Portofoliu Proiecte Didactice Pentru Diriginti

GRUPUL ŞCOLAR ECONOMIC DE TURISM

PORTOFOLIU PENTRU DIRIGINŢI
PROIECTE ŞI MATERIALE DIDACTICE PENTRU ORIENTARE ŞI CONSILIERE

PROPUNĂTORI: PROF. SÂRCU RUXANDRA PROF. ANDRIESCU CAMELIA

2

CUPRINS ] Pagina

Cap.I Rolul dirigintelui în formarea imaginii de sine a adolescentului……………………...4 Cap II. Formularea obiectivelor cognitiv-afective în proiectarea orelor de dirigenţie în vederea formării imaginii de sine a adolescentului………………………………….7 Cap. III. Portofoliul cadrului didactic…………………………………………………………9 3.1. Consideraţii generale asupra portofoliului……………………………………………….10 3.2.Proiecte de tehnologie didactică…………………………………………………………..13 3.3. Schiţe de proiecte didactice………………………………………………………………42 3.4. Metoda aprecierii obiective a personalităţii………………………………………………49 3.5. Tehnici sociometrice……………………………………………………………………...51 Cap.IV. Portofoliul elevului:…………………………………………………………………53 4.1. Culegere de texte-suport pentru orele de dirigenţie 4.1.1.Respectul de sine-sistemul imunitar al conştiinţei………………………………54 4.1.2.Declaraţia mea de apreciere personală…………………………………………..56 4.1.3.Componentele psihologice asupra autocontrolului……………………………...57 4.1.4. Formele de manifestare a autocontrolului………………………………………64 4.2. Exerciţiu de completare de propoziţii pentru construirea respectului de sine………………………………………….………………………………….73 4.3. Cum poţi fi o persoană cu succes în afaceri 4.3.1. Calităţile individuale ale unui bun atreprenor…………………………………..79 4.3.2. Arta conversaţiei în afaceri……………………………………………………...80 4.3.3. Reguli pentru succesul unei întâlniri de afaceri…………………………………81 4.4. Concurs şcolar……………………………………………………………………………..82 4.5. Test-personalitate………………………………………………………………………….85 4.6.Chestionar………………………………………………………………………………….87 4.7. Citate, maxime şi cugetări…………………………………………………………………88 Bibliografie…………………………………………………………………………………….95

3

CAP. I

ROLUL DIRIGINTELUI ÎN FORMAREA IMAGINII DE SINE A ADOLESCENTULUI

Motto: “…cine suntem noi de fapt? Centrul Care priveşte şi conduce spectacolul care-şi poate alege pe ce drum va merge conştiinţa Eului acea reflecţie puternică şi puternic iubitoare a cosmosului… dar noi suntem în realitate un centru liber de energie cosmică…” (“Răspundere/ Capacitate”, Bernard Gunther) Idealul educaţional al şcolii româneşti vizează dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative. Omul se zămisleşte în adolescenţă, în zâmbetul, timiditatea sau cutezanţa sa, în cantitatea de interes şi căldură spirituală pentru semeni, pentru natură, pentru realizările societăţii la care îşi aduce contribuţia dând un suflu novator activităţii. Adolescenţii întineresc mereu structura societăţii, o încarcă cu noi energii şi largi viziuni în care patosul şi dăruirea străbat comportamentele, personalităţile lor. Pentru adolescent bolta cerului are mai multe stele decât cunosc toate generaţiile până la el. Adolescentul simte contradicţiile lumii în care trăieşte şi se angajează în marea revoluţie a vieţii sociale, a mentalităţilor ce au creat stagnări şi inegalităţi sociale, a marilor schimbări legate de presiunea informaţiilor, a modificărilor profesiilor, a moralei, a trecerii spre o societate modernă, robotizată din ce în ce mai mult şi informatizată în aceeaşi măsură, dar fragilă şi încărcată de agresivitate şi de ameninţarea latentă a unui nou război mondial. Între multele definiţii care s-au dat omului şi prin care s-a încercat marcarea deosebirii sale calitative de celelalte vieţuitoare este şi aceasta: omul este finţa care aspiră să devină mai mult decât este.Marea problemă se iveşte însă atunci când trebuie indicat ce anume se cuvine să fie inclus în aspiraţiile unui individ pentru a se putea spune că acesta tinde spre o realizare de sine autentică, deoarece, de bună seamă nu toate aspiraţiile conduc la o adevărată realizare de sine. Sigur, toată lumea este de acord cu adevărul şi frumuseţea iar binele şi legalitatea sunt valori care, urmărite cu tenacitate şi împlinite în fapte semnificative, dau consistenţă personalităţii angajate pe un asemenea traiect al realizării de sine. Dar realizarea de sine este oare un privilegiu al celor născuţi cu vocaţie specială sau, în anumite condiţii, este sansa împlinirii oricărui individ? Privind viaţa ca o succesiune de alegeri şi opţiuni vom accepta că exită şi alegeri bune, evolutive şi alegeri rele, regresive. Lăsând la o parte unele opinii cu efecte echivoce ( ex. cele impuse de instinctul de conservare), autorealizarea include doar acele alegeri care ajută la

4

dezvoltare, la mersul înainte, cu tot riscul pe care-l antrenează. Autorealizarea nu este numai o stare ce trebuie atinsă, ea este şi procesul care permite individului să-şi realizeze potenţialităţile de care dispune, în orice moment şi în cea mai mare măsură. Pentru o persoană înzestrată cu inteligenţă, realizarea de sine presupune exerciţiu, prin care persoana ajunge să uzeze mai bine de propria inteligenţă. A descoperi ce este cineva, cine este, ce iubeşte, ce este bun şi ce este rău în el, încotro merge şi care este misiunea sa înseamnă a-i arăta cine este, ceea ce reprezintă o sarcină imortantă a psihologului. Adolescenţii zilelor noastre, care sunt ştrengari şi idealişti deopotrivă resping , ca inutile, toate valorile şi toate virtuţile. Ei au impresia că aceasta îi împiedică să existe, că îi înşeală.Cei mai mulţi părinţi „slabi de înger”, pe care ei nu îi respectă deloc, părinţi care nu mai ştiu ce să creadă despre valori şi virtuţi şi care , cuprinşi de panică în faţa propriilor copii, nu sunt în stare să-i pedepsească sau să-i împiedice să acţioneze nepotrivit. Astel , aceşti copii îşi dispreţuiesc părinţii, adesea fără motiv. Pornind de aici , aceşti adolescenţi generalizează: nu mai ascultă de nici un adult, mai ales când aceştia le adresează sfaturi ce le par ipocrite. Căci şi ei au auzit părinţii vorbindu-le de onestitate, sinceritate, curaj, dar pe de altă parte i-au văzut acţionând cu totul diferit. Adolescenţii se deprind să reducă o persoană la o stare de obiect şi apoi refuză să vadă că persoana respectivă reprezintă ceva. Caracteristicile psihologice ale adolescenţilor se polarizează în jurul a trei dominante strîns legate între ele: a) dezvoltarea conştiinţei de sine; b) afirmarea propriei personalităţi; c) integrarea în viaţa socială. Acestea constituie coordonatele psihologice pe care dirigintele le va avea în vedere în stabilirea tematicilor la dirigenţie. Dezvoltarea conştiinţei de sine începe să se dezvolte în preadolescenţă. În adolescenţă ea se cristalizează, orele de dirigenţie, întâlnirile periodice cu clasa putând să constituie un sprijin substanţial în acest proces,dându-i adolescentului prilej de meditaţie şi discuţie. Temele orelor trebuie să-i ofere acestuia prilejul să-şi formeze capacitatea de autocunoaştere şi autoapreciere obiectivă, să-şi pună probleme legate de perfecţionarea propriei personalităţi. În acest sens, dirigintele va stimula manifestarea opiniei colective în care adolescentul îşi poate releva personalitatea. Unii diriginţi sprijină procesul de autocunoaştere prin întocmirea de către elevii înşişi a caracterizării propriei lor persoane. Dacă pentru preadolescenţi autocunoaşterea este precedată de exerciţii de cunoaştere a particularităţilor individuale ale altor persoane, la nivelul adolescenţei accentul cade pe exerciţiile directe de autocunoaştere. Un aspect important al conştiinţei de sine îl constituie înţelegerea locului pe care îl ocupă în lume şi a rolului său în societate. Teme ca „Autocunoaşterea şi imaginea de sine”, „Presiunea interogaţiei: Cine sunt eu?”, „Respectul de sine-nevoie umană fundamental”, “Declaraţia mea de apreciere personală” prezentate în cadrul acestei lucrări, constituie premise de dezvoltare a conştiinţei de sine a adolescenţilor. De la sine înţeles şi sub impulsul cerinţelor concrete, dirigintele poate să alcătuiască o gamă largă de teme educative din care să aleagă şi să folosească pe cele corespunzătoare situaţiei educaţionale date, în condiţiile specifice unei planificări ”în mers”. Aceasta nu exclude, evident, şi planificarea propriu-zisă, anticipată, a unor teme cu caracter teoretic mai larg, menite să ducă la formarea unui sistem de idei, ca îndreptar în problemele de viaţă şi de conduită socială. Imaginea de sine Imaginea de sine este un concept derivat din conştiinţa de sine şi semnifică ansamblul reprezentărilor de sine, adică ceea ce individul gândeşte şi simte faţă de sine însuşi. Se iubeşte? Se

5

detestă ? Îşi atribuie valoare? Este competent ? Este bun ? Este rău ? Ansamblul răspunsurilor date la astfel de întrebări conturează imaginea de sine, reflectă valoarea pe care şi-o atribuie. Imaginea de sine comportă o importanţă majoră pentru comportamentele noastre. Succesele conduc la noi succese, iar eşecurile antrenează noi eşecuri. Când este mulţumit de sine şi-i este “bine în pielea sa”, individul acţionează cu eficacitate. Dimpotrivă, când se teme că nu va reuşi, îşi creşte probabilitatea de eşec. Credinţa că am fi capabili ne face mai capabili şi invers. Orice îmbunătăţire a imaginii de sine este de natură să asigure un plus de eficacitate şi reuşită în relaţiile interpersonale şi profesionale. Câteva exerciţii simple de ameliorare a imaginii de sine şi a aptitudinilor de comunicatre pot fi practicate cu relativă uşurinţă de fiecare din noi. Cei care au mai mare nevoie de ele vor fi cei mai sceptici şi se vor îndoi de eficacitatea lor, dar vor depăşi aceste blocaje şi vor putea să le utilizeze cu succes. • Practica afirmării de sine-constă în alocarea periodică a unui răgaz în care să ne gândim la propriile succese şi realizări. O listă a reuşitelor şi a faptelor bune de peste zi sau o listă a calităţilor sau meritelor de care am dat dovadă în anumite situaţii pot fi, intotdeauna, instrumente de afirmare a sinelui. • În plus, este bine să ne gândim periodic la persoanele cu care întreţinem relaţii agreabile. • În general, este bine să ne gândim mai curând la posibilităţile decât la limitele noastre. • Compania persoanelor optimiste, care reconfortează şi încurajează. Alegerea anturajului poate fi importantă pentru consolidarea unei imagini de sine pozitive şi, deci, pentru evoluţia noastră într-o împrejurare sau alta.Să ne înconjurăm de oameni constructivi şi optimişti, alături de care ne simţim utili şi importanţi! Din contra, este bine să fie evitate persoanele crispate şi distructive sau cele care au tendinţa să critice abuziv, să fie perfecţioniste şi depresive sau să râdă de toate cu cinism. • Angajarea în proiecte cu şanse mari de succes Finalizarea şi reuşita acţiunilor noastre reconfortează şi îmbunătăţeşte imaginea de sine. Astfel, fiecare nou succes netezeşte drumul spre succesul următor. Dacă, totuşi, un proiect eşuează, trebuie să ne debarasăm repede de el. Un eşec sau altul nu trebuie să ne facă să ne gândim că suntem neputincioşi sau rataţi. Fiecare om are eşecuri din când în când. Apoi eşecul poate fi datorat conjuncturii şi nu vine, neapărat, din interior. De vină, pot fi împrejurările şi lipsa unei resurse exterioare individului. De regulă, o zi proastă este urmată de una bună. • A trăi în prezent Poţi deveni melancolic, dacă revezi prea adesea „vremurile bune de altădată” sau te poţi îngrijora serios dacă scrutezi excesiv, cu gîndul, un viitor nesigur. Când te laşi în voia senzaţiilor, poţi trăi mai uşor în prezent, în timp ce gândurile despre trecut sau viitor pot aduce anxietate şi resentimente.Trăind în prezent, scapi măcar de o parte din griji, pentru că devii răspunzător doar de ceea ce se întâmplă şi ceea ce simţi tu acum, în acest moment. Fără să devenim indolenţi, putem spune din când în când ceva de genul:”Ce-a fost s-a dus, ce-o fi vom vedea” • Abandonarea dorinţei de a place tuturor Mulţi oameni cred că trebuie să fie apreciaţi şi plăcuţi de toată lumea. Acest lucru nu este posibil. Oamenii sunt foarte diferiţi, respectă valori şi credinţe diferite, au interese contradictorii. Este mai bine să renunţăm la ideea de a fi pe placul tuturor, oricum ar fi suspect. Dacă 80% din autoriu agreează discursul tău, este perfect. Orice dascăl trebuie să nu uite că formează oameni şi,ca urmare, să fie perseverent, responsabil, drept şi generos, să se comporte astfel încât să poată afirma la sfârşit: “-MI-AM FĂCUT DATORIA! AM OFERIT TOT CE-AM AVUT ŞI AM LUMINAT CALEA ELEVILOR MEI!”

6

CAP. II . FORMULAREA OBIECTIVELOR COGNITIV- AFECTIVE ÎN PROIECTAREA ORELOR DE DIRIGENŢIE ÎN VEDEREA FORMĂRII IMAGINII DE SINE A ADOLESCENTULUI Aproape în unanimitate autorii recunosc dificultatea atât în a defini obiectivele afective cât şi a evaluării lor, deoarece atitudinile, trăirile emoţionale, sentimentele, interesele sunt legate mai degrabă de comportamente voalate, ascunse , interiorizate decât de comportamente observabile. După cum se cunoaşte, formularea obiectivelor operaţionale trebuie să exprime o acţiune observabilă prin care elevul urmează să exeriorizeze comportamentul dorit. De asemenea obiectivul trebuie astfel formulat încât să se precizeze conţinutul acţiunii prin care se exteriorizează comportamentul dorit, trebuie să precizeze condiţiile în care elevul va proba formarea comportamentului precum şi restricţiile criteriilor de realizare după care performanţa este probată de elev. După concepţia lui Bloom domeniul “afectiv “include obiectivele care descriu modificările intereselor, atitudinilor şi valorilor ca şi progresul realizat în sfera raţionamentului şi a capacităţii de adaptare”. Cea mai cunoscută dintre taxonomiile obiectivelor afective este aceea a lui Krathwohle în care se consideră că acest tip de obiective a fost atins atunci când:”elevul devine sensibil la existenţa unor fenomene, stimuli care îl incită să le recepteze sau este în măsură să desprindă valorile umane şi filozofice cuprinse în operele literare, simte plăcerea să le descopere şi să le aprofundeze, manifestă preferinţe pentru o anumită valoare, se devotează ideilor sau idealurilor care constituie pentru el modele”, “îşi construieşte un sistem de valori, concepţia despre univers, filosofia vieţii, viziunea lumii şi, în ceea ce priveşte comportamentul, el simte satisfacţia de a răspunde, voinţa de a face şi îşi exprimă asentimentul…”, comportamentul său devine destul de trainic şi de stabil pentru a lua caracteristicile unei convingeri sau atitudini. Dacă, în ceea ce priveşte operaţionalizarea obiectivelor cognitive (de natură instructivă din domeniul diverselor discipline ştiinţifice) lucrurile sunt clare pentru că marea lor majoritate se traduc prin modificări precise, concrete imediate (pe termen scurt) şi uşor verificabile în comportamentul elevilor, în definirea obiectivelor afective, care nu sunt întotdeauna observabile, lucrurile sunt ceva mai dificile. Noi, diriginţii, ştim foarte bine că devierile comportamentale ale elevilor, încălcarea normelor şcolare de conduită nu sunt nici pe departe datorate necunoaşterii acestora. Elevul ştie ce înseamnă să înveţi conştiincios, ce înseamnă să fii civilizat, ştie semnificaţia salutului, ştie ce înseamnă a fi harnic, cinstit, modest şi, cu toate acestea, ruptura dintre noţiunea morală, stăpânită cognitiv şi comportamentul etic adecvat există şi uneori persistă până la instalarea conduitelor critice. Atingerea unor astfel de obiective prin sistemul acţuinilor educative în ora de dirigenţie ocupă un rol important, presupune conşientizarea din partea educatorilor a importanţei acestora, a modului în care pot fi operaţionalizate şi ce strategii implică pentru realizarea acestora. Concluzia lui Bloom, după care comportamentele afective se dezvoltă când se propun elevilor “moduri şi conţinuturi adecvate” ne-a condus la ideea intervenţiei noastre tocmai asupra unor conţinuturi şi moduri de optimizare a obiectivelor afective ale orelor educative plecând de la formularea precisă a acestora după cum urmează mai jos. Pentru cunoaşterea de sine a elevului şi stimulării procesului de autocunoaştere propunem o serie de teme cum ar fi: -Declaraţia mea de apreciere personală -Respectul de sine-nevoie umană fundamentală -Presiunea interogaţiei: “Cine sunt eu?”

7

-Eu şi sentimentul acut de inferioritate şi autoacuzare -Drumul spre o imagine de sine pozitivă şi spre respectul de sine -”Definiţia mea este succesul” -Autocunoaşterea şi imaginea de sine -Familia-şcoală a dragostei -Timpul liber-prieten şi /sau duşman -Agresivitate şi blândeţe? -E rândul tău să schimbi lumea! Clasa noastră-eu şi celălat coleg al meu -Codul bunelor maniere. În principal obiectivele afective vizate sunt: O1-elevii să-şi dea seama de limitele cunoaşterii de sine; O2-să înţeleagă importanţa cunoaşterii de sine O3-să înveţe tehnica autocunoaşterii prin autoanaliză, comparaţia cu cei din jur, eroi literari de film, prin aprecierile celorlalţi (profesori, părinţi, colegi, prieteni) O4 –să sesizeze frumuseţea universului interior al omului şi al importanţei construcţiei acestuia după norme etico-estetice; O5- să se poată cunoaşte şi caracteriza; O6- să exprime în ce direcţii trebuie să-şi canalizeze efortul de autoeducaţie şi autodepăşire; O7-să remarce o mutaţie treptată dar evidentă privind rezultatele la învăţătură; O8-să fie mai exigent cu sine şi capabil să înţeleagă mai bine condiţia umană; O9-să manifeste responsabilitate faţă de propriul viitor, de propria carieră profesională; O10- să fie mai tolerant în relaţiile cu semenii; O11-să se integreze mai bine în colectivul clasei şi al familiei; O12-să se preocupe mai bine de organizarea activităţilor din timpul liber, să-şi alcătuiască un program riguros de studiu. Atingerea acestor obiective este posibilă în funcţie de întreaga ambianţă a orei, calitatea angajării elevilor în dezbatere, în formularea de opinii personale comentarea de calitate a textelor depinzând şi de gradul de sensibilizare a dirigintelui la ideile temei, de gradul în care el convinge că aceste idei fac parte din propriile sale convingeri şi modele de viaţă. Dirigintele nu este doar o simplă sursă de cunoştinţe, ci este cel care, prin personalitatea sa, amplifică valenţele educative şi formative ale temelor dezbătute la clasă. Proiectarea în această viziune a orelor de dirigenţie implică anumite exigenţe psihopedagogice: a) necesitatea unei culturi estetice de bază pentru orice diriginte indiferent de specialitatea sa; b) orele de acest gen implică o pregătire şi un timp de reflecţie atât pentru diriginte cât şi pentru elevi; c) ele presupun punerea la îndemâna elevilor a textelor literare, a operelor artistice, a aplicării unor teste elevilor, suscitarea interesului acestora; d) succesul acestor ore este legat de atmosfera de răgaz, de reflecţie, de comunicare deschisă, liberă între profesori şi elevi în cadrul orelor de dirigenţie; e) ele nu exclud şi chiar implică introducerea faptului de viaţă cotidiană, discuţia etică liberă pornind de la situaţii ale clasei şi întâmplări trăite. Evaluarea rezultatelor unor astfel de ore se poate întrezări chiar în timpul desfăşurării lor din participarea activă a elevilor, discutarea deschisă sinceră a problemelor, căutarea de modele, consemnarea în caietele lor a unor maxime, citate, şi conduc la mutaţii în conduita elevilor care încep să se apropie, evident, de normele etico-estetice.

8

CAP III.

PORTOFOLIUL CADRULUI DIDACTIC

9

3.1. CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA PORTOFOLIULUI Utilizarea portofoliului ca metodă complementară de evaluare se impune din ce în ce mai mult atenţiei şi interesului profesorilor în practica şcolară curentă.Termenul este relativ nou în terminologia ştiinţelor educaţiei, dar ideea exprimată de concept în sine, nu este în mod necesar inovativă în sfera practicilor evaluative. Deşi în sensul său de bază portofoliul s-a lansat în domeniul artei, şi în contextul ştiinţelor educaţiei s-a impus nevoia existenţei unei metode de evaluare flexibile, complexe, integratoare, ca alternativă viabilă la modalităţile tradiţionale de evaluare. Un astfel de rol îşi poate asuma portofoliul în cadrul procesului de evaluare a performanţelor şcolare ale elevilor. El include rezultatele relevente obţinute prin celelalte metode şi tehnici de evaluare (probe orale, scrise, practice, observare sistematică a activităţii şi comportamentului elevului, proiect, autoevaluare), precum şi prin sarcini specifice fiecărei discipline. Portofoliul reprezintă “cartea de vizită” a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul, şi chiar de la un ciclu de învăţământ la altul. O funcţie importantă pe care o preia portofoliul este aceea de investigare a majorităţii “produselor” elevilor, care, de obicei, rămân neinvestigate în actul evaluativ,reprezentând , în acelaşi timp , un stimulent pentru desfăşurarea intregii game de activităţi didactice (nu doar pregătirea stereotipă pentru teste de cunoştinţe). În acelaşi timp, sarcina evaluării continue este preluată cu succes, şi fără tensiunea pe care ar putea-o genera unele din metodele tradiţionale de evaluare aplicate frecvent. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, sintetizând activitatea elevului de-a lungul timpului (un semestru, un an şcolar sau un ciclu de învăţământ) portofoliul poate constitui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări. Important rămâne scopul pentru care este proiectat portofoliul, ceea ce va determina şi structura sa. Alături de scop, în definirea unui portofoliul , sunt la fel de relevante contextul şi modul de proiectare a portofoliului. În sens general, scopul unui portofoliu este acela de a confirma faptul că ceea ce este cuprins în obiectivele învăţării reprezintă, în fapt , şi ceea ce ştiu elevii, sau sunt capabili să facă. În determinarea scopului unui portofoliu, profesorul trebuie mai întâi să răspundă la intrebări de tipul: - care este conţinutul asimilat la această temă sau domeniu de pregătire? - ce ar trebui elevii să fie capabili să facă (înregistrarea unei observaţii, crearea unei situaţii problemă şi rezolvarea ei, structurarea unei argumentaţii sau comunicarea interpersonală în cadrul relaţiilor elev-elev, profesor-elev etc.)? - care sunt atitudinile pe care elevii ar trebui să le dezvolte în realizarea portofoliului lor? Astfel, determinarea scopului portofoliului va suferi influenţa simultană a curriculum-ului şi a instruirii. Scopul portofoliului este stabilit şi în funcţie de destinaţia sau destinatarul său (persoană, instituţie sau comunitate etc.), având în vedere că pe baza lui se va emite o judecată de valoare asupra elevului în cauză. Astfel, dacă portofoliul va servi ca instrument de evaluare destinat profesorului (un model de portofoliu cumulativ ca sursă de informaţii) sau ca instrument de autoevaluare pentru elev, el poate cuprinde momentele relevante ale progresului elevului, în timp ce pentru un portofoliu care trebuie să demonstreze părinţilor sau comunităţii ceea ce elevul ştie sau este capabil să facă, modelul mai adecvat este acela al selectării celor mai bune produse sau a celor mai bine realizate activităţi ale elevului. În consecinţă, utilizările portofoliului sunt numeroase, în directă relaţie cu scopul pentru care a fost proiectat. Un alt element esenţial al portofoliului, de care trebuie să se ţină seama în elaborarea acestuia este contextul. Dimensiuni ale acestui concept pot fi:

10

- vârsta elevilor; - specificul obiectului de învăţământ; - nevoile, abilităţile, interesele elevilor etc. Toate aceste variabile pot induce diferenţe semnificative care personalizează modul de concepere şi realizare a portofoliului. Proiectarea portofoliului include, de fapt, atât scopul, cât şi contextul, elemente al căror rol a fost deja menţionat.Probabil cea mai importantă decizie în proiectarea portofoliului este cea care vizează conţinutul său (identificarea elementelor reprezentative pentru activităţlile desfăşurate de elev) care pot fi concretizat, spre exemplu, în: - selecţii din temele pentru acasă ale elevului; - calendarul lunar de activitate; - notiţe din clasă, - rapoarte de laborator; - lucrări de cercetare; - casetă video conţinând prezentări orale ale elevului, situaţii de învăţare în grup etc. O altă decizie importantă în cadrul proiectării este legată de : - cât de multe eşantioane ale activităţii elevului trebuie să conţină portofoliul; - cum să fie ele organizate; - cine decide selecţia lor (o posibilitate poate fi: profesorul descrie cerinţele de conţinut ale portofoliului, iar elevul selectează probele care le consideră reprezentative) Este important ca intregul conţinut al portofoliului să fie raportat la anumite cerinţe standard clar formulate în momentul proiectării şi cunoscute de către elevi înainte de realizarea acestuia. Prin urmare, portofoliul: -poate fi exclusiv o sarcină a profesorului, în sensul că el este cel care stabileşte scolul, contextul, realizează proiectarea lui, formulează cerinţele standard şi selectează produsele reprezentative ale activităţii elevilor sau -poate impica şi contribuţia elevilor în modul în care acesta se construieşte: elevii pot alege anumite instrumente de evaluare sau eşantioane din propria activitate considerate semnificative din punct de vedere al calităţii lor. Din această perspectivă, portofoliul stimulează creativitatea, ingeniozitatea şi implicarea personală a elevului în activitatea de învăţare, dezvoltând motivaţia intrinsecă a acestuia şi oferind astfel profesorului date esenţiale despre personalitatea elevului ca individualitate în cadrul grupului. Un portofoliu la dirigenţie ar putea cuprinde: - teste; - răspunsuri la chestionare/interviuri; - chestionare/ interviuri elaborate personal sau în grup; - creaţii proprii, - inregistrări audio video ale elevilor (prezentarea unor produse realizate); - postere, colaje, machete, desene, caricaturi etc.; - contribuţii la reviste şcolare. Fiecare din elementele constitutive ale portofoliului a fost evaluat separat de către profesorul diriginte la momentul respectiv. Dacă se doreşte şi o apreciere globală a portofoliul, atunci profesorul va stabili criterii clare, holistice de evaluare, care vor fi communicate elevilor înainte ca aceştia să inceapă proiectarea portofoliului. Aceste criterii pot fi elaborate în exclusivitate de către profesor sau pot fi dezvoltate în cooperare cu elevii. În această din urmă situaţie elevii vor înţelege şi accepta mult mai bine criteriile de evaluare a portofoliului şi, în plus, motivaţia lor pentru

11

realizarea unor produse de calitate va fi mult sporită. Aprecierea holistică a unui portofoliu reprezintă cae mai bună modalitate de evaluare în cazul acestui instrument. Aceasta se bazează pe impresia generală asupra performanţei elevilor sau asupra produselor realizate, luând în considerare elementele individuale componente ale portofoliului, corelată fiind cu rubricile de scoruri pe diferite niveluri şi trepte. Scara utilizată poate să cuprindă calificative, simboluri numerice etc. Pot fi concepute şi portofolii centrate pe un anumit tip de competenţă şi care pot cuprinde sarcini de lucru variate, subsumate aceleiaşi competenţe, pentru a pune în valoare nivelul ei de stăpânire de către elev, progresele de la un moment la altul în evoluţia şcolară a acestuia. Portofoliul ca instrument în evaluarea curentă îşi dovedeşte utilitatea furnizând informaţii esenţiale profesorului pe baza cărora acesta îşi poate întemeia o judecată de valoare validă şi pertinentă asupra performanţei elevului pe o perioadă mai lungă de timp. Fiind un instrument complex şi integrator, portofoliul reuneşte cele mai bune rezultate şi produse ale activităţii elevului, oferind o imagine clară asupra evoluţiei în timp a acestuia, reflectând motivaţia pentru învăţare şi constituind în acelaşi timp o modalitate eficientă de comunicare a rezultatelor şcolare şi a progreselor înregistrate atât pentru elev, cât şi pentru părinţi sau alte persoane interesate în acest sens.

12

3.2. PROIECTE

DE TEHNOLOGIE DIDACTICĂ (EXEMPLIFICĂRI)

PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA Şcoala:Grup Şcolar Economic de Turism Lecţia: Declaraţia mea de apreciere personală Tipul lecţiei:dezbatere Clasa: a XII-a • Componenta educaţiei: Dezvoltarea personalităţii

• Obiectivul general: -cultivarea sentimentului de responsabilitate faţă de sine -stimularea interesului pentru autocunoaştere prin autoanaliză, pentru afirmarea şi valorizarea personală. • • Obiective operaţionale: să-şi identifice obiectiv şi realist propria personalitate; să înţeleagă importanţa cunoaşterii de sine; să sesizeze frumuseţea universului interior al omului şi importanţa construcţiei acestuia după norme etico-estetice; să exprime în ce direcţie trebuie să-şi canalizeze efortul de autoeducaţie şi autodepăşire; să fie capabil să-şi rezolve conflictele personale; să poată opera o ierarhizare a motivelor determinante în decizia existenţială; să dovedească sentimentul demnităţii personale, al respectulu faţă de sine, faţă de alţii, faţă de oameni în general, să-şi stabilizeze idealul de viaţă; să gândească pozitiv. Metode: explicaţia conversaţia euristică problematizarea exerciţiul civic analiza de text

• Mijloace de învăţământ: -fişe cu texte: Respectul de sine-sistemul imunitar al conştiinţei (vezi portofoliul elevului “ Culegere de textesuport pentru orele de dirigenţie); Declaraţia mea de apreciere personală (vezi portofoliul elevului “ Culegere de texte-suport pentru orele de dirigenţie); -chestionare -test de personalitate 13

• Bibliografie: 1. Gheorghe Bourceanu: Autoritate şi prestigiu, Editura Junimea; 1985 2. Nathaniel Branden: Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Editura Colosseum, Bucureşti,1996

Planul lecţiei

Conştiinţa de sine la adolescent Conştiinţa de sine-imaginea de sine “Eşti o minune” “Mă simt bine în pielea mea “ Copii învaţă din felul în care trăiesc Şcoala de animale Codul optimistului Răspundere/capacitate Nu există”nu pot”

Imaginea de sine -Definiţie -Declaraţia mea de apreciere personală -Exericiţii de ameliorare a imaginii de sine: a) Conştientizarea fizicului b) Practice afirmării de sine c) Compania persoanelor optimiste care reconfortează şi încurajează d) Angajarea în proiecte cu şanse mari de succes e) A trăi în prezent f) Eliminarea tensiunilor g) Controlul vocii h) Abandonarea dorinţei de a place tuturor

14

PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICA Şcoala:Grup Şcolar Economic de Turism Lecţia: Respectul de sine-nevoie umană fundamentală Tipul lecţiei:dezbatere Clasa: a X-a, SAM • Componenta educaţiei: Dezvoltarea personalităţii • Tipul activităţii: dezbatere • Obiectivul general: -cultivarea sentimentului de responsabilitate faţă de sine -stimularea interesului pentru autocunoaştere prin autoanaliză, pentru afirmarea şi valorizarea personală. • Obiective operaţionale: Elevii vor fi capabili: 1. să definească conceptul de respect de sine; 2. să identifice forme de manifestare a unui nivel ridicat al respectului de sine; 3. să identifice cum se manifestă un nivel scăzut al respectului de sine; 4. să identifice factorii interni şi externi care influenţează nivelul respectului de sine; 5. să explice în ce fel este legat respectul de sine de conflicte; 6. să identifice modalităţi pentru a spori nivelul respectului de sine; 7. să lege conceptul de respect de sine de propria persoană. Concepte –cheie: -respect de sine; -atitudini; -sentimente; -calităţi. • Metode şi tehnici didactice: exerciţiu de încălzire; lucrul pe grupe; jocul de rol; conversaţia; “ciorchinele”

• Mijloace de învăţământ: -fişe de lucru (“Scaunul în care te simţi bine” şi “Cine sunt eu”) -un scaun în faţa clasei, -tabla.

15

• Bibliografie: Nathaniel Branden: Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Editura Colosseum, Bucureşti,1996

Respectul de sine-nevoie umană fundamentală Planul lecţiei Ce este respectul de sine? De ce este important respectul de sine? Respectul de sine în acţiune: raţionalitate, realism, intuiţie, creativitate, independenţă, flexibilitate, capacitate de a face faţă schimbării, dorinţa de a recunoaşte şi corecta greşelile, generozitatea şi spiritul de cooperare. Iluzia respectului de sine. Cei şase stâlpi ai respectului de sine a) practica de a trăi conştient b) practica împăcării cu sine c) practica responsabilităţii faţă de sine d) practica autoafirmării e) practica de a trăi orientat spre un anumit scop f) practica integrării personale

-

-

-

-

- Exerciţiu de completare de propoziţii pentru construirea respectului de sine (vezi portofoliul elevului).

16

DESFĂŞURAREA OREI DE DIRIGENŢIE Respectul de sine-nevoie umană fundamentală Moment organizatoric - stabilirea prezenţei; - aspecte privind disciplina şcolară; - asigurarea condiţilor didactico-materiale. Verificarea scoaterii ideilor principale pe caiete de către elevi (tema pentru acasă) pentru tema pusă în discuţie, pe baza bibliografiei indicate. Pe baza conversaţiei, a participării la discuţie, se dezbat problemele ce au fost studiate şi, pe baza concluziilor ce se desprind, se intocmeşte schema pe tablă sau folie, elevii trecând-o în caiete. Schema de pe tablă: Respectul de sine-nevoie umană fundamentală Motto: “Ştim tot ceea ce trebuie să ştim pentru a pune capăt nesfârşitelor suferinţe sufleteşti pe care mulţi oameni le experimentează azi în mod curent: respectul faţă de sine şi randamentul personal sunt două atribute pe care le pot avea toţi cei care îşi fac timp pentru ele.”Jack Canfield & Mark Victor Hansen 1) Definire 2) Importanţa temei 3) Respectul de sine în acţiune a) raţionalitate, b) realism, c) intuiţie, d) creativitate, e) independenţă, f) flexibilitate, g) capacitate de a face faţă schimbării, h) dorinţa de a recunoaşte şi corecta greşelile, i) generozitatea , j) spiritul de cooperare 4) Iluzia respectului de sine 5) Cei şase stâlpi ai respectului de sine a) practica de a trăi conştient b) practica împăcării cu sine c) practica responsabilităţii faţă de sine d) practica autoafirmării e) practica de a trăi orientat spre un anumit scop f) practica integrării personale 6) Exerciţiu de completare de propoziţii pentru construirea respectului de sine (vezi portofoliul elevului). Elevii notează schema pe caiete, urmărind structura lecţiei, a noilor cunoştinţe. Conversaţia 17

purtată cu elevii are drept scop ca elevii să înţeleagă noţiunea de respect de sine, cum se manifestă aceasta, în ce constă iluzia respectului de sine şi pe ce se bazează fenomenul de cristalizare a respectului de sine, precum şi realizarea exerciţiului de completare de propoziţii pentru construirea respectului de sine. Paşii parcurşi sunt următorii: Pasul 1 Exerciţiu de încălzire pentru valorizarea colegului de bancă: -Emiteţi o apreciere pozitivă referitoare la colegul de bancă. Pasul 2 Introducere în temă: discuţii pe baza conceptului şi a motto-ului. Pasul 3 “Scaunul în care te simţi bine”: elevii împărţiţi pe grupe de câte patru, primesc un studiu de caz, pa care îl analizează pe baza întrebărilor date. “actorul” fiecărui grup simulează şi citeşte cazul său. Elevii discută fiecare caz în parte şi identifică caracteristicile respectului de sine scăzut/ ridicat şi factorii care pot influenţa acest nivel. “Actorii” 1 şi 2 simulează o situaţie conlictuală între persoane cu diferite nivele de respect de sine. Pasul 4 Cum arată respectul de sine ridicat? (grupele 1, 2); Cum arată respectul de sine scăzut? (grupele 3, 4) Care sunt factorii care pot influenţa nivelul respectului de sine? (grupa 5) Cum putem creşte respectul de sine? (grupa 6) -lucrul pe grupe. Se completează ciorchinii pe tablă. Pasul 5 Fişa de lucru “Cine sunt eu?”; să ne gândim la propriile noastre calităţi. Fixarea cunoştinţelor: Operaţionalizarea-fixarea cunoştinţelor se realizează prin aplicarea următorului set de întrebări şi situaţii problemă: Se poate lucra şi pe grupe de câte 4-5 elevi, asfel: -Grupa I-să răspundă la întrebările legate de conţinutul noţiunii de respect de sine şi imporanţa fundamentală a cestuia pentru om: Grupa a II-a va trata respectul de sine în acţiune, Grupa a III- a se va ocupa de iluzia respectului de sine; Grupa a IV-a va avea în vedere cei şase stâlpi ai respectului de sine. Evaluarea activităţii Profesorul pune întrebări pentru a verifica dacă elevii au noţiunile necesare rezolvării problemele propuse. Muca independentă sau pe grupe este un alt moment al lecţiei. Elevii se confruntă cu problemele date şi le rezolvă. Profesorul diriginte corectează greşelile de exprimare sau de conţinut, evaluează participarea la dezbatere a elevilor şi modul în care aceştia s-au pregătit pentru activitate. Se anunţă tema pentru viitoarea oră de dirigenţie.

18

19

SCAUNUL ÎN CARE TE SIMŢI BINE FIŞA DE LUCRU A ELEVULUI

Numele………………………..

Data……………

Elevul 1: Eu am o soră. Ea e supărată pe mine şi mi-a spus că sunt prost. Şi eu cred că sunt prost, dar eu nu spun asta celorlalţi. Părinţii mei îmi spun că nu mă străduiesc prea tare la şcoală.Dar zău că mă străduiesc. Probabil , însă, nu destul.Tocmai am aflat că am luat o notă proastă la lucrarea la matematică. Nu mă simt prea fericit în aceste momente. Elevul 2: Eu am o soră. Ea crede că sunt foarte deştept. Ţi eu cred despre mine că sunt deştept. Învăţ sârguincios şi sunt mândru de mine, chiar dacă nu iau note foarte mari.Ştiu că am depus întotdeauna tot efortul de care eram capabil. Părinţii mei sunt bucuroşi că învăţ atât de mult. Am luat astăzi o notă bună la istorie. Elevul 3: Sunt cel mai bun fotbalist din echipă. Fratele meu s-a însurat ieri şi întreaga familie este extrem de fericită. Profesoara mi-a spus că sunt un elev foarte bun.Săptămâna trecută am câştigat un premiu pentru desenele mele frumoase. Elevul 4: Îmi place să citesc şi săptămâna trecută am avut destul timp să citesc cartea mea preferată. Mă înţeleg foarte bine cu cel mai bun prieten al meu. Am luat o notă proastă la matematică, dar îmi dau seama că pur şi simplu nu am talent la această materie. Deşi am luat o notă proastă sunt în continuare mulţumit de mine. Elevul 5: Fiecare râde de mine.Prietenii îmi spun că le pasă de mine, dar nu cred că le place cu adevărat de mine-nu le place chiar deloc.Părinţii mei mă întrebă într-una de ce nu iau note la fel de bune ca sora mea mai mare.Mă străduiesc cât pot, dar, chiar dacă iau note mari, nu sunt la fel de mari ca ale surorii mele. Cred că nu sunt bun de ninic. Elevul 6: Săptămâna trecută am câştigat un premiu pentru că sunt cel mai arătos băiat din întrega clasă. Eu însă nu cred că arăt bine. Cred că sunt urât. Părinţii îmi spun într-una cât sunt de deştept. Deşi am rezultate bune la şcoală, nu primesc niciodată cele mai bune note din clasă. Prietenii îmi spun că ar vrea să fie ca mine, dar eu nu-mi dau seama de ce ar vrea ei acest lucru.

20

CINE SUNT EU

FIŞA DE LUCRU A ELEVILOR

Numele……………………

Data……………..

Oamenii de care îmi pasă cel mai mult în viaţă sunt…

Mă simt mândru de mine când…

Sunt o persoană plăcută pentru că…

Oamenii pe care îi admir cel mai mult în viaţă sunt…

Calităţile pe care le admir cel mai mult la ei sunt…

Două din cele mai remarcabile calităţi ale mele sunt…

Unul dintre lucrurile cele mai bune pe care le-am făcut vreodată a fost…

21

FIŞE DE LUGRU PENTRU GRUPE

GRUPA I: CUM SE MANIFESTĂ RESPECTUL DE SINE RIDICAT?

GRUPA II: CUM SE MANIFESTĂ RESPECTUL DE SINE RIDICAT?

GRUPA III: CUM SE MANIFESTĂ RESPECTUL DE SINE SCĂZUT?

GRUPA IV: CUM SE MANIFESTĂ RESPECTUL DE SINE SCĂZUT?

GRUPAV: CUM PUTEM CREŞTE NIVELUL RESPECTULUI DE SINE?

22

PROIECTAREA OREI DE DIRIGENŢIE

Clasa: IX -SAM Data: Componenta educaţională: Dezvoltarea personalităţii şi dezvoltarea carierei Subcomponenta:Dezvoltarea carierei elevului Tema: E rândul tău să schimbi lumea! Obiective: O1: dezvoltarea responsabilităţii faţă de propria cariera profesională; O2: dezvoltarea abilităţii de promovare şi îmbunătăţire a imaginii proprii; O3: cunoaşterea modului de întocmire a unei scrisori de intenţie, a unui curriculum vitae, a modului de prezentare la un interviu de angajare. Strategii de realizare: -conversaţia ; -problematizarea; -studiu de caz;

Material didactic: -fişe de studiu -ziare şi reviste cu oferta locurilor de muncă. Bibliografie: Creţu, C.-Psihopedagogia succesului, Polirom, Iaşi, 1997 Pavelcu, V.- Cunoaşterea de sine şi cunoaşterea personalităţii, EDP, Bucureşti 1980 Drăgan, I; Petroman, P: Educaţia noastră cea de toate zilele, Editura “Eurobit”-Timişoara,1992 Kulcsar, Tiberiu: Factorii psihologici ai reuşitei şcolare, EDP, Bucureşti, 1978

23

SCENARIUL PROPRIU–ZIS AL ACTIVITĂŢII

I.Organizarea clasei -notarea absenţilor; -discutarea problemelor curente ale clasei : -frecvenţa; -situaţia la învăţătură şi evoluţia relaţiei profesor –elev; -starea de diciplină; -evenimente deosebite. II. Motivarea elevilor. Captarea atenţiei elevilor şi stârnirea interesului pentru activitatea care urmează printr-un joc : “Scrieţi pe o foaie un animal din junglă care vă place cel mai mult. Notaţi calităţile care le admiraţi la animalul respectiv şi care îl ajută să supravieţuiască. S-a spus despre piaţa muncii că ar fi ca o junglă. Poate că acele calităţi pe care le consideraţi necesare la animalele din junglăpentru a supravieţui ar trebui să le aveţi, sau le aveţi deja şi voi, dar nu v-aţi dat seama, pentru a avea succes.” III.Anunţarea temei şi obiectivelor activităţii. “Tema orei de dirigenţie vă vine în ajutor prin informaţii privind ceea ce trebuie să faceţi când vă veţi decide să căutaţi un loc de muncă şi se intitulează: E RÂNDUL TĂU SĂ SCHIMBI LUMEA! Se scrie titlul activităţii şi se anunţa obiectivele O1-O3 IV.Desfăşurarea propriu –zisă a activităţii. Li se prezintă elevilor opţiunile pe care le au pe viitor: continuarea studiilor, terminarea unei facultăţi, sau angajarea. Punctul de pornire în alegerea unei meserii îl reprezintă cunoaşterea propriilor aptitudini, a calităţilor şi defectelor fiecăruia dintre noi. E momentul să alegeţi ceea ce e mai bun pentru voi, e rândul vostru să schimbaţi lumea.

Primul pas în găsirea unui loc de muncă
Înainte de a te prezenta pe piaţa muncii trebuie să cunoşti punctele tale forte. Pentru aceasta va trebui să analizaţi ce vă place să faceţi -la şcolă - în timpul liber -ca activităţi extraşcolare Se pot face tot felul de teste (vezi revista) iar unul din acestea îl vom face chiar acum (conform materialului suport). În urma alegerii răspunsurilor, elevilor li se comunică profesiile care li se potrivesc.

Al doilea pas în găsirea unui loc de muncă
Discuţia cu o persoană care are profesia care elevul şi-a ales-o. Vom incerca să realizăm un traseu de orientare profesinală, pe care îl veţi face fiecare din voi pentru 24

meseria aleasă.” Un elev iese la tablă şi se realizeză o schemă de orientare profesională. Ceilalţi elevi sunt atenţi şi îl ajută in descoperirea calităţilor şi defectelor sale precum şi a aptitudinilor care îi sunt necesare pentru exercitarea meseriei alese.Le sunt puse la dispoziţie elevilor fişe cuprinzând aptitudinile, calităţile şi defectele pe care le pot avea. Este solicitat apoi fiecare elev să-şi realizeze propriul traseu de orientare profesională.

Al treilea pas în găsirea unui loc de muncă
Consultarea rudelor, prietenilor, profesorilor, cunoştinţelor în vederea alegerii unui loc de muncă. Sunt indicate sursele ce pot fi folosite în alegerea şi găsirea unui loc de muncă: ziare, reviste, adrese de internet, târguri ale forţei de muncă, oficiile judeţene pentru ocuparea forţei de muncă.

Al patrulea pas în găsirea unui loc de muncă
Odată aleasă profesiunea şi locul de muncă preferat următorul pas în obţinerea acestuia il constituie intocmirea unui curriculum vitae şi a unei scrisori de intenţie folosindu-vă de punctele voastre forte şi de modul de a vi le pune în valoare. Ce trebuie să conţină un CV: -date personale -studii -experienta profesionala, alte experiente -realizari profesionale, obiective profesionale -competente, aptitudini, calitati -referinte. Ce trebuie sa contina scrisoarea de intentie: -formulă de introducere -numele si adresa -profesia pentru care este pregătit -afirmarea intenţiei de a fi angajat la unitatea, firma, intreprinderea respectivă -calităţile pe care le posedă şi care-i permit recomandarea pentru postul liber -formulă de incheiere Li se explică elevilor cum trebuie întocmit un CV de succes, o scrisoare de intenţie, ce anume trebuie să evite în întocmirea acestora, apoi li se cere elevilor să prezinte şi ei nişte modele care sunt discutate în clasă

Al cincilea pas în găsirea unui loc de muncă
Prezentarea la interviul de angajare: sunt solicitaţi doi elevi să joace rolul angajatorului precum şi a celui ce doreşte să fie angajat. La sfârşit elevii îşi spun părerea în legătură cu modul în care a decurs interviul, cum s-au prezentat cei doi elevi care au fost reacţiile pozitive, negative. SE SPUNE CĂ EŞTI CEEA CE DEVII. E RÂNDUL TĂU SĂ SCHIMBI LUMEA! V.Asigurarea feed-bac-ului. Elevii îşi vor exprima părerea asupra informatiilor primite si vor adresa intrebari unde au nelamuriri. Se anunta tema pentru ora viitoare: Masuri pentru combaterea pouarii mediului ambiant

25

FIŞĂ DE EVALUARE

Numele şi prenumele……………………………………………………………………………… Componenta educaţională: dezvoltarea personalităţii şi a carierei Subcomponenta: dezvoltarea carierei Tema: E RÂNDUL TĂU SĂ SCHIMBI LUMEA Data………………. Clasa IX Diriginte:Andriescu Camelia 1.Apreciaţi următoarele elemente referitoare la ora de dirigenţie utilizând note de la 1-foarte slab/ necorespunzător la 5-excepţional/ adecvat. Marcaţi cu un X căsuţa în dreptul notei acordate: Întrebare a) Cât de utile vă sunt subiectele abordate în realizarea activităţii de orientare şcolară şi profesinală la clasele unde sunteţi diriginţi b) Cum apreciaţi pregătirea profesorului pentru oră c) Cum apreciaţi calitatea materialelor de prezentare d) Cum apreciaţi modalitatea de introducere în temă e) Pregătirea elevilor pentru oră şi participarea la dezbatere f) Cum apreciaţi calitatea şi conţinutul prezentării g) Relaţia diriginte-elev h) În ce măsură aţi obţinut răspuns la întrebările adresate profesorului referitoare la activitatea susţinută i) Care este nota generală pe care o acordaţi 1 2 3 4 5

2.Menţionaţi subiectele care vi s-au părut mai interesante ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… 3.Menţionaţi subiectele care vi s-au părut mai puţin interesante ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… 4.Ce alte activităţi legate de activitatea de orientare şcolară şi profesională aţi vrea să se desfăşoare? ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… 5.Cum apreciaţi modalitatea de lucru / activităţile , jocurile de rol etc.? ………………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………… 6.Alte observaţii şi /sau sugestii pe care doriţi să le menţionaţi: ………………………………………………………………………………………………………… 26

………………………………………………………………………………………………………… FIŞĂ DE STUDIU APTITUDINILE Aptitudinile sunt: -particularităţi ale personalităţii; -asigură succesul în rezolvarea sarcinilor de orice fel; -se formează şi se dezvoltă prin exerciţiu, având la bază potenţialul ereditar şi condiţiile de mediu favorabile; -orice însuşire sau proces psihic privit sub aspectul eficienţei devine aptitudine. Exemple Aptitudini obişnuite: -calităţile limbajului: -claritatea şi acurateţea în exprimare; -vorbirea fără întreruperi şi cursivă; -volumul vocabularului; -claritatea şi corectitudinea scrisului; -capacitatea de ordonare a informaţiei; -originalitatea; -puterea de convingere şi incărcătura afectivă a exprimării -calităţile memoriei: -memoria mecanică sau logică; -predominant auditivăsau vizuală -volumul memoriei -trăinicia sau fidelitatea -mobilitatea păstrării informaţiilor; -capacitatea şi promptitudinea reactualizării( reamintirii); -calităţile imaginaţiei: -reconstriurea imaginilor noi, nepercepute pe baza unei descrieri; -imaginaţia personală, independentă, originală: -calităţile atenţiei: -atenţie stabilă sau mobilă -volumul atenţiei (mare, mediu sau redus) -distributivitatea atenţiei( mare, medie, redusă) -capacitatea de concentrare Aptitudini speciale: -aptitudini matematice: -capacitatea de concentrare; -capacitatea de corelare a datelor, de analiză şi sinteză, de abstractizare, de generalizare -capacitatea de elaborare corectă a comparaţiilor; -imaginaţie spaţială; -emiterea de ipoteze şi selectarea lor; -găsirea rapidă a solutiilor de organizare a datelor; -formularea corectă a soluţiilor -claritatea în exprimare -operarea cu simboluri -atracţia spre problematic -aptitudini tehnice: -viziunea în spaţiu sau timp;

27

-agilitatea vizuală, tactilă -precizia în execuţia mişcărilor -coordonarea mişcărilor -dexteritatea, mobilitatea degetelor -supleţe în mişcări -antrenare cu plăcere în activităţi de ordin practic -aptitudini muzicale: -acuitate auditivă -simţul ritmului -perceperea şi reproducerea sunetelor -memorie auditivă -creativitate muzicală -aptitudini sportive -rezistenţa la efort -supleţea in mişcări -viteza mişcărilor etc. CALITĂŢI -curajos -sociabil -comunicativ -prietenos -serios -sârguincios -perseverent -pedant -conştiincios -exigent faţă de sine şi cei din jur -optimist -modest -simţul umorului -ferm -discplinat -vigilent -respectuos -temeinic -demn -organizat -energic -altruist -entuziast -ingenios -neranchiunos -ordonat -prudent -punctual -indiferent -leneş -nestăpânit -agresiv DEFECTE -iritabil -incăpăţânat -violent -instabil -nestatornic -superficial -comod -indiferent -inert -fricos -suspicios -ipocrit -perfid -nesociabil -delăsător -egoist -mincinos -linguşitor -ironic -îmgâmfat -laş -lăudăros -arogant -dezordonat -ezitant -neserios -pesimist -indisciplinat -dezorganizat etc

28

PROIECT DIDACTIC Şcoala: Grup Şcolar Economic de Turism Clasa: a IX-a Tema: Timpul-prieten şi/sau duşman? Tipul activităţii: dezbatere Obiective operaţionale: -elevii să înţeleagă că timpul trebuie folosit în mod util, atât în scopul lărgirii orizontului lor cultural, cât şi pentru consolidarea cunoştinţelor, recreerea şi fortificarea organismului, -să-şi insuşească modalităţi divese de organizare şi petrecere a timpului liber; -iniţierea, susţinerea şi dezvoltarea comportamentului ludic -să cunoască unele modele şi tehnici de planificare a vieţii personale, în vederea dezvoltării sentimentului de “satisfacţie a trăirii timpului”; -să-şi formeze un stil de viaţă civilizat, elevat, consolidându-şi deprinderile de utilizare raţională a timpului liber; -să-şi cultive o atitudine optimistă faţă de viaţă, cu asigurarea unui tonus optimist; -să recunoască valenţele “timpului liber prieten” (iniţiativa, invenţia, inteligenţa, creativitatea) şi a performanţelor sale (dezvoltă personalitatea şi conferă bucurie, echilibru şi originalitate); -să identifice caracteristicile principale ale “timpului duşman” (organizarea greşită, poluarea, rutina) şi a consecinţelor sale (oboseşte, plictiseşte, risipeşte timpul, energia, sănătatea, banii şi uneori alterează personalitatea). -să identifice dominanta specifică a personalităţii drept criteriu opţional pentru timpul liber. Metode: -convorbire etică; -dezbatere; -interpretare de texte, maxime celebre. Material didactic: -fişe cu programe de organizare a activităţii în cursul unei zile, săptămâni, pe perioade mai îndelungate; -probă psihologică: testul “ Cunoaşterea gradului de echilibru interior” - fişe cu citate din biografia unor oameni de seamă, maxime celebre , fragmente din opere cu conţinut autobiografic, poezii. Bibliografie: M. Eliade –Romanul adolescentului miop; Ed. Minerva, Bucureşti, 1989 M. Eliade- Memorii (vol I; II), Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991 A. Chelcea-Cunoaşterea de sine –condiţie a înţelepciunii; Ed. Albatros, Bucureşti, 1986 I. Drăgan P. Petroman – Educaţia noastră cea de toate zilele, Ed. Eurobit, Timişoara, 1992 D. Mărgineanu C.Crişan- Eseu despre personalitate, Ed. Albatros, Bucureşti, 1973 Seneca- Scrieri filosofice alese, Biblioteca pentru toţi, Ed. Minerva; Bucureşti, 1981 A. Neculau- Comportament şi civilizaţie, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1987 P. Brânzei şi colaboratori- Adolescenţă şi adaptare, Centru de cercetări pentru problemele tineretului I. Domşa , I. Drăgan- Dirigenţia în sistemul muncii şcolare, E. D. P., Bucureşti, 1984

Desfăşurarea orei de dirigenţie 1. Moment organizatoric - stabilirea prezenţei; - aspecte privind disciplina şcolară; - asigurarea condiţilor didactico-materiale. II. Verificarea scoaterii ideilor principale pe caiete de către elevi (tema pentru acasă) pentru tema pusă în discuţie, pe baza bibliografiei indicate. Pe baza conversaţiei, a participării la discuţie, se dezbat problemele ce au fost studiate şi, pe baza concluziilor ce se desprind, se intocmeşte schema pe tablă sau folie, elevii trecând-o în caiete. III .Schema de pe tablă: 1. Noţiunile de timp şi timp liber -testul “Cunoaşterea gradului de echilibru interior” 2. Elementele timpului liber –Lucrarea “Dirigenţia în sistemul muncii şcolare” sau “Adolescenţă şi adaptare” 3. Timpul liber “prieten” - “Modele de programe de muncă şi odihnă” a) valenţele sale: -iniţiativă; -invenţie; -inteligenţă; -creativitate. b) performanţele sale: -dezvoltă personalitatea; -conferă bucurie; -conferă echilibru ideo-afectiv -conferă originalitate 4. Timpul liber “duşman”: -organizarea greşită a lui; -poluarea. 5. Timpul în viziunea scriiitorilor, filozofilor, poeţilor.: -analiza de text (Vezi portofoliul elevilor); -interpretarea poeziilor “Dacă… “ şi “Anti dacă…”(Vezi portofoliul elevilor) 6. Mari personalităţi şi cum au “trăit timpul” pentru a avea satisfacţia “trăirii timpului” -lucrare “Eseu despre personalitate” de Constantin Crişan IV. Asigurarea retenţiei şi realizarea feed back-ului- prin discuţiile cu elevii şi concluziile pe care aceştia le-au desprins la lecţie.

