Metodologia cercetarii

I. Teoria cunoaşterii ştiinţifice II. Construirea şi realizarea proiectului de cercetare III. Documentarea în cercetarea ştiinţifică IV. Metode şi instrumente de cercetare ştiinţifică V. Evidenţierea rezultatelor. Redactarea unui text ştiinţific

I. Teoria cunoasterii stiintifice
1.1. Teoria cunoaşterii. Raporturi semantice 1.2. Cunoaşterea comună şi cunoaşterea ştiinţifică 1.3. Determinantele cercetării ştiinţifice 1.4. Formele cercetării ştiinţifice 1.5. Nivelurile cunoaşterii ştiinţifice 1.6. Verificarea cunoştinţelor ştiinţifice

1.1. Teoria cunoasterii. Raporturi semantice
• Teoria cunoaşterii - examinarea metodelor de testare sistematica la care trebuie supusă orice idee, dacă este "să fie luată în serios"; pentru a raţionaliza, a explica şi stăpâni lumea (realitatea) • Metodologia cercetării: sistemul de metode, procedee, tehnici, reguli, postulate, principii şi instrumente precum şi know-how-ul afarent angajete în procesul cunoaşterii ştiinţifice • Cercetarea ştiinţifică: formularea şi testarea sistematică a unor enunţuri şi sisteme de enunţuri; formularea de ipoteze, construirea de sisteme teoretice şi confruntarea acestora cu experienţa, prin observaţie şi experiment • Logica cercetării (cunoaşterii): analiza logică a procesului de cunoaştere, a metodei de cercetare, o teorie a metodei ştiinţei care se ocupă de felul cum trebuie tratate enunţurile ştiinţifice în funcţie de scopuri • Epistemologia: studiul specificului cunoasterii, principiilor, legilor si ipotezelor ca geneza, evolutie, valoare de cunoastere si metoda folosita

Teoria cunoasterii. Raporturi semantice • Epistemologia – pozitia de pe care se realizeaza cunoasterea (cercetarea) UNDE? • Metodologia – mijloacele prin care se realizeaza cunoasterea (cercetarea) CU CE? • Cercetarea – actiunea de cunoastere – prin inovare. enunturilor. descoperire.1. legilor PROBA • Logica cercetarii: sensul cercetarii. ca mod de tratare a enunturilor stiintifice MECANISMUL LOGIC .1. cautare de solutii CUM? • Teoria cunoasterii: examinarea modului de testare a ideilor.

Teoria cunoasterii. Raporturi semantice • Testarea: deducerea de enunţuri testabile din enunţurile ce urmează a fi testate.Popper) . numai consecinţele deduse din ele sunt cunoştinţe . . • Reguli metodologice ale testării: .compararea logică a consecinţelor una cu alta (consistenţa internă a sistemului). .1.Definiţiile sunt dogme. .compararea cu alte teorii (verificarea progresului realizat). • Testarea teoriei se poate realiza prin: .aplicarea empirică a consecinţelor derivate (susţinerea practică a noilor consecinţe) Ştiinţa empirică se supune testelor empirice.examinarea formei logice a teoriei (să nu fie tautologică).Toate celelalte reguli ale procedurii şiinţifice trebuie să fie astfel concepute încât să nu împiedice o eventuală falsificare a enunţurilor ştiinţifice (K.1.

efectelor pe care vrem să le explicăm. • Interesul practicianului: să obtina rezultate din acţiune. Teoria cunoasterii. în condiţii de eficienţă maximă.1. Raporturi semantice • Scopul teoreticianului: să găsească teorii explicative care descriu anumite proprietăţi structurate ale lumii şi care permit deducerea.1. . cu ajutorul condiţiilor iniţiale.

prin observaţie şi experiment" .1.2. Cunoaşterea comună şi cunoasterea ştiinţifică • Cercetarea stiintifica: Formularea şi testarea sistematică a unor enunţuri şi sisteme de enunţuri • Pentru ştiinţele empirice. « Formularea de ipoteze. construirea de sisteme teoretice şi confruntarea acestora cu experienţa.

tehnici formale etc.). dispozitive si elemente support de stocare.memorie externa: mecanisme. • . . fără ambiguitate. concepere. unitar şi comprehensibil. măsurare. construire a teoriei. cu organizare internă rigurosă. • . sistematizată. validare şi rezolvare a modelelor teoretice. Cunoasterea comuna si cunoasterea stiintifica • Particularităţile cunoaşterii ştiinţifice: • . coerentă şi logică. tratare.metodă: înregistrare. bazată pe concepte clare. difuzare si exploatare a cunostintelor.limbaj: aparat conceptual bine definit. tehnici şi instrumente specializate (experiment.procedee de verificare (testare): criterii. tinde spre obiectivitate. demonstraţii ce fac posibilă explicarea şi anticiparea logică.1.2. pe argumente.forma: teoretică. observaţie. • . comparare şi generalizare. • .

. .ca organizaţie sau instituţie cu funcţie de cercetare.la nivel de administraţie localä şi naţionalä.ca cercetător individual sau colectiv .3.1. Factorul cultural al cercetării . Determinantele cercetării ştiinţifice • 1. .

carieră.1. mai ales a celora proprii . • capacitatea de a lucra singur sau în echipă . • scrierea clară in redactarea unui document cu caracter ştiinţific. . de controversele ştiinţifice . societate (motivarea profesională şi socială) .3. • capacitatea de organizare a unei activităţi de cercetare . • obişnuinţa ordonării ideilor. Determinantele cercetarii stiintifice 2. faţă de schimbul de idei. • interesul pentru crcetare în raport cu obiectivele dezvoltării în meserie. Calităţile cercetătorului • capacitatea de mobilizare şi concentrare . • deschiderea faţă de opiniile altora. • răbdarea şi tenacitatea în depăşirea dificultăţilor apărute.

competiţia.1. în meserie şi carieră. politic şi individual .Nevoia de a supravietui. Motivaţia: un mixaj complex între social.3. . nevoia de a evolua personal. nevoia de recunoaştere socială şi satisfacţia obţinută din rezolvarea unor probleme concrete sau imaginate . Determinantele cercetarii stiintifice 3. cultural. nevoia de a învăţa.

sarcină îndeplinită. • Cine?. frustrare. .Mediul social. politic şi economic . Afecţiune şi resurse • Faze in evolutie: entuziasm. autonomie ridicată.1. Determinantele cercetarii stiintifice 4. izolare.3.Familia şi prietenii.Întreprinderea sau instituţia . plictiseală. interes sporit. ce? .

descoperi. cu trimitere la Austin) .Sansa 2 (mişcarea): dorinţa de a satisface curiozitatea. căutarea permanentă. . să apară. capacitate de observare şi spirit critic • Cele patru « şanse » ale cercetării în medicină (Usunier et alii. o sensibilitae aparte faţă de noutate. reuşi în demersul pe care vrea să-l iniţieze sau să-l ducă la bun sfâr$it cu bune rezultate. Cercetătorul este « pregătit » să observe acest fapt. constatarea unui fapt pentru care nu au fost furnizate încă explicaţii. .3.1. imaginaţie. dispune chiar de un mic arsenal metodologic .Sansa 3 (spiritul de a fi pregătit): anticiparea a ceva care ar trebui să se întâmple. faţă de ceea ce poate constitui element al mirării şi interogării noastre.Sansa 1 (lovirea mingii): cea care poate declanşa o cercetare reusită .Sansă 4 (acţiunea individuală): implicarea cercetătorului în căutarea şanselor sale de a inova. Determinantele cercetarii stiintifice 5. Creativitate. observarea continuă a ceea ce este în jur . .

• . Formele cercetarii stiintifice A.experimentala: pe baza de reproducere in laborator a conditiilor reale.1.aplicativă: cautarea de solutii practice pe baza teoriei. • .predictivă sau de simulare: foloseste structuri formale pentru a anticipa. • .4. constructia sau reconstructia teoretica.fundamentală: generalizarea teoretica. După scopul urmărit: • . .

