Multe dintre noi asteapta venirea caldurii cu sufletul la gura.

Este de inteles, eu insami nefiind o impatimita a sezonului rece si a temperaturilor scazute. Dar odata cu incalzirea vremii trebuie sa ne pregatim sanatatea si sa ne protejam de pericolele care sunt acum intrun numar mai mare.

Aerul condiionat v poate mbolnvi

Avantaje
Doctorii de la DSP nu se feresc s recunoasc avantajele utilizrii aparatului de aer condiionat performant: mbuntirea nivelului de confort la locul de munc, n mijloace de transport i locuine, creterea performanei la locul de munc, stimularea activitii fizice i intelectuale, reducerea numrului de insecte i parazii (datorit temperaturilor mai mici). De asemenea, aerul condiionat diminueaz transpiraia i riscul de deshidratare, aparatele performante avnd chiar i puterea de a mbunti calitatea aerului din ncpere inclusiv prin excluderea alergenilor externi, cum ar fi polenul.

Dezavantaje
Utilizarea aparatelor de aer condiionat neperformante i nentreinute corect au mai multe dezavantaje dect avantaje. n primul rnd, un aparat de aer condiionat de proast calitate ori utilizat incorect poate afecta sistemul respirator prin schimbrile brute de temperatura si umiditate, are efect de uscare a pi elii si a mucoaselor, contribuie la poluarea fonic, poate contribui la transmiterea facil a bolilor infecioase respiratorii prin recircularea aerului. Mai mult, aerul condiionat dintr-un aparat de proast calitate sau nentreinut corect poate cauza reacii alergice datorit acarienilor (ordin de artropode din care fac parte i cpuele) si fungilor (ciuperci microscopice) din aer. Unii oameni pot face rinit cronic, faringit, iritaie la gt i rgueal, alii pot avea chiar afeciuni oculare (conjunctivit i blefarit mai ales la purttorii de lentile de contact).

Bacterii mortale
Printre cele mai grave afeciuni ce pot fi produse de expunerea la aer condiionat produs de un aparat necorespunztor sunt pneumonia bacterian i boala legionarilor. Ac estea pot surveni de la bacteriile care se reproduc n tvile de ap ale aparatului de aer condiionat, necesare pentru dezumidificare care nu sunt golite periodic. Boala legionarilor este un tip de pneumonie cauzat de bacteria Legionella, explic medicii DSP pe baza informaiilor de la specialiti, care se dezvolt n prile calde i umede ale unui aparat de aer condiionat. Simptomele iniiale ale bolii legionarilor sunt: pierderea de energie, dureri de cap, grea, dureri ale corpului, febr ridicat i dureri toracice. Doctorii atenioneaz c boala legionarilor trebuie urgent tratat, n caz contrar, poate afecta sistemele corpului, poate determina tulburri permanente fizice i psihice i poate provoca decesul dac febra este ridicat i nu se intervine imediat cu tratament adecvat.

Agraveaz boli preexistente

Doctorii spun ns c aparatele de aer condiionat pot agrava boli respiratorii preexistente. Medicii explic prin faptul c pe anumite piese din interiorul aparatului de aer condiionat se formeaz condens i se pot dezvolta microorganisme si mucegaiuri. Acestea sunt rspndite in spaiul deservit de sistemul central de ventilaie cu aerul condiionat. Aa se face c persoanele care sufer de boli respiratorii (bronit, astm, bronhopneumopa tie cronic obstructiv) sunt mai receptivi la infecii pulmonare severe. Mai mult, dac aparatul de aer condiionat nu e ntreinut corect i la intervale regulate de timp, poate polua mai mult aerul din interior dect cel de afar, cu bacterii, mucegaiuri, polen, virusuri i pr de animale. Cu att mai mult este acest risc cu ct bihorenii, ca i ceilali romni petrec tot mai mult timp n interior dect n aer liber. Prin urmare crete i riscul agravrii unor boli respiratorii, dar i cardiovasculare. De aceea este important nu doar ntreinerea corect i regulat a aparatelor de awer condiionat ct i aerisirea constant a ncperilor. Sfaturi prentru prevenirea apariiei bolilor asociate cu folosirea aerului condiionat: - s menin n condiii corespunztoare aparatele de aer condiionat i s asigure verificarea lor periodica de ctre un profesionist; - s ventileze regulat spatiile aclimatizate cu aer condiionat; s asigure instalarea si ntreinerea profesional pentru ambele tipuri de uniti: individuale i sistemele centralizate (indiferent de tipul de unitate folosit); - s pstreze o temperatur medie n ncperi cu maxim 5 grade Celsius mai mic dect cea din exterior. Expunerea corpului la variaii de temperatur mai mari determin scderea rezistenei organismului i crete riscul de mbolnviri respiratorii, cardiovasculare; - s menin umiditatea ntre 60-70% n spaiile care beneficiaz de aer condiionat.

Alergia mai agresiva ca niciodata

Eveniment anterior Calendar evenimente Eveniment urmator

Caracteristici generale
Ne aflam intr-un secol aflat sub amprenta poluarii, a stresului, a luptei cu timpul, a obsesiei igienice si a egocentrismului dus la limitele de sus ale materialismului.Toate aceste directii sfasie efectiv fiinta umana in toate felurile, motiv pentru care organismul biologic este si el afectat atat de tare, incat se contureaza din ce in ce mai mult o noua dominatie a unor boli considerate neglijabile pana acum: alergiile, cancerul, depresiile si anxietatea, stresul informatic si bolile autoimune. In ceea ce priveste alergiile, omul modern este mai izolat ca niciodata si prins in plasele societatii moderne (serviciu, televizor, jocuri, socializare virtuala). Aceasta izolare expune repetat organismul la alergenii din cladiri (praf, mucegai, par de animale). Igiena exagerata, agresiunea organismului cu substante chimice si consumul de alimente tratate chimic, reprezinta o parte importanta din factorii declansatori ai aparitiei bolilor alergice. Datorita igieniei exagerate sistemul imunitar numai este direct angrenat in lupta cu microbii si devine mult mai sensibil la substante banale cu care intra in contact, ducand in final la alergii. Specialisti ai filozofiei transcendentale spun ca acelasi comportament excesiv fata de grija corporala o aveau egiptenii in perioada antica. Ei sustin ca exista o ciclicitate atat istorica cat si spirituala a omenirii, iar acest comportament narcisist este justificat pe deplin.

Incidenta Bolilor Alergice

Bolile alergice devin de la an la an mai frecvente, in prezent estimandu-se ca aproximativ 20% din populatia mondiala si 25 % din populatia europeana sufera de alergii, persoanele afectate fiind de orice varsta dar cu precadere copii, adolescenti si adulti tineri. Este o boala moderna, considerata boala secolului 21. Se estimeaza ca in acest ritm in viitor unul din 2 oamenii vor avea o afectiune alergica.

Ce este alergia?
Din cauze necunoscute pana in prezent, sistemul imunitar produce in cantitate crescuta niste anticorpi (Imunoglobuline E ) fata de anumite substante numite alergeni, substante tolerate insa de majoritatea persoanelor . Este vorba despre un raspuns imunitar indreptat intr-o directie gresita. Exista si alte mecanisme de producere a reactiilor alergice dar cel mai frecvent intalnit este acesta prin IgE. Exista un risc crescut dat de predipozitia genetica, unde riscul estimat al copilul sa fie alergic depaseste 50% si devine si mai mare daca ambii parintii sunt alergici. Bolile alergice se pot manifesta la nivelul pielii si mucoaselor (urticarie, angiodem cu sau fara localizare de gravitate), la nivel digestiv (alergii alimentare, diaree, meteorism abdominal) la nivelul ochilor (conjuctivita alergica), la nivelul cailor respiratorii (rinita, astm bronsic alergic ) sau chiar la nivelul intregului organism (reactii sistemice -soc anafilactic).

Tipuri de alergii si simptome

Alergiile respiratorii sunt cele mai cunoscute alergii numite rinite, rinosinuzite, astm bronsic alergic. Principalele acuze ale pacientilor cu alergie respiratorie sunt: in cazul rinitei alergice: stranut, mancarime de nas (prurit nazal), nas care curge apos (rinoree apoasa) , nas infundat (obstructie nazala bilaterala, alternanta); in cazul astmului alergic: mancarime in cerul gurii (prurit palatinal) si in ureche (prurit otic), oboseala (fatigabilitate ), durere de cap (cefalee), lipsa poftei de mancare (anorexie), scaderea sau lipsa mirosului (hiposmia sau anosmia), tuse, respiratie suieratoare (wheezing), senzatie de sufocare (dispnee) sau de constrictie a pieptului. Alergiile respiratorii se pot manifesta sezonier sau zi de zi (peren) in functie de prezenta alergenului cauzator si se pot prezenta in forme diferite de severitate. Cei mai frecventi alergeni respiratori sunt acarienii din praful de casa, mucegaiurile, polenurile, epiteliile si perii de animale de companie (caini, pisici, iepuri, porcusor de guineea etc). Alergiile alimentare se manifesta rapid dupa ingerarea alimentului alergenic si se manifesta prin prurit orofaringian, eruptii cutanate pruriginoase, edeme faciale, linguale sau glotice (acesta din urma reprezinta edem cu localizare de gravitate putand determina sufocare si deces prin insuficienta respiratorie acuta), greata, varsaturi, diaree, sau uneori reactii brutale ale intregului organism asociate cu scadere de tensiune arteriala (soc anafilactic). Principalii alergeni alimentari sunt: proteinele laptelui de vaca, albusul si galbenusul de oua , alunele, arahidele, soia, pestele, telina, morcovul, faina de grau ,rosiile, kiwi, banana, cafeua, cacao, piresici, caise etc. Teoretic orice proteina alimentara poate fi alergenica. Alergia alimentara se intalneste cel mai frecvent la copii dar este destul de des intalnita si la varsta adulta. Pe langa cele 2 categorii mai exista si alte tipuri de alergii: alergii la veninul de insecte, alergii medicamentoase, alergii la animale etc. Exista multi alti alergeni mai putini frecventi si mai necunoscuti, unii avand implicatii mai ales ca factori alergenici profesionali ca de exemplu: produsele de brutarie si patiserie, aditivi alimentari, produse cosmetice, produse dentare, parfumuri, produse utilizate in coafura, izocianati, metale nepretioase (nichel, cobalt, aluminiu), adezivi pe baza de metacrilat, plante diverse, lemn, aditivi ai cauciucului, latex, fotoalergeni, substante chimice utilizate in industria incaltamintei, culori utilizate in industria textilelor etc. Acesti alergeni pot determina reactii diverse ale organismului, atat cutanate de contact , eczeme, cat si respiratorii, rinita si astm bronsic.

Diagnosticul alergiei
Diagnosticul alergiei si identificarea alergenului care cauzeaza reactia alergica este uneori dificila, necesitand identificarea acestor IgE specifice prin diverse metode. Se pot efectua teste alergologice fie cutanat (tehnica prick) fie prin recoltare de sange si tehnici specifice de laborator. Testarea cutanata prick este cea mai des utilizata, foloseste solutii standardizate de alergeni pentru testare, este cea mai ieftina si mai rapida (rezultatele se obtin in 15-20 minute) si este mai bine corelata cu adevaratele sensibilizari alergice relevante ptr simptomele pacientului. Este nonagresiva, nedureroasa si nepericuloasa daca este efectuata corect, in corelatie cu istoricul alergic al pacientului si cu stadiul de boala prezent. Pentru o buna interpretare a testarii, este necesar intreruperea administrarii oricarui tratament antialergic cu minim 3 zile anterior efectuarii acesteia. Se poate efectua la orice varsta, inclusiv la copii mici, varsta minima fiind dictata de colaborarea copilului la aplicarea si sustinerea picaturilor de testare timp de 15 minute fara sa fie sterse. Testarea alergologica din sange se indica doar pentru pacientii la care nu se pot respecta conditiile unei testarii cutanate corecte, sunt investigatii invazive (presupun recoltare de sange venos), sunt mult mai scumpe, rezultatele se obtin in functie de laborator in cateva zile. Exista tehnici diferite de laborator care identifica fie individual anticorpii de alergie pentru un singur alergen, fie pentru un grup de alergeni (ex analizele numite Panel 20 alergeni ). Testele sangvine nu sunt superioare ca sensibiliate si specificitate testelor cutanate, de multe ori necesitand o interpretare corecta a relevantei lor in functie de simptomele pacientului. Masurarea nivelului seric de IgE total nu este foarte valoroasa pentru stabilirea unui diagnostic de alergie, ea fiind doar orientativa, deoarece exista multi pacienti alergici cu IgE total normal. Pentru pacientii cu alergie respiratorie se impune de cele mai multe ori efectuarea de investigatii ale functiei pulmonare, cea mai utilizata fiind spirometria. Spirometria masoara cu ajutorul unui aparat numit spirometru, volumele si debitele de aer pe care le mobilizeaza plamanul unei persoane la un moment dat. Este o metoda neinvaziva, usor de realizat, ieftina, reproductibila. Prin aceasta investigatie se evidentiaza mai ales obstructia cailor respiratorii, severitatea si reversibilitatea acesteia la tratament bronhodilatator. E bine de efectuat seriat, repetat in diverse momente fie ale zilei, fie in functie de

simptomele pacientului pentru a obiectiva acuzele acestuia, fie pentru monitorizarea raspunsului la tratament. Ea este esentiala pentru diagnosticul si stadializarea severitatii astmului bronsic. Atentie! Trebuie stiut ca toti pacientii cu rinita si rinosinuzita alergica ar trebui sa efectueze spirometria pentru ca aceasta afectiune se asociaza foarte frecvent cu astmul bronsic. De retinut ! Orice investigatie clinica, biologica sau functionala a unei alergii va fi stabilita numai dupa un consult alergologic in care medicul va detalia in amanuntime intreg istoricul alergic si medical al pacientului astfel incat investigatiile sa fie alese corect si sa fie relevante pentru stabilirea corecta a diagnosticului si a tratamentului adecvat.

Tratamentul alergiilor respiratorii

Prima masura de tratament, evitarea alergenelor, reprezinta o etapa esentiala in tratamentul bolilor alergice. Tratamentul medicamentos al rinitei alergice se adreseaza controlului simptomelor: stranut, mancarime nazala (prurit), rinoree apoasa si nas infundat (obstructite nazala). Corticosteroizii aplicati intranazal (topic) sunt cea mai eficienta medicatie; deoarece amelioreaza simptomele si reduc inflamatia. Terapia astmului bronsic cuprinde doua brate terapeutice: medicatia de control (controller) se administreaza zilnic, pe termen lung si urmareste c ontrolul simptomelor si medicatia de criza (reliever) reprezentata de bronhodilatatoare cu durata scurta de actiune (Salbutamol,etc.) care actioneaza rapid, se folosesc cand apar simptome de astm. In cazul rinitei alergice sau al astmului ce prezinta si sensibilizare la un alergen, imunoterapia specifica (ITS) cu vaccinuri alergenice este singura metoda terapeutica care reuseste sa induca desensibilizarea fata de alergenul sensibilizant. Administrarea ITS se poate face sub piele asemanator vaccinurilor (subcutanat) sau sublingual (SLIT). Durata medie a acestui tratament este intre 3-5 ani.

CONJUNCTIVITA
Conjunctivita, numit i "boala ochilor roii" apare atunci cnd mucoasa ochilor este inflamat, genernd nroirea ochilor. Bacteriile, viruii sau diverse substane alergene pot s determine inflamarea mucoasei ochilor, adic a conjunctivitei. "Cel mai probabil cauza este fie infecia cu virusuri sau bacterii, fie alergenii sau factorii iritani precum amponul, clorul din ap sau fumul de igar. Numai conjunctivita bacterian i cea viral sunt contagioase", spune dr. Ionu Costache, medic oftalmolog i specialist Bausch & Lomb. Simptomele conjunctivitei - ochii roii, umezi - mncrimi la nivelul ochilor - sensibilitate la lumin - secreii oculare de culoare alb-glbuie sau verzuie. Cum s te fereti de conjunctivit n vacan Avnd n vedere nmulirea cazurilor de conjunctivit din ultima perioad, Ministerul Sntii recomand populaiei s respecte sfatul medicilor oftalmologi i regulile de prevenire a acestor afeciuni. Iat cteva sfaturi de care trebuie s ii cont dac vrei s previi apariia conjunctivitei: 1. Respect cu strictee regulile de igien Splatul ct mai des pe mini cu spun este important pentru a preveni poteniale infecii la nivelul ochilor cu bacterii i virusuri. 2. Nu folosi produse cosmetice expirate Evit folosirea produselor cosmetice n exces sau a celor expirate, care pot deveni extrem de periculoase. 3. Mare atenie la apa din piscin i tranduri! Apa din piscin, tranduri, lacuri poate s fie surs de microorganisme infecioase, precum bacterii, virusuri, parazii i ciuperci. Ptrunznd n organism, acestea pot provoca o serie de infecii, localizate cel mai frecvent la nivelul pielii, ochilor, urechilor i tubului digestiv. Chiar i n piscinele atent ngrijite exist pericolul contactrii anumitor infecii, deoarece unii germeni sunt rezisteni la produsele dezinfectante puse n ap. 4. Cur bine lentilele de contact

Cur cu atenie lentilele de contact nainte i dup folosire pentru a nu rmne bacterii ataate de ele. 5. Nu te freca la ochi dac ai mncrime Este recomandat s evii frecatul la ochi n caz de mncrime, durere sau senzaia unui corp strin, pentru a nu se infecta i mai ru zona. De reinut! Dac ai deja infecie este indicat s evii automedicaia i s te adresezi imediat unui cabinet medical. n urma unui consult, medicul va prescrie antibiotice (picturi, unguent sau pastile) atunci cnd conjunctivita este cauzat de o bacterie. Dac ai contactat o conjunctivit viral, aceasta dispare de regul dup 5 -7 zile fr aplicarea vreunui tratament, ne spune specialistul. n schimb, conjunctivita alergic se trateaz de obicei cu medicaie specific antialergic. De asemenea, dac cineva din familie are conjunctivit bacterian sau viral, nu trebuie folosite aceleai aternuturi i prosoape cu persoana respectiv. Aceste dou forme sunt contagioase

RACEALA
raceala nu este doar urmarea consumului de bauturi reci sau a obiceiurilor nu tocmai recomandate de a sta in curent sau intr-o camera cu aer conditionat fixat pe o temperatura foarte scazuta. Raceala reprezinta infectia tractului respirator superior. Cauzele racelii de vara Una dintre cauzele pentru care racim vara o poate reprezenta aerul conditionat. Cum spuneam si ceva mai devreme, nu putini dintre noi au obiceiul de a fixa aparatul de aer conditionat la o temperatura foarte scazuta care contrasteaza sever cu temperatura de afara. Astfel, aceasta diferenta de temperatura se traduce intr-un adevarat soc termic. Raceala nu este decat la o aruncatura de bat. Aerul conditionat, insa, prezinta si dezavantajul de a usca mucoasa nazala, in felul acesta favorizand 'lipirea' diversilor virusi. In plus, mucoasa nazala poate fi afectata de polipi si alergii. Daca mai adaugam si stresul si diversi virusi care nu stau la locul lor nici macar vara, obtinem o paleta completa a cauzelor racelilor de vara. Peste 200 de virusuri pot sta drept cauza a racelii. Calatoriile pe care le facem vara in diferite zone si tari ne pot pune in contact cu acestia. Vacanta noastra se transforma, astfel, dintr-o calatorie de relaxare intr-una plina de medicamente si vizite la farmacie. Simptome Simptomele racelii sunt sigura ca iti sunt cunoscute: nasul iti curge sau, dimpotriva, este infundat, gatul te doare, la fel si capul, tusesti, ai febra, te simti slabita, obosita. Totul dureaza in jur de 7 zile. Tratament Odihna, consumul de lichide, fructe si legume precum si medicamentele recomandate de medic sunt solutiile la care va trebui sa apelezi. Vitamina C, aspirina, picaturile pentru nas, siropul de tuse te vor ajuta sa treci mai usor peste aceste zile. Nu trebuie sa uiti ceaiurile de ciubotica cucului, soc, maghiran, busuioc, salcie dar si remediile homeopate care prezinta marele avantaj de a nu avea reactii adverse. Vara nu-i ca iarna Sansele de a raci vara sunt mult mai reduse decat in timpul iernii, nu doar datorita temperaturilor ridicate. In timpul verii razele ultraviolete ale soarelui te ajuta sa asimilezi vitamina D, astfel incat vei fi mult mai bine protejata impotriva racelilor. In plus, relaxarea, vacanta, aerul curat de munte sau mare iti intaresc sistemul imunitar, astfel ca vei fi ferita si mai mult de raceli. Deloc de neglijat este si faptul ca vara consumam fructe si legume naturale, ceea ce nu poate fi decat benefic pentru sistemul de

aparare al organismului nostru. Si totusi, daca ai ghinionul de a raci vara asta, nu lasa un astfel de episod sa iti umbreasca vacanta. Lichide, fructe, legume, pastilele recomandate de doctor si in cateva zile vei fi din nou in forma.

Dizenteria

Dizenteria este o boala infectioasa acuta sau cronica din grupul infectiilor intestinale cu mecanism fecalo-oral de transmitere, provocata de mai multe bacterii cu denumirea de Shigella, care se caracterizeaz clinic prin simptome de intoxicatie si de afectare a intestinului, mai cu seama a celui gros, exprimandu-se prin dureri colicative in abdomen, scaune lichide si frecvente, cu amestec de mucus si striuri de sange. Dizenteria este cunoscut din antichitate cu provenirea denumirii din limba greac dis dereglare, enteron intestin. Etiologia microbian a acestei maladii a fost confirmat n jumtatea a doua a secolului XIX de mai muli savani. Agenii patogeni ai dizenteriei se atrn la genul Shigella i familia Enterobacteriaceae. Bacteriile dizenterice se subdivizeaz n 4 grupe mari: 1. 2. 3. 4. Shigella dysenteria cu subgrupele Grigoriev-ig, tuer-mit, Lardj-Sacs; Shigella Flexneri cu subgrupa Newcastle; Shigella Boydii; Shigella Sonne.

Actualmente n grupele menionate se numr mai mult de 500 serotipuri de bacterii dizenterice, mai frecvent ntlnindu-se pe meleagurile noastre sh.Sonne i Flexneri. Bacteriile dizenterice se mai numesc higelle n memoria savantului nipon-Shig, iar maladia igheloz. Bacteriile dizenterice sunt destul de viabile n mediul ambiant. n solul umed ele se pstreaz circa- 3 luni; n ap- 10 zile; n lapte -10-20 zile; pe legume i fructe-2 sptmni; pe pine, unt, brnz- 10-15 zile; pe pielea minilor 3-5 zile, de asemenea se mai pot pstra un timp ndelungat pe jucrii i lenjerie. Pe lenjeria de corp murdrit cu fecale uscate, bacteriile dizenterice triesc 17 zile; pe diferite vase, oal de noapte timp de o lun. Pe parcursul a 2 sptmni aceti germeni rmn viabili pe suprafaa banilor de metal sau hrtie murdrii cu materii fecale. Sub aciunea temperaturii de +60C ei pier peste 10-30 min., la temperatura de fierbere (+100C) peste un minut. Razele solare directe distrug microbii dizenterici timp de 30 min., soluia de acid fenic 5% n cteva secunde, soluia de cloramin de 1% n 7 minute, iar cea de 2% peste numai 2 minute. Soluia de clorur de var de 10% nimicete bacteriile dizenterice n materiile fecale pe parcursul a 2 ore.

n calitate de surs de infecie servete omul bolnav cu forme acute i cronice de dizenterie, n deosebi persoanele care suport formele atipice, asimptomatice ori purttoare de aceti germeni. Totodat mai menionm, c un pericol destul de mare din punct de vedere epidemiologic l prezint pacienii cu forme acute de dizenterie, deoarece n perioada de stare a maladiei din organismul lor se elimin n mediul ambiant un numr enorm de bacterii. Dizenteria pe bun dreptate este numit boala minilor murdare. Anume prin intermediul minilor murdare de fecalii, ce conin bacterii dizenterice, ele se transmit la cei sntoi prin contactul direct ori prin intermediul diferitor obiecte (lenjerie de corp, pat, vesel, bani, etc), adic prin contact indirect. De asemenea prin aceleai mini murdare de fecalii cu microbi dizenteriei se infecteaz apa sau produsele alimentare la consumarea crora, persoanele umane se molipsesc de aceast patologie. Un rol important n rspndirea dizenteriei l joac i mutele, deoarece ele regulat contamineaz masele fecale i produsele alimentare. De menionat, c dizenteria ntre copii, mai ales la cei din colective, se transmite mai frecvent prin intermediul jucriilor contaminate, de asemenea prin ap i produse alimentare infectate. Dizenteria, ca i alte infecii intestinale, are un caracter sezonier- mai frecvent vara i la nceputul toamnei, ns cazuri sporadice se nregistreaz pe parcursul ntregului an. Imunitatea dup suportarea dizenteriei este tipospecific i nendelungat. Ptrunznd pe diverse ci n tractul digestiv bacteriile dizenterice afecteaz n special intestinul gros, multiplicndu-se n mucoasa lui i eliminnd endotoxin. Ultima se absoarbe n snge cauznd o intoxicaie general a organismului, afectnd sistemul digestiv, nervos, cardiovascular i provocnd maladia propriu-zis. Maladia are un debut acut, care urmeaz dup perioada de incubaie cu o durat de 1-7 zile, mai frecvent 2-3 zile. Dizenteria evolueaz ntr-o form acut i cronic. Forma acut dureaz pn la 3 luni, iar cea cronic pn la 2 ani. n dizenteria acut se disting formele:

Colitic; Gastroenterocolitic; Gastoenteritic.

Ele pot decurge dup gradul de gravitate sub form uoar, medie i grav. Din formele menionate mai frecvent se ntlnete cea colitic. Afar de formele enumerate dizenteria acut mai decurge atipic (forma frust tears, portaj de bacterii dizenterice). Dizenteria cronic la rndul su se subdivizeaz n form continu i recidivant. Forma colitic de dizenterie acut se caracterizeaz prin simptome de intoxicaie, temperatur ridicat, apariia durerilor colicative n regiunea iliac stng a abdomenului i scaunul lichid, frecvent n cantiti mici, care conine, de regul, mucoziti, iar n cazuri medii i grave mai conine i striuri de snge.

Cu alte cuvinte, pentru aceast form de dizenterie sunt caracteristice sindroamele de intoxicaie i colitic, exprimarea crora este n dependen de gravitatea maladiei. n cazuri medii i grave mai au loc dereglri i din partea sistemului cardiovascular. Dac dizenteria evolueaz uor, frecvena scaunului nu depete 10 ori pe zi, n forma medie 10-20 i grav mai des de 20 de ori ajungnd pn la fr numr. Pentru formele medii i grave mai sunt caracteristice tenesmele (dureri periodice n partea stng de jos a abdomenului i n perineu, care apar naintea actului de defecaie i n timpul lui) i scaunele false (atunci cnd bolnavul se afl pe oala de noapte, neeliminndu -se nimic din intestin, mcar scuipat rectal). Forma gastroenterocolic are un debut brusc, exploziv cu frisoane, greuri, vome repetate, scaune lichide, frecvente, apoase, ulterior din ele dispar masele fecale, ns conin mucoziti i striuri de snge. Pot aprea tenesme i scaune false. n aceast form mai poate fi prezent n perioada precoce i sindromul de deshidratare. Forma gastroenteritic este mult asemntoare cu toxiinfeciile alimentare i salmoneloza. Debutul bolii este brusc, cu greuri i vome abundente, dureri n abdomen, frisoane, cefalee, temperatur de 40C, scaun frecvent si apos, n cantiti mari, fr mucoziti i striuri de snge, tenesme; lipsesc tendinele false de defecaie. n cazuri grave progreseaz deshidratarea organismului i se dezvolt ocul hipovolemic. Dac dizenteria capt o astfel de ntorstur i bolnavul nu se adreseaz imediat dup ajutorul medical, ea poate avea consecine tragice pn la deces. n formele atipice, subclinice i portaj de bacterii simptomeie clinice sunt puin exprimate ori lipsesc definitiv. Ele trebuie s fie numaidect confirmate prin metode de laborator. De menionat c persoanele cu astfel de forme sunt foarte periculoase din punct de vedere epidemiologic pentru cei din jur, mai ales dac activeaz n colectiviti ori n diverse ntreprinderi alimentare. Dizenteria cronic este favorizat de nerespectarea regimului de pat i dietetic n perioada acut a bolii, precum i de tratamentul tardiv sau incomplet, ori lipsa lui definitiv din cauza neadresrii la medic. Forma recidivant de dizenterie cronic se caracterizeaz prin acutizri de 2-4 sptmni, care alterneaz cu perioada de ameliorare, ce dureaz cteva luni. n perioada de acutizare simptomeie sunt asemntoare cu dizenteria acut forma colitic, ns evoluia de lung durat influeneaz negativ asupra strii generale a bolnavului, provocnd multiple tulburri subiective, inclusiv psihologice. n dizenteria cronic continu lipsesc perioadele de ameliorare i starea bolnavilor rmne permanent nesatisfctoare. Se deregleaz evident digestia, bolnavii sunt istovii, apar semne de hipovitaminoz, anemie, disbacterioz. n ultimul timp ea se ntlnete rar, afectnd mai frecvent btrnii i pacienii cu patologii grave asociate. n dizenterie pot avea loc i complicaii, dintre care mai grave oc toxiinfecios i hipovolemic. Dizenteria poate croniciza ori provoca acutizarea hemoroiului, uneori a fisurilor anale. La bolnavii slbii se poate asocia infecia cocic n form de pneumonie, inflamaii a

cilor urinare i disbacterioz. Din complicaiile mai rare se nregistreaz perforaia intestinului cu peritonit, tromboza vaselor mezenterale i prolapsul intestinului rect. De menionat, c complicaiile enumerate se ntlnesc la persoanele care se adreseaz tardiv la medic, ocupndu-se cu autotratamentul. n profilaxia dizenteriei are mare importan depistarea precoce a bolnavilor; izolarea i tratarea lor la timp; efectuarea msurilor de dezinfecie; controlul contacilor la bacteriile dezinterice. O importan deosebit o are respectarea regulilor de igien personal; ntrebuinarea apei fierte, a fructelor i legumelor minuios splate i oprite cu uncrop; lupta riguroas cu mutele; ntreinerea igienic a localurilor; controlul sanitar a surselor acvatice i a ntreprinderilor alimentare att de stat ct i private. narii care rspndesc febra tropical au aprut n Europa

narii-tigru din Asia, cei care rspndesc virusul febrei tropicale au aprut i n Europa, n Alpi. Potrivit specialitilor, nu se tie nc exact dac n nordul munilor Alpi au ajuns doar civa nari sau populaii ntregi. Din cauza modificrilor de clim, narul-tigru (Aedes albopictus) venit din Asia, poate tri i n Europa. Aceast insect a aprut prima dat n Elveia, n anul 2003, n partea sudic a Alpilor. n septembrie anul acesta, mai multe sute de persoane din nordul Italiei s-au molipsit de febra tropical n urma nepturii narilortigru. Simptomele bolii apar de obicei dup o sptmn de la neptur i n cele mai dese cazuri apare febra. Aceasta ine cteva zile i poate reveni, ntr-un al doilea val. Febra crete i este nsoit de puternice dureri de cap, de frisoane i de grea, dar n unele cazuri apar i erupii cu mncrimi, dar i dureri mari ale muchilor. n general, simptomele pot dura ntre 3 i 6 zile i dispar de la sine, dar persoanele n vrst, nou nscuii i femeile gravide nu scap de febr sptmni ntregi. Au existat i cazuri rare de deces n urma febrei tropicale. n nordul Italiei, a nceput o campanie special pentru distrugerea larvelor respectivelor nari, n scopul prevenirii mbolnvirilor. Iar n sudul Franei, autoritile urmresc cu atenie tot mai mare rspndirea insectelor tropicale. narii care rspndesc boala tropical au ajuns i n SUA, prin larvele lor aflate n apa adunat n adnciturile unor anvelope trimise la reciclare. Tot cu transporturi de anvelope de maini, nari-tigru au ajuns i n Belgia i n Italia. La Roma, de pild, au devenit cei mai rspndii nari, care sunt n stare s se nmuleasc i ntr-o cantitate foarte mic de ap. Specialiti din Ungaria susin c narul-tigru se poate adapta foarte uor la toate condiiile locale, aa c ar putea s apar i n rile din centrul, sudul i estul Europei.

Cele mai frecvente 9 boli pe care le faci in urma unei calatorii exotice

Bolile cu care te poti confrunta atunci cand te afli in vacanta, mai ales in locuri exotice, pot fi dintre cele mai crunte. Daca stii riscurile la care te expui si masurile de prevenire a afectiunilor pe care le poti contacta, atunci cu siguranta calatoria ta va fi mai frumoasa si mai lipsita de griji. Iata care sunt cele mai frecvente boli pe care risti sa le faci in urma unei calatorii exotice:

1. Dizenteria Printre cauzele ei se numara:

- Deshidratarea suferita in timpul zborului cu avionul - Calitatea diferita a aerului si umiditatea - Schimbarile in dieta, care iti provoaca un dezastru in stomac, chiar daca iti place mancarea - Rezistenta organismului la bacterii

Dintre toate bolile gastro-intestinale cu care te poti confrunta atunci cand te afli intr-o tara straina, cea mai crunta este diareea, cauzata nu numai de mancare, ci si de schimbarile care intervin in dieta si climat. Prea multe nu sunt de facut daca te imbolnavesti de diaree, in afara de a te hidrata si a avea grija la ce mananci. Macar asigura-te ca te afli intr-o tara in care se foloseste hartia igienica la toaleta.

2. Febra tropicala Boala este bine cunoscuta in nordul Thailandei si in zona Pacificului de Sud, desi nici Africa nu este straina de ea. Cine se face vinovat de ea? Tantarii. Printre simptome se numara: durerile de cap, febra, starea generala de rau si dorinta de a zace pur si simplu.

3. Malaria Si de aceasta data sunt vinovati tantarii. O singura muscatura poate insemna condamnarea la moarte, dar daca poti ajunge la un spital, exista mari sanse sa-ti revii. Malaria este un fel

de stigmat pentru tarile lumii a treia, un exemplu graitor de bani occidentali pompati in anumite ONG-uri, asteptandu-se rezultate. Exista medicamente care previn aceasta boala si tratamente, dar companiile farmaceutice sunt inca in cautarea unei solutii ieftine. Probabil ca acestea nu sunt destul de motivate, desi problema este acolo, langa ele.

In orice caz, poti cere medicului tau de familie pastile anti-malarie, inainte de a porni in aventura vietii in anumite tari din Asia, Africa si America de Sud. Apararea cea mai buna este insa atacul: folosirea plaselor de tantari, purtarea de haine care sa nu lase la vedere parti ale corpului, folosirea unui spray anti-tantari.

4. Boala Lyme Capusele nu sunt ceva neobisnuit, iar tratamentul cel mai bun este prevenirea: folosirea de insecticide. In orice caz, nu este intotdeauna usor sa localizezi sau chiar sa simti cand te musca o capusa...

- Atunci cand vezi o capusa, sub nicio forma nu trebuie sa o stoarci. - Incearca sa indepartezi capusa, iar daca nu reusesti mergi imediat la medic. - Odata ce ai reusit sa o indepartezi, pune-o intr-o punga de plastic si trimite-o la un centru specializat in Boala Lyme. Acestia pot face teste asupra ei si iti pot confirma daca ai fost sau nu infectat.

5. Hepatita Lasand la o parte molustele in sange din Shanghai, hepatita A este una dintre cele mai raspandite boli care se transmite prin mancarea negatita cum trebuie sau apa contaminata, sexul neprotejat sau calea fecalo-orala. Prin urmare, ia-ti precautii chiar si daca nu pleci de acasa: exista vaccin impotriva acestei boli si asigura-te ca mancarea si bautura pe care le consumi sunt curate.

6. Paraziti Exista diferite tipuri de paraziti periculosi, dar medical vorbind, tenia, parazitii intestinali si amibele sunt printre cei care pot cauza complicatii. Oamenii se pot imbolnavi de teniaza in urma consumului de fructe si legume nespalate sau a mancarii si bauturii care nu sunt pregatite asa cum trebuie. Odata ingerat, viermele se stabileste in intestine si incepe sa consume din proteinele si carbohidratii din organism. Ca rezultat, multi oameni infectati cu tenie, au tendinta de a pierde rapid in greutate si trebuie sa urmeze un tratament cat mai repede cu putinta.

Amiba "Naegleria fowleri" este prezenta in multe piscine cu ape naturale din Noua Zeelanda si din alte tari. Ai grija sa nu bagi prea mult capul in apa, intrucat acestea patrund de regula prin nas si ajung imediat la... creier.

7. Febra tifoida Nu te imbolnavi sub nicio forma de febra tifoida! Boala incepe sa se manifeste dupa cel putin o luna, avand o rata a mortalitatii de 10% daca este lasata netratata. Mary Mallon, o bucatareasa din New York, de la inceputul secolului 20, a stat la originea a sute de decese, ca rezultat al contactului pe care l-a avut cu mancarea, de unde si expresia "Mary tifoida", care se refera la persoana care a raspandit boala.

Cea mai frecventa cale de raspandire este cea fecalo-orala, prin urmare prevenirea este destul de usoara, printr-o igiena corespunzatoare. Din nou, ai grija sa cunosti sursa din care bei apa.

8. Febra galbena Febra galbena este originara din Africa sub-sahariana si America de Sud, dar esti expus si daca mergi in Asia. Este mai putin grava decat gripa. Protejeaza-te de tantari sau vaccineazate inainte si nu vei avea probleme.

9. Bolile cu transmitere sexuala

Boala care ruineaz vacana i face vasele de snge s plesneasc. Se transmite de la o insect i face ravagii n 100 de ri. MAE a transmir romnilor o atenionare Autor: Cristina Lica n loc de o excursie romantic, un britanic de 33 de ani a avut parte de un comar. Dup trei zile n Bali a fcut o rceal carea vea s se dovedeasc o boal infecioas foarte grav, care se transmite prin nari. Dei considerat boal tropical, cazuri de febr Dengue au fost raportate i n Frana, Croaia sau Paraguay. NARIJames Bradley a dezvoltat o form sever de febr Dengue, care provoac hemoragie intern i poate fi fatal. Simi ca i cum vasele de snge i explodeaz sub piele. Aveam o erupie pe piele, sngerri nazale i gingivale, le-a declarat brbatul jurnalitilor de la Daily Mail. Brbatul a urmat tratament i a supravieuit, ns i acum, dup nou zile, se simte letargic.

Anual, 20.000 de persoane din ntreaga lume mor din cauza acestei infecii, care se tra nsmite de la nari. Din fericire, boala nu este contagioas, deci nu se transmite de la om la om. n lipsa unui tratament sau a unui vaccin, boala provoac epidemii n peste 100 de ri, iar anual mbolnvete 100.000 de oameni din ntreaga lume. Febra Dengue este cunoscut i sub numele de febra oaselor rupte, deoarece durerile osoase pot fi att de intense nct creeaz senzaia c oasele se rup. Printre simptomele acestei boli se numr febra, durerile de cap, erupiile cutanate asemntoare celor care apar n cazul rujeolei i durerile musculare i articulare. Exist i situaii n care febra Dengue poate evolua n forme severe, cu risc vital. Prima dintre acestea, febra Dengue hemoragic, provoac hemoragii, permeabilizeaz vasele sanguine i duce la formarea cheagurilor de snge. Cea de-a doua form sever, sindromul de oc Dengue, scade mult tensiunea arterial. Boli cu transmitere sexuala

Generalitati S-a observat ca in trecut incidenta bolilor cu transmitere sexuala crestea considerabil in perioadele de razboi sau alte conflicte militare majore. Acest lucru a fost pus pe seama migratiei intense a populatiei in acel moment, a educatiei sexuale precare dar si interesului scazut al populatiei active sexual pentru mijloacele de protectie si contraceptie. In momentul de fata incidenta bolilor cu transmitere sexuala se mentine ridicata, in ciuda progreselor realizate de medicina moderna in diagnosticarea, tratarea si vindecare majoritatii acestor boli. Singura perioada in care s-a inregistrat o diminuare a ratei bolilor transmise sexuala (BTS) a fost intre anii 1950-1960, insa din aceasta perioada continua sa creasca, un varf considerabil fiind atins intre anii 70-80. O data cu descoperirea virusului HIV si stabilirii faptului ca acesta are transmitere sexuala, incidenta a scazut. Nu simtitor insa, iar acum procentele si statisticile se mentin ingrijoratoare. In urma cu 12 ani, expertii estimau ca peste 1 milion de persoane se infecteaza zilnic cu orice tip de BTS; dintre acestea, peste 60% erau persoane cu varsta sub 25 de ani. Pana in 1999 in lume erau inregistrate 340 de milioane de noi cazuri de sifilis, gonoree, trichomoniaza. BTS reprezinta o importanta problema de sanatate publica, atat prin repercursiunile asupra individului in sine, cat si asupra societatii si economiei. Prevenirea lor se poate realiza usor, mijloacele de protectie fiind astazi disponibile atat in magazine cat si in farmacii. Prin utilizarea lor, sexul poate redeveni sigur si acest lucru il face o experienta placuta pentru ambii parteneri. Metodele de protectie sunt eficiente in prevenirea contracararii BTS, insa singura cale 100% sigura este abstinenta. Cum o astfel de masura este dificil de urmat, specialistii au imaginat o gama larga de alte

metode mult mai practice, care se bazeaza in principal pe evitarea contactului direct cu fluide sau cu zone ale corpului prin care se pot transfera microbi sau paraziti. In continuare sunt prezentate o serie de BTS care afecteaza in principal femeile sau barbatii si boli care afecteaza ambele sexe in mod egal. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. Generalitati Cele mai frecvente BTS la femei Cele mai frecvente BTS ale barbatilor BTS care afecteaza femeile si barbatii in egala masura

Cele mai frecvente BTS la femei Sus Datorita particularitatilor anatomice, atat infectiile genitale cat si cele urinare sunt mai frecvente in cazul femeilor. In mod normal, pH-ul acid al vaginului impiedica proliferarea bacteriilor si actioneaza ca o importanta bariera in calea raspandirii infectiilor. Exista insa posibilitatea ca aceasta bariera sa fie depasita in momentul in care apar diverse modificari ale comportamentului individual si ale mediului extern. In astfel de conditii vaginul poate fi colonizat cu bacterii de pe tegumentele vecine, avand provenienta enterica sau cu germeni care deja populau regiunea, dar nu aveau conditii prielnice pentru dezvoltare, inmultire si infectare. Cel mai frecvent aceste modificari apar in perioadele de stres marcat, de raceli, gripe, cand organismul este imunodeprimat sau incearca sa faca fata altor infectii, dupa administrarea prelungita de antibiotice cu spectru larg sau in timpul sarcinii. De cele mai multe ori BTS se transmit prin mici leziuni ale mucoasei sau prin diverse fluide patologice de provenienta vaginala. De retinut! Specialistii recomanda tuturor femeilor care observa scurgeri neobisnuite ca aspect, culoare sau miros, orice fel de durere cu localizare in zona genitala, sa se prezinte cat mai repede la medic. Infectiile genitale pot fi initial localizate la acest nivel, insa se pot extinde foarte rapid in restul cavitatii pelvine, determinand aparitia unor probleme grave de sanatate, ce pot avea repercusiuni pe termen lung, cum ar fi dispareunia sau chiar infertilitatea. Daca pacienta este insarcinata, o BTS poate avea consecinte dramatice asupra dezvoltarii fatului (exista cazuri de pierderea a sarcinii ca urmare a unei infectii ignorate si netratate). Cistite si uretrite recurente Uretritele reprezinta infectii, de obicei bacteriene, ale uretrei. Uretra este segmentul anatomic prin care urina este eliminata din vezica urinara in exterior, fiind portiunea terminala a aparatului urinar. Datorita pozitiei sale, proximitatii fata de vagin si anus si lungimii foarte scurte (aproximativ 4 cm), uretrita este o patologie frecvent intalnita la femei. In general, cauzele sunt clasificate ca fiind gonococice si non-gonococice (sau uretrite nespecifice). Aceasta clasificare subliniaza prevalenta foarte mare a infectiilor de cauza gonococica. Cistita este termenul care descrie inflamatia vezicii urinare. Ea poate sa apara in continuarea uretritei, prin ascensiunea germenilor si popularea vezicii urinare, sau se poate

datora unor cauze neinfectioase (traumatisme, litiaze renale). Simptomatologia uretritei si cistitei este adesea comuna si consta in mictiuni frecvente, adesea dureroase sau insotite de usturimi (polakidisurie). Cantitatea de urina eliminata variaza foarte mult, in unele cazuri fiind foarte redusa. De asemenea, pacientele pot observa o scurgere vaginala albicioasa sau galbuie. Aceasta este insa inconstanta. De aceea se considera ca disuria ramane principala acuza a pacientelor cu astfel de inflamatii. Uretrita gonococica este cauzata, asa cum ii sugereaza si numele, de Neisseria Gonorrhoeae. Bacteria determina infectia uretrei si una din cele mai frecvente BTS. Pacientele pot fi asimptomatice (uneori chiar si o viata intreaga) insa majoritatea dezvolta semne si simptome sugestive la 10-20 de zile post contaminare. Acestea includ disurie, scurgeri vaginale, sangerari in afara perioadelor menstruale (metroragie) sau dupa actul sexual. Aceasta infectie se transmite prin sex vaginal, oral sau anal neprotejat. Femeile au 50% sanse de a se infecta de la un barbat purtator, in timp ce doar 20% din barbati dezvolta infectia dupa sex cu o femeie cu uretrita gonococica. Uretrita nongonococica poate recunoaste ca agent etiologic diverse microorganisme, printre care: - Escherichia coli: infectia cu E. coli poate sa apara la femei in special dupa primul act sexual (motiv pentru care a fost numita si cistita lunii de miere). Se datoreaza vehicularii bacteriilor din regiunea perineala spre cea genitala si ca urmare a acestei deplasari pot sa apara si infectii uretrale. Germenele are fimbrii si pili cu care se poate atasa de epiteliul uretrei si cu care poate ascensiona, ajungand astfel in vezica urinara si chiar mai sus. O alta categorie de femei predispuse acestei etiologii este reprezentata de femeile la menopauza. - Chlamydia trachomatis - reprezinta cea mai frecventa cauza pentru aparitia uretritei nongonococice. Infectia cu Chlamydia este periculoasa atat prin prisma simptomatologiei imediate, dar si a complicatiilor care pot sa apara daca este lasata netratata. Cele mai frecvente complicatii sunt inflamatiile regiunii pelvine, ale cervixului (cervicita) si chiar sterilitatea. Daca infectia apare la femeile insarcinate, copilul se va naste cu grave probleme oftalmologice si cu infectii pulmonare. - Mycoplasma homini si genitalium, Ureaplasma urealyticum, Herpes simplex sunt doar cativa din germenii care pot fi de asemenea incriminati in aparitia uretritelor nongonococice. Tratamentul acestor boli este adesea simplu, urmand o schema de antibioticoterapie pe baza de tetraciclina sau alte medicamente, in functie de sensibilitatea germenului implicat, astfel: clotrimazol sau metronidazol pentru Trichomonas, doxiciclina pentru Chlamydia, nitrofurantoin si cotrimoxazol pentru infectiile pluribacteriene. Tratamentul se aplica ambilor parteneri, indiferent daca manifesta sau nu simptome specifice infectiei si este sustinut prin masuri corecte de igiena intima si a regiunii perineale. Orice activitate sexuala ar trebui sistata pana la remiterea semnelor si simptomelor. Vulvo-vaginite si trichomoniazele Trichomoniaza reprezinta o BTS ce apare mai frecvent la femei, acestea putandu-se infecta in special in momentul in care se modifica pH-ul vaginal (cand din acid devine bazic), favorizand astfel dezvoltarea acestui parazit. Boala se manifesta in principal prin prurit genital, senzatie permanenta de usturime, acompaniata de o scurgere avand caracter semivascos, culoare galben-verzuie si miros urat. In cazul in care femeia este insarcinata in momentul infectarii, exista riscul de nastere prematura, iar copilul poate fi subponderal si va

asocia un risc de mortalitate si morbiditate semnificativ mai mare (in special infectii cu virusul HIV). S-a observat ca femeile cu astfel de infectii netratate au un risc crescut de a dezvolta cancer cervical. In cazul barbatilor, infectia poate trece asimptomatica sau poate determina doar aparitia unei scurgeri uretrale usoare. Astfel, barbatii sunt considerati in general purtatorii infectiei si cei care transmit mai departe protozoarul. Utilizarea prezervativului protejeaza insa transmiterea acestei boli. Tratamentul recomandat se adreseaza ambilor sau tuturor partenerilor si se bazeaza pe antibiotice precum metronidazol si tinidazol. Candidoza Candida este un fung (o ciuperca) prezenta in mod normal in flora vaginala, aflata in echilibru cu mediul local si care in conditii obisnuite nu determina aparitia unei patologii anume. In cazul in care flora vaginala se modifica (de exemplu prin utilizarea irationala a antibioticelor cu spectru larg), acest microorganism poate deveni patogen. Exista femei care prezinta o predispozitie la aparitia candidozei - mai ales cele obeze, suferinde de diabet sau cele insarcinate. Simptomatologia candidozei, departe de a fi specifica acestei BTS, include: prurit intens, dureri si arsuri, iritatii ale vulvei, vaginului si o scurgere albicioasa. Barbatii cu candidoza sunt doar foarte rar simptomatici. In general cei afectati acuza prurit si usturime la urinat, capul penisului prezentand la inspectie numeroase zone eritematoase (rosiatice). Desi destul de rar, barbatii pot remarca o scurgere albicioasa exprimata prin uretra. Exista riscul ca daca este lasata netratata, candidoza sa apara mai tarziu intr-o forma mult mai grava si mai greu de tratat. Se pare ca 10% din totalitatea candidozelor au transmitere sexuala, de aceea tratamentul trebuie adresat ambilor parteneri. Cel mai frecvent tratamentul se face cu antimicotice cu efect local: clotrimazol, nistatina, fluconazol sau ketoconazol, iar rezultatele pot fi foarte spectaculoase. De exemplu, o doza de fluconazol este eficienta in tratament in peste 90% din cazuri. Nistatinul poate fi administrat oral sau sub forma supozitoarelor vaginale. Alte recomandari menite sa grabeasca vindecarea sunt: reducerea consumului de zahar si carbohidrati in general, pentru a favoriza refacerea florei vaginale normale, precum si mentinerea unei igiene corespunzatoare a zonei interesate (spalarea de minim 2 ori pe zi a zonei vulvo-vaginale, in principal cu apa, dar fara sapun, deoarece acesta afecteaza pH-ul natural al regiunii). Cele mai frecvente BTS ale barbatilor Sus Uretrite nespecifice Uretritele nongonococice afecteaza si femeile si barbatii in egala masura. Microorganismele cel mai frecvent implicate la barbati sunt Chlamydia trachomatis si Ureaplasma urealyticum. Simptomatologia este dominata de disurie (mictiuni dureroase) si de scurgeri uretrale, insa pot fi prezente ca facand parte din tabloul clinic si: hematurie, urina tulbure, febra si stare generala alterata (ca semne generale ale infectiei). Recurenta semnelor si simptomelor este frecventa dupa actul sexual. Uretrita nongonococica este un tip de infectie mult mai greu de tratat, insa exista posibilitatea ca aceasta sa raspunda favorabil la modificarea stilului de

viata. Dificultatea in tratarea ei rezida in etiologia multibacteriana pentru care, cel putin in stadiile initiale ale terapiei, trebuie instituita antibioticoterapia cu spectru larg. In ciuda faptului ca 9 din 10 barbati infectati cu Chlamydia prezinta unul sau mai multe simptome ale infectiei, majoritatea aleg sa le treaca cu vederea. Netratata, uretrita poate evolua, determinand aparitia unor complicatii precum epididimita sau chiar infertilitatea. Daca ramane netratata, infectia va fi transmisa mai departe partenerelor sexuale ale barbatului respectiv, in cazul sexului neprotejat. Clasificata ca fiind o boala cu transmitere sexuala, uretrita nongonococica necesita tratamentul tuturor partenerilor sexuali pentru a fi vindecata. Gonoreea Infectia cu Neisseria gonorrhoeae se manifesta la barbati prin dureri la mictiune si prin aparitia unei scurgeri vascoase, abundente, exprimate uretral. La examinarea penisului se constata o inrosire difuza a meatului urinar extern. Gonoreea poate sa evolueze si sa determine in continuarea procesului patogen inflamatia vezicii urinare si a prostatei, dar si a epididimului sau testiculelor (clinic se manifesta prin dureri si tumefactie localizate la nivelul scrotului). Exista posibilitatea aparitie unor complicatii oftalmologice in cazul in care infectia nu este tratata. Complicatiile pe termen lung includ aparitia stricturilor uretrale, a artritei septice (cu localizare in special la nivelul articulatiei degetelor, radiocubitocarpiene, gleznei). In cazul sexului anal neprotejat, infectia se poate localiza ano-rectal, iar in aceste situatii simptomele apar mult mai rapid, inca din stadiile initiale ale procesului patogen, iar tratamentul va fi instituit imediat. Trichomoniaza si candidoza Candida albicans si Trichomonas vaginalis determina foarte rar infectii simptomatice la barbati. Doar ocazional Trichomonas este raspunzatoare de aparitia unei uretrite usoare, iar Candida de prurit si durere peniana. Totusi, chiar si in absenta simptomatologiei, in cazul in care infectia este prezenta (acest lucru fiind demonstrat prin investigatii paraclinice si teste de laborator), barbatul trebuie tratat alaturi de partenera sa. BTS care afecteaza femeile si barbatii in egala masura Sus Herpes genital Herpesul reprezinta o boala virala cauzata de Herpes Simplex (HSV). HSV are 2 tulpini cu potential patogene la om: 1 si 2. Sunt virusuri cu tropism pentru sistemul nervos (are caracter neurotrop si neuroinvaziv) si prin activari recurente determina aparitia unor vezicule cu continut lichid la nivelul tegumentelor sau membranelor mucoase, cu localizari diverse: facial (peribucal) sau genital (in special HSV 2). Dupa manifestarile si infectia initiala, virusul devine latent in neuroni, de unde se va reactiva in perioadele in care organismul este imunodeprimat sau supus unor stresuri semnificative. Herpesul genital se manifesta prin vezicule localizate genital: vulvar sau cervical, in cazul femeilor si in special pe gland, in cazul barbatilor. Desi poate fi asimptomatic in majoritatea

cazurilor, ceea ce contribuie si favorizeaza transmiterea infectiei de la un individ la altul, herpesul genital se manifesta la unii pacienti prin dureri intense in zonele pe care se dezvolta veziculele si papulele. Acestea apar la 1 saptamana dupa contactul infectant, care poate fi realizat prin sex anal, oral, vaginal sau sarut, cu conditia ca in mucoase sa existe o leziune prin care virusul sa poata patrunde. Initial pacientul resimte un prurit de intensitate moderata, ulterior aparand si veziculele. Pe langa simptomele locale apar si acuze cu caracter general: febra, mialgii, stare generala alterata, limfadenopatii locoregionale. Mai putin frecvent, dar nu neobisnuite, sunt si scurgerile vaginale sau uretrale, iar femeile pot prezenta si disurie sau cervicita. Veziculele se vindeca in 2-3 saptamani in absenta tratamentului, insa pacientii raman contagiosi. Herpes simplex este una din cele mai frecvente BTS. Virusul este inalt contagios si se transmite foarte usor de la un pacient la altul prin contact sexual neprotejat. Maximum de infectiozitate este inregistrat in timpul atacului initial, virulenta scazand in atacurile ulterioare (minimum este inregistrat in perioadele dormante, cand tegumentele sunt intacte, lipsite de leziuni sau cicatrici recente). Desi initial s-a considerat ca HSV2 este exclusiv responsabil de herpesul genital, in momentul de fata se accepta ca si HSV1 este implicat in etiopatogenia acestei infectii (in unele populatii HSV1 este responsabil de peste 50% din cazurile de herpes genital). In populatia generala, insa, procentul cazurilor de herpes genital determinat de HSV1 atinge 15% si este asociat in principal cu practicarea sexului oral neprotejat. In acest fel exista si localizari faciale ale herpesului genital. In plus, ambele tipuri de virusuri herpetice pot determina aparitia leziunilor herpetice in zona anala sau perianala - proctita herpetica (inflamarea anusului si rectului) fiind frecventa in special in randul persoanelor care practica sexul anal. In prezent nu exista un tratament care sa inlature infectia din corp, insa antiviralele actuale sunt capabile sa scada frecventa, durata si severitatea episoadelor de boala clinic manifesta. Acyclovir este utilizat pentru acest efect si poate fi administrat oral sau local, sub forma de creme si unguente, desi eficienta administrarii locale este inca destul de controversata. Alte medicamente antivirale utilizate sunt: famciclovir, penciclovir. Eficienta acestor medicamente se datoreaza faptului ca interfera cu ciclul replicativ viral, incetinind inmultirea virusului, si oferind astfel sistemului imun posibilitatea sa lupte impotriva virusului. Alte masuri terapeutice menite sa stimuleze recuperarea si sa amelioreze simptomatologia sunt: administrarea de anestezice topice (cum ar fi lidocaina) pentru a diminua pruritul si durerea, administrarea de antipiretice pentru combaterea febrei, precum si toaleta si ingrijirea riguroasa a zonelor cu vezicule si leziuni herpetice. Aceasta se recomanda a fi facuta cu apa si sapun, zona trebuind uscata prin tamponare usoara cu un prosop moale dupa ce a fost curatata. Lenjeria intima trebuie sa fie cat mai lejera, de preferat din bumbac. In ciuda acestor recomandari, a tratamentului existent si a faptului ca transmiterea virusului poate fi prevenita prin utilizarea prezervativului, incidenta acestei BTS este in continua crestere. Condiloame genitale

Cauza condiloamelor este reprezentata de HPV (human papilloma virus). Condiloamele apar adesea in buchete cu localizare genitala, mai frecvent la femei unde se localizeaza vulvar dar si pe peretii vaginului, cervixului sau perianal. Localizarile predilecte in cazul barbatilor sunt varful penisului, scrotul si anusul. Mai rar pot sa apara si in cavitatea bucala sau pe orofaringe (in cazul practicarii sexului oral unei persoane infectate). Condiloamele apar sub forma unor excrescente conopidiforme de culoare rozalie, ce cresc in dimensiuni in timp. Sunt nedureroase sau pot fi usor pruriginoase. Exista numeroase studii care au demonstrat ca legatura dintre cancerul cervical si infectia cu HPV este reala (in special subtipurile 16 si 18, care sunt asociate cu peste 70% din totalul acestor neoplazii). Din acest motiv se recomanda ca femeile cu condiloame acuminate sa fie inscrise in programe de screening pentru depistarea precoce a cancerului. Tratamentul condiloamelor implica crioterapie sau indepartarea chirurgicala cu laserul, sau administrarea de podofilina (solutie antimicotica ce se aplica local pe zona afectata si se indeparteaza ulterior prin spalare). La ora actuala exista si vaccinuri impotriva HPV, subtipurile 16 si 18 (implicate in aparitia cancerului) si 6, 11 (care determina aparitia condiloamelor). Gonoreea Gonoreea este cauzata de infectia cu Neisseria gonorrhoeae si apartine BTS. In cazul femeilor se localizeaza initial pe canalul cervical si uretra, determinand uretrita gonococica. Daca infectia este ignorata se poate extinde in cavitatea pelvina si abdomenul inferior, determinand aparitia unor boli inflamatorii, infectioase si in final infertilitate. In cazul barbatilor, infectia respecta acelasi pattern, cu afectarea initiala a uretrei si posibilitatea de extindere in profunzime daca nu se instituie un tratament corespunzator. In stadiile initiale, gonoreea poate fi muta din punct de vedere clinic. Mai tarziu, cand a atins o etapa mai avansata in evolutie pot sa apara si simptomele. Acestea constau in principal in scurgeri vaginale anormale si prurit genital intens. Localizari mai rar insa intalnite sunt in regiunea anala si cavitatea bucala. Pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului in cazul in care suspecteaza o BTS si daca prezinta simptome sugestive. Gonoreea este relativ usor de diagnosticat si tratat, in principal cu penicilina, amoxicilina sau ampicilina. Daca insa este trecuta cu vederea si lasata sa evolueze, poate sa determine complicatii cu rasunet general asupra organismului, cum ar fi artrita septica, inflamatia seroasei ficatului (perihepatita) sau sindromul Fitz-Hugh-Curtis. Sifilis Sifilisul reprezinta, poate, cea mai de temut BTS. Este cauzata de Treponema pallidum (o spirocheta ce se transmite exclusiv prin contact sexual neprotejat si care este capabila sa penetreze mucoasele cu care intra in contact). Infectia trece prin mai multe stadii, fiecare fiind caracterizata printr-un anumit tablou clinic. Daca sifilisul nu este tratat la timp poate afecta organe vitale precum creierul, inima, aorta, ochii si oasele, iar in multe cazuri poate fi chiar fatal.

Sifilisul primar este transmis prin contact sexual de cele mai multe ori, iar de la infectie si pana la manifestarile initiale ale acesteia trec aproximativ 21 de zile. Leziunea initiala apare la locul infectarii si este, de obicei, genitala. Este specifica acestei boli si se numeste sancru sifilitic. Se prezinta sub forma unei ulceratii cu pereti indurati, de obicei nedureroasa, ocazional fiind insotita de adenopatie satelita (pe ganglionii inghinali). Cele mai frecvente localizari ale sancrului sunt penisul, vaginul si rectul. Leziunile se vindeca spontan, fara sa lase cicatrici importante sau vizibile, chiar si in lipsa tratamentului. In aceasta perioada pacientii pot fi asimptomatici. Ca urmare, nu apeleaza la medic si infectia continua sa progreseze, intrand in stadiul de sifilis secundar. Acesta devine manifest in 6-8 saptamani (cu variatii largi: 1- 6 luni), iar tabloul clinic variaza foarte mult: poate mima o viroza respiratorie (cu alterarea starii generale, febra, dureri de gat, cefalee, scadere ponderala, adenopatie). Pot sa apara pete rosiatice nepruriginoase cu localizare bilaterala simetrica la nivelul extremitatilor, care pot afecta si palmele, talpile. Mai rar pot sa apara si uveite, irite, nevrite optice, caderea parului, hepatite, gastrite, meningite. Semnele si simptomele sifilisului secundar se pot mentine chiar si 2 ani inainte de a intra in remisiune, iar dupa aceasta faza dispar de la sine si contagiozitatea persoanei scade. Aproximativ 1/3 din infectii progreseaza spre sifilis tertiar daca nu sunt tratate, iar in aceste stadiu vor determina afectari pluriviscerale si de sistem nervos. Aceasta etapa este cea critica, pacientul putand suferi foarte mult. Printre cele mai frecvente probleme ce apar sunt: cecitate, paralizii, dementa, moarte. Sifilisul ramane o importanta problema de sanatate publica deoarece pacientul nu se prezinta imediat la medic. Tratamentul bolii este relativ simplu, se bazeaza pe administrarea de antibiotice (in principal penicilina G). Pentru a certifica vindecarea si eradicarea infectiei din organism pacientul trebuie sa repete teste serologice la fiecare 3 luni, timp de 1 an. HIV/SIDA Virusul imunodeficientei umane este un virus descoperit in anul 1981 care sta la baza uneia din cele mai distructive pandemii din istoria omenirii (se pare ca a facut deja peste 25 milioane de victime, si 0.6% din populatia globului este in prezent infectata cu HIV). Majoritatea celor infectati vor dezvolta in final SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite) si vor muri prin infectii sau neoplazii aparute pe fondul unui sistem imun deficitar. Virusul se transmite prin contact sexual neprotejat (anal, genital), prin transfuzii de sange infectat, prin utilizarea de ace, seringi folosite la bolnavii cu HIV sau se poate transmite materno-fetal (in utero, pe parcursul sarcinii, intrapartum - in timpul nasterii sau in timpul alaptarii). Virusul nu este capabil sa supravietuiasca mult timp in afara organismului uman, iar din acest motiv infectiile sunt promovate prin existenta leziunilor tisulare si mucoase (astfel de leziuni aparand in timpul sexului anal sau vaginal). Dupa ce a patruns in corpul gazdei va infecta celulele sistemului imun pentru care are un anumit tropism, cum ar fi: macrofage, limfocite, celule microgliale. O data intrat in celula, determina modificari la nivelul aparatului genomic astfel incat celula devine incompetenta sa

faca fata solicitarilor (anume, sa lupte impotriva infectiilor). Astfel, in timp, numarul de celule T CD4+ scade dramatic, iar incarcatura virala a organismului creste. Sistemul imun al gazdei devine din ce in ce mai slabit, incapabil sa lupte impotriva agresiunilor din mediul extern si lasand loc infectiilor oportuniste in organism. Aceste infectii sunt cauzate de germeni care in prezenta unui sistem imun deplin functional nu sunt capabile sa determine boala si sunt reprezentati in principal de Pneumocystis carinii, Staphylocccus aureus, pyogenes, Candida albicans, Cytomegalovirus, Pseudomonas aeruginosa. Infectia HIV are mai multe etape: perioada de incubatie, infectia acuta, infectia latenta si stadiul final SIDA. Incubatia este in general asimptomatica, insa infectia propriu-zisa se caracterizeaza prin febra, faringita, mialgii. Exista insa si situatii in care, ca si in cazul sifilisului, si aceasta etapa trece neobservata. Virusul se extinde in organism, intra apoi in latenta si poate ramane inactiv in organism ani de zile. Initial infectia cu HIV a fost considerata ca apartinand strict comunitatilor de homosexuali sau drogati, insa in prezent virusul se extinde in special prin contact heterosexual si afecteaza in principal tari din Africa, mai ales Africa Subsahariana. In acest moment, in ciuda progreselor medicinii moderne, nu exista un vaccin sau vreun alt tratament care sa poata vindeca si eradica infectia. Singura cale cunoscuta de preventie a infectiei cu HIV este evitarea expunerii la virus. Totusi, in cazul in care expunerea s-a produs, se pare ca administrarea imediata a unui tratament antiretroviral (profilaxie post-expunere) poate scadea riscurile de aparitie a infectiei. Tratamentul administrat in prezent pacientilor cu HIV contine mai multe antivirale si este denumit HAART (highly active antiretroviral therapy). HAART consta intr-un cocktail polimedicamentos, cum il numesc specialistii, ce contine minim 3 substante apartinand a minim 2 clase de medicamente. Rata supravietuirii este in prezent ridicata in tarile din Europa Occidentala, unde medicamentele sunt disponibile, insa nu se cunosc cu exactitate efectele pe termen lung ale acestei terapii. Tratamentul este inca in studii, insa procesul este destul de anevoios. De retinut! In cazul in care suspectati infectia cu o BTS, in special HIV, sunteti sfatuiti sa va adresati imediat unui specialist pentru realizarea testului HIV/SIDA, care se utilizeaza pentru detectarea prezentei HIV in ser, saliva sau urina, sub forma anticorpilor anti-HIV, antigenelor virale sau ARN-ului viral. De obicei se asteapta 3 luni din momentul contactului posibil infectant pana in momentul realizarii unui test pentru a fi exact (pozitiv sau negativ). Daca testul se realizeaza prea repede, nerespectand acest interval, exista posibilitatea aparitiei rezultatelor fals negative (se inregistreaza cand testul afirma ca infectia nu este prezenta, dar de fapt organismul este infectat cu HIV). Rezultatele fals pozitive sunt destul de rare.

5 remedii care te scap de paraziii intestinali

Constipaia, diareea, durerile abdominale sunt doar cteva dintre simptomele care pot s fie cauzte de paraziii intestinali, o problem cu care se confrunt foarte multe persoane. Afl ce alte simptome poi s ai i ce remedii naturale poi s foloseti, pe lng medicamente!

Nu ai de ce s te simi jenat de situaia cu care te confruni, ci s mergi la un medic gastroenterolog care i poate recomanda efectuarea unui examen coproparazitologic care trebuie repetat la anumite intervale de timp pentru o siguran maxim i un tratament medicamentos eficient n funcie de tipul paraziilor intestinali. Paraziii intestinali apar att la copii, ct i la aduli. Ei ajung n sistemul digestiv prin nghiire sau inhalare din alimente contaminate (carne contaminat, insuficient preparat termic), legume nesplate, ap contaminat, din contactul cu animalele.

Ce simptome cauzeaz paraziii intestinali?

constipaie diaree gaze abdominale greuri stri de vom sindromul de colon iritabil dureri abdominale dureri musculare dureri articulare anemie alergie piele iritat nervozitate mncrime n zona anal oboseal cronic.

5 remedii care funcioneaz

1. Cimbrul - eficient pentru giardia Are proprieti antibacteriene, carminative, stimuleaz digestia i creeaz un mediu neprielinic pentru paraziii intestinali. l poi folosi ca s prepari ceaiuri. Mai poi s urmezi un tratament cu ulei volatil de cimbru, care are proprietatea de a mpiedica reproducerea paraziilor.

2. Usturoiul - eficient pentru oxiuri Este recunoscut pentru proprietile sale terapeutice n cazul paraziilor intestinali. Cur 2 3 cpni de usturoi, taie felii i pune la fiert ntr-un pahar cu lapte. Cnd ncepe s fiarb, oprete focul i las acoperit pn diminea. Se strecoar amestecul i se bea cldu dimineaa pe stomacul gol, cu 30 de minute nainte de micul dejun.

3. Pelinul - eficient pentru giardia Se fac bi externe de ezut n fiecare sear cu infuzie de pelin.

4. Seminele de dovleac crude - eficiente pentru oxiuri Ajut la eliminarea paraziilor din intestin. Poi s le consumi crude, s iei capsule cu semine de dovleac sau ulei din semine de dovleac presate la rece. Mai poi s-i prepari o past din 300 grame de semine de dovleac pisate i amestecate cu 50 mililitri de ap plat i 2 lingurie de miere pn se obine o consisten cremoas i pe care s o consumi fracionat dimineaa pe stomacul gol, cu o or naintede a lua micul dejun.

5. Cuioare plus semine de in - eficiente pentru giardia Amestec 10 pri semine de in mcinate cu o parte cuioare mcinate. Folosete publberea pentru salate sau ia cte 25 de grame n fiecare zi timp de o lun. Se ia trei zile consecutiv, dup care faci pauz trei zile. Cur intestinul de parazii, fiind eficient n cazul infeciei cu giardia. tiai c ...

Paraziii intestinali au ucis mai multe persoane dect toate rzboaiele mondiale n decursul istoriei, dup cum se arat n revista american National Geographic; Cei mai frecveni parazii care se gsesc n intestine sunt giardia, oxiurii i limbricii; Odat depistat infecia parazitar se recomand ca toii membrii familiei s urmeze un tratament medicamentos, innd cont de indicaiile medicului curant; Alimente cu efecte anti-parazitare: usturoiul crud, ananasul proaspt, morcovi, citrice, turmericul, cuioarele, oregano.

Malarie

Formaiuni de Plasmodium falciparum n sngele uman Malaria este o boal infecioas larg rspndit n regiunile tropicale i subtropicale. ntre 300 i 500 de milioane de persoane sunt infectate anual; aproximativ 1 - 3 milioane mor n fiecare an, cei mai muli fiind copii din Africa sub-saharian. Malaria este una dintre cele mai frecvente boli infecioase i este o adevrat problem de sntate public; este cauzat de parazii din genul Plasmodium (Regnul Protozoa). Cele mai grave forme ale bolii sunt cauzate de Plasmodium falciparum i Plasmodium vivax, dar i alte specii nrudite (Plasmodium ovale and Plasmodium malariae) pot infecta oamenii. Grupul de specii din genul Plasmodium care produc boli la om au fost denumite parazii ai malariei. Acetia sunt transmii de femela narului anofel. Paraziii se nmulesc n globulele roii din snge, cauznd simptome cum ar fi febra, anemia, simptome de grip i, n cazuri severe, coma i moartea. Infectarea poate fi prevenit eliminnd posibilitile de a fi nepat de nari (plase pentru nari, substane care i ndeprteaz, sau eliminarea blilor i locurilor de dezvoltare a narilor). Din pcate, nu exist nici un vaccin eficient pentru malarie. Pentru a reduce riscul infectrii pot fi folosite (n mod continuu) anumite medicamente, dar acestea sunt prea scumpe pentru cei mai muli dintre oamenii care triesc n zonele de risc. Malaria este tratat cu medicamente antimalarice cum ar fi Hidroxiclorochina; n ultimul timp rezistena la aceste medicamente (mecanism similar Rezistenei la antibiotice) este tot mai rspndit. O metod considerat eficient este combaterea nepturilor de nari prin aplicarea pe haine a substanei dietiltoluamid Febr tifoid

Rspndirea bolii pe glob Febra tifoid este o boal infecioas specific omului. Agentul etiologic este bacteria Salmonella typhi (sau Salmonella enterica) (din grupul D). Clasificare dup ICD-10 (versiunea WHO 2006): A01.0 Typhs abdominalis[1]. Febra tifoid nu trebuie confundat cu tifosul exantematic, care este o boal diferit. Evoluia bolii este caracterizat prin creterea treptat a febrei, dureri abdominale, constipaie i bradicardie relativ (scderea ratei pulsului); urmeaz stare tific (vide infra). Netratat, boala poate fi mortal. n multe ri, anunarea mbolnvirilor de febr tifoid la autoritile sanitare abilitate este obligatorie. O variant de mbolnvire, cu simptome moderate, este paratifosul, n care agentul nu este Salmonella typhi, ci Salmonella paratyphi. Cuprins [ascunde]

1 Epidemiologie 2 Sursele de infecie 3 Patogenie 4 Clinic o 4.1 Debutul lent i gradat o 4.2 Debutul brusc (20% din cazuri) o 4.3 Starea tific o 4.4 Manifestri digestive o 4.5 Manifestri cardio-vasculare o 4.6 Perioada de declin (S4) o 4.7 Complicaii minore o 4.8 Complicaii majore 4.8.1 Complicaii cardio-vasculare 4.8.2 Complicaii hepato-biliare 4.8.3 Complicaii respiratorii 4.8.4 Complicaii nervoase 4.8.5 Complicaii urinare 4.8.6 Complicaii osoase

5 Diagnostic pozitiv o 5.1 Diagnostic diferenial 6 Tratament o 6.1 Tratament adjuvant 6.1.1 Tratament 7 Vezi i 8 Referine 9 Legturi externe

Epidemiologie[modificare]

rspndire universal apare sporadic, dar poate aprea i endemic/pandemic

Sursele de infecie[modificare]

bolnavii de febr tifoid purttorii de bacil tific asimptomatici purttorii temporari (elimin bacilul n trei luni) purttorii cronici (elimin bacilul n civa ani) transmitere: fecal, urin, secreii biliare, puroi determin imunitate solid, dar, la reinfectare cu doze masive, boala poate recidiva

Patogenie[modificare] Bacilii tifici ajung n tubul digestiv, se multiplic i invadeaz organismul prin mecanism penetrant, prin formaiunile limfatice (ganglionii mezenterici), apoi n circulaia sanguin i determin starea tific (cauzat de ectotoxin[2]). Salmonella typhi persist la nivel ganglionar (n sistemul limfatic) la pacienii purttori cronici. Clinic[modificare]

evoluie fr tratament: 4 sptmni evoluie sub tratament antibiotic: 7-10 zile; pronostic bun; mortalitate 1%-2%. incubaie: 7-10 zile

Debutul lent i gradat[modificare] (la 70-80% din cazuri)

frisoane moderate dureri musculare insomnie anorexie fenomene respiratorii de tip bronit

Debutul brusc (20% din cazuri)[modificare]

frisoane febr ridicat (39-40 C) la sfritul primei sptmni de la mbolnvire se instaleaz starea tific perioada de stare (S2-S3) elemente tegumentare eruptive: rozeole tifice (formaiuni maculoase, uor elevate, de culoare roz); sau exanteme cefalee intens insomnie

Starea tific[modificare]

apatie marcat obnubilare fenomene delirante

Manifestri digestive[modificare]

hiposecreie salivar mucoase uscate congestia faringelui angina Duguet - corespondent al ulceraiilor intestinale

Manifestri cardio-vasculare[modificare] (cauzate de ectotoxin)

hipertensiune arterial (TA) tahicardie (accelerarea ratei pulsului) modificri cauzate de o miocardit (estomparea zgomotelor cardiace, tulburari de ritm, prelungirea intervalului P-R) leucopenie, anemie sindroame hemoragipare: epistaxis, gingivoragii tulburri respiratorii: bronit (poate fi prezent nc de la debut)

Perioada de declin (S4)[modificare]

febr - treptat starea tific se atenueaz convalescena: cteva sptmni recrudescena: revenirea febrei n perioada de declin recderea: reapariia simptomatologiei n plin afebrilitate (n perioada de convalescen)

Recrudescena i recderea sunt cauzate de persistena bacilului tific n formaiunile limfatice profunde, abcesele osoase.

Complicaii minore[modificare] stomatit; parotidit; flegmoane ale planeului bucal. Complicaii majore[modificare]

perforaie intestinal form stenic: abdomen acut chirurgical form astenic: fenomene mascate: singultus (sughi), vrsturi, puls slab hemoragie digestiv usu. secundar ulcerrii vaselor din intestinul subire

Complicaii cardio-vasculare[modificare]

miocardit toxic pericardit arterit tromboflebit

Complicaii hepato-biliare[modificare]

hepatit toxic fenomene de angio-colecistit: favorizeaz portajul cronic

Complicaii respiratorii[modificare]

pneumonie pleurezie abces pulmonar

Complicaii nervoase[modificare]

reacii encefalitice poliradiculonevrit mielit

Complicaii urinare[modificare]

pielonefrit prostatit

Complicaii osoase[modificare]

abcese osoase cronice

Diagnostic pozitiv[modificare] 1. ancheta epidemiologic 2. date clinice

3. date paraclinice

hemoculturi: pozitive n 100% din cazuri n S1 de la debut medulocultur coprocultur: S2-S3 urocultur culturi din secreiile osoase purulente examinare serologic: determinarea anticorpilor mpotriva antigenilor bacterieni: o reacia Widal o RFC o contraimunelectroforez o ELISA o latex aglutinare

Diagnostic diferenial[modificare]

sindrom febril prelungit septicemie endocardit zoonoz: leptospiroz, bruceloz TBC meningit, encefalit afeciuni biliare, urinare, osoase

Tratament[modificare]

izolarea pacientului dezinfecia excreiilor repaus la pat, n special n perioada febril diet hidric, n special n perioada febril tratament etiologic: medicamente ce acioneaz pe sistemul limfatic, administrate p. o. cloramfenicol: bacteriostatic ce se concentreaz bine n sistemul limfatic; 50 mg/kg/zi pe durata febrei + 7-10 zile exist tulpini rezistente biseptol 2x2 tablete/zi ampicilin amoxicilin fluoroquinolone: concentraii optime la nivel intestinal, biliar, formaiuni limfatice ciprofloxacin 2 a 500 mg norfloxacin pefloxacin cefalosporine, generaia a III-a

Tratament adjuvant[modificare]

cortizon, n special la formele severe, hipertoxice, i la complicaii (encefalite, poliradiculonevrite) vitamine grup B, vitamina C, vitamina K

Tratament[modificare]

perforaie intestinal: tratament chirurgical hemoragii digestive: tratament chirurgical tratamentul purttorilor (4%): fluoroquinolone

Tratament profilactic:

internare pn la apariia a trei coproculturi negative control la persoanele active n industria alimentar sau n colectivitile umane control bacteriologic al apei i al produselor alimentare vaccinri la persoanele de risc: lucrtorii din salubritate, zonele endemo-epidemice

Tifosul a decis soarta razboaielor Boala mizeriei, febra ocnasilor, febra razboaielor, febra transeelor... sunt denumiri ale tifosului exantematic, boala extrem de contagioasa despre care multi istorici spun ca a influentat decisiv sfarsitul razboaielor. Prima consemnare a tifosului dateaza din 1487, din timpul razboiului maurilor cu regele Granadei. "In 1536, un mare medic al secolului al XVI-lea, Girolamo Cardano, a facut pentru prima data diagnosticul diferential intre eruptia rujeolica si cea specifica tifosului exantematic, cele doua fiind frecvent confundate in acea vreme", relateaza profesorul Nicolae Marcu, seful Catedrei de Istoria Medicinei UMF "Carol Davila". Tocmai pentru ca era confundat cu alte boli se banuieste ca tifosul ar fi existat chiar din Antichitate, dar nu a putut fi identificat ca o afectiune distincta. In 1566, in timpul razboiului turco-austriac, maladia a aparut pe teritoriul Ungariei si al Transilvaniei. Febra transeelor In razboiul de 30 de ani (1618-1648), tifosul exantematic a facut mii de victime. De multe ori, esecul unor batalii a fost dat pe seama acestei boli contagioase. Lupta in transee a favorizat extinderea tifosului, de unde si numele "febra transeelor". Multi istorici sunt de parere ca invazia lui Napoleon Bonaparte in Rusia, din 1812, ar fi fost sortita esecului in mare parte din cauza maladiei infectioase. Se estimeaza ca 4/5 din armata lui Napoleon a fost decimata de tifosul exantematic. Si in razboiul Crimeei tifosul a avut o influenta decisiva. Atat trupele rusesti, cat si cele turcesti au fost decimate de boala contagioasa. A urmat primul razboi mondial. Tifosul a facut ravagii in Europa Centrala si de Sud-Est, inclusiv in Tarile Romane. 300 de medici si asistente din corpul medical romanesc au decedat dupa contactarea bolii infectioase. Anii 40 au venit cu descoperiri medicale care au favorizat scaderea semnificativa a cazurilor de tifos exantematic in lume. Astazi, boala mai exista in Himalaya si in tarile Africii Centrale. Specificitatea bolii Tifosul exantematic este o boala foarte contagioasa, cu un indice de letalitate mare. Se transmite la om prin purici si paduchi, prin excremente. Este produsa de o bacterie foarte mica, din grupul Rickettsia. Perioada de incubatie este de aproximativ trei saptamani. Se manifesta printr-o eruptie asemanatoare celei din rujeola, frisoane si febra.

REPERE Dr. Charles Nicolle, elev al lui Pasteur si unul dintre marii bacteriologi ai medicinei moderne, a descris rolul paduchelui in raspandirea bolii. El a incercat si prepararea unui vaccin, insa fara succes. 1910. Patologul american Howard Ricketts a descoperit bacteria care provoaca boala. In 1913, polonezul Stanislaus von Prowazek a descris si el microorganismul care poarta acum numele celor doi oameni de stiinta. 1913. Medicii Adolf Weil si Friedrich Wilhelm Felix au descris reactia de aglutinare, care permite diagnosticul serologic al tifosului. Testul se numeste Weil-Felix. 1937. Herald Cox a preparat primul vaccin eficient impotriva tifosului exantematic. In 1943 a inceput utilizarea la scara larga. 1939. Paul Mller a descoperit DDT-ul. Dezinsectia sistematica s-a dovedit eficienta in lupta cu tifosul exantematic. 1944. Incepe era antibioticelor, care au contribuit decisiv la eradicarea bolii.

Otita de piscina, afectiune frecventa in sezonul cald Vremea calda a sosit, si cu ea bucuria copiilor de a petrece ore in sir la scaldat in piscina, la mare sau chiar in apa raurilor. Din pacate nu de putine ori aceasta se poate sfarsi cu neplacerea data de aparitia otitei externe numita mai cunoscut otita de piscina. Ea este frecventa in sezonul cald, atunci cand apa patrunde si stagneaza in ureche, deoarece mediul umed favorizeaza dezvoltarea ciupercilor, adica a micozei. Dat fiind faptul ca multe dintre bazinele de la noi nu sunt intotdeauna foarte bine curatate, dezinfectate, dotate cu filtre pentru indepartarea impuritatilor este indicat ca inainte dar si dupa baie, adultii si copiii sa faca dus. Foarte important ca dupa baie urechile sa fie bine sterse si uscate, fara a folosi betisoare de urechi. Daca totusi la nivelul urechii apare durere, diminuarea auzului, mancarime, scurgeri sau senzatia de plenitudine, cel mai sigur este sa ne prezentam la un consult ORL. Medicul este acela care va curata urechea si va aplica un tratament local sau general in functie de gravitatea afectiunii. Infectiile ORL pot duce la sinuzite in sezonul cald. Care sunt cele mai bune terapii Atentie la infectiile din zona ORL care par sa nu se mai vindece in sezonul cald. Pot degenera usor in sinuzite si, de multe ori, pot trada o alergie de care nu stiati.

Suferiti de sinuzita si afectiunea pare sa nu se mai vindece? O minima interventie va scapa de neplaceri dar si de medicatie. Atentie insa si la alergiile respiratorii care de asemenea se pot manifesta prin sinuzita. Sa vedem sfaturile specialistilor In cazul copiilor, rinitele sunt extrem de frecvente si in sezonul cald. Acestea reprezinta inflamatia nasului si se trateaza cu antiinflamatoare date doar de medic.

"Antibioticele nu sunt de utilizat pentru ca ele fac mai mult rau decat bine, cand se suprainfecteaza o viroza atunci intr-adevar avem argumente si explicam parintelui de ce administram antibiotic", spune Dr Liliana Calapod, medic primar pediatrie Insa o banala manifestare poate degenera usor chiar daca afara e cald. "Daca terenul imunitar sau coexistanta unei alegii sau statul intr-un mediu cu particule, pulberi/, atunci aceste rinite se pot transforma in rino-sinuzite care deja inseamna o durere de cap puternica", spune Ioana Voda, medic primar ORL. "Daca e vorba de o sinuzita si am ceritutude ca e indicutie sinuzita atunci tratamentul cu antibiotic este absolut necesar, 7-10 zile, dar e bine ca si aici sa izolez germenele care determina aceasta manifestare", a povestit Dumitru Oraseanu, sef sectie pediatrie. In cazul adultilor, cele mai multe sinuzite apar in sezonul cald. De multe ori, medicul trebuie sa restabileasca circulatia corecta a aerului in sinusuri printr-o minima interventie. "Se rezolva deja cu antibiotic sau cu tratamente mult mai invazive, cu punctii sinuzale sau cu interventii endocopice", spune Ioana Voda, medic primar ORL Daca insa problemele se tot repeta, in cazul adultilor exista in proportie mai mare de 90% si o afectare alergica."Repetatele rinite si rinosinuzite chiar si in acest sezon cald trebuie sa ne duca cu ideea ca avem o patologie ascunsa si de multe ori nu trebuie sa consideram ca exista doar rino-sinuzite infectioase si sa ne cautam din punct de vedere alergologic de alergii nu neaparat sezoniere", spune dr Ioana Voda, medic primar ORL. Astfel, alergiile la polen se suprapun peste cele la praf, de exemplu. Iar inflamatia locala devine severa si se poate suprainfecta usor. Vara sezonul afectiunilor ORL! Afectiunile ORL pot aparea indiferent de sezon, insa datorita obiceiurilor nesanatoase de a ne racori, vara devine o perioada nefasta pentru sanatatea noastra. Otitele, laringitele si sinuzitele sunt afectiunile cele mai intalnite in sezonul cald. Otita este o afectiune ce se desfasoara la nivelul urechilor. Ori de cate ori intram in apa sa ne racorim, suntem predispusi la aceasta afectiune deoarece umiditatea favorizeaza dezvoltarea micozelor. Nu numai urechile sunt afectate de metodele de racorire ci si gatul. Ori de cate ori consumam bauturi reci sau inghetata suntem predispusi la laringita. Nici aerul conditionat nu este o metoda prea sanatoasa de a rezista caldurii deoarece poate provoca sinuzita. Afectiunile ORL netratate la timp pot duce la infectii puternice. Gatul, urechile si nasul sunt organe invecinate, asadar, afectiunile se pot transmite de la una la alta. Pentru a evita orice problema de natura ORL, ConsultaClick.com si clinicile Anima va ofera 300 de consultatii ORL GRATUITE. Tot ce trebuie sa faci este sa te programezi online pe platforma medicala ConsultaClick.com, la unul dintre doctorii de specialitate din clinicile Anima, si poti beneficia de una dintre cele 300 de consultatii ORL gratuite.

Infectiile fungice

Generalitati Sus Infectiile fungice se dezvolta atunci cand tesuturile sunt invadate de una sau mai multe specii de fungi (ciuperci). Acest tip de infectie poate cauza afectiuni usoare de piele, infectii grave ale tesuturilor pulmonare sau ale pielii (septicemie) sau boli sistemice. Fungii dismorfici initial nu provoaca afectiuni, dar in timp isi pot modifica forma (factorul principal fiind mediul) provocand diverse dezechilibre; alti fungi sunt patogeni si pot cauza boli grave. Exista mai multe tipuri de microorganisme: bacterii, virusuri, paraziti si ciuperci. In mod normal acestea traiesc in natura sub doua forme: ca ciuperci (levuri) unicelulare sau bacterii filamentoase (cunoscute si sub denumirea de "mucegai"). Deseori, ciupercile, precum cele care cresc pe un bustean putrezit, pot fi vazute cu ochiul liber, iar altele nu. Iar mucegaiul poate fi observat pe fructe, paine si in spatiile cu umiditate crescuta. Exista peste 50.000 de specii de ciuperci in mediul inconjurator, insa numai 200 sunt asociate cu boli umane; dintre acestea, doar 20-25 de specii sunt cauze comune ale infectiilor. Majoritatea infectiilor fungice apar atunci cand o persoana este expusa la o sursa infectioasa de genul sporilor de pe suprafete, aer sau sol sau excremente de pasare. De obicei, cand sistemul imunitar este slabit, organismul devine mediu propice de dezvoltare pentru ciuperci. Oricine poate suferi de o infectie fungica, totusi, anumiti oameni au risc crescut la acestea si manifesta recurenta; printre acestia sunt pacientii cu HIV / Sida, cei care fac chimioterapie, dar si cei care sufera de boli cronice (diabet zaharat, boli ale plamanilor etc.). Infectiile fungice pot fi localizate la suprafata pielii, in pliurile acesteia dar si in alte zone unde caldura si umezeala sunt pastrate de imbracaminte sau incaltaminte. Totodata, acestea se pot instala in crapaturi ale pielii, in mucoasa membranelor, sinusuri si plamani. Aceste infectii pot provoca inflamatii si leziuni ale tesuturilor, iar la unele persoane pot declansa reactii alergice. Transmitere Infectiile fungice pot fi transmise de la o persoana la alta prin contact direct (atingerea anumitor parti ale corpului) sau prin intermediul obiectelor sau suprafetelor atinse de persoana infectata. Cuprins articol 1. 2. 3. 4. Generalitati Tipuri de infectii fungice Infectii fungice si infectii cu levuri Factorii de risc

5. Teste si investigatii 6. Tratament Tipuri de infectii fungice Sus 1. Infectiile fungice superficiale ale pielii, unghiilor si parului Infectiile fungice superficiale pot fi cauzate atat de levuri cat si de mucegai. Pielea este populata cu un amestec de microorganisme, numit flora, care previne bolile de piele si nu solicita sistemul imunitar. Daca exista o crapatura la nivelul pielii sau in cazul in care sistemul imunitar este compromis, oricare dintre microorganismele prezente pot provoca o infectie sau o rana la nivelul pielii. In cazul in care balanta microorganismelor se schimba, in sensul ca exista mai multi fungi decat bacterii (situatie intalnita mai ales in tratamentul cu antibiotice cu spectru larg), atunci persoana ar putea manifesta o micoza. 2. Infectiile cu levuri Candidoza este cea mai comuna infectie cu levuri cauzata, in primul rand, de hiperproductia de candida albicans dar si a altor specii de candida care fac parte din flora normala. In cavitatea bucala, candidoza bucala cauzeaza inflamatie si eritem dar si aparitia unor depozite branzoase, de culoare alba. La bebelusi, candida poate declansa dermatita de scutec. La femei provoaca mancarime genitala si scurgeri vaginale. 3. Infectii fungice dermatofite Piciorul atletului si infectiile fungice ale pliului inghinal sau ale unghiilor sunt des intalnite si pot fi transmise de la o persoana la alta. Aceste afectiuni pot provoca eritem, descuamari, prurit, vezicule, deformarea si fragilitatea unghiilor afectate, etc. Grupul de fungi numiti dermatofiti este format din speciile trichophyton, microsporum, epidermophyton. Dermatofitii se hranesc cu keratina si rareori patrund sub piele. Infectiile cauzate de acesti fungi se numesc impetigo sau tinea. - Tinea pedis - ciuperca piciorului sau piciorul de atlet este localizata intre degetele de la picioare; - Tinea cruris - micoza a pliului inghinal, se poate prelungi pana in partea interioara a coapsei; - Tinea capitis - afecteaza firul de par, in special la copii; - Tinea unguium - se intalneste la unghiile de la picioare, dar si la maini; - Tinea corporis sau pecinginea - poate fi localizata oriunde pe corp; - Tinea barbae - afecteaza portiunile de fata unde creste barba. 4. Infectiile fungice sistemice ale sangelui si plamanilor si profunde ale tesuturilor O varietate de ciuperci pot provoca infectii profunde ale tesuturilor si infectii sistemice. Infectiile fungice pulmonare se pot agrava la persoanele care manifesta boli pulmonare subiacente si/sau au un sistem imunitar compromis, cum sunt pacientii cu HIV / SIDA. Infectiile acute si cronice pulmonare fungice pot provoca leziuni permanente ale oaselor si pot fi fatale. Cele mai frecvent intalnite infectii profunde sau sistemice: - Aspergiloza - este cauzata de aspergillus fumigatus sau de alte specii de aspergillus. Aceste

ciuperci sunt frecvent gasite in sol, plante si in praful din casa. Fungii se pot localiza la nivelul sinusurilor si plamanilor si in unele cazuri se poate raspandi la oase si creier. - Blastomicoza - este provocata de Blastomyces dermatitis, intalnit in solul organic si umed. - Coccidioidomicoza - este declansata in principal de coccidioides immitis, care se gaseste in pamantul arid in sud-vestul SUA, Mexic si America de Sud. - Criptococoza - este produsa de cryptococcus neoformans sau, rareori de o alta specie de cryptococcus localizat la nivelul solului sau in excrementele de pasari. Oricine se poate infecta, dar prevalenta cea mai ridicata se intalneste la pacientii cu HIV / SIDA. - Histoplasmoza - este determinata de histoplasma capsulatum si afecteaza, de obicei, plamanii. - Candidoza - este cauzata de specii de candida care fac parte din flora normala a organismului. Infectiile apar in mucoasele membranelor umede ale corpului. - Pneumonia cu pneumocystis - este declansata de prezenta pneumocystis jorveci (cunoscut anterior drept pneumocystis carinii) se manifesta mai ales la persoanele care au sistemul imunitar slabit. Alte tipuri - Tinea versicolor este caracterizata prin prezenta unor cruste, leziuni si pete multicolore la nivelul pielii si este cauzata de o ciuperca numita malassezia furfur. Este o afectiune intalnita mai ales la adultii tineri. - Sporotricoza este o afectiune provocata de ciuperca sporothrix schenckii, care nu este dermatofita. Este o infectie a pielii si a testutului subcutanat care a fost zgariat de plante spinoase, ace de pin, locuri in care aceasta ciuperca se intalneste. Infectii fungice si infectii cu levuri Sus Pe suprafata pielii traiesc in permanenta mai multe tipuri de ciuperci; de regula, acestea nu se manifesta in niciun fel. Cele mai frecvente infectii fungice intalnite la oameni sunt: - Tinea versicolor - cunoscuta si sub numele de pitiriazis versicolor. Este o infectie fungica a stratului superior al pielii, epiderma. Boala se manifesta mai ales in randul adultilor tineri si al adolescentilor, in zonele unde se secreta o cantitate ridicata de sebum. Desi exista scheme de tratament, infectia recidiveaza de multe ori. Din fericire, aceasta afectiune nu implica manifestarea durerilor sau a pruritului. - Tinea cruris - este o infectie fungica intalnita frecvent in zona inghinala. Principalul simptom este mancarimea. Prevenirea bolii implica respectarea igienei inghinale si pastrarea zonei cat mai uscata, la care se adauga utilizarea zilnica a unei pudre antifungice. - Tinea pedis sau piciorul de atlet - este o infectie fungica a picioarelor. Exista mai multe tipuri ale piciorului de atlet, dar cel mai comun este cel in care infectia este intalnita intre degetele de la picioare. Simptomele sunt: mancarimi intense si descompunerea pielii. Tratamentul consta in aplicarea de creme sau lotiuni recomandate de medic, la care se poate adauga administrarea uni tratament medicamentos cu antifungice orale. - Tinea corporis sau herpesul circinat - este o infectie cutanata comuna a pielii. Exista mai multe tipuri de fungi care pot cauza aceasta afectiune si care traiesc in epiderma. Pruritul este asemanator cu cel specific bolii tinea versicolor si este insotit si de o eruptie. - Tinea capitis sau herpesul scalpului - este o infectie fungica mai severa decat tinea

corporis. Fungii care produc aceasta micoza nu afecteaza doar pielea scalpului ci si foliculul de par, fapt care poate determina caderea parului. Tratamentul consta in administrarea medicamentelor antifungice pe cale orala. - Tinea barbae - este similara cu herpesul scalpului, ca mod de actiune (ciuperca infecteaza pielea si foliculul pilos). Cel mai comun tip de tinea barbae este infectia profunda a tesuturilor, care se manifesta ca o foliculita cu pustule (vezicule) rosii. Afectiunea se trateaza prin administrarea medicamentelor antifungice pe cale orala; cremele sau lotiunile locale nu sunt eficiente. - Tinea unguium - infectia fungica a unghiilor se manifesta prin fragilitatea unghiilor, ingrosarea acestora, pierderea luciului si curbarea acestora. Tratamentul consta in administrarea de medicamente antifungice pe cale orala. Lotiunile sau cremele nu sunt eficiente. - Impetigo - este o micoza care afecteaza pliurile pielii, zonele calde si umede ale corpului, mai ales zona inghinala dar si axilele si portiunea de piele de sub sani sau cutele pielii formate de grasime. - Candidozele - sunt infectii cu levuri de la nivelul cavitatii bucale. Este mai frecvent intalnita la bebelusi, intrucat sistemul imunitar ale acestora este in curs de dezvoltare. Poate sa apara si in urma folosirii de antibiotice sau a unui inhalator care are in compozitie un corticosteroizi. Se trateaza cu antibicotice administrate oral. Factorii de risc Sus Antibioticele si infectiile fungice Antibioticele sunt medicamente concepute pentru a ucide bacteriile nocive care cauzeaza boli sau infectii. Uneori, aceste medicamente pot conduce la scaderea numarului de bacterii bune care traiesc in organism. Cand numarul acestora se reduce considerabil, ciupercile profita de aceasta oportunitate pentru a colononiza. Corticosteroizii si infectiile fungice Corticosteroizii fac parte dintr-un grup de medicamente care reduc inflamatia si care trateaza o mare parte dintre bolile de piele. Din pacate, corticosteroizii pot reduce si raspunsul imunitar al organismului, dezvoltand un mediu propice pentru cresterea numarului de ciuperci. Bolile si infectiile fungice Persoanele cu diabet zaharat si unele tipuri de cancer (leucemie) sunt predispuse acestui tip de infectie. Sistemul imunitar compromis si infectiile fungice Sistemul imunitar este compus dintr-o serie de substante chimice, care raspund atacului cauzat de organismele ce pot prova diferite afectiuni, contribuind astfel la prevenirea dezvoltarii acestora. O varietate de factori pot deprima sistemul imunitar, printre care si chimioterapia, SIDA, etc. Un sistem imunitar slabit este mai putin eficient in lupta cu infectiile. Factorii de mediu si infectiile fungice Ciupercile au nevoie de umezeala pentru a se dezvolta si pentru a se reproduce, precum

zona genitala sau cavitatea bucala. De asemenea, purtarea hainelor si pantofilor transpirati poate determina dezvoltarea fungilor de la nivelul pielii. Ereditatea si infectiile fungice Anumite persoane sunt predispuse genetic la infectiile fungice. Astfel, aceste persoane pot contacta aceste infectii mai usor decat altele atunci cand sunt expuse la aceleasi conditii. Totusi, nu s-a descoperit cu exactitate daca acest lucru este cauzat de diferentele de raspuns imun, chimiei pielii sau a altor factori. Teste si investigatii Sus Infectii superficiale Analize si investigatii de laborator care determina si confirma infectiile fungice sunt examinarile microscopice, ca cele in care este utilizat hidroxidul de potasiu si coloratia cu calcofluor alb. Infectii profunde si sistemice In cazul infectiilor pulmonare si fungice sistemice, simptomele adesea sunt nespecifice si pot fi confundate cu alte afectiuni. Analizele de laborator sunt recomandate pentru a determina predispozitia la agenti microbieni specifici si pentru identificarea bacteriilor care cauzeaza o infectie asemanatoare. Recoltarea probelor se face in functie de locatia infectiei suspectate; aceasta poate implica: colectarea de sange, sputa, urina, lichidul cefalo-rahidian si/sau colectarea de tesut pentru biopsie. Analize recomandate: - examenul microscopic al probei, folosind tehnici de genul analizei KOH (solutie de hidroxid de potasiu) pe lama si coloratia cu calcofluor alb, este utilizata pentru a se stabili daca infectia este sau nu declansata de o ciuperca. - cultura fungica - este principalul test pentru a diagnostica o infectie fungica. Majoritatea ciupercilor au o dezvoltare lenta, iar identificarea tipului de fungi poate dura chiar si cateva saptamani. - testarea sensibilitatii - test realizat ulterior pentru a stabili schema de tratament. - testarea antigenului si a anticorpilor - analizele sunt disponibile pentru ciperci diferite, dar numai in cazul infectiilor profunde sau sistemice. Pot fi efectuate din sange sau din alte fluide ale corpului, cum ar fi LCR. Alte testari necesare in cazul infectiilor fungice: - coloratia gram - test rapid, efectuat pentru a detecta bacteriile si levurile microscopice dintr-o proba (esantion) recoltata; - cultura bacteriana - utilizata pentru excluderea unei posibile infectii bacteriene sau pentru a determina daca exista si alta infectie bacteriana asemanatoare; - frotiu si cultura AFB - utilizata pentru excluderea tuberculozei sau a altor infectii cauzate de microbacterii non-tuberculoase; - analize de sange (cultura biologica) - vor fi solicitate atunci cand este suspectata septicemia; - testarea ADN sau ARN a materialului genetic sau a unor organisme specifice - este un test care nu este utilizat in mod special pentru identificarea fungilor.

In unele cazuri pot fi necesare analize imagistice, pentru detectarea maselor fungice prin intermediul razelor X masele din anumite zone ale corpului, cum ar fi plamanii, si pentru evaluarea gradului de leziuni tisulare. Tratament Sus Infectiile fungice sunt cauzate de ciupercile existe in mediul inconjurator; prin urmare, nu orice micoza poate fi prevenita si unele dintre ele pot sa reapara dupa tratament. Majoritatea infectiilor fungice superficiale se vindeca doar cu tratament antifungic topic, dar in anumite cazuri este necesar tratamentul oral cu antimicotice. Pacientii care sufera de boli ale plamanilor grave si infectii fungice sistemice pot urma un tratament administrat pe cale orala si in parale unul administrat intravenos. In functie de rezultatele testelor de laborator si de sensibilitate a fungilor la anumite substante, medicul va stabili tratamentul corespunzator. Durata tratamentului variaza in functie de tipul, locatia si persistenta infectiei. Infectiile vaginale cu levuri, de exemplu, pot necesita doar cateva zile de tratament pentru a se vindeca, in timp ce in cazul infectiilor fungice pot fi necesare cateva luni de tratament. Infectiile sistemice pot necesita tratament pe termen indelungat (uneori chiar ani), iar persoanele care au sistemul imunitar slabit ar putea avea nevoie de terapie de intretinere pentru tot restul vietii. Ocazional, poate fi necesara interventia chirurgicala pentru indepartarea maselor fungice.