You are on page 1of 66

Capitolul 6 Proiectarea higrotermică a anvelopei clădirilor

6.1. Consideraţii generale
Anvelopa cădirii, subsistemul care îndeplineşte simultan rolul de barieră şi filtru în raport cu manifestările climatice, trebuie să fie capabilă să protejeze interiorul clădirii de exterior. Proiectarea higrotermică a anvelopei are ca obiectiv asigurarea condiţiilor de confort, igienă şi funcţionalitate optime, corespunzător destinaţiei clădirilor, cu consumuri energetice minime. Atingerea acestui deziderat presupune (Fig. 6.1): • precizarea exigenţelor şi criteriilor generale de performanţă privitoare la confortul higrotermic; • cunoaşterea acţiunilor climatice interioare şi exterioare (valorile temperaturii, umidităţii etc.); • determinarea mărimilor higrotermice ce caracterizează elementele unei construcţii şi, pe de altă parte, clădirea în ansamblu, (rezistenţa termică, coeficientul global de pierderi termice etc.); • adoptarea
214

valorilor

normate

ale

nivelurilor

de

performanţă

(rezistenţa termică normată, coeficientul de pierderi termice normat etc.); • verificarea soluţiilor propuse, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de confort şi a cerinţelor privind consumurile energetice raţionale; • optimizarea soluţiilor constructive în raport cu criteriilor adoptate.

Exigenţe, criterii şi niveluri de performanţă higrotermică

Parametri Parametri climaticiinteriori interiori climatici

Parametri Parametri climaticiexteriori exteriori climatici

Determinareamărimilor mărimilor Determinarea higrotermicecaracteristice caracteristice higrotermice

Adoptareanivelurilor nivelurilorde deperformanţă performanţă Adoptarea

Verificărihigrotermice higrotermice Verificări (confort, consum deenergie, energie, igienă) igienă) (confort, consum de

Optimizareasoluţiilor soluţiilor Optimizarea constructive constructive

Fig. 6.1. Proiectarea higrotermică a anvelopei Informaţiile referitoare la aspectele sus menţionate sunt oferite de

215

reglementările tehnice în vigoare, cu referiri atât la clădirile noi, aflate în faza de concepţie şi proiectare, cât şi la cele existente ce urmează a fi reabilitate şi modernizate pentru a fi aduse la nivelul exigenţelor actuale.

6.2. Exigenţe şi criterii de performanţă higrotermică
După cum s-a arătat în cadrul Capitolului 1, exigenţele clădirilor se împart, funcţie de persoanele care le formulează, în două categorii principale: a) Exigenţe ale utilizatorilor (beneficiarilor) Se referă la calităţile pe care aceştia le doresc satisfăcute pentru clădirile utilizate ca locuinţe sau pentru construcţiile cu alte destinaţii (socialculturale, de învăţământ etc.). Aceste exigenţe au un caracter general, fără o fundamentare tehnică riguroasă, şi sunt formulate independent de condiţiile exterioare de mediu (temperatură, umiditate etc.) şi de mijloacele tehnice de realizare a clădirii (materiale, procese tehnologice etc.). Exigenţele utilizatorilor legate de confortul higrotermic vizează în principal cerinţele acestora în ceea ce priveşte realizarea şi menţinerea unui microclimat confortabil din punct de vedere termic şi din punct de vedere al umidităţii. Mai simplu spus, confortul termic constă în absenţa senzaţiei de prea cald sau prea frig. Intensitatea senzaţiei cald–frig este determinată de diferenţa de

temperatură între piele şi excitantul termic, viteza de variaţie a temperaturii, durata excitaţiei, suprafaţa de piele expusă etc., dar şi de sensibilitatea individului la diferenţe de temperatură, schimbări ale metabolismului, starea de repaos sau activitate, unele stări anormale, patologice, sau cauzate de stimulente artificiale cum sunt unele medicamente, alcoolul etc. Ca urmare, percepţia nivelului de confort termic implică un pronunţat grad de subiectivism, dar în acelaşi timp este rezultatul acţiunii simultane a unor factori obiectivi, cuantificabili, cum este
216

care pot fi evaluate în diverse moduri: prin calcul. încăperi. prin măsurători „in situ” etc. etc. pentru subansambluri ale acesteia (unităţi funcţionale. c) Criteriile de performanţă Constituie traducerea exigenţelor de performanţă în calităţi pe care trebuie să le îndeplinească părţile componente ale unei clădiri. pe baza unor experimentări. b) Exigenţe de performanţă Sunt formulate de specialişti pentru a răspunde exigenţele utilizatorilor. luând în considerare factorii care acţionează asupra imobilului şi comportarea (răspunsul) clădirii. Exigenţele de performanţă legate de confort termic în clădiri se consideră satisfăcute în condiţiile în care randamentul activităţilor devine maxim iar odihna plăcută.de exemplu temperatura medie a aerului interior. Stabilirea criteriilor de performanţă pentru întreaga clădire. Dacă ne referim la exigenţele de izolare higrotermică. o exigenţă de performanţă este izolarea termică a clădirii pentru menţinerea unui nivel corespunzător al temperaturii aerului interior şi suprafeţelor delimitatoare interioare. exprimată prin rezistenţa termică specifică corectată determinată separat 217 . De regulă. dar şi construcţia în ansamblu. unei exigenţe de performanţă îi corespund mai multe criterii de performanţă. vom avea următoarele criterii de performanţă: • capacitatea de izolare termică a elementelor anvelopei. fără a fi necesare consumuri nejustificate de energie pentru funcţionarea instalaţiei de încălzire sau răcire.) şi pentru elementele de construcţie participante la satisfacerea exigenţei de performanţă constă în identificarea unor mărimi fizice ce definesc comportarea spaţiului construit. De exemplu. precum şi răspunsul organismului uman la solicitările mediului.

. o anumită soluţie tehnică poate răspunde în mod diferit acestei exigenţe. Parametri climatici exteriori Aprecierea măsurii în care clădirile răspund exigenţelor referitoare la confortul higrotermic. planşeul peste subsolul neîncălzit etc. dacă ne referim la consumul de energie în exploatare.3. planşeul peste ultimul nivel.pentru zona opacă a pereţilor exteriori. • comportarea în regim termic nestaţionar (stabilitatea termică a elementelor de construcţii şi a încăperilor). vizând pericolul de condensare pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţii perimetrale şi acumularea de apă de la an la an în structura interioară a acestor elemente. zona vitrată (ferestre şi uşi exterioare). exprimată prin coeficientul global de pierderi termice. 218 . 6. dacă este aplicată în zone cu caracteristici climatice diferite. • capacitatea de izolare termică a clădirii în ansamblu. Astfel. consumul de energie în exploatare şi durabilitate este posibilă numai dacă sunt precizaţi parametri climatici pe baza cărora se stabilesc nivelurile de performanţă. • comportarea la difuzia (migraţia) vaporilor de apă.

nebulozitatea. care la rândul lor sunt funcţie de latitudinea geografică. Variaţiile neperiodice sunt cauzate de pătrunderea unor mase de aer polar 219 . a cărei amplitudine este determinată de latitudine şi anotimp. circulaţia generală a aerului. altitudinea. natura suprafeţei terestre. viteza vântului. Variaţia diurnă este rezultatul schimbului de căldură între suprafaţa terestră şi atmosferă. radio activitatea. vegetaţia. apropierea mării etc.3.6. Din punct de vedere al comportării termice a clădirilor parametrul cel mai important este temperatura aerului exterior. Acestea sunt denumite elemente meteorologice principale ale climei. care prezintă variaţii periodice (diurne şi anuale) şi neperiodice (accidentale). etc. cum ar fi starea de electrizare a atmosferei. decât iarna (3…5 °C). natura terenului. Amplitudinea variaţiilor anuale este mai mare în interiorul continentelor şi mai mică în apropierea mărilor sau oceanelor. Elementele meteorologice variază în timp sub influenţa factorilor climatici: radiaţia solară. În aceste condiţii amplitudinea variaţiei diurne a temperaturii aerului în zona temperată este mai mare vara (10…15 °C). Climatul exterior Starea atmosferei într-un punct oarecare poate fi exprimată cu ajutorul câtorva mărimi fizice: temperatura şi umiditatea aerului. cantitatea de precipitaţii. iar noaptea se răceşte din cauza pierderilor cauzate de radiaţia nocturnă a suprafeţei terestre. presiunea atmosferică. Dacă nu se produc curenţi de aer rece sau cald datorită vântului. temperatura aerului în interval de 24 ore prezintă o variaţie apropiată de o sinusoidă. regimul de precipitaţii. conţinutul de suspensii etc.1. Ziua scoarţa se încălzeşte datorită fluxului de energie termică provocat de radiaţia solară. Există şi o serie de parametri atmosferici cu influenţă redusă asupra construcţiilor. compoziţia chimică. relieful. Variaţia anuală depinde de o serie de factori între care radiaţia solară şi radiaţia scoarţei terestre.

• regimul vânturilor (viteza de calcul a aerului exterior).sau tropical.2). adică timpul necesar pentru modificarea câmpului baric continental. condiţiile climatice locale se consideră prin intermediul parametrilor climatici exteriori. 6. vânt. Tabelului 6.) se află sub influenţa directă a condiţiilor climatice care depind în primul rând de amplasament. În cadrul higrotermicii construcţiilor. Tabel 6.3. Pentru evaluarea performanţelor higrotermice ale acestor elemente. acoperişuri etc. Durata obişnuită a unor astfel de variaţii este de una până la patru zile. se utilizează valori convenţionale ale parametrilor climatici privind: • temperaturile convenţionale ale aerului exterior pentru perioadele de iarnă şi de vară.2. • umiditatea aerului exterior. nebulozitate etc. Elementele exterioare de construcţie (pereţi de închidere. teritoriul ţării este împărţit în 4 zone (Fig.1. Temperatura exterioară de calcul a) Anotimpul rece În funcţie de caracteristicile climatice în condiţii de iarnă.1 Zona I II III IV Temperatura exterioară Te = –12 °C Te = –15 °C Te = –18 °C Te = –21 °C 220 . precipitaţii. cu valorile temperaturii exterioare cf. 6.

221 Fig. Zonarea teritoriului pentru perioada de iarnă . 6.2.

utilizabile pentru dimensionarea şi verificarea termică a elementelor de construcţii. (6. funcţionarea prelungită 222 . S-a considerat temperatura medie a aerului pe aceasta perioadă Tec şi s-a asimilat legea de variaţie cu cea a cosinusului. min. Pentru fiecare localitate au fost selectate intervale de 4…5 zile consecutive cu temperaturile cele mai scăzute (sub -6 °C). ian – 12 ºC Pentru localitatea Iaşi: Te calculat = –16. egală cu 24 ore. Faţă de aceste valori.8 °C. la Iaşi Te = –3. temperatura medie este mai ridicată (de exemplu. temperatura convenţională de calcul se determină cu relaţia: Te = 1. pentru luna ianuarie.Temperaturile din Tabelul 6. temperatura Te la un anumit moment fiind exprimată cu relaţia:  2π  Te = Tec + A 0 cos  t  P  (6.1) unde: A0 – amplitudinea de variaţie a temperaturii în raport cu Tec (°C). în vederea satisfacerii exigenţelor de igienă şi confort şi a reducerii consumului de energie. pentru perioade relativ scurte.7 °C).62 °C. –25…–30 °C. iar la Gheorghieni Te = –6.2) Trebuie observat că iarna apar uneori temperaturi mai coborâte. t – momentul la care se consideră temperatura. Valorile temperaturii convenţionale pentru România au fost stabilite pe baza datelor meteorologice din perioada 1925 – 1950.1 nu constituie valori medii sau minime pentru perioada de iarnă ci valori convenţionale. P – perioada de variaţie a temperaturii.25 Te. având valori de cca. se admite o reducere a gradului de confort. În aceste cazuri. Pentru localităţile care nu dispun de date meteorologice.

b) Anotimpul cald Cunoaşterea temperaturii convenţionale de calcul pentru perioada de vară este necesară pentru: • • • verificarea condiţiilor de confort în condiţii de vară. conv = Te + Te. la ora 14. La nivel european. dimensionarea instalaţiilor de climatizare. prin care se ţine seama şi de efectul însoririi asupra elementului de construcţie studiat.a surselor de încălzire. Temperatura convenţională se stabileşte pe baza relaţiei: Te. temperatura echivalentă de calcul Te echiv. dimensionarea elementelor de construcţie în vederea evitării supraîncălzirii. aplicarea unor măsuri temporare de protecţie la geamuri şi uşi exterioare etc. echiv (6. Valorile numerice particulare ale fiecărei ţări trebuie obţinute prin prelucrarea datelor meteorologice specifice. Acest standard conţine proceduri de calcul şi prezintă date climatice necesare pentru analiza diferitelor aspecte referitoare la performanţele higrotermice ale clădirilor. parametrii climatici exteriori sunt reglementaţi prin codul En 15927-1 (1999) – Hygrothermal Performance of Building – Climatic Data. în ziua cea mai călduroasă. Pentru condiţii de vară se consideră: • • temperatura aerului exterior Te la umbră.3) 223 .

în condiţii de vară. de transfer termic prin convecţie prin suprafaţa exterioară a elementului de construcţie Tabel 6. teritoriul României este împărţit în trei zone climatice (Fig. De exemplu.2 Zona I II III Temperatura exterioară Te = +22° C Te = +25° C Te = +28° C 224 . Aceste valori sunt considerate la umbră. echiv = I med ⋅ A αe (6. 6. echiv – sporul de temperatură datorat însoririi (°C). temperatura elementelor de construcţie expuse este mult superioară temperaturii aerului. – coeficient (W/m 2 °C).Te.4) unde: Te.3). 30 °C. în cazul unei temperaturi medii a aerului exterior de cca.2. Pentru perioada de vară. Imed – intensitatea medie a radiaţiei solare. cu valorile temperaturii convenţionale de calcul de vară conform Tabelului 6. datorită capacităţii de absorbţie a radiaţiei solare de către acestea. pe suprafeţe însorite temperatura poate atinge valori de 80…85 °C. A αe – coeficient de absorbţie a radiaţiei solare. Considerarea unui spor de temperatură datorită însoririi se explică prin faptul că. funcţie de latitudine şi orientarea suprafeţei (W/m 2).

3. Zonarea teritoriului pentru perioada de vară .225 Fig. 6.

cât şi elementele de construcţii. Umiditatea aerului exterior poate fi caracterizată prin intermediul a două mărimi. Fig.4. Umiditatea aerului exterior: variaţia anuală a parametrilor caracteristici Presiunea parţială a vaporilor (pv) urmăreşte variaţia sinusoidală a temperaturii aerului pe durata anului. a căror variaţie este urmărită prin determinări meteorologice: presiunea parţială a vaporilor şi umiditatea relativă a aerului. 6. Cele două mărimi prezintă o variaţie periodică şi accidentală sub acţiunea factorilor climatici şi a surselor locale de evaporare (Fig. Presiunea de saturaţie. iar minima în 226 .3. durabilităţii şi consumului de energie. Umiditatea relativă (φr) se găseşte în corelaţie inversă cu temperatura (Te). provocând şi amplificând afecţiunile respiratorii şi diferite forme de reumatism. în legătură directă cu temperatura aerului.6. Umiditatea aerului exterior Cunoaşterea umidităţii aerului exterior este importantă pentru proiectarea clădirilor.3. maxima înregistrându-se în anotimpul rece. joacă un rol important în explicarea relaţiei între aceşti parametri. prezentând aceleaşi momente de maxim şi minim. întrucât variaţiile acestui parametru afectează atât organismul uman. 6. sub aspectul confortului.4).

în calcule luându-se în considerare. Pentru clădiri cu înălţimea de 15.4. direcţia şi viteza maselor de aer.0 – 30. a cărui frecvenţă reprezintă cel puţin 16%. presiunea parţială a vaporilor este practic constantă pe durata zilei în timp ce umiditatea relativă înregistrează un minimum corespunzător valorii maxime de temperatură.anotimpul cald. Regimul vânturilor se caracterizează prin frecvenţa.0 m cu 40%. dar amplitudinea de variaţie sezonieră este redusă. Regimul vânturilor Vântul influenţează confortul şi consumul de energie în clădiri prin mărirea vitezei de mişcare a aerului interior şi prin intensificarea schimburilor de aer.0 m. 6. Viteza de calcul a aerului exterior pe perioada de iarnă se consideră egală cu viteza medie a vântului pe direcţia dominantă în luna ianuarie. de regulă. De exemplu: 227 . În ceea ce priveşte variaţia diurnă.0 – 50. Viteza de calcul a aerului exterior serveşte la calculul permeabilităţii la aer a elementelor exterioare de construcţii şi a elementelor exterioare ventilate. Viteza de calcul a vântului se stabileşte pentru fiecare localitate din ţară şi pentru clădiri cu înălţimea maximă de 15. indiferent de zona climatică. viteza medie. iar pentru clădiri cu înălţimea de 31.0 m această valoare se majorează cu 15%.3. Trebuie amintit faptul că viteza medie a vântului nu oferă un grad de precizie acceptabil în orice situaţie. În proiectarea higrotermică se ia în considerare umiditatea relativă ϕe = 85% pentru condiţii de iarnă şi ϕe = 70% pentru condiţii de vară. Fluctuaţia pronunţată a acestui element al climei impune utilizarea unui număr mare de înregistrări meteorologice pentru fiecare localitate în parte.

menţinute în medii cu caracteristici diferite.• valoarea debitului de aer infiltrat în clădire prin neetanşeităţi este funcţie de direcţia vântului şi direct proporţional cu viteza acestuia. dar cu umidităţi diferite. însorirea. ca şi un vânt uscat pe timp friguros. Astfel. apropiate de realitate. temperatura suprafeţelor delimitatoare şi. asociat cu un soare torid. Cercetări bazate pe experimentări pe grupuri mari de persoane. • temperatura. produce o deshidratare accentuată. datele meteorologice trebuie astfel prelucrate încât să se obţină parametrii sau combinaţiile de parametri care să conducă la rezultate credibile. 6. are senzaţia de mai cald acolo unde umiditatea este mai mare. prin urmare viteza medie nu oferă informaţii privind situaţia cea mai defavorabilă. în corelaţie cu natura activităţii şi îmbrăcăminte. accelerând sau nu contracţia acestuia. interesează deci valorile minime şi maxime pentru a aprecia puterea şi randamentul instalaţiei. o persoană trecută succesiv prin încăperi cu aceeaşi temperatură. au condus la concluzia că starea de confort termic poate fi realizată pentru diferite combinaţii de valori ale parametrilor microclimatici. este evident faptul că un vânt puternic. Efectul este minor în cazul temperaturilor apropiate de 228 . Parametri climatici interiori O ambianţă poate fi caracterizată din punct de vedere higrotermic prin temperatura aerului interior.4. pe de altă parte. pentru fiecare situaţie în parte. prin umiditatea şi viteza de mişcare a aerului. • puterea furnizată de o centrală eoliană este funcţie de puterea a treia a vitezei vântului. Prin urmare. viteza vântului şi umiditatea aerului acţionează împreună la evaporarea apei din betonul proaspăt.

o influenţă accentuată asupra confortului termic o exercită temperatura suprafeţelor limitatoare ale unei încăperi. Pentru încăperile clădirilor publice cu regim normal de climat interior (teatre. b) Temperatura aerului în spaţii neîncălzite Determinarea temperaturii convenţionale a aerului interior din încăperile neîncălzite direct (holuri. casa scării etc. 6. dar devine mai important la temperaturi mai ridicate contribuind la accentuarea stării de cald înăbuşitor sau „zăpuşeală ”. o viteză mare reclamând o temperatură mai ridicată şi invers. gări. o umiditate scăzută a aerului determină uscarea mucoaselor. Viteza de mişcare a aerului influenţează confortul încăperilor.1. temperatura minimă de confort a aerului interior este Ti = +16…+20 °C. Dimpotrivă. respectiv natura activităţii şi îmbrăcăminte. grădiniţe. cuplurile de valori temperatură – umiditate determinând anumite zone de confort.) se face prin aplicarea 229 .). După cum s-a arătat şi în cadrul Capitolului 1. clădiri social-administrative etc. scoli. Anotimpul rece a) Temperatura minimă a aerului interior Temperatura minimă a aerului interior. cluburi. Satisfacerea exigenţelor de confort reclamă anumite valori pentru parametrii microclimatului interior funcţie de destinaţia spaţiului. pardoselii şi tavanului) intervin cu o pondere importantă.).20 °C. debarale. efectul temperaturilor ridicate atenuându-se prin creşterea vitezei de mişcare a aerului.4. creşe etc. ce asigură în anotimpul rece un nivel acceptabil de confort în încăperilor clădirilor de locuit şi o parte dintre clădirile publice (spitale. cinematografe. este Ti = +18…+22 °C. explicabil prin faptul că schimburile de căldură prin radiaţie (dintre corp şi suprafeţele pereţilor.

(de la încăperile adiacente cu temperatură mai ridicată) şi cantitatea de căldură pierdută (spre exterior sau spre alte încăperi cu temperatură mai mică).34 V ∑n j .T j j ∑R ' Aj j + 0. R’j – rezistenţele termice specifice corectate ale elementelor ce 230 .unei ecuaţii de bilanţ termic (Fig. Aj – ariile tuturor elementelor orizontale şi verticale ce mărginesc încăperea analizată (pereţi interiori şi exteriori. 6.5).34 V ∑n j j (6.5) unde: Tu – temperatura aerului din încăperea neîncălzită (ºC). uşi etc.5. Φ1 Φ2 Φ3 Φ4 Φ5 Φ1 + Φ2 + Φ3 = Φ4 + Φ5 (Φ – fluxul termic) Fig. scriind egalitatea dintre cantitatea de căldură ce pătrunde în încăpere prin pereţi. planşeu inferior şi superior) (m2). 6. Încăpere neîncălzită direct (debara) Din ecuaţia de bilanţ termic se poate deduce relaţia: Tu = ∑R ' j j Aj j T j + 0.

nj – numărul de schimburi de aer cu mediile învecinate (h-1). Tabel 6.0 min = +18 °C. d) Alţi parametri Diferenţa de temperatură pe verticală între nivelul gleznelor (la 0. Umiditatea relativă a aerului interior trebuie să fie în intervalul 30…70%. internate.mărginesc încăperea analizată.0 Valorile normate ΔTi max (°C) ΔTi max (°C) Tavane 3. Tj – temperaturile convenţionale de calcul ale aerului din mediile adiacente (încăperi alăturate. Viteza de mişcare medie a aerului nu trebuie să depăşească 0. cămine.1 m de pardoseală) şi nivelul capului (1. iar cea I 231 • Clădiri de locuit.) (ºC). maximă Tp max = +26 °C.1 m pentru o persoană şezând) trebuie să respecte condiţia: ∆T ≤ 3.0 Pardoseli 2.0 °C.15 m/s. mediu exterior etc. V – volumul interior al spaţiului neîncălzit (m3). Pentru mai multe amănunte în legătură cu utilizarea relaţiei (6.5) se pot consulta Normativele C 107/3-2005 şi Mc 001/1-2006.8 m pentru o persoană în picioare şi 1. Temperatura minimă pe suprafaţa pardoselii T p.3 Grupa clădirii Destinaţia clădirii φi (%) 60 Pereţi 4. . în mod simplificat se poate lucra cu rezistenţa termică unidirecţională (m2 ºC/W). c) Diferenţele de temperatură între suprafeţe şi aerul interior Diferenţele de temperatură ΔTi între suprafeţele interioare ale elementelor de închidere şi aerul interior din încăpere nu trebuie să depăşească valorile ΔTi max din Tabelul 6.3.

C 107/5-2005. licee ş. Creşe. Alte clădiri socialculturale Clădiri sociale cu regim ridicat de umiditate 50 4.5. a încăperilor şi a construcţiei în ansamblu. • mărimi referitoare la materiale. C 107/4-2005. C 107/3-2005.3…0. policlinici ş.5 3.2. 6.5 • • III 60 6. Anotimpul cald Temperatura maximă a aerului interior pentru evitarea senzaţiei de zăpuşeală în încăperilor clădirilor de locuit este Ti = +25…+26 °C. • mărimi referitoare la transferul de masă.a. Mărimi higrotermice caracteristice Principalii parametri higrotermici ce caracterizează comportarea elementelor de construcţii. Mărimi geometrice (Normative C 107/1-2005.4 m/s. Mc 001/1-2006) Pentru determinarea mărimilor fizice necesare proiectării higrotermice a 232 . 6. se pot grupa în: • mărimi geometrice.a.4.5 2. Umiditatea relativă trebuie să fie cuprinsă în intervalul 30…70%. • mărimi referitoare la transferul de căldură.• • • II Spitale.5 3.5. Viteza medie a aerului interior nu va depăşi 0.1. grădiniţe Şcoli.0 6.0 4.

Ca principiu general. spaţii cu alte destinaţii (spaţii comerciale.) se delimitează prin conturul interior al pereţilor exteriori şi prin axele geometrice ale pereţilor interiori structurali sau nestructurali (Fig.).7).unei clădiri.). a) Anvelopa clădirii Reprezintă totalitatea elementelor de construcţie perimetrale. 6. Suprafeţele elementelor verticale exterioare (pereţii de închidere) se delimitează pe orizontală prin axele geometrice ale pereţilor interiori structurali sau nestructurali. care delimitează volumul interior (încălzit) al unei clădiri. 6. teren etc. magazii etc. suprafeţele componente ale anvelopei se delimitează prin axele geometrice ale elementelor de construcţie interioare şi prin feţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale. planşeul peste subsolul neîncălzit etc. precum şi prin faţa superioară a plăcii de sub primul nivel încălzit (Fig. ariei totale a anvelopei şi volumului încălzit al clădirii.6). garaje. suprafeţele se delimitează prin axele geometrice ale plăcii planşeelor intermediare.). este necesar în primul rând să fie cunoscute regulile şi convenţiile pentru stabilirea dimensiunilor geometrice necesare calculării ariei elementelor anvelopei. precum şi prin feţelor interioare ale pereţilor exteriori în zona colţurilor intrânde sau ieşinde (Fig. 233 . Suprafeţele elementelor de construcţie perimetrale orizontale (planşeul terasă sau de pod. subsoluri neîncălzite. birouri etc. balcoane închise. 6. prin faţa inferioară a plăcii ultimului planşeu. separându-l de: • • • mediul exterior (aer exterior.6). spaţii neîncălzite adiacente clădirii (poduri. Pe verticală.

ℓ1 ℓ2 ℓ4 ℓ5 conturul conturulinterior interioral al pereţilor pereţilorexteriori exteriori ℓ3 f axe axegeometrice geometricela la pereţii pereţiiinteriori interiori Fig. 6. Modul de calcul al lungimilor şi ariilor 234 .6.

7).6 şi 6. Aria totală a anvelopei se determină având în vedere exclusiv suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale. aferente fiecărei încăperi. Modul de calcul al înălţimilor Suprafeţele înclinate se calculează pe baza dimensiunilor din planul lor.7.Fig. În consecinţă. aria totală a anvelopei clădirii va fi suma tuturor ariilor elementelor de construcţie perimetrale ale clădirii. 235 . ignorând existenţa elementelor de construcţii interioare (pereţi interiori structurali sau nestructurali şi planşeele intermediare). 6. 6. Ariile tâmplăriei exterioare se determină pe baza dimensiunilor nominale ale golurilor corespunzătoare din pereţi (Fig.

• intersecţiile punţilor orizontale cu cele verticale se includ atât în lungimile punţilor orizontale. puţul liftului şi alte spaţii comune. debarale. Mărimi referitoare la materiale (Normative C 107/3-2005. În acest sens se consideră ca făcând parte din volumul clădirii: cămări. Volumul include atât încăperile încălzite direct (cu elemente de încălzire). la extremităţi. vestibuluri. de conturul suprafeţelor respective. cât şi încăperile încălzite indirect (fără elemente de încălzire). C 107/4-2005.Lungimile punţilor termice lineare se stabilesc. Mc 001/1-2006) a) Coeficientul de conductivitate termică Este cea mai importantă caracteristică termotehnică a unui material. cât şi la calculul unor mărimi specifice câmpului termic nestaţionar (coeficientul de asimilare termică. Volumul încăperilor se calculează pe baza ariilor orizontale şi a înălţimilor determinate conform punctului a). lipsiţi de o termoizolaţie semnificativă. Coeficientul de conductivitate termică se defineşte conform celor arătate 236 . în principiu. holuri de intrare. indicele inerţiei termice etc. în consecinţă ele sunt delimitate. dar la care căldura pătrunde prin pereţi adiacenţi.). în funcţie de lungimile reale prevăzute în detaliile din proiect. cât şi în lungimile punţilor verticale.2. cu următoarele precizări: • lungimile se măsoară în cadrul ariilor determinate conform celor arătate anterior. utilizată atât la determinarea rezistenţelor termice.5. 6. casa scării. b) Volumul încălzit Volumul încălzit al clădirii reprezintă volumul delimitat pe contur de feţele interioare ale elementelor de construcţie ce alcătuiesc anvelopa.

în Capitolul 2, pct. 2.3.2. Valorile coeficientului, exprimate în W/mºC, pentru materialele de construcţii des întâlnite în practică, sunt date în Normativul C 107/3-2005, Anexa A. Pentru materiale ce nu figurează în tabel trebuie consultate buletinele tehnice ale producătorilor sau trebuie făcute determinări în laboratoare specializate.

b) Capacitatea calorică masică (căldura specifică) Reprezintă cantitatea de căldură necesară pentru a ridica temperatura unui kilogram de material cu un grad şi se exprimă în J/KgºC sau Wh/KgºC. Valorile capacităţii calorice pentru diverse materiale sunt centralizate în Normativul C 107/3-2005, Anexa A.

c) Coeficientul de asimilare termică A fost definit în cadrul Capitolului 2, pct. 2.9.2. Valorile coeficientului de asimilare termică, exprimate W/m 2ºC, în sunt date în Normativul C 107/32005, Anexa A.

d) Factorul rezistenţei la permeabilitatea vaporilor Este o mărime adimensională a cărei semnificaţie a fost descrisă în Capitolul 3, pct. 3.5. Valorile factorului rezistenţei la permeabilitatea vaporilor sunt centralizate în Normativul C 107/3-2005, Anexa A.

f) Densitatea aparentă Valorile densităţii aparente, pentru majoritatea materialelor uzuale, sunt date în Normativul C 107/3-2005, Anexa A.

6.5.3. Mărimi referitoare la transferul termic
6.5.3.1. Temperaturi
237

a) Temperatura în câmp curent (Normative C 107/3-2005, C 107/4-2005) Pentru un element alcătuit din straturi paralele şi normale pe direcţia fluxului termic, valoarea temperaturii în câmp curent, într-un punct situat la distanţa "x" de suprafaţa interioară a elementului (Fig. 6.8), se poate determina prin calcul manual (Capitolul 2, punctele 2.7 şi 2.8), cu ajutorul expresiei:

Tx = Ti −

Rx ∆T Ro

(6.6)

unde: Tx – temperatura într-o secţiune curentă, cf. Fig. 6.8 (°C); Ti – temperatura aerului interior (°C);

ΔT – căderea maximă de temperatură (diferenţa dintre valorile temperaturii aerului interior şi exterior: ΔT = Ti – Te) (°C); RO – rezistenţa termică totală (unidirecţională) a elementului analizat, conform rel. (2.39) (m2 °C/W); Rx –rezistenţa termică a fâşiei de grosime „x” (Fig. 6.8), cf. relaţiei:

Rx =

1 d1 x − d 1 + + α i λ1 λ2

(6.7)

În particular, pentru calculul temperaturii pe suprafaţa interioară, relaţia (6.6) devine:

Tsi = Ti −
unde

Ri ∆T ∆T = Ti − R αi R

(6.8)

Ri – rezistenţa termică la suprafaţa interioară, conform rel. (2.23).

238

Q

Ti

Tsi

λ1

λ2 λ3 Tx

Q

Tse

Te

x d1

d2 d 3

Fig. 6.8. Variaţia temperaturii într-un element multistrat

b) Temperatura pe suprafaţa interioară în zona punţilor (Normative C 107/3-2005, C 107/4-2005) Determinarea temperaturii pe suprafaţa interioară, în dreptul punţilor termice, se poate efectua în două moduri:

prin utilizarea unei baze de date ce conţine, pe lângă coeficienţii liniari sau punctuali de transfer termic, temperatura minimă pe suprafaţa interioară în zona punţii;

prin calcul numeric automat (modelare numerică) cu ajutorul unui program capabil să rezolve probleme de câmp termic 2D şi 3D.

c) Temperatura medie pe suprafaţa interioară (Normativ C 107/3-2005) Temperatura medie pe suprafeţele interioare ale unei încăperi (pereţi exteriori, pardoseală, tavan) se poate determina prin modelarea numerică
239

Acest procedeu poate fi aplicabil în cadrul studiilor de cercetare. 6.39) prezentate în Capitolul 2. căldura se propagă pe o singură direcţie (perpendicular pe element) rezistenţa termică în câmp curent se mai numeşte rezistenţă termică unidirecţională. m – temperatura medie a suprafeţei interioare a unui element delimitator al încăperii (°C). Relaţia (6.2D sau 3D a zonei analizate. R’ – rezistenţa termică specifică corectată a elementului delimitator (m2 °C/W).5. 240 . cu ajutorul relaţiei (2. m = Ti − Ri ∆T R' (6. Rezistenţe termice a) Rezistenţa termică în câmp curent (Normative C 107/3-2005. Calculul acestei mărimi se poate face manual. determinarea temperaturilor pe suprafeţele fiecărui element şi efectuarea unei medii ponderate cu suprafeţele aferente fiecărui nod al reţelei de discretizare. dar este dificil de utilizat în situaţiile practice curente. sau alcătuite din straturi paralele între ele şi perpendiculare pe direcţia fluxului termic.9) unde: Tsi. C 107/4-2005. În cadrul normativului românesc. pentru determinarea temperaturii medii pe suprafaţa interioară se recomandă relaţia: Tsi . Mc 001/1-2006) Deoarece în câmpul curent al elementelor omogene.9) este bazată pe expresia (6.2.8) în care s-a înlocuit rezistenţa termică unidirecţională R (valabilă pentru câmpul curent) cu rezistenţa termică corectată R’.3. care ţine cont şi de efectul punţilor termice.

se adoptă conform valorilor din Tabelul 6.15 0.4 Rezistenţele termice ale straturilor de aer neventilate ((m2 °C/W) Grosimea stratului de aer (mm) 0 5 7 10 15 25 50 100 300 Direcţia şi sensul fluxului termic Orizontal 0.13 0.17 0.21 0.b) Rezistenţa termică a straturilor de aer (Normativ C 107/3-2005) Funcţie de direcţia şi sensul fluxului termic şi de grosimea stratului de aer.18 0. se adoptă conform regulilor din Normativul C107/3-2005.22 0.15 0.11 0. rezistenţele termice ale straturilor de aer neventilate (cu excepţia celor de la ferestre).18 0.16 0.16 descendent 0.15 0.11). Mc 001/1-2006) Conceptul de rezistenţă termică specifică corectată a fost introdus în cadrul Capitolului 5.18 Vertical ascendent 0. d) Rezistenţa termică corectată medie (zona opacă) 241 .16 0. Calculul acestei mărimi se efectuează cu ajutorul relaţiei (5. Anexa E.23 c) Rezistenţa termică specifică corectată (zona opacă) (Normative C 107/3-2005.19 0.13 0. Rezistenţele termice ale straturilor de aer ventilate.17 0.16 0. Tabel 6.13 0.00 0.18 0.4.00 0. În cadrul Normativului C 107/3-2005 sunt date o serie de condiţii în care pot fi adoptate valorile prevăzute pentru rezistenţa straturilor de aer. C 107/4-2005.00 0.11 0.16 0.11 0. ce comunică cu mediul exterior.

(Normative C 107/3-2005. respectiv a ramei (toc + cercevea) sau a există) (W/m ºC).U p + l v .ψ v + l p . Up – transmitanţa termică a vitrajului. 6. pe anumite zone sau pe întreaga clădire. pentru elemente vitrate simple (ferestre. Ar.11) unde: Uv. Ri A i – aria suprafeţei elementului „i” traversat de fluxul termic (m2). Av.U r + A p . respectiv a ramei sau a panoului (dacă există) (W/m 2 ºC). se foloseşte relaţia: R 'm = ' i =1 R i ∑ i =1 n ∑A i Ai (6. Mc 001/1-2006) Pentru determinarea rezistenţei termice specifice corectate medii. opac 2 panoului opac (dacă 242 .10) n unde: R 'm – rezistenţa termică specifică corectată medie (m2 °C/W).U v + A r . Ur. ' – rezistenţa termică specifică corectată a elementului „i” (m2 °C/W). C 107/4-2005. Mc 001/1-2006) Rezistenţa termică specifică corectată a ferestrelor R w.ψ p 1 = Rw Av + Ar + Ap Uw = (6. Ap – aria vitrajului. uşi cu sau fără panou opac – Fig. e) Rezistenţa termică specifică corectată (zona vitrată) (Normative C 107/3-2005.9) se calculează cu relaţia: A v . sau coeficientul de conductivitate termică corectat Uw (numit în cadrul normativelor transmitanţă termică).

243 . ψp – coeficientul de transfer termic liniar al punţii de pe perimetrul panoului opac (dacă există) (W/m ºC). Rw2 – rezistenţele termice ale elementului vitrat exterior. – rezistenţa termică a spaţiului dintre vitrajul celor două elemente (m2 ºC/W).10). (6. ℓv. 6.12) unde: Rw1. respectiv interior. respectiv interioară (m2 ºC/W). Fereastră simplă sau uşă exterioară Rezistenţa termică specifică corectată a ferestrelor duble necuplate sau cuplate.ψv – coeficientul de transfer termic liniar al punţii de pe perimetrul zonei vitrate (W/m ºC). Rse. Rsi Ra – rezistenţele termice la suprafaţa exterioară. respectiv a panoului opac (dacă există) (m). calculate cu rel. sau coeficientul de conductivitate termică corectat Uw. 6. ℓp – perimetrul vitrajului.11) (m2 ºC/W).9. 1 – toc 2 – cercevea 3 – vitraj sau panou opac Fig. se determină cu expresia: Uw = 1 1 = Rw (R w1 − R se ) + R a + (R w 2 − R si ) (6. Rw (Fig.

respectiv exterioară (m2 ºC/W). Rse – rezistenţele termice la suprafaţa interioară. În mod analog se determină transmitanţa termică Up a panoului opac (dacă există). cuplată Transmitanţa termică a vitrajului Uv se poate determina cu relaţia: Uv = 1 d R si + + R se λ (6. d – grosimea foii din sticlă (m). λ – coeficientul de conductivitate termică al sticlei (W /m ºC). 6.13) unde: Rsi. Fereastră dublă a. b.10. 244 . necuplată.a Rse Rw1 Ra Rsi Rw2 Rw b 1 2 1 – toc 3 2 – cercevea 3 – vitraj Fig.

5 Grosimea stratului de aer (mm) 6 9 12 15 50 100 300 Rezistenţa termică a stratului de aer neventilat (m2 ºC/W) O faţă tratată Coeficient de emisie (e) 0.190 0. Dacă nu sunt disponibile date mai precise.211 0.189 0.182 0.163 Coeficienţii de transfer termic liniari ψv sau ψp pot fi determinaţi prin modelare numerică. Normativele vitrate.171 Ambele feţe netratate 0.154 0.197 0.376 0. Rezistenţa termică a stratului de aer neventilat R a pentru ferestre duble verticale (cuplate sau necuplate) poate fi adoptată conform valorilor din Tabelul 6.173 0.1 0.336 0.127 0.132 0.333 0.2 0.315 0.Coeficientul de transfer termic al ramei U r se apreciază prin modelare numerică.406 0.163 0. C 107/3-2005 şi Mc 001/1-2006 conţin o serie de date suplimentare privind determinarea caracteristicilor termice ale elementelor 245 . Tabel 6.276 0.5.186 0.447 0.4 0.377 0.6.162 0.364 0.247 0.179 0.182 0.173 0. prin măsurători sau folosind valorile orientative date în Normativul Mc 001/1-2006.284 0.8 0.299 0.260 0. pot fi utilizate valorile orientative din Tabelul 6.228 0.247 0.316 0.259 0.211 0.

Coeficientul global de pierderi termice (Normative C 107/1-2005. Mărimi caracteristice regimului termic nestaţionar (Normative C 107/7-2002.06 0.05 0.42) la clădirile de locuit.49) în cazul elementelor omogene. sau cu expresia (5. 6. spaţiu umplut cu aer sau gaz 0. Pentru calcul se utilizează relaţia (2. C 107/3-2005. vitraj triplu cu două acoperiri cu emisivitate joasă. C 107/2-2005.6 Coeficienţi de transfer termic liniari ψ (W/mºC) Vitraj dublu sau triplu.46) pentru clădiri cu alte destinaţii decât cea de locuire. spaţiu umplut cu aer sau gaz 0.4.3. C 107/4-2005) a) Indicele inerţiei termice Indicele inerţiei termice a fost definit în cadrul Capitolului 2. sticlă neacoperită.3.01 Vitraj dublu cu emisivitate joasă.5.08 0.5.04 Materialul ramei Ramă de lemn sau de PVC Ramă de metal cu întreruperea punţii termice Ramă de metal fără întreruperea punţii termice 6.3.Tabel 6. Calculul acestuia se efectuează cu relaţia (5. 246 . sau relaţia (2. C 107/4-2005) Definiţia coeficientului global de pierderi termice a fost dată în Capitolul 5.06 0.50) pentru elemente alcătuite din „n” straturi paralele cu suprafeţele elementului.

Numerotarea straturilor din structura elementului de închidere se face de la interior spre exterior.... n (W/m2 °C). s1.. ...e 2 1 (s1 + B1 )(s 2 + B 2 )(s 3 + B 3 ) .15) 247 . D – indicele inerţiei termice .. Bj... începând cu primul strat de la interior. j.b) Coeficientul de amortizare termică Coeficientul de amortizare termică.... αi.... se determină cu relaţia (2. .. (s n + B n ). Pentru straturile “j” care au inerţia termica Dj > 1.718.14) unde: e – numărul e = 2. ... sn – coeficienţii de asimilare termică ai materialelor din straturile 1..... respectiv exterioară a elementului (W/m 2 °C). sj... B1.51). j.. Pentru calculele practice normativul românesc în vigoare recomandă determinarea coeficientului de amortizare termică în câmp curent (regim termic unidirecţional) cu ajutorul relaţiei: (s + α i )(s 2 + B1 )(s 3 + B 2 ) . .. Bn – coeficienţii de asimilare termică prin suprafaţa interioară a straturilor 1.α e D (6.9. n (W/(m 2 °C). αe – coeficienţii superficiali de transfer termic. (s n + B n -1 )(α e + B n ) ν T = 0. . la suprafaţa interioară.. . iar calculul se conduce succesiv. . . definit în Capitolul 2. coeficienţii de asimilare termică Bj au valoarea: Bj = sj (6..

B j-1 ) Bj = (6.Pentru celelalte straturi. se utilizează relaţia: (R j .14) şi (6. Be – coeficienţii de asimilare termică prin suprafaţa interioară. cel mult.17) pot fi apreciate ca fiind. c) Coeficientul de defazare termică Coeficientul de defazare termică a fost definit în cadrul Capitolului 2. Metodologia prevăzută în normativul românesc conduce la rezultate ce se îndepărtează în mare măsură de cele obţinute prin calcul automat. Evident.2. sau 2D şi 3D dacă se ia în considerare efectul punţilor termice.D − arctg  + arctg   α + B 2 B + α 2 i i e e   (6.5. trebuie utilizată modelarea numerică 1D pentru calculul în câmpul curent al elementului. normativul românesc recomandă relaţia: ε= 1 15   Be αi  40. respectiv exterioară. pct. Pentru calcule curente de proiectare. valorile obţinute cu relaţiile (6. aceste modelări trebuie efectuate cu un program de calcul capabil să rezolve probleme de câmp termic în regim nestaţionar (valorile temperaturii sunt variabile în timp). s 2 j + B j −1 ) (1 + R j . În cazul când se doreşte obţinerea unor valori mai precise pentru coeficienţii de amortizare şi de defazare termică. cu inerţia termică Dj ≤ 1. În acest context. (ore).17) unde: Bi.16) în care Rj reprezintă rezistenţa termică unidirecţională a stratului „j”. 5.2. d) Coeficientului de stabilitate termică al elementelor de închidere 248 . orientative. calculaţi conform metodologiei din Normativul C107/7-02.

(W/m2 ºC).19). AT2 – amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior ca urmare a fluxului termic transmis acestuia datorita radiaţiei 249 . pct. M – coeficientul de neuniformitate a cedării de căldură de către instalaţia de încălzire. Bi – coeficientul de asimilare termică prin suprafaţa interioară a elementului de închidere.2. e) Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior A Ti. 5.2.Coeficientul de stabilitate termică Ci al unui element de închidere pe timp de iarnă este o mărime adimensională ce se determină cu relaţia: Ci = R R si + M Bi (6. Rsi – rezistenţa termică superficială la faţa interioară a elementului de închidere (m2 ºC/W).19) unde: AT1 – amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior ca urmare a fluxului termic transmis acestuia prin elementele exterioare de construcţie opace (ºC). A Ti = A T1 + A T 2 + A T3 (6. se calculează cu expresia (6. calculat conform Normativului C107/7-02. Tabel 8.18) unde: R – rezistenţa termică unidirecţională în câmpul curent al elementului de închidere (m2 ºC/W). conform Normativului C107/7-02. pentru perioada de vară.

(24) şi respectiv (25) din Normativul C 107/7-2002. prin ferestre (ºC).A j j (6. Mărimile AT1. – coeficientul de neuniformitate a cedării căldurii de către instalaţia de încălzire. M .2. Φ – cantitatea de căldură pierdută de încăpere într-o oră (fluxul termic) (W).5. abur sau aer cald).20) unde: a M – coeficient de corecţie funcţie de natura agentului de încălzire (apă caldă. 5. pct. 6. prin elementele interioare (ºC). AT2 şi AT3 se calculează cu ajutorul relaţiilor (23). Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior A Ti pentru perioada de iarnă se determina cu relaţia de calcul aproximativă: A Ti ≈ a.19) şi (6. Aj – aria de transfer termic a elementului „j”. B*j – coeficientul de asimilare termică prin suprafaţa interioară a elementului „j” (W/(m2 ºC).20) şi modul de calcul sunt prezentate pe larg în cadrul Normativului C107/7-02. ce delimitează încăperea la exterior sau la interior (m2).4. Mărimi referitoare la transferul de masă (Normativ C 107/6-2002) a) Presiunea de saturaţie a vaporilor 250 . Semnificaţiile termenilor din relaţiile (6.solare.4.Φ ∑B* j . AT3 – amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior ca urmare a fluxului termic pătruns în încăpere.

rezistenţa la permeabilitatea vaporilor. respectiv exterior.18).Conform normativului în vigoare.13) din Capitolul 3. e) Cantitatea de vapori evaporată vara Cantitatea totală de vapori de apă mv evaporată din element în perioada de vară se calculează cu expresia (3. de rezistenţele termice ale straturilor şi de zona climatică.14). presiunile de saturaţie ale vaporilor în zonele caracteristice ale unui element multistrat (pe suprafeţe şi la limita dintre straturi). b) Presiunea parţială a vaporilor Presiunea parţială a vaporilor din aerului interior. Pentru mai multe amănunte în legătură cu mărimile caracteristice referitoare la transferul de masă se poate consulta Capitolul 3 şi Normativul C 107/6-2002.15). f) Creşterea umidităţii în perioada de condensare Creşterea umidităţii ΔW la sfârşitul perioadei de condensare se apreciază cu relaţia (3. se determină cu relaţia (3.16). d) Cantitatea de vapori acumulă iarna Cantitatea totală de vapori de apă mw ce se poate acumula într-un element în perioada de iarnă se apreciază cu relaţia (3. c) Rezistenţa la permeabilitatea vaporilor Pentru un element alcătuit din „n” straturi.9).6) sau (3. definită în Capitolul 3. funcţie de temperatură. se determină cu relaţia (3. 251 . se determină cu relaţia (3. definită în Capitolul 3.

atât pentru perioada de iarnă cât şi pentru cea de vară. f) verificarea acumulării de apă de la an la an în interiorul elementelor de construcţii şi evitarea umezirii excesive a materialelor sensibile la acţiunea apei. din punct de vedere al cerinţelor higrotermice. g) verificarea indicatorii globali de confort termic PMV şi PPD (facultativ). d) verificarea riscului de condensare a vaporilor de apă pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţii. 252 . Niveluri de performanţă şi verificări higrotermice (Normativ C107/4-2005) Concepţia şi proiectarea clădirilor. b) verificarea coeficientului global de pierderi termice al clădirii în raport cu valoarea normată. e) verificarea riscului de condensare a vaporilor de apă în structura interioară a elementelor.6. Cu excepţia exigenţei referitoare la verificarea stabilităţii termice. ce implică abordarea în regim termic nestaţionar.11): a) verificarea rezistenţelor termice specifice ale elementelor de construcţii şi încăperilor. presupun efectuarea unor verificări pentru satisfacerea nivelurilor de performanţă prevăzute de normativele actuale (Fig.6. toate celelalte exigenţe se verifică în condiţiile regimului staţionar şi numai pentru sezonul rece. c) verificarea stabilităţii termice a elementelor de construcţii şi a încăperilor. în raport cu valorile normate. 6.

de energie zona opacă şi zona vitrată pentru fiecare tip de element. raportat la clădire Verificareacoeficientului coeficientului Verificarea globalde depierderi pierderitermice termice global peîntreaga întreagaclădire clădire pe Verificareastabilităţii stabilităţiitermice termice Verificarea pe încăperi sau unităţi funcţionale .raportate raportatela laîncăpere încăpere --pe Verificareariscului riscului Verificarea decondens condens de Pe suprafaţa interioară În structura interioară pentru fiecare tip pentru fiecare tip de element de element Verificareaacumulării acumulăriide de Verificarea apăşi şia aumezirii umeziriiexcesive excesive apă pentru fiecare tip de element pentru fiecare tip de element Verificareaindicatorilor indicatorilorglobali globali Verificarea de confort termic PMV şi PPD de confort termic PMV şi PPD (facultativ) (facultativ) Fig. 6.Verificări higrotermice Verificarea Verificarea rezistenţelortermice termice rezistenţelor specifice specifice Condiţia de confort termic Condiţia de economie pentru fiecare încăpere.11.pe încăperi sau unităţi funcţionale peelemente. elemente. Etapele de verificare ale nivelurilor de performanţă higrotermică 253 .

Etapele de rezolvare sunt sintetizate în schema din Fig. b). 6. funcţie de tipul elementului. Metodele de calcul ale rezistenţelor termice corectate depind de informaţiile disponibile şi de gradul de precizie impus de faza de proiectare: • • • faza preliminară  metoda aproximativă. e). astfel: • • • • pereţi exteriori: 20…45%. g). planşee peste subsoluri sau bowindouri: 25…35%. pereţi la rosturi: 10…20% planşee terasă sau de pod: 15…25%. clădire: verificările a). d). încăperi: verificările a). Verificarea rezistenţei termice (Normative C107/3-2005. 254 . 6. Metoda aproximativă constă în reducerea globală a rezistenţei termice unidirecţionale (în câmp curent). Mc 001/1-2006) Determinarea rezistenţelor termice specifice corectate este cea mai importantă şi mai dificilă problemă. C107/4-2005. c).12.6. c).Verificările termotehnice ale clădirilor de locuit se fac pe trei niveluri: • • • elemente de construcţii: verificările a). f).1. ca urmare a prezenţei punţilor termice şi a influenţei semnificative a acestora asupra rezistenţei termice. faza intermediară  metoda simplificată. faza finală  metode precise.

4. 5.3. conform Normativului C107/3-2005. Anexa H.Metoda simplificată implică calculul mediilor ponderate ale rezistenţelor termice pe fâşii dispuse paralel cu fluxul termic şi pe straturi perpendiculare pe flux. Metoda a fost prezentată în Capitolul 5. Verificarea rezistenţei termice Calcululrezistenţelor rezistenţelor Calculul termice unidirecţionale termice unidirecţionale Calcululrezistenţelor rezistenţelor Calculul termice corectate termice corectate Metoda aproximativă Metoda simplificată Metode precise Calcululrezistenţei rezistenţeitermice termice Calculul minime necesare R’nec minime necesare R’ nec Adoptarea rezistenţei Adoptarea rezistenţei minimenecesare necesareR’ R’w nec minime w nec Adoptarearezistenţelor rezistenţelor Adoptarea termice minime necesare termice minime necesare R’ pentru condiţia de R’min minpentru condiţia de economiede deenergie energie economie Verificareacondiţiei condiţieide de Verificarea confort termic confort termic Verificareacondiţiei condiţieide de Verificarea economie de energie economie de energie R' ≥ R'nec R'w ≥ R'w nec R'm ≥ R'min 255 . pct.

Fig. 6. Etapele pentru verificarea rezistenţelor termice 256 .12.

De asemenea. cf. Ca urmare.2. Verificarea nivelurilor de performanţă referitoare la rezistenţa termică implică îndeplinirea condiţiilor prezentate în continuare. poate fi aplicată varianta alternativă.4.2. Metoda coeficienţilor de transfer termic. standardului SR 1907/2-1997 (°C).4.21) unde: Ti – temperatura convenţională a aerului interior. considerată astfel:  pentru spaţiile exterioare: valoarea convenţională a temperaturii aerului exterior corespunzătoare zonei 257 . Mc 001/1-2006) Rezistenţa termică minimă necesară a unui element de construcţie opac. pct.b. 5. pct. pentru îndeplinirea condiţiilor de confort termic. prevăzută în Normativul C107/32005. 5. conduce la rezultatele cele mai precise. a fost prezentată în Capitolul 5. a) Condiţia de confort termic (Normative C107/3-2005. Te – temperatura convenţională a aerului ce mărgineşte anvelopa clădirii spre exteriorul acesteia. dar este un procedeu laborios deoarece presupune modelarea 3D a unor elemente de construcţii sau a unor zone din componenţa acestor elemente. dezvoltată în cadrul Capitolului 5. se determină cu relaţia: Ti − Te αi ⋅ ∆Ti max R ' nec = (6. bazată pe relaţiile de definiţie ale coeficienţilor ψ şi χ.Metode precise: metoda coeficienţilor liniari şi punctuali de transfer termic şi metoda bazată exclusiv pe modelarea numerică prin calcul automat. fără utilizarea coeficienţilor liniari şi punctuali de transfer termic. acest mod de abordare nu este recomandat în calculele curente de proiectare.a. Modelarea numerică. fiind mai util în activităţile de cercetare ştiinţifică.

 pentru spaţiile alăturate neîncălzite (holuri. casa scării. este ca valorile rezistenţei termice specifice corectate R’ ale fiecărui element de construcţie cu rol de izolare (perete exterior. placă de acoperiş etc. rosturi închise etc.7 (W/m 2 °C). Pentru elementele de construcţii vitrate condiţia de verificare a nivelului de performanţă. precum şi elementelor interioare spre încăperi neîncălzite sau mai puţin încălzite.b.1.3 (°C). 6. pentru fiecare element vitrat (fereastră.nec prevăzută în Tabelul 6. este ca valoarea rezistenţei termice specifice corectate R’w.) conform pct. pe baza criteriului privitor la îndeplinirea condiţiei de confort termic. pentru fiecare încăpere în parte. αi – coeficientul de transfer termic la suprafaţă interioară. Pentru elementele de construcţii opace condiţia de verificare a nivelului de performanţă.climatice în care este amplasată clădirea (Tabelul 6.4. conform Tabelului 6. debarale.8: 258 . să fie mai mare decât rezistenţa termică minimă necesară R’w. ∆Ti max – diferenţa maximă admisă între temperatura aerului interior şi temperatura medie a suprafeţei interioare a elementului de construcţie.22) Relaţia (6.1).22) se aplică şi elementelor adiacente rosturilor închise izolate faţă de aerul exterior. conform Tabelului 6. uşă exterioară). să fie mai mari decât rezistenţele termice minime necesare R’nec: R ' ≥ R ' nec (6. pe baza criteriului privitor la îndeplinirea condiţiei de confort termic.).

în diverse situaţii particulare.7 Valori normate ale coeficienţilor de transfer termic αi. rosturi închise etc. Rse (m2 °C/W) Elemente de construcţie în contact cu spaţii neîncălzite (subsoluri.125 12 / 0. αe (W/m 2 °C) Valori normate ale rezistenţelor termice superficiale Rsi.084 *) Pentru condiţii de vară: αe = 12 W/(m 2 ºC).084 6 / 0.042 *) 6 / 0. pivniţe. poduri.R' w ≥ R' w nec (6.084 m 2 ºC/W Mai multe amănunte privind condiţiile particulare de aplicare ale relaţiilor (6.042 *) αi / Rsi 8 / 0.084 8 / 0.125 αe / Rse 24 / 0.125 24 / 0.167 24 / 0.8 Valorile normate ale rezistenţei termice necesare pentru elemente vitrate Grupa clădirii Destinaţia clădirii R’w nec (m2 °C/W) Ferestre Uşi ext. Rse = 0.22) şi (6.) suprafaţa interioară suprafaţa exterioară Direcţia şi sensul fluxului termic Elemente de construcţie în contact cu exteriorul suprafaţa interioară suprafaţa exterioară αi / Rsi 8 / 0.23) Tabel 6. Luminatoare Pereţi vitraţi 259 . pot fi găsite în Normativul C107/3-2005 Tabel 6.167 12 / 0.23).125 αe / Rse 12 / 0. balcoane închise.042 *) 8 / 0.

9 Nr.) considerat în ansamblul său. Tabel 6. să fie mai mari decât valorile rezistenţelor minime R’ min prevăzute de reglementările în vigoare: R 'm ≥ R 'min (6.29 0. licee ş.• I Clădiri de locuit.29 0.50 Clădiri existente 1. Mc 001/1-2006) Pentru evitarea unor consumuri energetice exagerate pentru încălzirea locuinţelor. grădiniţe Şcoli.10). Spitale. zone vitrate etc. cămine.32 • • • • • II III 0.00 260 .39 0.29 0.40 Valori limită minime 0.a. planşeu superior. Creşe. Valorile R’min pentru clădirile de locuit se adoptă conform Tabelului 6.26 0. policlinici ş. pentru fiecare tip de element de construcţie (pereţi exterior. Alte clădiri socialculturale Clădiri sociale cu regim ridicat de umiditate 0. trebuie ca valorile rezistenţei termice corectate medii R’m. pe întreaga clădire.32 0.9.24) Rezistenţei termice corectată medie R’m se determină cu relaţia (6.50 maxime 4.26 b) Condiţia referitoare la consumul de energie (Normative C107/3-2005.32 0. 1 Rezistenţe termice minime la clădiri de locuit (m2 °C/W) R’min Elemente de construcţii Pereţi exteriori (zona Clădiri noi 1.a. internate. crt.

6.65 0.50 La stabilirea valorilor limită din ultimele două coloane ale Tabelului 6.6.9 s-au avut în vedere: • posibilităţile tehnice actuale şi în viitorul apropiat.65 3.10 2.) Plăci pe sol (peste CTS) Plăci la partea inferioară a demisolurilor sau subsolurilor încălzite Tâmplărie exterioară 1.50 1. la demisoluri sau subsoluri încălzite Planşee peste ultimul nivel.80 0.00 6 7 8 9 4. valorile rezistenţelor minime pot fi preluate din Normativul Mc 001/1-2006.50 4. Pentru clădirile cu altă destinaţie decât locuirea.00 3.30 – 5. sub terase sau poduri Planşee peste subsoluri neîncălzite şi pivniţe Planşee în contact cu aerul exterior la partea inferioară (plăci în consolă. 6.20 0. pe baza unor procedee de optimizare.2. • utilizarea materialelor termoizolante în condiţii de eficienţă economică.55 3.opacă) 2 3 Pereţi adiacenţi rosturilor închise Pereţi exteriori sub CTS.50 4.50 0.00 3.10 2.00 – – – – 4 5 3.30 5.40 1.00 – 1. Tabelele 11.00 4. Verificarea coeficientului global de pierderi termice (Normative C107/1-2005 şi C107/2-2005) 261 .00 – 0.40 – 1. • practica actuală şi tendinţele pe plan internaţional.00 1.5 şi 11. ganguri etc.

pereţi ce despart zone ale clădirii cu temperaturi diferite etc. conform pct.b.5. denumit în cadrul normativelor „coeficient global de izolare termică”.Definiţia şi modul de calcul ale coeficientului global de pierderi termice. 6. a) Clădiri cu destinaţia de locuinţe (Normativ C107/1-2005) În acest caz.2. determinarea rezistenţei termice specifice corectate a elementelor anvelopei clădirii.3. 6.5. planşeul de peste ultimul nivel. Verificarea coeficientului global de pierderi termice se face diferenţiat.1. Pentru efectuarea verificării se parcurg următoarele etape (Fig. • • calculul volumului încălzit al clădirii conform pct.1.44) din Capitolul 5.5. zonele vitrate exterioare. pct.. conform regulilor de la pct.13): • determinarea ariilor elementelor ce alcătuiesc anvelopa clădirii. pentru calculul coeficientului global de pierderi termice se utilizează relaţia (5.a. Valoarea obţinută trebuie să fie mai mică decât coeficientul global normat de pierderi termice. 262 . elementele componente luate în considerare sunt: pereţii exteriori. 6. au fost prezentate în cadrul Capitolului 5.5. 5. funcţie de destinaţia clădirii. atât pentru zonele opace cât şi pentru cele vitrate. 6.

Verificarea coeficientului global de pierderi termice (clădiri de locuit) Calcululariilor ariilor Calculul elementelor elementelor anvelopeiclădirii clădirii anvelopei Calculul Calculul volumului încălzit volumului încălzit al clădirii al clădirii Calcululrezistenţei rezistenţeitermice termice Calculul corectatea aelementelor elementelor corectate anvelopeiclădirii clădirii anvelopei Adoptarearatei rateiventilării ventilării Adoptarea Calculul coeficientului coeficientului Calculul global de de pierderi pierderi termice termice global Numărulde deniveluri niveluri Numărul Adoptarea coeficientului coeficientului Adoptarea global normat normat de de global pierderi termice termice GN GN pierderi Verificareanivelului niveluluiglobal global Verificarea de izolare termică de izolare termică G ≤ GN Fig. Etapele pentru verificarea coeficientului global de pierderi termice la clădiri de locuit 263 .13. 6.

conform Tabelului 6.5 0. adăpostite: clădiri în centrul oraşelor. conform Tabelului 6.6 0. funcţie de numărul de niveluri şi de raportul A/V dintre aria anvelopei şi volumul încălzit al clădirii.5 medie 0. clasa de adăpostire şi clasa de permeabilitate. moderat adăpostite: clădiri în interiorul oraşelor.8 0.• adoptarea nivelului ratei ventilării funcţie de categoria clădirii.) adăpostite neadăpostite moderat Dublă Clădiri cu mai expunere adăpostite adăpostite multe apartamente.5 0.5 0. cuplate sau adăpostite înşiruite etc. modul de expunere. moderat Simplă expunere adăpostite adăpostite Clasa de adăpostire neadăpostite: clădiri foarte înalte.5 scăzută 0. clădiri în păduri.5 0.5 0.1 0.2 0. Categoria clădirii Rata ventilării la clădiri de locuit (h–1) Clasa de adăpostire Clasa de permeabilitate ridicată 1.5 0.5 0. neadăpostite internate etc. Tabel 6.5 neadăpostite Clădiri individuale (case moderat unifamiliale. clădiri la şes. 264 .15. clădiri la şes protejate de arbori. medie: clădiri cu tâmplăria exterioară cu garnituri de etanşare.6 1.5 1.5 0.0 0. cu minim 3 clădiri în apropiere.6 0.9 0.15. • • calculul coeficientului global de pierderi termice G cu relaţia (5.5 0.7 0. clădiri la periferia oraşelor şi în pieţe.44).7 1. adoptarea coeficientul global normat de pierderi termice GN.5 0.5 0. scăzută: clădiri cu ventilare controlată şi cu tâmplăria exterioară prevăzută cu măsuri speciale de etanşare. Clasa de permeabilitate ridicată: clădiri cu tâmplăria exterioară fără măsuri de etanşare. cămine.6 0.16.7 0.

40 0.45).45 0.54 0.• verificarea relaţiei dintre coeficientul global G şi coeficientul global normat GN (relaţia 5.20 0.74 0.45 0.43 0.85 0.05 ≥ 1.90 0.16 Numărul de niveluri Coeficienţii normaţi de izolare termică la clădiri de locuit A/V (m2/m3) 0.66 0.50 0.1.45 GN (W/m 3 ºC) 0.75 0.14).25 0.35 0.59 1 4 2 5 3 ≥ 10 b) Clădiri cu altă destinaţie decât locuirea (Normativ C107/2-2005) Calculul coeficientului global de pierderi termice se efectuează conform celor arătate în Capitolul 5.35 0.50 0.80 0.30 0.56 0.25 0.50 ≥ 0.45 0.58 0. sunt următoarele: • determinarea ariilor elementelor ce alcătuiesc anvelopa clădirii.61 0.47 0. 265 .65 0.5.95 1.88 0.61 0.72 0.67 0.51 0.46 0. asemănătoare ce cele de la pct.91 0. a). Etapele ce trebuie parcurse (Fig. 6.65 0. conform regulilor de la pct.55 0.2.57 0. 6.49 0.61 0.50 0.95 0.58 0.59 0.5.49 0.61 0.57 0.40 0.63 0.35 0.10 0.40 ≥ 0.53 0.60 GN (W/m 3 ºC) 0.55 0.85 0.53 0.15 0.93 0.30 0. pct.00 1.30 0.65 0.70 ≥ 0.30 0. 5.70 0.50 0.68 Numărul de niveluri A/V (m2/m3) 0.81 0.60 0.40 0.77 0. Tabelul 6.35 0.75 0.45 ≥ 0.55 0.20 0.25 0.64 0.41 0.55 ≥ 0.45 0.a.

Etapele pentru verificarea coeficientului global de pierderi termice la clădiri cu altă destinaţie decât locuirea 266 . 6.Verificarea coeficientului global de pierderi termice (clădiri cu altă destinaţie decât locuirea) Calcululariilor ariilor Calculul elementelor elementelor anvelopeiclădirii clădirii anvelopei Calculul Calculul volumuluiîncălzit încălzit volumului al clădirii al clădirii Calcululrezistenţei rezistenţeitermice termice Calculul corectatea aelementelor elementelor corectate anvelopeiclădirii clădirii anvelopei Calculul coeficientului coeficientului Calculul global de de pierderi pierderi termice termice G1 G1 global Adoptareacoeficienţilor coeficienţilorde de Adoptarea controla.d. d.c. b. a.14.e e control Calculul coeficientului coeficientului Calculul global normat normat de de global pierderi termice termice G1ref G1ref pierderi Verificareanivelului niveluluiglobal global Verificarea de izolare termică de izolare termică G1 ≤ G1ref Fig. c.b.

47). precum şi capacitatea elementelor de închidere şi de compartimentare de a acumula sau ceda căldura. atât pentru zonele opace cât şi pentru cele vitrate.3. C107/4-2005) Prin stabilitate termică a clădirii în ansamblu sau a încăperilor considerate ca unităţi separate. c. verificarea relaţiei dintre coeficientul global G1 şi coeficientul global normat G1ref (relaţia 5. d. Stabilitatea termică se apreciază atât pentru încăperi (sau unităţi funcţionale). adoptarea coeficienţilor de control a. 6.2. Stabilitatea termică a încăperilor (unităţilor funcţionale) şi a elementelor de închidere trebuie asigurată atât pe timp de vară cât şi pe timp de iarnă. cu relaţia (5. determinarea rezistenţei termice specifice corectate a elementelor anvelopei clădirii. 6. şi calculul coeficientului global normat de pierderi termice G1ref. 267 .6.1. pe timp de vară şi de iarnă. e.5. se înţelege capacitatea acestora de a diminua efectele oscilaţiilor temperaturii aerului exterior. 6.• • calculul volumului încălzit al clădirii conform pct. astfel încât acestea să se resimtă în încăperi cu valori reduse (amortizate) şi defazate în timp. conform pct.3.b.48).46).5. Verificarea stabilităţii termice (Normative C107/7-2002. Stabilitatea termică se evaluează pentru încăperea sau unitatea funcţională cu orientarea cea mai defavorabilă. cât şi pentru elementele de închidere ale acestora. • • • calculul coeficientului global de pierderi termice G1 cu relaţia (5. b. considerată de proiectant ca fiind reprezentativă în ansamblul clădirii.

0 „b” 1. νT (coeficientul de amortizare termică) şi ε (coeficientul de defazare termică). cu încadrarea în valorile de performanţă din Tabelul 6.0 5. prin valorile parametrilor A Ti (amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior).). sanatorii etc.12 şi 6. dispensare.10 Amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior ATi.10.13. • pe timp de iarnă.0 3. hoteluri de minim 3 stele. Tabel 6. 6. Din punct de vedere al exigenţelor de stabilitate termică. şi a elementelor de închidere ale acestora.0 „c” – – • iarnă • vară Tabel 6. νT (coeficientul de amortizare termică) şi Ci (coeficientului de stabilitate termică).). policlinici. • grupa „b” – toate clădirile ce nu fac parte din grupele „a” sau „c”. clădiri sociale ale societăţilor comerciale etc.• pe timp de vară. prin valorile parametrilor A Ti (amplitudinea de oscilaţie a temperaturii aerului interior). • grupa „c” – clădiri cu ocupare temporară (case de vacanţă. cu încadrarea în nivelurile de performanţă recomandate în Tabelele 6. Pentru clădirile din grupa “a” este obligatoriu calculul la stabilitate termică a încăperilor (unităţilor funcţionale). construcţii cu caracter provizoriu.11.11 Valorile minime admise νT (iarna şi vara) 268 . clădirile se clasifică în trei grupe: • grupa „a” – clădiri pentru ocrotirea sănătăţii (spitale. pe timp de: Valorile maxime admise A Ti (ºC) Grupa de clădiri „a” 1.

ganguri. Valorile minime admise ε (vara) .12 Nr. ganguri.) Planşeu care separă spaţii interioare cu temperaturi diferite * Plăci pe sol Grupa de clădiri „a” 20 10 30 15 35 10 30 „b” 15 5 25 10 30 5 25 „c” 8 – 15 5 20 – 15 1 2 3 4 5 6 7 * În cazul în care pereţii interiori sau planşeele interioare separă spaţii închise cu temperaturi de exploatare care diferă cu mai mult de 10 ºC. Element de închidere Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate. bowindouri etc.) Tabel 6.Nr. inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise) Pereţi interiori care separă spaţii cu temperaturi diferite * (inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor închise) Planşeu terasă Planşeu de pod sau planşeu terasă cu strat de aer ventilat Planşeu care delimitează clădirea la partea inferioară de exterior (planşeu în consolă. crt .ore Element de închidere Grupa de clădiri „a” 12 13 10 13 „b” 9 11 8 11 „c” 8 9 6 9 1 2 3 4 Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate. bowindouri etc. Tabel 6.13 Nr. inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise) Planşeu terasă Planşeu de pod sau planşeu terasă cu strat de aer ventilat Planşeu care delimitează clădirea la partea inferioară de exterior (planşeu în consolă. crt . Valorile minime admise Ci (iarna) Element de închidere Grupa de clădiri 269 .

Pentru clădirile şi încăperile din grupa “c” nu este obligatorie verificarea la stabilitate termică. detaliate în cele ce urmează. dacă încăperea analizată se încadrează în unul din următoarele cazuri: • masa specifică a zonei opace a peretelui exterior. 6. în câmp curent. a) Este obligatorie verificarea încăperilor şi respectarea nivelurilor de performanţă din Tabelul 6. este m ≤ 100 Kg/m 2.) Planşeu care separă spaţii interioare cu temperaturi diferite * Plăci pe sol 6 3 7 4 8 3 7 „b” 5 2 6 3 7 2 6 „c” – – – – – – – 1 2 3 4 5 6 7 * În cazul în care pereţii interiori sau planşeele interioare separă spaţii închise cu temperaturi de exploatare care diferă cu mai mult de 10 ºC. 270 . ganguri. „a” Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate. Pentru clădirile din grupa „b” verificarea stabilităţii termice trebuie să parcurgă etapele cuprinse în schema din Fig.15.10 pentru amplitudinea A Ti. bowindouri etc.crt . inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise) Pereţi interiori care separă spaţii cu temperaturi diferite * (inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor închise) Planşeu terasă Planşeu de pod sau planşeu terasă cu strat de aer ventilat Planşeu care delimitează clădirea la partea inferioară de exterior (planşeu în consolă.

15. Schemă pentru verificarea stabilităţii termice 271 .5 3. 200.3.0.35 0.Clădiri tip „a” Clădiri tip „b” „ ” Clădiri tip „c” „ ” Severifică verifică Se obligatoriumărimile mărimile obligatoriu A ν ε C ATi Ti νT T ε Ci i m≤ ≤ 100. 3.35 v DA Esteobligatorie obligatorie Este verificarea verificarea amplitudinii ATi amplitudinii A Ti Nueste esteobligatorie obligatorie Nu verificareala la verificarea stabilitate termică stabilitate termică NU D≥ ≥ 2.3. 300 300 m sau sau v≥ ≥ 0.5.5. 2. 200.5 D şi şi U≤ ≤U Umax U max NU NU DA DA Severifică verifică Se obligatoriu mărimile obligatoriu mărimile νT ε εC Ci ν T i DA Nueste estenecesară necesară Nu verificarea la verificarea la stabilitatetermică termică stabilitate STOP STOP DA NU Severifică verificăobligatoriu obligatoriu Se amplitudinea ATi amplitudinea A Ti NU Semodifică modifică Se alcătuirea constructivă alcătuirea constructivă sau sau Seprevede prevedeobligatoriu obligatoriu Se instalaţie de climatizare instalaţie de climatizare Fig. 100.0. 6.

10 pentru amplitudinea A Ti.5. • masa specifică a planşeului terasă este m ≤ 300 Kg/m 2. se verifică încadrarea în nivelurile de performanţă pentru Tabelele 6. nu este necesară verificarea la stabilitate termică dacă elementele de închidere ale încăperilor (unităţilor funcţionale) satisfac simultan următoarele condiţii: • indicele inerţiei termice D depăşeşte valorile:    pentru zona opacă a peretelui exterior: D ≥ 3.35 Ao + Af (6. b). pentru planşeul de pod sau planşeul acoperişului terasă ventilat: D ≥ 2. ε.11.14. 6.5 • coeficientul de transfer termic unidirecţional U al zonei opace a elementului de închidere are valori mai mici sau cel mult egale cu cele prevăzute în Tabelul 6. Ao – aria zonei opace (m2). νT. este necesară verificarea la stabilitate termică a încăperii. c) Dacă nu sunt satisfăcute toate condiţiile de la pct.• masa specifică a planşeelor intermediare este m ≤ 200 Kg/m 2.13. • gradul de vitrare al elementelor exterioare: v= Af ≥ 0. b) Pentru clădirile din grupa “b” care nu se încadrează în condiţiile de la pct. cu respectarea nivelurilor de performanţă din Tabelul 6. a).25) unde: Af – aria zonei vitrate (m2). Dacă nu sunt satisfăcute toate cele trei criterii (νT. Ci). ε.0.12 şi 6. prevăzute în 272 . Ci. pentru planşeul terasă: D ≥ 3.

pentru a evita consumurile suplimentare de energie necesară pentru funcţionarea instalaţiilor de climatizare.91 0.33 0. În cazul în care încăperea sau unitatea funcţională considerată nu satisface criteriile de performanţă impuse.14 Nr.33 0.22 0.Tabel 6. crt . bowindouri etc. Coeficientul de transfer termic maxim admis Umax (W/m2 ºC) Umax (W/m 2 ºC) 0. ganguri. Evident.) Planşeu care separă spatii interioare cu temperaturi diferite * Plăci pe sol 1 2 3 4 5 6 7 * În cazul în care pereţii interiori sau planşeele interioare separă spaţii închise cu temperaturi de exploatare care diferă cu mai mult de 10 ºC.22 Element de închidere Pereţi exteriori (exclusiv suprafeţele vitrate. inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor deschise) Pereţi interiori care separă spaţii cu temperaturi diferite * (inclusiv pereţii adiacenţi rosturilor închise) Planşeu terasă Planşeu de pod sau planşeu terasă cu strat de aer ventilat Planşeu care delimitează clădirea la partea inferioară de exterior (planşeu în consolă. 273 .71 0.61 0. se va corecta alcătuirea constructivă a elementelor delimitatoare sau încăperea (unitatea funcţională) respectivă va fi in mod obligatoriu prevăzută cu instalaţie de ventilare – climatizare. este indicat să se adopte pentru toate elementele anvelopei clădirii o alcătuire care să conducă la îndeplinirea criteriilor de performanţă privind stabilitatea termică.

(3. este superioară temperaturii de rouă θr (Fig.4. b) În zonele de influenţă ale punţilor termice. Normative C107/4-2005.16).10) din Capitolul 3.6. unde se înregistrează 274 .6. 6. Mc 001/1-2006) Se efectuează cu ajutorul rel. prin care se verifică dacă temperatura Tsi în orice punct de pe suprafaţa interioară a unui element din anvelopa clădirii. Verificarea riscului de condens pe suprafaţa interioară Tsi T si Calculul temperaturii temperaturii pe pe Calculul suprafeţele interioare: suprafeţele interioare: în câmp câmp curent curent în în zonele zonele punţilor punţilor în termice termice θr θ r Calculul temperaturii temperaturii Calculul punctului de rouă rouă punctului de (funcţie de umiditatea (funcţie de umiditatea relativă şi şi temperatura temperatura relativă aerului interior) interior) aerului Verificareacondiţiei condiţiei Verificarea Tsi > θr Fig.16. 6. Etapele pentru verificarea la condens pe suprafaţa interioară Temperatura pe suprafeţele interioare se poate determina prin următoarele modalităţi: a) În câmpul curent al elementelor se utilizează relaţia (6. Verificarea riscului de condens pe suprafaţa interioară (Normative C107/3-2005.8).

15. prin interpolări liniare. Ti – temperatura aerului interior (ºC). Deoarece o astfel de abordare este laborioasă.cele mai scăzute temperaturi.15. sunt date în Tabelul 6. Pentru valori intermediare ale umidităţii relative şi temperaturii aerului interior. există două posibilităţi de abordare: • utilizarea bazelor de date cu punţi termice ce conţin.26) unde: Tsi min – temperatura minimă pe suprafaţa interioară. determinată pe baza câmpului plan de temperaturi (ºC). pentru caracteristici ale aerului interior întâlnite în mod uzual. normativele româneşti permit utilizare unei relaţii simplificate de forma: Tsi colţ = 1. • modelarea numerică 2D în cazul punţilor liniare sau 3D în cazul punţilor punctuale. valorile minime ale temperaturii pe suprafaţa interioară. temperatura minimă se poate determina numai pe baza unui calcul automat 3D al câmpului spaţial (tridimensional) de temperatură. Valorile temperaturii de rouă.3 Ti (6. pentru fiecare tip de punte. 275 . printre altele.3 Tsi min – 0. temperatură de rouă se determină cu ajutorul valorilor din Tabelul 6. Temperatura punctului de rouă este funcţie de parametri fizici ai aerului interior: umiditatea relativă şi temperatura. În zona colţurilor de la intersecţia a doi pereţii exteriori cu un planşeu (la tavan sau la pardoseală).

0 +10.30 +0.60 +8.00 -2.60 +4.50 18 +18.7 +9.1 +8.15.80 +7.2 +10.90 +4. mai rar întâlnite.4 +11.30 +0.50 -1.50 22 +22.40 +8.0 +15.70 +6.40 -1.80 +5.90 +0. 276 .1 +13.10 În cazurile.0 +19.70 +4.10 -2.60 +7.70 +7.2 +12.5 +15.4 +13. Anexa C.3 +13.60 -1.4 +16.4 +18.20 +2.5 +12.0 +17. în care valorile umidităţii relative sunt mai mici de 25%.6 +10. temperatură de rouă se determină cu ajutorul metodologiei prezentate în Normativul C107/3-2005.20 +1.Tabel 6.70 +5.4 +14.5 +9.20 +7.90 +3.4 +11.30 -3.2 +16.4 +9.40 +5.60 +1.10 +2.5 +11.2 +20.1 +9.0 +21.40 +0.60 14 +14.0 +11.00 16 +16.3 +17.70 +6.00 +4.50 +3.5 +12.5 +11.2 +18.10 +3.9 +12.90 -0.3 +10.60 -4.90 -5.3 +15. Umiditatea relativă a aerului (%) 100 95 90 85 80 75 70 65 60 55 50 45 40 35 30 25 Temperatura punctului de rouă (ºC) Temperatura aerului interior (ºC) 12 +12.00 20 +20.50 +6.30 +7.70 +2. iar temperatura aerului interior nu este cuprinsă în intervalul 12… 22 ºC.4 +17.2 +14.2 +12.5 +13.4 +16.00 +5.5 +10.50 -6.3 +19.6 +9.3 +15.50 +7.10 +1.4 +14.40 +5.0 +13.70 +8.20 -2.

17. Etapele pentru verificarea la condens în interiorul elementelor 277 .2 şi sintetizate în schema din Fig. 6.17. conform etapelor precizate în Capitolul 3. 3.5. pentru fiecare strat Calcululpresiunilor presiunilor Calculul parţialeale aleaerului aerului parţiale interiorşi şiexterior exterior interior Reprezentareagrafică graficăşi şi Reprezentarea compararea presiunilor presiunilor compararea parţialecu cucele celede desaturaţie saturaţie parţiale Fig. pentru fiecare strat vaporilor.6.5. Verificarea riscului de condens în interiorul elementelor (Normativ C 107/6-002) Verificarea apariţiei condensului în interiorul unui element se efectuează în ipoteza regimului staţionar şi unidirecţional de migraţie a vaporilor. Verificarea riscului de condens în interiorul elementelor Calculultemperaturilor temperaturilorla la Calculul limitele straturilor limitele straturilor Calcululrezistenţelor rezistenţelor Calculul termice ale fiecăruistrat strat termice ale fiecărui Calcululpresiunilor presiunilorde de Calculul saturaţie ale vaporilor în saturaţie ale vaporilor în aerul interior şi exterior şi aerul interior şi exterior şi la suprafeţele fiecărui strat la suprafeţele fiecărui strat Calcululrezistenţele rezistenţelela latrecerea trecerea Calculul vaporilor.6. pct. 6.

Etapele de calcul.2. C107/4-2005) În situaţia când există riscul de apariţie a condensului (curba presiunilor de saturaţie se „intersectează” cu cea a presiunilor parţiale).18. descrise în Capitolul 3. sunt sintetizate în schema din Fig. 6. trebuie făcute următoarele verificări: • acumularea progresivă de apă în interiorul elementului.6. datorită fenomenului de condens. la sfârşitul perioadei de condensare. 3. • nivelul de umezire al materialelor în care are loc condensul. de la un an la altul. pct.5. Comportarea elementelor la difuzia vaporilor Calcululcantităţii cantităţiide de Calculul vapori m acumulată în vapori mw wacumulată în înperioada perioadade deiarnă iarnă în Calcululcantităţii cantităţiide de Calculul vapori m eliminată în vapori mvveliminată în înperioada perioadade devară vară în Verificareaacumulării acumulării Verificarea progresive deapă apă progresive de Calcululcreşterii creşterii Calculul umidităţii ΔW lasfârşitul sfârşitul umidităţii ΔW la perioadei de condensare perioadei de condensare Adoptareacreşterii creşterii Adoptarea umidităţii maxime umidităţii maxime admisibileΔW ΔWadm admisibile adm Verificareanivelului niveluluide de Verificarea umezire al materialelor umezire al materialelor mw < mv ∆ W ≤ ∆ Wadm Fig. Etapele pentru verificarea comportării la difuzia vaporilor de apă 278 . 6.6.6. Verificarea acumulării de apă şi a umezirii excesive (Normative C 107/6-002.18.

9) . 279 . prezentate în Capitolul 1.8). • prin măsurători directe asupra unui număr suficient de mare de subiecţi.7. evaluarea globală a nivelului de confort termic al unei incinte se poate efectua cu ajutorul indicatorilor PMV (Predicted Mean Vote – opţiunea medie previzibilă) şi PPD (Predicted Percentage of Dissatisfied – procentul probabil de nemulţumiţi). 1.1). fie prin utilizarea relaţiei prezentate în SR ISO 7730 – 2006 (Capitolul 1.6.6. pct. 1. Indicatorul PPD se determină pe baza indicatorului PMV. Verificarea indicatorilor globali PMV şi PPD (STAS SR ISO 7730 – 2006) După cum a fost menţionat în Capitolul 1. 1. fie pe baza graficului din acelaşi normativ (reprodus în Fig.4. rel. • pe baza tabelelor din Anexa C din standardul SR ISO 7730 – 2006. Pentru aprecierea indicatorului PMV există trei modalităţi: • utilizarea relaţiei (1.2.