UNIVERSITATEA BUCUREŞTI

Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei Psihopedagogia inadaptării şi devianţei comportamentale Brînzoi Eliza Gabriela, Ungureanu Irina Mirela Secţia Psihopedagogie Specială, Anul II REFERAT: CRIMINALUL PATOLOGIC

Ei devin criminali în urma impactului contextului social în cadrul căruia învaţă reguli şi valori .infractori de carieră Lewis Yablonski (1990).infractori normali .infractori recidivişti . Criminali neurotici 3. Criminali sociopaţi În literatura de specialitate diverşi autori au încercat să contureze portretul personalităţii criminale şi. să realizeze clasificarea şi gruparea lor. Criminali psihotici 4. diferenţiază 4 categorii de criminali: 1. folosind drept criteriu modul în care personalitatea infractorului influenţeaza comportamentul lui criminal.Criminalul patologic În literatura de specialitate diversi autori au încercat să contureze portretul personalităţii criminale şi. să realizeze clasificarea şi gruparea lor.infractori anormali • În functie de tendinţa de repetare a actiunilor criminale: .infractori ocazionali . în funcţie de o serie de criterii. din care urmatoarele: • În funcţie de gradul de conştientizare şi control al comportamentului criminal: . în funcţie de o serie de criterii. Criminali socializaţi 2. În acest sens au fost utilizate o multitudine de criterii.infractori nerecidivişti • În funcţie de gradul de pregatire inracţională: .

Teorii în explicarea actelor criminale 1-TEORIILE PSIHO-BIOLOGICE . Criminalii neurotici sunt indivizii care devin criminali din cauza distorsiunilor personalităţii. inclusiv omorul. Spre deosebire de psihotic. piromaniei. care au o percepţie complet distorsionată asupra societăţii şi lumii din jurul lor. In acord cu psihiatrii. psihotocii nu-şi planifică crimele. Cu toate acestea. Criminalii psihotici sunt indivizii cu dezordini severe ale personaliăţii. fie în forma unor activităţi compulsive. ei pot uţor victimiza pe altii cu un minimum sentiment de anxietate sau de vinovaţie. furtului din magazine. precum comiterea unor infractiuni de tipul cleptomaniei. fie în forma unor manifestări precum: orbirea. precum ţi al percepţiilor asupra lumii din jur. Ei au o compasiune limitată faţă de alţii sau nu au deloc. frica inexplicabila de anumite obiecte sau situaţii. Criminalii neurotici sunt cei care comit acte infracţionale din cauza compulsiunilor neurotice. Principalul simptom al nevrozei este anxietatea.deviate. neuroticii sunt conştienţi că există ceva rau în ceea ce priveşte gandirea şi comportamentul lor. Deşi cei mai multi din cei care comit acte antisociale deţin elementul sociopatic. Mai mult. Din cauza marilor tulburari de caracter. punctul lor de vedere distorsionat asupra realităţii ţi gândurile lor iluzorii ţi înselatoare pot sa-i determine să comita crime. neuroticul nu percepe lumea intr-un mod distorsionant. Acesti criminali apar mai mult drept violatori ai proprietăţii decât criminali violenţi. Fiind înclinaţi să comită în special acte de violenţă. Spre deosebire de criminalii socializaţi. surzenia. anxietatea poate fi exprimată direct sau indirect. in mod tipic. Criminalii sociopati sunt cei care sunt caracterizatâţi printr-o personalitate egocentrică. aceşti criminali pot comite cele mai bizare şi lipsite de sens acte sociale. nu poate fi susţinută ideea conform careia toţi criminalii sau infractorii sunt clar sociopaţi.

nu poate fi considerată un determinant absolut.Ernest Kretchmer-“Structura corpului şi caracterului” afirmă că în funcţie de constituţia corporală se pot distinge 4 tipuri de fizic ce corelează predispoziţia către comiterea unor infractiuni. Teoriile psiho-biologice cuprind: a) Teoria anormalităţilor biologice.caracterizată prin proprietatea de a-şi modifica conduita în funcţie de factorii psihologici şi sociali.unde Cesare Lambroso. ci este la intretaiere.însa poate favoriza comiterea unor crime sau infractiuni.Anumite anomalii sau disfuncţiuni psihofiziologice constituie factorii determinanţi ai comportamentului criminal.Dacă această proprietate plasctică nu se corelează. Aceste cercetari desemnează existenţa unor aberaţii cromozomale. plus existenţa unui suprecromozam ce corelează cu retardul mintal şi poate duce la comportament antisocial şi la cel criminal. “Omul criminal”.În esenţă.caracterizat prin anumite sintagme. De altfel. . d) Teoria inadaptării biopsihice – Olaf Kinberg-“Probleme fundamentale ale criminologiei” afirma că omul nu este o fiinţă doar biologică.studiind craniile a mii de criminali a evidenţiat existenţa unui anumit patern fiziologic. b) Teoria biotipologica. Constituţia corpului nu poate explica în mod adecvat comportamentul criminal.teoria arată că la baza crimei se află anomalia biologica.Cercetarile ulterioare au validat această teorie dar aceasta nu reprezinta o legitate. e) Teoria constituţiei criminale. se creează o inadaptare socială a individului şi apoi către comiterea infracţiunilor şi crimelor. sociologic sau psihologic.ci şi una plastică.Benigno di Tullio-“Tratat de antropologie criminal” arată că studiul crimelor nu poate fi exclusiv biologic.Crima are o bază psihobiologica functională. c) Teoria genetica.Există mai multi factori ce conduc la o personalitate criminală: -ereditatea: cu toate că este o influenţă puternică. întreaga personalitate umană nu poate fi corect apreciată decât după criterii bio-psiho-sociale.Bradski si Sheley afirma că la baza comportamentului criminal se află anumite anomalii genetice.semne particulatare specifice unor categorii de infractori.

Teoriile psiho-sociale cuprind: a)Teoria asocierilor diferenţiale. b) Teoria conflictelor de culturi. Autorul susţine că un act criminal se produce atunci când este şi o situaţie propice pentru un individ determinat. dar nu explică crimele comise în grup. -disfunctionalitati criminale: anumite leziuni pe cortex corelează cu comiterea crimelor (persoanele bolnave de epilepsie. persoane ce au avut accidente. Are la bază tendinţa unor persoane de a devia. acestia neputând avea o influenţă reală decât atunci când întalnesc o constituţie criminală preexistentă sau această categorie de factori. Autorul nu ignoră factorii exteriori. Această explicatie este valabilă pentru infractiuni comise individual. iar semenii vor fi infractori antisociali mereu dacă acestea nu sunt modelate. în plan comportamental este în general constantă. atitudinile favorabile comiterii crimei. Învaţarea comportamentului criminal include tehnicile comiterii unor infracţiuni.-anomaliile hormonale: disfuncţii în sistemul metabolic corelează cu comiterea crimelor. comportamentul criminal este învatat prin interactiunea dintre om şi ambient. 2. prin termenul de cultură se referă la totalitatea ideilor.Thorsten Sellin. respectiv în funcţie de elementele contextuale în momentul în care crima este comisă şi elementele care şi-au exercitat anterior existenţa în viaţa individului respectiv. la fel şi în cadrul comportamentului deviant-pedofilia). motivele şi apoi raţionalizările. În primul caz explicaţia este una situaţională.TEORIILE PSIHO-SOCIALE Conform acestor teorii. iar în cel de-al doilea caz ţine de istoria individului.Edwin Sutherland susţine că există două tipuri de explicaţii ştiinţifice ale comportamentului criminal. . instituiriilor şi produselor muncii. relativ generală.

Remert.”Structura socială şi anomia” creată pentru a explica infracţionalitatea. fenomenul criminalităţii este rezultatul interacţiunii a două categorii de factori: -activitatea nonconformistă a unor persoane sau grupuri -activitatea grupurilor sociale dominante.normele şi instituţiile care reglementează accesul la cultură şi care indică cum se ating scopurile. -de organizare socială.Merton. permite a se vorbi de reguli culturale diferite tipurilor de culturi. Tannenbauman. Merton utilizează două concepte: -de cultură. Prin conflictele culturale întelegem lupta între valori morale sau normale de conduita opusă aflate în dezacord. Anamia este o stare de slabire a normei ce duce în timp la o anumită lipsă de coeziune între membrii.ansamblul valorilor ce guvernează conduita individului în societate şi care desemnează scopuri spre care trebuie să tindă. c) Teoria anomiei.care aplicate la grupuri de oameni. Între scopuri şi mijloace este echilibru atâta timp cât există satisfacţie. apărând adesea situaţii în care trebuie să încalce normele unui grup. Starea de anamie se instalează când există o discrepanţă prea mare între scopuri şi mijloace legitime de realizare a scopurilor. Conform teoriei. În lumea contemporană individul se afla în contact cu valori cat mai diferite. care reacţionează atribuindule persoanelor nonconformiste pecetea de infractori. însă a avut un impact atât de mare încat s-a exptrapolat şi a căpătat conotaţii paradigmatice. etichetându-i ca . d) Teoria interacţionismului social/ sigmatizarii.Becher.a fost introdusă de Robert k. Datorită multimii de valori apare o stare de confuzie la nivel moral . Codul moral al fiecarui om depinde de normele pe care le are ca membru a unui grup. fiecare grup are norme diferite care se impune a fi respectate.

conform careia ei îsi asumă rolul de răufăcători. La persoanele în cauză apare un fel de contradicţie psihică .Alexander. ci în contradicţia psihică negativă pe care oamenii o au în momentul în care sunt etichetaţi ca infractori. pe factorii psihogeni şi psihomorali.Freud În “Totem si tabu” întalnim referiri cu privire la explicaţiile actelor criminale şi analizând câteva tabuuri cum ar fi incestul. dar disfuncţionali social. 3. inclusiv crima ce apare ca fiind un act de origine instinctuală şi o transgresare a tabuului în viziunea lui Freud.atare.H. Pun accent pe caracteristicile psihice ale individului. TEORIILE PSIHO-MORALE Comportamentul criminal şi infracţionalitatea sunt simptome ale problemelor emoţionale fundamentale ale omului. făcând parte dintr-o colectivitate criminală. -criminalitatea ocazională specifică momentului în care supra-eul suspendă instanta morala însă în urma unor vătămari sau ameninţări iminente pentru Eu. b) Teoria criminalului nevrotic. respectând normele grupului. în acte ratate.Fr. în fantezii. .S. constatăm că reprezintă actul unei dorinţe refulate. Sunt cazuri de legitimă aparare sau actul criminal este consecutiv unui santaj.Staub “Criminalii şi judecătorii săi” unde criminalitatea este clasificată în: -criminalitatea imaginară care apare în vis. Poartă amprenta gandirii psihanalitice şi are originea în concepţiile lui Freud. Reprezentanţii teoriei susţin că infracţiunea nu îsi are izvorul în realitatea obiectivă. -criminalitatea propriu-zisă cuprinde tipurile de criminali: a) criminalii organici: personalitatea lor ţine de psihiatrie (bolnavii mintali lipsiţi de discernământ) b) criminalii care sunt sănătoşi psihic. Teoriile psiho-morale cuprind: a)Teoria analitaica.de unde rezultă că ei sunt tot mai marginalizaţi şi respinşi în exteriorul grupului social.

Jean Pinatel. orice om în anumite situaţii poate deveni infractor. remuscari. fiecare surprinde un aspect al fenomenului infracţional. lipsa de regrete. unii oameni având nevoie de instigări exterioare intense sau minimale pentru a trece la actul criminal. însă evident există niste diferenţe graduale în ceea ce priveşte pragul deligvenţei. Cele 4 componente nu trebuie luate în mod individual. Nucleul comportamenului criminal ce determină trecerea la actele criminale este alcătuit din: -egocentrismul -labilitatea psihică -agresivitatea -indiferenţa afectivă Egocentrismul este activitatea individului de a raporta totul la sine. lipsa totală de empatie faţă de suferinţa fizică sau psihică produsă victimelor. Este inutilă încercarea de a separa oamenii buni de răi. acestia resimţind pedeapsa ca o justificare morală. Indiferenţa afectivă asigură ultima etapă spre trecerea la actul concret . existenţa unui sentiment de vinovăţie. Ele sunt complementare şi contradictorii şi din toate poate rezulta o teorie globală care să diferenţieze personalitatea umană implicată în comiterea actelor antisociale. deficientă de organizare în timp. c) Teoria personalitatii criminale. conexiunile între ele conferă un caracter particular personalităţii şi portretului psihologic al criminalului. Niciuna din teoriile prezentate nu pot fi considerate pe deplin suficiente şi consistente în explicaţiile oferite. Labilitatea psihică este lipsa de prevedere. instabilitatea emoţională. . ci reunite.c) criminalii nevrotici acţionează în funcţie de mobilul inconstient.

(1992).BIBLIOGRAFIE: Nicolae Mitrofan. Bucureşti. Laurentiu Mitrofan. Bucuresti. Voicu Zdrenghea. Editura Lumina Lex. (1999). . Editura SPER. Elemente de psihologie sociala. criminalitate si patologie sociala. Bucuresti. Tudorel Butoi. Psihologie judiciară. Casa de Editura şi Presă “Sansa”. Radulescu S. (2004). Devianta.

(1989). Piticariu M. .Radulescu S. Bucuresti. Editura Academiei Române. Devianta comportamentala si boala psihica.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful