Testament

de Tudor Arghezi
Tudor Arghezi a fost un scriitor roman cunoscut pentru contributia sa la dezvoltarea liricii romanesti.Numele sau adevarat este Ion N. Theodorescu,iar pseudonimul sau,Arghezi.S-a nascut pe data de 21 mai 1880 la Bucuresti.La 30 iunie publica in ziarul Liga Ortodoxa,condus de Alecsandru Macedonski,poezia Tatal meu. Poezia Testament deschide volumul de debut al poetului Tudor Arghezi Cuvinte potrivite in 1927 si reprezinta o arta poetica deoarece in aceasta poezie este un manifest literar in care autorul isi exprima cu mijloacele poetice conceptia despre creatie si despre conditia si rolul artistului in societate.Poezia se incadreaza in artele poetice moderne prin cateva elemente precum aventura limbajului;inovatia prozodica;spargerea tiparelor sintactice si topice;raportul dintre creatie si inspiratie. Tema centrala a poeziei este creatia iar ca teme secundare legate de aceasta,pot fi considerate conditia si rolul artistului in societate. Titlul este format din substantivul nearticulat testament.In sens denotativ substantivul are doua semnificatii.In plan juridic desemneaza un act in care se precizeaza dorintele ce urmeaza a fi indeplinite dupa disparitia unei persoane,de obicei legate de mostenirea materiala,iar,din punct de vedere religios termenul trimite la cartea bibliei,in care sunt concentrate invataturile apostolilor lasate mostenire umanitatii. Poezia este structurata din cinci strofe de tipuri diferite,ceea ce subliniaza modernitatea poeziei la nivel de forma.Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat care se desfasoara intre tata si fiu;intre strabuni si urmasi;intre rob si domn. Prima strofa,o octava,avanseaza problema traditiei si a asumarii acesteia.Incipitul marcheaza adresarea directa catre un fiu imaginar Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte caruia eul poetic ii lasa creatia sa,singura mostenire veritabila.Artistul isi asuma trecutul pe care il transmite pe cartea sa altor poeti sau cititorilor numiti cu termenul metaforic fiule .Cartea,element de recurenta are in prima strofa acceptia de treapta,element de legatura intre generatii.Metafora trecutului seara razvratita,enumeratiaPrin rapi si gropi si locutiunea adverbiala pe brancisubliniaza truda inaintasilor de a pastra intacta fiinta nationala pentru urmasi. In strofa a doua care reprezinta un catren,creatia este inteleasa ca un document fundamental care trebuie sa vorbeasca despre suferintele trecutului.Ca reprezentant al inaintasilor al robilor cusaricilor,poetului ii revine sarcina de a pastra viu zbuciumul celor de care se simte organic legat prin osemintele varsate-n mine. In cea de-a treia strofa care are caracter polomorf,ideea centrala aduce in prim plan rolul creatiei care transfigureaza realitatea chiar si cea mai urata.Efectul transfigurat este unul de durata si este comparabil cu efortul taranilor care supun pamantul prin truda transformatoare.trecerea de la un modul traditional de viata si de munca fizica,simbolizate in poezie prin sapa si brazda,la munca

intelectuala si la modul de viata modern ale caror simboluri sunt condeiul si calimara,este rezultatul eforturilor secularesudoarea sutelor de ani.Descendent al generatiilor de truditori ai pamantului,poetul este un nascocitor care printr-un act creator indelungat,metamorfozeaza cuvintele urate din graiul pentru vite in materie poetica,dand nastere astfel cuvintelor potrivite.Sintagmacuvinte potriviteeste o metafora pentru creatie care,in viziunea autorului este rezultatul efortului si nu al inspiratiei divine.O alta idee poetica lansata in a treia strofa reprezinta o prefigurare a esteticii uratului lansata pentru prima data de poetul Tudor Arghezi Facui din zdreante muguri si coroane.In continutul strofei a treia se completeaza conceptul de creatie cu alte sensuri.Rolul poeziei este de a imobiliza trecutul,sa-l sacralizeze pentru a-l transforma intrun indreptar moral.Cultul stramosilor devine o noua religie intre poezie Am luat cenusa mortilor din vatra si am facut-o Dumnezeu de piatra.O alta idee poetica esprimata in cea de-a treia strofa se refera la rolul justitiar al creatiei.Poezia,numita metaforic vioara are menirea sa sintetizeze toata suferinta si revolta trecutului si sa ii pedepseasca pe toti cei vinovati de aceasta suferinta Durerea noastra surda si amara/O gramadii pe-o singura vioara./Pe care ascultand-o a jucat/Stapanul ca un tap injunghiat. Strofa finala a poeziei pune in discutie raportul dintre inspiratie si creatie si conditia artistului in societate.Inspiratia,muza simbolizata prin domnita intinsa lenesa pe canapea,sufera in poezia autorului si pierde teren in favoarea trudei,a efortului de creatie.In conceptia poetului,creatia este rezultatul imbinarii dintre talent si mestesug;dintre Slova de foc si slova faurita.Finalul poeziei subliniaza rolul creatorului,asumat cu responsabilitate si modestie.Poetul se declara un rob in serviciul suveranului stapan-cititorul,chiar si atunci cand acestuia ii pot scapa unele sensuri ale creatiei. In nivelul morfo-sintactic,alternanta persoanei intai singular cu persoana intai plural a verbului subliniaza ideea de legatura si continuitate intre generatii.Dislocarile topice semnifica atat suferinta trecutului cat si suferinta muncii creatoare. In nivelul stilistic se releva cu adevarat aventura limbajului poetic arghezian caracterizat printr-o bogata fantezie metaforica,prin personificari si comparatii inedite sau prin epitete rare. In concluzie, Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara, despre menirea literaturii, despre rolul artistului in societate.