Mama de George Cobuc n vaduri ape repezi curg i vuiet dau n cale, Iar plopi n umedul amurg Doinesc

eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Crri ce duc la moar Acolo, mam, te zresc Pe tine-ntr-o cscioar. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacra lor geme. Cu tine dou fete stau i torc n rnd cu tine; Sunt nc mici i tat n-au i George nu mai vine. Un basm cu pajuri i cu zmei ncepe-acum o fat, Tu taci -asculi povestea ei i stai ngndurat. i firul tu se rupe des, Cci gnduri te frmnt. Spui oapte fr de-neles, i ochii ti stau int. ...O, nu! Nu-i drept s te-ndoieti! La geam tu sari deodat, Prin noapte-afar lung priveti - "Ce vezi? ntreab-o fat.

- "Nimic... Mi s-a prut aa!" i jalea te rpune, i fiecare vorb-a ta E plns de-ngropciune. ntr-un trziu, neridicnd De jos a ta privire: - "Eu simt c voi muri-n curnd, C nu-mi mai sunt n fire... Mai tiu i eu la ce gndeam? Avei i voi un frate... Mi s-a prut c-aud la geam Cu degetul cum bate. Dar n-a fost el!... S-l vd venind, A mai tri o via. E dus, i voi muri dorind S-l vd o dat-n fa. Aa vrea poate Dumnezeu, Aa mi-e datul sorii, S n-am eu pe biatul meu La cap, n ceasul morii!" Afra-i vnt i e-nnorat, i noaptea e trzie; Copilele i s-au culcat Tu, inim pustie, Stai tot la vatr-ncet plngnd: E dus i nu mai vine! -adormi trziu cu mine-n gnd Ca s visezi de mine!