WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z WWW.CARTIAZ.

RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z

EXPLORAREA PERSONALITĂŢII
A. CHESTIONARE ŞI INVENTARE DE PERSONALITATE
energetici, intelectuali şi atitudinali la nivelul unui individ dat. Din cele puţine definiţii prezentate anterior dificultatea definirii cât mai complete a personalităţii ne apare certă. G.W.Allport, în 1931, găseşte 50 de definiţii pentru termenul de personalitate; el vede personalitatea ca fiind organizarea dinamică în interiorul individualităţilor a acelor sisteme psihologice care determină ajustarea lor unică la mediu. După părerea lui, personalitatea rezultă din intersecţia structurilor bazale, tipologice şi individuale, sub următoarele aspecte: personalitatea generală, personalitatea individuală şi personalitatea tipică. Teoriile privind trăsăturile personalităţii au influenţat poate cel mai mult instrumentele psihodiagnostice de măsurare. Acest tip de teorii operează cu o afirmaţie fundamentală, care la rândul ei se bazează şi este validată pe o certitudine empirică privind faptul că personalitatea poate fi definită ca o structură de trăsături, de moduri caracteristice de comportament, cunoaştere, reacţie, simţire. Tot pentru înţelegerea personalităţii, psihologii caută să o măsoare. Teoriile începutului de secol aveau o viziune ceva mai simplistă în sensul utilizării frecvente, în scop diferenţial, a unor liste de atribute, adjective, denumiri de comportamente. Abordările moderne dezvoltă posibilităţile oferite de analiza factorială în sensul încercării de a izola şi defini psihologic dimensiunile bazale în structura personalităţii şi, pe de altă parte de a depăşi o descriere a personalităţii prin factori bipolari relativ independenţi. Concepţia pe care autorul unui chestionar sau a unei probe proiective o are despre personalitate, despre trăsăturile care o definesc şi despre factorii care o determină influenţează în mare
157

Metodele standardizate utilizate în scopul cunoaşterii personalităţii sunt foarte numeroase şi diferă sub aspectul modului de construcţie şi al aspectelor vizate. Pornind tocmai de la aceste considerente o prezentare exhaustivă a acestor metode de investigare a personalităţii a fost dificil de realizat. Astfel, capitolul prezent a fost structurat pe două secţiuni: în prima secţiune “Chestionare şi inventare de personalitate” am prezentat câteva dintre cele mai cunoscute probe, având drept suport şi activitatea de seminar unde se va realiza aprofundarea lor. În secţiunea a doua “Metode şi tehnici proiective de investigare a personalităţii” prezentarea principalele probe de investigare se va face structurat pe criteriul de clasificare al acestora enunţat de Lindsey. Termenul de personalitate derivă din latinescul “persona”, care în antichitate desemna masca purtată de actori pentru interpretarea unui rol, sau din grecescul prosopon, care însemna “faţă”. În Evul Mediu, Boetius considera persoana ca fiind o substanţă individuală, de natură raţională sau inteligentă. C.Wolff definea personalitatea ca fiind “ceea ce conservă memoria sinelui, ceea ce îşi aminteşte de el ca fiind din totdeauna unul şi acelaşi”. Pentru V.Pavelcu, termenul de persoană indică un Eu, un subiect sau fiinţa umană conştientă de sine. R.B.Cattell vede personalitatea ca pe o construcţie factorială dinamică, exprimată în modalitatea răspunsurilor la situaţii. H.Eysenck, bazat pe analiza factorială, crede că personalitatea desemnează algoritmul de îmbinare a indicatorilor

WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z măsură conţinutul metodei. Conţinutul metodelor de explorare a personalităţii a fost mult influenţat de faptul că impulsul creării lor l-a dat practica psihiatrică. Scopul iniţial era de a realiza un instrument de examinare rapidă a unei largi populaţii, pentru a detecta persoanele cu tulburări ale personalităţii. Aşa se explică de ce multe chestionare de personalitate vizează descoperirea trăsăturilor psihice care pot provoca dificultăţi de adaptare la anumite condiţii de activitate. Mulţi autori consideră că testele de personalitate reprezintă aportul cel mai important şi consistent al psihologiei moderne, deşi în cazul diagnosticării personalităţii conduita subiectului uman este supusă unor atitudini interne deformate, de apărare, care dau anumite caracteristici răspunsurilor. Se subliniază adeseori faptul că în cazul diagnosticării inteligenţei sau a aptitudinilor subiectul cooperează, raportat la diagnosticarea personalităţii unde acesta are tendinţa de mascare. În aceste condiţii, generate de atitudinile subiectului, se manifestă numeroase structurări de deformare a rezultatelor, dintre care cele mai frecvente apar:  Efectul de faţadă, care constă în tendinţa subiectului de a se plasa într-o lumină favorabilă;  Efectul de reputaţie bună, care se caracterizează prin faptul că răspunsurile sunt toate la fel de bune la toţi itemii;  Efectul de originalitate, deliberată, se caracterizează prin faptul că răspunsurile atrag ostentativ atenţia prin originalitate, care este exprimată chiar în dauna consecvenţelor subtile ce sunt implicate la structura sistemelor de întrebări-răspunsuri;  Efectul de frondă (hallo good by), se caracterizează prin frecvenţa răspunsurilor negative, de frondă, obscure;  Efectul de convenienţă, depistabil mai ales la subiecţii puberi din anumite medii de cultură care au o maturitate precoce, se manifestă prin structurarea acelor răspunsuri care se consideră că intră în vederile experimentatorului sau a unei autorităţi.
158

O problemă specială o constituie tendinţa generală a subiecţilor de a exagera sau minimiza rezultatele la chestionare, de aceea numeroase chestionare au scări speciale pentru detectarea acestei tendinţe. Testele de diagnosticare a personalităţii se pot clasifica foarte greu, o împărţire mai frecventă se face în teste de personalitate analitice şi sintetice. Ele se exprimă formal în trei categorii: 1. Chestionare 2. Teste obiective 3. Teste proiective Testele analitice cuprind mai ales itemi ce sondează caracteristici delimitate ale personalităţii, chestionarele fiind instrumentele cele mai specifice pentru aceste sondaje. Testele sintetice studiază structuri complexe ale personalităţii; testele obiective şi cele proiective constituie instrumentele cele mai reprezentative de sondare a personalităţii. Chestionarele de personalitate pot fi împărţite în două mari categorii; în chestionare de personalitate care sondează o singură trăsătură, unifazice sau mai multe trăsături multifazice. Din punctul de vedere al obiectivelor psihologice chestionarele de personalitate pot fi clasificate în patru mari categorii reprezentative: 1) chestionare de adaptare, 2) chestionare de interese, 3) chestionare de atitudini, 4) chestionare de personalitate propriu-zise. Bineînţeles o enumerare atât de sumară a metodelor de investigare a personalităţii nu poate omite observaţia, studiul biografic, analiza produselor activităţii, chestionarele. Acestea au o mare importanţă în psihodiagnoza personalităţii. Vom analiza în paginile ce urmează particularităţile de construcţie ale câtorva dintre cele mai cunoscute metode de explorare a personalităţii precum şi teoria aferentă elaborării acestora.

CHESTIONARE ŞI INVENTARE DE PERSONALITATE
A.Binet poate fi evocat printre pionierii chestionarului ca metodă de cercetare în psihologie, el alcătuind un chestionar de sondare a caracteristicilor personalităţii. Dată fiind dezvoltarea sa mare şi influenţa ulterioară asupra dezvoltării chestionarelor de

WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z personalitate R.S.Woodworth este considerat ca primul reprezentant de seamă al diagnosticării caracteristicilor personalităţii, metoda sa fiind cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de Inventarul Psihonevrotic al lui Woodworth sau Woodworth PDS. Chestionarele sunt denumite uneori şi metode de autodescriere self rating sau self report methods, deoarece dau informaţii asupra propriei conduite, a propriilor trăiri, care ar putea fi indicatoare pentru adaptare, utilizându-se şi denumirea de inventare de personalitate. Woodworth a încercat standardizarea unui interviu psihiatric pentru al adapta pe testări cu mase largi de subiecţi. Chestionarul o dată alcătuit a fost aplicat în vederea validării pe unele grupe contrastante, adică pe subiecţi normali şi pe persoane diagnosticate în prealabil ca fiind psihonevrotice, selecţionându-se un număr de 116 itemi. Inventarul Woodworth a constituit un model şi un punct de plecare pentru numeroase variante, el fiind adaptat pentru copii şi adolescenţi cea mai cunoscută adaptare fiind “Chestionarul Woodwroth Mathews” (Woodworth-Matheus Personal Data Sheet). Această variantă cuprinde 76 de itemi ce comportă un răspuns dihotomic de tipul “da” sau “nu”, majoritatea răspunsurilor de tip “da” fiind cele prin care subiectul îşi recunoaşte respectiva manifestare sau fapt psihic. Exemple de itemi din chestionarul Woodworth-Mathews sunt prezentaţi în anexa 5. Scalele chestionarului sunt:

Scala Număr de itemi Coeficient de ponderare Total 1. emotivitate simplă 28 2.tendinţe obsesive şi psihastenice 24 3. tendinţe schizoide 30 4. tendinţe paranoide 40 5.tendinţe depresive şi 26 ipohondriace 6.tendinţe impulsive şi agresivitate 36 7. tendinţe spre instabilitate 52 8. tendinţe antisociale 52 inversată). Există un număr de 12 itemi Sistemul de cotare ponderează nota speciali, denumiţi “stop”(stop-questions) al de la fiecare scală pentru a aduce la unitate căror grad de semnificaţie patologică este interpretarea valorile până la 120 sunt major (ca de exemplu: considerate în limite normale, cele peste Aţi fost deja internat într-un spital această valoare sunt interpretate ca tendinţe psihiatric? de a manifesta simptoamele scalei respective, iar valorile peste 240 indică tendinţe Aţi avut deja convulsii? comportamentale din ce în ce mai accentuate. Aţi fost arestat de mai mult de trei ori? Chestionarul este depăşit atât moral Dacă în protocolul de răspuns este cât şi prin inconsistenţa studiilor de validare. marcat prin DA un astfel de item stop, el se Forme mai recente ale acestor constituie ca o indicaţie pentru continuarea chestionare self-report sunt: interviului printr-un dialog anamnestic Indexul Cornell - Cornell index aprofundat. Itemii stop ai testului sunt: 32, 33, având ca scop evaluarea rapidă a unui număr 55. 56, 57, 78, 79, 88, 90, 91, 93. Deşi mare de subiecţi privitor la unele tendinţe reprezintă o îmbunătăţire considerabilă a psiho-patologice. probei, itemii stop nu echivalează cu o Cornell lndex are itemii cu o validare propriu-zisă a chestionarului şi nici transparenţă evidentă cu formulare directă; nu-i îmbunătăţesc validitatea. răspunsurile sunt de tipul Da sau Nu, afirmă Conţinuturile itemilor testului se referă sau neagă .un aspect patologic (în afara la: deficienţele de adaptare exprimate printr-o itemilor 20, 69, 82, 87 unde cheia este afectivitate dominată de temeri, frică,
159

WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z insuficienţă (itemii 2-19); reacţii afective patologice, mai ales depresie (itemii 20 - 26); nervozitate şi anxietate (itemii 27-33): simptome psihosomatice neurocirculatorii (itemii 34 - 38); reacţii patologice de spaimă (itemii 39 -46); simptome psihopatologice altele decât cele de mai sus (itemii 47 - 61); ipohondrie şi astenie (itemii 62 - 68); simptome psihosomatice gastrointestinale (itemii 69-79); sensibilitate şi excesivă neîncredere (itemii 80 - 85); tulburări psihopate (itemii 86 -101). lnterpretarea testului, în funcţie de scopul utilizării, se poate realiza prin: 1 .considerarea subiecţilor care au depăşit un număr de 23 de itemi cu răspuns patologic ca având tulburări psihopatologice semnificative; 2. subiecţii care au depăşit un număr de 13 răspunsuri afirmative sunt consideraţi ca având tendinţe psihopatologice; 3. chiar dacă nota este inferioară lui 13, dar există cel puţin un răspuns afirmativ la un item stop, subiectul este îndrumat spre interviul anamnestic aprofundat. Proba poate fi aplicată fie pe loturi largi de subiecţi pentru a decela pe cei cu o problematică psihiatrică, fie ca test secundar pentru nuanţarea situaţiei unui subiect care are o cotă ridicată la o scală de nevrotism a altui chestionar sau cu dificultăţi de adaptare profesională / maritală / şcolară. Inventarul de adaptare Bell – serveşte la aprecierea adaptării faţă de anumite medii: familial, profesional etc. A fost alcătuit cu scopul de a depista studenţii care ar avea nevoie de o consultaţie psihologică sau psihiatrică. Inventarul de personalitate Benreuter- este compus din 125 de întrebări şi măsoară patru aspecte: • Tendinţe nevrotice notate cu codul B1-N; • Autosuficienţa notate cu codul B2-S; • Introversiunea-extraversiunea notate cu codul B3-I; • Dominarea-supunerea notate cu codul B4-D. Normele sunt prezentate pe centile şi pe sexe pentru tineri şi pentru adulţi. Prezintă
160

corelaţii semnificative între tendinţele nevrotice şi introversiune-extraversiune.

INVENTARUL MULTIFAZIC DE PERSONALITATE MINNESOTA1
MMPI a fost elaborat în cadrul şcolii de medicină a Universităţii Minesota, în 1940, de către S.R. Hathaway şi J.C.McKinely. Pe baza experienţei clinice, autorii au selecţionat o multiplicitate de simptome concretizate în întrebări ce se referă la aspecte relativ variate, dar pe care clinicianul le abordează în mod obişnuit, cu ocazia interviului unei persoane a cărei conduită şi adaptare ridică anumite probleme. În chestionar sunt incluse afirmaţii referitoare la sănătate, simptome neurologice, adaptare familială, valori morale, atitudini; simptomatologia psihiatrică ocupă un loc important. MMPI –ul a fost destinat utilizării de către clinicieni experimentaţi şi specializaţi în aplicarea acestui test, totuşi există mai multe modalităţi de a utiliza scalele testului. Studiile referitoare la MMPI sau axat pe validarea lui ca instrument de diagnosticare generală a anormalităţii psihice (cu cât este mai mare numărul şi mărimea devianţei la nivel scalar cu atât persoana este mai sever tulburată) iar late cercetări s-au axat pe validitatea diagnostică a diferitelor scale luate separat. Direcţia care s-a dovedit deosebit de fructuoasă pentru diagnoză este utilizarea MMPI prin aspectele configurale ale profilelor sau prin modelele de scoruri. Din 1951 autorii testului publică un Atlas pentru utilizarea MMPI, în care codifică numeric scalele şi furnizează profilele codificate şi anamnezele a 968 de subiecţi. O altă utilizare inedită şi extrem de semnificativă o reprezintă derivarea a numeroase alte probe din itemii lui. Testul cuprinde nouă scale clinice şi patru scale de validare a profilelor şi integrează doar 366 din cei 550 de itemi posibili, conţinuturile itemilor acoperind o gamă diversă şi largă de probleme de 26 de tipuri. Testul este satisfăcător pentru vârste între 16-55 de ani. Etalonarea s-a efectuat pe o populaţie de 700 de persoane şi 800 de pacienţi
1

Sursa : M.Minulescu, “Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică”, Ed.Garell Publishing House, Bucureşti, 1996

WWW.CARTIAZ.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z psihiatrici, selecţionaţi datorită certitudinii cu care clinicienii îi putuseră încadra în cele 9 grupe nosologice. Subiectul primeşte afirmaţiile scrise pe o foaie de hârtie sau sunt vizualizate pe ecranul monitorului şi le clasifică pe baza aprecierii sale în trei categorii: “adevărat”, “fals”, “nu pot să mă pronunţ”, dând răspunsul atât pentru examinările colective cât şi pentru cele individuale pe o foaie de răspuns. Normele grupului de control sunt prezentate într-o scară T, cu media de 50 şi cu deviaţia standard de 10 puncte. Se consideră că orice cotă ce se depărtează de medie cu 2 deviaţii standard, deci cote mai mari de 70, sunt indicative ale prezenţei fenomenelor patologice. Semnificaţia cotelor scăzute, de la 30 în jos, este expresia unei dezadaptări sau a unei anumite atitudini faţă de examinare. Voi prezenta în continuare o schiţă a conţinutului scărilor constitutive ale MMPI: Semnificaţia scalelor de validare a profilelor Sunt construite de autori 4 scale de validare “?”, “L”, “F”, “K”. Primele trei sunt de obicei utilizate pentru o evaluare globală a înregistrărilor la probă; dacă scorurile trec de o valoare maxim admisă, înregistrările pot fi suspectate. Aceste scări nu servesc la stabilirea validităţii probei în sensul psihometric, prin ele se determină atitudinea subiectului faţă de probă, sinceritatea lui, înţelegerea întrebărilor trăgându-se concluzii asupra încrederii ce trebuie acordate răspunsurilor la scările clinice. Scala ? -“ nu pot să mă pronunţ”. Nota brută reprezintă numărul de întrebări la care subiectul răspunde “nu ştiu”. Scorul foarte ridicat mai mult de 10 omisiuni scade mult validitatea întregii examinări, moderat ridicat (conform normării în note T) semnifică o subevaluare a ansamblului profilului; unele indicaţii sunt oferite de analiza simptoamelor asupra cărora subiectul nu s-a putut pronunţa. Psihastenicii şi melancolicii (unii), obţin cote relativ ridicate. Scala “L” – afirmaţii referitoare răspândite, admise unanimitate ca fiind minciună. Cuprinde 15 la unele efete foarte de normali aproape în adevărate. De exemplu
161

un subiect care caută să se prezinte într-o lumină favorabilă va declara false astfel de afirmaţii: “Nu spun întotdeauna adevărul”, “Rareori las pe mâine ceea ce trebuie să fac azi.” Se poate acorda o mică încredere completărilor efectuate de un subiect cu o cotă ridicată la scala L Cota L este însă adeseori ridicată la isterici şi la unii paranoici şi psihopaţi, care încearcă să apară într-o lumină favorabilă. Persoanele cu cota ridicată la scala L nu sunt totdeauna conştiente de falsificarea adevărului în răspunsurile date. Scala “F” Are un total de 24 de itemi. Subiecţii sunt de acord cu majoritatea acestora. Nota brută medie se situează între 4 şi 10. Răspunsurile corespunzătoare scalei fiind relativ convenţionale, subiecţii neconvenţionali tind de asemenea să prezinte scoruri ridicate, între 10 şi 20. Un scor brut superior lui 20 indică fie că subiectul nu a înţeles testul (deşi proba trebuie administrată numai unor subiecţi cu un QI normal); fie că subiectul prezintă o anomalie mentală serioasă, iar în această situaţie nota F indică gradul de anormalitate al subiectului. Scala “K” . A fost construită pentru a se putea corija o eventuală influenţă a atitudinii subiectului, dar poate evidenţia şi unele sirnptome patologice. Deşi este legată de L şi F, explorează un alt tip de factori de distorsiune: subiecţii cu un scor K ridicat tind să adopte o atitudine defensivă faţă de obiceiurile lor psihologice de aceea tind să prezinte un profil “normalizat”. Subiecţii cu un scor scăzut au tendinţa opusă, spre autocritică şi admiterea unor simptome anormale chiar dacă importanţa reală a acestora este nesemnificativă. Rezultatele obţinute la scala K dau indicaţii pentru unele din scările clinice şi servesc la corecţia cotelor respective; astfel s-a constatat că în cazul ipohondriei şi a deviaţiilor psihopate, al psihasteniei, al schizofreniei şi hipomaniei curba are un platou când cota la K este ridicată. Nota K are şi o semnificaţie în sine: scorul ridicat este un prognostic bun pentru un bolnav mental, indicând capacitatea relativă a subiectului de a-şi rezolva propriile probleme. Diferenţa F – K .Elimină posibilitatea existenţei unui “trucaj” deliberat a răspunsurilor. În mod normal diferenţa este

Detectează subiecţii deprimaţi. dar capabili să-şi ascundă simptoamele depresive. Scala isterie .D A fost validată pe un grup de melancolici. scală de temperament isteroid. să existe posibilitatea reapariţiei simptoamelor. elementul esenţial al modelului D-Hs fiind însă Hs. 2. ceea ce nu înseamnă că o notă . Scala depresie . iar notele T sunt superioare lui 70. Caracteristici principale fiind: absenţa răspunsurilor emoţionale profunde. Scara îi diferenţiază bine pe cei cu sindrom ipohondriac de cei care prezintă o boală fizică reală şi a căror notă nu este prea ridicată. Se ridică într-un mare număr de stări nevrotice sau psihotice. iar o diferenţă superioară sau egală cu +12 este în mod sigur legată de o falsificare în sens patologic. fie “flotante”. este egal sensibilă şi la efectele terapiei şi coboară rapid atunci când bolnavul se ameliorează clinic. Semnificaţia scalelor clinice Scala ipohondrie .Hy A fost validată pe un grup de isterici de conversie. Astfel de subiecţi sunt de exemplu delincvenţi care comit delicte de tipul minciunii. fie ca dinţii de fierăstrău”. • lipsa unei motivaţii a activităţii lor delictuale. cu personalitate feminină constituţională. critică tratamentul care li se aplică şi aleargă din medic în medic. Autorii probei grupează homosexualii în patru categorii: • homosexuali prin autopuniţie-masochistă. scală de simptome de conversie. între +7 si +11 este suspectă. Când diferenţa F . La nivelul grupului clinic datele indică faptul că manifestările de conversie se dezvoltă de preferinţă pe un temperament isteroid. media calculată fiind -9 . Gough consideră că o diferenţă cuprinsă între +4 si +7 ar trebui să trezească o uşoară îndoială. absenţa respectului pentru normele sociale. • homosexuali psihopaţi. având idei active de sinucidere.CARTIAZ. În populaţia normală. Ei se caracterizează în comportmentul lor antisocial prin: • recidivism (incapacitatea de a profita de experienţa anterioară). toxicomaniei sau delicte sexuale. Scala Pd este mai mult o scală de caracter decât simptomatologică şi este greu de falsificat. alcătuiţi din cei din ultima categorie prezentată mai jos. cele două tipuri de probleme nu sunt intercorelate. Această scală este în corelaţie cu inteligenţa. caracterizând subiecţii cu atitudini sociale naive. Scara este foarte sensibilă: se ridică imediat ce în simptomatologie există o notă depresivă sau anxioasă. deşi aparent o terapie sau persuasiune terapeutică să conducă spre atenuări temporare. care cer numai pentru ei afecţiune şi ajutorul anturajului şi prezintă reacţii infantile când pretenţiile nu le sunt satisfăcute. alcoolismului.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z cuprinsă între +11 şi -12 ( calculată pentru un lot de 690 normali. furturilor. De obicei Hs antrenează şi o oarecare ridicare concomitentă a depresiei. Autorii insistă pe lipsa de maturitate a istericului care face ca. Scala de deviaţie psihopată . Ipohondricii identificaţi de această scală sunt diferiţi de ipohondricii cu manifestări somatice aceştia prezentând un lung istoric de exagerare a comentariilor asupra simptoamelor fizice.Hs O notă Hs ridicată indică faptul că subiectul are tendinţa de a se plânge excesiv de boli fizice fără nici o bază organică.K indică o falsificare a răspunsurilor profilele au formă atipică. nu au încredere în medic. Scala poate avea cote ridicate chiar dacă subiectul n-a comis nici un delict.WWW.Pd A fost validată pe un grup de subiecţi spitalizaţi cu diagnosticul de “personalitate psihopată”. • neglijarea precauţiilor care să evite descoperirea. Scala masculinitate-feminitate Mf Scala a fost validată pe un grup de homosexuali. • homosexuali impulsivi. neputinţa de a profita de experienţă. • homosexuali adevăraţi. Cuprinde de fapt două grupe de conţinuturi: 162 1. 100 bolnavi cu simptomatologie psihopatologică şi 200 bolnavi somatici.

a fost validată pe un grup mic de subiecţi ce prezentau nevroză obsesională. Este indicat a fi prudenţi în interpretarea notelor ridicate la această scală. dar are un prognostic mai favorabil decât o cotă peste medie la Pd sau la Pd+Pa. rezistenţi la insulino-terapie. idei de persecuţie sau de grandoare. Descrie manifestări care se referă la hipersensibilitate. hiperactivism şi la fuga de idei. Scala paranoia Pa A fost validată pe un grup de bolnavi paranoici. Sunt numeroase cazurile în care scorul poate fi ridicat fără a fi vorba de o schizofrenie(de exemplu în anumite nevroze grave. au fost selecţionaţi acei itemi care experimental s-au evidenţiat ca semnificativi. Noua versiune are redistribuiţi itemii scalei F. “Cred că am simţuri mai puternice decât ceilalţi oameni”. itemii referindu-se la simptoamele fobice şi obsesionale. Sc este strâns legată de Pt. dacă cele două note sunt ridicate 163 iar Pt este mult mai ridicată decât Sc atunci diagnosticul va fi probabil de nevroză.P. în sensul că la schizofrenii vechi. Scala detectează tendinţe paranoide chiar şi la subiecţii care nu au ajuns încă la manifestări patologice.Ma Scala a fost validată pe un grup de hipomaniaci.CARTIAZ. Unele schizofrenii paranoide apropiate de paranoia au un Sc coborât. Adolescenţii au în mod obişnuit note cuprinse între 60 şi 70..M. dublat de scala Pa ridicată. Un Ma ridicat însoţit de un Pd ridicat se întâlneşte la adolescenţi.” sunt posedat de spirite rele”. Acest aspect poate fi determinat de faptul că în validarea scalelor nu s-a ţinut seama de conţinutul răspunsurilor ci de valoarea discriminativă între patologie şi normalitate. nota tinde să coboare. precum şi schizofrenie paranoidă. Autorii admit faptul că permite depistarea a 60% din schizofrenii.M.I. O notă ridicată la această scală poate fi considerată ca un indice de anxietate. Criticile aduse chestionarului se referă la validitatea de construct a scalelor şi la valoarea răspunsurilor care depind de modul cum subiectul este capabil să-şi conştientizeze propriile sentimente. Astfel au fost modificaţi 82 dintre itemii originali şi s-au adăugat încă 154.P.WWW. Cu cât nota Sc este mai ridicată cu atât prognosticul este mai bun. În 1989 apare forma a doua o M. Cea mai mare parte a nevrozelor grave au o notă Pt ridicată.Si Scala nu este o scală clinică în sens strict.acestea sunt câteva dintre afirmaţiile apreciate de paranoici ca adevărate. Scala hipomanie .l numit în 1982. ca urmare a activităţii unui Comitet de restandardizare a M. Scala psihastenie Pt Este o scala simptomatică. atitudini etc. Ca orice scală validată prin metoda criteriului extern. la fel şi unii subiecţi pur schizoizi pot avea un Sc normal. La schizofreni există o relaţie curbiliniară între gravitatea stării patologice şi notă. diagnosticul de schizofrenie pseudo-nevrotică.”. MMPI prezintă o valoare diagnostică înaltă şi recunoscută pentru unele trăsături ca psihopatia sau isteria unde de regulă răspunsurile şi comportamentul subiectului sunt diametral opuse. de hebefreno-catatonie. “mă simt urmărit. Scala schizofrenie . Scala introversiei sociale . ea se poate aplica şi pe normali fiind construită prin discriminarea între un lot de studenţi care se angajează în puţine activităţi extracuriculare şi un lot cu caracteristici opuse.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z ridicată la inteligenţă este obligatoriu secundată de homosexualitate. sau la unii subiecţi cu o puternică introversie).Sc A fost validată pe un grup eterogen de schizofrenie cuprinzând demenţa precoce. ltemii prin conţinut constituie 2 subscale: 1. conţine încă două scale noi de validare: VRIN scală ce măsoară inconsistenţa . este o scală caracterială. expansivitate 2. Scorurile ridicate indică tendinţa de o evita contactele sociale. la tendinţa spre suspiciune. iritabilitate Întrebările se referă la excitarea emoţională. deşi conţinutul lor nu pare totdeauna a avea o relaţie evidentă cu sindromul avut în vedere. Scala are o relativă valoare diagnostică pentru aspectele patologice.

“Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică”. cotări ale conduitei în situaţii reale de viaţă. teste obiective. de exemplu. Operaţional profilele MMPI şi MMPI 2 bazate pe cele 10 respectiv. În efortul său de a ajunge la o descriere cuprinzătoare a personalităţii. New York. • scala FAM care include problematica tulburărilor sau abuzurilor intrafamiliale. Datele sunt prelucrate prin metoda analizei factoriale iar factorii obţinuţi. S-a realizat şi o analiză factorială asupra celor 13 scale separat pentru cele două loturi. pledând şi introducând în cele din urmă un cod universal denumit “lndex universal” care îi permite să înmagazineze coerent rezultatele diferitelor cercetări. CHESTIONARUL 16 FACTORI PRIMARI . nerăbdător. paranoia (Pa) şi introversia socială (Si) care contribuie simultan pozitiv în componenta factorului l. Manualul formei a doua este mai bogat în date psihometrice. şi nici de a se explica emergenţa unor scale precum. ridică de asemenea probleme. date item-matrice ţi prezintă referinţe biografice complete. au fost incluse încă 5 scale clinice standard: • scala HEA evaluând preocupările pentru sănătate.16 PF Pentru Cattell2 personalitatea are un sens diagnostic şi diferenţial. activităţi recreative.B. masculin (1138 subiecţi) şi feminin (1462 subiecţi) care. ipohondria (Hs) şi depresia (D) apar atât pentru factorul II cât şi pentru factorul III. În acest sens. în viziunea unor cercetători. ceilalţi cer subiectului să aleagă între două posibile ocupaţii. 15 scale clinice sunt interpretate ca şi când ar evalua trăsături. că datele analizei factoriale demonstrează mai degrabă că cele 10 scale clinice măsoară un factor general. 1957 Minulescu M. Pentru a evalua trăsăturile identificate prin analiza factorială Cattell construieşte şi publică în 1950 chestionarul 16 PF denumit “Chestionarul celor 16 factori ai personalităţii”.. doi factori de grup şi poate un factor specific. precum şi exprimarea unor opinii sau atitudini generale despre oameni. consideră autorul. World Book Co. este ceea ce permite o predicţie asupra a ceea ce va face persoana într-o situaţie dată. şi negativ în componenţa factorului III. Ed. hiperactiv. Toate aceste aspecte menţionate sprijină în continuare rezerva faţă de 164 validitatea de construct a profilelor MMPI în ambele variante. una dintre criticile care persistă şi în prezent este faptul că o astfel de utilizare cere un calcul al fidelităţii după intervale mai mari.feminitatea. de luni sau ani.CARTIAZ.scală destinată evaluării tendinţei subiectului de a aproba orice item.. • scala WRK care evaluează atitudini sau comportamente ce pot interfera cu performanţa în muncă. sau alternative 2 Cattell R. De asemenea. • scala TPA vizând tipul de personalitate A. “Personality and motivation. proces realizat printr-un studiu de dicţionar. Cattell începe prin analiza denumirilor trăsăturilor de personalitate. Teoria sa are un cadru clinic de referinţă pornind de la date strict ştiinţifice şi cercetarea empirică utilizează subiecţi cărora li se studiază extensiv comportamentul colectând o masă enormă de date prin chestionare. Astfel. Consistenţa internă a fost calculat prin coeficientul Kuder-Richarson pentru ambele variante cu observaţia că loturile de subiecţi masculini şi feminini sunt mult mai mari pentru MMPI. masculinitatea . Garell Publishing House. se reproşează manualului că nu realizează o încercare de a interpreta structura factorială confundată la nivelul factorilor II şi III.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z răspunsurilor subiectului şi TRIN . 1996 . observaţii directe. date despre eşantioanele normative. este (D). tipuri de oameni. iar schizofrenia (Sc) contribuie substanţial la nivelul factorilor I şi II. lnventarul porneşte de la cele 12 trăsături sursă definite prin analiza factorială iar itemii sunt selectaţi pe baza saturaţiei în factorii respectivi fără a se specifica felul în care au fost iniţial formulaţi sau aleşi. pentru subiecţii masculini. Pentru lotul feminin. iritabil. Bucureşti. Astfel se consideră. Formulările itemilor au două modele: unii includ întrebări legate de propriul comportament al subiectului. Structure and measurement”. Multe dintre denumirile trăsăturilor sunt formulări speciale ale lui Cattell.WWW. el fiind dintre cei care au instaurat o rigoare în multitudinea de termeni pentru diferiţi factori ai personalităţii. sunt chiar trăsăturile personalităţii responsabile de variaţia comportamentului acestor subiecţi.

putând fi utilizat cu ambele forme simultan în scopul unei mai mari fidelităţi a evaluărilor. cu interes pentru ceilalţi. de la 7 spre 10. începând de la cota standard 7 spre 10. realist. instabilitate. indică un comportament agresiv. adaptabil şi cald. Factorii evaluaţi prin analiză factorială sunt constructe bipolare. combativ.Abilitate rezolutivă generală Acest factor măsoară. suspiciune. FACTORUL B .50 la . logic. Polul opus. poate fi implicat şi în accidente. şcoală sau profesie şi are dificultăţi în păstrarea calmului. implicat în conflicte. interesul marcat pentru semeni şi fiinţe.32 la . sau realizat numeroase studii chiar şi pe populaţia românească pentru a reliefa validitatea empirică a chestionarului. o persoană conformistă şi uşor de dominat. dar dornic să capteze atenţia. amabil. FACTORUL E . viaţa solitară. blând indică dependenţa dar şi naturaleţe şi bunăvoinţă. sunt mai profunzi în aprecierea altora mai siguri într-o activitate care cere precizie.Supunere vs. mai puţin axat pe critică. stabilitate emoţională. blând. tendinţa de a abandona cu uşurinţă. opozanţă. încăpăţânat. FACTORUL C. a câte 187 itemi. chiar dur sau ostil. din perspectiva teoriei lui Cattell. matur. lndividul este stabil. este excitabil şi hiperreactiv. sever. răceală şi indiferenţă. Polul caracterizat prin instabilitate reprezintă în acest sens caracteristici ale unui eu slab: emotivitate. se emoţionează. individul este bun. de somn) sau temeri iraţionale şi comportamente obsesive. lipsa de cultură în general. sunt introspectivi. nu se amestecă în conflicte. nu se manifestă uşor oboseala nervoasă.CARTIAZ. ciclotimie Polul exprimat prin cote standard joase (de la 0 la 3) caracterizează un comportament prin aspecte precum schizotimie. care diferă de tendinţe mai agresive la bărbaţi. afirmativ. prietenos. Polul opus. în multe cazuri de tulburări de personalitate şi de nevroze se întâlnesc cote scăzute ale factorului C. apar serioşi. iar testul evaluează prin date normative poziţia individului de-a lungul acestui continuum. indică o 165 slabă abilitate mentală care atrage după sine şi o moralitate inferioară. Un grup format din persoane de tip ciclotimic este activ. se adaptează faptelor. calm. Dar. serviabil.WWW. coeficienţii de omogenitate (de la .74) şi de validitate (de la .RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z privind judecăţi de valoare.lnstabilitate emoţională vs. abandonează uşor. prin tendinţa de a atrage atenţia dar şi de echilibru social. trăind un sentiment de insatisfacţie în familie. este neliniştit. Cotele standard scăzute la factorul B măsurat prin sarcini atât reale cât şi opţionale. constant în interese. conştiinciozitatea şi perseverenţa în rezolvarea problemelor. Persoana cu un eu slab tinde să fie cu uşurinţă contrariată de lucruri şi oameni. fuge de responsabilităti. Polul opus. încrezător. calm chiar flegmatic. dominanţă Polul comportamentului supus. Există şi itemi verbali sau numerici destinaţi evaluării unui factor de abilitate rezolutivă.Schizoitmie vs. Chestionarul are două forme paralele.22 la la . orgoliu. agitat. lipsa de interes pentru subiecte intelectuale. preferă o camaraderie intelectuală. preferă lucrurile. sigur de sine.88). imaturitate afectivă. spirit critic. Completarea chestionarului nu necesită limită de timp acesta putând fi completat în 30-60 min. La polul opus apar caracteristicile unui eu puternic. rigiditate. sau cu o singură formă având în vedere că datele privind coeficienţii de fidelitate ale acestor forme pentru scalele chestionarului (de la . indică un comportament caracterizat prin ciclotimie. FACTORI PRIMARI FACTORUL A . visător.86) îndreptăţesc o echivalare a scorurilor. Nonconformist. tendinţa de a fi cultivat şi de a gândi în plan abstract. individul reacţionează la frustraţie într-o manieră emoţională. cu indivizi mai generoşi în raporturile interpersonale. este inconstant în atitudini şi interese. La acest pol apar mai dese reacţiile nevrotice generalizate sub forma unor tulburări psihosomatice (tulburări digestive. Persoanele de la polul pus sunt mai puţin conciliante. auster cu o gravitate afectată. Ambelor sexe însă le este specific faptul că o dominanţă . Această dimensiune comportă o relativă diferenţiere în funcţie de sex: la femei se manifestă printr-o nuanţă mai marcată de ipohondrie. indică inteligenţa vie. cuvintele. Caracteristice ciclotimului sunt uşurinţa cu care trăieşte. În acelaşi timp. acel factor general denumit inteligenţă (vezi tema “Teorii ale inteligenţei”).

Există o relaţie invers proporţională între rezultatele muncii în grup şi nivelul cotei . Polul premsia. al expansivităţii. acţionează prin intuiţie sensibilă. vagabondaj. chiar cinic. un individ schimbător. Factorul corespunde în viziunea lui Cattell supraeului psihanalitic prin accentul pus pe consideraţia faţă de normele morale. cu tendinţa de a apare acru şi rece. are spirit practic. căreia îi place să întâlnească oameni. mai puţin sever. parmia Polul threctia (termenul de threctia vine de ia englezescul threat. cu o emotivitate generalizată. prudent. care indică predominanţă parasimpatică) indică un comportament dominat de tendinţa de repliere asupra propriei persoane. blând. ei apar visători. responsabiliate personală. chiar ipohondru. inconstanţă şi nesiguranţă. FACTORUL H . insul este prietenos. opus termenului parmia. dar şi cu aspiraţii rnai puţin exigente. indulgent cu sine şi ceilalţi. Polul parmia indică o sociabilitate gregară. În general necomunicativ. moderat şi conştiincios dar cu interese limitate.Expansivitate vs. îşi rod unghiile. nonexpansivitate Factorul F este un constituent important al extraversiei -introversiei. Polul opus. Se caracterizează printr-o absenţă a interesului artistic sau afectiv.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z puternică poate conduce la voinţă obstinată şi chiar spre un comportament antisocial. Se poate distinge de stabilitatea emoţională măsurată de factorul C prin faptul că rezultă dintr-o integrare dinamică adecvată de-a lungul vieţii. taciturn. frivol. introspectiv. imaginativ şi cu o bogată viaţă interioară. introspectiv cu tendinţa spre deprimare şi reverie (nonexpansivii sunt în general crescuţi după norme mai severe şi tind spre un plus de moderaţie). Polul opus atrage după sine atitudini de conştiinciozitate. Acest pol indică reuşita în activităţi variate dar care impun perseverenţă. creator de optimism. este activ. mulţumit de sine. premsia Polul harria indică un comportament realist dar dur.CARTIAZ. dezinteresat de sexul opus. o tendinţă spre perceperea rapidă a pericolului. cu interese artistice şi cu o bogată rezonanţă emoţională. fiind mai ridicată fa liderii recunoscuţi). Există o diferenţiere sexuală pentru acest factor: femeile şi fetele prezintă în general cote mai ridicate decât bărbaţii sau băieţii. plin de viaţă.Threctia vs. expansivi au avut în general un mediu mai facil. tipul de persoană care nu se aşteaptă la lucruri extraordinare de la ceilalţi. contemplativ. expresiv. reacţionează prea puţin la aspecte estetice şi nu ia în seamă incomodităţile fizice. influenţabil. este neliniştit. care neglijează obligaţiile sociale şi un general dezinteres faţă de normele morale colective. spontan în reacţii. ameninţare indicând o corelaţie cu reactivitatea ridicată a sistemului nervos autonom faţă de ameninţare. indică un comportament sensibil la estetic. aptitudinea pentru rolurile de lider. FACTORUL G . ca factor secundar. cu interes pentru sexul opus. dificil de satisfăcut în probleme de artă. fiind în genere un 166 prognostic bun pentru succesul profesional. matur emoţional. La nivelul acestui factor puternic dominat de ereditate. FACTORUL l . legat de valori personale. neliniştit. o persoană îndrăzneaţă. legat de grup. leptosom (G scăzut). distant. se bazează pe sine. individul e ordonat. fără simţ artistic. regularitate şi o bună organizare mentală. aspru. forţa supraeului La poIul unui supraeu slab. atent la oamenii şi lucrurile din jur. Expansivitatea corelează cu preferinţa pentru aglomerări urbane dar şi cu poziţia în familie: cel mai în vârstă tinde spre nonexpansivitate. dornic să atragă atenţia. curajos. polul scăzut se asociază cu tendinţa spre disimulare. prudent. reflectant. relativ imatur emoţional. perseverenţă. întâlnim ceea ce Cattell consideră a fi un temperament constituţional schizotim. indică un comportament impulsiv. oboseală nervoasă. distrugere şi încălcare a legii. Polul nonexpansiv indică un comportament moderat. în plan social manifestă o relativă frivolitate. guraliv. cel mai tânăr spre a fi şi cel mai expansiv. impulsiv. exigent dar nerăbdător.Harria vs. popularitate.Supraeu slab vs. entuziast. consecvent. lent. vesel. rebel (unele date de cercetare indică faptul că dominanţa tinde să coreleze cu statutul social. direct. caracteristică pentru comportament este lipsa de toleranţă la frustrare. spre accese de furie nestăpânite. tendinţa de a susţine eul şi a frâna impulsurile idului. FACTORUL F .WWW. rezervat. nu vede uşor semnele pericolului.

subtilitat Polul naivităţii. cu sânge rece în caz de urgenţă sau pericol. bănuitor. boem.WWW. FACTORUL L . un mod de a fi în general rafinat. interesul faţă de ceilalţi. al nevrotismului. indiferent faţă de alţii. cota ridicată apare adesea la individul egocentric. în tulburări de personalitate şi infirmităţi psihice. senin. este insul care ţine la formă. deschis ca interese. expresiv. cu sentimente de culpabilitate. dar plină de spirit. cu încredere în sine. negativişti. Următorii patru factori denumiţi Q. psihoză. este capabil să-şi păstreze sângele rece şi prezintă o relativă lipsă de imaginaţie. liniştit. sentimental. sunt mai puţin exprimaţi şi clarificaţi. Polul autia defineşte ceea ce am putea numi nonconvenţionalul excentric: imaginativ. cu un aspect exterior calm. care protejează sensibilitatea şi gustul estetic. şi dificil de satisfăcut. se angajează în genere în activităţi simple Polul cotelor înalte indică lipsa de securitate. un mod anxios.CARTIAZ. motivaţiile interioare îl aduc uneori în posturi extravagante acompaniate de reacţii emoţionale violente. Termenul harria indică duritate şi realism în mediul de formare. adaptabilitate. FACTORUL N . cu tendinţa spre remarci de natură emoţională şi socială. dezinteresat faţă de valorile materiale. are ocazionale izbucniri emotive de natură isterică Persoana autia este un imaginativ centrat în întregime pe instanţele interioare. relativ rigid.Naivitate vs. mai puţin preocupat de conştiinciozitate. membrii fiind descrişi ca lenţi în munca de grup. FACTORUL M . naiv. nici atenţi faţă de aspectele importante.Praxernia vs.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z factorului I: rezultatele tind să fie cu atât mai scăzute cu cât cota medie a indivizilor e mai ridicată. deprecierii de sine. uneori brutal. în acelaşi timp este un spirit logic. tendinţa spre culpabilitate Polul cotelor joase indică un comportament calm. cooperare. se descurajează cu uşurinţă. suspicios şi timid. Termenul de premsia relevă o sensibilitate emoţională protejată.Încredere vs. nu caută rivalitate. este plină de remuşcări şi este deprimată descoperind că oamenii nu sunt nici morali. FACTORUL Q1 . excelează în munca de echipă. se preocupă de tot de oameni. înclinat spre gelozie. Polul opus. lecturi. autia Polul cotelor scăzute defineşte un comportament practic şi conştiincios. lipsa de respect pentru convenţii Polul conservator indică un mod relativ necritic de acceptare a normelor. uneori stângaci şi neîndemânatic. fără fobii. indică perspicacitate şi luciditate în opinii. o gravitate amabilă. în decizii. prea puţin preocupat de contingenţe. este înclinată spre milă. comportamentul este matur social. Este un factor al tendinţelor depresive. Harria reprezintă expresia durităţii. sensibilităţii emoţionale. Cota joasă caracterizează un subiect care se acomodează uşor. depresiv.Alexia vs. masculinităţii şi a spiritului practic. generează solidaritate de grup şi realism. civilizat şi subtil. natural. absenţa geloziei sau invidiei. dar rece. liniştea semenilor (la copiii cu note ridicate 9 sau 10 apare un sentiment de solitudine şi insuficienţă).Conservatorism vs. Persoana apare obosită de situaţiile excitante. acţionând inutil. interes mai degrabă pentru viaţa sa interioară decât fată de oameni (conexiunii dintre L ridicat şi comportamentul paranoid nu sunt edificatoare). ceea ce echivalează cu a implica formarea în interiorul unei culturi rafinate. naturaleţe şi spontaneitate (acest factor nu afectează însă decisiv comportamentul). se simte incapabilă să înfrunte exigenţele existenţiale cotidiene. Polul protension reprezintă tensiunea: un mod neîncrezător. Aspectele caracteristice polului opus indică lipsă de afectare. îndărătnic. agitat de a se raporta la existenţă. indică un comportament direct. rezistent la stres. Au fost derivaţi din analiza factorială realizată asupra celorlalţi factori. dar au o contribuţie în comportament atunci când sunt activi. FACTORUL O .”O” ridicat apare în toate formele de nevroză. rigid în interrelaţii. fără încredere în ceilalţi. conştient de propria personalitate ignoră activităţile colective. respectiv al cotelor joase. polul opus reprezintă un comportament deschis spre . se interesează de alţii şi este uşor de satisfăcut. este din categoria celor formaţi prin influenţa mediului şi a culturii. eficient. protension La polul alexia comportamentul apare caracterizat prin încredere. viguros. adesea original şi ignorând realităţile cotidiene îşi 167 urmează calea proprie. dur şi indiferent fată de alţii.

Q4 caracterizează un comportament neliniştit fără motiv. inovator. Factorul prezintă empiric o corelaţie substanţială cu sentimentul de sine. satisfăcut de a trăi. indică lipsa de inhibiţie socială şi o satisfacţie generală faţă de propria persoană. anxietatea poate fi reactivă la o situaţie. polul opus este caracterizat prin încordare.Tensiune ergică slabă vs. încordat. se manifestă prin tendinţa spre agresivitate. FACTORUL Q4 . sentiment de sine puternic Factorul exprimă gradul în care individul a acceptat o imagine de sine ideală prin care îşi dirijează comportamentul real. excitabilitate şi sentimente de frustrare. iritabil. Persoana cu cote Q2 ridicate este raţională. La polul opus. Opus. este nefavorabilă în ecuaţia reuşitei academice. calm.WWW. cu tendinţa de a căuta aprobarea şi sprijinul celor de care are nevoie şi de a-şi orienta conduita în funcţie de cei ce acordă această susţinere. Iegat şi dependent de ceilalţi. întreprinzător şi decis. anxietate O cotă ridicată la factorul secundar l indică o anxietate ridicată.Sentiment de sine slab vs. cu un ascuţit gust pentru analiză. independenţa personală Nu este un factor clar stabilit în variaţiile comportamentale. INVENTARUL DE PERSONALITATE EYSENCK EPI ŞI CHESTIONARUL DE PERSONALITATE EYSENCK EPQ .Emotivitate vs. FACTORUL IV Supunere vs. cu integrarea pulsională care vizează menţinerea unei adecvate imagini de sine. iniţiativă. care se aseamănă cu factorul D.Dependenţa de grup vs. Un astfel de factor depinde de mediu în sensul dependenţei de încurajare. are consideraţie pentru alţii. agitat. Polul opus reprezintă un comportament dinamic.CARTIAZ. este persoana nesatisfăcută de capacitatea sa de a răspunde cerinţelor vieţii şi a-şi realiza dorinţele. tensiune. pasiv. Favorabilă în predicţia pentru activităţi care cer contacte sociale multiple. este tipul de individ care merge odată cu grupul. persoana nu este necesar nevrotică. independenţă Cotele scăzute indică un comportament moderat. FACTORUL III . manifestându-se mai ales la nivelul atitudinilor interioare (nici unul dintre aceşti factori Q . FACTORUL II-lntroversie vs.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z nou. dar poate fi un indice sensibil şi favorabil pentru o muncă care cere precizie. FACTORUL Q2 . Copilul cu o cotă Q3 ridicată prezintă un bun autocontrol. urmează moda.Adaptare vs. FACTORUL Q3 . 3. critic. un mod tranşant de a acţiona. Factorii de ordin secundar au semnificaţia de trăsături de suprafaţă şi sunt definiţi şi determinaţi experimental de Cattell (ei sunt calculaţi în funcţie de ponderea contribuţiei fiecăreia dintre componentele 168 primare în clusterul factorial).2. apărând mai ales în răspunsurile la chestionare). încearcă să aplice şi să aprobe normele etice acceptate. tensiune ergică ridicată La polul cotelor joase indică un mod destins. factor care dispare practic ca atare la vârsta adultă. extraversie Cota scăzută la acest factor secund indică tendinţa spre timiditate şi inhibiţie în relaţiile cu ceilalţi. 4 nu au fost găsiţi cu maximă certitudine în validările empirice. îndrăzneală. este prevăzător şi dispus să-şi controleze exprimarea emoţiilor. dinamism Cotele scăzute la acest factor indică o emotivitate difuză care poate fi de tip depresiv şi frustrant pentru persoană. ceea ce poate fi defavorabil pentru profesii care cer contacte sociale multiple. doreşte să facă bine. competent. la polul opus. O cotă scăzută Q3 este asociată cu delincvenţa juvenilă. lndependenţa. Q3 scăzut prezintă în principal o emotivitate necontrolată. Cattell interpretează acest factor în sensul nivelului de excitaţie şi tensiune datorate pulsiunilor nedescărcaţe sau frustraţiei. Extraversia. nonşalant. caută aprobarea socială. stimularea valorilor constructive şi a respectului de sine. anxietatea puternică perturbă randamentul şi atrage tulburări psihosomatice. capabilă să se decidă singură. FACTORI SECUNDARI FACTORUL l .

). a teoriei şi măsurătorilor. energie de viaţă. dominanţă. se testează experimental deducţiile ce se pot face pornind de la teoria activării (de exemplu. 1976 . sociabilitate. Ed. În acest sistem conceptual. Se stabilesc predicţii distale în câmpul social (de exemplu pentru extraversie: frecvenţa divorţului. pornind de la determinarea genetică puternică. pentru extraversie. 5. iar răspunsul specific corespunde unui factor de eroare. deprinderile sau răspunsurile habituale corespund unor factori specifici.Minulescu. Cei trei superfacori ai personalităţii: Extraversia. de fapte psihice. 1996). congruenţa acestor scale de itemi stabilindu-se prin analiză factorială. pornind de la modelul teoretic al conceptului. la nivelul bazal sunt comportamentele sau actele mentale care apar singular. 3. Bucureşti. nivelul al treilea este reprezentat de trăsăturile definite ca şi corelaţii între comportamentele habituale. Extraverţii prezintă o tendinţă spre a dezvolta 169 Sursa : “Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică”. ultimul nivel este reprezentat de tipul personalităţii. diferenţele EEG. În 1976 aceste afirmaţii sunt însoţite de date experimentale. constructul factorial este examinat apoi prin conjuncţia dintre deducţiile teoretice şi testarea experimentală. Diferenţele individuale ce se pot identifica la nivelul trăsăturilor şi tipului şi permit descrierea personalităţii. se caută. preferinţe profesionale. 2. se consideră distal şi proximal descoperirile. 7. Din perspectiva acestei trăsături tipul de personalitate corespunde unui factor general. existând şi posibilitatea de a găsi explicaţii legate de cauzele acestor diferenţe individuale. M.Minulescu. trăsătura corespunde unui factor de grup. aceasta fiind pentru Eysenck metoda fundamentală prin care poate fi studiată structura personalităţii. Cluj-Napoca. cercetătorul şi psihodiagnosticianul este obligat a utiliza variate surse pentru a realiza măsurători obiective şi sigure ale comportamentului uman. sistemul de activare). Este însă insuficient a analiza personalitatea doar prin metoda analizei factoriale. în lucrarea The Biological Basis of Personality.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z Pentru Eysenck3 personalitatea este structurată pe patru nivele interrelaţionate: 1. neurologice şi hormonale ale organismului. Aceste cerinţe implică: combinarea studiilor de tip corelaţional-statistic cu cele de tip experimental astfel: 1. 3. se revizuieşte întregul sistem prin alăturarea antecedenţilor distali şi proximali. 2.II.Garell Publishing House. de comportamente reale.CARTIAZ. vol. nevrotismul de stimularea sistemului limbic. Eysenck subliniază baza ereditară a personalităţii. se construiesc itemii chestionarului pe baza comportamentelor tipice. 1996 “Manual psihodiagnostic”.WWW. denumită şi extraversieintroversie se defineşte în principal prin intercorelaţiile dintre trăsăturile de afirmare. Aceste patru nivele descriptibile corespund celor patru tipuri de factori derivaţi prin analiză factorială. la cel de-al doilea nivel sunt deprinderile sau actele mentale habituale. cu scopul de a îmbogăţi reţeaua nomologică respectivă (M. cauzele ereditare fiind predispozante. EDR. respectiv permit reducerea numărului teoretic infinit de evenimente existenţiale. 4. 4. în special factori genetici. În 1967. intermediari biologici (de exemplu. 6. la un număr mic de variabile care sunt legate între ele prin reguli şi legi. comportamentul antisocial). schimbări ale locului de muncă. Eysenck sintetizează cerinţele esenţiale pentru stabilirea unei adecvate validităţi de construct pentru conceptele personalităţii. această interacţiune dă naştere la diferenţe descriptive care ţin de fenotip în extraversie3 introversie şi care se pot cel mai bine măsura cu ajutorul chestionarelor de tip EPQ”. El fiind şi un experimentalist încearcă să probeze printr-o multitudine de experimente de laborator ipoteza prin care leagă tipurile psihologice de nivelele de activitate ale diferitelor părţi ale creierului. el sugera că introversia este influenţată d sistemul reticular activator ascendent. etc. Considerând validitatea de construct ca tipul fundamental de validare. 8. se caută antecedente distale. definit ca şi corelaţie a trăsăturilor. conceptele înseşi joacă rolul de piloni ai modelului. Eysenck afirma: “ comportamentul observabil este o funcţie a diferenţelor constituţionale în interacţiune cu mediul. cauzalitatea genetică este mediată de aspecte fiziologice.

depresie. vorbăreţ. aceste două forme fiind utilizate fie separat fie combinate. care variază‚ în funcţie de gradul de manifestare al instabilităţii emoţionale (nevrotism) şi al extraversiei. denumite de Eysenck prin termenii pentru temperamente: 1. auto-apreciere scăzută. 1964) cea de-a treia probă realizată aduce unele îmbunătăţiri şi anume: elaborarea a două forme paralele A şi B care permit retestarea subiectului fără ca rezultatele să fie alterate de factori de memorie. notele la neurotism trebuie să se situeze la aceşti subiecţi pe o poziţie intermediară între normali şi distimici. descriptibil prin caracteristici . prezintă o inteligenţă ridicată.Q. a prefera lucruri ciudate şi neobişnuite. Pentru a se putea realiza interpretarea şi a înţelege cei doi factori. timiditate. – Eysenck 1952 care cuprinde o scală pentru nevrotism (emoţionabilitate) formată din 40 de itemi. obsesionale. În acelaşi timp psihoticii şi istericii se caracterizează prin note mai ridicate la extraversiune decât distimicii. este excitabil agresiv. Se caracterizează prin tendinţa de a produce tulburări. agresiv. prezintă un nivel de aspiraţie ridicat dar tind să-şi subestimeze propria performanţă.M. la nivelul constituţional/ temperemental. de a arăta cruzime. Cattell introduce şi modelul bidimensionai al temperamentului. structura temperamentului flegmatic. neliniştit. să obţină note ridicate la scala neurotism şi note scăzute la scala extraversiune. conţinând scale pentru măsurarea nevrotismului şi a extroversieiintroversiei. activ. reactiv spre plin de viaţă. sunt ipohondrici. deschis. egocentrism. trebuie să se facă translarea de la nivelul comportamental. 2. care variază în funcţie de gradul de manifestare al extraversiei şi al stabilităţii emoţionale şi prezintă caracteristici gradate de la sociabil. energie slabă. Dintre modificările semnificative pe care le aduce EPI este completa independenţă a celor două dimensiuni. sau genotip. . care variază funcţie de gradul de manifestare al stabilităţii emoţionale şi al introversiei. în care variaţia comportamentului se exprimă prin intersecţia introversiei cu instabilitatea emoţională. limbajul itemilor este ceva mai puţin pretenţios cu 170 scopul de a fi accesibil şi unor nivele mai puţin educate ale populaţiei. De asemenea. Prezintă o adaptare slabă şi are reacţii iraţionale uneori rigide. cele trei chestionare fiind echivalente în privinţa evaluării celor două dimensiuni Cadrul teoretic care stă la baza construirii celor două scale ale chestionaruluiscala de extraversiune şi cea de neurotism – presupune ca subiecţii cu nevroze distimice. extraversia şi nevrotismul (în MPI cele două prezentau o corelaţie uşoară). La polul opus prezintă reacţii emoţionale lente şi slabe cu tendinţa de a-şi relua starea iniţială foarte repede după activarea emoţională. Introvertul prezintă o tendinţă de a dezvolta simptome de anxietate şi depresie. sunt nervoşi cu tendinţe spre sentimente de inferioritate. interese înguste. este caracterizat prin tendinţe obsesionale. În acest sens. scalele din MPI corelează puternic cu scalele similare ale EPI şi cu scalele EPQ. a fi ostil altora. impulsiv.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z simptome de conversie isterică. Avem următoarele structuri posibile. comportament antisocial şi lipsa de empatie.Eysenck & Eysenck.WWW. depresive. adică persoanele cu nevroze anxioase. Nivelul de aspiraţie este scăzut dar tind să-şi supraevalueze performanţele. structura temperamentală sangvinică.CARTIAZ. Primul chestionar din seria dezvoltată de Eysenck este Maudsley Medical Questionnaire ( M. 3.l. fără griji. Eysenck. 1959). Psihotismul este cea mai complexă dimensiune definită prin interrelaţiile dintre trăsăturile de agresivitate. Eysenck Personality lnventory ( E. sau fenotip. excitabil spre schimbător. Nevrotismul denumit şi instabilitate emoţională este definit prin relaţia dintre trăsăturile de anxietate. şi cuprinde caracteristici gradate de la sensibil.l.P. structura temperamentului coleric.P. conducător. de a fi solitar. La un pol sunt persoanele care nu au nici o consideraţie faţă de regulile sociale iar la polul opus sunt cei înalt socializaţi. A urmat Maudsley Personality lnventory (M. un vocabular excelent.

53.WWW. îi place viaţa liniştită. Eysenck sugerează să aceste două tipuri au o relaţie de analogie cu diferenţierea mentală a lui Freud. 41. Scara E – 24 întrebări N – 24 întrebări L – 9 întrebări Întrebările din chestionar fiind de tipul: Aveţi deseori dorinţa de a simţi emoţii puternice? Vi se schimbă deseori dispoziţia? Sunteţi în stare de orice atunci când sunteţi provocat. 39. 18. nesociabil. subiecţii care obţin cote standard ridicate. Evită senzaţiile tari îşi stăpâneşte impulsurile şi în general nu are porniri agresive. 48. de încredere. 6. etalonul românesc vizează doar forma A a chestionarului. 25. Îi place să rişte caută schimbarea. La polul opus al acestei dimensiuni se situează persoanele cu note standard scăzute. 29. 9. 15. grijuliu. acest fapt limitând posibilitatea de exprimare a subiectului dar uşurează cotarea răspunsurilor. spre sobru. 37. îşi pierde uşor stăpânirea de sine. 24. Subiecţilor nu li se dă un timp limită de completare a chestionarului. mereu temperat. Persoanele care obţin astfel de scoruri se caracterizează printr-o labilitate emoţională accentuată şi au reale dificultăţi în restabilirea echilibrului psihic. 14. controlat spre paşnic. 22. structura temperamentului melancolic care variază în funcţie de gradul de manifestare al introversiei şi al instabilităţii emoţionale. EPI nu ridică dificultăţi de înţelegere el putând fi aplicat de la 16-18 ani indiferent de mediul socio-cultural. 43. scala minciună L.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z de la calm. pesimist. este un pesimist şi prevăzător la care implicarea eului în activitate se realizează mai greu. 49. 5. 47. 50. Scala de introversiune-extraversiune. 36. impulsivi. mai mici de 4. acestea prezentând semnificaţie doar prin raportarea la etaloane. Extravertul tipic este sociabil. şi lista întrebărilor fiind relativ scurtă el poate fi aplicat în circa 10 min. se plâng frecvent de dereglări somatice acuză stări de anxietate şi sunt frământaţi de numeroase griji sub efectul stresului aceste persoane sunt predispuse la tulburări nevrotice. mai mari de 6 sunt Fiecare formă A sau B a chestionarului cuprinde câte 57 de întrebări grupate în trei scări: scara extroversie-introversie E. plin de toane. 10. 33. 35. Repartizarea întrebărilor în scările EPI este următoarea: Întrebările 1. 17. enervat. având diferite profesiuni. îşi controlează sentimentele într-o măsură mai mare decât extravertul. 21. 34. 20. sociabili şi participă nemijlocit la activităţile grupului. 31. 8. totalul punctelor corecte reprezentând cota brută. Notele standard mai mici de 4 indică indici ai introversiunii. faţă de majoritatea oamenilor este rezervat şi distant. 30. etalonarea realizându-se în două clase normalizate şi este diferenţiat pe sexe. Pentru fiecare răspuns corect se acordă un punct. 23. 55. reflexiv. 4. 4. astfel în cazul extravertului poate să predomine idul ca formaţiune iar în cazul introvertului supra-egoul. Cotele standard mai mari de 6 la scara N sunt indici ai neurotismului. Introvertitul tipic este ponderat şi introspectiv. faţă de care persoanele reale se apropie mai mult sau mai puţin. 13. Etalonul realizat pentru populaţia României cuprinde 450 subiecţi normali. 12. este optimist şi nepăsător. abstracte din numeroasele cazuri concrete. sfidat? Itemii chestionarului EPI sunt prezentaţi sub formă de întrebări dihotomizate. 32. 19. anxios. are mulţi prieteni şi îi place să fie înconjurat de oameni.CARTIAZ. 28. are tendinţa de a fi agresiv şi dominant. 54. preferă schimbarea şi acţiunea. 57. scara neurotism N. emoţiile puternice. 3. 16. Notele ridicate la E sunt semnificative pentru extravesiune. 11. 46. rigid. 51. 56 2. expansivi. excepţie făcând doar prietenii săi intimi. descriptibil prin trăsături de la liniştit. 40. Scala neorotism. 42. 27. Eysenck descrie portretul tipic al extravertului şi introvertului şi menţionează că ele nu se întâlnesc ca atare în realitate ci reprezintă extremele idealizate ale unui continuum. notă specifică persoanelor stabile. 52. deci ar fi tipuri teoretice. caracteristic lor fiind gradul ridicat de 171 . 44. 45. 26. ele obligând subiectul să aleagă între două între două posibilităţi de răspuns. ordonată care se desfăşoară în cadrul unor coordonate precise. 7.

Eysenck Personality Questionnaire (EPQ -Eysenck & Eysenck. S-a construit şi o variantă a EPQ pentru copii. puterea eului. Un studiu asupra scalei a demonstrat scoruri ridicate la persoane cu o conduită antisocială. 1. invers. deşi se intenţiona să evalueze gradul de disimulare.B. în situaţia unor comportamente violente. Deoarece cele două dimensiuni ale personalităţii sunt considerate independente. chiar dispar. Fidelitatea chestionarului a fost urmărită prin procedeul retestării. Scala minciună L conţine 9 itemi care afirmă comportamente sociale dezirabile. psihopatie şi tulburări de tip maniaco-depresiv. Derevenco P. determinările normative prelucrându-se separat. dacă nu există condiţii care să predispună subiecţii spre disimulare corelaţiile dintre scalele N şi L devin foarte mici. când disimularea intră în ecuaţie. criminalitate. Bazându-se pe aceste considerente Zuckerman. lnvers. introduce o nouă variabilă. 1990. cât şi la forma A+B. P. dar pe care marea majoritate a populaţiei le încalcă frecvent în comportamentul informal. a comportamentului şi ideaţiei suicidare. iar în al doilea rând ideaţie de tip paranoid. impulsive. trăsături antisociale. astfel că scala L poate fi utilizată pentru a măsura acel factor nedeterminat ce intervine influenţând răspunsul subiectului şi care ar putea fi de exemplu naivitatea. a unor practici sexuale masochiste. Manipulând scorurile scalei L prin varierea condiţiilor experimentale de la motivaţia pentru disimulare la lipsa acestei motivaţii. cu atât subiectul va alege răspunsuri care afirmă respectarea întocmai a conduitelor dezirabile formal. Testul EPQ. Pe de altă parte. scala poate fi utilizată pentru a evalua gradul de disimulare. Eysenck consideră. a preferinţei pentru violenţă în filme. găsindu-se coeficienţi de fidelitate ridicaţi atât la forma A şi B. rigiditatea mentală. 1975)5. denumită psihotism. introducerea acestui termen luat din psihiatrie. itemii scalei conţin caracteristici determinate la indivizi cu comportament antisocial. la Eysenck. şi de nonconformism. Termenul echivalent pentru psihotism este. pe loturi de băieţi şi fete. extrapolând datele din cercetări anterioare privind psihotismul. duritate (tough-mindedness). autocontrolul ridicat. capacitatea redusă de conştientizare. că schizofrenia este la un capăt extrem al dimensiunii P. de la 7 la 15 ani. empiric nu apar astfel de nivele scăzute şi. Datele de cercetare indică diferente intersexuale pentru scalele N şi P: astfel: băieţii prezintă scoruri medii mai înalte decât media pentru populaţia feminină la scala P. nu implică şi că scala nu este utilizată pentru măsurarea unei dimensiuni normale a personalităţii prezentă în variate grade la toţi oamenii (doar la o foarte mică 4 5 proporţie de oameni cu un nivel înalt de psihotism este posibil să se dezvolte o psihoză în cursul vieţii). unele date realizate pe loturi de schizofreni şi psihotici nu au scoruri atât de înalte ca subiecţii antisociali. nu apare o creştere a fidelităţii în situaţii de crescută disimulare. Eysenck S. cu cât tendinţa spre disimulare este mai mare. Teoretic.CARTIAZ. Revista de psihologie. Eysenck şi Michaelis4 descoperă că atunci când scorurile sunt joase. 1996 Băban A. corelaţia dintre N şi L este relativ mare.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z integrare. Gregory. ceea ce înseamnă că subiectul nu disimulează şi testul ar trebui să aibă o scăzută fidelitate. 1989 consideră că testul nu măsoară exact ceea ce denumeşte prin psihotism. probabil şi datorită atributelor masculinităţii. s-a descoperit că măsoară un factor stabil de personalitate care ar putea denota un anume grad de naivitate socială. care consumă droguri. care include la nivele înalte.WWW.. respectiv agresivitatea şi ostilitatea. 37-45 172 . deşi sunt mai înalte ca majoritatea loturilor de control (scorurile schizofrenilor sunt coborâte datorită confuziei mentale şi a lipsei de candoare). toate combinările posibile pe plan teoretic pot fi întâlnite şi în practică. iar fetele au scoruri mai înalte la scalele N şi L.G. criminali. delincvenţi.

psihoticul este copleşit de acest tip de gândire nemaiputând să le trateze într-un mod critic aceste aspecte îl fac pe Eysenck să trateze creativitatea ca înrudită cu trăsătura de psihotism.84 .92 Echivalenţa formelor paralele a EPI Subiecţi Normali Neurotici Psihotici Nr.85 . Stilul cognitiv. vol II. factori socio-economici şi educaţionali). “Îndrumător psihodiagnostic “.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z Fidelitatea test-retest a formelor paralele6 Grupul X Y Efectiv 92 97 EA .81 . originalitatea). 2 variabile de mediu (factori politici şi religioşi.75 .Ganansia Eysenck Eysenck Relaţia dintre scalele chestionarului Subiecţi Normali Neurotici Psihotici Nr.04 -.CARTIAZ. Subiecţi 1655 300 210 90 Scala EAxNA .09 -. SCALELE DE PERSONALITATE COMREY – COMREY PERSONALITY SCALES CPS Este un inventar de personalitate de tip self-report scurt. care permite realizarea în plan mental a unor asociaţii îndepărtate ce influenţează procesul de rezolvare .74 .80 EA+B . În 1993 într-un studiu amplu privind creativitatea ca produs al personalităţii. Aceste asociaţi libere sunt în aceeaşi măsură caracteristice şi psihotismului. cunoştinţele. indicat pentru studenţi şi adulţi. Validitatea concurentă a chestionarului s-a studiat în raport cu MMPI şi cu Chestionarul California prezentând coeficienţi puternic semnificativi. conceput prin paradigma asociativă.22 -. iar alţi 20 de itemi sunt pentru verificarea validităţii şi a evaluării dezirabilităţii sociale. 3 variabile propriu-zise ale personalităţii (motivaţia internă. Subiecţi 1655 300 210 90 Scara EAxEB .75 .92 . Deosebirea ar consta în modul cum intervine instanţa critică. Eysenck grupează trei tipuri de variabile care intervin influenţând producţia creativă: 1 variabile cognitive (inteligenţa.91 NA+B . Cluj-Napoca 173 . deprinderile tehnice sau talentul specific). Comrey a folosit analiza factorială în elaborarea celor 180 de itemi ai testului.94 NA .84 . factori culturali.80 .88 . Derevenco.09 -.09 ce acest tip de procese supraincluzive permit individului creativ să utilizeze asociaţii îndepărtate într-un mod constructiv.88 NB .01 -. 1985: Corelaţia între scalele E şi N ale variantei româneşti pentru forma A este -. Eysenck .WWW.87 . apare ca un produs al unui gradient asociativ liber.16 -.descoperire de probleme.00 -.97 EB . încrederea. s-au determinat datele statistice şi normative (media şi abaterea standard pentru cele 4 scale ale testului) diferenţiate pe lot de bărbaţi (465 subiecţi) şi lot de femei (549). Următoarele descrieri ale scalelor sunt realizate după Merenda. CPS conţine 8 scale fiecare cu câte 20 de itemi împărţiţi în mod egal între afirmaţii pozitive şi negative.05 Scala EBxNB ScalaEA+BxNA+B -.66 .75 Scara NAxNB .04 -.15 -. În 1985 apare o variantă revizuită a scalei de psihotism.91 Autorii Eysenck K. Varianta românească a testului EPQ a fost experimentată de Băban. sub forma unui chestionar de 79 de itemi.23 -. dar şi ca trăsătură sau stil creativ şi comportament orientat spre realizare. logică în amendarea acestor produse: În timp 6 Sursa.098.

stabile în preferinţe. relaxate. epuizare. conţine 26 itemi care implică fie în mod real sau la nivelul unei dispoziţii spre acte de agresiune corporală. întreprinzător. verbale sau imaginare. sânge rece. simpatice. acţiuni şi afecte violente. (T) încredere vs. activism. preferinţa aşteptării când are de luat o decizie. prompt în replică. conţine 28 itemi care indică o proastă dispoziţie generală. 6. 10. lipsă de energie scorurile ridicate indică o mare putere de muncă. depresie. agresivitate. conţine 20 itemi care indică stări de iritabilitate. 5. încadrând subiectul în categoria “persoane drăguţe”. Scalele FPI au următorul conţinut: • FPI 1 nervozitate. ordonate şi foarte bine organizate.. lipsa compulsiunilor – scorurile ridicate sunt caracteristice persoanelor meticuloase. 4. toleranţă scăzută la frustrare. prin raportarea la nosologia psihiatrică. defensivitate – scorurile înalte indică încredere în oameni. 3. 174 . ( V)verificarea validităţii – un scor de 8 reprezintă scorul minim aşteptat. altruiste. egocentrism . Hampel în spiritul unei teorii tradiţionale asupra personalităţii.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z 1. • FPI 2. 2. onestitate. (S) stabilitate emoţională vs. reacţii negative faţă de obiecte şi animale. scorurile ridicate evidenţiază răspunsuri invalide. vulgari şi care arată interes în dragoste. 7. nemulţumire. nevroticism – persoanele cu scorurile ridicate la această scală sunt optimiste.WWW. încrezătoare. nesiguranţă. ce nu se sperie de sânge. un cerc larg de cunoştinţe. tulburări psihosomatice. cu un număr de 16 itemi care implică tendinţa de a stabili contacte. non-conformism – persoanele cu scorurile ridicate la această scală acceptă societatea aşa cum este ea. CHESTIONARUL DE PERSONALITATE FREIBURG – FPI Chestionarul personalitate FPI7 7 multifazic este construit de de Fahrenberg. caută prietenii noi. reacţiile.şi prin aplicarea analizei factoriale. sentimentul unui pericol nedefinit. pesimist. 1984. ce se simt bine în locuri noi.CARTIAZ. sociabilitate. emotivitate. există variante prescurtate utilizabile fie pentru trieri rapide. fie pentru reexaminări: FPI K cu 76 itemi.scorurile mari descriu persoanele ca fiind generoase. cu 34 itemi care vizează mai ales caracterul subiectiv al tulburărilor tulburări de somn. iritabilitate. (A) activitate vs. Scorurile extreme la toate scalele indică tendinţe patologice. tensiune. (M) masculinitate vs. tendinţa de a fi comunicativ. putere de concentrare redusă. nu au trac pe scenă. nu prezintă tendinţe depresive. impulsivitate. sentiment de apatie şi gol lăuntric. singurătate. Datele provin din experimentarea şi aplicarea pe populaţia românească a chestionarului cercetare realizată sub îndrumarea Pitariu. dureri şi stări generale proaste. (O) organizare vs. • FPI 3. response bias – scorurile ridicate indică sociabilitatea. (P) empatie vs. caută aprobarea societăţii şi îi acceptă legile. 9. vioiciune. lipsă de autocontrol cu pregnantă nevoie de schimbare. • FPI 6. energie şi rezistenţă. • FPI 4. frustrare. nelinişte şi nerăbdare. încredere în sine. apoi furie şi agresivitate. (E) extraversiune vs. nu plâng uşor. susceptibilitate şi descurajare. • FPI 5. fatigabilitate până la epuizare. instabilitate. (R)tipurile de răspuns. descurajat cu uşurinţă. (C ) conforminsm vs. îngrijorare. nelinişte. imaturitate emoţională. introversiune scorurile ridicate indică oameni veseli. Selg. tendinţă spre iritabilitate. Forma completă a chestionarului FPT G conţine 12 scale cu un total de 212 itemi. lernuţan. anxietate. feminitate scorurile ridicate indică oameni tari. tendinţa de a fi decepţionat şi supărat cu uşurinţă. orice scor al acestei scale care dă un scor T echivalent cu 70 se încadrează în limite normale. alcătuită din 20 itemi care indică iritabilitate. calm. FPI HA şi FPI HB a câte 114 itemi. tendinţe sadice. dorinţa de a excela. susceptibilitate şi emotivitate. bune intenţii. 8.

labilitate emoţională. tendinţa spre activitate. până la incapacitatea de a relaţiona. conduită degajată. starea preponderent depresivă. • FPI 9. nesiguranţă în luarea unei hotărâri. prin care subiectul îşi afirmă dispoziţia labilă sau proastă. tendinţă spre autocritică. constă din 20 itemi care se referă la timiditate. lipsa de vlagă iritabilitatea şi vulnerabilitatea la frustrare. • FPI N. apatic. scală suplimentară compusă din 26 prin care subiectul îşi afirmă comportamentul activ. autocritic.WWW. plăcerea pentru variaţie şi divertisment. reactivitate. atitudini de suspiciune şi neîncredere în ceilalţi. un comportament anormal în situaţii de relaţionare. sau imaginară. tensiune. slăbiciuni general umane. agresivitate. conştiinţa de sine. FPI 4 şi cote mici la FPI M etc. incapacitatea de a lupta pentru realizarea celor propuse. fire deschisă. • FPI E. un mod de a fi optimist. cuprinde 14 itemi care se referă la recunoaşterea facilă a unor defecte. inhibiţia în relaţiile cu alţii. o putere de acţiune redusă. astfel: cotele mari la FPI 1 atrag şi cote mari la FPI 8. starea continuă de tensiune.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z • FPI 7. întreprinzător. adesea se simte greşit înţeles şi nedreptăţit. • FPI M. masculinitate. cu puţine neplăceri organice. înclinaţie spre o gândire autoritarconformistă. nevoia de contact. Între scoruri la scalele prezentate anterior se pot realiza numeroase asocieri.introversie este o scală suplimentară care cuprinde 34 itemi ce se referă la sociabilitate. mai ales în colectivitate. extraversie . scală suplimentară compusă din itemi. cu un total de 20 itemi care indică acte de agresiune fizică. 175 . agresivitate socială. concepţie egocentrică. verbală. uneori dublată cu o atitudine dezinvoltă. FPI 3. trac şi neplăceri fizice înaintea unor situaţii. tristeţea. lipsa tracului. • FPI 8 inhibiţie. Aceste asocieri indică pentru interpretarea datelor exact structura funcţională a scalelor în alcătuirea chestionarului.CARTIAZ. Singura scală complet independentă este FPI 6. tendinţa de dominare.

pe o foaie de hârtie să notaţi ceea ce “a-ţi văzut” pe tablă altceva decât tabla goală. Interpretarea materialului obţinut are de cele mai multe ori un caracter personal. Referitor la tehnicile proiective. conflicte sau moduri stabile de gândire. aspiraţii.Pichot afirma că scopul acestora este de a releva personalitatea globală a subiectului testat utilizând stimuli care pot declanşa un număr cât mai mare şi variat de răspunsuri. Clasificarea testelor proiective L. Polonius şi Hamlet vorbesc despre ceea ce poate fi văzut în nori. Începând cu deceniul al patrulea al secolului nostru în psihologia personalităţii şi în psihodiagnostic se vorbeşte foarte mult despre proiecţie. Primul care a scos în evidenţă valoarea psihologică a proiecţiei a fost S. Avantajul acestor tehnici constă în aceea că situaţia în care este pus subiectul este de aşa natură încât el nu-şi dă seama nici de scopul în care sunt puse întrebările. Prin examinarea răspunsurilor vom constata că pe tablă “s-au văzut” tot atâtea lucruri câte răspunsuri ale studenţilor sunt. Utilitatea acestor metode de investigare constă în a descoperi ceea ce cu ajutorul altor metode nu se poate explora. 1973): 176 Se recomandă: Freud . apoi. norii putând fi văzuţi ca un stimul proiectiv (de fapt norii au fost utilizaţi ca stimuli proiectivi în testul cu imagini ale norilor al lui Wilhelm Stern).METODE PROIECTIVE DE INVESTIGARE A PERSONALITĂŢII • • • • • • Tehnici asociative Tehnici constructive Tehnici de completare Tehnici de alegere şi ordonare Tehnici expresive Grafologia şi cunoaşterea personalităţii Să presupunem că luminile din sala de curs scad în intensitate şi vi se cere să priviţi tabla nescrisă timp de 1 min.K. mai putem presupune că răspunsul fiecărui student în faţa tablei goale a reflectat ceva ce spunea foarte mult despre personalitatea sa. ceea ce este ascuns uneori inaccesibil şi persoanei examinate.K. Termenul este definitiv consacrat odată cu cercetările lui L. în legătură cu mecanismul formării delirului în paranoia. Libertatea de exprimare dată de situaţia de examinare face ca răspunsurile să fie echivoce şi de o mare varietate.WWW. care le considera ca metode de explorare a 8 personalităţii constând în confruntarea subiectului cu o situaţie la care el reacţionează în virtutea sensului pe care această situaţie o are pentru el. atitudini.CARTIAZ. Într-o scenă din “Hamlet”. fiind mult influenţată de poziţia teoretică a examinatorului.Freud8.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z B. În cursul acestui experiment subiectul proiectează asupra materialului prezentat propriile sale interese. nici de modul în care sunt interpretate răspunsurile reducând posibilitatea simulării. Putem spune că studenţii au “proiectat” pe tablă ceva ce nu era realmente acolo ci mai degrabă în minţile lor într-o manieră globală şi specifică.Frank deosebeşte cinci grupe de teste proiective (Enăchescu.Frank referitoare la tehnicile proiective în psihodiagnosticul personalităţii. P. În exerciţiul descris anterior tabla a jucat rolul stimulului nestructurat pe care s-au realizat proiectările. de experienţa sa clinică şi chiar de personalitatea acestuia.

2000 . Tehnici de alegere sau de ordonare: cer subiectului să aleagă din mai multe alternative elementul sau aranjamentul care lui i se pare cel mai potrivit. Planşele se prezintă una câte una. 2. Testul constă din 10 pete de cerneală simetrice bilateral – imagini în oglindă dacă îndoim planşa în două – care sunt tipărite pe cartoane separate. Teste de completare: unde sarcina subiectului este de a completa un lanţ de asociaţii pornind de la un stimul standard. 3. 1. Metode catarctice. Teste interpretative: în care subiectul interpretează stimulul prezentat. 2. Metode constructive: în care subiectul pornind de la un material definit construieşte structuri mai complexe. La sfârşitul anului 1913 a părăsit postul său dintr-un ospiciu elveţian pentru a pleca împreună cu soţia sa în Rusia unde va lucra într-o clinică privată. mai simple şi mai limitate. Teste de producţie: acestea sunt probe de creaţie sau de construcţie cu o tematică dată. alb şi roşu iar trei sunt multicolore. Tehnici de completare: atât stimulul cât şi răspunsul sunt mai complexe. 2. După H. 3.CARTIAZ. 5. Tehnici constructive: se bazează în principal pe creaţia liberă a subiectului şi îl antrenează pe acesta într-o activitate cognitivă şi imaginativă mai complexă. O largă utilizare o are clasificarea realizată de G.J. 3. Metode constitutive: în care subiectul face o structurare a unui material prezentat nestructurat.Eysenck există patru grupe de teste proiective: 1. Editura Trei. imagini care-I vin în minte. Teste de observaţie: unde subiectul este situat în faţa unor teme prost structurate este studiat comportamental. Metode interpretative: în cursul cărora subiectul interpretează o experienţă cu o semnificaţie afectivă proprie. Se reîntoarce în Elveţia în 1914. 5. TEHNICI ASOCIATIVE TESTUL RORSCHACH SAU TESTUL “PETELOR DE CERNEALĂ” Realizat de psihiatrul elveţian Hermann Rorschach este cunoscut şi sub denumirea de “testul petelor de cerneală” fiind descris în lucrarea sa apărută în 19219. 4. 2 sunt colorate în negru. 4. Printre alte influenţe specifice care au condus la realizarea faimosului său test se numără şi familiarizarea cu opera contemporanului său C. În continuare vom face o trecere în revistă a principalelor metode proiective folosind grupele principale din clasificarea lui G. Tehnici asociative: subiectul răspunde la stimulul prezentat de examinator cu primele idei. 4.Jung. Metode refractive.WWW. Este pasionat de desen publicând lucrări în care analiza opera artistică a pacienţilor cu probleme mentale. pornesc de la ipoteza că personalitatea se manifestă în distorsiunea ce are loc în mijloacele de comunicare. Nurnberg. Elveţia. care favorizează reacţiile emoţionale ale subiectului testat.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z 1. răspunsurile sunt mai puţin elaborate. Hermann Rorschach s-a născut pe 8 noiembrie 1884 la Zurich. 9 Pentru informaţii suplimentare se poate consulta “Manualul de psihodiagnostic – Testul Rorschach” (Metoda şi rezultatele unui experiment diagnostic al percepţiei. ca pe un mod de a afla mai multe despre personalitate. ca director al azilului regional de la Waldau. care deosebeşte cinci grupe de teste proiective de personalitate: 1. ceea ce face ca ideaţia să fie redusă la minim. Interpretarea liberă a formelor fortuite) traducere de N. Bern şi Berlin iar în 1909 a primit licenţa de practicare a medicinei în Suedia. ordinea imaginilor din serie fiind stabilită empiric. Tehnici expresive: au un caracter liber în cadrul temei prezentate subiectul exprimându-şi inconştient conţinutul sau intrapsihic.G. singur soţia sa fiind reţinută în Rusia. Specializându-se în psihiatrie a venit în contact cu membri ai comunităţii psihanalitice din Zurich şi a folosit şi el proceduri psihanalitice cu câţiva dintre pacienţii săi. A studiat medicina la Zurich.Lindzey.Dumittraşcu. subiectul se dezvăluie 177 descoperirea conflictelor sale ajută la ameliorarea adaptării.Lindzey. 5 pete de cerneală sunt alb – negru. Bucureşti.

amatorii de fantezii. Planşa VII – Neagră. afirmaţiile spontane făcute de subiect etc.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z Planşa I . cei lipsiţi de energie mintală. Pete disparate. 178 dar se notează în protocol câte secunde au trecut din momentul prezentării cartonaşului până la obţinerea răspunsului. Evocă kinesteziile mai uşor decât planşa I. Întrebări de tipul “Ce la făcut să arate ca…?” sau “Cum vezi…?” sunt puse în încercarea de a clarifica ceea ce s-a văzut şi care aspecte ale petei de cerneală au fost cele mai influente în proiectare.Neagră. Acest refuz nu apare aproape niciodată al normali. Uşor de interpretat pe detalii. Planşa V . Planşa se interpretează cel mai uşor. lunaticii. examinatorul încercând să determine ce caracteristici ale petelor de cerneală au jucat un rol în formularea percepţiilor subiectului. subiectul dând cu uşurinţă răspunsuri formă şi răspunsuri mişcare. Subiectul dând destul de greu răspunsuri formă şi răspunsuri mişcare. Examinatorul nu intervine în nici o discuţie referitoare la răspunsurile subiectului din timpul examinării. Planşa IX – Multicoloră.WWW. Planşa III – Negru cu roşu. Şoc de culoare la nevrotici. Roşul este separat de negru. Lipsită de armonie în forme sau culori. depresivi şi mai scurt la maniacali. specificându-se că nu există răspunsuri bune sau rele. la schizofreni este mult mai scurt decât la oricare alţi subiecţi. interpretare globală aproape imposibilă. Nu este aproape niciodată refuzată. maniacalii. investigaţia axându-se în primul rând asupra datelor formale” (Rorschach. rareori mai puţin de 15 frecvent mai mult de 30. fiecare efort este făcut pentru a-i da subiectului oportunitatea de a se proiecta liber de orice distragere din afară. cei preocupaţi de perfecţiune. Timpul de reacţie care durează în medie de la 20 la 30 de minute.Neagră. Planşa se interpretează mai uşor pe detalii. poziţia planşei. Acesta este mai lung la epileptici. Normalii dau în general între 15 şi 30 de răspunsuri.CARTIAZ. Esenţiale în această planşă nu sunt detaliile negre ci figura intermediară care reprezintă o lampă de petrol. Evocă uşor kinestezii.Negru cu roşu. fiind descrisă aproape totdeauna ca liliac sau fluture de noapte. dar planşele nu pot fi privite de departe (distanţa permisă fiind extensia completă a braţului). Introduce o culoare ce provoacă uneori un început de şoc de culoare. Planşa IV . conţinutul material al interpretărilor trebuie lăsat la sfârşit. Conţine o singură figură intermediară frapantă.Neagră. refuzul . Refuzul imaginilor. Planşa VI – Neagră. organici. este în contrast cu planşa V. Schizofrenii refuză destul de des această planşă sau văd în ea personaje în mişcare. Este planşa care provoacă cel mai uşor kinesteziile. 1921). Planşa X – Multicoloră. Creează sentimentul că este planşa cea mai dificilă. Sub media răspunsurilor se plasează frecvent indivizii cu o dispoziţie depresivă. ambiţioşii. Subiectului i se dă pe rând căte o planşă şi este întrebat “Ce poate fi acolo?” atrăgându-i-se atenţia să dea cât mai multe răspunsuri. Protocoalele vor fi examinate ţinând cont de: Numărul răspunsurilor. subiecţii repetând acelaşi conţinut la mai multe planşe pot fi suspectate de o inteligenţă redusă. numărul lor depinde mai mult de momentele afective decât de cele asociative. Roşu se suprapune peste negru.Timpul de examinare al fiecărei imagini nu este limitat. Planşa VIII – Multicoloră. cei bine dispuşi. În primul rând trebuie să obţinem “un tablou al funcţiei perceptive şi al concepţiei. El poate întoarce şi reîntoarce planşa după plac. În protocol se notează de asemenea răspunsurile subiectului cuvânt cu cuvânt. Valoarea acestui indice depinde şi de calitatea răspunsurilor. Planşa se interpretează global cât şi pe detalii. Planşa II . După ce întregul set de planşe a fost administrat se realizează un dialog cu subiectul. deoarece normalii văd lampa foarte rar iar schizofrenii foarte frecvent. Atunci când facem analiza răspunsurilor date de subiecţi. Peste medie se situează indivizii euforici.

Este foarte dificil uneori de precizat dacă este vorba de un răspuns K sau F. Răspunsurile formă mai puţin bune. la nevrotici se datorează blocajului cauzat de un complex. Forma este cea care determină interpretarea de cele mai multe ori atât la cei sănătoşi cât şi la bolnavi. Pentru a 1exclude pe cât posibil orice interpretare subiectivă în evaluarea răspunsurilor-formă s–a recurs la metoda statistică luându-se ca etalon răspunsurile oferite cel mai frecvent de un număr destul de mare de subiecţi care se bucură de o sănătate mentală.:”o raţă care intră în apă”. Răspunsurile mişcare K sunt determinate de prezenţa aportului kinestezic. Testul Rorschach.CARTIAZ. reprezentată de un număr mare de răspunsuri “bune” notate cu F+. Subiecţii inteligenţi pot să spună cu destulă certitudine dacă kinesteziile se adaugă sau nu interpretărilor lor. mai puţin clare sunt notate cu F-. Percepţia formelor la un anumit subiect depinde şi de propria structură a formelor înainte de boală. subiectul îşi reprezintă obiectul în mişcare. Măsura mobilităţii 179 .întâlnite (Rorschach): 80100%F + Normali Inteligenţi Meticuloşi Depresivi Inteligenţi Neatenţi Intelig. la schizofreni. Tabelul următor prezintă un raport al formelor F+ şi F. de nivelul intelectual. Editura Trei.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z apare mai des la istericii debili. Răspunsurile de acest tip se numesc răspunsuri formă şi vor fi notate cu litera F. de capacităţile de sesizare a particularităţilor mediului.WWW. dar se poate determina aproximativ care sunt formele mai bune şi formele mai puţin bune decât cele normale (Rorschach). Subiectul îşi va reprezenta obiectul văzut nu ca pe un obiect în mişcare. 2000 În tabel apar valorile medii grosiere.Dumitrescu. “un câine care latră la un fluture” sunt răspunsuri-formă). traducere N.(ex.medie Neinteligenţi S. Momentele de formă. În ciuda existenţei unei zone normale statistic definite rămâne o anumită libertate în aprecierea subiectivă a ceea ce este “bun” sau “mai puţin bun” în răspunsurile “bune” normale. Nu toate mişcările precizate de subiect trebuie luat drept răspunsuri kinestezice. nefiind permis niciodată să punem vreo întrebare în acest sens în cursul probei. S-a obţinut astfel o anumită zonă normală a percepţiei formelor. ci ca pe o formă imobilă. kinestezie. de posibilităţile de integrare adaptativă. Răspunsurile formă F. cu tendinţe maniacale Debili Debili Imbecili Foarte imbecili Oligofreni Schizofreni Paranoizi aparent coerenţi Latenţi sau remişi Relativ coerenţi Foarte incoerenţi Debili congenital Debili congenital Abulici Maniacodepresivi Melancolici Epileptici Organici 80-70% F+ 70-60% F+ 60-50% F+ 50-30% F+ 30-0% F+ Epileptoizi Korsakov Demenţi Arteriosclerotici Maniacali Epileptici Demenţi Epileptici Paralitici Demenţi senili După:Manual de psihodiagnostic. culoare şi apariţia lor în procesul perceptiv.

se întâlnesc la maniacali. Numărul răspunsurilor K la normali şi bolnavi indică unele diferenţe esenţiale care vor fi prezentate în tabelul următor.WWW. cu bogăţia asociaţiilor. Imaginativi Intelig. mai ales la normali. neurastenice. De asemenea este util să vedem. Paranoizi cu delir reventicativ. Demenţă senilă. Epilepticii intraţi de timpuriu în faza de demenţă Epileptici cu evoluţie lentă spre demenţă Epileptici cu demenţă tardivă Korsakov Maniacali Paralitici Melancolici Epileptoizi Arteriosclerotic i.Multe răspunsuri K. Culoarea este o altă variabilă utilizată în interpretarea datelor desprinsă uneori ca un indiciu suplimentar al formei. 180 Răspunsurile mişcare se pot împărţii în K primare şi K secundare. După:Manual de psihodiagnostic. rareori la schizofrenici. Editura Trei. subiectul vioi este sărac în kinestezii”.medie Intelig.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z manifestate de un subiect nu este şi măsura kinesteziilor care îi parvin în cursul percepţiilor sale. dacă răspunsurile kinestezice corespund unor mişcări de extensie sau unor mişcări de flexiune. Răspunsurile culoare C. M ai m ult de 5K Normali Oligofreni Schizofreni Maniacodepresivi Maniacali Epileptici Organici 35K 12K 0 K Intelig. cei cu kinestezii de fexiune sunt fiinţe pasive. deveniţi stereotipi. Răspunsurile de natură kinestezică pot fi bune K+ sau rele K-(prin care se notează răspunsurile K care corespund deficitar formei imaginii). Pentru răspunsurile K secundar forma este sesizată la început şi numai după aceea mişcarea.CARTIAZ. raport care nu se întâlneşte la depresivi şi meticuloşi la care o percepţie bună a formelor este însoţită cu o lipsă de K. Atunci când intepretarea ţine cont de culoarea petei de cerneală dar forma nu .Dumitrescu. Comparând cele două tabele se poate desprinde o proporţie frapantă între numărul de K şi acuitatea viziunii formelor prezentă la normali.bună.cu tendinţe Maniacale Intelig. epileptici. cu puternic instinct al valorii dar frecvent cu inhibiţii nevrotice.S. Răspunsurile K primare se obţin atunci când engramele formelor şi ale kinesteziilor se combină cu rapiditate chiar în procesul de asimilare astfel încât forma şi mişcarea sunt sesizate simultan. Slabă cu tendinţe maniacale Inteligenţe cu precădere reproductive Neinteligenţi Meticuloşi Depresivi Debili cu Tendinţe Maniacale Debili Imbecili Catatonicii sunt cei mai blocaţi Paranoici cei mai productivi Catatonici blocaţi Paranoici productivi Catatonici slab productivi Hebefrenici Depresivi Demenţă simplă. Individul care are kinestezii este stabil din punct de vedere motor. Testul Rorschach. cu capacitatea de a face noi legături asociative. traducere N. Subiecţii cu kinestzii de extensie sunt adesea indivizi activi. Se poate spune că cu cât gândirea bolnavului este mai stereotipă cu atât există mai puţine răspunsuri K. 2000 La normali numărul de K creşte odată cu productivitatea inteligenţei. acestea sunt răspunsurile formă culoare FC.

proporţia cel mai frecvent întâlnită fiind 3FC. organicii.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z este neglijabilă avem răspunsuri culoareformă CF. ne raportăm la acuitatea percepţiei formelor interpretate în planşele alb-negru. meticuloşii. Pentru a deosebi răspunsurile CF şi FC atunci când subiectul nu este capabil să dea nici o indicaţie. Modurile de aprehensiune ale imaginii Pentru a putea analiza acest mod de interpretarea al răspunsurilor este necesar să răspundem la următoarea întrebare: Imaginea . subiecţii euforici se caracterizează printr-o abundenţă de răspunsuri culoare.CARTIAZ. lipsite de echilibru emoţional. 1CF. traducere N. ai excitabilităţii. ai susceptibilităţii. Testul Rorschach. 0FC 0CF 0C Normali Meticuloşi Indolenţi Tendinţe depresive Valori frecvente la normali Excitabili Senzitivi Tendinţe euforice Impulsivi Nevrotici Debili Oligofreni Schizofreni Demenţă simplă Stereotipi Capabili de contact Coerenţi Capabili de contact Frecvent depresivi Puţin capabili de contact Indiferenţi Labili Labili-impulsivi Maniacodepresivi Melancolici Epileptici Organici Demenţi arterioscler otici Epileptoizi Korsakov 1-3 FC 0. CF. În tabelul următor sunt prezentate nişte date grosiere referitoare la determinata culoare prezentă în interpretare. Când asociaţiile sunt determinate numai de culoare obţinem răspunsurile culoare primare C. dacă interpretările figurilor în culori au forme net mai proaste decât cele date de subiect la celelalte planşe putem conchide că este vorba mai degrabă de un răspuns CF decât FC. Comparaţiile statistice şi etiologice au scos în evidenţă faptul că acolo unde apar răspunsuri C apar aproape întotdeauna şi răspunsuri CF. percepţia formelor fiind mai bună.1 FC 1-3 CF 0-1 C 1-3 FC 2-3 CF 1-2 C 1-3 FC 2-3 CF 2-6 C 1-2 FC 2-3 CF 5-10C După: Maniacali Demenţă tardivă Demeţă rapidă Imbecilitate Epilesie Paralitici Imbecili Catatonici incoerenţi Catatonici Hebefrenici incoerenţi Demenţă senilă Manual de psihodiagnostic. Debilii. maniacalii.WWW. 181 Un alt fenomen care se întâlneşte la unii subiecţi pe parcursul desfăşurării probei este şocul resimţit de aceştia vis-à-vis de o anumită culoare. percepţia formelor fiind mai imprecisă.labilitatea. 0C. stereotipii) se caracterizează printr-un conţinut sărac de răspunsuri culoare. Proporţia ridicată de FC în răspunsuri indică mai mult afectivitatea adaptabilă. ele apar ca indici ai labilităţii afective. 2000 Din analiza tabelului reiese că toţi cei care se caracterizează prin afecte mai stabile(depresivii. Aceste fenomene sunt reunite sub numele de “şocul culorii” şi se întâlneşte la persoane cu nevroză anxioasă. indolenţii. Răspunsurile de tip C se întâlnesc mai des la femei decât la bărbaţi. Cimpulsivitatea se pot combina la acelaşi subiect într-o proporţie variabilă. Editura Trei.1 CF 0C 0. dar invers nu este valabil. Cel mai frecvent sunt recunoscute răspunsurile C primare.Dumitrescu. Cele trei componente FC-capacitatea de contact.

Formele văzute cel mai frecvent sunt forme de animale această abundenţă în referire la formele de animale ar indica o tendinţă spre stereotipie.D şi Dd? Câte răspunsuri globale. Maniacali Korsakov Paralitici Melancolici Demenţă senilă Arteriosclerotic i Originalitate-banalitate Acesta este un alt criteriu de care se ţine cont în interpretarea răspunsurilor. 2035% 3550% 5070% la Oligofreni Schizofreni Catatonicii sunt cei mai incoerenţi. Se 182 notează cu Orig aceste răspunsuri care pot fi pozitive Orig+ sau negative Orig-.WWW. Nu există două forme intermediare ale răspunsurilor de tip D. Imbecilii văd în imaginile prezentate părţi ale corpului uman care în acest caz înlocuiesc figura animală. S.Iată câteva întrebări la care veţi putea răspunde consultând “Manual de psihodiagnostic -Testul Rorschach”. cu A animale. Anat.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z interpretată global sau parţial. Când subiectul a terminat cu detaliile care frapează cel mai uşor privirea va trece la cele mai mici detalii ale imaginii. imaturitate a gândirii. Conţinutul interpretărilor Întrebarea la care se caută răspuns în această interpretare este “Ce anume a fost văzut?” Conţinutul este apreciat în mod relativ diferit de către autorii care au dezvoltat metoda Rorschach. cu bună dispoziţie Media normală S. atunci răspunsul va fi notat cu G numindu-se ”răspuns global” care pot fi primare şi secundare. contaminat. Dacă după acest mod de analiză se trece la detaliile separate ale imaginii. pentru desene anatomice. Cum se pot determina G. Inteligenţi.CARTIAZ. cu tendinţe maniacale Puţin inteligenţi şi stereotipi S cu tendinţe depresive Meticuloşi Foarte stereotipi Mai puţin demenţi. respectiv “răspunsuri detaliu mic” Dd. generând interpretări ale unor detalii foarte mici. limitându-se la zonele percepute cel mai uşor prin fragmentarea imaginii vom obţine mai multe “răspunsuri detaliu” notate cu D. succesiv combinator. răspunsuri detaliu şi răspunsuri detaliu mic ne dă un subiect? Subiectul va relua ordinea G-D-Dd în interpretarea imaginilor sau nu? . şi dacă da care sunt acele părţi? Dacă subiectul interpretează planşa ca un tot oferind o poveste care să coincidă pe cât posibil cu imaginea totală a planşei. Răspunsurile de tip G secundar pot fi: global confabulator. În mod general se consideră simptomatic faptul că se face referire la fiinţe sau la obiecte animate. Se notează cu H dacă imaginile sugerează subiectului oameni . Cea mai mare parte a normalilor 35-50% văd figuri animalice. În tabelul următor sunt prezentate nişte date referitoare la figurile de animale prezente în interpretare: 1020% Normali Aproape numai artişti. Incoerenţă medie Paranoizi pozitivi Catatonici şi paranoizi mai puţin productivi Stereotipi Hebefrenici Demenţă simplă Imbecili Debili Demenţă simplă Paranoizi azilari Cei demenţi mai Maniacodepresivi Epileptici Organici 70100 % Imaginativi . în cazul răspunsurilor de tip Dd putem identifica “formele intermediare”(constituite de intervale albe) Dbl şi “detaliile ologofrene “Do.Se consideră originale răspunsurile care apar la 1 .

care au ajuns să fie cunoscute ulterior ca “Mama” planşa VII şi “Tata” planşa IV. DeCato a raportat coeficienţi de fidelitate inter-evaluatori de . Hayden(1981) a descoperit că anumite planşe pot fi asociate cu figurile parentale. În final gradul de acord între clinicienii grupului de control a fost doar de . Ar fi inadecvat de exemplu să apreciezi fidelitatea prin metoda înjumătăţirii din moment ce fiecare pată de cerneală e presupusă a avea o calitate unică de stimul şi nu poate fi comparată cu nici o altă planşă din test. Drept grup de control 6 alţi clinicieni care aveau în medie 7. rigiditate. mişcare şi culoare. ”Interpretările oarbe sunt considerate a fi jocuri amuzante de către majoritatea evaluatorilor.81 pentru răspunsuri complexe. de asemenea familiaritatea subiectului cu proba poate influenţa răspunsurile obţinute. două planşe nr. Fiecare protocol a fost însoţit de un rezumat al biografiei pacientului. Un studiu demn de luat în considerare a fost cel realizat de Lisansky la Universitatea Yale în 1956. Când li s-a cerut să selecteze planşa “care într-un fel sau altul te face să te gândeşti la mama sau la tata tău”.CARTIAZ. Într-un alt experiment 40 de protocoale care conţineau între 15-60 de răspunsuri au fost date spre interpretare la două grupuri a câte trei experţi fiecare pentru a fi cotate pe o listă de control prestabilită. Scopul studiului a fost să simuleze condiţiile clinice dar să minimizeze alte indicaţii. Procedura testare-retestare utilizată pentru determinarea fidelităţii a fost de asemenea apreciată ca având lipsuri deoarece răspunsurile la planşele stimul sunt rezultatul mai multor factori (nevoi. conflicte.WWW. se fixează numărul total al diferiţilor indici la cele 10 imagini şi pe baza frecvenţei răspunsurilor de diferite tipuri se deduc particularităţile psihice ale persoanei supuse investigării. fără nici o indicaţie cu privire la trăsăturile de personalitate ale pacientului. Întrun studiu realizat pe 67 de copii instituţionalizaţi care prezentau tulburări emoţionale. b) al doilea motiv este acela că studiul a reprezentat o sensibilizare la problemele inerente încercărilor de simulare a condiţiilor clinice.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z din 100 de cazuri. preocupări) sau se petrec în interiorul subiectului în momentul administrării probei. ambiţie care erau apreciaţi pe o scală în şapte trepte. Exner în 1986 a stabilit un acord inter-evaluatori care variază de la 87% la 99% pentru determinanţii de formă. Pe de o parte o istorie care să includă o descriere a simptoamelor pacientului şi o evaluare psihiatrică fără îndoială influenţează interpretarea aşa că nu mai avem de-a face doar cu fidelitatea testului Rorschach ca instrument clinic. cu condiţia ca ele să fie de tipul F+ şi să conţină o proporţie ridicată de G. atunci trebuie să acceptăm că procedura înjumătăţirii pentru aprecierea fidelităţii testului este inadecvată. Pentru realizarea tabloului de ansamblu. reacţii emoţionale sau opinii ale altora despre el” (Gregory 1996). Cele mai multe studii sau făcut în legătură cu fidelitatea cotării inter-evaluatori. Un număr ridicat de răspunsuri banale Ban indică un anumit conformism.o fidelitate slabă după orice standard . prezenţă unor gesturi voluntare sau involuntare.33 . în afara celor date de test.90 pentru răspunsuri simple şi . Studiul este important din două motive: a) în primul rând cei şase experţi Rorschach care au participat la studiu au fost rugaţi pe parcursul experimentului să enumere tipurile de itemi pe care-i considerau reprezentativi pentru a face interpretări.5 ani de experienţă în psihologie clinică şi 8 ani de lucru cu testul Rorschach. În ceea ce priveşte fidelitatea interexaminatori trebuie făcută o distincţie între acordul de interpretare al cotelor şi modul de 183 cotare al protocoalelor. Protocolul nu trebuie să conţină numai răspunsurile subiectului ci şi expresiile sale mimice. Dacă admitem că fiecare planşa are într-adevăr o valoare de unic stimul.37.5 ani de experienţă au primit numai anamnezele şi li sa cerut să completeze aceeaşi listă de control. a psihogramei. Lista rezultată conţinea 9 itemi de genul capacitate intelectuală. iar în rândul evaluatorilor experimentaţi de. Proprietăţile psihometrice ale testului Rorschach Evaluarea fidelităţii testului Rorschach prezintă anumite dificultăţi deoarece aceste metode nu s-au dovedit prea utile pentru acest test sau alte probe proiective. al zecelea item făcând referire la simptome evidente sau trăsături de diagnostic. semnele de şoc de culoare.IV şi VII au fost selectate mai des decât ar if permis hazardul. Evaluatorii aveau o medie de 10.

75) pentru aspecte specifice ale tulburărilor de gândire. Care dintre cele cinci sisteme utilizate are cea mai mare utilitate clinică? Aceasta este întrebarea pe care John Exner jr.41. care nu a fost în mod semnificativ diferită de validitatea convergentă a testului M.I. În ciuda diferenţelor dintre sisteme şi cu toate că mulţi clinicieni ar putea “aduna şi alege” elemente din fiecare din aceste sisteme diferite pentru a le introduce în propria lor administrare.I. Indexul tulburărilor de gândire ( The Thought Disorder Index) a fost aplicat la 20 de protocoale Rorschach. care ulterior a fost îmbunătăţit (Exner & Weiner.P. Experimental a încercat eficacitatea unui al şaselea sistem de cotare care a integrat în el cele mai bune trăsături ale celor cinci sisteme existente. estimată a fi de .WWW. determinanţi. Contradictorii au fost şi părerile în legătură cu posibilitatea utilizării acestei metode la copii. După cum a arătat Exner câteva categorii de cotare sunt.B. fidelitatea a variat de la . scorurile pentru mişcarea neînsufleţită (m) şi nuanţele difuze (y) sunt foarte instabile după perioade scurte sau intervale mai lungi de timp.I. indexul deficitului de copping şi un index al schizofreniei.1972) Lăsând la o parte problema validităţii sale Rorschach rămâne un instrument clinic larg utilizat. Munca lui Exner (1969) a scos în evidenţă diferenţele dinttre sistemele existente şi a pus bazele “Fundaţiei de Cercetări Rorschach”.-ului. O metaanaliză a comparat validitatea convergentă a Rorschach-ului. Coleman a conchis că evaluatorii probei Rorschach pot ajunge la un acord asupra tulburărilor de gândire din analiza protocoalelor atunci când utilizează Indexul tulburărilor de gândire ca şi ghid de interpretare. 93 (în medie . În urma studiului realizat W. dând indicaţii despre personalitatea copiilor numai dacă aceştia au un QI peste 80. scorare şi interpretare a testului Rorschach -.sistem cuprinzător de administrare. Utilizând scorurile categoriilor pot fi derivate scoruri interpretative şi indici cum ar fi: indexul unui stil obsesiv. calitatea formei. Răspunsul la fiecare planşă este “codat” (termen utilizat de Exner) făcându-se referire la următoarele şapte categorii: localizare.90 pentru scorul total al indexului şi de la .RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z Coleman (1993) împreună cu alţi colaboratori au analizat posibilitatea prezenţei unor tulburări de gândire în răspunsurile obţinute la planşe utilizând o măsură numită “Indexul tulburărilor de gândire” (tulburarea de gândire ca fiind o caracteristică a schizofreniei ce se caracterizează prin pierderea asociaţiilor dintre idei). utilizarea probei s-a făcut tot sub numele de Rorschach de parcă ar fi fost un test standardizat. Sistemul comprehensiv al lui Exner La mijlocul anilor 1950 erau utilizate cel puţin 5 sisteme de administrare şi scorare a testului Rorschach. activitate organizatorică şi scoruri speciale.P.62).80 la .52 .A. lipsite de fidelitate de vreme ce sunt sensibile la starea prezentă a subiectului. Ambiguitatea unei pete de cerneală sau a altor stimuli proiectivi este interpretată de mulţi utilizatori ai metodelor proiective ca un mediu favorabil de scoatere în evidenţă a tulburărilor de gândire.M. indexul depresiei. (M.S-ului şi M. alţii susţin că metoda este aplicabilă doar pentru a obţine nişte informaţii generale care trebuie privite cu precauţie. conţinuturi. 1982) devenind un sistem comprehensiv.Roşca. Bruno Klopfer. Zygmund Piotrowski şi Raparot cu Roy Schafer. Marguerite Hertz. trebuie menţionat că în acest sistem comprehensiv sunt câteva variabile care sunt relaţionate cu “starea”.A. De asemenea. Unii clinicieni susţin că această tehnică poate fi aplicată la copii începând cu vârsta de trei ani. şi-a pus-o într-un studiu menit să compare puterile empirice ale fiecărui sistem existent. estimarea pentru Rorschach a fost de .a . O încercare de obiectivare a metodei pentru vârstele mici a fost efectuată de L.sisteme formulate de: 184 Samuel Beck.I. starea psihologică a subiectului în momentul testării fiind o variabilă care afectează potenţial proprietăţile psihometrice ale testului.M. popularitate.46.Ames şi colaboratorii intitulată “Child Rorschach Responses” (1952). Utilizând sistemul său această variabilă nu are efect asupra întregului test. Exner şi colaboratorii săi au raportat coeficienţi de fidelitate impresionanţi în situaţia test-retest pentru acest sistem. W. Totuşi semnificaţia lor interpretativă pare de . Asemenea studii se reflectă pozitiv asupra validităţii Rorschachului.CARTIAZ. Exner a realizat ceea ce el a numit un .S. a avut cele mai ridicate nivele de validitate convergentă (estimate a fi de . De exemplu.

1.WWW. Metoda poate fi aplicată şi colectiv. Un nivel ridicat al acestui factor este indiciul unei activităţi ideaţionale bine organizate. Respingeri (R). 6. într-o măsură mai mică prin FD. Anatomie (At). Hs. al capacităţii imaginative. Locaţia (L). W. pe de o parte.diferenţierea perceptuală . At şi uneori Sx. examinatorul nu mai are nevoie decât de 20— 30 de minute pentru cotarea unui protocol. Holtzman şi-a propus să stabilească relaţia dintre aceste 22 de variabile. Factorul III . P. ceea ce o face utilizabilă în examinări largi. Culoarea (C). 185 Acestea sunt după Holtzman elementele esenţiale ale modului de cotare a răspunsurilor. subiectul fiind invitat să dea unul singur pentru fiecare planşă. Popular (P). Factorul VI se defineşte prin Pn. Integrarea (I). relaţia lor cu trăsăturile diagnosticate. mai ales la copii şi la adulţii întârziaţi mintal).psihopatologia gândirii . (Hs şi Ax pot interveni într-o anumită măsură. Spre deosebire de metoda originală în care interogarea avea loc după parcurgerea întregii serii. fie de către alţi autori. H. 1982). Factorul II priveşte sensibilitatea perceptivă şi este definit în primul rând prin C şi Sh. HIT poate fi aplicat şi în grup. I. Urnan (H). 4. indicând preocupări în legătură cu corpul. Formă adecvată (FA). iar pe de altă parte. Anxietatea (Ax). iar cotele pot fi prelucrate de calculatoare. 2. Tehnica Holtzman a petelor de cerneală (Holtzman Inkblot Technique) este inspirat tot din testul original al lui Rorschach şi cuprinde două serii de planşe a câte 45 de iamgini fiecare. O participare sensibilă are şi B. S-a stabilit o scară de apreciere. Variabilele care au fost selecţionate şi sunt supuse acestei cotări sunt următoarele: Timpul de reacţie (RT). Fa. ceea ce ridică gradul obiectivităţii cotării şi interpretării. pentru cele 22 de variabile analizate. mai ales la copii şi se defineşte prin FA şi L. care se întinde pentru unele variabile de la 0 până la 5 puncte. Abstract (Ab). De aceea unele dintre scorurile sistemului comprehensiv contrazic axioma potrivit căreia – ceva nu poate fi valid decât dacă este şi fidel”(Exner. 5. Sex (Sx). Verbalizarea patognomică (V). Fidelitatea şi validitatea tehnicii descrise a fost subiectul mai multor cercetări efectuate fie de Holtzman. H. dar dezordonată. iar uneori contribuie şi Ax. Penetraţia (Pn). Ostilitatea (Hs). iar subiecţii scriu răspunsul pe un formular. Sunt furnizate norme pe centile. mai ales la schizofreni. Factorul IV . Un nivel ridicat al acestui factor este indiciul tulburărilor de gândire asociate cu o imaginaţie activă.CARTIAZ. Autorul constată că variabilele pot fi grupate în şase factori (dintre care ultimii trei sunt mai puţin stabili). acum se va face după fiecare răspuns. R şi A. Factorul I se referă la maturizarea perceptivă şi la activitatea ideaţională şi se defineşte prin: M. Balanţa (B). ambele sunt în mod evident corelate cu variabile externe care indică prezenţa stresului situaţional. Mişcarea (M). pentru a scoate în evidenţă efortul făcut în direcţia obiectivării metodei şi se consideră că. Definirea formei (FD). Aplicarea în grup prezintă o anumită limitare în sensul că imaginea poate fi privită într-o . Animale (A). Umbra (Sh). Petele reţinute sunt mai complexe din punctul de vedere al formei.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z necontestat. 3. independente de componentele patologice evidenţiate în factorul III. proiectându-se imaginile pe un ecran.este definit în special de verbalizarea patomică. umbrelor şi mai variate sub aspectul simetriei decât cele ale lui Rorschach.se desprinde mai greu de primii trei factori. reţinându-se numai acele aspecte ce s-au dovedit apreciabile suficient de obiectiv pentru a se obţine o concordanţă ridicată între examinatori şi care reliefează anumite constante ale personalităţii. pe categorii de subiecţi. culorii. Br. după o anumită practică. Variabilele au fost selecţionate după anumite principii. fie inabilitatea de a desprinde anumite concepte. Petele au fost selecţionate din alte câteva sute pe baza următoarelor criterii: gradul de diferenţiere a răspunsurilor provocate la două grupe extreme (adulţi normali şi bolnavi mintal) şi cantitatea de informaţii furnizate de răspunsuri. Spaţiu (S). Cota ridicată la acest factor indică fie o puternică inhibiţie. Factorul V se defineşte prin RT. O altă modificare apare sub aspectul numărului răspunsurilor. Bariera (Br).

prima dată se aplică 10 planşe apoi după una sau două zile restul. Univ. C. altele decât cele ale lui Rorschach. 1997 “Testul tematic de apercepţie”. Holtzman afirmă că tehnica elaborată de el ar fi adecvată „pentru ameliorarea diagnosticului diferenţial şi pentru trierile psihiatrice. docilitate. aptitudinal şi dorinţele. Neajunsul cel mai mare constă în faptul că într-un astfel de caz examinatorul este lipsit de plusul de informaţii pe care-l poate obţine prin contactul personal cu subiectul. deoarece şi în aplicarea individuală majoritatea subiecţilor nu recurg la modificarea poziţiei planşei. talentul. relaţia dintre capacităţi şi posibilităţi. Cluj-Napoca 186 . Babaş-Boyai. Fundaţia Culturală Forum.din Îndrumător de psihodiagnostic nr. Acumularea studiilor consacrate verificării ei vor aduce date noi atât în legătură cu posibilităţile. Szondi. dintre care o planşă complet albă (goală). perechea şi raportul cu o a treia persoană (soţii şi cumnata. maternitatea. iar dintre ele nouă au mai multe variante potrivit sexului şi vârstei. conştiinciozitate.Murray şi D. constă din 31 de planşe. care desemnează o întărire a noului conţinut perceptiv de către conţinutul anterior.Morgan care au utilizat alături de alte teste – imagini cu scene umane pe baza cărora subiecţii realizau povestiri. Fiecare planşă este însoţită de o listă de răspunsuri frecvent date de persoanele normale şi de către cele anormale. El se bazează pe noţiunea de apercepţie a lui Herbart. a fost elaborată în 1935 de către H. constrângere. s-a elaborat o metodă de cotare a 17 variabile cu ajutorul unor calculatoare. sunt constituite din desene. Cu toate acestea varianta de grup este utilă în trierile psihiatrice de largi proporţii şi în anumite cercetări teoretice. Informaţiile obţinute cu testul „Z” au un caracter şi mai aproximativ decât cele oferite de tehnica originală.TEHNICI CONSTRUCTIVE Pentru aprofundare se recomnadă: V. dar majoritatea specialiştilor care utilizează tehnica Rorschach originală consideră noua variantă de mică valoare. Posibilitatea cotării automate face ca această metodă să fie extrem de economică.A. H.problema idealului de sine. H. mai ales atunci când este combinat în mod corect cu alte tehnici valide”. conflictul dintre părinţi şi copilul adolescent. unul din testele proiective foarte frecvent utilizat. TESTUL TEMATIC DE APERCEPŢIE (TAT) 10 Testul tematic de apercepţie este alături de Rorschach. Varianta pe care o vom prezenta constă din 20 de planşe care se aplică în două faze. De asemenea.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z singură direcţie.80 (la R. şi anume RT şi B.T.C. rivalitatea surorilor pentru un bărbat). La celelalte variabile. Caracteristicile proiective ale planşelor sunt: • Planşa 1.Preda-“Testul tematic de apercepţie”-studiu monografic. HIT este o metodă relativ nouă. Această variantă a probei Rorschach a fost alcătuită pentru a fi utilizată în trieri psihiatrice de mari proporţii (Harrower-Erikson). Pentru ca examenul să fie şi mai operativ. situaţia familială conflictuală sau armonioasă. care se aplică în grup. Constatându-se că elaborarea povestirilor pe baza imaginilor este o situaţie care dă numeroase informaţii în studiul cazului s-a trecut la perfecţionarea succesivă a acestei metode. L. este foarte sensibil la situaţia în care copilului îi este ruşine cu părinţii pe care-I consideră neşcolarizaţi rămaşi în urmă.IV. FD. Cele 30 de planşe conţin toate imagini alb-negru. de către Zulliger. S-a realizat de asemenea. Cele 20 de planşe utilizate sunt numerotate de la 1-20. corelaţia a fost mai mică. Cluj-Napoca. A). La unele variabile. cât şi cu limitele pe care le prezintă. 10 2. Materialul T.WWW. reproduceri de tablouri sau gravuri. Forma alegerii multiple şi testul Z. W. • Planşa 2 – familia.CARTIAZ. comportamente rezolvate. Prima formă a testului T.A. o formă (testul „Z”) compusă din 3 planşe (una neagră. ca instrument de studiu clinic şi experimental al personalităţii normale. subiectul alegându-l pe cel mai potrivit.T. în aplicarea în grup se pierd două variabile. Acest neajuns este însă de minoră importanţă. una în negru şi roşu şi a treia policromă). M. testul arborelui. corelaţia între cotarea umană şi cea efectuată de calculator a fost de 0.A. fotografii.

relaţia tată-fiu. Planşa 6 GF – situaţie de conflict în cadrul cuplului. simţul culpabilităţii legat de acest conflict. Planşa 11 – imaginea provoacă o stare de anxietate. deznădejde.CARTIAZ. relaţia dintre surori. reverie. decepţie şi sinucidere. înşelare). subiectul examinat trăieşte visurile personajului din imagine. Planşa 16 albă – dacă mecanismul de proiecţie s-a declanşat atunci subiectul ţese o povestire în care proiectează dorinţele sale de afirmare. gelozie. Planşa 13 B. lumea veche şi cea nouă.WWW. atitudine frustrantă (opoziţie. Planşa 13 MF . la femei se găseşte frecvent culpabilitatea. solidaritate. subiectul examinat proiectează ceea ce ar face în situaţii critice. labilitatea sexuală. Planşa 7 BM – tatăl şi fiul. omucidere. imaginea creată despre mamă. Planşa 12 BG – visare. motivele sunt uşor desprinse chiar şi din povestioarele şablon.prelucrarea impresiilor dominante. teamă. Planşa 9 GF – solidaritatea şi rivalitatea femeilor. frecvenţa întâmplărilor tragice. adulţii vor alcătui istorioare despre o pereche (soţ-soţie) sau despre o pereche de acelaşi sex. opoziţia faţă de grup. precum şi orientarea lui. . dacă subiectul nu introduce în povestire arme aceasta înseamnă o agresiune refulată. elementul important al temei este efectul produs de un om asupra celuilalt. aspiraţiile la care vrea să ajungă. stare de anxietate legată de posibilitatea morţii tatălui. elementele care se pot folosi pentru construirea povestirii se referă la o zonă de limită a atitudinii a comportamentului. din alcătuirea istorioarei se pot aprecia sistemul de categorii şi de valori utilizat în evaluarea viitorului.contact sexual. atunci subiectul încearcă să ocolească sarcina şi va trece la povestiri şablon. senzaţia ameninţării. Planşa 3 GF – fata amărâtă. caracter frustrativ asociat cu grijă exagerată. mamă-fiică. Planşa 9 BM – grupul şi individul. Planşa 4 – situaţie de conflict în cadrul cuplului. căutarea unei perechi. caracterul proiectiv al 187 • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • imaginii este legat în primul rând de individul care semnifică despărţirea de grup. forţa atractivă a fetei băieţoase şi a băiatului cu multă feminitate. Planşa 14 – o imagine neclară cu o posibilitate de proiecţie foarte variată. se cer şi se aşteaptă sfaturi şi ajutor. dacă o include se conturează o motivaţie legată de rivalitate şi gelozie. mama îngrijorată pentru copilul ei. identificarea cu persoana de sex opus este frecventă şi uşor de explicat. îndoială) sau culpabilitate(uşurinţă. la tineri în unele cazuri ambiţii profesionale. Planşa 7 GF – relaţia mamă fiică. bănuială. homosexualitate latentă. relaţia femeilor de aceeaşi vârstă.singurătate. afecte şi sexualitate. sugestibilitatea. în viaţă. în prietenie. violenţă. Planşa 6 BM . conflictul dintre tendinţa spre independenţă şi ataşarea de mamă. unire Planşa 10 – labilitate sexuală. vârsta şi sexul sunt greu de identificat. Planşa 15 – raportul faţă de moarte şi faţă de transcedenţa legată de moarte. Planşa 12 F – conflictul dintre femei. de panică. tinerii proiectează părinţii lor. problema maternităţii. relaţia faţă de generaţia mai în vârstă. soră. dacă subiectul examinat nu include în povestire femeia complet îmbrăcată care se află în planul al doilea aceasta relevă un conflict de înstrăinare. Planşa 5 – grijă. o senzaţie de calamitate (se poate surprinde mecanismul de apărare faţă de anxietate). soacră. autocunoaştere. dacă mecanismul de proiecţie este diminuat. singurătate. femeia îngrijorată pentru bărbatul ei. Planşa 12 M – raportul unui bărbat mai în vârstă cu unul mai tânăr. prietenie. solidaritatea bărbaţilor în muncă. ceartă. Planşa 8 BM – frica de moarte. diferenţa dintre generaţii în ceea ce priveşte normele morale. Planşa 8 Gf – atitudine pesimistă sau optimistă. introversiune. vină şi ispăşire.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z • Planşa 3 BM .mama şi fiul. subiectul examinat se identifică cu un membru din pereche exprimând prin aceasta o anumită motivaţie. subiectul examinat dă o imagine proiectivă despre nenorocire.

T.Roşca. Analiza şi interpretarea datelor oferite de T. sunt necesare şi datele despre subiect şi despre persoanele apropiate lui. în interpretarea imaginii ne orientăm după comentariile făcute la imaginea 11. părăsire. li se cere. este “un test de imaginaţie. • Planşa 17 GF – situaţie critică în viaţă şi soluţionarea acesteia prin laşitate(sinucidere). imaginea provoacă uşor agresiunea acumulată. Fiind absorbit să găsească o poveste fascinantă el 188 devine mai puţin vigilent cu el însuşi.T. Ipoteza care stă la baza acestei probe este că o persoană care interpretează o situaţie socială ambiguă o face prin prisma experienţei sale anterioare.Pentru interpretarea datelor obţinute prin T.1997).RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z • Planşa 17 BM – putere. înţelegere curajoasă. stare de pericol. adică a personajului cu . subiectul examinat vorbeşte despre înstrăinarea de sine a lui şi despre aventură. cotare. al femeilor adulte sau pentru ambele categorii de sexe (planşe comune). forţă bărbătească. este în mică măsură standardizată astfel încât judecata clinică şi experienţa examinatorului au un mare rol. Spune ce a condus la evenimentul prezentat în desen. poate mişca diferite conflicte ale subiectului examinat şi poate evoca variate impresii. descrie ce se întâmplă în prezent. Când se administrează şi planşa goală subiecţilor li se cere să-şi imagineze că există o imagine pe planşă pe care ei trebuie să o descrie (trebuie menţionat că instructajul iniţial includea afirmaţia că T. 1997). în practică un examinator poate administra 1 sau 2 planşe sau pe toate cele 31. în cea de-a doua utilizându-se imaginile. Caracterul proiectiv al imaginilor poate mobiliza variate sentimente şi porniri. • Planşa 20 – aşteptare. spune Murray este o “acrobaţie care poate reuşi sau poate eşua. având o instrucţie diferenţiată în funcţie de vârsta subiecţilor şi nivelul intelectual (V. una o atacă sau o ajută pe cealaltă. 1943). accident. identificarea cu personajul singuratic din imagine este foarte frecventă.Preda. o analiză oarbă fără raportarea la astfel de date.CARTIAZ. tendinţa de autoapărare este mai scăzută. apoi găseşte un epilog. mai ambiguu şi planşa albă.Preda. 1976). Şedinţa a doua are loc după minimum o zi şi maximum 15 de la prima. prin visare. să spună ce simt oamenii descrişi în imaginile planşelor. de teamă. unul câte unul iar sarcina ta va fi să inventezi pentru fiecare o poveste pe cât de dramatică poţi. emoţiilor. Ai 50 de minute pentru 10 desene. În interpretarea T.A. singurătate. Prelucrarea materialului începe cu descoperirea eroului. ce se întâmplă în acel moment şi care va fi deznodământul povestirii. Considerându-se că proiecţia se realizează mia uşor atunci când personajul este de acelaşi sex şi aparţine aceleiaşi perioade de vârstă ca şi subiectul. 1976) În practica clinică. dar de fapt poate vorbi despre sine însuşi.Preda. imaginile conţin personaje de vârste diferite. (M. a dorinţelor.A. Subiectul are impresia că vorbeşte despre personajul imaginii. În procedura originală se recomandă ca examinarea să se facă în două şedinţe. formă a inteligenţei” şi stipula mai departe: ”îţi voi arăta nişte desene. examinatorii tind săşi ia anumite libertăţi în legătură cu diferite elemente legate de administrare.”(Murray. • Planşa 19 – imagine de coşmar. are au un caracter mai dramatic.A. aspiraţiilor. de sex masculin sau feminin angajate în activităţi care să poată fi interpretate prin prisma trebuinţelor. fiecărei şedinţe acordându-i-se o oră (V. este util să cunoaştem şi sursele povestirilor elaborate de subiect (V.WWW. conflictelor caracteristice perioadei de vârstă a subiecţilor. • Planşa 18 BM – situaţie de pericol. Spune-ţi gândurile aşa cum îţi vin în minte. teama reală. poţi folosi 5 minute pentru fiecare poveste. frica de realitate. interpretare. În această complexitate putem contura totuşi câteva grupe de probleme iar interpretarea se va face pe baza acestora. Anumite planşe sunt doar pentru uzul adulţilor de sex masculin. de aceea ea nu-şi găseşte locul în practica clinică” .T. a conflictelor proprii. • Planşa 18 GF – două femei în situaţie de pericol. care sunt sentimentele şi gândurile personajelor. cu toate că 20 reprezintă numărul de prezentări recomandate. Subiecţii sunt introdu-şi în examinare cu “povestea mascată” că acesta este un “test de imaginaţie” în care sarcina lor este să spună ce evenimente au condus la scena din imagine.A. de asemenea.T. De exemplu. arestare.

gradul de cooperare la subiectului. Acestea sunt cheile ei.A. a deznodământului şi a formelor povestirilor conduce la desprinderea “factorilor de degajare” sau a “factorilor de eşec” care contribuie la perturbarea conţinutului povestirilor. conflicte de durată. Fidelitatea inter-examinatori care utilizează aceleaşi metode de cotare poate fi destul de ridicată. limbajul folosit. de curiozitate etc. Stătea la masă cu prietenii şi a obosit foarte tare nu este în pericol de a se îmbolnăvii. împiedicând structurarea lor logică. o unitate dramatică în care se proiectează subiectul examinat. Este doar obosită. Pe lângă trebuinţe psihologul analizează în povestirile T. gradul de realism. Uneori. aceleaşi atitudini. Persoana aceasta tocmai a avut o epuizare fizică serioasă…cred că este o “ea”. tonalitatea afectivă. Temele povestirilor constituie un alt element util în analiza şi interpretarea datelor.93. tema nu se repetă aidoma. Este obosită fizic nu psihic. Nu putea înţelege de ce au făcut asta. pasivitatea. care vizează înţelegerea instructajului. Astfel pentru fiecare povestire se notează. O temă este constituită din interacţiunea dintre motivele eroului şi forţele mediului extern care îşi exercită influenţa asupra acestuia. emoţiile şi sentimentele eroilor. atitudinile şi trăsăturile lor caracteriale.A. Pentru a explica reacţiile comportamentale ale eroilor Murray a utilizat o listă de 28 de trebuinţe psihogene (dintre care: dominarea. variabile precum examinatorul. 89 la . Pe lângă aceste trebuinţe se pot manifesta şi altele ca rezultat al interacţiunii subiectului cu presiunea externă: trebuinţa de achiziţie.WWW. Valoarea şi limitele testului T.T. Iată cum răspunde subiectul la cartea albă.T. dacă deznodământul are o tonalitate afectivă sau pozitivă. 189 care mai târziu în cadrul testului nu se mai menţine. trebuinţa de realizare. cum reacţionează el la presiunile mediului exterior-abandon. Pe parcursul desfăşurării povestirii există posibilitatea să apară mai mulţi eroiexpresie a personalităţii subiectului. de ordine. superioritate. clinicienii fiind avizaţi să exploreze aceste probleme în psihoterapie. A doua sarcină a examinatorului constă în desprinderea “forţelor” ce determină activitatea eroului. supunerea. Analiza corelată a conţinutului. a temelor. sare şi moare…ar fi trebuit să aştepte pentru că lucrurile se mai îmbunătăţesc uneori. a murit”. a unei presiuni.T.CARTIAZ. concluzia. reflectând poveste unui tânăr traumatizat la şcoală care se aruncă cu maşina în râu: ”Vede podul. De cele mai multe ori eroul este personajul care seamănă cel mai mult cu subiectul. ”Ce se remarcă la acest subiect este negarea repetată a pericolului sau traumei.A. este foarte deprimat îşi aminteşte poveşti cu oameni sărind de pe el şi omorându-se. Nici o traumă. experienţele trăite de . Nici o traumă sau altceva de genul acesta nu i s-a întâmplat. o situaţie socială similară cu acesta. Factorii situaţionali pot afecta răspunsurile T.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z care subiectul se identifică. de organizare. nevoi şi participă la deznodământul povestirii. cum luptă împotriva forţelor ce i se opun. Tema simplă este constituită din interacţiunea trebuinţelor subiectului cu presiunile externe şi cu deznodământul acţiunii. stilul. de protecţie. triumf-. respectiv. Temele complexe se obţin prin combinaţiile temelor simple. Iată în acest sens răspunsul la planşa 3BM dat de un subiect deprimat: ”Se pare că …Nu ştiu dacă e o fată sau un băiat. Dar nu a aşteptat. Prietenele o duc înapoi în camera ei şi o aşează pe pat Îi este bine a doua zi. a amintirilor Pentru a se realiza o interpretare adecvată a povestirilor este necesar a se adăuga analizelor anterioare şi “analiza formală”. sexualitatea etc. cred că nu contează. coerenţa. Acum înţelege. Am putea concluziona că subiectul care a relatat aceste poveşti a fost traumatizat şi se apără de impulsurile autodistructive. astfel au fost raportaţi coeficienţi ai fidelităţii inter-examinator de la . bogăţia detaliilor. dacă eroul provoacă evenimentele sau le suferă. se bănuieşte din configurarea asociaţiilor. sex(nefiind exclus ca subiectul să se identifice cu un personaj de sex opus. dar prezenţa unei trebuinţe. solicitudinea. Ar putea fi oricare. reflectând trebuinţe acute. lipsa deznodământului în povestire etc. sentimentele şi acţiunile evitate de erou pot reprezenta zone de conflict interior al subiectului. disimulare. Repetarea aceleiaşi teme are o valoare diagnostică. expresie a unei doze de masculinitate la o femeie sau invers). Gândurile. are aceeaşi vârstă. Altă sarcină a examinatorului constă în analiza desfăşurării şi a deznodământului povestirilor.). cum este reuşita sau eşecul eroului. agresiunea.

De exemplu. rezultatele cercetărilor reflectând că cu cât privarea de hrană a fost de durată mai lungă cu atât mai mare era şi numărul răspunsurilor legate de hrană.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z subiect înainte de administrarea testului şi chiar modul în care sunt date instrucţiunile din timpul administrării probei. Putem cu uşurinţă aprecia dificultăţile metodologice legate de determinarea fidelităţii inter-item inerente testului atunci când un item poate induce ca răspuns doar două propoziţii iar altul poate induce răspunsuri de două pagini. Natura finalului deschis al T. aceasta ar consta nu în faptul că are puterea de a oglindi comportamente sau să comunice ceea ce pacientul ştie sau este dornic să spună. Un studiu care şi-a ridicat această problemă s-a concentrat pe relaţia dintre agresivitatea exprimată în povestioare şi agresivitatea manifestă.CARTIAZ.(după Gregory.A. permite răspunsuri foarte personale.A. dacă ar avea într-adevăr vreuna.A. exprimând acest lucru mai tehnicist diferite ”valori latente de stimul”. a fost cercetat efectul lipsei de hrană asupra protocoalelor T. iar realizarea unei măsurări a fidelităţii testului este dificilă. fiind capabile probabil ca anumite imagini T. mai mult decât altele. pentru teme sexuale exprimate. ci mai degrabă în capacitatea testului de a releva aspecte pe care pacientul nu este dornic să le spună deoarece nu e conştient de însemnătatea răspunsurilor sale”. va fi dificil pentru un psihometrician să determine fidelitatea interitem.T. Harrison găseşte o . aspru în vârstă de 60 de ani”. Foamea.T. În 1951 Murray afirma ”indiferent de ce virtute aparte ar avea T.A. Unui grup fotografiile i-au fost prezentate de “un examinator sever. setea.A. oboseala şi nivelele de tensiune sexuală mai ridicate decât de obicei. Au fost apoi administrate şi cotate planşele T. interese. trăite de subiect în momentul administrării planşelor pot afecta răspunsurile la test.T. Cercetările asupra validităţi T.T.A. În general validitatea este considerată de unii autori ca fiind satisfăcătoare.T. Cu toate că este stabilit că anumiţi factori afectează aceste variabile. să inducă 190 poveşti cu teme de disperare sau depresie sau trebuinţe de realizare.WWW. Stările tranzitorii de trebuinţe.A.ul. Într-un studiu care examina efectul vârstei examinatorului asupra performanţelor T. Cu toate că variabilele din aceste studii citate au fost cu atenţie manipulate şi controlate. pot afecta răspunsurile la T. Scorurile grupului cu prezentatorul tânăr au fost mai ridicate decât cele ale celuilalt grup.T. iar celuilalt grup fotografiile au fost prezentate de “un tânăr. Examinând modul în care experienţele de dinainte de administrarea T. student absolvent”..T. iar Feshback (1961) a descoperit că subiecţii insultaţi înainte de administrarea T.T. Însăşi planşele T. pot influenţa rezultatele.1996). deschis. Lindzey(1960) a descoperit că expunerea subiecţilor la situaţii sociale frustrante înainte de administrarea planşelor s-a manifestat printr-o mai mare frecvenţă a actelor agresive atribuite eroului poveştii. toate au un efect asupra răspunsurilor la T.T. s-a observat că trebuinţa de agresivitate exprimată în timpul administrării testului a fost predictivă pentru comportamentul manifest şi că o expectanţă scăzută în ceea ce priveşte pedepsirea agresivităţii a condus la o şi mai puternică probabilitate că agresivitatea va fi exprimată public. dar creează de asemenea şi posibilităţi numeroase de patternuri în răspuns. asemenea variaţii producându-se nu numai în lungimea răspunsurilor ci şi în conţinut.A.A.A. au anumite intensităţi. dezvoltarea unei proceduri psihometrice riguroase care să ţină seama de toate aceste variabile este deosebit de complexă.A. s-au centrat pe întrebări de genul “Care este relaţia dintre poveştile fantastice exprimate la vederea planşelor şi comportamentele din viaţa reală?” Pornind de la această întrebare s-au realizat numeroase studii unele având ca singură variabilă comportamentul agresiv. s-au arătat fotografii reprezentând femei nude la două grupuri de studenţi de colegiu de sex masculin şi li s-a cerut să evalueze gradul lor de atractivitate.T. ca de exemplu inteligenţa – care contribuie la numărul temelor povestirilor şi la lungimea răspunsului. sugerând faptul că trebuinţa apărută a fost inhibată într-un grad mai mare în prezenţa unei persoane percepută ca fiind o figură autoritară. Considerând faptul că planşele au diferite “forţe” de stimul sau.T.T-ului au manifestat mai multă agresivitate în poveştile lor decât un grup care nu a fost insultat. în majoritatea cazurilor este necunoscută proporţia în care aceşti factori sunt operativi şi afectează performanţa.A.

conflicte aflate în legătură cu relaţiile sociale. Ritter şi Eron au apilcat testul unui grup de psihonevrotici nespitalizaţi. dorinţe. Ambele probe sau aplicat unui lot de 50 de subiecţi cuprinzând subiecţi normali. depresivi nespitalizaţi. 1985) au remarcat că majoritatea .T. TPP a fost mult mai sensibil în discriminarea psihoticilor de depresivi şi normali. melancolice. Creatorii TPP(Ritzler. subiecţii fiind omologaţi sub aspectul vârstei al nivelului educativ. Diferenţierea cea mai semnificativă din punct de vedere statistic. Deşi. Povestirile TPP puneau mai mult accentul pe relaţiile inter-personale decât pe relaţiile intra-personale. activitatea motrică.A. auto-determinantă asupra povestirii. Planşele TAT sunt prezentate în tonuri întunecate. Urmărind aspectele diferenţiatoare pentru normali şi mai multe grupuri formate din bolnavi psihici. 1980. acesta fiind un test proiectiv cu care mulţi clinicieni s-au familiarizat. În finalul prezentării T.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z corespondenţă în 75% din cazuri între datele obţinute prin T. interpersonale şi familiale. instrumentul este bine adaptat să descopere informaţii legate de acele nevoi. nivelul de interpretare. raportat la producţiile TAT. TPP pare un instrument promiţător deşi este evident că necesită mai 191 Testul desenelor proiective (The picture Projective Test –TPP ) Testul desenelor proiective este o lungă încercare întârziată de a construi un instrument complex.A. familial şi intelectual. Spre deosebire de inventarele de personalitate cu itemi bine stabiliţi şi proceduri de administrare ce sunt riguros standardizate.WWW. • aproximativ jumătate din desene trebuiau să prezinte oameni cu expresii afective pozitive(zâmbind. unor schizofreni spitalizaţi şi unui grup de control. • majoritatea.şi datele clinice. 1985) au comparat testul lor cu testul TAT într-un studiu de validitate diagnostică. desenelor din cadrul TAT exercită o puternică influenţă negativă asupra poveştilor redate de subiecţi. dar nu toate imaginile trebuiau să includă mai mult decât un personaj uman. mai dinamice.T. ambele teste au fost sensibil egale în capacitatea de discriminare a subiecţilor normali de cei depresivi. TPP foloseşte un nou set de imagini luate din eseul fotografic “Familia omului” publicat de Muzeul de Artă Modernă (1955). T. depresivi spitalizaţi. temele. deznodământul. ar mai rămâne o singură întrebare la care să-i găsim răspuns “De ce acest test rămâne unul dintre cele mai populare în evaluarea clinică?” Printre motivele posibile care ar putea fi citate se numără longevitatea testului. Sharkey& Chudy. Creatorii testului TPP (Sharkey & Ritzler. active. tonul emoţional. • aproximativ jumătate din desene trebuiau să prezinte oameni în poziţii active.A. cu acelaşi control emoţional şi cu acelaşi deznodământ. în mişcare nu stând sau aşezaţi.Roşca 1976). iar majoritatea scenelor prezintă personajele într-o notă gravă şi situaţii sumbre. îmbrăţişându-se). obscure.T permite examinatorului să selecteze planşele necesare unei anumite situaţii de testare fiind un instrument incitant pentru clinicienii mai obişnuiţi cu testarea contemporană care înseamnă să înmânezi subiectului o foaie de răspuns şi un creion iar răspunsul să-ţi fie interpretat de computer. Într-un studiu pilot autorii au comparat povestirile TAT şi TPP a opt studenţi. Nu este surprinzător că răspunsurile din TAT sunt orientate spre povestiri negative. personajul principal având o influenţă activă. psihotici spitalizaţi având biografii puternic premorbide şi psihotici spitalizaţi cu biografii premorbide slabe (respectiv 10 subiecţi din fiecare grup). Următoarele criterii au fost aplicate pentru selectarea celor 30 de imagini ale testului: • planşele trebuiau să conţină un bogat conţinut proiectiv. unui grup de psihonevrotici spitalizaţi. povestirile TPP prezentau diferenţe de întindere dar erau mult mai pozitive prin conţinutul tematic şi ton emoţional. între grupul normal şi grupele de anormali s-a obţinut când s-au comparat toate aspectele enumerate mai sus ( M. În concluzie se poate spune că producţiile TPP subliniau mai mult aspectele “sănătoase”. S-au comparat următoarele aspecte(fiecare în parte şi în diferite combinaţii): distorsiunea perceptivă. pe baza mai multor variabile ca lungimea povestirii. Deoarece multe dintre imaginile testului sunt foarte complexe. având calităţi psihometrice îmbunătăţite.CARTIAZ. Comparate cu producţiile TAT. tonul afectiv. Concluzia autorilor fiind aceea că 40 % din subiecţii grupei de control răspund la o anumită imagine cu aceeaşi temă. dinamice ale personalităţii. Sharkey & Ritzler.

deoarece nu apare sentimentul de vină. motiv pentru care T-TAT trebuie considerat ca un test nou nu ca o variantă a TAT.creat în 1946 de G. Chiar şi autorii probei CAT. singurătate. Testul de apercepţie pentru copii The Children’s Apperception Test-CAT Testul elaborat de Leopold Bellak şi publicat pentru prima oară în 1949 a fost realizat special pentru investigarea copiilor între 3-10 ani consta dintr-o serie de 10 imagini. Imaginile sunt desenate în aşa fel încât să reflecte situaţii de întrajutorare. TEMAS înseamnă în spaniolă “temă” şi este un acronism pentru “ spune-mi o poveste”(tell me a story). Una din primele variante a fost cea a lui Thompson T-TAT(Thompson. teamă sau pedeapsă. mai restrâns (problemele şcolare ale copilului. perceperea personajelor parentale de aceeaşi vârstă sau mai tinere. dependenţe etc. timpul verbelor şi direcţia forţelor (adică măsura în care influenţele pornesc de la personajul imaginii sau sunt orientate împotriva lui). Tehnica de apercepţie pentru adulţi (Senior Apperception Test – SAT) – elaborat de Bellak&Bellak în 1973. Această modificare a implicat însă şi schimbări involuntare. în care 21 din figurile iniţiale ale TAT-ului erau desenate cu personaje afro-americane. rasiale şi de limbă. iar la sfârşitul întregii serii se pun întrebări în legătură cu aspectele ce s-au dovedit mai simptomatice.Moor este de părere că după vârsta de 7 ani copiii nu se mai identifică cu animalele.S.98. L. imagini care se compun şi formează două serii a câte12 imagini pentru fete şi băieţi. adolescenţii nevrotici. Informaţiile statistice asupra fidelităţii şi validităţii acestei probe sunt foarte sărace. permiţând o exprimare mai liberă a tendinţelor.WWW. . Materialele prezentate anterior pot fi utilizate nu numai pentru diagnostic ci şi pentru terapie prin joc. mecanisme de apărare. Altă versiune a TAT este TEMAS constând din 23 de imagini color prezentând personaje hispanice în situaţii şi décor urban. eroul principal. integrarea eului. oferind şi indicaţii terapeutice. conflicte. Proba este prezentată copiilor sub forma unui joc în care sarcina lor era de a spune câte o poveste pentru fiecare imagine.Blum se aplică copiilor de 5 ani sau mai mari şi este 192 format din 12 planşe în care sunt redate imagini din viaţa unui câine numit Blacky şi a familiei sale. fiind desenate într-un stil antropomorfic aşa cum apar în cărţile cu ilustraţii pentru copii. neintenţionate de exemplu în expresiile faciale şi situaţii. iar la vârsta la care se pot identifica sunt prea mici pentru a construi istorioare. Testul imaginilor Blacky (Blacky Pictures) . având scopul de a depista cazurile de dezadaptare. Examinatorul pentru interpretare pregăteşte un diagnostic al personalităţii bazat pe 10 variabile înregistrate de fiecare poveste: tema principală. Fidelitatea inter-examinatori sub raportul acestor variabile este de . concluzionând că numai trei variabile diferenţiază pe copiii cu o adaptare scăzută de cei cu o bună adaptare. principalele trebuinţe şi nevoi ale eroului. Atât alcătuirea imaginilor cât şi interpretarea acestora se realizează de pe poziţiile teoriei psihanalitice. aşteptarea unui frate). în care diferite animale erau redate în situaţii tipic umane. (Aiken. Pentru validare autorii au recurs la procedeul validării încrucişate. adaptarea supraeului. ALTE VARIANTE ALE TAT TAT a inspirat o serie de alte teste similare pentru adulţi şi copii.CARTIAZ. Aceste trei variabile sunt: indexul tensiunii.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z multe cercetări în vederea determinării calităţilor sale psihometrice.91 şi . Bellak a elaborat şi o serie de ilustraţii CAT-S menite a investiga anumite aspecte cu caracter specific. 1994) TAT are variante şi pentru minorităţi etnice. Autorii consideră că metoda este utilă pentru examinări largi. conţine o serie de 16 imagini din care un carton alb. 1949). ţinând seama de concluziile cercetărilor au elaborat o nouă versiune cu personaje umane numită CAT-H. destinat adulţilor şi cuprinde o serie de 16 planşe în care sunt reprezentate mai ales circumstanţele pozitive trăite de adult. Testul de imagini Michigan (Michigan Picture Test) – Aplicabil copiilor între 8-14 ani. anxietăţi. comparând rezultatele grupelor de control cu cele ale copiilor pacienţi. Bellak a folosit desene animalice presupunând că ele provoacă la copii un proces de imaginaţie mai amplu decât ilustraţiile cu oameni. aplicabilă copiilor cu etatea mentală de peste 10 ani. concepţia asupra lumii. probleme familiale.

(Aiken. “Tonul” emoţional Sistemul de cotare Norme Timpul de administrare Aproximativ 40-50 minute 193 . într-un cadru obişnuit proiectate să creeze un nivel moderat de ambiguitate. Sunt prezenţi şi membri ai unor grupuri minoritare. de planşe administrate şi de variabilele specifice examinatorului. Variază mult Un singur sistem de cotare care permite atât interpretarea clinică cât şi analiza cantitativă a răspunsurilor la chestionar. diverse cu sau fără oameni. Este în funcţie de nr. scene cotidiene sau fantastice. de planşe administrate în practica de zi cu zi Descrierea planşelor stimul 31 20 de planşe în decursul a 2 şedinţe Variază în funcţie de decizia utilizatorului testului Scene variate. 1994) Nr. anumite date normative sunt la dispoziţie în diferite studii publicate. Date normative există pentru studenţii de colegiu. În mod variat descris ca negativ şi sumbru Există multe sisteme de cotare. adolescenţi şi pentru un grup de bătrâni. fiecare având în comun un set de reguli care se bazează pe atribuirea de către examinator a unor cote în funcţie de elementele povestirii.RO – CARTI SI ARTICOLE ONLINE GRATUITE DE LA A LA Z Conţinuturile tematice ale testului sunt punctate pentru 18 funcţii cognitive. Testul nu presupune date normative formale şi nici creatorul său nu a încercat să implice vreunele. 8 8 planşe într-o şedinţă 8 Desene în cerneală ale unor oameni obişnuiţi.CARTIAZ.total de planşe Nr.de planşe recomandat pentru administrare(după autorul testului) Nr.WWW. Testul prezintă indici de fidelitate şi validitate foarte scăzuţi. 9 de personalitate şi 7 afective. Nu este descris nici un grup de minoritate rasială.

Interpretarea testului vizează două aspecte.Enăchescu. prin introducerea obiectivităţii în sistemul de cotare.Bleuler scria: ”În activitatea asociativă se reflectă întregul psihism. Experimentele lui Jung au servit ca sursă de inspiraţie pentru realizatorii unor teste precum Testul asocierii cuvintelor (Word Association Test) propus de .TEHNICI DE COMPLETARE Prima încercare de investigare a asocierii cuvintelor a fost realizată de Galton în 1879. C.Metoda lui Galton consta în prezentarea unei serii de cuvinte stimul fără legătură unele cu altele cerându-le subiecţilor să răspundă cu primul cuvânt care le venea în minte. 3. notându-se cuvântul prim care este rostit de acesta ca indus. Ulterior a apărut un interes continuu faţă de fenomenul asocierii cuvintelor concretizându-se în numeroase studii. tehnica asocierii cuvintelor ar putea fi folosită şi în scopuri psihodiagnostice. Pe lângă furnizarea informaţiei cantitative. reprezintă o încercare de a adresa critici TAT-ului ca test proiectiv. APT-ul ar putea devenit mult mai cunoscut. Se pronunţă subiectului câte un cuvânt cu valoare inductoare. Cattell şi Bryant în 1889 au fost primii care au utilizat planşe care aveau tipărite pe ele cuvinte stimul. Răspunsurile sunt analizate din punctul de vedere al direcţiei agresiunii şi din punctul de vedere al timpului de reacţie. iar în fiecare din ele sunt implicate două personaje în situaţii de frustrare diferite. Dacă cercetările vor demonstra că testul este solid din punct de vedere psihometric. ireale (în tabelul următor va fi prezentată o comparaţie între testul TAT şi APT). experienţele şi tendinţele sale…un index al tuturor proceselor psihice pe care nu trebuie decât a le descifra pentru a cunoaşte omul în întregime” (după. incluzând bărbaţi şi femei de vârste diferite precum şi membrii ai unor grupuri minoritare – ceea ce est în contrast cu imaginile TAT unele dintre ele descriind situaţii fantastice. După ce au spus o poveste despre fiecare imagine prezentată subiecţii răspund la o serie de întrebări cu răspunsuri multiple. E. Jung (1910) a susţinut că prin selectarea anumitor cuvinte cheie care reprezentau zone posibile de conflict. subiectului cerându-i-se să spune ce ar răspunde dacă el ar fi în situaţia frustrantă. chestionarul anexat testului a fost proiectat să umple golurile de informaţie din poveştile care ar fi prea scurte sau prea criptice unei alte cotări. iar cercetările lui Kraepelin(1896) s-au axat pe studiul efectelor foamei şi oboselii asupra asocierii de cuvinte. Jung a cuprins în lista sa 100 de cuvinte. Testul este alcătuit din 24 de imagini desene. Testul este alcătuit din 8 planşe descriind “oameni ce pot fi văzuţi în situaţii zilnice”.Rosenzweig l-a prezentat pentru prima dată în 1944 şi l-a difuzat în 1949. S.Testul aperceptiv de personalitate (The Apperceptive Personality Test APT) elaborat de Karp în 1990. anume: tipul caracterial (introvertit sau extravertit) şi diagnosticul psihiatric(în special cel de tip nevrotic prin evidenţierea complexelor subiectului în raport cu stările ideo-afective). trecutul şi prezentul acestuia. Răspunsurile obţinute sunt supuse atât interpretărilor clinice cât şi celor matematice putând fi codate şi interpretate cu ajutorul unui soft-ware adecvat. Altă diferenţă între TAT şi APT o reprezintă “tonul şi impresia emoţională” a planşelor stimul(un criticism de durată adus TAT-ului a fost legat de tonul negativ sau sumbru al planşelor sale care ar putea diminua măsura în care subiectul îşi proiectează starea afectivă). Testul Rosenzweig de frustraţie Diagnosticarea implicată în schema operativă a acestui test se referă la sondarea caracteristicilor şi extincţiei frustrării la subiecţii supuşi examenului psihologic cu acest test. considerate relevante pentru diferite complexe emoţionale. 1973). Referitor la acest test bazat pe asociaţii.

în timp ce Hull şi Lugoff consideră că repetarea cuvântului stimul este indiciul cel mai fidel.Rosanoff (The Kent-Rosanoff Free Association Test-1910) reprezintă o încercare de a standardiza răspunsurile indivizilor la anumite cuvinte. incapacitatea de a reproduce răspunsul anterior când după parcurgerea listei se revine şi se cere subiectului să răspundă cu aceleaşi cuvinte. mamă. nivel mintal. Aici subiectului i se cere să reproducă răspunsul iniţial. repetarea stimulului în locul unui cuvânt asociat. taxi) iar altele denumite “traumatice” precum. dragoste. există această tendinţă criteriul luat în mod izolat nu este suficient de diferenţiator. 1976. răspunsuri fără sens în raport cu cuvântul inductor. forme ale dezadaptării etc.Symonds: timp de reacţie prea scurt. Manifestările simptomatice cele mai general admise care pot apărea în timpul asociaţiilor libere sunt descrise de M. educaţia. după P. suicid.). examinatorul înregistrând durata de timp necesară pentru răspuns. Gill & Schafer 1946 la Clinica Menninger. Popularitatea testului Kent-Rosanoff s-a diminuat când a devenit evident faptul că răspunsurile subiecţilor pot fi influenţate de variabile precum: vârsta. rezultatul fiind un procent mai mare de răspunsuri neuzuale date de psihotici. factori socio-economici. Deşi metoda asociaţiei de cuvinte este una din cele mai vechi tehnici cu caracter proiectiv. carte. creativitatea. Testul este alcătuit din 100 de cuvinte uzuale. apă. prietenă. Pentru Smith incapacitatea de a reproduce răspunsul iniţial indică prezenţa unui complex. perseverarea unei idei. frazele fiind construite de autori în funcţie de aspectele urmărite (tulburări afective. Testul asocierii libere a lui Kent . Deşi. Testele de completare a frazelor O altă tehnică proiectivă care utilizează material verbal ca stimuli proiectivi sunt testele de completare a frazelor. Autorii au încercat să găsească diferenţele dintre normali şi psihotici. un timp de reacţie prea scurt poate indica prezenţa unui cuvânt inductor încărcat afectiv.Rapaport. Cum ai putea tu să completezi următoarele fraze? Îmi place să…. dans. Acest test constă din trei părţi. piept. Testul constă din 60 de cuvinte. Există multe materiale de acest gen. Orice neconcordanţă dintre primul şi al doilea răspuns este înregistrată precum şi durata de timp necesară răspunsului. În partea a doua a testului fiecare cuvânt stimul este din nou prezentat subiectului. unele considerate neutre de către autorii testului (scaun. ulterior fiind adaptată şi pentru tehnicile proiective unde posibilităţile de combinare verbală sunt mult mai largi. perseverarea aceluiaşi cuvânt ca răspuns ceea ce indică anumite complexe sau o sărăcie de idei. masturbare.Roşca. Într-o zi o să… Întotdeauna o să-mi amintesc clipa… Sunt cel mai speriat când… Mama… Mi-aş dori ca părinţii mai… Tehnica de completare a frazelor a fost utilizată în psihologie pentru studierea limbajului. deoarece metodele psihanalitice în care aceste tehnici au înflorit sunt mai puţin populare în prezent iar limba este un fenomen în continuă dezvoltare. astăzi este mai puţin utilizată. când examinatorul pune întrebări prin care încearcă să-şi clarifice ce relaţie există între cuvântul stimul şi răspuns. Spaţiul afectat completării este limitat pentru a nu se obţine formulări . În prima parte fiecare cuvânt stimul este administrat subiectului care a primit instructajul să răspundă rapid cu primul cuvânt care-i vine în minte. incapacitatea de a da vreun răspuns (cauzat fie de o puternică inhibiţie. fie de distragerea atenţiei). În partea a treia a testului are loc interviul. testul fiind aplicat pe 1000 de subiecţi normali şi 250 de psihotici. asociaţiile de cuvinte putându-se modifica.

cum este rolul eroului. Tensiunea. Mă enervează să… 3. dar nu poate surprinde orice nuanţare a funcţionării personalităţii. punctajele ridicate indicând o neadaptare psihică.0. Scorul global al adaptării e obţinut prin adunarea categoriilor evaluate ca pozitive sau de conflict. Manualul ne oferă exemple din fiecare categorie de punctare. Aceste scoruri se bazează pe următoarea clasificare a fiecărui răspuns: • omisiune. este compus din 100 de începuturi de fraze. • răspuns pozitiv. Răspunsurile conflictuale sunt evaluate cu scoruri de 4. • răspuns negativ. Relaţiile interpersonale pozitive şi cele negative Oamenii care îmi plac mai mult sunt…. Testul furnizează o metodă simplă şi eficientă pentru obţinerea unui index general asupra felului în care subiecţii se comportă în situaţii cotidiene. urmărindu-se doar în jurul căror teme se grupează majoritatea lor. 1950).1. Formularele Rotter cu fraze incomplete (Rotter Incomplete Sentences Blank –RISB) constau din trei tipuri de formulare similare – pentru liceu. agresiune.prea lungi. indicând atitudini pozitive sau optimiste. copilăria.6 de la cel mai scăzut la cel mai înalt grad de conflict exprimat. acesta putând varia de la 0 la 240. 2. iar răspunsurile sunt oferite oral sau scris. Ce-i mai bun nu a sosit încă (răspuns pozitiv). obişnuiam să visez la… 4. sentimentul de vină. care este atitudinea lui. grupate pe cinci categorii: 1. mai ales dacă proba este prezentată într-un mod deghizat (ca măsurând . Subiecţilor li se cere să răspundă la fiecare item într-o modalitate care să exprime “adevăratele lor sentimente”. Familia. Testul Michigan de completare a frazelor (Michigan Sentence Completion Test-MSCT). sexul Deosebirea dintre tata şi mama a fost……. interpretarea cantitativă a fost cea care a atras interesul. În sistemul de evaluare obiectivă fiecare frază primeşte un scor de adaptare de la 0 la 6. Scopuri. non-răspuns sau răspuns prea scurt pentru a avea vreo semnificaţie. indicând ostilitate sau nefericire. Manualul probei propune ca răspunsurile la test să fie interpretate luându-se în considerare categorii precum: atitudinile familiale. Răspunsurile neutre sau pozitive nu primesc punctaj. Cele mai multe fete sunt femei (răspuns neutru). de la cel mai puţin la cel mai mult pozitiv. Deşi testul poate fi interpretat subiectiv prin analiza calitativă a trebuinţelor proiectate în răspunsurile subiectului. Nestructurate Păcatul… Autorul nu oferă un mod standardizat de cotare a răspunsurilor. Răspunsurile pozitive sunt evaluate cu scoruri de 2. conflictual. majoritatea scrise la persoana întâi (Rotter & Rafferty. colegiu şi adulţi fiecare conţinând 40 de propoziţii incomplete. • răspuns neutru. Iată câteva exemple de astfel de răspunsuri: Eu urăsc pe toată lumea (răspuns de conflict). Ca tânăr . Se presupune că în timpul completării frazelor subiectul s-ar cenzura într-o mai mică măsură decât într-un interviu structurat. 5. autoevaluarea.5. Interpretarea se face din punct de vedere calitativ luându-se în considerare conţinutul răspunsului unde se analizează dacă tonul dominant este pozitiv sau negativ. sexuale. trăsături de caracter etc. sociale.

încât cifrele arabe 1 şi 8 să fie una sub alta. 2000 . Modalitatea de a elimina aceste sentimente de culpabilitate depinde de ingeniozitatea examinatorului. completarea probei necesitând un nivel mental de minimum 10 ani (M. fiecare fotografie prezintă imaginea unui bolnav mental şi sunt repartizate în şase serii a câte opt fotografii. În general un test de completare a frazelor poate oferii informaţii legate de interesele subiectului. Tocmai de aceea.Roşca. trebuinţele sale. Aceste teste au un nivel ridicat de “face validity” care este însoţit de un anumit nivel de transparenţă în ceea ce priveşte obiectivul acestui tip de test. Fiecare serie prezintă un homosexual. astfel încât subiectul să nu poată vedea iniţialele de pe verso. un schizofren catatonic. 4. mai ales dacă există şi o componentă pronunţată paranoidă. le vom pune lângă primele. este important ca acesta să fie bine instruit. în afara intenţiilor specifice. persoane şi tot ce aveţi de făcut este să-mi spuneţi care vă plac cel mai mult şi care vă displac cel mai rnult (sau care vă plac cel mai puţin). Instrucţia dată de examinator este: „Vă voi arăta câteva fotografii. 1976). După ce subiectul a ales imaginile cu cele două persoane care îi plac. ordinea fotografiilor nu trebuie schimbată. în ansamblul testului. Nu există un timp acordat pentru aceste alegeri. dar dacă situaţia o cere. fotografiile din fiecare serie fiind puse în faţa lui pe două rânduri de câte patru imagini. cu faţa în sus. Ed. un isteric. După ce subiectul a ales imaginile cu persoanele care îi plac cel rnai puţin.viteza de reacţie). cu alte cuvinte. Paideia. fiecare categorie nosologică este reprezentată de câte şase fotografii. Sarcina subiectului constă în a alege din fiecare serie două fotografii care îi plac cel mai mult şi două care îi plac cel mai puţin. un schizofren paranoid. temerile. Dificultăţi de integrare în sarcină apar la nevroticii compulsivi şi în cazurile de depresie psihotică. cu faţa în sus. nu există alegeri bune sau rele. le vom aşeza pe masă în faţa noastră. un epileptic. Evident. subiectul poate fi rugat să aleagă mai repede fotografiile fără să ezite şi fără să tergiverseze. aspiraţiile sale educaţionale. Pe spatele fiecărei fotografii apare o cifră romană. pentru că a-ţi plăcea sau nu de cineva este un lucru care ţine de gustul fiecăruia.TEHNICI DE ALEGERE ŞI ORDONARE TESTUL SZONDI Materialul probei11 constă din 48 de fotografii având două degete lăţime şi trei lungime. conflictele. “Introducere în testul Szondi”. indicând numărul seriei. o cifră arabă indicând numărul de ordine din serie al fotografiei şi o iniţială pentru a indica tipul specific de tulburare mentală a personajului respectiv. ”După această introducere. El nu are voie să schimbe ordinea fotografiilor sau să apuce vreuna mai aproape de ochi. un sadic. Este vorba de subiecţii cărora nu le place „să judece” pe cineva după figură sau de cei care consideră că toţi oamenii „sunt buni”. Cele patru fotografii 11 Sursa: Susan Deri. de aceea. Deci. un maniacodepresiv în faza depresivă şi un maniaco-depresiv în faza maniacală. Seriile de opt fotografii sunt prezentate subiectului consecutiv. examinatorul etalează prima serie de opt fotografii în ordinea indicată mai sus. testele de completare a propoziţiilor sunt poate cele mai vulnerabile dintre toate metodele proiective la tendinţa de dezirabilitate a subiecţilor care încearcă să creeze o impresie bună sau proastă. Bucureşti. de asemenea.

reprezentând trebuinţa de a păstra integritatea narcisică a eului şi separarea sa de obiectele din mediu. a) Vectorul Paroxismal (P) descrie sfera psihologică a controlului afectiv în general. reprezentarea grafică a profilului de test . Vectorul Sexual (S). Etapa următoare constă în etalarea în faţa subiectului a celor douăsprezece persoane simpatice. Notarea iniţialelor trebuie făcută în cursul administrării testului. În jumătatea superioară acesteia. dar interdependente. b) factorul hy (fotografiile de isterici). Examinatorul nu trebuie niciodată să ia în calcul numai reprezentarea grafică a profilului de test. unul care conţine persoanele simpatice şi altul pe cele antipatice. corespunzând celor opt sisteme de trebuinţe sau pulsiuni psihologice diferite. care reflectă tipul posesiv anal al relaţiei obiectuale. El este alcătuit din: a) factorul k (fotografiile de catatonici). acest vector se referă la sfera generală a relaţiilor obiectuale ale individului sau la contactul său cu realitatea. b) factorul p (fotografiile de schizofreni paranoizi). reprezentând trebuinţele expansive ale eului. cerându-i să aleagă dintre ele patru pe care le preferă cel mai mult. iar numărul de alegeri antipatice (de sub linia zero) cu creionul albastru. care descrie modul în care subiectul îşi exprimă emoţiile agresive sau ostile. Testul cuprinde opt factori. Imediat după administrarea testului. care indică modul în care persoana îşi exprimă emoţiile mai tandre. fără să marcheze jos iniţialele fotografiilor alese. alcătuind profilul testului. care indică tipul oral de dependenţă în relaţia obiectuală. dar în acelaşi timp reprezintă nişte aspecte opuse. b) factorul s (reprezentat de fotografiile de sadici). vom avea aşadar în faţa noastră două teancuri de câte douăsprezece fotografii. Cei doi factori componenţi sunt: a) factorul d (fotografiile de depresivi). care corespunde trebuinţei de tandreţe şi de abandon „pasiv”.rămase sunt strânse de pe masă şi puse la locul lor în cutie. În profilul testului. În final. El este alcătuit din doi factori: a) factorul e (fotografiile de epileptici). care corespunde trebuinţei de activitate fizică şi de manipulare agresivă a obiectelor. deoarece el reflectă structura şi gradul de rigiditate sau de fluiditate a eului. tendinţa de a fuziona cu obiectele mediului. cerându-i-se să indice patru dintre ele care îi displac cel mai mult. b) factorul m (fotografiile de pacienţi maniaci). Cei opt factori sunt grupaţi în patru vectori. Cei doi factori ai fiecărui vector sunt întotdeauna „strâns legaţi”. Aceeaşi procedură este repetată cu toate cele şase serii. alegerile sunt notate grafic. alcătuit din: factorul h (reprezentat de fotografiile de homosexuali). examinatorul trebuie să marcheze alegerile subiectului pe foaia de protocol. Vectorul circular sau vectorul de contact (C). fiecare constând din doi factori. Pentru fiecare factor vom indica numărul de alegeri simpatice (de deasupra liniei zero) colorând cu un creion roşu numărul corespunzător de căsuţe. cele opt coloane verticale având deasupra nişte mici iniţiale desemnează cele opt boli mentale reprezentate în test. vectorul eului. Cele opt fotografii alese în final sunt marcate prin încadrarea într-un cerc. Aceeaşi procedură de „alegere finală” se repetă şi cu cele douăsprezece persoane pe care le antipatizează. în sensul ca ei se referă Ia acelaşi domeniu principal al personalităţii. Vectorul Schizofrenic (Sch).

trebuie să existe un de cazul când intervine un unui drog. ci că ceea ce ne interesează este să vedem „ce simte astăzi faţă de acele persoane”. adică cele patru preferate şi cele patru respinse. hipnoză etc. şi termină cu reaplicarea testului Szondi. De interval de minimum o zi între două aplicări. Scopul acestei modificări este de a elimina efectul învăţării. Subiectul trebuie să înţeleagă scopul readministrării testului nu este verificarea constanţei reacţiilor sale. intervalul poate fi redus.trebuie să fie făcută pe baza acestora. ea administrează testul la începutul unei şedinţe de psihodiagnostic. personalitatea prezintă opt dimensiuni. În funcţie de gradul (sau intensitatea) stării de tensiune din fiecare cele opt sisteme de trebuinţe. nevoi care sunt prezente la toţi oamenii. care constă în aplicarea unui anumit număr de tehnici proiective şi a unui test de inteligenţă. Forma unui profil de test S P Sch h s e hy K p C D şase sau zece ori pentru a fi regulă. examinatorul (în funcţie de timpul de care dispune) mai poate cere subiectului să alcătuiască o povestire vis-à-vis de alegerile făcute la testul final. fotografiile corespunzătoare acestora capătă caracter de valenţa în diverse proporţii. în grade diferite. Administrarea testului trebuie repetată de cel puţin posibilă o interpretare clinic valabilă a personalităţii. administrare a aceste cazuri. dar şi a pacienţilor care prezintă un anumit tip de probleme afective şi într-un anumit grad. trebuie să-i explicăm că acesta nu este un test de memorie. instructajul trebuie uşor modificat. în M Molly Harrower experimentează aplicarea testului de două ori în câteva ore. subiectul alege fotografiile factorului corespunzător acelei . Acesta este motivul pentru care reacţiile de alegere a fotografiilor de bolnavi mental pot exprima structura de personalitate a subiecţilor sănătoşi clinic. Principii generale ale interpretării Semnificaţia reacţiilor tensionate şi a reacţiilor nule Să presupunem că cei opt factori (sau categorii de diagnostic) ai testului corespund celor opt sisteme de trebuinţe ale organismului. Atunci când repetăm testul. Deci. În acest caz. În afara completării foii de protocol descrise anterior.). Cele opt tipuri de tulburări mentale şi afective prezentate în test trebuie fie considerate ca exprimând anumite nevoi psihologice în forma lor extremă. în afară evenirnent specific (o criză de epilepsie. corespunzătoare celor opt sisteme de trebuinţe care formează un tot dinamic interdependent.

mai ales dacă utilizăm termenul de refulare în sensul strict psihanalitic al cuvântului. În profilul testului. O reacţie negativă indică existenţa unei atitudini negative cu privire la pulsiunea reprezentată de acel factor. tensiunile pulsionale cele mai puternice sunt indicate de aşazisele reacţii încărcate. numai dacă cele două alegeri sunt . . ca şi alte forme de comportament manifest. sau reacţia de alegere din interiorul fiecărui factor poate fi: (a) pozitivă + (b) negativă . una sau maximum două. O reacţie factorială o considerăm pozitivă dacă două alegeri sau mai multe dintr-un factor oarecare intră în categoria simpatice şi dacă alegerile simpatice sunt cel puţin de două ori mai numeroase decât alegerile antipatice în factorul respectiv. dar în acest ultim caz. pot fi interpretate pe baza reacţiilor „zero” sau „nule”. O constelaţie factorială este ambivalentă dacă alegerile dintr-un factor arată una din următoarele distribuţii: 4. Tipul de reacţie factorială depinde de atitudinea conştientă sau inconştientă a individului cu privire la acea trebuinţă.Nu se poate da o interpretare specifică a reacţiilor „nule”. Calificarea unei reacţii ca fiind pozitivă sau negativă trebuie să fie făcută cu prudenţă. Cele patru modalităţi de reacţii de alegere Pentru o interpretare cât mai pertinentă trebuie să avem în vedere semnificaţia direcţiilor de alegere. Teoretic. reacţiile „nule” sau „zero” constituie nişte semne importante în diagnostic. O reacţie pozitivă la fotografiile unui factor indică o identificare conştientă sau inconştientă cu structura motivaţională corespunzătoare acelui factor.(c) ambivalentă sau (d) nulă 0. Numărul absolut de alegeri din cadrul unui factor trebuie să fie interpretat conform acestui principiu (un număr relativ mare de alegeri peste patru din aceeaşi categorie înseamnă că trebuinţa corespunzătoare se află într-o stare de puternică tensiune). adică factorii cu peste patru alegeri (trei e media teoretică şi şase este numărul maxim de alegeri din fiecare factor). aceşti factori sunt numiţi „nuli” deoarece numărul de alegeri este zero. cu alte cuvinte. absenţa alegerilor dintr-un anumit factor înseamnă că trebuinţa corespunzătoare nu se află în stare de tensiune. deoarece ele indică domeniile pulsionale cu cea rnai mică rezistenţă. 3. pe de altă parte. 2. pentru că interpretarea „descărcării tensiunii unei trebuinţe specifice” variază în funcţie de structura unui profil de test şi de cea a unei serii întregi de profile şi este indicat să fim prudenţi în interpretarea reacţiilor „nule”. deoarece suntem tentaţi în general să echivalăm reacţiile pozitive cu acceptarea şi reacţiile negative cu refularea trebuinţei respective. acest lucru se poate explica în două moduri: se poate datora unei „slăbiciuni” constituţionale a acelei trebuinţe. În profilul de test. O constelaţie factorială este nulă dacă avem: Numărul absolut de alegeri dintr-un factor depinde de forma dinamică a acelui sistem specific de trebuinţe. sau modul.distribuite una cu plus (simpatică) şi una cu minus (antipatică). 1. Vom desemna prin termenul de „direcţie” cele patru modalităţi posibile de reacţii în fiecare factor. În orice caz. Acesta este motivul pentru care simptoamele observabile. sau faptului că tensiunea din acel sistem de trebuinţe a fost eliminată prin descărcarea pulsiunii printr-o activitate adecvată.trebuinţe tensionate. „Direcţia”. indiferent de factorii specifici. trebuie să găsim un principiu care să explice semnificaţia diferenţelor dintre fotografiile alese ca simpatice şi cele alese ca antipatice. O reacţie factorială este negativă dacă două alegeri sau mai multe intră în categoria antipatice şi dacă alegerile antipatice sunt cel puţin de două ori mai numeroase decât alegerile simpatice. ceea ce va duce la o simplificare excesivă a proceselor respective.

corespunzând reacţiilor negative şi pozitive. indicată de reacţia ±‚ este trăită subiectiv ca un conflict şi are o semnificaţie foarte specială în interpretare. oricare ar fi aceasta. Raportul dintre suma reacţiilor nule şi suma reacţiilor ambivalente dacă acest raport este rnai mic decât 1 este vorba de un subiect care îşi supracontrolează comportamentul. invers decât reacţiile nule. În consecinţă. putem afirma că răspunsul la rnaterialul-stimul este influenţat atât de Eu cât şi de Supraeu. Uri comportament agitat şi eratic poate fi dedus plecând de la un raport cu o valoare superioară lui 5 (caracterele impulsive. deşi refularea presupune o atitudine inconştientă de refuz a pulsiunilor Sinelui.Refuzul unei pulsiuni nu înseamnă în mod necesar refulare. la testul Szondi. De exemplu. identificarea şi refuzul identificării sunt prezente simultan la nivelul aceleiaşi trebuinţe. interpretate pe baza reacţiilor la testul Szondi. Interpretarea reacţiilor individuale ambivalente în funcţie de factorii în care apar. care ele însele reprezintă ceva asemănător cu aceasta. în factorul e. Raportul Σ reacţiilor 0/ Σ reacţiilor ± ne informează cu aproximaţie despre proporţia relativă a canalelor disponibile pentru a descărca tensiunea. Totuşi. Semnificaţia reacţiilor ambivalente arată că cele două reacţii. Semnificaţia constanţei sau schimbărilor reacţiilor factoriale Din punct de vedere clinic. (Faptul că nevroticii compulsivi dau de regulă o reacţie e pozitivă vine în sprijinul acestei afirmaţii). Dimpotrivă. în raport cu tendinţele de autocontrol conştient (sau cel puţin aproape conştient) care inhibă manifestarea liberă a pulsiunilor. Pe de altă parte. „refularea”. Interpretarea valabilă pentru toate reacţiile pozitive sau negative este identificarea pozitivă sau negativă cu trebuinţa respectivă. Este şi motivul pentru care reacţiile ambivalente sunt uneori considerate „factori simptomatici subiectivi”. vom. El poate fi totuşi utilizat pentru a confirma sau infirma amploarea gradului de control sau de rigiditate în comportamentul subiectului. Ca un principiu general. reacţiile ambivalente indică domeniile în care tendinţele conflictuale contradictorii. dar numai în conjuncţie cu alte semne. dacă există este indicată în factorul e printr-o reacţie pozitivă. vedea că interpretarea factorului e implică ipoteza că fotografiile e reprezintă o stare de control constructiv asupra comportamentului violent. în sens psihanalitic nu se asociază strict cu o reacţie negativă la fotografiile e. Aceste reacţii ambivalente indică totdeauna o anumită doză de autocontrol care se opune descărcării directe a trebuinţei respective. necesită calcularea raportului dintre suma tuturor reacţiilor nule şi suma tuturor reacţiilor ambivalente. Ambivalenţa fundamentală faţă de o anumită trebuinţă afectivă. nu pot fi direct asimilate mecanismelor psihologice binecunoscute din literatura psihanalitică. refularea. Pentru anumiţi factori. pentru întreaga serie de profile ale unui subiect. valoarea acestui raport poate servi ca un indicator aproximativ pentru a face diferenţa între indivizii care tind să-şi exprime printr-un „acting-out” trebuinţele lor neînhibate şi cei care încearcă mai degrabă să uzeze de mecanismele de control (acest raport nu este singurul semn care indică un comportament neînhibat sau constrâns). dacă valoarea acestui raport este 5 sau mai mare decât 5 putem presupune că avem de a face cu o persoană care exercită prea puţin control în raport cu descărcarea acestor pulsiuni. Exemplul citat mai sus despre interpretarea factorului e ilustrează cel mai clar că reacţia negativă nu este întotdeauna egală cu refularea. Dacă valoarea acestui raport se situează între 1 şi 5. probabil că acest aspect este cel mai important în . atunci nu prea ne e de mare folos în interpretarea noastră. anumite tipuri de psihopaţi imprevizibili şi de psihotici agitaţi intră în această categorie). care pot fi considerate în acest context drept factori simptomatici obiectivi. sunt resimţite subiectiv. procesele psihice corespunzătoare factorilor izolaţi nu pot fi asimilate direct pulsiunilor Sinelui. trebuie să ţinem cont de faptul că mecanismele psihologice.

aceste schimbări nu indică niciodată o modificare semnificativă în forţa dinamică a trebuinţei. dar există o anumită variaţie în tensiunea sau distribuţia factorului.Cu alte cuvinte. de asemenea. Scopul de a converti o serie de profile în simboluri de direcţii factoriale este de a ne ajuta în evaluarea rapidă a tendinţelor fiecărui factor. deoarece astfel ansamblul unei serii de zece profile sau mai multe poate fi înregistrat într-un spaţiu relativ restrâns.şi hy0 aparţin acestei categorii. Al cincilea tip de schimbare constă în ceea ce se numeşte inversarea factorială: este vorba de deplasările de la „pozitiv” la „negativ” şi de la „negativ” la „pozitiv”. deoarece aceste „inversări” vectoriale „în oglindă” reprezintă semnul diagnostic cel mai marcant al prezenţei unui proces patologic în domeniile respective. Această procedură ne ajută să percepem tendinţele de schimbare (sau constantele) în fiecare factor. Acest tip de schimbare înseamnă că ambii factori ai unui vector îşi schimbă direcţia simultan în aşa manieră încât în al doilea profil configuraţia vectorială este o imagine complet inversată în oglindă a constelaţiei din primul profil. din moment ce maxima schimbare de acest tip. orice reacţie ambivalentă este în acelaşi timp o reacţie tensionată. În funcţie de faptul dacă schimbarea se face „către” o reacţie nulă sau. sau de la „ambivalent” spre „pozitiv” sau „negativ”. Semnificaţia patodiagnostică a acestui tip de schimbare depinde însă şi de numărul de alegeri care şi-au modificat efectiv poziţia de la pozitiv la negativ sau invers. În categoria următoare de schimbări vom găsi deplasarea de la „pozitiv” spre „negativ” sau de la „ambiva1ent” spre „nul” sau invers. 6. În evaluarea unei serii de profile de test este recomandat să traducem grafic fiecare profil în simbolurile direcţiei celor opt factori (+‚ -‚ ± ‚ 0) şi să notăm în această manieră. Acest gen specific . dar alte trei fotografii h au selecţionate a doua oară. este o schimbare de la medie (două sau trei alegeri intr-o direcţie) spre o constelaţie tensionată (prin definiţie.în e. Ceea ce este comun tuturor acestor deplasări este o schimbare semnificativă în forţa dinamică a trebuinţei respective. „în sens invers”. totuşi. o reacţie „trei +“ se schimbă într-o reacţie „doi +“ şi „un –“. Această categorie este ultima schimbare cu o semnificaţie diagnostică. trecerile din h+ şi s. care facilitează o vedere rapidă a tendinţelor. de exemplu.interpretare. Direcţia factorului rămâne neschimbată. 3. dar numai de la „pozitiv” sau de la „negativ” spre „ambivalent”. 2. niciodată o inversare completă a atitudinii (de la simpatic la antipatic sau invers). aceste schimbări pot fi clasificate în felul următor: 1. trebuie să o interpretăm ca pe o descărcare bruscă de tensiune sau ca pe o formare de tensiune pulsională. dimpotrivă.în h. deoarece diversele grade şi tipuri de schimbări sunt primii indici care ne ajută să facem discriminarea între principalele categorii diagnostice ale unui comportament „normal” sau “patologic”. În funcţie de importanţa lor în plan diagnostic. 4. aceste modificări implică întotdeauna o anumită schimbare de atitudine a subiectului cu privire la o pulsiune specifică. În a treia categorie de schimbări sunt incluse modificările care comportă o schimbare în direcţia factorului. unul sub altul. 5. de vreme ce este nevoie de minimum patru alegeri pentru a forma o reacţie ambivalenţă). Ultimul tip de schimbare este aşa-numita reacţie „în oglindă” a vectorului în ansamblul său. privind numărul absolut de alegeri. Numărul absolut: direcţia alegerilor în cadrul unui factor specific nu se modifică în schimb fotografiile alese ale aceluiaşi factor nu mai sunt aceleaşi. De exemplu există trei reacţii h+ în două profile.şi s+ sau din e0 şi hy. De exemplu. de la „nul” spre „pozitiv” sau „negativ” sau „ambivalent”.

TEHNICI EXPRESIVE TESTUL ARBORELUI Idea utilizării “desenului arborelui” ca instrument psihodiagnostic îi aparţine lui Emile Jucker ca urmare a studiului aprofundat a istoriei culturii şi mai ales a miturilor. dispuse pe cinci rânduri. Psihologul elveţian Charles Koch a fost cel care a standardizat şi etalonat testul arborelui 12 în varianta publicată în Editura Animus et Anima nr. intermediare. incoerente şi spaţiale. Testul F. autori-Anca Rozorea. în total 15 carouri. Interpretarea rezultatelor se va face în funcţie e alegerea culorilor şi de semnificaţia acestora.T. Bucureşti. brun. Culorile sunt dispuse în raport cu semnificaţia lor afectivă pentru personalitate: culorile extraversiei (roşu.P. iniţial el a făcut observaţii empirice pe o bază strict intuitivă. nevrotism etc. Ed. conform conţinutului lor. orange. aspecte de succesiune. Interpretarea se va face în raport cu tipul desenului construit: • desene normale: abstracte. analizându-se şi semnificaţia simbolică a culorilor în raport cu tipologia personalităţii subiectului supus examinării. desenul releva aspecte problematice ale personalităţii subiectului nu profunzimea personalităţii.Deri. sau testul piramidelor de culori (Farbenpyramiden Test) – a fost iniţiat de Pfister şi completat ulterior de către Heiss şi Hiltmann. Validitatea testului a fost probată în privinţa dezvoltării afective. Sarcina subiectului este ca utilizând aceste figuri geometrice într-un timp de 20 min el să construiască un desen pe o suprafaţă determinată. reprezentative. În analiza răspunsurilor se stabileşte incidenţa alegerilor de acelaşi fel. Testul se prezintă sub forma unei piramide de carouri colorate. reprezentative. Acest aspect structural al interpretării trebuie întotdeauna să fie studiat înainte să se înceapă interpretarea semnificaţiei factorilor individuali sau a corelaţiei de factori.Loewenfeld şi se compune din 456 piese geometrice colorate diferit. Ed. Alegerile excesiv dizarmonice pun în evidenţă personalităţi cu o emotivitate profund instabilă. gri. 2000. 5. Testul Luscher În cadrul acestei probe subiectul este solicitat să aleagă şi să respingă nuanţe de culori din opt cartoane colorate diferite în ordinea de preferinţă. Seria Psihologie. culorile personalităţii profunde (alb. dar el poate fi utilizat şi pentru a decela întârzierile şi 12 Sursa: “Testul arborelui”. 2000 .Paideia. violet). Testul mozaicului – elaborată de M. Semnificaţia calitativă a fiecăruia din cei opt factori este descrisă în detaliu în lucrarea “Introducere în testul Szondi”. culorile echilibrului (verde). galben).12. Mihaela Sterian. negru) şi se va cere subiectului să compună trei piramide succesive din ele. caracteristicile alegerilor capătă semnificaţie în funcţie de culorile şi nuanţele aflate în primele şi ultimele locuri ale seriei. poziţie. conceptuale. Un alt aspect care trebuie avut în vedere înainte de interpretarea calitativă a factorilor se referă la analiza tendinţelor opuse a ambilor factori ai unui vector. nereuşite. Paideia. Bucureşti. S. culorile introversiei (albastru. • desene anormale: incoerente şi compacte.de procese trebuie diagnosticate pe baza vectorului în care se produc „inversările în oglindă”.

dorinţa de îndepărtare de societate. În acest test arborele este suportul proiecţiei. Inconştientul şi conştientul se manifestă în structura de ansamblu. iar cea superioară. dar localizările spaţiale simbolice indică originea influenţelor care se exercită şi punctul spre care este orientat fiecare element. Raporturile relative de mărime trunchi-coroană. Dimensiunile spaţiale completate ulterior (înainte sau înapoi) sunt sugerate de presiunea sau întreruperea liniei. dorinţa unei vieţi intense. Părţile care cad sub orizontala. Pentru copii mici: “Desenaţi un arbore”. Lăţimea coroanei (jumătatea dreaptă şi jumătatea stângă a coroanei). subiectul ajutat de un creion şi gumă trebuie să deseneze un “arbore fructifer” explicitând că nu este vorba de un brad şi specificându-i-se subiectului că i se testează aptitudinile pentru desen. vanitate. iar linia orizontală să taie trunchiul în locul de unde pornesc ramurile sau coroana. Desenul arborelui în cadru este reprezentat printr-un sistem de coordonate şi diagonale care se încrucişează în câmpul grafic al foii. Accentuarea spre dreapta semnifică: conştiinţă de sine exagerată. apoi se trasează o cruce a cărei linie verticală să pornească din centrul bazei trunchiului. Poziţiile oblice. inhibiţie. josul foii .regresele individului în domeniul afectivităţii. Marginea foii reprezintă limita. ceea ce apare conştient în desen este relativ Ia propriul nostru eu.solul. aroganţă. tema arborelui având incidenţe profunde cu această zonă a psihismului uman. Expresia se leagă mai mult de forma decât de conţinutul desenului. un arbore imaginar. Instrucţia dată de Koch este: “Desenaţi un arbore fructifer cât de bine puteţi”. Accentuarea spre stânga a desenului semnifică: introversiune. Înălţimea absolută a arborelui. . al patrulea indică traumele copilăriei. conştientul. zona inferioară a desenului indică niveluri primitive.Stora cere desenarea succesivă a unor arbori considerând că fiecare arbore este relevant în felul său: primul arbore dă indicaţii despre adaptarea la situaţii noi. “Desenaţi un arbore cu coroană şi ramuri”. Desenul trebuie interpretat. depresiune. dacă variantele prezentate de subiect sunt şcolăreşti sau se explorează şi alte trăsături ale personalităţii se recomandă: “Desenaţi un arbore diferit de cel desenat înainte”. 5. 4. 2. Zona superioară se raportează la nivelul conştient numai dacă: înălţimea coroanei nu depăşeşte 2/3 din cea a arborelui şi dacă înălţimea trunchiului nu e mai mică decât 1/3 din înălţimea totală. concretizarea sensibilă a stării noastre interioare. desenul aparţinând unei lumi obiective dar are afinităţi cu “schema spaţială” a sufletului. o viaţă ancorată în trecut. altfel: arborele desenat se încadrează într-un dreptunghi care să atingă cele patru extremităţi cardinale ale desenului. sus). Cu ajutorul crucii şi al cadrului se măsoară: 1. prudenţă. 6. la propria noastră personalitate şi aceasta este expresia. la al treilea desen subiectul lasă să se întrevadă ceea ce ar dori să fie dar nu poate fi. rezervă. pe cele apărute ulterior (este evident că inconştientul e situat jos. În Ţările De Jos varianta de aplicare a probei constă în desenarea a trei arbori: un arbore normal. 3. al doilea este desenat în condiţii de familiarizare cu sarcina. R. un arbore aşa cum îl visezi. orice alterare a imaginii fiind un indiciu al alterării acestui raport. La această probă sarcina subiectului este simplă: pe o foaie de hârtie A4 de 210x297 mm. Desenând arborele omul desenează fără să-şi dea seama raporturile sale cu mediul. Desenul arborelui suscită forme expresive de origine subiectivă. Relaţia între lăţimea şi înălţimea coroanei. proiecţia exterioară a lumii interioare scăpând controlului conştient şi voluntar. superficialitate.

După el. restrânsă. care poate reda cu o exactitudine uimitoare cele mai „mici” secvenţe din evenimentele trecute ale vieţii. 3. testul arborelui ar trebui să se conformeze legii „tot sau nimic”. rădăcini lipite. coroane goale cu trunchiuri haşurate). trunchi. Liniile orizontale sunt rare . Ea poate fi uneori statică. baza trunchiului continuată direct prin linia solului. verticală şi are rol de echilibru dreaptastânga. alteori. Stadeli consideră drept simptome nevrotice deformările grave ale structurii arborelui. ramuri curbate. Stadeli evidenţiază . Supradimensionarea arborelui . coroană sumară. calculată în mm şi raportată la vârsta cronologică (pe care a calculat-o în ani şi luni). asemănătoare cu cele din sirnptomele prirnare sau cu cele regresive numite simptorne cardinale: 1. lipsa liniei solului. Coroana delimitează un spaţiu al cărui centru se află puţin sub axul longitudinal. baza trunchiului acoperită cu . Wittgenstein . trunchi conturat. trunchi înfipt în sol ca un baston. în formă de frunze. Uneori este marcată prin aspectul ei. 2. dedesubtul trunchiului de unde încep ramurile. privată de jocul viu al deplasărilor de Ia dreapta la stânga sau sub formă de baloane. Desenul relevă aceleaşi simptome: autodeprecierea (arbore bine înrădăcinat dar într-un peisaj dezolant. arbore nestructurat cu ramuri asemănătoare mâinilor care cer ajutor). Alterări ale structurii coroanei: coroană mult prea mare în raport cu trunchiul. Subdimensionarea arborelui . elernentele ei cad: coroana reprezintă elementul cel mai instabil prin perisabilitatea lui. fiind elementul stabil ce susţine coroana cu ramurile. în nevrozele infantile remise apar pe trunchi indicii patologice. Trunchiul şi ramurile reprezintă lemnul. reinterpretărilor. H. cât şi în viaţă. ramuri necoordonate. extremităţile reprezintă zona de contact cu mediul înconjurător. fără formă. testul lui Jung şi testul arborelui. florilor şi fructelor. Trunchiul formează partea mediană. trunchi nestructurat. ramuri grele fără formă. existând o măsură care se exprimă atât în desenul arborelui. substanţa.determină dimensiunile înălţimii arborelui (HA). linia solului exagerată. baza trunchiului larg deschisă. testul Rorschach. Cercetările au confirmat ipoteza lui Wittgenstein că înălţimea arborelui (distanţa de Ia bază la vârf) conţine istoria vieţii subiectului. Thurner identifică doi indici: l. Alterări ale înrădăcinării arborelui: baza trunchiului împărţită în rădăcini.rădăcină.Structura arborelui . rădăcini din linie unică.verticalitatea omului se traduce în verticalitatea arborelui. completărilor. depresia (culori sumbre. ramuri prea lungi ondulate în spaţiu.în schizofrenie.în cazul nevrozelor infantile corelaţii semnificative între rezultatele la examenul clinic.în depresiile endogene. 2. Indicele Wittgenstein (i) este deci un raport numeric între înălţimea arborelui (HA) şi vârsta cronologică (a). Semnificaţiile generale şi particulare ale arborelui şi ale componentelor sale au constituit obiectul revizuirilor. în parte uitate. arbore despuiat de frunze sau cu câteva frunze verzi şi multe îngălbenite care cad pe pământ. Exteriorul coroanei. extremităţile ramurilor franjurate. Coroana este suportul frunzelor. rădăcini la suprafaţă de o lungime disproporţionată. coroană Rădăcina e in general ascunsă sau parţial vizibilă la copiii mici. cu ajutorul căruia se pot detecta pe desenul arborelui diferite momente ale istoriei individuale. de globuri sau cercuri.evidenţiind idea de grandoare . Alterări ale structurii trunchiului: trunchi din linii paralele. Alterări ale prinderii ramurilor de trunchi 4. cu umflături.

noduri pe trunchi. pentru o interpretare mai aprofundată. la 7 ani are frecvenţa mică. Nuanţele de gri semnifică: reverie pasivă. este frecvent Ia 6-7 ani (variabil la debilul mintal de 11 ani) şi scade în şcolaritate. indiferenţă. reverie. crengi. dar relevă alterarea conţinutului şi coordonării. ceea ce nu a devenit încă. CoIoritul desenului a fost obiectul multor interpretări.iarbă sau ascunsă după o ridicătură. deci şi negrul este simbolul unei „linişti de viitor”. regresie nevrotica. H. Pentru Luscher „albul seamănă cu un perete infinit nesfârşit iar negrul cu o gaură infinită”. labilitate. spirit intuitiv.apar. bucurie calmă şi pasivă. asemănătoare cu cele din simptoamele primare sau cu cele regresive numite simptome cardinale. depresie. după Koch. se reduce la un joc simplu de lumină şi umbră (alb/negru). La egocentricii desenul are o aparenţă exterioară grandioasă. ca de exemplu: crengi din Iinie unică într-o coroană cu crengi din Iinie dublă (cea mai frecventă). originale. noaptea inconştientului. coroana care este după Koch. deprimaţi). Negrul întunecat semnifică: frică. Schimbarea tematică constă după Koch în substituirea unui indice caracteristic cu altul. la pubertate. apărând tenta închisă pe trunchi. aceasta este mai puţin frecventă în intervalul de vârstă 12-14 ani. trunchi în formă de „S” sau ramuri mari precedând trunchiul. La subiecţii inhibaţi sexual interiorul coroanei e bine modelat. Florence Goodenough a aplicat testul arborelui la copii. există o frecvenţă mică a umbrelor la 6-7 ani. . spre stânga sau într-un colţ al spaţiului grafic). Inconştientul poate deveni conştient. La debilul mintal apare Ia 9-10 ani. în pubertate sub forma unor desene calificate ca nonfigurative. Max Pulver şi Margaret Hartze realizează o variantă de interpretare a desenului arborelui bazată pe expresia liniei şi pe poziţionarea arborelui (deplasarea spre dreapta. regresie (Ia nevrotici. abandonare dispoziţională. alături de „testul borthomme” (Omuleţul) cu armătura de interpretare proiectivă. R. La debilul mintal are o frecvenţă redusă şi oscilantă. Unii autori au corelat testul arborelui cu testul grădinii. tristeţe. cea normală de Ia 6-7 ani până la 11 . Stora consideră că repetarea sarcinii creează o mai mare transparenţă a proiecţiei. Jung relevă legătura cu instanţele psihice freudiene: „negrul reprezintă obscuritatea. incapabilă de nici un comportament. indecizie. care se va trezi încet la claritatea conştientului. pierderea forţei eului. frunze.12 ani. caracterul nesigur aI umbrelor înseamnă descoperirea îndeterminării. negru-murdar/curat se poate dizolva în umbre.Stora a modificat tehnica de bază a lui Koch. C. ziua nenăscută.G. Trunchiul e mai des colorat închis decât crengile. solicitând desenarea succesivă a trei arbori pe foi de hârtie separate. fructele cad. concretizate în tulburări relaţionale deformările grave ale structurii arborelui. negrul difuz apărând în perioada tinereţii. amestecul formelor şi tehnicilor diferite (similar scrisului în mai multe feluri). a patra variantă solicitându-se a se face cu ochii închişi. dacă nu se înregistrează o regresie. Forme neautentice . ramuri deformate şi necoordonate. stări depresive. După el. dar fără semnificaţie (nici chiar subiectul nu poate spune ce. După Koch. Iabilitate. negrul e pură pasivitate înţepenită. Coloritul închis al frunzelor şi fructelor serveşte evidenţierii şi valorizării acestora. fiind însă prezentă la 15-16 ani. pasivitate. indecizie. maladie mintală. fructe. prin corelare cu interpretarea din punct de vedere grafologic. acest colorit crescând o dată cu vârsta până la 12-13 ani. dar proporţiile şi relaţiile cu solul şi mediul sunt reduse. Realizat numai în creion. Stadeli consideră drept simptome nevrotice consecutive sau indicative. expresive.

inconştienţă etc. obsesiile. • fixarea imaginii magice asupra lumii.reprezintă separarea eu-altul. capacitate de observare. • Accesorii decorative prezente: flori – imaturitate. înclinată: incertitudine. care-şi are originea în inconştient. Este foarte puţin frecventă în imbecilitate (imbecilii nu marchează cu un diametru mai mare creanga de origine). pentru o interpretare mai exactă a semnificaţiilor elementelor desenului vă recomand consultarea lucrării: “Testul arborelui”. • Scoarţa trunchiului .simbol al tenacităţii. vanitate. autori-Anca Rozorea. dar şi al lipsei de jenă şi al impertinenţei. între eu şi lume. euforie infantilă. eu-alter). eu-lume. raportul instinctiv-intelectual-spiritual. Seria Psihologie. fructe – voinţa de a reuşi. labilitatea psihică. fuzionată cu baza: rezervă. independenţa. după Koch. imaginea primară. complexele şi inhibiţiile. la băieţi. Semnificaţia fiecărui desen al arborelui este structurată pe trei dimensiuni sau perspective: • Perspectiva socio-culturală sau psihosocială: aspecte relaţionale (eu-lume. autonomia. prezenţa unor traumatisme. al solidităţii. • Perspectiva psihopatologică: conflictele intrapsihice.Paideia. • Linia solului: desenată deasupra bazei trunchiului: pasivitate. indicele de toleranţă şi frustrare. care permite identificarea relaţiei între intuiţie. Creanga care iese frontal din trunchi relevă faptul că arborele este perceput ca ceva solid. fantezie.nu apar în normalitatea psihică. perspicacitate. Mihaela Sterian. fixaţiile. prudenţă. Interpretarea globală se realizează prin : familiarizarea cu gramatica impresiei grafice-particularităţile grafice independent de orice interpretare şi viziunea exactă prin interpretare. dependenţa. • Conturul exterior al coroanei simbolizează relaţia „eu-tu”. frecvenţa crescând cu vârsta. narcisism. agresivitatea. • Perspectiva psihologică şi psihanalitică: raportul conştient-inconştient.reprezintă elementul de protecţie. superficialitate. accidente.. Ed. Interpretarea pe care o voi prezenta va respecta modelul lui Koch care a fost adaptat şi modificat de A. Semnificaţia elementelor desenului13: Rădăcina — reprezintă: • arhetipul. îndepărtare de realitate.simbol al graniţei dintre viaţa conştientă şi cea inconştientă. prezentul şi viitorul. fobiile. maturitatea fiind sugerată de înălţirnea prea mică sau prea mare a trunchiului. 13 Aici sunt prezentate doar căteva repere generale. bolile psihice. 2000 . euobiect. • Linia solului . Trunchiul . boli grave.Paideia. „eu-obiect” şi în plus relaţia cu trecutul. raportul între fiinţa interioară şi comportamentul exterior. tendinţa de a se face util. raportul lumină-întuneric. • Mărimea trunchiului . sunt rodul experienţei subiective ele reprezentând dificultăţi adaptative resimţite profund. adaptarea-integrarea. • Baza trunchiului . zona de contact între interior şi exterior.Sterian şi este prezentat în detaliu în lucrarea “Testul arborelui”. • trăsăturile de caracter cele mai puţin personale şi identificabile. Ed. angoasa. Interpretarea desenului Aceasta începe cu impresia globală. trăsăturile psihologice. Bucureşti. 2000 (pentru mai multe informaţii recomandăm consultarea acestei lucrări).A treia dimensiune (ramurile frontale) este semn al originalităţii şi curajului.observaţie-cunoaştere-înţelegere. • Deformările trunchiului . anxetatea. Predomină.Rogozea şi M. blocajele. • Scoarţa marcată în desen semnifică echilibrul psihic. frunze – spirit de observaţie. Bucureşti.este un indice pentru aprecierea maturităţii psihice. euforie.diferenţieri inter-culturale. instabilitatea psihomotorie.

La debilii mintali şi imbecili apare o ruptură a echilibrului. după aceasta i se dă să deseneze pe foi separate de hârtie . Ulterior procedura a fost adaptată la o evaluare proiectivă a personalităţii. • Taxonomia parametrilor de interpretare. subiectul transpunând propria schemă mentală spaţială sau corporală în structura arborelui. interpretându-se în primul rând forma şi direcţia. poate fi denaturat. particularităţi ale desenului. traume psihice sau corporale. mărit. Subiectului i se cere să deseneze o persoană pe o coală de hârtie. expresiile faciale. dreapta sus – dorinţa de a reprima un trecut dureros asociată cu un excesiv optimism legat de viitor. mărimea figurii. acesta nu redă gravitatea obiectivă ci modul subiectiv de a fi resimţită. Dezagregarea cvasitotală a structurii arborelui este constatată în cazurile grave de demenţă-epileptică şi schizofrenie. amputat. calitatea linie. imediat după ce a terminat primul desen i se cere subiectului să deseneze o altă persoană. umbrele. sânii mari desenaţi de un bărbat sugerează probleme oedipiene nerezolvate asociate cu dependenţa maternă. Karen Machover a fost cea care a aplicat pentru prima dată această metodă de testare. Desenele obţinute au fost evaluate prin analiza a variate caracteristici ale desenului cum ar fi: durata timpului necesară pentru finalizarea imaginii. sau urechi mari sugerează suspiciune. deformat. Testul casă-om-arbore elaborat de J. plasarea figurilor. De exemplu:  Apăsarea uşoară cu creionul sugerează tulburări de caracter. traducând semne de dezgust pentru viaţă. rubrica observaţii. redus. Copilului i se prezintă o foaie de hârtie de format A4 aşezată orizontal şi i se cere să deseneze o casă. 1996). inadaptată. simetria figurii. gradul de apăsare cu creionul. schema procesului de proiecţie.  Arareori. Desenul arborelui se pretează la reprezentări ciudate la exagerări. postura. aspectul general.  Accentuarea nasturilor – persoană dependentă. • Numele şi prenumele subiectului. infantilă. semnificaţiile componentelor arborelui.  Plasarea desenului pe partea stângă a hârtiei sugerează orientarea către viitor.Buck în 1948.  Ochi mari. Testul de desenare a unei persoane După cum vă amintiţi dintr-o temă anterioară Goodenough (1926) a folosit această probă pentru estimarea inteligenţei. nuanţele. Totuşi munca experimentală cu această probă a condus la descoperirea unor rezultate destul de neaşteptate legate de faptul că experienţa şi expertiza nu corelează în mod necesar cu o mai mare precizie a opiniilor decât cea măsurată cu un criteriu extern (Watson citat în Gregory. îmbrăcămintea. idei compulsive sau alte caracteristici paranoide. iar pe partea stângă orientarea spre trecut. dar de astă dată de sex opus lui. stânga jos – depresie asociată cu dorinţa de a se refugia în trecut.N.Pentru a uşura procesul psihodiagnozei autoarele mai sus menţionate au propus un model de foaie de protocol care este structurată pentru fiecare subiect pe trei dimensiuni iar sarcina examinatorului este doar de a bifa aceşti indici pe foaia de protocol: • Indicii de apreciere ai desenului sistematizaţi pe patru secvenţe: aprecierea imaginii de ansamblu. Cu cât clinicianul are o mai mare experienţă de lucru cu această probă cu atât mai bune şi mai valide sunt interpretările sale.

latenţa construcţiei şi a alegerii figurilor. Aprecierea se va face în funcţie de timpul de execuţie. Grafologia şi cunoaşterea personalităţii În preocuparea constantă a omului de a “descifra” personalitatea. ritmul acţiunii.Paine în care copilul se poate ajuta de 8 creioane colorate în a doua şedinţă de desenare revenind apoi la creionul negru pentru a desena “lucrul cel mai neplăcut la care se poate gândi”. are deci o valoare de orientare în cunoaşterea vieţii lăuntrice şi poate fi considerat ca un grafic sensibil al mişcărilor mâinii săvârşit pe măsură ce aceste mişcări se produc. Se descriu mai multe tipuri de construcţii: • Construcţia vidă – utilizează mai puţin de 50 de piese. • Construcţiile dezorganizate – apar în stările de confuzie mentală sau în cazul indivizilor cu stări complexuale şi inhibiţii marcate ale activităţii. în timp ce caracterul rămâne constant. există totuşi valori constante. Unii autori apreciază că în interpretarea acestor forme de construcţii este necesar a se ţine seama de numărul şi tipul de piese utilizate.aşezate vertical un arbore şi un om. Variaţiile care se remarcă într-o scriere fac şi ele parte din oscilaţiile individualităţii. însă experienţa a demonstrat că la persoanele care în diverse circumstanţe prezintă scrierile cele mai diferite. când de fapt noi scriem când într-un fel când în altul în funcţie de dispoziţie şi timp. arbori. schema generală a construcţiei finite etc. Există şi o variantă a acestei probe elaborată de J. • Construcţiile închise – indică o stare de anxietate sau o agresivitate latentă.Arthus şi modificată în forma actuală de P.Mabille. sarcina lor fiind aceea de a construi un sat punându-li-se la dispoziţie figuri diferite care pot compune satul. fiind puţin probabil ca ea să traseze litere sobre. Buck afirmă că din analiza desenului casei şi a interviului cu subiectul se pot afla aspecte importante despre integrarea copilului în familia sa. Apare frecvent obiecţia cu privire la posibilităţile de a determina caracterul unui individ după scris. coerenţa execuţiei. s-a format o nouă ştiinţă grafologia (grec. maşini etc) şi se cere acestuia să construiască cu ajutorul lor. oameni. Testul satului – cunoscută şi sub numele de “Test de village” a fost elaborată de H. Testul lumii – este o variantă amplificată a probei anterioare care a fost dezvoltată de către M. • Construcţiile nepopulate – exprimă ostilitatea. Aplicarea desenului cere mult timp şi multă subiectivitate în interpretare.T. proba se aplică în general la copii normali şi la cei cu tulburări mintale. de organizarea spaţiului în timp ce alţi autori consideră că este necesară analiza aspectelor legate de activitatea ludică şi simbolismul acesteia. Subiectului i se va atrage atenţia că nu se urmăresc aptitudinile de desen şi astfel are toată libertatea în activitatea sa figurativă. logos = ştiinţă) care se ocupă cu studiul scrisului pentru a determina calităţile autorului lui. despre satisfacţiile oferite de mediul de viaţă. chiar în documente izolate. evitarea contactului uman-social. Graphein = a scrie. . Nu se poate contesta faptul că o persoană vioaie care simte nevoia să gesticuleze mult arată aceeaşi vivacitate când îşi exprimă ideile în scris.Loewenfeld. însă ele trebuie să fie de o anumită întindere (variaţiile menţionate nu se referă la un timp îndelungat de la 20 la 50 de ani). Scrisul are aceeaşi valoare expresivă a stărilor emoţionale şi a elementelor sufleteşti permanente ca şi restul corpului. Se pun la dispoziţia subiectului un număr de 150-300 de piese diferite (case.

2) considerarea genetică a evoluţiei scrisului individual cu observarea simultană a evoluţiei personalităţii.  Metode experimentale – constă în observaţia modificărilor scrierii în urma unei sarcini de scriere ex. mărimea literelor şi proporţiile dintre plasările verticale ale scrierii literelor. ascuţit. Aceasta este obiectivată mai ales în amplitudinea scrisului care dimensionează individualitatea. cu contururi vagi. dimensiunea pune în evidenţă expansivitatea persoanei supusă examenului grafologic. antrenarea în activitate. Grafologia este o metodă dinamică de cercetare care nu constituie însă o metodă unică şi exhaustivă de cunoaştere a individului ea trebuind completată cu alte metode de cunoaştere a personalităţii. memoriei. a naturii biologice a persoanei şi datele caracteriale – ca mod de manifestare a personalităţii. d) Direcţia şi înclinaţia scrisului dă indicaţii cu privire la starea de spirit. ferm.  Metoda cazurilor excepţionale – cuprinde: studiul grafologic al caracterelor puternic realizate şi studiul grafic al diverselor maladii. b) indicând care trebuie să fie caracterele scrieri unei persoane după aspectele somatopsihice pe care le cunoaşte. dimensiunea literelor plasează analiza grafologică în două direcţii respectiv. dinamic. aspecte ale afectivităţii. ideal. sentimente. Voi enumera mai jos aspecte mai importante ale scrisului utilizate în analiza grafologică: a) Forma scrisului se referă la caracteristicile literelor în ansamblu. frumos. deprinderi. lansat. se suprapun şi îmbină în actul scrisului date fiziologice uneori patologice. la proporţia şi raportul dintre litere şi evidenţiază nivelul de dezvoltare al scrisului.  Metode corelativ-empirice – constă în 1) stabilirea corelaţiei dintre semnele scrierii şi însuşirile somatopsihice cunoscute ale scriptorului: a) controlând în ce măsură putem aprecia calităţile autorului unei scrieri după caracterele acesteia. al omului normal cu cel patologic. c) Continuitatea se referă la legăturile şi spaţiile din cadrul scrisului şi evidenţiază coeziunea în acţiuni. egal. lejer. Psihologic forma scrisului proiectează caracteristici ale deprinderilor. dar şi aspiraţii. cu adaptările şi imitaţiile implicate de convieţuirea socială. al copilului cu al adultului. şi observaţia modificărilor scrierii la cererea experimentatorului de ex. filiform. nearmonios. fiziologice. al bărbatului cu al femeii. imaginile chinestezice şi temperament – reprezentând un mod de manifestare a individului. cu numeroasele aluviuni date de social. Deci.  Metoda comparării – constă în aflarea genezei şi a felului de dezvoltare a scrisului omului cult în comparaţie cu al incultului.  Metode intuitiv-comprehensive – constă în identificarea mişcării grafice şi interpretarea imaginii scripturale pentru a desprinde tendinţele şi însuşirile subiectului. în ghirlande. de a scrie repede. cu concepţiile generale ale individului asupra vieţii. ornat. dezordonat. mare. diferenţiind insul social de cel biologic. confuz. gust şi originalitate. în timpul hipnozei. cu influenţele suferite din partea mediului. Metodele de cercetare ale grafologiei14 sunt următoarele:  Metoda observaţie – constă în măsurarea şi descrierea caracterelor obiective ale scrieri. fluctuaţiile dispoziţiilor. date sociale rolul grafologului fiind de a distinge pe cât posibil toate aceste componente. ca formă generală diferenţiem mai multe tipuri de scriere: scris clar.Este important ca în mişcarea grafică. 14 după: Aloy Wenzel . la fel ca şi în celelalte manifestări ale individualităţii să facem o discriminare între datele primare. b) Dimensiunea scrisului dezvăluie aspecte ale afirmării de sine.

Analiza grafologică are în atenţie şi punctuaţia. cadenţa şi ritmul acestora. Cum explicăm continua popularitate a testelor proiective a căror validare este adesea marginală. De fapt descrierile respective erau atribuite întâmplător desenelor. Probabil ceva similar se întâmplă şi în cazul oricărui test proiectiv: clinicienii observă toţi indicii de confirmare. Există şi anumite limite ale cunoaşterii prin scris. Prima explicaţie ar fi aceea că oamenii se agaţă de stereotipuri preexistente chiar când acestea sunt infirmate. Ei au cerut studenţilor să observe figuri umane obţinute de la subiecţi cărora le-a fost aplicat testul de desenare a unei persoane. Paradoxul proiectiv Este evident că adesea deducţiile realizate prin testele proiective pentru evaluarea personalităţii sunt adesea greşite. Nu se poate determina clar sexul sau vârsta subiectului (se consideră că există trei vârste de scris: una fiziologică. faţă de aceste evaluări validaţionale negative acceptarea de către practicieni a testelor constituie ceea ce numim paradoxul proiectiv. f) Presiunea exprimă intensitatea de exprimare a individualităţii. . Ulterior li se cerea să facă o analogie între desen şi descriere de exemplu. una de maturitate a scriptorului şi una de maturitate a deprinderii de a scrie). astfel: ” aceste metode sunt folosite împreună cu alte studii clinice de evaluare a personalităţii unde îşi găsesc o validitate crescută în consistenţa rezultatelor aceluiaşi subiect”. Aparent aceste analogii păreau solide în ciuda abundenţei de exemple infirmatoare. vitalitatea. regularitatea. Fiecare student primea o combinaţie diferită de desene şi descrierilor. Împreună cu viteza reflectă aspecte semnificative ale laturii reactivdinamice a persoanei în cauză. Cu decenii în urmă Chapman & Chapman a demonstrat aceasta cu testele proiective numindu-le validări iluzorii. capul mare indică îngrijorare etc. nervos. poziţia ei (în special barele literei “t” constituie parametri evaluabili importanţi). Echilibrul în scriere permite după referinţele lui Riviere să se pună în evidenţă echilibrul sănătăţii fizice. originalitatea. studenţii nu cunoşteau testele proiective şi nici ipotezele interpretative ale testului de desenare a unei persoane. moral. echilibrul mental. celor care respingeau metodele proiective datorită lipsei lor de rigoare tehnică. ochii oblici indică suspiciune.e) Viteza pune în evidenţă rapiditatea reacţiilor interioare şi exterioare. densitatea. Resten a efectuat o astfel de tentativă. Dr. dar îi ignoră pe cei mai mulţi care contrazic aşteptările. Fiecare desen era însoţit de scurte descrieri a două aspecte care se presupunea că caracterizează subiectul. Există şi tentative de determinare a diferitelor afecţiuni prin analiza grafologică. relativă sau chiar negativă? În acest sens încercăm să oferim două explicaţii. Frank (1939) a răspuns.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful