You are on page 1of 13

Cuprins

:

Definiţii ale personalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 Tipuri de personalităţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 Structura personalităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12

Antropologul american R. A. istoria. Freud ca fiind integrarea sinelui. Personalitatea este obiectul mai multor ştiinţe fiecare dintre acestea considerând-o dintr-un unghi specific: antropologia biologică şi culturală. începând cu primele etape ale dezvoltării individului în societate. accidentale. adică integrarea percepţilor despre ceilalţi. invarianţii sub formă de trăsături sau structuri în organizarea psihologică a subiectului. şi a percepţilor despre sine în raport cu alte persoane . a inconstientului personal şi colectiv. B. intensitatea şi tipul comportamentului manifestat într-o situaţie reală de viaţă . medicina psihosomatică. Personologul American Eysenck propune următoarea definiţie: personalitatea este organizarea mai mult sau mai puţin durabilă a caracterului. Dintr-o perspectivă foarte extinsă putem defini personalitatea ca fiind realitatea complexă şi dinamică a fiecăruia dintre noi. Personalitatea reprezintă un ansamblu sistematic. persoana. C. fizicului unei persoane. de A. ştiinţele educaţiei. Linton arată în 1945 în lucrarea ”Fundamentul cultural al personalităţii” că personalitatea umană. structurilor profunde. R. sociologia. prin socializare şi enculturaţie (asimilarea valorilor şi comportamentelor sub forma unei învăţări continue). a complexelor. în condiţiile existenţei şi activităţii. Allport o defineşte ca fiind organizarea dinamică a sistemelor psihofizice individuale care determina specificitatea comportamentului . fundamental. original. de C. arhetipurilor. ce caracterizează modul în care o persoană reactioneaza în mediul înconjurător. Adler o defineşte ca fiind stilul de viata al individului. variabile şi cele constante. într-o diversitate de situaţii. de L. Personalitatea este un sistem bio-psiho-socio-cultural. trebuie făcută distincţia. de R. ca realitate psihologică reprezintă o activitate veche ca şi specia umană. deosebit de complex al programelor. Cattell o defineşte ca fiind totalitatea comportamentului uman. anima şi animus . această organizare determină adaptarea sa unică la mediu. unicitatea acestei totalităţi este conferită de frecvenţa. între fenomenele locale. de G. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi se dezoltă treptat. O definiţie structuralexistenţialistă a personalităţii este dată de Allport în lucrarea sa “Structura şi dezvoltarea personalităţii”. Rogers o defineşte ca fiind sinele. care se constitue. trăsăturilor. . G. Jung o defineşte ca fiind integrarea eului . relativ stabil şi îl deosebeşte de ceilalţi. relative durabile. W.Definiţii ale personalităţii: Personalitatea a fost definită de către S. Din punct de vedere psihologic. Lefton o defineşte ca fiind ansamblu de răspunsuri comportamentale. precum şi organizarea lor privind omul concret în ceea ce are el unic. în următorii termeni: personalitatea este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul sau caracteristic. eului şi a supraeului . temperamentului. inteligenţei. în cadrul sistemului psihic uman.

ca întreg. ciclică. urmărind studierea legităţilor lor de funcţionare iar. deoarece omul asimilează dar şi ceează împrejurările. ◊Astfel. tipul echilibrat şi neechilibrat Rezultă corespondenta dintre tipul de ANS şi temperament: -tipul puternic-mobil-echilibrat: temperament sangvinic -tipul puternic-neechilibrat-excitabil: temperament coleric . pentru mobilitate mobil/inert. cu alternanţe între stări active şi depresive. a stabilit cele 4 tipuri ANS (activitate nervoasă superioară) în funcţie de modul în care se combină însuşirile de forţă. ♦În accepţiune biologică personalitatea reprezintă fiinţa umană care cunoaşte. fiere galbenă şi limfă) din care una ar domina. concret. El identifică : -tipul picnic căruia îi corespunde ca profil psihologic ciclotimicul (grecescu kylos-cerc. sangvinic. fiere neagră. purtătorul şi executorul funcţiilor epistemice. în prim plan apar 4 tipuri de sistem nervos (prin extensie de ANS) Care sunt corespondente relativ cu cele 4 temperamente descrise în antichitate de Hipocrate : -însuşirile de forţă limitează tipul puternic şi slab -însuşirile de modalitate. ◊Mult mai tarziu I. Prin combinarea dintre însuşiri. prin amestecul celor 4 humori socotite ca fundamentale (sânge. Ea se bazează. empiric. cu privire la temperament. flegmatic şi melancolic. şi cu predispoziţia pentru anumite maladii psihice. ♦Perspectiva atomistă în abordarea personalităţii este cea mai veche dar a continuat în diferite forme să circule până în zilele noastre. echilibru. acţionează şi valorizează. transformân lumea şi pe sine. pe identificarea elementului primar sau constintuândul fundamental al acestuia. fiind analizat omul viu. de unde şi denumirile care sau păstrat de : coleric. care corelează cu o anume tipologie temperamentală. pe de o parte. Aceste 3 însuşiri privind funcţionarea sistemului nervos prezintă gradaţii : pentru forţă puternic/slab. sinusoidală. le stăpâneşte şi le transformă. ambiante şi împrejurări sociale. un caz de neechilibru intervine predominarea forţei excitative. ♦În accepţiunea acsiologică personalitatea reprezintă un produs dar şi un producător de valoari medii. . pe descompunerea personalităţii în elementele sale componente. mobilitate. în acelaşi timp.tipul slab: la baza temperamentului melancholic ◊Medicul psihiatru german Kretschmer (1888-1964) propune o tipologie după constituţia corporală. între cele 2 procese nervoase de bază. cea mai veche orientare este a medicului antic Hipocrates. Ipoteza humorala a fost eliminată dar este confirmat faptul că teoria este constitutiv-organică. de care este explicat naiv. pragmatice şi acsiologice. reprezintă. pe de altă parte. excitaţia şi inhibiţia.Tipuri de personalităţi: Putem analiza conceptul de personalitate potrivit unor diverse apcesiuni: ♦În accepţiunea antropologică. urmat de Galenus. thiymastare) dispoziţie spre o evoluţie tonico-afectivă.tipul puternic-echilibrat-inert: temperamentul flegmatic . le dirijează. tipul mobil şi inert -însuşirile de echilibru. Pavlov (1849-1936) fiziolog rus. pentru echilibru echilibrat/neechilibrat. personalitatea reprezintă o entitate bio-psiho-socioculturala.

expresivitatea. dintre ei se recrutează bolnavii maniacodepresivi şi hipomaniacii. a fost elaborată.Sunt oameni cu talie joasă. sociofobi. El susţine că există 2 dimensiuni esenţiale ale personalităţii în funcţie de nivelul de nevrozism : instabilitate şi stabilitate. În concluzie. Y. ◊Hans Yeysenck (psiholog britanic de origine germana-n. iprohondia şi vinovăţia. W. maniera de comportare este de caracter deschis. psihiatru elveţian. bucuria. E. chibzuinţa şi responsabilitatea. astfel. disponibilitatea de asumare a riscului. Kretschmer aceştia prezintă predispoziţii pentru boli de tipul schizoid. mai ales de nutriţie. în timp ce pentru introvert sunt respectul de sine. relaxarea în poziţie de mişcare iar din punct de vedere emoţional reacţiile sunt neuniforme. direc. puţin încrezători în puterile lor. O teorie la fel de celebră. preferă ceremoniile. interne. dându-şi seama că acest aspect al personalităţii nu se justifică prin extroversiune şi introversiune. vocea este nereţinută. temători. echilibrat relaţional. corespunde tipului viscerotom (care se apropie de cel picnic) dominat de activităţi organice. . La majoritatea oamenilor se identifică factori şi dintr-o categorie şi din cealaltă şi aceştia poartă denumirea de ambivert. membre lungi şi subţiri. autonomia. sunt extravertiţi. Mai târziu. apreciat ca fiind normal din punct de vedere psihic. psihoza. delimitează următoarele tipuri : -extrovert stabil-sangvinic -introvert stabil-flegmatic -extrovert instabil-coleric -introvert-instabil-melancolic Fiecare factor principal este compus din factori secundari: pentru extrovert aceştia sunt dinamismul. Se remarcă prin activism intelectual şi afectiv. -tipul atletic este un tip intermediar care este dezvoltat armonios din punct de vedere fizic. Eysenck ordonează pe 2 axe (una verticală şi alta orizontală) cei 4 factori şi. ◊În 1926. 1916) a utilizat pentru identificarea aspectelor fundamentale ale personalităţii o tehnică ce poartă denumirea de analiza factorială. poziţia. Acestea se corelează cu tipologia propusă de C. cu talie înaltă. hipersensibili. obsesivitatea. bazată pe orientarea predominantă spre lumea internă. -tipul leptosom sau astenic. valoroase explicativ şi analitic. -mezomorf = dezvoltare corporală echilibrată. sistem osteomuscular firav corespunde oamenilor. iubeşte sportul. -ectomorf = dezvoltare corporală predominant externă se regăseşte în tipul cerebrotom. dominat de activitatea sistemului nervos. mişcările. ten fin. teama. în 1976 a adăugat şi a treia dimensiune. impulsivitatea. tendinţe de însingurare. teoriile de tip atomist rămân totuşi tributare diviziunii componentelor. în 1965 de Raymond Cattel autorul testului 16 PF. bazată tot pe analiza factorială. sociabilitatea. potrivit căreia exista 16 factori esenţiali de personalitate pentru definirea oricărui om. specific pentru tipul somatotom dominat de activitatea sistemului muscular. în funcţie de care a descris 2 tipuri : extrovert şi introvert. integralităţii personalităţii. Gustav Jung (1875-1961). omiterii unităţii. faţa rotundă. strat de grăsime la suprafaţa trunchiului. uneori dură. Dupa E. îi sunt reţinute inhibate. dominaţi de introversie. Sceldon propune o tipologie morfo-fizio-psihologica după gradul de dezvoltare al celor 3 foiţe germinative : -endomorf = dezvoltare corporală predominant internă. Modelul de personalitate al lui H. riscul în activităţi pragmatice.

unitatea. un sistem supraordonat ce nu se poate reduce la procese. Pentru şcoală gestaltistă personalitatea este o configuraţie. tipurile de structuri se caracterizează prin maximalizarea conexiunilor de tip reglator dintre ele. structurare şi interrelaţionare şi nu din numărul trăsăturilor. . Forţa personalităţii. cea ce asigură coerenţă. Există puncte comune între perspectiva atomistă si cea structurală. dominate de principiul plăcerii. în cadrul căruia elementul devine important numai în măsura în care este interpretat ca sistem . psihoterapeutică. -etapa structurilor semidezvoltate în interiorul structurii iniţiale se diferentiază funcţia şi creşte gradul de interdependenţă corelativă. Kurt Lewin (1890-1947) psihosociolog american de origine germană. interesat de dinamica grupului. Elementul trebuie raportat la context ceea ce într-un context este element în altul devine sistem. sesizează în structura personalităţii 3 momente succesive : -etapa structurilor globale este una de tip primar. Studile de analiză factorială sunt folosite pentru identificarea structurii personalităţii considerată capacitate definitorie. ♦Din perspectiva dinamismului personalităţii. de la organizarea şi ierarhizarea elementelor componente. Guilford pentru care unicitatea personalităţii rezultă din modul concret de organizare. este susţinută şi de J. de interactiuni şi interdependenţe. Perspectiva configuratistă. ♦Perspectiva sistemică are ca punct de referinţă sistemul. stabilitate. situat în afara raţionalului. cea de a 2-a se impune prin surprinderea caracterului global şi unitar al personalităţii şi are în vedere dinamica sa. maturizate. Cea mai evidentă este tendinţa de identificare a factorilor dar. -etapa structurilor dezvoltate în care. Psihanaliza nu se limitează doar la descrierea şi clasificarea fenomenelor ci are în vedere elementele de determinare ale vieţii psihice interioare şi schimbarea finalităţii psihologice de la cea de tip explicativ la una ameliorativă. După S. un ansamblu de elemente. Freud personalitatea rezultă din acţiunea a trei forţe dispuse la trei niveluri supraetajate: Sinele . stabilitatea ei se probează mai ales prin puterea de a surmonta. rezultat al trăsăturilor. funcţii psihice şi nici nu se adaugă la structurile biologice sau psihocomportamentale primare. de la întreg. E-ul şi Supra e-ul. Este un sistem dinamic. sediul impulsurilor instinctive. Guilford a numit aproape 100 de factori. Cel mai pregnant se evidentiază în preadolescenţă. contribuţia lui Sigmund Freud (18561939). de a domina şi chiar de a se impune în raport cu o situaţie ceea ce înseamnă că există o dinamică în evoluţia sa. nediferenţiată. P. mai ales în privinţa conexiunilor interne este evidentă în jurul vârstei de 3 ani. Se dezvoltă după vârsta adolescenţei pe măsura maturizării acţionale şi sociale. fondatorul psihanalizei (concepţie teoretico-metodologică centrată pe studierea vieţii psihice interioare a subiectului) este revelatoare. al reducerii tensiunii. umanistă. care dispune de intrări -stări-ieşiri asemeni oricărui sistem. medic austriac. Personalitatea este o unitate integrativă. J. cu o organizare ierarhică plurinivelară. în baza structurării şi evoluţiei componentelor sale în timp. Sinele reprezintă nivelul inconştientul. slab structurată.♦Perspectiva structurală apreciază personalitatea pornind de la global. majoritatea de natura intelectuală. superioară. deci ca ansamblu de relaţii . hiper complex. Acest lucru este posibil pentru că elementele se unesc în subsistem. P.