• explicativă – propunând descoperirea relaţiilor cauzale pentru a verifica enunţuri avansate anterior şi a favoriza predicţia . • aplicativă – propusă pentru rezolvarea unor probleme concrete ale practicii. Formele cercetarii stiintifice B.1. În funcţie de modul de realizare : • descriptivă – pentru cunoaşterea elementară. pe baza identificării şi relatării faptelor sau evenimentelor . . • fundamentală – realizează generalizarea şi construcţia teoretică.4.

integrata procesului de cercetare al carui obiect este .1.4. Formele cercetarii stiintifice • În funcţie de scop : • pură –pentru dezvoltarea sau reconstructia teoretica • aplicată –cauta solutii concrete pentru probleme practice • actiune: propune o schimbare.

esenţială. . înregistrări. .1. relativ constantă şi repetabilă dintre caracteristici ale fenomenelor sau proceselor definite prin conceptele la care se recurge. . corelate logic între ele.lege ştiinţifică: un enunţ teoretic prin care este surprinsă o relaţie generală. set de enunţuri teoretice de tip demonstrativ. componentele acestui nivel: . Nivelurile cunoasterii stiintifice • • • • • • • a) empiric: fapte şi date empirice. are un anumit grad de generalitate. legarea logică a termenilor teoretici conceptuali. "decupaje specifice" Faptele ştiinţifice: prelucrări teoretice ale fenomenelor şi psoceselor reale (faptice) b) teoretic: enunţurile şi teoriile ştiinţifice prin care se formulează legi ale realităţii. coerent şi logic.. explică şi anticipează desfăşurareafenomenelor dintr-un anumit domeniu.concept (noţiune): abstracţie desemnând o anumită trăsătură sau proprietate esenţială a unei clase de obiecte sau fenomene. enunţurile formează un corpus omegen.enunţ teoretic: o aserţiune (afirmaţie sau negaţie) referitoare la relaţia dintre caracteristici ale faptelor ştiinţifice.5. legătura dintre enunţuri se realizează prin derivare logică.teorie. .

• .predictivă: anticiparea evoluţiei viitoare.5.practică: finalitatea economico-socială.rezumativă: concentrarea enunţurilor de valoare.1. • . . Nivelurile cunoasterii stiintifice • Funcţiile teoriei ştiinţifice: • .explicativă: evidenţierea raporturilor de cauzalitate. • . a cunoştinţelor verificate.

proceduri teoretice: concordanţa logică a enunţului cu celelalte enunţuri ale teoriei respective sau cu enunţurile altor teorii: • .intrateoretice • . .observarea naturală.proceduri empirice: . . Verificarea cunostintelor stiintifice • • • • • • Proceduri de verificare: a).observarea ştiinţifică.interteoretice . b).1.experimentul ştiinţific.6.

• – – – calitatea proiectului de cercetare (fiabilitatea proiectului) : conformitatea dintre acţiunile propuse şi scopul şi obiectivele stabilite prin proiect . compararea cu proiecte similare sau asemănătoare realizate anterior etc. * validarea externă a cercetării (confruntarea cu teoria existentă şi cu faptele reale . etape de parcurs şi conţinutul acestora . aplicarea de teste statistice).6. corelarea dintre acţiuni. * fiabilitatea rezultatelor obţinute: confruntarea cu alte rezultate obţinute anterior . operaţionalitatea conceptelor teoretice cu care se va opera în cercetare . filosofia şi fiabilitatea măsurării . Verificarea cunostintelor stiintifice • • – – – Nivelurile validarii Teoretic – conceptual: pertinenţa şi coerenţa enunţurilor de bază din referinţele bibliografice studiate . • • • • verosimilitatea rezultatelor realizate : * validarea internă a cercetării(cercetatorul).1. analiza derulării procesului de cercetare.

• . testării. .6.creator-constructiv. • Demersul ştiinţei: • .1.critic-valorizator. Verificarea cunostintelor stiintifice • "Principiul îndoielii" (Descartes): a supune orice enunţ unei analize critice.

1.II. Proiectul de cercetare 2. Testarea initiala a proiectului .3. Etapele cercetării ştiinţifice 2. Construirea şi realizarea proiectului de cercetare • • • • 2.4.2. Problema de cercetat 2.

2. o anumită revelaţie sau construcţie a spiritului cercetătorului . îndoială etc. situaţie instabilă. decizii. întrebare. pentru care se caută soluţii. posibil.1. răspunsuri. modalităţi de depăşire… • În economie: dominant o anumită cerere şi. Problema de cercetat • Dificultate.

necesitatea de evaluare sau verificare prin confruntarea cu faptele a unor teorii.2.1. solicitări ale întreprinderilor sau instituţiilor. • . Problema de cercetat • Problemele teoretice de rezolvat provin din unele dileme sau incertitudini: • . paradigme în teoria economică • Cererea practică: rezultate din dezbateri ale specialiştilor practicieni. enunţuri sau concepte. .apariţia unor dezacorduri sau paradoxuri în literatura de specialitate a domeniului. • .nevoia de a construi noi modele.

. • Metodologic: specificarea manierei de a realiza cercetarea. Problema de cercetat • Cercetarea ştiinţifică:conexiune între abordarea filosofică.1.2. corespondenţa cu realitatea. a oferi o valoare proiectului. • Conceptual: asigură operaţionalitatea proiectului. în economie şi gestiune domină compromisul între utilitatea teoretică şi cea practică. conceptuală şi metodologică. • Filosofic: legitimarea şi evaluarea interesului.

alegerea şi justificarea unei strategii.2. . .planificarea operaţională .realizare .problematizare . • • • .operaţionalizare. . . . . Trecerea de la un mod teoretic de a acţiona în gândire la unul de a gândi în acţiune • Un plan şi structurarea documentelor de cercetare: • • • .conceptualizarea problemei. Proiectul de cercetare • O reflexie anticipată pornind de la o temă de cercetare vizată (problemă teoretică sau cerere socială).validare.2.

bază pentru deschideri de noi cercetări. adresat responsabilului de cercetare. adresat responsabilului. • b) document de urmărire a cercetării: etape de parcurs. destinatar: responsabil şi public (specialişti). sub aspect practic: trăiri cotidiene. evoluţie proiect. articulare între teorie şi practică (realitate). mod de integrare a faptelor.2. realizarea acţiunilor. • c) Document final: redactare raport de cercetare. accent pe inducţie. comunicare. program de realizare. întrebări. personalului administrativ şi grupului de cercetare. demers static.1. Proiectul de cercetare • Documentele scrise ale unei cercetări economice: • a) document pregătitor: mai multe versiuni. abordare dinamică. . cu principalele idei ale teoriei şi anticipări rezonabile ale dimensiunilor abordărilor practice. evoluţie interpretări.

evidenţierea contribuţiilor teoretice şi aplicative.analiza şi evaluarea rezultatelor prelucrării : obţinerea de explicaţii corecte şi testarea validităţii acestora . prelucrarea datelor . relaţionarea dintre concepte şi fapte. stabilirea colectivităţii şi eşantionului. • . explicaţii etc. • . • .2. .2. Proiectul de cercetare • Proces de cercetare : succesiune de faze pentru construirea. . precizare limitelor şi sugerarea unor direcţii posibile de cercetare.punerea în aplicare a proiectului : realizarea unui program.elaborarea documentului final şi comunicarea rezultatelor : redactarea textului studiului de cercetare. rezolvarea şi comunicarea rezultatelor unei cercetări • Etape: • . culegerea datelor.conceperea problemei şi întrebărilor la care trebuie găsite răspunsuri.