FIŞA NR. 1

Model de program de muncă şi odihnă

Ora - 6, 00-scularea 6, 00-6,30-igiena corporală, ordinea în cameră, micul dejun 7, 00-7,30- deplasarea la şcoală 7, 30-8, 00-recapitularea unor lecţii 8, 00-15,00-participarea la lecţii 15, 00-15, 30-deplasarea acasă 15, 30-16, 00-masa de prânz 16,00- 17,00-activităţi preferate, plimbări în aer liber, joc, activităţi sportive, odihnă; 17, oo-21, oo-pregătirea lecţiilor 21,00-22, 00-lectură, vizionări TV, activităţi gospodăreşti.

FIŞA NR. 2

Programul unei zile obişnuite de şcoală

a) timp de învăţătură (orele de curs); b) timp pentru pregătirea lecţiilor şi temelor pentru ziua următoare (studiul individual, meditaţii la şcoală); c) somn şi odihnă (în cursul zilei); d) timp destinat unor trebuinţe personale; e) timp liber; f) alte ocupaţii(drumul la la şcoală şi înapoi, unele activităţi diverse sau neprevăzute)

Timp alocat pentru activităţi: 8 ore de somn; 1-2 ore pentru igiena personală, hrană şi diverse activităţi menajere; 6 ore pentru pregătirea instructiv educativă; 4 ore pentru pregătirea lecţiilor acasă; 4-5 orereprezintă timp liber care este distribuit preferenţial pentru diferite preocupări.

PROIECT DIDACTIC

Şcoala: Grup Scolar Economic de Turism -Iasi Data: Clasa: Obiectul: dirigenţie Tema: AGESIVITATE ŞI BLÂNDEŢE Obiective: 1. să conştientizeze urmările şi aspectele negative ale agresivităţii umane; 2. să deosebească formele de agresivitate umană(pe cale aparent inofensive de cele extreme); 3. să adopte în viitor comportamente nonagresive individuale şi colective. Metode: -conversaţia euristică; -expunerea; -studiul de caz; -chestionarul; -observaţia evaluativă. Material didactic: -afişe de film cu “scene tari”; -ziare, reviste şoc; -folii retroproiector; -retroproiector Momentele activităţii: I. Pregătirea psihologică a clasei: se va urmări captarea atenţiei prin utilizarea unui element “de şoc “ administrativ, mizând pe adoptarea unei poziţii negative, de respingere din partea elevilor. Desfăşurarea activităţii: prin metodele diverse prezentate se va urmări activitatea clasei, expunerea liberă a ideilor, comunicarea nestânjenită, stimulând imaginaţia şi creativitatea elevilor. Concluzii: vor pune un accent deosebit pe problematizare şi capacitatea de evaluare şi autoevaluare a elevilor. Finalul activităţii poate fi ales în funcţie de preferinţele dirigintelui sau ţinând cont de particularităţile clasei.

II.

III.

Scenariul activităţii didactice Nr. Eveniment crt. didactic 1 Pregătirea psihologică a clasei 5 min 2. Desfăşurarea lecţiei Activitatea dirigintelui Profesorul anunţă tema orei de dirigenţie comunicată elevilor anterior:Agresivitate şi blândeţe. Ca un element inedit el poate distribui elevilor unele ziare şi reviste care propagă agresivitatea, violenţa. După acest” moment de şoc” profesorul va adresa elevilor următoarele întrebări: 1. Ce fel de reviste sunt acestea? 2. Ce reprezintă ele? 3. Ce conţinut au articolele lor? 4. Ce părere aveţi despre ele? 5. Citiţi acest gen de ziare, reviste? De ce? 6. E bine că societatea permite apariţia lor? 7. Care sunt efectele asupra tinerilor? Conversaţia e dirijată cu ajutorul următoarei întrebări problematizante: “Nu este oare societatea prea tolerantă cu agresivitatea din massmedia?” şi problematizarea continuă cu alte întrebări: “Nu sunt oare transformaţi în idoli unii eroi sau antieroi agresivi din filme?” -Ce soluţii am putea adopta pentru stoparea agresivităţii pe cale de “oficializare”? Profesorul poate citi câteva gănduri, reflecţii celebre din “Micul dicţionar al spiritului uman” care va fi prezentat elevilor : Activitatea elevului Metode şi mijloace didactice -observaţia evaluativă -ziare şi reviste-şoc

Elevii răsfoiesc ziarele, revistele, le comentează, le compară

15 min

Un elev strânge ziarele, revistele. Revistele de scandal popularizează prea mult violenţa, agresiunile, răutatea oamenilor.”Poate la început am fost tentat să le citesc apoi le-am abandonat.”Aceste revite cultivă primitivitatea, instinctualitatea şi sunt un antimodel. Elevii răspund la întrebări, comentează afirmaţiile anterioare ale lor şi ale colegilor şi motivează răspunsurile: -Da, societatea este prea tolerantă şi noi cu toţii suntem responsabili de propagarea violenţei -Da , unei eroi/agresivi din filme sunt idolatrizaţi şi de creatori şi de public cu scopul de a şoca tinerii dornici de afirmare. -Da, re putem respinge, necumpărându-le, nevizionându-le, sfătuindu-i şi pe alţii să procedeze la fel.

-conversaţia euristică -problematizarea Profesorul poate aduce demonstrativ un afiş cu “scene tari”

“Micul dicţionar al spiritului uman”

Nr. Eveniment crt. didactic

Activitatea dirigintelui Mânia (ca formă peremtorie a agresivităţii) este: “duşmanul bunei chibzuieli” Cicero “scurtă nebunie” Horaţiu “un fel de beţie ce nu tulbură mai puţin spiritul decât cea adevărată” Vasile cel Mare “o armă cu două tăişuri care iese zgâriindu-şi teaca” N. Iorga În continuare , printr-o succintă expunere, dirigintele va arăta că agresivitatea reprezintă astăzi unul din cele mai mari pericole, indiferent de formele pe care le îmbracă. Ea reprezintă tendinţa noastră de a obţine recunoaştere, putere, dominaţie.Omul are anumite nevoi pe care şi le manifestă printr-o “furie îndreptăţită”. Ne confruntăm cu anumite probleme, atacăm anumite piedici, ceea ce este folositor. Dar depăşirea anumitor limite transformă această “furie îndreptăţită”într-un viciu de comportament şi de caracter. Adoptând un comportament agresiv, lovim în cei slabi şi-i distrugem. Profesorul poate scrie pe tablă: “Nimic nu justifică distrugerea semenului meu, nici chiar propriul lui atac indreptat impotriva mea.” Profesorul distribuie următorul material-anexa A: Forme ale agresivităţii umane. După aceasta dirigintele cere elevilor să comenteze, să pună întrebări referitoare la materialul primit. Întrebări ajutătoare: -Ce părere aveţi despre bârfe, ironii? -Ni s-a întâmplat să bârfim să fim ironici cu cei din jur?

Activitatea elevului Elevii urmăresc aceste definiţii, le notează sau fac scurte comentarii la solicitarea dirigintelui Exemplu: Da, agresorul este un tip josnic şi exploziile mâniei sunt semne ale injosirii ale decăderii în animalitate. Da, agresându-i pe alţii, te agresezi şi pe tine, te autodistrugi.

Metode şi mijloace didactice -conversaţie euristică, Individual sau pe grupe (fiecare grupă comentează o maximă)

Desfăşurarea lecţiei (continuare) 5 min

Desfăşurarea lecţiei (continuare) 10 min

-folia retropr. Elevii ascultă, notează, urmăresc cu atenţie expunerea şi pot pune întrebări la sfârşitul argumentaţiei dirigintelui. -retroproiectorul

Desfăşurarea lecţiei (continuare) 10 min

Elevii urmăresc cu atenţie,citesc xerocopiile, apoi răspund, se consultă între ei.

Nr. Eveniment crt. didactic

Activitatea dirigintelui Apoi dirigintele le cere elevilor să povestească întâmplări din viaţa clasei care au primejduit armonia colectivului şi cum au fost rezolvate aceste conflicte.

Activitatea elevului Exemplu:” La practică, eu şi colegul meu ne-am pus tot felul de porecle mai puţin “drăguţe”, ne-am înfuriat şi era cât pe ce să ne luăm la bătaie. Datorită colegilor săritori ne-am împăcat şi nu ne-am mai jignit. Exemplele pot continua. Elevii răspund: -Nu agresivitatea poate fi combătută, chiar eu am reprimat-o de multe ori. -Chiar dacă sunt nervos, număr până la 10, refuz să mă angajez în conflict, caut lămuriri raţionale.

Metode şi mijloace didactice

Desfăşurarea lecţiei (continuare)

După relatarea a două –trei întâmplări , profesorul poate pune una din intrebările-problemă: -Este agresivitatea chiar o “boală”, “un viciu” cum s-a spus? Oare nu poate fi “vindecată”, reprimată definitiv? -Ce credeţi ? Ce modalităţi de anihilare există? Profesorul poate face schema pe tablă, poate întreba elevii sau distribui o nouă xerocopie: anexa B: Cum putem combate agresivitatea 3. Concluzii 5 min Dirigintele trage concluzii cu elevii săi. Poate încheia lecţia în mai multe moduri: a) să noteze fiecare un gând:”Ce pot face eu pentru a deveni mai blând (pot fi citite câteva asemenea “gânduri”în faţa clasei); b) băieţii dau câte o floare fetelor, c) pe un fond muzical liniştitor se ridică în picioare şi se ţin de mâini.

Se comentează anexa B

Fiecare elev notează concluziile -chestionar

Anexa A FORME ALE AGRESIVITĂŢII UMANE

a) • • • • • • • •

fizică: privirea fixă, dură, ameninţătoare ameninţarea indirectă sau făţişă lovitul cu picioarele aruncarea cu obiecte dezechilibrarea cu umărul a adversarului ciupitul, zgâriatul, trasul de păr bătaia războiul

b) • • • • • • • • • •

verbală: batjocura jignirea cuvintele grosolane ironia bârfa, intriga, calomnia ponegrirea unei persoane întinderea de curse maimuţărirea cuiva refuzul contactului social, al ajutorului, al discuţiei luarea în râs a celor slabi, neajutoraţi, neândemânatici.

Important! Fiţi atenţi! Agresivitatea se învaţă! Agresivitatea provoacă suferină şi este distrugătoare!

Anexa B

CUM PUTEM COMBATE AGRESIVITATEA

• • • • • • • •

Semnale de liniştire , de calmare transmise prin mimică, gestică Un zâmbet prietenos Un strâns de mână, omângâiere La popoarele antice un simbol era ramura de palmier sau de măslin Cadourile (ex. florile) Cultura: lectura, muziaca, pictura Sportul Prietenia

Important ! Fiţi blânzi, toleranţi!

Blândeţea este: “leacul cruzimii” (Phaedrus) “cea mai frumoasă podoabă a prieteniei” (Cicero) “ o artă” (G. Hauptmann)

PROIECT DE TEHNOLOGIE DIDACTICĂ Profesor: Ruxandra Sârcu Obiectul : dirigenţie CLasa: anul II şcoală profesională Subiectul lecţiei: FAMILIA- ŞCOALĂ A DRAGOSTEI Tipul lecţiei: de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor Competenţe specifice: • elevii conştientizează importanţa familiei ca celulă fundamentală a societăţii; • sesizează rolul central al dezinteresării pentru menţinerea iubirii în familie; • cunoaşte rolul responsabilităţii fiecărui membru al familiei; • menţionează deosebirile dintre iubirea părintească, cea a copiilor şi cea conjugală; • înţeleg problemele fundamentale ale priceperii de a iubi pe care ni le pune în faţă viaţa şi esenţa propriilor interrelaţii; • conştientizează ciclitatea creşterii omului şi complexitatea necesităţilor pentru creştere la fiecare etapă; • înţeleg importanţa primordială a iubirii părinteşti • explică în ce constă violenţa în familie • cunosc efectele dezastruoase ale acestui fenomen nociv Strategii didactice: • Metode şi procedee: -conversaţia euristică -dezbaterea -problematizarea -rezolvarea de exerciţii • Forme de organizare a activităţii: -frontală -pe grupe • Mijloace de învăţământ: - fişe cu scheme - tabla -teste -fişe cu texte Bibliografie: • Maria Liana Lăcătuş, Cornel Augustin, Doina Elena Nedelcu: Cultură civică, EDP, R A, Bucureşti, 1995 • Dragostea, viaţa, familia, volum editat sub conducerea lui Joan Ho Senk, Editura Epigraf, 2000 • Consiliere şi dirigenţie, Consultaţii, vol. I, Editura Eurobit, 1999

G. Ibrăileanu – Amintiri din copilărie şi adolescenţă, volumul “Gânduri închinate mamei”,Ed. Tineretului, Bucureşti, 1968, p. 143-145

Scenariu didactic

Momentul I: Profesorul pregăteşte împreună cu elevii condiţiile necesare(materialele adecvate) desfăşurării lecţiei. Momentul II: Se anunţă tema: “Familia –şcoală a dragostei” Se notează pe tablă şi pe caiete titlul împreună cu planul de recapitulare. Momentul III: Planul de recapitulare poate fi următorul: 1) Familia. Deciziile în căsătorie 2) Dragostea părintească-dragostea copiilor către părinţi 3) Dragostea de frate sau soră 4) Dragostea conjugală 5) Problemele familiei. Conflictele şi violenţa în familie. Dezorganizarea familiei. Momentul IV: Recapitularea propriu-zisă: Se desfăşoară urmărind succesiv problemele mari ale planului, prin participarea activă a elevilor(expuneri succinte, discuţii, lucrul pe grupe. Se scriu pe tablă problemele mari şi ideile esenţiale circumscrise, pe măsură ce acestea se precizează în cadrul discuţiilor frontale. Elevii vor fi apreciaţi cu calificative. Momentul V Asigurarea retenţei şi a transferului. Elevii vor primi timp de 15 minute un test. Se stabilesc următoarele concluzii: Familia are un rol fundamental în transmiterea limbii, a obiceiurilor, a modelelor comportamentale urmaşilor ei. În familie copilul învaţă să se aprecieze pe sine şi pe ceilalţi, deprinde un anumit mod de viaţă, vine în contact cu valorile şi normele societăţii. Momentul VI Tema pentru acasă Li se cere elevilor să realizeze o compunere cu tema: “Părinţii pe care mi-i doresc”

PROIECT DIDACTIC Şcoala: Grup Şcolar Economic de Turism Tema: AUTOCUNOAŞTEREA ŞI IMAGINEA DE SINE Clasa: X-a Obiectiv general: -cunoaşterea şi autocunoaşterea psihologică în vederea formării imaginii de sine. Obiective operaţionale: 1. Formarea deprinderii de a se caracteriza. 2. Formarea deprinderii de evaluare şi dezvoltate 3. Formarea deprinderii de cunoaştere şi acceptare a propriilor limite şi de explorare a propriei personalităţi Concepte cheie: -cunoaştere de sine -analiză -eul real, eul viitor şi ideal imaginea de sine -autoreflecţia Metode şi procedee didactice: -explicaţia, -conversaţia euristică, problematizarea. Material didactic: Fişa de lucru a elevilor: “Jocul calităţilor”.

DESFĂŞURAREA OREI DE DIRIGENŢIE Moment organizatoric - stabilirea prezenţei; - aspecte privind disciplina şcolară; - asigurarea condiţilor didactico-materiale. Anunţarea temei la ora de dirigenţie Se verifică scoaterea ideilor principale pe caiete de către elevi (tema pentru acasă) pentru tema pusă în discuţie, pe baza bibliografiei indicate. Activitate: 1. Împărţiţi elevilor fişa de lucru “Jocul calităţilor” 2. Cereţi elevilor să noteze “răspunsurile” potrivite Elevii împărţiţi pe grupe de câte cinci îşi prezinte răspunsurile; purtaţi o discuţie cu întrega clasă. Informaţii preliminare: Cunoaşterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi experienţa trăită. Această cunoaştere de sine nu se termină odată cu adolescenţa ci ne însoţeşte pe toată durata vieţii. Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv, motivaţional individual, proces ce este influenţat de mediu şi de anturaj. Imaginea de sine reprezintă totalitatea percepţiilor privind aptitudinile, atitudinile, comportamentul persoanei, este o reprezentare mentală a ropriei persoane sau o strucutură organizată de cunoştinţe despre propria persoană care reprezintă conştientizarea lui “ cine sunt eu? ce pot face?” . Totodată imaginea de sine influenţează propriul comportament şi percepţia lumii. Cunoaşterea de sine şi imaginea de sine sunt noţiuni complexe ce implică mai multe dimensiuni. Spre exemplu, în cazul imaginii de sine , se face distincţie între eul real, viitor şi ideal (indicaţii pentru profesori: se va prezenta pe scurt elevilor ceea ce presupune fiecare). Factorii ce concură la formarea imaginii de sine (şi la cunoaşterea de sine): a) elemente exterioare: ajutorul dat copilului, adolescentului, să se descopere pe sine, încurajarea autoreflexiei, ajutarea tinerilor să-şi descopere structura eului şi a modului cum îl influenţează b) elemente interioare: observarea propriilor gânduri, emoţii, comportamente, analiza retrospectivă a trecutului propriu, estimarea resurselor individuale şi sociale, identificarea intereselor, analiza aspiraţiilor şi scopurilor, priorităţilor. Fixarea cunoştinţelor: Se poartă o discuţie cu elevii. Întrebări pentru discuţii: • Discutaţi cu elevii fiecare răspuns. Ce sugerează acesta despre persoana sa? • Dacă ar trebusă shimbe ceva din ceea ce sunt ei, ce anume ar fi? • În ce măsură consideră că se cunoaşte pe sine însuşi? • Cereţi elevilor să dea exemple de situaţii din viaţă care i-au ajutat să se cunoască pe sine. Evaluarea activităţii Profesorul pune întrebări pentru a verifica dacă elevii au noţiunile necesare rezolvării problemele propuse. Muca independentă sau pe grupe este un alt moment al lecţiei. Elevii se confruntă cu problemele date şi le rezolvă. Profesorul diriginte corectează greşelile de exprimare sau de conţinut, evaluează participarea la

dezbatere a elevilor şi modul în care aceştia s-au pregătit pentru activitate. Se anunţă tema pentru viitoarea oră de dirigenţie. 3.3.SCHIŢE DE PROIECTE DIDACTICE

Tema: SĂ VORBIM DESPRE NOI ŞI VÎRSTA NOASTRĂ Obiectivul general: Cunoaşterea şi autocunoaşterea psihologică, autocunoaşterea în vederea dezvoltării carierei Obiective operaţionale: -cunoaşterea particularităţilor de vârstă a adolescenţilor -cunoaşterea dimensiunilor psihologice cele mai importante ale adolescenţei; -dezvoltarea conştiinţei de sine; -afirmarea propriei personalităţi; -cunoaşterea principalelor probleme care frământă elevii şi găsirea unor metode, soluţii pentru inlăturarea lor: -criza de originalitate; -teribilismul; -decepţiile din adolescenţă; -conflictul părinţi -copii profesori -elevi Tipul de activitate: -dezbatere: Experiment asociativ-verbal forma dezvoltată

Bibliografie: P. Brânzei: Adolescenţă şi adaptare I. Dumitrescu : Adolescenţii. Lumea lor spirituală şi activitatea educativă P: Şchiopu, E. Verza: Psihologia vârstelor Motto: “ Adolescenţa o trăim o singură dată în viaţă, o perioadă şi apoi ă păstrăm în suflet ca pe o glorie pe care nici o alta nu o mai poate egala” un adolescent-XI –a C 1997 Desfăşurare: I. Definiţia noţiunilor: adolescent, adolescentă. II. Vârsta noastră-cauza sau pretextul unui comportament necivilizat? III. Adolescenţa şi criza de originalitate IV. Teribilismul-criza de personalitate V. Adolescenţa-cea mai frumoasă perioadă a vieţii omului (studiul şi distracţia) VI. Este o vină să dăruim o parte din timpul nostru reveriei şi iubirii? VII. Decepţiile acestei vârste ( efectele lor).

Tema: “CODUL BUNELOR MANIERE ASTĂZI ŞI NOI ADOLESCENŢII”

Obiectivul general: Cunoaşterea şi respectarea normelor morale, a legilor convieţuirii interumane Obiective operaţionale: -să cunoască şi să aplice normele morale fundamentale şi regulile prin care individul uman se poate integra în viaţa socială. Metode şi procedee: -dezbatere etică; -conversaţia euristică; -problematizarea. Bibliografie: • Marinescu Aurelia: Codul bunelor maniere astăzi; Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998 • Armaş Nicolae: ABC-ul comportării civilizate, Ed. Ceres, Bucureşti, 1990 • Sanda Faur : Politeţea la toate orele zilei, Ed. Ceres, 1979 • Arta de a vorbi în societate şi în diferite ocazii, principii oratorice, Bucureşti, 1943 Motto: “Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoşi” Steinhardt- Jurnalul fericirii Desfăşurare: I. Argument în favoarea bunelor maniere II. III. IV. V. VI. Ce se înţelege prin “bune maniere” Salutul, prezentarea, arta conversaţiei, corespondenţa Cum să ne purtăm cu personalul de serviciu Cum ne comportăm în viaţa profesională şi oficială Bucurii şi necazuri în familia noastră

Tema: “CLASA NOASTRĂ-EU ŞI CELĂLALT COLEG AL MEU”

Lecţia: Radiografia relaţiilor interpersonale din clasa noastră Obiectivul general: Cunoaşterea şi respectarea normelor morale, a legilor convieţuirii interumane Obiective operaţionale: -să se poată integra în colectivul clasei; -să manifeste spirit de echipă şi parteneriat; - să înţeleagă demnitatea umană şi respectul ce i se cuvine; - să poată accepta şi ideile corecte ale altor colegi. Metode şi procedee: -explicaţia; -conversaţia etică; -problematizarea. Bibliografie: I. Iluţ-Atitudinea faţă de valori şi imaginea de sine, “probleme sociologice ale tineretului”; Cluj, 1973; II. V.Pavelcu-Principii de docimologie,Ed. Politică, Bucureşti, 1968 III. A. Stoica A. Cosmovici –Aspecte ale activităţilor didactice desfăşurate pe grupe, Rev. de pedagogie, nr. 7/ 1972 IV. M. Zlate-Psihologia socială a grupurilor şcolare, Ed. Politică, 1972 V. I. Radu- Psihologia şcolară, Ed. Ştiinţifică, 1974 VI. G. Văideanu-Educaţia la frontiera între milenii, Ed. Politică, Bucureşti, 1988 Desfăşurare: I. II. III. Universul ipotetic al valorilor grupului şcolar ( elev cinstit, sincer, bun, harnic, silitor, inteligent). Reţeaua de simpatii, antipatii şi raporturi de indiferenţă şi influenţa reală asupra vieţii colective. “Locul meu “ în clasă (autoportret).

IV. V.

Cum mă văd ceilalţi? (de ce mă acceptă, de ce nu mă acceptă). Conflictul (conflictele) intragrupal, interindividual; căi de “stingere” a acestuia

PRESIUNEA INTEROGAŢIEI “CINE SUNT EU?”

Crizele de originalitate ale adolescentului şi formarea imaginii de sine: A. Crizele de originalitate ale adolescentului a) O primă criză de originalitate se manifestă datorită suprasolicitării de conduite responsabile noi; b) A doua criză de originalitate- datorată opticii noi, mai moderne şi mai cultivate, pe care o absoarbe şi o duce cu sine fiecare generaţie; c) A treia criză de originalitate datorată dezvoltării impetuoase de aptitudini, atitudini , interese ale adolescenţilor ce se implică în activităţi cu discrete tente preferenţiale şi ludice; conflictele interioare sunt temporare sau permanente; ele stimulează însă competiţiile în alte domenii(în mod compensator). B. Atitudinea adolescentului faţă de greşeli -Când imi dau seama că fac o greşeală -Dacă cineva mi-ar fi spus că e normal să fac greşeli -Ceea ce îmi spun în gând este că… -Dacă aş avea curajul să-mi îngădui să greşesc - Dacă aş fi mai îngăduitor faţă de greşelile mele… - Pe măsură ce voi învăţa să am o atitudine pozitivă faţă de greşelile mele… A se vedea : Nathaniel Branden: Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Ed. Colosseum, Bucureşti, 1996,p. 194-197

EU ŞI “ SENTIMENTUL ACUT DE INFERIORITATE ŞI AUTOACUZARE” Sentimentul valorii proprii, conştiinţa eului propriu, Sentimentul de inferioritate şi depăşirea lui prin mecanismul compensării; Sentimentul de inferioritate, autosubestimare şi subapreciere de către ceilalţi; Condiţionările exterioare ale sentimentului acut de inferioritate şi autoacuzare; Condiţionările interioare ale sentimentului acut de inferioritate şi autoacuzare: a) introspectarea exagerată şi repetată; b) hiperemotivitatea; c) lipsa de încredere în sine; d) trăirea îndelungată a propriilor amintiri defavorabile cu privire la sine: primarii şi secundarii (exemple în lucrarea lui Tiberiu Rudică- maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 ) Factorii de care trebuie să se ţină seama în elaborarea unei strategii eficiente de preîntâmpinare sau vindecare a senimentului acut de inferioritate şi autoacuzare: a) specificul cazului individual întâlnit; b) cunoaşterea precisă a împrejurărilor concrete în care persoana se descurajează; c) asigurarea pentru adolescent a unui climat cald, a unei ambianţe de securitate în familie şi în şcoală; d) părinţii vor trebui să-l obişnuiască pe copil cu situaţiile neprevăzute sau dificile pentru a combate stângăcia şi nesiguranţa în relaţiile cu ceilalţi, pentru a-l face pe copilul timid să iasă din izolarea în care l-a adâncit lipsa de încredere în sine; e) efortul părinţilor şi al consilierului şcolar de a-l ajuta pe copilul descurajat să renunţe la obiceiul de a se autoanaliza excesiv în timpul acţiunii.

-

-

DRUMUL SPRE O IMAGINE DE SINE POZITIVĂ, SPRE RESPECTUL DE SINE

A. Drumul spre o imagine de sine pozitivă • • • • • • • • • A trăi în mod conştient Împăcarea cu sine Responsabilitatea faţă de sine Autoafirmarea A trăi orientat spre scop Integritatea personală Lupta cu lenea Evitarea disconfortului Iubirea faţă de propria naostră viaţă-baza de lansare pentru aspiraţiile noastre cele mai înalte şi nobile

B. Un exerciţiu de completare de propoziţii pentru constituirea respectului de sine (vezi portofoliul elevului) (Nathaniel Branden “Cei şase stâlpi ai respectului de sine “, Ed. Colosseum, Bucureşti, p316324)

DEFINIŢIA MEA ESTE SUCCESUL

A. A îndrăzni şi a reuşi; motorul resurselor noastre a) curajul meu b) voinţa mea de a reuşi, încrederea pe care o avem în noi înşine c) optimismul meu d) fantezia mea e) umorul meu-jocul sufletului, grăuntele de sare care dă gust vieţii

B. Reuşita mea deplină în plan social a) flexibilitatea b) sentimentul de respect şi chiar de stimă, indiferent de situaţie c) autenticitatea- a spune deschis ce gândesc fără a mă eschiva d) dezarmarea adversarului prin recunoaşterea valorii sale e) centrarea în interior( în noi înşine) în loc de a reacţiona violent f) capacitatea de a empatiza, de a stabili o comuniune profundă cu celălalt: modalitate de cunoaştere directă, prin rezonanţă a fiinţei umane de lăngă tine.

3.4. Metoda aprecierii obiective a personalităţii (GH. ZAPAN)

Această metodă este recomandată pentru investigarea personalităţii elevilor clasei, reprezentând un instrument facil la îndemâna dirigintelui clasei. Etapa 1: stabilirea caracteristicilor ce urmează a fi investigate. Aceste însuşiri trebuie să fie de aşa natură încât să poată fi sesizate de elevi: putere de stăpânire, conştiinciozitate, aptitudini la diferite obiecte de studiu etc.; Etapa 2: solicitarea elevilor de a indica primii 20% dintre elevii clasei la care caracteristica respectivă cunoaşte parametri superiori de dezvoltare, precum şi ultimii 20% dintre elevi la care caracteristica este slab dezvoltată. Exemplu: pentru o clasă de 30 elevi( 20% din 30 elevi reprezintă 6 elevi) Categoria Conştiinciozitate Cei mai buni Rangul 1 2 3 4 5 6 725 26 27 28 29 30 Buni 24 Numele şi prenumele 6 puncte 5 puncte 4 puncte 3 puncte 2 puncte 1 puncte nu se indică -1 puncte -2 puncte -3 puncte -4 puncte -5 puncte -6 puncte slabi

Mijlocii Cei mai slabi

Din ce categorie faci tu parte

mijlocii

Etapa 3: solicitarea elevilor de a menţiona la sfârşitul foii categoria din care se consideră că fac parte ei înşişi. Această solicitare permite evaluarea capacităţii de autoapreciere. Etapa 4: dacă un elev nu poate indica şi ierarhiza 20% dintre elevii cei mai buni sau mai slabi atunci poate indica totuşi mai puţini elevi din fiecare categorie Etapa 5: stabilirea ponderii rezultatelor. Cotarea se face acordând fiecărui elev înscris pe foaie un punctaj în funcţie de rangul pe care îl ocupă. În situaţia din exemplu, în care au fost menţionaţi câte 6 elevi în fiecare categorie, se acordă primului clasat 6 puncte, iar următorilor în ordinea crescândă a rangurilor 5,4,3,2,1 puncte. Elevii plasaţi printre cei 20 % mai li se acordă, începând cu cel mai slab şi mergând în sensul descreşterii rangului,-6 ,-5, -4, -3, -2, -1 puncte. Elevilor care nu au fost menţionaţi nu li se acordă nici un punctaj Etapa 6 alcătuirea tabelului de evidenţă colectivă. Se trece,atât pe orizontală cât şi pe verticală, în

aceeaşi ordine, elevii clasei. Ulterior se notează numărul de puncte (cu + sau cu -) ce revine fiecărui elev după aprecierile făcute de fiecare din colegii săi. Etapa 7calcularea sumei algebrice a punctelor obţinute, operaţie care se face pentru fiecare elev, rezultatul ănscriindu-se pe coloana “sumă”, aflată la baza tabelului. Exemplu:

E1 E1 E2 E3 E4 E5 E6 E7 E8 E9 E10 E11 … … E30 Suma

E2

E3

E4

E5

E6

E7

E8

E9

E10

E11

E30

Etapa 8: calcularea rangului pentru fiecare elev, în funcţie de suma algebrică obţinută. În cazul altor ranguri egale pentru mai mulţi elevi se calculează rangul mediu Etapa 9: stabilirea categoriei de dezvoltare. În funcţie de rangul obţinut se atribuie calificative: foarte bun, bun, mijlociu, slab şi foare slab. În prima categorie sunt incluşi elevii care ocupă primele 10 % ranguri, în a doua 20 %, în a treia 40%, iar în categoria a patra şi a cincea cei care ocupă 20% şi, respectiv, 10% din ranguri. Până la 10%- Foarte bun 10%-30% -bun 30%- 70%- mijlociu 70%-90%- slab peste 90%-foarte slab

3.5. Tehnici sociometrice Testul sociometric apare ca oprobă alcătuită din mai mulţi itemi, care se referă la anumite criterii, adresaţi membrilor unui grup pentru a-şi exprima preferinţele, repingerile sau atitudinea de indiferenţă faţă de membrii grupului, cu care se stabilesc relaţii în cadrul activităţii desfăşurate în comun. Criteriile de analiză se referă la situaţia sau dominanta activităţii pentru care se formulează întrebările. Acestea pot viza aspecte de personalitate sau aspecte referitoare la situaţia funcţională a membrilor grupului(activitate de învăţare, activităţi de petrecere a timpului liber etc.) Exemle: A. Criteriu profesional: 1. Indicaţi trei colegi din clasă cu care aţi prefera să lucraţi la pregătirea lecţiilor. 2. Cu care dintre colegii din clasă nu a-ţi dori să colaboraţi la pregătirea lecţiilor? B. Criteriu timp liber: 1. Indicaţi trei colegi din clasă cu care aţi prefera să mergeţi intr-o excursie. 2. Cu care dintre colegii din clasă nu a-ţi dori să meregeţi în excursie? Foaie de răspuns: Criteriul preferinţe Rangul 1 2 3 1 2 3 Numele şi prenumele 3 puncte 2 puncte 1 punct -3 puncte -2 puncte -1 punct

respingeri

Testul poate continua cu următoarele întrebări: A. Criteriu profesional: 1. Indicaţi trei colegi din clasă care credeţi că vă prefera să lucraţi la pregătirea lecţiilor. 2. Indicaţi trei colegi din clasă care credeţi că nu vă prefera să lucraţi la pregătirea lecţiilor. B. Criteriu timp liber: 1. Indicaţi trei colegi din clasă care credeţi că vă prefera să mergeţi într-o excursie. 2. Indicaţi trei colegi din clasă care credeţi că nu vă prefera să mergeţi într-o excursie. 3. Datele vor fi înscrise pe foaia de răspuns identică cu cea prezentată anterior. Prelucrarea datelor obţinute

Matricea sociometrică apare ca un tabel cu dublă intrare în care sunt trecuţi elevii cărora li s-a aplicat testul în ordine alfabetică. Pe orizontală şi pe verticală se notează numele elvilor. În dreptul fiecărui subiect alegător ( pe orizontală) se notează cu + (plus) preferinţele şi cu - (minus) respingerile, înscriindu-se cota obţinută. După înregistrarea tuturor răspunsurilor, în partea dreaptă a tabelului, în dreptul fiecărui subiect se vor nota cotele generale obţinute (prin însumare) şi se va obţine astfel poziţia sociometrică a fiecărui elev din clasă.

A B C D E F G H I J … … X

A *

B *

C *

D

E

F

G

H

I

J

X

Suma

* * * * * * * * * *

Analiza rezultatelor oferă informaţii referitoare la diferiţi indicatori sociometrici: a) statutul sociometric- compus din suma algebrică a cotelor obţinute de un elev pentru alegeri şi respingeri, care reprezintă aprecierea valorică şi autoritatea de care se bucură persoana în faţa celorlalţi membri din grup; b) expansivitatea sociometrică- cuprinde numărul de alegeri şi respingeri emise de fiecare subiect. Aceasta reprezintă aria legăturilor pe care le are persoana analizată cu alţi colegi din grup; c) alegeri reciproce; d) statutul sociometric perceput-reprezintă numărul de indivizi de care elevul se crede ales şi numărul de indivizi de care se crede respins. Condiţii de aplicare a testului sociometric: 1. testul se aplică numai după constituirea grupului şi după trecerea unei perioade de timp de activitate comună; 2. persoana care aplică testul trebuie să fie cunoscută grupului şi să se bucure de prestigiu, să inspire încredere; 3. elevii trebuie să aibă certitudinea că răspunsul lor va avea caracter confidenţial, iar aceste rezultate nu vor fi communicate elevilor, 4. elevii sunt rugaţi să răspundă la toate întrebările adresate; 5. elevii trebuie să completeze testul independent, fără nici un fel de colaborare; 6. trebuie să se acorde timp suficient pentru completarea testului, iar întrebările vor fi formulate în termeni accesibili vârstei şi pregătirii elevilor.

CAP IV. PORTOFOLIUL ELEVULUI

4.1. CULEGERE DE TEXTE-SUPORT PENTRU ORELE DE DIRIGENŢIE 4.1.1.Respectul de sine-sistemul imunitar al conştiinţei Turbulenţele vremurilor noastre necesită un sine puternic, având un simţ clar al identităţii, al competenţei şi valorii. Destrămarea consensului cultural, absenţa modelelor de valoare, puţinele lucruri din viaţa publică susceptibile de a inspira devotament, rapiditatea aiuritoare a schimbărilor, devenită o caracteristică a vieţii noastre, sunt tot atâtea motive pentru care astăzi a devenit primejdios să nu ştim cine suntem sau să nu avem încredere în noi înşine.Stabilitatea pe care n-o putem găsi în lumea din jur trebuie s-o creăm în interiorul fiecărei persoane. Să infrunţi viaţa cu un respect de sine scăzut reprezintă un dezavantaj serios. Aceste consideraţii fac parte din însăşi motivaţia acestei lucrări. Trebuie, deci , să răspundem la patru întrebări: 1) Ce este respectul de sine? 2) De ce este important respectul de sine? 3) Ce putem face pentru a ne spori nivelul respectului de sine? 4) Ce rol joacă ceilalţi în influenţarea respectului de sine? Respectul de sine se modelează atât prin factori interni cât şi prin factori externi. Vom numi “factori interni” acei factori care se află în interiorul individului sau sunt generaţi de acesta- idei, credinţe, practici, comportamente. “Factorii externi” sunt factorii de mediu: mesaje transmise verbal sau nonverbal, experienţe evocate de părinţi, profesori sau alte persoane relevante, diferite organizaţii şi cultura. Respectul de sine trebuie analizat atât dinspre interior, cât şi dinspre exterior, pentru a răspunde la întrebarea: Care este contribuţia individului la propriul respect de sine şi care este contribuţia celorlalţi? Tentativă de definire Vom înţelege prin respectul de sine, asemeni lui Nathaniel Branden, “mai mult decât simţul înnăscut al propriei valori, care se presupune că este dreptul nostru prin naştere- acea scânteie pe care psihoterapeuţii şi dascălii caută să-l aprindă în cei care lucrează. Acea scânteie nu-i decât anticamera respectului de sine”. Respectul de sine , deplin conştientizat, este starea în care noi suntem adaptaţi vieţii şi cerinţelor ei. Mai precis, respectul de sine este: 1. încrederea în capacitatea noastră de a gândi, de a face faţă provocărilor fundamentale ale vieţii; 2. încrederea îndreptul nostru de a avea succes şi de a fi fericiţi, sentimentul că merităm, că suntem demni, că suntem îndreptăţiţi să ne afirmăm nevoile şi dorinţele, să ne îndeplinim valorile şi să ne bucurăm de rezultatele eforturilor noastre. Respectul de sine nu este un dar pe care noi nu trebuie să-l pretindem. Dimpotrivă, dobândirea în timp a respectului de sine reprezintă o reuşită. Modelul de bază A avea încredere în propria-ţi minte şi a şti că meriţi să fii fericit reprezintă esenţa respectului de sine. Puterea acestei convingeri constă în faptul că ea este mult mai mult decât un raţionament sau un sentiment; este un factor motivaţional care influenţează comportamentul. La rândul său, el este direct

influenţat de felul în care acţionăm. Raportul de cauzalitatate este reciproc; există o buclă de reacţie între acţiunile noastre în lume şi respectul de sine. Nivelul respectului de sine influenţează modul în care acţionăm, iar modul în care acţionăm influenţează nivelul respectului de sine. A spune că respectul de sine este o nevoie însemnă totodată că el: • aduce o contribuţie esenţială la procesul vieţii; • este indispensabil pentru o dezvoltare normală sănătoasă; • are importanţă pentru supravieţuire. Când respectul de sine este scăzut, rezistenţa noastră în faţa adversităţilor vieţii este diminuată. Ne năruim în faţa vicisitudinilor pe care un simţ mai robust al sinelui le-ar putea birui. Ne plecăm în faţa sentimentului tragic al existenţei şi în faţa celor de neputinţă. Tindem să ne lăsăm pradă mai degrabă dorinţei de a evita durerea decât celei de a resimţi bucuria. Elementele negative ale vieţii exercită o mare putere asupra noastră decât cele pozitive. Dacă nu credem în noi înşine-nici în eficienţa şi nici în valoarea noastră-universul devine un loc înspăimântător. Cum arată respectul de sine? Există câteva modalităţi simple şi directe prin care respectul de sine se manifestă la noi înşine şi la ceilalţi.Nici una dintre aceste manifestări, luată separat, nu este o garanţie, dar când sunt toate prezente respectul de sine se manifestă cu certitudine. • Respectul de sine se exprimă prin felul în care vorbeşte şi se mişcă o persoană, reflectând bucuria de a trăi. • Se exprimă prin uşurinţa de a vorbi despre realizări sau lipsuri cu simplitate şi onestitate, întrucât persoana respectivă se află într-o relaţie cordială cu faptele. • Se exprimă prin plăcerea pe care o trăieşte cineva atunci când face sau primeşte complimente, expresii ale afecţiunii şi aprecierii. • Se exprimă printr-o deschidere faţă de critică şi prin uşurinţa de a-şi recunoaşte greşelile, întrucât respectul de sine al unei persoane nu ţine de imaginea “perfecţiunii”. • Se exprimă prin aceea că vorbele şi mişcările tind să capete uşurinţă şi spontaneitate, reflectând faptul că persoana nu se află în război cu sine. • Se exprimă prin armonia între vorbe şi fapte pe de o parte şi modul cum arăţi, vorbeşti şi te mişti pe de altă parte. • Se exprimă printr-o atitudine de deschidere şi curiozitate faţă de idei noi, experienţe noi, posibilităţi noi oferite de viaţă. • Se exprimă prin faptul că sentimentele de anxietate, nesiguranţă, dacă apar, vor intimida sau copleşi probabil mai puţin persoana respectivă, deoarece acceptarea, modul de a le face faţă şi depăşirea unor asemenea sentimente nu par imposibil de realizat. • Se exprimă prin capacitatea de a te bucura de aspectele comice ale vieţii, de sine şi de ceilalţi • Se exprimă prin flexibilitatea persoanei respective în a răspunde situaţiilor şi provocărilor vieţii, întrucât aceasta are încredere în mintea sa şi nu vede viaţa ca pe o sentinţă sau ca pe o înfrângere. • Se exprimă prin uşurinţa în abordarea unui comportament sigur de sine. • Se exprimă prin capacitatea de a-şi păstra o anumită armonie şi demnitate în condiţii de stres.

4.1.2. Declaraţia mea de apreciere personală “Ceea ce sunt ar fi suficient de bun dacă aş arăta-o deschis” Carl Rogers Am scris aceaspă povestire ca răspuns la o întrebare pe care mi-o puneam de mult timp, dar era fără răspuns: “Cum pot eu să mă pregătesc pentru a mă realiza în viaţă?” , acum în sfârşit am găsit răspunsul. Eu sunt eu. În toată lumea nu mai este nimeni exact ca mine. Există oameni care au părţi asemănătoare cu ale mele, dar nu semănă cu mine perfect. De aceea , tot ce vine din mine, îmi aparţine numai mie pentru că eu am hotărât aşa. Îmi aparţin cu totul- corpul meu, îmi place sau nu-mi place, va fi al meu pentru întreaga viaţă, cu tot ceea ce face el; mintea mea cu toate gândurile şi ideile; ochii mei şi toate imaginile pe care le văd; buzele mele şi toate cuvintele rostite, politicoase, dulci şi aspre, corecte sau incorecte; glasul meu răspicat sau şoptit; toate faptele mele, fie că include pe alţii sau numai pe mine; sentimentele mele , oricare ar fi ele- furie, frustrare, dezamăgire, nerăbdare şi, cel mai frumos, iubire. Dragostea trebuie răspândită oriunde mergem: mai întâi în casele noastre, mai ales copiilor şi celor din jur. Nu ar fi trebuit nimeni lăsat să plece de la noi fără să se simtă fericit: “Fiţi expresia vie a bunătăţi lui Dumnezeu; bunătate pe chipul nostru, bunătate în ochii noştri, în zâmbetul nostru, bunătate şi primire caldă. Suntem o parte a totului. Nu există izolare în viaţă, căci viaţa este acţiunea lui Dumnezeu: Sunt un centru creator de inteligenţă, de iubire şi graţie. Nu mai sunt singur, căci Iubirea Divină din mine se revarsă asupra tuturor şi îmi asigură răspuns afectuos din partea tuturor. Îi atrag pe toţi cei care sunt în aceeaşi stare de spirit ca şi mine. Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul care vine în lume”( Sfânta Evanghelie după Ioan, 1;9) Viitorul este în mâinile noastre, fie că avem 20 de ani sau 70. Dumnezeu ne-a dăruit unelte bune, nouă ne revine să lucrăm. Dragostea pe care o dăm şi o primim este unicul lucru care contează şi de care ne amintim. Suferinţa dispare, dragostea rămâne. Ce simplu este să aduci o rază de soae în viaţa celorlalţi! Încercat-am să înţeleg de unde vin lacrimile şi suferinţa şi m-am oprit la sfinţi. Să fie responsabili de strălucirea lor amară? Cine ar şti? Se pare , însă, că lacrimile sunt urmele lor. Nu prin sfinţi au intrat ele în lume; dar fără ei nu ştiam că plângeam din regretul paradisului. Aş vrea să văd o singură lacrimă înghiţită de pământ… Toate apucă pe căi necunoscute nouă, în sus. Numai durerea precede lacrimile. Sfinţii n-au făcut altceva decât să le reabiliteze. Iubesc sfintele pentru naivitatea pasionată care împrumută figurii lor o expresie de ardoare copilărească şi de chip gratuit. Ochii, ce rămân veşnic întredeschişi pentru ca pleoapele să apere misterul

lăuntric de indiscreţiile clarului exterior; zâmbetul meditativ, acordat subînţelesului privirii; buze de un roşu iluminat de azur; paloare de mâini îndreptate spre alte îmbrăţişări şi acel albastru serafic în care Rafael îmbracă sfintele, extras din nuanţele inimii lor. Există o întregă gamă a melancoliei: începe prin surâs şi peisaj şi sfârşeşte prin dangăt de clopot spart în suflet. De aici, gustul diferit al lacrimilor. Încerc să-mi reprezint o lume fără spaţiu şi nu găsesc decât o inimă de sfânt. Limita fiecărei dureri este o durere şi mai mare. Durerea este o frică. Împăcarea cu moartea au încercat-o oamenii numai pentru evitarea fricii de moarte. Cine învinge frica se poate crede nemuritor, cine n-o are este. Fiinţele poate dispăreau şi în paradis, dar ele necunoscând în nici o formă teama de moarte, n-aveau ocazia să moară niciodată. Frica este o moarte de fiecare clipă. Fiinţele ce n-o cunosc sunt ca păsările cerului: îşi citesc destinul în azur. Puţine persoane privesc viaţa ca pe o experienţă creatoare. Cei mai mulţi dintre noi sunt atât de prinşi de obişnuinţă încât uită sensul vieţii. Cerinţele ocupaţiilor zilnice, o viaţă socială agitată, un sfârşit de săptămână şi două săptămâni de vacanţă ne acaparează toată existenţa. Când priveşti viaţa dintr-o perspectivă inspirată poţi vedea lucrurile măreţe şi nu mai opunem rezistenţă celor mărunte şi neînsemnate. Viaţa o trăim neinteligent şi de aici derivă problemele. “Cu viaţa trebuie să mergi în sensul ei de acţiune. Ca să conduci o maşină trebuie s-o conduci ca atare şi nicidecum ca pe o locomotivă, un avion sau un vapor. Viaţa trebuie trăită plenar…”-Raymond Charles Barker O regulă din viaţa mea pentru a deveni o fiinţă umană este: “Sunt înscrisă la o şcoală cu informaţii non-stop numită viaţa. În fiecare zi la această şcoală am ocazia să învăţ câte o lecţie. S-ar putea să-mi placă o lecţie sau s-ar putea să le considr irelevante şi prosteşti.” În viaţă nu există greşeli ci numai lecţii. Dezvoltarea este un proces de încercări şi nereuşite experimentale. Experimentele “ratate” fac parte din acest proces, tot aşa cum fac parte şi experimentele “reuşite”. Răspunsurile la întrebările vieţii se află în mine. Tot ceea ce trebuie să fac este să privesc, ascult şi să am încredere. Am propriile mele fantezii, propriile mele vise, speranţe şi spaime. Am propriile mele triumfuri şi succese dar şi propriile eşecuri şi greşeli. Pentru că eu îmi aparţin mie, mă pot cunoaşte îndeaproape. Făcând acest lucru mă pot iubi şi pot fi prietena tuturor părţilor care mă alcătuiesc. Numai atunci o să pot să le fac pe ele să lucreze pentru propriul meu interes. Ştiu că există anumite aspecte legate de mine, care mă derutează, iar altele pe care nu le cunosc. Dar atâta timp cât sunt prietenoasă şi drăgăstoasă cu mine însumi, pot căuta curajoasă şi plină de speranţă, modalităţi de a afla mai multe despre mine. Oricum aş arăta şi m-aş auzi, orice aş spune şi aş face, şi orice aş gândi şi aş simţi la un moment dat, mă reprezint întru totul pe mine.Clipa aceasta este autentică şi mă reprezintă pe mine cum sunt în acel moment. M-am regăsit pe mine însămi pentru că … am învăţat de la Seneca că “viaţa cea mai scurtă şi neliniştită o au cei care uită de trecut, neglijează prezentul şi se tem de viitor. Când ajung la capăt îşi dau seama prea târziu, nenorociţii, că au fost tot timpul corupţi cu a nu face nimic.” M-am regăsit pe mine însămi… pentru că l-am ascultat şi înţeles pe Seneca atunci când mă îndeamnă: “aduţi aminte de câte ori ai luat hotărâri sigure, câte ceasuri din zi ai petrecut aşa cum ţi-ai dorit, vezi de câte ori ai putut să dispari , într-adevăr, de tine însuţi”. Numără clipele când chipul ţi-a rămas nepăsător şi sufletul neînfricat, vezi care a fost opera ta într-o existenţă atât de îndelungată. Mai aminteşte-ţi câţi oameni ţi-au irosit viaţa fără ca tu să-ţi fi dat sema de pagubă. Scotoceşte cât timp ţi-au smuls suferinţa zadarnică, bucuria prostească, lăcomia nesăţioasă, conversaţia linguşitoare şi o să vezi ce puţin a mai rămas din ceea ce a fost al tău: o să înţelegi astfel că nu mori înainte de vreme.”

Când revăd mai târziu cum arăt şi cum m-am auzit, ce am spus şi ce am făcut, cum am gândit şi ce am simţit, am senzaţia că multe părţi nu mi se potrivesc. Atunci las trecutul peste aceste părţi, păstrându-le doar pe acelea care mi se potrivesc şi încercând să inventez altele noi în locul celor abandonate. Văd, aud, simt, gândesc, spun şi fac. Posed instrumentele de a supravieţui, de a fi alături de ceilalţi, de a realiza ceva bun şi de a găsi un rost şi o ordine în mulţimea de oameni şi de lucruri din afara mea.Eu îmi aparţin mie şi de aceea mă pot construi. Eu sunt şi mă simt bine. 4.1.3.Componentele psihologice asupra autocontrolului

1. Reflexele şi modificările mentale Majoritatea proceselor care au loc în fiinţa umană sunt inconştiente. Noi nu avem controlul asupra lor şi poate că e mai bine aşa. Ce-ar fi ca inima noastră să funcţioneze în urma unei comenzi pe care să i-o dăm în mod conştient.? Uituci cum suntem, cred că nu am trăi mai mult de două-trei minute. Este bine să ştim să ne controlăm bătăile inimii, să controlăm ritmul respirator, să controlăm diferiţi muşchi ai corpului de caree, în mod normal, nici nu luăm act că există. Toate acste prosese pot să rămână acte reflexe dar, totodată, este bine să le putem controla atunci când condiţiile exterioare sau interioare impun aceasta. In mod ideal toate actele reflexe rebuie cunoscute şi controlate. Obişnuinţele, actele reflexe inutile sunt cele care ne diminuează autocontrolul. De aici reiese că atâta timp cât noi vom avea un mare grad de automatizare al vieţii posibilitatea de a obţine controlul asupra ei va scădea foarte mult. Se constată că majoritatea oamenilor, după vârsta de 25-35 ani, devin limitaţi în ceea ce priveşte gama trăirilor pe care le au, producându-se astfel un efect de adormire a spiritului. Omul , încă de când se naşte, începe să cunoască lumea înconjurătoare, substanţa mentală se orientează spre explorarea atât a lumii exterioare cât şi interioare. Prin cunoaşterea corectă ca modificare mentală trebuie să înţelegem totalitatea modificărilor ce apar în substanţa mentală atunci când se realizează corect un proces de cunoştere. Multitudinea de modificări mentale pot fi grupate în cinci categorii principale: 1) cele care ţin de cunoşterea corectă; 2) cele care ţin de cunoşterea incorectă; 3) cele care ţin de imaginaţie; 4) cele care ţin de de somn; 5) cele care ţin de memorie. Ideile fixe, obsesiile, prejudecăţile sunt modificări mentale care au devenit permanente datorită menţinerii lor îndelungate în substanţa mentală. Fundamentul substanţei mentală îl constituie conştiinţa, tot aşa cum aerul este suportul sunetului. Majoritatea modificărilor mentale provin de la stimulii transmişi prin intermediul simţurilor, însă există şi modificări mentale înregistrate în subconştient sub forma impresiilor mentale. 2. Stimulii Dar ce este un stimul? Este un factor care declanşează ori menţine un proces fiziologic sau o activitate fiziologică. Este foarte greu să controlăm apariţia acestora, mai ales atunci când este vorba despre stimuli gând, dar putem interveni destul de uşor asupra diminuării sau amplificării efectelor lor. Există o ierarhie a stimulilor astfel încât unii pot inhiba sau chiar anula acţiunea altora, de unde deducem că este posibil să extindem controlul conştient asupra proceselor inconştiente. Stimulii care coordonează

funcţionarea întregului corp sunt de natură nervoasă şi ei sunt prelucraţi de sistemul nervos vegetativ. Stimulii sunt întotdeauna subordonaţi dorinţelor şi intereselor care ne animă sufletul şi noi trebuie să descoperim unele modalităţi prin care să amplificăm cât mai mult posibil stimulii care ne conduc spre armonie şi autocontrol. 3.Spontaneitatea şi intuiţia Prin spontaneitate se înţelege în mod curent ceea ce se face de la sine, care se produce în mod brusc, cu rapiditate sau promptitudine. Cu cât se scurge mai puţin timp de la apariţia unui stimul până la declanşarea procesului corespunzător acestuia, cu atât se spune că suntem mai spontani. A fi spontan înseamnă a şti să manifeşti prima racţie care apare în urma unui stimul; a nu deforma reacţia ta prin intermediul gândirii, însemnă a răspunde cu sinceritate la stimulii cu care te confrunţi. A fi spontan înseamnă a fi natural şi în acelaşi timp sincer. Atâta timp cât eu, datorită unor interese nu pot să-i spun unui om ce cred cu adevărat despre el, voi fi întotdeauna inhibat intr-o anumită măsură în prezenţa lui chiar dacă stăpânesc destul de bine disimularea. Spontaneitatea este opusul autocontrolului, ceea ce nu înseamnă însă că un om care se controlează nu poate fi sincer, natural şi nu poate să aibă o mare viteză de răspuns la stimuli.Atât timp cât nu dispunem de un înalt grad de armonie interioară, spontaneitatea ne va produce de multe ori tot felul de neajunsuri. Dacă dorim să obţinem capacitatea de autocontrol, stara de calm desăvîrşit, este necesar, într-o primă etapă, să ne inhibăm cât mai mult spontaneitatea. Chiar dacă o anumită perioadă de timp vom fi artificiali în comportament, vom manifesta o anumită rigiditate şi lentoare, odată ajunşi la starea de calm, specifică celui care se poate cotrola, spontaneitatea ne va reveni, dar de această dată va fi o spontaneitate perfect controlată. Pentru a defini intuiţia trebuie să fii într-o mare măsură poet. Intuiţia depăşeşte planul raţional, obişnuit şi tocmai de aceea , atunci când trebuie definită, mintea se confrută cu dificultăţi serioase. Despre modul în care se manifestă avem cu toţii cât de cât o idee: la un moment dat ştim. Avem un răspuns care apare brusc în mintea noastră, fără să ştim de unde, cum şi de ce.datorită faptului că apare brusc în câmpul conştiinţei noastre, observăm că este într-o strânsă legătură cu spontaneitatea. Definiţia clasică a intuiţiei, acceptată de psihologie, spune că este acea formă de cunoaştere directă, obţinută fără ajutorul raţiunii. C. G. Jung afirma că intuiţia este una dintre cele patru funcţii psihologice de bază ale omului. Celelalte trei funcţii psihice sunt: gândirea, sentimentele şi simţurile. Jung consideră principala funcţie a intuiţiei este de a explora necunoscutul, iar dintr-un alt punct de vedere putem spune că intuiţia este singura modalitate de manifestare pur creatoare a minţii umane.Un domeniu necunoscut minţii umane nu-şi poate face loc în substanţa sa decât printr-o străfulgerare intuitivă.Toată munca ulterioară, de cercetarea domeniului respectiv, pentru a-l prezenta într-o formă conceptuală cât mai accesibilă , nu reprezită cu adevărat o muncă creatoare. Sri Aurobindo-un mare înţelept şi poet contemporan al Indiei spunea că intuiţia este o amintire a Adevărului.Mintea intuitivă este pură transparenţă care permite realizarea cunoaşterii prin identificarea dintre subiect şi obiect.Din acest punct de vedere intuiţia nu mai este un proces de cunoaşterea aceea ce am fost, suntem şi vom fi întotdeauna. Atunci când Plotin aduna tot ciclul eforturilor umane în câteva cuvinte:”Un zbor al Singurului către cel Singur”, el folosea un limbaj înalt, intuitiv, la fel ca şi în Upanishade. Cunoaşterea prin intuiţie, Viziunea primară este ulterior disecată în mii şi mii de imagini, concepte şi idei pe care la poate prelucra mintea raţională obişnuită. Acest proces se datorează faptului că noi nu ne putem ridica deocamdată cu totul la înălţimea minţii intuitive. Autocontrolul urmăreşte schimbarea nivelului de vibraţie al conştiinţei pentru a ne plasa la nivelul cunoaşterii intuitive, ceea ce înseamnă, într-o primă etapă, accelerarea proceselor minţii, însă fără a pierde nimic din profunzimea reprezentărilor mentale. Mintea nu lucrează cu obiecte reale

propriu-zise, ci cu mdele ale acestora. Pentru ca viteza de prelucrare mentală a unor informaţii să crească, adeseori se recurge la o simplificare a modelelor realităţii observate.Din acest punct de vedere mintea îşi dezvoltă acea capacitate de a recunoaşte un aspect real, obiectiv , nu după complexitatea modelului său ci după un index- de obicei un nume. Spontaneitatea este rezultatul unei cunoaşteri intuitive sau al unei simplificări extraordinare a reprezentării mentale corespunzătoare obiectului de cunoscut. Dacă noi ştim că nu prea suntem dotaţi cu intuiţie, înseamnă că atunci când ne manifestăm spontan ne aflăm în cel de-al doilea caz, deci este posibil ca , de cele mai multe ori, să fim în posesia unui răspuns corect. De aceea este necesar să imbunătăţim analiza, prin cunoaşterea nivelului de vibraţie al minţii pentru a obţine răspunsuri corecte într-un timp cât mai scurt-ceea ce ar însemna totodată şi un comportament aproape spontan. 4. Analiza şi deliberarea A analiza înseamnă a examina părţile din care este compus un fenomen sau un obiect. Analiza este o metodă generală de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea unui întreg ( obiect sau proces) în elementele lui componente şi studierea separată a fiecăruia dintre acestea. Se observă că, în general, omul obişnuit trebuie să ştie să îmbine intuiţia cu analiza în funcţie de natura stimulilor cu care se confruntă. Pentru cel care doreşte să obţină puterea de a se autocontrola în orice situaţie, singura cale posibilă este de a îmbunătăţi viteza de analiză atât de mult încât să se poată confunda cu spontaneitatea. Aceasta înseamnă că trebuiesc îmbunătăţite şi discriminarea, inteligenţa şi memoria. Acum fiecare dintre acestea implică alte lucruri, de exemplu, discriminarea presupune îmbunătăţirea atenţiei, percepţiei şi a lucidităţii. a) Discriminarea sau discernământul Cu ajutorul discernământului vom reuşi să distingem esenţa fiecărui lucru. În multe şcoli spirituale discriminarea este comparată cu o sabie. Imginea unor zei sau zeiţe care ţin o sabie într-una din mâini, nu reprezintă altceva decât reprezentarea simbolică a faptului că se află în posesia discriminării perfecte. Astfel, ceea ce este esenţial va fi recunoscut prin aceea că nu mai poate fi împărţit. Gândurile elevate sunt caracterizate de o frecvenţă de vibraţie înaltă şi de o viteză inaltă de propagare prin substanţa mintală. Ceea ce reglează viteza de funcţionare a minţii (rapiditatea gândirii) este discriminarea. Discernământul este absolut necesar pentru a reuşi să selectăm din orice percepţie ceea ce este esenţial. A te crampona în amănunte inutile înseamnă a încetini viteza de prelucrare a minţii. Observăm că discernământul este o funcţie de selectare a informaţiei cu care mintea urmează să interacţioneze. Având un discernământ puternic, calea spre autocontrol devine foarte uşoară. Discriminarea ne simplifică foarte mult viaţa şi ne ajută în controlarea imaginaţiei. Atunci când omul are tendinţa de a se angrena într-o acţiune volitivă, la nivelul minţii se va dezvolta un conflict între imaginaţie şi voinţă., iar dacă nu avem discernământ destul de puternic, imaginaţia va predomina şi vom avea o voinţă din ce în ce mai slabă. De asemenea, discriminarea este absolut necesară pentru a lupta împotriva fricilor de tot felul. Logica este foarte importantă pentru dezvoltarea clarităţii mentale. Pentru a fi în posesia unei “logici de fier” –după cum se mai spune- mintea trebuie să-şi învingă inerţia, să se autotransforme prin intermediul unor eforturi susţinute. Logica este izvorulde claritate şi stabilitate al minţii obişnuite, ea asigură ordinea gândurilor şi claritatea criteriilor pe baza cărora va funcţiona discernământul. b) Inteligenţa Privind retrospectiv în domeniul psihologiei, am putea spune că problema definirii şi măsurării inteligenţei constituie temeiul dezvoltării acestei ştiinţe.Dintotdeauna psihologii au fost animaţi de

dorinţa de a măsura inteligenţa şi de a găsi vreo modalitate prin care să o dezvolte. Societatea actuală se bazează în exclusivitate pe intelect , inteligenţa căpătând o valoare inestimabilă printre calităţi. Dificultatea de a defini inteligenţa este dată de faptul că încă nu se cunoaşte cu certitudine în ce măsură aceasta este înnăscută în psihismul diferitelor organisme şi în ce măsură este o capacitate care poate fi dobândită prin invăţare sau prin alte metode. Kant consideră categoriile înţelegerii şi formele sensibilităţii drept condiţii apriorice ale existenţei. Pe la începutul secolului al XX-lea apar mai mult teorii în lumea psihologilor, dar care nu au condus la o concluzie unitară. Pănă la urmă, ajung să se impună testele de măsurare a inteligenţei, stabilite de Binet şi colaboratorul său Simion, chiar dacă nu ofereau decât un rezultat brut de care ne putem servi numai după ce i-am stabilit semnificaţia şi interpretarea. Ulterior, testul de inteligenţă a cunoscut o anumită dezvolte, apărând câteva versiuni adecvate, verbale sau nonverbale, de eficienţă sau de performanţă. Câte versiuni, tot atâtea definiţii ale inteligenţei. De exemplu: “inteligenţa este aptitudinea de a da răspunsuri bune din punct de vedere al adevărului” sau “este capacitatea de a acţiona într-un mod eficace în anumite împrejurări” sau : “este aptitudinea de a-ţi însuşi anumite cunoştinţe, de a fi avut succese în trecut şi de a le avea şi în prezent” sau : “este aptitudinea de a gândi abstract” sau : “este aptitudinea de a trage un folos dintr-o experienţă”. Psihologii spun că există două semnificaţii cu totul deosebite ale cuvâtului “inteligenţa”: inteligenţa A, pur ipotetică, neputând fi măsurată, care este “un potenţial”(înnăscut sau hărăzit) şi există apoi inteligenţa B, care se trage din prima, datorită interacţiunii cu mediul. Inteligenţa B , spun psihologii, este cea pe care o numim inteligenţa vieţii cotidiene. Psihologii descoperă o teorie nouă, şi anume că insuşirile innăscute şi cunoştinţele dobândite se întrepătrund perfect încă de la naştere pentru a forma ceea ce se numeşte”educabilitatea”. La mulţi copii aceasta începe înjurul vârstei de cinci ani. Dumitru Constantin Dulcan, în cartea sa”Inteligenţa materiei”,ne invită să redefinim conceptul de inteligenţă ţinând cont de această dimensiune universală a sa. În primul rând, prin inteligenţă se exprimă capacitatea de a înţelege, de a sesiza raporturile, legătura care există între elementele unei situaţii. Claparede consideră inteligenţa ca fiind capacitatea de a se adapta la situaţii noi. În mod obişnuit inteligenţa se confundă cu capacitatea intelectuală a omului, care presupune gândire abstractă, elaborare de concepte şi activitate creativă adusă în primul plan al atenţiei noastre, de utilizarea simbolurilor verbale. Această confuzie i-a determinat pe foarte mulţi să considere inteligenţa doar apanajul fiinţei mane. Dar fenomenele specifice ale manifestării inteligenţei se observă şi la alte organisme vii, în afara fiinţei omului(Dumitru Constantin Dulcan, “Inteligenţa materiei”). Etimologic vorbind, inteligenţa provine din combinarea a două cuvinte latine: “inter” şi “legere”, care se traduc prin “a leega între”; în aceste condiţii, definiţia care spune că “inteligenţa este capacitatea de a sesiza legătura între elementele unei situaţii”pare a fi adecvată. Într-un sens mai larg, prin inteligenţă trebuie să înţelegem capacitatea unui sistem de a rezolva probleme ridicate de existenţa sa pentru a putea fi. Chiar dacă “a fi “ presupune doar rezolvarea unor probleme şi nu conştientizarea lor, acest proces poate fi cuprins în definiţia anterioară a inteligenţeiafirmă Dumitru Constantin Dulcan. Psihologia consonantistă a lui Ştefan Odobleja vorbeşte despre triada ontologică:materie, energie, informaţie.La acestea trei ar trebui adăugată şi inteligenţa. Dincolo de toate concepţiile pur filosofice, psihologice sau biologice, inteligenţa este instrumentul de adaptare unde instinctul şi deprinderea nu mai pot face faţă. Concluzia cea mai importantă care se desprinde din această definiţie este că inteligenţa poate fi educată şi dezvoltată. În esenţă, inteligenţa se caracterizează prin justeţea şi rapiditatea de clasificare, achiziţie şi construire de ansambluri. Astfel, inteligenţa se bazează pe memorie, imaginaţie creatoare, raţionament, înţelegere rapidă şi ,mai ales, pe capacitate de expimare. Privind strict din perspective autocontrolului, inteligenţa caracteriztează în principal forţa mentală, flexibilitatea şi fluiditatea gândirii, capacitatea de a privi în ansamblu şi ceearea premiselor ideale pentru manifestarea intuiţiei cognitive.

c) Reacţia la stimuli În mod normal, omul reacţionează la stimuli fără să se gândească. Unii gândesc atât de încet încât, până ar lua o decizie, reacţia lor ar fi inutilă. Reacţia la stimuli se bazează pe unele programe de natură instinctuală înscrise în subconştient şi altele obţinute printr-un proces de învăţare. Mentalul conştient de acea parte a minţii care se formează în vederea operării, în principal, în starea de veghe prin funcţia de învăţare, dar acest lucru nu trebuie privit ca o alipire de substanţă mentală nouă, ci ca pe o remodelare a substanţei subconştiente. Omul se naşte cu un corp foarte complex, cu multe sisteme deosebit de delicate care sunt permanent supravegheate şi reglate în vederea menţinerii stării de sănătate. Din acest motiv este absolut necesar ca sistemul nervos să fie capabil de a procesa o mare cantitate de informaţie într-un timp cât mai scurt. Acest lucru determină ca viteza stimulilor să fie foarte mare prin traiectele sistemului nervos. Datorită faptului că nu se poate delimita mintea conştientă şi cea subconştientă, din punct de vedere substanţial, viteza stimulilor este aceeaşi în ambele cazuri. Din acest motiv se presupune că niciodată nu putem conştientiza în totalitate indicaţiile unui stimul în ceea ce priveşte structurarea informaţiilor în mintea conştientă şi subconştientă. Ori de câte ori apare un stimul în câmpul mental, mintea va căuta în memoria sa un răspuns corespunzător acelui stimul. Adică mintea doreşte să economisească timp şi energie căutând de cele mai multe ori răspunsuri gata confecţionate la stimuli. Acest lucru este numuit reacţie la stimuli. Metodologia prin care unui stimul i se asociază un anumit răspuns este obţinută pe cale reflexă în timpul procesului de învăţare sau, de cele mai multe ori, aceste perechi de “stimulare-răspuns” sunt preluate direct din exterior fără a face o analiză asupra lor. Pentru a dezvolta puterea de autocontrol este necesar să întrerupem legăturileîntre stimuli şi răspunsuri, pentru a realiza mai întâi o analiză detaliată a stimulului. Acest lucru conduce într-o primă etapă la creşterea timpului de răspuns, la o gândire înceată, dar vom creşte gradul de corelare între realitate şi reprezentările mentale. d. Răspunsul la stimuli Răspunsul la stimuli este o acţiune conştientă care implică angrenarea facultăţilor superioare ale fiinţei cum ar fi discriminarea, inteligenţa, memoria şi afectivitatea. Noi ne aflăm într-o lume foarte complexă şi interacţionăm permanent cu o mulţime de stimuli. Am putea spune că astăzi există o “inflaţie “de stimuli. A putea transforma reacţia la stimuli într-un răspuns conştient implică un efort de autocontrol permanent.Pentru a elimina din start acţiunea unor categorii de stimuli, trebuie să depunem efortul de a rămâne consecvenţi unui scop bine precizat pe care să-l urmăm cu toată fiinţa. Mintea noastră are tendinţa de a se orienta cu multă uşurinţă spre orice stimul mai puternic cu care interacţionează la un moment dat , indiferent de natura acestuia. Alegeţi-vă un scop cât mai clar posibil şi orientaţi-vă permanent resursele lăuntrice în direcţia împlinirii lui. Numai astfel veţi putea da dovadă de un autocontrol sporit şi de înţelepciune. Transformaţi reacţiile la stimuli în răspunsuri conştiente folosindu-vă de capacităţile superioare ale fiinţei şi veţi obţine treptat o benefică armonie. 3. Autocontrolul şi răbdarea Primul semn al înţelepciunii este răbdarea. Puterea de a te stăpâni să reacţionezi necontrolat la stimuli, care nu au nimic în comun cu scopul tău, ţine întotdeauna de capacitatea de a fi răbdător. Răbdarea este opusul impulsivităţii. Cu toate acestea, a fi răbdător nu înseamnă a fi lipsit de iniţiativă şi de forţă, ci înseamnă a şti să acţionezi atunci când sorţii de izbândă sunt favorabili şi doar atunci când eşti pregătit să duci la bun sfârşit ceea ce începi. Exersată într-un mod conştient, răbdarea conduce la dezvoltarea înţelepciunii şi deci implicit a puterii de autocontrol.

Răbdarea este o armă puternică de luptă împotriva furiei şi mâniei. Fiind răbdători s-ar putea uneori să părem laşi, neputincioşi şi lipsiţi de demnitate, dar nu judecata lumească ne interesează pe noi ci aceea a Cerului. Suntem în căutarea Sinelui. Iisus spunea că “cel care va răbda până la capăt, acela se va mântui”. În acest caz răbdarea nu însemnă altceva decât puterea de a fi consecvent sau, altfel spus, fiind ţelul tău. Exersarea răbdării nu poate avea loc dacât atunci când există un scop foarte clar al acţiunilor tale în care să crezi cu toată tăria ta. Cel care este plin de răbdare, de consecvenţă, acela are intotdeauna o viziune clară a drumului pe care trebuie să-l parcurgă şi nu se abate nici în stânga nici în dreapta de la direcţia sa. a) Perseverenţa În modul cel mai simplu cu putinţă, perseverenţa este definită ca fiind capacitatea de a rămâne ferm şi constant într-o acţiune. Perseverenţa este în strânsă legătură cu tenacitatea şi ea se defineşte prin continuitatea şi chiar accentuarea eforturilor în calea obstacolelor. La fel ca şi voinţa, perseverenţa se sprijină pe trăinicia motivaţiilor care au stat la baza angrenării în acţiune, pe interesele personale şi , nu în ultimul rând, pe substratul afectiv –emoţional al fiinţei. Cei care au interese clare şi motivaţii puternice sunt receptaţi de către ceilalţi ca fiind capabili de o mare tenacitate. Aspectul negativ al perseverenţei, care poate fi corelată şi cu ambiţia, se caracterizează prin manifestarea încăpăţânării. Pentru a evita această capcană, trebuie să corelăm tenacitatea cu inteligenţa, intuiţia şi bunul simţ. b) Optimismul Optimismul (conform lat. Optimus-cel mai bun), reprezintă o concepţie conform căreia realitatea este capabilă să ne orienteze către o continuă perfecţionare şi fericire, iar lumea şi omul progresează spiritual neîncetat, îndreptându-se spre un viitor divin mai bun. Strâns legate de teoriile progresului Spiritual şi moral, concepţiile optimismului afirmă că omul are posibilitatea de a se apropia de idealul binelui şi dreptăţii care, în cele din urmă, vor învinge răul şi nedreptatea, iar fiinţa umană este capabilă de o dezvoltare mentală şi spirituală nelimitată şi poate să fie fericită. Teoriile optimismului au fost promovate, de obicei, de fiinţele orientate pozitiv care se aflau în ascensiune spirituală. Un optimist aste de obicei un om care se naşte cu unele calităţi psihice deosebite, printre care remarcăm vitalitatea, rezistenţa la stress, inteligenţă, altruism şi încredere în sine. Aceste calităţi sunt prezente la toţi optimiştii, dar ponderea lor în structura personalităţii diferă de la unul la altul, ceea ce conduce la apariţia mai multor tipuri de optimism şi deci, a mai multor fundamentări a optimismului. Continuând tradiţiile înţelepţilor antici, care au promovat idei optimiste veritabile, bazate pe o cunoaştere profundă a realităţii, teoriile optimismului au căpătat o mai largă recunoaştere abia în concepţiile gânditorilor Renaşterii precum şi la unii dintre reprezentanţii idealismului clasic german.În mod deosebit, optimismul a fost dezvoltat ca teorie filosofică în opera lui G. Leibniz care considera lumea existentă drept cea mai bună dintre toate lumile posibile. În concluzie putem spune că optimismul este o concepţie morală şi o atitudine existenţială axată pe convingerea că posibilitatea de a dobândi sănătatea, mulţumirea de sine, evoluţia spirituală, există şi este accesibilă oricui. Atitudinea prin care omul evaluează cam tot ce există în jurul său ca fiind pozitiv, având totdeauna o perspectivă de rezolvare eficientă a fiecărei situaţii, exprimă optimismul. Gândirea pozitivă, simţul umorului ţin ,de asemenea, de o atitudine preponderent optimistă. c) Încrederea în sine Încrederea în sine este un sentiment minunat care provine din cunoaşterea justă a valorii propriei personalităţi.Atunci când există, ceează condiţiile optime pentru a se manifesta îndrăzneala, curajul, inspiraţia, forţa, capacitatea decizională şi reuşita în acţiune. Pentru a dezvolta încrederea în sine este

necesar să ne cunoştem mai bine calităţile pe care le avem şi să le cultivăm din ce în ce mai mult. Dincolo de toate hibele pe care le avem, nu se poate să nu descoperim cel puţin o calitate în personalitatea noastră. Această calitate este punctul de pornire în dezvoltarea increderii în sine, pe care o poţi descoperi singur sau poţi apela la un prieten, coleg; de fapt, încrederea în sine nu poate fi dobândită decât în cadrul unui colectiv adecvat, care să ştie să stimuleze ceea ce este bun şi pozitiv în om. Aspectul negativ al încrederii în sine se manifestă sub forma teribilismului, mai ales în perioada adolescenţei. Înfumurarea nu are nimic de-a face cu încrederea în sine, mai ales atunci când ea se bazează doar pe unele calităţi fantasmagorice. d) Credinţa Credinţa este definită ca fiind o opinie fermă, convingere puternică, certitudine subiectivă asupra unui fapt sau asupra unei relaţii care nu este de domeniul evidenţei şi nici nu se poate demonstra. Credinţa este în primul rând o stare psihică ce declanşează fenomene subtile de rezonanţă cu energii benefice din univers.Este cea mai teribilă forţă pe care o poate manifesta un om, fiind sursa tuturor miracolelor. Nu este o caracteristică mentală. Poate fi manifestată de oricine şi mai ales de cei “săraci cu duhul” după cum spunea Iisus. e) Autocontrolul şi voinţa Într-una din ideile prezentate mai sus spuneam că o formă de manifestare a autocontrolului este fermitatea, iar fermitatea nu este altceva decât puterea voinţei. Voinţa este o componentă mentală prin care noi manifestăm acţiunile conştiente îndreptate spre realizarea unor scopuri elaborate anticipativ în planul mental. Este o trăsătură de caracter care exprimă capacitatea de decizie fermă, perseverenţa în învingerea obstacolelor. Voinţa presupune un efort mental care este mai mare cu cât sunt mai mari greutăţile de înfruntat pentru a realiza scopul propus. Ca proces psihic, voinţa interacţionează de asemenea cu procesele cognitive şi afective, actele de voinţă reprezentând manifestarea unor gânduri şi sentimente ale omului în acţiunile şi faptele sale. Deşi actele de voinţă ale omului depind de ideile, hotărârile proprii şi de motivaţia psihologică, ele sunt determinate, în ultimă instanţă, de destinul său, de condiţiile lui specifice de viaţă, de nivelul de educaţie, de influenţa predominantă pe care o au supra sa relaţiile sociale. Trăsăturile mentale şi psihice ale voinţei sunt următoarele: scopul propus, efortul specific voluntar şi comportamentul de biruire a obstacolelor.Voinţa este în strânsă legătură cu nivelul de inteligenţă. La originea voinţei se află relaţia de comandă-subordonare. Voinţa depinde şi de condiţiile dezvoltării vieţii active a persoanei. Voinţa nu poate fi puternică în absenţa unor scopuri clare şi valoroase şi fără ca anterior să fi existat perioade de antrenament în lupta cu dificultăţile, blocajele şi obstacolele de tot felul. Dezvoltarea voinţei trebuie să aibă în vedere o creştere treptată a gradului de dificultate a obstacolelor asumate în mod conştient atunci când ne-am propus să atingem un ţel. Obstacolele care trebuie să fie depăşite prin intermediul acţiunilor voluntare, dacă sunt dintr-o dată prea mari, noi ne putem retrage încă de la început din faţa dificultăţilor, ceea ce subminează încrederea în sine. Dacă obstacolele respective nu depăşesc prea mult posibilităţile noastre momentane atunci noi le vom putea depăşi cu mai multă uşurinţă şi, astfel, ne întărim treptat încrederea în sine şi totodată anihilăm îndoială. În structura voinţei se detaşează latura de autocontrol şi cea de autocomandă şi de implicare în acţiune. Din punct de vedere clasic, există voinţă negativă-voinţă prin care noi ne reţinem anumite acţiuni- şi voinţă pozitivă-voinţă prin care ne mobilizăm toate resursele în vederea realizării unei acţiuni. În mod firesc există două forme de voinţă: este voinţa motivaţională, despre care am discutat până acum şi voinţa pură. În ceea ce priveşte voinţa pură avem de-a face cu o forţă imensă percepută ca un elan nestăvilit către desăvârşire. Pe fondul acestui elan se dezvoltă cel mai bine voinţa motivaţională. Voinţa pură mai este numită şi aspiraţie. Aspiraţia către perfecţiune nu are nici o motivaţie. Este un dor imens care ne mobilizează resursele interne spre autoperfecţionare.

4.1.4.Formele de manifestare ale autocontrolului

1. Definiţiile autocontrolului 2 Unde şi de ce este necesar autocontrolul

3. Forme de manifestare a autocontrolului 3.1. Stăpânirea de sine 3.2. Fermitatea 3.3. Calmul 4. Factorii care stabilesc autocontrolul 4.1. Superficialitatea 4.2. Egoismul 4.3. Mândria 4.4. Lăcomia 4.5. Dorinţa de faimă 4.6. Frica şi îndoiala

1. Definiţiile autocontrolului Autocontrolul, etimologic vorbind, este capacitatea de a te controla singur. În mod normal aproape orice om este înzestrat cu autocontrol, cel puţin în ceea ce priveşte unele funcţii ale organismului. Majoritatea oamenilor îşi pot controla funcţiile excretorii, pot să-şi controleze foamea şi setea, într-o măsură mai mare sau mai mică, pot să-şi controleze până la un punct vorbirea şi gesturile. Acest autocontrol este însă foarte vag deoarece el se manifestă doar atâta timp cât fiinţa se păstrează în limitele unor stimuli obişnuiţi. În momentul în care suntem nevoiţi să fămânzim câteva zile (pentru unii sunt de ajuns câteva ore ) este posibil ca atunci când ne aflăm din nou în faţa mâncării să nu ne mai putem controla deloc. Fiecare dintre noi are ceea ce se numeşte, în mod curent, o slăbiciune. Atunci când stimulii cu care ne confruntăm ajung în domeniul acestei slăbiciuni, devenim complet imprevizibili. Chiar şi noi ajungem să ne mirăm de reacţiile pe care le putem manifesta atunci. Definiţia 1 Autocontrolul este acea capacitate umană prin intermediul căreia noi ne putem comporta firesc, indiferent de natura situaţiilor pe care le trăim. Atunci când ai posibilitatea să-ţi păstrezi un comportament absolut normal, atunci când poţi să-ţi păstrezi controlul asupra întregului corp, indiferent de ceea ce ţi-i dat să trăieşti, abia atunci poţi spune că eşti înzestrat cu o mare putere de autocontrol. Să fii la fel de natural şi în faţa succesului şi în faţa eşecului, să nu te înflăcărezi prea tare atunci când lucrurile îţi merg bine şi să nu te întristezi pe măsură atunci când lucrurile îţi merg prost, să vorbeşti şi să te comporţi la fel, atât cu cel ignorant cât şi cu cel înţelept, atât cu cel sărac cât şi cu cel bogat este un mod de a manifesta autocontrolul. Naturaleţea este una dintre cele mai frumoase trăsături pe care o poate manifesta un om. Copiii sunt atât de mult admiraţi şi iubiţi datorită extraordinarei spontaneităţi pe care o manifestă în comportament. Într-o secundă trec de la râs la plâns. Ei pot să râdă în hohote înainte de a li se usca lacrimile de pe obraji.Despre un copil noi nu spunem totuşi niciodată că este lipsit de control atunci când se manifestă astfel. O asemenea naturaleţe este copleşitoare şi , atunci când este întâlnită la un om matur, ea conferă persoanei în cauză o forţă colosală. Definiţia 2 Puterea de a-ţi păstra o gândire coerentă, capabilă de a dispune la maxim de înzestrările sale (cum ar fi: memoria, logica, percepţia, intiuţia), indiferent de situaţiile prin care treci, se numeşte autocontrol. De această dată este vorba mai mult despre un control al gândurilor. Exemplul potrivit pentru această formă de autocontrol este cel al unui acrobat de circ. Cel care deţine controlul asupra propriilor sale gânduri se aseamănă cu un acrobat de circ care merge pe sârmă. Un acrobat este tot timpul atent să nu-şi piardă echilibrul şi totodată trebuie să execute salturile şi celelalte mişcări pe care şi-a propus să le prezinte spectatorilor.Un om care îşi controlează gândurile se aseamănă cu un acrobat, deoarece el trebuie să-şi îmbogăţească permanent anumite gânduri, dar în acelaşi timp

atenţia sa este orientată în plan secundar, asupra unui câmp mai vast de percepţie a unor forme de manifestare a conştiinţei pure. Trebuie permanent să-ţi dezvolţi gândirea şi totodată să elimini orice gând care apare în substanţe mentală fără acordul voinţei tale.

Definiţia 3 Starea în care un om trăieşte fiecare emoţie în plinătatea ei şi în acelaşi timp este perfect conştient de ceea ce trăieşte se numeşte autocontrol. Am considerat că este necesară a treia definiţie pentru a sublinia faptul că a avea autocontrol nu înseamnă a fi lipsit de orice capacitate de a trăi emoţia, sentimentul, de a avea o fină sensibilitate sufletească. Nu confundaţi autocontrolul cu rigiditatea inimii. Acestea două nu au nimic în comun. O femeie poate să simtă o dragoste foarte mare faţă de un anumit bărbat, dar totodată îşi poate ascunde această dragoste. Ea nu-şi doreşte decât sărutările şi mângâierile iubitului ei. Ori de câte ori sunt împreună este plină de dorinţă, şi totuşi, atâta timp cât ea simte că în celălalt dorinţa nu s-a trezit, rămâne în aşteptare.Nu manifestă nimic din propria trăire interioară, pentru că încă nu a sosit timpul. În momentul în care bărbatul va dori s-o mângâie, ea chiar va avea tendinţa de a opune rezistnţă. Însă această rezistenţă, în cazul de faţă , nu are nimic de-a face cu insensibilitatea sufletească, ci este în legătură cu intenţia ei de a face să crească dorinţa bărbatului. Autocontrolul este necesar oriunde şi oricând. Dintr-un punct de vedere foarte larg autocontrolul este echivalent cu atenţia sustinută. 2.Unde este necesar autocontrolul În faţa unui pericol iminent, autocontrolul este întotdeauna salutar. Dacă nu vom intra în panică într-un moment periculos vom avea mult mai multe şanse să scăpăm cu viaţă sau să reducem la minim efectele dezastruoase. Examenele vieţii pot fi trecute foarte uşor atunci când suntem capabili să manifestăm un puternic autocontrol. Vrând nevrând, viaţa ne examinează mai des decât credem noi şi autocontrolul ne poate asigura forţa necesară pentru a depăşi toate încercările cu succes. Adeseori ne producem singuri tot felul de necazuri, pentru că nu ştim să ne oprim la timp dintr-o acţiune sau alta. Unii trag multe ponoase din cauză că “i-a luat gura pe dinainte”. Autocontrolul vă va scăpa de toate aceste necazuri. Întotdeauna pierdem foarte mult chiar şi în ceea ce priveşte sănătatea corpului fizic, datorită crizelor de mânie şi furie. Autocontrolul ne oferă arme redutabile împotriva mâniei: smerenia, calmul, răbdarea. Nu cred că există vreun domeniu al vieţii în care să nu ne fie necesar autocontrolul, sub o formă sau alta. Mulţi îşi doresc să nu mai fie răutăcioşi, să nu mai rostească cuvinte fără să le gândească, sau să nu mai fie atât de pângăcioşi, să nu mai bea alcool, dar fără autocontrol nimeni nu poate să obţină ceva valoros în viaţa sa. Stăpânirea de sine conferă o mare putere charismatică; iată o motivaţie pentru care trebuie să depuneţi cât mai multe eforturi pentru a vă însuşi autocontrolul. În concluzie, oriunde şi oricând autocontrolul este semnul distinctiv al omului superior. 3.Forme de manifestare a autocontrolului Autocontrolul are mai multe forme de manifestare. Am văzut aceasta şi din faptul că există mai multe expresii populare echivalente care se referă la autocontrol, fiecare având o anumită nuanţă. Pe fiecare plan de manifestare a fiinţei putem vorbi practic de o anume formă specifică de autocontrol, însă vom prezenta doar trei dintre acestea: stăpânirea de sine, fermitatea şi calmul. 3.1. Stăpânirea de sine Stăpânirea de sine se referă la conducerea sau controlul sinelui.

Sinele din expresia “stăpânirea de sine “ nu este altul decât ego-ul nostru. Asfel deducem sensul general al aceastei clarificări a “stăpânirii de sine “ ca fiind conducerea şi controlul tuturor aspectelor care formează omul ca individualitate. Stăpânirea de sine implică în mod obligatoriu “cunoaşterea de sine” pentru că nu este posibil să conduci ceea ce nu cunoşti. Cunoaşterea este cheia stăpânirii de sine. Iniţial preoţii , filozofii, ba chir şi psihologii ştiau foarte bine că nu există cunoaştere mai înaltă decât cunoaşterea de sine şi de aceea merită ca toate eforturile noastre să fie îndreptate în această direcţie, pentru că nu poate conduce pe altul decât cel care se poate conduce pe sine.Dacă din ignoranţă sau rea voinţă se încalcă această regulă şi ajunge în fruntea statului o persoană care nu se poate stăpâni pe sine atunci va fi vai şi amar de societatea respectivă. Deducţia poate fi şi inversă – o societate bolnavă este cu siguranţă condusă de oameni slabi sau corupţi. Avem cu toţii dorinţa de a stăpâni, de a avea putere, dar nu şi dorinţa de a ne cunoaşte. A te întoarce spre tine însuţi pentru a te cunoaşte este un drum anevoios. Tot sistemul educaţional de astăzi este bazat pe extrovertire, iar mişcarea fundamentală a minţii fiecăruia este de tip centrifug, totdeauna spre exterior.A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă deci, a înota împotriva curentului, a căuta să intri pe poarta cea stâmtă a împărăţiei Cerurilor. În ceea ce priveşte educaţia şi nevoia de a învăţa, noi încă suntem conduşi de un principiu vechi de câteva sute sau chiar mii de ani; învăţăm în vederea unei recompense. Tot aşa se dresează şi animalele-prin speranţa unei recompense sau prin constângere dureroasă. Cu ce ne deosebim de nişte animale care sunt dresate, atât timp cât ne educăm doar în vederea obţinerii unor avantaje (bani, poziţie socială etc.?). Cunoaşterea care este realizată cu acest scop nu poate fi adevărata cunoastere de sine. Sunt atât de puţini cei care se pot stăpâni, care se pot controla şi conduce deoarece sunt foarte puţini cei care se străduiesc să se cunoască. 3.2. Fermitatea Se poate observa că oricine doreşte să se stăpânească pe sine; unii chiar depun eforturi în această direcţie, fac promisiuni că se vor controla, încep să se studieze, practică anumite exerciţii, dar totuşi cei care ajung să obţină rezultate sunt foarte puţini. Abia unul dintr-o mie şi doi din zece mii, după cum spunea Iisus, reuşesc să obţină rezultate concrete. Dacă bunăvoinţa noastră nu este dublată de fermitate, rezultatele în ceea ce priveşte stăpânirea de sine vor apărea foarte greu.Mulţi reuşesc să dea dovadă de autocontrol pe o perioadă de timp relativ scurtă. Dar dacă forţa care doreşte să ne tulbure persistă o perioadă de timp mai lungă este posibil ca noi să ne pierdem stăpânirea de sine. Cedăm psihic, după cum se mai spune, nu mai avem puterea de a rezista, de a lupta ş.a. m.d. În aceste momente ceea ce ne lipseşte este fermitatea. Să presupunem că cineva doreşte să se lase de fumat. În primele zile este posibil să se poată controla, dar dorinţa de a fuma va deveni treptat din ce în ce mai mare. Şi dacă nu avem suficientă tărie sau fermitate îi vom ceda, iar , pe lângă faptul că vom fuma din nou , ne vom alege şi cu un complex de vinovăţie şi de neputinţă, care ne va întuneca şi mai mult sufletul. Majoriatea oamenilor sunt bine intenţionaţi şi au o dorinţă sinceră de a se cunoaşte şi de a deveni proprii lor stăpâni. Mulţi îşi propun să nu mai realizeze anumite gesturi, să nu mai spună anumite cuvinte, să nu mai fie răutăcioşi, să ţină posturile de peste an, să nu mai bea alcool, dar această dorinţă a lor rezistă prea puţin timp,pentru că ei nu urmăresc să-şi dezvolte fermitatea. Fermitatea este de fapt puterea voinţei. Aşa cum între dorinţă şi voinţă există o diferenţă evidentă, la fel se deosebeşte şi stăpânirea de sine de fermitate.Stăpânirea de sine este începutul autocontrolului, iar fermitatea este continuarea acestuia. Tot ceea ce ne poate ajuta să ne dezvoltăm voinţa ne va dezvolta şi autocontrolul. Este o cheie, un secret pe care mulţi au dorit să-l afle. Stăruinţa în faptă şi credinţă, stăruinţa în hotărârile pe care le-ai luat este ceea ce-l caracterizează

pe omul vrednic,iubit dar şi invidiat de mulţime. A da dovadă de fermitate însemnă, dintr-un anumit punct de vedere, a reuşi să elimini din mintea ta tentaţia şi îndoiala . Acestea sunt relele care ne macină puterea voinţei. Tentaţia şi îndoiala sunt viermii paraziţi ai sufletului nostru, pe care, de cele mai multe ori, îi hrănim noi singuri. Îndepărtaţi din minte tentaţia şi îndoiala şi, în urma acestui efort, fermitatea îşi va face simţită prezenţa. În această privinţă Iisus spunea: “Nu vă strângeţi comori pe pământ , unde molia, viermele şi rugina le strică şi unde hoţii le sapă şi le fură, ci strângeţi-vă comori în cer (spirit), unde nici rugina, nici molia, nici viermele nu le strică şi unde hoţii nu sapă, nici nu le fură; căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”.Este vorba de a ne plasa centrul conştiinţei în spirit, acolo unde tentaţia (molia şi viermele) nu pot să apară. Cu alte cuvinte, fermitatea este acea formă de autocontrol care se caracterizează printr-o stăpânire de sine continuă şi asupra aspectelor care depăşesc cadrul obişnuinţelor noastre. Necesită forţă, perseverenţă, tărie de caracter, capacitate de îndurare, putere de sacrificiu şi o voinţă de fier. 3.3. Calmul Calmul este cel mai evident semn al celui care este capabil de autocontrol. Liniştea lăuntrică, gesturile sale controlate şi graţioase, cuvintele sale săpânite, induc o puternică senzaţie de pace. Calmul este cea mai desăvârşită dintre puteri pentru că le conţine pe toate într-o armonie perfectă. Pentru a desemna o forţă extraordinară a calmului iată câteva pasaje dintr-o poveste celebră a orientului, şi anume “Arta pisicii minunate”. “Voi, pisicile tinere, deşi sunteţi destul de bune prinzătoare de şoareci, ignoraţi adevărata cale, de aceea voi aţi eşuat când v-aţi aflat în faţa unui lucru despre care nu aveaţi nici o idee. “ Dar ce obţinem noi de fapt, în acest mod?- Nimic altceva decât obişnuinţa. Prin folosirea raţiunii până la abuz se instaurează competitivitatea în tehnică şi, asfel, în realitate noi nu mai evoluăm. “Eu cred că, în arta cavalerească , în primul rând contează mintea şi tocmai de aceea eu mi-am exersat întotdeauna această putere”. “Ceea ce tu ai făcut până acum, nu a a fost decât să te antrenezi şi să îţi amplifici forţa psihică şi nu s-o orientezi către bine, s-o închini în întregime doar în numele binelui”. Atunci fără îndoială intră de îndată în joc, dar dacă ego-ul celuilalt este mai puternic decât al tău, vei constata singur ce se întîmplă. Dacă tu vrei cu adevărat să-ţi învingi duşmanul doar prin forţa ta psihică focalizată, el îţi va opune-o pe a sa. Forţa mentală pe care tu o simţi în tine, puternică precum diamantul, liberă, umplând pământul şi cerul, este Marea Putere sau în realitate este cu totul altceva ? Un dicton înţelept spune.”şobolanul prins în capcană muşcă chiar pisica”. Eu mult timp mi-am antrenat cel mai mult sufletul, această esenţă care în taoism este puterea inimii işi tocmai de aceea ştiu că nu este ego-ul meu cel care exersează cu această foţă aşa cum se întâmplă în cazul celei de-a doua pisici.” Din fragmentele acestei poveşti putem extrage nu numai diferitele forme de autocontrol despre care am precizat câteva lucruri, ci şi necesitatea şi scopul autocontrolului. Dacă nu avem ca sop cunoaşterea Esenţei Ultime a naturii noastre, autocontrolul nu va fi nicioadtă desăvârşit. Să nu confundaţi niciodată calmul cu apatia, somnolenţa sau moleşeala, pentru că veţi greşi. Calmul este cea mai puternică forţă pe care o poate manifesta cineva. Învingătorul, după ce a sfârşit lupta, este oare lipsit de orice vlagă? Nu este el mai ales atunci plin de forţă? Nu ai atunci senzaţia că se cutremură pământul sub picioarele lui? Nu este el atunci plin de linişte? Între oamenii banali se vorbeşte mult, se explică un singur lucru printr-o mulţime de cuvinte, pe când un înţelept care se adesează altui înţelept foloseşte unul sau două cuvinte pentru a transmite o cantitate de informaţie de zeci de ori mai mare decât a celorlalţi. Despre puterea calmului găsim referinţe în toate textele sacre ale omenirii: în Biblie, în Tao Te King, în scrierile buddhiste, în Coran, în Bhagavad-Gita. Yoritomo Tashi, un mare înţelept japonez ne relatează:

“Puterea în manifestarea forţei brutale distruge , nu creează. Puterea constă în arta de a supune oamenii şi de a-i menţine voit sub legea blândeţii, nu a violenţei. Pentru că vă încredeţi în judecata mea, vă spun: într-adevăr, Calmul este maestru tuturora”.

4.Factorii care slăbesc autocontrolul Vom menţiona, în continuare, factorii cei mai importanţi care conduc la diminuarea puterii de autocontrol. 4.1. Superficialitatea -nu numai că diminuează autocontrolul , dar am putea spune că este de-a dreptul incompatibitlă cu aceasta. Cel care dă dovadă de superficialitate în viaţă este vitregit de multe calităţi spirituale. El poate să se manifeste ca un om bun, respectuos dar total ineficient. Superficialitatea te închide într-o cutie de sticlă atât de stâmtă încât ceilalţi se miră cum de nu te sufoci. Având o personalitate ştearsă, anostă, lipsită de iniţiative, incapabilă de a-şi forma o viaţă atractivă, persoana superficială este preponderent tristă şi plină de angoase. Cu toate acestea tristeţile şi angoasele sale sunt moderate. 4.2. Egoismul -este un alt factor care slăbeşte puterea de autocontrol. Prin intermediul ego-ului avem o perspectivă limitată asupra realităţii exterioare şi interioare. Astfel, tot ceea ce rămâne în afara percepţiei noastre egotice devine un posibil factor perturbator al stăpânirii noastre. Pe de altă parte, o atitudine egotică ne plasează adeseori într-o poziţie greşită faţă de diferite evenimente şi forţe exterioare, care ţin de legile secrete ale universului, ceea ce înseamnă o condamnare sigură. Astfel de eşecuri repetate conduc, pe de o parte la creşterea rigidităţii noastre în relaţiile cu ceilalţi datorită amplificării orgoliului, iar pe de altă parte la diminuarea încrederii în sine. 4.3. Mândria –este o mare pacoste. Un proverb românesc spune că “prostul nu-i prost destul dacă nu e şi fudul”. Datorită mândriei nu vom cunoaşte niciodată binefacerile calmului profund. Mândria ne face să cheltuim întotdeauna mai mult efort pentru orice bucurie trăită. 4.4. Lăcomia -este un alt factor care diminuează puterea de autocontrol. Ea acţionează printr-un anumit gen de orbie a minţii şi opacizare a sufletului. 4.5. Dorinţa de faimă sau de strălucire -ne poate conferi pentru început om forţă puternică şi ne înzesrează cu o mare putere de autocontrol. Însă, după ce scopul a fost atins (obţinerea unei anumite străluciri-şi aici vorbim de un caz fericit totuşi) motivaţia acţiunilor noastre dispare şi ne trezim deodată suspendaţi deasupra unei prăpastii. În acest moment putem înregistra un şoc teribil, care ne va răvăşi întreaga viaţă. Majoritatea “starurilor” au deviaţii comportamentale şi un psihic mai mult sau mai puţin stabil. Cei care sunt înţelepţi şi ştiu să se ferească de dorinţa de faimă vor străluci chiar cu mult mai mult şi , în acest moment, celebritatea nu mai devine o povară. 4.6. Frica şi îndoiala -diminuează autocontrolul. Pasiunile inferioare(adică cele care ne creează dependenţă) de asemenea slăbesc capacitatea de autocontrol. Sunt foarte multe de spus în legătură cu civilizaţia ciudată pe are şi-a dezvoltat-o omul dar subliniez faptul că este necesar să ne autoprotejăm prin dezvoltarea corectă a minţii şi trezirea sufletului. Este necesar să revenim la o inteligenţă naturală, la o conştientizare a profunzimilor vieţii, să integrăm în mod corect efortul în viaţa noastră, să ne revizuim idealurile şi credinţele. Autocontrolul, devine, în asemenea condiţii, una dintre puţinele modalităţi de a ne dezvolta cât mai armonioşi printr-o reală cunoaştere de sine. Majoritatea oamenilor sunt nemulţumiţi de viaţa pe care o duc; sunt gata de a găsi permanent un vinovat pentru tot ceea ce trăiesc ca eşec. Dezvoltarea tehnică a dus la confort şi a creeat o dependenţă prea mare a sufletului de ceea ce îi este exterior. Sunt foarte puţini cei care acceptă ideea că adevărata fericire depinde numai de ei înşişi. Căutaţi să abordaţi viaţa ca şi cum aţi fi singuri pe toată planeta. Nu trebuie să nu vă bazaţi pe prieteni, dar, înainte de a căuta un ajutor în afară, căutaţi-l temeinic în voi înşivă.

Obişnuiţi-vă să dăruiţi mai mult decât primiţi, fiţi un producător de stabilitate şi bucurie, nu doar un consumator. Producătorul poate să obţină un profit, pe când consumatorul întotdeauna trebuie să plătească pentru nevoile cale şi mai ales este dependent de ceilalţi. Toate acestea nu vi le puteţi însuşi fără a avea autocontrol. În ultimii ani au apărut mai multe lucrări referitoare la autocontrol. În lucrările respective s-a abordat o perspectivă destul de îngustă asupra autocontrolului şi nu s-a ţinut cont de condiţia reală a omului zilelor noastre. A spune că însuşirea autocontrolului depinde numai de nişte unde cerebrale şi de un proces de imaginaţie şi vizualizare mentală este un lucru puţin forţat şi nerealist. Problema autocontrolului a fost prezentată din mai multe perspective astfel încât să se realizeze apropierea de condiţia reală a omului contemporan şi de contextul său social. Dacă s-a ajuns la perturbarea instinctelor de bază (cum ar fi instinctul de conservare) considerăm că refacerea fiinţei umane trebuie să înceapă de la acelaşi nivel (al instinctelor primare). Astfel, trebuie acţionat corect şi sistematic, prin imtermediul unor instincte la fel de puternice. Am abordat problema autocontroluluişi dintr-o perspectivă spirituală, deoarece instinctul religios este la fel de puternic ca şi instinctul de conservare.Puteţi observa cu uşurinţă că atunci când existenţa noastră este ameninţată, începem să ne găndim mai mult şi mai profund la Dumnezeu. Acest lucru este valabil atât la nivel individual cât şi la nivel de colectivitate. Autocontrolul ca trăsătură de caracter a fost dintotdeauna un ideal pentru personalităţile mari ale lumii.El este încă visul tuturor oamenolor care sunt cât de cât conştienţi de disponibilităţile uimitoare ale fiinţei umane. Din alt punct de vedere, autocontrolul este mai mult decât un vis, esteo necesitate. Din mărturiile multor personalităţi ae lumii reiese cu claritate faptul că succesul lor, intr-o direcţie sau alta, s-a bazat pe puterea de a se controla în diferite situaţii critice. Cei care au fost tari de fire au reuşit întotdeauna să câştige, acolo unde după toate aparenţele nu mai exista nici o şansă. Sigur este faptul că exersarea autocontrolului a condus treptat la dezvoltarea mentală şi afectivă a fiinţei şi a creat cadrul unei vieţi sociale înfloritoare.Analizând mai mult efectele devastatoare pe care le provoacă exersarea incorectă a autocontrolului, mulţi avem tendinţa de a ne revolta împotriva oricărei legi sau reguli, dar asta nu înseamnă decât o cădere în cealaltă extremă. Mişcările hippy din anii 60 au demonstrat din plin acest lucru. . Viaţa trebuie să rămână naturală, dar perfect controlată. Naturalismul lui J.J. Rousseau este minunat, dar el trebuie însoţit de autocontrol. Se pare că şansa sau norocul este favorabil celor care sunt capabili de autocontrol. În mod normal, prin intermediul conştiinţei mentale din starea de veghe, noi putem manifesta un control asupra intregii fiinţe. Însă acest control există doar atunci când lucrurile se desfăşoară în aşa zişii parametri normali.. Atât timp cât nu se depăşesc nişte limite, noi suntem în stare să manifestăm un anumit control, dar asta nu înseamnă a fi “tare de fire”ci înseamnă a fi normal. De exemplu, atât timp cât cineva îţi vorbeşte calm, tu poţi să-ţi păstrezi controlul, indiferent de ceea ce îţi spune, dar în momentul în care începe să ţipe la tine simţi un gol în stomac şi o întreagă serie de alte efecte ce-ţi infuenţează procesele fiziologice. Expresii populare care se referă la autocontrol Pentru autocontrol există mai multe expresii echivalente în limbajul popular: a fi tare de fire; anu-ţi pierde capul, a avea sânge rece ş. a. A fi tare de fire înseamnă a manifesta control deplin în momente critice care sunt provocate de către impregnările din subconştient, de funcţiile vegetative sau instinctuale. Prin firea unui om se înţelege, în mod general, temperamentul său (de exemplu se spune despre cineva “aşa-i este firea”, desemnându-se prin aceasta predispoziţiile temperamentale pe care le-a moştenit sau le-a preluat în momentul naşterii). Şi cum temperamentul este mai mult legat de aspectul subconştient şi instinctual al fiinţei decât cel raţional-mental deducem că expresia “ a fi tare de fire “ desemnează, mai ales, puterea

de control asupra acestor aspecte psihologice profunde. Deci, a fi tare de fire înseamnă a fi în naturaleţea funcţiilor tale, a fi om, indiferent de conjuncturile exterioare sau interioare în care te afli. Acest lucru ne trimite cu gândul la faptul că atunci când eşti tare de fire are loc manifestarea aspectelor esenţiale ale personalităţii tale. Ceea ce este esenţial în noi este mai puţin supus schimbărilor. Caracterul unui om poate fi schimbat uneori, dar temperamentul său foarte greu poate fi transformat. Ceea ce se naşte din pisică şoareci mănâncă-spune folclorul. Sau : aşchia nu sare departe de trunchi. Din proverbele de mai sus , reiese faptul că dacă firea unui om este slabă atunci omul e slab. Dacă firea unui om este tare atunci tot ceea ce ţine de omul respectiv e tare. Partea subconştientă, vegetativă, a fiinţei poate fi controlată doar de către cei tari de fire. Un om cu instinctele armonios dezvoltate poate să obţină cu uşurinţă autocontrolul asupra fiinţei sale. El nu va face eforturi foarte mari pentru a se autocontrola. Întotdeauna ceea ce noi numim autocontrol în manifestarea sa este de fapt un comportament absolut normal pentru el. A nu-ţi pierde capul înseamnă a avea luciditate şi destulă putere pentru a-ţi controla logica, raţiunea (sau altfel spus judecata) atunci când te confrunţi cu o situaţie critică şi neprevăzută. Deci, această expresie este specializată pentru a desmna autocontrolul obţinut prin intermediul minţii conştiente din starea de veghe. Omul este structurat pe mai multe niveluri de percepţie autonome astfel încât el poate să perceapă lumea atât prin intermediul minţii, cât şi prin intermediul emoţiilor sau sentimentelor. Aceste două tipuri de percepţie sunt total diferite între ele şi chiar sunt ăn opoziţie, dar ele trebuie să conlucreze pentru a asigura o viziune corectă asupra realităţii. Astfel expresia a nu-ţi pierde capul este un îndemn la păstrarea lucidităţii, atunci când, în mod normal începe să domine percepţia emoţională.Cei mai mulţi oameni rezolvă aceste situaţii prin reprimarea emoţiilor, însă cel ce doreşte să obţină o personalitate puternică nu trebuie să-şi reprime emoţiile, ci să-şi sporească luciditatea şi discernământul. A gândi normal, fără să intri în panică, fără să-ţi pierzi coerenţa ideilor şi a vorbirii, este deci un alt mod de a defini autocontrolul. Mai există o expresie curentă în limbajul popular pentru a desemna autocontrolul şi anume: a avea sânge rece. Este foarte interesantă această expresie datorită înţelesurilor multiple care pot fi extrase de aici în legătură cu autocontrolul. Faptul că s-a ajuns la o asemenea expresie arată că erau cunoscute încă de mult timp efectele fiziologice care însoţesc pierderea controlului în diferite situaţii. Încălzirea sângelui, sau mai exact creşterea presiunii arteriale în timpul stărilor critice care încep să ne copleşească prin natura lor dificilă şi imprevizibilă, este specifică pierderii controlului. A-ţi păstra sângele rece în situaţii dificile este deci o expresie populară pentru a desemna autocontrolul în ceea ce priveşte viaţa în ansamblu. Această idee este susţinută şi de faptul că în vechime sângele era considerat sensul vieţii.Din punct de vedere strict psihologic, este vorba de controlul asupra vieţii emoţionale şi afective. De fapt, despre cei care sunt insensibili din punct de vedere afectiv se spune în mod curent că sunt lipsiţi de viaţă. Despre un om calculat, care trece totul prin filtrul raţiunii sale, se spune că este rece. Legătura dintre viaţă şi afectivitate este cu adevărat bine întemeiată.

4.2.UN EXERCIŢIU DE COMPLETARE DE PROPOZIŢII PENTRU CONSTRUIREA RESPECTULUI DE SINE Aş vrea să prezint cititorului un program de completare de propoziţii pentru o perioadă de treizeci şi una de săptămâni, program pe care l-am conceput special pentru construirea respectului de sine. Câteva idei teoretice destul de complexe sunt incluse în aceste rădăcini şi în succesiunea lor progresivă, idei care însă nu pot fi apreciate fără experimentarea prin exerciţiu. Am văzut deja cât de puternic este rolul jucat de completarea de propoziţii în facilitarea înţelegerii sinelui şi a dezvoltării personale. Programul oferit aici urmăreşte facilitarea înţelegerii celor şase stâlpi şi aplicarea lor în viaţa de zi cu zi. Cititorul va remarca faptul că această temă se înlănţuie pe parcursul întregului exerciţiu. Problemele ridicate în program se analizează în cursul psihoterapiei pe mai multe căi şi din mai multe unghiuri; completările pacientului sugerează , invariabil, că există şi alte căi care necesită atenţie. Ceea ce urmează este o versiune generică; la rândul ei, ea continuă să evolueze şi să fie revizuită. Pentru ca programul să fie complet şi de sine stătător, a trebuit să reiau unele afirmaţii făcute anterior. Unele rădăcini prezentate înainte sunt adunate aici, împreună cu altele noi şi sunt organizate într-o structură specială care are scopul de a conduce la trezirea progresivă a individului, la o mai mare înţelegere a sinelui şi la consolidarea respectului de sine. Este ca şi cum jumătate din această secţiune ar fi fost scrisă cu cerneală invizibilă ce devine vizibilă numai odată cu trecerea timpului, pe măsură ce persoana lucrează cu rădăcinile şi studiază tiparele care se reproduc în terminaţii. Sper că programul va fi studiat având aceste lucruri în minte. Programul Când lucraţi singuri cu completări de propoziţii puteţi să folosiţi un carneţel, o maşină de scris sau un calculator. (O altă posibilitate este aceea de a folosi un magnetofon, în care va trebui să repetaţi rădăcina de fiecare dată când o completaţi cu finalul dumneavoastră şi să reascultaţi mai târziu pentru a reflecta asupra celor spuse). SĂPTĂMÂNA 1 Primul lucru dimineaţa, înainte de a vă apuca de treburile zilei: aşezaţi-vă şi scrieţi următoarea rădăcină: Dacă astăzi aş aduce mai multă conştientizare în viaţa mea… Apoi, cât mai rapid, fără pauză de reflecţie, scrieţi câte completări puteţi în două sau trei minute (niciodata mai puţin de şase, dar zece sunt suficiente). Nu vă procupaţi ca terminaţiile să fie literal adevărate sau să aibă sens sau să fie profunde. Scrieţi orice, dar scrieţi ceva. Apoi treceţi la următoarea rădăcină: Dacă mi-aş asuma mai multă responsabilitate pentru alegerile şi acţiunile mele de astăzi… Apoi: Dacă aş acorda mai multă atenţie modului în care mă port cu oamenii astăzi… Apoi: Dacă astăzi mi-aş ridica cu 5% nivelul de energie… După ce aţi terminat, treceţi la treburile dumneavoastră zilnice. Faceţi acest exerciţiu în fiecare zi, de luni până vineri, în prima săptămână, intotdeauna înainte de a începe activitatea cotidiană. Bineînţeles că vor fi multe repetiţii. Dar vor apărea inevitabil şi multe completări noi. Timpul petrecut meditând asupra acestor terminaţii “zgândără” inconştientul creativ să producă legături şi conexiuni şi facilitează evoluţia. Când intensificăm conştientizarea, tindem să trezim o nevoie de acţiune care exprimă starea noastră psihică. Nu faceţi niciodată mai puţin de şase completări pentru fiecare rădăcină.

SĂPTĂMÂNA 2 Dacă mi-aş conştientiza cu 5% mai mult legăturile importante… Dacă mi-aş conştientiza nesiguranţele cu 5% mai mult … Dacă mi-aş conştientiza cu 5% mai mult nevoile şi dorinţele cele mai profunde… Dacă mi-aş conştientiza cu 5% mai mult emoţiile… SĂPTĂMÂNA 3 Dacă aş aborda ascultarea ca pe un act creativ… Dacă aş observa felul cum sunt afectaţi oamenii de calitatea ascultării mele… Dacă aş conştientiza mai mult felul cum mă port azi cu aomenii… Dacă m-aş angaja să tratez oamenii cu deschidere şi bunăvoinţă… SĂPTĂMÂNA 4 Dacă mi-aş ridica nivelul respectului de sine în activităţile mele de astăzi… Dacă mi-aş ridica nivelul respectului de sine în abordarea oamenilor… Dacă m-aş accepta pe mine cu 5% în plus astăzi… Dacă m-aş accepta pe mine chiar şi atunci când greşesc… Dacă m-aş accepta pe mine chiar şi atunci când mă simt derutat şi copleşit… SĂPTĂMÂNA 5 Dacă mi-aş accepta mai mult trupul… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza trupul… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza conflictele… Dacă mi-aş accepta mai mult toate laturile… SĂPTĂMÂNA 6 Dacă aş vrea să-mi ridic respectul de sine azi, aş putea să … Dacă mi-aş accepta mai mult sentimentele… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza sentimentele… Dacă mi-aş accepta mai mult gândurile… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza gândurile… SĂPTĂMÂNA 7 Dacă mi-aş accepta mai mult temerile… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza temerile… Dacă mi-aş accepta mai mult durerea… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza durerea… SĂPTĂMÂNA 8 Dacă mi-aş accepta mai mult supărarea… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza supărarea… Dacă mi-aş accepta mai mult sexualitatea… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza sexualitatea… SĂPTĂMÂNA 9 Dacă mi-aş accepta mai mult entuziasmul…

Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza entuziasmul… Dacă mi-aş accepta mai mult inteligenţa… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza inteligenţa… SĂPTĂMÂNA 10 Dacă mi-aş accepta mai mult bucuria… Dacă mi-aş renega şi mi-aş refuza bucuria… Dacă mi-aş conştientiza mai mult toate laturile… Dacă aş învăţa să mă accept pe de-a-ntregul… SĂPTĂMÂNA 11 Responsabilitatea faţă de sine înseamnă pentru mine… Dacă aş fi cu 5% mai responsabil faţă de viaţa mea şi faţă de starea mea de bine… Dacă aş evita responsabilitatea pentru viaţa mea şi pentru starea mea de bine… Dacă aş fi cu 5% mai responsabil în atingerea obiectivelor mele… SĂPTĂMÂNA 12 Dacă aş fi cu 5 % mai responsabil pentru succesul relaţiilor mele… Uneori continui să rămân pasiv atunci când eu… Uneori devin neajutorat atunci când eu… Devin conştient… SĂPTĂMÂNA 13 Dacă aş fi cu 5 % mai responsabil pentru nivelul meu de trai… Dacă aş fi cu 5 % mai responsabil în alegerea anturajului… Dacă aş fi cu 5 % mai responsabil pentru fericirea mea personală… Dacă aş fi cu 5 % mai responsabil pentru nivelul meu de respect de sine… SĂPTĂMÂNA 14 Autoafirmarea înseamnă pentru mine… Dacă azi m-aş afirma pe mine cu 5 % mai mult… Dacă azi mi-aş trata gândurile şi sentimentele cu consideraţie… Dacă azi mi-aş trata cu consideraţie dorinţele… SĂPTĂMÂNA 15 Dacă (atunci când eram tânăr) mi-ar fi spus cineva că dorinţele mele contează cu adevărat… Dacă (atunci când eram tânăr) m-ar fi învăţat cineva să-mi citesc propria viaţă… Dacă îmi consider viaţa ce neimportantă… Dacă aş fi gata să spun da când vreu să spun da şi nu când vreu să spun nu… Dacă sş fi gata să-i las pe oameni să asculte muzica din interiorul meu… Dacă ar fi să exprim cu 5 % mai mult ceea ce sunt… SĂPTĂMÂNA 16 A trăi orientat spre scop înseamnă pentru mine… Dacă mi-aş urmări obiectivele în viaţă cu 5 % mai mult… Dacă aş acţiona în munca mea cu 5 % mai mult orientat către scop… Dacă aş acţiona în relaţiile mele cu 5 % mai mult orientat către scop… Dacă aş acţiona în căsnicie cu 5 % mai mult orientat către scop…(dacă e cazul)

SĂPTĂMÂNA17 Dacă aş acţiona faţă de copii mei cu 5 % mai mult orientat spre scop… (dacă e cazul) Dacă aş fi cu 5 % mai orientat spre scop în ceea ce priveşte dorinţele mele cele mai profunde… Dacă mi-aş asuma mai deplin responsabilitatea pentru a îndeplini ceea ce vreau… Dacă aş face din fericirea mea un ţel conştient… SĂPTĂMÂNA 18 Integritatea înseamnă pentru mine… Dacă aş lua în considerare situaţiile în care constat că o integritate totală este dificilă… Dacă aş aduce un plus de 5 % integritate în viaţa mea… Dacă aş aduce un plus de 5 % integritate în activitate mea… SĂPTĂMÂNA 19 Dacă aş aduce un plus de 5 % integritate în relaţiile mele… Dacă aş rămâne loial valorilor în care cred… Dacă aş refuza să trăiesc după valorile pe care nu le respect… Dacă aş aborda consideraţia faţă de sine ca pe o prioritate de vârf… SĂPTĂMÂNA 20 Dacă ar putea vorbi copilul din mine ar spune… Dacă adolescentul care am fost odată mai există în mine… Dacă sinele-adolescent ar putea să vorbească, ar spune… La gândul de a mă întoarce în timp pentru a-mi ajuta sinele-copil… La gândul de a mă întoarce în timp pentru a-mi ajuta sinele-adolescent… Dacă aş putea să mă împrietenesc cu subpersonalităţile mai tinere din mine… Notă: Pentru o explicaţie mai detaliată despre modul în care se lucrează cu integrarea personalităţilor mai tinere, vă rugăm să consultaţi lucrarea: Cum să-ţi ridici respectul de sine. SĂPTĂMÂNA 21 Dacă sinele –copil s-ar simţi acceptat de mine… Dacă sinele –adolescent din mine ar simţi că sunt de partea sa… Dacă subpersonalităţile mai tinere din mine ar simţi că am înţelegere pentru zbaterile lor… Dacă aş putea să-mi ţin în braţe sinele –copil… Dacă aş putea să-mi ţin în braţe sinele –adolescent… Dacă aş avea curajul şi înţelegerea de a-mi îmbrăţişa şi iubi subpersonalităţile mai tinere din mine… SĂPTĂMÂNA 22 Uneori sinele-copil din mine se simte respins când eu… Uneori sinele-adolescent din mine se simte respins când eu… Unul din lucrurile de care are nevoie sinele-copil din mine şi pe care îl obţine numai foarte rar din partea mea este… Unul din lucrurile de care are nevoie sinele-adolescent din mine şi pe care nu l-a obţinut din partea mea este… Unul din modurile prin care sinele-copil ripostează pentru faptul că îl resping este… Unul din modurile prin care sinele-adolescent ripostează pentru faptul că îl resping este…

SĂPTĂMÂNA 23 La gândul de a-i da sinelui –copil ceea ce are nevoie din partea mea… La gândul de a-i da sinelui –adolescent ceea ce are nevoie din partea mea… Dacă sinele-copil şi cu mine ar fi să ne îndrăgostim unul de celălalt… Dacă sinele-adolescent şi cu mine ar fi să ne îndrăgostim unul de celălalt… SĂPTĂMÂNA 24 Dacă aş accepta că sinele –copil poate avea nevoi de timp ca să înveţe să aibă încredere în mine Dacă aş accepta că sinele –adolescent poate avea nevoi de timp ca să înveţe să aibă încredere în mine… Pe măsură ce înţeleg că sinele –copil şi sinele adolescent sunt parte din mine devin conştient că… SĂPTĂMÂNA 25 Uneori când îmi este frică… Uneori când sunt jignit(ă)… Uneori când sunt supărat(ă)… Un mod eficient de a stăpâni frica ar putea fi… Un mod eficient de a stăpâni senzaţia de afi jignit ar putea fi… Un mod eficient de a stăpâni supărarea ar putea fi… SĂPTĂMÂNA 26 Uneori când sunt entuziasmat(ă)… Uneori când sunt tulburat(ă) sexual… Uneori când trăiesc sentimente puternice… Dacă m-aş împrieteni cu entuziasmul meu… Dacă m-aş împrieteni cu sexualitatea mea… Pe măsură ce mă obişnuiesc cu intreaga gamă a emoţiilor mele… SĂPTĂMÂNA 27 Dacă mă gândesc să mă împrietenesc mai bine cu sinele- copil din mine… Dacă mă gândesc să mă împrietenesc mai bine cu sinele- adolescent din mine… Pe măsură ce subpersonalităţile mai tinere din mine se obişnuiesc cu mine… Pe măsură ce creez un spaţiu sigur pentru sinele-copil din mine… Dacă mă gândesc să mă împrietenesc mai bine cu sinele- adolescent din mine… SĂPTĂMÂNA 28 Mama mi-a dat o imagine despre mine ca fiind… Tata mi-a dat o imagine despre mine ca fiind… Mama vorbeşte prin vocea mea când îmi spun… Tata vorbeşte prin vocea mea când îmi spun… SĂPTĂMÂNA 29 Dacă aş conştientiza cu 5 % mai mult relaţia cu mama mea… Dacă aş conştientiza cu 5 % mai mult relaţia cu tatăl meu… Dacă îi privesc realist pe mama şi pe tata… Dacă reflectez la nivelul de conştiinţă cu care abordez relaţia mea cu mama… Dacă reflectez la nivelul de conştiinţă cu care abordez relaţia mea cu tatăl meu…

SĂPTĂMÂNA 30 La gândul de a fi eliberat psihic de Mamă… La gândul de a fi eliberat psihic de Tată… La gândul de a-mi aparţine în totalitate… Dacă viaţa îmi aparţine cu adevărat… Dacă sunt într-adevăr capabil de supravieţuire independentă… SĂPTĂMÂNA 31 Dacă mi-aş conştientiza viaţa cu 5 % mai mult.. Dacă m-aş accepta pe mine însumi cu 5 % mai mult… Dacă mi-aş asuma cu 5 % mai multă responsabilitate faţă de viaţa mea… Dacă m-aş afirma pe mine însumi cu 5 % mai mult… Dacă aş trăi viaţa cu 5 % mai mult orientat spre scop… Dacă aş aduce un plus de 5 % integritate în viaţa mea… Dacă respir adânc şi încerc să simt ce înseamnă pentru mine respectul de sine… Să ne imaginăm acum că aţi parcurs o dată programul de treizeci şi una de săptămâni. Dacă vi se pare că e util, repetaţi-l.Va fi o nouă experienţă pentru dumneavoastră.Unii dintre pacienţii mei parcurg acest program de trei sau patru ori, de fiecare dată cu rezultate noi, de fiecare dată cu o evoluţie încurajatoare a respectului de sine

4.3.CUM POŢI FI O PERSOANĂ CU SUCCES ÎN AFACERI 4.3.1.Calităţi individale ale unui bun antreprenor

1. Creativ- inventează, creează sisteme, scheme 2. Energic-este activ, munceşte, gândeşte 3. Curajos în acţiune-încearcă lucruri noi 4. Imaginativ-este în permanenţă în căutarea de noi acţiuni 5. Vizionar-prevede, îşi asumă riscuri antecalculate 6. Independent-nu acţionează la ordin 7. Praxiolog- intră în detalii, pentru ca lucrurile să fie cât mai bine făcute şi eficienţa acţiunilor să fie maximă 8. Hotărât-ştie ce, când şi cum să obţină ce are nevoie 9. Tenace –are tărie de caracter şi luptă până la victorie 10. Organizat-se organizează singur, iar pentru activităţi complexe, ştie să delege 11. Aplomb-siguranţă de sine, îndrăzneală, cutezanţă 12. Persuasiv-cu putere de convingere a altora asupra propriilor opinii

4.3.2. Arta conversaţiei în afaceri Mulţi oameni se cred aşi în arta conversaţiei pentru că vorbesc mult. Se înşeală. În realitate, o persoană care ştie să converseze trebuie să asculte tot atât pe cât vorbeşte- sau poate chiar mai mult. Forţa reală a unei asemenea persoane constă în abilitatea ei de a atrage pe ceilalţi în discuţie. Toate acestea se înscriu în definiţia de comunicare verbală-unul dintre cele mai eficiente instrumente profesionale. Pe scurt, arta conversaţiei de afaceri înseamnă să ştii ce să spui şi când. De asemenea ea include priceperea de a înţelege când trebuie să stai să asculţi. Oricine poate să-şi dezvolte aceste deprinderi profesionale. Cum să începi şi să susţii o conversaţie. Să asculţi mai mult decât să vorbeşti. Este important să ştii ce să întrebi şi cum să întrebi. O cale sigură este să le pui întrebări cu răspunsuri deschise.Dacă, de exemplu de-abia ai întâlnit pe cineva, nu-l întreba ceva de genul “Sunteţi unul din clienţii lui X”. Este o întrebare care duce la o fundătură: omul nu prea are ce să-ţi răspundă în afară de “da” sau “nu “. Foloseşte mai bine un interogativ-Cine? Ce? Când? De ce?. De exemplu: “Cum vi se pare X”. Acest gen de întrebare ar trebui să-ţi aducă un răspuns cu ceva detalii, deschizând astfel uşa spre conversaţie. Pe cât de important este felul în care pui întrebările şi îţi alegi cuvintele, este tot atât de crucial să te arăţi sincer, interesat în ceea ce întrebi şi în răspunsul primit. Decât să încerci să te prefaci, mai bine străduieşte-te să-ţi dezvolţi un interes sincer faţă de ceilalţi. Toată lumea ştie că poţi să-l simţi pe prefăcut de la o poştă. Cum să fii perceput ca un bun ascultător. Folosirea întrebărilor este numai începutul, atunci când vrei să înfiripezi o conversaţie. Cealaltă parte a unei conversaţii sănătoase şi productive constă în a-l face pe interlocutor să înţeleagă că îl asculţi cu adevărat. În afară de a ciuli urechile şi a lăsa deoparte alte preocupări mai sunt câteva metode care să te facă un bun ascultător: • Numără până la doi. N-ai început niciodată să vorbeşti înainte ca interlocutorul tău să fi terminat de vorbit? O metodă eficientă prin care te poţi feri de coliziune în conversaţie, este să numeri până la doi după ce persoana a terminat de vorbit. • Găseşte aceeaşi lungime de undă: învaţă să identifici oamenii ca auditivi, vizuali şi senzitivi şi apoi comunică în propriul lor limbaj. Exemplu: o persoană auditivă îşi pune un fond muzical, o persoană vizuală comunică mai bine cu ajutorul hărţilor, planurilor, o persoană senzitivă jonglează cu mai multe îndatoriri deodată şi foloseşte cuvinte ca: simţi, înţelegi, îţi place. • Parafrazează. Dacă te afli în acelaşi timp pe aceeaşi lungime de undă, vei fi realmente perceput ca un bun ascultător.Exemplu: “Sună la fel ca…”, “Apare ca şi…”, “Simt că…” Conversaţii mărunte, medii şi amănunţite Situaţii diferite generează niveluri diferite de conversaţie. • Conversaţia măruntă. Este o conversaţie simplă despre întâmplările de zi cu zi: vreme, sporturi, lucruri din vecinătate.Avantajul este că oricine poate să participe la ea. • Conversaţia medie se bazează pe informaţii specifice unui grup. De exemplu, două persoane pot avea o conversaţie discutând despre compania pe care o reprezintă. • Conversaţia amănunţită se axează pe informaţii foarte specifice. De exemplu să zicem că şase persoane lucrează pentru aceeaşi companie- trei la vânzări şi trei la contabilitate. Dacă cei trei de la vânzări încep să discute despre vânzările lunare, cei de la contabilitate despre un nou program pe calculator, atunci fiecare grup este antrenat într-o conversaţie amănunţită. Când să nu vorbeşti

• Când eşti angajat într-o conversaţie, o regulă bună de urmat este aceea de a vorbi despre tine şi despre munca ta numai atunci când cineva te întreabă despre asta. • Dacă nu ştii nimic despre subiectul discutat, rămâi tăcut. Cum să participi la o conversaţie fără să vorbeşti. Chiar dacă ţi se pare greu de crezut, poţi să participi la o conversaţie fără să spui absolut nimic. Foloseşte limbajul trupului, menţine contactul vizual, zâmbeşte, dă aprobator din cap. Păstrează-ţi mintea deschisă-chiar dacă nu te interesează din cale afară persoana cu care discuţi, în perspectiva unor posibile relaţii viitoare.Este o metodă bună care te ajută să-ţi dezvolţi reţeaua relaţiilor profesionale. Cum să rămâi stăpân pe conversaţie • Fii deschis şi prietenos • Asumă-ţi riscuri • Salută primul • Fii sincer interesat de oameni. Se vor simţi flataţi şi vor fi interesaţi de tine. • Fii deschis ideilor noi • Acceptă oamenii aşa cum sunt. Toate aceste nimicuri importante te aduc la nivelul competitiv în conversaţie şi în viaţă. Străduieşte-te să-ţi dezvolţi aceste atribute. Cum să schimbi subiectul cu tact Foloseşte forme de racord cum ar fi: “Am auzit că aţi spus mai devreme…” “Se pare că ştiţi o mulţime de lucruri despre…” Dacă vrei să închei conversaţia: “Înainte ca această întrevedere să ia sfârsit…” “Văd că s-a făcut deja ora 8 seara şi…” Fereşte-te însă să fii agresiv sau să insulţi pe cineva. 4.3.3. Reguli pentru succesul unei întâlniri de afaceri Uneori vă puteţi afla în situaţia de a nu vă convinge interlocutorii de valoarea şi adevărul afirmaţiilor dv. De aceea, vă propunem aceste reguli care sunt menite a vă conduce pe calea succesului în afaceri 1. Pentru fixarea primei întâlniri de afaceri stârniţi doar curiozitatea viitorului partener, nu furnizaţi detalii! 2. Pregătiţi întâlnirea astfel încât să oferiţi o bună imagine despre dv! 3. Punctualitatea este obligatorie! 4. Dialogaţi cu partenerul dv. Fără rezerve şi prejudecăţi! 5. Nu dezarmaţi de la primul refuz, oferiţi noi argumente! 6. Fiţi sigur pe dv. , afabil şi nu uitaţi să zâmbiţi! 7. Nu vă lăsaţi luat prin surprindere! Încercaţi să anticipaţi reacţiile partenerului! 8. Nuanţaţi-vă intonaţia vocii şi gestica, asfel încât produsul acestor “mobilizări” să fie entuziasmul. 9. Fiţi comunicativ, dar nu vorbiţi numai dv., lăsaţi şi partenerul să –şi expună punctul de vedere! 10. Răspundeţi precis şi clar la întrebările care vă sunt adresate. 11. Încheierea unei afaceri profitabile nu este întotdeauna scopul final al întâlnirii, poate fi doar începutul unei colaborări de durată.

4.4.Concurs şcolar “ ARTA DE A TRĂI” Întrebări 1. Daţi exemplu de un proverb popular de spre omenie! 2. Participând la acest concurs ca reprezentant al clasei v-aţi asumat simţul răspunderii? Ce calităţi aţi considerat că aveţi când aţi acceptat ? 3. Daţi cel puţin 3 exemple de relaţii interpersonale cotidiene ce se încadrează în normele comportamentale. 4. Analizaţi textul următor şi precizaţi pe care din cele două colege o apreciază Elena mai mult: “ Elena merge spre şcoală şi în apropiere o întâlneşte pe Irina, pe care o salută printr-o bătaie de umăr. La intrarea în şcoală o întâlneşte pe Monica la capătul holului şi o salută printr-o înclinare a capului.” 5. Caracterizaţi prin minim trei trăsături “ tactul”. 6. Analizaţi următoarele situaţii şi precizaţi unde trebuie să se aşeze cele două colege: “Maria şi Doina se grăbesc spre şcoală; Maria ia un taxi, iar Doina merge cu maşina unchiului care se deplaseză în aceeeaşi direcţie”. 7. Analizaţi situaţia următoare precizând când au procedat greşit cei doi prieteni: “Mihai şi Daniela sunt prieteni şi au hotărât să meargă la un restaurant, deoarece afară este frig. Mihai, politicos, îi permite Danielei să intre prima. Apoi amândoi se dezbracă şi lasă hainele la garderobă. Se aşează apoi la masă iar Mihai dă lista de bucate Danielei să aleagă meniul: pentru că nu are sare la masă, Mihai se ridică şi o aduce de la masa liberă, alăturată, fără clienţi.la terminarea mesei, Daniela se ridică prima şi se îndreaptă spre ieşire urmată de Mihai.” 8 . Analizaţi cu atenţie textul următor şi identificaţi greşelile de comportament: “Alexandra împlineşte 18 ani şi a hotărât , împreună cu părinţii, să organizeze o petrecere acasă, la cere să invite prietenii şi colegii. Primul sosit la petrecere este Andrei, care-i oferă mamei Alexandrei un buchet de flori într-un ambalaj deosebit, iar Alexandrei un cadou atrăgător. Mama aşează imediat florile într-o vază cu apă, iar Alexandra aşează cadoul pe dulap şi apoi conduce ceilalţi prieteni în camera sa. Colegii de clasă sosesc în grup şi-i aduc Alexandrei un frumos arbore exotic din material plastic şi un pachet de cărţi necesare la şcoală. Alexandra le mulţumeşte, aşează copacul într-un colţ şi cadoul lângă celălalt, primit anterior. Ioana, vecină cu Alexandra, soseşte mai târziu şi-i oferă un cadou foarte scump, după eticheta care se zăreşte într-un colţ, şi , de asemenea, îi dă o orhidee mamei. Alexandra, foarte curioasă, desface cadoul în faţa invitaţilor, zâmbeşte forţat şi se observă nemulţumirea din expresia ei. Setul de cosmetice primit, deşi de calitate, nu corespunde gusturilor ei. Când era convinsă că au sosit toţi invitaţii, apare unul surpriză- Eliza, prietena ei din copilărie, pe care nu o mai văzuse de peste 5 ani. Aceasta îi aduce mamei Alexandrei un buchet de gladiole din grădina proprie, iar prietenei din copilărie un aranjament de 18 trandafiri şi caietul pe care au desenat împreună cu mulţi ani în urmă. Licărul de fericire a apărut din nou în ochii Alexandrei iar petrecerea a fost considerată o reuşită.”

8. Analizaţi textul şi identificaţi greşelile de comportament: “Trei bune prietene hotărăsc să petreacă o după-amiază la o terasă, impreună cu prietenii lor, pentru a se cunoaşte mai bine. Primii sosiţi sunt Mihai şi Irina, care se aşează la o masă cu suficiente locuri şi pentru ceilalţi. Sosesc Robert şi cu Angela. Irina îl prezintă pe prietenul ei Angelei şi lui Robert apoi Angela pe Robert Irinei şi lui Mihai. Mihai ia mâna Angelei şi o stânge prieteneşte, iar Irina întinde mâna pe care Robert o stânge amical. Sosesc şi ceilalţi doi, Ioana şi Andrei, iar după prezentări, comandă gustări sucuri şi îngheţată. Pâna la sosirea comenzii se încearcă o discuţie, timidă la început. Fetele, stânjenite de prezenţa noilor cunoştinţe, stau ca la şcoală (spate drept, mâinile pe lângă scaun şi picioarele apropiate), în timp ce băieţii stau lejer cu mâinile pe spătarul scaunului şi picioarele pe marginea scaunului din faţă. Robert îi arată cu mâna Angelei o veche cunoştinţă de la o masă mai depărtată. La sosirea comenzii, băieţii toarnă sucurile în paharele fetelor şi apoi servesc preparatele. Este linişte şi nu se aud decât zgomotele tacâmurilor şi câte o remarcă de apreciere, cu gura plină. Deoarece a terminat prima, Angela aşteaptă gânditoare şi cu mâinile la piept să termine şi ceilalţi.La sfârsitul mesei, băieţii îşi şterg gura insistent şi cu nonşalanţă, iar fetele discret, prin apăsare cu şerveţelul. Pentru că s-au simţit bine împreună, sigur se vor mai întâlni în această formaţie.”

Raspunsuri 1. “Omenia e mai scumpă decât avuţia.” “Omul fără omenie e ca şi trupul fără suflet.” “Omenia, omenie cere şi cinstea cinste.” “Lăcomia pierde omenia.” 2. Răspunsurile proprii ale elevilor. 3. Respect reciproc, tact, politeţe, ospitalitate, bună cuviinţă, generozitate, încredere, recunoştinţă. 4. Monica-chiar dacă este la distanţă, Elena a observat-o şi a salutat-o. 5. Înţelegere, omenie, decenţă în conduită, stăpânire de sine, cumpătare, ştie când trebuie să vorbească şi când să tacă. 6. Maria –în spatele maşinii, Doina-lângă şofer (unchi). 7. • • • • • Primul intră Mihai; Se dezbracă Mihai şi apoi o ajută pe Daniela; Sarea o va aduce ospătarul dacă este atenţionat; Bărbatul se ridică şi trage scaunul pentru ca prietena sa să poată ieşi de la masă comod; Bărbatul iese primul.

8. Florile se ofera fără ambalaj Alexandru uită să mulţumească lui Andrei Cadoul se desface în faţa invitaţilor Nu se oferă flori din plastic Cadoul nu trebuie să aibă etichetă Chiar dacă nu ne place cadoul nu ne arătăm Când oferim cosmetice ne convingem că acestea corespund gustului persoanei. 9. Fata este cea care întinde mâna prima Bărbaţii salută primii femeile Bărbaţii sunt prezentaţi femeilor Poziţia băieţilor este incorectă Nu se arată cu mâna Nu se face zgomot cu tacâmurile

Nu se vorbeşte cu gura plină Nu se stă cu mâinile la piept Nu se şterge gura decât discret.

4.5.TEST ( TEMPERAMENT) Răspundeţi cât mai sincer şi spontan la întrebările de mai jos, alegând varianta care vi se potriveşte cel mai bine din cele patru propuse: 1. Vreţi să vedeţi un film la cinematograf. În oraş rulează 4 filme de genuri diferite. Pe care îi alegeţi? a) filmul de dragoste; b) filmul de acţiune; c) filmul de comedie; d) filmul pihologic. 2. Ce cadou v-ar place să oferiţi prietenului (ei) dvs.? a) un parfum (deodorant); b) un ceas; c) o bijuterie; d) o carte. 3. Când întreprindeţi o activitate sunteţi: a) exuberant; b) conştiincios; c) pasionat; d) perseverent. 4. Prietenii vă consideră o persoană care: a) este demnă de încredere; b) preferă mai mult singurătatea; c) are tendinţa de a-i domina pe alţii; d) este veselă şi vorbăreaţă. 5.Aţi dori să vă petreceţi sfârşitul de săptămână: a) acasă; b) la o petrecere cu prietenii; c) la o cabană ascunsă în munţi; d) într-un hotel luxos. 6. Privind fotografii din copilăria dvs. , vă gândiţi: a) orice etapă a vieţii are clipele ei bune; b) pe vremea aceea trebuia să fac mereu ce-mi spuneau părinţii; c) eram destul de naiv (a); d) acele momente frumoase nu vor mai reveni. 7. Cel mai mult în viaţă apreciaţi: a) intimitatea; b) punctualitatea; c) prietenia; d) originalitatea. 8. Necunoscutul (viitorul) vi se pare: a) misterios; b) liniştitur;

c) periculos; d) excitant. COTAREA

Punctajul se va calcula folosind următorul tabel: 1 a b c d 6 0 2 4 2 2 4 0 6 3 2 6 0 4 4 4 6 0 2 5 6 2 0 4 6 4 0 2 6 7 6 4 2 0 8 2 6 4 0 T

Etalon Cota ( p) 0.18 19.28 29.38 39-48 Tip de temperament Coleric: furtunos, agitat, se emoţionează puternic, foarte mobil, expresiv; Sangvinic: mobil, sociabil, expresiv, foarte activ dar echilibrat; Flegmatic: imperturbabil, nu se emoţionează, inexpresiv; Melancolic: inexpresiv, lent, în schimb în interior este agitat

4. 6.CHESTIONAR PENTRU ELEVI 1. Îţi place viaţa de elev? a) da, profit din plin; b) este puţin atrăgătoare pentru mine; c) nu, aş vrea să fac altceva decât să învăţ. 2. a) b) c) 3. a) b) c) d) 4. a) b) c) d) 5. a) b) c) d) 6. a) b) c) d) 7. a) b) c) d) Te consideri un elev bun? da, nu; nu ştiu. Care este atitudinea ta faţă de orele de dirigenţie? imi plac, indiferentă; depinde de temă; sunt apăsat de acest gen de ore. Eşti mulţumit de şeful clasei? mai mult sau mai puţin; da; nu; da, dacă-l compar cu ceilalţi colegi. În faţa dirigintelui, într-o discuţie, cum reacţionezi? îmi păstrez “sângele rece”; sunt obraznic; mă forţez să raţionez şi să mă stăpânesc sunt paralizat de frică. Consideri că notele pe care le primeşti sunt: meritate; prea mici; prea mari pentru valoarea mea; în concordanţă cu munca depusă. Care este atitudinea ta făţă de restul clasei? dominator; contactul cu ceilalţi îmi oferă experienţe noi; sunt retras; nu-mi pasă de restul clasei.

8. Câte cărţi citeşti anual?

a) b) c) d) 9. a) b) c) d)

nici una; citesc tot ce-mi cade în mână; în medie sub 20; in medie peste 20. Cum consideri că este dirigintele tău? exigent; de “gaşcă”; indulgent; corect şi nepărtinitor.

10. Ce teme ai vrea să se dezbată la orele de dirigenţie? a) politică; b) sex; c) viitorul nostru, adolescenţa; d) artă; e) sport. 11. În cadrul orelor de dirigenţie ai luat cuvântul? a) da; b) niciodată; c) consider că nu are rost, d) mi se întîmplă foarte rar. 12. Care crezi că este rolul notelor la purtare? a) să ne sperie; b) un mijloc de constrângere; c) nici unul; d) reflectare a comportamentului şi a frecvenţei la ore. 13. Care consideri că estea ordinea cea mai potrivită a următoarelor măsuri pentru abateri disciplinare. a) scăderea notei la purtare; b) eliminarea din şcoală pe 1-5 zile c) chemarea părinţilor la şcoală; d) dezbaterea în cadrul orelor de dirigenţie, e) exmatricularea; f) aducerea în faţa Consiliului profesoral al şcolii g) munca de lămurire

4.7.CITATE ,MAXIME, CUGETĂRI • Pentru tema “Timpul liber-prieten şi /sau duşman?”

“Compară-te cu cei mai capabili decât tine, astfel ajungi ca ei!” “ Nu munceşti prea mult dacă ai timp să te vaiţi de oboseală!” “Secretul succesului: să ştii să pierzi cu demnitate şi să câştigi cu modestie” A. Chelcea şi S. Chelcea “În lume sunt multe, mari minuni, dar nu mai mari ca omul” Sofocle “Pentru nimeni nu răsare soarele de două ori în aceeaşi zi. Fiecare oră din viaţă are valoarea ei de neînlocuit.” Karl Ziegler “Noblesse oblige” Gaston de Levis “ Viaţa cea mai scurtă şi mai neliniştită o au cei care uită de trecut, neglijează prezentul şi se tem de viitor. Când ajung la capăt, îşi dau seama, prea târziu, nenorociţii, că au fost tot timpul ocupaţi cu a nu face nimic. “ Seneca “Adu-ţi aminte de câte ori ai luat hotărâri sigure, câte ceasuri din zi ai petrecut aşa cum ţi-ai dorit, vezi de câte ori ai putut să dispari într-adevăr de tine însuţi. Numără clipele când chipul ţi-a rămas nepăsător şi sufletul neânfricat, vezi care a fost opera ta într-o existenţă atât de îndelungată. Mai aminteşte-ţi câţi oameni ţi-au irosit viaţa făra ca tu să-ţi fi dat seama de pagubă. Socoteşte cât timp ţi-au smuls suferinţa zadarnică, bucuria prostească, lăcomia nesăţioasă, conversaţia linguşitoare şi o să vezi ce puţin ţi-a mai rămas din ceea ce va fi al tău; o să înţelegi astfel că mori înainte de vreme. Seneca

Dacă… (If…) Rudyard Kippling Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd Şi, fiindcă o ai, te-apasă sub vorbe care dor; dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor; dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând, nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau de înţelept; dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e unic ţel; dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea, taci şi poţi, prin amândouă trecând să fii la fel dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt răstălmăcit, mai vrea să-i ducă în ispită; sau truda vieţi tale, spulberată-n vânt de poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită; dacă poţi strânge toate câştigurile tale ca să le joci pe o carte şi să le pierzi aşa şi iarăşi de la capăt să.ncepi aceeaşi cale, fără să spui o vorbă de neizbânda ta; dacă poţi gândul, nervii şi inima, să-i pui să te slujească încă peste puterea lor, deşi în trupul firav o altă forţă nu-i, -afară de voinţa ce le impune: “spor”; dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit sau lângă rege umbli ca lâng-un oarecare; dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit dacă, nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare; ajungi să umpli minutul trecător cu şaizeci de clipe de veşnicii, mereu, vei fi pe-ntreg pământul deplin strălucitor şi mai presus de toate, un Om –copilul meu.

Anti-dacă Kostas Varnalis De poţi să faci pe prostul când altul te repede făcând-o pe deşteptul şi cu-n cuvânt nu-l cerţi; de nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede; de-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi; de nu amâi ,o clipă, un rău să-l împlineşti şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept; de-ţi place în iubire cu ură şă izbeşti şi totuşi îţi pui mască de sfânt şi de-înţelept, de te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul şi numai interesul îl sui la rang de ţel: de părăseşti invinsul şi treci cu-nvingătorul şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel; de rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa, tălmăcite drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite tu, dându-le la dracu, poţi altele scorni; de poţi să faci într-una dintr-un câştig o mie şi, pariind pe-o carte s-o vinzi la primul semn, de nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie, dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn de poţi să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii, îmbătrânite-n rele, să facă rele noi şi, sub nehotărâre, plecându-te ca servii, când toţi strigă:”nainte!” doar tu să strigi”napoi!” dacă, stând în mulţime, te-mpăunezi semeţ, dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic şi pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ, te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic; dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău şi-n umbra lui te-odihneşti, ca la umbra unui pom, al tău va fi Pământul cu tot prinosul său; vei fi-ntre domni întâiul, dar niciodată OM

“Din cele trei vârste posibile, adolescenţa are nevoie să existe vii Ghilgameş şi Enghidu vânând împreună lei, Orlando Furiosul care şi-a trimis minţile pe Lună, Romeo şi Julieta puşi în întâmplări necandide, să existe Mâşkin ispăşind prin bunătatea lui răutatea lumii, să existe luptători a căror existenţă a devenit idee. “ Nichita Stănescu, “Amintiri din prezent” “Începuseră crizele de melancolie cu care aveam să mă lupt mulţi ani după aceea. Mi-a trebuit o mare încordare a voinţei ca să pot rezista celor dintâi accese de tristeţe. Se dezlănţuiau pe neaşteptate, către apusul soarelui, şi la început nu înţelegeam ce se întîmplă cu mine, credeam că e oboseala pricinuită de lipsa somnului. Dar zadarnic încercam să mă odihnesc, să mă culc iar. Nu izbuteam să adorm. Nu eram vlăguit, nu mă simţeam obosit- ci doar sentimentul acela teribil al iremediabilului. Sentimentul că pierdusem ceva, esenţial, de neînlocuit şi că mă aflam acum fără rost în viaţă că nu avea nici un sens să-mi pierd timpul citind sau scriind, că , de fapt, nimic nu mai avea sens, nici muzica nici excursiile sau plimbările, nici petrecerile cu prietenii…” “… Asta era de altfel, marea mea ambiţie: să arăt că noi, adolescenţii de atunci nu eram asemenea fantasmelor pe care le întâlnisem sporadic în literatură, eram treji spiritualiceşte şi trupeşte, dar lumea în care ne-ar fi plăcut să intrăm nu mai era lumea părinţilor noştri. Voiam altceva, visam altceva…” Mircea Eliade, Memorii, vol II, Ed. Humanitas, Bucureşti,1991 “Ştiu, nu sunt un băiat frumos, dar am 17 ani. Şi în ceasurile în care ochii îmi alunecă de pe carte, iar voinţa îmi slăbeşte, mă gândesc mult la aceşti 17 ani. De multe ori izbândesc, lucrez până noaptea şi adorm fericit că m-am invins… Adorm surâzănd. Alteori, însă, nu izbândesc să mă apăr. Sunt copleşit şi pornesc pe străzi. “ Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop, Ed. Humanitas, Bucureşti,1991 “Trei feţe: Copilul Râde: Iubirea şi înţelepciunea mea e jocul! Tânărul cântă: Jocul şi înţelepciunea mea-i iubirea! Bătrânul tace: Jocul şi iubirea mea-i inţelepciunea!” Lucian Blaga “Există numai un singur fel de a înţelege oamenii, anume de a nu ne grăbi să-i judecăm, de a trăi în prejma lor, a-i lăsa să se explice, să se dezvăluie zi de zi şi să se zugrăvească ei înşişi in noi.” Sainte-Beuve

“Ce minunată lucrare e omul!Cât de nobilă îi este inteligenţa! Ce nemăsurate îi sunt facultăţile! În alcătuirea şi mişcările sale, cât de expresiv şi admirabil! Ca un înger în faptele sale. Ca un zeu în puterea sa de a înţelege. Frumuseţea lumii!” William Shakespeare “Semeni fapte şi culegi deprinderi, semeni deprinderi şi culegi un caracter, semeni un caracter şi culegi un destin. “ Dicton chinez “În numele vârstei, în numele oamenilor, în numele viitorului n-ai voie nici o clipă să te mulţumeşti cu ceea ce ai dobândit tu ori ţi-a fost oferit de mediul în care te dezvolţi; jocul viu al căutărilor, al dorinţei de împlinire torenţială şi plenară trebuie să te macine neîncetat, zi şi noapte, acasă, la atelier ori la institut”. D.H. Barton (laureat al Premiului “Nobel”-chimie) “Sfaturi pentru tineri: 1. Să înveţi să lucrezi independent, de unul singur; 2. Să capeţi o temeinică instrucţie şi educaţie. 3. Să practici sportul(…) deoarece creează la individ un spirit de muncă în echipă, întrecerea cinstită şi autodisciplina. 4. Să promovezi neîncetat schimbarea.” Norman E. Borlang (laureat al Premiului “Nobel”-pace) “Am convingerea că nu poate exista nici un ultim drept, nici o înţelegere finală, nici o soluţie permanentă pentru problemele omenirii, aceasta ca sistem închistat de principii sau dogme. Pentru că schimbarea este inerentă în structura moleculelor din care suntem compuşi. Acesta este, poate, cel mai dur adevăr, deoarece ne sugerează că nu ne putem permite nici o odihnă (…) Respectă-te pe tine însuţi, căci, dacă nu, respectul pe care-l dai altcuiva nu are nici o valoare. Pune-ţi ordine în strădaniile zilelor tale; dacă nu, cei dragi ţie vor fi cuprinşi în cursa propriei tale confuzii. Cinsteşte-ţi sufletul, ai calm şi înţelepciune, meditează că eşti o parte din omenire, din însăşi viaţa, din materie, din toate stelele şi din eternitate Numai atunci frumoasa şi perfecta ordine din propria ta fiinţă, poate da firului vieţii acea nouă bunătate, înţelepciune sau frumuseţe care hotărăşte ziua de mâine.” Melvin Calvin (laureat al Premiului “Nobel”-chimie) “Una din calităţile indispensabile pentru un cercetător este, fără îndoială, capacitatea inepuizabilă de a suporta eşecurile” Pavel Cerenkov (laureat al Premiului “Nobel”-fizică)) Sugestii adresate tinerilor pentru un cod etic al consacrării: “Să-şi iubească şi să-şi onoreze munca, să se înceadă în forţele sale şi ale semenilor săi, să nu uite nici o clipă că este o părticică din marea societate omenească în slujba careia trebuie să se afle, să iubească progresul, să-şi dedice viitorului elanul şi focul sacru al tinereţii.” Ulf von Euler (laureat al Premiului “Nobel”-medicină)

“Nu există vânt favorabil decât pentru cel care ştie în ce direcţie se îndreaptă” Seneca Îţi doresc să ai timp Să ai timp să gândeşti Este sursa puterii. Să ai timp să te joci Este secretul tinereţii Să ai timp să citeşti Este izvorul cunoaşterii. Să ai timp să te rogi Este tăria omului. Să ai timp să să iubeşti şi să fii iubit Este sursa graţia lui Dumnezeu. Să ai timp să-ţi faci prieteni Este calea fericirii. Să ai timp să râzi Este muzica sufletului. Să ai timp să dăruieşti Este prea scurtă ziua să fii egoist. Să ai timp să munceşti Este preţul succesului. Să ai timp să fii caritabil Este cheia paradisului.

BIBLIOGRAFIE • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Alexandrescu, C- Cartea afacerilor, Editura Expert, Bucureşti, 1995 Alexandrescu, Ion- Personalitate şi vocaţie, Iaşi, Editura Junimea ,1981 Antonesei, Liviu- Paideia. Fundamentele culturale ale educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 1996 Antal, A- Igiena sanitară, Editura Medicală, Bucureşti, 1978 Baldrige, Letiţia- Codul manierelor în afaceri, Editura Ameracart, Bucureşti, 1993 Branden, Nathaniel –Cei şase stâlpi ai respectului de sine, Editura Colosseum, Bucureşti, 1996 Brânzei, Petre şi colaboratorii- Adolescenţă şi adaptare, Centrul de Cercetare pentru Problemele Tineretului, Iaşi, 1974 Berge, Andre- Defectele părinţilor, Bucureşti, EDP,1967 Berescu, Gh.- Etic şi estetic în activitatea educativă, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1978 Berkenbihl, Vera F.- Antrenamentul comunicării, Editura Gemma Press, Bucureşti, 1997 Bunescu, V. –Educaţia morală şi formarea personalităţii. Fundamente psihopedagogice (I), Revista de pedagogie, Nr. 6/1991 Carnegie, Dale- Secretele succesului, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 1997 Carriere,Jean-Claude-Cercul mincinoşilor. Poveşti filosofice din toată lumea, traducerea Brânduşa Prelipceanu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999 Cătineanu, Tudor- Elemente de etică, Editura Dacia, Cluj Napoca,1982 Comărnescu, I- Reconsiderări necesare în problematica educaţiei morale (I) , Revista de pedagogie, Nr. 6/ 1991 Confield Jack, Hausenchark Victor-Supă de pui pentru suflet, Editura Almatea, Bucureşti, 2002 Cosmovici Andrei, Iacob Luminiţa-Psihologie şcolară, Editura Polirom ,Iaşi , 1998 Covey; Stephen, R- Etica liderului eficient sau Conducerea bazată pe principii, Editura Alfa, Bucureşti, 2001 Crişan, Constantin- Eseu despre personalitate, Edituara Albatros, Oltenia, 1972; Cucoş, Constantin- Minciună, contrafacere, simulare, Editura Polirom,Iaşi , 1997 Delcea Mihai, Maxim Anda – Drepturile omului, drepturile mele, Editura de Sud, Craiova, 1999 Doubtfire Diane- Timiditatea, Editura Polimark, Bucureşti, 1995 Drăgan Ion, Pavel Petroman, Mărgineanţu Dorina- Educaţia noastră cea de toate zilele, Editura Eurobit, 1992 Drăgan, Ion- Psihologia pentru toţi, Editura Ştiinţifică, 1991 Faur, Sanda- A şti să trăieşti printre oameni , Editura Politică, Bucureşti, 1983 Fergusson, Jan- Autoritatea perfectă, Editura Naţional, Bucureşti, 1998 Finch, Brian- 30 de minute pentru a învăţa … cum să ieşi învingător dintr-o negociere, Editura Image , Bucureşti, 1999 Gârboveanu, Maria- Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, EDP, Bucureşti, 1981 Giurgăneanu Claudiu, Vodă Claudiu –Îndrumător metodic pentru organizarea activităţilor turistice ale elevilor, EDP, Bucureşti, 1983 Grasu Popescu, Eugenia –Respectaţi-i pe copii!, Editura Recif, 1996 Grigoraş, I- Binele şi răul, Editura Junimea, Bucureşti, 1971 Iancu, Stela- La sfat cu tinerii, Editura As, S. C: Dosoftei S. A., Iaşi, !997 Ioachim Magdalena şi colaboratorii- Consiliere şi orientare şcolară, Editura Spiru haret, Iaşi, 1999

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •

Le Bon Gustav- Psihologia maselor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991 Leigh, Andrew; Maynard Michael- Prezentarea perfectă, Editura Naţional, Bucureşti, 1998 Liciu, V., T.- Pregătirea pedagogică a adosecenţilor pentru viaţa de familie, EDP, Bucureşti, 1975 Littauer, Florence- Personalitate plus, editura Business Tech, Bucureşti, 1999 Marin , Gh.- 1001 feţe ale adevărului şi minciunii, Editura Albatros, Bucureşti, Marinescu ,Aurelia – Codul bunelor maniere astăzi, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995 Mărgineanţu D., Stuparu A.- În ajutorul învăţătorilor şi diriginţilor, Editura Eurobit, 1996 Mărgineanţu, Dorina; Buican Maria- Consiliere şi dirigenţie. Consultaţii, Vol. I , Editura Eurobit, 1999 Mândruţ, Ana-Marilena –Educaţia pentru mediul înconjurător, Tribuna învăţământuluiNr. 28/1991 Mitrofan I., Mitrofan N.- Educaţia sexuală sau sexual afectivă, Revista de pedagogie, Nr. 6/ 1990 Moroianu Zlătescu, Irina- Protecţia juridică a drepturilor omului, Bucureşti, 1996 Mureşan, P.- Învăţarea eficientă şi rapidă, Editura Ceres, Bucureşti, 1990 Neculau, Adrian- Comportament şi civilizaţie ,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1987 Oprescu, Victor- Factori individuali şi formativi ai vocaţiei şi creativităţii, Scrisul Românesc, Craiova, 1989 Pavelcu, Vasile- Invitaţie la cunoaştere de sine,Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970 Pavelcu, Vasile- Metamorfozele lumii interioare, Editura Junimea, Iaşi, 1976 Pavelcu, Vasile- Culmi şi abisuri ale personalităţii; Bucureşti; Editura Enciclopedică Română, 1974 Pietkiewicz, Edward- Eticheta managerului, Editura All, Bucureşti, 1999 Popescu, Fl. – Părinţi vitregi, părinţi buni, EDP, Bucureşti, 1973 Popescu, Dan – Arta de a comunica, Editura Economică, Bucureşti, 1999 Popper Karl R., Lorenz Konrad – Viitorul este deschis, Editura Trei, Bucureşti, 1997 Prodan, Adriana- Managementul de succes. Motivaţie şi comportament, Editura Polirom, Iaşi, 1999 Roca, Mihaela- Creativitate individuală şi de grup, Editura Academiei, 1979 Robinson, David- Eticheta în afaceri, Rentrop Straton, Bucureşti, 1999 Rudică, T.- Familia în faţa conduitei greşite a copilului, EDP, Bucureşti, 1999 Rudică, T. – Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Sârcu Ruxandra, Cihodaru Patricia Roxana, Croitoru Roxana- Cultură civică, S. C. Spanda LTD, Iaşi, 2003 Sillamy , Norbert- Dicţionar de psihologie, Larrousse, Editura Univesr Enciclopedic, Bucureşti, 1997 Stănculescu, T –Duhovnicul de taină, Iaşi Editura Cristal-Concept, 2004 Stoica, Ana- Creativitatea elevilor, EDP, Bucureşti, 1983 Stamatin, Otilia- Dragostea, viaţa, familia. Ghid pentru profesori, Editura Epigraf, Chişinău, 2000 Starkey Hugh-Educaţia pentru drepturile omului , Editura LTD Williers Hanse, 1991, SIRDO Stănescu, E, Stănescu, C.- Tinereţe, sănătate, frumuseţe, Editura Stadion, Bucureşti, 1974 Steru, H. H. – Educarea părinţilor în lume, EDP, Bucureşti, !972 Şchiopu, U. - Morala în viaţa de fiecare zi, Revista de pedagogie, nr. 6/1990 Şuteu T., Ionescu A., - Calea afirmării în viaţă, Editura politică, Bucureşti, 1983 Theodosiu, D. –Mai aproape de elevi, EDP, Bucureşti, 1972 Toffler, Alvin- Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti, 1995 Tompea, Doru- Etică, Axiologie, Deontologie, Editura Ankaram, Iaşi, 1996 Ury, William- Dincolo de refuz, Editura de Vest, Timişoara, 1994

• Zaharia Gh., Moscovici L., Vacariu D.- Imn femeii. Pagini de literatură, Editura Eminescu ∗∗∗ Mic dicţionar enciclopedic, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986 ∗∗∗ Revista Idei de Afaceri , 2003’ ∗∗∗D E X

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful