You are on page 1of 66

Capitolul 6 Proiectarea higrotermică a anvelopei clădirilor

6.1. Consideraţii generale
Anvelopa cădirii, subsistemul care îndeplineşte simultan rolul de barieră şi filtru în raport cu manifestările climatice, trebuie să fie capabilă să protejeze interiorul clădirii de exterior. Proiectarea higrotermică a anvelopei are ca obiectiv asigurarea condiţiilor de confort, igienă şi funcţionalitate optime, corespunzător destinaţiei clădirilor, cu consumuri energetice minime. Atingerea acestui deziderat presupune (Fig. 6.1): • precizarea exigenţelor şi criteriilor generale de performanţă privitoare la confortul higrotermic; • cunoaşterea acţiunilor climatice interioare şi exterioare (valorile temperaturii, umidităţii etc.); • determinarea mărimilor higrotermice ce caracterizează elementele unei construcţii şi, pe de altă parte, clădirea în ansamblu, (rezistenţa termică, coeficientul global de pierderi termice etc.); • adoptarea
214

valorilor

normate

ale

nivelurilor

de

performanţă

(rezistenţa termică normată, coeficientul de pierderi termice normat etc.); • verificarea soluţiilor propuse, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de confort şi a cerinţelor privind consumurile energetice raţionale; • optimizarea soluţiilor constructive în raport cu criteriilor adoptate.

Exigenţe, criterii şi niveluri de performanţă higrotermică

Parametri Parametri climaticiinteriori interiori climatici

Parametri Parametri climaticiexteriori exteriori climatici

Determinareamărimilor mărimilor Determinarea higrotermicecaracteristice caracteristice higrotermice

Adoptareanivelurilor nivelurilorde deperformanţă performanţă Adoptarea

Verificărihigrotermice higrotermice Verificări (confort, consum deenergie, energie, igienă) igienă) (confort, consum de

Optimizareasoluţiilor soluţiilor Optimizarea constructive constructive

Fig. 6.1. Proiectarea higrotermică a anvelopei Informaţiile referitoare la aspectele sus menţionate sunt oferite de

215

reglementările tehnice în vigoare, cu referiri atât la clădirile noi, aflate în faza de concepţie şi proiectare, cât şi la cele existente ce urmează a fi reabilitate şi modernizate pentru a fi aduse la nivelul exigenţelor actuale.

6.2. Exigenţe şi criterii de performanţă higrotermică
După cum s-a arătat în cadrul Capitolului 1, exigenţele clădirilor se împart, funcţie de persoanele care le formulează, în două categorii principale: a) Exigenţe ale utilizatorilor (beneficiarilor) Se referă la calităţile pe care aceştia le doresc satisfăcute pentru clădirile utilizate ca locuinţe sau pentru construcţiile cu alte destinaţii (socialculturale, de învăţământ etc.). Aceste exigenţe au un caracter general, fără o fundamentare tehnică riguroasă, şi sunt formulate independent de condiţiile exterioare de mediu (temperatură, umiditate etc.) şi de mijloacele tehnice de realizare a clădirii (materiale, procese tehnologice etc.). Exigenţele utilizatorilor legate de confortul higrotermic vizează în principal cerinţele acestora în ceea ce priveşte realizarea şi menţinerea unui microclimat confortabil din punct de vedere termic şi din punct de vedere al umidităţii. Mai simplu spus, confortul termic constă în absenţa senzaţiei de prea cald sau prea frig. Intensitatea senzaţiei cald–frig este determinată de diferenţa de

temperatură între piele şi excitantul termic, viteza de variaţie a temperaturii, durata excitaţiei, suprafaţa de piele expusă etc., dar şi de sensibilitatea individului la diferenţe de temperatură, schimbări ale metabolismului, starea de repaos sau activitate, unele stări anormale, patologice, sau cauzate de stimulente artificiale cum sunt unele medicamente, alcoolul etc. Ca urmare, percepţia nivelului de confort termic implică un pronunţat grad de subiectivism, dar în acelaşi timp este rezultatul acţiunii simultane a unor factori obiectivi, cuantificabili, cum este
216

De exemplu. exprimată prin rezistenţa termică specifică corectată determinată separat 217 . Stabilirea criteriilor de performanţă pentru întreaga clădire. c) Criteriile de performanţă Constituie traducerea exigenţelor de performanţă în calităţi pe care trebuie să le îndeplinească părţile componente ale unei clădiri. unei exigenţe de performanţă îi corespund mai multe criterii de performanţă. fără a fi necesare consumuri nejustificate de energie pentru funcţionarea instalaţiei de încălzire sau răcire. De regulă. Exigenţele de performanţă legate de confort termic în clădiri se consideră satisfăcute în condiţiile în care randamentul activităţilor devine maxim iar odihna plăcută. pe baza unor experimentări. etc. prin măsurători „in situ” etc.de exemplu temperatura medie a aerului interior. precum şi răspunsul organismului uman la solicitările mediului. luând în considerare factorii care acţionează asupra imobilului şi comportarea (răspunsul) clădirii. o exigenţă de performanţă este izolarea termică a clădirii pentru menţinerea unui nivel corespunzător al temperaturii aerului interior şi suprafeţelor delimitatoare interioare.) şi pentru elementele de construcţie participante la satisfacerea exigenţei de performanţă constă în identificarea unor mărimi fizice ce definesc comportarea spaţiului construit. încăperi. Dacă ne referim la exigenţele de izolare higrotermică. pentru subansambluri ale acesteia (unităţi funcţionale. vom avea următoarele criterii de performanţă: • capacitatea de izolare termică a elementelor anvelopei. b) Exigenţe de performanţă Sunt formulate de specialişti pentru a răspunde exigenţele utilizatorilor. dar şi construcţia în ansamblu. care pot fi evaluate în diverse moduri: prin calcul.

dacă ne referim la consumul de energie în exploatare. • comportarea în regim termic nestaţionar (stabilitatea termică a elementelor de construcţii şi a încăperilor). 218 . zona vitrată (ferestre şi uşi exterioare). planşeul peste ultimul nivel. planşeul peste subsolul neîncălzit etc. o anumită soluţie tehnică poate răspunde în mod diferit acestei exigenţe. vizând pericolul de condensare pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţii perimetrale şi acumularea de apă de la an la an în structura interioară a acestor elemente. 6. dacă este aplicată în zone cu caracteristici climatice diferite. consumul de energie în exploatare şi durabilitate este posibilă numai dacă sunt precizaţi parametri climatici pe baza cărora se stabilesc nivelurile de performanţă.pentru zona opacă a pereţilor exteriori. Parametri climatici exteriori Aprecierea măsurii în care clădirile răspund exigenţelor referitoare la confortul higrotermic. Astfel. exprimată prin coeficientul global de pierderi termice. • comportarea la difuzia (migraţia) vaporilor de apă.3.. • capacitatea de izolare termică a clădirii în ansamblu.

viteza vântului. Climatul exterior Starea atmosferei într-un punct oarecare poate fi exprimată cu ajutorul câtorva mărimi fizice: temperatura şi umiditatea aerului. Variaţia anuală depinde de o serie de factori între care radiaţia solară şi radiaţia scoarţei terestre. În aceste condiţii amplitudinea variaţiei diurne a temperaturii aerului în zona temperată este mai mare vara (10…15 °C). decât iarna (3…5 °C).1.3. cantitatea de precipitaţii. altitudinea. Dacă nu se produc curenţi de aer rece sau cald datorită vântului. natura terenului. circulaţia generală a aerului. a cărei amplitudine este determinată de latitudine şi anotimp. temperatura aerului în interval de 24 ore prezintă o variaţie apropiată de o sinusoidă. Variaţiile neperiodice sunt cauzate de pătrunderea unor mase de aer polar 219 . conţinutul de suspensii etc. presiunea atmosferică. regimul de precipitaţii. Ziua scoarţa se încălzeşte datorită fluxului de energie termică provocat de radiaţia solară. relieful. Din punct de vedere al comportării termice a clădirilor parametrul cel mai important este temperatura aerului exterior. etc. apropierea mării etc. Elementele meteorologice variază în timp sub influenţa factorilor climatici: radiaţia solară. Acestea sunt denumite elemente meteorologice principale ale climei.6. iar noaptea se răceşte din cauza pierderilor cauzate de radiaţia nocturnă a suprafeţei terestre. Există şi o serie de parametri atmosferici cu influenţă redusă asupra construcţiilor. care prezintă variaţii periodice (diurne şi anuale) şi neperiodice (accidentale). care la rândul lor sunt funcţie de latitudinea geografică. natura suprafeţei terestre. Amplitudinea variaţiilor anuale este mai mare în interiorul continentelor şi mai mică în apropierea mărilor sau oceanelor. nebulozitatea. vegetaţia. cum ar fi starea de electrizare a atmosferei. radio activitatea. Variaţia diurnă este rezultatul schimbului de căldură între suprafaţa terestră şi atmosferă. compoziţia chimică.

cu valorile temperaturii exterioare cf.1. Tabel 6. adică timpul necesar pentru modificarea câmpului baric continental. acoperişuri etc. se utilizează valori convenţionale ale parametrilor climatici privind: • temperaturile convenţionale ale aerului exterior pentru perioadele de iarnă şi de vară.3. În cadrul higrotermicii construcţiilor. precipitaţii. vânt. condiţiile climatice locale se consideră prin intermediul parametrilor climatici exteriori. Elementele exterioare de construcţie (pereţi de închidere. teritoriul ţării este împărţit în 4 zone (Fig.2. • regimul vânturilor (viteza de calcul a aerului exterior). 6.2). • umiditatea aerului exterior. 6.) se află sub influenţa directă a condiţiilor climatice care depind în primul rând de amplasament. Pentru evaluarea performanţelor higrotermice ale acestor elemente.1 Zona I II III IV Temperatura exterioară Te = –12 °C Te = –15 °C Te = –18 °C Te = –21 °C 220 .sau tropical. Tabelului 6. nebulozitate etc. Temperatura exterioară de calcul a) Anotimpul rece În funcţie de caracteristicile climatice în condiţii de iarnă. Durata obişnuită a unor astfel de variaţii este de una până la patru zile.

221 Fig. Zonarea teritoriului pentru perioada de iarnă . 6.2.

egală cu 24 ore. iar la Gheorghieni Te = –6. temperatura convenţională de calcul se determină cu relaţia: Te = 1. funcţionarea prelungită 222 .8 °C. t – momentul la care se consideră temperatura. În aceste cazuri. P – perioada de variaţie a temperaturii. temperatura medie este mai ridicată (de exemplu. Faţă de aceste valori. Pentru localităţile care nu dispun de date meteorologice. ian – 12 ºC Pentru localitatea Iaşi: Te calculat = –16. la Iaşi Te = –3. având valori de cca. temperatura Te la un anumit moment fiind exprimată cu relaţia:  2π  Te = Tec + A 0 cos  t  P  (6. pentru luna ianuarie. –25…–30 °C. se admite o reducere a gradului de confort.25 Te.1) unde: A0 – amplitudinea de variaţie a temperaturii în raport cu Tec (°C). S-a considerat temperatura medie a aerului pe aceasta perioadă Tec şi s-a asimilat legea de variaţie cu cea a cosinusului. Valorile temperaturii convenţionale pentru România au fost stabilite pe baza datelor meteorologice din perioada 1925 – 1950.1 nu constituie valori medii sau minime pentru perioada de iarnă ci valori convenţionale.62 °C. (6. pentru perioade relativ scurte. în vederea satisfacerii exigenţelor de igienă şi confort şi a reducerii consumului de energie.2) Trebuie observat că iarna apar uneori temperaturi mai coborâte. utilizabile pentru dimensionarea şi verificarea termică a elementelor de construcţii. Pentru fiecare localitate au fost selectate intervale de 4…5 zile consecutive cu temperaturile cele mai scăzute (sub -6 °C).Temperaturile din Tabelul 6.7 °C). min.

parametrii climatici exteriori sunt reglementaţi prin codul En 15927-1 (1999) – Hygrothermal Performance of Building – Climatic Data. Pentru condiţii de vară se consideră: • • temperatura aerului exterior Te la umbră. echiv (6. La nivel european. temperatura echivalentă de calcul Te echiv. b) Anotimpul cald Cunoaşterea temperaturii convenţionale de calcul pentru perioada de vară este necesară pentru: • • • verificarea condiţiilor de confort în condiţii de vară.3) 223 . Valorile numerice particulare ale fiecărei ţări trebuie obţinute prin prelucrarea datelor meteorologice specifice. Acest standard conţine proceduri de calcul şi prezintă date climatice necesare pentru analiza diferitelor aspecte referitoare la performanţele higrotermice ale clădirilor. dimensionarea elementelor de construcţie în vederea evitării supraîncălzirii. la ora 14. Temperatura convenţională se stabileşte pe baza relaţiei: Te. conv = Te + Te. în ziua cea mai călduroasă.a surselor de încălzire. prin care se ţine seama şi de efectul însoririi asupra elementului de construcţie studiat. aplicarea unor măsuri temporare de protecţie la geamuri şi uşi exterioare etc. dimensionarea instalaţiilor de climatizare.

Pentru perioada de vară.3). datorită capacităţii de absorbţie a radiaţiei solare de către acestea. cu valorile temperaturii convenţionale de calcul de vară conform Tabelului 6. teritoriul României este împărţit în trei zone climatice (Fig. pe suprafeţe însorite temperatura poate atinge valori de 80…85 °C. 30 °C. temperatura elementelor de construcţie expuse este mult superioară temperaturii aerului. Aceste valori sunt considerate la umbră. Imed – intensitatea medie a radiaţiei solare. A αe – coeficient de absorbţie a radiaţiei solare.Te. 6. – coeficient (W/m 2 °C).2 Zona I II III Temperatura exterioară Te = +22° C Te = +25° C Te = +28° C 224 . de transfer termic prin convecţie prin suprafaţa exterioară a elementului de construcţie Tabel 6. în cazul unei temperaturi medii a aerului exterior de cca.4) unde: Te. funcţie de latitudine şi orientarea suprafeţei (W/m 2).2. echiv = I med ⋅ A αe (6. Considerarea unui spor de temperatură datorită însoririi se explică prin faptul că. în condiţii de vară. De exemplu. echiv – sporul de temperatură datorat însoririi (°C).

6. Zonarea teritoriului pentru perioada de vară .225 Fig.3.

Umiditatea aerului exterior poate fi caracterizată prin intermediul a două mărimi. Umiditatea aerului exterior Cunoaşterea umidităţii aerului exterior este importantă pentru proiectarea clădirilor. Cele două mărimi prezintă o variaţie periodică şi accidentală sub acţiunea factorilor climatici şi a surselor locale de evaporare (Fig. a căror variaţie este urmărită prin determinări meteorologice: presiunea parţială a vaporilor şi umiditatea relativă a aerului. iar minima în 226 .4). Fig. 6.6. întrucât variaţiile acestui parametru afectează atât organismul uman.4. prezentând aceleaşi momente de maxim şi minim. 6. provocând şi amplificând afecţiunile respiratorii şi diferite forme de reumatism. Umiditatea aerului exterior: variaţia anuală a parametrilor caracteristici Presiunea parţială a vaporilor (pv) urmăreşte variaţia sinusoidală a temperaturii aerului pe durata anului. maxima înregistrându-se în anotimpul rece. sub aspectul confortului.3. Presiunea de saturaţie. în legătură directă cu temperatura aerului. joacă un rol important în explicarea relaţiei între aceşti parametri. durabilităţii şi consumului de energie.3. cât şi elementele de construcţii. Umiditatea relativă (φr) se găseşte în corelaţie inversă cu temperatura (Te).

0 m cu 40%. De exemplu: 227 .0 – 30. de regulă.3. viteza medie. Fluctuaţia pronunţată a acestui element al climei impune utilizarea unui număr mare de înregistrări meteorologice pentru fiecare localitate în parte. presiunea parţială a vaporilor este practic constantă pe durata zilei în timp ce umiditatea relativă înregistrează un minimum corespunzător valorii maxime de temperatură. În proiectarea higrotermică se ia în considerare umiditatea relativă ϕe = 85% pentru condiţii de iarnă şi ϕe = 70% pentru condiţii de vară.0 m această valoare se majorează cu 15%.anotimpul cald. în calcule luându-se în considerare. indiferent de zona climatică. 6. Viteza de calcul a aerului exterior pe perioada de iarnă se consideră egală cu viteza medie a vântului pe direcţia dominantă în luna ianuarie. dar amplitudinea de variaţie sezonieră este redusă.0 m. Viteza de calcul a vântului se stabileşte pentru fiecare localitate din ţară şi pentru clădiri cu înălţimea maximă de 15. direcţia şi viteza maselor de aer.0 – 50. Viteza de calcul a aerului exterior serveşte la calculul permeabilităţii la aer a elementelor exterioare de construcţii şi a elementelor exterioare ventilate. Regimul vânturilor se caracterizează prin frecvenţa. Regimul vânturilor Vântul influenţează confortul şi consumul de energie în clădiri prin mărirea vitezei de mişcare a aerului interior şi prin intensificarea schimburilor de aer.4. iar pentru clădiri cu înălţimea de 31. Trebuie amintit faptul că viteza medie a vântului nu oferă un grad de precizie acceptabil în orice situaţie. În ceea ce priveşte variaţia diurnă. a cărui frecvenţă reprezintă cel puţin 16%. Pentru clădiri cu înălţimea de 15.

este evident faptul că un vânt puternic. pentru fiecare situaţie în parte. 6. Astfel. dar cu umidităţi diferite.4. Parametri climatici interiori O ambianţă poate fi caracterizată din punct de vedere higrotermic prin temperatura aerului interior. Efectul este minor în cazul temperaturilor apropiate de 228 . pe de altă parte. viteza vântului şi umiditatea aerului acţionează împreună la evaporarea apei din betonul proaspăt. are senzaţia de mai cald acolo unde umiditatea este mai mare. interesează deci valorile minime şi maxime pentru a aprecia puterea şi randamentul instalaţiei.• valoarea debitului de aer infiltrat în clădire prin neetanşeităţi este funcţie de direcţia vântului şi direct proporţional cu viteza acestuia. prin urmare viteza medie nu oferă informaţii privind situaţia cea mai defavorabilă. accelerând sau nu contracţia acestuia. prin umiditatea şi viteza de mişcare a aerului. • puterea furnizată de o centrală eoliană este funcţie de puterea a treia a vitezei vântului. în corelaţie cu natura activităţii şi îmbrăcăminte. • temperatura. asociat cu un soare torid. datele meteorologice trebuie astfel prelucrate încât să se obţină parametrii sau combinaţiile de parametri care să conducă la rezultate credibile. însorirea. ca şi un vânt uscat pe timp friguros. Cercetări bazate pe experimentări pe grupuri mari de persoane. produce o deshidratare accentuată. o persoană trecută succesiv prin încăperi cu aceeaşi temperatură. apropiate de realitate. au condus la concluzia că starea de confort termic poate fi realizată pentru diferite combinaţii de valori ale parametrilor microclimatici. menţinute în medii cu caracteristici diferite. Prin urmare. temperatura suprafeţelor delimitatoare şi.

cluburi. Viteza de mişcare a aerului influenţează confortul încăperilor. cuplurile de valori temperatură – umiditate determinând anumite zone de confort. grădiniţe. Dimpotrivă.) se face prin aplicarea 229 . este Ti = +18…+22 °C. clădiri social-administrative etc. b) Temperatura aerului în spaţii neîncălzite Determinarea temperaturii convenţionale a aerului interior din încăperile neîncălzite direct (holuri. debarale. respectiv natura activităţii şi îmbrăcăminte. o viteză mare reclamând o temperatură mai ridicată şi invers. temperatura minimă de confort a aerului interior este Ti = +16…+20 °C. explicabil prin faptul că schimburile de căldură prin radiaţie (dintre corp şi suprafeţele pereţilor. dar devine mai important la temperaturi mai ridicate contribuind la accentuarea stării de cald înăbuşitor sau „zăpuşeală ”. După cum s-a arătat şi în cadrul Capitolului 1. pardoselii şi tavanului) intervin cu o pondere importantă. scoli.4. Anotimpul rece a) Temperatura minimă a aerului interior Temperatura minimă a aerului interior.1. efectul temperaturilor ridicate atenuându-se prin creşterea vitezei de mişcare a aerului.20 °C. gări. Pentru încăperile clădirilor publice cu regim normal de climat interior (teatre. ce asigură în anotimpul rece un nivel acceptabil de confort în încăperilor clădirilor de locuit şi o parte dintre clădirile publice (spitale.). casa scării etc.). o influenţă accentuată asupra confortului termic o exercită temperatura suprafeţelor limitatoare ale unei încăperi. o umiditate scăzută a aerului determină uscarea mucoaselor. creşe etc. 6. Satisfacerea exigenţelor de confort reclamă anumite valori pentru parametrii microclimatului interior funcţie de destinaţia spaţiului. cinematografe.

6. scriind egalitatea dintre cantitatea de căldură ce pătrunde în încăpere prin pereţi. planşeu inferior şi superior) (m2). (de la încăperile adiacente cu temperatură mai ridicată) şi cantitatea de căldură pierdută (spre exterior sau spre alte încăperi cu temperatură mai mică).34 V ∑n j .5) unde: Tu – temperatura aerului din încăperea neîncălzită (ºC). R’j – rezistenţele termice specifice corectate ale elementelor ce 230 .T j j ∑R ' Aj j + 0.5.unei ecuaţii de bilanţ termic (Fig. 6. uşi etc. Încăpere neîncălzită direct (debara) Din ecuaţia de bilanţ termic se poate deduce relaţia: Tu = ∑R ' j j Aj j T j + 0. Aj – ariile tuturor elementelor orizontale şi verticale ce mărginesc încăperea analizată (pereţi interiori şi exteriori.5). Φ1 Φ2 Φ3 Φ4 Φ5 Φ1 + Φ2 + Φ3 = Φ4 + Φ5 (Φ – fluxul termic) Fig.34 V ∑n j j (6.

) (ºC). nj – numărul de schimburi de aer cu mediile învecinate (h-1).8 m pentru o persoană în picioare şi 1.0 min = +18 °C.3.0 Valorile normate ΔTi max (°C) ΔTi max (°C) Tavane 3.0 Pardoseli 2.0 °C.1 m de pardoseală) şi nivelul capului (1. d) Alţi parametri Diferenţa de temperatură pe verticală între nivelul gleznelor (la 0. în mod simplificat se poate lucra cu rezistenţa termică unidirecţională (m2 ºC/W).15 m/s. Viteza de mişcare medie a aerului nu trebuie să depăşească 0.3 Grupa clădirii Destinaţia clădirii φi (%) 60 Pereţi 4. Tabel 6. Tj – temperaturile convenţionale de calcul ale aerului din mediile adiacente (încăperi alăturate. V – volumul interior al spaţiului neîncălzit (m3). .5) se pot consulta Normativele C 107/3-2005 şi Mc 001/1-2006.1 m pentru o persoană şezând) trebuie să respecte condiţia: ∆T ≤ 3. internate. iar cea I 231 • Clădiri de locuit. Umiditatea relativă a aerului interior trebuie să fie în intervalul 30…70%. Temperatura minimă pe suprafaţa pardoselii T p. Pentru mai multe amănunte în legătură cu utilizarea relaţiei (6. c) Diferenţele de temperatură între suprafeţe şi aerul interior Diferenţele de temperatură ΔTi între suprafeţele interioare ale elementelor de închidere şi aerul interior din încăpere nu trebuie să depăşească valorile ΔTi max din Tabelul 6. cămine.mărginesc încăperea analizată. mediu exterior etc. maximă Tp max = +26 °C.

Umiditatea relativă trebuie să fie cuprinsă în intervalul 30…70%. Mărimi higrotermice caracteristice Principalii parametri higrotermici ce caracterizează comportarea elementelor de construcţii. Viteza medie a aerului interior nu va depăşi 0. 6. Mc 001/1-2006) Pentru determinarea mărimilor fizice necesare proiectării higrotermice a 232 . Creşe.5 3.0 4.5. grădiniţe Şcoli. Anotimpul cald Temperatura maximă a aerului interior pentru evitarea senzaţiei de zăpuşeală în încăperilor clădirilor de locuit este Ti = +25…+26 °C.3…0.5 3. se pot grupa în: • mărimi geometrice.0 6.5 2.2. • mărimi referitoare la transferul de masă.• • • II Spitale. licee ş.a. C 107/3-2005.a.5.4. C 107/4-2005. 6.5 • • III 60 6. C 107/5-2005. policlinici ş. • mărimi referitoare la materiale. • mărimi referitoare la transferul de căldură. Mărimi geometrice (Normative C 107/1-2005. Alte clădiri socialculturale Clădiri sociale cu regim ridicat de umiditate 50 4. a încăperilor şi a construcţiei în ansamblu.1.4 m/s.

subsoluri neîncălzite. 6. spaţii neîncălzite adiacente clădirii (poduri. Suprafeţele elementelor de construcţie perimetrale orizontale (planşeul terasă sau de pod. Pe verticală.). precum şi prin feţelor interioare ale pereţilor exteriori în zona colţurilor intrânde sau ieşinde (Fig. garaje. planşeul peste subsolul neîncălzit etc. prin faţa inferioară a plăcii ultimului planşeu. Ca principiu general.). 6.).7). precum şi prin faţa superioară a plăcii de sub primul nivel încălzit (Fig. care delimitează volumul interior (încălzit) al unei clădiri. Suprafeţele elementelor verticale exterioare (pereţii de închidere) se delimitează pe orizontală prin axele geometrice ale pereţilor interiori structurali sau nestructurali.6). spaţii cu alte destinaţii (spaţii comerciale. balcoane închise. teren etc. separându-l de: • • • mediul exterior (aer exterior. este necesar în primul rând să fie cunoscute regulile şi convenţiile pentru stabilirea dimensiunilor geometrice necesare calculării ariei elementelor anvelopei. suprafeţele componente ale anvelopei se delimitează prin axele geometrice ale elementelor de construcţie interioare şi prin feţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale. 233 . 6. a) Anvelopa clădirii Reprezintă totalitatea elementelor de construcţie perimetrale. birouri etc. ariei totale a anvelopei şi volumului încălzit al clădirii. suprafeţele se delimitează prin axele geometrice ale plăcii planşeelor intermediare.unei clădiri.6).) se delimitează prin conturul interior al pereţilor exteriori şi prin axele geometrice ale pereţilor interiori structurali sau nestructurali (Fig. magazii etc.

ℓ1 ℓ2 ℓ4 ℓ5 conturul conturulinterior interioral al pereţilor pereţilorexteriori exteriori ℓ3 f axe axegeometrice geometricela la pereţii pereţiiinteriori interiori Fig.6. 6. Modul de calcul al lungimilor şi ariilor 234 .

6. aria totală a anvelopei clădirii va fi suma tuturor ariilor elementelor de construcţie perimetrale ale clădirii.Fig. În consecinţă.7. 6. ignorând existenţa elementelor de construcţii interioare (pereţi interiori structurali sau nestructurali şi planşeele intermediare).7).6 şi 6. Modul de calcul al înălţimilor Suprafeţele înclinate se calculează pe baza dimensiunilor din planul lor. aferente fiecărei încăperi. 235 . Aria totală a anvelopei se determină având în vedere exclusiv suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale. Ariile tâmplăriei exterioare se determină pe baza dimensiunilor nominale ale golurilor corespunzătoare din pereţi (Fig.

cu următoarele precizări: • lungimile se măsoară în cadrul ariilor determinate conform celor arătate anterior. C 107/4-2005. cât şi la calculul unor mărimi specifice câmpului termic nestaţionar (coeficientul de asimilare termică. casa scării. Coeficientul de conductivitate termică se defineşte conform celor arătate 236 . Volumul include atât încăperile încălzite direct (cu elemente de încălzire). holuri de intrare. în funcţie de lungimile reale prevăzute în detaliile din proiect. Mc 001/1-2006) a) Coeficientul de conductivitate termică Este cea mai importantă caracteristică termotehnică a unui material. debarale. indicele inerţiei termice etc. Volumul încăperilor se calculează pe baza ariilor orizontale şi a înălţimilor determinate conform punctului a). Mărimi referitoare la materiale (Normative C 107/3-2005. • intersecţiile punţilor orizontale cu cele verticale se includ atât în lungimile punţilor orizontale.). vestibuluri. puţul liftului şi alte spaţii comune. 6.2. la extremităţi. de conturul suprafeţelor respective. În acest sens se consideră ca făcând parte din volumul clădirii: cămări. cât şi încăperile încălzite indirect (fără elemente de încălzire). cât şi în lungimile punţilor verticale.5. b) Volumul încălzit Volumul încălzit al clădirii reprezintă volumul delimitat pe contur de feţele interioare ale elementelor de construcţie ce alcătuiesc anvelopa. în consecinţă ele sunt delimitate. utilizată atât la determinarea rezistenţelor termice. lipsiţi de o termoizolaţie semnificativă.Lungimile punţilor termice lineare se stabilesc. în principiu. dar la care căldura pătrunde prin pereţi adiacenţi.

în Capitolul 2, pct. 2.3.2. Valorile coeficientului, exprimate în W/mºC, pentru materialele de construcţii des întâlnite în practică, sunt date în Normativul C 107/3-2005, Anexa A. Pentru materiale ce nu figurează în tabel trebuie consultate buletinele tehnice ale producătorilor sau trebuie făcute determinări în laboratoare specializate.

b) Capacitatea calorică masică (căldura specifică) Reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui kilogram de material cu un grad şi se exprimă în J/KgºC sau Wh/KgºC. Valorile capacităţii calorice pentru diverse materiale sunt centralizate în Normativul C 107/3-2005, Anexa A.

c) Coeficientul de asimilare termică A fost definit în cadrul Capitolului 2, pct. 2.9.2. Valorile coeficientului de asimilare termică, exprimate W/m 2ºC, în sunt date în Normativul C 107/32005, Anexa A.

d) Factorul rezistenţei la permeabilitatea vaporilor Este o mărime adimensională a cărei semnificaţie a fost descrisă în Capitolul 3, pct. 3.5. Valorile factorului rezistenţei la permeabilitatea vaporilor sunt centralizate în Normativul C 107/3-2005, Anexa A.

f) Densitatea aparentă Valorile densităţii aparente, pentru majoritatea materialelor uzuale, sunt date în Normativul C 107/3-2005, Anexa A.

6.5.3. Mărimi referitoare la transferul termic
6.5.3.1. Temperaturi
237

a) Temperatura în câmp curent (Normative C 107/3-2005, C 107/4-2005) Pentru un element alcătuit din straturi paralele şi normale pe direcţia fluxului termic, valoarea temperaturii în câmp curent, într-un punct situat la distanţa "x" de suprafaţa interioară a elementului (Fig. 6.8), se poate determina prin calcul manual (Capitolul 2, punctele 2.7 şi 2.8), cu ajutorul expresiei:

Tx = Ti −

Rx ∆T Ro

(6.6)

unde: Tx – temperatura într-o secţiune curentă, cf. Fig. 6.8 (°C); Ti – temperatura aerului interior (°C);

ΔT – căderea maximă de temperatură (diferenţa dintre valorile temperaturii aerului interior şi exterior: ΔT = Ti – Te) (°C); RO – rezistenţa termică totală (unidirecţională) a elementului analizat, conform rel. (2.39) (m2 °C/W); Rx –rezistenţa termică a fâşiei de grosime „x” (Fig. 6.8), cf. relaţiei:

Rx =

1 d1 x − d 1 + + α i λ1 λ2

(6.7)

În particular, pentru calculul temperaturii pe suprafaţa interioară, relaţia (6.6) devine:

Tsi = Ti −
unde

Ri ∆T ∆T = Ti − R αi R

(6.8)

Ri – rezistenţa termică la suprafaţa interioară, conform rel. (2.23).

238

Q

Ti

Tsi

λ1

λ2 λ3 Tx

Q

Tse

Te

x d1

d2 d 3

Fig. 6.8. Variaţia temperaturii într-un element multistrat

b) Temperatura pe suprafaţa interioară în zona punţilor (Normative C 107/3-2005, C 107/4-2005) Determinarea temperaturii pe suprafaţa interioară, în dreptul punţilor termice, se poate efectua în două moduri:

prin utilizarea unei baze de date ce conţine, pe lângă coeficienţii liniari sau punctuali de transfer termic, temperatura minimă pe suprafaţa interioară în zona punţii;

prin calcul numeric automat (modelare numerică) cu ajutorul unui program capabil să rezolve probleme de câmp termic 2D şi 3D.

c) Temperatura medie pe suprafaţa interioară (Normativ C 107/3-2005) Temperatura medie pe suprafeţele interioare ale unei încăperi (pereţi exteriori, pardoseală, tavan) se poate determina prin modelarea numerică
239

Calculul acestei mărimi se poate face manual. C 107/4-2005. Rezistenţe termice a) Rezistenţa termică în câmp curent (Normative C 107/3-2005. pentru determinarea temperaturii medii pe suprafaţa interioară se recomandă relaţia: Tsi .9) unde: Tsi. 240 . sau alcătuite din straturi paralele între ele şi perpendiculare pe direcţia fluxului termic. În cadrul normativului românesc. m – temperatura medie a suprafeţei interioare a unui element delimitator al încăperii (°C).2. care ţine cont şi de efectul punţilor termice. determinarea temperaturilor pe suprafeţele fiecărui element şi efectuarea unei medii ponderate cu suprafeţele aferente fiecărui nod al reţelei de discretizare.9) este bazată pe expresia (6.3.2D sau 3D a zonei analizate. R’ – rezistenţa termică specifică corectată a elementului delimitator (m2 °C/W).5. Mc 001/1-2006) Deoarece în câmpul curent al elementelor omogene. cu ajutorul relaţiei (2. dar este dificil de utilizat în situaţiile practice curente. Acest procedeu poate fi aplicabil în cadrul studiilor de cercetare.39) prezentate în Capitolul 2. Relaţia (6.8) în care s-a înlocuit rezistenţa termică unidirecţională R (valabilă pentru câmpul curent) cu rezistenţa termică corectată R’. 6. m = Ti − Ri ∆T R' (6. căldura se propagă pe o singură direcţie (perpendicular pe element) rezistenţa termică în câmp curent se mai numeşte rezistenţă termică unidirecţională.

16 0.00 0.17 0.00 0.b) Rezistenţa termică a straturilor de aer (Normativ C 107/3-2005) Funcţie de direcţia şi sensul fluxului termic şi de grosimea stratului de aer.15 0.13 0.21 0.13 0.11 0.18 0.18 0.16 0.15 0. Mc 001/1-2006) Conceptul de rezistenţă termică specifică corectată a fost introdus în cadrul Capitolului 5. d) Rezistenţa termică corectată medie (zona opacă) 241 .22 0. C 107/4-2005.17 0.15 0.4.00 0.16 0. Tabel 6.11 0.11). Rezistenţele termice ale straturilor de aer ventilate.4 Rezistenţele termice ale straturilor de aer neventilate ((m2 °C/W) Grosimea stratului de aer (mm) 0 5 7 10 15 25 50 100 300 Direcţia şi sensul fluxului termic Orizontal 0.18 0. Calculul acestei mărimi se efectuează cu ajutorul relaţiei (5. se adoptă conform valorilor din Tabelul 6.18 Vertical ascendent 0. se adoptă conform regulilor din Normativul C107/3-2005. În cadrul Normativului C 107/3-2005 sunt date o serie de condiţii în care pot fi adoptate valorile prevăzute pentru rezistenţa straturilor de aer.16 descendent 0.16 0. rezistenţele termice ale straturilor de aer neventilate (cu excepţia celor de la ferestre).11 0. Anexa E.19 0.13 0.23 c) Rezistenţa termică specifică corectată (zona opacă) (Normative C 107/3-2005. ce comunică cu mediul exterior.

U p + l v .10) n unde: R 'm – rezistenţa termică specifică corectată medie (m2 °C/W). sau coeficientul de conductivitate termică corectat Uw (numit în cadrul normativelor transmitanţă termică). Mc 001/1-2006) Rezistenţa termică specifică corectată a ferestrelor R w.ψ v + l p . pe anumite zone sau pe întreaga clădire. C 107/4-2005. Ur. uşi cu sau fără panou opac – Fig.ψ p 1 = Rw Av + Ar + Ap Uw = (6. Ar. 6. pentru elemente vitrate simple (ferestre. Mc 001/1-2006) Pentru determinarea rezistenţei termice specifice corectate medii. ' – rezistenţa termică specifică corectată a elementului „i” (m2 °C/W). Up – transmitanţa termică a vitrajului. Ap – aria vitrajului.U r + A p .9) se calculează cu relaţia: A v .U v + A r . Ri A i – aria suprafeţei elementului „i” traversat de fluxul termic (m2). Av.11) unde: Uv. respectiv a ramei (toc + cercevea) sau a există) (W/m ºC).(Normative C 107/3-2005. respectiv a ramei sau a panoului (dacă există) (W/m 2 ºC). e) Rezistenţa termică specifică corectată (zona vitrată) (Normative C 107/3-2005. se foloseşte relaţia: R 'm = ' i =1 R i ∑ i =1 n ∑A i Ai (6. opac 2 panoului opac (dacă 242 .

Rse. (6.10). – rezistenţa termică a spaţiului dintre vitrajul celor două elemente (m2 ºC/W). 6.9. calculate cu rel.11) (m2 ºC/W). 243 . 6. sau coeficientul de conductivitate termică corectat Uw. se determină cu expresia: Uw = 1 1 = Rw (R w1 − R se ) + R a + (R w 2 − R si ) (6. Rw2 – rezistenţele termice ale elementului vitrat exterior. respectiv interior. ℓp – perimetrul vitrajului. ℓv. Rsi Ra – rezistenţele termice la suprafaţa exterioară.12) unde: Rw1. respectiv interioară (m2 ºC/W).ψv – coeficientul de transfer termic liniar al punţii de pe perimetrul zonei vitrate (W/m ºC). 1 – toc 2 – cercevea 3 – vitraj sau panou opac Fig. ψp – coeficientul de transfer termic liniar al punţii de pe perimetrul panoului opac (dacă există) (W/m ºC). Rw (Fig. Fereastră simplă sau uşă exterioară Rezistenţa termică specifică corectată a ferestrelor duble necuplate sau cuplate. respectiv a panoului opac (dacă există) (m).

cuplată Transmitanţa termică a vitrajului Uv se poate determina cu relaţia: Uv = 1 d R si + + R se λ (6. 6.a Rse Rw1 Ra Rsi Rw2 Rw b 1 2 1 – toc 3 2 – cercevea 3 – vitraj Fig. λ – coeficientul de conductivitate termică al sticlei (W /m ºC). necuplată. Fereastră dublă a. 244 .10.13) unde: Rsi. d – grosimea foii din sticlă (m). b. Rse – rezistenţele termice la suprafaţa interioară. În mod analog se determină transmitanţa termică Up a panoului opac (dacă există). respectiv exterioară (m2 ºC/W).

127 0.247 0.190 0.1 0.299 0.182 0.211 0.247 0.5 Grosimea stratului de aer (mm) 6 9 12 15 50 100 300 Rezistenţa termică a stratului de aer neventilat (m2 ºC/W) O faţă tratată Coeficient de emisie (e) 0. C 107/3-2005 şi Mc 001/1-2006 conţin o serie de date suplimentare privind determinarea caracteristicilor termice ale elementelor 245 .228 0.4 0.162 0.173 0.6.316 0.376 0. Tabel 6.333 0. Normativele vitrate.8 0.179 0.197 0.2 0.447 0.189 0.154 0.315 0.163 0.163 Coeficienţii de transfer termic liniari ψv sau ψp pot fi determinaţi prin modelare numerică.211 0.336 0.259 0.260 0.171 Ambele feţe netratate 0.276 0. Dacă nu sunt disponibile date mai precise.173 0.364 0.284 0.377 0.406 0.132 0.5.182 0. pot fi utilizate valorile orientative din Tabelul 6. prin măsurători sau folosind valorile orientative date în Normativul Mc 001/1-2006.Coeficientul de transfer termic al ramei U r se apreciază prin modelare numerică.186 0. Rezistenţa termică a stratului de aer neventilat R a pentru ferestre duble verticale (cuplate sau necuplate) poate fi adoptată conform valorilor din Tabelul 6.

246 .46) pentru clădiri cu alte destinaţii decât cea de locuire. spaţiu umplut cu aer sau gaz 0.50) pentru elemente alcătuite din „n” straturi paralele cu suprafeţele elementului. C 107/2-2005. 6. sau cu expresia (5. spaţiu umplut cu aer sau gaz 0. Mărimi caracteristice regimului termic nestaţionar (Normative C 107/7-2002.3.08 0. C 107/4-2005) Definiţia coeficientului global de pierderi termice a fost dată în Capitolul 5.4.42) la clădirile de locuit.Tabel 6.06 0.05 0.3. C 107/3-2005.01 Vitraj dublu cu emisivitate joasă. Coeficientul global de pierderi termice (Normative C 107/1-2005.04 Materialul ramei Ramă de lemn sau de PVC Ramă de metal cu întreruperea punţii termice Ramă de metal fără întreruperea punţii termice 6.06 0.5. sticlă neacoperită. vitraj triplu cu două acoperiri cu emisivitate joasă.49) în cazul elementelor omogene. sau relaţia (2. Pentru calcul se utilizează relaţia (2.5.6 Coeficienţi de transfer termic liniari ψ (W/mºC) Vitraj dublu sau triplu. Calculul acestuia se efectuează cu relaţia (5. C 107/4-2005) a) Indicele inerţiei termice Indicele inerţiei termice a fost definit în cadrul Capitolului 2.3.

.... Pentru calculele practice normativul românesc în vigoare recomandă determinarea coeficientului de amortizare termică în câmp curent (regim termic unidirecţional) cu ajutorul relaţiei: (s + α i )(s 2 + B1 )(s 3 + B 2 ) .. .b) Coeficientul de amortizare termică Coeficientul de amortizare termică...... Numerotarea straturilor din structura elementului de închidere se face de la interior spre exterior..α e D (6... (s n + B n -1 )(α e + B n ) ν T = 0. D – indicele inerţiei termice .. definit în Capitolul 2.e 2 1 (s1 + B1 )(s 2 + B 2 )(s 3 + B 3 ) . . se determină cu relaţia (2. Bn – coeficienţii de asimilare termică prin suprafaţa interioară a straturilor 1.. j. (s n + B n )...51). n (W/m2 °C). iar calculul se conduce succesiv.. s1.. n (W/(m 2 °C). începând cu primul strat de la interior.718.. . Bj.. respectiv exterioară a elementului (W/m 2 °C). B1... Pentru straturile “j” care au inerţia termica Dj > 1... . sj. αi. j. .. .15) 247 .. αe – coeficienţii superficiali de transfer termic.. sn – coeficienţii de asimilare termică ai materialelor din straturile 1. la suprafaţa interioară.9. . coeficienţii de asimilare termică Bj au valoarea: Bj = sj (6.14) unde: e – numărul e = 2. .

trebuie utilizată modelarea numerică 1D pentru calculul în câmpul curent al elementului.17) unde: Bi. valorile obţinute cu relaţiile (6. (ore).2. În cazul când se doreşte obţinerea unor valori mai precise pentru coeficienţii de amortizare şi de defazare termică. se utilizează relaţia: (R j .16) în care Rj reprezintă rezistenţa termică unidirecţională a stratului „j”. calculaţi conform metodologiei din Normativul C107/7-02. pct.2. aceste modelări trebuie efectuate cu un program de calcul capabil să rezolve probleme de câmp termic în regim nestaţionar (valorile temperaturii sunt variabile în timp). orientative. În acest context.5. Metodologia prevăzută în normativul românesc conduce la rezultate ce se îndepărtează în mare măsură de cele obţinute prin calcul automat. Be – coeficienţii de asimilare termică prin suprafaţa interioară. respectiv exterioară. Evident.Pentru celelalte straturi.17) pot fi apreciate ca fiind. c) Coeficientul de defazare termică Coeficientul de defazare termică a fost definit în cadrul Capitolului 2. cel mult. s 2 j + B j −1 ) (1 + R j .14) şi (6.B j-1 ) Bj = (6.D − arctg  + arctg   α + B 2 B + α 2 i i e e   (6. cu inerţia termică Dj ≤ 1. sau 2D şi 3D dacă se ia în considerare efectul punţilor termice. normativul românesc recomandă relaţia: ε= 1 15   Be αi  40. 5. Pentru calcule curente de proiectare. d) Coeficientului de stabilitate termică al elementelor de închidere 248 .

18) unde: R – rezistenţa termică unidirecţională în câmpul curent al elementului de închidere (m2 ºC/W).19) unde: AT1 – amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior ca urmare a fluxului termic transmis acestuia prin elementele exterioare de construcţie opace (ºC). 5.2. AT2 – amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior ca urmare a fluxului termic transmis acestuia datorita radiaţiei 249 . Rsi – rezistenţa termică superficială la faţa interioară a elementului de închidere (m2 ºC/W). pentru perioada de vară.Coeficientul de stabilitate termică Ci al unui element de închidere pe timp de iarnă este o mărime adimensională ce se determină cu relaţia: Ci = R R si + M Bi (6.19). Bi – coeficientul de asimilare termică prin suprafaţa interioară a elementului de închidere. e) Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior A Ti. A Ti = A T1 + A T 2 + A T3 (6. Tabel 8. conform Normativului C107/7-02.2. (W/m2 ºC). M – coeficientul de neuniformitate a cedării de căldură de către instalaţia de încălzire. pct. calculat conform Normativului C107/7-02. se calculează cu expresia (6.

Φ – cantitatea de căldură pierdută de încăpere într-o oră (fluxul termic) (W). – coeficientul de neuniformitate a cedării căldurii de către instalaţia de încălzire.4.Φ ∑B* j . pct. Mărimile AT1. abur sau aer cald). Mărimi referitoare la transferul de masă (Normativ C 107/6-2002) a) Presiunea de saturaţie a vaporilor 250 .4.20) unde: a M – coeficient de corecţie funcţie de natura agentului de încălzire (apă caldă.A j j (6.5. ce delimitează încăperea la exterior sau la interior (m2). 5. AT2 şi AT3 se calculează cu ajutorul relaţiilor (23). (24) şi respectiv (25) din Normativul C 107/7-2002. Semnificaţiile termenilor din relaţiile (6. AT3 – amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior ca urmare a fluxului termic pătruns în încăpere. 6. B*j – coeficientul de asimilare termică prin suprafaţa interioară a elementului „j” (W/(m2 ºC).19) şi (6. prin elementele interioare (ºC). M . prin ferestre (ºC).20) şi modul de calcul sunt prezentate pe larg în cadrul Normativului C107/7-02. Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior A Ti pentru perioada de iarnă se determina cu relaţia de calcul aproximativă: A Ti ≈ a.2. Aj – aria de transfer termic a elementului „j”.solare.

funcţie de temperatură.16). se determină cu relaţia (3. de rezistenţele termice ale straturilor şi de zona climatică. b) Presiunea parţială a vaporilor Presiunea parţială a vaporilor din aerului interior. f) Creşterea umidităţii în perioada de condensare Creşterea umidităţii ΔW la sfârşitul perioadei de condensare se apreciază cu relaţia (3.15).18).Conform normativului în vigoare. se determină cu relaţia (3. definită în Capitolul 3. presiunile de saturaţie ale vaporilor în zonele caracteristice ale unui element multistrat (pe suprafeţe şi la limita dintre straturi). respectiv exterior. c) Rezistenţa la permeabilitatea vaporilor Pentru un element alcătuit din „n” straturi. definită în Capitolul 3. e) Cantitatea de vapori evaporată vara Cantitatea totală de vapori de apă mv evaporată din element în perioada de vară se calculează cu expresia (3.13) din Capitolul 3. d) Cantitatea de vapori acumulă iarna Cantitatea totală de vapori de apă mw ce se poate acumula într-un element în perioada de iarnă se apreciază cu relaţia (3. Pentru mai multe amănunte în legătură cu mărimile caracteristice referitoare la transferul de masă se poate consulta Capitolul 3 şi Normativul C 107/6-2002. 251 .9).14).6) sau (3. se determină cu relaţia (3. rezistenţa la permeabilitatea vaporilor.

Niveluri de performanţă şi verificări higrotermice (Normativ C107/4-2005) Concepţia şi proiectarea clădirilor. e) verificarea riscului de condensare a vaporilor de apă în structura interioară a elementelor. c) verificarea stabilităţii termice a elementelor de construcţii şi a încăperilor. atât pentru perioada de iarnă cât şi pentru cea de vară. presupun efectuarea unor verificări pentru satisfacerea nivelurilor de performanţă prevăzute de normativele actuale (Fig. 6. din punct de vedere al cerinţelor higrotermice.6. 252 . f) verificarea acumulării de apă de la an la an în interiorul elementelor de construcţii şi evitarea umezirii excesive a materialelor sensibile la acţiunea apei. toate celelalte exigenţe se verifică în condiţiile regimului staţionar şi numai pentru sezonul rece.6. Cu excepţia exigenţei referitoare la verificarea stabilităţii termice. b) verificarea coeficientului global de pierderi termice al clădirii în raport cu valoarea normată. g) verificarea indicatorii globali de confort termic PMV şi PPD (facultativ). ce implică abordarea în regim termic nestaţionar. d) verificarea riscului de condensare a vaporilor de apă pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţii.11): a) verificarea rezistenţelor termice specifice ale elementelor de construcţii şi încăperilor. în raport cu valorile normate.

de energie zona opacă şi zona vitrată pentru fiecare tip de element. raportat la clădire Verificareacoeficientului coeficientului Verificarea globalde depierderi pierderitermice termice global peîntreaga întreagaclădire clădire pe Verificareastabilităţii stabilităţiitermice termice Verificarea pe încăperi sau unităţi funcţionale . Etapele de verificare ale nivelurilor de performanţă higrotermică 253 .Verificări higrotermice Verificarea Verificarea rezistenţelortermice termice rezistenţelor specifice specifice Condiţia de confort termic Condiţia de economie pentru fiecare încăpere. elemente.raportate raportatela laîncăpere încăpere --pe Verificareariscului riscului Verificarea decondens condens de Pe suprafaţa interioară În structura interioară pentru fiecare tip pentru fiecare tip de element de element Verificareaacumulării acumulăriide de Verificarea apăşi şia aumezirii umeziriiexcesive excesive apă pentru fiecare tip de element pentru fiecare tip de element Verificareaindicatorilor indicatorilorglobali globali Verificarea de confort termic PMV şi PPD de confort termic PMV şi PPD (facultativ) (facultativ) Fig.11. 6.pe încăperi sau unităţi funcţionale peelemente.

astfel: • • • • pereţi exteriori: 20…45%. planşee peste subsoluri sau bowindouri: 25…35%. Mc 001/1-2006) Determinarea rezistenţelor termice specifice corectate este cea mai importantă şi mai dificilă problemă. e). pereţi la rosturi: 10…20% planşee terasă sau de pod: 15…25%. clădire: verificările a). funcţie de tipul elementului. c). ca urmare a prezenţei punţilor termice şi a influenţei semnificative a acestora asupra rezistenţei termice. b).1. f).6. faza finală  metode precise. g). încăperi: verificările a). Metoda aproximativă constă în reducerea globală a rezistenţei termice unidirecţionale (în câmp curent). c).Verificările termotehnice ale clădirilor de locuit se fac pe trei niveluri: • • • elemente de construcţii: verificările a). d). Verificarea rezistenţei termice (Normative C107/3-2005. Metodele de calcul ale rezistenţelor termice corectate depind de informaţiile disponibile şi de gradul de precizie impus de faza de proiectare: • • • faza preliminară  metoda aproximativă. C107/4-2005.12. Etapele de rezolvare sunt sintetizate în schema din Fig. 6. faza intermediară  metoda simplificată. 254 . 6.

Verificarea rezistenţei termice Calcululrezistenţelor rezistenţelor Calculul termice unidirecţionale termice unidirecţionale Calcululrezistenţelor rezistenţelor Calculul termice corectate termice corectate Metoda aproximativă Metoda simplificată Metode precise Calcululrezistenţei rezistenţeitermice termice Calculul minime necesare R’nec minime necesare R’ nec Adoptarea rezistenţei Adoptarea rezistenţei minimenecesare necesareR’ R’w nec minime w nec Adoptarearezistenţelor rezistenţelor Adoptarea termice minime necesare termice minime necesare R’ pentru condiţia de R’min minpentru condiţia de economiede deenergie energie economie Verificareacondiţiei condiţieide de Verificarea confort termic confort termic Verificareacondiţiei condiţieide de Verificarea economie de energie economie de energie R' ≥ R'nec R'w ≥ R'w nec R'm ≥ R'min 255 . Anexa H.4.Metoda simplificată implică calculul mediilor ponderate ale rezistenţelor termice pe fâşii dispuse paralel cu fluxul termic şi pe straturi perpendiculare pe flux.3. conform Normativului C107/3-2005. 5. Metoda a fost prezentată în Capitolul 5. pct.

Fig. Etapele pentru verificarea rezistenţelor termice 256 . 6.12.

se determină cu relaţia: Ti − Te αi ⋅ ∆Ti max R ' nec = (6. Te – temperatura convenţională a aerului ce mărgineşte anvelopa clădirii spre exteriorul acesteia. 5. pct. acest mod de abordare nu este recomandat în calculele curente de proiectare. prevăzută în Normativul C107/32005. Ca urmare.21) unde: Ti – temperatura convenţională a aerului interior.2.Metode precise: metoda coeficienţilor liniari şi punctuali de transfer termic şi metoda bazată exclusiv pe modelarea numerică prin calcul automat.b. Metoda coeficienţilor de transfer termic. Mc 001/1-2006) Rezistenţa termică minimă necesară a unui element de construcţie opac.4. dezvoltată în cadrul Capitolului 5. fiind mai util în activităţile de cercetare ştiinţifică. a fost prezentată în Capitolul 5. dar este un procedeu laborios deoarece presupune modelarea 3D a unor elemente de construcţii sau a unor zone din componenţa acestor elemente. pct.a. poate fi aplicată varianta alternativă. Verificarea nivelurilor de performanţă referitoare la rezistenţa termică implică îndeplinirea condiţiilor prezentate în continuare. cf. Modelarea numerică.2.4. fără utilizarea coeficienţilor liniari şi punctuali de transfer termic. 5. conduce la rezultatele cele mai precise. a) Condiţia de confort termic (Normative C107/3-2005. considerată astfel:  pentru spaţiile exterioare: valoarea convenţională a temperaturii aerului exterior corespunzătoare zonei 257 . standardului SR 1907/2-1997 (°C). bazată pe relaţiile de definiţie ale coeficienţilor ψ şi χ. pentru îndeplinirea condiţiilor de confort termic. De asemenea.

casa scării. pe baza criteriului privitor la îndeplinirea condiţiei de confort termic.7 (W/m 2 °C). pe baza criteriului privitor la îndeplinirea condiţiei de confort termic.22) se aplică şi elementelor adiacente rosturilor închise izolate faţă de aerul exterior.8: 258 . conform Tabelului 6. αi – coeficientul de transfer termic la suprafaţă interioară. rosturi închise etc. este ca valorile rezistenţei termice specifice corectate R’ ale fiecărui element de construcţie cu rol de izolare (perete exterior.4.nec prevăzută în Tabelul 6. conform Tabelului 6. pentru fiecare încăpere în parte.) conform pct.  pentru spaţiile alăturate neîncălzite (holuri. placă de acoperiş etc. să fie mai mare decât rezistenţa termică minimă necesară R’w.b. să fie mai mari decât rezistenţele termice minime necesare R’nec: R ' ≥ R ' nec (6. precum şi elementelor interioare spre încăperi neîncălzite sau mai puţin încălzite. este ca valoarea rezistenţei termice specifice corectate R’w. Pentru elementele de construcţii vitrate condiţia de verificare a nivelului de performanţă. ∆Ti max – diferenţa maximă admisă între temperatura aerului interior şi temperatura medie a suprafeţei interioare a elementului de construcţie. uşă exterioară). 6.1). Pentru elementele de construcţii opace condiţia de verificare a nivelului de performanţă. debarale.climatice în care este amplasată clădirea (Tabelul 6.).22) Relaţia (6. pentru fiecare element vitrat (fereastră.3 (°C).1.

Luminatoare Pereţi vitraţi 259 .8 Valorile normate ale rezistenţei termice necesare pentru elemente vitrate Grupa clădirii Destinaţia clădirii R’w nec (m2 °C/W) Ferestre Uşi ext.125 αe / Rse 12 / 0.23).084 8 / 0.084 6 / 0.042 *) αi / Rsi 8 / 0. Rse (m2 °C/W) Elemente de construcţie în contact cu spaţii neîncălzite (subsoluri.22) şi (6. αe (W/m 2 °C) Valori normate ale rezistenţelor termice superficiale Rsi. rosturi închise etc.084 m 2 ºC/W Mai multe amănunte privind condiţiile particulare de aplicare ale relaţiilor (6.125 αe / Rse 24 / 0.167 12 / 0.084 *) Pentru condiţii de vară: αe = 12 W/(m 2 ºC). pot fi găsite în Normativul C107/3-2005 Tabel 6. pivniţe.125 12 / 0.167 24 / 0.23) Tabel 6. poduri. balcoane închise.125 24 / 0.R' w ≥ R' w nec (6. în diverse situaţii particulare.042 *) 8 / 0.) suprafaţa interioară suprafaţa exterioară Direcţia şi sensul fluxului termic Elemente de construcţie în contact cu exteriorul suprafaţa interioară suprafaţa exterioară αi / Rsi 8 / 0.042 *) 6 / 0. Rse = 0.7 Valori normate ale coeficienţilor de transfer termic αi.

1 Rezistenţe termice minime la clădiri de locuit (m2 °C/W) R’min Elemente de construcţii Pereţi exteriori (zona Clădiri noi 1. pe întreaga clădire.50 Clădiri existente 1. să fie mai mari decât valorile rezistenţelor minime R’ min prevăzute de reglementările în vigoare: R 'm ≥ R 'min (6. internate.00 260 .29 0. Alte clădiri socialculturale Clădiri sociale cu regim ridicat de umiditate 0. pentru fiecare tip de element de construcţie (pereţi exterior. policlinici ş.39 0. Valorile R’min pentru clădirile de locuit se adoptă conform Tabelului 6.26 0.32 0.a. licee ş.50 maxime 4.40 Valori limită minime 0. crt. cămine. trebuie ca valorile rezistenţei termice corectate medii R’m. grădiniţe Şcoli. Mc 001/1-2006) Pentru evitarea unor consumuri energetice exagerate pentru încălzirea locuinţelor.29 0.10).9 Nr. Spitale.26 b) Condiţia referitoare la consumul de energie (Normative C107/3-2005.a. Creşe. zone vitrate etc.32 • • • • • II III 0.29 0.32 0.• I Clădiri de locuit.9. planşeu superior.24) Rezistenţei termice corectată medie R’m se determină cu relaţia (6.) considerat în ansamblul său. Tabel 6.

00 1.50 1. 6.65 3.50 La stabilirea valorilor limită din ultimele două coloane ale Tabelului 6.00 – 1. la demisoluri sau subsoluri încălzite Planşee peste ultimul nivel.9 s-au avut în vedere: • posibilităţile tehnice actuale şi în viitorul apropiat.10 2.65 0. • practica actuală şi tendinţele pe plan internaţional.50 0. ganguri etc.50 4.10 2.00 4.00 3.6.2.30 5.00 6 7 8 9 4.40 1.) Plăci pe sol (peste CTS) Plăci la partea inferioară a demisolurilor sau subsolurilor încălzite Tâmplărie exterioară 1. Verificarea coeficientului global de pierderi termice (Normative C107/1-2005 şi C107/2-2005) 261 .00 3. valorile rezistenţelor minime pot fi preluate din Normativul Mc 001/1-2006.5 şi 11.30 – 5.80 0.20 0. Tabelele 11. • utilizarea materialelor termoizolante în condiţii de eficienţă economică. sub terase sau poduri Planşee peste subsoluri neîncălzite şi pivniţe Planşee în contact cu aerul exterior la partea inferioară (plăci în consolă.opacă) 2 3 Pereţi adiacenţi rosturilor închise Pereţi exteriori sub CTS.00 – 0.00 – – – – 4 5 3.6. Pentru clădirile cu altă destinaţie decât locuirea.55 3.40 – 1. pe baza unor procedee de optimizare.50 4.

conform regulilor de la pct. 6. 6. a) Clădiri cu destinaţia de locuinţe (Normativ C107/1-2005) În acest caz. 5. conform pct. pct. zonele vitrate exterioare.3.44) din Capitolul 5. elementele componente luate în considerare sunt: pereţii exteriori.1.Definiţia şi modul de calcul ale coeficientului global de pierderi termice. 6. Valoarea obţinută trebuie să fie mai mică decât coeficientul global normat de pierderi termice.b.5. pereţi ce despart zone ale clădirii cu temperaturi diferite etc.a. • • calculul volumului încălzit al clădirii conform pct. determinarea rezistenţei termice specifice corectate a elementelor anvelopei clădirii.5. atât pentru zonele opace cât şi pentru cele vitrate. au fost prezentate în cadrul Capitolului 5. Pentru efectuarea verificării se parcurg următoarele etape (Fig.13): • determinarea ariilor elementelor ce alcătuiesc anvelopa clădirii. denumit în cadrul normativelor „coeficient global de izolare termică”.5. 6.5.. planşeul de peste ultimul nivel.2. funcţie de destinaţia clădirii.1. 262 . pentru calculul coeficientului global de pierderi termice se utilizează relaţia (5. Verificarea coeficientului global de pierderi termice se face diferenţiat.

Etapele pentru verificarea coeficientului global de pierderi termice la clădiri de locuit 263 .Verificarea coeficientului global de pierderi termice (clădiri de locuit) Calcululariilor ariilor Calculul elementelor elementelor anvelopeiclădirii clădirii anvelopei Calculul Calculul volumului încălzit volumului încălzit al clădirii al clădirii Calcululrezistenţei rezistenţeitermice termice Calculul corectatea aelementelor elementelor corectate anvelopeiclădirii clădirii anvelopei Adoptarearatei rateiventilării ventilării Adoptarea Calculul coeficientului coeficientului Calculul global de de pierderi pierderi termice termice global Numărulde deniveluri niveluri Numărul Adoptarea coeficientului coeficientului Adoptarea global normat normat de de global pierderi termice termice GN GN pierderi Verificareanivelului niveluluiglobal global Verificarea de izolare termică de izolare termică G ≤ GN Fig. 6.13.

cuplate sau adăpostite înşiruite etc. neadăpostite internate etc. adăpostite: clădiri în centrul oraşelor. Tabel 6. funcţie de numărul de niveluri şi de raportul A/V dintre aria anvelopei şi volumul încălzit al clădirii.15.9 0. moderat adăpostite: clădiri în interiorul oraşelor. Categoria clădirii Rata ventilării la clădiri de locuit (h–1) Clasa de adăpostire Clasa de permeabilitate ridicată 1. clădiri la periferia oraşelor şi în pieţe.5 0. cămine.5 0.5 0.1 0. medie: clădiri cu tâmplăria exterioară cu garnituri de etanşare.0 0.6 0. conform Tabelului 6.5 0.7 0.7 1.) adăpostite neadăpostite moderat Dublă Clădiri cu mai expunere adăpostite adăpostite multe apartamente. moderat Simplă expunere adăpostite adăpostite Clasa de adăpostire neadăpostite: clădiri foarte înalte. clasa de adăpostire şi clasa de permeabilitate.5 0.5 0.5 0.5 1.5 neadăpostite Clădiri individuale (case moderat unifamiliale.5 scăzută 0.16. clădiri în păduri. adoptarea coeficientul global normat de pierderi termice GN.8 0. Clasa de permeabilitate ridicată: clădiri cu tâmplăria exterioară fără măsuri de etanşare. conform Tabelului 6. clădiri la şes protejate de arbori. modul de expunere.7 0. 264 . • • calculul coeficientului global de pierderi termice G cu relaţia (5.5 0.2 0. clădiri la şes.6 0.6 1.5 0.5 0.5 0.44).5 medie 0.15.• adoptarea nivelului ratei ventilării funcţie de categoria clădirii.6 0. cu minim 3 clădiri în apropiere. scăzută: clădiri cu ventilare controlată şi cu tâmplăria exterioară prevăzută cu măsuri speciale de etanşare.

85 0.35 0.58 0.20 0.25 0.50 0.35 0.15 0.35 0.60 0.64 0.30 0.2.58 0.55 ≥ 0.55 0.61 0.50 ≥ 0.40 0.68 Numărul de niveluri A/V (m2/m3) 0.74 0.85 0.77 0. asemănătoare ce cele de la pct.93 0.49 0.75 0.49 0.45 ≥ 0.14).a.95 0.65 0. Etapele ce trebuie parcurse (Fig.35 0.47 0.67 0.46 0.1.45 0.55 0.59 1 4 2 5 3 ≥ 10 b) Clădiri cu altă destinaţie decât locuirea (Normativ C107/2-2005) Calculul coeficientului global de pierderi termice se efectuează conform celor arătate în Capitolul 5.60 GN (W/m 3 ºC) 0.56 0.30 0. a).45 0.• verificarea relaţiei dintre coeficientul global G şi coeficientul global normat GN (relaţia 5.20 0.16 Numărul de niveluri Coeficienţii normaţi de izolare termică la clădiri de locuit A/V (m2/m3) 0. Tabelul 6.70 0.10 0.30 0.5.53 0. 6.80 0. 265 .43 0.72 0.50 0.65 0. sunt următoarele: • determinarea ariilor elementelor ce alcătuiesc anvelopa clădirii.57 0.54 0.57 0. 5.45 GN (W/m 3 ºC) 0.05 ≥ 1. conform regulilor de la pct.95 1.25 0.59 0. 6.51 0.88 0.45 0.61 0.53 0.41 0.40 0. pct.55 0.75 0.5.50 0.45).70 ≥ 0.25 0.66 0.81 0.40 0.00 1.50 0.61 0.65 0.91 0.63 0.30 0.90 0.45 0.40 ≥ 0.61 0.

d. 6. Etapele pentru verificarea coeficientului global de pierderi termice la clădiri cu altă destinaţie decât locuirea 266 .b. d. c. a.14.c.e e control Calculul coeficientului coeficientului Calculul global normat normat de de global pierderi termice termice G1ref G1ref pierderi Verificareanivelului niveluluiglobal global Verificarea de izolare termică de izolare termică G1 ≤ G1ref Fig.Verificarea coeficientului global de pierderi termice (clădiri cu altă destinaţie decât locuirea) Calcululariilor ariilor Calculul elementelor elementelor anvelopeiclădirii clădirii anvelopei Calculul Calculul volumuluiîncălzit încălzit volumului al clădirii al clădirii Calcululrezistenţei rezistenţeitermice termice Calculul corectatea aelementelor elementelor corectate anvelopeiclădirii clădirii anvelopei Calculul coeficientului coeficientului Calculul global de de pierderi pierderi termice termice G1 G1 global Adoptareacoeficienţilor coeficienţilorde de Adoptarea controla. b.

atât pentru zonele opace cât şi pentru cele vitrate.6.2.47). 267 . Stabilitatea termică a încăperilor (unităţilor funcţionale) şi a elementelor de închidere trebuie asigurată atât pe timp de vară cât şi pe timp de iarnă.• • calculul volumului încălzit al clădirii conform pct.46). adoptarea coeficienţilor de control a. Stabilitatea termică se evaluează pentru încăperea sau unitatea funcţională cu orientarea cea mai defavorabilă. considerată de proiectant ca fiind reprezentativă în ansamblul clădirii. se înţelege capacitatea acestora de a diminua efectele oscilaţiilor temperaturii aerului exterior. precum şi capacitatea elementelor de închidere şi de compartimentare de a acumula sau ceda căldura. 6. conform pct.b. 6. Stabilitatea termică se apreciază atât pentru încăperi (sau unităţi funcţionale). C107/4-2005) Prin stabilitate termică a clădirii în ansamblu sau a încăperilor considerate ca unităţi separate.3. determinarea rezistenţei termice specifice corectate a elementelor anvelopei clădirii. b. • • • calculul coeficientului global de pierderi termice G1 cu relaţia (5.3. Verificarea stabilităţii termice (Normative C107/7-2002. şi calculul coeficientului global normat de pierderi termice G1ref. 6.5.48). cu relaţia (5. d.1. pe timp de vară şi de iarnă. c. cât şi pentru elementele de închidere ale acestora.5. e. astfel încât acestea să se resimtă în încăperi cu valori reduse (amortizate) şi defazate în timp. verificarea relaţiei dintre coeficientul global G1 şi coeficientul global normat G1ref (relaţia 5.

construcţii cu caracter provizoriu. prin valorile parametrilor A Ti (amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior). Pentru clădirile din grupa “a” este obligatoriu calculul la stabilitate termică a încăperilor (unităţilor funcţionale).0 „b” 1.12 şi 6. • grupa „b” – toate clădirile ce nu fac parte din grupele „a” sau „c”.13. Tabel 6. dispensare.0 3. Din punct de vedere al exigenţelor de stabilitate termică. clădirile se clasifică în trei grupe: • grupa „a” – clădiri pentru ocrotirea sănătăţii (spitale. şi a elementelor de închidere ale acestora. pe timp de: Valorile maxime admise A Ti (ºC) Grupa de clădiri „a” 1. hoteluri de minim 3 stele.). 6. • grupa „c” – clădiri cu ocupare temporară (case de vacanţă. policlinici.• pe timp de vară.11.0 „c” – – • iarnă • vară Tabel 6. clădiri sociale ale societăţilor comerciale etc.). cu încadrarea în valorile de performanţă din Tabelul 6.10 Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior ATi. prin valorile parametrilor A Ti (amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior).10. cu încadrarea în nivelurile de performanţă recomandate în Tabelele 6. νT (coeficientul de amortizare termică) şi Ci (coeficientului de stabilitate termică).11 Valorile minime admise νT (iarna şi vara) 268 . • pe timp de iarnă. νT (coeficientul de amortizare termică) şi ε (coeficientul de defazare termică).0 5. sanatorii etc.

Element de închidere Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate. ganguri. Valorile minime admise ε (vara) .12 Nr.) Tabel 6. ganguri.Nr.ore Element de închidere Grupa de clădiri „a” 12 13 10 13 „b” 9 11 8 11 „c” 8 9 6 9 1 2 3 4 Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate. bowindouri etc. inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise) Pereţi interiori care separă spaţii cu temperaturi diferite * (inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor închise) Planşeu terasă Planşeu de pod sau planşeu terasă cu strat de aer ventilat Planşeu care delimitează clădirea la partea inferioară de exterior (planşeu în consolă.) Planşeu care separă spaţii interioare cu temperaturi diferite * Plăci pe sol Grupa de clădiri „a” 20 10 30 15 35 10 30 „b” 15 5 25 10 30 5 25 „c” 8 – 15 5 20 – 15 1 2 3 4 5 6 7 * În cazul în care pereţii interiori sau planşeele interioare separă spaţii închise cu temperaturi de exploatare care diferă cu mai mult de 10 ºC. Tabel 6. crt . inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise) Planşeu terasă Planşeu de pod sau planşeu terasă cu strat de aer ventilat Planşeu care delimitează clădirea la partea inferioară de exterior (planşeu în consolă. bowindouri etc. Valorile minime admise Ci (iarna) Element de închidere Grupa de clădiri 269 .13 Nr. crt .

este m ≤ 100 Kg/m 2. inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise) Pereţi interiori care separă spaţii cu temperaturi diferite * (inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor închise) Planşeu terasă Planşeu de pod sau planşeu terasă cu strat de aer ventilat Planşeu care delimitează clădirea la partea inferioară de exterior (planşeu în consolă. a) Este obligatorie verificarea încăperilor şi respectarea nivelurilor de performanţă din Tabelul 6. ganguri.10 pentru amplitudinea A Ti. în câmp curent. 270 . detaliate în cele ce urmează. 6. dacă încăperea analizată se încadrează în unul din următoarele cazuri: • masa specifică a zonei opace a peretelui exterior. bowindouri etc.) Planşeu care separă spaţii interioare cu temperaturi diferite * Plăci pe sol 6 3 7 4 8 3 7 „b” 5 2 6 3 7 2 6 „c” – – – – – – – 1 2 3 4 5 6 7 * În cazul în care pereţii interiori sau planşeele interioare separă spaţii închise cu temperaturi de exploatare care diferă cu mai mult de 10 ºC. Pentru clădirile din grupa „b” verificarea stabilităţii termice trebuie să parcurgă etapele cuprinse în schema din Fig.crt . „a” Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate.15. Pentru clădirile şi încăperile din grupa “c” nu este obligatorie verificarea la stabilitate termică.

6.0.35 0. 100.0.3. 3. 200.35 v DA Esteobligatorie obligatorie Este verificarea verificarea amplitudinii ATi amplitudinii A Ti Nueste esteobligatorie obligatorie Nu verificareala la verificarea stabilitate termică stabilitate termică NU D≥ ≥ 2.5 3.5 D şi şi U≤ ≤U Umax U max NU NU DA DA Severifică verifică Se obligatoriu mărimile obligatoriu mărimile νT ε εC Ci ν T i DA Nueste estenecesară necesară Nu verificarea la verificarea la stabilitatetermică termică stabilitate STOP STOP DA NU Severifică verificăobligatoriu obligatoriu Se amplitudinea ATi amplitudinea A Ti NU Semodifică modifică Se alcătuirea constructivă alcătuirea constructivă sau sau Seprevede prevedeobligatoriu obligatoriu Se instalaţie de climatizare instalaţie de climatizare Fig. Schemă pentru verificarea stabilităţii termice 271 .Clădiri tip „a” Clădiri tip „b” „ ” Clădiri tip „c” „ ” Severifică verifică Se obligatoriumărimile mărimile obligatoriu A ν ε C ATi Ti νT T ε Ci i m≤ ≤ 100.5.15. 300 300 m sau sau v≥ ≥ 0.5. 200.3. 2.

• masa specifică a planşeului terasă este m ≤ 300 Kg/m 2.25) unde: Af – aria zonei vitrate (m2). Ci. Ao – aria zonei opace (m2). b) Pentru clădirile din grupa “b” care nu se încadrează în condiţiile de la pct.11. pentru planşeul terasă: D ≥ 3.13. a).5. Dacă nu sunt satisfăcute toate cele trei criterii (νT.12 şi 6. nu este necesară verificarea la stabilitate termică dacă elementele de închidere ale încăperilor (unităţilor funcţionale) satisfac simultan următoarele condiţii: • indicele inerţiei termice D depăşeşte valorile:    pentru zona opacă a peretelui exterior: D ≥ 3.10 pentru amplitudinea A Ti. b). ε. prevăzute în 272 . c) Dacă nu sunt satisfăcute toate condiţiile de la pct. este necesară verificarea la stabilitate termică a încăperii.35 Ao + Af (6. νT.0. ε.• masa specifică a planşeelor intermediare este m ≤ 200 Kg/m 2. 6. pentru planşeul de pod sau planşeul acoperişului terasă ventilat: D ≥ 2. • gradul de vitrare al elementelor exterioare: v= Af ≥ 0. se verifică încadrarea în nivelurile de performanţă pentru Tabelele 6.5 • coeficientul de transfer termic unidirecţional U al zonei opace a elementului de închidere are valori mai mici sau cel mult egale cu cele prevăzute în Tabelul 6.14. cu respectarea nivelurilor de performanţă din Tabelul 6. Ci).

33 0.) Planşeu care separă spatii interioare cu temperaturi diferite * Plăci pe sol 1 2 3 4 5 6 7 * În cazul în care pereţii interiori sau planşeele interioare separă spaţii închise cu temperaturi de exploatare care diferă cu mai mult de 10 ºC. crt . Evident.22 Element de închidere Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate. se va corecta alcătuirea constructivă a elementelor delimitatoare sau încăperea (unitatea funcţională) respectivă va fi in mod obligatoriu prevăzută cu instalaţie de ventilare – climatizare.91 0.33 0. pentru a evita consumurile suplimentare de energie necesară pentru funcţionarea instalaţiilor de climatizare.22 0. este indicat să se adopte pentru toate elementele anvelopei clădirii o alcătuire care să conducă la îndeplinirea criteriilor de performanţă privind stabilitatea termică.71 0.61 0. 273 . În cazul în care încăperea sau unitatea funcţională considerată nu satisface criteriile de performanţă impuse.Tabel 6.14 Nr. ganguri. bowindouri etc. inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise) Pereţi interiori care separă spaţii cu temperaturi diferite * (inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor închise) Planşeu terasă Planşeu de pod sau planşeu terasă cu strat de aer ventilat Planşeu care delimitează clădirea la partea inferioară de exterior (planşeu în consolă. Coeficientul de transfer termic maxim admis Umax (W/m2 ºC) Umax (W/m 2 ºC) 0.

6. prin care se verifică dacă temperatura Tsi în orice punct de pe suprafaţa interioară a unui element din anvelopa clădirii. este superioară temperaturii de rouă θr (Fig.10) din Capitolul 3.16).4. Normative C107/4-2005.6.8). Etapele pentru verificarea la condens pe suprafaţa interioară Temperatura pe suprafeţele interioare se poate determina prin următoarele modalităţi: a) În câmpul curent al elementelor se utilizează relaţia (6. Verificarea riscului de condens pe suprafaţa interioară Tsi T si Calculul temperaturii temperaturii pe pe Calculul suprafeţele interioare: suprafeţele interioare: în câmp câmp curent curent în în zonele zonele punţilor punţilor în termice termice θr θ r Calculul temperaturii temperaturii Calculul punctului de rouă rouă punctului de (funcţie de umiditatea (funcţie de umiditatea relativă şi şi temperatura temperatura relativă aerului interior) interior) aerului Verificareacondiţiei condiţiei Verificarea Tsi > θr Fig. Verificarea riscului de condens pe suprafaţa interioară (Normative C107/3-2005. b) În zonele de influenţă ale punţilor termice. unde se înregistrează 274 .16. 6.6. Mc 001/1-2006) Se efectuează cu ajutorul rel. (3.

15. Pentru valori intermediare ale umidităţii relative şi temperaturii aerului interior. prin interpolări liniare. temperatură de rouă se determină cu ajutorul valorilor din Tabelul 6.3 Tsi min – 0. Deoarece o astfel de abordare este laborioasă.26) unde: Tsi min – temperatura minimă pe suprafaţa interioară.15. pentru fiecare tip de punte. Temperatura punctului de rouă este funcţie de parametri fizici ai aerului interior: umiditatea relativă şi temperatura. pentru caracteristici ale aerului interior întâlnite în mod uzual. printre altele. Ti – temperatura aerului interior (ºC).3 Ti (6. valorile minime ale temperaturii pe suprafaţa interioară. există două posibilităţi de abordare: • utilizarea bazelor de date cu punţi termice ce conţin. • modelarea numerică 2D în cazul punţilor liniare sau 3D în cazul punţilor punctuale. Valorile temperaturii de rouă. În zona colţurilor de la intersecţia a doi pereţii exteriori cu un planşeu (la tavan sau la pardoseală).cele mai scăzute temperaturi. normativele româneşti permit utilizare unei relaţii simplificate de forma: Tsi colţ = 1. sunt date în Tabelul 6. 275 . determinată pe baza câmpului plan de temperaturi (ºC). temperatura minimă se poate determina numai pe baza unui calcul automat 3D al câmpului spaţial (tridimensional) de temperatură.

2 +12.Tabel 6.00 +4.20 +7.4 +16.6 +9.1 +9.50 -6.0 +11.1 +8. Umiditatea relativă a aerului (%) 100 95 90 85 80 75 70 65 60 55 50 45 40 35 30 25 Temperatura punctului de rouă (ºC) Temperatura aerului interior (ºC) 12 +12.40 +5.50 +6.70 +2.70 +6.5 +11.30 +7.40 +8.40 +5.4 +14.5 +11.4 +13.4 +11. 276 .70 +4.50 +7.3 +15.0 +13.2 +18.00 +5.2 +12.0 +19.4 +16.7 +9.10 +2.00 20 +20.15.90 +4.80 +7.40 +0.60 +7.3 +10.0 +17.2 +16.4 +11.60 -1.00 16 +16.00 -2.60 +8.30 -3.5 +13.20 +1.4 +18.60 +1.3 +17. în care valorile umidităţii relative sunt mai mici de 25%.90 +0.10 +3. iar temperatura aerului interior nu este cuprinsă în intervalul 12… 22 ºC.70 +5.30 +0.5 +15.90 +3.70 +6.50 -1.10 +1.9 +12.2 +14.5 +9.80 +5.10 -2.50 22 +22.3 +19.4 +14.60 +4.1 +13. temperatură de rouă se determină cu ajutorul metodologiei prezentate în Normativul C107/3-2005.4 +17.2 +10.5 +12.5 +10. Anexa C.4 +9.90 -0.60 14 +14.2 +20.3 +13.6 +10.90 -5.0 +15.70 +7.50 18 +18.50 +3.70 +8.40 -1.60 -4.0 +10.20 +2.3 +15.10 În cazurile.5 +12.30 +0. mai rar întâlnite.0 +21.20 -2.

6. Verificarea riscului de condens în interiorul elementelor Calculultemperaturilor temperaturilorla la Calculul limitele straturilor limitele straturilor Calcululrezistenţelor rezistenţelor Calculul termice ale fiecăruistrat strat termice ale fiecărui Calcululpresiunilor presiunilorde de Calculul saturaţie ale vaporilor în saturaţie ale vaporilor în aerul interior şi exterior şi aerul interior şi exterior şi la suprafeţele fiecărui strat la suprafeţele fiecărui strat Calcululrezistenţele rezistenţelela latrecerea trecerea Calculul vaporilor.5. 3. conform etapelor precizate în Capitolul 3.17.6. Etapele pentru verificarea la condens în interiorul elementelor 277 .17. pentru fiecare strat Calcululpresiunilor presiunilor Calculul parţialeale aleaerului aerului parţiale interiorşi şiexterior exterior interior Reprezentareagrafică graficăşi şi Reprezentarea compararea presiunilor presiunilor compararea parţialecu cucele celede desaturaţie saturaţie parţiale Fig.6. pentru fiecare strat vaporilor. Verificarea riscului de condens în interiorul elementelor (Normativ C 107/6-002) Verificarea apariţiei condensului în interiorul unui element se efectuează în ipoteza regimului staţionar şi unidirecţional de migraţie a vaporilor. pct. 6.5.2 şi sintetizate în schema din Fig.

6. 6.2. 3. Etapele de calcul. pct. Etapele pentru verificarea comportării la difuzia vaporilor de apă 278 .6. • nivelul de umezire al materialelor în care are loc condensul.5.18. Verificarea acumulării de apă şi a umezirii excesive (Normative C 107/6-002. C107/4-2005) În situaţia când există riscul de apariţie a condensului (curba presiunilor de saturaţie se „intersectează” cu cea a presiunilor parţiale).6. 6. descrise în Capitolul 3. Comportarea elementelor la difuzia vaporilor Calcululcantităţii cantităţiide de Calculul vapori m acumulată în vapori mw wacumulată în înperioada perioadade deiarnă iarnă în Calcululcantităţii cantităţiide de Calculul vapori m eliminată în vapori mvveliminată în înperioada perioadade devară vară în Verificareaacumulării acumulării Verificarea progresive deapă apă progresive de Calcululcreşterii creşterii Calculul umidităţii ΔW lasfârşitul sfârşitul umidităţii ΔW la perioadei de condensare perioadei de condensare Adoptareacreşterii creşterii Adoptarea umidităţii maxime umidităţii maxime admisibileΔW ΔWadm admisibile adm Verificareanivelului niveluluide de Verificarea umezire al materialelor umezire al materialelor mw < mv ∆ W ≤ ∆ Wadm Fig. trebuie făcute următoarele verificări: • acumularea progresivă de apă în interiorul elementului. sunt sintetizate în schema din Fig. de la un an la altul.18. la sfârşitul perioadei de condensare. datorită fenomenului de condens.

Indicatorul PPD se determină pe baza indicatorului PMV. • pe baza tabelelor din Anexa C din standardul SR ISO 7730 – 2006. prezentate în Capitolul 1. fie pe baza graficului din acelaşi normativ (reprodus în Fig. 1. pct. • prin măsurători directe asupra unui număr suficient de mare de subiecţi.4. Verificarea indicatorilor globali PMV şi PPD (STAS SR ISO 7730 – 2006) După cum a fost menţionat în Capitolul 1. 279 .7.8).1). 1. fie prin utilizarea relaţiei prezentate în SR ISO 7730 – 2006 (Capitolul 1.6. rel. evaluarea globală a nivelului de confort termic al unei incinte se poate efectua cu ajutorul indicatorilor PMV (Predicted Mean Vote – opţiunea medie previzibilă) şi PPD (Predicted Percentage of Dissatisfied – procentul probabil de nemulţumiţi).9) .2.6. 1. Pentru aprecierea indicatorului PMV există trei modalităţi: • utilizarea relaţiei (1.