Proiect finanţat de Uniunea Europeană

Facilitatea de Tranziţie FT 2007/19343.07.01.02.14 Continuarea asistenţei tehnice pentru consolidarea reţelei de formatori a Şcolii Naţionale de Grefieri (SNG) şi pentru îmbunătăţirea abilităţilor lor de predare în ceea ce priveşte noul Cod civil şi noul Cod penal

Judecător ÎCCJ Adina Georgeta Nicolae Capitolele I - VIII

Profesor doctor Marilena Uliescu Capitolele IX - XV

- Bucureşti 2010 -

CUPRINS
CONSIDERAŢII PRELIMINARE 1. Prezentare generală …………………………………………....…... 12 2. Unele precizări conceptuale şi de ordin terminologic …………….. 14 CAPITOLUL I. NOŢIUNEA ACTULUI JURIDIC CIVIL ……………………...… 16 1.1. Contractul. Definiţie. Trăsături caracteristice ………………….. 16 1.1.1. Definiţie ………………………………………………. 16 1.1.2. Principii ……………………………...……………….. 17 1.1.3. Reglementarea interdicţiei de a contracta ………...….. 17 1.2. Actul juridic unilateral. Noţiune. Feluri de acte unilaterale …… 18 1.2.1. Definiţie ………………………………………………. 18 1.2.2. Clasificare …………………………………………….. 19 1.2.2.1. Acte unilaterale supuse comunicării 1.2.2.2. Promisiunea unilaterală 1.2.2.3. Promisiunea publică de recompensă 1.3. Clasificarea contractelor. Criterii de clasificare …..…………... 24 1.3.1. Criterii de clasificare …………………………………. 24 1.3.1.1. După existenţa sau nu a unei obligaţii în contrapartidă la momentul încheierii actului 1.3.1.2. După scopul urmărit de părţi 1.3.1.3. După cunoaşterea existenţei şi întinderii drepturilor şi obligaţiilor 1.3.1.4. După rolul voinţei părţilor 1.3.1.5. După modalitatea negocierii clauzelor contractului 1.3.1.6. După structura lor CAPITOLUL II. FORMAREA CONTRACTULUI. CONDIŢII ESENŢIALE ….... 30 2.1. Elemente structurale ale încheierii valabile a contractului …..... 30 2.1.1. Enumerare …………………………………………..... 30 2.2. Capacitatea de a contracta ……………………………………... 31

2.2.1. Noţiuni generale ……………………………………… 31 2.2.1.1. Definiţie 2.2.1.2. Principiul capacităţii de a contracta. Excepţii. 2.2.1.3. Capacitatea persoanei juridice 2.2.1.4. Sancţiunea nerespectării incapacităţii de a încheia acte juridice 2.3. Consimţământul …………………………………………………. 36 2.3.1. Noţiuni generale …………………………………….... 36 2.3.1.1. Definiţie 2.3.1.2. Mecanismul formării contractului 2.3.2. Valabilitatea consimţământului. Viciile de consimţământ …………….……………...… 37 2.3.2.1. Condiţii de validitate a consimţământului 2.3.2.2. Lipsa discernământului 2.3.2.3. Viciile de consimţământ. Enumerare 2.3.3. Eroarea-viciu de consimţământ ………………………. 38 2.3.3.1. Definiţie şi reglementare 2.3.3.2. Condiţii 2.3.3.3. Aspecte particulare (eroarea nescuzabilă, eroarea asumată, eroarea de calcul) 2.3.3.4. Sancţiune 2.3.4. Dolul-viciu de consimţământ ………………………… 42 2.3.4.1. Definiţie şi reglementare 2.3.4.2. Condiţii 2.3.4.3. Sancţiune 2.3.5. Violenţa ………………………………………………. 46 2.3.5.1. Definiţie şi reglementare 2.3.5.2. Condiţii 2.3.5.3. Violenţa săvârşită de un terţ 2.3.5.4. Sancţiune 2.3.6. Leziunea ……………………………………………… 49 2.3.6.1. Definiţie şi reglementare 2.3.6.2. Condiţii 2.3.6.3. Sancţiune 2.4. Obiectul contractului ……………………………………………. 51 2.4.1. Noţiuni generale …………………………………….... 51 2.4.2. Valabilitatea obiectului ………………………………. 52 2.4.2.1. Condiţii de validitate. Enumerare 2.4.2.2. Sancţiune

2

2.5. Cauza ……………………………………………………………. 54 2.5.1. Noţiuni generale ……………………………………… 54 2.5.1.1. Definiţie şi reglementare 2.5.2. Valabilitatea cauzei ………………………………...… 54 2.5.2.1. Condiţii de validitate. Enumerare 2.5.2.2. Proba cauzei 2.5.2.3. Sancţiune 2.6. Forma actului juridic …………………………………………… 57 2.6.1. Definiţie ………………………………………………. 57 2.6.2. Principiul consensualismului …………………………. 57 2.6.3. Forma cerută ad validitatem (ad solemnitatem) ……… 58 2.6.3.1. Definiţie 2.6.3.2. Sancţiune 2.6.4. Forma ad probationem ……………………………….. 60 2.6.4.1. Definiţie 2.6.4.2. Sancţiune 2.6.5. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi ……….. 61 2.6.5.1. Definiţie 2.6.5.2. Sancţiune CAPITOLUL III. NULITATEA ACTULUI JURIDIC ………………………………. 63 3.1. Dispoziţii generale ……………………………………………… 63 3.1.1. Noţiune ……………………………………………….. 63 3.2. Clasificarea nulităţilor. Categorii de nulităţi …………………... 63 3.2.1. Criterii de clasificare …………………………………. 63 3.2.2. Categorii de nulităţi Nulitatea absolută şi nulitatea relativă …….…………. 66 3.2.3. Regimul juridic al nulităţii …………………………… 67 3.2.3.1. Noţiune 3.2.3.2. Regimul juridic al nulităţii absolute 3.2.3.3. Regimul juridic al nulităţii relative 3.2.3.4. Comparaţie de regim juridic între nulitatea absolută şi nulitatea relativă 3.3. Efectele nulităţii …...……………………………………………. 71 3.3.1. Noţiune ……………………………………………….. 71 3.3.2. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii ……...…… 72 3.3.2.1. Noţiune

3

3.3.2.2. Consecinţele aplicării principiului retroactivităţii efectelor nulităţii. Repunerea în situaţia anterioară 3.3.2.3. Situaţia contractelor cu executare succesivă 3.3.2.4. Situaţia debitorului de bună-credinţă 3.3.3. Excepţii de la repunerea părţilor în situaţia anterioară .. 74 3.3.4. Efectele nulităţii faţă de terţi …………………………. 75 3.4. Reguli de drept care înlătură efectele nulităţii………………….. 77 3.4.1. Precizări prealabile …………………………...………..77 3.4.1.1. Conversiunea actului juridic 3.4.1.2. Validarea contractului 3.4.1.3. Validitatea aparenţei în drept (error communis facit ius) 3.4.1.4. Principiul răspunderii civile delictuale (frauda comisă de incapabil) CAPITOLUL IV. EFECTELE CONTRACTULUI ………….……………………….. 82 4.1. Efectele contractului între părţi ………………………………… 82 4.1.1. Noţiune. Reglementare ……………………………….. 82 4.1.1.1. Principiile efectelor între părţi. Enumerare 4.1.2. Principiul forţei obligatorii …………………………… 82 4.1.2.1. Excepţie de la obligativitatea efectelor 4.1.3. Principiul irevocabilităţii efectelor contractului ……… 84 4.1.3.1. Noţiune 4.1.3.2. Excepţii 4.1.4. Principiul relativităţii efectelor contractului între părţi …………………………….……………….. 86 4.1.4.1. Noţiune 4.1.4.2. Conţinut. Categoriile de parte, având-cauză şi terţi 4.1.4.3. Excepţii de la relativitatea efectelor contractului 4.1.4.3.1. Promisiunea faptei altuia 4.1.4.3.2. Simulaţia 4.1.4.3.3. Reprezentarea 4.1.4.3.4. Stipulaţia pentru altul 4.1.5. Principiul opozabilităţii efectelor contractului faţă de terţi …………………………………….……… 91 4.1.5.1. Noţiune şi conţinut

4

1.1.2.……. Situaţia prestaţiilor succesive 6. Condiţiile renunţării 6. 109 6... Aspecte speciale privind domeniul prescripţiei extinctive reglementate de noul Cod civil ……………………. 97 a) Domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale b) Domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor personale nepatrimoniale. Titularii dreptului de invocare a prescripţiei 6.2.………………………….2. 97 6.2.2. Momentul până la care se poate invoca prescripţia 6.1.. 94 5. 95 5. Regula imprescriptibilităţii 6..2.1.. Noţiune ………………………………………………. Accepţiune ……………………………………………...3.1.2. 97 6. Situaţia drepturilor accesorii 6.3. Modul în care operează prescripţia extinctivă ……….2.2.2...1.2. NOŢIUNE ŞI EFECTE ………. Invocarea prescripţiei extinctive …………………….……….. Noţiunea prescripţiei extinctive …….1.1. Renunţarea la prescripţia extinctivă ……………….1.……………….2. 94 5. Formele renunţării 6. Noţiune 6.3.CAPITOLUL V.1.1.1.2.2.. PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ. Noţiunea şi determinarea domeniului prescripţiei extinctiv ……... Efectele renunţării 5 .2.1.1.1. 94 5.2. Determinarea domeniului prescripţiei extinctive..3.2.3. 95 5.. Efectul prescripţiei extinctive ….2.3.3. Reglementare ………………………………………….4.1. 95 CAPITOLUL VI.. Criterii ……………………………….4.1. Compensaţia şi dreptul de retenţie 6.2. DOMENIUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE ……………. 101 6.2.. 97 6.2. Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată 6. Mijloacele procesuale de invocare a prescripţiei 6.2.. Definiţie şi reglementare ……………………………..3.……………………………….1. 103 6. 103 6.2.1.1.

4.CAPITOLUL VII. 128 7.2.……………. Reglementarea actuală ………………………………. Efectul special 7..…………. Noţiune ……………………………………………… 123 7..2.2. 132 8. Absenţa reglementării în Codul civil de la 1865 ……. Definiţie………………………………………………………… 132 8...2.1.. 127 7.. 112 7.2. Termenul de prescripţie de 2 ani 7. DECĂDEREA.1. Termenul general de prescripţie extinctivă …………. 127 7. NOŢIUNE.2. REGLEMENTARE ŞI REGIM JURIDIC ………. 129 7.1. Termenul de 10 ani 7.2.….1.1.… 113 A) Dreptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau a face B) Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor C) Dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive D) Dreptul la acţiunea în anularea actului juridic E) Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită 7. Termenele de prescripţie extinctivă …………………………… 128 7.2. 123 7.1.. Efectele întreruperii prescripţiei extinctive ………….4.1. Beneficiul întreruperii prescripţiei extinctive …. Termenul de prescripţie de 1 an CAPITOLUL VIII.2. Suspendarea cursului prescripţiei extinctive ….1.2.2...2.1.2.2.3.1. 112 7. Regula generală privind începutul prescripţiei extinctive …………………………………………… 112 7. Reguli speciale privind începutul prescripţiei extinctive înscrise în noul Cod civil …………….3.2. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive ………………….3. 122 7. 133 6 ..2. Începutul prescripţiei extinctive ………………………………. 132 8. Reglementare…………………………………………………… 132 8. 118 7. Efectele suspendării prescripţiei extinctive ………….. Termene speciale de prescripţie extinctivă …………..4. Noţiune ……………………………………………… 118 7.2.4.2...4.3.3. Efectul general 7...2.2.4.3. CURSUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE ………….1.

Regimul juridic al termenelor de decădere …………. 144 9.2.1. Conţinutul juridic ……….3.. Asemănări 8. Regimul juridic al decăderii comparativ cu cel al prescripţiei extinctive ….1. Exproprierea 9.5.… 139 9..………………………………………………….2..… 140 9..… 154 9. 144 9. 150 9.. Confiscarea 9.4. Pieirea bunului 9.. Suspendarea termenelor de decădere 8.1. Titularii dreptului de proprietate publică …………. Invocarea decăderii ………………………………….8. 152 9. 152 9. 139 9.1. Renunţarea la beneficiul decăderii ………………….1. Definirea legală a dreptului de proprietate …….5.6.. 137 8. Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate ….2.………………………………….2.1.1.1.2.2.1.. Instituirea termenelor de decădere prin lege sau prin voinţa părţilor ………………………………………..3. DREPTUL DE PROPRIETATE ………………………………… 139 9..1. Conţinutul. 155 7 . Cadrul de reglementare ……………………………. Instituirea termenelor de decădere …………………………….1.1. 133 8...1.2. Limitele exercitării dreptului de proprietate privată .2..1...……………………… 134 8.2..2..3..4. Întreruperea termenelor de decădere 8... 135 8.4..1.2. 136 8.5.3. Proprietatea privată ……………………………………….… 145 9.1.4..…. Caracterele dreptului de proprietate publică ………. Dobândirea dreptului de proprietate ………………… 142 9.2.8. Stingerea dreptului de proprietate ………………. limitele şi caracterele dreptului de proprietate publică …………. 133 8.1.7.……………………….. Riscul pieirii bunului ……………………………….1.4.1. 134 8.4. Abandonarea unui bun mobil 9..8.3. Regimul juridic şi efectele decăderii …. 142 9.5..4. Deosebiri CAPITOLUL IX.1.5..…… 139 9.1..8.1.. Dreptul de proprietate publică ………………………………… 150 9. Modurile de dobândire şi de stingere a dreptului de proprietate publică ……………………………….. Comparaţie între prescripţia extinctivă şi decădere . 137 8.1.8.5..1.4..4.8.1.3.

.1.3. 155 9..…… 174 11.1... Caracterele juridice …………………………….1.1.… 176 11. 174 11.1.. Dobândirea dreptului de superficie …………….… 181 11.2. 164 10. 177 11. 176 11. Dreptul de servitute (servituţile) …………………………….. Stingerea uzufructului ………………………….. Limite judiciare ………………………………………………... LIMITELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE DIN NOUL COD CIVIL ÎN RAPORT CU SERVITUŢILE NATURALE ŞI LEGALE REGLEMENTATE ÎN CODUL CIVIL …. 171 CAPITOLUL XI.3. Limite legale – dreptul de trecere pentru utilităţi …. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie ………………………….1...2. 182 11..2.2... 179 11.3. Uzufructul …………………………………………………….2.4.2.. Exercitarea dreptului de proprietate publică ……….…………………. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar ………………………………………….7.…....3.1. Obiectul dreptului de uzufruct …………………….1. Limitele legale ………………………………………………. 173 11.6. Limite convenţionale ………………………………………….3.1..5...2. Dreptul de trecere ………………………………….4. Întinderea exercitării dreptului de superficie ….4.1.. Dreptul de concesiune C. 156 A.… 175 11.1. Dobândirea dreptului de uzufruct …………………. Superficia ……………………………………………….….… 165 10.2. 164 10.2. 168 10. Dreptul de folosinţă gratuită CAPITOLUL X.2. 167 10.2....1. Folosirea apelor …………………………………... 180 11. 169 10.. Încetarea superficiei ………………………………. DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE. Dreptul de administrare B.4. Alte limite legale – fostele servituţi stabilite de lege 167 10. Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate publică ………………………………………….1.1. 180 11.... 178 11.9. Temeiul legal ………………………………………. 182 8 .

.. 197 12.. Proprietatea periodică ……………………………………….5.11..3..…… 188 12..1. Stingerea servituţilor ………………………………. Încetarea proprietăţii periodice …………………….2. 199 12.. Răspunderea administratorului …………………….3.. Formele de administrare ……………………….. Administrarea colectivă şi delegarea ……………. 187 12.4.2.3.5.4...4..… 193 12. Înregistrarea fiscală... NOI INSTITUŢII ŞI REGLEMENTĂRI ÎN CUPRINSUL CODULUI CIVIL . 189 12.3.1. 190 12...…… 196 12..4....3.7. Subiectele fiduciei ……………………………….... Obligaţiile administratorului şi ale beneficiarului faţă de terţi …………...1... modificarea şi revocarea contractului ...… 189 12.. Caracterele juridice ………………………….3.…..8.……… 196 12. Noţiunea …………………………………………… 192 12.9. Conţinutul juridic …………………………………. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor ……….. garanţiile şi asigurarea …………………….1. 201 12.…… 188 12. Puterile fiduciarului ………………………….2. Constituirea servituţii ……………………………… 184 11. 195 12.2..6...4.... 184 11..2.2.… 201 12.2.....…. Obligaţiile privind inventarul..1.. 195 12.… 194 12.1.5... Conţinutul contractului …………………………..8.3.2.… 186 11... 202 12.3..2.3.. 186 CAPITOLUL XII. Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar ….. Încetarea administrării ……………………….1..………………. Denunţarea... 198 12. Izvoarele fiduciei ………………………………... Temeiul proprietăţii periodice ……………….. 199 12.4.…………………….2... registrul naţional al fiduciilor .1. Obligaţia de despăgubire şi excluderea ……………. 187 12....2.3. Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului dominant ………………………………. Darea de seamă anuală ……………………………... Administrarea bunurilor altuia ………………………………. Obligaţia fiduciarului de a da socoteală …………… 196 12...6. 200 12...4...1.1.…… 203 9 .2..4..3.2.……………………. Răspunderea fiduciarului …………………. Fiducia ……………………………………………………….7... 197 12..3. 190 12..2.3..

... 226 14. Contractul de agenţie……………………………………….3..... Contractul de cont curent …………………………………… 240 14.. Contractul de întreţinere …………………………………….. Contractul de report …………………………………………. 244 10 ...4.. 219 14..13. Contractul de cont bancar şi alte contracte bancare ……….… 224 14. RĂSPUNDEREA CIVILĂ ÎN CADRUL NOULUI COD CIVIL ......9. Răspunderea pentru fapta altuia ………………………. Contractul de mandat ………………………………………… 236 14. 243 14...6...…….7..5.………………………………...10..16......…….. 235 14.. Contractul de furnizare ……………………………………….. Contractul de intermediere ………………………………….18...CAPITOLUL XIII. 205 13....12. 242 14..….1...17..…….. Contractul de depozit ………………………………………...... Contractul de împrumut ……………………………………. Dispoziţii generale privind răspunderea pentru fapta proprie 204 13..5. Cauzele exoneratoare de răspundere …………………. Contractul de asigurare ……………………………………. 231 14.11... 216 CAPITOLUL XIV.... Contractul de transport ………………………………………...2... 238 14.... Tranzacţia ……………………………………. 241 14..8..4.. 239 14. 226 14. 237 14.. Consideraţii generale ………………………………………… 219 14.....………………… 214 13. Jocul şi pariul ………………………………………………...15.. Contractul de vânzare ……………………………………..14....2. 227 14. 238 14.......1...3. 212 13..19.. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri ……. 229 14. Contractul de locaţiune ……………………………………….. Contractul de societate ………………………………………. 204 13.…………... Contractul de antrepriză ……………………………………. 243 14. CONTRACTELE SPECIALE ……………………………. Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale …..

252 15. 260 15. Descendenţii defunctului ……………………….1..……….7. Pactele asupra unei moşteniri nedeschise …………. Capacitatea de a dispune prin testament ……….……………………….. Opţiunea succesorală ….. 260 15.………………. Legatul ………………………………………..2.5.. 252 15..…… 253 15.8.1.2. 265 15.3...... 251 15..2.5. 258 15.4.3.7. Formele testamentului ………………………...3. DREPT SUCCESORAL.. Moştenirea legală ……………………….. Incapacităţile speciale ……………………………..3. 266 11 .3. Revizuirea condiţiilor şi a sarcinilor …………….1.2.3.………………………… 245 15...3. 245 15. 249 15..…… 255 15.……….2...…………………………………. Moştenirea legală şi cea testamentară ……………. Nedemnitatea succesorală ………………………..… 251 15. Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi . Ascendenţii ordinari ……………………………….1.5.… 251 15.. 259 15..2. Raportul donaţiilor ….1. Revocarea voluntară a testamentului ………………...………………………………... Reprezentarea succesorală …………………………...6.4. 246 15. 245 15.... MOŞTENIREA LEGALĂ ŞI TESTAMENTARĂ ……………. Generalităţi ……………………….2.2..………… 248 15..4.6... Testamentul …….... Partajul de ascendent …..3... 261 15. Rezerva succesorală ….2. Substituţiile fidecomisare …………………………..1.3.1. Execuţiunea testamentară …………………………...3.. 261 15...3...… 259 15..… 245 15... 246 15.1... Moştenirea testamentară.………………………………….. Moştenirea ………………………………………... Colateralii ordinari ……………………………….3.CAPITOLUL XV.4. 263 15.

fiecare dintre acestea fiind divizată în titluri şi capitole – numărul de articole fiind de 2664. care. cunoaşte o dominantă – revizuirea. principiile. să supravieţuiască. Modelul care a stat. Prezentare generală De peste patru decenii lumea juriştilor. Aşa cum am afirmat cu prilejul sărbătoririi bicentenarului Codului civil francez. adoptat prin Legea nr.287/20091. Aşa cum rezultă din expunerea de motive. cuprinde 7 cărţi. Elveţia. în Corsica. Odată cu intrarea în vigoare. la baza elaborării noului Cod civil român este Codul civil al provinciei Quebec din statul federal Legea nr. nr. din sistematizarea materiei şi din soluţiile formulate. cu unele fracturări reglementate prin legi speciale. însă. pe această cale. noul Cod civil îmbrăţişează concepţia monistă. Concepţia generală. Noul Cod civil. publicată în M. aproape inexplicabil. de pildă. în anul 1865. 1 12 . Olanda. Italia sau Franţa.CONSIDERAŢII PRELIMINARE 1. o copie aproape fidelă a codului civil francez. traversând. pare a fi fost o iniţiativă legislativă necesară şi utilă. 511 din 24 iulie 2009. de altfel. a Codului Civil Român. şi s-a introdus. a cărui redactare şi adoptare a figurat în „Programul de guvernare 2009-2012”. cu principiile şi instituţiile sale. terminologia juridică modernă. perioada de aproximativ cinci decenii a dreptului socialist. a „bătrânului Cod civil”. în anul 2004. se regăseşte în sistemele de drept romano-germanice şi în alte state europene cum ar fi. instituţiile dreptului civil. Codul a fost un transplant legislativ reuşit în România. codul Napoleon. s-au pus bazele dreptului civil modern.287/2009 din 25 iunie 2009. mai exact a civiliştilor. în numele modernizării.Of. Noul Cod civil. terminologia juridică şi mai ales rigoarea reglementării au făcut ca acest Cod.

în Franţa şi în Elveţia. acesta rămânând în continuare reglementat de legea specială. În acest sens. Tot astfel. cu reglementările la nivel federal. Desigur. de pildă. ceea ce. În acelaşi sens. dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă. Introducerea fiduciei în noul Cod civil a fost. olandez sau italian. Prin neluarea în considerare. norme care se regăsesc numai în legi federale. am mai putea remarca reglementarea explicită a dreptului de proprietate privată şi a dreptului de proprietate publică. remarcăm introducerea în noul Codul civil a cărţii funciare cu efectul constitutiv al intabulării sau a instituţiei fiduciei. de pildă. putem menţiona reglementările privind sistemul bancar ori cele privind societăţile comerciale. adoptat în 1991. nu se potriveşte cu concepţia monistă îmbrăţişată. desigur. De asemenea. şi anume: dreptul de administrare. de altfel. precum şi a drepturilor reale principale derivate din dreptul de proprietate publică. protecţia drepturilor şi libertăţilor civile fundamentale ale personalităţii umane.Canada. Este de la sine înţeles că acest model nu cuprinde reglementările care trebuie să se regăsească în cazul unui stat unitar. consacrate deja în acte internaţionale sau în codurile civile ale altor state europene. noul Codul civil român exclude reglementările privind societăţile comerciale. ca model. prin comparaţie cu reglementările unei provincii care se completează. în Luxemburg. caracteristică dreptului anglo-saxon (trustul) instituţie care este receptată şi de sistemul romano-germanic prin unele reglementări naţionale cum ar fi. noul Cod civil cuprinde elemente noi. credem. determinată de avantajele trustului (fiduciei) cât priveşte 13 . pe care le considerăm utile şi necesare cum ar fi. reglementări ce se regăsesc în codul civil elveţian. a unor coduri moniste europene care fac parte din tradiţia juridică romanogermanică. nu se regăsesc în noul Cod reglementările privind contractul de franciză.

Este. însă. Modelul urmat în reglementarea fiduciei a fost Legea franceză nr. în materia obligaţiilor se măreşte numărul contractelor incluse în reglementarea Codului civil cu unele contracte considerate a aparţine dreptului comercial. în paralel cu acesta. Afirmarea. instituţia trustului. de intermediere. probleme dintre care unele sunt încă nesoluţionate. 2.organizarea patrimoniului şi care cunoaşte. receptată în Codul civil cu denumirea de fiducie. nu puţine raporturi de drept privat. lege care nu va fi. Unele precizări conceptuale şi de ordin terminologic Pentru un nou Cod civil riguros. incompletă. În acest sens. Tot astfel. cum sunt cele de: fapt juridic. de pildă. a concepţiei moniste presupune că. în ceea ce priveşte raporturile de drept privat. a fost adoptată corespunzător în raport cu celelalte instituţii juridice naţionale. credem. definirea unor concepte fundamentale este necesară ca bază a unui drept privat unic. de act 14 . de consignaţie ş. La o analiză mai atentă. prin care s-a introdus fiducia în Codul civil francez la titlul XIV „Despre fiducie”. o aplicare mai largă în dreptul anglo-saxon. în măsură să rezolve problemele complexe ce le presupune această operaţiune. desigur. rezultatul renunţării la dualismul Codului civil şi al Codului comercial. În opinia noastră operaţiunea este. s-a avut în vedere şi utilizarea instituţiei fiduciei în combaterea scopurilor ilicite. se poate observa în articolul final al noului Cod civil. noul Cod civil constituie dreptul comun (jus comune) în sistemul nostru legislativ. fără dubii. ne referim cu deosebire la raporturile noului Cod civil cu legile speciale civile şi comerciale ce reglementează. cum ar fi. a. 2007-211 din 19 februarie 2007. după cum am menţionat. astfel sunt: contractul de comision. concepte esenţiale pentru structurarea raporturilor de drept privat. În acelaşi timp. Cu toate acestea. spălarea banilor sau evaziunea fiscală. desigur. Astfel. trimiterea la legea pentru punerea în aplicare a acestuia.

de proprietate. Association Henri Capitant des Amis de la Culture Juridique Française. Société de Législation Comparée. 978-2-908199-62-8. putem cita preocupările grupului de cercetare „Terminologie” al Societăţii de Legislaţie comparată şi al Asociaţiei „Henri Capitant. de contract precum şi altele.juridic. în opinia noastră. că nu s-ar putea abandona terminologia juridică consacrată. prietenii culturii juridice franceze”. astfel. în acest moment al jalonării şi stabilirii pilonilor unui drept privat european. ce reprezintă un dat al unei culturi juridice comune. Paris. Profesor doctor Marilena Uliescu 2 Terminologie contractuelle commune. în plan european. pentru a se putea ajunge la o terminologie comună a diferitelor sisteme juridice la nivel european2. pornind de la terminologia existentă şi cunoscută. se recurge la anumiţi termeni care nu reprezintă un limbaj juridic Credem. care a publicat un studiu având ca obiectiv analiza terminologică comparativă a unui număr de concepte. În acest sens. Aşadar. primul pilon îl reprezintă terminologia contractuală comună pentru un Cadru comun de referinţă a viitorului drept contractual european. 15 . 2008. nu sunt definite sau sunt definite incomplet. OSBH. credem că acesta este contextul actual pe care. Uneori. nu îl putem ignora. Desigur.

1989. Astfel. 1166 N. TUB.Capitolul I NOŢIUNEA ACTULUI JURIDIC CIVIL 1. modifica sau stinge un raport juridic4. Academiei. Rezultă din conţinutul art. 1166 N. 168. potrivit art. p. Drept civil. Bucureşti. a modifica ori stinge un raport juridic civil concret5. Actul juridic civil. Beleiu. unde actul juridic. Gh.1.civ.. în general. contractul este acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane. “Partea generală”. acela care consemnează şi încorporează. ci şi pe aceea a actului juridic unilateral. În mod obişnuit. cu intenţia de a constitui.1. vol. pp. Beleiu. Definiţie.. Gh.” 5 În acest sens. care nu conţinea o definiţie a actului juridic civil3. redă manifestarea de voinţă exprimată (instrumentum probationis). a fost definit ca reprezentând acea manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice. manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice (negotium iuris) şi 2) înscrisul constatator al operaţiunii juridice. decât prin raportare la contract şi la diferitele specii de acte juridice. Definiţie Spre deosebire de vechiul Cod civil. Trăsături caracteristice 1. I.C. că noţiunea contractului presupune întrunirea următoarelor elemente: – existenţa unei manifestări de voinţă provenită de la două sau mai multe persoane.) conţine reglementarea expresă nu doar a noţiunii de contract. Ed. 157-158. 4 Potrivit art.civ. Se observă că noua reglementare a valorificat opiniile exprimate în doctrină.C. noţiunea de act juridic (sau act) este folosită în două accepţiuni. Teoria generală. 3 16 . Contractul.. noul Cod civil (în continuare N. de ex. respectiv: 1) operaţiunea juridică. contractul era definit ca reprezentând „acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic.C.1. 1987.civ. în „Tratat de drept civil”. 942 din vechiul Cod civil. în doctrină şi jurisprudenţă. adică de a naşte.

Contractul. – producerea de efecte juridice înseamnă naşterea. actul juridic se deosebeşte de faptul juridic civil stricto sensu. fiind vorba. niciunui subiect de drept nefiindu-i permis să le încalce). 8 Conform art. Principiul libertăţii de a contracta trebuie pus în acelaşi timp. Universul Juridic. părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora.1. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie. de ordinea publică şi de bunele moravuri.1.2. Pop. Bucureşti. în acord cu ordinea publică şi cu bunele moravuri (care aduc îngrădiri ale libertăţii contractuale. 1169 N.C. aşa cum s-a spus în doctrină.civ. 5 că „nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”.3. fără posibilitatea instituirii unor clauze de exonerare sau de limitare a unei asemenea atitudini de loialitate şi obligaţii de bună-credinţă8.C.civ. precum şi pe cel al buneicredinţe atât la negocierea şi încheierea contractului. Principii Ca elemente de noutate. „de o manifestare mai directă a voluntarismului social care constituie fundamentul teoretic al contractului”9. care dispunea imperativ. cât şi pe tot timpul executării sale. care nu este săvârşit cu intenţia de a produce efecte juridice. Tratat de drept civil. Obligaţiile. 1170 N. dar acestea se produc în temeiul legii. Ed. p. 7 Potrivit art. În felul acesta. părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului. 368 6 17 . N.. Reglementarea interdicţiei de a contracta Reglementarea de principiu a interdicţiei de a contracta cu nesocotirea ordinii publice şi a bunelor moravuri se regăsea şi în vechiul Cod. stingerea unui raport juridic concret. 1.C. modificarea.civ. în limitele impuse de lege. prin prevederile art. II. 9 A se vedea L. precum şi pe tot timpul executării sale. reglementează principiul libertăţii de a contracta7. 2009. 1.– manifestarea de voinţă să fi fost făcută cu intenţia de a produce efecte juridice6. vol.

„ în pofida anumitor divergenţe doctrinare în ce priveşte definiţia şi analiza celor două elemente care alcătuiesc conţinutul contractului. ceea ce înseamnă că. 10 18 . când este prohibită de legi.1. Bucureşti. prin obiectul şi cauza sa. distinct de acela al contractului. prin efectul voinţei autorului actului”. el este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri. 1324). 1325). înţeles ca manifestare de voinţă a autorului său (art. Ed. Faţă de conţinutul acestor reglementări. 62. Definiţie Astfel cum s-a menţionat deja. dispoziţiilor legale privitoare la contracte. cit. pp. nu poate fi valid. că un contract. a se vedea M.. în doctrină s-a afirmat că. considerându-se totodată. când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”. a se vedea L Pop. 368. dacă este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri”. Se pot desprinde din definiţia actului unilateral.2. 1. dacă obiectul contractului este în afara circuitului civil. Noţiune. p. că este mai exactă expresia „act univolutiv”decât aceea de „act unilateral”. În acest sens. op. 968 C. 12 Pentru amănunte. Actul juridic unilateral. 23-24. 2006. art. B. potrivit art. care se deosebeşte de contract pentru că raportul juridic se naşte . care trebuie să fie licite şi morale10. el întemeindu-se doar pe manifestarea unilaterală de voinţă a autorului său. Hamangiu. De asemenea.civ. două instrumente de control pentru conformitatea contractelor cu ordinea publică şi bunele moravuri: obiectul şi cauza contractului. fără rezerve. noul Cod civil se preocupă şi de definiţia actului juridic unilateral11. 1921. Avram. stipulează: „cauza este nelicită. cu referire la cauza contractului. contractul fiind lovit de nulitate absolută. singura manieră realistă de interpretare a acestor texte constă în a afirma. care este supus.2.civ. Feluri de acte unilaterale 1. Cantacuzino. Bucureşti. p. în ce priveşte regimul său juridic. cel puţin în stare latentă de putere. s-a spus că expresia „act unilateral” se utilizează în opoziţie cu „act bilateral”. M. următoarele trăsături ale acestuia12: – actul unilateral are un mecanism propriu de formare. Elementele dreptului civil.instituind totodată. Actul unilateral în dreptul privat. care se aplică în mod corespunzător (conform art. 963 C. 11 Tradiţional. “numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract”.

Clasificare În general. bi.– actul unilateral exprimă interesul autorului său unic (noţiunea de autor urmând a fi înţeleasă în sens tehnic. nu numărul de persoane care participă la act fiind determinant. doctrina nu elaborase încă teoria actului unilateral ca izvor de obligaţii. – actul unilateral presupune intenţia autorului său de a produce efecte juridice. Acte unilaterale supuse comunicării Astfel. 19 . întrucât este posibil ca mai multe persoane care exprimă o voinţă unică să aibă calitatea de autor al actului unilateral. ci numărul voinţelor exprimate în act este cel care determină caracterul acestuia unilateral. M. 23. De asemenea. la acea dată. op. 1. noul Cod reglementează expres şi alte categorii de acte unilaterale. în anumite materii sau recunoscut unele efecte ale actului unilateral) şi anume: conform tehnicii legislative de la acel moment. s-a urmărit să se reglementeze cel mai frecvent act juridic (contractul. În doctrină13 s-a dat o explicaţie faptului că în vechiul Cod civil nu şi-a găsit o reglementare generală actul juridic unilateral (regăsindu-se doar norme speciale. de a da naştere. care rămâne regula de manifestare a voinţei juridice în dreptul civil). stabilindu-se că ele trebuie să respecte această procedură atunci când „constituie. în noul Cod civil este reglementată situaţia actelor juridice unilaterale supuse comunicării. modifică sau stinge un drept al destinatarului şi ori de câte ori 13 În acest sens.1..2. se distinge între actele unilaterale supuse sau nu comunicării pentru ca acestea să producă efectele juridice urmărite de autorul lor ori prevăzute expres de lege.2.sau multilateral).2. respectiv. a modifica sau a stinge raporturi juridice.2. prin care. cit. iar pe de altă parte. p. 1. Avram.

act pentru cauză de moarte. nu sunt supuse comunicării: testamentul. Avram. În cazul anumitor acte unilaterale.). Aceasta. în situaţia actelor unilaterale supuse comunicării. deci reprezintă o operaţiune socială. întrucât actele unilaterale nesupuse comunicării sunt perfecte de la data manifestării de voinţă a autorului lor. de exemplu.C.. 1326 alin. op. Actele unilaterale supuse comunicării produc efecte din momentul în care comunicarea este considerată ajunsă la destinatar şi chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de act din motive care nu îi sunt imputabile (art. revocarea sau renunţarea la mandat. deoarece. p. deoarece de la acest moment actul îndeplineşte toate condiţiile sale de existenţă valabilă şi poate produce efecte (bineînţeles că trebuie avută în vedere şi natura actului. ele nu-şi vor produce efectele decât după ce această A se vedea. Ca acte supuse comunicării au fost menţionate: rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului. Distincţia între actele supuse comunicării şi cele care nu sunt supuse comunicării prezintă interes în privinţa regimului lor juridic16..civ. angajamentul unilateral. material.C.civ. op. 68. această orientare nu este doar abstractă. În legătură cu necesitatea comunicării actelor unilaterale. 70. în doctrină14 s-a afirmat că asemenea acte sunt menite să producă efecte juridice faţă de anumite persoane. Dimpotrivă. 15 14 20 . recunoaşterea de filiaţie.informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului” (art. 3 N. fiind vorba aşadar. 1326 alin. 16 M. acceptarea unei moşteniri. cit. promisiunea publică de recompensă. Avram.). de un act care prin chiar natura lui este orientat către destinatar (beneficiar). în cazul testamentului. În schimb. efectele nu se vor produce decât de la data deschiderii moştenirii). ci ea dobândeşte un caracter concret. punerea în întârziere. cit. M. oferta de a contracta. prin aceea că actul nu devine perfect decât prin comunicarea lui destinatarului15. 1 N. p.

promisiunea unilaterală este înţeleasă ca actul juridic făcut cu intenţia de a se obliga independent de acceptare. în condiţiile în care destinatarul actului poate refuza dreptul astfel născut (alin. cit.G. instituindu-se prezumţia (simplă) că actul unilateral.2. 2 din N. manifestarea de voinţă adresate unei persoane determinate se consideră a fi cunoscute din momentul în care ajung la destinatar. se stipula că punerea în întârziere se poate face fie printr-o notificare. dispoziţiile art. 1326 alin. 1996. p. În absenţa unei dispoziţii exprese a legii. aptă să producă efectele specifice acestui act unilateral..civ. în art. Avram. 70. după împrejurări”18. E. 1327 N. R. prin intermediul executorilor judecătoreşti. p. 18 De regulă.. fără culpa sa. care îl leagă numai pe autor (alin. este consacrat sistemul informării. dacă a avut sau nu loc. L’acte unilatéral dans les rapports contractuels. chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de ea. op... 226. 1. În ce priveşte modalitatea comunicării actelor unilaterale. din motive care nu-i sunt imputabile. în funcţie de care să se determine. trebuie ţinut seama de împrejurări. o comunicare adecvată.J. apud M. pentru ca în alineatul următor să se prevadă că producerea efectelor are loc din momentul în care comunicarea a ajuns la destinatar. dacă acesta nu dovedeşte că a fost în imposibilitate. 1). fie prin cererea de chemare în judecată). de Munagorri. th. L. de a lua cunoştinţă de act. Lipsa comunicării în cazul acestei categorii de acte unilaterale este sancţionată cu nulitatea actului pentru lipsa unui element constitutiv al actului unilateral17.formalitate a fost îndeplinită şi manifestarea de voinţă comunicată destinatarului. Promisiunea unilaterală Reglementată prin dispoziţiile art. În felul acesta. 17 21 . 1079 din C.civ.2. legea este cea care prevede în ce formă trebuie făcută comunicarea (de ex.C.civ. raportat la elementele de fapt concrete.2. stabilesc faptul că această comunicare „se poate face în orice comunicare adecvată.D.C. 2).

promisiunea să fie considerată făcută pentru o anumită durată „potrivit cu natura obligaţiei şi cu împrejurările în care a fost asumată”.2. Teoria generală a obligaţiilor. C. de a menţine promisiunea pentru un anumit interval de timp. 20 În doctrină. s-a arătat că promisiunea publică de recompensă este un act unilateral subiectiv. 3 al art. supus comunicării (se adresează publicului. p. fiind menită să asigure evitarea abuzului de drept care s-ar deduce dintr-o revocare intempestivă19. Promisiunea publică de recompensă este o aplicaţie a teoriei angajamentului unilateral întrucât promitentul îşi asumă în mod unilateral obligaţia de a plăti recompensa (premiul). în alin. chiar dacă prestaţia a fost executată fără a se cunoaşte promisiunea (art. pentru a nu se ajunge la situaţii de revocare intempestivă a promisiunii şi a se crea astfel prejudicii destinatarului care poate intenţiona să o accepte.2.C.Deşi în principiu revocabilă. deci unei persoane nedeterminate. Drept civil. ci este interesat ca o persoană să îndeplinească o anumită prestaţie şi să obţină un rezultat concret. dacă terţul căruia i-a fost destinată promisiunea îndeplineşte condiţiile impuse de promitent (respectiv. Actul juridic civil ca izvor de obligaţii. 1.)20. recompensa fiind numai „preţul” fixat de promitent pentru această activitate. 1998. cu titlu oneros şi comutativ. cit. 1327 N. Stătescu. 269. O asemenea obligaţie. op.3. Stătescu. este obligat să facă plata. 19 22 .C. 44-46.civ. Promitentul nu este animat de intenţia de a face o liberalitate. Bucureşti. Avram.. Promisiunea publică de recompensă Este actul unilateral prin care cel care promite în mod public o recompensă în schimbul executării unei prestaţii. s-a prevăzut ca atunci când autorul actului nu a stipulat expres un termen. pp. Ed. a se vedea C. 1 N. M. de organizatorul concursului). în C. Cu privire la răspunderea ofertantului în cazul revocării intempestive a ofertei.civ. Bîrsan. 1328 alin. All Educational. instituie o limitare a exerciţiului dreptului de a revoca oferta (recunoscut autorului actului unilateral).

nefiind necesar ca terţul să acţioneze în vederea recompensei (ceea ce înseamnă că. 1329 alin.civ.civ.). Separat de această ipoteză. Dispoziţiile art. 1328 alin. recompensa promisă) celor care înainte de publicarea revocării au făcut cheltuieli legate de executarea prestaţiei (cu rezerva situaţiei în care promitentul dovedeşte că rezultatul cerut nu putea fi obţinut). când „recompensa se împarte între ele. atitudinea terţului de a executa prestaţia sau de a participa la concurs nu are valoarea acceptării unei oferte. deoarece promitentul este ţinut de obligaţia unilateral asumată ori de câte ori un terţ a îndeplinit prestaţia cerută.În acelaşi timp.). dacă după îndeplinirea prestaţiei terţul află despre existenţa promisiunii publice de recompensă şi solicită ca aceasta să-i fie acordată. 1329 alin. Promisiunea de recompensă se datorează chiar şi în cazul în care terţul a acţionat ignorând promisiunea făcută. 1 şi 2 N.civ. ci reprezintă simple fapte voluntare. potrivit contribuţiei fiecăreia la obţinerea rezultatului. 1328 alin. 21 23 . Dispoziţiile legale reglementează şi posibilitatea acordării unei despăgubiri echitabile (fără posibilitatea de a depăşi însă. reglementează situaţia în care prestaţia a fost executată de mai multe persoane împreună. iar dacă aceasta nu se poate stabili. ci separat de mai multe persoane.). promitentul este ţinut să o plătească). 2 N. recompensa se împarte în mod egal”21. 3 şi 4 N. dar ea nu produce efecte faţă de cel care a executat prestaţia mai înainte de revocarea ei (art.civ. iar dreptul la acţiunea în despăgubire se prescrie în termen de un an de la data publicării revocării (art. 3 N. recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintâi rezultatul (art. Promisiunea publică de recompensă poate fi revocată în aceeaşi formă în care a fost făcută publică (sau într-o formă echivalentă).C.C.C. atunci când prestaţia a fost executată nu împreună. de care se poate oricând desista şi care nu au valoare juridică decât în temeiul promisiunii publice şi numai în măsura în care condiţiile stipulate în aceasta sunt îndeplinite.C. licite.

Reciprocitatea obligaţiilor presupune ca ele să aibă ca izvor comun acelaşi contract. creditor şi debitor al celeilalte părţi. pentru că în timp ce primul este rezultatul acordului de voinţă între două sau mai multe persoane (şi doar generează „unilateral” obligaţii în sarcina uneia dintre părţi). pe parcursul executării se nasc obligaţii şi În principiu. iar cealaltă debitor). Caracterul unilateral al contractului se păstrează şi atunci când.3.civ. Până la acest moment. contractul este unilateral. Criteriile de clasificare şi categoriile de contracte ce rezultă din dispoziţiile art. 1171. astfel încât în literatura de specialitate nu a existat unanimitate de păreri cu privire la criteriile de clasificare şi la numărul de clasificări ale contractelor. dimpotrivă.3. numai o parte contractantă îşi asumă obligaţii (deci. încă din momentul încheierii contractului. este contract sinalagmatic22 acela în care fiecare parte este deopotrivă. Aşadar. atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente.3. într-o reglementare de importanţa Codului civil este introdusă o clasificare a contractelor (Secţiunea a 2-a din Titlul II al Cărţii a V-a – „Despre obligaţii”). 23 Contractul unilateral nu trebuie confundat cu actul juridic unilateral. contractul este sinalagmatic. chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi. o parte este creditor. renunţarea la un drept. Criterii de clasificare 1. Criterii de clasificare Pentru prima dată. contracte sinalagmatice. În caz contrar. actul de opţiune succesorală). Astfel.1. testamentul. potrivit art. actul juridic unilateral este rezultatul unei singure voinţe (de ex. contractele cu titlu oneros sunt în acelaşi timp. clasificarea actelor juridice a rămas doar pe seama doctrinei. se distinge între contracte sinalagmatice şi contracte unilaterale. 1171-1177 N.1.C.1. În cazul contractului unilateral23.: 1.1. Clasificarea contractelor. După existenţa sau nu a unei obligaţii în contrapartidă la momentul încheierii actului. 22 24 .

947) ca fiind comutativ acel contract cu titlu oneros. 1172 alin. în cazul contractului de donaţie. cit. definiţie care a fost criticată în doctrină. în care obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte părţi. de împrumut cu titlu gratuit.1. 1172 alin..3. la momentul încheierii sale. când deponentul va trebui să restituie cheltuielile făcute de depozitar cu bunul). însă. în cazul contractului de mandat gratuit). în situaţia contractului de depozit. se face deosebire între contracte comutative şi contracte aleatorii24. debitorul se obligă să presteze în favoarea celeilalte părţi (creditorul). atunci când una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu. contractul este cu titlu gratuit (art. 107-108). deşi acestea din urmă reprezintă doar una dintre cele două specii ale contractului cu titlu oneros (a se vedea în acest sens.în sarcina celeilalte părţi (de exemplu. 1). După scopul urmărit de părţi. fără a primi. L. în general. De data aceasta.3. de exemplu. fiecare dintre părţi acţionând astfel. ceva în schimb (se întâmplă astfel.2. în cazul contractului de vânzarecumpărare. pp. Dimpotrivă. în contrapartidă). op. iar cumpărătorul să plătească preţul. După cunoaşterea existenţei şi întinderii drepturilor şi obligaţiilor la momentul încheierii contractului. Avantajul pe care tinde să-l obţină fiecare parte este de natură patrimonială. 24 25 . Este comutativ contractul în care. 1. existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă. aceasta fiind esenţial pentru contractele cu titlu oneros (de exemplu. 1. Este considerat cu titlu oneros. vânzătorul se obligă să predea bunul vândut.1. 2). există contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit. contractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate (art. şi contractele comutative. al contractului de comodat. fără a obţine în schimb un avantaj. iar În Codul civil anterior se considera (art. Pop.3. întrucât a introdus confuzia între contractele cu titlu oneros.

Contractul este consensual atunci când se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor (art. dacă nu se produce riscul asigurat înăuntrul termenului). existenţa şi întinderea prestaţiilor părţilor (sau cel puţin. întinderea drepturilor şi obligaţiilor: contractul de vânzare-cumpărare. ale uneia dintre ele) depind de un eveniment viitor şi incert (alea) – fie că acest eveniment este sigur că se va produce în viitor.3. de la început. Contractul aleatoriu este acela care. de exemplu. prin natura lui sau prin voinţa părţilor. solemne sau reale. 1). contractul de locaţiune. 1173 alin. părţile se supun şansei de câştig şi riscului de a pierde. în cazul contractului de rentă viageră). în cazul contractului comutativ. 1174 alin. specificul contractelor aleatorii constă în aceea că. După rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului contractului.1. 2). acestea pot fi consensuale. contractul de antrepriză etc. dar la momentul încheierii contractului nu se ştie când anume (de exemplu. 1173 alin. părţile nu au doar certitudinea existenţei prestaţiilor pe care şi le datorează. 2). raportat la un eveniment viitor şi nesigur ca realizare. Rezultă că. dar cunosc şi întinderea acestora. voinţa juridică poate îmbrăca orice formă. fie nu se ştie dacă evenimentul se va produce (cum se întâmplă. în care părţile îşi stabilesc aşadar. ce depind de un eveniment viitor şi incert (art. încă din momentul încheierii contractului. ele dând expresie principiului 26 . din chiar momentul realizării acordului lor de voinţă (majoritatea contractelor cu titlu oneros sunt contracte comutative. oferă cel puţin uneia dintre ele şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi.întinderea acestora este determinată sau determinabilă (art. Deci.).4. 1. În cazul contractelor consensuale. Potrivit definiţiei. în situaţia contractului de asigurare de răspundere civilă auto.

considerându-se că. contractul de voluntariat). Existenţa acestor categorii de contracte a fost criticată în doctrină (a se vedea L. op. Deci. de fond care trebuie respectată. 1174 alin. Formarea valabilă a unor asemenea contracte nu se reduce la realizarea acordului de voinţă al părţilor. De regulă. Pop. fiind necesară remiterea unui bun sau unor bunuri de către o parte (debitorul) către cealaltă parte (creditorul)25. ceea ce este relevant pentru constituirea valabilă a contractului este manifestarea consimţământului liber şi neviciat al părţilor. noul Cod civil a rămas fidel concepţiei 25 27 . cit. pp. Contractul real este acela pentru a cărui validitate este necesară predarea unui bun al debitorului (art. Solemnitatea ad validitatem este o condiţie esenţială. fără să intereseze modalitatea de exteriorizare a acestuia). Alteori. pentru formarea valabilă a contractelor solemne este necesar ca voinţa părţilor să fie însoţită de îndeplinirea anumitor formalităţi expres prevăzute de lege.consensualismului (potrivit căruia. Majoritatea contractelor sunt consensuale. 1174 alin. în absenţa cărora actului nu i se recunoaşte eficienţa juridică urmărită de părţi. 3). 3). de fapt. chiar forma înscrisului sub semnătură privată constituie condiţie de validitate pentru contractul solemn (de exemplu. Este solemn acel contract pentru a cărui validitate trebuie îndeplinite anumite formalităţi prevăzute de lege (art. remiterea bunului ar trebui privită ca fiind executarea unei obligaţii create prin contractul consensual respectiv. contractul de ipotecă). excepţiile de la această regulă fiind prevăzute de lege.. 119-120). Prin reglementarea dată însă. este vorba de forma înscrisului autentic pe care trebuie să o capete manifestarea de voinţă a părţilor pentru contractele solemne (de exemplu. contractul de înstrăinare a terenurilor prin acte între vii. contractul de donaţie. contractul de cesiune asupra mărcii.

de la început. contractele reale nu se pot forma. contractul de comodat. Prin reglementarea acestui tip de contract. contractul de depozit. contracte de adeziune. 1175 că există un asemenea contract „atunci când clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi. 1. Noul Cod civil se ocupă de reglementarea expresă a contractului de adeziune. noul Cod civil vine să dea expresie unei realităţi juridice.5.Sunt considerate reale. a se vedea L. la stabilirea conţinutului căruia voinţa sa nu a avut nicio contribuţie. în opoziţie cu cele negociate. opţiunea aderentului se reduce între a încheia sau a nu încheia contractul. se poate distinge între contracte negociate şi contracte de adeziune. Specificul acestor contracte de adeziune constă în aceea că ele nu se formează pe baza discuţiilor sau a negocierilor libere. al discuţiilor libere între părţile contractante. contractul de gaj cu deposedare. Sunt contracte negociate cele care constituie regula şi care reprezintă rezultatul „negocierilor”. În aceste contracte. 126-131.3. întrucât ofertantul a stabilit. 26 Pentru amănunte în legătură cu categoria de contracte negociate. ci pe baza adeziunii părţii mai slabe din punct de vedere economic la proiectul de contract a cărui redactare este realizată de către partea mai puternică. cit. stabilind prin dispoziţiile art. După modalitatea în care părţile negociază clauzele contractului. contracte forţate. pentru aceasta sau urmare a instrucţiunilor sale. de exemplu: contractul de împrumut de consumaţie. tradiţionale. pp. potrivit căreia fără remiterea materială a bunului.1. op. Pop. toate clauzele26. precum şi să concretizeze o orientare a doctrinei şi a practicii dreptului privat care au identificat existenţa unor asemenea contracte. 28 . cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare”..

3. Noul Cod civil reglementează (art. 1176) situaţia contractului-cadru. 1.1. de exemplu: contractul de transport pe calea ferată. să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta (alin. Modalitatea de executare a contractului – cadru. în situaţia contractelor complexe. sunt realizabile două sau mai multe operaţii juridice. se poate distinge între contracte simple şi contracte complexe sau contracte-cadru. preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare (alin. contractul de furnizare a apei. electricităţii. În timp ce contractele simple sunt acelea prin intermediul cărora se realizează o singură operaţie juridică. contractul de telefonie fixă şi celulară. în special termenul şi volumul prestaţiilor. 1). 2). gazului. 29 . După structura lor. precum şi. contractele dintre comercianţi şi consumatori. dacă este cazul.6. înţeles ca „acordul prin care părţile convin să negocieze.Sunt considerate contracte de adeziune.

CONDIŢII ESENŢIALE 2. 2). dacă legea nu impune o anume formalitate. se observă că norma legală nu instituie şi o anumită condiţie de formă. capabile de a contracta. Enumerare După ce în art. 1178 N. 2. ea este menţionată doar pentru ipoteza în care dispoziţii ale legii speciale ar impune-o (art. 1179 alin. o cauză valabilă a obligaţiilor.1. se prevedea „caracterul licit al cauzei”. este enunţat principiul libertăţii formei. 4. cu condiţiile de eficacitate a contractelor. Condiţiile de validitate nu se confundă însă.CAPITOLUL II FORMAREA CONTRACTULUI. iar nu „cauză valabilă a obligaţiilor”. 3.civ. 1179 N. de ex. înscrierea în registre comerciale publice.1. cele de eficacitate trebuie îndeplinite pentru ca un contract valabil încheiat şi efectele lui să fie opozabile şi terţelor persoane. 27 30 .civ. anterior. posibil şi licit. 948 ). capacitatea de a contracta.C. cu singura deosebire că. Aceste elemente de formare valabilă a contractului se regăsesc şi în reglementarea Codului civil de la 1865 (art. în anumite arhive electronice..1. pentru că. respectiv: 1. în cărţile funciare. în sensul că situaţia juridică născută din contract se impune a fi respectată şi de acestea (sunt asemenea condiţii de eficacitate. în timp ce primele trebuie respectate pentru ca un contract să se formeze valid şi să producă efecte între părţile contractante originare. un obiect determinat. prin dispoziţiile art. ca element constitutiv al actului. Elementele contractului structurale ale încheierii valabile a 2. în registre notariale). în sensul că încheierea contractului se realizează prin simplul acord de voinţă al părţilor. sunt enumerate condiţiile esenţiale necesare pentru validitatea contractului27. C. consimţământul valabil al părţilor. În afara acestor condiţii de fond sau intrinseci ale contractului.

celeritatea circuitului civil. În privinţa persoanei juridice. regula fiind aceea a capacităţii. esenţială pentru încheierea contractului. ele pot fi grupate în două mari componente: acordul de voinţe al părţilor (reprezentat de consimţământul părţilor şi capacitatea lor de a contracta) şi conţinutul contractului (obiectul şi cauza fiind cele care dau conţinutul actului juridic).2. solemne. 31 .1. 3). 54/1958. 5 alin. pornindu-se de la corelaţia dintre capacitatea juridică a acesteia şi capacitatea sa civilă şi de la formularea generală a art.În felul acesta. Cu privire la cele patru condiţii de fond. care constă în aptitudinea subiectelor de drept de a deveni titulare de drepturi şi obligaţii. fără ca aceasta să fie supusă. „capacitatea de folosinţă (a persoanei fizice) este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii”. 5 alin.1. unor rigori formale. de principiu.2 Capacitatea de a contracta 2. a incapacităţii. Anterior noului Cod civil. 2. de fond.2. Astfel. cât şi a persoanei juridice. se regăsea în principal. 2. aplicându-se însă. iar capacitatea de exerciţiu este „capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii.1. în dispoziţiile Decretului nr. Definiţie Este acea condiţie generală. de strictă reglementare. săvârşind acte juridice” (alin. 2 din Decretul nr. nu exista o definiţie a capacităţii de folosinţă. se pune accentul pe libertatea de voinţă contractuală. 54/1958. aceeaşi abordare a conceptului de capacitate (înţeles ca aptitudine a subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi şi obligaţii civile). sediul materiei privind capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu atât a persoanei fizice. potrivit art. prin încheierea de acte juridice. asigurându-se astfel. Noţiuni generale 2. iar excepţia.

civ. 1180 N. Beleiu.C. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. de capacitatea de exerciţiu.C.civ. Potrivit art. principiul capacităţii de a contracta. capacitatea de exerciţiu anticipată a minorului. în privinţa capacităţii de a contracta. în privinţa capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice. iar dispoziţiile art. 42). 2.civ. potrivit art. capacitate de exerciţiu (2). „Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor (1) Orice persoană are capacitate de folosinţă şi. cit. op... în absenţa unei definiţii legale. Nimeni nu poate renunţa. Excepţii Noul Cod Civil păstrează. 505. 29 dispune: „Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit. art. 40). cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. în tot sau în parte. În acest sens.2. prin încheierea de acte juridice de către organele sale de conducere. la îndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa. cazuri în care minorul exercită singur drepturile şi îndeplineşte tot astfel obligaţiile născute din aceste acte (art. A se vedea.La fel. De asemenea. Gh.. instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu (art. de a dobândi drepturi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţiile civile. este reglementată dobândirea capacităţii de exerciţiu a minorului prin efectul căsătoriei (art. decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege (1). la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu (2)”. evident. Pentru situaţia minorului care a împlinit vârsta de 15 ani este reglementată posibilitatea întocmirii de către acesta a anumitor acte juridice referitoare la munca. de ex. care reprezintă regula. Principiul capacităţii de a contracta. capacitatea de exerciţiu restrânsă pentru minorul care a împlinit vârsta de 14 ani. ca reprezentând aptitudinea subiectului colectiv de drept civil. 39). când pentru motive temeinice. în tot sau în parte. aceasta era înţeleasă în doctrină28. 1181 N. excepţiile fiind de strictă reglementare şi aplicare. 28 N. fac trimitere.1. poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege şi nici oprită să încheie anumite contracte. 29 28 32 . la dispoziţiile generale cuprinse în Cartea I a Codului („Despre persoane”)29.2. C.

C. în cazul autorităţilor şi al instituţiilor publice. precum şi actele de dispoziţie de mică valoare.1. al unităţilor administrativteritoriale..).). o capacitate de folosinţă anticipată. Deşi regula este ca persoana juridică să dobândească aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înfiinţării acesteia31. în sensul ca aceasta să poată.C.civ. actul de constituire sau statut” (art. 206 alin. în condiţiile prevăzute de lege30. se recunoaşte în acelaşi timp. Principiul capacităţii de a întocmi acte juridice este subordonat principiului specialităţii capacităţii în situaţia persoanelor juridice fără scop patrimonial. aceea a capacităţii (persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile. însă Cu toate acestea. 2 N. situaţii în care actele se încheie prin reprezentanţii lor legali.civ. În toate cazurile. b) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie. persoanele incapabile de a contracta.În ce priveşte persoanele fizice.2. 3 N. regula este. precum şi al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale. întrucât nu pot exprima un consimţământ valabil sunt. actele de conservare.3. în orice alt mod prevăzut de lege. Capacitatea persoanei juridice Şi în privinţa persoanei juridice. conform art.civ. nu pot aparţine decât persoanei fizice. afară de acelea care. în condiţiile legii.civ. 31 Înfiinţarea persoanei juridice se face potrivit modalităţilor reglementate de art. 206 N. autorizat.C. 43 alin.. cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor (art. chiar de la data actului de înfiinţare. prin natura lor sau potrivit legii. având în vedere că acestea pot avea „doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege. minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti.C. să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii. respectiv: a) prin actul de înfiinţare al organului competent.C. persoana lipsită de capacitate de exerciţiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege.). 194 N. actul de înfiinţare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituţia publică este persoană juridică. de asemenea.civ. 30 33 . 43 N. 2. potrivit art.

2. 44 N.C. de la data actului de înfiinţare sau. în principiu.).). aceasta se realizează prin intermediul organelor de administrare ale persoanei juridice. este aceea a nulităţii actului încheiat cu neobservarea regulilor referitoare la capacitatea civilă a persoanei. chiar fără dovedirea vreunui prejudiciu (art. 208 N. 3 N. actul de constituire sau statut. chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil (art. 2. de la data constituirii lor32. sunt lovite de nulitate relativă.civ. 205 alin. O derogare de la capacitatea de folosinţă anticipată (recunoscută doar în legătură cu naşterea valabilă a persoanei juridice) este reglementată în legătură cu liberalităţile care pot fi primite în condiţiile dreptului comun. sancţiunea care intervine.4. În ce priveşte modalitatea de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor de către persoana juridică.C.numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil (art.civ.C. a) În cazul persoanei fizice. din momentul deschiderii succesiunii testatorului. precum şi actele făcute de tutore fără autorizarea instanţei de tutelă.C.). au calitatea de organe de administrare persoanele fizice sau persoanele juridice care. 209 N. atunci când această autorizare este cerută de lege.civ. Potrivit art. esenţială şi de validitate a contractului. prin lege. actele făcute de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. în raporturile cu terţii. sunt desemnate să acţioneze.civ. 32 34 . individual sau colectiv. Sancţiunea nerespectării incapacităţii de a încheia acte juridice Fiind vorba de nerespectarea unei condiţii de fond. în cazul fundaţiilor testamentare. în numele şi pe seama persoanei juridice.1.

instanţa va putea. Pe de altă parte. 45 N. în apărare. să considere valabil contractul.). dar aceasta. se observă instituirea unui regim specific prin noua reglementare. iar în situaţia în care actul s-a încheiat fără autorizarea instanţei de tutelă. care este unul personal. ea poate fi făcută de către incapabilul însuşi care. fără ca pe de altă parte. fără îndoială. 48 N. a unui prejudiciu. De asemenea. după ce a avut loc descărcarea tutorelui (art. Actul anulabil poate fi confirmat de către minorul devenit major (când este vorba de actul făcut singur de acesta în timpul minorităţii. necesară potrivit legii. atunci când trebuia să fie reprezentat sau asistat). este posibilă confirmarea actului anulabil făcut de tutore fără respectarea tuturor formalităţilor cerute pentru încheierea lui valabilă. câtă vreme nu se cere să se facă dovada existenţei unei vătămări. aceasta va sesiza procurorul pentru promovarea acţiunii.). dacă apreciază că aceasta ar constitui o sancţiune civilă adecvată (art.C.Caracterul nulităţii este determinat. ceea ce se întâmplă de obicei în cazul nesocotirii unor norme de interes particular pentru a atrage anulabilitatea. de natura interesului ocrotit. Acţiunea în anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal. b) În cazul persoanei juridice. persoanele capabile de a contracta să poată opune minorului sau interzisului judecătoresc incapacitatea acestuia. precum şi de ocrotitorul legal. această sancţiune nu este înlăturată de simpla declaraţie a celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă în sensul că este capabil să contracteze şi doar în situaţia în care incapabilul a folosit manopere dolosive. la cererea părţii induse în eroare.civ. lipsa capacităţii de folosinţă (cu excepţia celei recunoscute anticipat).C. de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani. În ce priveşte invocarea nulităţii relative. ca şi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă pentru persoanele 35 . poate pretinde nulitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicţie judecătorească.civ. dar în acelaşi timp.

3. stabilesc că încheierea contractului se face prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta 33 34 Conform art.C. în accepţiunea de manifestare unilaterală de voinţă făcută de oricare dintre părţile unui act bilateral sau de autorul actului unilateral.C. Consimţământul poate fi înţeles deopotrivă. Definiţie Reprezintă acel element esenţial. 1182 N. Contractul apare aşadar.2. ca fiind produsul întâlnirii concordante dintre voinţele individuale ale viitoarelor părţi contractante34.civ. 155. Noţiuni generale 2.1. În schimb.3. Consimţământul 2.1. Pop. 2.1. 36 . precum şi cei declaraţi prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcţie.3.. Mecanismul formării contractului În acest sens.sau multilaterale. de fond care constă în manifestarea la exterior a hotărârii de a încheia actul juridic. op. sancţiunea care intervine este aceea a nulităţii relative.3. 211 N.civ. precum şi ca acord de voinţe în actele bi. cit. dispoziţiile art. 2. cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă. cei decăzuţi din dreptul de a exercita o funcţie în cadrul acestor organe. dacă nu s-a produs o vătămare33.juridice fără scop patrimonial sunt sancţionate cu nulitate absolută. atunci când este vorba despre acte încheiate de organele de administrare ale persoanei în alcătuirea cărora au intrat incapabili. p.1. L. Aceasta înseamnă că actul nu poate fi anulat pentru simpla împrejurare că persoanele care au făcut parte din organele de administrare şi de control au fost incapabile sau incompatibile.

Viciile de consimţământ 2. 11881195 N.civ.. Teoria generală a obligaţiilor. 35 37 .C. Chirică. 2008.2.1. renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi alte împrejurări asemănătoare). fiecare parte va decide sau nu să se angajeze juridic. altfel spus. liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză (potrivit art. 54-55. vol. 953 Noţiunea ofertei de a contracta este reglementată prin dispoziţiile art. 36 Contractul încetează de a fi valabil atunci când consimţământul uneia sau alteia dintre părţi este afectat de un viciu care îi alterează luciditatea sau libertatea.3. de exemplu. a se vedea T. Îşi găseşte de asemenea.C. Vânzarea şi schimbul. deoarece consimţământul este o voinţă la baza formării căreia se află procesul de reflexie şi deliberare al autorului său. R. Anca. conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul. numai prin deliberare. 225. jocandi causa). Ed.C. că acesta trebuie să fie serios. cheltuielile angajate în vederea negocierilor. H.2. Tratat de drept civil. P. p. respectiv să nu fie afectat de vicii care să-l altereze36. În acest sens. I.civ. O asemenea atitudine este sancţionată. Ştiinţifică. Condiţii de validitate a consimţământului Pentru a fi valabil exprimat şi a produce efecte juridice. p. 1204 N. D. considerată ca lipsită de exigenţele bunei-credinţe. partea care se află astfel în culpă fiind ţinută să răspundă de prejudiciul cauzat celeilalte părţi (respectiv. C. Aceasta. De aceea. statuează.civ. Bucureşti. 1196-1200 N. Popescu. Beck. iar în ce priveşte acceptarea ofertei. Bucureşti. dispoziţiile art. consimţământul trebuie dat în cunoştinţă de cauză şi în deplină libertate.(acordul de voinţă fiind alcătuit din două elemente: oferta şi acceptarea35). Contracte speciale. Ed.3. Valabilitatea consimţământului. 1968. cu referire la condiţiile consimţământului. reglementare în noul Cod civil principiul bunei-credinţe de care trebuie să dea dovadă părţile în iniţierea şi desfăşurarea negocierilor pentru încheierea contractului (fiind. 2. aceasta are sediul materiei în dispoziţiile art.

3.3. într-o stare care o punea fie şi numai vremelnic în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale37.2. Spre deosebire de reglementarea anterioară. 2. 2 N. Viciile de consimţământ. este anulabil contractul încheiat de o persoană care. smuls prin violenţă sau surprins prin dol).3. consimţământul nu este valabil.C.2. este necesar ca exprimarea consimţământului să provină de la o persoană cu discernământ. adică de la o persoană care să aibă puterea efectivă de a aprecia asupra consecinţelor juridice care se vor produce în baza respectivului act. 1205 alin. Definiţie şi reglementare Eroarea reprezintă falsa reprezentare a realităţii la momentul încheierii actului.civ. 1 N.2. consimţământul este viciat în caz de leziune. De asemenea.civ.3. modifica ori stinge raporturi civile concrete). dacă la momentul exprimării consimţământului cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute (art.C. fie şi numai vremelnic. cu caracter Este supus anulării şi contractul încheiat de o persoană pusă sub interdicţie ulterior întocmirii actului. la momentul încheierii acestuia se afla.1. 1205 alin. 1). 2. când este dat prin eroare. Valabilitatea consimţământului Eroarea-viciu de consimţământ (continuare). consimţământul este viciat atunci când este dat din eroare.3. surprins prin dol sau smuls prin violenţă (alin. Lipsa discernământului Pentru ca actului juridic să i se recunoască efectele (de a da naştere. Conform art. 2.3.). 37 38 .. în care eroarea era tratată într-un singur text (art.C.civ.din Codul civil de la 1865. Enumerare Potrivit art. 2.3. 954 şi. 1206 N.

953. Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială. Potrivit art. 1207 N. cu sancţiunile corespunzătoare care pot interveni.C.3.3. cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare (alin.C.general. 1207 N. pentru încheierea contractului39. potrivit voinţei părţilor. 2. eroarea de calcul. eroarea asumată. 961.. care reglementează diferite feluri de erori care pot apărea la momentul încheierii actului (eroarea nescuzabilă. pentru încheierea contractului (alin. Este considerată ca având caracter esenţial eroarea38 care : – poartă asupra naturii sau obiectului contractului (error in negotio şi error in corpore). alături de alte vicii de consimţământ). Conform art. este necesar ca partea să se fi aflat într-o eroare esenţială. considerată esenţială.civ. în dispoziţiile art. în noul Cod civil sediul materiei se regăseşte în mai multe articole (art. – poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in substantia). 1207-1213). eroarea de comunicare sau de transmitere). să fi trebuit să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului. în cazul contractelor încheiate intuitu personae). – poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in persona. eroarea de drept care priveşte o normă juridică determinantă. după caz.civ. iar cealaltă parte să ştie sau. potrivit voinţei părţilor. 39 38 39 . 4). eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă.2. Este de asemenea. Condiţii Pentru a atrage anularea actului. 3).

1 N. Unele aspecte teoretice şi practice privind eroarea de drept. Universul juridic. 235. Era însă un argument neconvingător. A. Ed. după împrejurări. urmând ca prevederile contractuale să fie adaptate în mod corespunzător (art. când partea a avut o falsă reprezentare a realităţii care să o îndreptăţească la a cere anularea actului. 2). Bucureşti. Subiectele dreptului civil. câtă vreme el se constituie. 1208 alin. revăzută şi adăugită de M. Ficţiunile juridice. 8/1992. mai degrabă. p. Drept civil român: Introducere în dreptul civil. mai ales în condiţiile instabilităţii şi fluctuaţiei legislative prezente. Partea generală. ed. atunci când cealaltă parte este de acord cu executarea.. Ed. 1213).3. În sens contrar. 41 Potrivit art. 2. într-un deziderat decât într-o realitate şi aceasta. Ed. 40 40 . eroarea de drept nu va putea fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile (art. a VIII-a.C. Nicolae şi P. pp.În felul acesta. de ex. care. I. contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi. în absenţa unei reglementări exprese. p. Chiar pentru ipoteza erorii esenţiale. 1208 alin. în Dreptul nr. Gh. cunoscut cu diligenţe rezonabile.3. sancţionabil cu anularea41. Beleiu. 1963. 177. a fost tranşată controversa din doctrină. All Beck. Didactică şi Pedagogică. căreia nu i se recunoaşte caracteristica de viciu de consimţământ.. acesta tras din obligativitatea cunoaşterii legii de către toţi destinatarii ei. Totuşi. 2005. 149-176. admitea40 sau nu anulabilitatea actului pentru eroare de drept. În felul acesta. Aspecte particulare Noul Cod civil reglementează şi eroarea nescuzabilă.3. J. Ionaşcu. Truşcă. Bucureşti. se asigură o mai mare stabilitate a circuitului civil şi soliditatea raporturilor contractuale. întrucât aceasta ar fi incompatibilă cu Conform opiniei dominante exprimate în doctrină (a se vedea. Kocsis. legiuitorul a prevăzut un remediu de natură să salvgardeze actul încheiat. Deleanu.civ. considerându-se că falsei reprezentări a unei asemenea realităţi juridice i se opune maxima nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii). Drept civil.

239. pentru că. după circumstanţe. 1207 alin. conform căreia sancţiunea în cazul erorii trebuie să fie nulitatea relativă. 156. în doctrină şi jurisprudenţă s-a considerat că eroarea-obstacol (cea care poartă asupra naturii contractului sau asupra identităţii obiectului acestuia) se sancţionează cu nulitatea absolută. Les obligations. trebuie înţeleasă ca atrăgând nulitatea relativă. trebuia să fie asumat de către acesta (eroarea asumată). Editura ştiinţifică.buna-credinţă şi cerinţele unei conduite corecte şi oneste.3.4. în absenţa unor norme ale dreptului pozitiv. 1) s-a prevăzut anulabilitatea actului pentru eroarea esenţială. de asemenea. Sancţiunea Dacă până la reglementarea actuală şi de altfel. prin dispoziţiile noului Cod civil (art.Aubert. E. Astfel. 177. 2. Flour. 1969. iar cealaltă parte nu avea. nu intervine anulabilitatea actului. L. Paris. Bucureşti. Luc. De asemenea. care. op. au fost valorificate observaţiile critice exprimate în doctrina română sau străină42 şi. 42 41 .. a fost îmbrăţişată teoria modernă a contractului. 2002. Ed. care trebuie să caracterizeze pe omul diligent (vigililantibus non dormientibus iura inveniunt). D. atunci când eroarea poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care îl invocă sau. p. p. J. cit. precum şi atunci când este vorba despre o simplă eroare de calcul. ci sunt puse în Gh. op.. eroarea este nescuzabilă. Teoria generală a actului juridic civil. după împrejurări.3. 135. această obligaţie). p. atunci când ea este consecinţa unei conduite culpabile a celui care reclamă anularea actului (căci neglijenţa victimei erorii face ca aceasta să fie nescuzabilă când ea putea şi trebuia să se informeze. cu rezerva situaţiei în care a fost vorba despre o eroare asupra cantităţii. ce poate fi îndreptată printr-o simplă rectificare (aşa-numita eroare de calcul). Beleiu. esenţială pentru încheierea actului. p. Droit civil. în fapt. sub aspect terminologic. În felul acesta. Savaux. cit. nu este pus în pericol interesul general. Armand Colin. Cosma. Pop. J.

să inducă în eroare pe cealaltă parte şi Dolul contractual se deosebeşte de dolul delictual care constă în acţiunea sau inacţiunea deliberată a unei persoane prin care se încalcă dreptul subiectiv sau interesul legitim al altei persoane.). Aşadar. în mod fraudulos. însă.civ. Sub aspectul elementului material se observă că noua reglementare44 acordă atenţie nu doar faptului comisiv (acţiunea. Iniţial.1. dolul presupune un element material şi unul intenţional ori subiectiv.civ. de natură să provoace eroarea).cauză interesele părţilor contractante. Nulitatea relativă într-o asemenea situaţie prezintă. Definiţie şi reglementare Dolul este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive ori prin omisiunea. anterior.3. de a nu aduce la cunoştinţă celeilalte părţi împrejurări care trebuia să fie dezvăluite). constând în folosirea de manopere frauduloase.3. că simpla tăcere a unei părţi contractante este de natură. fără aceste maşinaţii cealaltă parte n-ar fi contractat. privit ca fapt delictual săvârşit cu intenţie de către autorul său.4. în anumite cazuri. în doctrină şi jurisprudenţă. încât este evident că. Dolul-viciu de consimţământ43 2. ci şi faptului omisiv (atitudinea negativă. 1214 N.4. 960 C. chiar şi în absenţa unei reglementări. întrucât ambele sau toate părţile contractante se află în eroare şi toate au dreptul de a promova acţiunea în anulare. o particularitate. în dreptul roman. de informare a cocontractantului asupra unor împrejurări care se cuvenea să fie dezvăluite (art. se admitea. sunt astfel. 43 42 .C. În ce priveşte dolul prin omisiune sau reticenţă. existând riscul de a fi lezate. a fost sancţionat numai dolul ca delict civil care dădea victimei dreptul de a obţine repararea pagubei. dolul este cauză de nulitate atunci când mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţi. Valabilitatea consimţământului (continuare). 44 Potrivit art. 2.

şi „obligaţia de a se informa” care incumbă fiecărei părţi contractante. 167. 2009-2010. respectiv: dolul să provină de la cocontractant ori de la reprezentantul.R. Nicolae. 2. În mod deosebit. Noul Cod civil vine să dea expresie acestei realităţi. Se considera. op. Andrei. 32. 1928. Universul Juridic. De exemplu. P. în caz contrar. p. 2005. în Instituţii de drept civil. Dolul prin reticenţă în literatura juridică şi în practica judiciară. „partea mai slabă” trebuie să fie informată asupra tuturor elementelor esenţiale care stau la baza declaraţiei sale de voinţă.4. pp. I. Hamangiu.C. o orientare a doctrinei şi jurisprudenţei în materie. 45 43 . Actul juridic civil. Băicoianu. adică în acele cazuri în care exista obligaţia legală a unei părţi de a informa pe cealaltă parte46. iar. şi să sancţioneze neîndeplinirea obligaţiei de informare ce revine părţii contractuale. în R. prin acţiunile comisive ori omisive săvârşite să fi fost provocată eroarea celeilalte părţi. D.. problema dolului prin reticenţă evidenţiază raportul dintre „obligaţia de informare” ce revine părţii mai experimentate ori profesioniste sau care deţine „informaţii privilegiate”. însă.3. Condiţii Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dolul pentru a atrage anulabilitatea actului se desprind din conţinutul art. Rosetti-Bălănescu. D. Ed. concretizând. 134-135. Cosma.2. p. aceasta poate pretinde că a fost victima unui dol prin reticenţă47. vol. Contractele speciale civile şi comerciale.. cit. în contractele de adeziune sau în cele încheiate cu consumatorii.civ.D. 46 C. 261-267. 2009. indiferent de caracterul esenţial A se vedea. Tratat de drept civil. Bucureşti. pe de altă parte.să o determine să încheie un contract pe care altfel nu l-ar fi încheiat45. Curs selectiv pentru licenţă. Chirică.. Rosetti. pe de o parte. 1214. vol. 1215 N. Al. Ed. Naţională. de ex. 9/1982. I. nr. că tăcerea este constitutivă de dol numai excepţional. Ed. 47 A se vedea M. prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi (i). pp. de altfel. I.

fiind suficient că a existat o asemenea atitudine a părţii. 2). astfel încât eroarea provocată să fi privit elemente hotărâtoare pentru încheierea contractului. 1214 alin. Aşadar. străine de contract. (ii) Dacă în vechiul text din Codul civil (art. dolul să fie dovedit (întrucât nu se presupune) (iii). autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce ar putea rezulta (art. chiar dacă aceasta nu a fost esenţială (art. 1215 alin. trebuia să cunoască) manoperele dolosive ale terţului şi totuşi.sau neesenţial al acesteia (ii). noul Cod conţine dispoziţii (art. este firesc să apară condiţia ca acesta să provină de la cealaltă parte contractantă sau de la reprezentantul acesteia48. (i) Pentru că dolul are o dimensiune delictuală (contractuală). confirmarea unui drept. fiind suficient ca prin atitudinea dolosivă a părţii să fi fost provocată o eroare. 49 Spre deosebire de reglementarea anterioară. 960) se menţiona expres condiţia ca dolul să fi fost determinant la încheierea contractului (întrucât „fără acele maşinaţiuni. nu a avertizat cealaltă parte asupra erorii ce i-a fost provocată. în principiu nu poate fi sancţionat contractantul nevinovat. este evident că cealaltă parte nu ar fi contractat”). 1215) care rezolvă şi chestiunea dolului comis de un terţ. în noua reglementare nu mai este instituită această condiţie. câtă vreme acestea sunt rezultatul voinţei unei singure persoane. cerinţa nu funcţionează în cazul actelor juridice unilaterale (testamentul. după caz. dolul va fi imputabil cocontractantului în cazul în care se dovedeşte că a cunoscut (sau. renunţarea la un drept). în noua concepţie a Codului este pus accentul pe dimensiunea delictuală a dolului. în absenţa căreia nu s-ar fi încheiat Evident. Pentru ipoteza în care dolul s-ar datora unei terţe persoane. În schimb. pentru că aceasta ar fi o soluţie injustă49. 2). În această situaţie. independent de anularea contractului. 48 44 .

2. să solicite reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit. sancţiunea care intervine este aceea a anulabilităţii actului. partea va putea acţiona pe autorul dolului pentru a obţine despăgubiri. În acest sens. nici măcar dintr-un eventual dezechilibru între prestaţiile la care s-au obligat părţile actului.C. rămânând victimei dolului să aleagă dacă solicită anularea contractului sau despăgubiri. În acelaşi timp.civ. respectiv. 1214 alin.. dolul nu se presupune). cit.3. 50 În acest sens. Astfel. rămâne lipsită de relevanţă distincţia care se făcea în doctrină şi jurisprudenţă între dolul principal (cel care. astfel încât în ipoteza în care autorul dolului a cauzat un prejudiciu. (iii) Dolul trebuie să fie dovedit de către victima acestuia (potrivit art.acel contract ori el s-ar fi încheiat în condiţii diferite. purtând asupra elementelor esenţiale dădea drept la acţiunea în anulare) şi dolul incidental sau secundar. dacă preferă menţinerea contractului. 267. În felul acesta. victima dolului. p. Sancţiunea dolului Fiind vorba de un viciu de consimţământ. care purtând asupra unor elemente nedeterminante nu ar fi justificat anularea actului. în afară de anularea actului şi daune interese sau. un raport de răspundere în cadrul căruia cel prejudiciat. Pop. 1257 N. 45 . v. dispoziţiile art.4. dolul este şi un delict civil. adică prejudiciul ce i-a fost cauzat nu este reparat în întregime. L. are dreptul să ceară şi să obţină repararea prejudiciului50. pentru dovada lui se admite orice mijloc de probă. să pretindă. 4. însă.3. Fiind vorba de o faptă delictuală (de un fapt juridic). stabilesc posibilitatea pentru cel al cărui consimţământ a fost surprins prin dol. întrucât el nu rezultă din conţinutul actului. dacă prin admiterea acţiunii în anulare nu a fost posibilă repunerea părţii în situaţia anterioară. op. se va naşte un raport juridic de natură delictuală.

op.5. este înţeleasă ca „temerea justificată indusă fără drept de cealaltă parte sau de un terţ.2.C. că. 1216).3. Definiţie şi reglementare În concepţia noului Cod civil. Rezultă că nu violenţa în sine este cu adevărat viciu de consimţământ. soţia. ci şi în legătură cu persoane apropiate părţii (soţul. victima violenţei ştie că încheie un contract dezavantajos pentru ea. Având în vedere dispoziţiile art.1. ascendenţii ori descendenţii. de aşa manieră încât partea ameninţată putea să creadă. onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent” (art. dar cu toate acestea. violenţa. rezultă că în situaţia persoanelor apropiate părţii este vorba de o constrângere fizică efectivă îndreptată împotriva acestora şi de natură să insufle temere părţii contractante. viaţa. 1216 alin.. în lipsa consimţământului său. ca viciu de consimţământ. 1216 alin.3. Pop. Condiţii Pentru a atrage anularea actului. ci sentimentul de teamă (temerea) care i-a fost indusă victimei şi care a împiedicat-o să-şi manifeste.5. 270. îşi exprimă consimţământul pentru a scăpa de un rău mult mai grav care i-ar putea fi cauzat51. 1216 N. să fie injustă (ii). Această temere poate exista nu numai în raport cu persoana contractantului sau cu bunurile acesteia. cit. 46 . Valabilitatea consimţământului (continuare). persoana. 2. în mod liber. potrivit cărora temerea 51 Vezi L.civ. după împrejurări.5. Violenţa 2. voinţa de a contracta.2. 3.. 4). conform art. p.3. Altfel spus. violenţa trebuie: să fie determinantă pentru încheierea actului juridic (i). (i) Necesitatea caracterului determinant al violenţei rezultă din dispoziţiile art.

cu scopul de a-l determina pe acesta să încheie un angajament excesiv. (ii) Caracterul injust al ameninţării victimei. Astfel.civ. Într-adevăr. întrucât partea tinde doar la realizarea beneficiului pe care legea i-l recunoaşte. de natură să afecteze valabilitatea acestuia. Întrucât nu orice ameninţare constituie. exercitarea dreptului este deturnată de la scopul său şi capătă un caracter abuziv. pentru a se stabili dacă a fost vorba de caracterul hotărâtor al violenţei la momentul încheierii contractului. prin ea însăşi.. pentru a atrage nevalabilitatea actului. era expusă unui pericol grav şi iminent. sănătatea şi caracterul celui asupra căruia sa exercitat violenţa. de data aceasta.. se cere ca aceasta să reprezinte o încălcare a legii (să fie ilicită). care vor fi la aprecierea organului jurisdicţional. 1217).C. în cazul ameninţării debitorului cu urmărirea sau chemarea sa în judecată de către creditor. de o serie de elemente de fapt. ceea ce este de natură să-l scoată de sub protecţia legii52. precum şi de orice altă împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii contractului”. adică. În stabilirea caracterului determinant al violenţei trebuie să se ţină seama. 4 N. ea nu se poate constitui în viciu de consimţământ. starea socială. violenţă-viciu de consimţământ. În schimb. dacă ameninţarea priveşte exerciţiul cu bunăcredinţă al unui drept subiectiv. aşa cum dispune art. 52 47 .trebuie să fie „justificată” şi de aşa natură încât partea putea să creadă că. 1216 alin. de „vârsta. Se întâmplă astfel. de a obţine un alt rezultat decât cel pe care l-ar fi putut pretins în mod legitim. Este vorba aşadar. în absenţa consimţământului. în concepţia noului Cod reprezintă violenţă „temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept făcută cu scopul de a obţine avantaje nejustificate” (art. de ex. Ameninţarea cu exerciţiul unui drept.

având în vedere că şi în cazul stării de necesitate dimensiunea volitivă a consimţământului poate fi grav afectată. independent de anularea contractului partea va putea cere şi repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită.) este reglementată situaţia violenţei exercitate de un terţ faţă de contract. ar fi trebuit să cunoască violenţa exercitată de terţ. 2. de pe urma căreia să fi profitat. Rezultă că nu se cere ca ameninţarea cu un rău al cărei autor este terţa persoană să fie şi rezultatul coparticipării efective a celeilalte părţi. prin influenţarea comportamentului celeilalte părţi. aceasta să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască despre violenţa exercitată (deci.. ameninţarea cu un rău nu este.civ. 174. decât în măsura în care cealaltă parte a profitat de această împrejurare (art. dar. izvorâte din respect. cel puţin.3. atunci când ea rezultă dintr-o stare de necesitate. după caz.civ.3. să încheie contractul). în concepţia noului Cod civil. partea prejudiciată va avea la îndemână două În doctrină se exprimase un punct de vedere contrar. rezultă în mod implicit şi din dispoziţiile art. însă ea constituie viciu de consimţământ numai atunci când partea al cărei consimţământ nu a fost viciat cunoştea sau. Violenţa săvârşită de un terţ Prin dispoziţiile noului Cod civil (art. nevoite astfel.C.C.Temerea reverenţiară..C. fără ca aceasta să fi fost însoţită de violenţă.civ. Cosma.5. 2. Faptul că ameninţarea trebuie să fie determinantă.3. Sancţiune Ca şi în cazul dolului. 1220 N. considerată constitutivă de violenţă. să fi existat cel puţin o complicitate. cit.4. op. Aşadar. 1219 N. 53 48 . în sensul că ameninţarea într-o asemenea situaţie este asimilabilă violenţei-viciu de consimţământ. De asemenea. p.)53. care nu recunosc caracterul de viciu de consimţământ simplei temeri reverenţiare. 1218 N. D. în situaţia în care autorul violenţei este cealaltă parte contractantă.5.

de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi. 54 49 . 2003.. 1257 N. În sensul că leziunea este o cauză specială de desfiinţare a contractului şi nicidecum un viciu al consimţământului întrucât rostul său este acela de a asigura echilibrul contractual. 1220 alin. Ed.civ.1. dispoziţiile art. op. p.C. a se vedea D. a se vedea L. o prestaţie considerabil mai mare. 312. partea se va putea îndrepta împotriva acestuia cu acţiunea în răspundere. Vasilescu.3. p.. 2 şi ale art. 2. 1221 N.C. 153. decât valoarea propriei prestaţii. Rezultă. specială de anulare a contractului pentru încălcarea cerinţei echilibrului prestaţiilor care se datorează în contrapartidă (P.acţiuni împotriva acesteia: una în anularea contractului şi. 235). leziunea a fost apreciată şi ca o cauză distinctă. care au negat caracterul de viciu de consimţământ al leziunii. cit. 2. 55 În doctrină au fost exprimate mai multe opinii. Cosma. profitând de starea de nevoie. Bucureşti. această controversă. din această definiţie. că noul Cod îmbrăţişează concepţia subiectivă despre leziune. referitoare la pretinderea de daune interese sau la reducerea corespunzătoare a prestaţiilor. conform căreia pentru a exista acest viciu de consimţământ55. în acest sens.civ (acestea din urmă. Relativitatea actului juridic civil. şi o acţiune în răspundere civilă. Prin reglementarea noului Cod se curmă practic. cu acţiune în anulare54. Dacă autorul violenţei este un terţ. în sensul că leziunea nu afectează consimţământul. op. ceea ce este în strânsă legătură cu valoarea prestaţiilor care alcătuiesc obiectul raportului de obligaţii contractual şi cu obiectul contractului. Definiţie şi reglementare Este leziune.3. în cazul dolului). stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane.6. atunci când una dintre părţi. cit. Astfel. Valabilitatea Leziunea consimţământului (continuare). recunoscându-se leziunii natura de cauză ce afectează valabilitatea consimţământului. Repere pentru o nouă teorie a actului de drept privat. fiind aplicabile deopotrivă. ci este o condiţie a anulării contractului pentru incapacitatea unuia dintre contractanţi. p. iar împotriva celeilalte părţi contractante.6. prin vicierea acestuia. la data încheierii contractului. nu este suficientă A se vedea. de asemenea. Pop. dacă repunerea în situaţia anterioară nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului.. Rosetti. potrivit art.

dacă potrivit reglementării anterioare. dacă aceste acte le pricinuiau vreo vătămare – potrivit noului Cod civil leziunea este recunoscută şi în cazul majorului. Astfel. leziunea era limitată. Condiţii Pentru a exista leziune. ca domeniu de aplicare. tranzacţia. trebuie să fie vorba de o obligaţie excesivă asumată de acesta prin raportare la starea sa patrimonială. Aceasta înseamnă că. 50 . la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor (art. ci să subziste până la data cererii de anulare. 3). având vârsta de 14 ani împliniţi. prestaţia promisă sau executată de partea lezată (art. încheiau singuri acte de administrare. de la început poziţia contractuală a părţilor este inegală.3. doar la situaţia minorilor – care. 2). 2.2. în cazul minorului.6. precum şi alte contracte anume prevăzute de lege (art. noile dispoziţii legale exclud de la incidenţa acestei sancţiuni contractele aleatorii. – leziunea să existe nu doar în raport cu momentul încheierii actului. aşa încât. – disproporţia de valoare între prestaţii să fie considerabilă. ca viciu de consimţământ. la momentul încheierii contractului. 1221 alin. 1222 alin. ci este necesar să se şi profite „de starea de nevoie. este necesar să fie îndeplinite următoarele cerinţe: – leziunea să fie o consecinţă directă a actului respectiv. Sub aspectul categoriei actelor juridice care pot fi atacate pentru leziune. cu condiţia ca diferenţa de prestaţie să depăşească jumătate din valoarea pe care o avea. 1224).disproporţia între prestaţiile părţilor. de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi”. pe lângă dezechilibrul contraprestaţiilor există o parte a cărei voinţă este mai slabă în faţa celuilalt contractant. De asemenea. fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui.

fie că obiectul actului juridic ar consta în crearea. Teoria generală a obligaţiilor.4. Gh. respectiv conduita părţilor. B. Partea prejudiciată are însă posibilitatea să aleagă menţinerea contractului. caracterul însemnat ori considerabil al leziunii există doar atunci când disproporţia depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea prestaţia promisă sau executată de partea lezată. 290. p. 1223). p. modificarea unui raport juridic (A. distinct. 1222 alin. cit. op.3. p. Curs de drept civil.În cazul majorului. instanţa va putea să menţină contractul. 432). Chiar şi în situaţia în care partea alege să promoveze acţiune în anulare. Noţiuni generale Punând capăt controverselor apărute în doctrină56. fie că obiectul actului juridic este însuşi obiectul raportului juridic. analizându-se doar obiectul obligaţiei sau obligaţiilor generate de acel act (M. 213). op. Ionaşcu.1. cit. Dreptul la acţiunea în anulare sau în reducerea prestaţiilor pentru leziune se prescrie în termen de 2 ani de la data încheierii contractului (art. 2.. p. Beleiu. o reducere a propriei creanţe sau..a.. f. o majorare a propriei obligaţii (art. 3). op. Cantacuzino. Sancţiunea Considerată viciu de consimţământ.. Curs de drept civil. 2. de terminologia imprecisă a Codului civil Astfel. dar cu reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită. 162). leziunea este sancţionată cu anularea actului lezionar. după caz. Ed. determinate.4. Scrisul românesc. în mod echitabil. s-a considerat fie că actul juridic nu ar avea un obiect propriu. 96).6. de altfel. adică acţiunile şi inacţiunile la care acestea sunt îndrituite ori pe care trebuie să le îndeplinească (Tr. Obiectul contractului 2. dacă cealaltă parte oferă. Cosma.3. 56 51 . Craiova. Ionaşcu. cit. p. fie că obiectul actului juridic ar consta în interesele reglementate de părţi prin mijlocirea actului juridic (D.

de la 1865 (care uneori foloseşte sintagma „obiectul contractului sau al convenţiei”. trebuie îndeplinite aceleaşi condiţii.. dar şi în situaţia Între obiectul contractului şi obiectul obligaţiei contractuale există o strânsă legătură. Astfel. precum vânzarea. obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul şi. Pentru a fi valabil. alteori. sub sancţiunea nulităţii absolute.2. Condiţii de validitate. pe aceea de „obiect al obligaţiei”). condiţia este îndeplinită când bunul este prezent ca atare în momentul încheierii actului. astfel cum reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale”. 2. Enumerare. distinctă de prestaţia la care debitorul s-a îndatorat şi care reprezintă obiectul obligaţiei văzută ca raport juridic57.1.2. Rezultă că obiectul contractului este constituit din operaţiunea juridică avută în vedere de părţi la momentul încheierii acestuia (de a vinde şi.civ. în sensul că operaţia juridică încheiată de părţi determină şi prestaţia la care este îndreptăţit creditorul şi îndatorat debitorul. obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit. locaţiunea. aşadar. trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit. sub sancţiunea nulităţii absolute (obiectul este considerat ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri). prin dispoziţiile art. 1225. noul Cod civil stabileşte. 57 52 .). Operaţia juridică este. respectiv. 1226 N. de a cumpăra.4. de a închiria un bun ori de a efectua o lucrare sau de a presta un serviciu etc. Indiferent că este vorba de prestaţiile părţilor sau de bunuri ca obiect derivat al obligaţiilor născute din contract. împrumutul şi altele asemenea.4. că obiectul contractului este reprezentat de „operaţiunea juridică. Valabilitatea obiectului 2. convenită de părţi.C. şi anume: – să existe. potrivit art.

C. Potrivit art. după caz.civ. precum şi dispoziţii privind determinarea calităţii obiectului (în sensul că. după împrejurări. instanţa.).bunurilor viitoare (în lipsa unei prevederi exprese. acesta trebuie să acţioneze în mod corect. – să fie posibil. preţul se determină prin raportare la un factor de referinţă. cu factorul de referinţă cel mai apropiat. 1232 N.2. la momentul încheierii actului. 1229). De asemenea. potrivit contractului. el se înlocuieşte. în cazul unei imposibilităţi iniţiale. atunci când preţul sau orice alt element al contractului urmează să fie determinat de un terţ. 1234. – să fie în circuitul civil (numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale – art. contractul rămâne valabil încheiat. sub acest aspect. Sancţiunea Intervine sancţiunea nulităţii absolute atunci când obiectul contractului este nedeterminat şi ilicit. pentru una dintre părţile actului. – să fie determinat sau determinabil. conform art. Aceeaşi sancţiune operează.4. iar acest factor nu există. la cererea părţii interesate.2. cel puţin de nivel mediu). calitatea prestaţiei sau a obiectului acesteia trebuie să fie rezonabilă sau. va stabili. atunci când nu este respectată cerinţa referitoare la caracterul determinabil sau cel puţin determinabil şi licit al acestuia. 2. Dacă terţul nu poate sau nu doreşte să acţioneze ori aprecierea sa este în mod manifest nerezonabilă. preţul sau elementul nedeterminat de către părţi (2). atunci când.C. a încetat să mai existe ori nu mai este accesibil. potrivit art. diligent şi echidistant (1). atunci când nu poate fi stabilită potrivit contractului. în absenţa unei convenţii contrare.civ. noul Cod civil conţine dispoziţii referitoare la determinarea obiectului de către un terţ sau prin raportare la un factor de referinţă58. cu referire la obiectul obligaţiei actului juridic. contractele pot purta şi asupra bunurilor viitoare. 58 53 . 1228 N.

1. pe diferitele tipuri de acte.2. ea se poate datora lipsei de discernământ sau. Definiţie şi reglementare Până la reglementarea adusă prin noul Cod civil nu a existat o definiţie legală a noţiunii de cauză. cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii (desprinse din dispoziţiile art. Cauza 2. 1236. nepredării bunului (în contractele reale). 2. referirea la aceasta în vechiul Cod. lipsei contraprestaţiei (în contractele sinalagmatice). Altfel spus. Noul Cod civil vine să curme însă controversele din doctrină.C. Noţiuni generale 2. c) să fie morală. vizând aşadar. 1235 faptul că prin cauză se înţelege „motivul care determină pe fiecare parte să încheie contractul”.2.1.1. 1237 N. cauza răspunde la întrebarea „pentru ce” sau „în ce scop” s-a încheiat actul juridic. adică. Această lacună legislativă a făcut posibile mai multe construcţii teoretice cu privire la înţelesul acestei noţiuni. Enumerare Pentru a fi valabilă.5.5. lipsei intenţiei de a gratifica (în actele cu titlu gratuit). b) să fie licită.5.5. 54 .5.civ. fiind doar în enumerarea condiţiilor esenţiale ale convenţiei şi cu referire la prezumţia de existenţă şi de validitate a cauzei. scopul urmărit de părţi (causa finalis). particularizat.2. lipsei scopului imediat la încheierea actului. a) În ce priveşte inexistenţa cauzei.1.): a) să existe. Valabilitatea cauzei 2. Condiţii de validitate. statuând prin dispoziţiile art.

1239 alin.5. 1239 alin. Sancţiunea Potrivit art. în condiţiile în care textul anterior statua doar în sensul potrivit căruia „obligaţia fără 55 . ceea ce înseamnă că.2.2. 2). 2. Ambele prezumţii instituite au însă caracter relativ (iuris tantum). 1 N. ceea ce înseamnă că pot fi înlăturate prin proba contrară şi că orice persoană care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei este ţinută să facă dovada susţinerilor sale. dispoziţiile noului Cod civil păstrează o dublă prezumţie în privinţa cauzei: – prezumţia de existenţă a cauzei (contractul este valabil. cauza trebuie să fie morală. 1238 alin. – prezumţia de valabilitate a cauzei (existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară – art.5. adică să nu fie contrară bunelor moravuri. fiind prezumată de lege. care funcţionează indiferent de faptul că acest element este menţionat sau nu în instrumentele probatorii preconstituite. chiar atunci când cauza nu este prevăzută expres – art.civ.b) Caracterul licit al cauzei presupune ca aceasta să fie conformă legii şi ordinii publice (art. Noua reglementare vine să pună capăt interpretărilor din doctrină şi jurisprudenţă (apărute. Proba cauzei Ca şi în reglementarea anterioară.. lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a contractului.2. cauza nu trebuie să fie dovedită. 2. de altfel. respectiv regulilor de convieţuire socială. 2).3. c) În sfârşit. Cauza este considerată ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. cum ar fi înscrisurile. demonstrată direct.C. cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice. 1). 1236 alin.

În felul acesta. că. ar însemna ca partea să se prevaleze de comportamentul său imoral şi să obţină desfiinţarea actului (or. sancţiunea aplicabilă trebuie să fie a nulităţii absolute. Se aprecia astfel. în aprecierea sancţiunii care intervine pentru lipsa cauzei. altminteri. în contractele aleatorii. atunci când lipsa cauzei este determinată de lipsa discernământului. pentru a fi atrasă sancţiunea nulităţii absolute este necesar să existe caracterul ilicit sau imoral al angajamentului contractual. după care. Rezultă că. lipsei riscului.civ. în contractele cu titlu gratuit). ar trebui făcută distincţia între „cauzele lipsei de cauză”. în contractele reale. se asigură protecţia părţii contractante de bună-credinţă. 56 . care nu este pusă în situaţia de a suporta consecinţele nulităţii contractului (cum s-ar fi întâmplat în ipoteza în care mobilul ilicit sau imoral ar fi aparţinut unei singure părţi. 1238 alin. 2 N. lipsei contraprestaţiei în contractele sinalagmatice. dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau. iar unde legiuitorul nu distinge.).cauză sau fondată pe o cauză falsă nu poate avea niciun efect”). după împrejurări. nici interpretul nu poate să o facă). rezultă că nu mai pot avea suport în continuare teoriile care apreciază asupra unui regim distinct al nulităţii în funcţie de situaţiile care ar atrage lipsa cauzei. trebuia să o cunoască (art. lipsei intenţiei de a gratifica. lipsei predării bunului. pentru că. Întrucât prin dispoziţiile noului Cod civil este sancţionată expres lipsa cauzei cu nulitatea relativă (fără să se facă vreo distincţie între „cauzele” care pot să atragă lipsa de cauză. În ce priveşte cauza ilicită sau imorală. adică ambele părţi să fi urmărit un scop de această natură (în afara legii sau contravenind ordinii publice şi bunelor moravuri). nimănui nu îi este permis să se prevaleze de propria sa turpitudine – „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”). iar atunci când se datorează lipsei scopului imediat al angajamentului contractual (respectiv. sancţiunea ar trebui să constea în nulitatea relativă. aceasta atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună sau.C. în caz contrar.

care ar fi putut să invoce nulitatea actului dezavantajând astfel partea care a contractat cu bună-credinţă). 2.6. Forma actului juridic

2.6.1. Definiţie Forma actului juridic desemnează acea condiţie generală, extrinsecă, de exteriorizare a voinţei, făcută cu intenţia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic concret. Sintagma „forma actului juridic” este folosită într-o dublă accepţiune, una restrânsă (stricto sensu), care vizează tocmai modalitatea de exteriorizare a voinţei juridice şi cealaltă, în sens larg (lato sensu), care priveşte diferitele cerinţe de formă necesare unui act juridic pentru a-şi produce efectele (forma cerută ad validitatem, forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi, forma cerută ad probationem, pentru probarea actului). 2.6.2. Principiul consensualismului Privită în înţelesul său restrâns, forma actului juridic este cârmuită de principiul consensualismului, care presupune că singura condiţie necesară şi suficientă pentru încheierea unui contract este simpla manifestare sau exteriorizare a voinţei libere şi neviciate a părţilor, fără să se impună acesteia respectarea anumitor formalităţi. În Codul civil anterior nu exista o reglementare expresă, cu caracter de normă generală a acestui principiu, care era dedus, însă, din mai multe texte (referitoare la consensualism în materia anumitor acte juridice – de exemplu, vânzarea-cumpărarea – sau la excepţiile de la acest principiu). Noul Cod civil vine să consacre, însă, principiul consensualismului prin dispoziţiile art. 1178 referitoare la libertatea formei şi ale art. 1240 privitoare la formele de exprimare a consimţământului. Astfel, potrivit acestui din urmă text, voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris (alin. 1). Voinţa poate fi 57

exprimată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor stabilite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare (alin. 2). Rezultă că, pentru a fi producătoare de efecte juridice, nu se cere ca manifestarea de voinţă a părţilor să fie supusă unor exigenţe particulare, fiind suficientă exteriorizarea acesteia (solus consensus obligat), fără vreun alt formalism contractual. Principiul consensualismului şi al libertăţii formei se constituie astfel, într-un factor de celeritate, de simplificare a circuitului juridic şi economic. 2.6.3. Forma cerută ad validitatem (ad solemnitatem) 2.6.3.1. Definiţie Forma cerută pentru validitatea actului juridic este acea condiţie specială şi esenţială care presupune îndeplinirea unor formalităţi prevăzute de lege, în absenţa cărora actul nu ar putea lua naştere în mod valabil. Aşadar, prin excepţie de la principiul consensualismului, există categorii de acte juridice a căror constituire valabilă presupune respectarea unor formalităţi prestabilite de lege. Instituirea prin lege a formei necesare pentru însăşi valabilitatea actului este menită să atenueze inconvenientele care pot apărea în legătură cu forma consensuală59 şi se datorează, de

Principiul consensualismului prezintă şi unele inconveniente economice, deoarece încheierea contractului consensual nu lasă, de regulă, urme. În acest fel, în raporturile dintre părţile contractante pot să apară anumite incertitudini asupra existenţei sau asupra conţinutului contractului, prin care se favorizează contestaţiile, în cazul în care o parte este lipsită de loialitate; aşadar, în caz de litigiu, părţile riscă să se confrunte cu dificultăţi de probă, adeseori insurmontabile. În ce-i priveşte pe terţi, consensualismul conduce adeseori la o anumită confidenţialitate a contractului, care îi pune în situaţia de a ignora efectele pe care acesta le-a produs; or, contractul constituie un fapt social pe care terţii ar putea avea interesul să-l cunoască, (L. Pop, op. cit., p. 391).

59

58

asemenea, unor raţiuni diferite, care pot varia de la un act la altul60. Astfel, de exemplu, în cazul donaţiilor este vorba de atenţionarea părţilor asupra importanţei deosebite pe care aceasta o are asupra patrimoniului donatorului, în timp ce în cazul înstrăinărilor de terenuri, forma autentică asigură certitudinea şi securitatea statică şi, mai ales, dinamică a circuitului civil. Se poate spune că forma ad validitatem nu contrazice şi nici nu anihilează libertatea contractuală, dar că ea reprezintă un mijloc eficient de garantare a exercitării acestei libertăţi, fiind vorba, mai degrabă, de un formalism de protecţie (prin aceea că legiuitorul atrage atenţia asupra importanţei sau a consecinţelor actelor încheiate). De regulă, forma impusă contractelor solemne este aceea a înscrisului autentic (contractul de donaţie, contractul de ipotecă, subrogaţia convenţională în drepturile creditorului consimţită de debitor), dar există şi situaţii în care forma substanţială ad validitatem este cea a înscrisului sub semnătură privată (de exemplu, contractul de arendare, contractele prin care se dobândeşte un drept de folosinţă pe durată limitată asupra unor bunuri imobile, în condiţiile art. 5 din Legea nr. 282/2004, efectele de comerţ sau titlurile de credit61). Noile dispoziţii legale nu recunosc forma constitutivă convenţională, stabilindu-se în acest sens prin art. 1242 alin. 2 că „dacă părţile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte valabil chiar dacă forma nu a fost respectată”.

M. Nicolae, op. cit, în Instituţii de drept civil…, p. 57. Atunci când solemnitatea sau formalitatea constă în declararea consimţământului părţilor în formă scrisă, formalismul are drept consecinţă şi preconstituirea unui mijloc de dovadă a contractului, deosebit de preţios în eventualitatea naşterii unui litigiu, ceea ce este de natură a le conferi un grad mai mare de certitudine asupra existenţei şi conţinutului acestuia (D. Cosma, op. cit., p. 250).
61

60

59

2.6.3.2. Sancţiune Nerespectarea formei cerute ad solemnitatem, având în vedere că reprezintă un element constitutiv al actului, se sancţionează cu nulitatea absolută. Va fi, însă, considerat valabil actul pentru care părţile, iar nu legea, au prevăzut o anumită condiţie de formă, pe care ulterior nu au mai respectat-o (art. 1242 alin. 2). 2.6.4. Forma ad probationem 2.6.4.1. Definiţie Forma ad probationem este acea condiţie impusă de lege sau de părţi, care constă în întocmirea unui înscris cu scopul de a proba actul juridic civil valabil încheiat. Potrivit art. 1241 N.C.civ., înscrisul care constată încheierea contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic, având forţa probantă prevăzută de lege (respectiv, de element constitutiv al contractului sau doar aceea de valoare probatorie). Este vorba despre aşa-numitul formalism probatoriu, ceea ce înseamnă că dovada existenţei sau conţinutului unor contracte nu se poate face prin alte mijloace de probă (martori ori prezumţii), părţile fiind ţinute să redacteze contractul în formă scrisă. Raţiunea pentru care, în anumite cazuri, se cere să fie îndeplinită o anume formă pentru probaţiunea unor acte juridice trebuie pusă în legătură, pe de o parte, cu importanţa respectivelor acte, iar pe de altă parte, cu avantajul practic pe care îl prezintă această cerinţă (care permite o consemnare fidelă a conţinutului actului civil şi, astfel, prevenirea litigiului, iar în caz de neînţelegere între părţi, o facilitare a sarcinii organului jurisdicţional de a stabili şi aplica dreptul). Forma ad probationem este instituită, de exemplu, în legătură cu contractul de tranzacţie (art. 2272 N.C.civ.), contractul de depozit voluntar (art. 2104 N.C.civ.), contractul de cesiune a 60

drepturilor patrimoniale de autor, contractul de sponsorizare, contractul de asigurare. Noul Cod civil reglementează şi forma contractelor electronice, statuând, prin dispoziţiile art. 1245, că acele contracte care se încheie prin mijloace electronice sunt supuse condiţiilor de formă prevăzute de legea specială. O asemenea reglementare a fost impusă şi este rezultatul informatizării societăţii moderne, care a făcut posibilă încheierea contractelor în formă electronică. 2.6.4.2. Sancţiune Nerespectarea formei cerute ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului, aşa cum se întâmplă în cazul formei ad validitatem, ci imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de probă. Deci, nu este vorba despre afectarea convenţiei în sine, ca act juridic (negotium iuris), ci de consecinţele sub aspect probator care se produc. În acelaşi timp, această imposibilitate de dovedire a actului juridic cu alt mijloc de probă (cu rezerva acceptării mărturisirii şi a începutului de dovadă scrisă) este o sancţiune drastică, întrucât înseamnă, practic, decăderea celui interesat din dreptul de a proba62 (or, idem est non esse aut non probari). 2.6.5. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi 2.6.5.1. Definiţie Prin forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic se înţelege acea condiţie necesară pentru ca actul juridic să fie opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor şi intereselor lor. Este, aşadar, o cerinţă de formă justificată pe ideea de protecţie a terţilor faţă de efectele prejudiciabile ale unor acte juridice.
62

În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., Drept civil român. Introducere în dreptul civil..., ed. a XI-a, p. 178.

61

o astfel de cerinţă fiind distinctă însă de formalitatea de publicitate propriu-zisă (i.). că părţile se văd în imposibilitate de a se prevala de acel act faţă de terţi (de exemplu. 62 . ceea ce înseamnă. de a ignora actul invocat de părţi împotriva sa. Opozabilitatea actului se asigură prin îndeplinirea unor formalităţi de publicitate (îndeosebi înscrieri. 1244 N. de intabularea sau înscrierea provizorie a dreptului tabular – art.Aceasta. 2 N. notări în cartea funciară pentru înstrăinările de drepturi imobiliare. se statuează asupra necesităţii încheierii prin înscris autentic.civ. deşi valabil şi producător de efecte juridice în relaţia dintre părţi.C.. ceea ce înseamnă posibilitatea. Sancţiune Nerespectarea acestei cerinţe de formă este sancţionată cu inopozabilitatea actului juridic. dar şi de notarea (pentru opozabilitate) a drepturilor. a convenţiilor care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară. o realitate juridică şi pentru terţi. de fapt. N. înregistrarea contractelor de arendare într-un registru special. pentru terţul interesat.5. dar şi înscrieri în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare – în situaţia constituirii gajului şi a altor garanţii reale mobiliare –. sub sancţiunea nulităţii absolute. 2.. actelor sau altor raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară (art. întrucât.). actul rămâne ineficace faţă de cel de-al treilea. el reprezintă în acelaşi timp.civ. care datorează respect situaţiei noi astfel create.civ. notificarea cesiunii de creanţă etc. dar pentru aceasta este necesar să fie asigurată opozabilitatea actului.).6. creditorul ipotecar nu poate urmări bunul ipotecat în mâinile terţului dobânditor care ar fi transcris înaintea lui actul de înstrăinare).2. Ca atare.C. Prin dispoziţiile art. 902 şi urm.C.e. dacă un act valabil încheiat produce efecte obligaţionale între părţile contractante. cu referire la forma cerută pentru înscrierea în cartea funciară. 881 alin.

A. Categorii de nulităţi 3. Cap.1. Clasificarea nulităţilor. cit. s-a dat o reglementare unitară nulităţii contractelor. Partea generală). M. efectele nulităţii. a efectelor unui act juridic. D. din cauza nesocotirii dispoziţiilor legale edictate pentru încheierea lui valabilă. (Drept civil.. cit. Pop.. 63 63 . p. Potrivit noului Cod civil63.1. se distinge între nulitatea absolută şi nulitatea relativă. 90. Nicolae. Dispoziţii generale 3. din Titlul II (Izvoarele obligaţiilor). 293. 64 A se vedea. în tot sau în parte. Ionaşcu. I (Contractul). p. p. op.2. 214. p. p. 105. intitulată Nulitatea contractului.. L.1. prin nulitate se înţelege acea sancţiune de drept civil care constă în desfiinţarea retroactivă. 435. problemele validării contractului lovit de nulitate. op. Cosma. cit (Instituţii de drept civil…). În continuare. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate64. de ex. cuprinzând o clasificare principală a nulităţilor. lipseşte din Cod o definiţie a nulităţii. 3. cit. principalele cauze de nulitate. cit. op. op. Criterii de clasificare Nulităţile pot fi clasificate după următoarele criterii: a) După natura interesului (general ori individual) ocrotit prin dispoziţia legală încălcată la momentul încheierii actului. Beleiu.1. op. Gh.CAPITOLUL III NULITATEA ACTULUI JURIDIC 3.. regimul lor juridic. însă. Conform Secţiunii a 4-a.2. Noţiune Codul civil anterior nu conţinea în textele sale o definiţie a nulităţii şi nici o reglementare sistematică a acestei sancţiuni.

celelalte efecte (nulitatea fiind. precum şi nevalabilitatea unor elemente nedeterminante la încheierea unor acte juridice”. (2) În cazul în care contractul este menţinut în parte. trebuie observat că ea decurge din concepţia despre nulitate.b) După întinderea efectelor sale. 65 64 . nevalabilitatea consimţământului unora din părţi în actele plurilaterale. în lipsa acestora. menţinându-se.civ.. ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt. (3) Dispoziţiile alin. prin natura lor.: „(1) Clauzele contrare legii. adică neproducătoare de efecte juridice (ceea ce înseamnă că celelalte clauze care nu contravin legii rămân să-şi producă efectele. stabilind că acele clauze care nesocotesc ordinea publică şi bunele moravuri trebuie considerate nescrise. potrivit art. cit. celelalte menţinându-se deoarece nu contravin legii) şi totală (desfiinţează în întregime efectele actului juridic). op. p. parţială şi remediabilă).. 1255 N. 91). ci doar acelea referitoare la „nevalabilitatea sau lipsa obiectului în actele cu clauze multiple. Nicolae. nu s-ar fi încheiat. actul juridic fiind astfel salvat de la sancţiunea nulităţii totale)65. spunându-se că trebuie înlăturate numai acele efecte care ar contraveni scopului dispoziţiei încălcate. nu toate clauzele sunt însă compatibile cu sancţiunea nulităţii parţiale. Cu privire la această clasificare a nulităţilor. Astfel cum s-a arătat în doctrină (M. Astfel. Instituţii…. astfel. Noul Cod civil vine şi reglementează această concepţie modernă despre nulitate. esenţiale sau dacă. în acelaşi timp.C. clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile. nulitatea poate fi parţială (atunci când desfiinţează doar parte din efectele actului juridic. care a evoluat de la teza nulităţii totale şi iremediabile la teza proporţionalizării efectelor nulităţii în raport cu finalitatea legii. (2) se aplică în mod corespunzător şi clauzelor care contravin unor dispoziţii legale imperative şi sunt considerate de lege nescrise”.

66 65 . ea rezultă neîndoielnic. pe care. c) După modalitatea de consacrare legislativă. conform art. beneficiarul este obligat să nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori să nu solicite revizuirea condiţiilor sau a sarcinilor. De exemplu.Aplicaţii ale acestei concepţii vizând nulitatea parţială se regăsesc în noul Cod civil în mai multe materii. după caz. actelor sau faptelor juridice sunt considerate nescrise şi deci. este considerată nescrisă dispoziţia testamentară prin care se prevede dezmoştenirea ca sancţiune pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. Tot nescrisă este considerată stipulaţia vizând exonerarea de răspundere pentru evicţiune provenită din faptul însuşi al vânzătorului sau din cauze anterioare. dispoziţiile art. relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins”. de o dispoziţie legală) şi nulitate virtuală sau implicită (deşi nu este expres prevăzută de lege. 1009 alin. 1699). precum şi orice clauză penală sau altă sancţiune stipulată pentru a împiedica exerciţiul acestui drept (art. 19 alin. în materia publicităţii drepturilor. 1. Tot astfel. sub sancţiunea desfiinţării liberalităţii sau restituirii obiectului acesteia. „este considerată nescrisă clauza prin care. în materia liberalităţilor. clauzele vizând renunţarea sau restrângerea dreptului de a îndeplini o asemenea formalitate de publicitate. există nulitate expresă (prevăzută ca atare. contractul se desfiinţează şi atunci când sancţiunea nulităţii absolute sau. acesta le-a ascuns cumpărătorului (art. cunoscându-le la momentul înstrăinării. (1) sau pentru contestarea dispoziţiilor din testament care aduc atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri”. din modul în care este reglementată o anumită condiţie de valabilitate a actului juridic66). Cu privire la nulitatea virtuală. 1253 stabilesc că „în afara cazurilor în care legea prevede sancţiunea nulităţii. 2). (2) De asemenea. sancţionate cu nulitatea.

la momentul încheierii actului juridic.C.civ. 1246 N. obştesc67. în cazul celei de-a doua. cum sunt cele referitoare la capacitate. 1248 N. Este relativă acea nulitate care sancţionează nerespectarea.d) După felul condiţiei de valabilitate nerespectate. Astfel. potrivit art.civ.civ. se face distincţie între nulitatea absolută şi cea relativă pentru că. precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general.civ. Nulitatea absolută şi nulitatea relativă Este absolută acea nulitate care sancţionează nerespectarea. În acest sens. 1250 N. a unei dispoziţii legale care ocroteşte un interes particular sau individual. consimţământ) şi nulitatea de formă (în cazul nerespectării formei cerute ad validitatem).. „contractul este anulabil”. ceea ce Potrivit art. dispoziţiile art.2. obiect. De asemenea. trebuie arătat că legiuitorul (prin dispoziţiile art.) instituie prezumţia de nulitate relativă. 67 66 . a unei dispoziţii legale imperative. se distinge între nulitatea judiciară (cea care operează pe temeiul unei hotărâri judecătoreşti) şi nulitatea amiabilă (care are la bază acordul părţilor).C. contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege.C. şi sub aspect terminologic. 1252 N. se deosebeşte între nulitatea de fond (aceea care intervine în cazul nerespectării unei condiţii de fond a actului juridic. în timp ce în cazul celei dintâi. „contractul este nul”.2. „contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil”. care ocroteşte un interes general. e) După modul de valorificare. Categorii de nulităţi. la încheierea actului juridic. Din cele două texte menţionate anterior rezultă că. statuează: „este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general”. cauză. 3.C.

o nesocotire a limitelor învestirii sau o depăşire a principiului disponibilităţii (în absenţa invocării de către părţi a nulităţii). 2).civ.3.2. Întrucât regulile aplicabile sunt diferite. contractul este lovit de nulitate relativă. 3. B) Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea actului.2. dar şi procurorul. Această regulă se explică prin natura interesului ocrotit de norma a cărei încălcare atrage nulitatea absolută. în aceasta rezidă şi importanţa calificării şi încadrării corespunzătoare a nulităţii în una din cele două categorii. fără să reprezinte. după caz.3. pe cale de acţiune sau de excepţie (art. 1247 şi 1249 N. Totuşi. 1247 alin. în cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege.2.înseamnă că. inadmisibilitatea confirmării nulităţii absolute nu se confundă cu 67 . aşadar. Noţiune Prin regim juridic al nulităţii se înţeleg regulile cărora le este supusă nulitatea absolută şi relativă. alte terţe persoane prejudiciate prin actul încheiat şi deci. Astfel: A) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată. Regimul juridic al nulităţii 3. Aceasta înseamnă că oricine pretinde şi reclamă un interes (deci nu numai părţile şi avânzii lor cauză. C) Nulitatea absolută nu este susceptibilă de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege. Această obligaţie a instanţei derivă din funcţia organului jurisdicţional de a restabili ordinea de drept încălcată.3. 3.C. Regimul juridic al nulităţii absolute se desprinde din dispoziţiile art.1. autorităţile publice competente.2. interesate să obţină desfiinţarea actului) poate invoca nulitatea.

iar nu în sensul de a nu produce nici unul68 (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat). cit. indiferent de cauza de nulitate (deci. regimului juridic al nulităţii relative îi sunt aplicabile următoarele reguli: A) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată (art. validare care decurge din concepţia despre nulitate. 3. D) Nulitatea absolută poate fi invocată oricând. şi atunci când este absolută). Aceasta înseamnă că funcţionează regula imprescriptibilităţii în ce priveşte nulitatea absolută.C. 69 68 68 . 227. care stabilesc că prin derogare de la dreptul comun. prejudiciată prin încheierea respectivului act.civ. când nulitatea absolută poate fi prescriptibilă69. există situaţii în care.2. O astfel de excepţie este instituită. ceea ce înseamnă că. nulitatea relativă poate fi pretinsă sau opusă numai de către partea interesată. nerespectate în momentul încheierii actului (de exemplu. 1248 şi 1249 N. Cu toate acestea. 45 alin. cu rezerva situaţiilor expres prevăzute de lege.. dacă prin lege nu se prevede altfel. până la anularea actului). fie pe cale de acţiune. obţinerea autorizaţiei administrative. în afara persoanei interesate şi tocmai în ideea asigurării unei reale protecţii a Gh.3. fie pe cale de excepţie. 5 din Legea nr. indiferent de calea procedurală folosită pentru valorificarea ei (acţiune sau excepţie).validarea actului prin îndeplinirea ulterioară a cerinţelor legale. Regimul juridic al nulităţii relative Potrivit dispoziţiilor art. de ex. 10/2001. de principiu. p. Beleiu. ca şi din regula potrivit căreia convenţiile trebuie să fie interpretate în sensul în care să producă efecte juridice. op. dreptul la acţiune se prescrie în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. prin dispoziţiile art. 1)..3.. 1248 alin.

atitudinea lui să valoreze confirmare a nulităţii. 4). din ziua când a fost descoperit. ea poate rezulta. ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau consiliul de familie. Astfel. În privinţa acestei ultime modalităţi de confirmare. să o pună în dezbaterea părţilor şi să se pronunţe asupra ei. în mod expres ori tacit. B) Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată (art. nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie prevăzut de lege. în măsura în care persoana ocrotită de norma încălcată nu se prevalează de nulitatea relativă. 2517 N.civ. 1248 alin. C) Nulitatea relativă poate fi confirmată (art. neinvocând-o. În ambele ipoteze însă.C.C. din ziua când aceasta a încetat.. pe calea acţiunii oblice. instanţa nu va putea să facă din oficiu aprecieri asupra acesteia. în funcţie de cauza de anulabilitate invocată. cel în cauză trebuie să fi cunoscut cauza de nulitate pentru ca astfel. 1248 alin. D) Sub aspectul prescripţiei extinctive. 2529 alin. reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu. b) în cazul dolului. iar momentul de la care începe să curgă este diferit. cum ar fi: creditorii chirografari. succesorii părţii ocrotite (cu rezerva ipotezei în care ar fi vorba despre acţiuni strict personale). 1 N. termenul general de prescripţie este de 3 ani. prescripţia curge: a) în caz de violenţă.acesteia. de exemplu.civ. 2). Confirmarea nulităţii se poate face de către persoana interesată sau de succesorii ei în drepturi. 69 . Aşadar. nulitatea relativă mai poate fi invocată şi de către alte persoane.. Potrivit art. conform art. din executarea actului anulabil sau din neinvocarea nulităţii înăuntrul termenului de prescripţie.

2.C. În privinţa deosebirilor. aşa cum rezultă din cele prezentate anterior. din ziua când cel îndreptăţit. 3. prescripţia începe să curgă. în schimb. dispoziţiile art. ocrotitor legal. de la data când terţul a cunoscut cauza de nulitate. 2 N. în sensul că în toate cazurile de nesocotire a normei legale. constau în următoarele: A) În timp ce nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes. 70 .). 2. indiferent că interesul ocrotit este unul general sau particular. anulabilitatea actului poate fi opusă întotdeauna de cel căruia i se cere executarea actului (quae temporalia sunt ad agendum. atunci când este vorba de valorificarea pe cale de excepţie. dar nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic. a cunoscut cauza anulării. dacă prin lege nu se dispune altfel. perpetua sunt ad excipiendum). în cazurile în care nulitatea poate fi invocată de o terţă persoană (creditor chirografar. 2517 alin.civ. statuează că „partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului. chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare”. reprezentant. Comparaţie de regim juridic între nulitatea absolută şi nulitatea relativă Trebuie menţionat că nu există deosebiri de efecte între nulitatea absolută şi nulitatea relativă. În acest sens. etc.c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare. De asemenea. ele sunt de regim juridic şi. Dacă invocarea nulităţii relative pe cale de acţiune este supusă prescripţiei extinctive. potrivit art. nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului. 1249 alin.4.3. reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele. actul nul este lipsit de efectele juridice în vederea căruia a fost edictat.

indiferent că nulitatea este absolută sau relativă. M. Dacă în vechiul Cod civil nu existau texte de principiu referitoare la efectele nulităţii. 105-106. nulitatea relativă nu poate fi invocată de instanţă din oficiu. cit..3. nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune doar înăuntrul termenului de prescripţie şi numai atunci când este opusă pe cale de excepţie invocarea se poate face nelimitat în timp (de către partea căreia i se cere executarea contractului anulabil).1. Gh.B) Dacă nulitatea absolută trebuie să fie invocată din oficiu de instanţa de judecată. 228. în cazurile prevăzute de lege. a unui act juridic lovit de nulitate. în schimb. 1254-1265. În esenţă. a se vedea. p. cit. cit. nullum producit effectum (ceea ce este nul nu produce niciun efect) şi aceasta. nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare de către partea interesată. op. p. D) Dacă nulitatea absolută este imprescriptibilă. Nicolae. efectul nulităţii se exprimă în adagiul quod nullum est.. Beleiu. p. op. Cosma. decât în mod excepţional. 3. respectiv urmările survenite în cazul desfiinţării în întregime sau în parte. C) În timp ce nulitatea absolută nu este susceptibilă de confirmare. în noua reglementare efectele nulităţii sunt definite prin dispoziţiile art. 336. 359.. putând fi invocată oricând.3. pe cale de acţiune sau de excepţie. op. Noţiune Prin efectele nulităţii se înţeleg consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii70. 70 Cu privire la definiţia efectelor nulităţii. D. Efectele nulităţii 3. 71 .

Altminteri. Acest principiu este consacrat prin dispoziţiile art.C. Consecinţele aplicării principiului retroactivităţii efectelor nulităţii. 1254 N. potrivit cărora „contractul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost niciodată încheiat”. b) Atunci când actul a fost executat în tot sau în parte. actul juridic nu a fost niciodată încheiat.civ. pe temeiul căruia să se poată pretinde executarea prestaţiilor.2. ajungându-se să se considere că.2. de la momentul realizării acordului de voinţă.3. 3. ci şi pentru viitor (ex nunc). datorită situaţiilor de fapt şi de 72 . Astfel: a) În ipoteza în care actul nu a fost executat. Datorită efectului retroactiv al nulităţii. se consideră că între părţi nu a existat niciodată vreun raport juridic generator de drepturi şi obligaţii. eficacitatea lui încetează. Noţiune Principiul retroactivităţii este acea regulă potrivit căreia toate efectele actului încheiat cu nesocotirea dispoziţiilor legale sunt înlăturate nu numai pentru trecut (ex tunc). de fapt. problema este mai complicată.3.3. pentru restabilirea ordinii de drept nesocotite la momentul încheierii actului.3..2. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii 3.2. Justificarea acestei reguli trebuie pusă în legătură cu principiul legalităţii. care presupune ca. ar însemna ca sancţiunea aplicată să fie una pur formală şi să nu conducă la restabilirea legalităţii. Repunerea părţilor în situaţia anterioară Urmează a se distinge după cum actul juridic a fost executat sau nu. aşa încât nu se mai poate cere îndeplinirea prestaţiilor rezultate dintr-un asemenea act.1. să fie înlăturate toate efectele produse pe temeiul unui asemenea act.

drept care au putut apărea între momentul încheierii actului şi acela al anulării. 1254 alin. după caz. În cazurile prevăzute la alin.). producând efecte doar pentru viitor. chiar şi în cazul contractelor cu executare succesivă (art. 3. valoarea prestaţiilor se apreciază la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie (2). folosinţa bunului pentru locatar) până la momentul anulării contractului. unei alte persoane îndreptăţite. 2).: Dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilităţii sau a unui impediment serios ori aceasta priveşte prestarea unor servicii deja efectuate. (1).C.C. valoarea prestaţiilor apreciinduse la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie71). care rămân fără temei urmare a anulării actului.civ. nulitatea operează ca o simplă reziliere..3. Anterior.2. nu mai poate face obiectul restituirii. restituirea prestaţiilor trebuie să aibă loc în vreuna din modalităţile arătate (în natură sau prin echivalent). potrivit legii (art. Dreptul de restituire aparţine celui care a efectuat prestaţia supusă restituirii sau. contract de locaţiune. 1640 N. aşa încât contractele cu executare succesivă nu se Potrivit art. de prestări servicii) există o imposibilitate obiectivă de restabilire în natură a situaţiilor anterioare. 1636 N.3. restituirea se face prin echivalent (1).civ. 71 73 . se considera că în cazul contractelor cu executare succesivă (ex. iar în ce priveşte modalitatea de restituire a prestaţiilor. într-un asemenea caz. punându-se însă problema restituirii prestaţiilor. aceasta se face prin natură sau prin echivalent (în acest din urmă caz. Prin dispoziţiile noului Cod civil însă. se prevede şi pentru o asemenea situaţie posibilitatea restituirii – prin echivalent –. întrucât serviciul procurat (de exemplu. Situaţia contractelor cu executare succesivă Potrivit noii reglementări. în absenţa unei asemenea prevederi legale. Se considera că.

a înstrăinării. a înstrăinării.3.mai pot constitui în excepţie de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii. În schimb.2. 1641 alin.. Excepţii de la repunerea părţilor în situaţia anterioară Dacă. 3. dacă bunul a pierit în întregime sau a fost înstrăinat. debitorul de rea-credinţă. 3.4. prestaţiile efectuate nu sunt supuse restituirii. 74 . Se observă că accentul nu este pus pe ideea de protecţie a debitorului de bună-credinţă (care să fie exonerat de obligaţia restituirii pe considerente de echitate. bunacredinţă funcţionând doar în sensul luării în considerare a celei mai mici contraprestaţii posibile. pentru a nu i se îngreuna situaţia). există anumite ipoteze în care. tot ce s-a executat în temeiul unui act juridic desfiinţat trebuie restituit. astfel cum se considera anterior în doctrină şi jurisprudenţă. după caz. pentru diferite raţiuni. iar cel obligat la restituire este de bună-credinţă ori a primit bunul în temeiul unui act desfiinţat cu efect retroactiv. de aşa manieră încât părţile să ajungă în situaţia în care s-ar fi aflat dacă actul nu s-ar fi încheiat.3. acesta trebuie să restituie valoarea cea mai mică dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii. Situaţia debitorului de bună-credinţă Potrivit art. doar o atenuare a obligaţiei de restituire şi nu înlăturarea totală a acesteia. care ar fi de natură să greveze situaţia celeilalte părţi. 1642 alin. ci pe ideea reechilibrării situaţiei părţilor. după caz.C. fiind menţinute în tot sau în parte. adică acela care a distrus sau a înstrăinat cu rea-credinţă bunul primit sau contractul a fost desfiinţat retroactiv din culpa sa (conform art.civ.3. fără culpa sa. 1). în principiu. a pieirii sau. este ţinut să restituie valoarea cea mai mare dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii. 1 N. Are loc deci. a pieirii sau.

se pune problema în ce fel această sancţiune care intervine influenţează situaţia terţilor. însă. Deşi terţii nu sunt legaţi în mod direct prin contractul încheiat de părţi. ori când cauza restituirii îi este imputabilă. restituirea prin echivalent pe care o datorează este egală cu indemnizaţia de asigurare primită sau.civ. apreciată la data cererii de restituire – art. după caz. în sensul că nu li se pot impune drepturile şi În schimb. 2). când cel obligat la restituire a fost de rea-credinţă. 1645 alin. el este ţinut. c) incapabilul (persoana care nu are capacitatea de exerciţiu deplină) este ţinut la restituirea prestaţiilor doar în limita îmbogăţirii sale. 1). dacă acesta piere fără culpa sa. 1645 alin. 1647 alin. b) fructele produse de bunul supus restituirii rămân ale posesorului se bună-credinţă. ea incumbă celui care solicită restituirea. excepţia nu va funcţiona şi se datorează restituirea integrală. presupune cedarea dreptului de a primi indemnizaţii de asigurare (art. să restituie fructele pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească (art. În schimb. 3. Efectele nulităţii faţă de terţi Dacă în relaţia dintre părţi nulitatea actului înseamnă. cheltuielile făcute cu producerea lor (art. de principiu. desfiinţarea efectelor acestuia pentru trecut şi pentru viitor. 1647 alin. 72 75 . cu intenţie sau din culpă gravă. 2). care va suporta. 1641 alin.C.). după compensarea cheltuielilor făcute pentru producerea lor.Astfel: a) debitorul de bună-credinţă este liberat de la restituire în natură şi de la restituirea unui echivalent egal cu valoarea bunului. În ce priveşte sarcina probei acestei îmbogăţiri. 1)72. 2 N.4. atunci când.3. persoana incapabilă a făcut ca restituirea să fie imposibilă (art. Într-un asemenea caz.

sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună-credinţă a bunurilor mobile. aceasta va avea drept consecinţă şi desfiinţarea drepturilor constituite sau transferate de către dobânditor asupra bunului în favoarea unor terţi (dreptul de ipotecă ar trebui să înceteze ipso facto. ceea ce ar putea paraliza o acţiune în restituire îndreptată împotriva terţului. când acţiunea în rectificare produce efecte şi faţă de terţe persoane). terţii sunt ţinuţi să respecte realitatea juridică născută între părţi. sunt opozabile 76 . De asemenea. atunci când bunul supus restituirii a fost înstrăinat. după caz. cazul subdobânditorului de bunăcredinţă al unui drept real imobiliar înscris în cartea funciară. acţiunea în restituire poate fi exercitată şi împotriva terţului dobânditor. Celelalte acte juridice (în afara actelor de dispoziţie). făcute în favoarea unui terţ de bună-credinţă. Uzucapiunea (prescripţia achizitivă) reprezintă o altă modalitate de paralizare de către terţ a acţiunii îndreptate împotriva sa. a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune. În acest sens.C. ar fi regulile de carte funciară (de exemplu.civ. statuează că. constituindu-se astfel în excepţie de la resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. pornind de la principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi sau cel potrivit căruia desfiinţarea actului principal are drept consecinţă desfiinţarea actului subsecvent). 1648 N. dacă este declarat nul un contract translativ de proprietate. Deci. chiar atunci când se desfiinţează titlul autorului său. în acelaşi timp. terţul subdobânditor de bună-credinţă al unui bun mobil corporal devine proprietarul acestuia fără ca titlul său să-i mai poată fi pus în discuţie. dispoziţiile art. De exemplu.obligaţiile născute din acesta în maniera în care li se opun părţilor (cu valoarea obligativităţii). după desfiinţarea titlului autorului. ori. Există situaţii când efectele nulităţii se pot răsfrânge asupra unor terţe persoane care au contractat cu părţile şi au dobândit drepturi care depind de actul lovit de nulitate.

dar nu mai mult de un an de la data desfiinţării titlului constituitorului (art.adevăratului proprietar sau celui care are drept de restituire. determinată de faptul că un act lovit de nulitate totală poate produce efectele altui act juridic.1. Cu toate acestea. Au valoarea unor asemenea reguli.4. – validarea contractului.1. cu excepţia contractelor cu executare succesivă.civ. 3.). Nicolae.4. pentru că ceea ce este nul nu poate produce efecte valabile.C. Reguli de drept care înlătură efectele nulităţii 3. ale cărui condiţii de validitate le îndeplineşte. după caz. nulitatea presupune lipsirea actului juridic civil de efectele în vederea cărora a fost încheiat. nullum producit effectum. vor continua să producă efecte pe durata stipulată de părţi. lui i se poate recunoaşte valabilitatea. 1649 N. – validitatea aparenţei în drept (error communis facit ius). care 73 M. de natură să înlăture efectele nulităţii: – conversiunea actului juridic. op. o înlătură sau. 3. în tot sau în parte. o anihilează73. 77 . sub condiţia respectării formalităţilor de publicitate prevăzute de lege. care în conflict sau în concurs cu regula quod nullum est. deşi actul juridic este lovit de nulitate.1. Conversiunea actului juridic Conversiunea presupune transformarea unei operaţii juridice într-o altă operaţie juridică. Precizări prealabile Astfel cum s-a arătat. – răspunderea civilă delictuală. p. (în Instituţii de drept …). în materia înscrisurilor autentice nule. întrucât sunt principii de drept fondate pe raţiuni mai puternice. Până la adoptarea noului Cod civil nu exista o reglementare de principiu a conversiunii. care.4. ci doar aplicaţii ale acesteia (de exemplu. 115. cit. există situaţii în care.

– actul socotit valabil să îndeplinească toate condiţiile de validitate. 1261-1265). conform art. în jurisprudenţă.valorează totuşi. Pentru a produce efecte confirmarea şi actul anulabil să devină valabil şi să producă efecte juridice. prin dispoziţiile art. considerarea contractelor de înstrăinare a terenurilor care nu au respectat cerinţa formei autentice.2. sau. Noul Cod civil dă expresie. – să existe un element de diferenţă între actul nul şi actul valabil.civ. 1260. 3. Rezultă că.4. ca fiind simple antecontracte). atunci când nulitatea este acoperită prin confirmare sau prin alte moduri anume prevăzute de lege (art. înscrisuri sub semnătură privată. Validarea contractului Noul Cod civil reglementează şi posibilitatea validării contractului. Astfel.1. expresă sau tacită. 1260 alin. potrivit textului menţionat. un contract lovit de nulitate absolută va produce totuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege. 1772 C. este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: – actul nul să fie desfiinţat efectiv şi total. iar acestea să se regăsească în chiar actul desfiinţat.C.). Confirmarea anulabilităţii actului înseamnă renunţarea la dreptul de a invoca nulitatea înăuntrul termenului de prescripţie şi trebuie să rezulte din voinţa certă a părţii. dacă intenţia de a exclude aplicarea acesteia este stipulată în chiar contractul lovit de nulitate sau rezultă neîndoielnic din scopurile urmărite de părţi la data încheierii contractului (art. trebuie întrunite următoarele cerinţe: – condiţiile de validitate a contractului trebuie să fie îndeplinite în momentul confirmării acestuia. Nu va opera însă conversiunea.civ. 2 N. 78 . instituţiei conversiunii. pentru a putea opera conversiunea.

numai după încetarea acesteia. În privinţa efectelor confirmării. însă. el poate să confirme actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalităţilor cerute pentru încheierea sa valabilă (art. să-l confirme. în cazul confirmării exprese.civ. actul confirmativ nu produce efecte 79 . Pe de altă parte. atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat. trebuie să cuprindă obiectul.civ. dacă această încuviinţare era suficientă pentru ca actul să fie considerat valabil. Această confirmare a actului poate fi făcută. 1265 alin. cauza şi natura obligaţiei şi să facă menţiune despre motivul acţiunii în nulitate.). minorul devenit major poate confirma singur actul făcut în timpul minorităţii. 1 N. 48 N. după descărcarea tutorelui. – actul confirmativ. aceasta va putea să ceară anularea actului sau. Confirmarea făcută de una dintre părţi nu împiedică invocarea nulităţii contractului de către cealaltă parte. 1263 alin.C. este suficient ca obligaţia să fie executată în mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmată de către partea interesată. La fel. – în lipsa confirmării exprese.C.– manifestarea de voinţă în sensul confirmării trebuie făcută de parte numai în măsura cunoaşterii cauzei de anulabilitate. iar în caz de violenţă.). atunci când au fost încheiate fără încuviinţarea persoanei abilitate să o facă. 3) pentru situaţia actelor minorului. ele se produc în mod retroactiv. Altfel spus. de la momentul încheierii contractului şi constau în renunţarea la mijloacele şi excepţiile ce puteau fi opuse pentru a se obţine anularea actului. O dispoziţie specială cuprinde legea (art. atunci când fiecare dintre părţi ar putea invoca o nulitate una împotriva celeilalte. numai în măsura în care nu aduce atingere drepturilor câştigate şi conservate de către terţii de bună-credinţă (art. dimpotrivă. în sensul că.

). şi dauneinterese sau. Validitatea aparenţei în drept (error communis facit ius) Noţiunea şi efectele validităţii aparenţei în drept îşi găsesc reglementare în dispoziţiile art. prin ipoteză. în caz de violenţă sau dol. O aplicaţie a acestui principiu se regăseşte în materia căsătoriei (art. în afară de anulare. nulă (pentru încălcarea impedimentului decurgând din bigamie) deoarece prima căsătorie era în fiinţă. de natură să acopere cauze de nulitate care puteau fi invocate şi de alte părţi decât titularul actului confirmativ. de a solicita numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit. 74 80 . atunci când actul juridic a fost încheiat într-o situaţie de eroare comună şi invincibilă. 17 N.3. din moment ce soţul declarat mort era în viaţă. dacă preferă menţinerea contractului. hotărârea declarativă de moarte este anulată. Potrivit textului menţionat. De asemenea. Potrivit art..C. faptul că este confirmat un contract anulabil pentru vicierea consimţământului prin dol sau violenţă nu implică renunţarea la dreptul de a cere daune-interese74. aceleaşi efecte ca şi când ar fi valabil (cu rezerva situaţiei în care desfiinţarea actului nu i-ar produce niciun prejudiciu). Rezultă că eroarea şi buna-credinţă a soţului recăsătorit salvează cea de-a doua căsătorie care este. noua căsătorie rămâne valabilă. 2 N.civ. 1257 N. atunci când soţul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi.C. ţinând seama de aceste împrejurări. instanţa va putea. 293 alin. 3. cel al cărui consimţământ este viciat are dreptul de a pretinde.4. astfel încât hotărârea declarativă de moarte este de la început lovită de nulitate absolută. după aceasta.1. să considere că actul astfel întocmit va produce faţă de cel aflat în eroare. dacă soţul celui declarat mort a fost de bunăcredinţă (prima căsătorie considerându-se desfăcută pe data încheierii noii căsătorii).extensive.civ.C.civ.

45 N. el nu va putea cere anularea respectivului act.4. actul anulabil va fi menţinut. Potrivit art. 75 81 . dacă acesta ar săvârşi un delict civil cu ocazia încheierii actului (de exemplu. cit.1. Este vorba. 76 În acest sens. p. poate considera valabil contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancţiune civilă adecvată (alin. 1). în asemenea cazuri. (în Instituţii de drept civil …). deoarece cealaltă parte ar fi prejudiciată75.3. instanţa. de faptul că principiul ocrotirii incapabilului cedează în faţa principiului răspunderii civile delictuale. Principiul răspunderii civile delictuale (frauda comisă de incapabil) În cazul incapabilului minor. 2)”. cum ar fi falsificarea datei naşterii din actul de identitate. prin manopere dolosive.4. ar crea o aparenţă înşelătoare că este major).civ.C. 117.: „Nulitatea relativă nu este înlăturată de simpla declaraţie a celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă că este capabil să contracteze (alin. a folosit manopere dolosive. întrucât reprezintă cea mai bună reparare a prejudiciului ce s-ar produce cocontractantului prin fapta ilicită a minorului76. Dacă însă. M. Nicolae. ceea ce înseamnă că în temeiul regulilor executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură şi integrale a pagubelor. op. la cererea părţii induse în eroare.

969 şi 973). pe care le modifică sau stinge un asemenea act. 1270-1279). iar executarea acestuia trebuie să se facă cu bună-credinţă. contractul se poate modifica sau poate înceta doar prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege.2.1. în noul Cod civil este consacrată o reglementare mult mai largă. când efectelor contractelor şi principiilor care le guvernează le erau consacrate doar două texte (art.1. Principiile efectelor între părţi. 82 . Spre deosebire de reglementarea anterioară. Principiul forţei obligatorii este reglementat ca atare prin dispoziţiile art. Noţiune. ceea ce înseamnă că efectele actului se impun părţilor cu valoare obligatorie.1. . Enumerare Sunt considerate principii ale efectelor contractului între părţi şi ele rezultă din textele menţionate anterior (art. – principiul relativităţii. 4.1.1. Reglementare Prin efectele actului juridic. 4. Efectele contractului între părţi 4.CAPITOLUL IV EFECTELE CONTRACTULUI 4. cât şi pentru efectele contactului faţă de terţi (art.1. Ca o consecinţă a acestei obligativităţi.C. întocmai ca legea. potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”. – principiul irevocabilităţii. atât pentru efectele contractului în relaţia dintre părţi (art.1.civ. se înţeleg drepturile subiective şi obligaţiile civile la care dă naştere. următoarele: – principiul forţei obligatorii (pacta sunt servanda). 1270-1279). 1270 N. în general. 1280-1294).

obligativitatea efectelor presupune executarea întocmai sau conformă a contractului. care presupune posibilitatea pentru părţi de a revizui clauzele iniţiale ale contractului.2. 77 83 .. 4. – nu putea fi avută în vedere. 1271 teoria impreviziunii. dacă executarea devine excesiv de oneroasă pentru una dintre ele.De asemenea. care a avut drept consecinţă doar caracterul mai oneros al executării. 1). deşi nu sunt stipulate în mod expres (alin. Excepţie de la obligativitatea efectelor contractului Ca excepţie de la principiul forţei obligatorii. 1271 alin. contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat.1. În schimb. 1272 N. Astfel.civ. precum şi de imperativul moral al respectării cuvântului dat. părţile vor fi obligate să negocieze pentru adaptarea contractului.1. o simplă modificare a împrejurărilor. Potrivit art. obiceiul sau echitatea le dă obligaţiei. – partea lezată nu trebuie să suporte riscul producerii unor asemenea modificări. ambele părţi să-şi poată realiza interesul contractual77. din cauza unei schimbări a împrejurărilor (rebus sic non stantibus) care să aibă una din următoarele caracteristici: – a survenit după încheierea contractului.C. Fundamentul principiului forţei obligatorii este dat de necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice civile. Clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg. de aşa manieră încât s-a ajuns la ruperea echilibrului contractual. dar şi la toate urmările pe care legea. 2). 1). atunci când s-au schimbat împrejurările avute în vedere iniţial. în mod rezonabil la data încheierii contractului. pentru ca astfel. după natura sa (alin. dispoziţiile noului Cod civil reglementează în art. nu va exonera părţile de îndeplinirea obligaţiilor asumate (art.

adaptarea contractului. la momentul şi în condiţiile pe care le va stabili (art. Deşi în privinţa actului unilateral nu există un text asemănător. op.3. 1271 alin. (contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege).C. de coerenţă. pierderile şi beneficiile care rezultă din schimbarea împrejurărilor iniţiale78. 1325. potrivit cărora. Noţiune Ca o consecinţă a principiului forţei obligatorii a contractului (actului juridic. al irevocabilităţii. cit.1. Pop. în dispoziţiile art. 78 84 . 2 N. dacă prin lege nu se prevede altfel. dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale. principiul irevocabilităţii efectelor acestuia presupune ca actului bilateral să nu i se poată pune capăt prin voinţa numai a uneia din părţi.Pentru ipoteza în care părţile nu ajung la un acord de renegociere a contractului într-un termen rezonabil. cu caracter de principiu. de tolerare şi de adaptare a contractului în dinamica sa la nevoile concilierii intereselor acestora în faţa evoluţiilor din mediul economic şi social. trebuie avute în vedere dispoziţiile art. p. între părţi. 540. întrucât ambele dau naştere obligaţiilor de cooperare. 4. Principiul irevocabilităţii efectelor contractului 4. O consacrare a acestui principiu. 3). 1270 alin.civ. de loialitate. s-a arătat că ea îşi găseşte fundamentul teoretic şi juridic în principiul bunei-credinţe la care se adaugă şi principiul solidarităţii contractuale. iar actului unilateral să nu i se poată pune capăt prin manifestarea de voinţă. o regăsim în materia actelor bilaterale. instanţa de judecată este cea care poate să dispună.3. care să stipuleze regula irevocabilităţii. din partea autorului actului. în sens contrar. la cererea acestora.1. Dacă nu este posibilă o asemenea adaptare a contractului. în aşa fel încât să fie distribuite în mod echitabil. L. în general). instanţa va putea să dispună încetarea contractului.1. În legătură cu revizuirea judiciară a contractelor pentru cauză de impreviziune.

atunci când acest drept a fost recunoscut uneia dintre părţi.civ. oricare dintre părţi poate denunţa contractul prin notificare).civ. De asemenea. Dacă este vorba despre contracte cu executare succesivă sau continuă. există posibilitatea denunţării unilaterale de către oricare din părţi (deci. retractarea revocării testamentului Revocarea convenţiei prin consimţământul mutual al părţilor nu se poate constitui în excepţie de la principiul irevocabilităţii. 80 Nu există o asemenea posibilitate. potrivit art. în absenţa unei stipulaţii în acest sens pentru una dintre ele). dacă locaţiunea a fost făcută fără determinarea duratei. o astfel de clauză fiind lovită de nulitate absolută. contractul de mandat încetează prin revocarea sa de către mandant). dar denunţarea nu va produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau aflate în curs de executare. 1. 2115 alin. 1 lit. De asemenea.3. Excepţii Prin excepţie de la principiul irevocabilităţii.1. de stipulare a unei clauze în sensul revocării actului în materia donaţiei. aşa cum convenţia se încheie prin acordul liber de voinţă (mutuus consensus). 1)80. 1816 N. reglementată posibilitatea denunţării unilaterale79.civ. Cu titlu de exemplu. există. deponentul poate să solicite oricând restituirea bunului depozitat.4. 1015 N. există excepţii de la irevocabilitate şi în categoria actelor unilaterale: testamentul (potrivit art. dar cu condiţia respectării unui termen rezonabil de preaviz. 1034 N.2. în sensul că.. tot astfel i se poate pune capăt (mutuus dissensus). 79 85 .C. dreptul de denunţare poate fi exercitat şi după începerea executării. menţionăm: în materie de mandat (conform art.C. în cazul contractului de locaţiune (potrivit art. în materia actelor bilaterale. Dispoziţiile noului Cod civil reglementează o serie de aplicaţii ale excepţiei de la principiul irevocabilităţii. el poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început (art. a).C. în situaţia contractului încheiat pe perioadă nedeterminată. chiar înăuntrul termenului convenit). este un act revocabil). 2030 alin. 1276 alin. deoarece. în materia contractului de depozit (potrivit art. ci reprezintă un aspect al principiului libertăţii contractuale.

neque prodesse potest).4. Conţinut.). el neputând să profite ori să dăuneze altor persoane. 4.civ. prin necesitatea de a nu se aduce atingere libertăţii persoanei. revocarea renunţării la moştenire (art.1. de natura voliţională a actului juridic (pentru că este firesc ca cineva să devină debitor sau creditor numai dacă şi-a manifestat voinţa în acest sens.C. dacă prin lege nu se prevede altfel”) şi este justificat. avândcauză şi terţ Aplicarea principiului relativităţii presupune distincţia între noţiunile de părţi. ci şi autorul actului juridic civil unilateral. nu şi dacă nu a făcut-o). 1295-1314. („contractul produce efecte numai între părţi. iar actul unilateral obligă pe autorul lui (res inter alios acta. Categoriile de parte. aliis neque nocere. Astfel. 4. personal sau prin reprezentant81. Noţiune Principiul relativităţii efectelor contractului trebuie înţeles ca regula de drept conform căreia un act produce efecte numai faţă de autorii sau autorul său.). Consacrarea acestui principiu se regăseşte în dispoziţiile art.1. avânzi-cauză şi terţi. 1123 N. 1280 N.4.2. 1053 N.civ. Principiul relativităţii efectelor contractului între părţi 4.1. 81 86 .(art.civ. noul Cod civil conţine reglementări în dispoziţiile art. Altfel spus.1.C.C. Despre instituţia reprezentării. având în vedere că a exprimat un interes personal cu ocazia încheierii acestuia82. iar pe de altă parte.4. şi în patrimoniul ori asupra căreia se produc efectele actului respectiv. actul bilateral dă naştere la drepturi şi obligaţii numai pentru părţile lui. 82 Este considerată parte nu numai persoana care este parte în actul juridic bilateral sau multilateral. pe de o parte. parte este persoana care încheie actul juridic.

totuşi. unor condiţii de publicitate. cit. astfel cum se întâmplă în cazul cumpărătorului. ci pe aceea de terţ. p. 84 Pentru a fi vorba de calitatea de succesor cu titlu particular. substituindu-se sau înlocuind părţile contractante originare. legatarilor cu titlu universal. persoanei juridice dobânditoare a unui patrimoniu prin efectul comasării). adică o universalitate de bunuri (ca în cazul moştenitorului legal unic. În absenţa îndeplinirii acestor condiţii. în raport de care se pune problema calităţii de având-cauza a succesorului cu titlu particular. survenite. creditorii chirografari. este necesar ca acestea să fi fost îndeplinite. Este succesor universal persoana care dobândeşte un patrimoniu. care au fost persoanele de la care au dobândit patrimoniul sau parte din patrimoniu.Avânzii-cauză (habentes causam) reprezintă o categorie de persoane intermediară părţilor şi terţilor propriu-zişi. să fie vorba de acte (încheiate de autor cu alte persoane) cu dată anterioară datei actului încheiat de dobânditor cu autorul de la care a obţinut bunul. ca aparţinând acestei categorii: succesorii universali şi cei cu titlu universal. 83 87 . aceştia devin părţi în contractele încheiate de către autorul lor şi intră în categoria aşa-numitelor părţi derivate. iar succesor cu titlu universal cel care dobândeşte o fracţiune dintr-un patrimoniu (situaţia moştenitorilor legali. privit individual (ut singuli). era supus. datorită legăturii juridice pe care o au cu părţile actului83. potrivit legii. 567) a fost criticată această categorie a avânzilor-cauză. considerându-se că în realitate. legatarului universal. donatarului. Sunt consideraţi. Pop. întrucât. succesorul cu titlu particular nu are calitatea de având-cauză. succesorii cu titlu particular. este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de drepturi şi obligaţii strâns legate de bunul dobândit de succesorul cu titlu particular. deşi nu au participat la încheierea actului. op. dacă actul. În doctrină (L.. persoanei juridice dobânditoare a unei părţi din patrimoniul persoanei juridice divizate). Succesorii cu titlu particular sunt aceia care dobândesc un anumit drept. suportă efectele acestuia. legatarului cu titlu particular84.

2324 alin. „dacă dovedeşte un prejudiciu. succesorilor cu titlu particular ai părţilor. (2) Drepturile contractuale accesorii unui bun sau care sunt strâns legate de acesta se transmit.civ. reglementarea se regăseşte în dispoziţiile art. influenţa actelor juridice încheiate de debitor cu alte persoane. 1282 N. creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale. 1562 alin. străini fiind faţă de raportul juridic născut Potrivit art. sub rezerva fraudei debitorului (când are deschisă acţiunea revocatorie85). „cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile. Calitatea de avânzi-cauză a creditorilor chirografari constă în aceea că ei suferă. prezente şi viitoare. acte prin care patrimoniul acestuia se măreşte sau se micşorează. Aşadar. creditorul chirografar este ţinut să respecte actele încheiate de debitor.” Creditorii chirografari sunt aceia care nu au o garanţie reală (ipotecă sau gaj) care să le asigure realizarea creanţei.C. 85 88 . potrivit cărora: „(1) La moartea unei părţi. doar un drept de gaj general asupra tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale debitorului lor. ci au drept garanţie. din stipulaţia părţilor ori din natura contractului nu rezultă contrariul. cu titlu universal şi cu titlu particular...C.civ. adică aceia care nu şi-au dat consimţământul (direct sau prin reprezentant) la încheierea unui anumit act juridic şi nici nu au devenit părţi. acestea fiindu-i opozabile. cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate”.În legătură cu aceste categorii. odată cu bunul. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi”. Potrivit art. a succesorilor universali. drepturile şi obligaţiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor săi universali sau cu titlu universal. 1 N. în vreun fel (aşa-numitele părţi survenite) pe parcursul existenţei contractului. în mod direct. De aceea. 1 N..C. dacă din lege. Terţii sunt persoane străine de contract.civ.

3. în cazul promisiunii faptei altuia. prin efectele unui contract la încheierea căruia nu au participat (acestea neputându-li-se opune cu valoarea obligativităţii. 596. Pop. terţul se obligă şi devine parte dacă astfel doreşte. îşi găseşte sediul în noul Cod civil în dispoziţiile art. ca în cazul art. Potrivit definiţiei date în doctrină87. reprezentarea. acţiunile directe. p. prin voinţa lor.1. Promisiunea faptei altuia. Gh. dreptul terţului de a invoca actul public sau de a opta între actul public şi cel secret izvorăşte din lege.1. 89 .4. Beleiu. 87 A se vedea. promisiunea faptei altuia reprezintă un contract prin care o persoană (debitorul promitent) se obligă faţă de creditorul beneficiar să obţină consimţământul unei terţe persoane de a încheia personal sau prin 86 Excepţiile sunt doar aparente pentru că nu are loc o veritabilă extensiune a efectelor contractului asupra terţilor. în principiu. în condiţiile în care succesorii iau de fapt. simulaţia. care se ocupă însă. dreptul creditorului de a acţiona pe un debitor al debitorului său decurge dintr-o dispoziţie a legii.3.1. cel reprezentat intră în noţiunea de parte. 1283. doar de efectele unei asemenea promisiuni. de ex. 4. ca în situaţia părţilor).din contract. 2). L. nereglementată ca atare în Codul civil anterior (decât sub forma unor aplicaţii. 209. Excepţii de la relativitatea efectelor contractelor Sunt considerate excepţii de la relativitatea efectelor contractului situaţiile în care acestea se produc faţă de persoane care nu au participat nici direct şi nici prin reprezentant la încheierea actului. iar nu de terţ.. promisiunea faptei altuia. În categoria excepţiilor considerate aparente86 de la principiul relativităţii intră: situaţia avânzilor-cauză. op. iar nu din actul juridic. Este apreciată ca veritabilă excepţie stipulaţia pentru altul sau „contractul în favoarea unei terţe persoane”. 4. locul părţii actului juridic. op. în situaţia simulaţiei. terţii nu pot deveni debitori şi. nici creditori. p. cit.. în cazul reprezentării. în situaţia acţiunilor directe (ca în cazul contractului de antrepriză şi al celui de mandat). 1546 alin..4. cit.

sunt reglementate efectele. în timp ce pentru terţul de bună-credinţă produce efecte actul public. 1295-1314 N.3. 90 . prin dispoziţiile art. se creează o altă situaţie decât aceea stabilită printr-un act juridic ascuns. secret. numită reprezentat. atunci când s-a obligat şi ca fideiusor. 4. 4. numită reprezentant încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane. art. 1283 stabileşte că „acela care se angajează la a determina un terţ să încheie sau să ratifice un act este ţinut să repare prejudiciul cauzat dacă terţul refuză să se oblige sau.1.C. Sub aspectul efectelor unui asemenea contract.civ. fără a se produce vreun prejudiciu creditorului. Dacă în Codul civil anterior simulaţiei îi era rezervat un singur text (art. aplicarea simulaţiei actelor juridice unilaterale. dacă aceasta le vatămă drepturile. 1175). în noul Cod civil. 1289-1294. cât şi faţă de terţi. răspunderea promitentului este înlăturată dacă acesta asigură executarea obligaţiei terţului.4. dar nereal (denumit simulat). raporturile părţilor cu creditorii dobânditorului aparent.2. dacă terţul nu execută prestaţia promisă”. între părţi produce efecte contractul secret (dar cu condiţia ca acesta să îndeplinească toate elementele de fond necesare pentru încheierea sa valabilă).4.3. Astfel. acesta având însă opţiunea să invoce simulaţia împotriva părţilor. atât în relaţiile dintre părţi.3. dar adevărat.reprezentant un anumit contract sau să ratifice actul încheiat în absenţa sa.) constituie acel procedeu tehnico-juridic prin care o persoană. Reprezentarea (larg reglementată prin dispoziţiile art. în aşa fel încât efectele actului se produc direct şi nemijlocit în persoana reprezentatului. proba simulaţiei. Cu toate acestea.1. Simulaţia este operaţia juridică potrivit căreia printr-un act public.

5. Principiul opozabilităţii efectelor contractului faţă de terţi 4.1.4.C. de natură să asigure eficacitatea contractului şi în raporturile faţă de terţe persoane.C. Prin efectul stipulaţiei. beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei (2)”. însă în beneficiul unui terţ (1). numită promitent. neparticipante la încheierea actului.5. potrivit art. Noţiune şi conţinut Dacă în Codul civil de la 1865 nu a existat reglementată noţiunea de opozabilitate a efectelor contractului faţă de terţi.Aşadar. 1). 1286 alin. acesta fiind motivul pentru care stipulaţia pentru altul este considerată excepţie de la relativitatea efectelor actului. astfel încât dacă nu este de acord cu stipulaţia. convine cu cealaltă parte. Potrivit art.civ. 1281 N. Terţului beneficiar nu i se poate impune însă acceptarea unui drept. în limitele împuternicirii. 1284 N. dreptul său se consideră a nu fi existat niciodată (art. Rezultă că dreptul terţului se naşte direct şi în puterea convenţiei dintre stipulant şi promitent.1.1. 4. contractul încheiat de reprezentant.3. în numele reprezentatului produce direct efecte între reprezentat şi cealaltă parte. care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor 91 . acesta fiind motivul pentru care reprezentarea este considerată o aparentă excepţie de la principiul relativităţii. „oricine poate stipula în numele său.4. 4. noul Cod civil vine să dea expresie acestei instituţii fundamentale.1. ca aceasta din urmă să efectueze o prestaţie în favoarea unei a treia persoane (terţ beneficiar). contractul este opozabil terţilor. Stipulaţia pentru altul este veritabila excepţie de la principiul relativităţii întrucât constituie actul bilateral prin care o parte.civ. numită stipulant.. Astfel.

diferenţa dintre părţi şi terţi este aceea că terţii nu sunt obligaţi să execute prestaţiile promise în contract. atunci când creditorul recurge la acţiunea oblică. De aceea. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. Într-o asemenea ipoteză. care creează aparenţe false în circuitul civil. în măsura în care le-au fost prejudiciate drepturile. Deşi efectele obligaţionale se manifestă doar în relaţia dintre părţile contractante (în sensul că terţii nu pot deveni creditori sau debitori printr-un contract faţă de care sunt străini). necorespunzătoare înţelegerii reale a părţilor (din actul secret). de exemplu. La fel. Explicaţia acestei opozabilităţi a efectelor faţă de terţi trebuie găsită în realitatea potrivit căreia orice contract generează şi efecte juridice externe. el continuând să producă efecte între părţi. deşi contractul în cauză nu este desfiinţat. Se întâmplă astfel. cea născută din contract este opozabilă tuturor. însă fără a avea dreptul de a cere executarea lui. în sensul de a respecta situaţia născută din contract). nesocotite de către cei care nu au participat la formarea actului. dar ei sunt ţinuţi să se abţină de la orice comportament care ar putea constitui un obstacol în executarea prestaţiilor (terţii nu au vreo obligaţie pozitivă născută din contract. Terţii se pot prevala de efectele contractului. de a da sau a face ceva. care nu pot fi ignorate. adică de abstenţiune.născute din contract. în virtutea dreptului de gaj general. Există situaţii când terţii pot înlătura această opozabilitate. ca realitate faptică. dar au obligaţia de a nu face. în acelaşi timp. 92 . solicitând inopozabilitatea contractului încheiat de debitorul său cu un terţ pentru a-l pune în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile. faţă de terţ devine inopozabil. în cazul simulaţiei. ceea ce se opune terţului este contractul aparent (deci nu are loc opozabilitatea convenţiei reale a părţilor).

prevalându-se de actul secret al părţilor88.C. Potrivit art. întemeindu-se cu bună-credinţă pe contractul public. simulaţia nu poate fi invocată de părţi. 1290 N. au dobândit drepturi de la achizitorul aparent (1). 88 93 . atunci când aceasta le vatămă drepturile (2). în măsura în care aceasta îi prejudiciază.Terţii vor putea invoca şi obţine inopozabilitatea convenţiei publice.civ. cu titlu universal sau cu titlu particular şi nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotriva terţilor care. Terţii pot invoca simulaţia împotriva părţilor. de către succesorii lor universali.

1. să execute o anumită prestaţie.CAPITOLUL V PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ.civ. 167/1958. Noţiunea prescripţiei extinctive 5. înţelegerea noţiunii urmând să se facă pornind de la prevederea ce consacră obiectul şi efectul prescripţiei extinctive. de domeniul. după caz”. Sediul principal al materiei se regăsea în Decretul nr. Totodată.1. (2) În sensul prezentului titlu. 2500 N.C. ci şi totalitatea normelor de drept civil care reglementează stingerea dreptului la acţiune în materia raporturilor juridice civile. prin prescripţia extinctivă urmează a se înţelege nu numai sancţiunea de drept civil. prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană. termenele. Potrivit art. dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Titlul I).1.: „(1) Dreptul material la acţiune. se stinge prin prescripţie. Definiţie şi reglementare În noul Cod civil. care a adus modificări esenţiale Titlului XX din Codul civil („Despre Prescripţie”). cu ajutorul forţei publice. la fel ca şi în reglementarea anterioară89. preocupându-se de aceasta (prin dispoziţiile Cărţii a VI-a. denumit în continuare drept la acţiune. Sub acest din urmă aspect. 89 94 . NOŢIUNE ŞI EFECTE 5. suspendarea şi întreruperea acesteia. nu se regăseşte o definiţie a prescripţiei extinctive. Rezultă că prescripţia extinctivă este înţeleasă ca acea sancţiune care stinge dreptul la acţiune neexercitat înăuntrul termenului prescris de lege. noul Cod civil vine să dea o reglementare de ansamblu instituţiei prescripţiei extinctive. sub aspect terminologic. să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune. cursul prescripţiei.

Efectul prescripţiei extinctive 5. 1890. enumerau prescripţia printre modurile de stingere a obligaţiilor civile (art. pe de o parte. 1091. 1. este dreptul la acţiune în sens material. disputa doctrinară în legătură cu ceea ce face obiectul prescripţiei extinctive era rezultatul unor dispoziţii contradictorii ale Codului civil. 5. controversa în legătură cu efectul prescripţiei extinctive s-a păstrat.2. care.2. pentru a înlătura eventuale interpretări diferite în legătură cu accepţiunea noţiunii de drept la acţiune în sens material. prin dispoziţiile art. 1903. la stingerea dreptului subiectiv.2. După apariţia Decretului nr. 1900. 2. 1837). 2500 alin. vizau prescrierea acţiunilor în justiţie (art. acţiunea în justiţie. Accepţiune Noul Cod Civil vine să tranşeze această dispută doctrinară (care avea şi consecinţe practice.).civ. iar pe de altă parte. să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice sancţiune civilă. 167/1958. deopotrivă că aceasta duce la stingerea a însuşi dreptului subiectiv civil sau doar la stingerea dreptului la acţiune în sens material.1. iar pe de altă parte. acesta este definit prin dispoziţiile art. ca fiind „dreptul de a constrânge o persoană să execute o anumită prestaţie. 95 . 1 alin. 1904 C. Reglementare Anterior reglementării date prin noul Cod civil. care se referă. în funcţie de opinia îmbrăţişată). art. s-a tras concluzia că prin prescripţie se poate stinge.2. pe de o parte. considerându-se. ceea ce se stinge prin efectul prescripţiei extinctive. De asemenea.5. De aici. dreptul subiectiv şi obligaţia civilă corelativă. după caz”. statuând expres că.

de natură să facă posibilă depăşirea acestei excepţii şi judecata pe fond a cauzei). în sensul că nu se mai bucură de o sancţiune în justiţie). dacă nu există cauze de întrerupere sau de suspendare a prescripţiei. decurg următoarele consecinţe juridice: – supravieţuirea dreptului subiectiv civil. – imprescriptibilitatea dreptului la acţiune în sens procesual.Din faptul că prin prescripţia extinctivă se stinge doar dreptul la acţiune astfel înţeles. ceea ce înseamnă că. titularul dreptului la acţiune poate totuşi sesiza organul jurisdicţional (în cadrul procedurii judiciare urmând să se verifice dacă într-adevăr. ca şi a obligaţiei corelative corespunzătoare (care se transformă astfel. 96 . din perfecte devenind imperfecte. este împlinit cursul prescripţiei extinctive. deşi s-a împlinit termenul de prescripţie extinctivă.

1) Drepturi patrimoniale prescriptibile extinctiv. statuând: „Drepturile la 97 . se face distincţie între drepturi prescriptibile şi drepturi imprescriptibile extinctiv.1. În acest sens. altfel spus. Ca atare.2. Criterii Criteriul principal de delimitare a domeniului prescripţiei extinctive îl reprezintă natura drepturilor subiective civile. Determinarea domeniului prescripţiei extinctive.C. conţin o reglementare apropiată celei anterioare. care trebuie deosebite de cele imprescriptibile extinctiv.1. a. determinarea sferei drepturilor subiective civile prescriptibile. dispoziţiile art.1.CAPITOLUL VI DOMENIUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE 6. sub aspectul prescripţiei extinctive. alcătuit îndeosebi din drepturile de creanţă.civ. Noţiunea extinctive şi determinarea domeniului prescripţiei 6. ale căror acţiuni cad sub incidenţa acestei instituţii. a) Domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale. după care se distinge între: a) domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale şi b) domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor personale nepatrimoniale. 1 N.1. Noţiune Se înţelege prin domeniul prescripţiei extinctive sfera drepturilor subiective civile. Drepturile patrimoniale reprezintă principalul domeniu al prescripţiei. 6. 2501 alin.

în principal. 21 din Decretul nr. sunt de asemenea. prin raportare la acest criteriu. legea poate stabili şi alte categorii de drepturi care.C.civ. deci. 2) Drepturi patrimoniale imprescriptibile extinctiv. se stabilea că „dispoziţiile decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate. drepturilor subiective patrimoniale. indiferent de obiectul lor. prin dispoziţiile art. Potrivit art. afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel”90. al naturii şi obiectului dreptului subiectiv ocrotit. ca având caracter imprescriptibil: – acţiunea în revendicare mobiliară şi imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică (art. De asemenea. tot natura dreptului subiectiv ocrotit. 167/1958: Dreptul la acţiune. deşi prescriptibilitatea este rezervată. în alin. uzufruct. prescriptibile. o enumerare a acelor drepturi considerate ca fiind în afara domeniului de acţiune a prescripţiei extinctive.). Potrivit art. 865 alin.. 2 al textului menţionat este introdusă precizarea conform căreia sunt supuse prescripţiei extinctive şi alte drepturi la acţiune. 563 alin. abitaţiune. Sunt considerate. Anterior. Aşadar. 2502 alin. în cazurile anume prevăzute de lege. dar preferânduse la acel moment. servitute şi superficie”. dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. exerciţiul său nu poate fi limitat în timp.C. 2 N. a. prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit. 1 din Decretul nr. 1 alin. 2 N. precum şi ori de câte ori. 3 cu referire la art. avându-se în vedere.acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive. se stinge prin prescripţie. deşi nu se înscriu sferei drepturilor patrimoniale. 90 98 . uz. dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege. 167/1958. având un obiect patrimonial.civ.

2 N. 1 pct. uneori natura dreptului ocrotit nu este suficientă să ducă la concluzia imprescriptibilităţii acţiunii. – acţiunea de partaj (art.civ.). De asemenea.– acţiunea în revendicare mobiliară şi imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată (art.C. referitor la avulsiune91. este prescriptibilă extinctiv (în termen de un an) acţiunea în revendicare imobiliară în cazul reglementat de art. 564 alin. de uz sau de abitaţie este supusă termenului general de prescripţie.. 696 alin. 2518 alin.C. reglementarea se regăsea în dispoziţiile art. proprietarul terenului de la care o apă curgătoare a smuls brusc o porţiune de mal din teren. 2 că mai au acest caracter. În afara drepturilor la acţiune imprescriptibile extinctiv după natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit. prin care proprietarul bunului cheamă în judecată pe cel care pretinde că este titularul unui drept real asupra bunului respectiv (art. de imprescriptibilitate. 2 N. atunci când prin dispoziţie expresă a legii se prevede contrariul.civ.civ. Pe de altă parte.civ.civ. 563 alin. 669 N. Anterior. 498 C. 91 99 .C. 1 N. nu pierde dreptul de proprietate asupra părţii desprinse.C. prevăzut de art.civ. prin articolul 2502 alin. – acţiunea confesorie de superficie. alipind-o la terenul altui proprietar riveran. 572 N.civ. potrivit căreia titularul unui asemenea drept poate chema în judecată pe cel care îi tulbură exercitarea dreptului.).civ. având în vedere că nu este vorba de drepturi reale declarate de lege imprescriptibile şi nici nu sunt supuse altui termen de prescripţie. 572 N. dispoziţiile noului Cod civil stabilesc. – acţiunea negatorie.C. de 10 ani. Noul Cod civil vine să dea conţinut acestei situaţii printr-un text care are chiar denumirea marginală de „avulsiune”. dacă o revendică în termen de un an de la data faptului. inclusiv pe proprietarul terenului (art. Astfel.C. acţiunea confesorie prin care se urmăreşte apărarea unui drept de uzufruct. 2 N.). drepturile referitoare la: Potrivit art.C..). şi ea era cunoscută doar în doctrină sub denumirea de avulsiune.

ea fiind însă acceptată unanim de doctrină şi de jurisprudenţă. Drepturile personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv. la domiciliu etc. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic. tocmai avându-se în vedere caracterul perpetuu al unor asemenea drepturi. imprescriptibilitatea unor astfel de drepturi era lipsită de o consacrare legală. sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege. 4. 2. cum sunt dreptul la nume. acţiunea prin care se tinde la protecţia acestora nefiind limitată în timp. imprescriptibile”. b) Domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor personale nepatrimoniale. inseparabile de persoana umană. considerându-se că „că este de principiu că drepturile nepatrimoniale inseparabile de persoana omului. dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale. 3. Regula imprescriptibilităţii. Aşadar. cu excepţia cazului în care prin lege se dispune altfel. acţiunea privitoare la apărarea unui drept nepatrimonial. 2502 alin. acţiunile nepatrimoniale sunt prescriptibile extinctiv. că este imprescriptibilă acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial. 100 . sunt drepturi perpetue. fie partajul succesoral. 2 pct. acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor.1. 1. Noul Cod Civil dă o reglementare de principiu acestei chestiuni. stabilind prin dispoziţiile menţionate. ale art. Până la adoptarea noului Cod civil. atunci când prin lege se dispune altfel. în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

civ. 431 alin. 2004. de către noul Cod civil: – acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de soţul mamei sau de mama copilului (termenul de prescripţie fiind de 3 ani.1. 1. 1 N. 2503 alin. acţiunea are. atunci şi aceste drepturi accesorii sunt supuse aceluiaşi regim92.1.. 2). Rosetti. p. Bucureşti. 1 alin.Sunt calificate ca atare. art. această regulă îşi găsea expresia în dispoziţiile art.C. Nicolae.3. dar nu mai târziu de 2 ani de la data încheierii adopţiei (art. potrivit cărora „odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii”. 479 alin. 1 este reglementată situaţia prescripţiei drepturilor accesorii. Prescripţia extinctivă. 93 Pentru amănunte. – acţiunea în anularea adopţiei poate fi introdusă în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului. În reglementarea dată de Decretul nr.3. însă. din aplicarea căruia decurg două consecinţe principale. 92 101 . 6. 586. stabilindu-se că. Situaţia drepturilor accesorii Prin dispoziţiile art. a se vedea M. 167/1958. 430 alin. Aspecte speciale privind domeniul prescripţiei extinctive reglementate de noul Cod civil 6. 1 respectiv. Ed. 1). 301 alin. – acţiunea în anularea căsătoriei poate fi cerută în termen de 6 luni (art. conform art. în măsura în care dreptul principal este prescriptibil. respectiv: 1) imprescriptibilitatea dreptului subiectiv principal are ca efect imprescriptibilitatea dreptului subiectiv accesoriu şi 2) prescripţia dreptului la acţiune privind un drept accesoriu nu atrage şi prescripţia dreptului la acţiune privind un drept principal93. caracter imprescriptibil atunci când este introdusă de copil). Această regulă trebuie pusă în legătură cu principiul de drept accesorium sequitur principale.1.

În cazul Decretului nr. interesând finalmente să aibă loc achitarea integrală a preţului. 12. prescripţia dreptului la acţiune în realizarea acesteia atrage şi prescripţia dreptului la acţiune pentru plata dobânzilor. Cu toate acestea. un tot unitar (art. 94 102 .2. dobânda fiind un accesoriu al creanţei principale. indiferent de izvorul lor concret. rentelor). al contractului de antrepriză. rezultată din lege sau din convenţie. 2503 alin.C.civ. potrivit căruia: „În cazul în care un debitor este obligat la prestaţiuni succesive. când părţile pot stabili diferite modalităţi de plată. O reglementare distinctă conţine însă noul Cod civil. 6. dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie deosebită”. deşi dreptul de ipotecă este un drept real accesoriu. arenzilor. dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită. de exemplu. chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate”94. cu privire la prescripţia acţiunii ipotecare. astfel cum se va arăta în continuare. 167/1958 reglementarea acestei chestiuni se regăseşte în art. când sunt stabilite termene pentru diferite faze de execuţie a lucrărilor sau a contractului de vânzare cu plata preţului în rate.Astfel. Situaţia prestaţiilor succesive Potrivit art. „ în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive. dobânzilor. 2 N. contractual sau extracontractual.1. 3).3. 2503 alin. Este cazul. Este vorba de prescrierea succesivă a prestaţiilor astfel datorate (ca în cazul chiriilor. dispoziţiile referitoare la curgerea distinctă a prescripţiei nu sunt aplicabile atunci când prestaţiile succesive alcătuiesc prin finalitatea lor.

1 N.C. Compensaţia şi dreptul de retenţie Dispoziţiile noului Cod civil conţin şi reglementarea prescripţiei în cazul creanţelor reciproce. 6. 2505). aceasta nu are consecinţe asupra prescripţiei garanţiei ipotecare.1. doar bunurile mobile şi imobile ipotecate. deşi acţiunea principală referitoare la valorificarea creanţei s-a stins prin efectul prescripţiei. creditorul ipotecar va putea urmări. Invocarea prescripţiei extinctive 6. prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage stingerea dreptului la acţiunea ipotecară..1. ce supravieţuieşte stingerii prin prescripţie a acţiunii principale (ceea ce înseamnă că bunurile ipotecate vor putea fi urmărite în continuare). fiind vorba despre o prescripţie specială a acţiunii ipotecare. însă numai în limita valorii acestor bunuri. după cum nu este de natură să împiedice exercitarea dreptului de retenţie. 103 . Aşadar.2. Titularii dreptului de invocare a prescripţiei Până la adoptarea noului Cod civil. Modul în care operează prescripţia extinctivă 6.3.1.1. în doctrină au existat controverse în legătură cu modalitatea în care operează prescripţia extinctivă. În acest din urmă caz.3.civ. Acest text reprezintă o excepţie de la regula potrivit căreia „accesoriul urmează soarta principalului”.2.2. dar cu condiţia ca dreptul de acţiune să nu fi fost stins în momentul în care s-ar fi putut opune fie compensaţia. fie dreptul de retenţie (art.4.1. 2504 alin.3.6. Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată Conform art. stabilind că aceasta nu este de natură să împiedice stingerea lor prin compensaţie. în condiţiile legii. 6.

p. SCJ nr. stabilind. Nulitatea actului juridic civil în Tratat de drept civil. Beleiu. Natura juridică a prescripţiei extinctive (III). pentru că stingerea dreptului material la acţiune nu poate fi opusă decât de cel în beneficiul căruia a curs şi s-a împlinit prescripţia. 18 din Decret. Academiei. Nicolae. instanţa nu ar face decât să constate că efectele prescripţiei s-au produs. prescripţia nu operează de drept. s-a afirmat că prescripţia este o sancţiune jurisdicţională care operează „prin efectul hotărârii judecătoreşti”. pornindu-se de la dispoziţiile art.). 1. potrivit acestui text rezultă doar obligaţia organului de jurisdicţie de „a cerceta” (iar nu de a aplica) dacă dreptul la acţiune este stins prin prescripţie şi. p. prescripţia nu-şi produce efectele. prin dispoziţiile art. deci. Partea generală. Ionaşcu. op. fiind independente de existenţa unui litigiu. Bucureşti. şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă”. deşi nu se poate tăgădui existenţa art.Astfel. Aşadar. deşi este o instituţie de interes public. În acest sens. p. criticându-se această susţinere. personal sau prin reprezentant. Noul Cod civil vine să tranşeze această dispută doctrinară. aplicarea acesteia este o chestiune subiectivă. 591. faptul că „prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge. cit. Ed. I. iar în lipsa unei sancţiuni jurisdicţionale. Gh. să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executare silită este prescris”). el trebuie interpretat restrictiv. fiind lăsată la aprecierea celui în favoarea căruia curge prescripţia. 95 104 . 1967. Pe de altă parte. 378.. întrucât prescripţia extinctivă. vol. s-a susţinut95 că efectele prescripţiei se produc de drept. 340. 18 din Decretul nr. particulară. (Prescripţia. s-a arătat96 că. Barasch. 97 Tr. 96 M. Într-o altă opinie97.. E. 2512 alin. din oficiu. în temeiul legii. ci ea trebuie să fie invocată pentru a fi producătoare de consecinţe juridice. 167/1958 („instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca. În cazul în care s-ar declanşa un proces. deoarece trebuie constatată de către instanţă. 4/1985.

statuează că: (1) După împlinirea prescripţiei. (3) Recunoaşterea unui drept prescris. potrivit art.. dimpotrivă. accentul a fost deplasat de la sfera ocrotirii şi apărării ordinii publice la aceea a ocrotirii intereselor private.C. sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie. fie indirect ar declara imprescriptibilă o acţiune care. dispoziţiile art. nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit. Înseamnă că legiuitorul a îmbrăţişat punctul de vedere potrivit căruia normele care reglementează regimul prescripţiei extinctive sunt de ordine privată. fiind la îndemâna persoanei în folosul căreia curge să o invoce sau. făcută printr-un act scris. ar În acest sens. dimpotrivă. precum şi constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescrisă sunt valabile.În ce priveşte organul jurisdicţional. potrivit legii. sunt interzise – sub sancţiunea nulităţii absolute – clauzele care fie direct. (2) Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce dreptul la acţiune s-a prescris. care sunt astfel considerate pe poziţie de egalitate juridică cu orice altă parte. organul jurisdicţional.civ. Interdicţia invocării prescripţiei din oficiu operează şi pentru situaţia în care aceasta s-ar face în folosul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale (art. În aceste cazuri. chiar dacă cel care le-a făcut nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. nu ar putea-o aplica în acelaşi fel. dacă partea interesată nu se prevalează de beneficiul împlinirii prescripţiei. 2512 alin. ar fi prescriptibilă sau. acesta „nu poate aplica prescripţia din oficiu”. dispozitive. cel obligat este îndreptăţit să refuze executarea prestaţiei.civ. 2 N.C. În acelaşi timp. împrejurarea că invocarea prescripţiei este lăsată la aprecierea persoanei interesate nu are şi consecinţa posibilităţii nesocotirii de către părţi a normelor imperative care reglementează instituţia prescripţiei. Astfel. să renunţe la beneficiul acesteia (şi să execute voluntar obligaţia după împlinirea termenului de prescripţie98). 2506 N. În felul acesta. Ca atare. 3). 2512 alin.” 98 105 . deşi poate invoca din oficiu excepţia prescripţiei extinctive.

declara imprescriptibilă o acţiune pe care legea o consideră prescriptibilă (art. deoarece relativitatea efectelor acesteia nu se poate extinde asupra lui. chiar dacă debitorul neglijent nu a valorificat această apărare. între debitorii ţinuţi la executarea unei obligaţii indivizibile. este firesc ca fiecăruia dintre aceştia să i se recunoască posibilitatea de a trage consecinţele care se nasc în favoarea lor.: „Termenele de prescripţie pot fi reduse sau micşorate.2515 alin. prin acordul expres al părţilor. precum şi. în limitele şi condiţiile prevăzute de lege. noul Cod civil are în vedere. fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani. chiar dacă unul dintre debitori a neglijat să o facă. În schimb. în general. pe lângă partea în folosul căreia a curs prescripţia. şi pe codebitorii unei obligaţii solidare sau indivizibile. O asemenea disponibilitate a părţilor nu este recunoscută de legiuitor pentru ipoteza acţiunilor derivate din contractele de adeziune. în situaţia drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună. Referitor la titularii dreptului de a invoca prescripţia extinctivă. Dată fiind natura raporturilor juridice care se creează între codebitorii solidari. să modifice prin acordul lor expres: durata termenelor de prescripţie99 sau cursul prescripţiei (prin fixarea începutului acestuia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare sau de întrerupere). atunci când termenul prescripţiei s-a împlinit. ori între debitori şi fideiusori. 4 N. 2515 alin. întrucât o hotărâre judecătorească nefavorabilă nu este opozabilă codebitorului care nu a fost parte în proces.C. 2). părţile (cu deplină capacitate de exerciţiu) vor putea. care se pot prevala de efectele împlinirii termenului de prescripţie. Aceasta. cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani sau mai lungi care pot fi prelungite până la 20 de ani”. 99 106 . de asigurare şi a celor supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului. în măsura în care poate face dovada contrară situaţiei reţinute de instanţă în absenţa prezenţei acestuia la dezbateri (în caz Potrivit art. pe fideiusori.civ.

o va putea face fideiusorul ulterior. ca urmare a intervenirii prescripţiei extinctive şi a stingerii obligaţiei de plată corelative (bineînţeles. În schimb. de drept substanţial.civ. Având în vedere caracterul accesoriu al garanţiei fideiusorului. 101 Pentru particularităţile principiului relativităţii şi ale opozabilităţii efectelor hotărârii judecătoreşti în situaţia debitorilor legaţi prin obligaţii solidare. în cadrul unei acţiuni care să aibă ca obiect constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtului. indivizibile. admisibilitatea unei astfel de acţiuni trebuie apreciată cu respectarea dispoziţiilor art. Posibilitatea valorificării în această modalitate a apărării de către codebitor sau fideiusor100 decurge din modalitatea în care se repercutează. dacă în urma unei astfel de judecăţi. existentă) şi care depinde de rezultatul favorabil sau nefavorabil al judecăţii101. Cu alte cuvinte.contrar. 111 C. 2008. Nicolae. relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti în asemenea situaţii (dată fiind legătura juridică specială. dar fără ca acesta să valorifice în proces apărarea decurgând din împlinirea termenului de prescripţie. 350-353. pe cale de excepţie (de exemplu. a se vedea A. dacă în contradictoriu cu acesta a fost respinsă acţiunea creditorului. constatându-se că dreptul la acţiune era prescris la data sesizării instanţei. codebitorul solidar poate valorifica dreptul de a opune împlinirea prescripţiei. soarta acesteia nu poate fi.). faţă de fideiusor nu va mai subzista obligaţia de garanţie asumată). în principiu. 100 107 . Universul Juridic. pp. debitorul ar fi căzut în pretenţii. fideiusorului îi sunt opozabile şi acesta se poate prevala de efectele favorabile ale hotărârii pronunţate în contradictoriu cu debitorul său (de exemplu. alta decât cea a obligaţiei principale. s-ar nesocoti principiul dreptului de apărare şi al contradictorialităţii). Relativitatea şi opozabilitatea efectelor hotărârii judecătoreşti. În mod asemănător. 201-205. la exterior. susţinând că dreptul a cărui executare se pretinde era prescris la data pronunţării hotărârii care constituie titlu) sau chiar pe cale principală. ca şi faţă de fideiusori. Bucureşti.pr. în cadrul contestaţiei la executare s-ar opune. Ed. in solidum.

civ.Pe de altă parte. Mijlocul concret de valorificare. Mijloacele procesuale de invocare a prescripţiei Ca regulă. trebuie să fie vorba de cauze comune sau personale celui care le invocă ulterior.. contestaţia la executare. acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtului. trebuie verificate condiţiile reglementate de art.. pe cale judecătorească. atunci când unul dintre debitorii solidari nu a făcut-o. 103 În doctrină (I. Prescripţia extinctivă poate fi pusă. Servo-Sat. prin formularea unei acţiuni principale (de exemplu. ca urmare a împlinirii prescripţiei102). atunci când acesta a neglijat să o facă (de exemplu. prescripţia extinctivă poate fi opusă pe cale de apărare de cel în folosul căruia a curs. 6. suspendarea ori întreruperea cursului prescripţiei extinctive să se fi datorat unor motive care priveau exclusiv situaţia personală a respectivului debitor şi care doar pe acesta l-ar fi pus în imposibilitate de a acţiona). gradul de solvabilitate). în valoare şi pe cale principală. ori de câte ori există interesul clarificării. Bineînţeles că. Ed. I. vol. este acela al excepţiei (considerată. 2001. p. însă. a unei situaţii juridice incerte103.2.2. crescându-i astfel. de asemenea.1. evident că nu poate uza de acţiunea în constatare. vizând caracterul subsidiar al acţiunii în constatare (dacă partea are la îndemână acţiunea în realizare . ca fiind o excepţie de fond. s-a arătat că exercitarea unei acţiuni în constatare poate fi făcută şi de către creditor. într-o asemenea situaţie. dacă plata a fost efectuată după împlinirea termenului de 102 108 . să invoce intervenirea prescripţiei. pentru că în felul acesta iese un element al pasivului din patrimoniul debitorului său. Tratat de procedură civilă. întrucât vizează exerciţiul dreptului material la acţiune). Creditorul celui interesat poate. Deleanu. în valorificarea beneficiului prescripţiei extinctive. 79). dacă este vorba de prescrierea datoriei debitorului său către un alt creditor.de ex. 111 C. în doctrină şi jurisprudenţă.pr. iar nu de cauze care să fi privit exclusiv pe cel care nu le-a valorificat iniţial (de exemplu. în această situaţie.

situaţie în care prescripţia poate fi opusă pe tot parcursul soluţionării litigiului (art.2.1.C. ”prescripţia poate fi opusă în cursul unei instanţe până la momentul când Curtea de Apel va pronunţa definitiva sa decizie.6. O regulă specială este instituită pentru materia arbitrajului. prin dispoziţiile noului Cod civil (art.. 2507 N. 2512). precum şi renunţarea la beneficiul prescripţiei împlinite. prescripţie. că a renunţat la dânsa”. 2513 alin.C. 2513 alin.3. afară numai de cazul când cel în drept a o opune ar trebui să se prezume.). interzicând însă. 109 .civ. 1842 C. 1838). renunţarea la prescripţie. dar se poate renunţa la prescripţia împlinită. legiuitorul reglementează posibilitatea renunţării la prescripţia dobândită (câştigată)105. 1842 C.104)..2. se statuează că prescripţia poate fi opusă pentru prima dată chiar şi în apel.1). 104 Potrivit art.2.2.civ. textul reglementează posibilitatea renunţării la prescripţia neîmplinită (dar al cărei termen a început să curgă). că „nu se poate renunţa la prescripţie cât timp nu a început să curgă. Renunţarea la prescripţia extinctivă 6. 105 Reglementarea posibilităţii renunţării la prescripţia împlinită exista şi în vechiul Cod (prevederile art. ci doar în măsura în care partea în folosul căreia a curs o invocă (art. 6.2. Momentul până la care se poate invoca prescripţia La fel ca în reglementarea anterioară (art. pentru că acesta are interesul „ să se constate existenţa dreptului de a nu restitui plata ce i s-a făcut şi a inexistenţei dreptului debitorului plătitor la restituirea ei”.civ. asupra căreia nu mai poate reveni după lege.1.civ. stabilind prin art. 2 N. după împrejurări. precum şi la beneficiul termenului scurs pentru prescripţia începută şi neîmplinită”. cât timp aceasta nu a început să curgă. Aşadar. Noţiune Pornindu-se de la faptul că prescripţia nu operează de drept (ipso iure).

potrivit art. Având în vedere că.6. În acest sens.4. de a se obliga nu poate renunţa la prescripţie”. 2508 N. 6. (2) Renunţarea tacită rezultă dintr-un fapt care presupune delăsarea dreptului câştigat”.2. Efectele renunţării În privinţa efectelor renunţării.2. În cazul renunţării la prescripţia împlinită are loc doar stingerea dreptului material la acţiune. pentru a fi valabilă şi producătoare de efecte juridice.2. actul renunţării este la fel de grav ca în situaţia înstrăinării unui bun.C. pentru a fi valabil se cere existenţa capacităţii necesare pentru întocmirea actelor de dispoziţie.civ.). plata datoriei sau a dobânzilor creanţei prescrise făcută în cunoştinţă de cauză). Condiţiile renunţării Întrucât renunţarea la prescripţie este un act juridic pur abdicativ.2. Formele renunţării La fel ca în reglementarea anterioară106. ceea ce înseamnă că Potrivit art. Reglementarea nu este nouă.2. respectiv. prin efectele sale (stingerea dreptului de a invoca prescripţia). după caz. 1840: „cel ce nu poate înstrăina nu poate renunţa la prescripţie”).3.: „Renunţarea la prescripţie este sau expresă sau tacită. renunţarea la prescripţie poate fi expresă sau tacită (art.civ.2. 106 110 . renunţarea la beneficiul termenului scurs. urmează a se distinge după cum a fost vorba de renunţarea la prescripţia deja împlinită (când. 2509 N. În privinţa renunţării tacite. pentru a fi valabil. este necesar ca acesta să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege pentru validitatea actului juridic.2. textul stabileşte că trebuie să fie neîndoielnică şi să rezulte din manifestări neechivoce (cum ar fi.civ. după renunţare începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel) şi. 1839 C. 6. de exemplu. „cel lipsit de capacitatea de a înstrăina sau. în mod asemănător stabilindu-se prin Codul civil anterior (potrivit art..C.

.C.prin recunoaşterea. Chiar dacă actuala reglementare face referire expresă la imposibilitatea invocării renunţării doar împotriva codebitorilor solidari. trebuie recunoscută aceeaşi situaţie şi creditorilor (care. 2511 N. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. ori proprietarului. în orice alt mod.civ. În mod asemănător de altfel. se stabileşte că „atunci când s-a renunţat la beneficiul termenului scurs până la data renunţării se vor aplica regulile referitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului”107. prescripţia se întrerupe „. pe calea acţiunii oblice ar putea oricum ataca renunţarea frauduloasă făcută de debitorul lor). codebitorului sau proprietarului108. 1 pct. „creditorii şi orice altă persoană interesată pot să opună prescripţia câştigată debitorului sau codebitorului lor.C. Potrivit art. Potrivit art.. 2510 N. prin dispoziţiile art. codebitor sau proprietar renunţă la dânsa”. debitorii unei obligaţii indivizibile sau împotriva fideiusorilor. 2537 alin. Printr-o reglementare nouă..civ. inexistentă anterior. chiar şi dacă acel debitor... bucurânduse de protecţia acţiunii judiciare (pentru exercitarea căreia începe să curgă un nou termen de prescripţie).dreptul subiectiv civil şi obligaţia corelativă subzistă. făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia”. 107 111 .civ. renunţarea la beneficiul prescripţiei nu poate fi invocată împotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligaţii indivizibile sau împotriva fideiusorilor. În ce priveşte întinderea efectelor renunţării. 1843 C. 1 N. 108 Conform art. renunţarea nu poate fi opusă decât autorului ei şi succesorilor acestuia.C. ca urmare a faptului că este vorba de un act personal. era tratată problema întinderii efectelor renunţării şi în reglementarea anterioară. neputându-se opune consecinţele actului abdicativ creditorului.civ..

că este necesar ca titularul dreptului să fi avut cunoştinţă de naşterea acestui drept sau. potrivit căreia începutul prescripţiei extinctive este legat de naşterea dreptului la acţiune. Regula generală privind începutul prescripţiei extinctive În reglementarea Decretului nr. Este adevărat că. Noul Cod civil nu mai reia în dispoziţiile sale această regulă generală. 2523 N. fără să se pună problema unei încălcări efective a acelui drept (cum se întâmplă.1. prescripţia extinctivă priveşte drepturi care trebuie exercitate înăuntrul unui anumit interval de timp. după împrejurări. apărând astfel şi posibilitatea de a se cere protecţia lui pe calea justiţiei. regula se regăseşte în dispoziţiile art. în cazul dreptului de opţiune succesorală). în realitate. dimpotrivă. astfel încât în această situaţie începutul prescripţiei extinctive nu este legat de naşterea dreptului la acţiune. în Codul civil de la 1865 se prevede în art.. 1. după împrejurări. uneori. Începutul prescripţiei extinctive 7. 167/1958. stabilind. trebuia să cunoască naşterea lui”. nesocotit dreptul subiectiv. dispoziţiile art. Data naşterii dreptului la acţiune nu trebuie confundată sau identificată cu naşterea dreptului subiectiv.CAPITOLUL VII CURSUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE 7. 7 alin. 109 112 . cu restabilirea situaţiei anterioare109.1. Este vorba. În acest sens. de momentul în care a fost încălcat. statuează: „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau. În mod asemănător.civ. 1886: „Nici o prescripţie nu poate începe a curge mai înainte de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere”.1. de ex. potrivit cărora: „Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune”. să fi trebuit să cunoască faptul că s-a născut.C.

2. pentru care prescripţia nu poate începe să curgă mai înainte de 113 . termenul). derogatorii de la norma generală. prescripţia începe să curgă de la data la care termenul sau condiţia s-au împlinit (art.civ. 1885 alin. Pentru ipoteza în care dreptul este afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă. 3 din Decretul nr. 7. 2523 N.. deşi a ştiut să nu fi putut acţiona din diferite motive (de. să curgă prescripţia extinctivă. este încă victima violenţei fizice sau morale sub imperiul căreia s-a încheiat actul).C. 167/1958).civ. după împrejurări. prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul”). naşterea dreptului la acţiune de momentul în care titularul acestuia a cunoscut sau trebuia să cunoască. 167/1958 („dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv.. legiuitorul a legat. prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi creditorul trebuia astfel să o execute. Câteva din regulile speciale privind începutul cursului prescripţiei extinctive. există situaţii de drepturi afectate de modalităţi (condiţia. Deci. Această regulă specială se regăsea şi în dispoziţiile art. în anumite situaţii.1. precum şi în dispoziţiile art. înscrise în noul Cod civil Dispoziţiile noului Cod civil instituie o serie de reguli speciale referitoare la momentul de la care poate începe. (abrogate prin efectul Decretului nr. 7 alin. prin dispoziţiile art.Pentru că în practică au apărut şi pot apărea multe situaţii în care titularul dreptului să nu fi cunoscut imediat că a avut loc încălcarea dreptului său subiectiv sau. ex. 1 C. Sunt avute în vedere: A) Dreptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau a face În cazul obligaţiilor de a da sau a face. în afara dreptului subiectiv pur şi simplu. 2524). că a avut loc o astfel de încălcare a dreptului.

generatoare şi de jurisprudenţă neunitară. 2525. care poate fi determinată nu numai de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive care să proclame nulitatea actului. respectiv: data hotărârii definitive a organului de jurisdicţie prin care s-a constatat nulitatea absolută ori s-a pronunţat nulitatea relativă. după cum atâta vreme cât dreptul subiectiv este afectat de o condiţie suspensivă. 114 . prin dispoziţiile art. 508.. cit. op. când a existat capăt 110 A se vedea în acest sens. 167/1958 în cazul nulităţii relative şi data naşterii dreptului la acţiune în condiţiile dreptului comun în cazul nulităţii absolute. data stabilită de art.împlinirea ori îndeplinirea lor (pentru că înainte de împlinirea termenului suspensiv creditorul nu poate cere executarea obligaţiei de către debitor. prescripţia dreptului la acţiunea în restituirea prestaţiilor în temeiul unui act juridic ulterior desfiinţat. propunându-se mai multe soluţii în legătură cu momentul de începere a cursului prescripţiei110. a primit în doctrină şi în practică interpretări diferite. 2 din Decretul nr. M. B) Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor În absenţa unei reglementări. Noul Cod civil vine şi pune capăt acestei controverse doctrinare determinate de o lacună legislativă.). data hotărârii definitive în cazul nulităţii relative şi data încheierii actului juridic în cazul nulităţii absolute. debitorul nu datorează nimic. ci şi de alte împrejurări (cum ar fi notificarea făcută de vânzător că nu mai consimte la încheierea actului în formă autentică). Nicolae.. ca dreptul la acţiune să se nască înaintea naşterii dreptului subiectiv). data stabilită de art. 8 alin. cu excepţia cazului când dreptul la acţiune a fost exercitat chiar în procesul în care s-a pronunţat desfiinţarea actului [deci. p. că: „Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul”. neputându-se concepe astfel. (Prescripţia . 9 din Decretul nr. 167/1958. stabilind.

167/1958. dobânzilor. care..C. din ziua când aceasta a încetat. dar nu mai târziu de împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului (2). arenzilor.C. rentelor). reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele. O reglementare asemănătoare există în Decretul nr. 9. referitoare la repararea pagubei cauzate pentru îmbogăţirea fără justă cauză (când prescripţia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut paguba şi pe cel care răspunde de ea). prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă de la momente diferite. prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit. 111 115 . D) Dreptul la acţiunea în anularea actului juridic Potrivit art. contractual sau extracontractual. când.de cerere referitor la repunerea în situaţia anterioară. indiferent de izvorul lor concret. care era temeiul prestaţiei executate. înseamnă că ne găsim în faţa unei îmbogăţiri fără justă cauză sau a unei plăţi nedatorate. Aceasta întrucât. 2529 N. deoarece.civ. de la data ultimei prestaţii neexecutate. 2526) începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă.civ. în funcţie de cauza de nulitate relativă invocată111. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. în art. stabileşte că prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data la care aceasta a încetat (1). iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar. prin analogie. fiind nul actul juridic. 2528 alin. distinct de acela al anulării ori rezolvirii (desfiinţării) actului]. a cunoscut cauza anulării. Se observă că reglementarea nu este aplicabilă şi nulităţii absolute. astfel cum s-a arătat anterior. C) Dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive Dreptul la acţiunea în executarea unor prestaţii succesive (art. Aceasta. ce trebuie restituită. Astfel: a) în caz de violenţă. urmează ca situaţia să fie rezolvată după regula generală înscrisă în art. este vorba de prescrierea succesivă a prestaţiilor astfel datorate (ca în cazul chiriilor. 2 N.

în cazul dolului. după care „titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau. 116 . precum şi în celelalte cazuri de anulare (de exemplu. Totodată. după împrejurări. există un singur moment (obiectiv) de la care prescripţia începe să curgă: data încetării violenţei. din ziua când cel îndreptăţit. se identifică două momente (alternative) de la care prescripţia poate începe să curgă. dolul. lipsa discernământului. Se observă că. c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare. însă nu mai târziu de 18 luni de la data încheierii actului juridic. În acelaşi timp. În caz de eroare. există un singur moment. frauduloase care au viciat consimţământul. deoarece numai din acest moment victima violenţei a putut acţiona (altminteri. lipsa autorizaţiei).C.b) în cazul dolului. La fel. din ziua când a fost descoperit. de data aceasta subiectiv. prescripţia începe să curgă de la data când cauza de anulare a fost cunoscută de către reprezentantul legal al incapabilului sau de persoana chemată să-i autorizeze actele. al împlinirii termenului de 18 luni din ziua încheierii actului. existenţa unor incapacităţi. de a cărui descoperire depinde naşterea dreptului la acţiune). respectiv: un moment subiectiv (determinat de cunoaşterea cauzei) şi un moment obiectiv. trebuia să cunoască naşterea dreptului la acţiune” (în speţă. leziune. de la care prescripţia poate începe să curgă: acela al descoperirii manoperelor dolosive. 2523 N. în cazul violenţei. reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să-i încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării. atunci când cel îndreptăţit să ceară anularea actului nu are capacitate deplină de exerciţiu. victima este împiedicată să acţioneze pentru anularea actului). textul trebuie coroborat cu dispoziţiile art.. fiind sub imperiul temerii provocate de violenţă.civ.

în dispoziţiile art. Cu caracter de noutate.C. 2528 faptul că prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba. prescripţia începe să curgă. 2). cit.civ. (Prescripţia …). op. p. E) Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită În mod asemănător cu reglementarea din art. aceea de a păstra stabilitatea raporturilor juridice112 (ameninţată. 316 alin. Nicolae. 8 din Decretul nr. 1). stabilindu-se că într-o asemenea ipoteză. 2 N. 167/1958. alternativ. să asigure ocrotirea celor îndreptăţiţi să ceară anularea actului juridic. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fără just temei (alin.Prin instituirea. care începe să curgă de la data la care soţul vătămat a luat cunoştinţă de existenţa actului. indiferent de data întocmirii lui). prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită. să asigure şi realizarea funcţiilor instituţiei prescripţiei extinctive. A se vedea în acest sens. noul Cod civil stabileşte prin dispoziţiile art. 114 Potrivit art. care prejudiciază grav interesele familiei şi când soţul neparticipant la întocmirea actului respectiv poate cere anularea acestuia în termen de un an. 167/1958114. 511. privind actele încheiate de unul dintre soţi. cât şi pe cel care răspunde de ea. a două momente de la care să înceapă a curge prescripţia extinctivă. 8 din Decretul nr. O aplicaţie a acestei reguli se regăseşte în art. începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba. cât şi pe cel care răspunde de ea (alin. dacă prin lege nu se dispune altfel. legiuitorul a urmărit. iar pe de altă parte. dacă anularea actului s-ar putea solicita oricând. 113 112 117 . M. 2 se găseşte reglementată şi situaţia în care un terţ faţă de contract ar fi interesat să ceară anularea actului113. de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate. 2529 alin. pe de o parte.

de la care să înceapă a curge prescripţia (cel la care păgubitul trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea). (Prescripţia . 596. obiectiv.. un moment obiectiv. limitativ prevăzute de lege. prescripţia se suspendă: cât timp cel împotriva căreia curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte 116 115 118 . Totodată. al cunoaşterii pagubei şi pe cel care răspunde de ea. Aşadar. a curgerii termenului de prescripţie pe timpul cât durează situaţiile. care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului de acţiune. 13116 şi 14117. iar efectele suspendării se regăseau în dispoziţiile art. În acest sens. de drept. Noţiune Prin suspendarea cursului prescripţiei extinctive urmează a se înţelege acea modificare a cursului acesteia constând în oprirea. Suspendarea cursului prescripţiei extinctive 7. cauzele de suspendare a cursului prescripţiei erau reglementate prin art. legiuitorul detaşând acest moment de cel al naşterii dreptului subiectiv. 167/1958. 167/1958. că legiuitorul stabileşte două momente de la care să poată începe a curge prescripţia: un moment subiectiv. la fel ca în cazul acţiunii în anulare. În sistemul Decretului nr.2. al datei la care titularul dreptului trebuia. stabilitatea circuitului civil). legiuitorul a prevăzut un al doilea moment. prescripţia dreptului la acţiune nu începe să curgă de la data când s-a produs paguba (deşi dreptul la acţiune trebuie considerat că a luat naştere la acest moment). armonizarea necesităţii ocrotirii efective a victimei faptei ilicite cu necesitatea asigurării finalităţii practice a prescripţiei extinctive. tocmai în ideea de a asigura o veritabilă protecţie victimei. op.2. 13 din Decretul nr. Potrivit art. 15118. p.Rezultă. Se realizează astfel. să cunoască elementele menţionate (paguba şi pe cel care răspunde de ea).).1. 7. Nicolae. după împrejurări. M. pentru a nu amâna un timp nejustificat începerea cursului prescripţiei (periclitând astfel. aşa cum s-a afirmat în doctrină115.. cit.

cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni. tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu restrânsă. 2532. între părinţi. 167/1958: „După încetarea suspendării. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. altminteri. Decr. 117 Conform acestui text: „Între părinţi sau tutore şi cei care se află sub ocrotirea lor. care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare (2)”. socotit de la încetarea cauzei de suspendare. prescripţia nu curge cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate (1). 3 din Decretul nr. deşi căsătoriţi. în următoarele situaţii: 1. Prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu. socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare (1). prescripţia îşi reia cursul. Prescripţia nu se va împlini totuşi. 167/1958). b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din Forţele Armate ale României. 118 Potrivit art. nr. 2. prescripţia îşi urmează cursul. atunci când era vorba de incapabil. cât timp nu are cine să-i încuviinţeze actele (2). Prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei (3)”. 119 . 2. dar fiind separaţi în fapt. Textul reprezintă o preluare a art. prescripţia era considerată că nu curge şi în reglementarea anterioară (art. iar dacă a început să curgă. ea se suspendă.Noul Cod civil instituie cauze de suspendare generală prin dispoziţiile art. însă cel mai târziu de la împlinirea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei. datorită necesităţii de a asigura de întrerupere. în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi de telecomunicaţii. 167/1958. cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt. între soţi. 14 alin. 14 alin. care reprezintă sediul materiei. Astfel. în temeiul legii sau al hotărârii judecătoreşti. cât timp nu are reprezentant legal şi nici împotriva celui cu capacitate restrânsă. c) până la rezolvarea reclamaţiei administrative făcută de cel îndreptăţit. înainte de expirarea unui termen de 6 luni. între curator şi acei pe care îi reprezintă precum şi între orice altă persoană care. cu privire la despăgubiri sau restituiri. prescripţia este considerată că nu începe să curgă. cu menţiunea că suspendarea cursului prescripţiei intervine dacă este îndeplinită cumulativ şi condiţia referitoare la lipsa separării în fapt a soţilor în timpul căsătoriei. În mod asemănător. 15 din Decretul nr. iar acestea sunt pe picior de război.

o deplină ocrotire unor astfel de persoane. dată fiind natura raporturilor dintre părţi119. cărora nu li se putea opune sancţiunea prescripţiei. p. Suspendarea prescripţiei operează pe durata lipsei reprezentantului sau a ocrotitorului legal şi ea este determinată de imposibilitatea juridică de a acţiona a celui care se află într-o asemenea situaţie. fiind vorba de o imposibilitate morală de a acţiona. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară. iar debitorul îi ascunde în mod deliberat această realitate. pentru că este vorba despre o ascundere dolosivă şi prin omisiune a existenţei debitului. 120 . în mod deliberat. 3. cât timp se aflau într-o astfel de stare de incapacitate. în temeiul legii. op. de exemplu. Acest caz de suspendare. 4. M. Nicolae. cit. al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic. administratorul-sechestru). cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal. care vizează raporturile între cel care administrează în temeiul legii sau al unei hotărâri judecătoreşti (lichidator judiciar. cât timp debitorul. cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate. care nu a cunoscut despre existenţa unei creanţe a autorului său. nou introdus. între orice persoană care. situaţia în care este vorba de un moştenitor al creditorului. 5. În această situaţie. prescripţia acţionează în această situaţie şi ca o aplicaţie a sancţionării dolului. 119 În acest sens. În acelaşi timp. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. 535. ascunde creditorului existenţa datoriei şi exigibilitatea acesteia. poate viza. suspendarea operează până la darea şi aprobarea socotelilor de către organul competent.

dezvoltând-o (şi cu referire la situaţia persoanelor civile aflate în forţele armate) prevederea 121 . 1 lit. precum şi acolo unde legea prevede necesitatea obţinerii altor autorizări sau încuviinţări prealabile). 8. 167/1958 (privitoare însă numai la rezolvarea reclamaţiei administrative şi aplicabilă îndeosebi în relaţiile comerciale). deschisă unei soluţionări fără a se mai recurge la forţa coercitivă a statului. de asemenea. 7. ceea ce ar însemna ca atitudinea lor. cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. 13 alin. însă nu mai mult de trei luni de la înregistrarea cererii. Este. să folosească o anumită procedură prealabilă. Textul reprezintă o preluare (şi în acelaşi timp. dacă legea nu a stabilit un alt termen. însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie.6. cum sunt reclamaţia administrativă. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului. încercarea de împăcare sau altele asemenea. şi în contencios administrativ. Noua dispoziţie legală reia. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate. care o face să fie incidentă şi în alte materii (de exemplu. potrivit legii. justificată prin aceea că părţile care încearcă rezolvarea amiabilă a neînţelegerilor dintre ele nu pot fi sancţionate prin opunerea prescripţiei dreptului la acţiune. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi. o cauză de suspendare nou reglementată. să se întoarcă împotriva lor. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României. o extindere a domeniului său de aplicare) a dispoziţiei art. c) din Decretul nr. cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri.

când este temporară. reglementat prin art. fizică de a acţiona a titularului dreptului a cărui acţiune se prescrie. 1352 alin. a) din Decretul nr.2. forţa majoră este orice eveniment extern.. 167/1958. În vechea reglementare a Codului civil. După Potrivit art. forţa majoră.2. La fel ca şi în reglementarea anterioară (art. De asemenea. nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie. Efectele suspendării prescripţiei extinctive 7. iar explicaţia acestui caz de suspendare trebuie găsită în raţiuni vizând imposibilitatea materială. Efectul general al prescripţiei extinctive este. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră120 să facă acte de întrerupere. forţa majoră trebuie să privească pe cel împotriva căruia curge prescripţia (iar nu pe cel în favoarea căruia aceasta operează) şi. 13 lit. imprevizibil. de ex. nu erau reglementate forţa majoră şi cazul fortuit. 120 122 .. totodată. 2534 alin.. 9. b) din Decretul nr. fiind înţeles ca „un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”. 3. 7.C. Cazul fortuit este de asemenea. 1 N.civ.1. definiţia acestora fiind lăsate pe seama doctrinei (unde controversa era determinată şi de faptul că.C. se punea semnul egalităţii între forţa majoră şi cazul fortuit).civ. cât timp nu a încetat această împiedicare. potrivit art. absolut invincibil şi inevitabil. noul Cod civil recunoaşte forţei majore caracterul de eveniment care creează un obstacol de neînlăturat pentru efectuarea unor acte de întrerupere a cursului prescripţiei. 2 N.2. 13 lit. în materia răspunderii contractuale.2. cât timp durează cauza de suspendare. acela al opririi de drept a cursului prescripţiei. 1352 alin.cuprinsă în art. să survină în ultimele 6 luni dinaintea expirării termenului. 167/1958).

prescripţia îşi reia cursul. Asemenea cauze întreruptive produc efecte doar dacă au intervenit după ce a început să curgă prescripţia.C. 2534 alin.). Dacă intervin însă.3. Pe de altă parte. 18651871). luându-se în considerare şi perioada de timp scursă anterior. la fel ca în reglementarea anterioară. reglementarea întreruperii prescripţiei se află în art. Noţiune Prin întreruperea cursului prescripţiei extinctive urmează a se înţelege acea modificare a cursului acesteia constând în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive. constând în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie cu o perioadă de 6 luni (excepţie făcând prescripţiile mai mici de 6 luni.2. Sediul materiei se regăseşte în dispoziţiile art. Cauzele de întrerupere sunt. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive 7. nu se mai produce niciun efect întreruptiv. efectul va fi doar de întârziere. 2 N.civ.2.civ. 7. dacă intervenirea acestor cauze are loc după împlinirea termenului de prescripţie. texte care au venit să înlocuiască prevederile anterioare din Codul civil (art.ce această cauză de suspendare a încetat. termen considerat necesar de legiuitor pentru ca titularul dreptului la acţiune să aibă timp îndestulător pentru a face acte de întrerupere (art. Suspendarea prescripţiei produce şi un efect special. 2537-2542 N. 16-17. În sistemul Decretului nr. 167/1958.2. dreptul la acţiune fiind deja stins.C. înainte de a începe curgerea prescripţiei. legale. 7. pentru care împlinirea prescripţiei intervine după trecerea unui termen de o lună de la încetarea suspendării).3. 123 . de amânare a prescripţiei.1. limitative şi producătoare de efecte de drept.

a dreptului a cărui acţiune se prescrie. stabilind prin dispoziţiile art. 1). ca urmare a modificărilor aduse prin O. înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia. nr. cursul prescripţiei se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor. a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii. 167/1958. Potrivit acestui text. atât timp cât bunul individual determinat. 121 124 . În sistemul Decretului nr. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea. a). plata parţială a datoriei.U. Ipoteza actului voluntar de executare. 138/2000 a abrogat art. 16 alin. 1 lit. a dobânzilor sau penalităţilor. 167/1958. 1 lit.U. În acelaşi timp. noul Cod civil aduce un plus de reglementare. Totodată. în orice alt mod. rezoluţiune şi orice altă cauză de ineficacitate. făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia (art. cu efect întreruptiv de prescripţie a fost reglementată însă în Codul de procedură (art. achitarea. c) din Decretul nr. a)121).G. a datoriei. 2537 alin. prescripţia se întrerupe: 1. 138/2000. fără să se facă referire şi la îndeplinirea vreunui act voluntar de executare. care reglementa drept act întreruptiv de prescripţie. nr. trebuind să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia (de exemplu. 2538. conform reglementării aduse prin noul Cod civil.Aşadar. acest caz de întrerupere viza doar recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie (art. în tot sau în parte. 16 lit. 1 pct. „actul începător de executare”. În ce priveşte accepţiunea actului recognitiv al dreptului. în orice mod.G. recunoaşterea tacită poate fi invocată şi de cel îndreptăţit la restituirea unei prestaţii făcute în executarea unui act juridic ce a fost desfiinţat pentru nulitate. O. 4052 alin. că această recunoaştere se poate face unilateral sau convenţional şi că poate fi expresă ori tacită (în acest din urmă caz. primit de la cealaltă parte cu ocazia executării actului desfiinţat. solicitarea unui termen de plată).

anulată sau dacă s-a perimat. prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea. 3 N. noul Cod civil reglementează situaţia în care. 167/1958122.. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. b). în schimb. producerea efectului întreruptiv al prescripţiei nu are loc dacă cererea a fost respinsă. precum şi faza urmăririi silite. dacă cererea a fost introdusă la un organ de jurisdicţie sau de urmărire penală necompetent ori dacă este nulă pentru neîndeplinirea cerinţelor de formă. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. cu înscrierea creanţei la masa credală.nu este pretins de aceasta din urmă. prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei. ca şi cea vizând invocarea. care se referea numai la introducerea cererii de chemare în judecată sau arbitrale. 2 din Decretul nr. dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă. Acest efect întreruptiv era condiţionat de rezultatul judecăţii şi în reglementarea anterioară a Decretului nr. 16 alin. ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea. pe cale de acţiune reală ori personală. 1 pct. în cadrul căreia pot fi formulate cereri de intervenţie.civ. Această nouă cerere va avea drept consecinţe recunoaşterea caracterului întreruptiv al prescripţiei determinat de Potrivit art. pe cale de excepţie. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale. în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă. pe cale de excepţie. 2537 alin.C. 1 lit. noua reglementare adaugă elemente care vizează procedura insolvenţei. În situaţia reglementată de art. În plus însă. 167/1958 (art. anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. 16 alin. 2. Faţă de textul din Decretul nr. dacă s-a pronunţat încetarea procesului. 167/1958. 122 125 . prescripţia nu este întreruptă. căreia îi asocia efectul întreruptiv de prescripţie. prescripţia va fi întreruptă. este introdusă o nouă cerere de chemare în judecată.

conform legii. 167/1958) se asigură şi corelaţia cu reglementarea din materia procesuală penală (art. începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei. Astfel. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. În această situaţie însă. punerea în întârziere este întreruptivă de prescripţie numai dacă ea este urmată de chemarea în judecată (a celui în folosul căruia curge prescripţia) în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere (art. se va putea face o nouă cerere de chemare în judecată ori de arbitrare.pr. cât şi în faţa instanţei). cu caracter novator (şi curmând în acest sens disputa doctrinară şi jurisprudenţială).cererea de chemare în judecată sau de arbitrare anterioară. 2539 alin. dacă dreptul la acţiune este imprescriptibil sau nu s-a prescris încă. 19-22 C. de a fi admisă. 3 se statuează: „Prescripţia nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală şi-au pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. Prin această normă legală (inexistentă în Decretul nr. în cazul în care despăgubirile se acordă. în alte cazuri prevăzute de lege.) referitoare la momentul până la care se poate constitui partea civilă în procesul penal (atât în faza urmăririi penale. din oficiu. 2540). fără a se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat”. chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă. noul Cod civil vine şi reglementează corelaţia dintre pierderea puterii executorii a hotărârii judecătoreşti şi autoritatea de lucru judecat a acesteia. 4. 126 .pen. cu condiţia însă. În acest caz însă. prin dispoziţiile art. 3. 5. De asemenea. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere.

3). Noul Cod civil conţine reglementări (inexistente în Decretul nr.civ. 1 şi 2 din Decretul nr. de la momentul la care hotărârea de admitere a acţiunii a rămas definitivă (art. în sensul celor legiferate. prin dispoziţiile art. M. se statuează asupra beneficiului întreruperii prescripţiei.3. întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere. adică prescripţia dreptului material la acţiune (cum rezultă din art. p. va începe să curgă o prescripţie de acelaşi fel cu cea înlăturată. A se vedea în acest sens. începând să curgă o nouă prescripţie (reglementarea fiind similară cu cea din art.3. 2542 N. 1 şi 2 N. (în Instituţii de drept civil …). în raport de cauzele de întrerupere. 157. cit. 167/1958123) referitoare la natura noii prescripţii care începe să curgă după ce a operat întreruperea. începe să curgă o prescripţie având un alt obiect decât dreptul material la acţiune (respectiv. 7. respectiv: a) înlăturarea. 2541 alin.C. 2541 alin. op. 2541 alin.. 167/1958). Aşadar. dreptul de a cere şi de a obţine executarea silită) şi aceasta. ştergerea prescripţiei scurse anterior datei cauzei de întrerupere şi b) începerea cursului unei noi prescripţii extinctive posterior încetării cauzei de întrerupere.2. Beneficiul întreruperii prescripţiei Cu caracter de noutate faţă de reglementarea existentă în materie anterior.C. în funcţie de cauza de întrerupere care a avut loc. Astfel. Efectele întreruperii prescripţiei Conform art.civ. dacă prescripţia s-a întrerupt prin efectul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare.7. 123 127 . Atunci când întreruperea s-a produs prin efectul recunoaşterii. 17 alin. este vorba despre două efecte juridice pe care le produce întreruperea cursului prescripţiei. în sensul că el este recunoscut celui de la care emană actul întreruptiv (neputând fi Despre natura noii prescripţii care începe să curgă după ce a operat întreruperea se făceau însă distincţii în doctrină. 4). Nicolae.3.

În acest sens au fost interpretate prevederile art. se stabileşte. în sensul că este general acel termen care îşi găseşte aplicaţie practică ori de câte ori nu este incident un termen special. nu exista o dispoziţie cu caracter de principiu. calificarea în acest sens fiind făcută de doctrină şi de jurisprudenţă. trebuie considerat că. 2543 N. prescripţia dreptului de a obţine valorificarea creanţei. 128 .nu se poate considera împlinit termenul. în mod expres (şi sub denumirea marginală „Termenul general de prescripţie”) că: „Termenul prescripţiei este de 3 ani.opus decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act).civ. în sensul că întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora. Aşadar.C. 3 alin.) caracterul extensiv al efectului întreruptiv. dacă legea nu prevede un alt termen”. La fel. care să stabilească un termen de prescripţie general.4. atunci când prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea.civ.1. 2517 N.C.garanţie accesorie . însă. în ce-l priveşte. Termenele de prescripţie extinctivă 7. este prevăzut (art. De asemenea. Termenul general de prescripţie extinctivă Până la reglementarea adusă prin noul Cod civil. nici în privinţa fideiusiunii . efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii. 167/1958 (termenul prescripţiei este de trei ani).4. 1 din Decretul nr. neîmplinindu-se. Prin dispoziţiile art. dacă întreruperea a operat cu privire la dreptul la acţiune al debitorului principal. 7. Acest termen este aplicabil însă numai raporturilor juridice obligaţionale (adică acelora care au în conţinutul lor drepturi de creanţă cu îndatoriri corelative) şi în măsura în care nu există reglementate termene speciale prin alte dispoziţii.

iar durata mai mare a termenului.2.4. 7.7.C.. repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau. inexistentă anterior. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie.2. despre valorificarea unor pretenţii materiale trebuie găsită în importanţa deosebită a valorilor lezate prin actele ilicite ce constituie. 3. dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani. Termenul de 10 ani Este reglementat prin art. 2519 N.1. 2518 N. după caz. 1890 C. În mod asemănător.4. şi are în vedere prescrierea dreptului la acţiune privitor la: 1.2. termenul de prescripţie instituit anterior în materia drepturilor reale imobiliare (conform art.civ.civ. în sensul reducerii duratei. Prin această dispoziţie este modificat. Termenul de prescripţie de 2 ani Potrivit art.2. în ipotezele menţionate.civ. de 30 de ani).4. 2. deşi este vorba în principal. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător.. 167/1958 se prevedea că termenul de prescripţie în raporturile ce izvorăsc din asigurare este de 2 ani (dar în afara acelor raporturi ce izvorăsc din 129 . cauzele producerii prejudiciului. în Decretul nr. a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.C. Termene speciale de prescripţie 7. Este vorba de o reglementare nouă.

C. un termen de un an se regăseşte şi în dispoziţiile art. moaşelor. asistentelor şi farmaciştilor. 3) medicilor. pentru plata simbriei). în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor. 1904 C. operaţii şi medicamente. 167/1958 termenul de prescripţie pentru dreptul la acţiune în asemenea situaţii era mult 130 . 2520 N. contabililor şi altor liber-profesionişti. 7) notarilor publici şi executorilor judecătoreşti. În sistemul Decretului nr. geodezilor. pentru lecţiile date cu ora. ale directorilor de pensionate pentru preţul pensiunii şcolarilor şi a altor maiştri pentru preţul uceniciei. institutorilor. 2521 alin. maeştrilor şi artiştilor. arhitecţilor. ale servitorilor ce se tocmesc cu anul.2. 8) inginerilor. pentru plata muncii lor. În mod asemănător. anterior (privitor la creanţe ale medicilor. Termenul de un an este reglementat prin dispoziţiile noului Cod civil (art.civ. ale negustorilor pentru mărfurile ce vând la particulari. pentru plata sumelor ce li se cuvin. pentru vizite. chirurgilor. 6) avocaţilor.4. operaţii sau medicamente. 1) şi cu privire la dreptul la acţiune pentru restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc. 4) vânzătorilor cu amănuntul pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate. cu privire la dreptul la acţiune în cazul: 1) ospătarilor sau hotelierilor pentru serviciile pe care le prestează. farmaciştilor. cu ziua sau cu luna. Termenul de prescripţie de un an Este reglementat prin dispoziţiile art. împotriva clienţilor. 2) profesorilor. 7.3. pentru plata onorariilor şi cheltuielilor.civ. pentru vizite.asigurările de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare). 5) meşteşugarilor şi artizanilor.

2521 alin.mai scurt (respectiv. Cu privire la aceste raporturi izvorâte din contractul de transport şi la acţiunea care le sancţionează. Decretul nr. 24 din Decret). Tot un termen de un an prevede noul Cod civil (art. de 60 zile de la data la care spectacolul urma să aibă loc. 4 că termenul de prescripţie este de un an „atunci când contractul a fost încheiat spre a fi executat succesiv cu mijloace de transport felurite”. cu rezerva situaţiei în care contractul de transport a fost încheiat pentru a fi executat succesiv sau. 167/1958 prevedea în art. cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite (şi când termenul de prescripţie este de 3 ani). 2) pentru acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru. combinat. 131 . 4 alin. îndreptată împotriva transportatorului. aerian sau pe apă. după caz. conform art.

CAPITOLUL VIII DECĂDEREA. Elementele acestei definiţii se regăsesc în dispoziţiile art.1. REGLEMENTARE ŞI REGIM JURIDIC 8. 831 C. în condiţiile legii. 10/2001). 132 . 2545 N. 8. termenul de 1 an pentru revocarea donaţiei pentru ingratitudine (art.C. NOŢIUNE. Absenţa reglementării în Codul civil de la 1865 Anterior adoptării noului Cod civil nu exista o reglementare generală.2. de principiu.civ. 22 din Legea nr. de exemplu. Definiţie Prin decădere urmează a se înţelege acea sancţiune de drept civil care constă în stingerea dreptului subiectiv prin neexercitarea lui înăuntrul termenului stabilit de lege sau de părţi.2. termenul de 3 ani (prevăzut de art. a decăderii şi a termenelor de decădere.1. distincte de cele de prescripţie. Erau astfel considerate. 1909 alin. termenul de 1 an pentru transmiterea notificării (art.civ. a săvârşirii lor (2)”. pentru revendicarea bunului pierdut sau furat). iar în cazul actelor unilaterale. prin simpla împlinire a termenului de decădere. potrivit cărora: „Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale (1). 2 C. independent de vreo culpă a titularului. dar doctrina şi jurisprudenţa făceau aplicaţii ale acestei categorii de termene.). Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui. în mai multe materii. Reglementare 8. Este vorba de o sancţiune care operează de drept.civ. împiedicarea.

103 C.C. decăderea şi calculul termenelor”). dispoziţiile art.pr. care vizau însă decăderea în materia termenelor procedurale. Cu toate acestea. renunţarea la beneficiul decăderii şi modalitatea de invocare a decăderii. Instituirea termenelor prin lege sau prin voinţa părţilor Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. dincolo de care dreptul subiectiv neexercitat să fie considerat stins).124.2. op. Nicolae. termenele de decădere nu pot fi instituite. fiind nulă clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce Potrivit art. Mai mult. pp. regimul juridic al acestor termene. în cazul cărora. Reglementarea actuală Noul Cod civil vine să acopere această lacună legislativă.civ. în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării”. se considera că trebuie aplicate. actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. (Prescripţia extinctivă …).civ. 8. atrage decăderea. de comun acord.2. prin analogie.3. 125 Pentru amănunte. a se vedea. În acest din urmă caz. Instituirea termenelor de decădere 8. ci şi în voinţa părţilor (în sensul că şi acestea pot. 103 C. afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.civ. prin care se reglementează noţiunea şi modalitatea de instituire a termenelor de decădere. un asemenea termen de decădere poate exista şi în legătură cu actele unilaterale. 73-79. termenele de decădere (denumite în doctrină şi termene prefixe sau termene de forcluziune125) îşi pot avea izvorul nu doar în lege.1. 1 N. 2545 alin. consacrând instituţiei decăderii Titlul II din Cartea a VI-a („Despre prescripţia extinctivă.În absenţa unui text de principiu. să stabilească un termen. M. nerespectarea intervalului defipt pentru exercitarea dreptului conduce la împiedicarea săvârşirii actului.pr.. 8. 124 133 . cit.: „Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal.3.

întrerupere sau repunere în termen. Regimul juridic şi efectele decăderii 8. spre deosebire de termenele de prescripţie extinctivă. ori de câte ori nu va rezulta neîndoielnic faptul că termenul este unul de decădere. De asemenea. 8. 10/2001. Aceasta întrucât.civ. pentru ca un termen să fie considerat de decădere. legiuitorul nu indică şi natura termenelor pe care le fixează. Reglementarea unei asemenea sancţiuni vizând pierderea a însuşi dreptului subiectiv a avut drept consecinţă calificarea termenului ca fiind unul de decădere. 22 alin. de principiu. de cele mai multe ori. fie să rezulte din reglementarea consecinţelor neexercitării dreptului126). În măsura în care această natură a termenului nu rezultă din conţinutul normei legale. 126 134 . s-a statuat că „Nerespectarea termenului de un an prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent”.civ.C. Regimul juridic al termenelor de decădere Din punctul de vedere al regulilor care le sunt aplicabile. susceptibile de suspendare şi întrerupere (cu excepţia situaţiei în care prin lege se dispune altfel). iar delimitarea termenelor de prescripţie de cele de decădere este adeseori anevoioasă. termenele de decădere se deosebesc esenţial de cele de prescripţie.4. urmează să fie aplicate regulile de la prescripţia extinctivă (conform art.). De exemplu. regimul juridic aplicabil va fi acela specific prescripţiei extinctive.C. având în vedere că. nesusceptibile în principiu. prin art. de suspendare. Ca atare.4. Precizarea textului de lege este importantă.1.). 5 din Legea nr.ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului sau săvârşirea actului de către persoana interesată (art. de drept strict. 2547 N. este necesar ca intenţia legiuitorului să fie neîndoielnică în acest sens (fie să fie prevăzut expres astfel. 2546 N. cele de decădere sunt considerate termene riguroase. în sensul că ele nu sunt.

8.4.1.1. Suspendarea termenelor de decădere Cu toate regulile derogatorii de la regimul prescripţiei extinctive, totuşi, la fel ca în cazul acesteia, forţa majoră are consecinţe asupra termenului de decădere, fie în sensul amânării începutului acestuia, fie în sensul suspendării lui, dacă a intervenit după ce termenul a început să curgă. În acest sens, dispoziţiile art. 2548 alin. 2 N.C.civ. stabilesc: „ (…) forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă (…). Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat”. Aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la suspendare din materia prescripţiei extinctive, aceasta înseamnă că, de la data la care cauza de suspendare a încetat, durata termenului îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea acesteia şi timpul scurs înainte de suspendare. 8.4.1.2. Întreruperea termenelor de decădere Dispoziţiile art. 2548 alin. 3 N.C.civ. instituie o cauză de întrerupere a termenului de decădere, constând în introducerea unei cereri de chemare în judecată (sau de arbitrare), atunci când valorificarea dreptului subiectiv presupune un asemenea demers judiciar. Aşadar, cererea de chemare în judecată, de arbitrare ori de punere în întârziere vor produce efect întreruptiv, fiind aplicabile, prin analogie, regulile privitoare la întreruperea prescripţiei (referitoare la efectele întreruperii, beneficiul întreruperii, ca şi extinderea efectului întreruptiv asupra debitorului principal sau fideiusorului). 8.4.2. Renunţarea la beneficiul decăderii Având în vedere că termenele de decădere pot fi instituite şi prin acordul părţilor, rezultă că în mod asemănător se poate renunţa la acestea. 135

În acelaşi timp, dacă este vorba despre termene de decădere stabilite printr-o dispoziţie a legii care ocroteşte un interes privat, este posibilă renunţarea de către partea în favoarea căreia termenul a fost stipulat (art. 2549 alin. 1 N.C.civ.). Pentru a fi producătoare de efecte, este necesar ca renunţarea să intervină după împlinirea termenului. Pentru ipoteza în care renunţarea intervine înainte de împlinirea termenului, regulile incidente sunt cele privitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului subiectiv. Termenele de decădere de ordine publică, adică acelea instituite prin norme imperative, care protejează interese generale şi de la care nu se poate deroga (ele neputând fi nici modificate, în sensul măririi sau micşorării), nu pot face obiect al renunţării. În acest sens, dispoziţiile art. 2549 N.C.civ. stabilesc că: „Părţile nu pot renunţa, nici anticipat şi nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică şi nici nu le pot modifica, micşorându-le sau mărindu-le, după caz”. 8.4.3. Invocarea decăderii Potrivit art. 2550 N.C.civ. decăderea poate fi opusă de partea interesată în condiţiile art. 2513, ceea ce înseamnă că poate fi invocată pentru prima dată şi în faţa instanţei de apel, iar în materie de arbitraj, pe tot parcursul soluţionării litigiului. Spre deosebire, însă, de termenele de prescripţie (unde organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu127), în situaţia decăderii organul jurisdicţional este obligat să invoce şi să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent
Conform art. 2512 N.C.civ., prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă (1). Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu (2). Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale (3).
127

136

dacă cel interesat îl pune în discuţie, cu excepţia cazului în care este vorba despre un drept de care părţile pot dispune în mod liber. 8.5. Regimul juridic al decăderii comparativ cu cel al prescripţiei extinctive Comparaţie între prescripţia extinctivă şi decădere Din reglementarea prescripţiei şi a decăderii, astfel cum este dată ea de dispoziţiile noului Cod civil, reiese existenţa unor asemănări, care apropie cele două instituţii, precum şi a unor deosebiri importante, care fac să nu se confunde, întrucât atrag regimuri juridice distincte128. 8.5.1.1. În privinţa asemănărilor, urmează să reţinem129: – ambele au o reglementare expresă şi presupun existenţa unor termene, precum şi inacţiunea titularului dreptului subiectiv pe tot intervalul de timp prescris de lege; – regulile de calcul sunt aceleaşi, indiferent că este vorba de un termen de prescripţie sau de un termen de decădere; – imposibilitatea de a acţiona determinată de forţa majoră (contra non valentem agere …) este producătoare de efecte juridice, indiferent că termenul este de prescripţie sau de decădere; – introducerea cererii de chemare în judecată sau de arbitrare produce efecte întreruptive ale curgerii termenului, atât în cazul prescripţiei extinctive, cât şi în cazul decăderii; 8.5.1.

Până la adoptarea noului Cod civil, în absenţa unei reglementări exprese a decăderii, paralelismul care se făcea între cele două instituţii, cu identificarea elementelor de apropiere şi de diferenţă era rezultatul aprecierilor şi opiniilor exprimate în doctrină. 129 A se vedea în acest şi M. Nicolae, op. cit. (Prescripţia …), pp. 77-79.

128

137

– ambele pot fi invocate atât în faţa primei instanţe, cât şi direct în apel. 8.5.1.2. Între cele două instituţii există însă şi deosebiri importante, care fac să fie disociate, atrăgând un regim juridic distinct. Astfel: – în timp ce decăderea este, de principiu, o instituţie de drept public, întrucât organul de jurisdicţie este obligat să o invoce şi să o aplice din oficiu, prescripţia extinctivă poate fi valorificată doar după cererea părţii interesate, instanţa de judecată neputând să o invoce din oficiu; – după izvorul lor, termenele de prescripţie extinctivă pot fi numai legale, în timp ce termenele de decădere pot fi atât legale, cât şi convenţionale; – în mod obişnuit, termenele de prescripţie sunt susceptibile de suspendare, întrerupere şi repunere în termen, în timp ce termenele de decădere curg ireversibil (în mod excepţional acestea fiind supuse suspendării – pentru forţă majoră – sau întreruperii, atunci când se recunoaşte cererii de chemare în judecată, de arbitrare sau notificării de punere în întârziere un asemenea efect); – ca efecte juridice, în timp ce prescripţia extinctivă stinge doar dreptul la acţiune în sens material, decăderea este o sancţiune mult mai drastică, ce stinge însuşi dreptul subiectiv, împiedicând astfel valorificarea dreptului, atât pe cale de acţiune, cât şi pe cale de excepţie; – ca mod de apărare, prescripţia nu acţionează de plin drept, ea trebuind să fie invocată de persoana protejată, în timp ce decăderea de ordine publică poate fi invocată de instanţă din oficiu, chiar dacă persoana căreia i-ar profita respectiva sancţiune nu o invocă.

138

CAPITOLUL IX DREPTUL DE PROPRIETATE 9.1 Proprietatea privată

9.1.1. Definirea legală a dreptului de proprietate a fost completată prin reglementarea noului Cod civil (în raport cu art. 480 C.civ.) în sensul celor evidenţiate de doctrină. Noua reglementare defineşte acest drept prin conţinutul său, adică prin atributele conferite de dreptul de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia. Astfel, în noua reglementare, se consfinţeşte dreptul real al titularului de a poseda, de a folosi şi de a dispune (jus posidendi, jus utendi, jus fruendi şi jus abutendi) de bunul său, proprietate privată, atribute ce pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu, cu respectarea limitelor legale. 9.1.2. Conţinutul juridic al dreptului de proprietate este acelaşi cu cel din textul art. 480 C.civ. şi anume, atributele dreptului de proprietate: - Posesia (jus posidendi) reprezintă sub aspect juridic aproprierea stăpânirii bunului care este obiectul dreptului de proprietate, practic, relaţia dintre proprietar şi bunul său. Astfel, posesia ca element de drept exprimă dreptul de a apropria şi a stăpâni bunul spre deosebire de posesia exercitată ca stare de fapt. - Folosinţa (jus utendi şi jus fruendi) ca atribut al dreptului de proprietate, spre deosebire de termenul folosit în limbajul comun, în terminologia juridică reprezintă dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul său în funcţie de natura acestuia. Desigur, această prerogativă a titularului nu trebuie exercitată abuziv130. Exercitarea acestui atribut nu exclude însă dreptul proprietarului de a nu se folosi de bunul său fără a-şi pierde prin neuz dreptul de proprietate.
130

A se vedea art. 15 N.C.civ. – despre abuzul de drept.

139

C. abusus) este atributul dreptului de proprietate care are două forme: dispoziţia materială şi dispoziţia juridică. el însuşi sau prin altă persoană. să modifice. 480 sunt enumerate caracterele juridice ale dreptului de proprietate (exclusiv şi absolut). iar pentru cauză de moarte – legatul.civ. fără a se consuma substanţa acestuia.. şi art. fructus) reprezintă dreptul proprietarului de a culege fructele produse periodic de bunul său.3. În acest sens. dreptul de proprietate este absolut. Astfel. 483 C. Dispoziţia materială presupune dreptul proprietarului ca. să transforme sau să distrugă bunul.1.Cea de a doua latură a atributului folosinţei. şi anume perpetuitatea. b) Dispoziţia juridică. 1 se adaugă şi al treilea caracter consacrat de doctrină. inclusiv drepturile de creanţă a căror substanţă juridică este în materialitatea titlului. 140 . conform art. naturale. exclusiv şi perpetuu. să culeagă productele. acte de înstrăinare a dreptului de proprietate între vii pot fi: vânzarea. fructele se deosebesc de producte care consumă substanţa bunului. 555 alin. Dispoziţia (jus abutendi. 9. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate În Codul civil la art. Astfel. contractul de întreţinere etc. industriale sau civile. a) Dispoziţia materială se referă la bunurile corporale. iar în noul Cod civil la art. 548 N. donaţia. în noua reglementare. contractul de rentă viageră. Exercitarea acestui atribut se realizează prin acte juridice de dispoziţie între vii (inter vivos) sau pentru cauză de moarte (mortis causa).civ. Fructele sunt. să consume substanţa bunului. (jus fruendi.

p. fie prin acte juridice între vii. caz în care există mai mulţi proprietari asupra aceluiaşi bun în acelaşi timp. Paris. Bucureşti. include şi ideea transmisibilităţii sale. cu excepţia bunurilor care fac obiectul dreptului de proprietate publică sau a cazurilor de inalienabilitate legală ori convenţională a bunurilor proprietate privată. caracterul perpetuu al dreptului de proprietate este evidenţiat şi de imprescriptibilitatea dreptului de proprietate. ci şi monopolul132 acestuia asupra bunului său şi excluderea terţilor. Aşadar. dreptul de proprietate este transmisibil. Ed. 131 141 . 94. ed. Simmler. 2003. caracterizează toate drepturile absolute. Drept civil român. în sensul că acesta durează atâta timp cât există bunul. ediţia a II-a. Bucureşti. c) Caracterul perpetuu este corolarul perpetuităţii dreptului de proprietate privată. Boroi. De asemenea. All Beck. limita de timp a dreptului de proprietate fiind determinată de pieirea bunului. Ed. Universul Juridic. Beleiu. Les biens. Droit civil.a) Caracterul absolut al dreptului de proprietate. Drept civil. dreptul de proprietate. care nu se stinge prin neuz. Ph. Ed. complet. fără a fi luat în considerare numai caracterul său opozabil erga omnes care. într-o primă abordare. b) Caracterul exclusiv prin care se înţeleg. inclusiv a autorităţilor publice. Terré. fie pe calea succesiunii. Partea generală. de altfel. 132 A se vedea Fr. poate fi privit în sensul diferenţierii de drepturile relative131. A se vedea Gh. nu numai puterile depline ale titularului dreptului. Excepţie face proprietatea comună. Aşadar. a VIII-a. situaţie în care am putea vorbi de exercitarea în comun a monopolului de către coproprietari. drept perpetuu. Acest caracter trimite mai degrabă la un drept deplin. Dalloz. G.

Excepţiile de la garantarea dreptului de proprietate sunt doar cele prevăzute de Constituţie. Cu alte cuvinte. potrivit art. condiţie legală absolută pentru exercitarea prerogativelor acestui drept. 480 C. şi ale art. dacă legea nu o interzice. limitarea priveşte atât corporabilitatea bunului.civ. Alineatul 3 al aceluiaşi articol menţionează că limitările se pot face şi prin convenţie. indiferent de sorgintea lor. 1 limitele materiale ale exercitării dreptului de proprietate. 44 alin. acesta poate fi folosit şi de o autoritate publică pentru executarea unor lucrări de interes general.civ.. nu înseamnă şi nu ar putea însemna lipsirea titularului de dreptul său.9.civ.1. Art. Astfel. Limitele exercitării dreptului de proprietate privată Dispoziţiile art. limitările pot fi rezultatul voinţei legiuitorului. astfel cum am văzut. cât şi voinţa legiuitorului. Un astfel de exemplu l-ar putea constitui dreptul proprietarului de a folosi subsolul proprietăţii sale imobiliare. 9. 555 N. a judecătorului sau a proprietarului.C. însă. însă. Aceste limite juridice au în vedere chiar conţinutul juridic al dreptului de proprietate. şi anume că limitele exercitării dreptului de proprietate privată. Alineatul 2 al art.4. determinate de limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate. la modurile prevăzute de Codul civil s-au mai 142 . distinge la alin. o precizare. (5) din Constituţie. Se impune. Dobândirea dreptului de proprietate Cât priveşte modurile de dobândire a dreptului de proprietate privată.5. 556 N.C.1. 556 precizează posibilitatea limitării exercitării atributelor dreptului de proprietate prin efectul legii. precizează în mod expres atributele şi caracterele dreptului de proprietate dar în limitele determinate de lege. cu îngrădirile stabilite de lege. şi anume: exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi confiscarea.

cu respectarea dispoziţiilor legale. chiar în lipsa unei prevederi exprese din Codul civil. înscrierea în Cartea funciară.civ. 2). a bunurilor imobile este un mod de dobândire a dreptului de proprietate. în mod constant. atunci când aceasta este constitutivă sau translativă de proprietate (art. şi-a încetat existenţa. Cât priveşte dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. credem că se cuvine să punem în evidenţă faptul că uzucapiunea imobiliară are o reglementare complet nouă în noul Cod civil. prin uzucapiune. 1 şi alin.) . dacă imobilul nu era înscris în Cartea funciară. De asemenea. al dreptului de proprietate sau al unor dezmembrăminte poate face înscrierea în Cartea funciară. Remarcăm faptul că această nouă reglementare a fost preluată din doctrină.931). înscriere care este constitutivă a dreptului astfel dobândit. după caz. 4 al art. a considerat că hotărârea judecătorească este un mod de dobândire a dreptului de proprietate. 557 alin.C. Uzucapiunea extratabulară are în vedere dobândirea dreptului de proprietate sau a unor dezmembrăminte ale acestuia în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani: dacă proprietarul înscris în Cartea funciară a decedat ori. 557 N. ceea ce corespunde efectului constitutiv al intabulării – reglementare nouă şi de mult aşteptată (alin.adăugat în noul Cod civil hotărârea judecătorească şi actul administrativ (art. După împlinirea termenului de 10 ani dobânditorul. Uzucapiunea imobiliară cunoaşte două forme: uzucapiunea extratabulară (art. Uzucapiunea tabulară se referă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil sau ca titular al unui drept real 143 .civ.C.930) şi uzucapiunea tabulară (art.). dacă a fost înscrisă în Cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate. care. 888 N.

Alineatul 2 al acestui articol face precizarea. în noul Cod civil. de la data decesului sau.1. 1 nu face altceva decât să precizeze că proprietatea terenului. pentru uzucapiunea extratabulară.termenul uzucapiunii începe să curgă.de către persoana care a fost înscrisă. 9. luată ca un dat. de altfel. care.termenul pentru uzucapiune nu este caracterizat ca fiind prescripţie achizitivă în noul Cod civil. 489. nu reglementează decât prescripţia extinctivă. . sub titlul „Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile”. în ceea ce priveşte întinderea dreptului 144 .viciile posesiei suspendă curgerea termenului de uzucapiune. . Riscul pieirii bunului Este.6. . suportat de proprietar. după caz. în Cartea funciară. dacă prin lege nu se dispune altfel. posesorul actual putând să unească propria posesie cu cea a autorului său. Condiţiile legale. în această situaţie sunt ca acela înscris să fi fost de bună credinţă şi să posede timp de 5 ani după momentul înregistrării iar posesia să fie utilă (neviciată).7. 9. 559 alin. Menţionăm următoarele: . dar în noua reglementare se prevede că acesta poate fi asumat şi de către o altă persoană. exempli gratia. a încetării existenţei persoanei juridice ori a înregistrării declaraţiei de renunţare la proprietate. de regulă.1. se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului. cu respectarea limitelor legale.joncţiunea posesiilor este permisă. proprietatea pământului cuprinde în sine „proprietatea suprafeţei şi a subfeţei lui”. Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prevăzută în Codul civil la art. art. fără cauză legitimă.

are în vedere proprietatea privată. Cu toate acestea. Cât priveşte însă un bun imobil. drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului. Pieirea bunului O primă precizare care ţine de esenţa dreptului de proprietate şi priveşte stingerea acestui drept se referă la pieirea bunului.civ. în condiţiile legii. deci a obiectului dreptului de proprietate.proprietarului asupra terenului. De asemenea. proprietarul terenului este ţinut să respecte. Totodată.1.1. se regăsesc dispoziţii generale în art. de pildă. dreptul de proprietate poate fi dobândit de altă persoană în condiţiile determinate de lege. dacă acesta este înscris în Cartea funciară. acesta fiind imprescriptibil. 9. 145 .2. că ar fi. izvoarele şi lacurile aflate pe terenul respectiv. 9. plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă. care. în afară de excepţiile prevăzute de lege.C. desigur. în limitele şi în condiţiile determinate de lege. renunţarea la dreptul de proprietate se face numai prin declaraţie autentică.1. vorba despre „ridicarea oricăror construcţii deasupra şi în subsolul terenului. Cât priveşte folosirea apelor. 9.8.8. Abandonarea unui bun mobil de către proprietarul său reprezintă un mod de stingere a dreptului de proprietate.1. Dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. lucrărilor şi instalaţiilor subterane etc. Stingerea dreptului de proprietate Se bucură în noul Cod civil (art. în economia reglementării se regăsesc şi prevederi privind apele de suprafaţă şi albiile acestora care aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg apele.8.. 604-609 N. izvoarelor şi apelor subterane. putând trage toate foloasele pe care acestea le-ar produce”. 562) de o reglementare aparte.

562) nu este prevăzută în noul Cod civil în termeni direcţi. 3. 981) şi în noul Cod civil (art. 562 alin. este o lege complet nouă atât cât priveşte cauzele exproprierii. ci găsim numai reglementarea condiţiilor în care se poate face. în Legea nr. 184/2008 care. pe lângă prevederile constituţionale.1.” (subl. cu privire la încălcarea 146 . de aprobare a Regulamentului privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea procedurilor prealabile în vederea declarării utilităţii pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. 9.3. se găseşte în Codul civil (art. nr. 3). 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi în H.8. iar pentru bunul imobil este momentul înscrierii în Cartea funciară a declaraţiei de renunţare. care s-au extins şi la drumurile judeţene şi locale. 3 art. completată şi modificată prin Legea nr. Sediul materiei acestei operaţiuni juridice complexe. Exproprierea ca mod de stingere a dreptului de proprietate privată (alin.G. O altă reglementare specială este dată prin Legea nr. stabilită potrivit legii. exproprierea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută de Constituţia României la art. faţă de reglementarea iniţială. mai ales. tot în mod indirect. credem că putem afirma. şi anume: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică.Momentul stingerii dreptului de proprietate asupra bunului mobil este momentul abandonării acestuia.). ca excepţie de la prevederea constituţională privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Toate aceste reglementări constituie dreptul comun în materia exproprierii. 44 alin. De fapt. 198 din 22 mai 2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. 583 din 31 august 1994. dar. ns.

după caz. potrivit art. Credem că nu este greu de observat neconstituţionalitatea acestor reglementări din legile speciale. 4 alin. Astfel. se poate adresa. 184/2008. prin afişare la sediul Consiliului local pe raza căruia se află şi imobilul supus exproprierii (art. în condiţiile legii. potrivit căruia lucrările de utilitate publică privind drumurile. nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane ce ar putea invoca existenţa unor litigii privind proprietatea sau posesia imobilului expropriat. instanţei judecătoreşti în termen de 30 de zile de la data când i-a fost comunicată hotărârea (administrativă) de stabilire a cuantumului despăgubirii fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator. Mai mult decât atât. Prin Legea nr. fără acordul proprietarului imobilului supus exproprierii. expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii stabilite unilateral şi consemnate. 2). modificate şi termenele iniţial stabilite. 184/2008 au fost. 44 alin. respectiv nr. aceasta însemnând stabilirea unilaterală de către expropriator a valorii despăgubirilor. 9 alin. 198/2004 şi nr. 184/2008 prevede că Guvernul sau autoritatea publică competentă. 6 din Constituţie. 1. Astfel.dispoziţiilor constituţionale privind dreapta şi prealabila despăgubire. care încalcă dispoziţiile art. de asemenea. 3 şi ale alin. care fac obiectul reglementării. cererea pentru plata despăgubirilor trebuie depusă în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoştinţă publică. o altă modificare importantă a reglementării exproprierii este prevăzută de alin. 5 alin. şi nu în termen de 30 de zile cum era prevăzut iniţial şi care este un termen minim general. De asemenea. despăgubirea nefiind fixată prin acordul comun 147 . 2 al aceluiaşi articol 9. aprobă prin hotărâre suma globală a despăgubirilor estimată de expropriator după un raport de evaluare. modificarea cuprinsă în art. 1 al Legii nr.

anume art.Instanţa se sesizează după epuizarea procedurilor administrative. iar în caz de divergenţă prin justiţie”. b) Soluţionarea cererii presupune verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru expropriere şi stabilirea cuantumului despăgubirilor. situaţie în care instanţa ia cunoştinţă de aceasta şi pronunţă o hotărâre de expedient. De asemenea. judecătorul are obligaţia de a cita toate persoanele. Dispoziţiile aplicabile etapei judiciare. 44 alin. este vorba de o procedură civilă specială. a) Procedura judiciară. 6 din Constituţia României.Instanţa competentă133 se sesizează printr-o cerere de chemare în judecată (cererea de expropriere) a oricărei persoane (fizice sau juridice) care poate proba un drept real sau un interes legitim privind imobilele supuse exproprierii. În cazul în care în cerere nu sunt chemate în judecată toate persoanele aflate într-o atare situaţie. . Părţile pot însă încheia o tranzacţie în faţa instanţei cu privire la expropriere şi la despăgubiri. chiar Instanţa competentă este tribunalul în raza căruia este situat imobilul supus exproprierii. 133 148 . stabilirea şi distribuirea despăgubirilor de către instanţă are în vedere şi dovedirea drepturilor celor care solicită să fie despăgubiţi iar în caz de litigiu între persoanele care formulează cereri de despăgubire. drepturile acestora se stabilesc de către instanţa sesizată în cadrul procedurii exproprierii. şi nefiind în acest mod nici „dreaptă” şi nici „prealabilă”. ce se completează cu dispoziţiile legale ale procedurii civile de drept comun şi anume: . dispun: „Despăgubirile prevăzute la alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul.între proprietar şi expropriator.

Drept civil. astfel. 158. la alin. c) Efectele juridice ale exproprierii sunt multiple şi complexe.4. 2009. reglementează acest mod de stingere a dreptului de proprietate printr-o negaţie. Ca sancţiune. p. 9. Credem că este necesar să precizăm că efectele sunt aceleaşi. nu poate fi consacrată decât în reglementările constituţionale.8.dacă procesul îmbracă un caracter complex134 în funcţie de drepturile solicitate prin acţiuni reale sau personale pretinse prin cererile de despăgubire. pe cale de consecinţă. confiscarea este reglementată în legislaţia penală şi în legislaţia contravenţională care statuează condiţiile în care se poate dispune confiscarea bunurilor folosite sau destinate săvârşirii infracţiunilor sau contravenţiilor ori care sunt rezultatul unor asemenea fapte. pentru a pune în evidenţă caracterul excepţional al confiscării. C.Beck. Noul Cod civil. prin care titularul dreptului poate fi lipsit de proprietatea asupra bunului său. Discuţii pe marginea Legii 33/1994. 9. putând să se regăsească atât în planul drepturilor reale cât şi în planul drepturilor de creanţă135. în Revista Dreptul nr. Baias şi B. Confiscarea Este o sancţiune cu caracter excepţional ce înfrânge inviolabilitatea dreptului de proprietate privată şi. Bucureşti. 562.H. V. 44 alin. 134 149 . ignorând. 4 al art. Drepturile reale principale. conţine dispoziţia potrivit căreia averea dobândită licit nu poate fi confiscată iar caracterul licit al dobândirii este prezumat (alin. indiferent dacă există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă sau o înţelegere a părţilor încheiată anterior etapei judiciare a procedurii. Credem că reglementarea constituţională de la art. 7 A se vedea mai pe larg.1. 4/1995. 8). reguli de tehnică legislativă: „Nu pot fi supuse A se vedea Fl. Dumitrache. Stoica. Ed.

1. 136 alin. 475. Alineatul 2 din reglementarea constituţională desemnează pe cei doi titulari ai proprietăţii publice. ultima dată fiind prin Legea nr. art. aşa cum la art. după ce a fost de mai multe ori modificată. art. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental.Of. 3 enumeră principalele categorii de bunuri care sunt obiectul exclusiv al proprietăţii publice: „Bogăţiile de interes public ale subsolului. Cadrul legal constituţional şi cel stabilit prin Legea nr.”. Art. Cadrul de reglementare Constituţia României. apele cu potenţial energetic valorificabil de interes naţional..2. instituţie fundamentală. 1844. plajele. 213/1998 sunt completate şi de dispoziţiile Codului civil prin art. şi anume: statul şi unităţile administrativ-teritoriale. 476. spaţiul aerian. 18/1991 a fondului funciar (art. se precizează că această formă a proprietăţii este garantată şi ocrotită de lege. Reglementările constituţionale. 215/2001 privind administraţia publică locală. au fost dezvoltate în cadrul Legii nr. nr. 479. 131 din 24 iunie 2008. marea teritorială. cu modificările şi completările ulterioare137. Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru Publicată în M. nr. iar la alin. cu caracter general. 213/1998136 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. 4 se consacră exercitarea dreptului de proprietate publică de către fiecare dintre cei doi titulari. 136 alin.1. 121-124). 44 alin.2. Legea nr. 9. ca fiind publică sau privată. 137 136 150 . precum şi alte bunuri stabilite de legea organică. Republicată în M. 448 din 22 noiembrie 1998. consacră proprietatea. se consfinţeşte că proprietatea privată este garantată şi ocrotită. 478. de lege. la art. Dreptul de proprietate publică 9. 2. privind dreptul de proprietate publică. art. 123 din 20 februarie 2001. indiferent de titular. art.Of. în mod egal.confiscării decât bunurile destinate sau folosite pentru săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii sau cele rezultate din acestea”.. Legea nr.

cu acest titlu. Precizarea.Of. 34 din 28 iunie 2006138. 138 Publicată în M. nu era necesară deoarece o a treia posibilitate nu există. 1) ce aparţin statului sau unităţilor administrativ teritoriale fac parte. art. cu privire la subiectele. iar alin. În noul Cod civil. prin natura lor sau prin declaraţia legii. după caz.C. este definit dreptul de proprietate publică prin desemnarea celor doi titulari: statul şi unităţile administrativ-teritoriale cărora le aparţin. Reglementarea dreptului de proprietate publică din noul Cod civil se situează.. O. cu condiţia să fi fost dobândite prin unul din modurile prevăzute de lege. 475 alin.civ şi art. Astfel. în limitele impuse de Constituţie şi de Legea nr.cauză de utilitate publică. precizând obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publică. nr. de fapt. 476 privind bunurile „care nu sunt proprietate particulară. bunurile care. 418 din 15 mai 2006. 213/1998.U. 151 . Prin această dispoziţie pozitivă a dreptului de proprietate publică se renunţă la definiţia negativă din Codul civil („Bunurile care nu sunt ale nimănui (. conţinutul şi caracterele acestui drept sunt preluate din Legea nr. În art.. obiectul. preia integral textul art. din domeniul public sau din domeniul privat al acestora. 2 al acestui articol menţionează că celelalte bunuri (în afara celor menţionate la alin.VI (Cartea a III-a). 859 N. iar regimul juridic al acesteia.civ. 2 C. sunt considerate ca dependinţe ale domeniului public”). 3 din Constituţie.art.. privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.G. 858. credem. proprietatea publică este reglementată pentru prima dată separat într-un titlu .)” . sunt de uz ori de interes public. 136 alin. Prin această definiţie sunt precizate şi criteriile pentru determinarea bunurilor care fac parte din domeniul public: uzul şi interesul public. nr. 213/1998.

2.3. limitele şi caracterele dreptului de proprietate publică Doctrina a considerat. judeţean şi local. după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991. 152 . acelaşi pentru toate persoanele fizice sau persoanele juridice de drept public sau cu caracter privat. Se cuvine să menţionăm că statul şi unităţile administrativteritoriale sunt şi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale sunt singurele subiecte care îşi pot apropria bunurile din domeniul public care aparţin acestuia prin destinaţia lor „de uz şi de interes public”. adică posesia. delimitare ce se face potrivit legii.2. oraşul. decât ca urmare a modificării legii organice. Conţinutul. că exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate publică. Titularii dreptului de proprietate publică sunt: a) Statul Român. precum şi bunurile din domeniul privat cu regim juridic de drept comun apte de a participa la circuitul civil şi comercial al unei economii axate pe piaţa liberă. menţionând la alin.2.Noul Cod civil delimitează. În celelalte cazuri această operaţiune juridică se poate face în condiţiile legii. asupra bunurilor din domeniul public de interes local şi judeţean. 9. domeniul public naţional. b) unităţile administrativ teritoriale (comuna. 3 că bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale sau invers. asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional. desigur. folosinţa şi dispoziţia. în art. Acest drept are. 860. municipiul şi judeţul). regimul de proprietate privată. 9.

Aceste prevederi au caracter de noutate faţă de reglementările anterioare (Legea nr. astfel. în Studii de Drept românesc. Harosa. C. 213/1998. posesia şi folosinţa nu se exercită. Universul Juridic. 140 A se vedea L. p. p.civ.C. ne exprimăm opinia. alături de alţi autori. 1/1995. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exercitării unor drepturi sau al unor libertăţi. Regimul general al proprietăţii în România. folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public. în cele ce urmează.îmbracă o formă specifică139. neapărat. După cum vom preciza. de fapt. 117. Aşadar. sunt în mod egal garantate şi ocrotite de lege. în special în situaţia bunurilor de uz public. în limitele şi în condiţiile legii”. dreptul de proprietate publică fiind. conţine o nouă dispoziţie ce nu se regăseşte în Legea nr. că cele două forme de proprietate. compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile. de orice limite pentru respectarea dreptului de proprietate privată. privată şi publică. nr.pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. 2 din Legea nr.”. Bucureşti.7. în mod direct de către titularul dreptului de proprietate publică. textul este astfel corelat cu dispoziţiile art. şi care precizează că exercitarea dreptului de proprietate publică se face în limitele prevăzute de noul Cod civil şi de lege. 2006. Drept civil. Drepturile reale principale. o excepţie de la dreptul comun.. L.. 213/1998 care prevede: „Statul şi unităţile administrativ teritoriale exercită posesia. în art. şi anume exercitarea lor în regim de drept public140. Ed. desigur. 139 153 . 213/1998). numai prin lege şi numai dacă se impune „.M.. Oprişan. Aşadar. art. Această concepţie se regăseşte. fiind susceptibilă. care îmbracă regimuri juridice diferite. dreptul de proprietate publică nu este reglementat „preferenţial” faţă de dreptul de proprietate privată. Cât priveşte limitele exercitării dreptului de proprietate publică. Pop. 862 N.. de altfel.

pe cale judecătorească. cum am precizat deja.civ. Modurile de dobândire şi de stingere a dreptului de proprietate publică A. credem că va trebui să se găsească o soluţie deoarece „prompt” nu presupune un termen. 9. conform legii.Conform reglementării noului Cod civil. în caz de divergenţă. se face prin: achiziţie publică. situaţia în care limitările sunt compatibile cu uzul şi folosul public căruia îi sunt destinate bunurile respective. o limită legală a dreptului de proprietate publică (art. Menţionăm că în reglementarea noului Cod civil nu mai există servitutea de trecere ca servitute legală. litera d). în conformitate cu prevederile art. preluând soluţiile legale existente. Observăm că acest calificativ „promptă” nu are niciun fel de înţeles în plan juridic. 621 N. dacă bunul prin natura sau prin voinţa dobânditorului devine de uz ori de interes public. Dobândirea dreptului de proprietate publică în noul Cod civil. este convenţia cu titlu oneros. expropriere pentru cauză de utilitate publică. aceasta se constată printrun acord între titularul proprietăţii publice şi persoana interesată sau.C.).4. donaţie sau legat acceptat în condiţiile legii. este de uz şi de interes public (art. Un nou mod de dobândire a proprietăţii publice. 213/1998). care.2. potrivit aceluiaşi articol. 13 din Legea nr. credem. dacă 154 . de un drept de trecere. fiind vorba. 863. situaţie în care persoana interesată are dreptul la o justă şi promptă despăgubire. prin transferul din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale în domeniul public al acestora. Un astfel de exemplu ar fi servitutea de trecere în favoarea unui imobil proprietate privată pe un imobil proprietate publică. limitele exercitării dreptului de proprietate publică au în vedere. În cazul unei incompatibilităţi. astfel.

civ. 864 N. 3 N. imprescriptibile şi insesizabile. este de fapt un contract de vânzare-cumpărare supus reglementărilor de drept comun.) dacă bunul a pierit ori dacă a fost trecut în domeniul privat.bunul prin natura lui sau prin voinţa dobânditorului. se consacră doar inalienabilitatea bunurilor proprietate publică şi textul ni se pare absolut suficient.2. exclusiv şi perpetuu. Caracterele dreptului de proprietate publică Dreptul de proprietate publică este un drept absolut. care nu poate fi decât unul din cei doi titulari ai dreptului de proprietate publică.civ. respectiv statul sau unităţile administrativ-teritoriale îşi exprimă astfel. 861 alin. Dreptul de proprietate publică se stinge (art. Exercitarea dreptului de proprietate publică Art.C. B.C. ele nu pot fi dobândite de nicio persoană prin uzucapiune şi nu pot fi urmărite prin procedura executării silite. la art. bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă.2. Dorinţa dobânditorului de a destina bunul astfel dobândit uzului şi interesului public ţine de cauza contractului. voinţa în limitele legii. Astfel. prevede laconic „În condiţiile legii. Credem că este necesar să observăm că acest nou mod de dobândire a dreptului de proprietate publică. În Constituţie. 155 .6. deoarece imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea sunt efectele juridice ale faptului că aceste bunuri nu sunt alienabile. în cazul în care uzul sau interesul public nu mai există. adică de motivele părţilor de a încheia contractul. 136 alin. 9. nefiind susceptibile de vânzare prin licitaţie publică în vederea satisfacerii creanţelor creditorului. pot fi concesionate ori închiriate”. prin convenţie cu titlu oneros.5. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publică sunt inalienabile. conform principiului libertăţii contractuale. Dobânditorul. devine de uz şi de interes public. 4. 9.

cit.dreptul de concesiune.civ. 17.2. ori închiriate.C. Unele bunuri sunt atribuite prin contract unor persoane juridice de drept privat ori chiar persoanelor fizice. sunt. 136 alin. conform art. în textul art. unor anumite persoane juridice. Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate publică Drepturile reale constituite pentru exercitarea dreptului de proprietate publică. în putere publică a dreptului de proprietate publică reprezintă un mod specific numai proprietăţii publice. se poate spune că aceste moduri de exercitare. exercitarea atributelor sau a unora dintre acestea se realizează prin intermediul unor subiecte de drept civil. . Pop. op. 213/1998 – art. următoarele: . titulari ai acestui drept de proprietate. pag. Harosa. adeseori înfiinţate în acest scop. 156 .Desigur. în calitate de organe de conducere ale persoanelor juridice. cu titlu gratuit. în favoarea instituţiilor de utilitate publică.dreptul de folosinţă cu titlu gratuit. prin altul. sau prin norme juridice. În cele mai multe cazuri.. prin acte de putere141. pe termen limitat. . 4 şi în Legea nr.. 141 A se vedea L. Astfel.dreptul de administrare.131. Aşadar.7. prin altul. Temeiul legal al încredinţării unor bunuri proprietate publică în scopul folosirii sau exploatării lor se regăseşte în Constituţie. în aceste moduri titularii dreptului de proprietate publică îşi pot exercita prerogativele (atributele) ce ţin de conţinutul juridic al acestui drept. M. Exercitarea dreptului de proprietate publică se poate face asupra unor bunuri direct şi nemijlocit de către autorităţile publice competente sau de alte autorităţi publice. Alteori pot fi date în folosinţă. 9. cea mai mare parte a bunurilor proprietate publică sunt încredinţate. 866 N.

867 alin. 213/1998 şi art. titularii dreptului de administrare nu pot fi decât: regiile autonome. instituţiile publice de interes naţional. fiind un drept real principal. A. opozabil tuturor (erga omnes). dar inopozabil titularului dreptului de proprietate publică. Dreptul de administrare Potrivit Legii nr. Titularii dreptului de administrare au calitate procesuală cu privire la acest drept. amintim în acest context şi inalienabilitatea bunurilor proprietate publică care. 12 alin. conform cărora închirierea bunurilor proprietate publică se aprobă. prefecturile şi autorităţile publice centrale şi locale cu personalitate juridică (ministere. se vor aplica dispoziţiile cuprinse în Legea nr. agenţii naţionale. Constituirea dreptului de administrare. judeţean sau. face ca dreptul de administrare să nu fie un dezmembrământ al dreptului de proprietate.C. consilii judeţene şi consilii locale). conform art. 213/1998. se dispune (în putere publică) prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului local. cu obligaţia de a indica titularul dreptului de proprietate.Deoarece închirierea nu dă naştere unui drept real. după caz. după cum am menţionat mai sus. după caz. 213/1998 art. prin hotărâre a Guvernului sau a consiliilor locale. Natura juridică a raporturilor de drept public dintre titularul dreptului de proprietate şi titularul dreptului de administrare. Aşadar. 1 N.. local. revocat de către autoritatea publică ce l-a constituit. care exclude opozabilitatea. între titularul dreptului de proprietate publică şi cel al dreptului de administrare există raporturi administrative.civ. el putând fi retras. Dreptul de administrare derivat din dreptul de proprietate publică în cadrul raporturilor de drept civil are o fiinţă proprie. 14-16. de sine stătătoare. de 157 . absolut. 2 din Legea nr.

a unor bunuri în stare de funcţionare. care nu mai sunt 158 . titularul acestui drept poate să posede. face imposibilă dezmembrarea dreptului de proprietate publică. dispoziţia nu poate privi decât o eventuală transmitere a dreptului de administrare. iar cota parte de 50-80% se face venit la bugetul de stat sau. c) Dispoziţia: Dat fiind că dreptul de proprietate publică este inalienabil. inclusiv nesusceptibil de dezmembrăminte. 213/1998). fără plată. Conţinutul juridic al dreptului de administrare Potrivit art. Aşadar. deoarece animus (intenţia de a poseda pentru sine) nu are cum să existe. 213/1998. Astfel. în condiţiile stabilite în actul de atribuire. cu alte cuvinte. de a le „pune în lucru” conform obiectului său de activitate. dar şi obligaţia de a utiliza bunurile proprietate publică. conform actului de constituire sau. Titularii dreptului de administrare pot culege fructele naturale sau industriale produse de bunurile pe care le au în administrare. titularul dreptului real nu poate să se considere decât un titular al dreptului real de administrare. Cu privire la fructele civile (cum ar fi. la bugetul local (art. de exemplu. potrivit reglementărilor în vigoare. sub aspectul intenţiei.asemenea. a) Posesia titularului dreptului de administrare nu cuprinde decât elementul corpus. acestea se cuvin în cotă parte de 20-50 % titularului dreptului de administrare. 16 din Legea nr. b) Folosinţa conferită titularului dreptului de administrare presupune posibilitatea. după caz. 12 alin. să folosească şi să dispună de bunul aflat în administrare. chiriile). este prevăzută posibilitatea transmiterii. dacă legea nu prevede altfel. 3 din Legea nr.

necesare titularului dreptului.G. tăieri de arbori.civ. nr. 34/2006. aşa cum se prevede la art. 34/2006 şi Normele metodologice de aplicare aprobate prin H. prin OUG nr. 4. 1 din OUG nr. 168 din 15 februarie 2007142. excavarea de pământ etc. de la o instituţie publică. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii publice143. Legea nr. ultima fiind prin OUG nr. vorba şi de o dispoziţie materială a titularului dreptului de administrare în cadrul executării unor lucrări cum ar fi. 213/1998 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 871 alin. 143 142 159 . exploatarea bogăţiilor subsolului. spre deosebire de Legea nr. în administrarea altei instituţii publice. 219/1998. B. Reglementarea actuală. Dreptul de concesionare asupra bunurilor din domeniul public este privit ca un drept real. 418 din 15 mai 2006. care a suferit modificări succesive.Of. publicate în M.Of. 426 din 23 iunie 2009. cu alte cuvinte. 134 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. de pildă.C. nr. 146 din 28 februarie 2007. nr. Titularul dreptului de concesiune asupra bunurilor proprietate publică poate fi orice persoană fizică sau persoană juridică română sau străină (art. Publicată în M. De menţionat că această nouă reglementare. în prezent abrogată. însă. 2 N.Of. Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publică Reglementarea legală: Constituţia României (art. teza a II-a).). 72 din 17 iunie 2009. 136 alin. în realitate priveşte atât lucrările publice cât şi serviciile publice. nu îngăduie decât concesionarea bunurilor proprietate publică. nr. Publicată în M. care pare a avea ca obiect al concesionării numai bunurile proprietate publică. Poate fi.

pe o perioadă determinată. care precizează că.C. sub sancţiunea nulităţii absolute. 213/1998. O prevedere specială o constituie dreptul concedentului de a controla modul de exercitare a dreptului de concesiune conform dispoziţiilor legale şi a contractului de concesiune. solemn. Conţinutul juridic al contractului de concesiune. care au fost preluate de noul Cod civil în art.Constituirea dreptului de concesiune se face prin contractul de concesiune care. Astfel. prin dobândirea în proprietate a productelor. cu titlu oneros. ad validitatem. care transmite. chiar în lipsa unei prevederi exprese în Legea nr. 872 alin.civ. sinalagmatic.. dreptul concesionarului de a poseda. Inalienabilitatea dreptului de concesiune ca drept intuitu personae şi-a găsit consacrarea în art. 872 alin. cu executare succesivă şi constitutiv de drepturi reale. în condiţiile legii şi ale contractului de concesionare. iar folosinţa (usus şi fructus) înseamnă dreptul de a culege sau de a percepe în proprietate fructele produse de bunurile concesionate. 160 . trebuie să îmbrace forma scrisă. 2. ca şi dreptul de administrare presupune. ca un contract intuitu personae. concesionarul nu poate înstrăina şi nici greva bunurile date în concesiune ori bunurile destinate ori rezultate din concesiune şi care trebuie restituite concedentului la stingerea concesiunii. a folosi şi a dispune de bunul concesionat în limitele prevăzute de lege şi de contractul de concesionare. posesia. astfel. Doctrina a furnizat aceste soluţii. Atributul dispoziţiei materiale asupra bunurilor poate fi concretizat. Contractul de concesiune apare. comutativ. ca atribut de drept. unei persoane denumită concesionar (care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa) dreptul şi obligaţia de a exploata un bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe. 1 N. iar părţile sunt o autoritate publică numită concedent. aparţine concesionarului în această calitate.

fără plata unei despăgubiri. Acţiunea confesorie este aceea prin care se pot apăra dezmembrămintele dreptului de proprietate. Tot astfel. dar şi în cazul în care interesul naţional sau local o impune. în sarcina concesionarului. De asemenea. În cazul dispariţiei din cauză de forţă majoră a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii obiective a concesionarului de a-l exploata. dezmembrământ al dreptului de proprietate. deoarece acesta nu este susceptibil de dezmembrăminte. rezilierea poate fi făcută de concesionar cu plata despăgubirilor în sarcina concedentului. ce poate fi intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea acestui drept real. Faţă de termenii folosiţi. reglementată în noul Cod civil. iar prin renunţare un mod de încetare a contractului. după cum am arătat. 161 . credem că putem să înţelegem prin „imposibilitate obiectivă” lipsa vinei (sau culpei) concesionarului. face trimitere la art. Stingerea dreptului de concesiune are loc la împlinirea termenului prevăzut în contract. iar dreptul de administrare şi dreptul de concesiune nu sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate publică.Apărarea în justiţie a dreptului de concesiune precum şi a dreptului de administrare. în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent. 696 alin. stingerea dreptului se face prin renunţare. Plata despăgubirii este în sarcina concedentului iar în caz de dezacord este competentă instanţa de judecată. şi anume la acţiunea confesorie de la superficie. contractul poate fi reziliat de către concedent cu plata unei despăgubiri. prin denunţarea unilaterală a contractului de către concedent cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile. în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar. 1 din acelaşi Cod. chiar şi împotriva proprietarului.

în literatura juridică se opinează că aceste cauze obiective trebuie să fie constatate de concedent. 146.213/1998.De altfel. 1. ori serviciilor publice”145. op.Harosa. p. oferă acestui drept real o poziţie aparte în galeria drepturilor reale. 146 A se vedea V. 195. Legea nr. persoanelor juridice fără scop lucrativ.Stoica. teza a II-a. 162 . 136. 17 şi în noul Cod civil. Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publică este exercitat în regim de drept public. care desfăşoară o activitate de binefacere sau de utilitate publică. În ceea ce priveşte obiectul dreptului real de folosinţă gratuită. 874 alin.cit. „Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor. modul de constituire. iar renunţarea abuzivă nu duce la încetarea contractului144. p. deoarece bunurile ce fac obiectul acestui drept nu sunt limitate la bunurile imobile. M. în folosinţă gratuită. iar prin caracterele juridice.. de exercitare şi mai ales de modificare ori stingere unilaterală prin voinţa concedentului. fraza a doua. pe termen limitat.Pop. op.cit. ci de activităţi desfăşurate în scopul realizării unui interes public. acesta se poate constitui atât asupra bunurilor imobile cât şi asupra bunurilor mobile. Titularul147 dreptului real de folosinţă nu poate fi decât o persoană juridică de drept privat. Dreptul de folosinţă gratuită asupra bunurilor proprietate publică Temeiul constituţional al acestui drept real este consacrat la art. unde se precizează că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. Astfel. potrivit dispoziţiilor constituţionale146. Dispoziţiile constituţionale au fost preluate în Legea nr.. iar noţiunea de serviciu public nu trebuie înţeleasă în sensul de instituţie publică. 213/1998 art. C. 144 145 Vezi L. la art. 147 Titularii pot fi asociaţii sau fundaţii.

Aşadar. nici să închirieze folosinţa bunului respectiv. şi folosinţa (jus utendi şi jus fruendi). Cât priveşte dispoziţia materială. M.. Caracterele juridice ale dreptului de folosinţă gratuită asupra bunurilor proprietate publică sunt aceleaşi cu ale dreptului de proprietate publică din care derivă: inalienabil. Sintetic exprimat. dar având în vedere titularii dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică (statul şi unităţile administrativ-teritoriale). imprescriptibil şi insesizabil. 2. socotim că se aplică aceeaşi regulă de la constituirea dreptului de administrare.Constituirea acestui drept nu se bucură de o reglementare expresă. titularul poate să culeagă anumite producte sau să construiască pe terenul dat în folosinţă. titularul dreptului de folosinţă gratuită nu poate nici să cedeze. ceea ce prevede şi noul Cod civil la art.Pop. 148 L. ca element de drept. p.cit. op. 874 alin. 148. temporar şi revocabil148. dreptul de folosinţă gratuită este un drept real intuitu personae. 163 . respectiv hotărâre de guvern sau a consiliilor locale.Harosa. cu titlu gratuit. Conţinutul juridic al dreptului la care ne referim cuprinde posesia.

ci restricţii legale aduse dreptului de proprietate ce izvorăsc din raporturile de vecinătate. deoarece. limite convenţionale şi limite judiciare.C. servituţi. 576-619). Limitele legale Dispoziţiile comune privind aceste limitări (art.) precizează că legea (deci orice lege) poate limita exercitarea dreptului de proprietate atât în interes public cât şi în interes privat. au fost eliminate. de fapt. servituţile naturale şi servituţile legale reglementate în Codul civil în capitolul I – Titlul IV. reglementate în capitolul III – Cartea a III-a. Aşadar.1. Despre bunuri. 164 . Reglementarea limitelor juridice ale dreptului de proprietate privată în cadrul acestui capitol aminteşte de conţinutul unui tratat de drept civil prin clasificarea lor ca fiind: limite legale.CAPITOLUL X LIMITELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE DIN NOUL COD CIVIL ÎN RAPORT CU SERVITUŢILE NATURALE ŞI LEGALE REGLEMENTATE ÎN CODUL CIVIL Am ales să ne aplecăm în mod special asupra acestor prevederi din noul Cod civil. 149 Capitolul III din Cartea a III-a. în conceptul noului Cod civil ele sunt calificate ca fiind limite legale ale dreptului de proprietate. prin structurarea acestui capitol149.civ. În noul Cod civil a fost preluată din doctrină concepţia potrivit căreia servituţile naturale şi legale nu sunt. de fapt. noul Cod civil. 10. „Despre servituţi ce se nasc din situaţia locurilor” şi „Despre servituţile stabilite prin lege” (art. regăsindu-se în secţiunea I a capitolului III din Cartea a III-a a noului Cod civil. 602 N.

la art. prin paragraful 2 al capitolului III – Secţiunea 1. nr. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. pe fondul său şi pe cheltuiala sa. 602 alin. 604 N. de altfel. Folosirea apelor Art.civ. Articolul următor. ceea ce are înţelesul că aceste norme au caracter dispozitiv şi nu imperativ. 2. Având în vedere interesul ocrotit prin aceste limitări. În Constituţie. de normele privind buna vecinătate. 1196 din 30 decembrie 2005 şi aprobată prin Legea nr. această limită legală în favoarea fondului superior dă posibilitatea proprietarului fondului inferior să ceară autorizarea justiţiei spre a face. ceea ce reprezintă servitutea de curgere a apelor în Codul civil la art. aşa cum credem că este normal să fie în cazul limitărilor în interes public. Aceste dispoziţii sunt nou introduse în Codul civil. protecţie ce reprezintă un interes public major aşa cum. 265/2006. introduce.C. însă. proprietarul fondului superior este obligat să nu efectueze nicio lucrare de natură să agraveze situaţia fondului inferior. potrivit legii sau obiceiului. publicată în M. precizează şi legea cadru pentru protecţia mediului150.Of. 44 alin. că nu ar putea fi vorba decât despre o lege organică. 605 N. normele imperative. 150 165 . la art. situaţie în care proprietarul fondului inferior nu poate A se vedea OUG nr. cum ar fi în cazul regulilor privind protecţia mediului. lucrările necesare pentru schimbarea direcţiei apelor în cazul în care situaţia iniţială îi cauzează prejudicii. că în cazul limitărilor în interes privat acestea pot fi modificate ori desfiinţate temporar prin acordul părţilor.civ. instituie reguli privind curgerea provocată a apelor. Codul nu distinge. „reglementări privind folosirea apelor”. în noul Cod civil. noul Cod civil precizează. începând cu cele care privesc curgerea firească a apelor.Credem.1. La rândul său. 578. care pot fi şi dispozitive. fiind în discuţie dreptul de proprietate.. se prevede expres că „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi. 7. 10. însă. 195/22 decembrie 2005. revin proprietarului”. numai că.1.C.

608 N. noul cod face trimitere la reglementările speciale în materie. O altă limită legală o constituie obligaţia proprietarului vecin de a permite efectuarea de lucrări de irigaţii pe terenul său.civ. condiţia este mai greu de realizat. Reglementarea din noul Cod precizează că aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care pe fondul inferior se află o construcţie cu curte şi grădină sau un cimitir. pe fondul superior ori din cauza unor lucrări subterane sau din secarea terenurilor mlăştinoase ori a apelor folosite în scop casnic.C. În acest sens.C. cât priveşte însă prealabile. sunt. cu condiţia ca această curgere să preceadă vărsarea într-un curs de apă sau într-un şanţ . exprimând buna credinţă ce se impune în relaţiile de vecinătate. deoarece curgerea apei este adesea instantanee. cu cheltuiala sa şi cu o justă şi prealabilă despăgubire a proprietarului care suportă efectuarea lucrării respective. Tot în această categorie. obligat la plata unei despăgubiri juste şi prealabile. în favoarea proprietarului care. mai degrabă. poate fi vorba de ţâşnirea apelor. 166 . Juste – desigur este vorba de prejudiciul integral care trebuie reparat. doreşte să folosească sisteme de irigaţii pe propriul teren.împiedica curgerea apelor. fiind. proprietarul fondului superior este obligat să aleagă calea şi mijloacele de scurgere de natură să aducă prejudicii minime..civ. desigur. Cât priveşte folosirea apelor. Într-o asemenea situaţie. 606 şi 607 N. se încadrează şi reglementarea privind întrebuinţarea izvoarelor (art. reguli privind buna vecinătate şi care trebuie respectate şi aplicate în cadrul acestui concept. în general. în interes propriu. de asemenea.). agricol sau industrial. în opinia noastră. Dispoziţiile art. ce se regăsesc printre limitele legale ale exercitării dreptului de proprietate privată. de limite legale.

612-613 cu aproape aceleaşi dispoziţii. cu foarte mici diferenţe privind distanţa minimă faţă de terenul vecin.). Proprietarul este obligat să facă streaşina casei sale astfel încât apa provenind de la ploi să nu se scurgă pe terenul vecin. b) Distanţa lucrărilor intermediare cerute pentru construcţii. este relativ aceeaşi. lucrări sau plantaţii. 10.civ. le regăsim în Codul civil de la art. drept real. cu unele detalii de sistematizare. Astfel: a) Picătura streşinii – art. ca servitute de trecere stabilită de lege.10. se regăseşte în noul Cod civil la art. 607-610. Alte limite legale . faţă de ferestrele sau deschiderile (balcoane) de vedere. care consacră soluţiile jurisprudenţei. reglementată în Codul civil la art. este reglementat de acesta de la art. priveşte fereastra de lumină (art. sunt identice din punctul de vedere al conţinutului.civ. 614-616.C. care face departajarea unor asemenea deschideri fără ca ele să prilejuiască vederea asupra terenului vecin. 615 C. c) Vederea asupra proprietăţii vecinului. 616 N. Dreptul de trecere Dreptul de trecere. 610 la art.3. considerat în noul Cod civil ca o limită legală a dreptului de proprietate. şi art.civ.1. 612-616 N.civ. 617 la art.2. O reglementare specială.C. cu aceleaşi denumiri şi aproape acelaşi conţinut.fostele servituţi stabilite de lege Următoarele limite legale de la art. 611 N. dezmembrământ al 167 . 620. Dreptul de trecere reglementat în Codul civil.1. 611-614 şi reluată în noul Cod civil la art. 615 ca fiind servituţi stabilite de lege. reglementată în Codul civil la art.C.

în mod concret dreptul sau servitutea de trecere. acestea sunt determinate prin înţelegerea părţilor.cit. distincţia dintre dreptul legal de trecere (servitute lato sensu) şi servitutea legală de trecere (stricto sensu). sub aspect practic. Stoica. sunt reglementate situaţii speciale în care. dacă lipsa accesului la drumul public se datorează unor acte juridice de partaj. cablurile electrice subterane sau aeriene şi alte asemenea. 10. apare cu adevărat importantă atunci când este vorba de mijloacele juridice de apărare a acestui drept. cum sunt lucrările 151 152 Vezi V. op. 168 . în opinia noastră. În literatura de specialitate151 se demonstrează. 621) cum ar fi. distincţie care. reţelele edilitare de natura conductelor de apă sau gaz. 622). p. Ne întrebăm care este despăgubirea ce în acest caz se dublează.1. prin hotărâre judecătorească sau printr-o folosinţă comună timp de 10 ani152. Cât priveşte întinderea şi modul de stabilire a dreptului de trecere. dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrări (art. Limite legale . iar în ceea ce priveşte exercitarea acestui drept. dreptul de trecere poate fi stabilit numai cu consimţământul proprietarului care are acces la calea publică şi cu plata dublului despăgubirii. în noul Cod civil dreptul legal de trecere este imprescriptibil.. va trebui menţinută calea de acces anterioară. vânzare etc. sub aspect practic.dreptul de trecere pentru utilităţi Alte limite legale prevăzute în noul Cod civil se referă la: dreptul de trecere pentru utilităţi (art. Sub alte aspecte. sunt identice. de pildă. de asemenea când lipsa accesului este imputabilă proprietarului terenului înfundat.dreptului de proprietate.4. Termenul general de uzucapiune din noul Cod civil.. cunoaşte în noul Cod civil o reglementare care schimbă natura juridică a acestui drept ce nu se mai regăseşte printre drepturile reale care puteau fi apărate prin acţiunea confesorie. 119. cu argumente juridice. dar diferite ca natură juridică.

în acest fel.civ.necesare unui fond învecinat ori dreptul de trecere pentru reintrarea în posesie a unui bun ajuns întâmplător pe fondul respectiv (art. 623). construcţiile de orice fel. precum şi altele asemenea. În cadrul limitelor convenţionale o noutate în reglementarea noului Cod civil o constituie clauza de inalienabilitate (art. să nu încalce ordinea publică şi bunele moravuri (art. cu condiţia să existe un 169 . 624 N. 626 N. însă pentru o durată de cel mult 49 de ani.civ.). Credem că este o redactare incompletă deoarece proprietarul bunului respectiv are dreptul să ceară o asemenea despăgubire şi de la cel care „s-a salvat” apărându-se pe sine. Astfel. O noutate o constituie reglementarea stării de necesitate (art. O precizare necesară cu privire la aceste din urmă limite legale este făcută în noul Cod civil (art. bunurile din patrimoniul naţional cultural. proprietarul bunului folosit sau distrus are dreptul să ceară o despăgubire. 627). pădurile.). bunurile sacre ale cultelor religioase. Limite convenţionale Sunt limitări aduse dreptului de proprietate prin acte juridice în care titularul dreptului consimte la limitarea dreptului său cu condiţia ca.2. care permite folosirea sau chiar distrugerea unui bun al altuia. numai de la cel care a fost salvat.C. terenurile. În această situaţie. Noul Cod civil precizează că proprietarul care a provocat sau a favorizat apariţia pericolului nu poate cere nicio despăgubire. şi anume că aceste îngrădiri legale se completează cu reglementările speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri cum ar fi. pentru a se apăra pe sine ori pe altul de un pericol iminent. de pildă. prin convenţie sau testament (act juridic unilateral). se poate interzice înstrăinarea unui bun. 625).C. 10.

Precizăm că termenul începe să curgă din momentul dobândirii bunului. 5 al art. clauza este opozabilă şi creditorilor anteriori ai dobânditorului – în sensul că aceştia nu-şi pot îndestula creanţele prin vânzarea bunului respectiv. aceasta atrage nulitatea întregului contract dacă această clauză a fost determinantă la încheierea contractului. clauza de inalienabilitate fiind subînţeleasă. alin. 627 din noul Cod civil precizează că „transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilităţii”. O primă întrebare care se pune este aceea în ce mod ar putea fi „oprită” transmiterea bunului către succesori dacă bunul respectiv. Clauza de inalienabilitate poate să nu fie expres menţionată într-o convenţie în cazul în care se naşte obligaţia pentru dobânditorul bunului de a-l transmite unei persoane determinate sau determinabile. neexistând impedimentele legale imaginate de redactorii noului Cod civil. chiar cu clauză de inalienabilitate. cui ar reveni acest bun? Credem că reglementarea din acest alineat ar fi putut să lipsească din noul Cod civil. În mod special. neîndeplinirea condiţiilor de opozabilitate nu îl lipseşte pe beneficiarul clauzei de 170 . Încercăm să clarificăm această prevedere. face parte din patrimoniul defunctului? În cazul în care bunul ar fi extras din acest patrimoniu.interes serios şi legitim. această clauză poate fi invocată numai dacă este valabilă şi este supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de lege. iar dobânditorul poate să ceară autorizarea instanţei pentru a putea dispune de bun în cazul în care motivul care a determinat clauza de inalienabilitate nu mai există ori un interes superior motivează anularea clauzei. În situaţia în care clauza de inalienabilitate este prevăzută într-un contract cu titlu gratuit. Cu toate acestea. Cât priveşte opozabilitatea clauzei de inalienabilitate. Cât priveşte nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulată într-un contract.

limitele judiciare ale exercitării dreptului de proprietate privată sunt stabilite printr-o judecată în echitate. aceasta însemnând aplicarea principiului egalităţii de tratament în situaţii legale. în situaţia în care proprietarul cauzează.inalienabilitate de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se conformează acestei obligaţii. asupra caracterului normal sau anormal al raporturilor de vecinătate şi poate fixa limitele judiciare ale exercitării dreptului de proprietate153. Stoica. Noul Cod civil prevede sancţiuni pentru nerespectarea clauzei de opozabilitate (art. interzice judecătorului să dea hotărâri cu caracter normativ (art.).civ. pag. iar pe de altă parte. op. c) imposibilitatea urmăririi bunului atâta timp cât clauza produce efecte. mai pe larg. 10.630). făcând apel la analogia legii şi la principiile generale de drept. judecătorul poate soluţiona o pricină. Limite judiciare Limitele judiciare sunt stabilite în interes privat şi privesc în mod special relaţiile de vecinătate (art. pe de o parte. chiar în absenţa unor dispoziţii legale exprese. în asemenea situaţii. 127. dacă prin lege nu se prevede altfel. Atâta timp cât Codul civil. 153 A se vedea. 629) şi anume: a) rezoluţiunea contractului cerută de înstrăinător în cazul încălcării clauzei de către dobânditor. sancţionează denegarea de dreptate (nesoluţionarea unei cereri deduse judecăţii. Noul Cod civil precizează că. 3 C. 171 . prin exercitarea dreptului său.. în aplicarea acestei concepţii. Aşadar.3. judecătorul poate aprecia asupra limitelor intrinseci ale dreptului de proprietate. b) anularea actului de înstrăinare la cererea înstrăinătorului sau a terţului pentru nerespectarea clauzei. V.cit. motivată de absenţa unor dispoziţii legale). De fapt.

precum şi la restabilirea situaţiei anterioare. în cazul iminenţei cauzării unui prejudiciu. 172 . în relaţiile de vecinătate.inconveniente mai mari decât cele normale. instanţa de judecată poate să-l oblige la despăgubiri. La fel. poate dispune măsurile necesare pentru prevenirea pagubei. instanţa. pe calea unei ordonanţe preşedinţiale.

Aşadar. Ed. 2004. C. deplin. în esenţă. Drepturile reale principale.Beck. derivate din dreptul de proprietate privată asupra unui bun proprietatea altei persoane. Humanitas. În doctrină. dar şi alte drepturi reale constituite prin divizarea unor atribute ale dreptului de proprietate. 167-468. 2009. potrivit căruia drepturile reale asupra bunului altuia sunt consecinţa dezmembrării atributelor care alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. cum sunt: dreptul de proprietate. 154 173 . prin lege. folosinţa şi dispoziţia). drepturi reale principale.Chelaru. dezmembrămintele dreptului de proprietate au primit. sub aspectul definirii lor. 266. Hamangiu.H. În enumerarea Codului civil. 2008. Bârsan. ele sunt: a) dreptul de uzufruct. p. Drepturile reale principale. caracterizarea ca fiind. p. Ed.CAPITOLUL XI DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE Noul Cod civil dă expresie conceptului modern privind dezmembrămintele dreptului de proprietate. Drept civil. ca număr. A se vedea V. Drepturile reale principale. Stoica. C. p. E. 289. Drept civil. Astfel. mai puţin dispoziţia juridică. Ed. care se constituie sau se dobândesc prin transferarea unor elemente ale conţinutului juridic al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv către o altă persoană sau prin exercitarea acestor elemente de către proprietarul bunului şi o altă persoană154. care în conţinutul său include toate atributele (posesia. asupra aceluiaşi bun se exercită mai multe drepturi reale. dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt limitate. cu unele nuanţe. drept complet. adeseori fiind un nud proprietar. Drept civil. Proprietarul dreptului dezmembrat păstrează întotdeauna o parte din atributele dreptului de proprietate.

Se consacră astfel dreptul de accesiune. deşi recunoscut unanim de doctrină şi jurisprudenţă. în reglementarea noului Cod civil se regăsesc. Cu alte cuvinte. Superficia Instituţie nou reglementată în noul Cod civil. dreptul de superficie este un drept real principal imobiliar. superficia reprezintă dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia. plantaţiei ori instalaţiei. dreptul de abitaţie şi dreptul de servitute. După cum am mai menţionat.1. d) dreptul de servitute. dezmembrămintele sunt incompatibile cu dreptul de proprietate publică. dreptul de uz. deasupra ori în subsolul acelui teren. 693). în enumerarea dezmembrămintelor (art.1. al cărui conţinut juridic cuprinde dreptul de proprietate asupra construcţiei.1. posesia şi dispoziţia asupra terenului proprietatea altei persoane decât titularul dreptului de superficie. Temeiul legal al dreptului de superficie îl constituie art. În noul Cod civil. chiar primul. Desigur. într-o anumită limită.. 11. 699-701). c) dreptul de abitaţie.b) dreptul de uz. precum şi dezmembrământul dreptului de proprietate care presupune folosinţa şi. plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ. 11. asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă (art. cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contra”. dreptul de superficie este expres reglementat. dar şi 174 . 492 C. el nu se regăsea în enumerarea dată de Codul civil. care consacră ideea că orice „construcţie.civ. cu unele completări faţă de Codul civil şi dreptul de uzufruct. Cât priveşte dreptul de superficie.

conţinutul său juridic este variabil. se poate constitui numai asupra bunurilor imobile. cea a posesiei şi cea a folosinţei. Superficiarul stăpâneşte terenul respectiv ca titular al dreptului de superficie. Aceeaşi dezmembrare conferă titularului dreptului de superficie folosinţa şi chiar dispoziţia conform condiţiilor constituirii sale. În funcţie de actul sau faptul juridic în urma căruia dreptul de superficie a luat naştere. Dreptul de superficie este rezultatul dezmembrării dreptului de proprietate asupra terenului. care ţine de natura sa. Această dezmembrare priveşte prerogativa folosinţei şi. Astfel. sau în mod complet asupra întregului teren. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privind cărţile funciare155. Iniţial obiectul său este terenul şi apoi construcţia. 11. Desigur. fiind. aşadar. partea I. ceea ce îl diferenţiază de dreptul de uzufruct.1. Dreptul de superficie este un drept perpetuu dedus din perpetuitatea dreptului de proprietate asupra construcţiei sau plantaţiei. ca drept real principal. superficiarul îşi poate exercita prerogativele numai asupra unei părţi din teren. uz sau abitaţie. în mod limitat. Spre exemplu. Ulterior. Caracterele juridice ale dreptului de superficie Dreptul de superficie.Of. superficiarul poate înstrăina construcţia. nr. este un drept derivat.2. plantaţia ori lucrarea (în proprietate). respectiv a solului sau a subsolului.posibilitatea ca proprietarul terenului să nu fie şi proprietarul construcţiei sau al plantaţiei. 95 din 27 aprilie 1938. nu poate fi susţinută atunci când el este constituit 155 Publicat în M. această perpetuitate a dreptului de superficie. plantaţia sau să o greveze cu sarcini. astfel. 175 . posesor de drept în limitele constituirii superficiei. superficia a fost recunoscută legislativ prin Decretul-Lege nr. Caracterele dreptului de superficie.

pentru care termenul este de 5 ani. Desigur.4. caracterul temporar al acestui drept. şi se realizează în termen de 10 ani. 11. în condiţiile reglementate de noul Cod civil.C. În caz contrar. uzucapiunea este extratabulară. durata maximă a termenului de superficie este de 99 de ani (art.). precum şi prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege.3. în cazul construirii pe terenul altuia. Uzucapiunea este posibilă în măsura în care posesorul terenului se comportă ca un superficiar. imprescriptibil. explicit. De regulă.1. Însă noul Cod civil renunţă. superficia se poate înscrie în Cartea funciară pe baza renunţării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea. 11. Dreptul de superficie este imprescriptibil sub aspect extinctiv.civ. nu numai prin convenţie.prin act juridic pe un anumit termen. se poate face prin act juridic. Întinderea exercitării dreptului de superficie este determinată de actul constitutiv. 694 N. Dobândirea dreptului de superficie. plantaţia ori lucrarea la încetarea superficiei prin ajungerea la termen. prin reglementările sale. în lipsa unor stipulaţii contrare. în cazul constituirii superficiei prin act juridic. plantaţiei sau lucrării este un drept perpetuu şi. potrivit reglementării din noul Cod civil. sau tabulară. iar nu ca un proprietar cum ar fi în cazul posesiei ca stare de fapt. În toate cazurile se aplică dispoziţiile privind Cartea funciară. îmbrăţişând. Menţionăm că dreptul de superficie poate fi dobândit şi prin testament (act juridic unilateral). dat fiind că dreptul de proprietate asupra construcţiei. exercitarea dreptului este delimitată de 176 . se vor aplica dispoziţiile privind accesiunea. Naşterea dreptului de superficie prin fapt juridic are în vedere dobândirea acestuia prin uzucapiune şi prin moştenire legală. la ideea perpetuităţii dreptului de superficie. este necesar să se precizeze ce se întâmplă cu construcţia. De altfel. pe cale de consecinţă.1. Aceasta presupune că. Astfel.

prin accesiune. Dreptul la acţiune este imprescriptibil ca şi dreptul de apărat. în cazul în care construcţia are o valoare mult mai mare decât terenul. acţiune ce poate fi intentată împotriva oricărei persoane chiar şi împotriva proprietarului terenului. acesta având obligaţia. dacă terenul şi construcţia devin proprietatea uneia şi aceleiaşi persoane.1. c) prin pieirea construcţiei. Prevederi speciale privesc interdicţia modificării construcţiei de către titularul dreptului de superficie. proprietarul terenului devine proprietarul construcţiei edificate de superficiar. dacă ea împiedică exercitarea dreptului.5. d) în alte moduri prevăzute de lege. Efectele încetării superficiei În lipsa unei stipulaţii contrare. Încetarea superficiei Dreptul de superficie se stinge prin radierea din Cartea funciară din următoarele cauze: a) la expirarea termenului. 11. ca proprietarul terenului să-l oblige pe superficiar să cumpere terenul la valoarea de piaţă. încetarea superficiei sau repunerea în situaţia anterioară. în termen de trei ani. În cazul nerespectării acestor dispoziţii.suprafaţa de teren pe care urmează să se construiască şi de cea necesară exploatării construcţiei edificate. în măsura în care acesta există. proprietarul terenului poate să ceară. Dreptul de superficie poate fi apărat prin acţiunea confesorie de superficie. 177 . dacă există o stipulaţie expresă în acest sens. să respecte forma iniţială. b) prin consolidare. în cazul reconstruirii. Există şi posibilitatea. cu obligaţia de a plăti construcţia la valoarea de circulaţie de la data expirării termenului.

definiţia uzufructului este.11.uzufructul este un drept real care conferă titularului său dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă156.N. Uzufructul Conform Codului civil.uzufructul este. respectiv avantajele economice pe care acest drept le conferă. în principiu. Luţescu. Ceea ce poate transmite uzufructuarul este numai beneficiul (emolumentul) uzufructului. De altfel. de regulă. 178 . Astfel. 703. Reglementarea aproape identică. netransmisibil (intuitu personae). 156 G. . viager. neputând fi constituit pe o perioadă nelimitată de timp. 517 „Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia. însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa”. nu au survenit modificări importante. În noul Cod civil. la art. la art. p. dat fiind că prin locaţiune se transmite doar dreptul de folosinţă temporară asupra lucrului. . el este. Teoria generală a drepturilor reale. Un exemplu poate fi dreptul uzufructuarului de a închiria bunul. întocmai ca proprietarul. pe fond. având unele diferenţe pe care le vom semnala.2.uzufructul este un drept esenţialmente temporar. întocmai ca însuşi proprietarul lor însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa”. caracterele juridice ale uzufructului sunt aceleaşi şi anume: . ne permite să afirmăm că. aceeaşi. în noul Cod civil se menţionează expres că nu poate fi constituit decât în favoarea unei persoane existente. dar poate mai concisă şi mai precisă în sensul că „Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia. sub aspectul principalelor caracteristici. 484. în Codul civil şi în noul Cod civil.

. 737-745 N. practic. În acest fel. anume „(. precizează că „uzufructul se poate constitui pe tot felul de lucruri mobile şi imobile”. iar uzufructuarul cesionar va fi ţinut pentru obligaţiile născute după data notificării cesiunii. prevede şi art. asupra acţiunilor sau a părţilor sociale.. acesta nu mai poate fi considerat că se mai constituie intuitu personae.1.C. 179 . iar.) orice bunuri mobile şi imobile. inclusiv asupra unei rente viagere. inclusiv o masă patrimonială. precum şi uzufructul asupra fondului de comerţ (art. 11. în noul Cod civil au fost introduse şi reglementate. la caracterul incesibil al dreptului de uzufruct.). o universalitate de fapt ori o cotăparte din aceasta”.Faţă de acest caracter. 706 N.2. mai mult decât atât. În noua reglementare uzufructuarul poate ceda dreptul său fără acordul proprietarului. astfel cum. Când este vorba de bunuri din domeniul dreptului de proprietate privată.. art. aducând o noutate în materie şi anume posibilitatea cesiunii uzufructului (art.civ. sunt reglementate drepturile şi obligaţiile uzufructuarului. în concepţia noului Cod civil s-a renunţat. în mod mai concret. corporale şi necorporale. noul Cod civil face o breşă importantă.civ. Pentru fiecare asemenea caz. 714). Extinderea sferei bunurilor ce pot face obiectul dreptului de uzufruct la bunuri necorporale este fundamentată pe ideea dezmembrării dreptului de proprietate asupra oricărui bun ce poate face obiectul acestui drept. Dar. Obiectul dreptului de uzufruct Din capul locului sunt excluse bunurile din domeniul public. precizându-se chiar că uzufructuarul cedent va fi singurul ţinut faţă de nudul proprietar pentru obligaţia sa născută înainte de cedare. pe cale de consecinţă. 520 C.civ.C. în mod expres. dispoziţii speciale privind uzufructul asupra creanţelor.

art. prin voinţa omului. . civile şi chiar productele. 518 C.civ. În acest sens. 541 C. şi.11.dreptul de a cere şi de a obţine predarea bunului.). dobândirea uzufructului se poate face prin act juridic şi prin uzucapiune. ..dreptul de a-şi apăra uzufructul prin acţiunea confesorie sau acţiunile posesorii în cazul unui imobil. menţionăm: .obligaţia uzufructuarului de a conserva substanţa bunului. 338. 157 180 .dreptul uzufructuarului de a obţine posesia şi dreptul de a folosi lucrul care face obiectul uzufructului. Dobândirea dreptului de uzufruct În conformitate cu dispoziţiile art. .2. ca urmare a abrogării dispoziţiilor art. „Uzufructul se dobândeşte prin lege sau prin voinţa omului”157. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar îşi au originea comună în actul de constituire al uzufructului. art.C.. iar în noul Cod civil. 11.civ. fie în anumite obligaţii ale uzufructuarului.2.dreptul de a culege fructele naturale. de a respecta dreptul de proprietate – aşadar dreptul la nuda proprietate. a) Drepturile uzufructuarului sunt: . 1242 C. 285. el poate exercita şi acţiunea în grăniţuire. nu mai există uzufruct legal. 684 şi art. industriale. iar conţinutul juridic al acestora este variabil. care dau expresie raporturilor speciale dintre uzufructuar şi nudul proprietar (art. b) Obligaţiile uzufructuarului Acestea constau fie într-o obligaţie generală. la un loc cu toţi cei care formează subiectul pasiv. fiind desfiinţat dreptul de uzufruct al părinţilor asupra bunurilor copiilor.2.civ. În reglementarea Codului civil în vigoare.3. aşadar. art. respectiv.civ.obligaţia de a folosi lucrul ca un bun părinte de familie. . 713 N.

în raporturile juridice.civ.moartea sau. 1 C.- obligaţia întocmirii inventarului bunurilor mobile şi de constatare a stării acestor bunuri (art. efectuarea reparaţiilor de întreţinere. 11. d) Obligaţiile nudului proprietar În general. în noul Cod civil (art.expirarea termenului pentru care a fost constituit uzufructul. dreptul de a cere întocmirea inventarului.civ. dreptul de a cere despăgubiri. 545. şi în art. art.2. 540 C.civ. nudul proprietar are o obligaţie generală negativă de a nu tulbura exercitarea dreptului de uzufruct. precizează că „Proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului”.).C. Un aspect special îl prezintă reglementarea atât din Codul civil (art.4. art. drepturi de creanţă ale nudului proprietar. 2). fraza a II-a. prevăzute în art.civ. fără a-i crea însă o obligaţie. şi anume: . 557564 C. 746-748 N. 729 alin. de exemplu. Astfel sunt.civ. reglementare care a fost interpretată ca fiind o facultate a nudului proprietar.). 726-728 N. 181 . conservarea lucrului. după caz. sunt în număr de şapte. 723 N.C. încetarea existenţei juridice a uzufructuarului. potrivit căreia „Reparaţiile mari rămân în sarcina proprietarului”. obligaţia uzufructuarului de a da cauţiune (art. dreptul de a cere restituirea lucrului şi altele asemenea. . teza I).C. Stingerea uzufructului Modurile de stingere a uzufructului. 541-544 C. c) Drepturile nudului proprietar Obligaţiile menţionate ale uzufructuarului devin. 539 alin. corespunzător. În acest sens. cât şi.civ.civ. şi art.

Astfel. renunţarea uzufructuarului. exercitarea şi stingerea lor. 2 ani. iar dreptul de uz asupra unor bunuri mobile sau imobile. Ca manifestări particulare ale dreptului de uzufruct. nespecifice. pe lângă faptul că ele nu sunt cesibile. abuzul de folosinţă. 565-574 C. iar în cazul creanţelor. cu excepţia locuinţei. desfiinţarea cu caracter retroactiv a titlului de proprietate ori desfiinţarea pe orice cale a actului juridic prin care s-a constituit uzufructul.4. cât priveşte constituirea. mai există şi alte moduri. cum ar fi.civ.). 11. neuzul timp de 10 de ani.- consolidarea (când una şi aceeaşi persoană dobândeşte atât calitatea de proprietar cât şi pe aceea de uzufructuar).civ. Diferenţa dintre dreptul de uz şi dreptul de abitaţie rezultă din obiectul acestor dezmembrăminte. este interzisă şi cesiunea emolumentului (art. Desigur. dreptul de abitaţie se constituie asupra unei locuinţe. în afară de aceste moduri specifice de stingere a uzufructului. Titularul dezmembrământului respectiv nu îşi poate exercita dreptul decât pentru nevoile lui şi ale familiei sale.3. dreptul de uz şi dreptul de abitaţie se supun. de pildă. 749-754 N. şi art. 11. Dreptul de servitute (servituţile) Faţă de soluţia aleasă de noul Cod civil. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie Aceste două dezmembrăminte ale dreptului de proprietate se deosebesc de uzufruct deoarece.C. regulilor din materia uzufructului. potrivit căreia servitutea este sarcina care grevează un imobil pentru uzul sau 182 . pieirea totală a lucrului supus uzufructului.

cum ar fi. adevărate dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. şi art. 158 A se vedea V. numai dreptul de servitute în sens restrâns este un drept real prevăzut în mod expres de art. Dacă este. Aşadar.civ. Stoica.civ.C. dintre care unul (dintre imobile) este fondul dominant. ce are în vedere zece drepturi reale pe care le denumeşte. În art. se menţionează că fondul dominant poate. de pildă. 755 alin. Cea de a doua categorie. 576 C. chiar obligaţiile de protecţie a mediului şi „servituţile în sens restrâns”. ca dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. 6 N. iar cel care „suportă servitutea” este fondul aservit. 1 N. el nu se regăseşte în enumerarea drepturilor reale de la art. 551 N.civ.. servitutea presupune două imobile aparţinând unor proprietari diferiţi. prin constituirea servituţii. op. 755 alin.C. unii autori158 consideră că acestea pot fi privite ca servituţi „în sens larg”. 183 . Acest drept potestativ nu este un drept real. 2 N. Pot fi însă şi situaţii în care servituţile să aibă caracter reciproc. 224. servituţile în sens restrâns. prerogative ce constituie conţinutul juridic al acestui drept. se pune problema în raport cu „fostele servituţi naturale sau legale” (în prezent reglementate ca limite legale ale dreptului de proprietate) dacă nu este vorba doar de delimitări doctrinare. 551 pct. p. să-şi sporească utilitatea economică sau confortul.cit.civ. curgerea apelor.C. însă..C. De altfel. aşa cum rezultă din art. Astfel. oferă posibilitatea titularului dreptului de a exercita chiar unele prerogative ale dreptului de proprietate ale titularului fondului aservit.civ. De regulă.utilitatea imobilului unui alt proprietar şi că aceasta se poate constitui numai pe temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune. în primul caz titularul fondului dominant are un drept corelativ restrângerii exercitării dreptului de proprietate a fondului aservit. poate. să avem în vedere opinia doctrinară cu privire la servitutea în sens larg şi servitutea în sens restrâns. precum şi alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter. dreptul de trecere şi.

11. acesta putând să aibă în vedere şi o utilitate viitoare a fondului dominant (art.4. în funcţie de actul de constituire.C. prin convenţie. sau un drept de trecere exclusiv în favoarea fondului dominant.) sau nu (servitutea de a nu construi peste o anumită înălţime).civ. Servituţile pot fi clasificate după cum urmează: . îmbracă forma contractuală. în general. proprietarul fondului dominant poate avea dreptul de a planta la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de lege sau să deschidă o fereastră de vedere în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. 758 N. servituţi care permit titularului fondului dominant să exercite parţial unele prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit.). unde 184 .servituţi continue şi servituţi necontinue. de pildă. după cum ele sunt determinate printr-un semn vizibil (o uşă. De exemplu. . 11. sau necontinuu. Constituirea servituţii.4. în funcţie de modul de exercitare.servituţi aparente şi servituţi neaparente. care poate fi continuu.Acest drept real poate fi apărat prin acţiunea confesorie de servitute.2.servituţi care permit titularului fondului dominant să-şi lărgească sfera de exercitare a dreptului său cu limitarea corespunzătoare a titularului fondului aservit.1. să-şi construiască streaşina astfel încât apele fluviale să se scurgă pe terenul vecinului. fără fapta omului (servitutea de vedere). proprietarii fondurilor vecine putând să stabilească: . Conţinutul juridic al dreptului de servitute este variabil. o fereastră etc.

-

este necesar faptul actual al omului (servitutea de trecere); servituţi pozitive şi servituţi negative, cele pozitive implicând exercitarea parţială a unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit, iar servituţile negative fiind acelea potrivit cărora proprietarul fondului aservit este obligat să se abţină de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului său de proprietate (de exemplu, servitutea de a nu construi).

Regulile privind exercitarea şi conservarea servituţii sunt determinate, în principal, de faptul că aceasta este constituită, de regulă, prin act juridic, aşadar, prin contract. Aplicându-se principiul libertăţii contractuale, pe cale de consecinţă, ne aflăm în situaţia constituirii şi stabilirii libere a servituţilor (art. 620 C.civ. şi, implicit, art. 756 din N.C.civ.). Contractul prin care se constituie servituţile poate fi cu titlu oneros sau cu titlul gratuit. Considerăm, de asemenea, că forma trebuie să fie autentică, având în vedere că este vorba de un dezmembrământ al dreptului de proprietate ce poate să poarte şi asupra terenurilor159. Cât priveşte dobândirea servituţii prin uzucapiune, ceea ce nu reprezintă regula generală, aceasta poate fi numai cea de 30 de ani prevăzută de Codul civil sau de 10 ani în condiţiile noului Cod civil. În acest caz, servitutea se dobândeşte prin posesie ca stare de fapt, dar nu asupra bunurilor altuia, ci a exercitării servituţii, în fapt, asupra bunului altuia. Obligaţiile în sarcina proprietarului fondului aservit sunt, în principal, cele care privesc respectarea obligaţiilor asumate pentru asigurarea uzului şi utilităţii fondului dominant precum şi notarea în cartea funciară, iar obligaţia se transmite, pe această cale, dobânditorilor subsecvenţi ai fondului aservit.
159

A se vedea art. 2 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr.267/2008.

185

Cât priveşte abţinerea proprietarului fondului aservit de a împiedica exercitarea servituţii, aceasta nu-l poate împiedica pe proprietarul fondului aservit de a schimba locul prin care se exercită servitutea, în măsura în care exercitarea servituţii rămâne la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant. 11.4.3. Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului dominant, sunt, în principal: - dreptul de a lua toate măsurile şi de a face pe cheltuiala sa toate lucrările pentru a exercita şi a conserva servitutea; - obligaţia de a nu agrava situaţia fondului aservit şi de a nu cauza prejudicii prin exercitarea servituţii. 11.4.4. Stingerea servituţilor poate să fie determinată pe cale principală prin radierea acestora din cartea funciară (art. 770 N.C.civ.), prin neuz timp de 10 ani (art. 771 N.C.civ.) ori răscumpărarea servituţii de trecere de către proprietarul fondului aservit (art. 772 N.C.civ.).

186

CAPITOLUL XII NOI INSTITUŢII ŞI REGLEMENTĂRI ÎN CUPRINSUL CODULUI CIVIL 12.1. Proprietatea periodică

Această varietate a proprietăţii, ce este reglementată în noul Cod civil (de la art. 687 la art. 692) trebuie, credem, privită ca o modalitate a dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate este un drept pur şi simplu în situaţia în care are ca titular o singură persoană şi a fost dobândit de aceasta în mod ireversibil. Dreptul de proprietate care nu este pur şi simplu, în sensul că dreptul aparţine mai multor persoane simultan şi concomitent asupra unuia sau mai multor bunuri (cazul coproprietăţii) sau existenţa acestuia depinde de un eveniment sau de o împrejurare stabilită de lege ori prin voinţa omului (cum este în cazul proprietăţii rezolubile ori al proprietăţii anulabile), este afectat de modalităţi. Proprietatea periodică se bucură de o reglementare autonomă în capitolul consacrat modalităţilor dreptului de proprietate din noul Cod civil şi în conformitate cu prevederile exprese ale art. 687; aceasta se referă la situaţia în care mai multe persoane exercită succesiv şi repetitiv atributul folosinţei specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale. Cu alte cuvinte, coproprietarii îşi exercită atributele nu în acelaşi timp, ci pe anumite perioade determinate pentru fiecare dintre ei, dar obiectul dreptului de proprietate este acelaşi160.
Această categorie de proprietate a luat naştere în staţiunile de vacanţă unde investitorii care au construit, de regulă, imobile pe apartamente aveau dificultăţi să le vândă din cauza preţului ridicat. Astfel investitorul – devenit promotor – a împărţit în perioade de timp de 10-15-30 de zile aceeaşi unitate locativă, pe
160

187

Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate sunt bunuri corporale şi trebuie să fie neconsumptibile, proprietarul având obligaţia ca la sfârşitul fiecărei perioade să le pună la dispoziţia următorului titular. 12.1.1. Temeiul proprietăţii periodice îl constituie un act juridic. Aşadar, în principal, acesta este un contract, dar poate fi şi un testament. Această proprietate periodică este cunoscută şi sub numele de multiproprietate (în Franţa) sau proprietate spaţio-temporală sau pe timp împărţit (time sharing). De asemenea, în Belgia, soluţia găsită de legiuitor este diferită de cea consacrată în dreptul francez, consacrându-i-se un regim asemănător regimului juridic al coproprietăţii, dobânditorul unui asemenea drept fiind titularul unui adevărat drept real asupra bunului imobiliar, care, de regulă, este un apartament. Reglementarea din Quebec organizează regimul de folosinţă pe timp parţial în cadrul coproprietăţii. Astfel, fiecare coproprietar dobândeşte un drept real asupra imobilului şi un timp parţial de folosinţă. Credem că, în ceea ce priveşte reglementarea proprietăţii periodice din noul Cod civil, aceasta este o formă distinctă, autonomă, a dreptului de proprietate comună, care nu se confundă cu proprietatea pe cote-părţi. 12.1.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate periodică sunt aceleaşi cu cele ale oricărui drept de proprietate, fiind un drept absolut, exclusiv (în sensul că în perioada de timp alocată titularul are plenitudinea atributelor ce intră în conţinutul său juridic) şi perpetuu (în sensul că proprietatea periodică nu se stinge prin neuz). De asemenea, pe perioada de timp ce îi revine, orice proprietar poate încheia valabil, în condiţiile legii, acte juridice
care a vândut-o tot atâtor persoane câte asemenea perioade erau cuprinse întrun an calendaristic.

188

precum închirierea, vânzarea, ipotecarea şi altele asemenea (art. 689 N.C.civ.). Astfel, se confirmă dreptul de proprietate al titularului, nemaiputându-se susţine opinia că ar fi vorba de un drept de folosinţă. 12.1.3. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor Obligaţiile şi drepturile se nasc din situaţia specială a acestei categorii de proprietate care, neîndoielnic, presupune acte de administrare şi de conservare care privesc pe toţi coproprietarii. Aşadar, fiecare coproprietar este obligat să facă toate actele necesare, în raport cu cota sa parte, în aşa fel încât să nu împiedice sau să îngreuneze exercitarea drepturilor celorlalţi coproprietari. În cazul reparaţiilor mari, coproprietarul care avansează cheltuielile necesare are dreptul la despăgubiri în raport cu întinderea dreptului celorlalţi coproprietari. Actele prin care se aduce atingere substanţei bunului se pot face numai cu acordul celorlalţi coproprietari, aşadar se impune principiul unanimităţii. La încetarea intervalului, fiecare coproprietar este dator să predea bunul proprietarului următor, în starea de folosinţă iniţială, fără a putea aduce modificări sau a-i schimba destinaţia. Desigur, proprietarii pot încheia un act (contract) de administrare, ceea ce se şi întâmplă de regulă, act ce se încheie, desigur, cu acordul tuturor proprietarilor. 12.1.4. Obligaţia de despăgubire şi excluderea Dispoziţiile cuprinse în art. 691 N.C.civ. am putea spune că reprezintă sancţiuni civile în cazul nerespectării obligaţiilor legale de către coproprietari. Despăgubirile reprezintă repararea prejudiciilor cauzate şi pot avea ca temei juridic fie răspunderea civilă contractuală, fie răspunderea civilă delictuală. Cât priveşte excluderea, aceasta este o sancţiune pe care o poate pronunţa numai instanţa judecătorească şi poate fi dispusă 189

Încetarea proprietăţii periodice are loc prin radierea din Cartea funciară în cazul în care o singură persoană dobândeşte toate cotele părţi din dreptul de proprietate periodică. iar transmiţătorul poate ridica suma respectivă.5. 773-791). 31 pct. prin expertiză şi se pronunţă hotărârea care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. 792-857 N. precum şi administrarea bunurilor altuia162. dispoziţiile legale prevăd reguli de procedură.1. Art. 12. 3 N. mai întâi. ci se referă de fapt la pierderea titlului de proprietate. Excluderea nu priveşte. Credem că trebuie să precizăm că această primă reglementare în legislaţia noastră civilă a avut în vedere şi alte două entităţi juridice avute în vedere de noul Cod civil şi anume masele patrimoniale şi patrimoniile de afectaţiune161. 31-33.C. În acest sens. o reglementare relativ completă prin noul Cod civil (art. iar preţul se va consemna la banca stabilită de instanţă. Instanţa sesizată pronunţă. Numai după rămânerea definitivă a hotărârii dobânditorul îşi poate înscrie titlul în cartea funciară.civ. pentru prima oară.C. o încheiere de admitere în principiu a cererii de excludere prin care se stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile de excludere. Fiducia Fiducia cunoaşte.pentru tulburarea gravă a exercitării proprietăţii periodice de către unul dintre coproprietari.civ. 161 162 A se vedea art. 12. strict persoana coproprietarului turbulent. Încheierea poate fi atacată cu recurs pe cale separată şi numai după rămânerea definitivă a acesteia se stabileşte preţul vânzării silite. în special art. 190 . Excluderea poate fi cerută de coproprietarul vătămat. desigur.2. precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

una din principalele căi de interconectare a sistemelor de drept. respectiv. Olanda). 2011-2030 din Codul civil francez. care transferă unul sau mai multe bunuri sub controlul unui administrator (trustee). în beneficiul unei persoane sau pentru un scop anume. Mai multe state din sistemele de drept romano-germanice au ratificat acordul (de exemplu. reprezentând o convenţie cu caracter real între un înstrăinător şi un dobânditor al unui bun. această instituţie specifică din Common Law. Principatul Monaco. iar importanţa sa este subliniată de Convenţia de la Haga privind legea aplicabilă trusturilor. În dreptul modern. cu obligaţia dobânditorului de a restitui bunul înstrăinătorului sau unui terţ în anumite circumstanţe predeterminate sau prin care se putea realiza o donaţie prin persoană interpusă. Franţa. Fiducia. de fapt. Luxemburg. se poate afirma că este o preluare a reglementărilor franceze163. a trustului. a fost preluată sub diferite forme în sistemele de drept romano-germanice. cu scopul de a asigura protecţia investitorilor. creaţie a sistemului de equity. ca instituţie juridică adoptată (transferată164).Originea fiduciei se regăseşte în dreptul roman. utilitatea practică Art. Ne aflăm. depunătorilor. în faţa unui exemplu de transfer de instituţii juridice. de pildă. A se vedea Alan 164 163 191 . cu unele particularităţi. de o persoană numită fondator (settlor). prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. Elveţia. Cât priveşte reglementarea românească. iar prin Acordul din 1993 de asociere între România şi Comunităţile Europene se precizează că acordul părţilor nu prejudiciază dreptul părţilor de a adopta măsurile necesare pentru raţiuni de prudenţă. Trustul este considerat în peisajul juridic internaţional ca o instituţie unică. deţinătorilor de titluri şi a persoanelor cărora li se datorează drepturi cu caracter fiduciar. a răspuns unor nevoi juridice cum ar fi. Italia. care desemnează raportul juridic creat.

La o succintă analiză putem pune în evidenţă faptul că părţile contractului de fiducie sunt constituitorul (sau constituitorii) şi fiduciarul (sau fiduciarii). Reglementarea precizează că aceste drepturi fiduciare alcătuiesc o masă patrimonială autonomă. actuala reglementare din noul Cod civil ne poate conduce spre o necesitate a distingerii unor elemente cât priveşte raportul dintre fiducie şi administrarea bunurilor altuia. University of Georgia Press.Legal transplants. 165 Art. An aproach to Comparative Law.a trustului. precum şi în acte normative interne. avându-se în vedere şi interconectarea economică tot mai importantă la nivel mondial. precum şi în alte materii. în special prin flexibilitatea şi sfera largă de aplicare a acestuia în relaţiile civile şi comerciale. 1993.2. De lege lata. De asemenea. garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi. se poate observa o legătură între competitivitatea economică a unui stat şi calitatea reglementărilor naţionale de drept. referiri la fiducie. drepturi de creanţă. prezente şi viitoare. către unul sau mai mulţi fiduciari care le administrează cu un scop determinat. Welson . s-ar putea desprinde o asemănare cu stipulaţia pentru altul. a II-a. 12. distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor. în legislaţia pieţei de capital. Noţiunea Noul Cod civil defineşte fiducia ca fiind operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale. 1 litera g) din Legea nr. cum ar fi. 192 . ed. 3 alin. de pildă. în acte internaţionale bilaterale sau multilaterale la care România este parte. în legislaţia noastră.1. În ceea ce priveşte acest din urmă aspect. astfel. cele privind organizarea profesiei de avocat165. înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil existau. 51/1995. la o primă vedere. iar beneficiarul (sau beneficiarii) nu sunt parte în contract. în folosul unuia sau mai multor beneficiari.

De exemplu. ni se par a nu fi suficient de clare. în cazul instituţiilor de credit sunt relevante mai multe texte din OUG nr. 774 N.Harosa. p. M.31. A se vedea L. enumerarea din cuprinsul art. fie adoptarea unui act normativ care să reglementeze suplimentar fiducia.Pop. 99/2006. 773 nefiind aplicabilă telle quelle167. 12. cu anumite nuanţări. op.C. Termenul relativ imprecis presupune o clarificare în perspectiva identificării corecte a mijloacelor juridice ale fiecărei părţi în vederea protejării intereselor sale.2. Izvoarele fiduciei Noul Cod civil precizează că aceste izvoare sunt legea şi contractul.cit. fie ca o reglementare specială ulterioară. În acelaşi timp. care prevăd anumite interdicţii pentru orice persoană juridică ce nu este instituţie de credit.Elementele de diferenţiere privesc izvoarele şi calitatea administratorului celor două operaţiuni juridice.civ. Faptul că alternativa este contractul ne face să ne gândim că este vorba de prima ipoteză. doctrina opinând pentru posibilitatea unei atari transmiteri doar mortis causa166. Referirile la lege din art. desigur.. care să prevadă obligativitatea sau posibilitatea unei astfel de operaţiuni juridice. putând să fie interpretate într-un dublu sens. Asemănarea este determinată de ideea administrării unor mase patrimoniale. mai ales cu privire la posibilitatea transmiterii inter vivos a unei universalităţi juridice. care trebuie încheiate în formă autentică.2. deoarece transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta nu constituie o înstrăinare. 167 166 193 . 773. ni se pare insuficient de clar conţinutul noţiunii de transfer despre care face vorbire art. credem că este relevantă determinarea cât mai exactă a naturii drepturilor ce pot forma masa patrimonială fiduciară. Dat fiind caracterul calificat al fiduciarilor.

art. cu modificările ulterioare. anume cea cuprinsă în art. caracteristicilor principale ale fiduciei şi anume aceea de a se implica în administrarea unei mase patrimoniale distincte168. 2 şi 3 are în vedere ca posibili fiduciari instituţiile de credit. coroborată cu lipsa unor garanţii de funcţionare la nivelul celor prevăzute de art. aceştia nu au încă o legitimitate legală satisfăcătoare. credem că este cu atât mai necesar cu cât singura referire normativă actuală care ar permite derularea activităţilor fiduciare are un caracter pur teoretic. reglementarea corespunzătoare a modului în care Art. 776 alin. în principiu. însă. societăţile de investiţii şi de administrare a investiţiilor. 2.. acesta nu corespunde. În ceea ce îi priveşte pe avocaţi şi pe notarii publici.. nu ca o masă patrimonială. credem. astfel.) „orice alte operaţiuni prevăzute de lege”. 2 din Statut se referă la bunuri şi sume de bani privite ut singuli. dar soluţia aleasă are în vedere un fiduciar cu caracter calificat. şi care precizează că „notarul public îndeplineşte următoarele acte notariale”: (. În ceea ce îi priveşte pe avocaţi. aparent există la acest moment un cadru normativ. societăţile de servicii de investiţii financiare. în raport de importanţa fiduciei. În cazul notarilor publici. respectiv constituitor şi fiduciar. 8 din Legea nr. potrivit reglementărilor actuale privind fiecare din categoriile profesionale sus menţionate.2. Or. ni se pare că. societăţile de asigurare şi de reasigurare legal înfiinţate şi avocaţii şi notarii publici. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.12. 168 194 .3. pot fi orice persoană fizică sau juridică. 776 alin. în Statutul profesiei de avocat. Subiectele fiduciei. se impune. 98 alin.

contractul de fiducie trebuie să fie înregistrat la cererea fiduciarului. registrul naţional al fiduciilor Tot sub sancţiunea nulităţii absolute. Bucureşti. Registrul naţional al fiduciilor170 asigură cerinţa de opozabilitate faţă de terţi. sub sancţiunea nulităţii absolute. fiduciarul sau o terţă persoană.2. p. Înregistrarea fiscală. desemnarea ulterioară a beneficiarului. a fiduciarului şi a beneficiarului. identitatea constituitorului. Ed.2. 183 şi urm. de exemplu. la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciari la bugetul general consolidat. trebuie să cuprindă toate drepturile transferate. Conţinutul contractului de fiducie. se poate presupune că aceasta va prilejui apelarea frecventă la instanţă (cum ar fi. Beneficiarul contractului de fiducie poate fi constituitorul. neîndeplinirea acestei condiţii legale atrăgând tot sancţiunea nulităţii absolute. De asemenea. 2010. iar intabularea drepturilor reale A se vedea Horia Marius Tacu. nulitatea absolută a contractului de fiducie în cazul unei liberalităţi indirecte în favoarea beneficiarului).5. 12. Aspecte privind reglementarea fiduciară în noul Cod civil. trebuie să fie făcută printr-un act scris şi supus aceleiaşi înregistrări.4. în termen de o lună de la data încheierii. ca şi contractul. în volumul Perspectivele dreptului românesc în Europa Tratatului de la Lisabona. 169 195 . Relativ la sancţiunea nulităţii absolute prevăzute pentru încălcarea unor reglementări sau a unor limitări. precum şi scopul fiduciei şi întinderea puterilor administrative şi de dispoziţie ale fiduciarului.Hamangiu. durata transferului (care nu poate depăşi 30 de ani).notarul public poate intra în raporturi fiduciare în această calitate169. 12. Ne întrebăm dacă actul scris nu ar trebui să fie încheiat tot în formă solemnă.

7. reprezentantul său sau beneficiarul pot cere în justiţie înlocuirea sa. Dacă fiduciarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile sau pune în pericol interesele ce i-au fost încredinţate. cu excepţia cazului în care se dovedeşte că terţii aveau cunoştinţă de limitarea acestor puteri.2.2. Numirea noului fiduciar şi a administratorului provizoriu se dispune de către instanţa judecătorească. Titularii creanţelor născute în legătură cu bunurile din masa patrimonială fiduciară.2.6. Modalităţile de înscriere în acest registru vor fi reglementate prin hotărâre a Guvernului. 781 N. 12. precum şi la compartimentul de specialitate al administraţiei publice locale. 170 196 . Puterile fiduciarului în raporturile cu terţii sunt socotite cele mai largi asupra masei patrimoniale fiduciare. Obligaţia fiduciarului de a da socoteală constituitorului trebuie stipulată în contract şi are în vedere îndeplinirea obligaţiilor acestuia. au dreptul de urmărire. Aceeaşi obligaţie revine fiduciarului ca. 12. În această situaţie.C. la intervalele prevăzute în contractul de fiducie. să dea socoteală beneficiarului şi reprezentantului constituitorului sau la cererea acestora.imobiliare care fac obiectul contractului de fiducie se poate face numai după înscrierea în registrul naţional al fiduciarilor. potrivit legii. precum şi creditorii constituitorului care au o garanţie reală asupra bunurilor acestuia şi a cărei opozabilitate este dobândită.8.civ. 12. Răspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare este angajată numai cu privire la drepturile cuprinse în patrimoniul său. anterior fiduciei. însă numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti. conform art. constituitorul. Deducem că este vorba de intabularea în cartea funciară.

a acestei instituţii. în lipsă. Denunţarea. 12. 792 la art. După întinderea reglementării. 12. Încetarea contractului de fiducie are loc prin împlinirea termenului sau prin realizarea scopului urmărit. Reglementarea. modificarea şi revocarea contractului de fiducie Contractul poate fi denunţat de constituitor cât timp nu a fost acceptat de beneficiar. se poate înţelege importanţa care se acordă în economia Codului civil acestor operaţiuni. la constituitor. are în vedere multiple aspecte. Aceasta ne conduce la concluzia că acest contract de fiducie nu este un contract intuitu personae. care credem că s-a dorit a fi completă. de asemenea. Noul Cod civil nu dă o definiţie acestei operaţiuni juridice. aşa cum a făcut-o în cazul fiduciei. cu autorizarea instanţei. La încetarea contractului. poate înceta prin renunţarea beneficiarului sau în momentul deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva fiduciarului.9. în lipsa acestuia. Administrarea bunurilor altuia Noul Cod civil consacră acestei operaţiuni juridice întregul Titlu al V-lea din Cartea a III-a.noul fiduciar va avea toate drepturile şi obligaţiile prevăzute iniţial în contractul de fiducie. 858.2. când aceasta intervine înainte. masa patrimonială se transferă la beneficiar sau. reglementarea fiind cuprinsă de la art. contractul nu poate fi modificat sau revocat de către părţi ori denunţat unilateral de către constituitor decât cu acordul beneficiarului sau. de altfel detaliată. După acceptarea de către beneficiar. Efectele încetării contractului de fiducie. printre care menţionăm: 197 .3.

calitatea de administrator se dobândeşte prin împuternicire instituită prin convenţie sau legal în vederea administrării unuia sau mai multor bunuri. Regulile distincte stabilite pentru aceste două forme credem că au doar rolul de model. că este vorba de norme dispozitive.3. în baza principiului libertăţii contractuale.. în acest fel. anume că în absenţa unor norme legale speciale. Formele de administrare prevăzute de noul Cod civil sunt de două tipuri: forma simplă şi administrarea deplină. de actul constitutiv sau prin înţelegerea ulterioară a părţilor. 12. cu privire la majoritatea normelor în materie. întinderea împuternicirii administratorului. dar pot fi şi excepţii determinate de lege. prevederile titlului la care am făcut referire (Titlul V – Cartea a III-a) se aplică în toate cazurile de administrare a bunurilor acestuia. 198 . . a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu.în general. administrarea se realizează cu titlu gratuit. aşa cum precizează şi art. şi forme „mixte de administrare”. prin actul constitutiv. . se pot aplica dispoziţiile de la administrarea simplă sau de la administrarea deplină – nefiind imposibil să apară. nu sunt ţinute să se încadreze strict într-unul din aceste tipuri. reglementarea din noul Cod civil este o reglementare generală. De altfel. Credem. aşadar.1. deoarece părţile.persoana care poate dobândi calitatea de administrator şi care nu poate să fie decât persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu. Ele pot stabili. 794 privind domeniul de aplicare. În funcţie de complexitatea actelor pe care administratorul este ţinut să le efectueze.

În acelaşi context se înscrie şi obligaţia de imparţialitate a administratorului.3. Tot o interdicţie priveşte încheierea actelor de dispoziţie cu titlu gratuit referitoare la drepturile sau bunurile care i-au fost încredinţate. Administratorul trebuie să fie imparţial cu beneficiarii concomitenţi sau succesivi ţinând cont de drepturile şi interesele fiecăruia. să-şi exercite atribuţiile cu diligenţa pe care „un bun proprietar” o depune în administrarea bunurilor sale. cu excepţia intereselor şi drepturilor născute din actul constitutiv. Administratorului îi este interzis de a dobândi orice drepturi în timpul exercitării calităţii sale. a instanţei judecătoreşti. Administratorul are obligaţia ca. indiferent de tipul de administrare. ci că nerespectarea ei.3. O altă interdicţie priveşte folosirea bunurilor administrate în interes propriu fără acordul beneficiarului. ci doar prin succesiune. în cazul unui conflict de interese.12. În principal. În mod excepţional. 12. ar putea conduce la obligaţia administratorului de a le repara. Răspunderea administratorului nu poate fi angajată pentru pieirea bunurilor pricinuită de forţa majoră. administratorul ar putea încheia asemenea acte cu împuternicirea expresă a beneficiarului sau. de 199 .2. în limitele legii şi ale împuternicirii. în cazul în care ar cauza prejudicii unor beneficiari.3. cu excepţia cazului în care interesul unei bune administrări o impune. prin orice fel de contract. în caz de împiedicare a acestuia. administratorul este ţinut. Credem că această obligaţie nu are numai o valoare morală. să anunţe de îndată pe beneficiar despre orice interese ar avea într-o anumită activitate de natură să-l pună într-o asemenea situaţie. Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar sunt aceleaşi.

în măsura în care aceştia nu au cunoscut faptul depăşirii puterilor ori beneficiarul nu a notificat contractele astfel încheiate. în limitele puterilor conferite. de asemenea. faţă de terţii cu care a contractat. 171 200 . anume a actului de administrare. în special a administratorului. Această reglementare specială privind răspunderea beneficiarului pentru fapta altei persoane.civ. La art.3. Aceste prevederi se aplică în mod corespunzător în cazul masei fiduciare.vechimea sau de natura perisabilă a bunurilor ori de folosirea obişnuită şi autorizată a acestora. o socotim a fi o răspundere civilă delictuală.4.. ţinând seama de circumstanţele asumării sau de caracterul gratuit al serviciilor administrării. şi în cazul depăşirii puterilor conferite. 812 N. Iar dacă ar fi să avem în vedere prevederile art.civ. potrivit căruia „Atunci când legea condiţionează efectele juridice ale unei fapte Această precizare legislativă induce ideea că şi fiduciarul poate să administreze masa fiduciară prin această operaţiune juridică. În primul rând. referitoare la vinovăţie. Beneficiarul răspunde faţă de terţi pentru prejudiciile cauzate în mod culpabil de administrator în exercitarea atribuţiilor sale numai până la concurenţa câştigului obţinut. credem că este o răspundere pentru fapta altuia şi anume răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. 16 N. 12. instanţa judecătorească putând reduce întinderea acestora. ar urma să-şi facă aplicarea alin. dar cu o limitare legală şi anume numai până la concurenţa câştigului realizat de către beneficiar. Obligaţiile administratorului şi ale beneficiarului faţă de terţi Administratorul răspunde personal în cazul în care. Răspunderea personală a administratorului este angajată. îşi asumă obligaţii în numele beneficiarului sau al fiduciarului171. 4 al acestui articol.C.C. se reglementează şi o anume atenuare a răspunderii administratorului şi a despăgubirilor datorate de acesta.

dacă acestea au fost prevăzute în actul de constituire. se poate apela la instanţa judecătorească. 816 alin. să subscrie o poliţă de asigurare sau să furnizeze o altă garanţie pentru buna exercitare a îndatoririlor sale. în lipsa unor dispoziţii contrare. 1 şi dacă prejudiciul cauzat este consecinţa unei fapte săvârşite cu intenţie de către administrator. cât priveşte actele încheiate de un administrator aparent. beneficiarul răspunde faţă de terţi în condiţiile art. condiţia este îndeplinită şi dacă fapta a fost săvârşită cu intenţie”. mai ales în caz de urgenţă. aceasta poate dispune anumite măsuri cum ar fi. cu excepţia existenţei unei clauze în actul constitutiv. Aşadar. 816 N.5.3. 12. a unei dispoziţii legale contrare sau a unei hotărâri judecătoreşti. îşi găseşte aplicabilitatea cu privire la actele încheiate de acesta cu terţii de bună credinţă (art.civ. 12. instanţa nu poate modifica sau ignora clauzele stabilite de părţi. stabilirea unui mecanism simplificat de adoptare a hotărârilor. pentru motive temeinice instanţa îl poate dispensa de îndeplinirea acesteia.6. Administrarea colectivă şi delegarea În cazul în care sunt desemnaţi mai mulţi administratori. garanţiile şi asigurarea Administratorul este obligat să facă inventarul. Teoria aparenţei în drept. de pildă.C.3. nu însă şi pentru obligaţia de întocmire a inventarului ori privind garanţia sau asigurarea. hotărârile se iau prin voinţa majorităţii acestora.de săvârşirea sa din culpă. repartizarea atribuţiilor între 201 . dacă acestea sunt legale. a unei înţelegeri ulterioare a părţilor. Cu alte cuvinte. În situaţia în care o asemenea obligaţie în sarcina administratorului a fost stabilită prin lege sau hotărâre judecătorească.). Dacă hotărârile nu pot fi luate din pricina opunerii constante a unora dintre administratori. Obligaţiile privind inventarul.

3.C. administratorul răspunde pentru faptele celui substituit. Administratorul nu poate însă delega administrarea generală.administratori sau chiar înlocuirea celui sau celor cărora le poate fi imputată situaţia respectivă. 12. Darea de seamă trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare. 829 N. Darea de seamă anuală Este în obligaţia administratorului de a prezenta beneficiarului anual darea de seamă cu privire la gestionarea bunului. Se foloseşte termenul delegat.civ. situaţia fiind reglementată de art. Ne întrebăm care este diferenţa între răspunderea administratorului pentru faptele înlocuitorului.C.civ. care să permită verificarea exactităţii sale. În această situaţie. dacă nu are autorizarea beneficiarului. bunurilor ori masei patrimoniale încredinţate. Toţi termenii folosiţi. 202 . privind delegarea nu este unitară pentru acelaşi actor şi cu acelaşi înţeles. Terminologia art. iar în cazul în care aceasta există. Delegarea este operaţiunea juridică prin care administratorul deleagă parţial atribuţiile sale sau împuterniceşte un terţ să-l reprezinte la încheierea unui act determinat. 829 N. De asemenea. cu excepţia cazului când aceasta se face către un coadministrator. răspunde numai pentru lipsa de diligenţă în alegerea şi îndrumarea înlocuitorului. înlocuitor sau reprezentanţă. aşa cum rezultă din context. în măsura în care beneficiarul nu a autorizat în mod expres substituirea. Răspunderea pentru hotărârile luate de administratori şi pentru modul de exercitare a atribuţiilor lor este solidară. dar poate răspunde pentru lipsa de diligenţă în alegerea şi îndrumarea înlocuitorului. şi răspunderea beneficiarului care are autorizarea beneficiarului. au acelaşi înţeles. desemnând persoana delegată de administrator. Ni se pare că nu ar fi nicio diferenţă.7.

ulterior încetării administrării. să desemneze un expert independent pentru verificarea dării de seamă. Încetarea administrării Cauzele de încetare pot fi.expirarea termenului sau a condiţiei prevăzute în actul constitutiv. . desigur este vorba de oricare dintre aceştia. instanţa judecătorească poate. de un administrator de bună credinţă. în principal: .denunţarea de către beneficiar. administratorul este obligat să permită beneficiarului. 203 .prin punerea sub interdicţie judecătorească sau supunerea la procedura insolvenţei.încetarea dreptului beneficiarului asupra bunurilor administrate. Obligaţiile asumate faţă de terţi. îl obligă pe beneficiar şi respectiv pe fiduciar. 12. .3.8. în orice moment.la cererea oricărei persoane interesate se poate realiza auditul de către un expert independent. examinarea registrelor şi a documentelor justificative în legătură cu gestiunea. . În cazul unei opoziţii din partea administratorului. .îndeplinirea scopului administrării sau a cauzei care a dat naştere acesteia. Totodată. . după comunicarea către administrator prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în vederea restituirii bunurilor. atât în cazul administratorului cât şi al beneficiarului. dacă este solicitată. la cererea altei persoane interesate.prin înlocuirea administratorului de către beneficiar sau de către instanţa judecătorească.

fiind obligat să le repare integral. definind fiecare formă şi reglementând. Astfel. Deşi între cele două forme de răspundere nu există deosebiri fundamentale. încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate. art.1. între prejudiciile patrimoniale şi cele nepatrimoniale (morale). cât priveşte obligaţia de reparare. ulterior. Codul civil în vigoare le supune unor regimuri sensibil deosebite. Dispoziţii generale privind răspunderea pentru fapta proprie În mod tradiţional. de regulă. În doctrina juridică actuală este aproape unanim susţinută teoria unităţii răspunderii civile. având discernământ. 1). în chip unitar clauzele exoneratoare de răspundere. excluzând ideea că fiecare dintre cele două feluri de răspundere ar reprezenta o instituţie juridică distinctă. răspunderea civilă este fie o răspundere contractuală. prevăzând că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere. 1349 din noul Cod civil se referă la răspunderea delictuală. Este de menţionat că prevederile menţionate nu disting. Ambele forme ale răspunderii sunt dominate de ideea reparării unui prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită şi. fie una delictuală. 204 . 4). 253 alin. Obligaţia de reparare a prejudiciilor fără caracter patrimonial este consacrată prin alte prevederi exprese ale Codului (de pildă. Textul adaugă că cel care.CAPITOLUL XIII RĂSPUNDEREA CIVILĂ ÎN CADRUL NOULUI COD CIVIL 13. prin acţiunile sau inacţiunile sale. art. culpabilă. drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane (alin. Noul Cod civil păstrează viziunea dualistă asupra formelor răspunderii civile contractuale şi delictuale.

ceea ce poate duce la dificultăţi în stabilirea culpei autorului faptei şi nu pare a răspunde cerinţelor unei societăţi cu adevărat moderne. Cât priveşte răspunderea contractuală. Şi. Alte cazuri. ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu. 3 din N. Cauzele exoneratoare de răspundere Potrivit art.civ. 2). în condiţiile legii (alin. art. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil nu se aplică în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte. Pe de altă parte. niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli. este de remarcat faptul că textul consacră expres potenţialul cauzator de prejudicii al inacţiunii şi. în care răspunderea delictuală are în vedere nu fapta proprie a celui chemat să răspundă. aceasta stabilindu-se prin legi speciale (art.C. 4). nu îşi îndeplineşte această îndatorire.1351 alin. sau răspunderea pentru pagube cauzate de lucruri ori de animale sunt enunţate în alin. 1 din N.. punând capăt discuţiilor purtate îndelung în doctrină cu privire la dreptul de opţiune între temeiul contractual şi cel delictual ale răspunderii civile şi la cumulul celor două forme ale răspunderii. 3 al art. dacă prin lege nu se prevede altfel.C. Atunci când.civ.C. 1 şi 2. ci fapta altei persoane. 1350 alin. în fine. răspunderea este înlăturată dacă prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz 205 . art.2. stabileşte că. 1139 alin. enunţă principiul potrivit căruia orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pe care le-a contractat. 13. 1349 din N. 1350 alin. posibilitatea angajării răspunderii şi în această ipoteză.Revenind la prevederile art.civ.C. 1 N.civ. vom observa că acestea leagă angajarea răspunderii delictuale nu numai de nerespectarea legii.1349 alin. de aici. care i-ar fi mai favorabile. fără justificare. ci şi de încălcarea „obiceiului locului”.

el este. În prezent. ci şi fapta terţului înlătură răspunderea. răspunderea civilă a pârâtului. 1351 N. astfel încât părţile pot conveni contrariul.. deoarece în cazul răspunderii delictuale părţile n-au cum să convină asupra agravării răspunderii. potrivit legii. Prevederile textului sunt.C. astfel cum rezultă chiar din text. însă. însă numai în cazurile în care. 1351 alin. potrivit căruia dacă. 1 şi 2 cuprinde definiţii sintetice şi cu mare aplicabilitate practică ale forţei majore şi cazului fortuit. desigur. cazul fortuit este definit ca un eveniment ce nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs (art. nu numai fapta victimei. în acest din urmă caz prevederile art. însă. absolut invincibil şi inevitabil. debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit. Art. La rândul său. exonerat şi în caz de forţă majoră. Fapta victimei (sau a creditorului) poate exclude. potrivit art. 1351. de asemenea. dispozitive. 1352 N. au caracter imperativ.civ. 3). această dispoziţie are. pârâtul poate invoca fapta ilicită şi culpabilă a victimei. imprevizibil. 206 . în acest caz. Această din urmă condiţie nu este prevăzută de lege. O consecinţă logică a valorii exoneratoare a fiecăreia dintre cele două cauze menţionate face obiectul alineatului final al art. doctrina şi jurisprudenţa disting după cum culpa sau răspunderea pârâtului nu este prezumată sau când o asemenea prezumţie legală există. 1351 alin. despre răspunderea contractuală. forţa majoră este orice eveniment extern. Pentru această situaţie. în vedere numai răspunderea contractuală. este vorba. spre a se apăra de răspundere.C.civ. În alţi termeni. potrivit legii sau convenţiei părţilor (răspunderea contractuală). chiar dacă nu au trăsături similare forţei majore. în întregime ori numai parţial. cazul fortuit este exonerator de răspundere. Astfel.fortuit.

fapta terţului a contribuit la cauzarea pagubei. a faptului că executarea obligaţiilor sale a fost cu neputinţă din cauza faptei culpabile a creditorului. ci şi că nici măcar nu poate fi ocolit. Victima are. terţul va avea poziţie de coautor. vom remarca faptul că. în situaţia respectivă. Prin urmare. în reglementarea legală este vorba despre evenimente imprevizibile şi invincibile: forţa majoră este absolut invincibilă şi inevitabilă – ceea ce ar însemna nu numai că evenimentul este invincibil. dacă şi în măsura în care el va proba că prejudiciul a fost cauzat nu numai de fapta sa. fapta victimei ori fapta unui terţ va avea efect exonerator numai cu observarea condiţiei prevăzute de art. ci şi de fapta ilicită şi culpabilă a victimei. Pârâtul va trebui să se apere înlăturând prezumţia respectivă şi dovedind că paguba în întregime ori numai o parte din ea a fost provocată prin fapta victimei. definirea prin lege a acestor cauze de exonerare nu este de natură să pună cu totul capăt controverselor existente în doctrină. victima este obligată să dovedească existenţa tuturor condiţiilor răspunderii. după părerea noastră. Răspunderea pârâtului va fi diminuată. inclusiv a faptei ilicite şi a culpei autorului. o situaţie mai favorabilă în ipoteza în care culpa ori răspunderea pârâtului sau existenţa raportului de cauzalitate. suportarea reparaţiei urmează a fi împărţită între pârât şi victimă.În prima ipoteză. de către debitor. că este. dacă alături de fapta pârâtului. Mai precizăm că. însă. 1352. devine tautologică. deoarece adjectivul „invincibil” nu suportă grade de comparaţie şi 207 . în prezent ca şi în viitor. sunt prezumate. insurmontabil. În materie contractuală. aceasta va însemna dovedirea. Sub imperiului noului Cod civil. despăgubirea datorată de pârât va fi proporţională cu contribuţia sa la producerea pagubei. Revenind la forţa majoră şi la cazul fortuit. În ambele cazuri. Cât priveşte forţa majoră. dorindu-se a fi fermă şi categorică. cei doi vor răspunde solidar faţă de victimă. aşadar. drept urmare. reglementarea dată de noul Cod civil.

credem – în sensul unei părţi a doctrinei – că. fără a preciza ce anume se are în vedere în comparaţie cu cazul fortuit.). culpa comună atrage răspunderea civilă numai pentru partea de prejudiciu cauzată de autor (restul urmând a fi suportat de victimă). controverselor doctrinare privind suportarea prejudiciului în ipoteza culpei comune. Textul adaugă. dar numai dacă fapta a fost săvârşită cu intenţia de a vătăma pe altul (art. de către victimă. cu intenţie ori din culpă. potrivit legii.). în cazul forţei majore. de către autor. de fapt. deşi formulările se vor mai puţin categorice. potrivit prevederii aceluiaşi articol. neputând fi prevăzut. dar numai dacă nu s-ar dovedi intenţia sau culpa gravă a celui care. Un progres în reglementarea cauzelor exoneratoare de răspundere se referă la precizarea expresă a faptului că nu poate fi obţinută.). înlătură răspunderea (neminem laedit qui suo jure utitur). Mai mult decât atât. repararea pagubei provocată de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinteresat ori de lucrul. Exercitarea normală a unui drept subiectiv exclude caracterul ilicit al faptei şi.civ. despre aceleaşi caractere ale evenimentului exonerator – care. caz în care autorul va fi ţinut doar pentru partea de prejudiciu ce i se datorează (art. este vorba. În general. în viitor.nici caracterizări ca aceea de „absolut”. este invincibil. este imprevizibil şi neputând fi împiedicat.C. că este vorba despre un eveniment extern. 1354 N. Consacrarea principiului răspunderii proporţionale cu contribuţia efectivă la producerea prejudiciului va pune capăt. 208 . în definirea cazului fortuit. de fapt.civ. insurmontabil şi mai puţin faptul că nu a putut fi prevăzut. alături de fapta săvârşită. animalul ori edificiul de care s-a folosit în mod gratuit. ceea ce contează decisiv în caracterizarea unui eveniment ca fiind forţă majoră sau caz fortuit este caracterul său invincibil.C.civ. O reglementare expresă are în vedere cazul în care forţa majoră ori cazul fortuit au contribuit la cauzarea unui prejudiciu. deci.C. 1371 N. ar fi chemat să răspundă (art. 1353 N. În schimb.

dar nu se poate exclude sau limita prin convenţie sau act unilateral răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia cu intenţie sau din culpă gravă. 998).C. „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.Excluderea sau limitarea răspunderii contractuale pe calea unui anunţ. răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condiţiile legii. a-l repara” (art. în sensul art.civ. Sunt.C. tot astfel. 1351 alin. 1 din N. părţile pot conveni ca răspunderea să existe şi în cazul în care paguba este cauzată de forţa majoră sau de cazul fortuit. 3 şi 4 N.civ. 1357 N. limitată sau exclusă printr-un anunţ..C. Deşi noul Cod civil nu o spune expres. aplicarea regulilor legale privind culpa comună.civ. la rândul ei. Art. Noua reglementare. 1355 alin. 998-999 C. 1357 N.civ.civ. mai sistematică şi mai clară. care cauzează altuia un prejudiciu. Potrivit acestora. 1356 alin. valabile clauzele care exclud răspunderea pentru pagube cauzate printr-o simplă imprudenţă sau neglijenţă bunurilor victimei. declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu reprezintă. prin ea însăşi. dar şi acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa” (art. exprimă aceleaşi principii.C. adus sau nu la cunoştinţa publicului. „Orice faptă a omului. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. Potrivit art. 999). „Cel care 209 . poate produce efecte doar dacă cel care îl invocă face dovada că victima cunoştea existenţa anunţului la momentul încheierii contractului. 2. renunţarea victimei la dreptul de a obţine despăgubiri. În redactarea actuală. este ceea ce rezultă din art. Dispoziţii legale cu deosebire importante pentru domeniul asistenţei medicale sunt cele cuprinse în art. dar un asemenea anunţ poate avea ca efect. pe de altă parte. cuprinde reglementarea unui principiu consacrat în prezent de art. răspunderea delictuală nu poate fi.

Într-o asemenea ipoteză. este obligat să îl repare” (alin. Astfel. 2). 1). vor fi semnalate mai târziu. ci de a-i plăti o 210 . Întreaga reglementare a răspunderii civile delictuale are la bază. autorul faptei nu va fi scutit de plata unei indemnizaţii către victimă. obligaţia subsidiară de indemnizare a victimei. nu poate fi angajată nici răspunderea persoanei ce avea. tot astfel. săvârşită cu intenţie sau din culpă. însă. ideea de culpă. indemnizaţia va fi stabilită într-un cuantum echitabil. că noul Cod civil păstrează principiile stabilirii discernământului. în timp ce minorul ce a împlinit 14 ani poate fi exonerat de răspundere doar dacă dovedeşte că nu a avut discernământ la săvârşirea faptei. aşa cum s-au conturat ele în lumina reglementării legale în doctrină şi jurisprudenţă. chiar vremelnică. ori de câte ori. noul Cod consacră. potrivit legii. că nu ne mai aflăm pe tărâmul răspunderii civile propriuzise. autorul faptei fiind lipsit de discernământ. să exonereze de obligaţia de despăgubire pe autorul faptei. de tulburare a minţii poate. Cazurile în care răspunderea poate fi angajată în lipsa culpei. minorul sub 14 ani şi persoana pusă sub interdicţie judecătorească sunt prezumaţi relativ a nu avea discernământ. O stare. Ni se pare importantă. sub imperiul principiilor echităţii. Pornind de la unele hotărâri judecătoreşti şi de la o serie de propuneri ale doctrinei. în cadrul consacrării legislative a acestei soluţii. Remarcăm. „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă” (alin. dar numai dacă această stare nu îi este imputabilă. în noua reglementare consacrată prin noul Cod civil. ţinându-se seama de starea patrimonială a părţilor. Pare evident. lucru dovedit şi de faptul că legea nu mai vorbeşte despre obligaţia autorului de a despăgubi victima. de asemenea. astfel cum ele se înfăţişează în cadrul noii reglementări. soluţia aleasă de legiuitor pentru ipoteza în care fapta prejudiciabilă a fost săvârşită fără discernământ. îndatorirea de a-l supraveghea. mai întâi.cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită.

trebuie observat că. aşadar nu are în vedere repararea prejudiciului. se cere – condiţie însuşită de textul menţionat al noului Cod civil (art. aparenţa unui drept subiectiv. legea nu vorbeşte despre o despăgubire. dar putem presupune că ea a fost absorbită în cerinţa ca interesul să fi fost licit. că indemnizaţia nu va putea depăşi cuantumul pagubei suferite de victimă. Literatura juridică şi jurisprudenţa au admis şi până în prezent. neîndoielnic. pe de altă parte.C. serios şi care creează. la repararea pagubei constând în lezarea unui interes legitim. va fi mai mică decât prejudiciul efectiv suferit. este. Această ultimă caracterizare nu este reprodusă de text.) nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere pentru acela care a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de la un prejudiciu ori pericol iminent. caracterul adecvat şi echitabil al indemnizaţiei urmează. după părerea noastră. ci regulile aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză. Legitima apărare (art. starea de necesitate (art. o permanenţă suficientă spre a justifica presupunerea că ar fi continuat şi în viitor. în 211 . 1361 N. cel mai adesea. 1359) – ca interesul a cărui reparare se pretinde să fi fost licit şi moral. să fie stabilit de instanţa de judecată. 1360) nu exclude.civ. Pe de altă parte. pentru cazul în care autorul a săvârşit o infracţiune prin depăşirea limitelor apărării legitime. cu condiţia ca acesta să fi avut un caracter de stabilitate. desigur. repararea pagubei create prin vătămarea unui interes. obligaţia de a plăti agresorului o indemnizaţie adecvată şi echitabilă. În toate cazurile în care fapta păgubitoare a fost săvârşită sub imperiul legitimei apărări sau al stării de necesitate. pe de altă parte. Noua reglementare obligă. şi de data aceasta. prin felul în care se manifestă. însă.indemnizaţie care. Numai că în acest caz repararea prejudiciului cauzat victimei nu urmează regulile răspunderii civile obişnuite.

Răspunderea revine. 104 şi urm.C. în fine. părinţilor minorului ori tutorelui acestuia sau al interzisului (art. textul art. toate persoanele vor răspunde solidar faţă de victimă (art. în principal.. care.C. 1363 N.1370). o persoană se poate exonera de răspunderea pentru paguba cauzată prin divulgarea secretului comercial dovedind că fapta a fost impusă de împrejurări grave ce priveau sănătatea sau siguranţa publică. după părerea noastră – că aceasta subzistă chiar şi în cazul în care făptuitorul nu răspunde pentru fapta proprie. în virtutea legii. cel care.C. 1362 N.. noul Cod civil precizează – într-o manieră superfluă. 13.civ. Ea se referă. N. şi aici. 1364). este vorba.C.civ. Potrivit art. Răspunderea pentru fapta altuia Răspunderea pentru fapta altuia este simplificată în noua reglementare. terţul va putea fi acţionat de victimă în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.civ. potrivit art. a unui contract ori a unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat altora de aceste din urmă persoane. 1372-1374.). pentru ipoteza în care prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane şi nu se poate stabili cine l-a cauzat.). îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege. despre o noutate reprezentând consacrarea unei soluţii de jurisprudenţă (art.3. Cât priveşte răspunderea celor obligaţi să supravegheze pe minor sau pe interzis.interesul unei terţe persoane. 1370 N. În primul caz. fiind 212 .civ. la răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie şi la răspunderea comitenţilor pentru prepuşi. În schimb. ca şi ordinul superiorului nu exonerează de răspundere pe acela care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale (art. Vom semnala.

reglementează răspunderea comitenţilor pentru prepuşi. în cazul la care ne referim.C. Cu alte cuvinte. 1374 alin. 3 al articolului menţionat nu stabileşte.civ. după părerea noastră. Ar rezulta. 1). dar. Textul prevede obligaţia comitentului de a repara prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. schimbarea jurisprudenţei în materie. ea este pe deplin compatibilă cu ideea prezumţiei de culpă a părinţilor (ori. temeiul ei. final al art. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil va determina. Art. ci reia una din condiţiile esenţiale ale răspunderii. comitent este acela care. Textul precizează că nu va răspunde comitentul dacă dovedeşte că victima cunoştea ori putea să cunoască. că. Aceasta cu atât mai mult cu cât părinţii vor fi exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului (art. prin dovada faptului că nu au putut împiedica fapta prejudiciabilă. în virtutea unui contract ori în temeiul legii. supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. lipsa legăturii între faptă şi atribuţiile încredinţate prepusului nu este suficientă spre a 213 . a altor persoane chemate să răspundă).civ. că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. în noile prevederi. ci despre o răspundere bazată pe culpa prezumată a persoanelor responsabile.C. anume aceea că fapta prepusului să fie săvârşită în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate de comitent. o cauză de exonerare a comitentului. aşadar. alin. nu este vorba despre o răspundere obiectivă.lipsit de discernământ. 1373 N. Cât priveşte limitele acestei răspunderi şi. Este o prezumţie ce poate fi înlăturată de cei în cauză. exercită direcţia. la data săvârşirii faptei. de fapt. Alin. Potrivit textului. de fapt. prevede că persoana obligată la supraveghere va fi exonerată de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. neîndoielnic.1372 N.

civ. firească în cadrul contractului de mandat. ce se află sub a lor supraveghere. 1000 alin. în aceste condiţii. ele erau.civ. 1374 N. Este de subliniat că reglementarea dată. O asemenea condiţie.C. ci este nevoie ca aceasta să fi fost cunoscută sau să fi putut fi cunoscută de victimă la momentul săvârşirii faptei. nu se mai referă la răspunderea institutorilor sau ucenicilor.exonera de răspundere pe comitent. după caz. că legiuitorul a avut în vedere stabilirea unei răspunderi obiective a comitentului. 2 al art. apare a fi deosebit de însemnată precizarea din alin. nu pare a avea o explicaţie în cadrul răspunderii civile. 13. în redactarea expresă a noului Cod civil (art. comitentul este părintele minorului care a comis fapta ilicită. căzute în desuetudine. oricum a unei răspunderi fără culpă. În prezenţa unor caractere diferite ale celor două cazuri de răspundere pentru fapta altuia. în cazul în care.4. în sensul că nicio altă persoană în afara comitentului nu răspunde pentru fapta minorului care avea calitatea de prepus. prin dispoziţiile noului Cod civil. 4 C.. 214 . răspunderii pentru fapta altuia. întemeiată. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri Răspunderea pentru prejudiciul cauzat atât de animale. Dispoziţiile legale respective vor fi abrogate odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil. aceasta cu toate că textul nu face decât să consacre opinia exprimată deja în literatura de specialitate. aşa cum s-a prevăzut în cazul răspunderii pentru fapta minorului ori a celui pus sub interdicţie. cât şi de lucruri este. practic. Este de observat că reglementarea privind răspunderea comitentului pentru prepus nu prevede posibilitatea exonerării comitentului în anumite condiţii. pe ideea de risc. însă. Putem conchide. victima are dreptul de a opta asupra temeiului răspunderii. de pildă. actualmente prevăzută de art.

care consacră o nouă formă de răspundere. 1000 din C. aşadar. Un text nou. păstrate.civ.C. 1376 alin. cele mai multe dintre demersurile teoretice şi dintre soluţiile practicii judecătoreşti vor fi. Tot astfel. în asemenea situaţii. a lucrului. aceasta revine proprietarului şi este condiţionată de faptul că pagubele au fost cauzate de lipsa întreţinerii ori de un viciu de construcţie. în plin domeniu al răspunderii obiective. 1376). la aplicarea principiilor răspunderii pentru lucruri în ipoteza coliziunii unor vehicule ori în cazuri similare. este acela al art.). Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animal revine proprietarului acestuia sau celui care se serveşte de el. după părerea noastră. alternativă faţă de cea pentru lucruri.1375 şi art. ea se aplică şi în cazul prejudiciilor cauzate de animale (art. 1378). chiar dacă animalul a scăpat de sub paza sa. sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte. o reglementare în care răspunderea celui în a cărui pază se află lucrul depinde de o anume caracterizare a culpei celui care urmează să repare pagubele. faţă de ceilalţi. sau chiar numai în fapt exercită controlul şi supravegherea asupra lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu. independentă de orice culpă. pentru prejudiciile cauzate de lucruri răspunderea revine proprietarului sau celui care. Noutăţile noii reglementări – ele însele consacrări legislative ale unor soluţii existente în doctrină şi în jurisprudenţă – se referă. 1 215 . Astfel definită noţiunea de pază. aşadar o răspundere obiectivă. Iată. 1 al art. în temeiul legii ori al unui contract. 1377 din N. după caz. Prin reglementarea legală a răspunderii pentru lucruri va înceta caracterul jurisprudenţial al răspunderii. În ambele cazuri. de pildă. 1379 alin.. pornite de la formularea neutră a alin.civ. Noul cod civil păstrează răspunderea pentru ruina edificiului (art. potrivit art. 2. condiţiile forţei majore. răspunderea este condiţionată de exercitarea pazei animalului sau.

). Ministerul Finanţelor se va întoarce în mod obligatoriu.). răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru. dacă legea nu prevede altfel (art. 1381 alin. 1 şi 2 N. potrivit căruia cel care ocupă un imobil. 2). Orice prejudiciu dă drept reparaţie (art. Principiul răspunderii solidare a celor ţinuţi la reparaţie faţă de victimă a fost păstrat în noul Cod civil (art. Prejudiciul se acoperă integral.5.civ. pentru producerea pagubei (art. Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale reprezintă pentru victimă un drept ce se naşte din ziua în care acesta este cauzat (art. În ipoteza avută în vedere de art. totuşi.civ. Dacă. dacă acesta răspunde. acest drept nu va putea.N. chiar dacă dreptul nu poate fi valorificat imediat. pe cale judiciară. Despăgubirea trebuie să acopere atât 216 . 13.C. Cel care a plătit integral despăgubirea are un drept de regres împotriva celorlalţi pentru ceea ce depăşeşte partea din despăgubire ce corespunde propriei sale contribuţii la producerea pagubei (art. împotriva celui ce a cauzat paguba. 1385 N. 1379 nu este nevoie să se dovedească faptul că lucrul ce a pricinuit paguba era în paza celui chemat să răspundă şi nici existenţa culpei acestuia.).C. 1382). 1 N. 1 N. 1381 alin. această din urmă opinie porneşte de la constatarea că cele două forme răspundere sunt echivalente. La rândul său. Dacă cel răspunzător pentru fapta altuia este statul. de vreme ce legiuitorul îngăduie victimei o opţiune între ele.civ.).C. 1384). 1384 alin. va beneficia de dreptul de regres şi cel care răspunde pentru fapta altuia. victima are un drept de opţiune spre a obţine repararea pagubei (alin.civ..civ. în acest caz. să fie exercitat când cel care a cauzat prejudiciul nu este răspunzător pentru acesta. sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii pentru lucruri. chiar fără niciun titlu.C.C. potrivit legii.

pentru aceleaşi vătămări poate fi acordată. în timp ce. de instanţă.). aceasta prilejuieşte o reparaţie proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului (art. orice alte prejudicii materiale. Vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii produce.C. final). 1386 alin. dacă producerea lui este neîndoielnică. 1385 alin.civ.C. 1391 o despăgubire. 1 N. Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin moartea unei persoane va fi acordată numai celor îndreptăţiţi la întreţinere din partea celui decedat şi numai în mod excepţional şi 217 . 13871389 N. dacă legea nu prevede altfel. cât şi câştigul pe care l-ar fi putut realiza în condiţii obişnuite (lucrum cessans). ca de pildă cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale victimei. În stabilirea cuantumului despăgubirii se va avea în vedere. În cazul prejudiciului viitor despăgubirea va putea fi modificată ori chiar suprimată. 1386 alin. prin restabilirea situaţiei anterioare (art. 1385 alin. în primul rând.pierderea suferită de victimă (damnum emergens). 1386 alin. în funcţie de mărimea ulterioară a pagubei (art. dacă este cazul. dacă acest lucru nu este posibil sau dacă victima nu este interesată întro asemenea reparaţie. despăgubirea pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii va cuprinde echivalentul câştigului din muncă de care victima a fost lipsită sau nu îl mai poate dobândi. Cât priveşte repararea pagubei cu caracter patrimonial.). final). Repararea prejudiciului se face (de regulă) în natură. În ce priveşte pierderea şansei de a obţine un avantaj.. un prejudiciu patrimonial reglementat prin art. data producerii pagubei (art. 2 N. precum şi cheltuielile de îngrijire medicală şi. 2) că pot fi acordate despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor.civ. Noul Cod civil prevede (art.civ. se va plăti o despăgubire stabilită prin acordul părţilor sau. în condiţiile art.C. după caz.

În fine.C. 1391 N. persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost lezate sau ameninţate poate cere despăgubiri ori. prin aplicarea unei prezumţii legale privind existenţa unor asemenea suferinţe. pentru înmormântarea acesteia. Art. 253-256 N. chiar nepatrimonial. în aceste cazuri. descendenţilor. 218 . după caz. cel care a făcut aceste cheltuieli (art. care i-a fost cauzat. Este îndreptăţit la restituirea cheltuielilor făcute pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau. Mai pot fi acordate despăgubiri şi ascendenţilor. dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile (art. dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive.civ. prevederile art. o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul.) va putea avea în vedere.civ. rămânând aplicabile.). fraţilor. 1391 îngăduie. restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială. Repararea prejudiciilor fără caracter patrimonial produse prin vătămarea sănătăţii ori a integrităţii corporale (art.civ. Amintim că. 1392 N. surorilor şi soţului supravieţuitor pentru durerea încercată prin moartea victimei. după caz.C. termenul respectiv se aplică şi dreptului la acţiune în răspundere civilă. Textul precizează că.civ. 1). totuşi. în principiu.C. suferită de victimă. acordarea unor despăgubiri şi altor persoane care ar dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu.celui căruia victima îi presta în mod curent întreţinere fără să fi fost legal obligată (art. 1390 N.C. precizăm că în cazul în care despăgubirea decurge dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă. 253 alin.).

1168). că în cazul contractelor nereglementate prin lege se aplică prevederile generale în materia contractului. Potrivit doctrinei actuale. 1166). Reguli particulare privind anumite contracte sunt prevăzute fie în noul Cod civil. dacă părţile nu au prevăzut alte reguli. Este expres prevăzută obligaţia părţilor de a acţiona cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului. renunţându-se la existenţa unor prevederi diferite în cazul obligaţiilor civile şi în acela al obligaţiilor comerciale. modifica. cu titlu de reglementare generală. 1. Prevăzând. 1167 alin. iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare. însă. în cazul contractelor nenumite. Consideraţii generale Noul Cod civil defineşte contractul ca fiind acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui. noua reglementare înţelege să unifice totalitatea dispoziţiilor de drept privat în această materie.CAPITOLUL XIV CONTRACTELE SPECIALE 14. sunt aplicabile normele din partea generală a dreptului obligaţional. regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult (art. în art. 1170). că toate contractele se supun regulilor generale stabilite prin noul Cod civil. dat fiind că reglementarea prevăzută pentru contractul numit cel mai înrudit este o reglementare specială. aplicabilă numai în cazurile anume prevăzute de lege. 2).1. cât şi pe tot timpul executării sale (art. Noul Cod civil prevede. fie în legi speciale (art. transmite sau stinge un raport juridic (art. 1167 alin. aceasta este o obligaţie ce nu poate fi înlăturată sau limitată de părţi. 219 .

220 . O dispoziţie nouă consideră că este suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale contractului. contractul-cadru şi contractul încheiat cu consumatorii (art. partea care iniţiază. prevăzându-se că este contrară exigenţelor bunei credinţe conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul (art. altfel putându-se ajunge la violarea libertăţii contractuale a acestora. 1184). 1175-1177). O reglementare modernă este aceea care obligă părţile să păstreze. oricare dintre părţi va putea cere instanţei să dispună completarea contractului. Credem că intervenţia instanţelor ar putea avea loc numai în ipoteza în care părţile au acceptat această soluţie în mod expres. contractul de adeziune. într-o reglementare expresă. indiferent dacă se încheie sau nu contractul (art. regulile răspunderii civile delictuale. continuă sau rupe negocierile contrar bunei credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi (alin. 1183 alin. încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea părţii în culpă. 3). În lipsa altor posibilităţi.Este interesant că obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă este reluată în noul Cod cu privire la negocierile prealabile încheierii contractului. în opinia noastră. după împrejurări. de natura acestuia şi de intenţia părţilor (art. Oferta este obiectul unor multiple prevederi din noul Cod civil. ţinând seama. se vor aplica. 4). întrucât nu suntem pe tărâm contractual. Într-o asemenea ipoteză. În enumerarea principalelor categorii de contracte. 1182 alin. 3). chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora unei alte persoane. confidenţialitatea. noul Cod civil include. în negocierile precontractuale. la încheierea contractului.

C. 1205 alin.C.O serie de prevederi ale noului Cod civil urmăresc. într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. în scris. Asemenea clauze sunt acelea care prevăd. potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol. protecţia partenerilor mai slabi economic. aşa cum a decis 221 . care condiţionează includerea valabilă în contract a anumitor clauze standard de acceptarea expresă. este neîndoielnic că dovada lipsei discernământului este în sarcina celui care cere anularea contractului. în folosul celui care le propune. Este. care reglementează eroarea nescuzabilă. dar ea este evident. 1203 N. prevede că este anulabil contractul încheiat de o persoană care. inovaţii notabile. la momentul încheierii acestuia. asigurarea egalităţii părţilor. în noul Cod civil. sau care prevăd. principial. incluzând şi caracterul notoriu al lipsei discernământului. decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului. dreptul de a denunţa unilateral contractul. Şi de astădată proba revine celui care cere anularea. 1 N. de pildă. art. asupra clauzelor neuzuale.civ. reînnoirea tacită a contractului. mai complexă. art. clauze compromisorii sau prin care se derogă de la competenţa instanţelor judecătoreşti.. cazul prevederilor din art. Reglementarea viciilor de consimţământ aduce. în chip manifest. restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane. limitarea dreptului de a opune excepţii. Cât priveşte valabilitatea consimţământului exprimat la încheierea contractului. cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute. Astfel. prevede în alin. eliminarea unor clauze leonine din cuprinsul contractului. fie şi numai vremelnic. limitarea răspunderii. contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie poate fi anulat dacă. a acestora. Mai mult decât atât. Aceasta înseamnă că. legea aplicabilă. în detrimentul celeilalte părţi. se afla. de a suspenda executarea obligaţiilor. la momentul facerii actului.civ. 1208. 2 că eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile. de către cealaltă parte.

împărtăşită şi de o parte a doctrinei. la alegerea sa. În aceeaşi materie. chiar şi aşa este de lămurit ce ar însemna. 2 din N. fie anularea contractului. tranzacţia precum şi alte contracte anume prevăzute de lege. Vom adăuga. noul Cod civil stabileşte. în redactarea art. şi. prevede că temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept constituie violenţă dacă a fost făcută cu scopul de a obţine avantaje materiale. Noua reglementare nu leagă existenţa leziunii de lipsa deplinei capacităţi de exerciţiu. dispoziţii legale. în al căror cadru erau cuprinse numai acte prejudiciabile încheiate de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă. a viciilor de consimţământ. în parte. fie reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită. care. „inaccesibile” şi „imprevizibile”. 1208 alin.civ. cuprinsă în art. invocarea erorii de drept ca viciu de consimţământ este admisă în dreptul românesc. Este sigur că termenul imprevizibil are aici un înţeles cu totul altul decât cel ce caracterizează forţa majoră.civ. 222 .. dar şi al persoanelor având deplină capacitate de exerciţiu. în domeniul violenţei. noul Cod civil extinde leziunea peste limitele reglementării actuale. Sunt. soluţia la care s-a oprit legiuitorul ar putea avea temei în invocarea abuzului de drept. 1217 N. de vreme ce este vorba despre o ameninţare având scopul de a obţine avantaje nejustificate.. în fine. astfel. că prin art. alte efecte pentru leziune. mai semnalăm o soluţie originală.C. Consacrând soluţia jurisprudenţei. totuşi. În realitate. totuşi. aici este vorba despre a nu da efecte adagiului potrivit căruia „nemine laedit qui suo iure utitur”. Dar. 1221.jurisprudenţa şi până în prezent. prevăzute alte condiţii în prezenţa cărora există acest viciu de consimţământ (de pildă ca leziunea să depăşească o jumătate din valoarea prestaţiei promise sau executate de partea lezată). condiţii în care invocarea necunoaşterii legii nu este îngăduită.C. să fie atacate pentru leziune contractele aleatorii. însă. ea fiind valabilă şi în cazul minorilor. victima leziunii poate să ceară. în pofida principiului nemo censetur ignorare legem. Nu pot.

de la statornicirea principiului forţei obligatorii a contractului (art. Pentru aplicarea acestor prevederi este. 223 . prin care se reia formularea din actualul Cod civil. 2). Reglementarea consecinţelor impreviziunii porneşte. 1). dacă executarea obligaţiilor unei părţi a devenit excesiv de oneroasă (alin. Actualul Cod civil nu cuprinde dispoziţii legate de ceea ce. Interpretarea contractului se face după regulile cunoscute. în doctrină. pentru una dintre părţi. instanţa judecătorească poate dispune fie adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile decurgând din schimbarea împrejurărilor. vom menţiona doar prevederea cuprinsă în art. Cu toate acestea. fie încetarea contractului în condiţii pe care le stabileşte. stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus. noul Cod civil conţine dispoziţii legate de ipoteza în care.C.).. dacă un contract rămâne neclar după aplicarea regulilor de interpretare. 1269 alin.C.civ. 2 N. după încheierea contractului. reamintim că. din cauza schimbării împrejurărilor. executarea obligaţiilor devine. însă. Cu toate acestea. excesiv de oneroasă. 1269 alin. potrivit art.civ. Principiul este întărit prin precizarea că „părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile. necesar ca schimbarea circumstanţelor să nu fi putut să fie avută în vedere în mod rezonabil la încheierea contractului şi cu privire la această schimbare partea lezată să trebuiască să suporte riscul producerii. 1270).civ. desigur. se constituie în teoria impreviziunii. 1271 alin. 1245 N. potrivit căreia contractele care se încheie prin mijloace electronice sunt supuse condiţiilor de formă prevăzute de legea specială.C.. el va fi interpretat în favoarea celui care se obligă (art. 1 N.Cât priveşte forma contractului. În schimb. de regulă. chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă” (art. în sensul că un contract valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

contractul de agenţie. însă.Titlul IX al reglementării date prin noul Cod civil priveşte diferite contracte speciale. ca. modalitate în care este frântă şi reglementarea materiei succesiunilor. fragmentată prin plasarea contractului de donaţie într-un cu totul alt capitol al reglementării. 1650-1762). anume vânzarea pe încercate şi. Printre formele vânzării a fost reglementată vânzarea după mostră sau model. vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut. care. însă. de asigurare. a unor forme „inedite” de vânzare. de pildă. la încheierea contractului. însă. mai ales. Una dintre problemele cele mai controversate în materia contractelor speciale este. aceea a vânzării bunului altuia. Trebuie semnalat de la început că din noua reglementare lipsesc prohibirea vânzării între soţi – ceea ce. contractul de furnizare. în cazul acesteia. de întreţinere. pe timpul căsătoriei – .2. Se păstrează reglementarea. noul Cod 224 . astfel că nu stăruim. Principial. Sunt avute în vedere o serie de contracte reglementate pentru prima oară în noul Cod civil. jocul şi pariul etc. cel de intermediere. strămutarea proprietăţii are loc la data predării bunului. contractul de transport. cu precizarea că. în prezent. întrucât nemo plus iuris ad alium tranfere potest quam ipse habet. 14. 1681-1682). contractul de report. Reglementarea contractelor speciale este. nu a atras şi renunţarea la revocarea donaţiilor între aceştia. Fără a distinge dacă părţile ştiau sau nu. despre această neîndemânare legislativă am mai vorbit însă. de rentă viageră. contractul de cont curent. în noul Cod civil. că bunul vândut nu aparţinea vânzătorului. vânzarea pe gustate (art. Contractul de vânzare Beneficiază de o reglementare amplă (art. precum şi retractul litigios (deşi actuala reglementare a acestuia a fost declarată ca fiind constituţională). nu schimbă nimic fundamental în materie.

Este prima reglementare amplă dată în această materie după abrogarea textelor Legii fondului funciar (nr.civ. daune-interese (art. 1740). la posibilitatea anulării contractului încheiat cu terţul. 1746). restituirea preţului şi. acesta din urmă poate cere rezoluţiunea contractului. el se notează în cartea funciară. 4). art. O reglementare cuprinzătoare (art. În ce priveşte vânzarea unei moşteniri. stabilite regulile aplicabile în cazul concursului de preemptori (art. tot astfel. 225 . într-o reglementare sincretică.civil consacră. 1738 şi art. 1733 consacră o soluţie ingenioasă. aceasta nu se poate face. 2). 1683 alin. prevăzând că. dacă este cazul. prevăzând că „prin exercitarea preempţiunii. validitatea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul altuia (art.). 1 N. 1747 alin. 1750 şi art. 1683 şi urm. 1751. 1734).18/1991). contractul de vânzare se consideră încheiat între preemptor şi vânzător în condiţiile cuprinse în contractul încheiat cu terţul. Art. decât în formă autentică (art. exercitarea dreptului în cadrul executării silite şi stingerea dreptului convenţional de preempţiune (art. 1730-1740) este consacrată de noul Cod civil dreptului de preempţiune. dacă vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător. ea se aplică terenurilor forestiere şi are ca beneficiar pe coproprietari sau pe vecini (art. care reglementa dreptul de preempţiune la vânzarea terenurilor agricole situate în afara perimetrului localităţilor. Sancţiunea nerespectării de către vânzător a dreptului de preempţiune nu se limitează. stabileşte că dacă dreptul convenţional la preempţiune poartă asupra unui imobil.18/1991).C. în reglementarea dată de noul Cod civil. numai că. sub sancţiunea nulităţii absolute. de această dată. 1737 alin. Potrivit art. Sunt. iar acest din urmă contract se desfiinţează retroactiv”. Este reluată obligativitatea respectării dreptului de preempţiune la vânzarea unor terenuri (prevăzută anterior în Legea nr.

de asemenea. în mod corespunzător. cumpărătorul va rambursa vânzătorului sumele plătite de acesta pentru datoriile şi sarcinile succesiunii. 1764 N. totodată. 14.3. art.C. Contractul de report se perfectează prin predarea titlurilor sau valorilor mobiliare. prin îndeplinirea formalităţilor necesare pentru transmiterea lor. Dispoziţiile privind contractul de furnizare se întregesc. cu cele privind contractul de vânzare. Contractul de furnizare Contractul de furnizare este. inclusiv sumele pe care moştenirea i le datorează. acela prin care o parte – furnizorul – se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea.civ.4. trimite. în noua reglementare. în mod corespunzător. la regulile privind vânzarea. 226 . că în lipsă de stipulaţie contrară. Contractul de report Contractul de report este acela prin care reportatorul cumpără cu plata imediată titluri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ şi se obligă. la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu. în schimbul unei sume determinate.vânzătorul rămâne răspunzător pentru datoriile moştenirii vândute dar. 1765 prevede. dacă nu s-a stabilit altfel. iar cealaltă parte – beneficiarul – se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor. cheltuielile pentru încheierea contractului vor fi suportate în mod egal de părţi. 14. iar în cazul când acestea sunt nominative. În cazul contractului de schimb. la termene ulterioare sau în mod continuu. sau să presteze anumite servicii. art. să revândă reportatului titluri sau valori imobiliare de aceeaşi specie la o anumită scadenţă.

3 N. în schimbul unui preţ numit chirie. ceea ce are înţelesul că. 1784 alin. în art. anume 30 de ani. potrivit art. 1783. Spre deosebire de garanţia împotriva evicţiunii. Observăm că. mobil sau imobil. Noul Cod civil stabileşte.C. chiria poate consta nu numai într-o sumă de bani. contractele de locaţiune pe o perioadă mai mare reprezintă acte de dispoziţie. acesta se reduce de drept la 30 de ani. 1798 N. dacă legea nu dispune altfel. Contractul se consideră încheiat odată ce părţile convin asupra bunului şi a preţului (art.. 1785).. nu pot face decât acte de administrare nu vor depăşi 5 ani. locaţiunile încheiate de persoanele care. potrivit legii. potrivit art. nu se prevăd alte termene minime sau maxime privind încheierea contractului. contractele de locaţiune încheiate în formă autentică.14.civ. locatorul este ţinut să îl garanteze pe locatar şi împotriva tulburărilor de fapt venind din partea unui terţ (art. durata maximă a locaţiunii. având ca obiect bunuri imobile sau bunuri mobile. ci şi în orice alte bunuri ori prestaţii (art. În principiu.C. poate fi obiect al locaţiunii. dacă părţile au stipulat un termen mai lung. 1781). 1793). Contractul de locaţiune Contractul de locaţiune este definit ca fiind contractul prin care o parte – locatorul – se obligă să asigure celeilalte părţi – locatarul – folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă. sub forma arendării. orice bun. În schimb. deşi reglementarea cuprinde reguli particulare cu privire la închirierea locuinţelor şi cu privire la arendă.civ. Sunt prevăzute moduri de determinare a duratei locaţiunii. Remarcăm că. atunci când se referă la bunuri agricole. în cazul în care părţile nu au arătat aceasta şi nici nu au dorit să contracteze pe durată nedeterminată (art. la fel cu cele încheiate prin 227 . la fel ca şi în prezent. Locaţiunea se prezintă fie sub forma închirierii.5. reglementată în cazul contractului de vânzare. 1780). fie.

Legea consacră un drept de preferinţă al chiriaşului la încheierea unui nou contract de închiriere. 1831). În fine. 1836). reprezintă. dacă. dacă locaţiunea era notată în această carte. dacă prin lege nu se prevede altfel. precum şi animalele. maşinile. b) în cazul altor imobile. c) în cazul mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate. dacă locatarul a îndeplinit acele formalităţi. chiar în lipsă de stipulaţie expresă. În toate cazurile. o serie de reguli importante sunt stabilite pentru contractul de arendare. inclusiv cele neproductive (care pot fi amenajate şi folosite în producţia agricolă). 1825). la data înstrăinării. 1824 şi art. Sub sancţiunea nulităţii absolute. Astfel. titluri executorii pentru plata chiriei. dreptul locatarului va fi opozabil dobânditorului: a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară. În ipoteza în care locatorul înstrăinează bunul dat în locaţiune.înscris sub semnătură privată şi înregistrate la organele fiscale. el se depune într-un exemplar. în condiţiile legii. 1838). Reguli speciale sunt stabilite în cazul închirierii de locuinţe. d) în cazul celorlalte mobile. bunul se afla în folosinţa locatarului (art. 1828). construcţiile de orice fel. contractul de arendare se încheie în formă scrisă. cu condiţia să-şi fi executat obligaţiile născute în baza închirierii anterioare (art. se prevede că pot fi arendate terenurile agricole (cu sau fără construcţii). utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole (art. evacuarea chiriaşului din locuinţă nu se poate face decât în baza unei hotărâri judecătoreşti (art. spre a fi înregistrat într-un registru special. O dispoziţie imperativă obligă pe arendaş. 1811). la secretarul consiliului local (art. dacă data certă a locaţiunii este anterioară datei certe a înstrăinării. Acestea se referă la denunţarea închirierii în ipoteza în care contractul era încheiat cu sau fără determinarea duratei (art. să asigure bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor 228 .

o anumită lucrare. totuşi.. pe riscul său. avându-se în vedere şi valoarea bunurilor furnizate. însă. în scopul folosirii lor pentru producţia agricolă. când are loc o compensare a recoltelor tuturor anilor de arendare. că. 1839). Nu se prevede.civ. Se 229 . chiar şi în ipoteza în care s-ar schimba categoria de folosinţă într-una superioară. reducerea nu se stabileşte decât la finele arendării. în fine. de altfel. dat în prealabil. este ceea ce prevede art. desigur. Această condiţie trebuie avută în vedere. 1849 N. precizăm că. potrivit intenţiei părţilor. să fie îndeplinită în cazul în care arendaşul amenajează terenuri neproductive arendate. Foarte importantă este. 1851 alin. ori să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar. într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii. Oricum.C. în schimbul unui preţ (art. în concepţia noului Cod civil. după părerea noastră. Contractul de antrepriză Prin acest contract antreprenorul se obligă să execute.6.C.C. nicio sancţiune pentru neexecutarea acestei obligaţii şi. 14. Contractul este de vânzare. executarea nu constituie scopul principal al contractului. 1855 N. care se referă la reducerea arendei stabilite în bani în cazul pieirii recoltei. Preţul poate consta.. o delimitare clară între cele două contracte. atunci când. 1839 N. iar nu de antrepriză. arendaşul are drept de preempţiune cu privire la bunurile agricole arendate. Asemenea condiţie nu trebuie. în opinia noastră. 1). de către proprietar şi cu respectarea dispoziţiilor de drept funciar corespunzătoare. potrivit art. 1841. aşadar şi referitor la terenul ce face obiectul arendării. Precizăm.calamităţi naturale (art. materială sau intelectuală..civ.civ. care nu oferă. dispoziţia art. lipsa asigurării sau încheierea acesteia nu par să mai aibă vreo importanţă în cadrul prevederilor art. în cazul în care arendarea se face pe mai mulţi ani. care îngăduie arendaşului să schimbe categoria de folosinţă a terenului arendat numai cu acordul scris.

1878 alin. pentru garantarea preţului datorat. în măsura necesară. necesită obţinerea autorizaţiei de construire. juridic vorbind. Termenele de garanţie contra viciilor lucrării sunt prevăzute de legea specială (art. însă. independenţa ce nu îi permite să fie caracterizat ca prepus al beneficiarului.C. 230 . Lucrările la care se obligă antreprenorul sunt dintre acelea care.mai poate adăuga.C. antreprenorul beneficiază. Faptul că antreprenorul procedează la îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin pe riscul său îi conferă. 1874-1880) raporturile ce se nasc din contractul de antrepriză pentru lucrări de construcţii.civ.civ. să controleze lucrarea pe parcursul executării ei. Dintre dispoziţiile legale noi în această materie vom menţiona. Cu toate acestea. Riscul contractului de antrepriză trece asupra beneficiarului de la data recepţiei provizorii la terminarea lucrării (art. antreprenorul şi beneficiarul au obligaţia să constate împreună existenţa părţii finalizate şi conformitatea acesteia cu dispoziţiile legale şi cu clauzele contractului. în acest sens. constituită şi consemnată în condiţiile legii. Beneficiarul este obligat să permită antreprenorului. pe propria sa cheltuială. 1869. 1861 N.). 1879). fără. În mod distinct sunt reglementate (art. 2 N. potrivit art. faptul că. beneficiarul are dreptul ca. tot astfel. folosirea căilor de acces.). a instalaţiilor proprii de alimentare cu apă şi a altor asemenea utilităţi. potrivit legii. La finalizarea unei părţi de lucrare ce urmează a fi acoperită prin executarea ulterioară a altor lucrări ori prin montarea unor elemente de construcţii. faptul că la contractul de vânzare preţul se exprimă întotdeauna în bani. a-l stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor. de o ipotecă legală asupra lucrării. precum şi să îi comunice acestuia observaţiile sale (art.

aporturile. prevede că. Înainte de expirarea duratei societăţii. 1881 alin.C. aporturile intră în patrimoniul societăţii.14. 3). iar în cazul unei societăţi fără personalitate juridică.civ. dacă prin contract nu s-a stabilit altfel (art. Dacă prin contractul de societate nu se prevede altfel.). forma juridică. vorba despre crearea unei societăţi cu personalitate juridică. Contractul de societate se încheie în formă scrisă. toate acestea sub sancţiunea nulităţii absolute (art. Când este. Dacă aportul constă în bunuri imobile sau în alte drepturi reale imobiliare. 2). 1 N.civ. în cazul societăţilor cu personalitate juridică. reglementarea dată prin noul Cod civil nu mai precizează nimic în legătură cu limitarea duratei societăţii la durata vieţii asociaţilor. 1884 alin. art.7. 1881 alin. asociaţii o pot prelungi. în cunoştinţe specifice sau prestaţii. durata societăţii este nedeterminată. legea dispune încheierea contractului în formă autentică. însă. cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta (art. afară de cazul în care aceştia au convenit în mod expres că ele trec în folosinţa lor comună. obiectul şi sediul societăţii. ele devin coproprietatea asociaţilor. 2). această formă este necesară doar pentru dovada contractului. Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proporţional cu participarea la distribuţia beneficiului. în bunuri. denumirea.C. Societatea se constituie cu sau fără personalitate juridică (alin. 231 . 1883 N. contractul se încheie în formă scrisă şi trebuie să prevadă asociaţii. Contractul de societate Este contractul prin care două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti. Cât priveşte regimul aporturilor în societate.

capitalul social subscris se divide în părţi egale. 1887 alin. Nu au fost preluate nici dispoziţiile (art. 2 din N. după forma lor. Observăm că reglementarea (dată prin Capitolul II din Titlul VIII al Codului civil actual) privind diverse feluri de societăţi. 1900). h) cooperative. 1 şi 2) privind posibilitatea asociaţilor de a apela la arbitrarea disputelor privind contribuţia la câştiguri şi la pierderi. Părţile de interes sunt indivizibile. noul Cod civil stabileşte modul de formare a capitalului social.C. astfel cum precizează art. b) în participaţie. 2). f) pe acţiuni. 232 . 1888 N. În reglementarea elementelor contractului de societate. g) în comandită pe acţiuni. Drepturile conferite de părţile de interes sunt suspendate până la vărsarea aporturilor la capitalul social (art. care se distribuie asociaţilor proporţional cu aporturile fiecăruia.. numite părţi de interes. d) în comandită simplă. societăţile pot fi: a) simple. cele plătite ori vărsate în întregime dau drept de vot în adunarea asociaţilor (art. 1895 alin. Societăţile de fapt sunt asimilate societăţilor simple (art. “legea poate reglementa diferite tipuri de societăţi în considerarea formei. 1893). 2). în care sunt înfăţişate societăţile universale şi cele particulare.. e) cu răspundere limitată. În legătură cu prevederea de la litera i). i) alt tip de societate reglementat de lege. nu a fost preluată în noul Cod civil.civ. c) în nume colectiv. dacă prin lege ori prin contractul de societate nu se prevede altfel (art. naturii sau obiectului de activitate”. 1894 alin. fie că era vorba despre un alt asociat care arbitra neînţelegerea sau de un terţ.Potrivit art.C.civ. 1512 alin.

noul Cod civil cuprinde norme preluate în general din Legea nr. 2). Administratorii pot fi asociaţi sau neasociaţi. Nu se mai acordă preferinţă societăţii creditoare (ca în reglementarea precedentă). astfel încât cota trebuia calculată proporţional pentru ambele credite. liberi să stabilească alte proporţii. Asociaţii au dreptul să participe la luarea hotărârilor colective ale adunării asociaţilor. chiar şi atunci când sunt lipsiţi de dreptul de administrare (art. Asociatul nemulţumit de o hotărâre luată cu majoritate o poate contesta.). aşadar. asociaţii sunt. chiar când în chitanţă se prevedea expres că plata s-a făcut pentru asociatul creditor. dacă prin contract nu se prevede altfel. care au mandat reciproc de a administra unul pentru altul în interesul societăţii. participarea asociaţilor nu mai este legată nemijlocit de suma de bani reprezentând contribuţia. s-a renunţat la proporţionalitatea între pierderea la capitalul social şi contribuţia la pierderi. Pierderea calităţii de asociat poate avea loc prin cesiunea părţilor în societate (benevolă ori silită). 31/1990. Cât priveşte administrarea societăţii (art. retragere şi excludere. faliment. a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăţii. în termen de 15 zile. Mai întâi. societatea este administrată de asociaţi. prezumţia era că plata s-a făcut şi pentru societatea creditoare. moarte. renunţând la protejarea predilectă a intereselor societăţii. 1913 şi urm. 233 . 1906) consacră egalitatea între societate şi creditorul personal. la instanţa judecătorească. 1910 alin. În al doilea rând. române sau străine. persoane fizice ori persoane juridice.Două schimbări de concepţie trebuie observate cu privire la participarea la profit şi la pierderi. Administratorii răspund personal faţă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii. Reglementarea privind distribuţia plăţii datoriilor debitorului comun (art. punerea sub interdicţie judecătorească.

implicit. iar eventualul excedent constituie profit net. Faţă de reglementările anterioare au fost adăugate următoarele cauze: consimţământul asociaţilor. În cazul în care activul net este 234 . Potrivit art. activul rămas este destinat rambursării aporturilor subscrise şi vărsate de asociaţi. 1931). După plata datoriilor sociale. dacă aceştia nu se înţeleg. retragerea se poate face după notificarea societăţii. de toţi asociaţii sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. lichidarea se face. 1946 alin. dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de societate ori. 1926-1927). Art. dacă nu s-a prevăzut altfel prin actul constitutiv sau prin hotărâre a asociaţilor (art. 1). cu un preaviz rezonabil – şi societăţile cu durată determinată. încetarea calităţii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice. de instanţa judecătorească. pentru motive temeinice. la cererea oricărui asociat. 1930 li se adaugă şi următoarele cauze enumerate de art. reglementarea din Legea societăţilor comerciale. 1930 din noul Cod civil stabileşte cauzele generale de încetare a contractului de societate şi. de dizolvare a societăţii. care va fi repartizat între asociaţi proporţional cu partea fiecăruia la beneficii. la cererea unui asociat (art. lichidatorul va fi numit de instanţa judecătorească. 1941 N.civ.C.Cât priveşte retragerea. cu acordul celorlalţi asociaţi (art. falimentul unui asociat. unde retragerea poate avea loc pentru motive temeinice. ulterior. Acestora li se pot adăuga şi alte cauze. prin convenţie. aceasta urmează. stipulate în contractul de societate.. noul Cod civil distinge între societăţile cu durată nedeterminată unde. Celor stabilite prin aplicarea art. Excluderea din societate poate fi hotărâtă. în principiu. cu condiţia ca în contractul de societate să nu se fi prevăzut altfel: moartea sau punerea sub interdicţie a uneia dintre persoanele fizice asociate. în general. 1928). împlinirea duratei societăţii (cu excepţia art. nulitatea societăţii. Cât priveşte lichidarea societăţii. 1938.

în schimbul unui preţ pe care pasagerul. Nu sunt aplicabile dispoziţiile codului în cazul transportului cu titlu gratuit. Art. 256 din Codul comercial.civ. în măsura în care nu se dispune altfel prin legi speciale ori – ceea ce se întâmplă foarte rar. tichet. sunt aplicabile uzanţe sau practici stabilite între părţi. contractul de asociere în participaţie este contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni pe care le întreprinde. Prin acest contract o parte – transportatorul – se obligă. expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească. la timpul şi locul convenite (art. Contractul de transport Contractul de transport beneficia de reglementări speciale. În această reglementare. Asocierea în participaţiune era reglementată prin art. 1955). legitimaţie de călătorie sau altele asemenea. foaie de parcurs.neîndestulător pentru înapoierea în întregime a aporturilor şi pentru plata obligaţiilor sociale.8. referitoare la raporturile dintre asociaţi şi faţă de terţi. iar nu de prevederi nemijlocite ale noului Cod civil. 14. 235 . să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul.C. cu titlu principal. conosament. recipisă de bagaje. Dispoziţiile noului Codul civil privind contractul de transport se aplică tuturor modurilor de transport. 1949. 251 şi art. 1953 din N. Contractul de transport se dovedeşte prin documente de transport. cuprinde dispoziţii noi. pierderea se suportă de asociaţi potrivit cu contribuţia acestora. Noul Cod civil nu precizează nimic în această privinţă. stabilită prin contract. persoană fizică sau persoană juridică. iniţiatorul era obligatoriu un comerciant. în acest caz transportatorul este ţinut doar de o obligaţie de prudenţă şi de diligenţă. Potrivit art. de la caz la caz. precum scrisoare de trăsură.

preţul curent al 236 . numită mandant. comisionarul va avea preferinţă faţă de vânzătorul neplătit (art. 2053). care acţionează cu titlu profesional în schimbul unei remuneraţii numite comision (art. 2043).Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil se referă distinct la contractul de transport de bunuri şi la contractul de transport de persoane şi bagaje. însă. Contractul se încheie în scris. Preţul de vânzare a bunului este cel stabilit de părţile contractului de consignaţie sau. Contractul de comision este mandatul ce are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului. anume contractul de comision şi contractul de consignaţie. în lipsă. care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat în acest scop consignatarului (art. Comisionarul nu răspunde faţă de comitent în cazul în care terţul nu-şi execută obligaţiile decurgând din act. 2054). 14. două varietăţi ale mandatului. mandatul este contractul prin care o parte – mandatarul – se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi. distinct. Terţul contractant este ţinut direct faţă de comisionar pentru obligaţiile sale. Pentru creanţele sale asupra comitentului. nu cuprinde elemente noi sub aspectele generale ale încheierii şi executării contractului şi nici cât priveşte răspunderea părţilor. Comisionarul este obligat să respecte întocmai instrucţiunile exprese primite de la comitent (art. aflate în detenţia sa. Reglementarea contractului. 2048). comisionarul are un drept de retenţie asupra bunurilor acestuia. Contractul de consignaţie este o varietate a contractului de comision. Contractul de mandat Potrivit concepţiei clasice. Codul reglementează. prin textele noului Cod civil.9.

consignatarul va fi ţinut de aceasta din momentul în care i-a fost adusă la cunoştinţă în scris. 2058).mărfurilor de pe piaţa relevantă. are drepturile şi obligaţiile transportatorului. În lipsă de stipulaţie contrară. în nume propriu şi în contul comitentului. agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi concurenţi în aceeaşi regiune. iar comitentul poate să contracteze cu mai mulţi agenţi. Numai dacă se stipulează expres în acest sens. 237 . de la momentul vânzării. un contract de transport şi să îndeplinească obligaţiile accesorii (art. 14. cu mijloace proprii sau ale altuia. contracte privind bunuri şi servicii similare celor ce fac obiectul contractului de agenţie. Expeditorul care ia asupra sa obligaţia executării transportului. în numele şi pe seama comitentului. 2072). în lipsă.10. Dacă consignantul modifică preţul. 2064). prin acesta. în regiunea determinată prin contractul de agenţie. Agentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa. Trebuie precizat că acest contract nu se regăseşte actualmente nici în Codul civil şi nici în Codul comercial. în tot sau în parte. în una sau mai multe regiuni determinate (art. fie atât să negocieze. O varietate a contractului de comision este contractul de expediţie. iar remuneraţia la care are dreptul consignatarul se stabileşte prin contract sau. în Legea nr. cât şi să încheie contracte. în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi tip de contracte. Contractul de consignaţie este prezumat a fi oneros. ca diferenţă între preţul de vânzare stabilit de consignant şi preţul efectiv al vânzării (art. Contractul de agenţie Prin acest contract comitentul îl împuterniceşte în chip statornic pe agent fie să negocieze. agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi. fără consimţământul comitentului. expeditorul se obligă să încheie. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi. reglementarea sa fiind. în principal.

dacă nu s-a convenit altfel. el este independent faţă de acestea în executarea obligaţiilor sale. 14.civ. în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile. Depozitul este cu titlu gratuit dacă din convenţia părţilor. Elementele esenţiale ale contractului de depozit sunt cele reglementate de actualul Cod civil. depozitarul răspunde numai în cazul în care nu a 238 . 509/2002 prevede că ea se completează numai cu dispoziţiile contractului de mandat comercial. îndeosebi în ce priveşte obligaţiile celor două părţi. brokeraj. noul Cod civil (art. 2095 alin.). 2103 alin. în contractul internaţional se utilizează noţiunea de curtaj. Agentul este îndreptăţit la comision pentru contractele încheiate pe durata contractului de agenţie.Dar. în vederea încheierii unui contract.C. din uzanţe ori din alte împrejurări (precum profesia depozitarului) nu rezultă obligaţia de a plăti o indemnizaţie. Amintim că mijlocirea ca operaţiune poartă denumiri precum sămsărie. în condiţiile prevăzute de art. 14. 2096 şi urm. Potrivit art. Contractul de depozit Contractul de depozit este acela prin care depozitarul primeşte de la deponent un bun mobil cu obligaţia de a-l păstra pentru o perioadă de timp şi de a-l restitui în natură (art.12. 1). în timp ce Legea nr.civ. El are dreptul la o remuneraţie din partea clientului numai în cazul în care contractul intermediat se încheie ca urmare a intermedierii sale (art.. misiţie.11. 1) prevede că dispoziţiile Codului se completează cu prevederile referitoare la comision. 2083 N. Intermediarul nu este prepusul părţilor intermediate.C. 2107 N. Contractul de intermediere Intermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă faţă de client să îl pună în legătură cu un terţ.

depus diligenţa dovedită pentru păstrarea propriilor bunuri (art. 2107 alin. 1). Ca varietăţi ale contractului, noul Cod civil reglementează depozitul necesar (art. 2124-2126) şi depozitul hotelier. Depozitul necesar poate fi dovedit, oricare ar fi valoarea lui, prin orice mijloc de probă (art. 2124 alin. 2). Depozitarul nu poate refuza primirea bunului decât dacă are un motiv serios pentru aceasta. Cât priveşte depozitul hotelier, art. 2127 N.C.civ. prevede că hotelierul este răspunzător potrivit regulilor privind răspunderea depozitarului, pentru prejudiciul adus prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel. Este importantă prevederea potrivit căreia hotelierul răspunde şi pentru vehiculele clienţilor lăsate în garajul sau parcarea hotelului. Sunt asimilate hotelurilor localurile destinate spectacolelor publice, sanatoriile, spitalele, restaurantele, pensiunile, vagoanele de dormit etc. Noul Cod civil se mărgineşte să definească sechestrul judiciar, trimiţând la prevederile Codului de procedură civilă. În schimb, sechestrul convenţional este reglementat în elementele sale principale, prevăzându-se obligaţiile, drepturile şi puterile administratorului-sechestru, conservarea şi înstrăinarea obiectului sechestrului, liberarea administratorului-sechestru, remuneraţia, cheltuielile şi despăgubirile datorate administratorului-sechestru. 14.13. Contractul de împrumut Reglementarea (art. 2144-2170) este diferenţiată pe cele două feluri de împrumut: împrumutul de folosinţă (comodat) şi împrumutul de consumaţie. A. Orice persoană poate fi comodant, dacă nu i s-a interzis prin lege sau prin contract. Comodatarul trebuie să păzească şi să conserve bunul cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar; el 239

răspunde pentru pieirea bunului împrumutat când aceasta este cauzată de forţa majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când, neputând salva decât unul dintre cele două bunuri, l-a preferat pe al său. În niciun caz – prevede art. 2153 – comodatarul nu poate invoca dreptul de retenţie pentru obligaţiile ce s-ar naşte în sarcina comodantului. În anumite condiţii, prevăzute de art. 2157 din noul Cod civil, contractul de comodat constituie titlu executoriu. B. Împrumutul de consumaţie poartă în mod obişnuit asupra unei sume de bani (caz în care este prezumat a fi cu titlu oneros) sau a altor bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor (caz în care, în lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutul se prezumă a fi cu titlu gratuit). Termenul de restituire se presupune a fi stipulat în favoarea ambelor părţi, iar dacă împrumutul este gratuit, numai în favoarea împrumutatului. Dacă nu a fost stabilit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanţă (art. 2162). Potrivit art. 2167 N.C.civ., dispoziţiile referitoare la împrumutul cu dobândă se aplică, în mod corespunzător în toate cazurile în care, în temeiul unui contract se naşte şi o obligaţie de plată, cu termen, a unei sume de bani sau a altor bunuri de gen. Dobânda se poate stabili în bani ori în alte prestaţii sub orice titlu sau denumire, la care împrumutatul se obligă ca echivalent al folosirii capitalului (art. 2168). Plata anticipată a dobânzii nu se poate efectua decât pe cel mult 6 luni. 14.14. Contractul de cont curent Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil este radical modificată faţă de configurarea acestui contract din Codul comercial. Acest din urmă Cod nu cuprindea, de altfel, definiţia contractului. 240

Potrivit art. 2171 N.C.civ., contractul de cont curent este acela prin care părţile, denumite curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la încheierea contului. Soldul creditor al contului la încheierea sa constituie o creanţă exigibilă. Dacă plata acestuia nu este cerută, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont şi contractul este reînnoit pe durată nedeterminată. Creanţele ce nu pot face obiectul compensaţiei nu pot face nici obiectul unui cont curent (art. 2172). Din reglementarea cuprinsă în Codul comercial s-a eliminat prevederea finală a art. 372, potrivit căreia încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenţa termenelor stabilite prin convenţii şi, în lipsă, la data de 31 decembrie a fiecărui an. Prin art. 2180 se instituie prezumţia de aprobare a extrasului sau raportului de cont trimis de un curentist celuilalt, dacă nu este contestat de acesta din urmă în termenul prevăzut în contract sau stabilit în mod rezonabil după uzanţele locului sau practicile dintre părţi. 14.15. Contractul de cont bancar şi alte contracte bancare În ipoteza existenţei unui contract de cont bancar, dacă depozitul bancar, creditul sau orice altă operaţiune se realizează prin contul curent, titularul contului poate să dispună în orice moment de soldul creditor al contului, eventual cu respectarea termenului de preaviz stabilit (art. 2184). Instituţia de credit este ţinută, potrivit regulilor de la mandat, pentru executarea împuternicirilor primite de la client (art. 2189). Dreptul la acţiunea în restituirea soldului creditor rezultat la închiderea contului curent se prescrie în 5 ani de la data închiderii contului curent. 241

Sunt, tot astfel, reglementate: depozitul bancar (art. 2191), cu forma depozitului de fonduri şi a depozitului de titluri; facilitatea de credit şi închirierea casetelor de valori (art. 2193-art. 2198). 14.16. Contractul de asigurare Prin acest contract, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie asiguratului, beneficiarului asigurării ori, după caz, terţului păgubit (art. 2199 N.C.civ.). Reglementarea din noul Cod civil a contractului de asigurare este aproape integral preluată din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Poliţa de asigurare poate fi, după caz, nominativă, la ordin sau la purtător. În sensul art. 2203, persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt esenţiale pentru evaluarea riscului. Contractul de asigurare este nul în caz de declaraţie inexactă sau reticenţă cu rea-credinţă din partea celui asigurat, ori de contractantul asigurării, cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu-şi dea consimţământul ori să nu-l dea în aceleaşi condiţii, chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu au avut influenţă asupra producerii riscului asigurat (art. 2204). Noul Cod civil reglementează distinct asigurarea de bunuri, asigurările de credite şi garanţii şi asigurările de pierderi financiare, asigurarea de răspundere civilă, asigurarea de persoane, precum şi coasigurarea, reasigurarea şi retrocesiunea (art. 2214-art. 2241 N.C.civ.). 242

14.17. Contractul de întreţinere Reglementarea consacră regulile izvorâte din practică, din doctrină şi din jurisprudenţă, prevăzând că prin acest contract o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată (art. 2254 alin. 1 N.C.civ.). În cazul în care prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii (alin. 2). Contractul de întreţinere se încheie în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreţinerii decedează şi nu intervine o înţelegere între părţi, instanţa judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părţi, fie şi numai temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare. În toate cazurile în care întreţinerea a fost înlocuită cu o rentă, devin aplicabile dispoziţiile legale privind contractul de rentă viageră (art. 2261-2262). 14.18. Jocul şi pariul Din reglementarea dată de noul Cod civil în capitolul Jocul şi pariul (art. 2264-art. 2266) vom sublinia, în primul rând, că pentru plata unei datorii născute dintr-un contract de joc sau de pariu nu există drept la acţiune. Dar, potrivit art. 2264 alin. 2, cel care pierde nu poate cere restituirea plăţii făcute de bunăvoie, afară de cazul în care a fost victima unei fraude, ori nu avea deplină capacitate de exerciţiu. Pe cale de consecinţă, potrivit alin. 3 al art. 2264, datoriile născute din contractul de joc sau pariu nu pot constitui obiect de tranzacţie, recunoaştere de datorie, compensaţie, novaţie, remitere de datorie cu sarcină ori alte asemenea acte juridice. 243

).19. Tranzacţia Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu. prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la alta (art.C. inclusiv în faza executării silite.14. 244 . 2267 N.civ.

2. 953 N. Este de remarcat. rămasă definitivă).1.civ.1. în principal. în domeniul contractului de donaţie. principiul potrivit căruia în dreptul nostru moştenirea legală este regula. iar cea 245 . 953-1063) reglementării moştenirii şi liberalităţilor.). neîndoielnic. însă. a moştenirii legale cu liberalităţile în general şi cu donaţia în special este discutabilă. legiuitorul mulţumindu-se să păstreze.1. 15. în liniile sale esenţiale. în reglementarea dată de noul Cod civil. Moştenirea poate fi legală sau testamentară Noul Cod civil menţine.CAPITOLUL XV DREPT SUCCESORAL MOŞTENIREA LEGALĂ ŞI TESTAMENTARĂ 15.1. că în domeniul succesiunilor inovaţiile aduse de noul Cod civil sunt relativ puţine. În treacăt fie vorba. cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte. noul Cod civil făcând şi unele precizări cu caracter practic privind dovada ultimului domiciliu al defunctului (cu certificatul de deces sau. după caz. 15. Data şi locul deschiderii moştenirii – respectiv momentul morţii şi ultimul domiciliu al celui care o lasă – sunt elemente asemănător reglementate şi în prezent.C. socotim că alăturarea. din care a fost extras contractul de donaţie. Moştenirea este definită ca fiind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (art. în condiţiile în care un întreg titlu din Cartea a V-a este consacrat contractelor speciale. reglementarea anterioară. Generalităţi Noul Cod civil consacră Cartea a IV-a (art. Unele dintre soluţiile actuale ale doctrinei şi ale jurisprudenţei şi-au găsit consacrarea expresă în noul Cod. prevederile Codului urmând să înlocuiască textele Codului din 1865 şi reglementările completatoare în materia succesorală şi.

priveşte exclusiv moştenirea legală şi se aplică în cazul (1) „condamnatului pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct”. (2) al autorului unei „acuzaţii capitale calomnioase împotriva celui care lasă moştenirea” – reglementarea fiind inaplicabilă după abolirea pedepsei cu moartea – şi (3) în cazul moştenitorului care. În prezent. delicte. că o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire legală.4. motivele revocării judecătoreşti a legatelor. 15. nu denunţă omorul (nu şi ucigaşul) organelor competente. „drepturi eventuale asupra unei moşteniri nedeschise încă. sunt. Asemenea acte au în vedere. firesc.3. ingratitudinea legatarului constând în atentatul la viaţa testatorului. ca sancţiune civilă. 956. a pactelor asupra unei moşteniri nedeschise. iar cealaltă parte prin moştenire testamentară. având cunoştinţă de uciderea celui care lasă moştenirea.1. O importantă inovaţie aduce noul Cod civil în ce priveşte reglementarea nedemnităţii succesorale. pe de o parte. neîndeplinirea sarcinilor ce însoţesc legatul şi.1. înainte de deschiderea ei. care corespunde nedemnităţii succesorale din materia devoluţiunii legale. Reglementarea adusă de noul Cod civil rezolvă. cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia. art. 955). Se păstrează soluţiile existente în materia prohibirii. Cât priveşte succesiunea testamentară. nedemnitatea. chestiunea nedemnităţii în ambele sisteme ale devoluţiunii succesorale. 15. sub sancţiunea nulităţii absolute. precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta. potrivit art. Textul precizează. pe de alta. de pildă.testamentară reprezintă excepţia (vezi. în chip unitar. distingând între nedemnitatea de drept 246 . ori actele prin care se înstrăinează sau se permite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moştenirii”.

după caz. În fine. Noul Cod civil prevede un termen de decădere de un an. în care orice succesibil poate cere instanţei declararea nedemnităţii. la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public. de la deschiderea moştenirii. Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând. nedemnitatea celui reprezentat făcea imposibilă venirea la succesiune a reprezentanţilor. aceste unităţi vor putea cere declararea nedemnităţii dacă nu există alţi moştenitori decât cel a cărui nedemnitate se cere a fi declarată (art.şi nedemnitatea judiciară. a ascuns. prin dol sau violenţă. a alterat. ca şi persoana care. împotriva celui ce lasă moştenirea. a unor fapte grave de violenţă. Potrivit noii reglementări 247 . 958 N. ambele privind atât moştenirea legală cât şi cea testamentară. Dat fiind că moştenirea vacantă se transmite comunei. fizică sau morală ori. 960). oraşului ori municipiului în a cărui rază teritorială se află bunurile la data deschiderii moştenirii. cu rea-credinţă. noua reglementare înlătură vechea injustiţie consacrată de legea civilă prin care. O altă inovaţie cuprinsă în noua reglementare se referă la posibilitatea înlăturării efectelor nedemnităţii prin voinţa expresă a celui care lasă moştenirea. Nedemnitatea de drept (art. l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească. a distrus ori a falsificat testamentul defunctului. dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data faptei. să modifice sau să revoce testamentul.C. În cazul nedemnităţii judiciare (art. ar fi înlăturat ori ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.civ. cu intenţie. poate fi declarat nedemn cel care. 959) poate fi declarat nedemn de a moşteni cel care a fost condamnat penal pentru săvârşirea.) sancţionează persoana condamnată penal pentru o infracţiune săvârşită cu intenţia de a-l ucide (1) pe cel care lasă moştenirea sau (2) pe un alt succesibil care. Tot astfel. a unor fapte ce au avut ca urmare moartea victimei. în cazul reprezentării succesorale.

964 alin. în anumite ipoteze. c) ascendenţii ordinari. b) ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi. Noul Cod civil consacră expres (art. pentru înlăturarea inechităţilor ce pot fi provocate. Ea se cuvine rudelor şi soţului supravieţuitor. Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie succesorală indiferent de gradul de rudenie cu defunctul. numit 248 . 3). 967 alin. 1) „poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni. d) colateralii ordinari.(art. cu excepţiile prevăzute de lege. reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el (art. dacă legea nu prevede altfel. Înăuntrul fiecărei clase se aplică principiul proximităţii gradului de rudenie. păstrându-se împărţirea rudelor în patru clase de moştenitori: a) descendenţii. rudele cu grad mai apropiat înlăturând de la moştenire pe cele cu un grad mai îndepărtat. 2) regula potrivit căreia.2. Moştenirea legală Moştenirea legală păstrează. precum şi nedemnul. 15. în timp ce colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv. chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii şi chiar dacă renunţă la moştenire”. Noul Cod civil păstrează şi soluţia reprezentării succesorale. partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a veni la moştenire. 967 alin. dacă în urma exheredării rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire. cu puţine excepţii. Potrivit art. Mai mult decât atât. între rudele din aceeaşi clasă şi cu acelaşi grad de rudenie moştenirea se împarte în mod egal. regulile actuale. 965. de aplicarea regulii proximităţii gradului de rudenie. prin reprezentare succesorală un moştenitor legal cu un grad de rudenie mai îndepărtat. În fine.

2 N. numit reprezentat. Este. 968 alin. prevăzând obligaţia copiilor nedemnului.C. potrivit căreia reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat. ori a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el. că poate fi discutată reglementarea care priveşte nedemnitatea reprezentantului şi care pare a împinge excesiv de mult caracterul relativ al sancţiunii nedemnităţii. totuşi.2. aceasta. în modul stabilit prin art. o soluţie ingenioasă. în virtutea legii. bunurile moştenite prin reprezentarea nedemnului. aplicabilă în prezent doar pentru cazul în care cel reprezentat era decedat la data deschiderii succesiunii. pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor acestuia. sau decedat la data deschiderii moştenirii. pentru a culege partea din moştenire ce i sar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct. efectul particular al reprezentării. a fost extinsă şi la ipoteza în care reprezentatul nu poate veni la moştenire din cauză că este nedemn. ca o inovaţie. urcă. concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. 15.civ. însă. în drepturile ascendentului său. dacă vin la moştenirea acestuia în concurs cu alţi copii ai săi. Reprezentarea succesorală Ca şi în prezent. Rezultă că reprezentarea succesorală. 249 . În fine. de a raporta. ca şi aceea consacrată prin art. concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care acesta a fost exclus.. numai în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor moştenite prin reprezentare a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să-l suporte ca urmare a reprezentării. noua reglementare stabileşte. 3. în cazul în care operează reprezentarea succesorală. 967 alin. neîndoielnic. la moştenirea acestuia din urmă. Remarcăm.1.reprezentant. Împărţirea moştenirii. se face pe tulpină.

Noua reglementare nu mai include. dacă vine în concurs cu moştenitorii ce aparţin unor clase diferite. noul Cod civil prevede. cota acestuia se stabileşte ca şi când ar veni în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele. soţul supravieţuitor are un drept special la moştenire. 250 . Acest drept este recunoscut dacă cel în cauză nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale şi se stinge la partaj. în ipoteza în care nu vine în concurs cu descendenţii defunctului. Se păstrează. dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moştenirii. dar nu mai devreme de un an de la deschiderea succesiunii. Dreptul de abitaţie se stinge şi în cazul în care beneficiarul său se recăsătoreşte. fie cu colaterali ordinari.- Ca şi în prezent: soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu moştenitorii legali din oricare clasă. darurile de nuntă. pe lângă cota ce i se cuvine potrivit legii. fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului. însă. având dreptul să primească mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor. o jumătate din moştenire dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi. totuşi că. trei sferturi din moştenire dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari. - Ca şi în reglementarea actuală. printre drepturile succesorale speciale ale soţului supravieţuitor. cota soţului supravieţuitor este de: un sfert din moştenire în concurs cu descendenţii defunctului. dacă această casă face parte din bunurile moştenirii. o treime din moştenire dacă vine în concurs concomitent cu ascendenţi privilegiaţi şi cu colaterali privilegiaţi.

moştenirea (sau partea de moştenire) cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte în două părţi (linii) – linia paternă şi linia maternă. aceleaşi drepturi succesorale ca şi în prezent. Când vin la succesiune în nume propriu au dreptul la părţi egale. Descendenţii defunctului au. noul Cod civil păstrează şi regulile împărţirii pe linii. 15. Fraţii buni ai defunctului vor lua cota corespunzătoare din ambele jumătăţi. În cazul venirii la moştenire a colateralilor privilegiaţi. Astfel: în cazul în care la moştenire vine un singur părinte. acesta va culege un sfert. iar colateralii privilegiaţi vor culege cealaltă jumătate. alături de fraţii buni pot veni la moştenire şi fraţii consangvini şi cei uterini. aceştia vor culege împreună o jumătate. au dreptul la trei sferturi. 15.2. În concurs cu soţul supravieţuitor aceştia au dreptul la trei sferturi din moştenire. în cazul în care la moştenire vin doi părinţi. ei beneficiind de privilegiul dublei legături. pentru ipoteza în care au vocaţie succesorală fraţi şi surori ai defunctului care nu provin din aceiaşi părinţi. Ascendenţii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul. În această ipoteză. cu excepţia părinţilor lui. Ascendenţii ordinari sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului. 251 . În ipoteza în care toţi fraţii şi surorile sunt din aceeaşi categorie. în noul Cod civil.15. prin urmare. indiferent de numărul lor. indiferent de numărul lor. în mod corespunzător.4.2.2.2. Regulile actuale privind împărţirea moştenirii sau a părţii din moştenire între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi se păstrează de noul Cod civil. iar jumătatea maternă între fraţii defunctului pe linie maternă. jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului pe linie paternă. moştenirea (sau partea de moştenire) se împarte în mod egal între ei.3. iar colateralii privilegiaţi.

precum şi la desemnarea directă sau indirectă a legatarului. un copil (a se vedea şi art..civ. ci imediat. În enumerarea dispoziţiilor ce pot fi cuprinse într-un testament. 252 . alte dispoziţii ce produc efecte după moartea testatorului. Testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral ori la bunurile ce fac parte din acesta.C.civ. întruna dintre formele cerute de lege. 1034 N. iar nu şi prin reprezentare.5. 15. Testamentul mai poate conţine dispoziţii referitoare la partaj. cu caracter irevocabil şi care produce efecte. personal şi revocabil prin care testatorul dispune.C. este interzis. Moştenirea (sau partea de moştenire) ce se cuvine celor de acelaşi grad se împarte între ei în mod egal. 2). Ei vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul. Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu. testamentul este actul unilateral. regulile privind chemarea la moştenire a colateralilor ordinari n-au suferit modificări în reglementarea noului Cod civil. prin testament.).15. exheredare. sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali. noul Cod civil nu a prevăzut şi recunoaşterea unui copil. Ca şi în reglementarea actuală. 1048 alin.2. sub sancţiunea nulităţii. revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare. 1036 N. Astfel cum se poate constata. Moştenirea testamentară. denumit şi conjunctiv. în opinia noastră. pentru timpul când nu va mai fi în viaţă. Testamentul Potrivit art. numirea de executori testamentari. nu la moartea testatorului. testamentul reciproc (art. Colateralii ordinari sunt rude colaterale ale defunctului până la gradul patru inclusiv (cu excepţia.3. Aceasta nu opreşte testatorul. să recunoască. a colateralilor privilegiaţi). desigur. dat fiind că acesta este un act special.

cu cea actuală. reglementarea fiind. însă o reglementare specială priveşte. sub sancţiunea nulităţii. înainte de a fi executat. este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ. ca act juridic. testamentul mistic sau secret. 1038 alin. în cadrul procedurii succesorale testamentul 253 . reglementarea aplicabilă este cea generală. 1 N.C. acesta putând atrage anularea testamentului chiar dacă manoperele dolozive nu au fost săvârşite de beneficiarul dispoziţiilor testamentare şi nici nu au fost cunoscute de acesta. exhaustivă: testamentul ordinar. Astfel. dolul. dacă ele sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia (art. dar fără ca el să-i fi cunoscut dispariţia. 15. Cât priveşte viciile de consimţământ. A fost eliminat. însă. să fie scris în întregime. iar consimţământul său nu a fost viciat. testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.Oricine pretinde un drept ce se întemeiază pe un testament este obligat.civ. Formele testamentului Noul Cod civil se referă la următoarele forme ale testamentului. să dovedească existenţa şi conţinutul lui într-una din formele prevăzute de lege. testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare. Pe fond. Bineînţeles că testamentul. în bună măsură.1. Interpretarea testamentului se face potrivit regulilor de interpretare a contractelor. datat şi semnat de mâna testatorului. reglementarea formelor testamentului coincide. fie în timpul vieţii acestuia. fie după moartea testatorului. 1037 alin. Testamentul olograf trebuie. potrivit art. în noul Cod civil (art. testamentul privilegiat şi testamentul sumelor şi valorilor depozitate. Validitatea formei şi cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă. în cazul în care testamentul a dispărut printr-un caz fortuit sau de forţă majoră. care poate fi olograf sau autentic. 1039). 2). desigur. ori prin fapte ale unui terţ..3. Noua reglementare prevede că.

în caz de epidemii. . Testamentul autentic este. Testatorul poate fi asistat de unul sau doi martori.în faţa directorului. este salariat sau prestează servicii în cadrul forţelor armate şi nu se poate adresa unui notar public. catastrofe. a medicului de gardă. cu ocazia autentificării. 1043 N.urmează a fi validat.civ. războaie ori alte asemenea situaţii excepţionale. notarul care autentifică testamentul are obligaţia să îl înscrie. potrivit legii. cel autentificat de un notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat. 1046).în faţa comandantului unităţii militare ori a înlocuitorului acestuia. în cursul unei călătorii maritime sau fluviale. dacă testatorul este militar.în faţa unui funcţionar competent al autorităţii civile locale.în faţa comandantului vasului ori a înlocuitorului acestuia. însă. dacă testatorul se află la bordul unui vas sub pavilion românesc. Aceleaşi condiţii sunt stabilite pentru testamentul întocmit la bordul unei aeronave. Testamentele privilegiate au în vedere situaţiile speciale în care asemenea testamente se întocmesc şi în prezent. . potrivit art.. ori. 1042). Informaţii cu privire la existenţa unui testament nu se pot da decât după decesul testatorului (art. potrivit legii. Asemenea testamente se întocmesc: .C. cât timp testatorul este internat într-o instituţie sanitară în care notarul public nu are acces. iar deschiderea şi starea în care se găseşte se constată prin proces-verbal (art. în registrul naţional notarial ţinut în format electronic. desigur. . În scopul informării persoanelor ce justifică un interes legitim. cu adaptările corespunzătoare. 254 . în lipsa acestora. de îndată. medicului şef al instituţiei sanitare sau al serviciului.

Trebuie. valorile sau titlurile de valoare depuse la instituţii specializate. Revocarea voluntară a testamentului (art. În materia revocării testamentului noua reglementare nu aduce noutăţi esenţiale.C. nu aduce inovaţii importante faţă de prevederile ce se aplică în prezent. 1046 al N. cât priveşte legatul cu titlu universal. testamentul revocator poate avea o formă diferită faţă de cel revocat.) poate fi expresă sau tacită. totuşi. de îndată. de către notar. prin act autentic ori prin testament.3. ca şi retractarea unei dispoziţii revocatorii. să fie înscrisă. în registrul naţional notarial reglementat prin art. Termenul de 15 zile se suspendă dacă testatorul a ajuns într-o stare în care nu îi este cu putinţă să testeze. Încheiat în condiţiile arătate. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil. Se exceptează dispoziţiile testamentare privind recunoaşterea unui copil. Legatul poate fi universal. 15. acesta presupune aplicarea condiţiilor de formă prevăzute de legi speciale referitoare la sumele de bani.C. Revocarea voluntară expresă nu poate fi făcută decât prin act autentic. referitoare la revocarea voluntară a testamentului.civ.2. sau printr-un testament ulterior. ruperea sau ştergerea sa. Revocarea voluntară tacită a unui testament olograf poate fi făcută şi prin distrugerea. testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data când dispunătorul ar fi putut să întocmească un testament ordinar. Testamentul sumelor şi valorilor depozitate este prevăzut de noul Cod civil sub forma unui simplu enunţ. cu titlu universal ori cu titlu particular.În toate cazurile este obligatoriu ca testamentul să se întocmească în prezenţa a doi martori. Dispoziţia revocatorie poate fi retractată expres. 1051 N. noul Cod 255 . sume şi valori ce fac obiectul unor dispoziţii testamentare.civ. semnalată necesitatea ca revocarea expresă a testamentului făcută prin act autentic.

fără a depăşi valoarea bunurilor primite. prin această fracţiune se înţelege: a) fie proprietatea unei cote-părţi din moştenire. în măsura în care legatul urmează a fi redus. art. Aceste precizări. prevede că.civ.civ.civil precizează că acesta conferă vocaţie la o fracţiune a moştenirii. la data întocmirii testamentului. 906 C. legatul este lovit de nulitate absolută. să dea fie bunul în natură. testatorul nu a ştiut că bunul nu-i aparţine. la alegerea sa. 1064).civ. fie valoarea acestuia de la data deschiderii moştenirii (art. creditorii sau orice persoană interesată poate solicita restituirea de la legatarul plătit. b) fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau a unei cote-părţi din moştenire. Noul Cod civil stabileşte şi soluţii pentru ipoteza în care legatul are ca obiect bunul altuia şi nu se află în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii. Soluţia este cea consacrată prin art.C. ele vor fi reduse în măsura depăşirii. cel însărcinat cu executarea legatului este obligat. moştenitorul. sunt de natură să pună capăt unor controverse teoretice şi unor dificultăţi de ordin practic în domeniul moştenirii testamentare. 256 . Cât priveşte efectele legatelor. În ipoteza în care. prevăzând că dacă legatele cu titlu particular depăşesc activul net al moştenirii. în cazul în care legatarul nu poate îndeplini sarcina care grevează legatul său. testatorul a ştiut că bunul nu este al său. 1060 N. 1056 N. Dacă. Iar în ipoteza în care un legat a fost executat fără a se cunoaşte anumite datorii ori sarcini ale moştenirii. cuprinse în art. 1067) un drept de preferinţă al creditorilor moştenirii faţă de legatari. se va putea libera predând beneficiarului sarcinii bunurile sau valoarea lor. c) fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cote-părţi din universalitatea bunurilor determinate după natura sau provenienţa lor.C. însă. Noul Cod civil consacră (art..

civ. consimţită de către testator. chiar dacă este afectată de modalităţi. cu titlu particular. în cazurile enumerate de art. bunul ce face obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate.Revocarea judecătorească a legatului a fost păstrată în noua reglementare şi poate fi solicitată pentru neîndeplinirea culpabilă a sarcinii. a unei persoane apropiate lui sau. nu l-a înştiinţat. nu se cere ca legatarul să fi fost condamnat penal pentru fapta respectivă. anume: a) dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului.. consacră expres soluţia aplicată şi în prezent cât priveşte regimul juridic al legatului-sarcină. revocă implicit legatul pentru tot ce s-a înstrăinat. legatarul este nedemn sau renunţă la legat. Noua reglementare succesorală păstrează cazurile de caducitate a legatului (art. într-o asemenea 257 . din motive ce nu ţin de voinţa testatorului. în timpul vieţii acestuia sau înainte de împlinirea condiţiei suspensive ce afectează legatul. în sensul că acesta nu va deveni ineficace în cazul în care legatul grevat devine ineficace ori este revocat judecătoreşte. ca şi pentru ingratitudine.civ. spre deosebire de cazul nedemnităţii.C. 1068 alin. Este de observat că. 2 N. de la data când sarcina trebuia executată. cruzimi sau injurii grave faţă de testator ori la adresa memoriei acestuia. Legatele sunt supuse dispoziţiilor legale privind revocarea voluntară a testamentului. Potrivit art. dacă aceasta avea caracter pur personal. Dreptul la acţiunea în revocarea judecătorească a legatului se prescrie în termen de un an de la data când moştenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine ori. orice înstrăinare a bunului ce face obiectul unui legat. 1073 N. 1069 alin. ştiind că alţii intenţionează să atenteze. b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale. legatarul nu mai este în viaţă ori este incapabil.C. 1071): la data deschiderii succesiunii. după caz.C. în această ipoteză. legatarul decedează înaintea împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul. Art. 2 N.civ.

Cât priveşte dezmoştenirea-sancţiune. potrivit căruia clauzele testamentare prin care s-ar institui o asemenea sancţiune sunt considerate nescrise. conferindu-le împuternicirea necesară executării dispoziţiilor testamentare. când testatorul instituie unul sau mai mulţi legatari. Puterile executorului nu pot fi transmise altei persoane.civ. ca manifestare unilaterală de voinţă. în tot sau în parte. Executorul testamentar administrează patrimoniul succesoral.3. ea însăşi.civ. în literatura de specialitate şi în jurisprudenţa actuală.. atunci când testatorul dispune înlăturarea unuia sau mai multor moştenitori de la succesiune şi indirectă. putând cere punerea sigiliilor. considerăm că aceasta dispare din dreptul nostru succesoral prin aplicarea art. un act juridic. Este ceea ce prevede art. absolută ori relativă.C. Dezmoştenirea (art. 1009 N.3.1074 N. 1076 N. Socotind că dezmoştenirea reprezintă.. Dezmoştenirea poate fi directă. prevăzute de lege.) reprezintă dispoziţia cuprinsă în testament prin care testatorul înlătură de la moştenire. Executorul testamentar administrează patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult doi ani de la deschiderea moştenirii. 15. va cere instanţei să încuviinţeze vânzarea bunurilor pentru obţinerea de sume necesare executării legatelor.civ. inventarierea bunurilor moştenirii. ca putând fi valabilă. Execuţiunea testamentară Testatorul poate numi una sau mai multe persoane.situaţie moştenitorii ce beneficiază de dreptul de acrescământ au obligaţia executării legatului-sarcină. unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali. va încasa 258 . Executorul testamentar trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să accepte misiunea prin declaraţie autentică notarială.C. recunoscută.C. apare firesc ca dispoziţia testamentară ce o conţine să fie supusă cauzelor de nulitate.

creanţele moştenirii şi.). 15. va depune diligenţe pentru executarea testamentului şi va apăra validitatea acestuia în caz de contestaţie. dacă este împuternicit prin testament. Amintim. bineînţeles. dacă prin testament nu s-a prevăzut o remuneraţie care să se plătească din moştenire. persoanei puse sub interdicţie judecătorească. instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani. dar numai de o jumătate din ceea ce ar putea dispune dacă ar fi major (art. acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză 259 . 15. va plăti datoriile acesteia. cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 968) prevede că cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi.C.4. fără a distinge după cum acestea s-ar face prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. prin căsătorie.3. cât priveşte capacitatea de a dispune prin testament.5. Capacitatea de a dispune prin testament Noul Cod civil reglementează în general capacitatea de a dispune prin liberalităţi.civ. minorul se poate căsători şi la vârsta de 16 ani. Precizăm. Noul Cod civil (art. potrivit art. Executorul răspunde ca un mandatar pentru executarea misiunii sale. de asemenea că. Minorul care a împlinit 16 ani poate dispune prin testament. că minorul dobândeşte. capacitate deplină de exerciţiu. capacitate deplină de exerciţiu (art. Incapacităţile speciale sunt sancţionate cu nulitate relativă. Misiunea executorului testamentar este gratuită. 807 C. direct sau indirect. 272 alin. 2. La finele fiecărui an şi la încetarea misiunii sale executorul testamentar este obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa.civ. că în prezent această capacitate este refuzată minorului care nu a împlinit 16 ani şi. Ele privesc liberalităţile făcute medicilor.. 40 din N. totuşi. pentru motive temeinice.3. iar. Amintim. 39). farmaciştilor şi altor persoane în perioada în care.

condiţiile sau sarcinile au devenit extrem de dificile sau excesiv de oneroase pentru beneficiar. 996 alin. 15. persoanelor ce au acordat în mod legal asistenţă la redactarea testamentului. 3. dat fiind că. interzise sub sancţiunea nulităţii absolute şi integrale. Aşa fiind. la decesul său.C. 15. incapacitatea se aplică şi cât priveşte preoţii sau alte persoane ce acordau asistenţă religioasă. donatar sau legatar. Trebuie să precizăm. de a conserva bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi de a le transmite. Aceste incapacităţi speciale. O inovaţie în domeniul liberalităţilor sub condiţie sau cu sarcină priveşte (art.6. că substituţia funcţionează numai la „prima generaţie”.a decesului. potrivit art. noua reglementare civilă nu numai că îngăduie substituţia fideicomisară în materia legatului. lovite de nulitate relativă legatele în favoarea notarului public care a autentificat testamentul. substituitul nu poate fi supus obligaţiei de conservare şi transmitere a bunurilor.3.3. din motive imprevizibile şi care nu-i pot fi imputate. care poate fi cerută instanţei de judecată dacă. 991 N. Sub denumirea de liberalităţi reziduale. 1001). sunt reglementate în premieră de noul Cod civil.7. în prezent. la data decesului instituitului. Noul Cod civil prevede că „o liberalitate poate fi grevată de o sarcină care constă în obligaţia instituitului. totuşi. Sunt.civ. interpretului şi martorilor ce au luat parte la procedura de autentificare. dar o reglementează şi pentru donaţii. agenţilor instrumentatori în cadrul testamentelor privilegiate. Substituţiile fideicomisare sunt. prevăzute de art.. din donaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din urmă (art. substituitului desemnat de dispunător” (art. noul Cod civil îngăduie dispunătorului să stipuleze ca substituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne. 260 . tot astfel. 994). 1006) posibilitatea revizuirii condiţiilor şi a sarcinilor.

Sunt moştenitori rezervatari. O inovaţie importantă priveşte reglementarea întinderii rezervei succesorale.civ.8. 1090 N. să prejudicieze drepturile terţilor. în principal. 1089 N. aceştia renunţând la dreptul de a opune viciile de formă sau orice alte motive de nulitate. potrivit art. descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului. Confirmarea nu poate. printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior (revocare expresă) ori prin distrugerea sau ştergerea testamentului olograf (revocarea tacită).C. Aşa fiind. să fie retractată expres. defineşte cotitatea disponibilă ca fiind partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit. 15. desigur.civ. în tot sau în parte. cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor (art. Potrivit textului (alin. i sar fi cuvenit ca moştenitor legal. liberalităţile neraportabile făcute soţului 261 .) se poate face. ca şi în prezent.C. Dispoziţia revocatorie poate.Este consacrată expres (art.4. Este consacrată. regulile actuale. chiar împotriva voinţei lui de cujus manifestată prin liberalităţi sau dezmoşteniri.3.1010) posibilitatea confirmării unei liberalităţi de către moştenitorii universali ori cu titlu universal ai dispunătorului. Art. Revocarea voluntară a testamentului (art. la rândul ei. inclusiv prin liberalităţi. prin act autentic sau prin testament. renunţându-se la actualul mod de stabilire a întinderii rezervei descendenţilor (în funcţie de numărul lor).1). soţul supravieţuitor. Rezerva este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii.civ). 15. de asemenea.C. 1088 N. în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor. 1051 şi urm. Rezerva succesorală Rezerva succesorală urmează.. rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care.

printre altele cele legate de referirea la copiii din altă căsătorie cu o formulă ce poate include şi copiii din afara căsătoriei defunctului. la cerere. Ordinea reducţiunii. Noua redactare a textului are avantajul de a elimina unele neclarităţi ale prevederilor actuale (art.. acest termen curge de la deschiderea moştenirii ori.civ.) urmează reglementarea actuală. liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii. Textul cel nou nu mai vorbeşte. a valorii donaţiilor făcute de cel care lasă moştenirea. După deschiderea moştenirii. pe descendenţii lui de cujus.C.civ. Pentru liberalităţile excesive necunoscute de moştenitorii rezervatari.civ. ci are în vedere. 939 C. Art. în 262 . de altfel. care vine la moştenire cu descendenţi ce nu provin din căsătoria sa cu defunctul.civ. prevede un termen de prescripţie de trei ani pentru acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive.C. cum era şi firesc. 1096 N. la activul net. după caz. 1095 N. prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii.C. Valoarea masei succesorale în funcţie de care se determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă se stabileşte prin: a) determinarea activului brut al moştenirii. Principalul efect al reducţiunii constă în ineficacitatea legatelor sau. despre copii. prescripţia curge de la data când aceştia au aflat de existenţa şi de caracterul lor excesiv. este neschimbată faţă de reglementarea actuală.). Reglementarea reducţiunii liberalităţilor excesive (art. de la data când moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor ce formează obiectul liberalităţilor. N. c) reunirea fictivă. b) determinarea activului net al moştenirii prin scăderea pasivului succesoral din activul brut. exclusiv pentru calcul. nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin. stabilită prin art. 1091 şi urm.supravieţuitor. după caz.

). înainte de exercitarea dreptului de opţiune. un drept de opţiune distinct (art. Opţiunea succesorală este. 1107).1103) faţă de termenul de 6 luni existent în prezent. 1101 N. 1097 alin. termenul de opţiune nu se va împlini mai curând de două luni de la comunicarea procesului-verbal de inventariere (art. final). 1). Moştenitorul care. dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală – poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea. 1104).civ. pentru fiecare din ele. în măsura necesară întregirii rezervei succesorale (art. Principala inovaţie adusă de noul Cod civil în această materie este stabilirea unui termen de opţiune succesorală de un an de la deschiderea moştenirii (art.desfiinţarea donaţiilor. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil nu elimină posibilitatea continuării unor discuţii privind natura termenului de opţiune. anume în ipoteza în care succesibilul a cerut. 15. în acest caz. Noua reglementare este completată cu prevederi ce îngăduie prorogarea termenului de opţiune. deşi se prevede expres că termenului astfel stabilit i se aplică prevederile legale referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie (art. Opţiunea succesorală Succesibilul – persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege spre a putea moşteni. indivizibilă şi nu poate fi afectată de nicio modalitate (art. consacrarea expresă a acestui drept al creditorilor se face în sensul părerii dominante în doctrină şi pune capăt discuţiilor existente până în prezent în această privinţă. 263 . Este prevăzută posibilitatea acceptării succesiunii.5. 1102). pe cale oblică. 1103 alin.C. în temeiul legii ori al testamentului. cumulează mai multe vocaţii la moştenire are. întocmirea inventarului. sub sancţiunea nulităţii absolute. de către creditorii succesibilului. dar numai în limita îndestulării creanţei lor (art.

potrivit alin. Este vorba. totuşi.C. 1114 alin. proporţional cu cota fiecăruia (art. pentru succesibilul care. despre acţiunea pauliană. acesta răspunde pentru pasivul moştenirii. unul dintre ele fiind acela când celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii. în tot cursul termenului de opţiune. 1123 N. În fine. după caz.civ. inclusiv cu propriile sale bunuri.Este reglementat dreptul creditorilor de a cere instanţei revocarea renunţării frauduloase. 3. legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii. 2). ca şi în prezent. aşadar. Acesta este socotit a fi acceptat moştenirea chiar dacă anterior renunţase la ea. Revocarea renunţării la succesiune poate avea loc. va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat. ori a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii. dar numai dacă moştenirea nu a fost deja acceptată de alţi moştenitori care au vocaţie la partea ce i-ar reveni renunţătorului (art. cu rea-credinţă. Dimpotrivă. cazurile în care. prin excepţie. a sustras bunuri din patrimoniul succesoral.civ. moştenitorul vinovat este ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire. dar numai în ce îi priveşte şi numai în trei luni de la data când au cunoscut renunţarea (art.). sunt aceleaşi ca în actuala reglementare. Noua reglementare nu mai distinge între acceptarea pură şi simplă şi acceptarea sub beneficiu de inventar a succesiunii. dar numai cu bunul sau cu bunurile ce formează obiectul legatului.C. Un termen de prescripţie de 6 luni a fost reglementat pentru 264 .). cu titlu de sancţiune. Răspunderea ultra vires hereditatis a fost păstrată. prevăzând doar că moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral. 1122 N. el nu va avea niciun drept la bunurile sustrase sau ascunse şi.

1126 alin. potrivit noului Cod civil. Raportul ţine de moştenirea legală. Sezina este definită ca fiind stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral şi care conferă moştenitorilor şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile lui de cujus (art. Sunt. 265 . 15.dreptul la acţiunea în anularea acceptării sau renunţării. aplicabile prevederile art. 1124 N. donaţia nu va mai avea caracterul unui simplu avans asupra moştenirii. termenul curge din momentul în care titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă. putând păstra donaţia primită în limitele cotităţii disponibile. 3 din Legea nr. 653 alin. 1125). şi art. descendenţii şi soţul supravieţuitor ai defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală.). sunt moştenitori sezinari numai descendenţii şi ascendenţii defunctului. beneficiază de sezină numai ascendenţii privilegiaţi. de la încetarea acesteia (art. prin voinţa donatorului. iar în caz de violenţă. 751 C. succesorul nu are obligaţia de raport. Acestora li se adaugă.civ. iar nu şi legatele. Raportul donaţiilor Reprezintă obligaţia pe care o au între ei.C. În dreptul succesoral românesc nu sunt raportabile în temeiul legii decât donaţiile. soţul supravieţuitor. 319/1944. ci va fi definitivă. cu excepţia cazului când acesta a dispus scutirea de raport a donaţiei. 1). iar în lipsa acestora colateralii privilegiaţi (art.6. 1 C. În prezent (art. în prezent. unii faţă de alţii. Reglementarea raportului donaţiilor este păstrată de noul Cod civil (art. de a readuce la moştenire bunurile pe care le-au primit cu titlu de donaţie de la de cujus. În ipoteza scutirii de raport a donaţiei. 1146-1154).civ.civ. În cazul renunţării la moştenirea legală.).

dacă în partajul de ascendent nu au fost cuprinse toate bunurile moştenirii. 1162) că. reprezintă o donaţie sau o dispoziţie testamentară. această împărţeală trebuie să respecte regulile prevăzute de lege pentru donaţii şi testamente. însă. Descendenţii între care se face împărţeala trebuie să aibă vocaţie succesorală utilă. 1151).În afara descendenţilor şi a soţului supravieţuitor. Împărţeala nu are. pe de o parte. inclusiv acelea referitoare la capacitate. Noua reglementare prevede (art. lichidarea unei indiviziuni. iar pe de altă parte.C. Dreptul de a solicita raportul se prescrie în trei ani de la data când cel îndreptăţit să-l ceară a cunoscut donaţia. Raportul se face prin echivalent. dar nu înainte de deschiderea moştenirii. pe cale oblică. sunt aplicabile prevederile referitoare la reducţiunea liberalităţilor excesive. bunurile necuprinse se vor împărţi potrivit legii. în favoarea descendenţilor lor. Sub sancţiunea nulităţii absolute. un act de împărţeală. Partajul de ascendent Este un act juridic mixt.civ.7. ca scop. ci prevenirea naşterii unei asemenea stări între descendenţii dispunătorului la deschiderea moştenirii. în nume propriu sau prin reprezentare. sau de la data la care bunul a fost predat donatarului. 1160-1163 N. dreptul de a cere raportul îl au doar creditorii personali ai acestora. 15. tot astfel. 266 . Împărţeala de ascendent se poate face numai de părinţi sau de ceilalţi ascendenţi. Art. dacă prin partajul de ascendent se încalcă rezerva succesorală a vreunui descendent ori a soţului supravieţuitor. donatarul nu poate fi obligat să facă raportul în natură (art. obiect etc. consimţământ. menţine reglementarea actuală a partajului de ascendent.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master your semester with Scribd & The New York Times

Cancel anytime.