P. 1
plante medicinale-sunatoarea-

plante medicinale-sunatoarea-

|Views: 7,224|Likes:
Published by enachegh

More info:

Published by: enachegh on Jul 02, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2014

pdf

text

original

PLANTE MEDICINALE IN TERAPEUTICA SUNATOAREA

1) PREZENTARE GENERALA Din cele mai vechi timpuri oamenii au observat ca anumite plante au proprietatea de a vindeca anumite boli. Este si cazul plantei medicinale numita popular ‘sunatoare’ (lat. Hyperium perforatum L.) sau buruiana-de-naduf, buruiana-de-pe-rozor, cruceavoinicului, drobisor, floarea-lui-loan, hemei-de-pamtnt, lemnie, inchegatoare, osuliepurelui, pojarnita, sburatoare, sunaica, sovirvarita. Virtutile terapeutice ale sunatoarei sunt bine cunoscute inca din cele mai vechi timpuri, de-a lungul veacurilor ea facandu-si un renume aparte printre plantele medicinale. In manuscrisele lui Galenus (unul din parintii farmaciei), care sunt pastrate in arhivele din Vatican, aceasta planta medicinala este descrisa ca fiind utila intr-o larga varietate de afectiuni. Numele popular de sunatoare provine de la faptul ca in fructele mature semintele desprinse suna la cea mai mica atingere.

2) INCADRAREA SISTEMATICA A PLANTEI 2.1. Hypericum perforatum L.; 2.2. Familia: Hyperaceae; 2.3. Ordin: Theales; 2.4. Clasa: Magnolidae; 2.5. Increngatura: Angiospermatophyta 2.6. Regn: Vegetal

1

3) RASPANDIREA GEOGRAFICA Sunatoarea (Hypericum perforatum L.) este o planta indigena in Europa, Africa (zona de nord si de sud), Asia, Australia, America de Sud si este naturalizata si in America de Nord. La noi este intalnita in toata tara, de la campie pana in regiunea subalpina, dar cu precadere in regiunea deluroasa in fanete, locuri necultivate, ochiuri de padure.

4) DESCRIERE GENERALA Sunatoarea este o planta erbacee, perena. Are tulpina dreapta, lemnoasa, in partea inferioara, cu doua muchii longitudinale echidistante, creste pana la 20-100 cm inaltime si prezinta numeroase ramuri sterile (fara flori). Frunzele sunt sesile, ovat-eliptice cu marginea limbului intreaga, cate doua opuse si privite in transparenta (inspre lumina) se observa prezenta unor puncte negre situate predominant spre marginea frunzelor ce dau impresia de perforare (sunt aglomeratii de celule secretorii). Florile de 2cm in diametru sunt dispuse in corimb, in farful tulpinii si a ramurilor nesterile. Florile au caliciul si corola pentamere, sepale lanceolate, petale galben aurii cu puncte negre. Floare prezinta gineceu superior, sincarp, trilocular si androceu superior numeros. Fructul este capsula ovala. Planta emana un miros balsamic si are gust aromatic-amar, astringent. Hypericum perforatum L. : F =

K5C5 A∞G(3)

2

5) PRINCIPII ACTIVE ALE PLANTEI 5.1. hipericina (0,1-0,2%) (este o naftodiantrona), de culoare rosie-violet, cu fluorescenta in UV; 5.2. ulei eteric (0,05-0,1% in tulpina si 0,40-0,50% in flori); 5.3. flavonoide (rutina, cvercetina, hiperozid; 5.4. rezine; 5.5. tanin (12%); 5.6. hiperforin; 5.7. acid cafeic, ascorbic,nicotinic,valerianic si clorogenic; 5.8. carotenoide; 5.9. saponine;

6) CALITATI CURATIVE SI ACTIUNE FARMACEUTICA Utilizari terapeutice: Se utilizeaza ca balsamic antiinflamator al cailor bronsice si genitourinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant si antiulceros. Poseda actiune hipotensiva si vasodilatatoare. De asemenea o actiune diuretica. A fost pusa in evidenta si este folosita, pentru actiunea coleretica si colagoga, administrandu-se sub forma de infuzie sau decoct. Mai are si unele proprietati antibiotice, nefiind cunoscut principiul responsabil de aceasta actiune, iar hipericina ii confera proprietati fotosensibilisatoare, datorita unui efect fotodinamic. Ca macerat uleios, Oleum Hyperici coctum sau untul de sunatoare este folosit, indeosebi in medicina populara, ca cicatrizant, in tratamentul arsurilor iar intern in tratamentul ulcerului gastric. Actiunea hipericinei este asemanatoare hematoporfirinei, produs de degradare al hemoglobinei, cu proprietati antidepresive. Este, de asemenea importanta, actiunea de vitamina P a sunatoarei determinata de glicozidele cvercetolului si in primul rand de hiperozida. Acesteia catena glucidica constituita din galactoza, ii confera o mai buna solubilitate, difuziune si permeabilitate, ceea ce explica si actiunea sa vasodilatatoare. Hyperici herba intra in compozitia ceaiului anticolitic, gastric nr.2, hepatic nr.2, preparate farmaceutice precum Fitogastrin
3

7) PERIOADA DE RECOLTARE Se considera perioda de recoltare intraga perioada de inflorire, respectiv din lunile iunie pana in septembrie. Se culege varful tulpinilor inflorite, prin taiere, in zilele uscate si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri foarte bine aerisite, in strat gros de maximum un centimetru si jumatate. Dupa uscare, iarba de sunatoare se pastreaza in pungi de hartie, in locuri lipsite de umiditate si fara lumina 8. MODALITATI DE FOLOSIRE  ulei din sunatoare impotriva alergiilor, eczemelor, iritatiilor; fierii lenese, a pietrelor la vezica, durerilor de cap. Cand este gata, va avea un gust astringent si culoare rosiatica. Acest ulei se aplica pe piele in caz de alergie, arsuri (inclusiv solare), eczeme, iritatii etc. O lingura luata pe stomacul gol din acest ulei este utila in cazurile de fiere lenesa, de pietre la vezica biliara, precum si in cazul durerilor de cap care apar la persoanele care au probleme biliare.  unguent din flori impotriva afectiunilor pielii. Daca alte plante au asupra pielii doar efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi. Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de ulei volatil de menta (se gaseste in magazinele si farmaciile naturiste). Efectul este exceptional.  infuzie din flori impotriva gastritei. Se bea infuzie neindulcita.  infuzie din planta pentru gargara in caz de gingivite, abcese dentare (eventual in amestec cu patlagina, in proportii egale), afte, rani. Se fac mai multe gargare pe zi, dintre care obligatoriu una seara, inainte de culcare.  infuzie din planta pentru cataplasme pentru tratarea ranilor si a nevralgiilor. Amestecul se lasa acoperit 20 minute, dupa care se strecoara si se aplica comprese.  tinctura din iarba de sunatoare in tratamentul care favorizeaza stabilitatea emotionala, diminueaza intensitatea acceselor de panica sau manie. Este recomandata contra depresiilor, starilor de anxietate si neliniste care apar in preajma menopauzei. Se administreaza sub forma de tinctura, din care se iau zilnic 4 lingurite, ce se administreaza pe stomacul gol, diluate in apa.  pulbere din iarba de sunatoare in cazul in care tulburarile emotionale sunt mai puternice. Efecte foarte bune se obtin prin administrarea pulberii. Se ia o lingurita rasa la intervale de aproximativ patru ore, pe parcursul zilei.

4

9. PREPARARE  Infuzia Se prepara dintr-o lingurita de planta maruntita peste care se adauga o cana de apa clocotita (200 ml), se acopera, iar dupa 15-20 minute se strecoara. Se beau doua-trei cani pe zi (neindulcit) pentru tratarea diskineziei biliara (fiere lenesa, enterocolite cronice). Pentru persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se prepara in acelasi mod, dar folosind o lingura de sunatoare la o cana de apa clocotita, si vor bea o lingura de ceai dupa fiecare masa. Tot cu acest mod de preparare, dar cu consumul a 2-3 cani pe zi, se recomanda si pentru tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice, colecistite. Infuzie impotriva gastritei Se prepara din 1-2 linguri de planta uscata, maruntita, la o cana (200 ml) cu apa clocotita. Infuzie impotriva problemelor dentare Se face o infuzie din doua linguri de planta uscata si maruntita la o cana de apa clocotita. Infuzie impotriva ranilor si nevralgiilor Se face o infuzie din 30 g planta la un litru de apa clocotita.  Maceratul in ulei Se prepara din 20 g de sunatoare bine maruntita care se umecteaza cu 20 ml alcool de cel putin 70%, timp de 12 ore, dupa care se adauga 200 ml de ulei de floareasoarelui. Se incalzeste pe abur timp de 3 ore, amestecand din cand in cand. Se mai lasa la macerat 2-3 zile, dupa care se filtreaza in sticle de culoare inchisa, se astupa bine cu dop si se pastreaza la loc racoros. Se ia cate o lingurita de ulei de sunatoare dupa fiecare masa pentru diskinezie biliara, stimularea functiei hepatice, gastrite hiperacide si ulcer gastric.  Tinctura Se prepara din: sunatoare - 40 g, roinita - 30 g, valeriana - 15 g si levantica - 15 g, prin macerarea acestora timp de 5-7 zile, in 700 ml de alcool de 60%, urmata de filtrare. Este recomandata in hipertensiunea arteriala pe fond nervos, distonie neurovegetativa, menopauza, stari de irascibilitate, agitatie psihomotorie. Tinctura, la fel ca si maceratul in ulei, se pastreaza in sticle de culoare inchisa, bine inchise, la loc racoros. Modul de utilizare si dozarea: dupa masa se iau picaturi cu ajutorul unei pipete, dozajul stabilindu-se in functie de varsta, dupa cum urmeaza: 2-5 ani - de 3 ori pe zi, cate 4-7 picaturi; 5-12 ani - de 3 ori pe zi, cate 7-10 picaturi; peste 13 ani - de 3 ori pe zi, cate 10-20 picaturi.  Plamadeala in ulei Se prepara dintr-un pumn de flori proaspete de sunatoare puse intr-un vas de sticla, si peste care se adauga ulei atat cat sa acopere florile. Se acopera vasul si se lasa sa stea la soare 6-7 zile, dupa care se strecoara, se pune in vase de sticla de culoare inchisa
5

care se astupa cu dop si se pastreaza la loc racoros. Cu acest preparat se ung ranile, eczemele, arsurile, zonele articulare cu dureri reumatismale. Sunatoarea este un remediu deosebit de valoros, utilizat in combinatie cu alte plante pentru tratarea unor afectiuni ca: balonari abdominale, colici intestinale, hemoroizi, dismenoree, menopauza, bronsite, guta, tulburari nervoase, hipertensiune arteriala.  Ulei volatil Planta cruda sau uscata se toaca marunt si se umple cu ea o sticla, in care se adauga apoi ulei de floarea-soarelui. Sticla se pune langa soba sau o alta sursa de caldura si se lasa la macerat. Daca s-a folosit planta cruda, ne dam seama cand este gata preparatul dupa faptul ca face floare. Daca s-a folosit planta uscata, uleiul trebuie gustat din cand in cand.  Unguent Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana ce compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la frigider.  Pulbere Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea. • Precautii In general, este bine ca tratamentul cu sunatoare sa nu dureze mai mult de doua luni, urmat de doua saptamani de pauza, intrucat favorizeaza aparitia unor simptome cum ar fi nevralgia, sensibilitatea exagerata la lumina, durerile usoare de cap. La utilizarea oricarui preparat pe baza de sunatoare, este recomandata evitarea expunerii la soare (plaja), deoarece pot aparea reactii de fotosensibilizare.

Bibliografie

6

1. 2. 3. 4.

Davidoiu Maria- Botanica si fitofarmacie, curs, editura Printeuro, 2008; Nedesan Valentin- Fitoterapie, editura Viata si sanatate Bucuresti. 1998; Constantin C, Agepian A- Plante medicinale din flora spontata, 1962; Rogos M, Saspar M.-Plante medicinale in prezent, 1983

7

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->