You are on page 1of 30

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL CONSTANA SPECIALIZAREA: MANAGEMENT SUBIECTE LA DISCIPLINA MANAGEMENTUL AFACERILOR 1.

Care sunt formele juridice pentru iniierea i desfurarea unei afaceri? Pentru alegerea formei juridice considerata conventional ideala - ntreprinztorul analizeaza conditiile specifice aferente situatiei sale. El trebuie s identifice rspunsuri la unele aspecte cu caracter problematic (de natura conceptionala si practica), precum: identificarea naturii activittii pe care intentioneaza s o desfsoare; stabilirea (estimarea) volumului activittii sau a marimii (dimensiunii) afacerii; se identifica amploarea viitoare (posibilittile de extindere); se calculeaza (antecalcul) suma de bani necesar pentru derularea afacerii; se cauta caile si mijloacele prin cre sa fie obtinuta finantarea necesara pentru afacerea in cauza; se calculeaza profitul estimat; se fac aprecieri privind realismul calificarii si competentei initiatorului afacerii n domeniu; in context se aprecieza experienta sa n afacerea proiectata; se colecteaza date despre partenerii de afaceri (se constituie baza de date despre asociati, parteneri, colaboratori s.a.); chiar inainte de declansarea afacerii se preconizeaza responsabilittile n caz de faliment; Startul infiintarii si derularii presupune cunoasterea nivelului taxelor pentru initierea afacerii si nfiintarea firmei. Formele principale n care poate fi proiectata si lansat o afacere sunt urmtoarele: Societatea comercial ntreprinztorii individuali Asociatiile familiale Liber-profesionistii Evaluarea afacerii este concretizata cu ajutorul unui proiect care stabileste necesitatea, oportunitatea si eficienta realizrii unei investitii intr-o afacere. Baza tehnic, economico-financiar pentru investitie ca afacere este oferita de studiile de fezabilitate. 2. Care sunt opiunile pentru iniierea-demararea unei afaceri? ntreprinztorul are mai multe optiuni pentru crearea prin forte proprii a unei interprinderi mici sau mijlocii: poate initia o afacere proprie; poate cumpra o afacere existent ; poate ncheia un contract de franciz. 3. Care sunt raporturile juridice comerciale n afaceri n economia de pia? In domeniul afacerilor este formalizat distinct si unitar un sistem de norme operationale, care se refera la:

activitatile profesionale ale comerciantilor la faptele de comert. Notiunea de comercialitate este legata de notiunea de interpunere in schimb. Aceste notiuni se transpun in practica prin actul de comert. In principal, premisele raporturilor comerciale sunt: identificarea existentei imprejurarilor asimilate cu faptele de comert, care pot produce efecte juridice prin derularea lor practica acceptarea de norme juridice de drept comercial, acestea avand rolul de a reglementa relatiile sociale in cauza existenta participantilor faptuitori a acestor relatii. 4. Care sunt aspectele de baz privind finanarea afacerilor? Atragerea de capital pentru initierea unei afaceri se poate face prin mai multe procedee. Astfel, in cazul societatilor pe actiuni atragerea se realizeaza prin cotarea la bursa si mentinerea unui curs favorabil al actiunilor. In acesta situatie se urmareste eficienta asupra elementelor patrimoniale si/sau financiare ale firmei respective. Pornind de la necesarul determinat n baza unui plan de afaceri, pentru determinarea surselor de sustinere adecvata a afacerii, se au n vedere urmtoarele surse de finantare: Capitalul propriu Creditul bancar Finantri obtinute prin programe de promovare a IMM-urilor Fonduri de capital de risc Leasing Credite de la furnizori si de la clienti Credite pe efecte de comert (factoring-ul si scontarea). 5. Care sunt elementele de teoria firmei? Teoria firmei este component important a microeconomiei, ce se refer la explicarea si previziunea comportamentului firmelor. Teoria firmei include elemente referitoare la: deciziile privind combinarea factorilor de productie inovatiile inventiile reclama politica dividendelor. Ea vizeaz aspectele definitorii ale formrii preturilor si ale stabilirii volumului productiei ce urmeaz a se obtine. Teoria traditional a firmei si teoria pietelor constituie modulul articulat, esential al fundamentrii deciziilor privind nivelul preturilor si volumul productiei, marcand criteriul de apreciere a capacittii de performant economic a firmei. 6. Cum definii ntreprinderile mici i mijlocii? Firmele mici si mijlocii sunt organisme cu vocatie industrial sau comercial,fiecare avand un centru de profit singur activitate. IMM-urile si desfsoar activitatea n sfera productiei de bunuri materiale si servicii.

Nu exist o definitie unanim recunoscut a ntreprinderilor mici si mijlocii (a IMMurilor). Pentru a fi considerat mic/mijlocie o afacere/firma/intreprindere trebuie s ndeplineasc anumite conditii. n SUA ntreprinderile sunt considerate mici si mijlocii dac: numrul proprietarilor (persoanelor) este ntre 1-20 au o localizare geografic bine determinat managementul este independent, separat de proprietar cifrele de afaceri se situeaza n jurul a ctorva milioane de $ in cazul comertului cu amnuntul: 8 mil. $ pentru comertul cu ridicata 22 mil. $. n UE criteriul principal al catalogarii unei intreprinderi ca fiind mica sau mijlocie este cel al numrului de salariati, vizand urmatoarele categorii: micro-ntreprinderi: 1-9 salariati ntreprinderi mici: 10-99 salariati ntreprinderi mijlocii: 100-499 salariati. In Romania cadrul legal de functionare a intreprinderilor (deci a afacerilor) mici si mijlocii este asigurat prin Legea 346/2004 privind IMM: Intreprinderile mici si mijlocii sunt acele intreprinderi care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii (Art.3 alin.(1)): au un numar mediu anual de salariati mai mic de 250 realizeaza o cifra de afaceri anuala echivalenta cu pana la 8 milioane de euro sau au un rezultat anual al bilantului contabil care nu depaseste echivalentul in lei a 5 milioane euro respecta criteriul de independenta. Sunt considerate independente intreprinderile mici si mijlocii care nu sunt detinute in proportie de peste 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de catre o alta intreprindere ori de mai multe intreprinderi impreuna, care nu fac parte din categoria IMM (Art.3 alin.(2)). Indeplinirea criteriului de independenta se stabileste pe baza declaratiei pe propria raspundere a intreprinderii interesate in atestarea incadrarii in categoria intreprinderilor mici si mijlocii (Art.3 alin.(4)). Clasificarea IMM se efectueaza in functie de numarul mediu anual de salariati, astfel (Art.4 alin.(1)): pana la 9 salariati - microintreprinderi intre 10 si 49 de salariati - intreprinderi mici intre 50 si 249 de salariati - intreprinderi mijlocii. Numarul mediu de salariati corespunde numarului mediu de persoane angajate in intreprindere in cursul anului, determinat pe baza lunara (Art.5 alin.(1)). Numarul mediu de salariati reprezinta media aritmetica simpla rezultata din suma efectivelor zilnice de salariati din luna respectiva - inclusiv zilele de repaus saptamanal si sarbatorile legale -, impartita la numarul total de zile calendaristice. Pentru fiecare zi de repaus saptamanal sau sarbatoare legala se vor lua in calcul efectivele de salariati din ziua lucratoare precedenta, cu exceptia persoanelor al caror contract individual de munca a incetat in acea zi (Art.5 alin.(2)). Salariatii cu program de lucru corespunzator unei fractiuni de norma vor fi inclusi

in numarul mediu, proportional cu timpul de lucru prevazut in contractul individual de munca cu timp partial (Art.5 alin.(4)). Plafoanele cifrei de afaceri utilizate la definirea intreprinderilor mici si mijlocii se raporteaza la cifra de afaceri reflectata de situatiile financiare anuale (Art.6 alin.(2)). Plafoanele referitoare la numarul mediu anual de salariati se raporteaza la numarul mediu de salariati din anul anterior celui in care se intocmesc declaratiile pe propria raspundere, fiind valabile intregul an in curs (Art.7 alin.(3)). Afacerile, respectiv acest tip de ntreprinderi pot nfiintate n orice domeniu de activitate (servicii, constructii generale, comertul cu amnuntul sau ridicata s.a.). 7. Cum definii ntreprinztorul? Intreprinztorul este acea persoan care initiaz singur sau n asociere o afacere, asumndu-si riscul de a investi capital si anumite responsabilitti de a conduce o afacere, respectiv o firma. 8. Cum definii afacerea? Conceptul de afacere reprezint intentia unei persoane fizice sau juridice de a face/a ntreprinde n mod intentionat diferite activitti n scopul obtinerii unui profit. 9. ntreprinztorul i afacerea sa Intreprinztorul este acea persoan care-si creeaz propria lui afacere. In general, intreprinzatorul este considerat un om obisnuit, dar care posed caracter si motivatii personale, concomitent regasindu-se sub influenta mediului si a educatiei primite. Rezultatul activittii sale de initiere a unei afaceri poate fi pozitiv sau negativ. n contextul conceptual de mai sus, tipurile clasice de ntreprinztori in afaceri sunt: proprietarul funciar birocratul negociatorul manufacturierul. 10. Caracteristicile ntreprinztorilor de mici afaceri Nu exista o sistematizare complet consolidata sau ideal formalizata a caracteristicilor intreprinzatorilor. Totusi, in practica manageriala a afacerilor se retin caracteristicile dominanate, relevante pentru operationalizarea cu succes a activitatilor productiv-economice. Cele mai importante caracteristici ale ntreprinztorilor sunt: obiectivitatea, capacitatea ridicat de munc abilitatea organizatoric viziunea dorinta de asumare a responsabilittii nclinatia spre riscul moderat ncrederea n propriile forte abilitatea observrii momentului oportun competent profesionala atitudine echilibrat fat de bani. 11. Tipologia i rolul ntreprinztorului din firmele de afaceri ntreprinztorii difer unii de ceilalti prin diversitatea caracterelor umane.

Ei se pot delimita fat de marea majoritate a oamenilor datorit unor trsturi generale asemntoare, n baza crora obtin realizri semnificative. Performantele activittii manageriale depind si sunt determinate de abilitatea si caracteristicile profesionale si umane ale ntreprinztorului, din randul carora se enumera: capacitatea decizional energie si putere de munc abilitti mentale: gndire creativ, capacitatea de analiz, de sintez cunostinte de specialitate n domeniul n care si desfsoar activitatea abilitti de comunicare. Profilul unui ntreprinztor este definit de urmtoarele trsturi: dorinta de a-si asuma o responsabilitate si de a conduce o afacere un simt dezvoltat de independent capacitate crescut la efort intens si de durat preferinta pentru afaceri cu grad mediu de risc reactie rapid, decizii prompte n activitatea curent organizarea eficient a timpului de munc. 12. Factorii de succes care contribuie la nfiinarea uni afaceri Intreprinzatorii sistematizeaza frecvent factorii de succes referitori la infiintarea unei afaceri, respectiv a unei firme care sa sustina afacerea. Managementul procesului de nfiintare a unei afaceri este complex si se supune, in egala masura, incidentelor subiective si obiective. 13. Conceperea planului de faceri Planul de afaceri este instrumentul care faciliteaz conducerii firmei realizarea dezideratului conform unei conceptii directoare, care ordoneaz deciziile fundamentale, necesare a fi adoptate, pentru a mentine n viat firma, respectiv afacerea, si dac este posibil s fie dezvoltata. Planul de afaceri reprezinta o schema logica de actiune care presupune o gandire de perspectiva asupra unei afaceri, pornind de la unele obiective stabilite/vizate, ajunganduse la crearea unei imagini de ansamblu asupra intregii afaceri. Planul de afaceri este un document scris, care face cunoscute resursele existente si perspectivele de dezvoltare ale unei firme. Acest document obliga angajatorul la cooperarea cu sustintori potentiali ai afacerii, respectiv ai schimburilor de valori. Astfel de sustintori pot fi antreprenorii, creditorii si investitorii. In elaborarea planurilor de afaceri nu exist aspecte tipologice sau standarde care s se potriveasc tuturor firmelor. Planificarea vizeaza esalonarea in timp a actiunilor, activitatilor, proceselor si obiectivelor firmei (afacerii). Planurile, - prin planificare/programare - in esenta lor, descriu produsele si serviciile care trebuie vndute si apreciaza piatele disponibile pentru acestea, sau piatele care trebuie create dac ele nu exist. Este unanim recunoscuta cerinta ca elaborarea planului de afaceri s fie organizat n sectiuni distincte, bine definite. In prima faza, in proiectarea planului de afaceri se redacteaza sumarul acestuia. Sumarul relateaza succint aspecte referitoare la capitole, precum: Sinteza planului

Firma Pietele si concurenta Descrierea si analiza produselor si serviciilor Vnzarea Informatii de ordin financiar Agenda-calcul al actiunilor 14. Concretizarea planului de afaceri Un plan de afaceri se bazeaz pe urmtoarele elemente: existenta unui ntreprinztor (omul de afaceri), care si asum constient anumite riscuri si intentioneaz s obtin un anumit profit existenta mai multor activitti care consum resurse si care genereaz profit (ideea de afacere) existenta unui mediu n care se desfsoar activittile (mediul de afaceri). O afacere trebuie pregtit din timp sub forma unui proiect, n care se regsesc gndurile si calculele ntreprinztorului. Planul de afaceri trebuie este un instrument de lucru simplu, sugestiv si pragmatic. In elaborarea planului de afaceri se ating anumite aspecte tipice. Prin abordarea acestora, ntreprinztorul demonstreaz c are perceptia global asupra afacerii, c ntelege aspectele ei, tehnice si financiare sau de resurse umane. Principalele aspecte care se iau n vedere n cadrul unui plan de afaceri sunt: Viziune, strategie Istoric, management, resurse umane, activitatea curent Analiza pietei Analiza costurilor de operare Investitii necesare Proiectii financiare Anexe. 15. Aspecte manageriale distinctive n cadrul afacerilor Pentru domeniul afacerilor se intalnesc urmatoarele situatii manageriale explicative: Cumularea calittii de proprietar si a celui de manager Functia de previziune este slab reprezentat in cadrul afacerilor mici si mijlocii. Continutul functiei de organizare este diferit de continutul organizarii aferente afacerile mari. Functia de antrenare se regaseste favorabil ca manifestare in afacerile mici si mijlocii. In contextul firmelor mici si mijlocii sunt create conditii favorabile de exercitare a functiei de coordonare. Se manifest particularitti ale functiei de control specifice afacerilor mici si mijlocii. 16. Organizarea i funcionarea afacerilor Organizarea este functia prin care se grupeaza si se repartizeaza activitatile afacerii, in vederea utilizarii cu maximum de eficienta a resurselor disponibile, se determina organigrame si se asigura incadrarea lucratorilor pe compartimente si posturi. Organizarea afacerii, in esenta, presupune determinarea activittilor care trebuie desfsurate pentru realizarea obiectivelor acesteia si repartizarea activittilor pe persoane. 17. Principiile de elaborare a structurii de organizare a afacerilor

Activitatea de organizare se supune unor principii (concepte) organizatorice: Principiul unitatii obiectivelor. structura de organizare este eficienta daca asigura participarea fiecarui salariat la atingerea obiectivelor afacerii. Principiul eficientei structura de organizare este eficienta daca asigura atingerea obiectivelor afacerii cu costuri cat mai mici. Principiul sferei de autoritate. fiecare titular al unui post de conducere poate coordona un numar optim de posturi de executie in cadrul afacerii.. Principiul scalar. cu cat este mai clara linia de autoritate, cu atat mai eficiente vor fi responsabilitatea luarii deciziei si comunicarea informatiilor. Principiul delegarii prin rezultate dorite. autoritatea delegata spre managerii de mijloc si inferiori trebuie sa asigure atingerea performantelor dorite in afacere. Principiul responsabilitatii absolute. responsabilitatea subordonatilor fata de manageri, in legatura cu atingerea obiectivelor postului, este absoluta. Principiul unitatii de comanda. intelegerea si respectarea relatiilor de munca dintre manageri si subordonati elimina posibilitatea aparitiei disfunctiilor. Principiul nivelului de autoritate. la delegarea de autoritate se transfera managerului delegat dreptul de a decide, in limita competentelor acordate. Principiul diviziunii muncii. structura orgnizatorica este mai eficienta atunci cand activitatile, atributiile si sarcinile sunt delimitate de posturi de lucru in stransa concordanta cu pregatirea profesionala si motivatiile salariatilor. Principiul definirii functiei. cu cat posturile de lucru si compartimentele au mai bine definite activitatile, atributiunile sarcinile, obiectivele, responsabilitatile, competentele si autoritatea cu atat nivelul performantelor este mai mare. Principiul separatiei. in organizarea activitatilor de control si verificare, persoanele titulare ale posturilor de control executa sarcinile de verificare si control independent de titularul postului de conducere, al compartimentului controlat si raporteaza rezultatele titularului postului de conducere superior pe linie de linie de autoritate compartimentului controlat. Principiul echilibrului. aplicarea diferitelor principii si tehnici de elaborare a structurii de organizare trebuie sa tina cont de eficienta generala a structurii. Principiul flexibilitatii. firma de afaceri trebuie sa activeze in conditiile schimbatoare determinate de mediul extern si intern. Principiul facilitarii actului de conducere.

cu cat structura de organizare si delegarile de autoritate dau posibilitati sporite managerilor sa creeze si sa sustina un nivel ridicat de performanta, cu atat mai mult vor putea fi dezvoltate abilitatile de conducere a acestora. Structurile organizatorice in firmele de afaceri sunt: Structuri organizatorice n linie Structuri organizatorice n linie si dup functii. Structuri care vizeaza organizarea si gruparea activittilor 18. Alegerea structurilor organizaionale n afaceri Structura organizatoric este un plan al organizrii afacerii prin care firma este condus. Intr-o firma de afaceri de mari proportii se intalnesc structuri puternice. Diferentierea afacerilor consta n decuparea entitatii productiv-economice n subansamble coerente, avnd fiecare responsabilitatea unui grup omogen de misiuni si functii. Se disting urmatoarele mari tipuri de structuri organizatorice de afaceri: structuri bazate pe functii n cadrul lor compartimentele se constituie n jurul unor nsarcinari de aceeasi natura structuri orientate nspre destinatar nsarcinarile angajatilor in afacere sunt cele care furnizeaza logica diferentierii structuri matriciale n acest caz responsabilitatea atingerii unui obiectiv al afacerii este partajata ntre doua instante structuri axate pe numarul nivelelor ierarhice acestea depind de marimea si natura activitatii afacerii considerate 19. Organizarea structural a firmelor de afaceri Prin organizare se ntelege descompunerea unui fenomen, proces, obiect sau activitate n prtile sale elementare, analiza lor n scopul recompunerii ntr-un efect de sintez ameliorat. Organizarea afacerii este semnificativa prin caracterul ei concret, fiind conceputa pentru a putea oferi forma concreta de desfasurare a functiilor firmei. Organizarea firmei de afaceri const n descompunerea ei n elemente componente ale procesului de productie, analiza acestora n vederea recompunerii lor n raport cu anumite criterii economice, tehnice si de personal, n vederea realizrii obiectivelor stabilite n conditii de eficient sporit. In fapt, organizarea are doua componente majore: procesele de munca structurile de organizare. Structura organizatoric este definit ca fiind ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice si al relatiilor dintre acestea, constituite n asa fel nct s asigure premisele organizatorice adecvate ndeplinirii obiectivelor stabilite in cadrul afacerii. Este considerata arhitectura firmei. Buna functionare a firmei (afacerii) este dependent de modul n care sunt plasate si utilizate resursele umane de care se dispune ntr-o anumit etap. 20. Organizarea i structurarea reuniunilor de afaceri Se au in vedere urmatoarele etape: Identificarea resurselor si a materiilor prime pentru afacere

Identificarea furnizorilor Planificarea afacerii Organizarea propriu-zisa a reuniunilor de afaceri 21. Organizarea nregistrrii datelor afacerii ntr-o firm Organizarea inregistrarii datelor afacerii pe categorii si subcategorii de informatii se refera la: Inregistrarile si notarile contabile. Inregistrarile bancare. Contractele. Corespondenta. Inregistrarile privind angajatii. Forme si formule operationale folosite curent. Drepturile de proprietate intelectuala. Marketing si publicitate. Stocul. Taxe. 22. Tendine moderne n organizarea structural a formelor de afaceri n sistemele productiv-economice sin entitatile aferente (firme, organizatii,institutii s.a.) se constat existenta unui proces de intelectualizare a posturilor. In acest context, se reduc deosebirile majore dintre munca de conducere si cea de executie, dintre munca de conceptie si cea operational in cadrul unei afaceri. 23. Impreviziunea n managementul afacerilor Prin impreviziune se ntelege dezechilibrul care se produce in legatura cu o afacere intre prestatiile contractuale, ca urmare a unei cresteri considerabile si neprevzute a preturilor. Teoria impreviziunii in afaceri consta in recunoasterea, ca subinteleasa, in contracte a clauzei omnis conventio intelliguntur rebus sic stantibusconform creia,daca intre momentul ncheierii contractului si cel al executrii acestuia au aprut evenimente imprevizibile, care au schimbat fundamental conditiile economice sau de alta natura existente in momentul acordului de vointa initial al partilor, fcnd sensibil mai anevoioasa prestatia uneia dintre ele, principiul fortei obligatorii a contractului nu mai actioneaz. In acest fel este posibil sa se procedeze la reasezarea contractului, in functie de noile mprejurri sau, in subsidiar, la desfiintarea contractului si nlturarea corespunztoare a responsabilittii debitorului. 24. Conducerea afacerilor Activitatea de conducere se poate defini ca o actiune complexa ce are drept scop eficientizarea eforturilor angajatilor in cadrul afacerii. Exercitarea procesului de conducere presupune existenta unor persoane care efectueaza activitati specifice procesului de management, aceste persoane fiind denumite manageri. Managerul este persoana care organizeaza si conduce activitatea intr-o afacere. Managerii se deosebesc unii de altii prin nivelul organizational la care se situeaz si care le defineste aria responsabilittilor, respectiv prin natura activittilor coordonate. Principalele functii ale managementului afacerii sunt: Functia de previziune (de planificare). Functia de organizare.

Functia de coordonare Functia de antrenare Functia de control-evaluare Managementul afacerilor reprezinta stiinta conducerii acestora, respectiv un ansamblu de procese constiente de conducere si coordonare a actiunilor si activitatilor individuale si de grup, precum si de mobilizare si alocare a resurselor organizatiei in vederea indeplinirii obiectivelor programate. Managementul afacerilor este arta si stiinta de a-i face pe altii sa actioneze in asa fel incat sa se atinga obiectivele firmei de afaceri. Totodata, este procesul de stabilire si indeplinire a obiectivelor afacerii, prin realizarea unor functii de baza, specifice, in dirijarea si utilizarea resurselor umane, materiale, financiare si informationale ale firmei. 25. Metode i tehnici utilizate n managementul afacerilor Metoda reprezint o modalitate sau un ansamblu de modalitti care faciliteaz realizarea unor obiective ale firmei de afaceri. Ea reprezint un instrument utilizat de manageri si executanti,pentru a realiza sistemul de obiective al firmei n care se deruleaz afacerea. Notiunea de metoda apare ca rezultat la unui proces de generalizare a unor situatii practice in cadrul afacerii, iar baza generalizarii o constituie activitatea efectiva a intreprinzatorului sau managerului din firma de afaceri. 26. Tipurile de metode utilizate n managementul afacerilor In functie de obiectivele urmarite, metodele utilizate in managementul afacerilor se grupeaza astfel: Metodele de executare a activitatilor aferente afacerilor Metoda constrangerii; Metoda convingerii; Metoda cointeresarii Metodele de organizare si functionare a afacerilor Metoda organizarii rationale a activitatilor in cadrul afacerii Metoda sedintei Metoda conducerii eficiente Metoda valorificarii experientei in munca Metodele de cercetare in cadrul afacerii Metoda analizei diagnostic . Din randul metodelor si tehnicilor practice, cel mai mai frecvent utilizate in managementul afacerilor se descriu, succint, urmatoarele: Conducerea afacerilor prin sistem Conducerea afacerilor prin obiective Conducerea afacerii prin proiecte Conducerea afacerii prin produs Conducerea afacerii prin buget Conducerea afacerii prin rezultate Conducerea afacerilor prin exceptie Conducerea afacerilor prin participare, motivare Alte metode moderne de conducere a afacerilor. bazate pe relatii de colaborare

conducerea prin inovare conducere pe baza tablourilor de bord. Metoda arborelui de decizie este util cnd exist variante de decizii ce se cer optimizate si const din exprimarea grafic a secventelor unei decizii, precum si a diferitelor evenimente ce pot aprea. 27. Stiluri de conducere n afaceri Brown subdivide managerii: Manageri cu stil democratic: democrati autentici pseudodemocrati. Manageri cu stil autoritar: strict autoritari binevoitori autoritari incompetenti. Rensis Likert a delimitat urmatoarele categorii: Stilul autoritar-opresiv este cel in care cuvantul cheie este supunerea. Stilul autoritar-obiectiv este cel in care cuvantul cheie este competenta. Stilul democrat-consultativ are ca termen cheie relatiile umane. Stilul democrat-participativ are ca termen cheie atasamentul fata de organizatie. Stilul permisiv (laissez-faire) 28. Decizia n managementul afacerilor Decizia este cursul de actiune ales pentru atingerea unuia sau mai multor obiective in cadrul afacerii. In afaceri, decizia manageriala este un proces dinamic, rational de alegere a unei directii de actiune dintr-un numar oarecare de variante, in vederea atingerii unui obiectiv, prin a carei aplicare se influenteaza activitatea a cel putin unei alte persoane decat decidentul. Caracteristicile deciziei si rolul deciziilor manageriale in afaceri se refera la: decizia presupune implicarea profund si eficient a personalului n realizarea sarcinilor ce le revin decizia impune interventia conductorului n motivatia personalului decizia stabileste obiectivele derivate din planul afacerii, realizarea lor si adopt propunerea corespunztoare si actiunile de corectie decizia determin locul fiecrei prti din firma si a fiecrui salariat. P. Drucker arata ca deciziile trebuie luate la cel mai jos nivel posibil, respectiv cat mai aproape posibil de locul actiunii. Decizia in afaceri presupune: multimea variantelor sa fie formata din cel putin doua elemente existenta unei finalitati (unul sau mai multe obiective de realizat) influentarea actiunilor si/sau comportamentului a cel putin unei alte persoane decat decidentul. Decizia in afaceri implica elemente precum:

unul sau mai multe obiective identificarea variantelor pentru atingerea obiectivelor alegerea sau selectarea. In practica afacerilor decizia are doua forme: actul decizional procesul decizional. Actul decizional in afaceri se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv. In cazul actului managerial variabilele implicate sunt bine cunoscute de catre decident. La baza actelor decizionale se afla experienta si intuitia managerilor. Procesul decizional in afaceri consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se pregateste, adopta, aplica si se evalueaza decizia mangeriala. Componentele procesului decizional sunt: decidentul multimea variantelor decizionale criteriile de decizie mediul ambiant obiectivele decizionale rezultatele. Decizia manageriala in afaceri trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte de rationalitate: sa fie fundamentata stiintific sa se bazeze pe folosirea unui instrument stiitific adecvat sa fie imputernicita sa fie adoptata de persoana care are sarcini in acest sens sa fie clara, concisa si necontradictorie sa permita o intelegere corecta a deciziei sa fie oportuna sa se incadreze in perioada optima de elaborare si operationalizare sa fie eficienta sa coreleze raportul dintre efectul obtinut si efortul facut sa fie completa sa cuprinda toate elementele necesare intelegerii corecte. Tipurile decizionale in afaceri sunt: deciziile strategice deciziile operative deciziile administrative deciziile de tip programabile si neprogramabile. Etapele procesului decizional in afaceri sunt: precizarea sau definirea problemei cu caracteristicile sale stabilirea criteriilor si a obiectivelor decizionale determinarea variantelor decizionale alegerea variantei optime implementarea deciziei evaluarea rezultatelor.

Deciziile in afaceri se clasifica dupa urmatoarele criterii: Dupa orizontul de timp si implicatiile acestora asupra afacerii deciziile pot fi: strategice (pe o perioada mai mare de 1 an) tactice (pe o perioada mai mica de un an) curente. Dupa frecventa elaborarii lor deciziile sunt: periodice neperiodice (aleatorii) unice. Dupa gradul de cunoastere a mediului ambiant exista: decizii in conditii de certitudine decizii in conditii de risc decizii in conditii de incertitudine. Dupa numarul de persoane care participa la fundamentarea deciziei acestea pot fi: decizii individuale (unipersonale) de grup (colective). Dupa nivelul ierarhic de elaborare deciziile sunt: decizii de nivel superior de nivel mediu decizii de nivel inferior. Dupa numarul de criterii decizionale exista: decizii unicriteriale decizii multicriteriale. In functie de anticipare se intalnesc: decizii anticipante decizii imprevizibile. Dupa competenta decidentilor se intalnesc: decizii integrale decizii avizate. Formularea unui sistem managerial eficient in afaceri presupune adoptarea tipologiilor decizionale conventional adecvate. 29. Sistemul informaional pentru decizii n afaceri Sistemul informational al afacerii reprezinta ansamblul de procedee si mijloace de colectare, prelucrare si transmitere a informatiei necesare procesului de conducere. Cerintele unui sistem informational in afaceri se refera la: sa furnizeze date complete, actualizate sa structureze si sa cuantifice relatiile semnificative din trecut (comportarea afacerii in trecut) sa ofere in rapoarte date corespunzatoare nivelului la care se ia decizia sa foloseasca eficient personalul si echipamentul de calcul sa asigure flexibilitate si adaptabilitate la schimbari. Procesul functional al sistemului informational are fazele urmatoare: inregistrarea (colectarea) datelor primare transmiterea datelor prelucrarea datelor 30. Modele decizionale n afaceri

Modelul este o reprezentare a realitatii, care surprinde anumite caracteristici ale acesteia si le ignora pe altele. Procesul decizional in afaceri cuprinde abordari: de tip prescriptiv-normativ (prezinta succesiunea logica de etape) de tip descriptiv (urmareste partea subiectiva a procesului). clasificare mai restrictiva ale modelelor decizionale in afaceri se refera la urmatoarele categorii: modelul rational; (cand decidentii dispun de cunostinte suficiente pentru luarea deciziei) modelul rationalitatii limitate; (cand decidentii aleg dintr-o multime de alternative prestabilite). modelul psihologic; (se bazeaza aproape pe experienta si intuitia factorului decident) modelul cognitiv; (implica mecanisme mentale pentru fundamentarea luarii deciziei). 31. Calculaia costurilor i bugetarea afacerilor ca instrumente decizionale n afaceri Costurile intr-o afacere reprezint consumuri de resurse determinate de activittile firmei, exprimate monetar. Resursele pot fi de materii prime, personal, capacitti de productie s.a. si sunt exprimate n mod sintetic prin aceeasi unitate de msur leul. Costurile, calculatia si controlul costurilor fac obiectul unei ramuri a managementului, respectiv din contabilitatea managerial sau, utiliznd terminologia de provenient francez, contabilitatea de gestiune. n Romnia, contabilitatea de gestiune este reglementat prin continutul Legii nr.82/1991, republicat n 2002. Prevederea definitorie este: Art. 1. - (1) Societtile comerciale, societtile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societtile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia s organizeze si s conduc contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiar, potrivit prezentei legi, si contabilitatea de gestiune adaptat la specificul activittii. Asadar, contabilitatea de gestiune este o obligatie a fiecrui agent economic, n principal n scopul determinrii valorii stocurilor de productie finit sau neterminat. date Contabilitatea de gestiune furnizeaz date ctre contabilitatea financiar. Totodata, aceasta are si scopul furnizrii de informatii ctre managementul firmei, n ceea ce priveste rentabilitatea unui produs sau a unei activitti. Contabilitatea de gestiune se organizeaz de ctre fiecare unitate patrimonial in functie de specificul activittii si necesittile proprii, avnd ca obiective principale urmtoarele: calcularea costurilor stabilirea rezultatelor si a rentabilittii produselor, lucrrilor si serviciilor executate ntocmirea bugetului de venituri si cheltuieli pe feluri de activitti, urmrirea si controlul executrii acestora n scopul cunoasterii rezultatelor si furnizrii datelor necesare fundamentrii deciziilor privind gestiunea unittii patrimoniale si altele.

Atta timp ct calculatia costurilor (contabilitatea managerial sau de gestiune) nu este mentionat n mod expres ca fiind obligatorie pentru o ntreprindere si la fel nici bugetarea, o firma fie ea mic si mijlocie, aparent se poate lipsi de aceste activitti. n mod curent, pe plan international, se utilizeaz trei metode majore de calculatie a costurilor: metoda absorbtiei metoda costurilor directe metoda ABC (a costurilor n functie de activitti). Alegerea uneia dintre metode este determinat de specificul afacerii si activittii firmei. Este recomandabil ca pentru proiectarea sistemului potrivit de contabilitate managerial si, eventual, a sistemului informatic adecvat s se apeleze la un consultant n management contabil. In context metodologic extins se intalnesc si alte variante de calculatie a costurilor, redate in continuare, in acceptiunea lor ca instrumente si tehnici manageriale pentru organizarea si conducerea afacerilor. 32. Bilanul i exerciiul contabil n cadrul afacerii Contabilitatea este adesea numita limbajul afacerilor. In cadrul contabilitatii are loc procesul de inregistrare, clasificare, raportare si analiza datele financiare. Cerintele de a contabiliza variaza de la o afacere la alta, insa toate firmele au un mod de a-si urmari resursele financiare. n perspectiva financir-contabila a afacerii, in practic se ntlnesc: ntreprinztorul expeditiv (rapoartele contabile sunt executate de alte persoane cu profesiunea de contabil) ntreprinztorul super-meticulos (toate rapoartele contabile, fie c e vorba de bilant sau de altele, le execut chiar el, intreprinzatorul). Se apreciaza ca, in context managerial nici una dintre cele dou situatii extreme nu este conventional favorabila. Pentru un ntreprinztor este util s cunoasc esenta rapoartelor contabile, nu fiindc legea l oblig s le ntocmeasc, ci pentru ca prin ele poate lua pulsul propriei sale afaceri. Fluxurile de numerar din activitti de investitii se refera la: pltile n numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si alte active pe termen lung ncasrile de numerar din vnzarea de terenuri si cldiri, instalatii si echipamente, active necorporale si alte active pe termen lung pltile n numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creant ale altor ntreprinderi ncasrile n numerar din vnzarea de instrumente de capital propriu si de creant ale altor ntreprinderi avansurile n numerar si mprumuturile efectuate ctre alte prti ncasrile n numerar din rambursarea avansurilor si mprumuturilor efectuate ctre alte prti. Fluxurile de numerar din activitti de finantare se refera la: veniturile n numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu

pltile n numerar ctre actionari pentru a achizitiona sau a rscumpra actiunile ntreprinderii veniturile n numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte mprumuturi rambursrile n numerar ale unor sume mprumutate pltile n numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar. In final se definesc: fluxuri de numerar - total numerar la nceputul perioadei numerar la finele perioadei. 33. Indicatori financiari ai unei afaceri n faza de plan de afaceri, dup ce toate previziunile au fost realizate, indicatorii importanti ce trebuie calculati sunt n principal doi: Venitul net actualizat total (VNAT)

Rata intern de rentabilitate (RIR).

nainte de prezentarea acestor indicatori se explic importanta elementului timp ntr-o afacere. n momentul n care s-a ntocmit planul de afaceri, s-au stabilit anumite fluxuri de bani (fluxuri de plti si fluxuri de ncasri). Aceste fluxuri au loc la momente diferite, n timp (se fac anumite plti la nceputul anului, pentru a cumpra un utilaj si se ncaseaz la mijlocul sau la sfrsitul anului valoarea produselor realizate cu acel utilaj). n planul de afaceri, cnd s-a calculat aceste fluxuri, acestea au fost stabilite la valoarea pe care o vor avea atunci (la nceputul, mijlocul, respectiv sfrsitul anului). Din punct de vedere economic este utila compararea fluxurilor aprute n diferite momente n timp. Pentru ca aceast comparatie s fie util, trebuie ca toate fluxurile monetare (plti sau ncasri) s fie estimate n acelasi moment, n timp. Luarea n calcul a timpului pentru fluxurile financiare se numeste actualizare(aducerea la momentul actual al fluxurilor financiare). Actualizarea const n ,,dotareafiecrui flux monetar cu un coeficient de actualizare pentru a se putea tine cont de momentul n care el se execut efectiv.

34. Influena factorilor de mediu asupra firmei de afaceri Procesul decizional in afaceri este influentat de factorii de mediu in care se regaseste firma. Mediul intern determina influenta din urmatoarele elemente: Componenta uman a firmei de afaceri trecut educational si abilitti abilitti tehnice si manageriale anterioare gradul de implicare si atasamentul fat de atingerea obiectivelor afacerii stilul comportamental interpersonal existenta de fort de munc utilizabil in cadrul firmei de afaceri. Componenta functional si a grupurilor de lucru in firma de afaceri caracteristicile tehnice ale afacerii interdependenta sub-sistemelor in atingerea obiectivelor afacerii conflicte in cadrul grupurilor de lucru conflicte intre grupurile de lucru. Componenta nivelului organizational a afacerii obiectivele si interesele organizationale; procesul de implicare in vederea atingerii obiectivelor afacerii; natura produsului sau serviciului oferit de afacere. Mediul extern determina influenta din urmatoarele elemente: Componenta clienti distribuitori ai produsului sau serviciului din afacere; utilizatori ai produsului sau serviciului din afacere. Componenta furnizori furnizori de materii prime; furnizori de echipament; furnizori de subansamble; furnizori de fort de munc. Componenta concurenti concurenti pentru furnizori; concurenti pentru clienti. Componenta socio-politic legislatia cu privire la afaceri; atitudinea fat de afacerea respectiv sau produsul su; relatia cu sindicatele. Se deduce ca, sistemul decizional in firma de afaceri este hotarator determinat din punct de vedere operational de mediul intern si cel extern entitatii organizate, fiind cuantificator al eficientei economico-financiare 35. Coninutul noiunii de comunicare Comunicarea reprezint un proces de transfer al informatiilor si ideilor ntre persoane. Nu exist comunicare perfect. Elementele importante ale activitatii manageriale intr-o afacere sunt: comunicarea schimb de informatii de naturi diferite pe cale oral si scris ocup aproximativ o treime din timpul de lucru; managementul traditional

planificare, luare de decizii si control ocup aproximativ o treime din timpul de lucru; corelarea interactiunea, prin comunicare, cu cei din jur, din interior si exteriorul firmei ocup in jur de o cincime din timp managementul resurselor umane motivare/incurajare, sftuire/disciplinare, managementul conflictului, angajare de personal. Comunicarea managerial in afaceri este instrument al strategiilor de schimbare a firmei. 36. Valori culturale n comunicare Multiculturalismul in comunicare se refera la acele elemente de natura culturala (limba, obiceiuri, traditii, religie s.a.) care pot stimula sau frana procesul de schimb de date si informatii. 37. Reelele de comunicare n cadrul unei afaceri tip Lant - au ca dezavantaj distorsiunea mesajului datorat serialittii fluxului informational. tip Y - cand dou persoane au acelasi statut, feed-back-ul este rapid, eficient, numrul de legturi este redus, se inregistreaz un anumit grad de centralizare tip Cerc - se manifesta reducerea gradului de interactiune cu grupul cand un membru comunic doar cu alti doi, feed-back-ul este dificil, organizarea este stabil tip Roat - este un model centralizat de comunicare in grup, are loc o dependent mare de leader la calitatea deciziei, structura stabil tip Stea - are loc descentralizare a comunicarii, implicarea egal intre membrii pentru decizii bune, informatia este liber, feed-back-ul rapid si eficient, viteza transmitere a informatiei este mic. 38. Funciile comunicrii Functiile comunicrii intr-o afacere se refera la: informare afacerile au interactiuni in mediul exterior in care functioneaz si in mediul interior intre prtile lor componente informatiile sunt - externe - interne. comand si instruire se refer la modalittile prin care managerii se asigur c oamenii si substructurile actioneaz in directia obiectivelor afacerii influentare si convingere, indrumare si sftuire controlul asupra informatiei si asupra comportrii membrilor firmei integrare si mentinere pstrarea afacerii in stare operational 39. Categorii i forme de comunicare Formele procesului de comunicare in afaceri se refera la: comunicarea unilaterala intr-un singur sens, de la emitent la receptor comunicarea bilaterala

are doua sensuri de desfasurare : emitent-receptor si receptor-emitent In functie de scopurile servite, se disting: Comunicarea operationala interna. Aceasta reprezinta ansamblul de mesaje ce-i leaga pe angajati in actiunile de realizare a planului operational al afacerii. Comunicarea operationala externa. Face legatura organizatiei cu grupuri si oameni din afara ei, dar legat de misiunea si obiectivele sale. Comunicarea interpersonala. Acest tip de comunicare evidentiaza schimbul de informatii pe care oamenii il angajeaza oriunde si oricand, fara sa aiba neaparat legatura cu organizatia careia apartin. In raport cu sensul circulatiei mesajelor si pozitia emitentului fata de primitor, se intalnesc: Comunicarea descendenta. In acest caz informatiile circula pe canale ierarhice, de la sefi la subordonati, sub forma ordinelor, dispozitiilor, directivelor s.a. Comunicarea ascendenta. Situatia releva faptul ca sensul circulatiei mesajelor este de la subordonati la sefi, reprezentand reactii la mesajele primite sau raportari ale activitatii. Comunicarea orizontala. Are loc intre persoane situate la acelasi nivel ierarhic. In functie de mediul de transmitere a mesajelor, se disting: Comunicarea orala (verbala). Comunicarea in scris. Consta in activitatea de a transmite mesaje oficiale, formale sau pe termen lung, sub forma unor scrisori, rapoarte, memorii, buletine de informare. Mesajul scris trebuie adaptat la caracteristicile auditoriului, iar selectarea cuvintelor potrivite si a exprimarilor pe masura este o necesitate. 40. Bariere n comunicare Comunicarea nu este ntotdeauna eficient, datorit barierelor care se regasesc n procesul schimburilor de date si informatii, cunatificate prin: nivelul ierarhic folosirea necorespunztoare a limbajului tehnic neatentia sau nentelegerea mesajului sau a instructiunilor. Barierele de comunicare reprezinta tot ceea ce stinghereste, blocheaza sau limiteaza transferul de informatii. Concretizarea obstacolelelor in procesul comunicarii rezulta din operationalizarea consecintelor date: perceptii emotii increderea si credibilitatea ascultarea filtrajul supra-incarcarea informationala aspectele de ordin tehnic.

41. Comunicarea n afaceri Relatiile umane implic interactiunea angajatilor din cadrul firmei de afaceri. Managerul poate fi pus frecvent n situatia de a convinge subordonatii n legtura cu anumite politici sau proceduri, clienti interni sau externi, n legtur cu calcularea produselor ideilor, propunerilor, proiectelor. Etapele procesului de comunicare in cadrul firmei de afaceri sunt: codificarea mesajului transmiterea mesajului decodificarea si interpretarea feed-back-ul (conexiunea inversa). 42. Modele de comunicare n afaceri Caracteristicile comunicarii interne in firma de afaceri sunt: are loc fr incetare si prin orice mijloace; functioneaza mai degrab la nivel emotional decat intelectual. Caracteristicile comunicarii externe in firma de afaceri determina: aparitia problemelor complexe nevoia de transparent a sistemului de decizii nevoia de a comunica totul si imediat credibilitatea intern si extern a conducerii afacerii schimbrea perceptiei investitorilor fat de firma de afaceri. 43. Tehnici de comunicare n cadrul afacerilor Tehnicile de comunicare in afaceri se refera la: formularea de intrebari ascultarea relansarile in comunicare Regulile de baza necesare unei bune comunicari in afaceri sunt urmatoarele: a asculta a schimba a anticipa a fi credibil a respecta identitatea fiecaruia. 44. Planificarea necesarului de personal In orice afacere este necesar s se identifice sursele de recrutare a personalului si s elaboreze o metodologie de selectie a acestuia pe baza propriilor nevoi. Pentru a nu se confrunta cu un deficit de fort de munc intreprinzatorul trebuie s acorde important urmtoarelor aspecte: Procesului de recrutare si alegere a personalului S ofere stimulente S realizeze o atmosfer plcut si o apropiere a persoanelor S ncerce automatizarea anumitor operatiuni. 45. Recrutarea i selecia personalului operaional i de execuie n firmele de afaceri Recrutarea reprezinta atragerea si trierea initial a ofertei depersonal disponibil pentru ocuparea unui post in firma de afaceri. Aspectele cheie ale politicii de resurse umane in firmele de afaceri sunt: Recrutare si selectie; Evaluarea performantelor;

Dezvoltarea carierei; Training si dezvoltare; Motivatia si sistemele de compensatie; Comunicare; Legislatia si protectia muncii. Selectia inseamna alegerea unei persoane care va fi angajat din rndul celor care a fost recrutat pentru a fi plasata in afacere. Etapele procesului de selectie sunt: sistematizarea informatiilor despre candidat interviul preliminar testele de inteligent,de aptitudine si de personalitate referinte privind performantele interviul diagnostic examenul medical judecti personale. Etapele practice procesului de selectie sunt urmtoarele: completarea cererii de angajare si prezentarea unui CV interviul preliminar testarea candidatului, culegerea de informatii si recomandri interviul de selectie examen medical negocieri si stabilirea ofertei demunc. 46. Managerii i conducerea afacerilor n firmele moderne Se consider c managerul unei firme este persoana care actioneaz pentru transformarea sarcinilor n actiuni concrete, de afaceri, pentru folosirea eficient a resurselor ntreprinderii si cresterea profitului, pentru mobilizarea salariatilor n procesul muncii si motivarea acestora. Exist dou categorii de cerinte solicitate managerului: Cerinte referitoare la personalitate Cerinte referitoare la calittile intelectuale 47. Selecia managerilor pentru organizarea i conducerea afacerilor Selectia managerilor impune ca acestia s aib anumite calitti de baza precum: capacitate individual elanul exprimarea comunicarea. Managerul in afaceri trebuie s posede si anumite calitti volitionale precum: vointa initiativa intuitia fermitatea perseverenta independenta de sine stabilitatea scopului. 48. Selecia managerilor pentru organizarea i conducerea afacerilor Managerii sunt cei care trebuie sa aiba o serie de abilitati, cunostinte, talente. Un manager are si sarcina de a dezvolta unele dintre aceste abilitati, cunostinte si

talente si la subordonatii sai. Managerii sunt cei care vor trebui sa formeze si sa dezvolte noi talente la cei cu care lucreaza. In primul rand aceste pesoane pot fi ajutate sa-si descopere talentele ascunse. Cei mai buni manageri descopera orice urma de talent la angajatii lor si ii reorienteaza in roluri unde sa poata profita cu eficienta de acel talent. In al doilea rand, un manager ii poate invata pe angajatii sai noi abilitati si noi cunostinte. Abilitatile, cunostintele si talentele sunt elemente distincte ale performantei unui individ Abilitatile se refera la procedurile de baza ale unei functii. Ele sunt aptitudini care pot fi transferate de la un individ la altul. Pentru a deprinde o abilitate, cea mai buna modalitate este invatarea in etape cel mai bun mod de a deprinde o abilitate este practica. Cunostintele sunt lucruri de care persoana este constienta. cunoastere faptica lucruri pe care le stiu - cunostintele de acest gen pot fi si trebuie predate cunoastere empirica lucruri care au fost intelese intr-o anumita perioada de timp - aceasta cunoastere este mai putin palpabila si, prin urmare, este mai greu de invatat. Valorile sunt acele aspecte din viata la care fiecare tine foarte mult sunt cunostinte empirice. Atunci cand se iau niste decizii, uneori facand compromisuri, alteori ramanand ferm pe pozitie, se poate ajunge la concluzia ca anumite aspecte ale vietii sunt mai importante decat altele. Aceste aspecte determinante devin valorile personale, influentand deciziile pe care managerul respectiv le va lua in viitor. - Unele dintre aceste valori vor ramane constante pe tot parcursul vietii. - Altele se vor schimba cu timpul si prin reflectie. Talentele sunt fenomene cu totul diferite. Talentele sunt magistralele din mintea persoanei, care formeaza tiparele recurente de gandire, simtire si comportament. Pentru a fi un bun manager, este suficient sa pui in valoare doar experienta, intuitia, talentul, flerul ? Abordate ciclic, procesele de management presupun implicarea decizionala a managerilor pentru rezolvarea unor probleme specifice domeniului condus, in anumite intervale de timp. Orice manager exercita functii de management precum: previziune, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare. Competentele sunt folosite in prezent de multe companii pentru a descrie comportamentul asteptat de la manageri si lideri. Desi nimeni nu crede ca acest manager/lider perfect exista cu adevarat, competentele pot fi folositoare ocazional, daca ajuta o companie sa stabileasca un model de comportament pentru fiecare in parte. In lumea afacerilor majoritatea managerilor au si responsabilitati si se asteapta de la ei sa fie experti in materie, vedete si uneori lideri complet independenti. Acestea sunt roluri importante pe care marii manageri le indeplinesc in stiluri

diferite, cautand succesul. O companie nu poate impune un mod prin care managerii sa se comporte cu subordonatii. Fiecare manager ar trebui sa foloseasca propiul stil. Compania ar trebui sa tina fiecare manager orientat catre cele cinci activitati esentiale ale rolului managerului. Indiferent cat de diferite ar fi stilurile folosite, cand managerii reusesc sa indeplineasca acest rol, talentul fiecarui angajat este convertit in performanta, iar compania devine puternica. 49. Perfecionarea managerilor din afaceri Perfectionarea pregtirii angajatilor trebuie s vizeze att pe noii angajati ct si pe cei mai vechi. O perfectionare continu va determina o mai mare eficient a ntreprinderii. Efectele se concretizeaz de regul n cresterea productivittii muncii, scderea fluctuatiei de personal, scderea costurilor de productie prin diminuarea cheltuielilor. Perfectionarea managerilor reprezinta o modalitate prin care se asigura schimbarea sistematica a comportamentului angajatilor, pregatindu-i pentru a obtine performantele solicitate de posturile ocupate. 50. Socializarea i integrarea participativ a managerilor i angajailor n firma de afaceri Pentru definirea obiectivelor personale, angajatii si managerii selecteaza obiective din urmtoarele categorii: satisfactia carierei statutul si respectul relatiile personale satisfactiile timpului liber procesele de nvtare si educatie cresterea spiritual. Socializarea angajatilor este una din activittile manageriale semnificative pentru buna functionare a firmei de afaceri. Modalittile de socializare diferite pentru firme din acelasi domeniu pot conduce la performante ridicate n msura n care managerii cunosc si se bazeaz pe cultura firmelor pe care le conduc. 51. Succesiunea n afacerile de familie In general, proprietarii de afaceri au doua solutii la sfarsitul activitatii: afacerea se vinde afacerea este trecuta mai departe unui conducator din cadrul familiei. Demersul are puncte tari si puncte slabe, dar este o actiune care trebuie facuta cu profesionalism, pentru a nu pierde din valoarea afacerii. 52. Riscul n afaceri concept i trsturi specifice Definitia uzual pentru risc este probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentru subiect. Riscul reprezinta incapacitatea unei afaceri (firme) de a se adapta la timp si cu cel mai mic cost la modificrile de mediu. Riscul evidentiaza variabilitatea veniturilor sub influenta mediului, implicnd eventualitatea producerii unui eveniment nefavorabil. Sursa principal de risc este instabilitatea climatului de afaceri ca element exogen firmei. In context, se manifesta incapacitatea intreprinzatorului de a contracara la timp si

fr costuri ridicate efectele generate de modificarea continu a mediului n care actioneaz. Riscul sistematic se defineste ca fiind gradul de covariatie intre un pret dat si pretul pietei. Regresia este definita ca risc nesistematic sau specific. afacere rentabil n prezent poate deveni nerentabil n viitor ca urmare a modificrii nefavorabile a conditiilor de mediu. Riscul este o caracteristic permanent a activittii de afaceri in cadrul unei firme. Intreprinzatorul trebuie s introduca mecanisme adecvate de gestionare a riscului,care s sesizeze in timp real modificrile aprute si caile de interventie. 53. Riscul managerial n afaceri In mod obisnuit, se iau in considerare urmatoarele conceptii despre risc: cea propusa de teoria decizionala; cea programatica, propusa de managerii firmelor de afaceri. 54. Riscul i incertitudinea n afaceri n conditii de certitudine, afacerea nu este supus nici unui risc, fiind cunoscute evenimentele posibile si efectele lor asupra activittii viitoare. Incertitudinea si riscul,odat introduse n mecanismul decizional, afecteaz calitatea si acuratetea estimrilor cu privire la evolutiile si rezultatele viitoare ale afacerii. Teoria alegerii are premisa ca aceia care iau decizii prefera un randament crescut unuia mai slab, in conditiile in care toti ceilalti factori de influenta sunt constanti. Se considera ca se prefera un risc mai mic cand toti ceilalti factori sunt constanti. Prin expunerea afacerii la risc se ntelege valoarea actual a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suport sau pe care le-ar putea suporta firma de afaceri n cauz. Fundamentarea deciziilor in afaceri nu se mai opereaz cu certitudini absolute, cu previziuni exacte ale evolutiei unui anumit element. Decidentii recurg, frecvent la estimri probabile, incerte, la notiunile de risc si incertitudine. 55. Managementul centralizat al riscului n afaceri Managementul centralizat al riscului este un proces sistematic de identificare, masurare si gestionare a riscului, luare a deciziei, implementarea si monitorizarea rezultatelor in cadrul unei firme de afaceri. Managementul centralizat al riscului se intalneste din cadrul marilor firme de afaceri. Scopul principal al managementului centralizat al riscului este optimizarea riscului, astfel incat sa se maximizeze profitul si sa se diminueze cheltuielile. In marile afaceri riscurile se gestioneaza in cadrul departamentelor individuale de management. 56. Marketingul n managementul afacerilor Trasaturile firmei moderne de afaceri, din perspectiva functionarii sub principiile marketingului sunt: exista din ce in ce mai multi salariati care lucreaza in afara perimetrului fizic al firmei de afaceri, ceea ce genereaza reduceri de costuri modificarea abilitatilor necesare unui angajat incheierea de contracte de munca pe perioada determinata

pietele globale pe care firmele de afaceri actioneaza nu mai au dimensiune fizica, ci virtuala se modifica cvasi-permanent dimensiunea concurentei produsele si serviciile au cicluri de viata mai scurte, ceea ce duce la cresterea preocuparilor pentru cercetare-dezvoltare firmele de afaceri tind sa externalizeze acele activitati mai putin rentabile (outsourcing). Managementul activitatii de marketig se motiveaza pentru operationalizare cavsipermanenta, deoarece in mediul concurential al afacerilor se intalnesc situatii decizionale care se refera la: majorarea excesiv a preturilor fixarea arbitrar a preturilor preturi de dumping; preturi amgitoare. Marketingul, mai degraba deschide ciclul de productie decat il incheie. El se integreaza in fiecare faza a afacerii, determinand autoritate in planificarea produsului, in vanzarea, distributia si service-ul acestuia. Conceptul de marketing pentru firmele de afaceri, in esenta semnifica: orientarea clientului organizarea eficace a activitatilor de marketing forta profitului. 57. Managementul intrrii i ieirii de pe pia Michael Porter in Competitive strategy foloseste un sistem de cinci elemente care influenteaza impreuna oportunitatea si rentabilitatea intrarii pe o anumita piata. Cele cinci elemente pot fi folosite ca baza de analiza, impreuna cu analiza SWOT si in redactarea planurilor de afaceri : barierele de intrare pe piata amenintarea produselor de substitutie puterea de negociere a cumparatorilor puterea de negociere a furnizorilor rivalitatea dintre firmele existente pe piata Barierele de intrare pe piata brandurile existente pe piata. Brandurile mari se aliaza de multe ori pentru a pastra piata inchisa, mergand uneori pana la a reduce costurile pana la cele de productie pentru anumite perioade promotionale, pentru a elimina concurentii noi care au de recuperat investitiile initiale. Evident ca economiile de scara ale producatorilor mari ne pot aduce in imposibilitatea de a intra pe piata cu un produs competitiv din punct de vedere al pretului. Iesirea de pe piata este asociata cu unele costuri, care se constituie in bariere de iesire . Barierele de iesire-intrare intr-o piata influenteaza semnificativ lupta de concurenta in sensul ca pot fi un obstacol sau nu pentru concurenti. Astfel, daca barierele de iesire vor fi puternice si concurenta va fi puternica, in sensul ca neputand parasi o anumita industrie, concurentilor nu le ramane decat sansa sa ramana si sa lupte si invers. De asemenea, daca barielele de intrare vor fi puternice atractia unei anumite industrii va fi redusa pentru concurentii potentiali, dupa cum daca barierele de

intrare in alte industrii si de iesire din propria industrie sunt reduse, acestea reprezinta un stimul pentru parasirea industriei si deci sansa reducerii luptei de concurenta. Barierele de iesire pot sa fie determinate de: specializarea echipamentelor (necesitatea renuntarii la anumite echipamente care nu mai pot fi folosite in noua activitate) rolul puterii publice complementaritatea strategica a activitatilor firmei (renuntarea la o activitate, influenteaza negativ alta activitate) 58. Contractele la distan Cumprturile on-line si de la televizor au dobndit amploare n mediul afacerilor. Potrivit legii, n context, consumatorii au mai multe drepturi atunci cnd opereaz achizitii la distant. nainte de a ncheia un contract la distant sunt necesare urmtoarele informatii: identitatea furnizorului si, n cazul contractelor care necesit plat n avans,adresa si detaliile sale de contact (telefon, fax, e-mail si codul de nregistrare) costurile de livrare principalele caracteristici ale bunurilor sau serviciilor pe care doriti s le comandati pretul acestora (trebuie incluse toate taxele) existenta dreptului de anulare din partea consumatorului termenul-limit pentru realizarea sarcinilor stipulate n contract durata minim a contractului perioada pentru care se face oferta si valabilitatea pretului pe perioada ofertei. 59. Marketingul n faza de lansare a unei afaceri Un ntreprinztor aflat la nceput de drum trebuie s constientizeze c, din momentul nceperii afacerii, clientii vor trebui s reprezinte centrul preocuprilor sale. Nici o afacere nu poate supravietui fr clienti ei reprezint principala surs de finantare a activittilor organizatiei orice afacere va exista atta timp ct vor exista clienti. 60. Noiunea de etic n afaceri Etica n afaceri este o expresie compus, al crei sens poate fi inteles n msura n care se apeleaza la continutul notiunilor de etic si afaceri. Intr-o prima acceptiune, etica n afaceri este un domeniu care urmreste s clarifice problemele de natur moral ce se ridic n mod curent n activitatea firmelor. Etica n afaceri este o expresie compus, al crei sens poate fi inteles n msura n care se apeleaza la continutul notiunilor de etic si afaceri. 61. Cultura organizaional i etica afacerilor Cultura organizationala, ca filozofie a firmei privind modul de conducere a afacerilor, reflecta gandirea managerilor, standardele etice, setul de politici manageriale, traditiile, atitudinile, intamplarile si evenimentele prin care a trecut acea organizatie. Mac Millan o numeste ideologia firmei iar T. Peters si R. Waterman considera cultura manageriala ca fiind rezultatul efortului managerilor de orientare a personalului in spiritul unei prestatii excelente. G. Hofstede (1996) arata ca exista o cultura in sens restrans si o cultura ca software mental.

F. Fukuyama (1995) subliniaz ca prin cultura nationala se formalizeaza un un model moral intrinsec, ce poate consta dintr-o idee, valoare sau din relatii. 62. Teorii ale eticii n afaceri Se identifica diferite aliniamente conceptuale privind raportul dintre etic si afaceri. n context, este vehiculata teza incompatibilittii dintre etic si afaceri. n afaceri, valorile apar drept atribute ale persoanelor, ideilor, faptelor,institutiilor sau lucrurilor care sunt importante, vrednice de respect si pretuire,despre care managerii considera c merit strduinta de a le vedea nfptuite ct mai deplin. 63. Elemente de etic a afacerilor n ntreprinderi Aspectele definitorii ale afacerilor sunt cvasi-unanim acceptate. Este recunoscuta conceptia potivit careia o afacere este o activitate menit s aduc proprietarilor (patroni sau actionari) un anumit profit. Nu orice modalitate de a cstiga bani sau bunuri este o afacere. A obtine profit dintr-o afacere nseamn a nregistra anumite cstiguri bnesti prin vnzarea pe piat a unor bunuri si servicii. Scopul unic, primordial al oricrei afaceri este profitul ntreprinztorilor. O afacere este derulata pentru ca detintorii ei s realizeze anumite cstiguri bnesti. 64. Etica salariului echitabil i a condiiilor de munc n principiu, este recunoscut dreptul fiecrui angajat de a fi retribuit corect, n functie de valoarea muncii prestate. Economia afacerilor are ns reguli care uneori sfideaz simtul moral, distribuind recompensele bnesti n functie de raportul strict dintre cerere si ofert, ceea ce face ca anumite forme de activitate s fie mult mai bine pltite dect altele, chiar dac efortul, competenta si talentul cerute pentru exercitarea lor nu sunt foarte disproportionate. 65. Problemele etice n relaiile dintre acionari i manageri Principiul de baza al eticii in comunicare este de a trata subordonatii ca oameni, deci ca fiinte rationale, libere, constiente, stapane pe viata lor, resonsabile de sarcinile pe care si le-au asumat. Factorii care determina o comunicare manageriala etica sunt: reglementarile guvernamentale, codurile de etica, regulamentele organizatiei si carasteristicile individului. 66. Probleme etice determinate de globalizarea pieelor financiare Din punct de vedere etic, globalizarea aduce in atentie o serie de probleme complexe, care in domeniul financiar vizeza etica relationala, dupa cum urmeaza: Controlul democratic al resurselor financiare. ncurajarea operatiilor speculative. Competitia incorect cu trile n curs de dezvoltare Un spatiu pentru tranzactii ilegale.. 67. Combaterea practicilor incorecte n afaceri Prin Legea nr.363/2007 se defineste combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor n relatia cu consumatorii. Legea se refer la orice prezentare comercial, inclusiv publicitate si comercializare, efectuate de un comerciant, n strns legtur cu promovarea. 68. Abordri manageriale asociate globalizrii In conditiile manifestarii fenomenului de globalizare, afacerile intra sub incidenta urmatoarelor tipuri de abordari:

abordarea etnocentrica priveste pietele externe ca extrapolari ale celor interne se pleaca de la ideea superioritatii produselor indigene fata de celelalte produse abordarea policentrica se recunoaste caracterul specific al culturilor straine si se considera obligatorie luarea in considerare a diferentelor culturale in managementul afacerilor abordarea geocentrica nu exista un centru localizat geografic si nici o componenta nationala nu este dominanta 69. Clusterizarea mediului global de afaceri n cadrul schimburilor economice internationale se identifica diferite curente, fluxuri ntre blocuri sau poli ai economiei mondiale, precum: intre trile capitaliste dezvoltate (Nord-Nord, cca 60%); intre trile capitaliste dezvoltate si trile n curs de dezvoltare (NordSud,cca.30%); intre trile n curs de dezvoltare (Sud-Sud); intre trile n tranzitie sau foste socialiste (Est-Est); intre trile n tranzitie sau foste socialiste si cele nesocialiste (Est-Vest). Politica comercial, n viziune strategic are functii de: promovare protejare realizarea echilibrului dinamic n balanta comercial si de plti, urmarind asigurarea cresterii economice . 70. Strategii de organizare n managementul internaional al afacerilor Amplificarea internationalizrii comertului este generat de: factori externi factori interni. Pe ansamblu, ponderea distribuitorilor internationali n comertul national rmne redus. Totusi, pe anumite nise, ei au pozitii puternice, iar n anumite tri, ei pot fi dominanti. 71. Planificarea i controlul n afacerile transnaionale Societatea transnational de afaceri reprezint o firm care si-a extins activitatea economico-financiar dincolo de granitele trii de origine. Ea reprezinta un ansamblu la scar international format dintr-o societate principal, denumita firma mam si un numr de filiale. ntr-o companie transnationala procesul de planificare este complex si logic si se desfsoar la toate nivelurile.. Se iau n calcul politicile guvernele trilor gazd, ratele de schimb, competitia firmelor locale, diferentele legislative si nu n ultimul rnd diferentele culturale. 72. Modelul european de management al afacerilor Principalele trsturi ale modelului european de management a afacerilor sunt: orientarea ctre persoana uman orientarea ctre produs

gradul mai redus de formalism. Managementul european al afacerilor manifest o orientare global si are relevant pe plan mondial. 73. Fazele internaionalizrii afacerilor In principal, sunt parcurse urmatoarele faze: Definirea operatiunilor comerciale internationale. Internationalizarea procesului de productie prin aliante si cooperari internationale (licentiere, franchising, subcontractare, consortii s.a.) Implantarea in strainatate a afacerii; 74. Riscurile n afacerile internaionale Riscul economic reprezint o alternativ (cealalt fiind sansa) a conditiilor de finalizare a unei afaceri comerciale sau financiare. Riscurile pot fi clasificate, folosind mai multe criterii. Astfel, dup nivelul la care acioneaz se pot identifica: riscuri la scar planetar (mondiale, globale) riscuri la scar regional (continental) riscuri la scar naional (riscuri de ar) riscuri la nivel de ntreprindere riscuri la nivel de proiect Un tip aparte de risc, din aceast categorie, l reprezint riscul de sistem. Sistemul poate fi unul de dimensiune global, regional sau naional. Pericolul const practic n prbuirea unui ntreg sistem, n sensul c toi agenii economici care fac parte din acesta sunt afectai. Riscul de sistem poate fi cel mai bine evideniat la nivelul pieelor financiare internaionale. n lipsa unor reguli prudeniale clare, n condiiile unei globalizri accentuate i n condiiile desprinderii tot mai puternice a titlurilor financiare de economia real, se poate ajunge la un paradox. Riscul de sistem crete, pe msur ce i se permite fiecrui actor din cadrul su s acioneze n sensul reducerii riscului pe care ar trebui s i-l asume n mod individual. Dup coninutul lor, riscurile pot fi mprite n urmtoarele categorii: riscuri cu coninut economic riscuri contractuale, decurgnd din ne executarea obligaiilor contractuale riscul de pre, decurgnd din instabilitatea preurilor riscuri financiar-monetare, decurgnd din fluctuaiile cursurilor de schimb i din nesigurana valorificrii capitalului n contextul afacerilor internaionale. riscuri cu coninut politic evenimente politice majore - strile beligerante - embargourile - schimbrile regimurilor politice - adoptarea de interdicii la transferurile valutare - sechestrul n interes public - interzicerea exportului n interesul consumului naional.

riscuri cu coninut social evenimente sociale majore - grevele sau conflictele sociale, cu efect important asupra activitii economice, putnd determina de pild executarea cu ntrziere a obligaiilor contractuale vdiancu@gmail.com Bibliografie: Gf-Deac M., Managementul afacerilor , Editura Fundaiei Romnia de Mine, Bucureti 2008