Poate se vor intreba unii de ce am postat abia dupa un an, pozele cu vizita mea la Targu-Jiu si pelerinajul la Prislop, dar

se pare ca nu eram pregatit sa prezint aceste lucruri, simteam ca lipseste ceva important. Acel lucru important si deosebit, pe care mi l-am dorit cu insistenta in anul ce a trecut, a devenit posibil abia de sarbatoarea Floriilor de anul acesta, cand mi s-a implinit marele vis. Am pornit la intalnirea cu destinul, si spre surprinderea mea aveam sa merg in masina impreuna cu un admirator al operelor brancusiene. Coincidenta sau nu…dar exact asa s-a petrecut fara ca noi doi sa avem habar de acest lucru, abia pe urma ne-am cunoscut si am devenit buni prieteni pentru totdeauna. Domnul Horia Mutenus din Cluj tocmai ce venea din Targu-Jiu, si am nimerit in aceasi masina care se indrepta spre Sarmisegetuza. Am aflat ca amandoi suntem scriitori, culmea amandoi poeti, iar dansul tocmai ce a scos o carte intitulata “Dincolo de Brancusi”. Amandoi am mers pentru intaia data la capitala Daciei, Sarmisegetuza. Am vizitat impreuna vestigiile dacice, incepand cu Cetatuia, Blidaru, Fetele Albe si terminand cu Sarmisegetuza, unde am fost de doua ori la rand. Am cunoscut si un ghid interesant in persoana domnului Vasile Aurel de la care am aflat de povestiri si legende unice, pe care le-am auzit pentru prima oara in viata. Asa am facut cunostinta cu jocul nebun al Ielelor si ce a patit un cameraman indraznet care a incercat sa le filmeze la Fetele Albe, dupa care in aceasi zi a avut un atac cerebral, am aflat de tatuca Zalmoxe cum il numea Vasile – cel care daca ar fi sa dam crezare spuselor acestuia i s-a infatisat inca de cand era copil sub forma unui batran imbracat in alb. Am aflat despre Legenda Lupului Alb si despre agatarsi si regatul Agatarsilor, cum unii initiati daci se putea transforma in lupi, de unde si celebrele legende despre varcolaci, am aflat despre cultul blajinilor si despre faptul ca ei traiesc intr-o lume subterana, dincolo de iluzia si rautatea acestei lumi, iar intrarea in lumea de dincolo s-ar face undeva prin zona Vartoapelor. Alte legende despre Luna sub Luceafar, semnificatie si traditie, despre adevarata soarta a bravului rege Decebal, cel care dimpreuna cu un numar de initiati a parasit cetatea prin tunelurile subterane existente si azi sub ruinele cetatii Sarmisegetuza, iar romanii au prins de fapt o sosie a regelui (stiut fiind faptul ca dacii erau maestri ai deghizarii si travestiului), am refacut drumul tradarii lui Bicinis (romanizatul Bastos), am baut apa din izvorul miraculos al Sarmisegetuzei si multe altele.

intr-un tarziu am adormit intr-un somn usor fara vise. am gustat din frunzele de leurda cu care se hraneau dacii (un fel de usturoi salbatic). A fost un moment unic si de neimaginat. Am depanat fiecare amintiri. despre imensul vas de argint de 12 tone aruncat in aer. Desi eram obositi dupa drumul prin munti. inainte de a ajunge la portile cetatii mi-au venit in minte cateva versuri pe care ciudat. le-am scris in urma cu zece ani intr-o poezie. Le-am spus si celorlalti versurile: “ O incantatie a sacrificiului perpetuu O simfonie magica a lumii noi Caci tot ce se petrece in lumea asta E doar eternul vis magnific Al Dumnezeului din noi ” Am aflat istorisirea despre descoperirea Sarmisegetuzei de catre austro-ungari. la ora 7 dimineata am fost treaz. care nici in ziua de azi nu se stie cum se obtine. . iar cand am ajuns pe platoul unde tronau sanctuarele am simtit o puternica atractie catre acel imens disc circular. mi-am pus mainile pe el si m-am lasat cufundat in acea stare launtrica de liniste si pace. urmand ca ziua urmatoare sa mergem la Sarmisegetuza. dar am simtit energia binecuvantata a acelor mirifice locuri. Am vazut drumul pavat din piatra al dacilor. peisajul era mirific. eram odihnit desi dormisem doar 3 ore si batusem ceva drumuri. povesti personale si ne-am simtit minunat impreuna de parca ne cunosteam de cand lumea. am avut o experienta ciudata de atemporalitate. Cuvintele nu pot exprima nefireasca senzatie de liniste si tacere care m-a cuprins. asa numita coada de randunica si se punea acea rasina speciala. impreuna cu prietenul Horia Muntenus si ghidul Vasile Aurel. A doua zi am pornit voiosi spre Sarmisegetuza. inconjurat din toate partile de munti. Spre surprinderea mea. si care paradoxal avea sa ma tina ca intr-o transa cateva zile de-atunci incolo. Cum erau construite din pietre mari unde se introducea o barna din lemn. parca timpul ramasase pe loc.In prima seara. Am stat mai mult timp linga Discul Solar. despre zidurile murus dacicus care sunt unice in lume. am stat la pensiunea Cotiso de langa Costesti pina la 4 dimineata. care ulterior aveam sa aflu ca se numea Discul Solar de Andezit. cand am mers la Cetatuia.

Vorbele ghidului: Gebeleizis. acolo unde se spune ca intra doar marele preot ca sa comunice cu marele zeu Zalmoxe.In cele din urma am intrat si in interiorul marelui sanctuar circular. fascinant si singurul lucru pe care il doresc e sa revin cat mai curand in acele locuri unice. muritorii te saluta!!! . si cum au fost transportate prin munti de la cel putin 50 km departare. generatorul de particule. care odinioara formau un fel de mecanism ceresc sau ceas solar. Am vazut si rotile dintate din piatra de andezit. iar ceilalti car au fost si nu au simtit nimic spectaculos probabil nu-mi vor da crezare spuselor. calendare lunare si solare. am cunoscut povesti nemuritoare.5 si 3. am zambit cand l-am auzit pe ghid spunand ca el numeste sanctuarul circular sub forma de spirala. M-am intrebat oare la ce foloseau acele pietre circulare imense. Nu pot decat sa va invit pe toti sa mergeti la Sarmisegetuza. De asemenea. avand intre 1. si cateva zile dupa aceea inca simteam intepaturi in zona capului. de iubire indescriptibila in cuvinte. Am aflat ca de fapt. centre de initiere si multe alte legende unele necunoscute de prea multa lume.5 tone greutate. A fost minunat. aici toate sanctuarele alcatuiau un mare laborator astronomic. oameni si locuri exceptionale. sa ma reincarc cu energia strabunilor. cei care nu au fost niciodata isi inchipuie ca aiurez. am aflat pentru prima oara despre astrolab si modul in care preotii daci priveau noaptea in apa din piatra si notau locul unde rasarea si apunea luna. Am simtit un suvoi puternic de energie. a fost totul ca un vis magic care nu se mai termina. caremi penetra corpul intrand prin partea stanga a capului. A fost o experienta unica si impresionanta. Cei mai sceptici probabil vor zambi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful