P. 1
Carte Politista

Carte Politista

|Views: 30|Likes:
Published by gabrielalucia
carte politista
carte politista

More info:

Categories:Book Excerpts
Published by: gabrielalucia on Sep 21, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/19/2013

pdf

text

original

Sections

  • CAPITOLUL I
  • CAPITOLUL II
  • CAPITOLUL III
  • CAPITOLUL IV
  • CAPITOLUL V
  • CAPITOLUL VI
  • CAPITOLUL VII
  • CAPITOLUL VIII
  • CAPITOLUL IX
  • CAPITOLUL X
  • CAPITOLUL XI
  • CAPITOLUL XII
  • CAPITOLUL XIII
  • CAPITOLUL XIV
  • CAPITOLUL XV
  • CAPITOLUL XVI
  • CAPITOLUL XVII
  • CAPITOLUL XVIII
  • CAPITOLUL XIX
  • CAPITOLUL XX
  • CAPITOLUL XXI
  • CAPITOLUL XXII

Dick se uit la amprent, nevenindu-i s-şi cread

ă

ă

ă

ă

ochilor. Asasinul din Slough era unul din acele cazuri clasice,
în care un necunoscut comite un asasinat în plin zi, scap,

ă

ă

las o amprent, nu este arestat şi dispare, ca şi când l-ar fi

ă

ă

înghiit pmântul. La câte sute, la câte mii de noi criminali

ţ ă

czui în mâinile poliiei nu li se luase amprenta degetului

ă ţ

ţ

mare, fiind apoi comparat cu cea de pe pistol? El însuşi

ă

studiase amprenta, fiecare volut, fiecare depresiune — putea

ă

aproape s-o deseneze din memorie.
—Toat povestea asta este destul de misteri

ă

oas, nu-i

ă

aşa? Pentru ce, aşa deodat, s fi p

ă ă ătruns în casa lui Derrick?

24

Pân şi tablourile de pe perei nu valoreaz cu mult mai mult

ă

ţ

ă

decât ramele lor. Şi, totuşi, este a doua tentativ.

ă

—A treia, îl corect Bourke. Mai este una de care nu ştie

ă

Derrick. Ştii ce cred? Stai jos! Inspectorului Bourke îi plcea

ă

s-şi vad asistena stând jos. Btrânul Derrick, tatl lui

ă

ă

ţ

ă

ă

Walter Derrick, avea o pasiune.
— Am auzit, spuse Dick, şi, foarte bizar, fiul lui mi-a
vorbit despre aceasta tocmai ieri.
—Despre amprente?
Dick ddu din cap, afirmativ.

ă

—Cred c adunase mii de amprente, spuse Bourke. Ne

ă

obişnuisem s-i spunem ofierul-arhivar amator! Urmrea s

ă

ţ

ă ă

gseasc dou amprente digitale absolut identice şi s

ă ă ă

ă

rstoarne întregul nostru sistem de organizare. Deşi era, din

ă

câte am auzit, cel mai zgârcit om — se spune c-şi inea toat

ă ţ

ă

casa aceea a lui, cât e de mare, cu zece lire pe sptmân —

ă ă ă

cheltuia oricât ca s colecioneze amprente. Era la fel de

ă

ţ

fanatic ca un om suferind de mania filateliei. Pltea chiar

ă

colecionari, în mari întreprinderi, s-i trimit amprente.

ţ

ă

ă

Singura lui bucurie în via era s stea aplecat asupra lor, zi şi

ţă ă

noapte, comparând, msurând şi clasificând. Trebuie s

ă

ă

recunosc, cunoştea aceast problem chiar mai bine decât

ă

ă

oamenii noştri de la Scotland Yard sau, în orice caz, tot atât de
bine. Dac nu i-ar fi slbit vederea, pân la urm s-ar fi putut

ă

ă

ă

ă

s fac şi vreo descoperire.

ă ă

Se uit la Dick cu o privire lung şi grav, iar acesta îşi

ă

ă

ă

cunoştea şeful suficient de bine pentru a rmâne tcut.

ă

ă

—S-i spun care e teoria mea, spuse Bourke în cele din

ă ţ

urm. Cred c, tot colecionând, a dat din întâmplare peste

ă

ă

ţ

amprenta asasinului din Slough.
—Dar colecia a fost distrus, spuse Dick.

ţ

ă

—Crezi? Bourke era, evident, sceptic. Ştiu c, imediat ce

ă

Walter Derrick s-a întors acas, a în

ă

ceput s strâng colecia.

ă

ă ţ

Era legat în volume, aşezate pe un perete întreg. Ştiu, pentru

ă

c le-am vzut. Dup moartea btrânului, Walter a trimis pe

ă

ă

ă

ă

cineva la Scotland Yard ca s întrebe dac am fi dispuşi s le

ă

ă

ă

prelum, dar noi nu avem de-a face cu oameni care respect

ă

ă

legea, aşa c i-am respins oferta. Ele au fost distruse ulterior

ă

— dar au fost oare toate distruse? Aceast pasre care se

ă ă

iveşte când şi când în casa lui Derrick nu ştie despre dis-

25

trugerea coleciei nici mai mult, nici mai puin decât noi. De

ţ

ţ

ce, altminteri, şi-ar asuma osteneala şi riscul, cheltuind şi
bani? El sau ea caut o am

ă

prent. De dou ori au fost acolo; o

ă

ă

dat au avut întreaga cas la dispoziie — asta s-a întâmplat

ă

ă

ţ

când Derrick se afla la Monte Carlo — de aceea l-a şi instalat
pe intendent — şi niciodat nu au furat ceva de valoare. Fiule,

ă

prinde pe aceast doamn şi pe acest domn şi îl vei gsi pe

ă

ă

ă

cel care a ucis pe casierul din Slough!
Dick abord acest caz aşa cum abordase zeci de alte

ă

cazuri, uitând tot ceea ce ştia în privina lui. Unele lucruri erau

ţ

îns greu de uitat. Din feri

ă

cire, infirmiera cu ochi cenuşii nu

mai era bnuit. Dar nu o va mai vedea niciodat.

ă ă

ă

Tommy prea s fie îns mai norocos. O vzuse la

ă ă

ă

ă

Littlehampton, citind sub unul din umbrarele de pe falez, în

ă

timp ce Cornfort dormea, iar îngrijitorul umil îmbrcat şi neras

ă

fuma pe ascuns în spatele umbrarului, dup ce împiedicase cu

ă

pietre, roile cruciorului. Toate acestea, Tommy i le po

ţ ă

vesti

într-o scrisoare:

„Fireşte, btr

ăâne (scria el), am srit din maşin şi
ă

ă

am salutat-o. A fost cât se poate de amabil, şi a

ă

întrebat de tine. Apoi, btrânul domn s-a trezit şi a

ă

turnat vreo dou bancuri bune despre vreme, pe care

ă

cred c le mai auzisem. I-am spus aceasta dup ce el a

ă

ă

adormit din nou şi ea s-a amuzat extraordinar”.

Tommy îşi continua voiajul spre Petworth, sau pe undeva
pe lâng Petworth, „unde avea nişte rude înfiortor de

ă

ă

plictisitoare, care locuiau într-un fel de castel înconjurat cu un
şan cu ap. Îngrozitor de umed şi teribil de deprimant pe

ţ

ă

vremea rea, dar mtuşa Martha, draga de ea, se putea

ă

prpdi de la o zi la alta, şi, în vremurile de azi, btrâne, nu-ti

ă ă

ă

poi permite s dai cu piciorul şansei de a câştiga cinstit un

ţ

ă

bnu.”

ă ţ

Dick citi scrisoarea la Scotland Yard, invidiindu-l pe acest
celibatar vântur-lume care avea atâtea posibiliti de a

ă

ăţ

întâlni infirmiera cu ochi cenuşii, chiar şi la Littlehampton. De
ce n-a rmas Tommy la Littlehampton? gândi el enervat…

ă

Nu încpea nici o îndoial c amprenta gsit pe paharul

ă

ă ă

ă ă

de bere al intendentului era identic cu cea gsit în urm cu

ă

ă ă

ă

26

nou ani pe un mâner de pistol. Din fişele Scotland Yardului,

ă

oameni plini de rbdare extrgeau fiecare amnunt despre

ă

ă

ă

asasinatul din Slough, începând s alctuiasc un dosar.

ă ă ă

Pentru a-l aduce la zi nu era nevoie de prea mult ingeniozi

ă

-
tate. Îns, dup ce terminar, nu ştiau cu nimic mai mult

ă ă

ă

despre acest asasinat decât se ştiuse cu nou ani în urm.

ă

ă

Într-o diminea, Dick primi o invitaie la un de

ţă

ţ

jun din
partea lui Walter Derrick, la clubul acestuia, cu urmtorul

ă

postscriptum:

„În legtur cu amprenta aceea gsit pe pahar,

ă ă

ă ă

voiam s te întreb dac i-a fost de vreun folos?”

ă

ă ţ

Nu avea deloc intenia s-i povesteasc lui Der

ţ ă

ă

rick

despre formidabila coinciden. Nu este meni

ţă

rea poliiei s

ţ ă

stârneasc o alarm inutil în sufle

ă

ă ă

tele cetenilor nevinovai.

ăţ

ţ

Nu era deloc sigur c teoria inspectorului Bourke era just şi

ă

ă

primul pas pe care inteniona s-l fac, acum când i se încre

ţ ă ă

-

dinase cazul, era s afle tot ce era cu putin des

ţ

ă

ţă

pre actorii
cunoscui ai acestei mici drame. Poziia lui Derrick aprea

ţ

ţ

ă

foarte clar: era un om foarte bogat şi era cât se poate de

ă

probabil s dein nişte bunuri mobile care s merite eforturile

ă ţ ă

ă

unui sprgtor. Averea btrânului Derrick fusese investit în

ă ă

ă

ă

mare msur în bunuri imobiliare, astfel c Dick îşi opri

ă ă

ă

alegerea asupra uneia din cele mai importante agenii din City

ţ

şi, printr-un mare noroc, alese exact firma de la care putea
obine unele informaii.

ţ

ţ

Asociatul pe care-l vizit avea multe de povestit despre

ă

zgârcitul printe al lui Walter.

ă

—Cel mai deştept diavol btrân care s-a îndeletnicit

ă

vreodat cu cumprarea de terenuri! fu verdictul acestuia.

ă

ă

Avea instinctul valorii. A început ca zidar, şi, dup trecerea

ă

anilor, obişnuia s-şi fac tot singur reparaiile necesare la

ă

ă

ţ

cldirile care-i aparineau. În mânuirea mistriei se putea lua la

ă

ţ

întrecere cu cel mai bun zidar, iar tatl meu mi-a povestit c l-

ă

ă

a vzut o dat învelind cu igl un acoperiş al unei csue din

ă

ă

ţ ă

ă ţ

sudul Londrei, al crei proprietar era.

ă

—A lsat multe proprieti? întreb Dick.

ă

ăţ

ă

—N-a fost el asemenea tip de om, fu rspunsul

ă

categoric. Era o pasre prea şireat; ştia exact momentul

ă

ă

27

când valorile atingeau punctul culminant şi atunci vindea. Cu
circa 18 luni înainte de a muri, am vândut pentru el patru
proprieti a cror valoare brut a fost de 800 000 lire. Îmi

ăţ ă

ă

amintesc precis, fiindc s-a nscut o discuie în legtur cu

ă

ă

ţ

ă ă

comisionul. A mai vândut un bloc — dou cldiri pentru birouri

ă ă

în City — prin firma Haytor, cu 150 000 lire, în acelaşi timp.
Era ciudat, btrânul diavol insista invariabil s fie pltit în

ă

ă

ă

numerar. Nu accepta nici un cec. Am avut satisfacia s-l vd

ţ ă ă

coborând pe Queen Victoria Street cu o map coninând peste

ă ţ

o jumtate de milion de lire în bancnote. Dup câte ştiu eu, nu

ă

ă

a investit niciodat un ban în altceva.

ă

—Poate a cumprat alte proprieti?

ă

ăţ

—Nu, dar era pe punctul de a o face. Scurt timp înainte
de a muri, preurile erau din nou în creştere, iar eu începusem

ţ

personal negocieri cu el pentru cumprarea unui mare bloc de

ă

cldiri în City, în valoare de 412 000 lire. Desigur, pe atunci

ă

era mai mult sau mai puin imobilizat în pat, dar mintea îi

ţ

rmsese la fel de ascuit ca înainte.

ă ă

ţ ă

—Un astfel de om trebuie s-şi fi fcut duş

ă ă

mani? sugeră

Dick, dar prerea lui fu respins.

ă

ă

—Toi oamenii de afaceri îşi creeaz duşmani, dar nu

ţ

ă

cred c btrânul s fi stârnit prea mult animozitate. Pân şi

ă ă

ă

ă

ă

agenilor imobiliari, cu care se tocmea pân la ultimul bnu,

ţ

ă

ă ţ

nu le era realmente antipatic. Singurul lucru pe care nu a vrut
s-l vând niciodat a fost casa lui din Lowndes Square şi ştiu,

ă

ă

ă

întâmpltor, c avusese unele oferte foarte bune pentru ea,

ă ă

chiar în perioada scderii preurilor imobiliare — oferte despre

ă

ţ

care îmi imaginam c va sri s le accepte. Presupun îns c

ă ă ă

ă ă

de aceast cas îl lega un interes de natur sen

ă ă

ă

timental — el

ă

însuşi a construit-o, sau a reconstruit-o — şi nu voia s aud

ă ă

nici mcar de cele mai avantajoase oferte.

ă

Clubul cruia îi aparinea Walter Derrick se afla situat

ă

ţ

într-o cldire mare şi frumoas în Pall Mall şi era consacrat

ă

ă

automobiliştilor. Dick îl gsi aşteptând în holul plin de

ă

animaie şi fu întâmpinat cu acel zâmbet vesel pe care

ţ

domnul Derrick îl oferea tuturor, fr excepie, cci era un om

ă ă

ţ ă

foarte prietenos.

—Afurisita asta de spargere a început s-mi calce pe

ă

nervi, spuse el, împingându-l uşurel pe Dick spre restaurantul
aglomerat. Noaptea trecut n-am putut dormi. Apropo,

ă

28

dobitocului stuia de intendent al meu începe s-i revin

ă

ă

ă

memoria. Afirm c fata era frumoas ca o cadr. Asta-i

ă ă

ă

ă

partea cea mai neplcut a situaiei de celibatar bogat. Pun

ă ă

ţ

mâna pe tine, chiar dac, pentru aceasta, tre

ă

buie s-i

ă ţ

ptrund prin efracie în cas.

ă ă

ţ

ă

Râse de aceast glum, dar deveni mai serios când

ă

ă

începu s vorbeasc despre inconvenientele la care era supus.

ă

ă

Pleca la ar în seara aceea, spuse el, lsând o paz

ţ ă

ă

ă

dubl la casa din oraş.

ă

—Tot nu ştiu ce caut oamenii aceia, continu el. Dac

ă

ă

ă

aceasta s-ar fi întâmplat pe vremea când tria tata, aş fi putut

ă

înelege. Srmanul btrân îşi pstra toi banii sub pat, într-o

ţ

ă

ă

ă

ţ

caset de oel — cuta, pe cât posibil, s nu aib niciodat de-

ă ţ ă

ă

ă

ă

a face cu bancherii. Am gsit-o acolo sau, mai bine zis,

ă

infirmiera a gsit-o — 412 000 lire în bancnote.

ă

Dick ridic deodat privirea.

ă

ă

—Cât ai spus?
Domnul Derrick repet.

ă

—Dar asta nu a fost tot ce ai moştenit, nu?
În ochii lui Walter Derrick se ivi o sclipire.
—Mi se pare o sum frumuşic, spuse el. De fapt, atâta

ă

ă

am moştenit. Oamenii cred c sunt mi

ă

lionar — eu unul însă
m şi simt milionar şi tot astfel te vei simi si dumneata când

ă

ţ

vei dispune de 400 000 lire!
În mintea lui Dick Staines începu s se fac lumin.

ă

ă

ă

—Dar n-ai încercat s afli dac a mai avut şi ali bani?

ă

ă

ţ

întreb el. Avocatul lui nu i-a…

ă

ţ

—Btrânul nu s-a folosit niciodat de un avo

ă

ă

cat, spuse
Derrick. Şi, apoi, curios: De ce eşti atât de intrigat de asta,
domnule Staines? Avea unele proprieti imobiliare, dar fr

ăţ

ă ă

prea marc valoare. Cele 412 000 lire au fost tot ce am
moştenit.

—Vrei s spui c dumneata sau avocatul dumitale nu ai

ă

ă

ţ

fcut nici un fel de cercetri pe lâng oamenii cu care avea

ă

ă

ă

de-a face, agenii lui imobi

ţ

liari, c nu ai gsit nici un fel de

ă

ă

chitane sau hârtii privitoare la afacerile lui?

ţ

—Nimic, rspunse Walter încet. Unde vrei s ajungi,

ă

ă

Staines?

29

—Îi spun imediat, replic Dick. Dar rspunde-mi

ţ

ă

ă

dumneata mai întâi: tatl dumitale a murit subit sau a fost

ă

bolnav mai mult timp?
—A murit destul de subit. Avea sntatea şubred, dar

ă ă

ă

moartea lui a survenit pe neaşteptate. Şi acum, care e
misterul?

Pentru Dick nu mai exista acum nici un mister, dup cum

ă

explic el.

ă

—Banii pe care i-ai gsit sub pat reprezentau suma

ă

necesar achiziionrii unui imobil, achizi

ă

ţ ă

ionare pe care o

ţ

negocia înainte de a muri. Ştiu c numai de la o singur firm

ă

ă ă

a primit 800 000 lire, de la alta 150 000 şi, probabil, dac i-ai

ă

vizita pe toi agenii imobiliari din Londra, ai descoperi c a

ţ ţ

ă

efectuat vânzri de un milion de lire în anul dinaintea morii

ă

ţ

lui. Prin urmare, banii pe care i-ai descoperit sub pat nu erau
decât o parte din averea lui real şi, deoarece se pare c avea

ă

ă

obiceiul s-şi pstreze aceast avere în numerar, este cât se

ă ă

ă

poate de clar c restul este ascuns undeva în casa dumitale.

ă

Walter se uita la el cu o privire fix; plise pu

ă ă

in.

ţ

—Crezi, desigur, ca sunt un prost pentru c nu am fcut

ă

ă

aceste cercetri, spuse el, şi probabil c şi sunt. Dar te rog,

ă

ă

Staines, spune-mi tot ce ştii şi îi promit c în cazul în care,

ţ

ă

prin intermediul dumitale, voi intra în posesia întregii mele
averi, nu voi uita ceea ce-i datorez.

ţ

—Propun s ne întoarcem la dumneata acas şi s

ă

ă ă

cutm foarte temeinic. Acolo trebuie s existe undeva o

ă ă

ă

ascunztoare pe care nu o ştia nimeni în afar de tatl

ă

ă

ă

dumitale. Aceasta este cu atât mai probabil cu cât, dup cum

ă

am aflat, el era constructor şi a modificat probabil planurile
arhitectului.

În timp ce vorbea, observ c Walter Derrick deschide

ă ă

gura pentru a pune o întrebare. Cuvintele rmaser îns

ă

ă ă

nerostite, dar Staines ştia care sunt şi, de aceea, rmase

ă

oarecum mirat.

Îşi termin repede dejunul, iar Derrick îl con

ă

duse cu
maşina înapoi în Lowndes Square. Dick examin în prealabil

ă

cldirea Ia lumina zilei. Era mai mare decât toate celelalte din

ă

aceast pia; era o cldire urât, ceea ce-i ddea temei s

ă ţă

ă

ă

ă

ă

cread c btrânul Derrick nu numai c-l asistase pe ar

ă ă ă

ă

hitect,

30

modificându-i planurile, dar c fusese prin

ă

cipalul vinovat

pentru adugirile inestetice care i-au fost aduse.

ă

Remarc în primul rând asemnarea cldirii, cu faada ei

ă

ă

ă

ţ

de crmid alb smluit, cu o institu

ă ă ă ă ă ţ ă

ie public.

ţ

ă

Deschizând uşa, domnul Derrick îl gsi pe vigilentul

ă

intendent în vestibul.
—Am primit mesajul dumneavoastr, domnule.

ă

—Mesajul meu? Ce mesaj?
—Ai telefonat s m anunai c va veni ci

ţ

ă ă ţ ţ ă

neva ast-

ă

sear, ca s msoare camerele pentru covoarele cele noi.

ă ă ă

Derrick şi Dick Staines se uitar unul la cellalt.

ă

ă

—Bine, spuse Derrick încet.
Îi fcu semn detectivului s-l urmeze în salo

ă

ă

nul de la

etajul I şi închise uşa.

—Nu am dat nici o asemenea dispoziie prin telefon,

ţ

spuse el. Proiectam s plec azi dup-amiaz la proprietatea

ă

ă

ă

mea din Godalming, aşa cum i-am spus, şi nu intenionam

ţ

ţ

defel s m întorc în Lowndes Square. E un truc destul de

ă ă

stângaci, pentru c Larkin putea lesne s dea de mine prin

ă

ă

telefon.

—Prea stângaci pentru a fi adevrat, spuse Dick. E ca şi

ă

când bandiii ar dori s fii acas ast-sear. În locul dumitale,

ţ

ă

ă ă ă

le-aş satisface dorina. Voi fi şi eu aici.

ţ

Derrick prea tulburat.

ă

—Nu pot s îneleg, nu îneleg, spuse el vehe

ă ţ

ţ

ment. De

ce naiba m sâcâie? În toat treaba asta e ceva care m

ă

ă

ă

scoate din fire. Care sunt dedesubturile? De ce s… — se opri

ă

subit şi îşi încrunt sprâncenele. Nu, nu, m depşeşte!

ă

ă ă

Dar apoi, scuturându-se deodat de indispoziia care îl

ă

ţ

copleşise, îşi recpt din nou buna dispo

ă ă ă

ziie caracteristic.

ţ

ă

—Hai s gsim comoara, spuse el.

ă ă

Trecur din camer în camer, trgând deoparte

ă

ă

ă ă

covoarele, examinând şi ciocnind pereii, deschizând dulapuri

ă

ţ

la care nu se umblase, dup cum zicea Walter, de la moartea

ă

tatlui su. Casa avea tri

ă ă

ănicia unei fortree. Pereii erau
ă ţ

ţ

groşi şi Walter Derrick explic de unde venea slbiciunea

ă

ă

tatlui su pentru trinicie. Pe când era copil, locuise într-o

ă ă

ă

cas veche care se prbuşise în mijlocul nopii şi puin a lipsit

ă

ă

ţ

ţ

ca s-şi piard viaa.

ă

ă ţ

31

Majoritatea încperilor erau astfel proporionate încât

ă

ţ

erau de-a dreptul urâte. Peste tot se fcea simit prezena

ă

ţ ă

ţ

arhitectului amator: scri ciu

ă

date, care preau puse acolo ca

ă

şi când constructorului îi venise ideea dup terminarea

ă

cldirii; ferestre inaccesibile, care trebuie s fi exasperat o

ă

ă

întreag generaie de servitori. Faada nu era chiar urât.

ă

ţ

ţ

ă

Domnul Derrick cel btrân respectase, în linii mari, arhitectura

ă

general a pieei. Fiecare etaj avea un balcon de piatr, care

ă ţ

ă

continua fr întrerupere pe toat limea celor dou faade

ă ă

ă ăţ

ă ţ

ale cldirii.

ă

Timp de dou ore scormonir, examinar şi ciocnir, dar

ă

ă

ă

ă ă

fr rezultat. În cele din urm, ajun

ă ă

ă

ser în camera în care

ă

ptrunsese Dick în noaptea aceea furtunoas şi, acolo, Derrick

ă

ă

descuie un dulap:

—Iat ceva care o s te intereseze, spuse el.

ă

ă

Se aplec şi scoase o caset de fier prfuit. Era foarte

ă

ă

ă ă

grea; cheia mai era înc în broasc.

ă

ă

—Aceasta e caseta în care am gsit banii şi câteva

ă

fleacuri fr prea mare valoare.

ă ă

Dick abia reuşi s ridice caseta şi s o aşeze, printr-o

ă

ă

mişcare pendulatorie, pe o mas. Era din oel compact,

ă

ţ

adânc şi larg. Deschise capacul şi zri în interiorul ei un

ă

ă

ă

instrument curios din alam, care semna cu o sering. Avea

ă

ă

ă

dou mânere curbe şi, chiar în captul pistonului, un alt

ă

ă

mâner care prea un pat de pistol. De cellalt capt era fixat

ă

ă

ă

ă

o ventuz mare, de cauciuc roşu.

ă

—Ce este aceast arm înfricoştoare? întreb el,

ă ă

ă

ă

examinând-o plin de curiozitate.
—N-am reuşit niciodat s aflu.

ă ă

Era solid construit şi grea: cilindrul de alam era scurt,

ă

ă

cu un diametru de aproximativ 18 centimetri. Din ambele
capete ale acestuia ieşea câte un mâner puternic de alam,

ă

lung de peste zece centimetri. Suci instrumentul pe toate
prile, intrigat, şi deodat îşi ddu seama ce era; umezind

ă ţ

ă ă

marginea ventuzei de cauciuc, o aps pe suprafaa lu

ă ă

ţ

cioasă
a casetei de oel şi trase captul pistolului. Se auzi un „clic” şi

ţ

ă

pistonul înepeni. Apucând cele dou mânere, ridic de pe

ţ

ă

ă

mas caseta. Dup cum îşi imaginase, era o mic pomp de

ă

ă

ă

ă

vid; nu fu în stare s dezlipeasc ventuza de cauciuc de pe su

ă

ă

-

32

prafaa casetei decât dup ce gsi arcul care elibera minerul

ţ

ă ă

în form de pat de pistol şi îi permitea s revin la loc.

ă

ă ă

—Unde era asta?
—În interiorul casetei cu bani. Cred c deasupra banilor.

ă

Dick puse la loc pompa în caset şi închise capacul.

ă

Mai târziu; în aceeaşi dup-amiaz, vizit un fost

ă

ă

ă

constructor, acum pensionar, şi-i puse câteva întrebri; un

ă

btrân a crui memorie nu mai funciona la perfecie, dar care

ă

ă

ţ

ţ

îşi amintea foarte bine de contractul su cu Derrick-tatl

ă

ă

pentru construirea unei case. În cursul lucrrilor, îşi aduse el

ă

aminte, fusese adus un seif lung şi îngust, dar unde fusese
instalat nu ştia. Btrânul Derrick, dup cum b

ă

ă

ănuise Dick,
punea şi el mâna la construit şi, spre indignarea vecinilor, îşi
petrecea pân şi duminicile pe şantier, îmbrcat într-un

ă

ă

costum vechi şi mânuind mistria. Mai mult înc: oprise toat

ă

ă

activitatea timp de trei luni şi adusese muncitori negri.
Btrânul constructor credea c erau mauri, cci Derrick era

ă

ă

ă

câte o lun la Tanger, în perioadele când viaa era ieftin şi se

ă

ţ

ă

putea ajunge pe coasta nordic a Africii, pe un vas care

ă

transporta fructe, cu o tax de câteva lire.

ă

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->