Legtura covalent [modificare]

Legtura covalent este legtura chimic n care atomii sunt legai ntre ei prin perechi de electron puse n comun, atomii avnd poziii fixe unii fa de alii. Aceasta apare doar ntre atomii nemetalelor, iar rezultatul legrii se numete molecul. Legtura covalent poate fi de trei feluri, dup modalitatea de punere n comun a electronilor. Astfel, ea este:

nepolar - apare la atomii din aceeai specie sau la atomii din specii diferite care au

electronegativiti foarte apropiate (acetia fiind carbonul i hidrogenul). Fiecare dintre cei doi atomi pune n comun cte un electron, i fiecare atrage la fel de mult perechea astfel format.

polar - exist doar ntre atomi ai nemetalelor din specii diferite. Fiecare dintre cei doi atomi

pune n comun cte un electron, dar atomul care are electronegativitatea mai mare atrage mai puternic perechea format. Atomul cu electronegativitatea mai mic devine astfel dezvelit de electroni.

coordinativ - este o legtur covalent polar special. n acest caz, doar un atom pune n
comun cei doi electroni necesari formrii legturii (acesta numindu-se donor), iar cellalt doar accept perechea oferit (acesta numindu-se acceptor).

Legtura ionic [modificare]

Legtura ionic este formata prin atragerea electrostatica cu sarcini opuse si are loc intre metalele tipice si nemetalele tipice. Pentru a forma o configuraie electronic exterioar de echilibru (8 electroni), atomii se pot asocia prin cedarea i respectiv primirea de unul sau doi electroni. Se formez astfel o molecul a crei legtur ionic (polar, heteropolar, electrovalent) se bazeaz pe atracia electrostatic exercitat ntre atomii ionizai pozitiv sau negativ. Atomii astfel construii n stare solid se organizeaz sub form de cristale, care datorit tipului de legtur se numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formeaz ca rezultat al reaciei dintre un element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic electronegativ (grupele VI, VII). Metalele de tranziie pot forma i ele cristale atunci cnd diferena de electronegativitate este ndeajuns de mare. ex tipic:clorura de sodiu (NaCl) Teoria clasic a lui Born i Madelung d o imagine clar asupra naturii legturii ionice. ntre doi atomi apropiai, unul ionizat pozitiv i altul negativ, apar fore electrostatice centrale de atracie care variaz cu ptratul distanei i fore de respingere care variaz rapid cu inversul distantei la o putere n>2. Fora de atracie f este dat de relaia: f=(e1*e2)\ Aceasta legatura a fost studiata de Kossel. S-a constatat ca un ion de Na este inconjurat de 6 ioni de Cl,iar un ion de Cl este inconjurat de ioni de Na(raportul de combinare dintre ioni de Na si Cl este de 6:6). Concluzie:O substanta ionica este neutra din punct de vedere electric.Suma sarcinilor pozitive este egla cu suma sarcinilor negative.Din punct de vedere al tariei, legatura ionica este cea mai puternica.De aceea punctele de topire ale substantelor ionice sunt mai ridicate

Caracterul acid sau bazic al unei solutii poate fi pus in evidenta folosind indicatorii acido-

bazici numiti si indicatori de pH. Un indicator de pH este o substanta care are o anumita culoare cand se gaseste in forma sa de acid si o alta culoare cand se gaseste in forma de baza conjugata. In practica se folosesc harti, indicatoare si pH-metre; masurarea pH-ului are un rol deosebit de important. .

Densitatea relativa este raportul a doua mase si este un numar adimensional care nu depinde

de unitatea de masura a masei.Densitatea relativa in raport cu aerul este:Masa moleculara a aerului este M=28,9 g/mol Gaze perfecte(ideale) Prin gaze pefecte(ideale) se inteleg gazele la care fortele de atractie reciproca intre particule pot fi considerate nule. Pentru a cerceta ecuatia termica de stare a gazelor perfecte se va considera constanta cate una din variabilele de stare si se va studia dependenta intre celelalte doua. Legile deduse astfel vor fi cuprinse apoi intr-o lege generala.

Legea lui Boyle-Mariotte

1

Legea lui Boyle-Mariotte arata ca : la temperatura constanta, volumul unei mase determinate de gaz este invers proportional cu presiunea sub care se afla gazul. De exemplu, daca se dubleaza presiunea exercitata asupra a 2l gaz, volumul gazului descreste pana la 1 l. Matematic legea se scrie: V1/ V2 = p2/ p1 , sau p1 V1= p2 V2 , in care V1 si p1 reprezinta volumul si presiunea initiala a gazului, iar V2 si p2, noul volum si noua presiune. Deci, la temperatura constanta, produsul dintre presiunea si volumul unei mase anumite de gaz este constant: pV=k; k=const. k este o constanta valabila pentru o anumita temperatura( si anumita cantitate de gaz). Reprezentand grafic dependenta presiunii p de volumul V se obtine pentru fiecare tempe-ratura o hiperbola echilaterala. Asemenea curbe se numesc izoterme(in lb. greaca: isos= egal, thermos= cald). Legea lui Boyle-Mariotte are valabilitate in domeniul presiunilor nu prea mari si la temperaturi normale. La presiuni foarte inalte, toate gazele prezinta abateri de la aceasta lege.Astfel, de exemplu, daca la azot la presiunea de 1 At, produsul pV=1, la 1000 At, pV>2, ceea ce dovedeste o abatere de la comportarea de gaz perfect.

Legea lui Gay-Lussac

Variatia volumului unui gaz cu temperatura la presiune constanta este exprima-ta prin legea lui Gay-Lussac: la presiune constanta, volumul unei mase determinate de gaz se mareste(sau se micsoreaza), pentru fiecare crestere(sau scadere) de 1 C, cu 1/273 din volumul pe care il ocupa la 0 C). Valoarea 1/273, mai exact 1/273,15, se numeste coeficientul de dilatare termica a gazelor ideale. Notand cu V0 volumul gazului la 0 C, iar cu V1 volumul pe care il ocupa la temperatura t1, legea se poate scrie: V1= V0+V0/273t1=V0(273+t1/273). Adoptand notarea temperaturilor in grade Kelvin: T=273+t, legea lui Gay-Lussac poate fi exprimata intr-o forma mai adecvata: V1= V0*T1/273. Deoarece V0/273 are o valoare constanta pentru gazul respectiv, inseamna ca la o temperatura T2, volumul aceluiasi gaz va fi: V1= V0 *T2/273. Asadar: V1/V2=T1/T2 sau V1/T1= V2/T2. Deci, la presiune constanta, volumul unei mase determinate de gaz variaza direct proportional cu temperatura absoluta: V/T=k; k=const; Reprezentarea grafica a relatiei intre volumul gazului si temperatura la presiu-ne constanta este o dreapta care intersecteaza ordonata intr-un punct ce corespunde valo-rii V0. O asemenea dreapta se numeste izobara(in lb. greaca barys=greu). Pentru mase diferite de gaze rezulta o familie de drepte care intersecteaza ordonata in puncte diferite si se intalnesc intr-un punct pe abscisa, corespunzator la t=-273 C In mod analog, legea lui Gay-Lussac arata ca: la volum constant, presiunea unui gaz creste(sau scade) pentru fiecare crestere(sau scadere) de 1 C, cu 1/273 din presiunea pe care o are gazul la 0 C. Asa, de exemplu, un gaz cu volumul de 273 ml la 0 C are volumul 273 ml la 1 C(si aceeasi presiune), de 275 ml la 2 C, de 373 ml la 100 C etc. Daca se noteaza cu p0 presiunea gazului la 0 C, iar cu p1 presiunea gazului la temperatura t1, aceasta lege se poate scrie: p1=p0+p0/273* t1=p0((273+t1)/273). Rationand in modul aratat mai sus, se ajunge la relatia: 2

p1/ p2= T1/ T2 sau p1/ T1= p2/T2. Deci, la volum constant, presiunea unei mase determinate de gaz variaza direct proportional cu temperatura absoluta: P/T=k; k=const. Reprezentarea grafica a relatiei dintre presiunea gazului si temperatura la volum constant este o dreapta care intersecteaza ordonata intr-un punct ce corespunde valorii p0. O asemenea dreapta se numeste izocora(in lb. greaca: core=spatiu). Pentru mase diferite de gaze p0 are valori diferite, iar izocorele sunt drepte care se intalnesc intrun punct pe abscisa, corespunzand la t=-273 C.

Molul (numit i molecul-gram atunci cnd se refer la molecule) este unitatea de

msur fundamental n SI a cantitii de substan. Molul este cantitatea de substan dintr-un sistem care conine un numr de entiti elementare egal cu numrul de atomi

volumul molar al unei substane reprezint volumul unui mol din acea substan. Poate fi
calculat mprind masa atomic sau molecular a substanei la densitatea sa. atmosferic i temperatura mediului

Prin conditii normale se nelege valoarea uzual a unor parametri precum presiunea Conditiile normale sunt urmatoarele: -Temperatura de 0 grade Celsius = 273 Kelvin -Presiunea de o atmosfera -Distanta dintre molecule mai mare decat molecula insusi Presiunea P=1 atmosfera, presiunea de o atmosfera (760mm Hg) SOLUTIE = Amestec omogen compus din dou sau mai multe substane chimice (dintre care una
este de obicei lichid) dispersate la scar molecular n diverse proporii ei alte substane; dizolvant.

SOLVNT1, solveni, s. m. Substan chimic (lichid) care are proprietatea de a dizolva n masa SOLVT s.m. (Chim.) Combinaie format din moleculele substanei dizolvate i ale solventului. SOLUBILITTE, solubiliti, s. f. Proprietate a unor sruri de a se putea dizolva ntr-un solvent.
Cantitate maxim de substan, exprimat n grame, coninut ntr-o anumit cantitate de solvent la o temperatur determinat.

Echilibrul chimic este o stare a reactanilor i a produilor unei reacii chimice reversibile ce se

desfoar la temperatur constant. Este descris cantitativ de legea aciunii maselorcare statueaz c raportul dintre produsul concentraiilor produilor de reacie si produsul concentraiilor reactanilor este o constant. (K = constanta de echilibru la o temperatur dat) Clasificarea echilibrelor chimice in functie de natura proceselor care conduc la starea de echilibru: Echlibrul fizic este sistemul in care substantele ce intra in compozitia lui nu pot reactiona intre ele in conditiile date. Echlibrul chimic este sistemul in care ubstantele care intra in compozitia lui pot reactiona intre ele in conditiile date. Un sistem ,adica un ansamblu de substante care reactioneaza sau nu intre ele se afla intr-o stare de echilibru daca temperatura este aceeasi in toate punctele sistemului, presiunea este constanta, iar compozitia sistemului nu variaza in timp. Clasificarea echilibrelor chimice in functie de natura proceselor care conduc la starea de echilibru: Echlibrul fizic este sistemul in care substantele ce intra in compozitia lui nu pot reactiona intre ele in conditiile date. Echlibrul chimic este sistemul in care ubstantele care intra in compozitia lui pot reactiona intre ele in conditiile date.

Factori care influenteaza echlibrul chimic:

-temperatura -concentratia -presiunea 3

REACTII REVERSIBILE Multe reactii chimice , probabil toate reactiile chimice pot decurge in ambele sensuri;in anumite conditii reactantii se transforma in produsi;in conditii diferite produsii reactioneaza regenerand substantele initiale .cu alte cuvinte toate reactiile sunt reversibile.

Acizi tari si acizi slabi, baze tari si baze slabe

Usurinta cu care se transfera protonii de la acizi la baze, determina o diferentiere a comportamentului chimic al acestora. In anul 1900, Arrhenius a demonstrat ca o solutie conduce curentul electric cand in ea se formeaza particule incarcate electric, numite ioni, care migreaza la electrodul de semn contrar. Ionii pozitivi, cationii, sunt atrasi de catod, polul negativ ; ionii negativi, anionii, sunt atrasi de anod, polul pozitiv. Acizii, bazele si sarurile care formeaza ioni in solutie apoasa sunt electroliti, a caror solutii conduc curentul electric. Substantele care nu formeaza ioni in solutie se numesc neelectroliti si nu conduc curentul electric. Gradul de ionizare al unui electrolit este raportul dintre nr. de molecule ionizate si nr. initial de molecule dizolvate. Dupa gradul de disociere, electrolitii se clasifica in electroliti tari si electroliti slabi. Electrolitul tare este o substanta care in slutie apoasa este disociata total in ioni. Electrolitii tari sunt acizii tari, bazele tari si sarurile. Un electrolit slab este o substanta ale carei molecule aflate in solutie ionizeaza in proportie mica. Electrolitii slabi sunt acizii slabi si bazele slabe. Acizii tari sunt acizii care cedeaza usor protoni. Acizii slabi sunt acizii care cedeaza greu protoni. Bazele tari sunt bazele care accepta usor protoni. Bazele slabe sunt bazele care accepta greu protoni.