolo de poartă. - Foarte mulţi samurai în gri, mult mai mulţi decît de obicei, înţelegeţi, Anjin-wz/j? îi spuse Yoshinaka ieşind pe balcon. -Da. Căpitanul uniformelor gri se apropie de ei. - Vă rog, nu vă apropiaţi f 'a,a mult de margine, Anjin-san. Vă rog să mă iertaţi. Soarele era la orizont. Ii simţea căldura plăcută pe piele. Nu erau nori pe cer şi briza murea încet. Căpitanul samurailor în gri arătă către sabia lui Blackthorne. -Acesta este "Vînzătorul de Ulei", Anj'in-san? -Da, căpitane. ? Mi se poate îngădui să văd lama? Blackthorne trase o parte a săbiei din teacă. Datina hotăra că o sabie nu trebuia scoasă niciodată în întregime din teacă decît dacă trebuia folosită. - Ehei, frumoasă, nehi Ceilalţi samurai în uniforme maro sau gri se îngrămădiră înjur, la fel de impresionaţi. Blackthorne împinse sabia la loc, mulţumit. -Onorat să port "Vînzătorul de Ulei". -Puteţi folosi sabia, Anjin-jan? întrebă căpitanul. -Nu, căpitane, nu ca un samurai, dar învăţ. -Ah, da. Asta-i foarte bine. în curtea interioară, aflată încă în umbră la două etaje mai jos, samuraii în maro făceau instrucţie. Blackthorne îi privi. -Cîţi mulţi samurai acolo, Yoshinaka-ran? -Patru sute trei, Anjin-san, cu cei două sute care au venit cu mine. -Şi afară? -Cei în gri? rîse Yoshinaka. O mulţime, foarte mulţi. Căpitanul în gri îşi arătă clintii într-un zîmbet. -Aproape o sută de mii. înţelegeţi, Anym-san, o sută de mii? 441

-Da, mulţumesc. Priviră cu toţii la falanga formată din hamali, cai de povară şi trei palanchine care dădu colţul în depărtare şi se apropia de această fundătură, înconjurată de gărzi. Strada era încă cufundată în umbră şi întuneric între pereţii înalţi. Torţele mai ardeau în suporturile lor fixate în pereţi. Chiar şi de la distanţa aceasta puteau să vadă nervozitatea hamalilor. Samuraii în gri de peste drum păreau mai liniştiţi şi mai atenţi şi tot aşa păreau şi cei în uniforme maro aflaţi de gardă. Porţile înalte se deschiseră ca să lase să treacă coloana, în timp ce samuraii în gri din escortă rămaseră afară alături de ceilalţi camarazi ai lor, apoi se închiseră din nou. Marea bară de fier căzu cu zgomot în locaşurile ei săpate adînc în pereţii de granit. Nici un grilaj nu apăra poarta aceasta. Yoshinaka spuse: - Anjia-san, vă rog să mă iertaţi. Trebuie să supraveghez şi asta. Totul e gata, neh? - Aştept aici. -Da. Yoshinaka plecă. Căpitanul uniformelor gri se apropie de parapet şi privi în jos. lisuse Cristoase, se gîndea Blackthorne, sper că ea are dreptate şi Toranaga la fel. Nu mai durează mult. Cercetă soarele şi mormăi încet către sine însuşi, în portugheză: - Nu mai e mult pînă la plecare. Fără să-şi dea seama, căpitanul mormăi o încuviinţare şi Blackthorne înţelese că omul înţelegea foarte bine portugheza, era deci catolic şi un alt posibil asasin. Mintea lui alergă înapoi către noaptea trecută şi-şi aminti că tot ceea ce-i spusese lui Mariko fusese în latină. Oare fusese totul în latină? Mamă Doamne, dar cînd a spus "aş putea să poruncesc să fie ucişi", asta o fi fost în latină ? Vorbeşte el oare latina, ca celălalt căpitan, acela care a fost ucis în timpul primei evadări din Osaka? Soarele prindea putere şi Blackthorne îşi luă ochii de pe căpitan. Dacă nu m-ai ucis azi-noapte poate că n-ai s-o faci niciodată, îşi zise, punînd acest catolic într-un compartiment. O văzu pe Kiri ieşind în curte. Supraveghea slujnicele care cărau coşuri şi sipete.pentru caii de povară. Părea micuţă, stînd acolo, pe
442

scările principale, unde Sazuko se prefăcuse că alunecă, îngăduindu-i lui Toranaga să scape. Chiar către nord era grădina aceea plăcută şi mica locuinţă rustică unde o văzuse pentru prima dată pe Marilco şi pe Yaemon, Moştenitorul. Mintea lui călători cu cortegiul de amiază in afara castelului, şerpuind prin labirint, apoi, în siguranţă afară prin pădure, în jos către mare. Se rugă să ajungă teafără împreună cu ceilalţi. Odată ce avea să ajungă destul de departe, el şi Yabu aveau să plece pe galeră şi să iasă în larg. De acolo, de pe ziduri, marea părea atît de aproape. Marea îl chema. Şi orizontul. -Konbanwa, Aj3)in-san. -Mariko-san! Era mai strălucitoare ca niciodată. -Konbanwa, îi răspunse el. Apoi în latină, nepăsător: -Ai grijă de acest om în gri, el înţelege. Continuă imediat în portugheză ca să-i dea timp să se pregătească: - Da. Nu înţeleg cum poţi să fii atît de frumoasă după atît de puţin somn. O luă de braţ şi o întoarse către căpitan, conducînd-o către parapet. -Uite, acolo-i Kiritsubo-san. -Mulţumesc. Da. Sînt... Mulţumesc. -De ce nu-i faci semn lui Kiritsubo-.swî ? Ea făcu aşa cum i se ceruse şi strigă tare către ea. Kiri îi văzu şi le făcu semn la rindul ei. După o clipă, din nou relaxată şi putîndu-se controla, Marilco spuse: - Mulţumesc, Anjin-san. Eşti foarte deştept şi foarte înţelept. Ea îl salută pe căpitan politicoasă şi păşi către o muchie de piatră pe care se aşeză, avînd grijă mai întîi să se asigure că locul era curat. -O să fie o zi minunată, neh? -Da. Cum ai dormit? -N-am dormit, Anjin-san. Kiri şi cu mine am sporovăit pînă în ultima clipă, cînd s-au ivit zorii. îmi plac zorii. Dumneata? -Somnul meu a fost tulburat, dar... -Oh, îmi pare rău. -Acum mi-e bine, crede-mă. Pleci acum?
443 j

- Da, Sazulco. dar mă întorc la amiază ca s-o iau pe doamna Kiri-san şi pe doamna îşi întoarse faţa de la căpitan şi spuse în latină: -Tu. îţi aminteşti Hanul Florilor? -Desigur. Cum aş putea să-l uit? -Dacă este vreo întîrziere, noaptea aceasta va fi a noastră. La ' fel deasta... desăvârşită şiputea plină fi de pace. Ah, asta ar cu putinţă, dar aş prefera să te ştiu în siguranţă pe drum. ■ Ea continuă în portugheză: -Acum trebuie să plec, Aajin-san. Vrei, te rog, să mă ierţi? -Te conduc pînă la poartă. Nu, te rog, priveşte de aici. Dumneata şi căpitanul puteţi privi de-aici, neh? Desigur, spuse Blackthorne deîndată, înţelegînd. Mergi cu Dumnezeu.
-Şi tu.

El rămase pe parapet. în timp ce aştepta, lumina soarelui învălui curtea alungind umbrele. Mariko apăru dedesubt. O văzu salutîndu-i pe Kiri şi pe Yoshinaka şi discutînd împreună fără nici o uniformă gri, duşmană, în preajma lor. Apoi se înclinară. Ea privi în sus către el, umbrindu-şi ochii cu palma şi-i făcu veselă cu mina. El îi răspunse la fel. Porţile fură date de-o parte şi, cu Chimmolco la cîfiva paşi în urma ei, Mariko ieşi însoţită de escorta ei de zece samurai în chimonouri maro. Porţile se închiseră încă odată. Pentru un timp o pierdu din vedere. Cînd reapăru, cincizeci de samurai în gri, ieşiţi din mulţimea aflată în afara zidurilor lor, îi înconjuraseră ca o nouă gardă de onoare. Cortegiul porni în jos pe strada lipsită de lumină. îi privi pînă cînd dădură colţul cel mai îndepărtat. Ea nu se uită nici o clipă înapoi. -Mergem mîncăm acum, căpitane, spuse el. -Da, desigur, Aajin-san. Blackthorne merse în încăperile lui şi raîncă orez, legume muiate şi bucăţi de peşte fiert, urmate de fructe timpurii din Kyushu: mici mere acrişoare, piersici şi prune cu carnea tare. Savura o tartă de fructe şi cha. • Mai doriţi, Anjin-san? întrebă servitorul. Nu, mulţumesc.
444

Oferi gărzilor sale fructe şi ei le acceptară recunoscători, iar tind terminară se întoarseră înapoi către crenelurile însorite. I-ar fi plăcut să cerceteze cremenea pistolului său ascuns, dar se gîndi c-ar fi mai bine să nu atragă atenţia asupra lui. O încercase o dată în timpul nopţii, cît de bine putuse sub cearceaf şi sub pologul împotriva (înfarilor, dar fără s-o vadă nu putea fi sigur de oţeluri sau piatră. Nu mai poţi face altceva, se gîndi. Eşti o păpuşă. Ai răbdare, Anjin-san. Cartul tău se sfîrşeşte la amiază. Măsură din ochi înălţimea soarelui. începea perioada de două ceasuri a Şarpelui. După Şarpe urmează Calul. Şi la mijlocul Calului este amiaza. Clopotele templelor din întregul castel şi din oraş bătură începutul Orei Şarpelui şi el fu mulţumit de precizia lui. Băgă de seamă o piatră mică pe pardoseală. Merse pînă la ea şi-o ridică, aşezînd-o cu grijă pe o margine a ambrazurii, în lumina soarelui, apoi se lăsă pe spate proptindu-şi picioarele confortabil şi îşi aţinti privirea asupra ei. Samuraii în gri îi urmăreau fiecare mişcare. Căpitanul se încruntă. După un timp spuse: -Anjin-san, care este înţelesul pietrei? -Te rog? -Piatra. De ce piatra, Anjin-san? -Privesc piatra crescînd. -Oh, îmi pare rău, înţeleg, răspunse căpitanul cerîndu-şi scuze, • Vă rog, iertaţi-mă că v-am deranjat. Blackthorne rîse în sinea lui şi se întoarse către piatră. - Creşti, ticăloaso, spuse. Dar, ca şi în alte daţi, oricît de mult o blestemă, îi porunci, sau rugă, ea nu crescu. Chiar te-aştepţi să vezi piatra crescînd? se întrebă. Nu, desigur, dar ajută să treacă timpul si să-fi găseşti liniştea. Nu poţi avea îndeajuns wa, neh? Ehei, oare de unde-o să vină noul atac? Nu e nici o apărare împotriva unui asasin, dacă asasinul e pregătit să moară, nu-i aşa?

445

1:

Rodrigues verifică cremeneajmei muschete pe care-o luase la întîmplare din rastelul de Ungă tunul de la provă. Găsi cremenea tocită şi pătată şi deci primejdioasă. Fără nici o vorbă aruncă muscheta tunarului. Omul abia apucă s-o prindă, înainte ca patul armei să-l izbească în faţă. -Sfintă Fecioară, senhor pilot! ţipă omul, nu era nevoie să... -Ascultă, dobitocule! Data viitoare cînd găsesc ceva în neregulă cu o muschetă sau tun în timpul cartului tău, ai să primeşti cincizeci de bice şi ai să pierzi leafa pe trei luni. Nostrom! -Da, pilotule? r Pesaro, nostromul, îşi mişcă mai aproape silueta masivă şi se încruntă mînios la tînărul tunar. . - Scoate pe punte ambele carturi! Verifică fiecare muschetă şi tun. Totul. Numai Dumnezeu ştie cînd o să avem nevoie de ele! - O să mă-ngrijesc de asta, pilotule. Nostromul îşi împinse faţa către tunar. - O să mă piş în grogul tău la noapte, Gomez, pentru toată munca în plus şi-o să trebuiască să-l dai pe gît zîmbind. Treci la treabă. Erau opt tunuri mici pe puntea principală, patru la tribord şi patru la babord, şi unul la provă, îndeajuns să respingă orice pirat care nu avea tunuri pe cprabie, dar nu îndeajuns ca să ducă la capăt un atac. Mica fregată era o corabie cu două catarge numită Santa Luz. Rodrigues aşteptă pînă cînd tot echipajul îşi luă în primire armele, apoi se întoarse şi se sprijini de parapet. Castelul strălucea mohorît în soare, de culoatea plumbului vechi, afară de donjon, ale cărui ziduri erau alb-albastre şi acoperişurile aurite. Scuipă în apă şi privi scuipatul să vadă dacă va ajunge pînă la stîlpiî debarcaderului, cum spera, sau se va duce pînă în mare. Ajunse în mare. -La naiba, murmură, dorindu-şi să aibă propria lui fregată, Santa Măria, sub picioarele lui acum. Afurisit ghinion să fie în Macao tocmai atunci cînd avem nevoie de ea! -Care-i necazul, Căpitane General? întrebase în urmă cu cîteva zile la Nagasaki, cind fusese sculat din patul său cald, din casa ce se afla pe o ridicătură deasupra oraşului şi portului.

446

-Trebuie să ajungem la Osaka deîndată, spusese Ferriera,

dichisit şi arogant ca un păun chiar şi la acea oră a dimineţii. Am prmit un mesaj grabnic de la Dell'Aqua. -Ce s-a mai întîmplat acum? -Nu spune. Doar că e vital pentru viitorul Corăbiei Negre. -Madonna! Ce mişelie mai pun la cale acum? Ce e atît de vital? Corabia noastră e la fel de zdravănă ca orice corabie în stare să plutească, fundul ei e curat şi arborada în regulă. Negoţul mai bun decît ne-am închipuit şi la vreme. Maimuţele se poartă cum trebuie. Porcul de Harima e încrezător şi... şi se opri, căci un gînd îi explodase în creier: Englezul! A ieşit in larg? -Nu ştiu, dar dacă-i aşa... Rodrigues privise îndelung ieşirea din marele port, aproape aşteptîndu-se să-l vadă pe Erasmus încrucişînd acolo, arătîndu-şi detestatul steag al Angliei, âşteptînd ca un cîine flămînd ziua în care trebuiau să iasă în larg către Macao şi casă. -Iisuse, Sfîntă Fecioară şi voi, toţi sfinţii! Faceţi să nu se-ntîmple asta! -Care-i cea mai iute cale? Lorca? -Santa Lut, Căpitane General. Putem ridica ancora într-o oră. Ascultă, englezul nu poate să.facă nimic fără oameni, nu uita... -Madonna, poate să vorbească bolboroseala lor acum, nu? De ce n-ar putea folosi maimuţe, nu? Sînt de-ajuns piraţi japo ca săi facă douăzeci de echipaje. -Da, dar nu tunari şi nu marinari pricepuţi, aşa cum are el nevoie. N-a avut timp să pregătească japo. AnuJ viitor s-ar putea, da' nu împotriva noastră. -De ce, în numele Fecioarei şi al sfinţilor, i-au dat preoţii unul dintre dicţionarele lor, n-am să pricep niciodată! Bastarzi cu două feţei Trebuie să fi fost stăpîniţi de diavol. E ca şi cum englezul ar fi apărat de Satana! -Iţi spun că-i doar deştept. -Sînt destui care-s pe-aici de douăzeci de ani şi nu pot vorbi o iotă din bolboroseala japonezilor, dar englezul poate. îţi spun că şi-a vîndut sufletul lui Satau şi-n schimbul magiei negre Necuratul îl apără. Cum altfel îţi explici asta? De cîţi ani încerci să vorbeşti limba lor şi
447

chiar trăieşti cu una dintre ai lor? Leche, ar putea uşor folosi piraţi japo. -Nu, Căpitane General. Trebuie să facă rost de oameni de aici, iar noi îl aşteptăm şi deja ai pus pe toţi cei suspecţi în fiare. -Cu douăzeci de mii de cruzados în argint şi promisiunea Corăbiei Negre poate să-i cumpere pe toţi oamenii de care are nevoie, cu temniceri cu tot şi cu blestemata de închisoare în care se află. Cabron, poate că e-n stare să te cumpere şi pe tine. -Vezi ce vorbeşti! -Eşti un ticălos de spaniol nenorocit, Rodrigues! E vina ta că e-n viaţă. Tu eşti de vină. De două ori l-ai lăsat să-ţi scape! Căpitanul General se repezise la el, furios. -Trebuia să-l omori cînd J-ai avut în mînă. -Poate. Asta o să mă urmărească toată viaţa, spusese Rodrigues amar. Am vrut să-l omor cînd s-a putut. -Aşa să fie? -Ţi-am spus de douăzeci de ori. N-auzi, sau ai scîrnă spaniolă în urechi ca de obicei, aşa cum ai şi în gură? Pusese mîna pe pistol şi Căpitanul General îşi trăsese sabia, apoi fata japoneză se aşezase speriată între ei. - Roog, Rod-san, nu supărare, nu cerţi, roog! Creştin, roog! Furia oarbă îi părăsise pe amîndoi şi Ferriera spusese: -îţi spun, înaintea lui Dumnezeu, englezul trebuie să fie sub mîna diavolului. Aproape că era să te ucid, şi tu pe mine. Văd limpede asta acum. A fost o vrajă asupra noastră. îndeosebi asupra ta! Acum, în soarele de la Osaka, Rodrigues atinse crucifixul pe care-l purta atîrnat la gît şi se rugă cu disperare să fie apărat de toate vrăjile, iar sufletul său nemuritor ţinut departe de Satana. N-are dreptate Căpitanul General? Nu-i ăsta singurul răspuns? îşi zise din nou, plin de presimţiri negre. Viaţa englezului e ca sub o vrajă. Acum este apropiatul arhivrăjmaşului Toranaga. Acum şi-a primit corabia înapoi şi banii şi wako, în ciuda tuturor celor întîmplate şi vorbeşte ca unul dintre ei şi asta-i cu neputinţă atît de repede, chiar şi cu dicţionarul, dar el a primit şi dicţionarul şi ajutor de nepreţuit. Iisuse Cristoase şi Sfîntă Fecioară, luaţi ochiul Necuratului deasupra mea. »
448

-De ce i-ai dat dicţionarul englezului, părinte? îl întrebase pe

Alvito la Mishima. Desigur ar fi trebuit să mai intîrzii asta. -Da, Rodrigues, îi spusese părintele Alvito în taină. Şi n-ar fi trebuit să-mi ies din fire ca să-l ajut, dar sînt sigur că există o şansă de a-l converti, sînt atît de sigur. Cu Toranaga s-a isprăvit deacum.., E doar un om şi-un suflet. Trebuie să încerc să-l salvez. Preoţii, gîndi Rodrigues. Leche pe toţi popii, dar nu pe DelTAqua şi Alvito. Oh, Madonna, îmi cer iertare pentru toate gîndurile mele duşmănoase în privinţa lui şi a părintelui Alvito! lartă-mă şi îngroapă-l pe englez undeva, înainte de-al avea în faţa ţevilor. Nu vreau să-l ucid din cauza jurămîntului meu sfînt, deşi ştiu că trebuie să moară degrabă. Timonierul de cart întoarse clepsidra şi sună clopotul de opt ori. Era amiază.

CAPITOLUL 55
Mariko păşea pe strada însorită şi plină de lume către porţile de la capătul ei. Era urmată de o gardă de zece samurai în uniforme maro. Purta un chimonou verde cu alb, mănuşi albe şi o pălărie de călătorie verde-închis, cu boruri largi, legată sub barbă cu o eşarfă împletită, aurie, şi se apăra de razele soarelui cu o umbrelă translucidă. Por(ile se deschiseră şi rămaseră deschise. Strada era foarte tăcută. Samurai în uniforme gri se aflau aliniaţi pe ambele părţi şi. la toate crenelurile. Putea să-l vadă pe Anjin-san pe zidurile de deasupra curţii lor, cu Yabu alături şi, în curte, coloana cu Kiri şi doamna Sazuko. Toţi samuraii în maro purtau îmbrăcăminte de ceremonie, în afara celor douăzeci care stăteau pe ziduri cu Blackthorne şi a altora doi de la fiecare fereastră ce dădea spre curte. Spre-deosebire de cei în uniforme gri, nici unul dintre samuraii în maro nu purta armură sau arcuri. Săbiile erau singurele lor arme. Multe femei, femei-samurai, se aflau de asemenea acolo privind, unele de la ferestrele altor case fortificate ce mărgineau strada, iar cîteva de pe ziduri. Altele stăteau pe stradă în mijlocul uniformele gri, cu cîţiva copii îmbrăcaţi în culori vesele printre ele. Toate femeile purtau umbrele, deşi unele purtau săbii de samurai aşa cum era dreptul lor, dacă doreau. Kiyama era lingă poartă cu cincizeci dintre oamenii săi, nici unul în gri. - Bună ziua, Alteţă, îi spuse Mariko şi se înclină. El îi răspunse, iar ea trecu prin arcadă. - Bună ziua,- Kiri-chan, Suzuko-chan. Cît de bine arătaţi amîndouă! E totul gata? - Da, răspunseră ele cu falsă bucurie. -Bun. Mariko se urcă în palanchinul ei descoperit şi se aşeză cu spatele drept. - Yoshinaka-ja/î! Te rog, începe. De îndată căpitanul porni şchiopătînd către fruntea coloanei şi stygă nişte ordine. Douăzeci de samurai în maro formară o avangardă şi porniră. Hamalii ridicară palanchinul deschis al lui Mariko şi-i 450

urmară prin poartă, Kiri şi doamna Sazuko foarte aproape în urma lor, tînăra fată purtîndu-şi copilul în braţe. Cînd palanchinul lui Mariko apăru în plin soare în afara zidurilor, un căpitan al samurailor în gri păşi înainte între avangardă şi palanchine şi se aşeză în drumul ei. Avangarda se opri brusc, ca şi purtătorii de palanchine. -Vă rog să mă iertaţi, îi spuse el lui Yoshinaka, dar pot să vă văd documentele? -îmi pare rău căpitane, dar nu avem nevoie de nici unul, spifte Yoshinaka în marea tăcere ce se lăsase. -îmi pare rău, dar seniorul general Ishido, guvernator al cas telului, căpitan al gărzilor Moştenitorului, cu îngăduinţa regenţilor a dat ordine în tot castelul, cărora trebuie să ne supunem. Mariko rosti pe un ton oficial: -Sînt Toda Mariko-noh-Buntaro şi mi s-a poruncit de către stăpînul meu legiuit să-i însoţesc aceste doamne ca să-l întîlnească. Fii bun şi ne lasă să trecem. -Aş face-o bucuros doamnă, spuse mîndru samuraiul, proptindu-se în picioare, dar fără hirtiile potrivite stăpînul nostru spune că nimeni nu poate părăsi castelul Osaka. Vă rog să mă iertaţi. Mariko spuse: -Căpitane, care este numele dumitale, te rog? -Sumiyori Danzenji, doamnă, căpitan al celei de-a patra legiuni şi spiţa mea este la fel de veche ca şi a voastră. -îmi pare rău, căpitane Sumiyori, dar dacă n-ai să te dai la o parte am să poruncesc să fii ucis. -Nu veţi trece fără hîrtii. -Te rog, ucide-l, Yoshinaka-ja«. Fără să şovăie, Yoshinaka ţîşni înainte, sabia sa descrise un arc strălucitor şi lovi în samuraiul descumpănit. Lama pătrunse adînc în coasta bărbatului şi fu trasă imediat afară, iar cea de-a doua lovitură, mai sălbatică, îi zbură capul, care se rostogoli în praf de cîteva ori înainte de a se opri. Yoshinaka îşi şterse sabia şi o puse în teacă. - Porniţi, porunci avangardei, grăbiţi-vă! Avangarda se aranja din nou şi porni mai departe cu paşi răsunători. Atunci, ca din senin, o săgeată izjji în pieptul lui 451

. Tu. la o sută de paşi în faţa lor. Kazuko înainta trăgîndu-şi sabia din teacă. Yoshinaka trase tăcut pentru cîteva clipe de coada săgeţii. întotdeauna în număr egal. deja victorios în patru dueluri. Undeva pe stradă. De fiecare dată cînd un samurai în gri cădea. Toată lumea aştepta cu răsuflarea tăiată. spuse Mariko. douăzeci de samurai în gri ieşiră din mulţimea samurailor şi se aşezară tăcuţi de-a curmezişul drumului. Era întotdeauna cinstit. unii temători. Trecu pe lîngă litierele lui Kiri şi Sazuko şi se înclină ceremonios. cîţiva samurai în gri răniţi zvîrcolindu-se în praf. O pală de vînt flutură capetele eşarfei transparente ale lui Mariko.■ Yoshinaka. toţi nervoşi. Ultimul samurai în gri îl ucise cu uşurinţă şi rămase singur printre trupuri. oamenii se supuseră de îndată şi coloana porni.Da. . Patru în gri zăceau răniţi. cu obraji prelungi. doamnă. samuraii înmorţi. strigă către un om din faţă.Miyai Kazukosan. Kazuko era tînăr şi înalt şi foarte mîndru. proaspăt ras.înlăturaţi-i din drum. strigă Marilco. Te rog. Mulţumesc. . opt împotriva a opt. uniformă maro erau morţi. porniţi. cincisprezece împotriva a cincisprezece. apoi ochii lui se întunecară şi se prăbuşi. lîngă poartă. ultimul samurai în maro mînjit de sînge şi rănit. înainta dintre rînduriJe samurailor în maro care stăteau alături de Kiyama. privind la Miyai Kazuko. Kazuko-san. ia comanda. ţipetele unui copil fură domolite. strigă Kazuko. aşteaptă.' încordaţi. Un geamăt uşor scăpă de pe buzele lui Kiri. Kazuko păşea alături de litiera lui Mariko. Imediat un samurai în maro (îşni înainte şi ceilalţi îl urmară şi măcelul începu la iuţeală. plin de cruzime. . Coloana se opri. Te rog. acum trei contra trei şi un alt samurai în gri păşind în nefiinţă şi în curînd rămase numai unul la unul. altul păşea liniştit din mulţimea celor care aştepta şi se alătura camarazilor lui din luptă. bărbat la bărbat. Atunci cineva şovăi şi avangarda se opri. Apoi.Aşteaptă. Cei douăzeci de samurai în maro ajunseră la ei. .Toţi iar optprezece îi tăcerea apăsătoare.

sc să ne conduci afară din castel. Senior cer oficial să porunciţi acestor oameni să se dea la-o parte Kiyama. Nimeni altcineva nu mişca. Legea poate să tulbure buna-cuviinţă. Poruncile mele sînt limpezi. Ele trebuie să fie îndeplinite şi sînt mai presus. dar buna-cuviinţă nu trebuie să tulbure legea. căpitan din garnizoana seniorului general . . Kazuko-. daţi-vă la o parte din drum. bucurîndu-se de victorie. din caleavă noastră. Ishido. Kazuko învinse. Dacă nu mi se îngăduie să mă supun poruncilor primite n-am să fiu în stare să trăiesc cu această ruşine. Ordinele sînt legale. Mariko ieşi din palanchin şi se întoarse la Kiyama. 453 .Sînt Biwa Jiro. de oricare poruncă dată de om. Kazuko fîşni înainte şi porni lupta. Pe mine mă priveşte numai porunca dată de seniorul meu şi ruşinea mea. "Toranagaaa!" Nici un strigăt de bucurie nu-i salută victoria. Se întoarse şi merse în tăcere către capul coloanei. Toda-sama. -Vă rog să mă iertaţi. dar era rănit foarte grav şi rămase clătinîndu-se în picioare lîngă duşmanul său şi cu braţul sănătos îşi agită sabia către cer. căpitan în Armata a Treia a seniorului Toranaga.El se opri dar nu îşi desprinse ochii de pe samuraiul in gri. urlînd din nou strigătul de bătălie. Cu un asurzitor strigăt de bătălie: Toranagaaaa! ". dar dacă doriţi am să convoc o întîlnire a regenţilor şi am să cer să se ia o hptărîre.îmi pare rău. năzuind o luptă. după lege. Alteţă. Samuraiul în gri era bun. . Săbiile lor se izbiră din 1iou. Ce faceţi domnia-voastră este treaba domniei-voastre. Toţi ştiau că ar fi nepotrivit cu ritualul care-i învăluise pe toţi acum. . Săbiile lor zăngăniră izbindu-se. din spiţa Serata.Sînt Miyai Kazuko. ca şi Kazuko. El păşi înainte. Viaţa mea este fără valoare. -Am să convoc imediat Consiliul. Vă rog.sw*. poruncile din castel trebuie urmate. . dar chiar şi aşa nu vei trece. îţi porunce. legate de bushido şi sacre după codul nostru. foarte bun. Cei doi bărbaţi se roteau unul în jurul celuilalt. spuse samuraiul în gri.Sînt samurai.

Murea deja şi avea să cadă în curînd. Hamalii se opriră. încă conducîndu-i în afara castelului. îşi puse deoparte umbrela. dar lovitura ei fu oprită. conduşi de un ofiţer. Din grupul din spatele litierelor înainta un alt ofiţer cu douăzeci de samurai în maro. un altul îi lua locul liniştit. dar nu puteţi trece. apoi pe celălalt şi clătinîndu-se. -Vă rog. ea coborî din palanchin. Se retrase încet în josul străzii şi ea-l urmă. întunecată la faţă. căpitan. cărora li se răspunse cu "Yaemoooonn!" şi măcelul reîncepu. Vă rog să mă iertaţi. Apoi alţi douăzeci de samurai în gri. ca să formeze o altă avangardă. dă-te la o parte din calea mea. deşi ar fi putut s-o ucidă fără efort. Kiri şi doamnei SazuJco. -Vă rog. Ofiţerii se înclinară ceremonios unul către celălalt şi spuseră. -Ştii cine sînt. pînă cînd toţi samuraii în maro fură morţi. Porni şi douăzeci de samurai tăcuţi îl urmară. dar ele se înfipseră în trupul lui. iar atitudinea samurailor în maro se schimbă de la fatalism la sălbăticie în faţa acestei insulte adusă bărbăţiei lui Kazuko.Kazuko îşi împinse cu greu un picior înainte. Ca somnambulii. spuse samuraiul în gri cu mîndrie. ■• De data asta samuraii în maro ţîşniră înainte imediat cu strigăte de Toranagaaaa!". -Aşteaptă. porunci Marilco. se răsti ofiţerul. Avangarda îşi iuţi paşii. purtătorii de palanchine îşi ridicară poverile şi porniră împleticinduse după ei. dar el o făcu să se 454 . De fiecare dată cînd un samurai în gri cădea. Te rog. porunci cu vocea pierdută: -Urmaţi-măJ * Nimeni nu văzu de unde veniră săgeţile. -Sint Kojima Harutomo din Legiunea a şasea. dintre sutele care aşteptau. o trase din teacă şi înainta singură. Samuraiul în gri se trase înapoi şi rămase într-o poziţie defensivă. arătaţi-mi hîrtiile. apărură tăcuţi la o sută de paşi în faţa lor. Ultimul samurai în uniformă gri îşi şterse lama săbiei şi o puse în teacă şi rămase singur în calea lor. Un alt ofiţer al samurailor în maro alergă înainte cu douăzeci de oameni. Ea ţîşni înainte. încă făcîndu-şi datoria. -înainte. singur. ridică sabia lui YoshinaJca. doamnă. iar restul se adunară în jurul Marilco. la o parte din drum.

U « ***. dar ofife^ ] Ul U -^o ° mmm m J P i Sam ^ & maroW-^ P rDJ Wa ^° ° «t să-i dea Sudo ^a ■»—»-«. .»«.

începu să plîngă în tăcere pentru toţi cei ce muriseră.să-mi dant. intră înăuntru şi. fac seppuku la apusul soarelui. odată rămasă singură. Vă rog oficial să-mi fiţi secon. Ochii ei îl fulgerară şi vocea îi răsună netemătoare. în grădină. Se înclină şi merse către poartă. Kiyama se înclină la rîndul lui şi oamenii săi făcură la fel. aşa cum este dreptul nostru. n-ai să faci asta. toţi se înclinară în cinstea ei.Nu. de-a curmezişul curţii. Paşii o purtară către Căsuţa de Ceai izolată. o să-mi fac seppuku la apusul soarelui. Atunci toţi cei din stradă şi de pe ziduri şi de la ferestre. Trecu prin arcada porţii. . .Dacă nu ni se îngăduie să ne supunem stăpînului nostru.

lipsit de îndurare şi extraordinar. a lui Kiri. mişcări domolite. Apoi strada începu să prindă viaţă. Dar. spuse. Şi cînd a hotărît asta? Cu mult timp în urmă. Nu pentru că i-ar fi fost teamă. neh? Sau. Am VTUt într-adevăr să-mi înfig pumnalul în inimă în noaptea aceea. unde moartea este la fel de oficială şi de neocolit ca şi inchiziţia spaniolă. a castelului. curajul ei îi arătase inutilitatea fricii. "Doar trăind la porţile morţii poţi înţelege bucuria 457 . Toranaga a luat această hotărâre pentru ea. De atunci teama mea de moarte s-a topit. Yabu-san.swj. iar el ajunsese la o înţelegere cu el însuşi de mult timp. n-ai văzut? Dacă Blackthorne ar fi ştiut cuvintele ar fi spus: "Nu. voci şoptite. înţeleg cuvînt. -A fost un poem. nu-i mai era de mult teamă de moarte. Yabu abia îl auzi. în sat. a ta. Anjin-. Blackthorne ar fi vrut să sară jos în arenă ca s-o apere şi să se arunce asupra atacatorului ei zburîndu-i capul de pe umeri înainte ca să fie măcelărită. Era Linişte pe ziduri şi pe stradă. a mea. neh ? Yabu arătă către morţii de jos. şi totul pentru că ea a hotărît să facă ceea ce a crezut că era nevoie.CAPITOLUL 56 -Minunat. Soarta tuturor e hotărîtă acum. mai degrabă.îmi pare rău. Yabu oftă plin de melancolie. ca toată lumea. plin de curaj. toţi stăteau nemişcaţi ca nişte statui. spuse din nou şi părăsi crenelurile." . din clipa în care a dat primul ordin şi Yoshinaka a ucis primul om. Yabn-san. a tuturor.A fost un poem. nu făcuse nimic. Anjin-san. -A fost un poem. aşa cum a spus şi ea c-o să se întîmple. dar în schimb am văzut limpede pentru prima dată ce era de fapt în mintea ei. Poem? A fost un ritual înspăimîntător. -Vă rog? întrebă Blackthorne. iar toate aceste morţi abia un preludiu la cea a lui Mariko. în noaptea aceea. Ochiba şi Ishido. . Yabusan. Nu cuvinte destul. soarele începu să încălzească şi fiecare ieşi din transă. Cînd Mariko ridicase sabia şi pornise singură înainte. înţelegi poem? -Da.

Şi poate încă unul sau poate mai mulţi. . Stăteau pe perne şi aşternuturi întinse în grabă la umbră. Ceilalţi se îndepărtau. Ochii lui alunecară peste morţii din stradă. Nu-mi amintesc cînd a oprit Omi lovitura. sînt doar tulburat că nu pot să fac nimic ca s-o apăr. toate tratate cu aceeaşi demnitate.Ah. toţi depărtîndu-se. . într-un semicerc larg. îşi spuse.de nedescris de a trăi". Căpitanul se gîndi o clipă. cu faţa către porţi. înspăimîntat. vă rog? Se întoarse înapoi căci uitase de proprii lui străjeri în gri. Anjin-san. Kiyama şi oamenii lui printre ei laolaltă cu copii. Privi în sus la soare şi socoti ora. dar ar fi fost întotdeauna încă unul şi moartea mea nu ar fi aplecat în nici un fel balanţa. desigur. dar gărzile scuturară din cap. 458 . -Da. şi arătă către curte.îngrămădiseră de-o parte. Vă rog. Se îndreptă către treptele care duceau jos. în curte Blackthorne simţi duşmănia samuailor în maro faţă de cei în uniforme gri. unde mergeţi. Se îndreptă către grădină. de căldura fără seamăn pe care curajul ei nemărginit i-J dăduse.în regulă. Ultimul dintre samuraii în maro trecu şchiopătînd pe sub arcadă. apoi fără prea mare tragere de inimă încuviinţă. Mă duc jos. Mai avea şase ceasuri pînă la apus. deşi cam cinci sute de samurai în gri încă rămăseseră. aşezaţi pe vine sau cu picioarele încrucişate. spuse el întorcîndu-se din drum. Căpitanul îl privea atent. se gîndi. urmafi-mă. pe o verandă. în jurul bagajelor şi cailor de povară.Anjin-san. Aş fi putut să-i ucid pe acel samurai în gri pentru ea. praful din stradă ridicîndu-se sub picioarele lor. uniforme maro şi uniforme gri. Nu mi-e teamă de moarte. Kiri şi doamna Sazuko îşi făceau vînt cu evantaiele şi doica alăpta sugarul. aşezaţi pe vine într-un grup mic. deocamdată acolo nu se poate merge. Samuraii în uniforme gri ridicau acum trupurile. Yabu stătea lîngă porţiprivînd oamenii întorcînduse. femei şi slujnice. mintea lui stăpînită încă de ea. Simţi mirosul acru al morţii amestecat cu briza sărată. -îmi pare rău. doar că m-am simţit renăscut cînd m-am trezit a doua zi în zori.. Strada se golea acum. Purtătorii de palanchine se. de curajul ei. îmi pare rău. .

Trebuie să le păzim împotriva tuturor bărbaţilor. Numele dumitale. O slujincă aduse altă pernă şi amîndouă o ajutară pe bătrîna doamnă să se aşeze. N-am vrut să te ofensez. -Vă rog să mă iertaţi. te rog. sînt Maeda Etsu. Sîntefi binevenită. Aş fi onorat să fiu al doilea după dumneavoastră. -Cînd eşti gata. dar dumneata eşti ofiţerul de gardă. da. Yabu-san. bineînţeles că sînt sigur. 459 . Era în vîrstă şi samurai şi se lăsa greu pe un baston. cu îngăduinţa ei. Era un bărbat de treizeci de ani. Yabu-san. neh? Eşti ofiţerul cel mai mare în grad? -Doamna Toda m-a onorat cu încrederea ei. dacă îmi veţi îngădui. -Desigur. -Eu sînt la comandă. spuse ofiţerul. spuse Kiri. mama seniorului Maeda. -Eşti sigur? Ofiţerul încercă să-şi stăpînească mînia. căpitane Sumiyori.Vă mulţumesc. Sînteţi cel mai mare ofiţer în grad. dar doamna Toda a spus că trebuie să fie lăsate deschise. Desigur sînteţi mai mare în grad ca mine. cu mustaţă şi barbă. era vărul meu. spuse ea politicoasă. -Vă rog să mă iertaţi. dar porţile trebuie să fie deschise. Yabu spuse morocănos: -îţi îngădui. . Ştiu foarte bine cine ne comandă. -Mulţumesc. şi împărtăşesc vederile doamnei Toda. cu bărbia întinsă înainte. dar doamna Toda e cea care comandă aici. Cu îngăduinţa ei mi-ar place să aştept împreună cu ea. -N-a fost primul samurai în gri tot un Sumiyori? -Ba da.Yabu strigă: -închide-ţi porţile şi coborîţi bara. urmată de slujnica ce ţinea o umbrelă deasupra ei. cu chipul sever. te rog? -Sumiyori Tabito. Yabu-san. -Ah. Amîndoi bărbaţii îşi întoarseră privirile către o doamnă care intră în curte păşind greoi. convoacă o adunare a tuturor ofiţerilor. loc. îngrijit. Kiritsubo-J0«. -Vă rog luaţi. Părul ei era alb dar îşi ţinea spatele drept şi se îndreptă către Kiritsubo. Alteţă. căpitane.

Kiritsubo-sa/î. dar bunicul abia mă ştie. încheieturile mele mă supără din ce în ce mai rău. vino şi stai lîngă mine. dar în curînd pe verandă se aflau paisprezece doamne şi două îşi aduseseră copiii cu ele. vă rog? -Dar seniorul Kiyama va fi furios pe dumneata. în curînd sporovăiau cu toatele. nehl Alte femei samurai se desprindeau din mulţimea care pleca şi se întorceau printre rîndurile samurailor în gri către umbra plăcută. soţia lui Kiyama Nagamasa şi vreau şi eu să plec acasă. ce uşurare. -Oh. doamnă Etsu. aşa-i mai bine. -Aţi dori cha? -Mai întîi cha. Mult mai bine. copilă. Care-i numele fiului tău? Ce băiat minunat ai! Doamnele îşi uniră vocile ca să sprijine această părere şi un alt băieţel de patru ani spuse rugător cu glas piţigăiat: -Vă rog. spuse doamna Etsu şi rîseră din nou. treaba asta îţi face sete! Trimise slujnicele după mîncare şi băutură şi prezentă pe acele doamne care aveau nevoie de asta. Achiko-san.Ah. Mult sate. nehl -Chiar aşa. rosti timidă o tînără fată ce îşi ţinea fiul de mînă. doamnelor. -Vă rog să mă iertaţi. Doamna noastră are dreptate. îmi pare rău. fericite şi guralive ca tot atîţia papagali. doamnă. Sînt sigură că n-o să-i pese şi nu mi-am văzut soţul de luni de zile şi nu-mi pasă nici mie ce spun ei. spuse bătrîna doamnă Etsu. dar eu sînt Achiko. spuse doamna Etsu înăbuşindu-şi un geamăt de durere. Eram mult prea serioasă. nehi Cineva rîse şi toate doamnele i se alăturară. Mulţumesc. nehl chicoti. Pe zi ce trece.Iată. Desigur că eşti bine primită. dacă rămîi aici. apoi sake. Ah. Trebuie să fiţi cu toatele flămînde şi aveţi atîta dreptate. sînt atît de onorată că mi se îngăduie să vă întîmpin în numele ei.I I m . luînd fermă comanda. 460 . Cîteva ezitară şi trei se răzgindiră. Vreau să mă întorc acasă la soţul meu. Ah. Asemenea întîmplări îţi fac sete. şi etx sînt un băiat minunat. . admirînd un chimonou al uneia sau "o umbrelă deosebită a alteia. Kiri îşi şterse o lacrimă. Sînt doar soţia unui foarte neînsemnat nepot. -Eşti într-adevăr. Pot să cer îngăduinţa să aştept şi eu. aşa-i mai bine.

. Cînd am văzut-o pe doamna Mariko ridicînd sabia lui Yoshinaka am crezut c-am să mor de mîndrie. spuse încetişor Sumiyori. O să luptăm pînă la amiază.Ce-aţi fi făcut în locul lui? . Abia m-am putut ţine să iul măcelăresc toţi samuraii în gri din jurul meu. .Aş fi ucis-o şi apoi aş fi atacat ch|monourile în maro. Yabu-san. ■ . de pe zid. fluturîndu-şi chimonourile purpurii. -Mă gîndeam la acelaşi lucru. Şi copiii. V \ . Dacăseppukul doamnei Mariko e irosit. Mulţumesc tuturor zeilor că ai mei sînt la Yedo. Prea mult sînge aici.E bine să ucizi cîteodată. -Şi care-i răspunsul tău? -E doar unul acum.. 461 . . Yabu privea cercetător femeile. -Da. -Unele s-ar putea să vrea. Foarte bine.Da. .. Ar fi ucis un bărbat mai puţin iscusit. încuviinţă Yabu. Apoi cei care vor rămîne or să se întoarcă înăuntru şi or să pună foc acestei părţi a castelului. Acum sînt speriate şi înlăcrimate şi-n clipa următoare.E bine să avem copii aici din nou. . Sumiyori îşi frecă bărbia unde sudoarea care se uscase îl irita. Dacă am să mai trăiesc atunci aş fi onorat dacă mi-aţi fi secondant. Asta o să fie de ajuns. Ele n-or să vrea să trăiască. Cîteodată e deosebit şi e mai bine decît să-ţi doreşti o femeie.Cum ar putea înţelege un bărbat femeile? spuse Sumiyori. Se auzi o izbucnire de rîsete în grupul femeilor care-i priveau pe cei doi băieţei tropăind în sus şi-n jos cu importanţă. -Da. -Puteţi hotărî asta mai tîrziu. Dacă Ishido ne lasă să plecăm. atunci o să le ajutăm pe aceste doamne să treacă în Nemărginire şi o să începem omorul. I-ar fi de mare ajutor stăpînului nostru dacă şi-ar face toate seppuku aici. -Desigur. păcat că acel ultim samurai în gri a fost atît de bun. Mi-ar fi plăcut s-o văd ucigîndu-l. e minunat. -După aceea o să urcăm la creneluri şi-n zori o să deschidem porţile.Cu neputinţă.

-Ascultă. îi măsurară poziţia. spuse Ochiba. dar te-a întrecut iarăşi în viclenie. aşa-i. înţeleg.Sumiyori rînji. An)in-san. Yabu păşi mîndru pe poartă însoţit de trei samurai în uniforme maro. neh? Vestea despre toate aceste omoruri şiseppukul ei o să se împrăştie ca focul. Sunară în mintea lor începutul Orei Maimuţei. Nu poţi să îngădui unei doamne de rangul ei să-şi facă seppuku. Douăzeci de samurai în gri li se alăturară şi împreună porniră în josul străzii. -Desigur că el e în spatele acestei manevre. Casa lui de oaspeţi nu era prea departe. 462 . -îmi pare rău. Samuraii în gri se opriră la poartă. O să înghită Osaka. neh ? Credeţi că asta o să-l întîrzie pe Prealuminat? Să fie acesta planul stăpînului nostru? • -Nu ştiu. nu poţi s-o laşi să-şi facă seppuku. Nu spui nimic. spuse seniorul Kiyama apăsat. sau cel puţin Toranaga a hotărît. -Asta o să sfîşie împărăţia. Mulţi se întoarseră către soare şi. poate am un plan. -Ce plan? întrebă Blackthorne. mă-ntorc acasă la mine pentru o clipă. doamnă. Ascultă. -Cu umilinţa potrivită. Clopotele sunară schimbarea orei. Yabu le făcu semn samurailor săi să aştepte în grădină şi intră singur în casă. îi spuse în treacăt. dar eşti prins în cursă. Tainic. S-a hotărît deja. după primul colţ. Se îndreptă către Blackthorne care stătea morocănos pe treptele intrării principale. spuse Kiyama în timp ce Ochiba tresări din pricina proastei creşteri a lui Ishido.Vorbim mai tîrziu. generale. trei ceasuri ale amiezii. spuse Ishido. cartul de la şase bătăi de clopot de dupăamiază. fără să se gindească anume. . -E cu neputinţă. Sumiyori-ja«. orice-am zis sau n-am zis nu contează nici cit dosul unui eta pentru ea. Dar chiar şi-aşa. Stai prin preajmă. înţelegi? -Da. -îmi pare rău. Dă-mi de ştire de îndată ce doamna se întoarce. înţelegi? -Da. neh? Tainic.

Nu poţi să o laşi să-şi continue planul. la al doilea etaj.Sînt sigură că n-a fost greşeala domniei-tale şi deci trebuie să fie o cale. -Cred că ai uitat că cîteva au fost ucise din greşeală şi asta n-a făcut valuri printre ele. dar o să aibă un secondant. neh? Nu e sinuciderea împotriva religiei ei? Un păcat deosebit? -Da. Trebuie să fie toţi înapoi aici în optsprezece zile. .Da. nu mă tem pentru mine. -Te rog să mă ierţi. spuse Ochiba. -Şi dacă n-are? -Cum? -Să zicem că e dezarmată şi n-are . îi spuse Kiyama dispreţuitor. spuse Ochiba.secondant? -Cum ai putea face asta? 463 . dar sîntem în război şi Toranaga nu e încă în mîinile noastre şi pînă cînd n-o să fie mort. neh ? Ishido se îndreptă către fereastă şi privi afară. în încăperile interioare ale donjonului. fiindcă asta o să pună pe jar fiecare doamnă din castel. pline de bogăţie. -Din partea mea pot să ardă toţi! Femeia Toda e creştină. dar sînt de acord cu seniorul Kiyama. Nu sîntem siguri că are de gînd să facă ce-a spus. care-i aminteau atît de limpede de Taiko. -Sînt de acord. -O s-o facă. Te sfătuiesc să-i laşi pe toţi să plece. prietenul şi stăpînul său venerat.Te rog să mă ierţi. generale. trebuie să vorbim cu glas coborit. Aşteptau în anticamera spaţioasă a încăperii în care zăcea doamna Yodoko.-De ce? . . -Acesta e un risc inutil. aşa că n-o să fie sinucidere. spuse Ochiba. . generale. doar c-a-oprit alte încercări de evadare. Kiyama spuse încetişor: . îmi pare rău. îmi pare rău. Mariko o să facă ce-a spus. . E samurai. Ishido se holbă la el fără să clipească. neplăcîndu-i prezenţa arogantă a lui Ishido în încăperile opulente. ci pentru fiul meu. Şi mai e şi cotoroanţa aia. -Asta a fost o greşeală groaznică. generale. Etsu! Maeda ăştia sînt un soi mîndru. spuse Ochiba. dumneata şi Moştenitorul sînteţi în mare primejdie.

Ah. Vrei să spui despre sinucidere ca păcat? Eu. Ishido zîmbi. Ea se întoarse către Kiyama: . Apoi poate să facă ce vrea. -Şi cum rămîne cu seniorul Sudară şi sora mea? Sînt oare acum cu Toranaga? -Nu. spuse Ochiba. înainte ca Toranagasă treacă hotarele noastre şi să se castreze singur? -S-ar putea face asta? întrebă doamna Ochiba. -Trebuie să fie aici în cea de-a douăzeci şi doua zi.. Vocea lui Ochiba era liniştitoare. strălucită! -Desigur că a fost ideea domniei-tale. O închid undeva cu slujnice alese cu grijă. -Sora mea nu trebuie atinsă. Kiyama cugetă la cele spuse. -în optsprezece zile Toranaga trebuie să fie aici. sau sufletul ei e pierdut pentru totdeauna. Va trebui să fie ţinută o săptămînă cel mult. Ar putea să mai întîrzie ia hotar pentru cel mult încă patru zile. Sau copilul ei. asta a fost o idee strălucită. Nu sînt aceste cîteva zile vitale? Nu de asta insistă ea să plece astăzi.Foarte bună. -Ea nu trebuie atinsă. dar eu nu ştiu dacă. doamnă. 464 . Nici fiul ei. dar să zicem c-ar putea fi prinsă şi dezarmată şi ţinută închisă cîteva zile. Nu încă. Toranaga întîrzie atît de mult încît uneori cred că n-o să sosească niciodată. -Cum ai putea s-o prinzi? întrebă Kiyama. care este moştenitorul spiţei Minowara. .. Ar avea oricum timp să-şi facă seppuku sau să-şâ folosească pumnalul. doamnă. . doamnă. spuse Ochiba. spuse Ishido. replică Kiyama de îndată. -Cum doreşti. -Sau pentru totdeauna. generale. Or să vină aici pe mare.Alteţă. pînă cînd Toranaga trece de fruntariile noastre. -Poate. Datoria mea către Moştenitor mă face să arăt asta din nou.Ar fi cu putinţă. eu cred că o să ţină seama de asta.. doamnă.-O iau prizonieră. cît de bună creştină este Mar\ko-sanl .. deşi era foarte obosită după o noapte de nesomn. Aş fi chiar încîntat s-o ajut. spuse Ishido. -Copilul ei_ este moştenitor direct al lui Toranaga.

dar cînd. Patul lui Yodoko era înconjurat de paravane decorative pictate. -Doamnă? -O-chan? şopti Yodoko folosind numele ei de alintare. Eaţa-i era gravă şi îmbătrînită de oboseală. doamnă. -Da. doamnă? 465 . Ochiba se grăbi de-a curmezişul marii încăperi şi trecu printr-o uşă interioară cu chimonoul albastru fluturînd graţios.şi pe bună dreptate. spuse Ishido. Apoi adăugă cu vocea şi mai înţepătoare: -Asta-i amestec în politica noastră. spuse Kiyama.Aproape de moarte.Atunci e o soluţie mai simplă. A fost doar o sugestie. Buddha să-mi apere fiul şi să-l aducă în siguranţă la putere şi să mă apere doar atîta vreme cît sînt în stare să-l apăr şi să-l ajut. da. Amîndoi bărbaţii o priviră. Zeii să mă apere de bătrîneţe... Slujnice şi doctori erau peste tot împrejur. Ceva la care ai fost întotdeaunahotărît împotrivă . cu încheieturile subţiri. faţa ei cu obrajii lipsiţi de sînge odihnindu-se între gluga rasei budiste. îi spuse Ishido privind uşa.N-are puterea asta. generale. înveselind intarsiile roşii şi aurii de pe grinzi. doar cu femeile. -E pe moarte? întrebă Ishido. se rugă ea. apoi iviyama spuse: -Chiar crezi că doamna Toda ar putea fi capturată? -Da. Porunceşte Marelui Preot al creştinilor să-i poruncească ei să nu mai hărţuiască conducătorii legiuiţi ai împărăţiei! . Uşa interioară se deschise şi în cadrul ei stătea un doctor. Ochiba se gîndi ce trist e să devii bătrîn. Părea că doarme. Pentru un timp cei doi bărbaţi îşi ■feriră ochii unul de celălalt.. stîlpii şi canaturile uşilor. cu vene noduroase. Luă mina lui Yodoko. spuse Ishido fără să stea pe ginduri. -Vă rog să mă iertaţi. * * Oehiba traversă camera deosebit de opulentă şi îngenunchie lîngă aşternuturi. Uşa se închise. Soarele se strecura printre obloanele de bambus. . întreabă de domnia-voastră. Vîrsta era atît de nedreaptă cu femeile. -Se pare că creştinii se amestecă doar atunci cînd le convine. Nu cu bărbaţii. nu ştiu.

dar nu-şi pierduseră nimic din agerime. Ochiba le făcu semn să plece şi cînd rămaseră singure spuse: -Da. -Tu eşti de acord? -Da. fă-l pe general s-o lase să plece. Nu-i îngădui să plece pe mare şi atunci poate fi întotdeauna întîrziată undeva între hotarele noastre. -Regenţii! Yodoko o spuse cu o urmă de dispreţ. nehi O să fie 466 . iar tu şi fiul tău veţi fi mînjiţi din cauza greşelii lui Ishido. întotdeauna au făcut-o. cu Kiri şi toate celelalte. cît de drăguţă eşti. iar Ochiba nu se simţi ofensată de atingere. Alţi daimyo încearcă să-l folosească pentru ambiţiile lor personale. doamnă. îmi pare rău. spuse Ochiba. doamnă. -Greşeşti! A spus asta de o mie de ori. draga mea. ci bucuroasă. pentru că-i plăcea tare mult bătrîna. Mîna i se ridică şi-i mîngîie părul minunat. . Au karma lor. doamnă. Toranaga nu e. Regenţii au fost cu toţii de acord. Toranaga l-a cinstit întotdeauna pe Moştenitor. Toranaga a fost favoritul lui Taiko. Ochiba scutură din cap. -Ai dureri. nimic. dar sînt convinsă că Toranaga e hotărît să devină shogun şi-o să ne distrugă fiul. -îmi pare rău. E încă în plasa generalului tău. întotdeauna ai fost. doamnă. De ce să n-o laşi să plece? E totul aşa de simplu. -Ascultă. -Nu poate. nu în el. Ce norocos a fost Taiko. sau toţi ceilalţi ostateci or să plece şi-o să pierdem puterea. -Seniorul general e credincios. -Atît de tînără şi frumoasă şi plăcut mirositoare.fm i Ah. doamnă? Pot să-ţi aduc ceva? -Nimic. O-chan. ca întotdeauna. Ochii bătrini erau cufundaţi în orbite. tainele lor. -Trimite-i pe ceilalţi de aici.Poţi să ai încredere în Toranaga. Toranaga e un Minowara. Nu te lăsa dusă de Ishido sau de regenţi. -Acum trebuie s-o laşi să plece sau alţii or să-i urmeze exemplul. atît de drăguţă. iar noaptea trecută ai spus că ea nu trebuie să plece. Voiam doar să vorbesc.

doamnă. Odată ce ea scapă. dar te-am întrebat noaptea trecută. Toranaga este izvorul tuturor necazurilor. Ar putea să scape. efortul conversaţiei grăbind moartea. -Toranaga l-a urit întotdeauna pe Taiko.Să-ţi dau puţin cha. te rog. spuse Ochiba cutremurată. cu mintea rătăcind aiurea. trebuie să ai încredere în Toranaga. Las-o să plece. eşti tînără şi frumoasă şi rodnică şi meriţi un soţ. sau Toranaga. doamnă. răspunse Yodoko. da. dar în afara castelului. Yodokochan. Fii fiului nostru vor jura fidelitate veşnică acestei noi linii Toranaga. duşmanul nostru. cum aş vrea ca seniorul Taiko să fie din nou aici să te îndrume! Respiraţia bătrînei doamne începea să devină greoaie. toţi ceilalţi or s-o urmeze deîndată şi-o să pierdem mult din puterea noastră.Mulţumesc. Toranaga e singura şansă pe care o are Yaemon. spuse Ochiba cu vocea blinda şi răbdătoare.. Nu-fi aminteşti? -Da. Ştiu c-o să facă ce spune. copilă? -El e duşmanul. . ai răbdare cu mine. De atîţia ani. copilă. 467 . neh? EV. Ai încuviinţat. -Desigur că şi la asta ne-am gîndit. sau sakel -Cha. -Şi tu? Cum rămîne cu mîndria ta. Tu şi fiul nostru sînteţi traşi în. Te rog. Cuvintele se pierdură şi pleoapele începură să-i fluture. copilă.înconjurate de samurai în gri. nu. Oh. -Nu. . tu de el. Bătrîna îşi adună puterile ce-i mai rămăseseră şi continuă: -Mariko-san nu s-ar putea niciodată împotrivi strâjilor. apoi fructul noii tale căsătorii după fiul nostru.. ascunse de jur împrejur prin Osaka şi nu ştiu cît de mulţi sînt şi are aliaţi şi nu sîntem siguri cine sînt aceştia. -Ai doi duşmani. Toranaga e demn de tine. Vocea era mai slabă acum. Toranaga are grupuri tainice de samurai. nu-ţi aminteşti? îmi pare rău. Tocmeşte-te cu el pentru succesiune. Gîndeşte cum ar fi gîndit Taiko. Puţin chat O ajută să bea. -Yaemon poate să domnească după el. . Ştii asta. îmi amintesc copilă.Ascultă. copilă. Mîndria ta şi nevoia de-a avea un bărbat pe măsura soţului nostru. Căsătoreşte-te cu el.

.. Nu eşti şi tu doar o închipuire.. Fu un oftat lung. multe femei se mărită cu bărbaţi care le dezgustă. -Neh? -Da.. atît de prostesc.. Mulţumesc lui Buddha că n-a trebuit niciodată să îndur asta.. nu eşti. Eşti un băiat atît de minunat. Urmă un alt spasm. cum. Mai tîrziu Yodoko începu să bolborosească: .... n-o lăsa să încerce să se răzbune pe noi pentru ceea ce a făcut Taiko.Dragă Yaemon. nu vezi? Toranaga l-a ajutat... Ce i-a făcut. ca şi numele lui. Fără. ce spuneam? Oh.Namu Amida Butsu. Ochiba fu luată prin surprindere.Am să mă gîndesc la asta. -Multe femei. şopti ea. . -A fost cel mai mare prieten şi cel mai credincios vasal al soţului nostru.Trebuie s-o laşi pe Akechi Mariko să plece. Yodoko-c/jan. doamnă. -N-am de ce să te iert.. -îmi pare rău. Numele lui va trăi. -Vrei? Te rog? . ce i-a făcut tatălui ei... da. Mai tîrziu pleoapele tremurară şi bătrîna şopti: .. Bătrîna zîmbi scurt. dragul meu fiu.. Degetele bătrînei încercară să se strîngă.. mă dezgustă. apoi bătrîna spuse limpede: -Iartă-mă. dar îl urăsc. iar Ochiba crezu că venise sfîrşitul. -Cum? Nu urmă nici un răspuns. apoi oftă. O-chan.. adine şi ţinu prea mult timp. . dar ochii se deschiseră puţin şi un zîmbet uşor apăru din nou.. Lacrimile începură să curgă pe obrajii lui Ochiba în timp ce ţinea la piept mîna lipsită de viaţă.Te implor. Ochiba îi luă mîna şi o mîngîie..-Nu. 468 .... dar ai atît de mulţi duşmani. Un spasm o scutură.. el e duşmanul.. fără Toranaga. promite-mi că ai să te căsătoreşti cu Toranaga şi am să mă duc la Buddha ştiind că stirpea lui Taiko va dăinui pentru totdeauna. Nu. poţi să te descurci cu el... nu vezi? Tu poţi..

îi aşeză mîna la loc pe cuvertură şi-i închise ochii gîndindu-se la moartea lui Taiko. cu Toranaga aşteptînd afară aşa cum acum erau afară Ishido şi Kiyama.. Ei patru erau singuri: Ochiba. smochinită.. -Poţi să ai încredere în Yodoko-sama. iar întîmplarea se petrecuse în aceeaşi cameră. Ochiba nu voia să se supună. . Ochii bătrîni o căutau rugători. Toranaga şi Nakamura . radiind forţă.... Prom. spusese Taiko. Ochiba se hotărî. Promite-mi despre. ochii mult adînciţi în cap privindu-l scrutători de pe faţa mică. zăcînd pe patul său de moarte . Ochiba îi duse mina la buze.. E Cea înţeleaptă. totuşi ştia că trebuia să o facă.Namu Amida Butsu. Se opri brusc.. te rog. un trup care avusese puterea oţelului pînă în urmă cu cîteva luni cînd începuse sfirşitul.O să mă odihnesc cînd o să mor. Ar trebui să te odihneşti. poţi să ai încredere în el.-san. stăpînul Japoniei. -Dar de ce să trimit după Toranaga. . Vocea deveni mai slabă şi lumina începu să se şteargă de pe faţa ei. stăpîne. Mintea ei era răscolită de ceea ce fusese spus despre Akechi Mariko şi încă răsuna cu cuvintele lui Taiko. -îţi prom. Tota.. Lumina din ochii bătrînei sclipi o ultimă dată şi dispăru. .Ai atît de multe de iertat. ca de maimuţă. Aşa că Toranaga sosise. important. Atunci doamna Yodoko îi închisese ochii după cum era privilegiul unei soţii. Yodoko. spusese Taiko întîmpinîndu-l cu porecla pe care Goroda i-o dăduse lui Toranaga cu mult în urmă. Q-chan... O<han. aşezată pe un trup la fel de mărunt. continuînd o veghe care începuse cu o zi înainte. Are dreptate de cele mai multe ori şi poţi întotdeauna să-i încredinţezi viaţa ta şi-a fiului meu şi a mea. se înclină. 469 . singura moarte pe care o mai urmărise atît de aproape. puternic.Ascultă. Ochiba-sama. repetate de zeci de mii de ori. nu uita asta.. întrebase ea.Deci.. .... plin de viaţă. despre Toranaga. Trebuie să stabilesc succesiunea cît mai am putere.Taiko.toţi aşteptînd poruncile care aveau să fie urmate.

Ai mai mulţi fii decît păduchi pe un portughez. -Nu. aşa o să facă. neh ? -Da. aşa cum vă cinstesc pe domnia-voastră. mulţumesc. aşa cum ne-am înţeles. Alteţă..nimeni .pună şi de care ea era sigură că fusese întotdeauna în mintea lui.nu . da! Dar cum aş putea fi sigur că Yaemon va conduce după mine? -Numiţi un Consiliu al Regenţilor. -Mulţumesc. Alteţă.-Mor. Taiko rîsese. Cu mare grijă Yodoko îi ştersese scuipatul şi el zîmbise către soţia lui. dar ochii lui nu mai zîmbeau acum. -Poate că ar fi fost mai bine dacă n-aş fi avut vreodată un fiu. iar Ochiba zîmbise. ei au încălcat pacea. Ah. -Nu neajutorat. cîntărind acea întrebare .care . dacă e singurul tău fiu şi n-ai nici o rudă şi eşti stăpînul Japoniei. Yo-chan. Şi fii lui Goroda ar fi trebuit să-l urmeze. ci doar cercetau întrebători. iar fiul meu are să fie neajutorat. -Kartna. "Este într-adevăr Yaemon fiul meu? " 470 . Atunci aş fi putut să-ţi trec ţie împărăţia.Aveaţi mandatul împăratului. -Da. Din nimic în nimic. -Eu n-aş merita asta. Apoi Taiko spusese: -E un lucru rar să ai un fiu la cincizeci şi şapte de ani şi rău să mori la şaizeci şi trei.De asta te-am chemat aici. .să . Azi. .. Daţi-mi poruncile voastre acum şi eu am să mă supun lor. -Regenţi.pe . Fiul vostru trebuie să vă urmeze. Taiko rîsese şi un fir de salivă pătată de sînge se scurse din gura lui. Poate ar trebui să te numesc moştenitorul meu şi să te las pe tine să judeci dacă Yaemon merită să-ţi urmeze.îndrăznise . Alteţă. spusese Toranaga.o .Şi tu i-ai zdrobit la ordinele mele. Toţi daimyo îl vor cinsti pe fiul vostru. -Da. cit sînt în viaţă. spusese Taiko batjocoritor. Ei s-au răsculat împotriva man datului vostru legiuit. dar tu ai să trăieşti. Apoi ochii i se întorseseră către Ochiba. .

-Forţa şi mîinile însîngerate şi ţăranii. Da. Gîndeşte-te! Eu împărat al Chinei. neh? Toate bătăliile. după cum vrei. neh? -China şi Japonia sînt diferite. încă cîţiva ani şi aş fi zdrobit cum trebuie pe Mîncătorii de Usturoi. ce viaţă am dus. şi China şi Japonia unite pentru totdeauna. acoperind slăbiciunea interioară.Un ţăran poate să încalece pe tronul Dragonului cu fruntea sus şi plin de onoruri. . . -Da. Viaţa este doar un vis într-un vis. rîsul. apoi privise din nou la Toranaga şi cu o căldură neaşteptată. Aţi schimbat legile aici. cugetînd.Nu-i nevoie de lacrimi. spusese: .Karma. Vocea era puternică. Noi. Ah. o izbitură zdravănă către Beijing şi eu pe tronul Dragonului. Alteţă.Ehei. aşa cum ar trebui să fie. O-chan. Acolo primul dintr-o dinastie e întotdeauna ţăran. cu mîinile însîngerate. neh? -Da. Tora-san. Am făcut ceea ce era cu neputinţă. O-chan. . Bătrînul sorbise mulţumit din cha. Ăsta-s eu. cu 471 . . neh? O rostise blînd.Ascultă. cu legiunile coreene şi cu legiunile noastre japoneze. nu ca aici. în timp ce ei grohăiau. gîndeşte-te la asta. bătrîne prieten. Apoi. ar fi fost atît de uşor! Apoi. Nu-i asta puterea Chinei? Din nou. Sînt înţelepţi cei din în China. Yodoko împărăteasă şi după ea Ochiba Cea Minunată şi după mine Yaemon. . dar pe Ochiba o răscolise teama că o s-o întrebe de-a dreptul şi lacrimile îi sclipiseră în ochi. cerşind mai mult. eu pe tronul Dragonului. în China.. şi aş fi avut ceea ce doream. luptînd umăr la umăr. de neînvins împreună. pentru care era faimos. Un ţăran şi un Minowara! Bătrînul chicotise. neh ? împreună am umilit pe cei puternici şi am scuipat pe bucile lor răsturnate. Atunci ţi-aş fi dat ţie Japonia. Nu există castele ereditare acolo. bruscă. noi am făcut-o. spusese bătrînuL Stătuse pentru o clipă.Intotdauna mi-ai plăcut. sau fiu de ţăran şi tronul e întotdeauna luat cu forţa. Sînteţi primul dintr-o dinastie. dar sînteţi de-asemenea samurai.Da. .

cu picioarele larg desfăcute ca noi să putem lua ceea ce vrem. Ca să faceţi asta trebuie să menţineţi pacea lui Taiko mai presus de orice. după mine. . Ochii lui sclipiseră ciudat. Mai apoi Sugiyama. mai înţelept ca niciodată şi apoi. întrebase el cu glasul veninos şi tare. familia lui e străveche şi urăşte creştinii din toată inima şi are cel mai mult de cîştigat dacă Yaemon ia puterea. Faţa lui Tayko se strîmbase de un rînjet răutăcios. Sîntem de neînvins . căci ştim care e rostul vieţii.legiunile noastre şi cu hoardele chineze. pentru că este cel mai bogat daimyo din ţară. Ishido. pentru că-l urăşte pe Kiyama. Toda Hiro-matsu şi Sugiyama. Din nou un chicotit.tu şi cu mine sîntem. imperiile de pe întreg pămîntul ar fi zăcut gîfîind în ţărînă. este de asemenea creştin. urăşte pe samuraii ereditari şi este împotriva creştinilor.Japonezii sînt de neînvins. .Regenţii.Eşti cel mai înţelept om din imperiu. pentru că este supus. Ishido pentru că o să miroasă comploturile. Pe cine alegi? . ca nişte tîrfe de-a zecea mină. nu pe mine Alteţă. dar împreună ei pot să conducă bine şi să înlăture orice împotrivire.Seniorii Kiyama. aş fi izbit spre nord-v'est şi spre sud şi. . cinstit şi credincios. Onoshi. -Chiar şi pe tine? -Nu. -Care este? -Datoria. dar un lepros care se agaţă de viaţă. cu o bruscheţe pentru care era de asemenea faimos. toată căldura îl părăsise.Ca Yaemon să moştenească puterea trebuie să rezistaţi încă nouă ani. disciplina şi moartea. nehl -Da. bătrînul părînd mai subţire ca niciodată. desigur. L-am ales pe Kiyama pentru că este şeful creştinilor daimyo. de neînvins . pe Ishido îndeosebi. Onoshi. care va trăi douăzeci de ani şi-i urăşte pe toţi ceilalţi cu o violenţă cumplită. -Pentru că toţi se urăsc unul pe celălalt. constant ca soarele şi ca 472 . Explică-le ' doamnelor mele de ce i-ai ales pe aceştia cinci. răspunsese Toranaga. încearcă să-i înlăture puterea. Toda Hiro-matsu. un mare general şi un vasal foarte credincios. Atunci Toranaga privise la Ochiba şi-i vorbise direct ei. pentru că-i un ţăran.

aşa că el nu e nici o ameninţare. -Cu umilinţă trebuie să refuz. Doar seniorul Toranaga are destulă iscusinţă. Yaemon. cred că ai să-l ucizi pe fiul nostru. Osă moştenească Kwanto. 473 . Asta nu trebuie făcut. Alteţă. care este sfatul tău? . protestase Ochiba.O-chan. Tora-san? întrebase Taiko. . Şi vă sfătuiesc s-o porunciţi astăzi. Ar trebui să fie Preşedintele Consiliului. ca pe propriul meu fiu. Musashi şi Shr }osa şi restul din Kwanto ar trebui să meargă către moştenitorul vostru. Fă-l pe seniorul Toranaga dascălul lui Vaemon şi lasă-l pe acesta să moştenească. Atunci îşi auzise soţul spunînd: . pentru că Toranaga singur dintre toţi daimyo era adevărata primejdie. adopte pe fiul nostru oficial. Nimeni nu fusese surprins că Toranaga se oferise să facă ceea ce era limpede în mintea lui Taiko. Dă-l pe Yaemon în grija lui pînă cînd va ajunge la vîrsta potrivită. destul prestigiu şi isteţime ca să moştenească acum. -Ce spui de asta. Alteţă. răspunsese ea deîndată.Yodoko-sama? Spre surprinderea ei Yodoko spusese: -Ah. Porunceşte-i seniorului Toranaga să-l. Fiul meu Sudară este căsătorit cu sora doamnei Ochiba. n-ar putea fi niciodată. Eu zic să-l faci pe Toranaga singur regent. împreună cu fiul meu cel mai mare. Seniorul Noboru ar trebui să fie moştenitorul seniorului Toranaga şi ar trebui să moştenească cele două provincii. dacă o să vă facă plăcere. după Toranaga. dacă o să jure supunere veşnică casei voastre. -Nu.sabia cea mai bună a unui meşter făurar. ştii cît te iubesc din toată inima şi pe O-chan şi pe Yaemon. -Vei fi singur regent. Noboru. care ar trebui să-şi tacăseppuku. -Şi tu? -Eu am să-mi fac seppuku. . doar că ar trebui să-i porunceşti surorii mele să divorţeze de Sudară. Tokichi. Nu pot să accept asta şi vă implor să-mi îngăduiţi să-mi fac seppuku şi să plec înaintea voastră. -Cum? -Dacă-i porunceşti să moară.Tot ce-a spus seniorul Toranaga.

licoare. Ar fi uşor de mînuit. murise de aproape doi ani şi nu mai fuseseră mişcări în pîntecele ei. care este propriul tău duşman şi în privinţa nevoii de a avea un bărbat. nu pe necioplitul ăsta din mlaştini.Ştiu că a fost la porunca lui.N-am refuzat niciodată să mă supun de cînd am făcut înţelegerea noastră. 474 . în disperarea de a satisface obsesia stăpînului ei de a avea un moştenitor. Jur mai degrabă că m-aş culca cu slujnicele mele şi mi-aş pune încrederea înharigata pentru încă o mie de vieţi-decît să necinstesc cu Ishido amintirea stăpînului meu. sau mişcare sau mîncare. Fii cinstită. în cele din urmă. acceptase o parte din ce îl sfătuise Yodoko şi făcuse compromisul ca Toranaga să fie unul dintre regenţi şi Preşedinte al Regenţilor.. în pădure şi dintr-o dată dăduse peste acest ţăran care strîngea fructe de pădure lîngă o cărar&singuratică. dar Taiko îşi schimbase gîndurile şi. ştiu zvonurile murdare împrăştiate de duşmani. Toranaga îi jurase credinţă eternă lui Yaemon. De ce să nu-l accepţi pe Ishido? El te cinsteşte şi te doreşte şi-o să cîştige. dar acum încă ţesea pînza care-i înfăşură. Adevărul este că l-ai dorit odată. un soţ. mormăi Ochiba. . Primul ei fiu. Ochiba. în Kyushu. cînd ea şi doamnele ei ieşiseră să vîneze cu şoimi. despărţită de ceilalţi. care-i adevărul? se întrebă. deşi ea încercase orice poziţie. bolnăvicios. pe toţi ca această tulburare pe care o stîrnise Mariko. nelil Cea înţeleaptă avea dreptate din nou în privinţa mîndriei. în adîncul inimii. Oh. neh ? Nu. Grupul lor se întinsese peste o mare porţiune de teren şi ea galopa după unul din şoimii ei. de ruşinea de a trebui să-l primesc şi să-i simt greutatea şi izvorul vieţii. nehl Chiar şi-n timpul lui. Ruşine? Ochiba. sau rugă. obrăznicii scîrboase. înainte de Taiko. Era pe deal. Gîndeşte-te la Toranaga. Ochiba îşi amintise cum încercase să-l convingă pe Taiko să-l lase pe Toranaga să se omoare şi ştia că Taiko hotărîse deja. Doamna Yodoko vroise ca ea să i se supună pe deplin. fiecare superstiţie. Nu-l urăşti într-adevăr doar pentru că ar fi putut să te vadă în acea zi a visului? Se întîmplase cu mai mult de şase ani în urmă. Să mă mărit cu Toranaga? Buddha să mă apere de ruşinea asta. împreună cu Taiko şi Toranaga. dar această propunere o refuz. De multe ori.

mărunt ca o maimuţă. şi descălecase şi-l luase de mină şi împreună merseseră cîţiva paşi în pădure.Desigur că soţul nostru este tatăl lui Yaemon. de ce altfel s-ar fi tăvălit o asemenea frumuseţe în ţărînă cu unul ca el? Slăbită. frenezie şi dorinţă şi brutalitate zăcînd acolo.desigur că era o kami. dar ea îl lovise şi-l blestemase şi-i spusese să mulţumească zeilor că nu-l transformase într-un copac pentru obrăznicia lui. -Eu sînt bine. usturime pe care uleiurile aromate o domoliseră curînd şi-n acea noapte împărţise perna cu stăpînul ei şi nouă luni mai tîrziu îi dăduse naştere lui Yaemon. ea se urcase în şa şi pornise ameţită. ca să-i dovedească că nu se întîmplase nimic rău şi pornise ca un vînt sălbatic. iar ea devenise ca o căţea în călduri. spre veşnica lui fericire. Şi atunci. foarte bine. iar bietul nerod superstiţios se prăbuşise în genunchi. . dulceaţa răsuflării lui. -Dar chimonoul vostru este rupt tot. rugîndu-se să fi fost un kami şi elixirul lui trimis de zei să-i facă un alt fiu întru slava stăpînului ei şi să-i dea pacea pe care-o merita. Toranaga o aştepta. mîinile lui strîngînd-o minunat. -M-a trîntit calul. -Eram îngrijorat în privinţa voastră doamnă. El o mai vrusese. Totul fusese ca un vis. O văzuse? se întrebase ea în panică. Apoi ea îl provocase la o întrecere către casă. şi chiar şi astăzi ea îi putea simţi izbucnirea focului lichid. spusese el. adevăratul kami. N-am nimic. pierzînd în curînd din vedere bărbatul şi luminişul. chiar de cealaltă parte a pădurii. aproape întrebîndu-se dacă nu fusese un vis.. cerşind îndurarea ei . Mintea ei strigase că acesta era darul zeilor pentru care se rugase.. mulţumesc. El rămăsese cu gura căscată ca şi cum ea ar fi fost un kami şi ea se holbase la el pentru că era imaginea lui Taiko. aşa că ea-l îndepărtase. Şi a ei. Aveţi bucăţi de ferigă pe spate şi în păr. pe pămînt. cu spatele încă usturînd-o de la rugii de mure. dar era tînăr. El e tatăl celor doi copii ai mei . Apoi îi simţise întreaga greutate şi dintr-o dată răsuflarea lui devenire putredă şi toată fiinţa lui de neîndurat. iar ţăranul.întîlnirea cu ţăranul fusese atît de bruscă. 475 . spuse Ochiba cu depună siguranţă către stafia lui Yodoko.celălalt a fost un vis.

şi culori neobişnuite şi o nefirească trecere a timpului. prima dintre toate femeile lui Taiko care făcuse asta. nimic tainic sau orice altceva." Ochiba simţi că-şi recapătă noi puteri. aşa cum Taiko fusese fragil şi patetic spre sfîrşitul său şi nici întrebarea lui ml avusese răspuns vreodată. iar dacă a fost. cînd se trezise din nou. bătrîno.Karma. se gîndi fără să simtă nimic. erotice. un an după ce devenise concubina oficială a lui Taiko. spuse.. Dacă ar fi trăit încă zece ani aş fi fost împărăteasa Chinei. începu să se supună. îşi zise. Şi asta să fie karma mea? Să mă supun unei rugăminţi şi unei promisiuni nerostite? Ce-ar trebui să fac? Fiule. îşi aminti ceva spus de Cea înţeleaptă: "Gîndeşte-te cum ar fi făcut Taiko. . S-a întîmplat. ca să-l lege de tine. N-ai nici o vină Yodoko-sama şi nu s-a-ntîmplat nimic. Şi băuse ceaiul straniu care o încălzise şi se simţise somnoroasă şi în a doua seară. Nimic nu fusese spus întrecea şi Yodoko despre ce se întîmplase sau despre ce s-ar fi putut întîmpla în acel somn adine. Nouă luni mai tîrziu născuse. Yodoko fusese acolo cînd se trezise ca şi atunci cînd adormise. acum sînt singură. Karma era că murise. Karma. Ochii ei rămăseseră aţintiţi pe faţa atît de fragilă şi de patetică acum. dar acum.De ce te minţi? N-a fost un vis. doar "iartă-mă" acum cîteva clipe şi "n-am ce să-ţi iert". acum secretul zace îngropat cu tine. neh"} Şi ce-i cu primul tău născut? . sau Toranaga. odihneşte-te în pace. înlăturînd şi acea îndelungată durere. Se aşeză pe călcîe şi nemişcată. grijulie şi la fel de atentă cu armonia stăpînului lor ca întotdeauna. fiule. Omul n-a fost un kami. îşi amintise doar visuri ciudate. Nimic. 476 . rece. Ţi-aş fi promis. îi spusese Yodoko pe cînd avea şaisprezece ani. dar ai murit înainte s-o fac. Te-ai împerecheat cu un ţăran în ţarină ca să zămisleşti un fiu. gîndi. mă simt atît de neajutorată.Ciudat că ai murit înainte să-ţi pot promite. mirosul lemnelor parfumate şi al morţii înconjurînd-o. dar copilul era bolnăvicios şi murise de mic. spuse Ochiba. "Bea asta copilă". Şi-ar fi luat o altă concubină.. de care tu aveai nevoie la fel de mult ca şi Taiko. doamnă.

-Anjin-ja«. -Dar. -Unde vrea să se întîmple? Slujnica arătă un loc în faţa arcadei porţii. Chimmoko ieşi prin micile porţi ale grădinii. spuse mîndră Chimmoko. . Chimmoko se înclină şi porni către verandă ca să se înch'ne din nou. am să vă însoţesc.Acolo... Dacă aşteptaţi o clipă. încă cufundat în gîndurile sale şi copleşit de presimţiri negre. -O să fie în pubUc? Nu în taină. -Kiritsubo-jarc. o să se întoarcă curînd. -Bine.. Nu mi-a spus. -Şi dacă nu? -Nu ştiu. fuseseră la fel de tulburate. da. Umbrele se lungiseră acum. Samuraii în uniforme gri se pregătiră să meargă cu el. Cine. deja o parte a curţii interioare era Upsită de lumina soarelui..în tăcerea ce se lăsă brusc. Chimmoko se opri Ungă Sumiyori. Vă rog să mă iertaţi. îmi pare rău. eu m-am uitat şi i-am spus. dar doamna mea vă roagă să pregătiţi totul. Alteţă. -Se simte bine? -Oh. stăpîna mea doreşte să vă vadă. căpitane. Ea a spus că este atît de tulburată de prezenţa lor şi că o să le mulţumească ea însăşi curînd. vă rog să mă iertaţi. Cînd auziseră cele spuse căpitanului. Kiri şi celelalte se pregătiseră. Sumiyori era uluit.. da. dacă e să fie acolo.. Kiritsubo-^a«. Blackthorne se ridică. 477 .. stăpîna mea spune. -Vă rog să mă iertaţi. căpitane. doar cu cîteva martore? O face ca să vadă toată lumea? -Da.. mulţumesc. Bine. cine o să-i fie secon dant? -Crede că seniorul Kiyama o să îi facă cinstea. Eu. -Ştie că şi alte doamne aşteaptă să o întîmpine? -Oh. înainta către Blackthorne şi se înclină.

spuse ea. dar nu putu să-şi îndepărteze tristeţea. îşi trase picioarele din sandale şi urcă cele trei trepte. Asta-i legea noastră. soarele luminînd vîrfurile copacilor. Apoi fu înăuntru. Nu m-am aşteptat şi nici nu m-am gîndit la un asemenea măcel. Trebui să se lase aproape în genunchi ca să treacă prin mărunta uşă. verde. pîrîul curgînd plăcut într-un minuscul heleşteu. Blackţhorne se smulse din transă şi nu mai vorbi latineşte. nehl -Viaţa mea n-a fost niciodată a mea.sinuciderea ta. spuse el. proaspăt machiată. -Tu. O încercare de zîmbet. în păr. stăpînului meu. -O să ne certam pe lucrurile acestea ce nu pot fi schimbate? -Nu. -Nu datorie. -Tu. Şi nu. spuse ea. -E o lege proastă. spuse ea în latină.O priviră toţi întorcîndu-se către poartă şi chemîndu-l pe Blackthorne. purtînd un chimonou nou de un albastru sobru. mărginit cu verde. dar Chimmoko clătină din cap şi spuse că stăpîna sa nu i-a chemat şi pe ei. . -Da. coafată desăvîrşit. Stătea îngenuncheată cu faţa la uşă. cu un obi de un verde mai deschis şi o panglică subţire. -îmi pare rău că a trebuit să priveşti. Samuraii în gri porniră după el.' Dincolo de porţile grădinii era o lume diferită. -A fost datoria mea. . proaspătă şi tihnită.Tu eşti minunată. înainta singur. -Te iubesc.Şi tu. te rog să mă ierţi. 478 . Anjin-sa/j. A aparţinut întotdeauna seniorului meu legiuit şi. cu buzele purpurii. -Ai plănuit toate astea de mult timp . -Karma. păsările ciripind şi insectele mişunînd după hrană. Căpitanul îi îngădui lui Blackţhorne să plece. după el. Chimmoko se opri şi arătă către casa de cha-no-yu. • îşi ridică privirea de pe rogojini.

Ziua asta e prea scurtă.cc. -Ai răbdare. stăpînă. Braţele lui se întinseră către ea şi aşteptarea nu mai fu atît de îngrozitoare. Mariko se întoarse către Blackthorne şi-l sărută blînd. dar moartea este ţelul tău. -Greşeşti. Sfînta Fecioară să mă ierte sau să mă binecuvînteze pentru asta. dragostea mea. -E totul pregătit? -Da. Viaţa stăpînului meu este ţelul meu. nemulţumit. -Gomen nasai. -îţi făgăduiesc că la noapte are să fie ca la Hanul Florilor. Paşii se depărtară. Pentru o clipă prinse o fărîmă din groaza ei. ■întinse mîna şi-i atinse faţa. Se înclină în faţa lui şi ieşi pe uşă.-Da. Şi crede-mă. ai din nou dreptate. Mariko-sa/1. îi cunosc pe Ishido şi pe Ochiba şi pe ceilalţi.neh? -Que va pentru mohoreala ta. -Crede că există un mîine. Umbrele se ridicau şi dispăreau pe măsură ce soarele se cufunda în spatele meterezelor. spuse ea. spuse el. -Te iubesc. -Aşteaptă-mă lingă iaz. Vrei să spui că te bizui pe faptul că Toranaga ştie ce ta. Mariko-san. Faţa ei era brăzdată de umbrele aruncate de soare prin obloanele de bambus. -Que va ceilalţi. stăpînă. Şi viaţa ta. -Te iubesc. Chimmoko? -E timpul. -Iartă-mă. -Ce pot să fac ca să te ajut? întrebă. Ai răbdare. sînt vremuri cînd viaţa ta e mult mai importantă. răspunse ea blînd. ştiu asta acum. -N-am încredere în soarele ăsta. Şi eu te iubesc. 479 . O privi. Astăzi nu e vreme pentru proastă dispoziţie. Se apropiau paşi. -Da. El o urmă. -Nu mai are nimeni scăpare acum. îi spuse în portugheză. Nimeni. Soarele încă n-a apus.

Yabu şi Kiri şi celelalte doamne erau aşezaţi în şir pe locurile de onoare. către donjonul castelului. Dincolo de grădină toţi samuraii în maro erau aşezaţi într-un careu mărginit din trei părţi. Mariko purta cel mai strălucitor obi şicţn'monou pe care Blackthorne ii văzuse vreodată. 480 . Blackthorne aşteptă la porţi. samurai în gri îmbrăcaţi de asemenea de ceremonie. Se întinse înainte şi atinse pumnalul. Era un chimonou ceremonial de moarte. îngenunchind la rîndul ei. Apoi privi încă odată spre poartă. Deja strada era întunecată şi servitorii aprindeau torţe. Soarele încă lumina ultimul cat. UIT strop de alb pe pătratul purpuriu. Ii întoarseră plecăciunile şi-i vorbiră cît mai ceremonios cu putinţă. strălucind pe ţiglele aurii. Mîna dreaptă scoase din brîul alb micul pumnal ascuţit şi-l aşeză pe pernă în faţa ei. Mariko privi în sus. apoi dispăru. Chimmoko înainta şi. La un semn din partea lui Sumiyori se înclinară cu toţii. toată în alb.Mariko se opri lingă heleşteu şi îşi desfăcu obi-ul. lăsîndu-l să cadă. Chimmoko o ajută să-şi scoată chimonoul albastru. îndreptîndu-l. cu faţa către sud. Mariko merse către Kiritsubo şi o salută pe ea şi pe Sazuko şi pe celelalte doamne. Cînd isprăviră. în jurul a opt tataini ce fuseseră aşezate în centrul porţii principale. apoi. Blackthorne ştia că asta se făcea ca să împiedice poalele chimonoului să se păteze de sînge şi să fie deranjate de spasmele morţii. Mariko îşi aranja poalele chimonoului ajutată de slujnică. Iute. Sub al. către capătul străzii. dispărură la fel de iute şi de tăcuţi cum sosiseră. O privi îndepărtîndu-se de doamne şi îndreptîndu-sc către pătraţi}! sîngeriu. Apoi. dar aceasta era la fel de liniştită şi goală ca şi pînă atunci. senină şi pregătită. Ea le răspunse. Patru samurai înaintară şi întinseră un aşternut purpuriu deasupra rogojinilor. îşi desfăcu panglica verde din păr şi-o aruncă de-o parte. porni fără să se uite la Blackthorne. * * * Părea atît de micuţă stînd acolo nemişcată. îngenunchind în mijlocul lui în faţa unei mici perne albe. apoi legă pătura împrejurul taliei cu şnururile. erau aşezaţi printre alţi samurai si femei samurai. îi oferi o mică pătură de un alb pur. Privi înapoi la pumnal. cu şnururi. lumina strălucitoare urcă turnul. Pe stradă.

Eu. apoi se aplecă înainte şi ridică pumnalul fără să tremure.Doamna Ochiba i-a rugat pe regenţi în numele Moştenitorului să facă o excepţie în cazul dumifale. Aici sînt permisele cu care poţi pleca mîine în zori. Toda-sama. cu vocea abia auzită.. E încă la orizont. -Soarele încă n-a apus. spuse. îşi prinse mîinile una de cealaltă ca să le oprească tremurul. Le împinse în mîinile lui Sumiyori... spuse Yabu. -Te rog. 481 . -Onoarea este a mea. aş fi onorată dacă mi-aţi fi setondant. . eu. Mîna ei cobori pumnalul. Te rog. în faţa grosolăniei arogante a lui Ishido şi Yabu se pregăti să sară la el. şi cum ar fi vrut să guste oţelul lustruit. -Eu sînt gata. O coloană se apropie. care era alături. Am încuviinţat cererea ei. . -Se pare că seniorul Kiyama a refuzat să mă asiste. se ridică în picioare şi se aşeză în spatele ei. Apoi îşi schimbă poziţia palmelor pe pumnal. doamnă. Yabu era încă un arc încordat concentrîndu-se asupra gestului. Se propti bine pe picioare şi ridică sabia cu ambele mîini. Un murmur de mînie trecu printre samuraii în uniforme gri. ţinîndu-l ferm cu mîna dreaptă în stînga gîtului.-Kasigi Yabu-sama. Noi. doar să mă supun sfăpînului meu. în acea clipă torţe dădură colţul la capătul străzii. căci Ishido spunea cu voce puternică: . Tremura.. către stînga. noi aşteptăm.. La fel de încet Yabu se destinse. spuse. Doamnă. îl atinse de buze ca. Sabia lui cîntă cînd o trase din teacă. Ea nu mişcă pumnalul. aşteaptă pînă cînd fac a doua tăietură. -Da.. dar se opri. generale. Cu mina dreaptă îşi făcu semnul crucii peste sîni.. Sabia lui şuieră din nou în teacă şi îşi şterse mîinile pe şolduri.. în fruntea ei se afla Ishido. doamnă. Mariko se forţă să se întoarcă în lume.Alteţă? spuse Mariko fără să înţeleagă. Ochii ei erau pe pumnal. Se înclină. aştepţi sau continui? Vreau să fie desăvîrşit pentru dumneata. Ishido stătea în poartă. Eşti atît de grăbită să mori? -Nu.

Se adresă celorlalţi. Pdt. du-te deîndatâ la secretarul meu.. atunci plecaţi. nu înţeleg. El completează permisele voastre. doamnă. spuse Ishido. sau dintre samurai. care pentru o doamnă ar trebui .Vă rog să mă iertaţi.. să plec şi eu? -Desigur. Yabu rosti cu greu: -Toţi au permise de liberă trecere? -Da. şi fiul ei? -Şi el. E jignitor să ocoliţi înţîmpinarea Moştenitorului. .sw* şi doamna Sazuko? -Nu este şi asta o parte a "datoriei" tale? Şrpermisele lor suit acolo. -Eşti liberă să pleci în zori.. nehl -Şi eu. doamnă Maeda. Ishido o întrerupse rece. senior general? întrebă bătrîna doamnă Etsu cu voce slabă şi inima galopînd dureros. primirea doam nei Ochiba şi a regenţilor. Deşi cum aţi dori să călătoriţi patru sute de/f către casă şi alţi patru sute de ti înapoi în şaptesprezece zile. De ce-am ţine pe cineva împotriva voinţei lui? Sîntem oare temniceri? Desigur că nu! Dacă primirea Moştenitorului este atîţ de jignitoare îneît doriţi să plecaţi. Nici nu merită pentru şaptesprezece zile. . sau cam aşa./îe/2? Te rog. Kasigi Yabu-iwz. Am mai spus-o înainte.Sau să ameninţaţi cnseppukic. -Şi. şi Kiritsubo-. îndrăznind să pună la încercare deplinătatea victoriei lui Mariko. -Şi. Şi toţi oamenii voştri. O să ia o zi. rîse batjocoritor şi răsunător Ishido. Eşti ofiţerul cel mai mare în grad.. Primirea Moştenitorului nu este.. dar o să avem grijă să porniţi în siguranţă. cereţi un permis aşa cum se obişnuieşte./. vă rog. Privirea lui necruţătoare se întoarse către Mariko. deşi nu ştiu de ce-ar dori prea-onoraţii oaspeţi să plece. < Mariko încercă să se concentreze. E o prostie să plecaţi pentru şaptesprezece zile. .Oricare dintre doamne poate să ceară asta.. -Dacă doriţi să plecaţi.

ci doar a duşmanilor Moştenitorului. atunci am să scuip şi pe cadavrele lor. 482 . nehl Nu caut moartea femeilor.făcut între patru pereţi şi nu ca un arognt spectacol public. dar daeă femeile sînt pe faţă duşmanii lui.

Kiri se mişcă s-o ajute. Deîndată căpitanii îi repetară porunca şi toţi samuraii lui începură să se încoloneze şi să se depărteze de poartă. apoi picioarele i se mişcară şi păşi încet peste pata purpurie şi porni clătinîndu-se neajutorată către uşa principală. Nu reuşi. aţi învins. aşteptînd să vadă dacă se poate ridica şi merge singură. Din nou nu reuşi. Blackthorne hotărî că fusese îndeajuns. -Da. Mîinile sale lipsite de putere căutară nodurile şnurului alb. Aşa că Kiri rămase pe loc. cînd trebuise să se ridice ca un bărbat şi să meargă spre casă ca un bărbat. ştergîndu-şi mîinile asudate din nou. aşa că înainta şi o prinse în braţe. Se clătină şi aproape căzu. apoi păşi într-o parte de pe pătratul purpuriu.. mîndru că era singur şi că el se hotărîse. ca să devină samurai şi o privi. spuse ea. cu un gust amar în gură din lipsa împlinirii. dar Yabu clătină din cap şi spuse: . Chimmoko înainta şi desfăcu nodurile şi dădu la o parte pătura albă. îi văzu mîinile sprijinindu-se din nou de aşternutul purpuriu şi de data asta reuşi să se ridice.Ishido se-ntoarse pe călcîie. Lîngă poartă Blackthorne era încă răscolit de neţărmurita bucurie în faţa victoriei ei şi-şi aminti cum voinţa lui fusese pusă la încercare în acea noapte a seppukului său.Nu. totul e gata. doamnă. da. spuse Yabu şoptit. încercă a doua oară. e privilegiul ei. Aţi. abia suflînd. ridicînd-o chiar în clipa în care voinţa o părăsi. fără a fi sprijinit. în afară de cîţiva care rămaseră în cinstea celor în maro. Toţi priveau la Mariko. Pentru o clipă rămase singur acolo în acea arenă. Mariko încercă să se proptească în picioare. dădu un ordin către samuraii în uniforme în gri şi plecă. . dispreţuind nevoia pentru un astfel de curaj şi înţelegînd-o totuşi. îndurase îndeajuns. -Doamnă. ba chiar cinstind-o. dovedise îndeajuns. Aţi învins. Ea zăcea în braţele sale ca o păpuşă dezmembrată Apoi o purtă înăuntru şi nimeni nu mişcă sau nu i se aşeză în cale..

dar stăteau la fel de nemişcaţi ca şi ceilalţi şi nu-i băgă nici pe ei în seamă. acum nepăzite de samurai în gri.CAPITOLUL 57 Atacul împotriva fortăreţei samurailor în maro începu în cea mai întunecată parte a nopţii/la două sau trei ore înaintea zorilor. cu gura deschisă puţin ca să audă mai bine. . le lăsară să cadă şi porniră peste ţigle ca să se strecoare în altă parte. Sumiyori mai privi o dată de jur împrejur ascultînd atent. şosete şi măşti negre.lame mici pentru aruncat. cu vîrfurile ascuţite ca nişte ace şi înmuiate în otravă şi discuri cu muchii tăioase. Odată ajunşi acolo. O ţiglă trosni sub talpa unui om şi toţi îngheţară. Ochii săi scrutară întunericul. furişare. şi încă odată şi apoi încă nesigur. plimbîndu-şi privirea încet dintr-o parte in alta. în curtea interioară. de dimensiunea unei palme.trecu peste acoperişurile întăriturilor de peste drum. porni prin curte ca să vadă mai limpede. Acoperişul pe care se aflau ninja se găsea în umbră. părînd la fel de lipsiţi de viaţă ea şi ţiglele pe care stăteau.spionaj. ţinîndu-şi chiar răsuflarea. trei etaje şi douăzeci de picioare mai jos. de forma unei stele. Mîinile şi feţele le erau de asemenea înnegrite. Purtau îmbrăcăminte de culoare neagră strînsâ pe corp. Cei zece oameni atinseră pămîntul fără zgomot. Ninja erau mercenari. Acum cei patru ninja de pe verandă erau deja în cîmpul său de vedere. Aveau arme uşoare: cuţite legate cu lanţuri de mîner şishuriken . Sumiyori se opri din rondul său şi privi în sus. îşi strînseră colac funiile cîrligelor şi o parte dintre ei le aruncară din nou pe o ieşitură a zidului şi din nou săriră jos pe o verandă. ucidere fulgerătoare. Oamenii stăteau absolut nemişcaţi. douăzeci de picioare sub ei. tovarăşii lor desfăcură cîrligele. la fel de tăcuţi. specialişti în tot ce nu era onorabil . Erau artişti în a se strecura nevăzuţi. Aruncară peste celălalt acoperiş căngi îmbrăcate în pînză de care erau legate funii şi trecură peste golul dintre clădiri ca tot atîţia păianjeni."nevăzuţii" . Luna era în scădere. Primul val de zece ninja . De spatele lor atîrnau raniţe şi prăjini subţiri. Aşteptă fără să mişte. stelele străluceau în aerul umed.

simţurile antrenate ale atacatorilor ducîndu-i fără şovăială către ţintele lor. privind în afara grădinii. liniştit. către fereastră. îşi continuă rondul. spune gărzilor de la ultimul cat să arunce o privire.erau atît de înguste încît nu se putea intra prin ele din afară. semnalizînd de trei ori în noapte. Sumiyori privi din nou atent în sus. Ceilalţi samurai se duseră către posturile lor. sau şi mai bine. nemişcaţi. cu un lanţ cu o greutate ia celălalt capăt prins de miner.-Hei. Fură ucişi iute şi aproape fără zgomot cu cîte o singură lovitură de pumnal în gît. şi în cîteva clipe ultimul dintre samurai se zvîrcolea cu disperare.. La un alt semnal cele două grupuri pătrunseră prin ele în acelaşi timp. Apoi conducătorul le făcu semn şi de îndată îşi continuară atacul. căpetenia scoase o cremene şi un amnar şi aprinse o luminare pe care-o duse. în spatele Iui oamenii săi se asigurau din nou că fiecare samurai era mort. poate. de unde se putură strecura către ferestrele înguste din pereţii de granit. Ţiglele acoperişului tros nesc întotdeauna. Fuseseră educaţi să rămînă nemişcaţi ore întregi dacă ar fi fost nevoie. Căngile şi funiile îi aduseră . să fim siguri. Aţi văzut ceva? Aţi auzit ceva? -Nu.' strigă către gărzile de la poarta puternic barată acum. Odată aflaţi în siguranţă în încăperi. Amîndouă încăperile se aflau în întuneric şi în fiecare dintre ele dormeau în şiruri ordonate cîte zece samurai de-ai lui Toranaga.poziţii de apărare pentru arcaşi . acoperindu-i cu grijă flacăra cu palmele. căpitane. Nici chiar ochii nu li se clinteau. Căpetenia lor repetă semnalul. Sub acest etaj toate celelalte ferestre . apoi se depărta de fereastră şi începu să le spună ceva prin semne. Se mişcă puţin din pricina umezelii sau a căldurii. ca nişte seceri cu două tăişuri. . Sumivori zise către unul dintre samurai: . ca o parte a nesfirşitului lor antrenament.j Pe acoperiş şi pe verandă ninja aşteptau în poziţiile lor. De îndată atacatorii îşi desfăcură raniţele şi-şi pregătiră armele de atac: cuţite scurte.în linişte pe o altă verandă. cu uşile bine închise.la cei mai mulţi. strigătul său de alarmă gîtuit chiar în clipa în care se năştea. apoi ridică puţin din umeri şi. suriken şi cuţite pentru 485 . spuseră străjile atente. Soldatul porni grăbit.Du-te acolo sus şi aruncă o privire.

Căpetenia cercetă rana. îngenunchea aşezîndu-se cu faţa la uşă şi. Doi samurai în maro se aflau pe ziduri privind atenţi acoperişurile goale de peste drum. ţinîndu-se de rană. şi se aruncă asupra celuilalt samurai cu mîna întinsă. văzu ghearele de pisică din spatele lui şi începu să arate cu degetul alarmat. Căpetenia suflă în luminare. trăgînd de cîrligele pătrunse adînc în gură şi obraji şi a căror otravă deja începuse să-şi facă efectul. Trecură de camaradul lor rănit asigurîndu-se că crenelurile sînt în afară de orice primejdie. izbind în jugulară. Şi imediat ce fiecare om îşi termină pregătirile. Ultimul bărbat era gata. cu un zvîcnet scurt al încheieturii. Rănitul era încă în genunchi lingă samuraii morţi. arătătorul şi degetul mare întinse ca o armă ucigaşă. Cu un ultim efort samuraiul muribund îşi smulse sabia scurtă şi izbi. La o altă poruncă. împingîndu-i capul pe spate şi dislocîndu-i coloana vertebrală. Acestea erau suliţe telescopice şi ţevi de suflat care se întinseră la întreaga lungime cu o viteză uluitoare.aruncat. alunecînd încet alături de el. cînd primul ninja trecu peste ambrazură şi. Samuraiul muri în picioare. devenea nemişcat. un ceas înaintea zoriilor . Toţi ceilalţi ninja urcaseră acum pe frînghii şi ajunseseră pe ziduri. Sîngele ţîşnea într-un şuvoi continuu. care slujise cîndva la scurgerea apelor rîuleţelor din grădină.patru din noapte. Toţi aceşti bărbaţi purtau săbii. Apoi unul dintre ei aruncă o privire în jur. dar asta nu îi opri saltul şi mîna lui izbi în gîtlejul samuraiului. Lovitura îl paraliza pe samurai. aruncă un shuriken ascuţit care pătrunse răsucindu-se în gură. în aparenţă fără nici un fel de efort conştient. Camaradul său deschise gura să strige. o altă lovitură sălbatică îi rupse gîtul cu un plesnet sec şi ninja sări la primul samurai ce agoniza. rămmînd nemişcat şi aproape nevăzuţi^în acelaşi timp un alt grup de douăzeci porni la escaladarea crenelurilor care străjuiau curtea şi grădina. cu cîrlige şi frînghii. coborîndu-l atent pe pardoseală. o parte dintre bărbafi îşi scoaseră prăjinile subţiri. Ca tot atîtea umbre ei se împrăştiară printre tufişuri şi boschete. Ninja sîngera rău. împiedicîndu-l să strige. Lovitura lui pătrunse adînc şininja icni.al doilea val de ninja atacă. Scutură din cap şi spuse ceva făcînd 486 . Cînd clopotele oraşului bătură mijlocul Orei Tigrului . Douăzeci se strecurară tăcuţi dintr-un canal mare de scurgere nefolosit. dar nu scoase nici un sunet şi îl sprijinea pe samuraiul mort.

sprijinuidu-se de piatră şi scoase un shuriken. Răvăşit de somn. Lăsă doi lîngă uşa care dădea către creneluri şi. -Ah. aflate la poalele zidului drept de treizeci de picioare. . puse vîrful la baza gîtului şi cu ambele mîini. Intră. Came"ra era mare şi ordonată şi un alt pat cu saltele era aşterut şi desfăcut îmbietor. însoţit de ultimile două gărzi se opri în cele din urmă în faţa unei uşi şi ciocăni. 487 . Ferestre înguste pentru arcaşi se deschideau asupra străzii şi oraşului. Vocea era somnoroasă. dar rămase grijuliu la intrare.semne cu degetele. Cei doi samurai urcară scările bucuroşi că ieşiseră din schimb. Cînd fu sigur că era Sumiyori. -Luaţi-i pe ceilalţi şi înapoiafi-vă în încăperile voastre. împinse în sus cu toată puterea. Sumiyori îşi continuă drumul în josul celuilalt coridor. căpitane. spuse Sumiyori. Se aşeză mai bine. iar celălalt încuviinţă din cap şi se tîrî cu greu într-un colţ. La capătul ei se afla un alt post de pază. către uşa ferecată ce ducea în interior. O să fiţi treziţi în zori. căpitane? Sumiyori se destinse şi el scutură din cap. Cei doi ieşiră pe ziduri în timp ce Sumiyori dădu colţul. Yabu stătea proptit într-un cot în aşternuturi. cu mîna cealaltă pe minerul săbiei. fără să se oprească.Ceva nou. se relaxa şi căscă. e schimbarea gărzii. îşi zgîrie de cîteva ori dosul uneia dintre palme cu cîrligele ascuţite. . lăsînd în urma lui o dîră lată de sînge. -Da. te rog. înlocuind sentinelele. apoi îşi scoase pumnalul. Cei doi samurai obosiţi salutară şi fură înlocuiţi. Sumiyori deschise uşa. intră şi închise uşa. Căpetenia se asigură că omul murise. In acea clipă auziră paşi apropiîndu-se şi de îndată se proptiră în poziţii de atac. apoi se întoarse înapoi.Yabvhsani -Da. -îmi pare rău. mulţumesc. păşi mai departe. coborîră cîteva trepte ale unei scări în spirală. Pe coridorul acestei aripi se apropia Sumiyori cu samuraii săi.

Femeile. Asta a fost la miezul nopţii. îmi cer iertare. Ceva despre obiceiurile sale. Purta Boar o pînză în jurul şoldurilor. Mi-a mulţumit politicoasă. Yabu ieşi din pat. -în afara castelului? Sumiyori dădu din cap. cu peceţile oficiale. Nimic de văzut acolo. începuse să se îngraşe. -Şi Anj'm-san ? -Era treaz ultima oară cînd am făcut rondul. neh ? Yabu îşi mişcă umerii şi şoldurile şi se scarpină apăsat ca să pună sîngele în mişcare. neh? Kmtmbo-san şi celelalte doamne sînt liniştite. slujnica ei. . -Ar trebui să se odihnească. Se duse către măsuţa scundă pe care ardea trosnind o lampă cu ulei şi îşi turnă ceai rece dintr-o cană. pe care Yabu le adusese de la cancelaria lui Ishido. -Ce fel de înşelătorie? -O asă ne-aştepte o ambuscadă. Mi-a cerut să nu mai trec pe-acolo pînă înaintea zorilor. dar nu e nici un rău în asta. Fiecare bărbat este trecut. Are drum lung de făcut astăzi. Aşa cred. Cel puţin aşa mi-a spus Chimmoko. Yabu îşi înnodă brîul încet. Cum poate să îşi retragă o hotărîre publică? E cu neputinţă. dar tot mai cred că e o înşelătorie la mijloc. Uite-le aici.Totul e liniştit. deşi ea a stat trează cea mai mare parte a nopţii.H . -Cum? -Nu cred că Ishido are de gînd să facă ceva. -Făcînd. -Da. Yabu căscă din nou şi se întinse în voie. Am verificat numele. -Avem permise semnate. -Cre. I-am sugerat că ar fi mai bine să doarmă puţin. N-am înţeles limpede tot ce-a spus. Alături erau permisele lor. a fost de acord şi a rămas unde era. Sumiyori aşeză ceaşea jos. ce? -Stătea la o fereastră şi privea afară. neh ? -Nu ştiu. Paza e foarte severă peste tot. Ea doarme acum. Yabu-san. -N-o să-ndrăznească.d că totul e o înşelătorie.

E nevoie de sprijinul vostru. -Nu. Dacă ar fi înfipt pumnalul. Yabu-san. furios că intuiţia lui Sumyiori îl forţase la acest neplănuit omor. Yabu îl sprijini grijuliu cu toată puterea sa'neobişnuită. Yabu îşi ridică săbiile şi lepuse în cingătoare. Du-te şi. . Nimic nu s-a schimbat şi ea nu şi-a împlinit datoria... .Cred că greşeşti. Dar după cum stau lucrurile acum. Sumyiori scutură din nou din cap. fusese tras de-o parte de un samurai pe care nu-l mai văzuse pînă atunci. aşteaptă o clipă. Cred că am să mai fac un rond. Merse pînă la fereastră şi privi atent afară. îşi smulse sabia scurtă şi cu aceeaşi mişcare fulgerătoare şi bruscă înfipse lama în spatele lui. Chiar şi pe bătrîna doamnă Etsu şi ceilalţi. Ea l-a învins pe Ishido.Cred că ar fi fost mai bine dacă şi-ar fi împlîntat pumnalul şi domnia-voastră a-ţi fi izbit! Aşa. Totuşi. Sînt de acord cu tine. • cu braţele întinse în aşa fel încît nici o picătură de sînge să nu-J atingă şi-i purtă trupul către aşternut. Apoi îşi trase sabia din trupul lui şi începu să şi-o cureţe. mulţumesc. te înşeli. sau copilul. Nu pot să cred c-o s-o lase să plece. fără veste. Pe ea sau pe doamna Kiritsubo. pe cînd se întorcea de la cancelaria lui Ishido cu permisele de liberă trecere.Totul e în regulă. -Nu. ne/i? Femeie neroadă! Dar lui Sumyiori îi spuse: .-O să-ndrăznească.. ce-a fost asta? Ai auzit ceva? Yabu se apropie de Sumyiori şi se prefăcu că scrutează întunericul şi apoi.. Sumyiori scutură trist din cap. 489 . aşezîndu-l astfel încît să pară că' doarme.. Shigata ga nai. am fi trăit cu toţii. Yabu-san. ştii asta ca şi mine şi o ştie şi Ishido. se gindea. Căpitanul muri pe loc. nu puteam să-l las să-şi bage nasul peste tot acum. nimic nu s-a rezolvat. şi-a schimbat hotărîrea şi ne-a dezonorat pe noi şi pe ea însăşi. Ishido nu va îndrăzni să ne întindă vreo cursă. Mai devreme. îşi zise.' . sau doamna Sazuko. Dezgustător. O să te trezesc în zori. acoperind cu cealaltă mină gura bărbatului ca să înăbuşe strigătul. Doamna Toda a cîştigat. O să ne pregătească o ambuscadă sau o să ne-ntîrzie. Da.. Du-te şi te culcă. -Ceva nu e în regulă.

în clipa în care capul duşmanului e în ţarină. Şi la acea vreme ştia că era o idee nebunească.Cum îndrăzneşti să mă înfrunţi? Ce ambuscadă? minţise el. -Cine eşti? . dacă nu cu neputinţă. Cu o zi în urmă. Vă rog. . încereînd să-şi facă mintea să lucreze. . nu puneţi mîna pe sabie.Nu ştiu nimic despre nici o ambuscadă. Yabu-ww. Nici chiar seniorul general nu poate să le retragă după tot ce s-a întîmplat. . -Ce ofertă? -în schimbul permiselor de liberă trecere pentru domniavoaslră şi Anjin-san. . dorindu-şi ca vi Yuriko să fie acolo să-l ajute iasă încurcătură.în schimb primiţi Izu. Totuşi se propune să sprijiniţi una. nu fusese surprins. Desigur dacă ea rămîne în viaţă şi rămîneţi în Osaka pînă în ziua aceea şi juraţi supunere. simţind că i se înmoaie genunchii. sînt patru arcaşi care aşteaptă doar un semn. veţi avea grijă ca ea să fie dezarmată în timpul ambuscadei ce se va petrece pe drumul de întoarcere.Aici sînt permisele seniorului Ishido. Ar fi fost foarte greu. după-amiază. întelegînd doar atunci că Ishido folosise cererea ca el să ia permisele de liberă trecere mai mult ca un pretext. barbarul şi corabia lui. într-o încercare disperată de a mai salva ceva de la dezastrul în care Mariko îi adusese planurile cu Corabia Neagră şi viitorul. pentru că nu era nici o îndoială acum că bărbatul era omul lui Ishido. să o dezarmezi şi să rămîi în viaţă şi deci ameninţat de primejdii din ambele părţi.Al cui cap? spusese Yabu. să deşi nudin în felul în care aţi plănuit-o.-La ce si pentru cine? -Pentru cineva care v-a făcut o ofertă ieri. . îi făcuse în taină propunerea prin oamenii săi. -Este da sau nu? întrebase samuraiul. astfel ca această propunere să fie făcută în siguranţă şi negociată. prin alţi intermediari. -Cine eşti şi despre ce vorbeşti? îi ridicase sulurile în dreptul ochilor. iar cînd Ishido ÎJ refuzase. spusese din nou.

începînd să se tocmească.Oh.<i degrabă se poate balega un bivol aur. iertaţi-mă. Nu răspunse nimeni. Se încruntă. Camera era goală şi uşa interioară dată în lături. Are nevoie de odihnă. Alteţă.. spuse privind către camera întunecată. .. spusese samuraiul. luaţi mina de pe sabie. aţipisem. îmi pare rău. 491 . Nu trebuie să intre nimeni. Sumyiori-j<2«. aşa este. urcă cîteva trepte către partea centrală a etajului şi o străbătu îndreptîndu-se către sala de audienţe şi încăperile interioare care se aflau în aripa de est.O să te trezesc în zori. Samuraii îşi luară în primire noile posturi şi Yabu porni în josul coridorului cu cealaltă strajă. Trase panoul-shoji. Patul ei răvăşit se afla în această trecere dintre încăperi. dar nu mi s-a îngăduit să negociez nimic. Acestea sînt condiţiile. dar. Se înclinară. Străjile se înclinară şi-i îngăduiră să intre. Curînd ajunse în coridorul îngust al sălii de audienţe.Ariym-san. îşi stăpîni mînia. din pricină că dilema pe care-o produsese Mariko încă mai exista.-Aşa spun mulţi. -Da. apoi făcu semn către însoţitorul sau să aştepte şi se grăbi de-a curmezişul camerei către coridorul interior abia luminat. ca şi Mariko. decît domnia-voastră sau altcineva să-l insulte pe seniorul Yaemon. vă rog să mă iertaţi. Chimmoko îi ieşi în cale cu un pumnal în mînă. Alteţă. Ai grijă să nu fie deranjat căpitanul. spusese Yabu. nimeni. Vă rog.' -Desigur. tot aşa era şi Ishido. Ştia că deşi fusese prins în cursă. Primiţi? -Acum stăpînesc Izu şi mi s-a promis Totomi şi Suruga. spuse în şoaptă. . ce părea că doarme. -Atunci ai grijă ce vorbeşti. Alt samurai deschise uşa către coridor şi mulţimea de încăperi despărţite de el. dar nu se dădu la o parte din calea lui. Apoi către unul dintre samurai: -Stai de strajă aici. spuse cerîndu-şi iertare şi coborî pumnalul. . Cei doi samurai în gri aşteptau la cîţiva paşi mai jos pe coridor. Este da sau nu? Yabu isprăvi de curăţat sabia şi aranja aşternuturile peste trupul lui Sumyiori. Bătu la uşă. m. -Da. Apoi îşi şterse cu un prosop sudoarea de pe faţă şi mîini. suflă în luminare şi deschise uşa.

. -El căutam şi stăpîna mea stau de vorbă cu Kmtsubo-san şi doamna Achiko. sau. Yabu îşi trecu pumnalul de-a curmezişul gîtului. părînd mai măruntă. căînţelegi? te deranjez. Spus doar trebuie avut plan. Straja din coridorul principal privea întrebătoare. în curînd zori. neh ? Yabu dădu din cap. Fără grijă. întreabă-I dacă pot să-l văd o cJipă.swz? spusese Mariko. mulţumesc. -Bună seara. după care închise panoul interior. mai delicată şi mai frumoasă ca orieînd. Achiko dormea gfiemuitâ într-un colţ. Foarte greu scăpăm Osaka. lăsînd uşa aceea deschisă. -Da.Nu secret. spuse Yabu. -Te rog. înţelegi? Aminteşti? Te Da.. Anjin-san.. rog. după-amiaza asta spus "plan''. Foarte obosită. Mariko stătea sprijinită de perne.-ÎJ pe Anjin-san. neh ? Acum siguranţă ieşim Osaka. Voiam să văd. Anjin-5«/2. aşteptă pînă ce el ajunse acolo. Desigur. N-ai înţeles. neh? Trebuie să scăpăm. Curînd aducem oameni la Nagasaki. spuse. -Doamna Toda e-n regulă? Nu bolnavă? -Bine acum. -Da. Vrut doar verificat totul în regulă. Kiri era îngenuncheată pe o altă pernă. Chimmoko ii făcu politicoasă semn să se întoarcă în cealaltă cameră.Ce-a vrut. .. Era îmbrăcat şi purta o sabie scurtă. Curînd plecăm. 492 .. -îmi rău Yabu-san. -înţelegi? -Da. -Da.înţelegi? Pe corabie foarte bine.. neh? -Da. Anjin-. Yabu-san. asigur totul pare în regulă. După o clipă uşa se deschise din nou şi Blackthorne intră. Yabu se depărta foarte prietenos. Dar acum avem permis. dar bine. ce planîn secret? . AJteţă. Blackthorne închise uşa după el şi se întoarse în coridorul interior. Trecu de Chimmoko şi intră în cealaltă camera. regretînd că fusese atît de deschis atunci.

ducîndu-se către casele lor. sau pregătea ceva. neh ? -. Poate că m-am înşelat eu. Oh. Da. iar ea stătuse în braţele lui. Din acea zi am ştiut că e karma mea să scot ostatecii din Osaka. dar ea refuzase s-o părăsească pe Mariko. -Poate te-ai înşelat. si puterea ta. Ea i-l dăduse. dar nu ştiu cum. nora sa. Te-am văzut moartă. Odată cu lăsarea întunericului prin castel trecuse zvonul că a doua zi aproape o sută cinci vor depune de asemenea cereri. sufletul ei se agăţase de al lui. încă nu pot să cred că Ishido s-a dat bătut. Mariko îi zîmbi. De îndată daimyo o repudiase şi ceruse copilul. a tuturor.-Doar să vadă dacă totul e în regulă. In prima oră fuseseră singuri. spuse el. -Să ne trădeze? -Desigur. nici în douăzeci de vieţi. Celelalte doamne îi părăsiseră la apusul soarelui. l-ai întrebt despre plan? -Da. -Sînt atît de bucuros că eşti în viaţă. Anjuwwz. care dormea adînc într-o încăpere alăturată.Da. Toate trimiseseră cereri oficiale pentru permise de plecare. Acum sîntem în siguranţă. dar acesta trecu şi adormi liniştită din nou. dar am crezut că în după-amiaza asta avea ceva în gînd. dar eu n-am vrut să te înspăimînt. neh ? -Da. Mariko. Mariko se uită la Blackthorne. ii rugase să rămină cu Mariko. -Am crezut că şînt. Mi-a fost teamă că n-ai să înţelegi. de atîta vreme pregătit. . a ta. Kiyama trimisese după Achiko. cît îţi iubesc braţele cînd sînt în jurul meu. -Kiri spune. dar a ocolit întrebarea. Te rog să mă ierţi. Acum fata era cufundată într-un coşmar.Mă gîndeam în după-amiaza asta că din prima clipă a provocării lui Yoshinaka n-am văzut nimic altceva decît moarte . Tînăra Achiko murmură în somn şi ei o -priviră. Am văzut planul tău. -E minunat să ai linişte. Din ziua cutremurului. De cînd se trezise şi îşi dăduse seama că e în viaţă şi nu moartă. ca şi bătrîna doamnă Etsu. Doar 493 . nu ştiu. Mariko tălmăci pentru Kiri.a mea. Poate că s-a răzgîndit.

494 .

şi -Pivniţă.Yabuabia-i băgă în seamă cu . . e ci . Nu S^ ° -a fost asta? e umez.yabu se opri brusc.5„r.. .■ de-a lungul coridoarelor boldte ^1 J'°S'în a<Wile forf * t ■ mirosind a muceld'r^ f ° J os it e ' cu p c r l T ' pentrucănu Tn'^™ Ju--ţi.

Aruncă o privire în jur făcînd un semn din cap către ceilalţi. cu doi samurai în uniforme maro şi doi în gri. atenţi. păzind uşa către întregul grup de încăperi din interior. Un bărbat cu o unealtă specială.Atacatorii cu pată roşie urcară scările cite" două de-odată şi se opriră la capătul lor. se răsuci şi făcu cale întoarsă pe dramul pe care venise. Trebuie să vă asiguraţi că pătrunderea se poate face în siguranţă. -Prieteni. se întrezărea strălucirea argintie a unei luminiţe. Dincolo de ea era alt pasaj mirosind a mucegai şi ei porniră tăcuţi de-a lungul lui. nehl -Nu.prea preţios. Yabu privea şi aştepta simţindu-şi în nări sudoarea mirosind a frică.. ieşi din mijlocul lor şi o făcu să sară din balamale.. -Or să mă ucidă. Jos în pivniţă căpetenia continua încă în acelaşi ritm. care-şi treceau tainele numai 496 . dar nu i se spusese de ninja.. O uşă le tăia calea. trei. apoi le făcu celorlalţi semn să pătrundă în alt coridor. făcînd de strajă. întrebase bănuitor. măsurînd timpul cu degetele. care acoperea o uşă secretă. iar parola este să vă spuneţi numele. dar nu avusese de ales şi-o blestemă pe Mariko încă o dată pentru că-l forţase să treacă de partea lui Ishido.. doi. La capătul lui. Toţi ochii lor erau aţintiţi asupra acestei numărători. Era înţepenită. Unul dintre ei număra încă cu degetele. în acelaşi ritm cu numărătoarea căpeteniei aflate la două etaje dedesubt. printr-o gaură într-un perete de lemn gros. Acesta este semnul. în spatele lui. Putea vedea în întregime sala de audienţe. necruţătoarea numărătoare începu din nou... detestaţii şi temuţii mercenari semi-legendari. sînteţi. La colţul următor se opriră. Yabu-san. alcătuite în jurul cîte unei familii. mergînd încet. care datorau credinţă numai grupurilor lor închise.. Primul dintre ei aruncă prevăzător o privire după colţ. încercară s-o deschidă. cu grijă. Parte din înţelegere fusese că trebuia să deschidă această uşă tainică. Aşteptară o clipă şi apoi. o bară scurtă de oţel cu un cîrligla unul dintre capete şi lăţită la celălalt. Yabu ştia cumplitul risc pe care şi-l asumase. -Ce-i în spatele ei. Un. Degetele se opriră şi pumnul căpeteniei se închise brusc. Arătă în josul coridorului. Bărbatul îşi lipi ochiul de ea. fără să-l părăsească din ochi o clipă pe Yabu. Yabu dădu din cap.. Fusese de acord.

ieşind din întuneric şi alţi cincisprezece ocupară poziţii la cele două capete ale coridorului ca să apere această cale de scăpate ce ducea. .Ninjaaaaa! urlă. în coridorul principal. ieşind pe parteacealallă. 497 .care deja îşi trăsese sabia. în timp ce el goni prin încăpere. Văzîndu-l. apoi numărătoarea se opri. încereînd să dispară sub bănci şi mese. crătiţi şi ciubere. pieptul încă durîndu-l de descoperirea că grupul de atacatori era ninja şi nu ronini. ci doar propria-i manevră pentru-a se apăra în caz că ar fi fost trădat. seîncind înspăimîntaţi.. aşezîndu-se. Yabu alergă mai departe către uşa principală şi prin ea se opri pe trepte. Yabu alerga iute şi se împiedică într-unui dintre ganguri. cel de-al doilea ţişni înainte vitejeşte. ceea ce nu era parte din înţelegerea sa. Dădu buzna în încăperile servitorilor.cu "sabia ridicată în capătul scării care se răsucea către catul de dedesubt ca să facă faţă singur navalei. îşi spuse cu toată fiinţa lui încordată. apoi se înghesuiră orbeşte în pereţi cu braţele deasupra capetelor. Yabu rquşi să-şi păstreze pasul măsurat în timp ce se depărta în lungul coridorului. la care se adăugau otrava.celor de acelaşi sînge . Trecu de el şi. către una dintre ieşirile tainice ale lui Ishido. Degetele căpeteniei încă măsurau clipele. Ishido trebuie c-a-nnebunit. rrăsturnînd oaie. bărbaţi şi femei se împrăşliară reJuînd strigătul. Pentru ninja moartea brutală pentru bani era singurul ţel în viaţă. o rupse la fugă. apoi dădu colţul îndreptindu-se către încăperile servitorilor. Ajunsese aproape la colţ. La capătul lor alergă de-a lungul coridorului arcuit. Douăzeci de ninja îl urmară. servitorii se opriră. cum să se facă nevăzuţi şi să stea nemişcaţi-o zi şi-o noapte. înnebuniţi.cum să înoate distanţe lungi pe sub apă şi să se caţere pe pereţi aproape netezi. în susul altor trepte. focul şi explozivele. unde întîlni pe primul străjer în uniformă maro. printr-un labirint de pivniţe uitate şi treceri care sfredeleau castelul. aşteptînd o săgeată sau o suliţă sau un laţ în orice clipă. sau cu orice altă armă. pe sub şanţul împrejmuitor şi deci către oraş. urcînd scările cîte trei de-odată. Făcu un semn grabnic în întuneric şi porni alergînd după Yabu. abia reuşind să-şi păstreze echilibrul.Dă alarma! strigă Yabu. . Ninja! Slnt ninja printre servitori! Unul dintre samurai dispăru pe scara principală. sau cum să ucidă cu miinile sau picioarele. odată în siguranţă.

.. înainte ca cineva să înţeleagă ce se întîmplă. iar atacatorii săriră peste cadavre ca să ajungă în coridorul principal de la catul de dedesubt. în grădină. Respinseră un atac furibund al întăriturilor samurailor în maro.Sunaţi alarma. în acea clipă.. pornind o puternică diversiune însoţită de strigăte. Samuraii fură repede copleşiţi. dînd semnalul de diversiune celor de afară. Prin aer străfulgerau shuriken şi samuraii fură decimaţi. sîntem atacaţi! strigă. La etajul de deasupra cei cîţiva ninja. Shuriken ascuţite îl înlăturară pe apărătorul solitar şi suliţele uciseră servitorii. ninja îşi desăvîrşiră masacrul. înfierbîntaţi. sfişiaseră panourile uşilor la primul strigăt de alarmă şi se năpustiseră asupra ultimilor samurai ce coborau pe scări. putînd astfel să-şi împlînte mai uşor în trupurile lor pumnalele cu două tăişuri. primul asalt al apărătorilor fu respins cu uşurinţă în timp ce samuraii năvăleau pe uşa principală. copleşindu-i. pornind atacul. dar se tîrau ca animalele turbate şi-şi opreau atacul doar atunci cînd moairtea îi Lua de tot în stăpînirea ei. hainele lor complet întunecate făcîndu-i ţinte greu de zărit. Un căpitan alergă către el. Samuraii de la . strangulîndu-i sau încurcîndu-le săbiile. Apoi grupul de atacatori ajunse în coridorul principal. în timp ce alţi oameni coborau. aruncîndu-şi lanţurile lor cu greutăţi la capăt asupra lor. dar un alt val în uniforme maro porni curajos un al doilea atac şi mătură invadatorii prin forţa numărului copleşitor. Yabu sări pe trepte. primul dintre ninja din pivniţă trecu ca un fulger pe lîngă servitori. Yabu se retrase în hol şi ceilalţi samurai din camera străjilor de deasupra sosiră în goană ca să-i sprijine pe cei de afară. ucigîndu-i.care aşteptau. samuraii 498 i . -Ce se-ntîmplă? -Ninja! Afară şi printre servitori! Unde-i Sumyiori? -Nu ştiu. după cum se înţelesese să facă. Cu săgeţi otrăvite şi shuriken. La o poruncă atacatorii se retraseră. Cîţiva ninja fură loviţi. fără să ştie de uride se va isca viitorul atac. samuraii în maro alergînd de colo colo.porţi şi din curte se răsuciră nedumeriţi fără să ştie încotro să-şi îndrepte atenţia şi-n acea clipă atacatorii din grădină se năpustiră afară din ascunzătorile lor. înnebuniţi. în camera lui. ce urma s-o răpească pe Mariko şi s-o poarte de acolo. care trebuiau să acopere atacul principal prin intrarea secretă din sala de audienţe.

uşa dincoridorul interior deschisă. retezînd^ul dintre ninja. neliniştiţi. -Iute. păzind uşa întărită ce dădea spre coridor.în maro năvăliră după ei. nemaifiind în stare să îndure aşteptarea. dar aceste cîteva clipe îi îngăduiră lui Blackthorne s-o tragă pe Mariko în siguranţă şi să închidă uşa. îşi scoase pistolul de sub chimonou şi trase. Blackthorne îl văzu venind şi. Apoi haita se repezi asupra lui şi el muri. Oasele cefei căpeteniei dispărură şi acesta fu oprit din asaltul său. înşfacă grăbit bara defier şi o împinse la locul ei chiar în momentul în care ninja.se aruncară asupra uşii. Căpetenia grupului cu semne roşii văzu o femeie grăbindu-se către trecere cu barbarul cel înalt alături de ea. două dintre ele sprijinind-o pe bătrîna doamnă Etsu. Acum drumul era liber. căpetenia dădu semnalul şi ţîşni prin uşă o clipă prea devreme. Nerăbdător să-şi termine misiunea şi astfel să uşureze apăsarea asupra membrilor clanului său aflaţi la caturile de dedesubt şi împins de doriinţa de a ucide. Putea vedea samuraii în uniforme gri şi maro. Black thorne văzu uşa zguduindu-se sub izbiturile furioase ale răngilor 499 . iar alţii se împrăştiară ca să ţină sub supraveghere uşa principală. în aceeaşi clipă căpitanul în uniformă gri se repezi înapoi şi atacă cu o sălbăticie nebunească. pregătindu-se de asemenea de plecare. -Iisuse Cristoase! Ce se întîmplă? -Ninjaaaa! strigă Mariko. iar loviturile începură să răsune în uşă. Uşa se deschise şi alte străji în maro şi gri se îngrămădiră în deschiderea ei şi atunci. Femeile o urmară. în timp ce căpetenia lor privea prin gaura din perete. în timp ce alte femei se adunau în spatele lor. fără să stea pe gînduri. acoperind zgomotul şi dispăru într-o mcăpere din interior. dînd buzna una peste cealaltă. căzură în ambuscadă şi fură măcelăriţi. Atacatorii cu semnul roşu stăteau încă în aşteptare în afara sălii de audienţe. ofiţerii ambelor grupuri porunciră tuturor oamenilor lor să iasă din încăpere şi să ocupe poziţii de apărare la capătul coridorului. Chimmoko şi Acriiko şi toate celelalte slujnice se revărsară isterice din încăperile lor. în timp ce Kiri. doamna Sazuko. doamna Etsu. şi-şi recunoscu prada. pe-aici! ţipă Kiri. ascultînd zgomotele măcelului de afară. doar căpitanul uniformelor gri aflîndu-se în faţa ei.

puse gura ţevii într-o crăpătură adîncă şi. . pulberea. Kiri alerga gîfiind în lungul unei treceri interioare.. Dar Kiri alergă mai departe împleticindu-se.. Se alătură oamenilor săi care înconjurseră uşa.. uşa gemea şi se cutremura şi unul dintre zăvoare sări zdrăngănind pe podea. acum morţi. .Ce rost are? N-avem unde ne duce... ţipă Mariko de undeva din încăperile interioare.. asigurată. Merse la uşă. îndeas-o bine. în coridor. apoi îl izbi furios cu piciorul.. înainte ca lupta să se încheie. ştiind că nerăbdarea acestuia năruise atacul lor surpriză. Se retrase şi începu să reîncarce. O deschise. In peretele de piatră ieşi la iveală o uşă ascunsă.... Grăbeşte-te! Blackthorne nu-i dădu atenţie. 500 .. dar pierduseră doi dintre ei. dădu buzna într-o altă cameră.An]m-san. apăsă pe trăgaci. cu picioarele şi cu armele. îndeas-o cu grijă. din nou întreaga uşă începu să se cutremure. pe urmă dopul de hîrtie ca să ţină apăsată încărcătura şi după el bila de plumb şi un alt dop. lingă uşa care gemea sub lovituri.. celelalte femei pe jumătate tîrînd-o pe doamna Etsu cu ele. căci de partea cealaltă atacatorii izbeau în ea cu umerii. De cealaltă parte se auzi un ţipăt şi atacul asupra uşii încetă.Grăbiţi-vă! se răsti noua căpetenie.. cu pumnii. Căpetenia se aplecă o clipă asupra cadavrului fratelui său. iar alţi doi erau răniţi. apoi dopul de hîrtie şi după aceea glonţul şi din nou altă hîrtie. Balamalele erau bine unse. cu sufletul la gură. Alergă înapoi în camera lui după cornul cu praf de puşcă şi săbii. o străbătu şi trase într-o parte o bucată din panoul peretelui. Mai întîi pulberea.. Oamenii cu răngi n-aveau nevoie să fie îndemnaţi. una dintre balamalele uşii plesni şi virţul unei răngi apăru la iveală.. uşile exterioare să fie închise şi proptite cu bare şi întreaga această parte a clădirii. . Mai întîi.atacatorilor.. ferecată în fifir. una dintre scindurile uşii crăpă. în timp ce Sazuko plîngea. Din lemn începură să sară aşchii. după aceea suflă praful cu grijă de pe cremene.. In sala de audienţe ninja îi uciseseră deja pe cei şase samurai de la uşa principală şi îi covîrşiseră pe ceilalţi din coridorul din spatele ei. Blackthorne încărca grăbit..

poalele chimonoului încurcînd-o. In primul coridor. Tîşni de-a curmezişul unei camere. Ultimul ninja frînse gîtul fetei cu piciorul şi alergă după ceilalţi. El pară lovitura şi-o aruncă într-o parte ca pe o jucărie. se împiedică în poalele chimonoului şi căzu.Anjin-san! Mariko era acolo. Ea se întoarse şi porni în goană înaintea lui. ţîşnind după Blackthorne şi Mariko. dar încă îi oferea adăpost.-Aceasta este ascunzătoarea secretă a stăpînului meu. la capătul celălalt. dar se opri. Pentru că n-apăru deîndafă porni mapoi. Uşa sta gata să se prăbuşească. Chimmoko le alergă în întîmpinare. Mariko alerga repede. după o clipă. Traversară o încăpere. El o înşfacă şi trecură printr-o altă cameră. Uşa sări în ţăndări şi ninja se repeziră după ei. -Grăbiţi-vă! ţipă ea. cu sabia în cealaltă. Din nou abia avu timp să tragă zăvoarele înainte ca atacatorii să se arunce asupra uşii. Unde e Mariko? Chimmoko se întoarse şi alergă înapoi. ' 501 . un alt zăvor sări şi întreaga uşă se clătină. se opri şi sări înapoi în cameră în clipa în care apăru primul ninja. apoi se întoarse pregătit cu pistolul neîncărcat într-o mînă. . aşteptind-ope Chimmoko. Chimmoko se aruncă înainte cu pumnalul întins către primul bărbat. Achiko şi slujnicele încercau s-o tragă pe bătrînă în camera din spatele lor. făcîndu-i semne frenetice. iar Blackthorne o urma îndeaproape. Ninja năvăliră în încăpere. gîfîi ea şi se pregăti să intre. începu să reîncarce. Din nou apăsă pe trăgaci. Blackthorne o împinse pe Mariko la adăpost. Mariko alerga repede. mulţumi Jui Dumnezeu pentru scăparea lor şi cînd văzu taria uşii şi înţelese că răngile de fier nu puteau trece uşor prin ea şi că în siguranţă pentru un timp. se întoarse înapoi nebăgată în seamă şi rămase în drum cu pumnalul în mînă. mulţumi din nou lui Dumnezeu. apoi izbiturile reîncepură. îi urmă. apoi. Blackthorne suflă grijuliu praful de pe cremene şi înainta din nou. din nou un ţipăt şi o clipă de răgaz. aşteptîndu-i să treacă. înnti uşa şi auzi săgeţi şislniriken izbindu-se de fier. dar nu îndeajuns de repede. aşa că-şi înşfacă armele şi alergă către ea. dar auzind apropiindu-se zgomotul făcut de grupul de ninja. apoi se întoarseră la dreapta într-alta şi atunci văzu uşa unde Kiri şi Sazuko îi aşteptau îngrozite. Ameţit. înăuntru.

pămîntie la faţă. Kiri şi Sazuko şi bătrina doamnă. * Yabu alerga în lungul unui coridor larg. mai erau cele şase slujnice. pentru că nu trebuia să găsească acolo atacatorii. samurai în uniforme maro porniră un alt contraatac pe după un colţ. Aţi fost norocos că aţi scăpat. ci doar dedesubt. simţind înţepături în Nimeni nu-i răspunse şi el se întoarse înapoi şi îngenunche lîngă Mariko. Bîjbîi către o fereastră şi privi afară.Sîn