organizatoare ce actionează după principiul realităţii şi implică gândire. dacă individul are personalitate. raţiune. orientare ce s-a impus începând cu a doua jumătate a secolului XX prin Abraham Maslow. Atâta timp cât între cele trei instanţe există echilibru. ♦Psihologia umanistă . interiorizată pe bază de deprinderi morale. dimpotrivă este forţa conştientă. determinare asupra e-ului dar şi asupra sinelui. întrucât trebuie să satisfacă cerinţele Sinelui. cu atât instinctele refulate caută căi proprii de a se satisface. să construiască relaţii de colaborare. fericire. cu atât va influenţa personalitatea fiecăruia. -grupală=raportarea la grup. chiar împotriva voinţei şi vrerii conştiinţei. J. Dintre cele trei instanţe. Carl Rogers. A. le provoacă. pe această bază. să se implice în marile probleme ale omului şi omenirii (boală. Trebuinţa în stare activă este expresia unui dezechilibru care crează la nivelul inconştiet o puternică stare de tensiune ce se exercită ca o forţă asupra conştientului care trebuie să găsească modalitatea de reducere a tensiunii. fraternitate. În această perspectivă. care cu căt va fi mai puternică. reacţii nestăpânite. solidaritate şi. ele sunt refulate. mai coerentă. subconstientul. respectiv la contextul social. de motive. în schimb atunci când apar tensiuni. o raportare la situaţiile în care trăieşte. creaţii. prin satisfacerea trebuinţei. valorifică. succesului.Kardiner vorbeşte de un nucleu de bază iar R. adaptează. viaţa personalităţii decurge firesc. psihologi americani. cum ar fi visul. exploatare. ale Supra eu-lui şi ale realităţii. esenţa personalităţii o reprezintă ansamblul relaţiilor sociale. suportă. de descărcare ce permit organismelor să se echlibreze. ♦Perspectiva psihosocială are în vedere cunoaşterea personalităţii concrete. sănătate. -relaţională=studiază personalitatea în relaţie cu alta pentru a vedea cum se acomodează. Acolo nu dispar.Cohen. La nivelul subconstientului se dezvoltă actele ratate (lapsusuri. satisfacţiei. de Peretti propune o personalitate care să mărească şansele împlinirii. trimise în inconstient. împrejurărilor. cea mai importantă este a doua. pe baza statusurilor şi rolurilor îndeplinite. hobby-uri. Linton de personalităţi de statut. cooperează. nu sunt inactive ci pot reveni cu forţă sporită pentru a fi satisfăcute. grupul are sintalitate. erori de lectură. Perspectiva psihosocială presupune o triplă interpretare a personalităţii : -situatională=personalitatea ca produs al situaţiilor. Supra e-ul deţine atât o zona de inconţtient cât şi una de conştient exercitând control. Supra e-ul(Ego-ul) reprezintă sistemul normelor social morale însuşite de individ. Charlotte Buhler. cum este cazul unor instincte care nu pot fi satisfăcute. violenţe) sau rafinate. prin suprimarea tensiunii în alt gen de activitate decât cea obligatorie. să fie un mediator între cerinţele aparatului psihic. Cu cât conflictul dintre libidou şi conştiinţă este mai mare. englez şi francezul A. război şi pace). . configuraţii psihologice comune membrilor dintr-un anume mediu social sau cu un anume statut. control asupra pornirilor tensionate din inconştient. La nivelul celor trei instanţe apar mecanisme de defulare. aşa cum reacţionează firesc în sistemul interrelaţiilor. de scris) bazate pe automatisme iar modalităţile de defulare constiente pot fi grosiere (explozii. după opinia lui Freud. atât cele macrosociale cât ţi microsociale. considerându-l nu doar un simplu context ci ca un simplu instrument de formare a personalităţii.E-ul (Ego). nonfericire.

lipsite de continuitate. el a eleborat o grilă. sute. au caracter bipolar şi sunt folosite în evaluarea celorlalţi. le utilizează pentru a înţelege lumea. Allport susţine că trăsăturile personalităţii se ierarhizează.Kelly fiecare avem un set de 8-9 constructe supraordonate şi altele. care impun cunoaştere şi respectare. care le controleaza pe toate celelalte. În afara acestora. în număr de 10-15 care. unul dintre iniţiatorii teoriei umaniste. cardinale. la fiecare impunăndu-se una. subordonate. George Kelly în 1995 a formulat o teorie potrivit căreia fiecare dintre noi îşi elaborează un set de constructe personale în baza experienţei proprii.Pentru Carl Rogers. Acestea sunt urmate de trăsăturile principale. personalitatea trebuie să se centreze pe dezvoltarea necesităţii de autoactualizare (de dezvoltare a potentialului propriu) şi a necesităţii preţuirii. slab exprimate. Constructele personale pot fi locale sau generale. Potrivit lui G. repertoriu. se pot identifica cu uşurinţă. Marele caracterolog american G. două trăsături dominante. chiar mii sunt trăsăturile secundare. deoarece sunt caracteristice individului. pe cei din jur şi în luarea deciziilor. altele subordonate. mult mai numeroase. două persoane indiferent de tipul sau de comportament) şi a celei de tip socialvaloric. ultima dependentă de ceea ce se numeşte condiţii de valoare.uneori negate chiar şi de subiectul însuşi.unele fiind dominante. atât a celei de tip neconditionat (fiecare este preţuit de una. . considerată a fi primul test de personalitate ce oferă o întărire profundă a felului în care un om îşi înţelege lumea. Pentru analiza constructelor personale. Personalitatea apare ca un sistem de constructe ce se integrează unele pe altele. constructe situate la mai multe niveluri ierarhice.

M. ♦Subsistemul instrumental al personalităţii: deprinderi. -caracterul. a unor tipologii temperamentale: . pe de altă parte exprimă care este cantitatea de energie de care dispune un individ şi. ca latura relational-valorică şi de reglaj al personalităţii. Componentele personalităţii interacţionează. Pe această bază s-a ajuns la stabilirea unor tipuri de personalităţi. mai ales. obişnuinţe. ierarhizate interindependent din perspectiva cărora se poate realiza o analiză intrapsihică a personalităţii: -temperamentul. Zlate enumeră următoarele laturi ale personalităţii organizate. aptitudini şi capacităţi. convingeri. În existenţa concretă este nu atât prezentă uneia dintre aceste laturi. -modul de folosire. se organizează şi reactionează reciproc. Temperamentul se exprimă cel mai pregnant în conduită şi comportament. creativitate şi potenţialul creativ. -egalitatea sau inegalitatea manifestărilor psihice. aspiratii. De aceea. persistenţa şi ieşirea din acţiune. implicit şi temperamentele foarte diferite. psihologia se centrează pe evidenţierea structurii personalităţii. de consumare a energiei disponibile. priceperi. -atitudinile ce reprezintă latura instrumentală a personalităţii. la efecte diverse. inclinaţii. -durabilitatea manifestărilor psihocomportamentale. se ierarhizează dând naştere unei structuri ce dispune de o arhitectonică specifică. -intrarea. -capacitatea de adaptare la situaţii noi. nu este mai puţin adevărat că este posibilă o grupare a oamenilor în funcţie de trăsăturile lor asemănătoare. mobilă sau rigidă. ♦Subsistemul relaţional valoric şi de autoreglare: caracterul. -impresionalitatea şi impulsivitatea. interese. -vivacitatea sau intensitatea vietii psihice. Temperamentul: Constituind latura dinamico-energetică a personalităţii. reprezentând latura dinamico-enrgetică a personalităţii. teoreticienii mai adaugă : -inteligenţa ca latură revolutiv-productivă a personalităţii şi -creativitatea ca latură transformativ-constructivă a personalităţii. idealul de viaţă. Deşii între oameni există diferenţe psihocomportamentale. a relaţiilor reciproce existente între laturile şi componentele sale care conduc. Într-o clasificare mai recentă acestora. modul în care este consumată aceasta. nu atât gradul lor de dezvoltare cât modul în care se structurează. în plan psihocomportamental. existând o serie de indicatori psihocomportamentali care ne pot ajuta să identificăm temperamentul: -ritmul şi viteza desfăşurării trăirilor şi stărilor psihice. ♦Subsistemul bioenergetic al personalităţii: temperamentul. temperamentul ne furnizează informatii cu privire la cât de iute sau lentă. accelerată sau domoală. uniformă sau neuniformă este conduita individului.Structura personalităţii: Structura personalităţii include: ♦Subsistemul de orientare al personalităţii: motive.

-tipologii psihofiziologice iau în considerare. sau spre interior. fenomene de natură psihică. fantasticii. bizarii. vioi. Jung care arată că personalitatea umană poate fi orientată spre exterior. Pe unul şi acelaşi temperament pot fi formate caractere diverse iar acelaşi caracter poate fi format pe temperamente diferite. de la aspectul somatic. Pavlov. P. criterii atât de ordin psihologic cât şi fiziologic. Dacă extraverţii sunt înclinaţi către dinamismul vieţii practice. Persoanele la care aceste orientări nu sunt evidente. mai ales. considerând că o anumită constituţie predispune la un anumit comportament. -tipologiile constituţionale pornesc. puternic echilibrat inert. -tipologiile psihologice au apărut ca urmare a raportării omului la mediul sociocultural existenţial. în clasificarea temperamentală. intraverţii. nici performanţă. echilibrul fiind nota lor distinctivă. Cel care a fundamentat această tipologie este C. nu corelează semnificativ cu trăsăturile. poartă denumirea de ambiverţi. leptosom sau astenic. bila galbenă şi bila neagră) şi propune următoarele tipuri temperamentale: sangvin. destructurările manifestărilor temperamentale. pentru personalitate . Kahn descriind următoarele tipuri : nervoşii. de stilul comportamental al omului. către circumstanţele vieţii externe. etc. în clasificarea lor. explozivii. social. Temperamentul suportă toate influenţele dezvoltării celorlalte componente superioare ale personalităţii. economic. comunicativi. pornind de la premiza că valorile determină anumite tipuri umane deoarece omul are o atitudine faţă de ele. puternic neechilibrat excitabil şi tipul slab. fiind mai sociabili. fapte. expresivi şi uşor adaptabili. la sistemul valorilor. aptitudinile orientative. -tipologiile psihologice utilizează. în principal. . încercând să realizeze o sinteză între subiect şi obiect. în calitate de criteriu de clasificare. excitaţia şi inhibiţia. instabilii. studiind tipul de activitate nervoasă după proprietăţiile de intensitate. Spranger. flegmatic. nu el este cel care acordă valoare omului. a stabilit patru tipuri de ANS : puternic echilibrat mobil. au distins şase tipuri diferenţiate : teoretic. politic şi religios. hipertimicii. caracteriale ale acestuia. obsesivii. Cercetările au evidenţiat faptul că temperamentul este nespecific sub raport valoric. el reprezentând modul de a fi. ţinând. I. sensibilii. introverţii se îndepărtează de obiecte pentru a se concentra asupra psihicului propriu. coleric. -tipologiile psihopatologice vizează. de unde tendinţa de izolare şi închidere în sine. melancolic. atletic. aceştia fiind extraverţii. depresivii. estetic. de a se comporta al cuiva. Prin el însuşi temperamentul nu generează nici conţinuturi psihice. echilibru şi mobilitate a proceselor nervoase fundamentale. G. limfă.-tipologiile substanţialiste propuse de Hipocrates şi Galenus pornesc de la luarea în considerare a unor substanţe din organismul uman (sănge. Cea mai cunoscută tipologie constituţională a fost elaborată de psihiatrul german E. Vernon şi Allport. Kretschmer care a ajuns la stabilirea următoarelor tipuri constituţionale: picnic. impulsivii. nestatornicii. morfologic al individului.

variabilă de la un individ la altul. mai ales. pentru că potentialul sa fie valorificat si dezvoltat ca un sistem operational sunt necesare maturizarea organismului şi a sistemului nervos central şi. simţ al ritmului. în funcţie de aplicabilitatea lor : aptitudini speciale şi aptitudini generale. deprinderi) asigură şi ele îndeplinirea activităţii însă la un nivel mediu. Una dintre cele mai controversate probleme în legătură cu aptitudinile o reprezintă caracterul lor înăscut sau dobândit. de aceea nu trebuie confundate cu aptitudinile. simţul ritmului. aptitudinea muzicală presupune acuitatea auditivă. culturii conducând la creaţii unice. numai în germene şi nu posedă emergenţa necesară pentru a se realiza de la sine. elementare şi aptitudini complexe. de vedere în spaţiu şi orientare în timp.Aptitudini: Aptitudinile reprezintă un complex de însuşiri psihice individuale. irepetabile. El se deosebeşte de aptitudine prin gradul înalt de dezvoltare a aptitudinilor şi. Aptitudinile simple. La naştere subiectul dispune de un potenţial ereditar. reprezentarea melodiilor. în virtutea căruia dispun şi de un mare grad de operaţionalitate. de anumite predispoziţii genetice care privesc nu doar morfologia şi funcţiile biologice ci şi posibilităţiile de acţiune ale indivizilor. însă. Clasificarea aptitudinilor: În raport cu natura operaţiilor implicate aptitudinile pot fi : aptitudini simple. reuniune de aptitudini ci este. deci. Nu însuşirile izolate sunt aptitudini ci doar cele care se îmbină şi se sintetizează într-un tot unitar. Acest potenţial ereditar se află. Astfel. inteligenţa. obişnuit. în bună măsură. într-o anumită configuraţie. aptitudini şi. deosebit de importante fiind activitatea şi învăţarea. o structură sau o matriţă după care se profilează un stil individual de receptare şi reacţie propriu muzicianului. Aptitudinile complexe pot fi. La o interpretare mai profundă se înţelege că nu poate fi vorba de o simplă însumare. ceea ce face posibilă creaţia de valori noi şi originale. care permite efectuarea cu succes deosebit a anumitor activităţi. Forma cea mai înaltă de dezvoltare a aptitudinilor care se manifestă într-o activitate de importanţă istorică pentru viaţa societăţii. Aptitudinile complexe apar. Unele însuşiri sau componente psihice ale persoanei ( cunoştinte. Acestea mijlocesc acţiunile şi condiţionează eficienţa pe anumite laturi ale activităţii. adaptarea la mediul natural şi social în condiţiile unor necontenite acţiuni dintre subiect şi ambianţă. memorie muzicală etc. nemijlocit. mai degraba. Forma calitativ superioară de manifestare a aptitudinii complexe este talentul. priceperi. totodată. olfactive. finalmente. ca o reuniune de aptitudini simple. capacitatea se construieşte prin exersările prilejuite de activitate şi. se dobândeşc. prin îmbinarea lor corespunzătoare. capacitatea de concentrare şi distribuţie a atenţiei etc. o reprezintă geniul. de tipul acuităţii vizuale. capacitatea creativă. tactile. Aptitudinea depinde de ereditate dar nu este oferită. Aptitudini speciale mijlocesc eficienţa activităţii într-un domeniu deosebit de restrâns. elementare se sprijină pe un tip omogen de operare sau funcţionare. de ea ci se făureşte în condiţile prilejuite de activitate. tehnicii. auz absolut. pentru progresul cunoaşterii umane. la o primă interpretare. a ştiinţei. structurate într-un mod original. Astfel sunt toate proprietăţile sensibilităţii. elementare. Aptitudinile generale sunt solicitate de mai multe domenii de activitate specific umane : spiritul de observaţie. . Pe o bază ereditară. uneori chiar automatizat şi stereotipizat.

Procesul este deosebit de complex. în comportament prin intermediul trăsăturilor caracteriale: modestia. evoluţia lor fiind. acestea diferenţiindu-i pe oameni între ei. fiind determinat nu atât de numărul situaţilor pozitive sau negative cu care se întâlneşte individul cât. egal probabilă. facilitându-i stabilirea relaţiilor. definitorii pentru om. potrivit specificului individual. -sunt coerente cu toate celălalte. Atitudinea este o modalitate internă de raportare la diferitele laturi ale vieţii sociale. sunt denumite dispoziţii personale. structurarea bine definită a trăsăturilor de virtute cărora oamenii se diferenţiază între ei. Atitudinea se exprimă. siguranţa de sine etc. Modelul balanţei caracteriale sugerează ideea potrivit căreia atitudinile există două câte două. deoarece pune în contact individual cu realitatea. la sine. caracterul presupunând nu trăsături izolate juxtapuse ci sinteza. în realitate. ca un mod de a fii a omului. Allport cu privire la însuşirile clasificate de acesta în : trăsături comune care îi aseamănă pe oameni şi în virtutea cărora aceştia pot fi comparaţi unii cu alţii şi trăsături individuale care. mai ales. la alţii. în principal. demnitatea. orientarea şi comportarea. consistenţă şi stabilitate. Caracterul reprezintă configuraţia sau structura psihică individuală. de întărirea sistematică a unora dintre ele. Deoarece caracterul exprimă valoarea morală. personală a omului. W. responsabilă de modul în care oamenii interacţionează în cadrul societăţii. relativ stabilă şi definitorie pentru om. ca o structură psihică complexă prin intermediul căreia se filtrează cerinţele externe şi în funcţie de care se elaborează reacţiile de răspuns. la activitate şi de manifestare în comportament. pentru a fi mai clar diferenţiate de primele. durabile. a mai fost denumit şi profilul psiho-moral al acestuia. Sunt considerate trăsături caracteriale numai cele care sadisfac o serie de cerinţe : -sunt esenţiale. Caracterul: Ca latură relaţională a personalităţii. se adaptează evoluând. Modelul cercurilor concentrice caracteriale îşi are originea în concepţia lui G. se autoreglează preferenţial. trăsăturile caracteriale se află la cota zero. -aptitudine generală având în vedere implicarea ei cu succes în extrem de numeroase şi variate activităţi. determinând un mod constant de manifestare a individului şi permiţând anticiparea reacţiilor acestuia. omul va evolua spre un pol sau altul după cum reacţiile lui vor fi întărite sau respinse social. cel mai adesea. una opusă celeilalte. evaluat. -sunt stabilizate. Potrivit acestei ultime accepţiuni inteligenţa este privită ca : -sistem complex de operaţii care condiţionează modul general de abordare şi soluţionare a celor mai diverse sarcini şi situaţii problematice . după criterii de unitate. . caracterul a fost interpretat ca o pecete sau amprentă ce se imprimă în comportament. Atitudinea este invariantul pe baza căruia individul se orientează selectiv.Inteligenţa este apreciată ca cea mai generală aptitudine şi chiar ca latură rezolutivproductivă a personalităţii. Considerată componentă fundamentală a caracterului. atitudinea este o construcţie psihică sintetică ce reuneşte elemente intelectuale. teoretică. cu mare valoare adaptativă. La naştere. afective şi volutive.

-ideea de stabilitate. Trăsăturile aflate în cele trei cercuri concentrice nu sunt imuabile. Zlate. secundare. penetrante. caracter sistemic. flexibile. Trăsăturile caracteriale autentice sunt doar primele două care dispun de constanţă şi au ecouri semnificative asupra comportamentului individului. Analizând multiplele teorii ale personalităţii. generalizate. oferind mari posibilităţi în cunoaşterea şi afirmarea individului. -feed-back. dintr-un cerc în altul. cu semnificaţie majoră pentru viaţa oamenilor. nu au loc predestinat. în funcţie de cerinţe şi situaţii. -ideea de concret. efectele produse de o latură repercutându-se chiar asupra laturii care le-a generat. controlând un număr mare de situaţii obişnuite. -ideea de unitate. Relevanţa modelului constă în faptul că oferă posibilitatea înţelegerii caracterului nu ca un conglomerat de trăsături ci ca un sistem bine structurat. ca un sistem de procese şi funcţii psihice. original al personalităţii. dominante. în sensul că o cunoaştere a personalitţăii ne permite o predicţie la ceea ce va face în mod concret un individ într-o anumită situaţie. Montmolin. de avantajare sau periclitare. porneşte de la ideea că nu este important numărul atitudinilor şi trăsăturilor ci modul lor de organizare. Între laturile menţionate ale personalităţii sunt statornice relaţiile specifice de : -ierarhizare. comune. arată că ideile care apar cel mai frecvent în cadrul diverselor teorii asupra personalităţii sunt : -ideea de totalitate. . personalitatea presupunând organizare. cu efecte pozitive sau negative. pe baza căruia putem diferenţia un individ de altul.Trăsăturile individuale sunt de trei tipuri : cardinale. trăsăturile de personalitate prezentând constante ale comportamentului. astfel încât unitatea globală a personalităţii să nu fie afectată. -compensare. centrale. relaţionare şi structurare. putând trece. mai puţin active exprimând aspecte neesenţiale de manifestare a individului şi având o existenţă minoră şi latentă. dimpotrivă ele sunt mobile. -ideea de individualitate. cu dominanta netă a caracterului asupra celorlalte doua şi cu capacitatea acestuia de a le regla şi valorifica maximal. Modelul piramidei caracteriale. care se refera la caracterul unic. periferice. personalitatea fiind privită de majoritatea autorilor ca un ansamblu de trăsături. ca un agregat. rigidizare şi chiar anulare reciprocă. constante. -interinfluenţarea. propus de M.

Bucureşti. Mihai Golu. 2002 Vi se potriv implica resp potriviti pen . “Bazele psihologiei generale”. 2003 2. Editura Universitară. Anca Dragu. Constanţa. “Psihologie şi pedagogie şcolară”. Editura Ovidius University Press. Sorin Cristea.Flegmat Bibliografie: 1.