P. 1
Revenirea Subiectului_Stefan Bolea

Revenirea Subiectului_Stefan Bolea

|Views: 15|Likes:
Published by Stefan Bolea
Fragment din Existentialismul astazi
Fragment din Existentialismul astazi

More info:

Published by: Stefan Bolea on Sep 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/30/2014

pdf

text

original

Revenirea subiectului?

(fragment din lucrarea Existenţialismul astăzi, în curs de publicare la editura Herg Benet) Ştefan Bolea Subiectul existenţialist apare într-o epocă de „distrugere în masă” 1. Atâta timp cât rezistă conceptele de alegere2, de libertate şi responsabilitate, de angoasă şi de autenticitate, de moarte imanentă vieţii şi moarte individualizantă, nu putem renunţa nici la subiectul uman. Moartea subiectului a fost intercondiţionată de moartea lui Dumnezeu3. Nu mai vorbim de un subiect tare în stil cartezian, dar nici nu putem concepe subiectul ca total subjugat geneticii sau societăţii. La fel cum existenţialismul a fost înlocuit de paradigma structuralistă şi poststructuralistă din 1960-70, acum şi postmodernismul pare desuet 4, Alan Kirby constatând încă din 2006, că noile forme media nu se mai conformează principiilor postmoderne. Dacă postmodernismul cere un anumit tip de subiect, structurat de media, de „societatea spectacolului”, etc., postexistenţialismul, aşa cum este exemplificat în literatura contemporană (Chuck Palahniuk, de exemplu) sau în cultura pop, cere un subiect, care transcende chingile relativismului şi ale ego-ului narativ5. Am putea asista la o schimbare a structurii subiectului postmodern. Noul tip de subiect este, într-un anumit fel, tare: pornind de la declaraţiile întemeietoare ale modernităţii, aşa cum sunt enunţate ele de Rimbaud şi Nietzsche („Je est un autre”/ „Gott ist tot”) şi pornind de la afirmaţia lui Sartre că realitatea umană nu este în mod necesar ceea ce este şi este ceea ce nu este6, avem un subiect postexistenţialist alternativ (exemplificat prin dualitate între facticitate şi transcendenţă, dualitate între potenţă şi virtualitate şi dualitate între libertate şi contingenţă).
1 2

Thomas R. Flynn, Existentialism (A Very Short Introduction), Oxford University Press, 2006, p. X. „Ceea ce este imposibil este să nu aleg. Pot alege întotdeauna, dar trebuie să realizez, de asemenea că, dacă decid să nu aleg, aceasta este tot o alegere.” (Jean-Paul Sartre, Existentialism Is a Humanism, translated by Carol Macomber, Yale University Press, New Haven, 2007, p. 44.) 3 „Îl denaturăm pe Nietzsche dacă îl transformăm într-un gânditor al morţii lui Dumnezeu … Ceea ce îl interesează pe el este moartea omului.” (Gilles Deleuze, Foucault, translated by Seán Hand, forward by Paul Bové, University of Minnesota Press, Minnesota, London, 1988, pp. 129-130). 4 „Motivul pentru care bibliografia primară a modulelor de ficţiune postmodernă este, în termeni relativi, atât de veche, este că ea nu a fost reîmprospătată. Doar aruncaţi o privire în piaţa culturală: cumpăraţi romane, care au fost publicate în ultimii cinci ani, uitaţi-vă la un film din secolul 21, ascultaţi muzica recentă – mai presus de toate uitaţi-vă la televizor pentru o săptămână – şi de-abia veţi mai găsi o urmă de postmodernism … Postmodernismul a conceput cultura contemporană ca un spectacol în faţa căruia individul stătea lipsit de putere şi prin care erau înscenate problemele realităţii. Prin urmare, postmodernismul reliefa ecranul televizorului şi cel de cinema. Succesorul său, ceea ce aş numi pseudo-modernismul, transformă acţiunea individuală într-o condiţie necesară a produsului cultural.” (Alan Kirby, The Death of Postmodernism and Beyond , în Philosophy Now, Nr. 58, Noiembrie-Decembrie 2006.) 5 „Sinele este o naraţiune, povestea noastră care ne-o spunem nouă înşine: suma evenimentelor personale unite în tipare narative.” (Steven Earnshaw, Existentialism. A Guide for the Perplexed , Continuum, London New York, 2006, p. 125.) 6 Jean-Paul Sartre, Fiinţa şi neantul. Eseu de ontologie fenomenologică , ediţie revizuită şi index de Arlette Elkaïm-Sartre, traducere de Adriana Neacşu, Editura Paralela 45, Piteşti, 2004, p. 108.

1

care facilitează domnia angoasei). care păstrează caracteristicile unei transcenderi prin luptă şi conflict. Atât timp cât alegerea nu se transformă în decizie. Foucault und Sartre. Die Kritik des modernen Denkens. Subiectul este posibilitatea sa de a fi ceea ce este şi ceea ce nu este. ci o re-identificare operată dialectic. nu este un subiect asupra căruia societatea de consum să-şi spună ultimul cuvânt. alege să se sincronizeze cu sine însuşi sau să se contrazică (să se completeze prin autocritică sau prin autonegaţie). Reformulându-l pe Sartre. Din punct de vedere postexistenţialist. subiectul postexistenţialist decide că televizorul sau calculatorul pot fi închise şi că el se poate branşa la reţeaua wireless a sinelui său: avem astfel un fel de destructurare a subiectului de formele media şi o recuplare. am spune chiar co-originare). Subiectul alternativ este astfel propria sa ipseitate (eu = eu). 2. eu ≠ eu. Cea mai importantă trăsătură a unui asemenea subiect este că el alege ce va deveni sau ce nu va deveni. rezumând. Dacă imperialismul postmodernist a fost caracterizat printr-o dizolvare a individului în mediatic. liber să se autocreeze. 138. Din punct de vedere nihilist. Avem un subiect bifurcat.Subiectul postexistenţialist este tare dar nu este totuşi solipsist (In-der-Welt-Sein-ul şi MitSein-ul sunt foarte importante pentru el. Decizia devenirii (sau contra-devenirii) lui porneşte de la individ. Avem şi un subiect unic. 2 . alegerea este diminuată în favoarea imposibilităţii inventării unui sens (principiul exploziv al acumulării de non-sens. condamnat să sucombe în faţa universalităţii dictatelor sociale. subiectul este un personaj kafkian. care îl completează şi îl dublează prin autocritică şi autonegaţie. Freiburg. potenţialitatea subiectului este infinită. Dar nu este o formă fundamentală a identităţii. 1997. multiplu. München. prin depăşirea precedată de asimilarea structurilor media: este o reidentificare agonistă. nu are nici o legătură cu dictatul social. prin principiul clasic al identităţii (eu=eu) la sine însuşi. subiectul alternativ are doi poli: a) Îşi extrage puterea din propriile structuri identitare şi din propria contrarietate. propria sa contrarietate (eu ≠ eu). Pentru structura acestui tip de subiect alternativ este central conceptul de alegere. eu = eu. instabil. 7 Andrea Roedig. Subiectul este liber să „devină ceea ce este”. care porneşte de la cele două principii de bază: 1. Verlag Karl Alber. avem un subiect liber să aleagă între unicitate şi dualism. subiectul postexistenţialist este liber să fie ceea ce este şi este liber să nu fie ceea ce este. p. stabil (împotriva căruia s-au revoltat structuraliştii în critica principiului identităţii 7) şi un subiect dualist. din cele două rezultând că subiectul este şi propria sa potenţialitate şi transcendenţă (eu ˃ eu). din punct de vedere postmodern. clasică şi criticabilă datorită închistării în structuri eleate.

În edificarea acestui nou tip de subiect (postexistenţialist). 3 . relativismul şi anonimitatea postmodernismului. chiar dacă acesta este personal şi limitat. fiind capabil să se auto-construiască conform principiilor esteticii. care cere adaptabilitate şi obedienţă implicită. pentru a accepta o hermeneutică nihilistă. prin alegere. Sunt liber să aleg sau să aleg să nu aleg. care investeşte timp şi sens într-o operă de artă. care consideră că moartea este cel mai mare rezervor de non-sens şi că existentul nu pot construi sens în câmpul distructiv al acestui fenomen sau o hermeneutică postmodernă. de asemenea. liberă să se construiască şi să autocreeze. Până la urmă. Subiectul nu este neajutorat. Subiectul postexistenţialist oscilează între existenţialism. subiectul poate să-şi creeze propria viaţă. ca un mecanism de apărare sau drumul mai îngust al autenticităţii. nu vor spune ultimul cuvânt. subiectul postexistenţialist îşi poartă în sine cheia propriului său destin. fiind co-originar deschis către ceilalţi existenţi şi către lumea sa. irepetabilă. devine un simplu număr serial sau o mască inumană. chiar şi absenţa libertăţii. Este liber să accepte beneficiile. dacă aleg reaua-credinţă. postmodernism şi nihilism. liberă într-un anume fel. asemenea unui artist. Subiectul este în măsură să construiască un sens. Conform principiilor proteice ale autenticităţii. ce se revendică de la ideea că societatea. De asemenea. genetica sau „sistemul” au intrat în posesia subiectului şi îi generează principiile de funcţionare. să aleagă orice. nihilismul. autenticitate şi prin faptul că îşi preia puterea din sine şi nu din structurile sociale sau media. Putem concluziona că nu este indicat să abandonăm propria libertate sau alegere. atâta timp cât alegerea nu este înlocuită de decizie. asupra faptului de a fi sau de a nu fi liber. îşi creează propriul viitor. deci. libertate. Poate să accepte şi influenţa nihilistă a afirmaţiei centrale a lui Stirner: „mi-am fixat cauza pe nimic” [Ich hab’ mein Sach’ auf Nichts gestellt] . Subiectul postexistenţialist poate fi caracterizat. se orientează astfel asupra „nimicului” din Sein şi Dasein. Punctul central este faptul că fără libertate sau alegere. Cu ajutorul acestor două concepte (liberate şi alegere) şi în baza faptului că In-der-Welt-Sein-ul şi MitSein-ul sunt co-originare. decid. asupra nimicului din sine însuşi. nu sucombă în faţa non-sensului sau în faţa unui sistem. subiectul îşi pierde chipul. unică. eu decid asupra valorii vieţii mele sau asupra non-valorii ei. depersonalizată sau reificată. care arată că non-semnificativitatea depăşeşte semnificativitatea potenţială şi că individul poate să sucombe în faţa caracterului exploziv al angoasei şi postmodernismul. anonim. se poate orienta spre existenţialism: eu sunt propria mea existenţă. care crede că individul este condamnat să îşi dizolve identitatea în dauna imperialismului multiplicitar mediatic. nu este un subiect „izolist”.b) Prin proiecţie. având un capital infinit de libertate şi putând deveni absolut orice. cu toate acestea. alegând structurarea media sau socială.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->