• .stabilirea populaţiei şi eşantionului .alegerea unei structuri a cercetării . • . întrebărilor sau ipotezelor .stabilirea scopului.2. . • .alegerea şi formularea problemei de cercetat . .alegerea tehnicilor de culegere şi analiză . • .2. • .listarea referinţelor bibliogafice importante şi relevante în raport cu problema .Fabienne Fortin): • . • . Proiectul de cercetare • Etape (Marie.definirea variabilelor .elaborarea unui cadru de referinţă teoretică .analiza şi interpretarea datelor. . • . • .culegerea datelor .comunicarea rezultatelor.

Control: problematizare coerentă în funcţie de criteriile de cercetare (corespondenţă cu realitatea.3. operaţionalisabilitatea. • . • .1.3.Activitatea cercetătorului: cercetare teoretică.Rezultate: o întrebare pentru a răspunde.Problema generală: articularea proiectului cu cercetările anterioare pentru a contura un cadru operaţional realist şi pertinent. Etapele cercetării ştiinţifice • 2. posibilitatea de observare etc. poziţionare critică. Formularea problemei • . . câteva întreţineri nedirective sau observaţii permit mai buna specificare a problemei. alegerea unei metodologii.2. o sinteză teoretică (literatura de specialitate). validare director sau responsabil de cercetare.). întâlniri cu practicieni competenţi. • .

2.Control: validarea obiectivelor teoretice de către o autoritate ştiinţifică şi discutarea deschisă cu practicieni. Etapele cercetării ştiinţifice • 2.3. individ. problemă).Rezultate: subîntrebări ca elemente de ghidare în cercetare. • . o unitate de analiză (organizaţie.2. • . grup.Problema generală: prestructurarea planului de cercetare pentru a putea corela studiile empirice cu problemele sau rezultatele aşteptate. Definirea obiectivelor cercetării • .Cercetătorul: formularea de întrebări precise şi abordări ale terenului ce va fi explorat. stabilirea metodologiei în funcţie de obiectivele cercetării şi de posibilităţile de acces pe teren.3. • . • Selecţia variabilelor cercetării .

Control: validare prin rezultatele culegerii datelor vizate şi redactarea părţii metodologice. pregătirea cadrului de referinţă pentru analiză. . • . formularea explicită a protocolului de cercetare. confruntare între teorie şi practică prin evaluare şi adaptare între obiect şi metodologia pusă în aplicare.3. • .Problema generală: a cunoaşte diferitele etape prin care va trece cercetarea pentru a găsi mereu oporunităţile metodice şi a elimina diversiunile posibile.3.Cercetătorul: cercetare de teren pentru observare. referenţiale importante.Rezultate: unitatea de analiză.3.2. Etapele cercetării ştiinţifice • 2. planul de cercetare. Pregătirea studiilor empirice şi enunţurilor referinţelor teoretice • . adaptarea problematicii. terenul. • .

Defrişarea terenului şi confruntarea cu teoria • .Control: înregistrarea activităţii cercetătorului (jurnal de cercetare). • .3. .2.Rezultate: o bază organizată de date sau de informaţii şi de referinţe teoretice explicite prin intermediul unui dicţionar tematic şi prime analize. discutarea cu specialiştii pe teren. • .3.4. confruntarea cu teoria. diversitatea si fidelitatea surselor.Cercetătorul: în funcţie de problemă şi teren.Problema generală: discernerea între explicaţiile provizorii întărite prin concepte şi propunerile care nu găsesc răspunsuri verificate în teorie. restabilirea lanţului de cauze. Etapele cercetării ştiinţifice • 2. • . microanalize pe datele observate. înregistrare date.

cronologie.Problema generală: trierea si structurarea datelor prin codificare (dicţionar tematic definitiv). redactarea unui raport de teren (stare.5.. situaţie în raport cu teoria.. explicaţii (locale. realizarea de descrieri.. . periodicitate.Cercetătorul: construcţia de instrumente de analiză şi interpretare.).Control: înregistarea tuturor operaţiilor. probleme de taxonomie: continuitate. • . etica cercetătorului. tendinţe. recursivă) a legăturilor dintre fapte şi teorie. deducţie.Rezultate: propuneri de explicare a realităţii observate pe baza întrebărilor iniţiale şi unei argumentaţii explicite (inducţie..3.2.) şi verificări contextuale. cauzale. Analiza • . Etapele cercetării ştiinţifice • 2. globale. amplitudine.3. • . • . rata de schimbare.

3. Etapele cercetării ştiinţifice • 2. libertate ca principiu esenţial în cercetare. Revenirea pe teren • . întegrarea reacţiilor acestora în analiză. • .Controlul: discuţia.Problema generală: asocierea actorilor de pe teren la explicaţiile furnizate.6.Rezultate: validarea de către actorii de teren şi îmbogăţirea rezultatelor sau posibilitatea generării unei noi problematici. . • .3. • . înregistrarea acceptării sau criticilor acestora.2. confruntarea de la egal la egal cu actorii de teren pentru a testa înţelegerea teoretico-empirică. dezbaterea.Cercetătorul: propunerea de rezultate actorilor de teren.

propuneri de respingere. consolidarea componentei teoretice. • . propunerile şi construcţiile teoretice. Revenirea la teorie • .2.7. Etapele cercetării ştiinţifice • 2. îmbogăţire.Problema generală: articularea explicită a teoriei şi practicii. validitate. fidelitate) al elementelor de contribuţie pentru a disocia ceea ce este de domeniul rezultatelor. experimentare. fecunditate.3.Rezultate: înţelegerea contribuţiei cercetării la problematica ştiinţifică şi la acumularea de cunoştinţe.Cercetătorul: confruntarea rezultatelor obţinute cu teoriile anterioare. • .Control: discutarea criteriilor care probează caracterul ştiinţific (pertinenţă. • . .3.

3.2.3. rezultate şi discuţii) considerând scopul: comunicarea ştiinţifică.8.Control: Inteligibilitatea documentelor pe baza criteriilor ştiinţifice specifice metodologiei folosite. • . prezentare raţionalizată (problematică. documente explicative pentru actorii cercetării.Cercetătorul: scrierea cu rigoare şi grijă pentru a stârni interes asupra rezultatelor cercetării. literatură de specialitate. Etapele cercetării ştiinţifice • 2. . • . metodologie. analize. Redactarea finală • .Problema generală: disocierea analizei de prezentarea analizelor.Rezultate: un document comunicabil pentru comunitatea vizată. • .

Rezultate: sensibilizarea sau convingerea publicului vizat.Crecetătorul: prezentare atentă. Comunicarea • .Problema generală: în funcţie de mod de prezentare (comunicare. . demonstrare. impact asupra domeniului.). utilizare practică a rezultatelor. raport de cercetare. sistematizare. studiu de cercetare. convingerea specialiştilor în domeniu. • .3.Control: opiniile specialiştilor în domeniu. • .3.2. coerentă. pertinentă. structurată şi atractivă. folosirea unor stimuli specifici de atragere a atenţiei. monografie sintetică etc. articol. • . argumentare. recunoaşterea valorii rezultatelor obţinute.9. Etapele cercetării ştiinţifice • 2.

2.4. durata şi amploarea muncii Exemple Validitatea actuală a conceptelor Discursurile strategice ale conducătorilor de întreprinderi Reperarea contextelor Diferenţierea semnificative strategiilor marilor (legitimitatea empirică) grupuri de distrubuţie Înţelegerea de către actorii sau specialiştii domeniului Relaţia dintre certificarea calităţii şi performanţă . Testarea initiala a proiectului Criteriul de validare Plauzibilitate Operaţionalizabilitate Verificabilitate Corespondenţa cu realitatea Testul Justificare teoretică sau paradox neexplicat Acces la teren sau fapte.

3.2. Documentarea bibliografică • 3. Cercetarea “de laborator” .III. Documentarea directă asupra realităţii • 3. Documentarea în cercetarea ştiinţifică • 3.1.

Revederea principalelor lucrări bibliografice cu caracter fundamental şi general în domeniu. Raportarea la observarea continuă a realităţii. • 4. Studiul şi interpretarea literaturii ştiinţifice propriu zise. Consultarea de lucrări cu caracter de orientare (eseistică.1. . • 2. Documentarea bibliografică • 1. recenzii) 3. popularizare.3.

argumentelor. ipotezelor. adnotarea superficială a materialelor şi ordonarea acestora. realizarea accesului la surse.3. analiza comparativa si de continut. procurarea materialelor bibliografice. Documentarea bibliografică • Etape: • .1. explicaţiilor şi concluziilor. sistemelor conceptual-metodologice.cercetarea surselor: parcurgerea atentă şi listarea ideilor. enunţurilor. demonstraţiilor. • .prelucrarea şi interpretarea ideilor din bibliografia utilizată: ordonare.informarea generală asupra temei de cercetare: identificarea surselor. sistematizare. . • .

analize speciale etc. enciclopedii. benzi şi discuri magnetice propriu zise etc. reviste de titluri.). Internet etc. . cataloage comerciale. ghiduri bibliografice. brevete. sinteze documentare.3.1. • . ziare) sau neperiodice (manuale. editoriale. • . bibliografii. rapoarte statistice. evidenţe contabile. tratate. cataloage bibliografice. rapoarte de cercetare. dicţionare.documente primare periodice (reviste. sinteze de referate etc. anuare. monografii. fotocopii. această ultimă sursă devine foarte puternică prin facilităţile de comunicare informaţională oferită de diferite sisteme naţionale şi internaţionale de computere conectate (E-mail. indexuri bibliografice. standarde. prospecte.).microformate: filme.). teze de doctorat. sinteze de traduceri.documente secundare . Documentarea bibliografică • Surse posibile: • .. publicaţii aplicate.rezultate din prelucrări sistematizoare asupra documentelor primare (reviste de referate.

). • prin mediere (coordonator cercetare.1. . Internet. E-mail. arhive. bibliografie şi indexuri tematice ale lucrărilor deja studiate etc. Documentarea bibliografică • Forme : • informare directă (biblioteci. tezaure etc.) . specialişti din domeniu.3.

• . • . . decizii locale sau interne etc. Documentarea directă asupra realităţii • • • • Orientarea tactică în funcţie de: . ordonanţe. • .2.normele comportamentale şi atitudinile dominante ale actorilor economici cu care se va desfăşura "jocul« . zone sau regiuni economice.3. . sectoare sau grupuri de sectoare de activitate. profesionişti sau specialişti din profesii.tema (problema) asumată spre cercetare (rezolvare).). decrete. .caracteristicile sistemului real de referinţă (una sau mai multe întreprinderi.perioada de timp ce poate fi alocată documentării.obiectivele şi scopul propuse prin elaborarea lucrării.sistemul de norme şi reglementări legale în materie (legi. grupuri de clienţi sau furnizori. sociale sau culturale etc.).

organizarea şi realizarea de anchete.2. • . angajaţilor. .3. clienţi sau furnizori etc.testarea sau experimentarea. Documentarea directă asupra realităţii • Etape : • . • .). specialiştilor şi persoanelor de decizie din întreprindere. organisme private sau publice.culegerea informaţiilor necesare. sondaje sau discuţii formale sau neformale etc.informarea generală (preliminară) asupra caracteristicilor elementelor ce vor fi implicate ca obiective ale cercetării (întreprinderi. simularea economică. prin contactul direct al documentelor primare.

raţionamente. Cercetarea “de laborator” • Cercetarea "de laborator": operaţii. prelucrări. . conceptual-metodologic şi practic-aplicativ care va deveni. în final.3. calcule.3. o lucrare ştiinţifică. analize şi interpretări prin care se tinde spre obţinerea unui ansamblu coerent sub aspect teoretic.

Stabilirea (alegerea) metodologiei de cercetare. • e) .Dezvoltarea raţionamentelor logice.3.Inventarierea şi confruntarea ipotezelor. • f) . enunţurilor. • c) .Incubaţia • b) . • d) . concepţiilor.Construirea schemei cadru de cercetare. ideilor. tezelor.3. Cercetarea “de laborator” • Etape: • a) . .Reformularea ipotezelor şi conceperea planului definitiv de lucru. definiţiilor şi dezvoltărilor metodologice existente.

1.9. Măsurarea sau cuantificarea în economie 4. Metode şi instrumente de cercetare 4. Tehnici de tratare şi analiză a datelor .3. Strategia de cercetare 4.IV. Stabilirea unităţilor de analiză şi eşantionarea 4.7. Observaţia ştiinţifică 4.10. Tehnici şi instrumente de căutare şi culegere a datelor 4. Metode şi tehnici de cercetare în economie • • • • • • • • • • • • 4. Construcţia modelului 4.6.5.2.11. Inducţia şi deducţia. Instrumente si unitati de masura 4.8.4.12. Despre metodologie 4. Construcţia ipotezei 4. Abordarea calitativă vs abordarea cantitativă 4.

Despre metodologie • Metodologie (metodos + logos. a găsi soluţii etc. grec. descifrarea înţelesului conceptelor face parte din metodologie. a demersului raţional întreprins de spirit pentru a afla adevărul.. .): ştiinţă a metodei. • Metodologie: acel know-how prin care se poate ajunge la atingerea unui scop în cercetare. a descoperi cauze sau conexiuni.4.1.

4. . metode şi tehnici de culegere a datelor (suportul informaţional-faptic). metode şi tehnici de tratare a datelor (dimensiunea prelucrării cantitative). procedee logice de analiză şi generalizare (construcţia şi sistematizarea teoriei) si componenta pentru punerea in aplicarea a acestora (know-how).1. Despre metodologie • Metodologia de cercetare are preponderent caracter normativ şi este constituită din principii teoretice (concepţia teoretică a disciplinei).

Despre metodologie • Sistemele metodologice clasice (Churchman şi Mitroff): • 1. bazat pe reflexii teoretice exploratorii şi construcţii logico-matematice (formale) elaborate prin respectarea unor principii logice ale domeniului de referinţă.inductiv (Locke): culegerea de opinii şi judecăţi ale specialiştilor în domeniu pentru formalizarea unei problematici necesare generării de date şi informaţii. • 2. Sistemul reprezentării sintetice (Kant): construcţia şi operarea pe două modele alternative concurente dintre care ar trebui ales cel mai potrivit. • 4.1. • 5. Modelul pragmatic interdisciplinar (Singer şi Churchman): construcţii sintetice cu caracter interdisciplinar şi holistic prin care se poate ajunge la clarificari .conflictual (Hegel): dezbateri menite a lămuri caracteristicile şi natura unei probleme. Sistemul formal deductiv (Leibnitz). Modelul dialectic .4. • 3. Sistemul consensual .

4. interpretativă sau critică . constructivista. istorică sau experimentală. fenomenologică. Despre metodologie • Metodologic. metodologia poate fi pozitivă (pozitivistă). cercetarea poate fi holistică sau individualizată. • Prin orientările epistemologice ale domeniului de referinţă.1. sincronă sau diacronă.

dialectică • Tehnica (tekne = procedeu. Metode şi instrumente de cercetare • Metoda (metodos = cale. elasticitatea. reguli şi mijloace de cunoaştere şi transformare a realităţii. întreţinerea. mijloc. analiza factorială.4. cele mai mici pătrate. eşantionarea. • Exemple: observaţia. ajustarea statistică. istoric-comparativă. • Instrument : unealta sau artificiul tehnic prin intermediul căruia se realizează o lucrare sau o acţiune de cercetare. . • Exemple : tabelul. fişa de înregistrare. scala de măsurare sau programul utilitar. statistică. • Exemple: convorbirea. aşchierea etc. conceptia de baza din cercetare. ghidul interviului. analiza documentară.) : element care prescrie un anumit mod de a acţiona într-o cercetare . estimarea varianţei. • Procedeu : element al tehnicii care permite obţinerea directă a unui anumit rezultat sau soluţia practică la care se recurge pentru a efectua o acţiune sau lucrare. experimentul. sistem de principii. mod de expunere – grec. indicele. foaia de observaţie. • Exemple: gruparea statistică. clasificarea etc.2. coeficientul. vicleşug) : ansamblu de prescripţii metodologice folosite pentru a realiza o acţiune eficientă. grup de procedee folosite pentru a realiza o lucrare sau a obţine un rezultat determinat.

comparativă şi necomparativă. tehnici.longitudinale (în timp sau diacrone) sau transversale (la un moment dat sau sincrone). instrumente şi know-how specific. • . .calitative sau cantitative.experimentală şi neexperimentală. • . scop şi obiective • Strategii de cercetare: • .subiect) sau noninteracţionale.studiu de caz (cazuistica sau monografica) sau pentru fenomene de masă (statistice). in funcţie de natura problemei de cercetare. reguli.4. • . Strategia de cercetare • Mixaj între metode. • . principii. • .3.interacţionale (cercetător.

verificare ipoteze şi testare a modelului: tehnici calitative şi cantitative. tehnici şi instrumente de tratare a datelor. principii şi reguli de construcţie teoretică şi aplicativă. de analiză logică şi interpretare. • formularea ipotezelor: procedee de construcţie a enunţurilor şi soluţiilor propuse. tehnici şi instrumente de observare şi investigare a realităţii.3. Strategia de cercetare • Strategia de cercetare urmează etapizarea demersului: căutare şi culegere date: metode.4. principii formale şi logice de construcţie a modelelor. • tratare-prelucrare: analiza preliminară: metode. • generalizarea şi construcţia teoretică (partea concluzivă a cercetării): metode şi tehnici de sinteză şi generalizare. pentru a fi verificate. cu caracter provizoriu. • construcţie. .

. descriptivă (a distinge variaţiile sistematice de cele nesistematice ale fenomenului sau procesului studiat) şi cauzală (a explica prin cauze şi efecte un fenomen sau proces).4. Construcţia ipotezei • Inferare: operaţiune logică. neprobată. • Inferarea: inductivă (realizarea analizei faptelor) şi deductivă (sinteza în vederea construirii concluziei). Inducţia şi deducţia. prin care se avansează o judecată provizorie (concluzie). pe baza unei relaţii cu alte judecăţi considerate adevărate (premise).4.

prin abstractizare ştiinţifică. • Formele inducţiei: • inducţia completă: generalizarea unuei propoziţii pe baza unui numări limitat şi finit de cazuri care nu acoperă categoria sau clasa respectivă de fapte sau obiecte. • inducţia incompletă: asocierea unei anumite proprietati pentru fiecare element al unei colectivităţi şi extinderea acesteia pentru toate elementele făcând parte din respective clasă.4. construcţie de modele pentru a parcurge drumul de la ipoteză la lege (generalizare) şi teorie.4. • Furnizează concluzii cu caracter relativ. Construcţia ipotezei • Inducţia: demersul de la premise individuale la concluzii generale.se operează cu un număr de premise. . tehnici specifice: interpolarea şi extrapolarea.informaţiile disponibile nu acoperă integral prcesul sau fenomenul analizat. probabil pentru că: . . Inducţia şi deducţia.

pe baze logice. .acceptarea concluziei are gradul de certitudine al acceptării premiselor. .concluzia are valoarea de adevăr furnizată de valoarea de adevăr a premiselor.4. Construcţia ipotezei • Deducţia: obţinerea (deducerea) de propoziţii (enunţuri) adevărate din alte enunţuri (propoziţii) adevărate.4.acceptarea premiselor este suficientă pentru impunerea concluziei. Inducţia şi deducţia. .premisele sunt suficiente pentru a asigura cu necesitate concluzia. . Inferenţa este logic-necesară şi subiectivsigură: .

identitatea: axiomele din sistem nu produc şi nu pot produce denaturări sau sofisme. Construcţia ipotezei • Inferenţele obţinute prin deducţie pot fi corecte sau incorecte şi nu adevărate sau false. • Condiţiile inferenţei deductive: . . .independenţa: imposibilitatea demonstrării unei axiome din celelalte axiome ale sistemului teoretic.noncontradicţia: între axiomele teoriei nu pot exista şi nu pot fi deduse contradicţii.completitudinea: axiomele din sistemul teoretic sunt suficiente pentru a infera deductiv toate propoziţiile adevărate din domeniul respectiv.4. . .4. Inducţia şi deducţia.substitibilitatea uniformă: aceeaşi variabilă se foloseşte peste tot cu aceeaşi valoare sau cu acelaşi simbol. . două relaţii ce se pot deduce reciproc una din alta sunt reciproc substituibile.

abstracte şi simplificatoare care pot fi folosite în demonstrarea enunţurilor şi care pot fi extinse în studiul altor fenomene sau fapte decât cele considerate în explicaţiile anterioare ale respectivei teorii .Axiomatizarea: stabilirea de noţiuni şi enunţuri cu înţeles evident şi universal acceptat (axiome) pe baza cărora pot fi deduse şi aplicate toate celelalte enunţuri ale teoriei. • . semnele folosite au caracter general în respectiva teorie şi au semnificaţii strict prestabilite . . • Inducţia furnizează inferenţe nedemonstrabile iar deducţia realizează inferente demonstrabile. Construcţia ipotezei • Procedeele deducţiei: • . detaşarea.4.4. prestabilirea implicaţiilor. regulile axiomatizării: substituirea. • . Inducţia şi deducţia.Formalizarea: recursul la simboluri abstracte şi la reguli pentru a realiza operaţiile logice ale enunţurilor. un model este format din elemente. relaţii şi condiţii. enunţuri numite teoreme.Modelarea : construirea şi folosirea de scheme sintetice.

dar nu şi faţă de ceilalti atunci cauza este doar factorul initial. Procedee de construcţie a ipotezelor : Concordanţei : explicarea unui fenomen în funcţie de cauzele puse în evidenţă pentru alţi factori . supoziţie consistentă. Mixtă (concordanţei şi diferenţei): efectul este produsul unor combinaţii factoriale dar nu şi a altora cuprinzând doar unii din factorii fiecăreia din combinaţiile respective . Variaţiilor concomitente : se poate avansa presupunerea că o combinaţie de factori produce efectul analizat iar dacă acest efect este variabil în acelaşi mod doar faţă de unul din factor. Construcţia ipotezei • • • • • • • • Ipoteza: enunţ cu caracter provizoriu.4. Inducţia şi deducţia. punctul de plecare este o lege cunoscută (factorul a determină apariţia efectului b.4. Diferenţei : identificarea cauzei apariţiei unui fenomen în funcţie de îndeplinirea unui set de condiţii dar nu şi la concretizarea aceloraşi condiţii în aceeaşi configuraţie . de exemplu) . . Reziduurilor : prin recurs simultan la deducţie şi inducţie . rezultată din raţionamente logice sau pe baza unei intuiţii specifice a cercetătorului. Analogiei : din concordanţa unor caracteristici a două fenomene se poate trage concluzia că între acestea există şi alte asemănări de conţinut şi proprietăţi interne.

5. • . cuantificare. • .4. la legi şi legităţi ale acesteia face posibilă aplicarea deducţiei şi generalizarea pe această cale . construcţia sau reconstrucţia teoretică din domeniul vizat. implicit. prin recurs la măsurare şi elemente simbolice de exprimare.oferă un suport puternic pentru acceptarea rezultatelor obţinute. • Avantaje ale abordării cantitative : • . structurată şi dezvoltată pe baze raţionale. exprimare cifrică şi abstractizare şi dezvoltare formală.raportarea la teorie.face posibilă axiomatizarea şi. Abordarea calitativă vs abordarea cantitativă • Abordarea cantitativă este raţională şi recurge la măsurare. • . la sisteme de operatori logici şi structuri formale anterior construite . a concluziilor sau consecinţelor ce derivă . .economia de timp : cercetarea poate fi sistematizată.

4.5.) din analiza cărora se poate obţine descrierea momentelor obişnuite sau a acelora deosebite privind starea sau evoluţia entităţilor în cauză. explicaţie naturalistă. prin recurs la inducţie. experienţe personale. texte sau date etc. se realizează prin colectarea de fapte diferite sau de materiale empirice (cazuri. relatări. • Abordările cantitativa si calitativa sunt complementare în aproape orice cercetare . Abordarea calitativă vs abordarea cantitativă • Abordarea calitativă : interpretare. Generalizarea prin trecerea de la individual la general. comprehensiune.

interviu . global şi formal Statică şi dinamică. construită special de subiect Sociologia.4. analiza cantitativă. etica Dominant macro.5. contextual şi concret Procesuală. econometria. externă în raport cu subiectul Statistica. emica Micro local. antropologia. psihologia. la intervale determinate Deducţia. indici Calitativ Fenomenologic. observarea. distantă Eşantionare statistică sau distribuţie naturală Perioade scurte. teoria comunicării Subiectivism şi înţeles atribuit prin interpretare Subiectivă. matematica. Abordarea calitativă vs abordarea cantitativă Dimensiunea Orientare generală (strategie) Realitate abordată Poziţia faţă de domeniul cercetat Discipline metodologice implicate Relevanţa explicării şi înţelegerii Relaţia cercetător – cercetat Selecţia unităţilor de cercetat Timpul de culegere Metode şi tehnici folosite Cantitativ Pozitivist-explicativă. fizica Obiectivitate . ancheta. observaţia Participativă si naturală. accent pe etică Neutră. dominată sentimental şi afectiv Eşantionare teoretică sau distribuţie naturală Perioade lungi de observare continuă Inducţia. interpretare. interpretativ.

. • Depinde de: . între cea cauzal . . realizat pe întreg parcursul cercetării.receptivitatea culturală faţă de cercetare.6.maniera formată de sistematizare a cercetătorului. Realizează perceperea realităţii aşa cum este ea. .calităţile şi performanţele organelor de simţ ale cercetătorului. Observaţia ştiinţifică • “Contemplare metodică” asupra realităţii şi datelor.4. . .nivelul de dotare şi calitatea aparaturii de cercetare disponibile. holistică şi individualizat-structurată. Obligă la relaţionarea între abordarea sistemică. Trebuie să permită transferul informaţiilor în sistemul raţional-logic şi interpretativ al cercetătorului printr-un limbaj specializat. faptelor şi cunoştinţelor.nivelul cunoştinţelor şi experienţa acumulate de cercetător. Este un proces continuu.deterministă şi cea hermeneutic-teleologică.

simularea Monte Carlo. ecuaţii. • Se realizează prin: indicatori. interferarea prin analogie.7. tehnici probabilistice. cifrice sau simbolice a fenomenelor şi proceselor din economie şi administrarea afacerilor. Măsurarea sau cuantificarea în economie • Măsurarea sau cuantificarea ştiinţifică: traducerea în expresii calitative sau cantitative. programarea matematică etc. a variaţiilor concomitente. a corelaţiei.). indici. parametri cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice (calitative: tehnica concordanţei. cercetări operaţionale . . balanţieră. a diferenţei.4. cantitative: tehnica substituţiei în lanţ. a gradientului sau soldului. relaţii.

. care urmează a fi observat. * Principii de bază ale eşantionării: • selecţie aleatoare.8. referinţe la populaţia vizată. • reproducerea fidelă a structurii şi caracteristicilor populaţiei de bază.4. stabilit pe baza unor criterii şi tehnici specifice. studiat şi analizat în scopul obţinerii informaţiilor dorite asupra întregii colectivităţi. Stabilirea unităţilor de analiză şi eşantionarea • Unitatea de observare şi analiză: prestabilita şi selectata pe baza de criterii şi tehnici potrivite. • Eşantion: subgrup de unităţi ale colectivităţii sau populaţiei totale. * Elementele planului de eşantionare: concepte. • Conditii: reprezentativ şi sistematic. special selectat. tehnici şi instrumente de eşantionare. raţiuni şi argumente.

4.8. Stabilirea unităţilor de analiză şi eşantionarea
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Eşantionarea întâmplătoare simplă Eşantionarea întâmplătoare stratificată Eşantionarea grupată (ciorchine) Eşantionarea sistematică Eşantionajul accidental Eşantionarea pe cote (quota sampling) Eşantionarea raţională Eşantionarea relaţională (în “avalanşă”)

4.8. Stabilirea unităţilor de analiză şi eşantionarea
• Estimarea mărimii eşantionului • Factorii care influenţează mărimea şi structura eşantionului: - scopul şi obiectivul studiului; - omogenitatea colectivităţilor de origine; - gradul de verosimilitate dorit sau prestabilit; - tipul testului de analiză ales pentru realizarea studiului.

• ε=

cu: t = 1.96 pentru un prag de semnificatie α = 95%, p reprezentand proportia estimata pe baza esantionului
t

p(1  p) n

• Sau:

ε=

t


n

4.9. Instrumente şi unităţi de măsură
• Măsura este rezultatul operaţiei de măsurare iar unitatea de măsură este instrumentul de bază cu ajutorul căruia se realizează măsurarea. Reperul fizic al unităţii de măsură este un instrument de măsură. • Elementele masurarii: - conceptul; - unitatea de măsură; - intrumentul de măsurare; - procedeul de măsurare.

9.precizarea explicită a conţinutului.4. . Instrumente şi unităţi de măsură • 1.specificarea dimensiunilor conceptului. implicit. . măsurabile şi. • Etapele operaţionalizarii conceptuale: . . comparabile si analizabile. Conceptul: element simbolic. • Conceptul trebuie transformat în elemente sigure.identificarea sau construirea indicatorilor sau a mărimilor caracteristice. al cărui conţinut sau sens este descifrabil pe baza definiţiei construite în condiţii determinate.

4.9. Instrumente şi unităţi de măsură
2. Unitatea de măsura: un echivalent fix, stabilit pe baze convenţionale, în conformitate cu anumite reguli, prin care este dimensionat pasul sau intervalul unitar care permite trecerea de la o mărime la alta a variabilei sau caracteristicii în cauză, în funcţie de nivel, anvergură, intensitate etc. • Clase sau sisteme generice de unităţi de măsură: - sistemul unităţilor fizice sau naturale; - sistemul unităţilor valorice; - sistemul unităţilor de clasare subiectivă.

4.9. Instrumente şi unităţi de măsură
• 3. Instrumente şi procedee de măsurare • Scalare: procedeu prin care mărimile determinate sau estimate sunt ordonate într-un anumit fel, crescător sau descrescător, folosind ca etalon unitatea de măsură stabilită sau selectată pentru respectiva variabilă sau caracteristică. • Scala rezultată este instrument de măsurare • Tipuri de scale: - Scala ordinala - Scala tipologică, nominală sau de clasă - Scala pe intervale - Scala proporţionala sau de raport - Scala diferenţială semantică - Scala grafică - Scala Likert

4.10. Tehnici şi instrumente de căutare şi culegere a datelor
• Tehnici de culegere a datelor: - tehnici de culegere mediată a datelor; - tehnici de culegere prin contact direct; tehnici de simulare (bazate pe scenarii) * Tehnici mediate: • Documente de prezentare şi popularizare; • Statistici oficiale; • Documente curente de gestiune; • Rapoarte, studii şi sinteze ocazionale sau periodice; • Arhive; • Biografii şi autobiorgrafii.

Interviul : structurat.Observaţia (observarea): Cercetătorul alege. comportamente. cu alegere prestabilită sau cu răspunsuri libere etc. provoacă. . fapte. nestructurat sau mixt . evenimente sau împrejurări caracteristice colectivităţii observate şi în funcţie de scopul şi obiectivele cercetării .Chestionarul : cu întrebări deschise sau închise.4. înregistrează şi codifică după anumite reguli.10. Tehnici şi instrumente de căutare şi culegere a datelor * Tehnici de culegere directă .

corelograma şi arborele de decizie.introducerea în model a tuturor combinaţiilor de valori considerate pentru a obţine valorile variabilei endogene (independente) corespunzătoare. .construirea sau selectarea distribuţiilor de repartiţie. Instrumentele simulării: modelul.4. . . .construirea modelului de simulare.fixarea zonelor de selecţie dintr-un tabel de numere aleatoare cunoscut.stabilirea corespondenţei dintre numărul aleator selectat din tabel şi valorile corespunzătoare ale variabilelor.10. • Etape : . . .identificarea variabilelor caracteristice şi a relaţiilor dintre acestea. distribuţia de repartiţie. Tehnici şi instrumente de căutare şi culegere a datelor * Simularea: simularea Monte-Carlo.

depăşesc capacitatea de cuprindere a intuiţiei sau logicii cu care stăpânim realitatea • Tipuri de model: • .index: menţine doar caracteristicile esenţiale.euristic: bazat pe un set de reguli intuitive. • .4. lege. • . • .11. cele care descriu componentele şi sistemele intime de relaţii. Construcţia modelului • Model: instrument ştiinţific pentru reprezentarea unor realităţi care.imitativ (iconic): imagini mentale sau material-fizice. • . prin scara şi complexitatea lor.cibernetic: sistem simbolic cu feed-back (auto-reglare). .simbolic (ipoteză. teorie): înlocuirea elemntelor sistemului cu simboluri definite şi relaţii logico-formale.

.elaborarea ipotezelor. .4. .11.analiza teoretică. . . .selectarea şi exprimarea variabilelor.interpretarea rezultatelor.stabilirea structurii generale.parametrizarea (structura concretă a modelului sau estimarea). .testarea verosimilităţii.definirea problemei.revizuirea şi actualizarea soluţiei . . Construcţia modelului • • • • • • • • • • • • Etapele modelării: .aplicarea . . .conceptualizare.

populaţii etc. .teoretică (validarea rezultatelor cercetării prin teorii diferite).empirică (eşantioane. Analiza calitativă • 1. Analiza comparativă: . Culturalistă : evaluarea determinantelor mediului cultural asupra practicilor şi comportamentelor şi a asura efectele respective . Metode de tratare şi analiză a datelor I. . Configuraţională : punerea în evidenţă a coerenţei sistemelor complexe. punerea în evidenţă a convergenţelor situaţionale .12. Universalist/evoluţionistă : cercetarea unui număr finit de configuraţii. . între rezultate diferite obţinute prin metode diferite. managementul resurselor umane în diferite contexte . situaţii. cazuri.) . Sau: Funcţionalistă : identificarea influenţelor deterministe ale contextelor situaţionale şi logicilor de acţiune şi a cuantifica efectele .). la momente diferite etc.4.metodologică (strategii diferite de cercetare.

separarea aspectelor descriptive de cele explicative. Analiza biografică • Niveluri de anliză biografică : .cunoaşterea caracteristicilor sociale ale individului . . .12. . Metode de tratare şi analiză a datelor • 2.4.confruntarea trecutului individului cu reconstrucţia verbală pe care o prezintă. .reconstruirea parcursului studiat de viaţă ca o succesiune de etape coerente.obiectivizarea trecutului actorului. • Obiective: . .documentarea istorică prin intermediul datelor anterior neglijate. • Problema validării datelor şi rezultatelor analizei .cunoaşterea opiniilor şi convingerilor individului.

recenzarea evenimentelor pe bază de interviu sau observaţie participativă etc. Analiza incidentelor critice (Lupaşcu) • Scop: înţelegerea potenţialelor interne. • Etape : . • Unitatea de analiză este incidentul : orice eveniment. a schimbărilor inter sau intra dimensiuni corporale şi a permite considerarea actelor de către însăşi persoana în cauză . Metode de tratare şi analiză a datelor 3. . privitoare la individ şi presupunând o acţiune sau reacţie din partea acestuia.4.analizarea reacţiilor şi formalizarea în scopul anticipării comportamentelor sau atitudinilor în situaţii similare. . manifestare vizibilă etc. . a descoperi sau desluşi sensul activităţilor umane .12.provocarea reacţiilor indivizilor la situaţii tip .

înţelegerea semnificaţiilor acţiunii umane prin limbaj . globală şi holistică. Explorarea limbajului • Direcţii ale explorării limbajului: .12. . Metode de tratare şi analiză a datelor 4.recunoaşterea regularităţilor limbajului . .4. .identificarea caracteristicilor limbajului : analiza conţinutului . .reflecţia: descoperirea şi explicarea fenomenului sau procesului prin analiză euristică.

4. Metode de tratare şi analiză a datelor Tehnici de explorare a limbajului • Analiza datelor de întrevedere etnografică • Abordare prin teoria ancorată • Abordarea fenomenologică .12.

analiza de conţinut a documentelor sau mesajelor selectate prin: – – – – analiza frecvenţelor . . analiza evaluativă . . modalitate de analiză calitativă şi cantitativă a conţinutului şi sensurilor unei comunicări . Metode de tratare şi analiză a datelor 5. tehnică de cercetare prin care se pot realiza inferenţe pe baza identificării sistematice şi obiective a caractersisticilor specifice în cadrul unui text.4. analiza contingenţei. • Etapele analizei : . . Analiza conţinutului comunicării: descrierea obiectivă.fixarea materialului de analizat . . analiza tendinţelor .12. sistematică şi cantitativă a conţinutului unei comunicări.selecţia sau eşantionarea unităţilor de analiză .alegerea temei de analizat.

propriilor experienţe. • Experienţa interioară ca sursă de cunoaştere a lumii. Metode de tratare şi analiză a datelor 6. • Etape: . Hegel. Abordarea fenomenologică (Husserl.Conştientizarea experienţei. . . Sartre ) • Cercetarea acţiunilor trăite.Experienţa. .Dialogul cu reprezentările proprii.4.12. .Raţionalizarea pe baza conştientului. a înţelege lucrurile pe baza sensului pe care-l are pentru individ raportat la lume aşa cum este ea înţeleasă de acesta.

personale. Studiul documentelor Documente : oficiale. text. Metode de tratare şi analiză a datelor 7.4. oficioase Obiect.12. există în măsura în care cercetătorul devine capabil a-l folosi ca indiciu. insemn care poartă o informaţie . .

4. diagrama) Rezultatele sistematizării sunt de tip serii. tabelarea. tabele. Metode de tratare şi analiză a datelor II. grafice. seria. cuprinzând date ordonate după anumite criterii .12. graficul. diagrame etc. Analiza cantitativă 1. Sistematizarea (gruparea.

12.sporul mediu . Uniformizarea şi ajustarea • Procedee de ajustare: .4.cele mai mici pătrate. . . . Metode de tratare şi analiză a datelor 2. .graficul de ajustare.media mobilă.ritmul mediu . .

indicatori relativi sau în mărimi relative (rapoarte dintre niveluri sau dintre valori comparabile) si indicatori în mărimi absolute. boltirea (coeficientul de boltire) . Indicatori şi indici • Indicatori: primari (privitori la volumul sau structura de bază a unei colectivităţi) sau derivaţi (privitori la relaţii dintre caracteristici ale unei colectivităţi.12.4. dintre variabile sau valori caracteristice). Metode de tratare şi analiză a datelor 3. • Indicatori specifici : asimetria (coeficientul de asimetrie).

modul. media armonică. modul sau dominanta. printr-o mărime derivată prin calcule. media mobilă). mediala • Exprimă. starea de normalitate a unităţilor unei colectivităţi în funcţie de o anumită caracterstică. media progresivă. Mărimi medii: media aritmetică. mediana) şi speciale (media geometrică.12. Pot fi: fundamentale (media aritmetică. geometrică. arminică. media cronologică. mediala. pătratică etc.) şi de poziţie (identificabile prin poziţia ocupată în seria de referinţă). de calcul (media aritmetică. geeometrică. Metode de tratare şi analiză a datelor 4. media pătratică. în mod sintetic. mediana. pătratică.4. arminică. .

măsura în care valorile individuale se abat de la normalitate. • Indicatori ai dispersiei : simpli (amplitudinea variaţiei. varianţa condiţionată. Dispersia şi indicatorii varianţei • Dispersia sau împrăştierea caracterizează gradul de eterogenitate al unei colectivităţi. abaterea medie pătratică. media marginală . coeficientul de variaţie).12. intervalul mediu de variaţie. de la valoarea caracteristică (o anumită medie) din cauze aleatoare sau mai puţin semnificative. Metode de tratare şi analiză a datelor 5. varianţa mediilor condiţionate.4. • Indicatori factoriali ai varianţei : media condiţionată. varianţa sau dispersia. abaterea individuală) şi sintetici (abaterea medie liniară.

• Exprimarea grafică a gradului de concentrare : reprezentarea grafică a valorilor unei variabile în funcţie de valorile altei variabile. raort de diversificare. coeficientul gradului de concentrare. Metode de tratare şi analiză a datelor 6. • Complementară concentrării este diversificarea: se exprimă prin: grad de diversificare. energia informaţională (Onicescu). media. indice de diversificare etc. . modul) • Indicatori ai concentrării : abaterea mediană.12.4. Concentrarea şi diversificarea • Concentrare : gradul de grupare sau aglomerare a unităţilor observate sau valorilor unei distribuţii în jurul unei valori semnificative (valoarea centrală. mediana.

corelaţia rangurilor. coeficientul de corelaţie Pearson.4. Corelaţia: covarianţa. parabolice. cu ecuaţii simultane) . Regresia: modele liniare. multiple. raportul de corelaţie. Metode de tratare şi analiză a datelor 7. coeficientul lui Fechner de concordanţă 8.12.

parametri şi coeficienţi specifici (statistici) . Metode de tratare şi analiză a datelor 9.12. medii şi semnificative Recurs la indicatori.4. influenţe sau dependenţe normale. indici. Tehnici statistice: evidenţiază anumite tendinţe.

12. • triangularea teoriilor. Tehnici bazate pe elasticităţi 11. • Tipuri de triangulare (M. Fortin. Triangularea: recurs simultan la două sau mai multe tipuri de abordări: punerea în relaţie a abordărilor calitative şi cantitative. Metode de tratare şi analiză a datelor 10. • triangularea metodelor. respectând regulile de aplicare ale fiecăreia.4. interacţionare şi comunitate . .-F. 1996): • triangularea datelor prin agregare. • triangularea cercetătorilor.

V.4. Prezentarea şi susţinerea rezultatelor 5.5.1. Construirea unui text ştiinţific 5. Reguli de redactare a textelor ştiinţifice 5. Anexe si elemente suport .2.3. Redactarea unui text ştiinţific 5. Rezultatele cercetării 5.

conturarea de recomandări.identificarea de contradicţii.marcarea diferenţelor faţă de ceea ce se realizase anterior.1. lacune sau limite ale teoriei sau soluţiilor anterior propuse. integrat structurii generale a domeniului (ştiinţei. linii de acţiune. Concluzii: .sistematizarea într-un subsistem coerent. ramurii de ştiinţă). dificultăţi şi direcţii posibile de cercetare ce ar putea fi parcurse pentru o dezvoltare a teoriei. . . pentru ameliorarea şi completarea soluţiilor sau găsirea altor soluţii. neconcordanţe.sublinierea rezultatelor cercetării întreprinse.confirmarea sau infirmarea ipotezelor. • . . Rezultatele cercetării • • • • • • • • • • Rezultate: . . .obţinerea de soluţii formale sau practice. a rezultatelor obţinute. sugestii.sesizarea de noi direcţii de cercetare etc. . deci a contribuţiei efective a cercetătorului.evidenţierea unor limite.5. .

Rezultatele cercetării • Elemente importante în concluzii: . evaluări ale consecinţelor.aspecte neabordate ale temei.recomandări pentru încadrarea rezultatelor în teoria economică sau pentru aplicarea soluţiilor propuse în activitatea practică a întreprinderii.1. motive. sublinierea aspectelor teoretice şi aplicative. explicatii. . recomandări însoţite de argumente.rezultate obţinute . . .pornind de la scopul propus iniţial. dezvoltărilor conceptuale. organismelor publice şi private.dificultăţi întâlnite. modalităţile de depăşire a acestora. . .consideraţii privind impactul posibil al cercetării intreprinse pe plan teoretic sau aplicativ. .5. metodologice sau aplicative. sociale sau de altă natură.contribuţii. efectelor economice.

Rigurozitatea: enunţuri exacte. concret. . corecte şi conforme cu sensul avut în vedere prin mesajul dorit. scrierea şi interpretarea simbolurilor şi relaţiilor de calcul.Corectitudinea: elementele de fond şi de formă a prezentării. .2.Coerenţa: logica de fond a tratării problemei şi aspectele de ordin lingvistic ale lucrării . sistematizarea ideilor. tipologizarea unor elemente structurale sau de ordine.Completitudinea (integralitatea): realizarea unei abordari integrale a cercetării întreprinse . .5. folosirea şi definirea conceptelor. Redactarea unui text ştiinţific • Condiţii în redactarea unui text ştiinţific: .Onestitatea: caracterului cercetătorului: discernământ şi buna credinţă. .Eleganţa stilului: combinarea între estetica textului şi caracterul personal (original). focalizat şi adaptat al acestuia.

concluzia (peroraţia). . Prezentarea şi susţinerea rezultatelor unei cercetări • Structura: introducerea (exordiul). tratarea subiectului.3.5.

în cazul unei enumerări cu caracter exemplificator.dupa o enumerare de nume de persoane care poate continua in maniera implicita. Simboluri • .cf.4. • . (compară sau confruntă.ibidem) aceeaşi sursă (invocata anterior) pentru un citat sau o informaţie folosită în text. .1. . si restul" sau "si asa mai departe") . Abrevieri. Reguli de redactare a textelor ştiinţifice • 5. sau conf.4.apud (după).et al.et alii.se pune dupa o enumerare de lucruri. cu sensul de "si altii" .ibid (în acelaşi loc . pentru citatele reproduse după alţi autori sau în cazul unor informaţii sau referinţe din autori ale căror lucrări nu au fost direct studiate. • .g.e.et cetera sau et caetera = "si celelalte lucruri". • . Codificări. fapte care poate continua implicit. (de exemplu). obiecte. • . pentru a face o trimitere la o sursă sau o lucrare de referinţă în care pot fi găsite detalii şi elemente lămuritoare cu privire la aspectul avut în vedere.etc.5. . în latină). • .

Termeni. ca factor de producţie).5.2.4. concepte şi definiţii consacrate: simbolurile intrate în uzul internaţional. • 2. Reguli în economie: • 1. • 3. Simboluri: elemente speciale de codificare (abreviere) cu ajutorul cărora se operează în demersurile formale (demonstraţii logice sau formale). i-coeficient (rată) de actualizare. L-factor de muncă (u. Pentru desemnarea unor mărimi absolute:numai litere mari din alfabetul latin etc.). Reguli de redactare a textelor ştiinţifice • 5.s. Corectarea sensului pentru unele concepte sau definiţii poate fi marcată printr-un asterisc ataşat simbolurilor intrate în uz cu semnificaţia de bază. randament.4.capital (în general. fără precizări suplimentare sau amendamente: K . . r-rentabilitate.

7.3.4. expresii. Apendice.4. note.4. Bibliografia • 5. argumentaţii etc. Glossar.4. Reguli de redactare a textelor ştiinţifice • 5.4.4.4. anaxa • 5. comentarii • 5. date. Casete.5. idei. Preluări. lexicon . exemple.5. interpretări.6. împrumuturi (citate. index.) • 5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful