Unitatea de studiu 9: Gestiunea stocurilor

 Obiective: Obiectivele unităţii de studiu sunt: - prezentarea categoriilor de stocuri la nivelul firmei şi a importanţei lor pentru gestiunea firmei - prezentarea politicilor de firmă în materia stocurilor - analiza curbelor de costuri care privesc constituirea stocurilor - modelarea deciziei de stocuri în scopul determinării valorii optime a acestora - calculul stocurilor în condiţii de incertitudine - prezentarea unor metode şi tehnici particulare cu privire la determinarea mărimii stocurilor  Termeni de referinţă: stoc stoc curent stoc de siguranţă optimizare incertitudine model matricial risc rentabilitate rata cinetică a activelor circulante

 Structura unităţii de studiu: 1. 2. 3. 4. 5. Aspecte conceptuale Analiza stocurilor Optimizarea stocurilor Stocurile în condiţii de incertitudine Metode specifice de determinare a stocurilor

 Conţinutul de idei al unităţii: 1. Aspecte conceptuale Cea mai importantă parte a gestiunii financiare a firmei este gestiunea ciclului de exploatare Definiţie: prin gestiunea ciclului de exploatare se înţelege alocarea optimă a capitalului pe cele două direcţii specifice activităţii de exploatare: stocuri şi creanţe, în condiţiile minimizării riscului specific Există trei raţiuni importante pentru rolul esenţial al gestiunii ciclului de exploatare în gestiunea financiară a firmei:  ponderea ridicată a activelor şi pasivelor alocate activităţii de exploatare

Crt.) Firma poate folosi trei politici distincte pentru gestionarea ciclului de exploatare: o politică agresivă: realizarea unei cifre maxime de afaceri cu stocuri minime. etc. creanţe şi lichidităţi)  determinarea modalităţii de finanţare a activelor circulante (FR. dar care generează o anumită nesiguranţă în aprovizionare o politică defensivă: realizarea unei cifre de afaceri date cu stocuri şi creanţe care să minimizeze riscul o accentul este pus pe finanţarea activelor circulante din surse permanente (fondul de rulment) cu costuri mari dar cu o anumită siguranţă în funcţionare o politică echilibrată: armonizarea contradicţiei dintre rentabilitate şi risc o sincronizare între siguranţa aprovizionării şi costurile acesteia Active circulante Poli ticã defe nsiv ã Po liti cã in te rm ed ia rã ag ticã Poli ivã res Cifra de afaceri Figura 12 2. cu minimum de costuri) Gestiunea ciclului de exploatare cuprinde două acţiuni distincte:  determinarea necesarului de active circulante (stocuri. produse sau mărfuri necesare realizării iecărei faze a ciclului de exploatare Ciclul de exploatare are trei faze: o aprovizionarea: caracter discontinuu o producţia: caracter continuu o desfacerea: caracter discontinuu Definiţie: sub aspect financiar. Analiza stocurilor Prin stocuri se înţelege cantitatea fizică de materiale. ceea ce maximizează rentabilitatea o accentul este pus pe pasivele pe termen scurt (datorii de exploatare. credite bancare). gradul ridicat de repetabilitate a operaţiunilor specifice activităţii de exploatare  rolul determinant al datoriilor pe termen scurt în gestiunea financiară a firmei În mod concret. care au costurile cele mai mici de procurare. gestiunea ciclului de exploatare urmăreşte:  rentabilitatea (realizarea activităţii de exploatare cu minimum de active circulante)  minimizarea riscului (procurarea pasivelor circulante necesare finanţării activelor circulante. De. stocurile reprezintă alocări de capital care nu pot fi recuperate decât după încheierea ciclului de exploatare (adică după vânzarea mărfurilor obţinute în activitatea de producţie) .

recondiţionarea. însumând toate cheltuielile ocazionate de acest eveniment Să notăm cu „cua” costul unitar de aprovizionare (adică cheltuielile ocazionate. acestea reprezintă o medie a costului de stocare pe perioada de existenţă a stocului (din punct de vedere practic se consideră media costului din prima şi ultima zi de existenţă a stocului). acest cost unitar de aprovizionare va fi considerat ca fiind un cost fix Cheltuielile de depozitare sau de stocare sunt determinate de toate cheltuielile ocazionate de păstrarea. de o aprovizionare) Obs. paza etc. este necesară optimizarea stocurilor Definiţie: optimizarea mărimii stocurilor se referă la armonizarea relaţiei care există între cheltuielile de aprovizionare (Ca) care variază în funcţie de numărul de aprovizionări şi cheltuielile de stocare (Cs) care variază în funcţie de mărimea stocurilor Cheltuieli de aprovizionare (Ca) Ct O Cs Ct Ca Numãr aprovizionãri (Na) Na Figura 13 3. Optimizarea stocurilor Cheltuielile de aprovizionare (Ca) sunt determinate de realizarea unei aprovizionări noi (sau unei comenzi noi). în medie.Riscurile aprovizionării sunt: o aprovizionarea în stocuri mici. stocurilor deja aprovizionate Să notăm cu „cus” cheltuielile unitare de stocare Obs. conform graficului de mai jos: . pe măsura nevoilor producţiei: riscul apariţiei unor rupturi (gap-uri) în aprovizionare o aprovizionarea în stocuri mari: riscul costurilor mari de aprovizionare Pentru a îmbina avantajele celor două modalităţi de aprovizionare şi pentru a elimina riscurile corespondente.

Stocurile în condiţii de incertitudine Condiţiile simplificatoare puse în cazul stabilirii mărimii optime a stocului în condiţii de certitudine nu sunt realiste o în aceste condiţii. armonizarea relaţiei dintre rentabilitate şi risc se complică . se mai pot determina urmãtorii indicatori : Numãrul optim de aprovizionãri : Na* = N ⋅ pua ⋅ c us N = * 2 ⋅ c ua S Intervalul mediu între douã d= aprovizionãri succesive : 2 ⋅ c ua S* ⋅ T = ⋅T N N ⋅ pua ⋅ c us unde T este durata ciclului de exploatare Figura 15 4. N: necesarul de aprovizionat.Cheltuieli de stocare Mãrimea stocului Medie (1/2) Timp Figura 14 Pentru stabilirea mărimii optime a stocurilor se utilizează modelul Wilson-Whitin: Ct = Ca + Cs = (N / S) . pua . cus unde Ct: costul total de aprovizionare. se anulează derivata de ordinul întâi a funcţiei de mai sus: 2 ⋅ N ⋅ c ua N ⋅ c ua pua ⋅ c us ∂Ct S* = =− + = 0 → pua ⋅ c us ∂S 2 S2 Pe baza modelului de mai sus. S: mărimea optimă a statului În acest model se consideră îndeplinite o serie de condiţii simplificatoare: o stocul se constituie instantaneu imediat ce a fost dată comanda de aprovizionare o intervale constante între două aprovizionări succesive o stocul se consumă treptat până la epuizarea lui totală. moment care coincide perfect cu momentul unei noi aprovizionări Pentru minimizarea costului total. pua: preţul unitar de aprovizionare. cua + (S / 2) .

care să acopere necesarul de stoc în cazul unor rupturi de stoc (adică al unor întreruperi sau întârzieri în aprovizionare) În mod concret. apare necesară constituirea unui stoc suplimentar.o alături de stocul propriu-zis. această diferenţă constituind stocul de siguranţă .costul unei asemenea politici constă în cheltuieli suplimentare cu stocarea şi chiar cu aprovizionarea .stocul de siguranţă se constituie la nivelul mediu al stocurilor de siguranţă specifice fiecărei situaţii posibile politica realistă: reprezintă o optimizare a costurilor ocazionate atât de politica prudenţială cât şi de cea agresivă În proiectarea politicii realiste de gestionare a stocurilor în condiţii de incertitudine se parcurg două etape: o determinarea costurilor pentru stocurile de siguranţă o determinarea matricei consecinţelor determinarea costurilor pentru stocurile de siguranţă Număr zile întârziere 0 1 2 j n-1 n Mărimea stocului de siguranţă 0 0 CI1 CI2 CIj CIn-1 CIn 1 CS1 0 CI1 CIj-1 CIn-2 CIn-1 2 CS2 CS1 0 CIj-2 CIn-3 CIn-2 Figura 16 i CSi Csi-1 Csi-2 0 CIn-i-1 CIn-i n-1 CSn-1 CSn-2 CSn-3 CSn-j-1 0 CI1 n CSn CSn-1 CSn-2 CSn-j CS1 0 determinarea matricei consecinţelor Număr Frecvenţa Mărimea stocului de siguranţă . numit stoc de siguranţă (Ssig). de obicei se aprovizionează ceva mai mult decât stocul optim stabilit pentru condiţii de certitudine.este o politică caracterizată de aversiune faţă de risc şi de neglijare a rentabilităţii politica agresivă: . numit stoc curent (Scrt).se caracterizează printr-o poziţie indiferentă faţă de risc . se pot utiliza trei politici pentru gestionarea stocurilor în condiţii de incertitudine: politica prudenţială (defensivă): pentru a se evita rupturile de stoc.

zile (coef. f0 CSn-1 . fj 0 CI1 . f2 CIj . f0 CSi-1 . fn n CSn . f1 CSn-3 . f2 CSn-j . fn-1 0 Soluţia optimă (stocul de siguranţă optim . fn Figura 17 i CSi . fn-1 CIn . fn-1 CIn-i . fn 1 CS1 . f1 0 CIj-2 . fj CIn-1 . f1 CI2 . fn-1 2 CS2 . f2 0 CIn-i-1 . fj CIn-2 . fn-1 CIn-2 . f2 CIj-1 . f2 CSn-j-1 . ai este abaterea individuală a aprovizionării i 5. în timp ce alte categorii de stocuri se află în situaţia inversă . f0 CSn-2 . f1 CSi-2 .) întârziere 0 1 2 j n-1 n f0 f2 f3 fj fn-1 fn 0 0 CI1 . fj CS1 . Metode specifice de determinare a stocurilor Analiza detaliată a structurii şi rolului stocurilor a condus la conturarea unor metode operaţionale specifice de determinare a principalilor indicatori de gestionare a stocurilor în cadrul ciclului de exploatare • metoda ABC • metode de determinare a necesarului de finanţare a ciclului de exploatare (NFCE) • metode de determinare a nevoii de fond de rulment (NFR) Metoda ABC: • se bazează pe faptul că unele categorii de stocuri au un număr mare de articole dar o pondere mică în totalul stocurilor necesare. f0 0 CI1 . fn-1 CIn-1 .SSopt) este dată de cheltuielile minime efectuate atâtpentru constituirea stocurilor de siguranţă cât şi pentru costurile ocazionate de întârzierile în aprovizionare:   SS opt =min CS i −j ⋅f j +∑ CI j−i ⋅f j  ∑  i j  j  q ⋅t d=∑ i i ∑ qi S crt N = ⋅d D a= ∑q ⋅ a ∑q i i i S sig = N ⋅a D unde ti este intervalul în care este aprovizionată cantitatea q i unde Scrt este stocul curent iar D este durata ciclului de exploatare unde este abaterea medie a intervalelor efective faţă de cele contractuale în aprovizionare. fj CIn-3 . fn n-1 CSn-1 . f0 CS1 . f1 CSn-2 .

în acest sens.. activitatea de gestionare se concentrează asupra stocurilor cu valoare mare • din punct de vedere practic. pentru nevoia trimestrială de finanţare folosindu-se metodele sintetice .ele stabilesc o nevoie medie anuală a stocurilor.categoria B: stocuri de valoare medie şi cu o pondere medie în totalul articolelor . se realizează o grupare a stocurilor pe trei categorii: . fuzionare etc) .metode analitice: se folosesc doar pentru fundamentarea nevoii de finanţare în situaţii de modificări structurale ale activităţii firmei (înfiinţare.categoria A: stocuri de valoare mare dar cu pondere mică în totalul articolelor aprovizionate . Ponderea valoricã Categoria A Ce ⋅k ⋅t D Categoria B Categoria C Ponderea în numãrul articolelor Figura 18 Metode de determinare a necesarului de finanţare a ciclului de exploatare (NFCE): • pentru determinarea NFCE se folosesc două tipuri de metode: .categoria C: stocuri cu valoare mică dar cu pondere mare în totalul articolelor • obiectivul metodei ABC este acela de a determina nivelul minim al capitalului utilizat pentru constituirea stocurilor • aplicarea metodei ABC permite urmărirea detaliată a stocurilor din fiecare categorie şi determinarea mărimii optime a acestora Nevoia de finanţare a stocurilor (Nfs) se determină pe baza cheltuielilor medii zilnice ale activităţii de exploatare şi a intervalului de timp dintre două reconstituiri succesive a stocurilor (sau durata de rotaţie a stocurilor): N fs = unde Ce reprezintă cheltuielile de exploatare. iar k este un coeficient de corecţie pentru produsele finite şi pentru cele în curs de fabricaţie. dezvoltare.metode sintetice (globale): se folosesc îndeosebi în perioadele de stabilitate economică a firmei Metodele analitice 1. bazate pe costurile exploatării unde cu Ce s-a notat valoarea costurilor totale Ce NFCE de = exploatare ⋅t iar cu t s-a notat durata de rotaţie D .

creanţe). bazate pe cifra de afaceri CA NFCE = unde ⋅ R c D cu CA s-a notat valoarea cifrei de afaceri cu s-a notat rata cinetică (durata de rotaţie a activelor circulante în raport cu cifra de afaceri) Ratele cinetice se determină. produse finite. bazate pe rata cinetică a activelor circulante Q prev ⋅ c cu a NFCE = ⋅ vr 1 D unde: este costul complet unitar este viteza de rotaţie a activelor circulante în funcţie de costuri în exerciţiul financiar anterior vr = S ac ⋅D C PM este soldul mediu al activelor circulante din exerciţiul anterior este costul producţiei marfă din exerciţiul anterior 2 NFCE = Q prev ⋅ c cu ⋅ A PM a c 1000 unde A PM = c S ac C PM ⋅ 1000 este valoarea activelor circulante la 1000 lei produc ţie marfã din exerciţiul anterior . bazate pe activele circulante la 1000 lei producţie marfă 3. pentru fiecare categorie de stoc (materii prime. pe baza exerciţiului financiar anterior. Metodele sintetice 1. bazate pe viteza de rotaţie în funcţie de costuri 2.Pentru fiecare materie primă se poate determina necesarul specific de finanţare a ciclului de exploatare: i unde:  N a ⋅ p ua  d NFCE i = este necesarul de finanţare a ciclului de exploatare pentru materia primă i D ⋅  2 + a + c + t pr     este necesarul anual de aprovizionat din materia primă i este abaterea medie de întârziere pentru stocul de condiţionare intervalul pentru transportul interior 2. produse în curs de fabricaţie.

NFR se poate determina astfel: NFR = NFCE − De Deci. Durata ciclului de exploatare este de 360 zile. 233 de aprovizionări.699 USD pentru un USD stoc. 175 de aprovizionări. Creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor are ca efect: a) b) c) d) 2. în ipoteza că durata de rotaţie a NFR rămâne valabilă de la an la an CA ⋅ NFR zile D definiţi gestiunea ciclului de exploatare care sunt acţiunile care definesc gestiunea ciclului de exploatare definiţi stocul curent şi stocul de siguranţă enumeraţi ipotezele de lucru în cazul optimizării mărimii stocului explicaţi logica construirii matricei stocului de siguranţă explicaţi logica determinării matricei consecinţelor constituirii stocului de siguranţă explicaţi metoda ABC de determinare a mărimii stocurilor comentaţi metoda analitică de determinare a stocurilor. 1. 2. fundamentarea NFCE se reduce la fundamentarea NFR. 4 zile. pornindu-se de la premisa existenţei unui raport constant între NFR şi CA NFR =  Întrebări de autocontrol: 1. Care sunt în aceste condiţii indicatorii de gestiune optimă ai stocurilor. intervalul mediu dintre două aprovizionări succesive? a) b) c) d) 1000Kg. pe baza ratei cinetice a activelor circulante  Testul de autoevaluare şi evaluare: 1. 2000Kg. 6. pe baza costului. .3 zile.54 zile. numărul comenzilor de aprovizionare dintr-un an. comentaţi metoda sintetică de determinare a stocurilor.54 zile. Necesarul anual din materialul de aprovizionat este de 233. 998Kg. 3. Costul pregătirii unei comenzi de aprovizionare (cua) este de 699 USD iar costul unitar de stocare (c us) este de 0. respectiv pe baza cifrei de afaceri 9. 233 de aprovizionări. 233 de aprovizionări. 1500Kg. 4. 7. respectiv: stocul optim.000 kg la un preţ unitar de aprovizionare de 466 USD/kg. 5.3 NFCE = Rc = CA ⋅ Rc D unde S ac ⋅ 1000 CA Metode de determinare a nevoii de fond de rulment (NFR) • din punct de vedere analitic. 8. 1. creşterea necesarului de fond de rulment scăderea necesarului de fond de rulment nu are nici o legătură cu fondul de rulment nici una dintre variantele de mai sus. 2.

D D ⋅a . i N ⋅a . intervalul mediu de abatere între aprovizionările consecutive se determină cu ajutorul relaţiei următoare: a) d = b) d = c) d = d) d = unde: d = intervalul mediu de abatere între aprovizionările consecutive. qi = cantităţile variabile care se aprovizionează. i . 5. Când se gestionează stocurile în condiiţii de incertitudine (intervalele dintre două aprvizionări succesive şi cantităţile aprovizionate sunt variabile). d = intervalul mediu de abatere dintre aprovizionările consecutive. a = intervalul mediu de abatere faţă de intervalele contractate.3. N = necesarul anual de aprovizionat. D N ⋅d . N N ⋅D . 4. . D = durata ciclului de exploatare. d unde: N = necesarul de aprovizionat. ti = intervalele de aprovizionare. Mărimea optimă a stocului de siguranţă în condiţii de incertitudine se determină astfel: a) b) c) d) ∑q ∑q ⋅ t ∑q ⋅ t ∑t ∑q ⋅ t ∑q ∑t ∑q ⋅ t i i i i i i i i . Care este funcţia pe baza căreia se determină costul total (CT) pentru formarea stocului curent (în condiţii de certitudine) iar pentru minimizarea acestui cost ce relaţie matematică se foloseşte? N S ⋅ Pua ⋅ Cua + ⋅ Cus S 2 S S ⋅ Pua ⋅ Cua + ⋅ Cus b) CT = N 2 S S ⋅ Pua ⋅N + ⋅ Cus c) CT = Cua 2 1 S S Cus ⋅ ⋅+ ⋅ d) CT = CT = Cua N 2 Pua a) CT = unde: ∂CT >0 ∂S ∂CT =0 f) ∂S ∂CT ≠0 g) ∂S ∂CT <0 h) ∂S e) S = mărimea optimă a stocului. i i . Cua = costul fix unitar de aprovizionare Cus = Cheltuieli unitare de stocare (cheltuieli de stocare la un leu stoc) Pua = preţul uniter de aprovizionare A) B) C) D) a+f a+e b+g d+h .

6.000 kg 7. d) 1100Kg. 3. Ss = 763. respectiv: stocul optim. intervalul mediu dintre două aprovizionări succesive? a) 1000Kg. Să se calculeze stocul curent (Sc) şi stocul de siguranţă (Ss) – în condiţii de incertitudine – pe baza următoarelor elemente: Necesarul de aprovizionat Na------------------------------100.000 kg la un preţ unitar de aprovizionare de 200 USD/kg. Ss = 560 kg. 5 zile. Ss = 800. 150 de aprovizionări. numărul comenzilor de aprovizionare dintr-un an. 2 zile. c) 1000Kg.88 kg Sc = 2890.88 kg Sc = 3900. 150 de aprovizionări. 100 de aprovizionări. Necesarul anual din materialul de aprovizionat este de 100.3 Euro anual pentru un Euro stoc. b) 1000Kg.45 kg. • Obs Se folosesc două zecimale şi durata ciclului de exploatare de 360 de zile.54 zile. Durata ciclului de exploatare este de 360 zile. Care sunt în aceste condiţii indicatorii de gestiune optimă ai stocurilor.45 kg.33 kg. Costul pregătirii unei comenzi de aprovizionare (Cua) este de 300 de Euro iar costul unitar de stocare (Cus) este de 0.44kg Sc = 2600 kg. Răspunsuri corecte: 1 2 3 b a c 4 a 5 A 6 b 7 a 8 - 9 - 10 - . Ss = 678. Intervale de aprovizionare ti 5 9 14 18 X a) b) c) d) Cantităţi aprovizionate qi 700 1000 1300 1350 4350 Intervale ponderate qiti 7000 9000 18200 24300 58500 întârzieri ai 1 2 3 4 X Cantităţi întârziate qi 700 1000 1300 1350 4350 Întârzieri ponderate qiai 700 2000 3900 5400 12000 Sc = 3733. 100 de aprovizionări.6 zile. 1.