UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT PENAL
PARTEA GENERALĂ I
Lect. univ. dr. MARIA IOANA MICHINICI

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

La elaborarea acestui suport de curs s-au avut în vedere: prevederile Codului penal al României adoptat prin Legea nr. 15 / 1968 (publicată în B. Of. nr. 79-bis din 21.06.1968), cu intrare în vigoare la data de 1 ianuarie 1969, ulterior republicat în B. Of. nr. 55-56 / 23.04.1973, republicat în temeiul Legii nr. 140/1996 (în M. Of. nr. 65 / 16.04.1997), cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 278 / 2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi (publicată în M.Of. nr. 601 / 12.07.2006).

Codul penal actual va fi în vigoare până la data de 1 septembrie 2009, dată când va intra în vigoare art. 512 din Legea nr. 301 / 2004 de adoptare a noului Cod penal, publicată în M. Of. nr. 575 / 29 iunie 2004, rectificată în M. Of. nr. 303 / 12 aprilie 2005.

Unde am apreciat ca necesar am reprodus – şi comentat succint – principalele modificări faŃă de legea actuală, implicând schimbările majore de optică a legiuitorului noului Cod penal.

2

CUPRINS
I. NoŃiuni generale privind dreptul penal ........................................................ 1. NoŃiunea dreptului penal ............................................................................... 2. Obiectul şi caracterele dreptului penal .......................................................... 3. InstituŃii fundamentale ale dreptului penal .................................................... 4. Principiile fundamentale ale dreptului penal ................................................. 5. Perspective legislative. ConcepŃia legiuitorului noului Cod penal ............... II. Legea penală şi limitele ei de aplicare ......................................................... 1. Izvoarele dreptului penal. Conceptul de lege penală .................................... 2. Aplicarea legii penale în timp. Principii ....................................................... 3. Aplicarea legii penale în spaŃiu. Principii ..................................................... 4. Perspective legislative ................................................................................... III. Teoria generală a infracŃiunii ................................................................... 1. Aspecte generale privind infracŃiunea ........................................................... 1.1. DefiniŃia şi trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii .................................... 1.2. ConŃinutul infracŃiunii .......................................................................... 1.3. Perspective legislative .......................................................................... 2. Formele infracŃiunii după fazele de desfăşurare a activităŃii infracŃionale .... 2.1. InfracŃiunea consumată – forma tipică a infracŃiunii ............................. 2.2. Formele atipice ale infracŃiunii ............................................................. 2.2.1. Actele de pregătire ..................................................................... 2.2.2. Fazele tentativei .......................................................................... 2.3. Perspective legislative ........................................................................... 3. Unitatea de infracŃiune ................................................................................... 3.1. Unitatea naturală de infracŃiune ........................................................... 3.1.1. InfracŃiunea simplă .................................................................... 3.1.2. InfracŃiunea continuă ................................................................. 3.1.3. InfracŃiunea deviată ................................................................... 3.2. Unitatea legală de infracŃiune ............................................................... 3.2.1. InfracŃiunea continuată ............................................................... 3.2.2. InfracŃiunea complexă ................................................................ 3.2.3. InfracŃiunea de obicei ................................................................. 3.2.4. InfracŃiunea progresivă ............................................................... 3.3. Perspective legislative ........................................................................... 4. ParticipaŃia penală .......................................................................................... 4.1. DefiniŃie şi condiŃii de existenŃă ............................................................ 4.2. Formele participaŃiei penale .................................................................. 4.2.1. Autoratul şi coautoratul .............................................................. 4.2.2. Instigarea .................................................................................... 4.2.3. Complicitatea ............................................................................. 4.3. SancŃionarea participaŃiei penale .......................................................... 3 3 3 4 5 6 8 8 8 11 13 14 14 14 17 23 23 23 24 24 25 29 30 30 31 31 32 33 33 35 37 38 39 39 39 42 42 44 46 47

.........1...........................1..... Perspective legislative ..........2....1....3.... 5........... Perspective legislative ........ Perspective legislative .....................2............................................1..................................2........... 5...... DefiniŃie şi condiŃii de existenŃă ..2.... SancŃionarea concursului de infracŃiuni ........... Recidiva în cazul persoanei fizice ........... Pluralitatea intermediară de infracŃiuni ......... 50 50 51 51 52 53 54 56 57 57 57 57 61 61 63 63 64 65 65 67 67 72 75 2 ......2.......................................... DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă .. 5............1....1....... Recidiva în cazul persoanei juridice ....3...........................4......................... 5.................... Cauze generale care exclud infracŃiunea .........1............................................................................................. 5............ 6.....................1.......1................................................3....... 5........ Formele (modalităŃile) recidivei în Codul penal român în cazul persoanei fizice ........... 5....................... SancŃionarea concursului de infracŃiuni săvârşite de persoana juridică ..................... Bibliografie ..................................................................1... 5................2......... 5.............................2.......2.........................1.........................2.......................2... Tratamentul penal al recidivei în cazul persoanei Fizice .... Perspective legislative ..... 5...1.... SancŃionarea concursului de infracŃiuni săvârşite de persoana fizică ................................................ 6..............1.2.............. Pluralitatea de infracŃiuni ................................................ 6......2...... DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă ....... Formele (modalităŃile) recidivei în Codul penal român 5.......2........................ Concursul de infracŃiuni ..............3...................................................4.......2........... 5..................2........... 5.. 5... Formele concursului de infracŃiuni ..................................................1..........4.......1...................3.. 5...... 5....2.................. Recidiva ...........2..... Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei .3..........1..................... 5............ 5.

2. pe de o parte. dreptul financiar ş. constând în dreptul statului de a pretinde o anumită conduită. relaŃiile sociale manifestându-se. legătură evidentă atâta timp cât. având un obiect propriu de reglementare şi consacrând un ansamblu de principii fundamentale ce guvernează întreaga reglementare penală privitoare la instituŃiile fundamentale – infracŃiunea. având strânse legături cu alte ramuri de drept public (dreptul constituŃional.I. ca relaŃii de conflict (represive) – ce se nasc la data şi cu ocazia comiterii faptelor ce constituie infracŃiuni -. respectiv.pen. precum şi întreaga ordine de drept. dreptul penal are ca scop apărarea valorilor sociale esenŃiale pentru existenta unei societăŃi împotriva fenomenului infracŃional. prin normele penale sunt consacrate faptele ce constituie infracŃiuni şi ansamblul sancŃiunilor corespunzătoare. 1 C. dreptul penal aparŃine dreptului public. unitatea şi indivizibilitatea statului. dreptul penal – ramură de sine-stătătoare cu un caracter autonom – interferează. constând în dreptul statului de a trage la răspundere penală şi de a aplica sancŃiuni şi. drepturile şi libertăŃile acesteia. proprietatea. Ca instrument principal al politicii penale. în vederea tragerii la răspundere penală şi aplicării sancŃiunilor). dreptul execuŃional penal. 3 . sancŃiunile corespunzătoare lor. pe de altă parte. suveranitatea. – care înscrie expres scopul legii penale – se prevede că legea penală apără împotriva infracŃiunilor România. norme care determină faptele ce constituie infracŃiuni.a. Potrivit art. Obiectul şi caracterele dreptului penal Dreptul penal reprezintă o ramură autonomă de drept. Prin specificul reglementărilor sale. independenŃa. dreptul procesual penal. dreptul penal – ramură a dreptului public – reprezintă un ansamblu de norme care reglementează relaŃiile sociale care iau naştere în acŃiunea de prevenire şi combatere a infracŃionalităŃii. ReŃinem legătura îndeaproape realizată cu dreptul procesual penal. precum şi condiŃiile de aplicare şi executare a acestora. instituind raporturi de putere în care partea dominantă este întotdeauna statul. NoŃiunea dreptului penal În sistemul dreptului pozitiv. prin abŃinerea de la săvârşirea faptelor incriminate şi în obligaŃia ce revine destinatarilor legii penale de a adopta conduita impusă. NOłIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL PENAL 1. atât în relaŃiile de conformare (prin elaborarea normelor penale ce impun o anumită conduită). ca relaŃii de conformare (cooperare) stabilite între stat şi destinatarii normelor penale – ce se nasc de la data intrării în vigoare a legii penale -. ca relaŃii de prevenire şi combatere a criminalităŃii – are un caracter complex. persoana. cât şi în cele de conflict (în procesul aplicării legii penale prin intermediul organelor competente. Obiectul dreptului penal – reprezentat de relaŃiile de apărare socială. ceea ce relevă necesitatea reglementării juridico-penale.). răspunderea penală şi sancŃiunile de drept penal. obligaŃia persoanei vinovate de comiterea infracŃiunii de a suporta consecinŃele faptei sale. Ocupând un loc bine definit în sistemul de drept.

la prevenirea infracŃiunilor. reglementând instituŃiile fundamentale – infracŃiunea. 20-22). participaŃia (art. astfel că orice persoană care a săvârşit o infracŃiune să fie pedepsită potrivit vinovăŃiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală (alin. răspunderea penală şi sancŃiunile de drept penal. 32-43) şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (art. 2). Sub aspectul structurii sale. răspunderea penală şi sancŃiunile de drept penal. completându-se de către cele generale. numai dacă prin dispoziŃiile speciale nu se derogă de la cele generale. InstituŃiile fundamentale ale dreptului penal InstituŃiile fundamentale ale dreptului penal sunt reprezentate de infracŃiune. 119 şi următoarele sunt 4 . cadrul reglementărilor în materie incluzând dispoziŃii generale privind infracŃiunea (art. unitate care este pusă în evidenŃă de unitatea principiilor ce reglementează materia penală. apreciată în doctrină ca „piatra de temelie” a oricărui sistem de drept penal. 2 potrivit căruia infracŃiunea este unicul temei al răspunderii penale şi corespunzător Titlului VII al părŃii generale a Codului penal unde sunt reglementate cauzele care înlătură răspunderea penală (conform art. normele generale aplicându-se numai prin intermediul normelor speciale. Consacrat în art. dreptul comercial. dreptul penal – reprezentat printr-un ansamblu de norme juridico-penale – se divide în drept penal – parte generală şi drept penal – parte specială. de regulă. Normele speciale . iar acestea din urmă.pr. pluralitatea de infracŃiuni (art. 44-51). în partea generală a Codului penal.cu sediul în partea specială a Codului penal sau în legi speciale – sunt norme de incriminare prin care se prevăd faptele ce constituie infracŃiuni şi pedepsele corespunzătoare acestora. Unitatea dreptului penal nu este afectată de această diviziune. instituŃia infracŃiunii fiind.) prin ocrotirea penală a faptelor grave pentru relaŃiile sociale ce formează obiectul de reglementare a acestor ramuri de drept. tentativa (art. 1). a drepturilor şi libertăŃilor acesteia. dreptul familiei.iar prin normele procesual penale reglementându-se procedura de tragere la răspundere penală a celor vinovaŃi de comiterea infracŃiunilor. 23-31). scopul procesului penal priveşte constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracŃiuni. la rândul lor. între cele două categorii de norme penale – generale şi speciale – existând o interdependenŃă.. 1 C. Legea penală cuprinde dispoziŃii exprese privitoare la răspunderea penală în art. Normele penale generale îşi au sediul. 3. Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept. dreptul muncii ş.a. InstituŃia infracŃiunii este consacrată în Titlul II al părŃii generale a Codului penal. infracŃiunea determinând răspunderea penală şi sancŃiunea penală. 17-19¹).pen. urmând de altfel şi împărŃirea Codului penal în două părŃi – partea generală şi partea specială. precum şi la educarea cetăŃenilor în sprijinul respectării legilor (alin. 17 alin. InterdependenŃa celor două ramuri autonome de drept – drept penal material şi procesual – rezidă şi în scopul comun urmărit. pe drept cuvânt. la apărarea persoanei. Dreptul penal are şi un caracter unitar. Dreptul penal prezintă legături şi cu ramuri de drept privat (dreptul civil.

90). pedepsele principale aplicabile persoanei fizice (art. interdicŃia de a reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă determinată. internarea medicală. diversificarea pedepselor aplicabile persoanelor implicate în comiterea de infracŃiuni. pe de altă parte. Măsurile de siguranŃă sunt prevăzute în Titlul VI (art. interzicerea de a se afla în anumite localităŃi. internarea într-un institut medical-educativ. cadrul general actual al pedepselor cuprinde atât categoriile şi limitele generale ale pedepselor care se aplică persoanelor fizice cât şi cele care se aplică persoanelor juridice. drept urmare. 52-89). 4. 64-67). interzicerea de a ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie. 19¹ C. incluzând dispoziŃii privitoare la categoriile si limitele generale ale pedepselor (art.pen. măsuri educative şi măsuri de siguranŃă. o meserie ori o altă ocupaŃie. lipsa/retragerea plângerii prealabile şi împăcarea părŃilor). prin săvârşirea unei infracŃiuni cu un grad de pericol social mai redus. 72-89). ceea ce a condus şi la diferenŃierea. 278 / 2006 se prevăd condiŃiile răspunderii penale a persoanei juridice (art. În acest sens. potrivit art. având aici în vedere cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei (graŃierea şi prescripŃia executării pedepsei). Anterior legii menŃionate se consacra exclusiv răspunderea penală a persoanei fizice. Precizăm că prin Legea nr.pen. acestea fiind: mustrarea. Cadrul legal al sancŃiunilor operante în materie juridico-penală este completat -în afara sancŃiunilor specifice de drept penal.). confiscarea specială. Principiile fundamentale ale dreptului penal Principiile fundamentale ale dreptului penal stau la baza întregii reglementări juridico-penale şi sunt legate de instituŃiile fundamentale ale dreptului penal. răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit în orice mod la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni. 18¹). expulzarea străinilor. pedepsele aplicabile persoanei juridice (71¹717). pen. Reglementări privitoare la pedeapsă sunt incluse şi în Titlul V. art. 53³-63¹). în două situaŃii distincte: pe de o parte. După cum se prevede expres. şi în condiŃiile înlocuirii răspunderii penale (art. cu referire la pedepsele pentru infractorii minori şi în Titlul VII.).prin unele sancŃiuni extrapenale. de lege lata. În cadrul Titlului V „Minoritatea” sunt prevăzute ca sancŃiuni de drept penal aplicabile infractorilor minori măsurile educative corespunzător art. Codul penal consacră sancŃiuni cu caracter administrativ incidente. libertatea supravegheată. 91 C. 53-53²). 109 şi următoarele. prescripŃia răspunderii penale. în cazul comiterii unei fapte care nu prezintă pericolul social al unei infracŃiuni (art.prevăzute amnistia. pedepsele complementare şi pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice (art. Ansamblul sancŃiunilor de drept penal este format din trei categorii de sancŃiuni: sancŃiuni penale (pedepse). 5 . în acest sens. internarea într-un centru de reeducare. 101-108 C. (A se vedea. Codul penal actual a creat un cadru legal amplu în Titlul III al părŃii generale intitulat „Pedepsele” (art. 111-118¹) acestea fiind: obligarea la tratament medical. individualizarea pedepselor (art.

Principiul legalităŃii incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal reprezintă. Se pot reŃine şi alte principii. noul Cod penal consacră concepŃia bipartită în materia infracŃiunilor. prin executarea sancŃiunii aplicate. cadrul general al pedepselor (categoriile şi felurile de pedepse). principii ce guvernează. complete şi precise. întregul sistem de drept românesc. obligată a suporta consecinŃele directe şi indirecte ale faptei săvârşite. 3). instanŃa trebuie să determine o încadrare juridică corectă a faptei comise care să corespundă modelului legal şi să dispună. principiul umanismului dreptului penal – ca principii fundamentale (şi) în dreptul penal. Individualizarea administrativă (execuŃională) are loc în faza executării sancŃiunii ce a fost aplicată. Individualizarea judiciară o realizează instanŃa. de gradul de pericol social al faptei săvârşite.pen. prevede împrejurările de agravare sau atenuare a răspunderii penale. Art. Individualizarea cunoaşte trei forme în funcŃie de organul ce o realizează. persoana infractorului (pentru persoana fizică) şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. sancŃiunea corespunzătoare. în aplicarea legii penale. în crime şi delicte (art. Individualizarea legală este opera legiuitorului care determină ansamblul sancŃiunilor de drept penal. principala garanŃie a securităŃii juridice a cetăŃeanului în faŃa dreptului penal. care la stabilirea şi aplicarea pedepsei (conform art. prin individualizare. Prin consacrarea răspunderii penale a persoanei juridice nu se contravine acestui principiu. precum şi participarea la comiterea acestora ca autor. al măsurilor educative şi al măsurilor de siguranŃă. dintre care enumerăm: principiul egalităŃii în faŃa legii penale. limitele de pedeapsă fixate în partea specială. pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile care se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte”. De reŃinut că. înscrie principiul potrivit căruia infracŃiunea este unicul temei al răspunderii penale. în aprecierea doctrinei. 72) Ńine seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei – dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal. ConcepŃia legiuitorului noului Cod penal Ca element de noutate. care se împart. obligaŃii şi limite specifice. i se impune legiuitorului prevederea faptelor ce constituie infracŃiuni şi a sancŃiunilor corespunzătoare prin elaborarea unor texte de lege clare. 2 C.Legea formulează expres principiile legalităŃii incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal potrivit art. după gravitatea lor. de altfel. 5. 17 alin. persoana ce a comis-o şi de condiŃiile de săvârşire a infracŃiunii. Clasificarea bipartită a infracŃiunilor atrage consecinŃe pe planul pedepselor principale 6 . Prin „săvârşirea unei infracŃiuni” sau „comiterea unei infracŃiuni” se înŃelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracŃiune consumată sau ca tentativă. Perspective legislative.pen. Un alt principiu fundamental este cel al individualizării sancŃiunilor de drept penal. adresându-se atât legiuitorului cât şi instanŃelor judecătoreşti cărora le impune drepturi.2 C. Personalitatea răspunderii penale implică angajarea răspunderii de către persoana ce a comis infracŃiunea. care dispune „legea prevede faptele care constituie infracŃiuni. instigator sau complice. principiu ce implică stabilirea şi aplicarea sancŃiunii în funcŃie de gravitatea faptei.

distingându-se între pedepse principale pentru crime (detenŃiunea pe viaŃă.aplicabile persoanei fizice. 7 . Nu se poate aplica o pedeapsă sau nu se poate lua o măsură de siguranŃă ori o măsură educativă neprevăzută de lege la data comiterii faptei” (art. detenŃiunea severă) şi pedepse principale pentru delicte (închisoarea strictă. 2). amenda sun forma zilelor amendă. Principiul legalităŃii este reformulat sub denumirea „principiul legalităŃii incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal” şi completat din punct de vedere al conŃinutului în următorul sens: „Nimeni nu poate fi sancŃionat pentru o faptă care nu era prevăzută de lege ca infracŃiune la data săvârşirii ei. închisoarea. munca în folosul comunităŃii).

cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 73. după cum s-a arătat. 2 C. Aplicarea legii penale în timp. cuprinzând şi norme penale prin care sunt incriminate unele fapte periculoase ce se pot comite în domeniul respectiv. instituind dispoziŃii privitoare la legea penală şi limitele ei de aplicare. Aplicarea legii penale în timp este guvernată de următoarele principii: activitatea legii penale. infracŃiuni contra persoanei. Cu alte cuvinte. contra înfăptuirii justiŃiei ş. între momentul intrării în vigoare şi până la ieşirea din vigoare a legii. 2. neretroactivitatea şi retroactivitatea legii penale. Principii Cadrul legal al aplicării legii penale este configurat de art. 10 C. potrivit căruia „legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”. în funcŃie de anumite criterii de clasificare. generală şi cu durată nedeterminată în timp.).pen. Codul penal este structurat pe două părŃi.h). de art. 3-16 C. În afara Codului penal – cea mai importantă lege penală – există şi legi speciale cu dispoziŃii penale care reglementează un anumit domeniu de activitate. distincŃie necesară deoarece legea temporară se aplică şi după ieşirea ei din vigoare pentru infracŃiunile comise sub imperiul acesteia. Izvoarele dreptului penal. Principiul activităŃii legii penale este consacrat expres în art.2008.01.pen. pedepsele şi regimul executării acestora. ultraactivitatea legii penale]. legea penală este incidentă în cazul infracŃiunilor săvârşite pe durata ei de aplicare.. dată când va intra în vigoare noul Cod penal al României. [A se vedea. Doctrina evidenŃiază mai multe categorii de legi care cuprind dispoziŃii penale. în legi penale permanente şi temporare.1969.pen. lit. alin.II. Acest cod va fi în vigoare până la data de 1. Amintim clasificarea după durată. materie sistematizată pe un număr de zece titluri. ultraactivitatea legii penale temporare şi principiul aplicării legii penale mai favorabile . Partea specială cuprinde norme de incriminare. LEGEA PENALĂ ŞI LIMITELE EI DE APLICARE 1. De regulă. respectiv tot atâtea grupe de infracŃiuni (infracŃiuni contra siguranŃei statului. cunoscând numeroase modificări şi completări în timp. 3.a. legalitatea incriminării fiind consacrată. Codul penal actual a intrat în vigoare la data de 1. Conceptul de lege penală Potrivit dispoziŃiei constituŃionale (art. contra patrimoniului. ca lege organică.. intrarea în vigoare a legii penale are loc la trei zile de la data 8 . Principalul izvor de drept penal este Codul penal.09. prin lege organică se reglementează infracŃiunile. Doctrina defineşte legea temporară ca fiind legea penală care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura situaŃiei temporare care a impus-o. partea generală conŃine norme generale (grupate în opt titluri). 278 / 2006. reglementând instituŃiile fundamentale ale dreptului penal şi instituŃiile privitoare la acestea. interesând în această materie atât aplicarea legii penale în timp cât şi în spaŃiu.

12 C. ca o excepŃie de la aceste reglementări. la data când au fost săvârşite. Legea penală interpretativă intervine în situaŃia unei practici judiciare neunitare. Retroactivitatea legii penale este prevăzută de art. 11 C. întrucât nu mai există o bază legală pentru urmărirea şi judecarea acelei fapte. în alin. fără a cuprinde noi incriminări. executarea pedepselor. caracterul retroactiv al legii de dezincriminare se justifică prin aceea că nu se poate urmări şi judeca o faptă care. doctrina vine în completarea textului legal (art. dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. deşi legea formulează expres principiul legalităŃii incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal. 12.modalitate la care se recurge frecvent în etapa de tranziŃie . de ultraactivitate a legii penale. în condiŃiile de aplicare a legii penale noi. legea penală nu se aplică faptelor care. Ieşirea din vigoare a legii penale are loc prin diferite moduri – prin abrogare (totală sau parŃială. nu erau prevăzute ca infracŃiuni (art. Textul legal consacră retroactivitatea legii penale de dezincriminare. 12 (care au în vedere dezincriminarea faptei). precum şi toate consecinŃele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi” (alin.pen.ori prin ajungere la termen sau prin dispariŃia condiŃiilor care au impus adoptarea legii (în cazul legii temporare). fiind consacrate şi excepŃii. cazuri de retroactivitate şi. lege care. Astfel. de asemenea. făcând corp comun cu legea pe care o interpretează şi astfel. 2 se consacră şi retroactivitatea legii care prevede măsuri de siguranŃă sau măsuri educative şi care se aplică infracŃiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării în vigoare a legii noi. subliniind anterioritatea legii în raport cu momentul săvârşirii faptei incriminate şi cu sancŃiunea aplicată. expresă sau tacită). în legea nouă. nu mai este incriminată. după cum nu se poate continua executarea unei pedepse pronunŃate pentru o infracŃiune care. respectiv. Potrivit aceluiaşi art. a pierdut caracterul infracŃional.). 1 al art. precizează voinŃa legiuitorului exprimată în legea incriminatoare intrată în vigoare anterior. Din principiul activităŃii decurge. Potrivit doctrinei. în acest caz legea nouă intervenind ulterior comiterii faptei care nu mai este prevăzută ca infracŃiune de legea penală.pen. Doctrina penală reŃine şi retroactivitatea legii penale interpretative. ceea ce înseamnă neretroactivitatea legii penale. În acest caz. prin 9 . 2 C. a măsurilor de siguranŃă şi măsurilor educative pronunŃate în baza legii vechi.pen. aplicându-se de la data intrării în vigoare a acesteia din urmă. consecinŃa potrivit căreia legea penală nu se aplică nici ulterior ieşirii ei din vigoare (non-ultraactivitatea). prin modificare .publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. 1). în formularea potrivit căreia „legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche. După cum s-a arătat. În doctrină s-a exprimat punctul de vedere conform căruia prevederile din acest alineat nu au legătură cu cele prevăzute în alin. Subliniem faptul că principiul activităŃii legii penale nu are un caracter absolut.). desigur. considerându-se că ar trebui să-şi găsească locul în cadrul reglementărilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.

ca lege mai blândă în situaŃia concretă atrasă prin săvârşirea infracŃiunii. Legea penală temporară se aplică infracŃiunilor săvârşite în timpul cât era în vigoare.lămurirea înŃelesului legii ce a generat acest fenomen. nu au fost urmărite sau judecate cât legea era în vigoare. comise sub imperiul ei. pe de o parte. Rezultă de aici faptul că. se ridică problema determinării legii penale mai favorabile infractorului. 13 alin. 10 . în vederea identificării şi aplicării acelei legi. Potrivit aceluiaşi art. În această materie. legea penală nu se stabileşte în funcŃie de pedepsele complementare. legile urmează să fie comparate per ansamblul reglementărilor pe care le cuprind. în cazul în care de la data săvârşirii infracŃiunii şi până la judecata definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. cu alte cuvinte.).. Fapta comisă trebuie să constituie infracŃiune potrivit dispoziŃiilor cuprinse în toate aceste legi. distingem. cât şi în ceea ce priveşte pedeapsa şi instituŃiile privitoare la aceasta. iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală nouă nu se mai aplică”. care cuprind însă reglementări distincte. Ca excepŃie de la principiul activităŃii legii penale.2 se prevede: „când legea anterioară este mai favorabilă. existând posibilitatea de a nu putea fi sancŃionaŃi dacă legea n-ar avea efect ultraactiv. pe de altă parte. deoarece o lege penală care a ieşit din vigoare nu poate produce efecte asupra unor infracŃiuni comise după acest moment. 16 C. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor nedefinitive va conduce. prevede şi cazul aplicării ultraactive a legii temporare. ar putea săvârşi faptele incriminate spre sfârşitul duratei de aplicare.1 C. al celor de tragere la răspundere penală. 1315 C. Atunci când de la data comiterii infracŃiunii şi până la judecata definitivă a cauzei intervine o succesiune de legi penale. fie sub aspectul condiŃiilor de tragere la răspundere penală sau al pedepsei. 13 alin.13) şi. deci. între aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor nedefinite (art. se aplică legea cea mai favorabilă (art. în funcŃie de legea apreciată în concret de instanŃă ca fiind legea penală mai favorabilă. ceea ce implică operaŃiunea de comparare a legilor succesive. Potrivit primei situaŃii. producându-şi efectele şi după ieşirea din vigoare pentru faptele care. datorită duratei scurte de aplicare a legii. 14. fie la retroactivitatea legii penale noi. după caz. fie la nivelul incriminării faptei. pedepsele complementare care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conŃinutul şi limitele prevăzute de aceasta. Ultraactivitatea legii penale temporare nu trebuie înŃeleasă ca o ultraactivitate propriu-zisă. art.pen. în vederea uniformizării soluŃiilor dispuse în aplicarea legii.pen. din punctul de vedere atât al condiŃiilor de incriminare. cunoscând caracterul ei temporar. conformă cu interesele apărării sociale sau.pen. 15). Extraactivitatea legii penale mai favorabile – problemă cunoscută în planul tranziŃiei legii penale – are în vedere două situaŃii disciplinate prin dispoziŃiile art. aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive (art. însemnând că pedepsele complementare se aplică potrivit legii noi. Prin aplicarea ultraactivă a legii penale temporare sunt înlăturate orice posibilităŃi de eludare a legii de către acei infractori care. fie la ultraactivitatea legii penale vechi.

3 C. aplicarea fiind restrânsă la pedeapsa privativă de libertate a închisorii. în toate situaŃiile. Potrivit principiului teritorialităŃii legii penale – consacrat de art.pen. fiind lăsată la aprecierea instanŃei aplicarea legii penale mai favorabile. 8 C. dezvăluind deci. – legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul României.pen. Dacă sunt întrunite condiŃiile legii. apatrid care domiciliază sau nu în România). aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile. fiind cele prevăzute de legea română. Sunt şi excepŃii de la principiul teritorialităŃii. după cum îşi va produce efectele şi în cazul pedepselor deja executate. 14 C. legea consacrând expres – potrivit art. intervine o lege penală nouă care prevede o pedeapsă mai uşoară în raport de pedeapsa aplicată de instanŃă. în timpul executării. Articolul 14 a inserat şi prevederea care obligă la reducerea sau înlocuirea pedepsei şi în cazul pedepselor executate (alin. SituaŃiile descrise în lumina art. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporŃional cu micşorarea maximului special prevăzut pentru infracŃiunea săvârşită. Legea nouă mai favorabilă îşi produce efectele şi în cazul pedepselor deja executate până la data intrării ei în vigoare. pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime (art.15 C. Ńinându-se seama de criteriile legale enumerate în conŃinutul articolului menŃionat. Aplicarea legii penale în spaŃiu. (aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile) atrag aplicarea retroactivă a legii noi.2). 4). se dispune fie menŃinerea.pen. 142 şi art.14 şi 15 C. Potrivit art. personalităŃii. fie reducerea pedepsei.Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive este reglementată corespunzător art. 5). Prin lege sunt reglementate mai multe şi variate situaŃii privind aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. sunt avute în vedere şi alte situaŃii de aplicare a legii penale mai favorabile (aplicare facultativă) în cazul pedepselor definitive. fără a putea depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. realităŃii şi universalităŃii legii penale române. Reproducem una dintre aceste situaŃii descrisă conform alineatului 3 care dispune: „dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda. condiŃiile de tragere la răspundere penală. măsurile de siguranŃă şi măsurile educative (alin. Codul penal consacră principiile teritorialităŃii. Legea penală română se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul Ńării.pen. Compararea legilor penale succesive se realizează exclusiv sub aspectul pedepsei. – imunitatea 11 . 143 explicându-se înŃelesul noŃiunilor de „teritoriul României” şi „infracŃiune săvârşită pe teritoriul României”. prin dispoziŃiile înscrise în art. după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru infracŃiunea săvârşită şi până la executarea completă a pedepsei (în baza legii vechi). 3. Legea penală nouă poate interveni înainte de a se trece la executarea pedepsei. neinteresând calitatea făptuitorului (cetăŃean român sau străin. 15 alin. de aplicare şi executare a sancŃiunilor. pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda. łinându-se seama de partea executată din pedeapsa închisorii se poate înlătura în totul sau în parte executarea amenzii ”. conducând la reducerea sau înlocuirea pedepsei aplicate de instanŃă în condiŃiile prevăzute de lege. şi se referă la acele situaŃii când. Principii Cu privire la aplicarea legii penale în spaŃiu.pen. oferind şi soluŃii privitoare la pedepsele complementare.

În ceea ce priveşte realitatea legii penale române – conform art. Aplicarea legii penale în spaŃiu conform principiilor realităŃii şi universalităŃii este posibilă dacă nu se dispune altfel printr-o convenŃie internaŃională la care România este parte (art. dacă sunt întrunite condiŃiile prevăzute de lege care atrag incidenŃa acestor principii. ori executarea pedepsei) sau atunci când pedeapsa aplicată nu a fost executată sau considerată ca executată. făptuitorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obŃinut extrădarea lui (conform art. dacă fapta este considerată infracŃiune potrivit legii penale române (necerându-se. când legea penală română nu se aplică infracŃiunilor săvârşite de reprezentanŃi diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care. 6 alin.5 alin. neavând nicio cetăŃenie. conform principiului realităŃii şi celui al universalităŃii legii penale române.pen. Legea impune şi condiŃia privitoare la punerea în mişcare a acŃiunii penale pentru infracŃiunile menŃionate. Legea penală română se aplică potrivit principiului universalităŃii – în condiŃiile mai sus arătate -. în cazul comiterii altor infracŃiuni decât a celor ce atrag incidenŃa legii conform principiului realităŃii.de jurisdicŃie. care se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie (art. Pentru infracŃiunile îndreptate contra intereselor statului român sau contra unui cetăŃean român. -. pen. Legea penală română se aplică potrivit principiului universalităŃii. în conformitate cu convenŃiile internaŃionale. infracŃiunile trebuie să fie dintre cele limitativ enumerate în textul legal. 4 C. Legea penală română se aplică şi infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării de către un cetăŃean străin sau de o persoană fără cetăŃenie care nu are domiciliul în Ńară. respectiv infracŃiuni contra statului român sau contra vieŃii unui cetăŃean român ori prin care s-a adus o vătămare gravă integrităŃii corporale sau sănătăŃii unui cetăŃean român. Potrivit principiului personalităŃii legii penale (art. în condiŃiile dublei incriminări a faptei şi dacă făptuitorul se află în Ńară. 7 C.pen.1 C.pen. astfel.). Principiul teritorialităŃii cunoaşte şi alte restrângeri [pentru care recomandăm consultarea doctrinei care tratează şi alte categorii de excepŃii].). Alături de principiul teritorialităŃii – principiul de bază al aplicării în spaŃiu – sunt consacrate şi principii complementare de aplicare a legii penale române în cazul infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului tării. dubla incriminare). nu sunt supuse jurisdicŃiei penale a statului român. 2). are domiciliul în Ńară.). 12 .2 C. legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării dacă făptuitorul este cetăŃean român sau dacă. Pentru infracŃiunile săvârşite în afara teritoriului Ńării aplicarea legii penale române potrivit principiului persoanlităŃii este posibilă în următoarele condiŃii: comiterea infracŃiunii să aibă loc în străinătate. iar infractorul la data săvârşirii acesteia să fie cetăŃean român sau apatrid cu domiciliul în Ńară (nefiind necesară prezenŃa sa în România). 5 alin. în cazul în care urmărirea şi judecata sunt posibile potrivit legii statului în care făptuitorul a săvârşit infracŃiunea (când nu există anumite cauze care împiedică punerea în mişcare sau continuarea procesului penal.

11). Principiul aplicării legii penale mai favorabile în cazul pedepselor nedefinitive se completează prin introducerea unei dispoziŃii referitoare la legile declarate neconstituŃionale sau la cele aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori neaprobate. contra unui cetăŃean român sau contra unei persoane juridice române. 1). art. se întregesc cu cele ce privesc cooperarea judiciară internaŃională în materie penală. – într-o reglementare cu caracter principial – consacrând extrădarea. dacă legea penală română prevede pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau a detenŃiunii severe (art.Aspectele privitoare la aplicarea legii penale în spaŃiu potrivit principiilor de care ne-am ocupat într-o prezentare sintetică. pen. publicată în Monitorul Oficial nr. 13 . 594/1.2004.2). Perspective legislative Spre deosebire de Codul penal actual. Legea nr. dacă în timpul cât acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziŃii mai favorabile (art. 4. 9 C. cu excepŃia cazurilor când constituie o lege mai favorabilă. modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006]. recomandăm consultarea literaturii de specialitate şi a legislaŃiei în materie – a se vedea în acest sens. [Pentru detalii. Principiul realităŃii legii penale este reformulat în următorul sens: „legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării de un cetăŃean străin sau de o persoană fără cetăŃenie care nu are domiciliul în Ńară. 6 alin.07. noul Cod penal nu mai consacră retroactivitatea legii care prevede măsuri de siguranŃă sau măsuri educative. însemnând că o astfel de lege va urma regula generală a neretroactivităŃii legii penale. Principiul personalităŃii legii penale este completat prin prevederea expresă a condiŃiei dublei incriminări a faptei (art. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională în materie penală. 12 alin. contra securităŃii naŃionale a statului român.

pen. Aspecte generale privind infracŃiunea 2. 17 C. Pluralitatea de infracŃiuni 6. gravitatea vătămării ce i se poate aduce etc. 18 C.). contravenŃiile. dar extrapenal (spre exemplu. Pericolul social abstract este avut în vedere şi apreciat de legiuitorul penal cu ocazia incriminării faptelor (în funcŃie de anumite criterii. DefiniŃia legală relevă cele trei trăsături esenŃiale ale faptei ce constituie infracŃiune: fapta care prezintă pericol social. Pericolul social al infracŃiunii se manifestă sub două forme. fapta săvârşită cu vinovăŃie. dar şi de faptele licite. Unitatea de infracŃiune 4.III. obiective şi subiective. Aspecte generale privind infracŃiunea 1. referitoare la modul şi mijloacele 14 . Formele infracŃiunii după fazele de desfăşurare a activităŃii infracŃionale 3. de natură să lezeze sau să pericliteze valorile sociale ocrotite de legea penală. Fapta incriminată este o faptă periculoasă pentru societate. ParticipaŃia penală 5. fapta prevăzută de legea penală. Fapta care prezintă pericol social în înŃelesul legii penale este orice acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art.). Aceste trăsături sunt trăsături comune pentru ansamblul faptelor ce constituie infracŃiuni semnificând ilicit penal. Trăsături esenŃiale InfracŃiunea este fapta care prezintă pericol social. cum ar fi: importanŃa valorii sociale ocrotite. atât de faptele ce reprezintă alte forme de ilicit juridic. DefiniŃie. distingând între pericolul social abstract şi pericolul social concret. InfracŃiunea – faptă care prezintă pericol social.1 şi pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse (art. săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală. în lipsa uneia dintre acestea existenŃa infracŃiunii fiind exclusă. abaterile disciplinare).) şi se reflectă în specia de pedeapsa prevăzută pentru fiecare faptă incriminată. TEORIA GENERALĂ A INFRACłIUNII 1. Pericolul social concret caracterizează infracŃiunea ca faptă concretă săvârşită şi se apreciază de instanŃă potrivit unor criterii legale. constituind singurul temei al răspunderii penale (art.1. pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea sancŃiunii tipice (pedeapsă). Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii se cer întrunite cumulativ. Cauzele generale care exclud infracŃiunea 1. delimitându-se astfel.pen.

de împrejurările în care fapta a fost comisă. Aprecierea în concret a lipsei pericolului social al infracŃiunii în cazul comiterii unor fapte prevăzute de legea penală. conduce organele judiciare penale – după caz. mustrare cu avertisment. starea de boală a făptuitorului. viol. chiar dacă inculpatul a mai suferit şi alte condamnări în trecut. reprezintă unul dintre criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei).. IntenŃia este forma dominantă a vinovăŃiei penale. VinovăŃia presupune existenŃa a doi factori. analizată în concret. 72 C.1 C.). prevede că nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conŃinutul ei concret. delapidare etc. Este posibil ca. 18¹ – relevă reŃinerea anumitor criterii care au cântărit în aprecierea că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni.pen. 18 C. precum şi de persoana şi conduita făptuitorului. de gravitatea acesteia Ńinându-se cont la stabilirea şi aplicarea pedepsei (potrivit art. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni.pen. Art. în doctrina penală vinovăŃia este definită ca fiind atitudinea psihică a persoanei ce constă într-un act de conştiinŃă şi voinŃă faŃă de faptă şi urmările ei. chiar dacă inculpaŃii au dat dovada unei comportări bune la locul de muncă. Fapta prevăzută de legea penală care prezintă pericol social este săvârşită cu vinovăŃie când este comisă cu intenŃie. pe cale de consecinŃă. în familie. majoritatea faptelor incriminate fiind infracŃiuni intenŃionate (spre exemplu. 19 – formele vinovăŃiei penale şi modalităŃile lor normative. 15 .000 lei) Orientarea generală a instanŃelor noastre – ca practică înregistrată sub Codul penal din 1968 odată cu introducerea art. ca sancŃiune cu caracter administrativ (mustrare. infracŃiunile de omor. să nu prezinte gradul de pericol social al unei infracŃiuni. Legea consacră – în art. comportarea bună a acestuia în faŃa instanŃei. şi. nu s-a făcut aplicarea dispoziŃiilor ce reglementează fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracŃiuni în cazul faptelor săvârşite de inculpaŃi cu antecedente penale multiple (3. fiind lipsită în mod vădit de importanŃă.a. în familie etc. 18¹ alin. de scopul urmărit. la locul de muncă ş. 17. să nu fie necesară aplicarea unei pedepse. procurorul sau instanŃa – la aplicarea unei măsuri extrapenale. furt. dintre care menŃionăm: valoarea redusă a prejudiciului. o faptă – deşi prevăzută de legea penală -. Ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii. factorul intelectiv (de conştiinŃă) şi factorul volitiv (de voinŃă). InfracŃiunea – faptă săvârşită cu vinovăŃie. să nu corespundă conceptului de infracŃiune potrivit art. trădare.5 infracŃiuni) ori în ipoteza comiterii faptelor în condiŃii agravante. Pericolul social concret se reflectă în sancŃiunea (pedeapsa) concretă aplicată în urma judecării faptei comise. dimpotrivă. luare de mită. de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce. din culpă sau cu praeterintenŃie.pen.de săvârşire a faptei.4. amendă de la 10 lei – 1.

IntenŃia depăşită (denumită şi praeterintenŃie) există atunci când rezultatul mai grav produs printr-o acŃiune sau inacŃiune intenŃionată se datorează culpei făptuitorului. rezultatul survenind şi fiindu-i imputabil conform acestei modalităŃi a culpei. după gradul de intensitate (culpa gravă. În ambele modalităŃi normative ale intenŃiei.1 pct.. o supraevaluare a rolului jucat de aceşti factori – ceea ce înseamnă că socoteşte neîntemeiat neproducerea rezultatului –. ceea ce înseamnă adoptarea unei poziŃii de indiferenŃă de către infractorul care nu se bazează pe nimic. probabil că se va produce. Sunt însă şi infracŃiuni caracterizate exclusiv de intenŃia directă.pen. deşi trebuia şi putea să-l prevadă (culpa fără prevedere). dar acceptat în cazul intenŃiei indirecte (denumită în doctrină şi intenŃie eventuală). sigur că se va produce şi este urmărit – în cazul intenŃiei directe –. infractorul prevede rezultatul faptei sale.. În această situaŃie. prin includerea unui scop pe latura subiectivă (cum ar fi în cazul infracŃiunii de furt) sau dată fiind însăşi natura faptei (cazul infracŃiunii de viol). ceea ce atrage şi o periculozitate socială sporită. rezultat care este unul cert. după cum culpa se referă la acŃiunea sau inacŃiunea comisă (culpa in agendo sau in omittendo). spre exemplu. Culpa. În cazul culpei cu prevedere. 19 alin. 16 . prin incriminarea faptelor în baza intenŃiei. infractorul prevede rezultatul faptei sale.a. deşi nu-l urmăreşte. intenŃie determinată sau nedeterminată. De regulă. Prevăzută în art. Se observă diferenŃe în raport de intenŃie – în modalitatea intenŃiei indirecte – unde rezultatul este acceptat. ceea ce înseamnă că infracŃiunea este susceptibilă de săvârşire cu intenŃie directă sau indirectă. infracŃiunile de ucidere din culpă. spre deosebire de rezultatul eventual. legiuitorul nu distinge între modalităŃile normative. intenŃie iniŃială sau supravenită. Doctrina reŃine şi alte modalităŃi ale intenŃiei. Culpa fără prevedere se particularizează prin neprevederea rezultatului faptei comise. pe care nu-l acceptă şi în raport de care adoptă o poziŃie de preîntâmpinare a producerii lui. Şi în cazul acestei forme de vinovăŃie doctrina reŃine şi alte modalităŃi.Prevăzută în art. socotind fără temei că nu se va produce (culpa cu prevedere) sau când nu prevede rezultatul faptei sale. infractorul se bazează pe anumiŃi factori (obiectivi sau/şi subiectivi). intenŃie simplă sau calificată. intenŃie unică sau complexă. în condiŃiile în care persoana căreia fapta îi este imputată ca infracŃiune din culpă în această modalitate..19 alin. însă are loc o supraestimare. neglijenŃa în serviciu ş. 1 pct. vătămare corporală din culpă. fapta este săvârşită cu intenŃie când infractorul prevede rezultatul faptei sale. fapta este săvârşită din culpă când infractorul prevede rezultatul faptei sale. urmărind producerea lui (intenŃia directă) sau. dintre care menŃionăm: intenŃie spontană sau premeditată. distrugere din culpă.pen. avea atât obligaŃia cât şi posibilitatea prevederii rezultatului. nu ia nici o măsură de preîntâmpinare a producerii rezultatului. Dintre faptele incriminate în baza culpei. acceptă posibilitatea producerii sale (intenŃia indirectă). dar nu-l acceptă. uşoară sau foarte uşoară).1 C. menŃionăm. sperând că nu se va întâmpla. 2 C.

deşi putea şi trebuia să le prevadă. în structura complexă a praeterintenŃiei. Sub acest aspect. ce prezintă pericol social şi care este săvârşită cu vinovăŃie – constituie infracŃiune. deosebind o faptă ce constituie infracŃiune de o altă faptă penală. tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă sau moartea victimei ş. 17 . ca faptă prevăzută de lege. ConŃinutul specific al fiecărei infracŃiuni – prin trăsăturile proprii pe care le prezintă – permite diferenŃierea între ele a faptelor ce constituie infracŃiuni. Această trăsătură esenŃială decurge din principiul fundamental al legalităŃii incriminării înscris în art. interesând în acest caz condiŃiile infracŃiunii şi elementele constitutive. În concluzie. 1 C. ConŃinutul infracŃiunii În lumina definiŃiei acordate infracŃiunii (art. 2 C.. infracŃiunea fiind consacrată în partea specială a Codului penal sau în legi penale incriminatoare (legi speciale cu dispoziŃii penale). 17 alin. InfracŃiunea – faptă prevăzută de legea penală. Subliniem faptul că înainte de toate. violul care a avut ca urmare moartea victimei. Sunt incriminate în baza praeterintenŃiei.pen. de alte infracŃiuni. spre exemplu. se pot reuni modalităŃile normative sub care se înfăŃişează intenŃia şi cupla. Sunt noŃiuni echivalente celei de infracŃiune. se ajunge la distincŃii între tipuri de infracŃiuni.PraeterintenŃia reuneşte în structura sa atât intenŃia cât şi culpa.2. iar acesta le-a prevăzut. caracterizându-se prin aceea că infractorul prevede şi doreşte ori acceptă producerea unor urmări periculoase. cea de faptă penală sau ilicit penal.). DispoziŃiile legale prin care sunt incriminate diferite fapte (conform unor modele legale de incriminare) implică analiza textelor cu referire la obiectul şi subiecŃii infracŃiunii. după cum s-a arătat. ConŃinutul infracŃiunii este definit în doctrină ca totalitatea condiŃiilor obiective şi subiective. necesare pentru existenŃa unei anumite infracŃiuni (care determină un anumit tip de infracŃiune). LegislaŃia noastră penală cuprinde un număr considerabil de infracŃiuni. Astfel. însă cele produse în realitate sunt mult mai grave. ilicitul penal se delimitează de alte forme de ilicit juridic. prevăzute în norma de incriminare. fapte de o mare varietate. Deci. 1. infracŃiunea este o faptă prevăzută de legea penală (evidenŃiindu-se aspectul său juridic) care trebuie să întrunească şi trăsăturile referitoare la pericolul social şi săvârşirea cu vinovăŃie. trăsături ce relevă şi aspectul material cât şi pe cel moral al faptei ce constituie infracŃiune. dar a socotit fără temei că nu se vor produce sau nu le-a prevăzut. infracŃiunile de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. latura obiectivă şi latura subiectivă.pen. Lipsa uneia dintre trăsăturile esenŃiale exclude existenŃa infracŃiunii. fapta care întruneşte cumulativ trăsăturile esenŃiale – ca faptă prevăzută de legea penală. ce alcătuiesc conŃinutul legal (sau conŃinutul generic de incriminare).a. nu trebuie confundate definiŃia infracŃiunii şi trăsăturile esenŃiale ale acesteia cu noŃiunea de conŃinut al infracŃiunii (structura infracŃiunii).

pe de o parte. Codul penal – în art. Subiectul activ al infracŃiunii poate fi o persoană fizică sau juridică. libertatea de hotărâre şi acŃiune. în cazul minorilor răspunzători penal (cu vârsta cuprinsă între 14 şi 16 ani şi discernământ dovedit în săvârşirea faptei şi al celor care au împlinit vârsta de 16 ani). împotriva cărora sunt îndreptate faptele penale şi care sunt lezate sau puse în pericol prin săvârşirea acestora. prevede că minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. de asemenea. interesând categoria minorilor nerăspunzători penal. responsabilitate. spre exemplu. Prezintă obiect material. Sunt denumiŃi subiecŃi ai infracŃiunii persoanele implicate în săvârşirea unei infracŃiuni.pen. Subiectul activ al infracŃiunii – când este reprezentat de o persoană fizică – trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiŃii (condiŃii generale). ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. infracŃiunea de furt (bunul mobil sustras) ş. săvârşeşte fapta penală.pen. respectiv. precum şi de a fi stăpână pe ele. starea de minoritate se reflectă. ca o cauză de diferenŃiere a răspunderii penale faŃă de cea a infractorilor majori.CondiŃiile preexistente ale infracŃiunii le reprezintă obiectul infracŃiunii şi subiecŃii. infracŃiunile de omor (corpul persoanei în viaŃă). CondiŃia libertăŃii de hotărâre şi acŃiune implică săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ca infracŃiune. cu excluderea oricăror acte de constrângere fizică sau morală exercitate asupra persoanei. răspunde penal numai dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ. persoană care. 99 C. Pe planul reglementărilor penale. Obiectul infracŃiunii este apreciat în doctrina ca reprezentând valorile sociale şi relaŃiile sociale apărate de legea penală. Obiectul infracŃiunii cunoaşte mai multe forme: obiect juridic generic care reprezintă o grupă de valori sociale de aceeaşi natură.a. Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal potrivit legii. lipsiŃi de discernământ (până la împlinirea vârstei de 14 ani cât şi pe segmentul de vârstă cuprins între 14 şi 16 ani). În cazul anumitor infracŃiuni se întâlneşte şi un obiect material care constă în lucrul corporal sau fiinŃa asupra căreia se îndreaptă activitatea infracŃională. vătămate de o grupă de infracŃiuni. În ceea ce priveşte limitele răspunderii penale. Fiecare infracŃiune prezintă un obiect juridic specific. îndeplinind condiŃiile legii. art. 46 – consacră. Responsabilitatea nu este definită de legea penală care defineşte însă iresponsabilitatea (potrivit art. pe de altă parte. 18 . 48) consacrată ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. subiectul activ şi subiectul pasiv al infracŃiunii. obiect juridic special care reprezintă o anumită valoare socială şi căreia i se aduce atingere prin infracŃiune. Prin responsabilitate – ca stare normală a persoanei care a împlinit vârsta de 16 ani – se înŃelege capacitatea acesteia de a-şi da seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale. iar cel care are vârsta între 14 şi 16 ani. şi anume: o anumită limită de vârstă. Pe baza acestui obiect s-a sistematizat partea specială a C. pe un număr de 10 titluri în vigoare. deosebind două categorii.

care prevede că „persoanele juridice. regula este aceea că ele nu răspund penal. pen. dacă fapta a fost săvârşită cu forma de vinovăŃie prevăzută de legea penală”.pen. acestea din urmă fiind cele care. iar prin sancŃionarea acestora s-ar ajunge. legiuitorul distinge între persoanele de drept public şi cele de drept privat. pen. Spre exemplu. 215¹ C. După cum se menŃionează în doctrină.. care trebuie protejată împotriva faptelor periculoase. subiectul activ fiind un subiect special.). În cazul persoanelor juridice de drept public. practic. răspund penal pentru infracŃiunile săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. autorităŃilor publice şi a instituŃiilor publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat. Sunt însă şi unele infracŃiuni denumite infracŃiuni proprii (sau cu subiect special) – în cazul cărora.drept cauze care exclud infracŃiunea – prin înlăturarea caracterului penal al faptei – constrângerea fizică şi constrângerea morală. urmând a se stabili pe caz concret dacă sunt realizate condiŃiile de angajare a răspunderii penale a persoanei juridice pentru fapta proprie. autorităŃile publice şi instituŃiile publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat) îşi găsesc justificare – în aprecierea doctrinei – întrucât antrenarea răspunderii penale pentru aceste entităŃi nu poate fi concepută sau ar avea consecinŃe negative asupra societăŃii. la data săvârşirii lor. sau în legi speciale – în calitate de autor sau ca participant. care ar avea de suferit ca urmare a lipsei unor servicii vitale din partea acestor entităŃi. infracŃiunile privind protecŃia mediului etc. infracŃiunile privind regimul unor activităŃi economice. cu excepŃia instituŃiilor publice care desfăşoară o activitate care poate face obiectul domeniului privat. În ceea ce priveşte sfera persoanelor juridice care răspund penal. condiŃiile generale mai sus menŃionate. ExcepŃiile instituite referitoare la persoanele juridice de drept public care nu răspund penal (statul. Majoritatea infracŃiunilor angajează răspunderea penală (în calitate de autor sau ca participant) a persoanelor fizice ce le comit şi care îndeplinesc. Se consacră un model de răspundere penală directă şi generală. în cazul primei categorii de infracŃiuni – cele săvârşite în realizarea obiectului de activitate a persoanei juridice – se vor include infracŃiunile privind concurenŃa. CondiŃia specială priveşte o anumită calitate pe care trebuie să o întrunească persoana ce va trece la executarea faptei. 19¹ alin. calitate specială care trebuie să existe la data comiterii acesteia. în principiu orice infracŃiune – ca faptă incriminată în partea specială a C. Legea reglementează condiŃiile răspunderii penale a persoanelor juridice potrivit art. InfracŃiunile care pot antrena răspunderea penală a persoanei juridice sunt faptele penale săvârşite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice. ceea ce înseamnă că persoana juridică poate să comită. la sancŃionarea societăŃii. 1 C. răspund penal. subiectul activ este calificat prin calitatea de funcŃionar. cu excepŃia statului. de regulă. în cazul infracŃiunii de delapidare (art.. Potrivit concepŃiei legiuitorului Codului penal actual şi persoana juridică poate fi subiect activ al infracŃiunii. în categoria infracŃiunilor comise în interesul persoanei juridice se vor regăsi 19 . legea impune şi condiŃii speciale.

suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea. urmarea (sau rezultatul) şi raportul de cauzalitate. subiectului pasiv i se cere ca o condiŃie generală.infracŃiuni susceptibile să aducă un beneficiu persoanei juridice (prin obŃinerea unui profit. Latura obiectivă include trei elemente componente obligatorii. Răspunderea penală a persoanei juridice poate fi antrenată. ConŃinutul constitutiv al infracŃiunii îl reprezintă totalitatea condiŃiilor privitoare la fapta incriminată. subiectul pasiv poate să fie numai un funcŃionar public care îndeplineşte o funcŃie ce implică exerciŃiul autorităŃii de stat. respectiv: elementul material. În ceea ce priveşte subiectul pasiv al infracŃiunii. prin fapta oricărei persoane fizice – din conducerea persoanei juridice.pen. care prevede că răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit în orice mod la săvârşirea aceleiaşi infracŃiuni. afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. căreia i se aduce atingere prin săvârşirea infracŃiunii. spre exemplu: în cazul infracŃiunii de ultraj (art. 19¹ alin. Lipsa unuia 20 . închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice. infracŃiunile comise în numele persoanei juridice sunt infracŃiuni ce se comit în procesul organizării activităŃii şi funcŃionării persoanei juridice.. prepus al persoanei juridice. cea de a fi titularul valorii sociale ocrotite penal. De regulă. interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice. legiuitorul stabileşte şi cadrul general al pedepselor aplicabile persoanei juridice. culpă sau praeterintenŃie). O altă condiŃie a răspunderii penale a persoanei juridice este săvârşirea faptei cu forma de vinovăŃie prevăzută de legea penală (intenŃie. aşa cum este descrisă de legiuitor. spre exemplu: infracŃiuni contra patrimoniului. infracŃiuni de corupŃie ş. chiar şi statul. 53¹ care prevede pedeapsa principală a amenzii şi pedepsele complementare care sunt: dizolvarea persoanei juridice. legiuitorul consacră cumulul de răspunderi penale. [Având în vedere complexitatea acestui subiect – răspunderea penală a persoanei juridice – şi întreaga problematică pe care o dezvoltă. în principiu. acesta poate fi o persoană fizică sau juridică. potrivit art. ori în interesul sau în numele acesteia. atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv. subiectul pasiv trebuie să îndeplinească o anumită calitate. 2 C. ConŃinutul constitutiv este structurat pe două laturi denumite latura obiectivă şi latura subiectivă care se află într-o relaŃie de interdependenŃă.a. orice persoană aflată sub autoritatea persoanei juridice şi chiar de orice persoană ce are o relaŃie de fapt sau de drept cu persoana juridică – care a acŃionat în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice.. Reglementând răspunderea penală a persoanei juridice. dar şi ca evitare a unei pierderi). recomandăm parcurgerea doctrinei pentru o mai bună înŃelegere a materiei]. în stabilirea vinovăŃiei urmând a se avea în vedere poziŃia persoanei fizice faŃă de persoana juridică. 239). Potrivit art. În cazul unor infracŃiuni.

dintre elementele componente spulberă unitatea laturii obiective atrăgând, pe cale de consecinŃă, inexistenŃa infracŃiunii. Elementul material semnifică actul de conduită interzis de legiuitor prin descrierea faptei ca infracŃiune sub aspectul modului de manifestare, care se poate realiza printr-o acŃiune sau inacŃiune. Din punct de vedere al elementului material, infracŃiunile se clasifică în infracŃiuni comisive, care se comit prin săvârşirea de acŃiuni interzise prin lege – spre exemplu, infracŃiunile de furt, viol, fals ş.a. – şi infracŃiuni omisive care se comit prin inacŃiune, în raport de obligaŃia legală de a face ceva, spre exemplu, infracŃiunile de nedenunŃare, omisiunea de a încunoştinŃa organele juridice ş.a.. În conŃinutul infracŃiunii, elementul material poate consta, după caz, într-o singură acŃiune / inacŃiune (vezi, în acest sens, unitatea naturală de infracŃiune, cum este cazul infracŃiunii simple sau continue) sau în două sau mai multe acŃiuni/inacŃiuni (vezi, în acest sens, unitatea legală de infracŃiuni, cum este cazul infracŃiunii continuate sau al celei complexe) sau atât într-o acŃiune şi o inacŃiune (spre exemplu, în cazul infracŃiunii de neglijenŃă în serviciu – art. 249 C.pen.). În cazul unor infracŃiuni, legiuitorul înscrie anumite cerinŃe privitoare la locul, timpul, modul sau mijloacele de săvârşire a acŃiunii/inacŃiunii care atunci când figurează pe conŃinutul constitutiv de bază (conŃinutul infracŃiunii-tip) sunt, de asemenea, cerinŃe obligatorii. În acest sens, menŃionăm infracŃiunea de conducere a unui autovehicul cu tracŃiune mecanică fără permis pe drumurile publice, infracŃiunea de trădare prin ajutarea inamicului care se săvârşeşte în timp de război, infracŃiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti care se comite prin ameninŃare sau acte de violenŃă ş.a.. Săvârşirea acŃiunii/inacŃiunii relevantă penal aduce atingere valorii sociale ocrotite de lege, prin lezarea sau periclitarea acesteia, consecinŃa elementului material constând în rezultatul sau urmarea produsă – ca element constitutiv al laturii obiective. Sub acest aspect, infracŃiunile se clasifică în infracŃiuni materiale (de rezultat) şi infracŃiuni formale (de pericol). InfracŃiunile materiale sunt faptele incriminate în cazul cărora legiuitorul descrie expres rezultatul (spre exemplu, infracŃiunea de omor care atrage ca rezultat – moartea victimei, infracŃiunea de furt care atrage cauzarea unui prejudiciu material). InfracŃiunile formale sunt faptele incriminate în cazul cărora legiuitorul descrie doar elementul material, nu şi rezultatul atras, ceea ce nu înseamnă că prin comiterea acestor infracŃiuni nu este atrasă o consecinŃă, urmarea constând în aceste cazuri întro stare de pericol creată asupra valorii sociale ocrotite (spre exemplu, infracŃiunile de trădare, evadare ş.a.). Clasificarea infracŃiunilor din punctul de vedere al urmării produse prezintă interes deoarece, infracŃiunile materiale se consumă la data producerii rezultatului, spre deosebire de infracŃiunile formale care se consumă în momentul realizării elementului material. Latura obiectivă a infracŃiunii se întregeşte prin existenŃa unui alt element component denumit raport de cauzalitate, înŃelegându-se acea legătură cauzală dintre elementul material şi rezultatul (sau urmarea) ce s-a produs. Raportul de cauzalitate

21

caracterizează toate infracŃiunile, impunându-se stabilirea sa cu exactitate în cazul infracŃiunilor materiale. În privinŃa raportului de cauzalitate s-au formulat mai multe teorii, determinând anumite orientări ale practicii penale [în acest sens, recomandăm parcurgerea literaturii de specialitate care tratează pe larg acest subiect]. Din conŃinutul infracŃiunii, alături de latura obiectivă, face parte şi latura subiectivă reprezentând totalitatea condiŃiilor cerute elementului moral. Ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii, fapta prevăzută de legea penală care prezintă pericol social este săvârşită cu vinovăŃie când este comisă cu intenŃie, din culpă sau cu intenŃie depăşită (art. 19 C.pen.). Ca latură subiectivă din conŃinutul infracŃiunii, vinovăŃia semnifică doar acea formă de vinovăŃie cerută (prevăzută) de lege potrivit normei de incriminare a faptei. Sub aspectul formelor de vinovăŃie cu care se săvârşesc infracŃiunile, legea stabileşte - potrivit art. 19 alin. 2 şi 3 – următoarele distincŃii: fapta constând într-o acŃiune săvârşită din culpă constituie infracŃiune numai atunci când în lege se prevede expres aceasta, iar fapta constând într-o inacŃiune constituie infracŃiune fie că este săvârşită cu intenŃie, fie din culpă, afară de cazul când legea sancŃionează săvârşirea ei numai cu intenŃie. De regulă, legiuitorul nu distinge sub aspectul modalităŃilor normative ale formei de vinovăŃie ce reprezintă latura subiectivă din conŃinutul infracŃiunii. În acest sens, latura subiectivă a infracŃiunii de omor (art. 174 C.pen.) presupune vinovăŃia sub forma intenŃiei care poate fi directă sau indirectă sau în cazul infracŃiunii de vătămare corporală din culpă (art. 184 C.pen.), latura subiectivă presupune culpa făptuitorului care poate fi cu prevedere sau fără prevedere. Sunt însă şi situaŃii în care legiuitorul descrie sub aspectul subiectiv fapta impunând o formă de vinovăŃie care să îmbrace o anumită modalitate normativă. Este cazul unor infracŃiuni intenŃionate care pe latura subiectivă includ ca cerinŃă obligatorie un anumit scop (finalitate urmărită de făptuitor prin săvârşirea faptei) sau mobil (motivul care îl animă pe infractor să săvârşească fapta). Spre exemplu, legiuitorul înscrie un scop pe latura subiectivă din conŃinutul tip al infracŃiunii de furt sau înscrie un motiv pe latura subiectivă din conŃinutul infracŃiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi – în aceste cazuri latura subiectivă constând în intenŃie directă. În concluzie, fiecare infracŃiune este condiŃionată de existenŃa unor condiŃii preexistente (obiectul şi subiecŃii infracŃiunii) cât şi de existenŃa unui anumit conŃinut constitutiv structurat pe cele două laturi – latura obiectivă şi latura subiectivă. Între faptele penale, distincŃiile sub aspectul conŃinutului apar datorită trăsăturilor proprii, specifice ce privesc condiŃiile esenŃiale de existenŃă a unor fapte ca infracŃiuni. Alcătuirea conŃinutului infracŃiunii porneşte de la conŃinutul ce o particularizează ca tip de infracŃiune denumit conŃinut de bază (tip). Pe lângă acest conŃinut, infracŃiunile prezintă, de regulă, şi un conŃinut agravat ce constă în realizarea conŃinutului de bază la care se adaugă anumite împrejurări ca circumstanŃe speciale de calificare (agravare). Aceste împrejurări pot să privească latura obiectivă sau/şi latura subiectivă din conŃinutul infracŃiunii, cum ar fi, spre exemplu, în cazul

22

infracŃiunii de furt calificat (art. 209 C.pen.) comis într-un loc public sau în timpul nopŃii sau prin efracŃie, exemplificând prin circumstanŃele ce privesc timpul, locul, mijloacele de săvârşire a infracŃiunii. Neîntrunirea acestor împrejurări – atunci când reprezintă condiŃiile circumstanŃiale – nu afectează decât varianta calificată a infracŃiunii, ce nu se realizează, fapta reprezentând însă infracŃiunea în conŃinutul său de bază. 1.3. Perspective legislative Se menŃine definiŃia legală a infracŃiunii, însă noul Cod penal modifică ordinea în care sunt enumerate cele trei trăsături esenŃiale, acordând prioritate prevederii faptei în legea penală. „InfracŃiunea este fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social şi este săvârşită cu vinovăŃie” (art. 17 alin. 1). Se consacră expres, alături de intenŃie şi culpă, forma de vinovăŃie a praeterintenŃiei (intenŃia depăşită), care există atunci când rezultatul mai grav produs printr-o acŃiune sau o inacŃiune intenŃionată se datorează culpei făptuitorului (art. 20 alin. 4). De asemenea, noul Cod penal reglementează condiŃiile răspunderii penale a persoanelor juridice potrivit dispoziŃiilor art. 45 care prevede că persoanele juridice, cu excepŃia statului, a autorităŃilor publice şi a instituŃiilor publice, răspund penal, în cazurile prevăzute de lege, pentru infracŃiuni săvârşite în numele sau în interesul persoanelor juridice de către organele sau reprezentanŃii acestora (alin.1). Răspunderea penală a persoanelor juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a participat la săvârşirea aceleiaşi fapte (alin.2). Spre deosebire de actuala reglementare se consacră o răspundere penală specializată în cazurile prevăzute de lege pentru infracŃiunile susceptibile de comitere şi de către persoanele juridice. În partea specială a Codului penal, cadrul legal al anumitor categorii de infracŃiuni se încheie printr-un articol cu nota marginală „sancŃionarea persoanei juridice”. Spre exemplu, sancŃionarea persoanei juridice pentru infracŃiunile privind manipularea genetică (art. 197) sau infracŃiunile contra protecŃiei muncii (art. 242) ori pentru unele dintre infracŃiuni contra libertăŃii persoanei (art. 216) ş.a.. InfracŃiunile trebuie să fie comise de către organele sau reprezentanŃii persoanelor juridice şi, totodată, săvârşite în numele sau în interesul acestora. Este exclusă răspunderea penală a statului, a autorităŃilor publice şi a instituŃiilor publice. 2. Formele infracŃiunii după fazele sale de desfăşurare a activităŃii infracŃionale 2.1. InfracŃiunea consumată – forma tipică a infracŃiunii Faptele prevăzute de legea penală ca infracŃiuni corespund unor modele, tipare legale, prin normele de incriminare fiind consacrate diferite fapte penale care reprezintă infracŃiuni în formă consumată. InfracŃiunea consumată semnifică forma tipică a infracŃiunii care dă naştere la răspundere penală pentru infracŃiunea săvârşită, după caz, cu intenŃie, culpă sau praeterintenŃie.

23

24 . prin fazele de desfăşurare a unei infracŃiuni intenŃionate.Momentul consumării infracŃiunilor diferă în funcŃie de particularităŃile fiecărui tip de infracŃiune. datorită specificului activităŃii infracŃionale care se prelungeşte în timp. În cele ce urmează. 2. legea pedepseşte unele fapte incriminate în baza intenŃiei şi din faze anterioare momentului consumării care semnifică fie punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea (executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul). următoarele faze de desfăşurare a activităŃii infracŃionale intenŃionate: faza pregătirii. continuată. ca fiind acele activităŃi care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracŃiunii. 2. fie chiar din etapa anterioară începutului de executare (din stadiul desfăşurării unor acte de pregătire în vederea săvârşirii infracŃiunii).1. Alte distincŃii apar după cum se manifestă elementul material (acŃiune sau inacŃiune). spre deosebire de infracŃiunile formale care se consumă în momentul înfăptuirii integrale a activităŃii materiale. Formele atipice ale infracŃiunii În anumite cazuri. iar anterior tentativei există faza actelor de pregătire în vederea trecerii la executare. faza epuizării. – unitatea de infracŃiune). în cazul infracŃiunilor omisive consumarea având loc odată cu neîndeplinirea obligaŃiei impusă de lege. Referindu-ne la infracŃiunile de durată (cunoscute sub denumirea generică de infracŃiune continuă. De reŃinut: infracŃiunile materiale se consumă prin înfăptuirea integrală a acŃiunii materiale. după momentul consumării – şi distinct de acesta -. ne vom ocupa de prezentarea actelor de pregătire şi a tentativei – ca forme atipice ale infracŃiunii. în raport de forma tipică a infracŃiunii – faptul consumat – reprezintă forme atipice ale infracŃiunii. actele de pregătire şi tentativa devin infracŃiuni care. momentul final al activităŃii este cel al epuizării (Aceste aspecte urmează a fi tratate la pct. Prin incriminarea activităŃilor intenŃionate ce constituie doar pregătirea infracŃiunii sau a celor rămase la stadiul tentativei. de obicei şi progresivă). Se disting. doctrina penală apreciindu-le în mod unanim. faza consumării (infracŃiunea îmbracă forma tipică). Faza anterioară momentului consumării – când se realizează începutul executării – este faza tentativei.2. astfel. subordonându-se regimului acesteia. faza tentativei. În concluzie. atunci când se produce rezultatul prevăzut de norma incriminatoare. în doctrina penală se înŃeleg acele etape succesive pe care le poate parcurge procesul de înfăptuire a hotărârii infracŃionale. 3.2. Faza actelor de pregătire Actele de pregătire – ca fază în procesul săvârşirii infracŃiunii – nu sunt definite prin dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal român. ori în crearea condiŃiilor favorabile comiterii acesteia. caracterizate printr-un anumit grad de realizare a acesteia.

fiind incriminate în cazul unor infracŃiuni de o gravitate sporită.2). legiuitorul incriminează actele preparatorii ca infracŃiuni autonome.pen.). după caz. În afara actelor de pregătire incriminate prin asimilare cu tentativa (cu regimul juridic descris) sunt relevante penal şi alte categorii de acte preparatorii. 25 . Însuşi legiuitorul caracterizează activităŃile ce constituie acte de pregătire (anterioare executării) – producerea sau procurarea de mijloace ori luarea de măsuri în vederea săvârşirii faptelor menŃionate -. constând. Pregătirea infracŃiunii este condiŃionată de desfăşurarea unor activităŃi intenŃionate. variată de acte ce se pot efectua. de sine-stătătoare. legea consacrând că „se consideră tentativă şi producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor. culegerea de informaŃii privind victima sau locul. În toate aceste cazuri. 285 C. spre exemplu – infracŃiunea de deŃinere de instrumente în vederea falsificării de valori (art. precum şi luarea de măsuri în vederea comiterii infracŃiunilor prevăzute în art.8) şi altele. 22 – privind desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului (cauze de nepedepsire a tentativei). 21 C. situaŃii în care reprezintă acte de executare. fiind faze distincte ce nu trebuie confundate. infracŃiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (art. actele de pregătire realizate de către o altă persoană decât cea care urmează să treacă la executarea faptei angajează răspunderea penală în calitate de complice al autorului care a săvârşit fapta pe care legea o pedepseşte ca infracŃiune consumată sau ca tentativă (spre exemplu. confecŃionarea instrumentelor ce vor servi la comitere ş. după cum şi incidenŃa dispoziŃiilor art.189 alin. în acest sens menŃionând că: în unele cazuri. În lumina dispoziŃiilor Codului penal român.a. însă. cum ar fi.). prin acte de natură morală sau/şi materială în vederea comiterii unei infracŃiuni. (pedepsirea tentativei).pen. ca fază în desfăşurarea activităŃii infracŃionale. care să nu semnifice. Incriminarea actelor de pregătire prin asimilare cu tentativa are în vedere. regimul de sancŃionare. pregătirea este anterioară punerii în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea. în acte de natură materială sau morală prin care se facilitează săvârşirea faptei. exclusiv. procurarea instrumentului – un cuŃit – de care autorul se serveşte în comiterea infracŃiunii de omor).Pregătirea în vederea săvârşirii infracŃiunii presupune o gamă largă. nu se identifică cu aceasta. acte ce descriu executarea faptei. incriminarea actelor de pregătire se realizează prin asimilare cu tentativa. cum este cazul infracŃiunilor contra siguranŃei statului (art. timpul săvârşirii faptei ori procurarea. După cum s-a menŃionat. care creează condiŃiile necesare trecerii la executare (spre exemplu. (…)”. Incriminarea pregătirii prin asimilare cu tentativa atrage acelaşi tratament penal aplicabil conform art. actele de pregătire sunt consacrate prin unele dispoziŃii din partea specială. fiind exclusă orice confuzie între aceste două faze din procesul săvârşirii infracŃiunii. ceea ce le deosebeşte de tentativă care implică acte de executare (punerea în executare a intenŃiei de săvârşire a infracŃiunii).173 alin.

obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află (alin. după gradul de realizare a executării. pe de o parte.3 C. trăsăturile esenŃiale prevăzute în art. Sub aspectul conŃinutului. Ocupând această poziŃie intermediară. tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei – art. etc).1). nu şi-a produs efectul. Prin incriminare. simplă sau calificată ş. un început de executare – şi faza consumării. În opinia noastră există tentativă la unele infracŃiuni complexe praeterintenŃionate (vezi. Tentativa se situează între faza actelor pregătitoare – semnificând o punere în executare a hotărârii infracŃionale. Tentativa se poate prezenta sub mai multe forme ce se disting. 211 alin.2. violul care a avut ca urmare moartea victimei – art. după cum există tentativă şi în cazul în care consumarea infracŃiunii nu a fost posibilă din cauza insuficienŃei sau defectuozităŃii mijloacelor folosite ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare. deci. tentativa nu este posibilă în cazul infracŃiunilor omisive. cap. cu următoarele particularităŃi în raport de conŃinutul infracŃiunii tipice – ca fapt consumat: Latura obiectivă cuprinde cele trei elemente obligatorii reprezentate de: acŃiune.a. Potrivit dispoziŃiilor legale ce o consacră – art. în funcŃie de cauzele datorită cărora nu se ajunge la consumare. executarea – întreruptă sau realizată integral – neatrăgând rezultatul infracŃiunii tipice (consumarea nu are loc). Latura subiectivă constă în intenŃie. intenŃie care se poate prezenta în oricare dintre modalităŃile acesteia (directă sau indirectă. II. 20-22. structura tentativei se configurează pe acele condiŃii preexistente şi pe cele două laturi – obiectivă şi subiectivă -. Formele tentativei. executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul (alin. deşi s-a realizat integral. Elementul material al tentativei constă într-o acŃiune care a fost întreruptă sau care.pen. Urmarea acestui act de executare constă într-un pericol direct asupra valorii sociale ocrotită penal. tentativa constituie infracŃiune (îmbrăcând forma atipică).2. art. Datorită elementului material. spre exemplu..pen. 26 .pen. tentativa constând în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea. totodată. respectiv nu a atras rezultatul tipic.). 17 şi 18 C. al celor de obicei ş.a. pe de altă parte.197 alin. în doctrină fiind formulate mai multe teorii care conduc la departajarea acestor faze [Recomandăm parcurgerea doctrinei]. un anumit conŃinut infracŃional. şi. 20 – tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea. Tentativa nu este posibilă însă în cazul infracŃiunilor din culpă. urmare şi raport de cauzalitate. Tentativa la infracŃiunile praeterintenŃionate constituie subiect de controversă în teoria şi practica penală. Faza tentativei Tentativa este prevăzută prin dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal corespunzător Titlului II. 2). în cazul actelor tentate.3 C.2. prezintă. tentativa ridică problema delimitării de celelalte faze (pregătire şi consumare).

pen.pen. cauze variate ce pot fi independente sau dependente de voinŃa făptuitorului (spre exemplu. punerea în executare a intenŃiei de ucidere a victimei prin descărcarea unui foc de armă. dar nu-şi produce efectul – tentativa este proprie (după caz. Potrivit legii – art. Întreruperea acŃiunii se datorează unor cauze survenite pe parcursul executării. consumarea neavând loc datorită cauzelor menŃionate. viaŃa fiindu-i salvată prin ajutor medical acordat ori chiar făptuitorul este cel care împiedică producerea morŃii victimei asupra căreia a tras. ori din cauza împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare.2 C. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află. de la locul unde făptuitorul credea că se află. să continue actul sustragerii operând. nu atrage rezultatul tipic. tentativa poate îmbrăca forma imperfectă sau perfectă. În cazul în care consumarea infracŃiunii nu are loc datorită unor cauze ce survin după punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea – executarea fiind întreruptă sau realizată integral. astfel. 27 . imperfectă sau perfectă). transportând-o de urgenŃă la spital unde viaŃa îi este salvată). punerea în executare a intenŃiei de a fura diferite bunuri. desistarea). Mijloacele insuficiente sau defecte sunt mijloace apte. preexistente ce privesc. Deşi acŃiunea se realizează integral.. de la bun început. în cazul tentativei proprii există toate condiŃiile necesare pentru consumarea infracŃiunii. 20 alin. Tentativa perfectă este posibilă numai la infracŃiunile materiale nu şi în cazul infracŃiunilor formale care prin realizarea integrală a acŃiunii se consumă. mijloacele folosite (insuficiente sau defecte) ori obiectul material al infracŃiunii (care lipseşte de la locul comiterii faptei). sub aspectul mijloacelor folosite. În cazul tentativei relativ improprii există o imposibilitate de fapt a consumării infracŃiunii. devin inapte. datorită insuficienŃei sau defectuozităŃii mijloacelor folosite ori lipsei obiectului în timpul executării. Tentativa perfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea având loc o executare integrală a acŃiunii care nu-şi produce însă efectul. În opinia doctrinei. executare care a fost însă întreruptă. tentativa poate îmbrăca forma proprie sau improprie. să atragă rezultatul tipic. după caz. Tentativa imperfectă constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea. nu are loc consumarea infracŃiunii datorită unor cauze ce intervin şi care pot fi dependente sau independente de voinŃa făptuitorului (spre exemplu. al prezenŃei obiectului material la locul comiterii faptei. – există tentativă şi în cazul în care consumarea infracŃiunii nu a fost posibilă din cauza insuficienŃei sau defectuozităŃii mijloacelor folosite. prin natura lor. Tentativa imperfectă este posibilă atât la infracŃiunile materiale cât şi la infracŃiunile formale. După cauzele datorită cărora nu se ajunge la consumarea infracŃiunii. 20 alin. neajungându-se astfel la consumarea infracŃiunii. însă prin dozare insuficientă sau prin defectare.După gradul de realizare a executării. deci datorită unor cauze. de bunăvoie. 1 C. de regulă. Prin acest text de lege se consacră tentativa improprie (relativ improprie) când consumarea infracŃiunii nu a fost posibilă neexistând toate condiŃiile necesare. însă făptuitorul este surprins în cursul executării sustragerii sau chiar făptuitorul renunŃă. nu este lovită sau victima nu este rănită. dar victima ferindu-se. forme consacrate de art.

indiferent de gravitatea acestora şi cel al incriminării limitate – sistem dominant – care implică o incriminare limitată. poate fi imperfectă sau perfectă. fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. încercarea de sustragere a unui bun ştiut de făptuitor că se află într-un anumit loc. spre exemplu. încercarea de a ucide o persoană prin vrăji sau farmece). art. potrivit căruia „tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta”. inexistenŃa obiectului în materialitatea sa (spre exemplu.). spre deosebire de tentativa absolut improprie în cazul căreia există o imposibilitate de drept a consumării faptei ce se datorează – în aprecierea doctrinei – următoarelor cauze: mijloace inapte prin natura lor să atragă rezultatul periculos (spre exemplu. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă. 1. 21 alin. 290 ş. modul absurd de concepere a executării. potrivit art.3 se prevede că nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracŃiunii este consecinŃa modului cum a fost concepută executarea. Acest din urmă sistem – al incriminării limitate – este consacrat şi de legiuitorul penal român şi rezultă din prevederile art. Ca tehnică legislativă se folosesc două modalităŃi de incriminare: fie incriminarea şi pedepsirea în textul care consacră fapta tip (de exemplu: art. 1. Tentativa relativ improprie trebuie deosebită de tentativa absolut improprie (absolut imposibilă) care semnifică o executare fără caracter penal. punerea în executare a intenŃiei de ucidere a victimei căreia i se administrează o cantitate insuficientă de otravă sau prin folosirea unei arme de foc al cărei trăgaci se blochează). încercarea de a fura un bun care între timp fusese distrus). acesta există în materialitatea sa. 173 alin. respectiv cel al incriminării nelimitate. potrivit căruia tentativa trebuie incriminată la toate infracŃiunile. în doctrină şi pe planul legislaŃiilor penale sunt consacrate două sisteme. 174.a. În ceea ce priveşte obiectul infracŃiunii. însă al cărui loc a fost schimbat). respectiv incriminarea tentativei numai în cazurile grave. art. Tentativa relativ improprie reprezintă o executare relevantă penal. lipsind de la cel de unde făptuitorul credea că se află (spre exemplu. În privinŃa incriminării tentativei. la rândul ei. respectiv cel al parificării de pedeapsă care presupune sancŃionarea tentativei între aceleaşi limite de pedeapsă prevăzute pentru infracŃiunea consumată şi cel al diversificării. art. în doctrină şi pe planul legislaŃiilor penale se remarcă. angajând răspunderea penală.ineficiente (spre exemplu. Incriminarea şi sancŃionarea tentativei. se aplică pedeapsa 28 . fie prevederea unui articol comun la sfârşitul unui titlu sau capitol. două sisteme. În acest sens. În ceea ce priveşte sancŃionarea tentativei. Tentativa relativ improprie. 204. sau la unele infracŃiuni enumerate limitativ (de exemplu: art. care indică sancŃionarea tentativei la o grupă de infracŃiuni. art. 20 alin. de asemenea. potrivit art. 21 care prevede că „tentativa se sancŃionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracŃiunea consumată. 222 ş.a. Codul penal român actual consacră sistemul diversificării de pedeapsă. 190.). însă se află într-un alt loc. care presupune pentru tentativă o pedeapsă diferită (mai uşoară sau redusă) faŃă de cea prevăzută de lege pentru infracŃiunea consumată. încercarea de ucidere a unei persoane administrându-i o substanŃă total inofensivă).

74 alin.închisorii de la 10 la 25 de ani” (alin. dacă sunt realizate condiŃiile legii. în cazul persoanei care pune în executare hotărârea de săvârşire a unei infracŃiuni de furt prin efracŃie. 22 alin. se aplică pedeapsa pentru acea infracŃiune (denumite în doctrină acte de executare calificată). desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului apără de pedeapsă persoana care. nu însă şi pentru activitatea anterior desfăşurată. spre deosebire de împiedicarea producerii rezultatului care intervine după terminarea executării şi trebuie realizată înainte de descoperirea faptei pentru a atrage nepedepsirea autorului tentativei perfecte comise. b C. urmând să răspundă penal cu aplicarea pedepsei pentru infracŃiunea de distrugere. 22 – care consacră cauzele de nepedepsire a tentativei – se prevede că. Limitele de reducere prin înjumătăŃire privesc numai pedepsele principale (închisoarea sau amenda. renunŃarea trebuind să aibă loc în cursul executării faptei. 3 teza I). (stăruinŃa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracŃiunii). nu şi pedepsele complementare. ulterior realizării efracŃiei (prin distrugerea dispozitivelor de închidere) renunŃă – în condiŃiile desistării . 1 C. atrăgând o calificare distinctă. În alineatul final al art.1 lit. Atât desistarea cât şi împiedicarea producerii rezultatului trebuie să fie acte voluntare.pen. fiind apărată de pedeapsa pentru tentativa la infracŃiunea de furt calificat prin efracŃie. în cazul persoanei fizice şi exclusiv amenda în cazul persoanei juridice). dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării producerii rezultatului constituie o altă infracŃiune. dacă este relevantă penal. din motive dependente de voinŃa sa. Cauzele de nepedepsire a tentativei În materia tentativei pedepsibile. împiedică survenirea rezultatului faptei tipice. Pe lângă pedeapsa principală a tentativei se pot aplica pedepse complementare. care dispune că nu se pedepseşte făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului. renunŃă să ducă până la capăt executarea sau executând în întregime acŃiunea. Dacă împiedicarea nu are caracter efectiv. precum şi măsuri de siguranŃă. se răspunde penal cu posibilitatea reŃinerii circumstanŃei atenuante din art. Spre exemplu. 2. 2). de unde rezultă că este posibilă în cazul tentativei imperfecte. iar „în cazul persoanei juridice tentativa se sancŃionează cu amenda cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute de lege pentru infracŃiunea consumată redusă la jumătate” (alin. incriminarea tentativei diferă în funcŃie de gravitatea faptelor prevăzute de legea penală ca infracŃiuni tipice 29 . Autorul este apărat de pedeapsă doar pentru tentativa imperfectă sau perfectă comisă pentru care a operat desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului.3. Perspective legislative În concepŃia legiuitorului Codului penal din 2004. desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului sunt cauze generale şi personale de nepedepsire a tentativei.pen. survenind rezultatul infracŃiunii consumate. aflată în cursul executării faptei. conform art. întemeiate pe voinŃa liberă a persoanei (nu interesează motivele ce au stat la baza unei atare atitudini).să mai sustragă. Sub aspectul naturii juridice.

al crimelor de omor (simplu şi calificat). 30 . tentativa se sancŃionează cu o pedeapsă imediat inferioară categoriei de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracŃiunea consumată (regula diversificării). 35 alin. cu excepŃia dizolvării persoanei juridice.1. în cazul infracŃiunilor (crime) contra umanităŃii. Pentru anumite categorii de infracŃiuni de gravitate sporită. Potrivit art. unicitatea decurgând din însăşi natura faptei relevantă penal. la sfârşitul unui titlu sau capitol dintr-un titlu este înscris un articol cu notă marginală „sancŃionarea tentativei”. Sunt două feluri de unitate de infracŃiune. distingând între incriminarea tentativei la crimă – incriminare nelimitată – şi incriminarea tentativei la delict – incriminare limitată. al actelor de terorism. Prin unele dispoziŃii speciale. legiuitorul înscrie şi sancŃionarea tentativei potrivit sistemului parificării. reduse la jumătate (diversificarea pedepsei amenzii). la această pedeapsă – potrivit art. stabilind că tentativa se sancŃionează cu pedeapsa prevăzută pentru infracŃiunea consumată sau cu o pedeapsă în cadrul limitelor imediat inferioare pedepsei prevăzută de lege pentru infracŃiunea consumată. în partea specială a Codului penal. articol potrivit căruia tentativa la crimă se pedepseşte întotdeauna. 3. ce decurg din natura faptei sau din voinŃa legiuitorului. În ceea ce priveşte tratamentul penal aplicabil. 35 alin. dacă legea nu prevede altfel. definită în doctrină ca fiind acea activitate infracŃională formată dintr-o singură acŃiune sau inacŃiune sau din mai multe acŃiuni sau inacŃiuni. Legea consacră sistemul general al diversificării pedepsei pentru tentativă. legea consacră o sancŃionare diferenŃiată în raport cu pedepsirea infracŃiunii consumate. care întruneşte conŃinutul unei singure infracŃiuni. pe cale de dispoziŃii speciale s-a prevăzut şi sistemul parificării de pedeapsă (aceeaşi pedeapsă pentru tentativă ca şi pentru infracŃiunea consumată). Unitatea de infracŃiune Unitatea de infracŃiune reprezintă activitatea relevantă penal ce realizează conŃinutul unei singure fapte penale. săvârşite de către o persoană în baza unui proces subiectiv unic.(în forma consumată).2 se prevede că în cazul persoanelor fizice. În cazul persoanei juridice. 3. 3 teza a II-a – se pot adăuga una sau mai multe dintre pedepsele complementare. 35 alin.1. dacă legea nu prevede altfel. Această concepŃie rezultă din prevederile art. sistem operant în sancŃionarea tentativei comise de persoana fizică sau juridică. conform sistemului diversificării de pedeapsă (regula în materie). tentativa se sancŃionează cu o amendă cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzută de lege pentru infracŃiunea consumată. urmând a distinge între unitatea naturală şi unitatea legală. Unitatea naturală de infracŃiune Putem defini unitatea naturală de infracŃiune ca reprezentând ansamblul faptic care corespunde conŃinutului unei singure infracŃiuni. iar tentativa la delict numai când legea prevede aceasta. Sub aspectul sancŃionării.

cum este cazul infracŃiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 175 alin. i se aplică lovitura mortală (printr-un act material sau o pluralitate de acte aflate în succesiune imediată în timp) este un omor calificat (art. 209 alin. Sub aspect obiectiv. 189). ca infracŃiune în conŃinut simplu sau în conŃinut calificat (agravat). unitatea naturală cunoaşte mai multe forme: infracŃiunea simplă. lovitură cu intensitate aplicată cu un cuŃit şi care atrage moartea) sau printr-o pluralitate de acte materiale ce se află într-o succesiune imediată în timp (exemplificând tot în cazul infracŃiunii de omor. uciderea victimei prin aplicarea unei lovituri puternice într-o zonă de pe corp unde se află un organ vital – abdomen -. Astfel. InfracŃiunea simplă nu trebuie confundată cu infracŃiunea în conŃinut simplu (de bază). Elementul material constă într-o singură acŃiune sau inacŃiune ce se poate realiza printr-un singur act material (spre exemplu. a) – infracŃiune simplă sau furtul comis pe timp de noapte printr-o acŃiune de sustragere ce se realizează în condiŃiile legii (art. după caz. spre exemplu. în situaŃia în care victima este ucisă prin aplicarea mai multor lovituri în diferite zone de pe corp ce adăpostesc organe vitale. furtul de curent electric (art. 241) ş. doctrina penală clasificând infracŃiunile continue în permanente şi succesive. omorul. infracŃiunea continuă şi infracŃiunea deviată. deoarece o infracŃiune simplă – formă a unităŃii naturale – se poate prezenta. 1 lit.La rândul ei.). activitatea infracŃională fiind una de moment. Pe lângă aspectele comune. vătămarea corporală. 208 alin. infracŃiunea continuă se caracterizează prin existenŃa unui element material de durată care implică o acŃiune sau inacŃiune ce se prelungeşte în timp în mod natural. Aspectele comune tuturor acestor trei forme ale unităŃii naturale de infracŃiuni privesc unicitatea elementului material (o singură acŃiune sau inacŃiune) ce produce un singur rezultat. InfracŃiunea simplă Cele mai multe fapte prevăzute de legea penală ca infracŃiuni se comportă ca infracŃiuni simple (lovirea.a. furtul etc. prin dispoziŃii speciale sunt incriminate anumite fapte ca infracŃiuni continue. două lovituri de cuŃit în regiunea capului şi alte trei lovituri în zona toracică în urma cărora victima decedează).2. Fără a fi definită în partea generală a Codului penal.1. AcŃiunea sau inacŃiunea de durată se poate particulariza prin existenŃa (sau nu) a unor întreruperi pe parcursul desfăşurării activităŃii continue. de aspectele proprii urmând să ne ocupăm în continuare.1. portul nelegal de decoraŃii sau semne distinctive (art.1 lit. există şi aspecte ce particularizează fiecare tip de infracŃiune – unitate naturală -. 2). InfracŃiunea continuă InfracŃiunea continuă este acea formă a unităŃii naturale care constă într-o acŃiune sau inacŃiune care prin însăşi natura sa se prelungeşte în timp.g) este un furt calificat ca infracŃiunea simplă. 3. 3. O infracŃiune continuă 31 . acŃiunea de ucidere cu premeditare a victimei căreia.1. până când intervine o forŃă contrară care îi pune capăt. fapta fiind comisă şi imputabilă în baza unei singure forme de vinovăŃie (intenŃie sau culpă).

InfracŃiunea deviată În aprecierea doctrinei.a. îndreptând acŃiunea de ucidere asupra sa. în exemplul dat . Potrivit art. pentru alte instituŃii ale dreptului penal (suspendarea condiŃionată a executării pedepsei în formă simplă sau sub supraveghere. pe de altă parte. Din definiŃia ce se acordă infracŃiunii deviate rezultă cele două modalităŃi de prezentare. 2 C. dar fiind în eroare asupra identităŃii persoanei. Momentul încetării acŃiunii/inacŃiunii este momentul epuizării. În această situaŃie. Fiind o infracŃiune de durată. graŃierea condiŃionată ş. marcând sfârşitul activităŃii infracŃionale. Spre exemplu. o primă modalitate – modalitatea „error im personam” există în situaŃia în care infracŃiunea se săvârşeşte din eroarea făptuitorului care îşi îndreaptă acŃiunea asupra altei persoane (sau obiect) decât cea iniŃial vizată şi care suferă o atingere efectivă. îl confundă pe A cu B.) interesează data consumării când sunt întrunite elementele obiective şi subiective ale infracŃiunii. – cu referire la calcularea termenului de prescripŃie a răspunderii penale – se prevede că în cazul infracŃiunilor continue.permanentă implică desfăşurarea unei acŃiuni ce are loc fără nici o întrerupere (spre exemplu. agentul doreşte uciderea lui A. deŃinerea unei arme fără drept pe o anumită perioadă de timp – art. răspunderea penală se angajează pentru o singură infracŃiune.1. termenul curge de la data încetării acŃiunii sau inacŃiunii. infracŃiunea deviată desemnează. portul nelegal de uniformă întrerupt noaptea şi reluat a doua zi). prin lezarea. 279 C.pen. dată la care se întrunesc elementele conŃinutului constitutiv al infracŃiunii ca temei al răspunderii penale. spre deosebire de infracŃiunea continuă succesivă care implică întreruperi fireşti. sub acest aspect interesând data (momentul) de la care se consideră comisă infracŃiunea. când infracŃiunea continuă se consideră săvârşită.). Aşa cum se subliniază în doctrină. 3. ca moment final.infracŃiunea de omor în raport de victima efectiv ucisă. liberarea condiŃionată.pen. incidenŃa actelor de clemenŃă. spre un alt obiect sau persoană sau prin îndreptarea acŃiunii – dintr-o eroare a făptuitorului – asupra altei persoane ori altui obiect decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vatăme. infracŃiunea săvârşită prin devierea acŃiunii de la obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. Consumarea are loc după trecerea duratei de timp. intervenŃia unui organ abilitat) sau dependente de voinŃa persoanei. momentul epuizării activităŃii infracŃionale. Momentul epuizării este ulterior consumării şi se distinge de acesta. încetarea putând avea loc din motive independente de voinŃa persoanei ce a desfăşurat activitatea (spre exemplu. pauze necesare în desfăşurarea activităŃii (spre exemplu.3. AcŃiunea sau inacŃiunea încetează prin intervenirea forŃei contrare care pune capăt activităŃii infracŃionale. infracŃiunea continuă cunoaşte un moment al consumării şi. dată care interesează în raport de aplicarea legii penale în timp. vătămarea ce are loc. 32 . pe de o parte. calcularea termenului de prescripŃie a răspunderii penale etc. datorită greşelii făptuitorului. 122 alin. în urma căreia B decedează.

care respinge unitatea de infracŃiune – se promovează soluŃia pluralităŃii de infracŃiuni sub forma concursului de infracŃiuni.2. acestea îşi pierd autonomia. spre o altă persoană (obiect) decât cel iniŃial vizat căreia i se aduce atingere efectivă. 41 alin. îşi găsesc consacrare prin dispoziŃiile părŃii speciale a Codului penal. În opinia contrară . argumentându-se. pe lângă infracŃiunea consumată se realizează şi o tentativă pedepsibilă. relevanŃă penală proprie. reunirea prin lege configurând conŃinutul unei singure infracŃiuni. propria lor semnificaŃie. agentul doreşte uciderea lui A – aflat într-un grup de persoane . Prin intervenŃia legiuitorului. dar în realizarea aceleiaşi rezoluŃii. reunire ce are loc datorită legăturilor sub aspect subiectiv şi/sau obiectiv prezente între acestea. forŃată şi contrară legii.într-o altă modalitate – cunoscută ca modalitatea „aberratio ictus”. Spre exemplu. 2 C. deci. de regulă. legiuitorul a înscris expres dispoziŃia potrivit căreia în cazul infracŃiunii continuate şi al infracŃiunii complexe nu există pluralitate de infracŃiuni (art. Unitatea legală se manifestă sub patru forme: infracŃiunea continuată şi infracŃiunea complexă – consacrate în partea generală a Codului penal – infracŃiunea de obicei şi infracŃiunea progresivă – forme care. aceasta există în situaŃia în care infracŃiunea se săvârşeşte din greşeala făptuitorului prin devierea acŃiunii de la persoana (sau obiectul) împotriva căreia era îndreptată. InfracŃiunea deviată în această modalitate este subiect de controversă în teoria şi practica penală. 3. Într-o opinie se susŃine existenŃa unităŃii infracŃionale. lăsând nepedepsită o tentativă pedepsibilă. 33 . Unitatea legală de infracŃiune Unitatea legală de infracŃiune este opera legiuitorului penal care creează conŃinutul unei singure infracŃiuni prin reunirea a două sau mai multe acŃiuni sau inacŃiuni ce au. descărcând un foc de armă.pen. va exista o infracŃiune unică în forma consumată în care se absoarbe în mod natural tentativa în raport de victima iniŃial vizată. deci o singură infracŃiune în raport de persoana (sau obiectul) care a fost practic vătămat. Sub acest aspect.).1).2. 3. atunci când prin activitatea desfăşurată prin devierea acŃiunii. ci apără viaŃa oricărei persoane. acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni (art. fiecare acŃiune în parte putând constitui o infracŃiune de sinestătătoare.şi. că legea penală nu apără viaŃa unei anumite persoane. InfracŃiunea continuată InfracŃiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp. ucigându-l pe B. se apreciază că absorbirea tentativei pedepsibile în infracŃiunea consumată este artificială. dimpotrivă.1. 41 alin. argumentându-se că legea penală apără în mod indeterminat valorile sociale (viaŃa şi bunurile oricărei persoane) şi. Pluralitatea de acŃiuni/inacŃiuni este evidentă în cazul infracŃiunii continuate şi al infracŃiunii complexe. fără a fi definite expres şi consacrate prin norme generale. Promovându-se acest raŃionament. Ńinteşte greşit.

Reunirea tuturor acestor acŃiuni/inacŃiuni în conŃinutul infracŃiunii ce se comite în mod continuat rezidă în elementul subiectiv ce funcŃionează ca liant al acestora. sau totală (când se cooperează la toate acŃiunile) cu diferenŃieri pe planul răspunderii penale. După caz. sub ameninŃarea de a o lovi cu un cuŃit. fiecare în parte. infracŃiunile contra patrimoniului (furtul. participaŃia poate fi parŃială (la o parte dintre acŃiuni). De asemenea. delapidarea.a. după cum nu interesează nici dacă unele dintre acŃiuni realizează conŃinutul de bază. de regulă. după cum se poate comite şi în participaŃie care este posibilă sub toate formele (coautorat. Sunt susceptibile de comitere în mod continuat. conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni atunci când vatămă acelaşi obiect juridic – ca valoare socială ocrotită de legea penală – încadrându-se în acelaşi tip de infracŃiune. la diferite intervale de timp. Sub aspect obiectiv. O infracŃiune continuată poate fi săvârşită de o singură persoană (în calitate de autor). Nu interesează dacă unele dintre acŃiuni au ajuns în faza consumării. AcŃiunile sau inacŃiunile trebuie săvârşite la diferite intervale de timp. constituie infracŃiunea de delapidare comisă în mod continuat ori fapta inculpatului de fi avut. săvârşirea în mod continuat poate consta în realizarea unor modalităŃi distincte prevăzute de lege. în cazul infracŃiunilor care prezintă conŃinut alternativ. iar altele au rămas la stadiul tentativei. infracŃiunile de fals ş. situaŃie în care atrag calificarea activităŃii ca infracŃiune continuată consumată. unicitatea conŃinutului fiind configurată de unitatea pe latură obiectivă şi unitatea pe latură subiectivă. infracŃiunea continuată presupune săvârşirea mai multor acŃiuni sau inacŃiuni (cel puŃin două) care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni şi care se comit la diferite intervale de timp. săvârşită în mod continuat sau fapta unui gestionar de a-şi însuşi din gestiune. aceeaşi persoană vătămată sau chiar persoane diferite. promiŃându-le că le va procura unele bunuri şi de a fi obŃinut astfel diferite sume de bani constituie infracŃiunea de înşelăciune. instigare sau complicitate). constituie infracŃiunea de viol comisă în mod continuat. În teoria şi practica penală se evidenŃiază unicitatea rezoluŃiei şi prin alte elemente de unitate ce privesc acelaşi obiect juridic (sau material). nici prea lungi (făcând loc concursului real omogen de infracŃiuni). iar altele conŃinutul calificat al aceleiaşi infracŃiuni. înşelăciunea. atunci când se recurge la acelaşi mod de operare. în aceleaşi condiŃii de loc şi timp etc. AcŃiunile/inacŃiunile prezintă. Unitatea pe latura subiectivă se referă la săvârşirea acŃiunilor/inacŃiunilor în baza aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale. de repetate ori. RezoluŃia trebuie să fie anterioară activităŃii infracŃionale. nici prea scurte (deoarece ne-am afla în situaŃia infracŃiunii simple caracterizată printr-o pluralitate de acte aflate în succesiune imediată în timp). În practică s-a decis că: fapta inculpatului de a fi indus în eroare în temeiul unei rezoluŃii unice mai multe persoane. dar în baza aceleiaşi rezoluŃii diverse sume de bani.Din această definiŃie se desprind condiŃiile de existenŃă cerute infracŃiunii continuate. răspunderea penală fiind angajată pentru infracŃiunea continuată în forma agravată. 34 . în cursul aceleiaşi nopŃi raport sexual cu victima. să cuprindă şi să se menŃină pe întreaga amplitudine a faptei executate. distrugerea).

precum şi furtul urmat de întrebuinŃarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor 35 . ca: „furtul săvârşit prin întrebuinŃarea de violenŃe sau ameninŃări. Prin instituirea acestui tratament penal. distinctă de cele pe care le cuprinde în conŃinutul său (reunirea celor două infracŃiuni ce compun infracŃiunea complexă este realizată de legiuitor tocmai datorită legăturii pe care acestea o prezintă).SancŃionarea infracŃiunii continuate Potrivit art. o acŃiune sau inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală (art.2. 43). pentru alte instituŃii ale dreptului penal (suspendarea condiŃionată a executării pedepsei . infracŃiunea continuată se sancŃionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracŃiunea săvârşită. 34 în cazul persoanei fizice. InfracŃiunea continuată este o infracŃiune de durată care cunoaşte momentul consumării şi ulterior acestuia. potrivit concepŃiei legiuitorului o singură infracŃiune.) interesează data consumării când sunt întrunite elementele obiective şi subiective ale infracŃiunii continuate. 42 C. Exemplul tipic ce ilustrează o infracŃiune complexă în conŃinut de bază este infracŃiunea de tâlhărie definită potrivit art.pen. În lumina acestei definiŃii legale. termenul curge de la data săvârşirii ultimei acŃiuni sau inacŃiuni). 211 C. incidenŃa actelor de clemenŃă. acest moment interesând în legătură cu aplicarea legii penale în timp.pen. Aşa cum se subliniază în doctrină. doctrina reŃine cele două modalităŃi normative sub care se prezintă o infracŃiune complexă. ori prin punerea victimei în stare de inconştienŃă sau neputinŃă de a se apăra. iar în cazul persoanei juridice potrivit art. când se consideră săvârşită infracŃiunea continuată. Deci. 3. ca moment final al activităŃii desfăşurate. 2 care prevede că. care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunŃată anterior (art.pen.simplă sau sub supraveghere –. facultativă de agravare a pedepsei. în această modalitate se reunesc două fapte relevante penal între care există o anumită legătură. 1. 122 alin. graŃierea condiŃionată etc. pe de o parte – infracŃiunea complexă în conŃinut de bază -. Dacă infractorul condamnat definitiv pentru o infracŃiune continuată este judecat ulterior şi pentru alte acŃiuni sau inacŃiuni care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. InfracŃiunea complexă în conŃinut de bază (forma tip) este infracŃiunea în al cărei conŃinut intră ca element constitutiv o acŃiune/inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. momentul epuizării. InfracŃiunea complexă InfracŃiunea este complexă când în conŃinutul său intră ca element sau ca circumstanŃă agravantă. liberarea condiŃionată.). 40¹ alin. în cazul infracŃiunilor continuate.3 C. la care se poate adăuga un spor potrivit art. pe de altă parte – infracŃiunea complexă în conŃinut calificat. 41 alin. calcularea prescripŃiei răspunderii penale (conform art.2. formând. infracŃiunea continuată reprezintă o cauză generală. se stabileşte o pedeapsă corespunzătoare. Epuizarea are loc la data săvârşirii ultimei acŃiuni/inacŃiuni. Ńinându-se seama de infracŃiunea săvârşită în întregul ei.

Spre exemplu. furtul calificat este o infracŃiune complexă când se săvârşeşte prin efracŃie – potrivit art. subiectul activ al infracŃiunii poate fi orice persoană. 197 alin. ci şi atunci când în conŃinutul unei infracŃiuni intră o acŃiune ce constituie ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. din acŃiunile reunite de către legiuitor prin legătura existentă între ele. Spre exemplu. – violul care a avut ca urmare moartea victimei.). aflat în exerciŃiul funcŃiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciŃiul funcŃiunii – conform art. 211 alin. în anumite condiŃii. În doctrina penală se apreciază că o infracŃiune complexă se realizează nu numai prin reunirea a două infracŃiuni între care există una dintre legăturile menŃionate. grupă infracŃională – şi un obiect adiacent.3 – tâlhăria care a avut ca urmare moartea victimei ş.InfracŃiunile reunite în conŃinutul tâlhăriei – pe latură obiectivă – sunt furtul şi lovirea sau alte violenŃe ori vătămarea corporală sau ameninŃarea. între faptele reunite se observă un alt tip de legătură. .a. În cazul acestor din urmă infracŃiuni. cazul infracŃiunii de ultraj (ameninŃarea ori lovirea sau orice alte acte de violenŃă. 239 C. ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea”. 36 . precum şi vătămarea corporală săvârşite împotriva unui funcŃionar public care îndeplineşte o funcŃie ce implică exerciŃiul autorităŃii de stat.infracŃiunii.efracŃia implicând distrugerea (faptă incriminată de art. art. legătură de la antecedenŃă la rezultat (spre exemplu. 211 alin.3 C.e) – tâlhăria care a avut ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei – sau de art. Un conŃinut calificat şi complex de infracŃiune presupune conŃinutul de bază al infracŃiunii la care se adaugă o circumstanŃă agravantă specială ce semnifică o faptă relevantă penal (şi care reprezintă conŃinutul unei alte infracŃiuni). i) C. 2¹ lit. sub aspectul laturii obiective. 1 lit. InfracŃiunea complexă în conŃinut calificat (sau agravat) este infracŃiunea în al cărei conŃinut intră ca circumstanŃă agravantă o acŃiune/inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. legătura dintre acestea fiind o legătură de la mijloc la scop (spre exemplu. art. 198 alin. obiectul principal este cel al furtului şi constă în relaŃiile sociale referitoare la posesia şi detenŃia asupra bunurilor mobile. cu următoarele particularităŃi: obiectul juridic este unul complex fiind format dint-un obiect principal – care atrage apartenenŃa infracŃiunii complexe la o anumită categorie. elementul material este format. 217) ca mijloc la care se recurge în săvârşirea furtului şi care reprezintă un element circumstanŃial agravant. Structura unei infracŃiuni complexe evidenŃiază existenŃa condiŃiilor preexistente şi a conŃinutului constitutiv. se recurge ca mijloc la lovirea acesteia). 6 – actul sexual cu minor care a avut ca urmare moartea victimei. violenŃa implicată în viol sau tâlhărie conduce la un rezultat mai grav ce constă în moartea victimei). de regulă.pen. cum este. iar obiectul secundar constă în relaŃiile sociale referitoare la integritatea corporală a persoanei. spre exemplu. în cazul infracŃiunii de tâlhărie (infracŃiune contra patrimoniului) în modalitatea furt prin lovire. 209 alin. participaŃia fiind posibilă sub toate formele sale. în scopul deposedării victimei de anumite bunuri.pen. Exemplificăm şi prin faptele incriminate de art.pen.

Prin specificul elementului lor material. jocul de noroc (art. privite individual. InfracŃiunea de obicei se consumă în momentul în care s-a repetat de un număr suficient pentru a releva obişnuinŃa (variabil de la persoană la persoană) şi se epuizează atunci când se comite ultima acŃiune sau inacŃiune. o îndeletnicire a persoanei. Sub acest aspect. totodată. urmând a se stabili o pedeapsă care nu poate fi mai uşoară decât cea pronunŃată anterior (art. conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. după caz.3. calcularea termenului de prescripŃie a răspunderii penale. în intenŃie sau praeterintenŃie. o practică în acest sens.). atâta timp cât legiuitorul nu înscrie prin norme generale un tratament penal distinct al infracŃiunii complexe. 330) ş.sub aspectul laturii subiective. aceasta neconstituind – ca şi infracŃiunea continuată – o cauză de agravare a pedepsei. nu sunt susceptibile de tentativă. 328). forma de vinovăŃie constă. atunci când relevă o îndeletnicire. Caracteristic infracŃiunii de obicei este tocmai repetarea faptei ce se compune dintr-o pluralitate de acŃiuni. în cazul infracŃiunii continuate.pen.2. 43 C. infracŃiunile de obicei nu sunt susceptibile de comitere în participaŃie sub forma coautoratului (fac parte din categoria infracŃiunilor cu autor exclusiv unic) şi. de care însă se deosebeşte în ceea ce priveşte conŃinutul pe latură obiectivă. acŃiuni care. cerşetoria (art. atrag incidenŃa legii penale. Atunci când. InfracŃiunea de obicei Doctrina penală defineşte infracŃiunea de obicei (sau colectivă) – care nu este consacrată prin dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal – ca fiind acea formă a unităŃii legale care constă în repetarea unei fapte – prin săvârşirea mai multor acŃiuni sau inacŃiuni – până relevă o obişnuinŃă. fiecare în parte. Acest din urmă moment – al epuizării – se consideră cel al săvârşirii infracŃiunii de obicei şi interesează în legătură cu aplicarea legii penale în timp. în cazul infracŃiunii de obicei. 3. repetarea acŃiunilor reprezintă o trăsătură constitutivă a conŃinutului unei asemenea infracŃiuni. Reamintim că.a. Fiind o infracŃiune de durată în timp (prin repetarea faptei de un număr de ori ce relevă îndeletnicirea). infracŃiunea de obicei se aseamănă cu infracŃiunea continuată. Se pot cita ca infracŃiuni de obicei: practicarea prostituŃiei (art. Or. fiecare acŃiune privită separat neavând relevanŃă penală. ulterior aplicării pedepsei se descoperă şi alte acŃiuni sau inacŃiuni care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. Pedeapsa pentru infracŃiunea de obicei este prevăzută potrivit normei de incriminare a faptei. repetare care atribuie ansamblului faptic gravitatea unei infracŃiuni. InfracŃiunea complexă îmbracă forma tipică în momentul înfăptuirii acŃiunilor şi al producerii urmărilor periculoase – când are loc consumarea. 326). separat nu sunt relevante penal. se disting cele două momente parcurse în desfăşurarea activităŃii infracŃionale. Pedeapsa infracŃiunii complexe este cea prevăzută potrivit normei de incriminare a faptei. Deşi nu există prevederi exprese referitoare la tratamentul penal al 37 . pedeapsa se recalculează. cu incidenŃa actelor de clemenŃă. fiecare acŃiune sau inacŃiune are semnificaŃie penală proprie prezentând. ci doar privite per ansamblul lor.

Sunt infracŃiuni progresive şi violul care a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităŃii corporale sau sănătăŃii (art.1) ori alte consecinŃe grave: pierderea unui simŃ sau organ. fapta iniŃială fiind săvârşită cu intenŃie. continuată şi de obicei – este faptul că activitatea infractorului 38 . fiind produs din culpă. respectiv al consumării – când se săvârşeşte fapta iniŃială – şi ulterior acestuia cel al epuizării activităŃii infracŃionale. când are loc producerea rezultatului mai grav.1) sau vătămarea corporală care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile (art. întro infracŃiune mai gravă sau într-o formă calificată a aceleiaşi infracŃiuni. se distanŃează în timp de acŃiunea iniŃială ce s-a comis. 182 alin. dacă se descoperă după o condamnare definitivă şi alte acŃiuni sau inacŃiuni care intră în conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni de obicei. 198 alin.) ş.2. atunci când se produce rezultatul final. se ajunge la un rezultat mai grav sau se produce o altă urmare care. sluŃirea.4. de regulă. o faptă iniŃială de lovire sau alte violenŃe (art.1) putând produce un rezultat mai grav constând într-o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile (art.2) sau chiar moartea victimei. Fapta iniŃială şi urmările ei se absorb în forma amplificată ce reprezintă infracŃiunea progresivă şi care atrage încadrarea juridică potrivit tipului de infracŃiune cu rezultat mai grav produs. iar rezultatul amplificat.pen. 180 alin.pen. În ceea ce priveşte data la care se consideră săvârşită infracŃiunea progresivă. 3.pen. 181 alin. conform art. amplificat al faptei. caracteristic infracŃiunilor progresive – şi deosebindu-le de celelalte infracŃiuni de durată. ca rezultat final al faptei. pedeapsa se recalculează.a. Prin amplificarea ansamblului faptic. încetarea funcŃionării acestora. semnalăm controversa în materie. 183 care incriminează lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. 5 C. Şi în cazul infracŃiunii progresive – ca infracŃiune de durată – distingem cele două momente. De regulă. fiind aplicabil şi în acest caz. 197 alin. în aşa mod încât trecerea de la conŃinutul iniŃial al infracŃiunii la conŃinutul său amplificat atrage o schimbare de încadrare juridică. 182 alin. infracŃiunile progresive sunt – sub aspectul laturii subiective din conŃinut – infracŃiuni praeterintenŃionate. 180 alin.2 lit.) ori actul sexual cu un minor care a atras aceleaşi urmări (art. art. fiind afirmate două puncte de vedere. o infirmitate permanentă fizică sau psihică. Potrivit opiniei contrare – la care subscriem – data săvârşirii infracŃiunii progresive este data comiterii faptei iniŃiale.2) sau vătămarea corporală care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile (art. Exemple de infracŃiuni progresive întâlnim în cazul infracŃiunilor contra integrităŃii corporale şi sănătăŃii persoanei. avortul ori punerea în primejdie a vieŃii persoanei (art. Într-o opinie se susŃine că interesează sub acest aspect momentul epuizării. InfracŃiunea progresivă Doctrina penală defineşte infracŃiunea progresivă – care nu este consacrată prin dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal – ca fiind acea formă a unităŃii legale în care conŃinutul obiectiv – prin săvârşirea unei acŃiuni şi a producerii urmăririi specifice – se amplifică. cum sunt infracŃiunea continuă.c) C. mai grav. deci atunci când are loc consumarea.infracŃiunii de obicei (prin dispoziŃii generale). 43 C.

pluralitate constituită – ce desemnează o asociere.a. o infracŃiune poate fi săvârşită de către o singură persoană. 43 C. 55 alin. art. fiind menŃinută aceeaşi definiŃie. iar când acest maxim nu este îndestulător se poate aplica un spor fără ca pedeapsa să poată depăşi maximul general al acelei pedepse.a. 2 noul Cod penal.1.3.. fiind cunoscută în doctrină şi sub denumirea de pluralitate ocazională de făptuitori (infractori) şi definită ca fiind cooperarea la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală a unui număr de persoane superior celui cerut de lege. 23-31 C. 4. Pedeapsa pentru infracŃiunea progresivă este cea prevăzută de lege potrivit normei de incriminare a faptei. Pluralitatea naturală şi cea constituită semnifică infracŃiuni de sine-stătătoare susceptibile. cum este cazul faptelor incriminate în art. prin aplicarea pedepsei prevăzute de lege pentru infracŃiunea săvârşită. practica învederează că la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală pot conlucra – prin cooperarea materială şi morală – mai multe persoane. DefiniŃie şi condiŃii de existenŃă InstituŃia participaŃiei este reglementată prin dispoziŃiile art. 203 (incestul). 322 (încăierare) ş. o grupare a mai multor persoane în vederea săvârşirii de infracŃiuni. însă cu modificarea modului de sancŃionare. la care se poate adăuga un spor până la maximul special. art. persoane care acŃionează în baza unei voinŃe comune. CondiŃii de existenŃă a participaŃiei penale Aşa cum rezultă din definiŃia acordată în doctrină acestei instituŃii.. referitoare la recalcularea pedepsei se aplică în mod corespunzător. situaŃie reglementată de legiuitor drept participaŃie şi care implică o singură faptă – ca faptă prevăzută de legea penală (infracŃiune) şi o pluralitate de persoane ce contribuie în săvârşirea acesteia. 323 (asociere pentru săvârşirea de infracŃiuni) ş. 303 (bigamia). de comitere în participaŃie penală. În măsura în care infracŃiunea progresivă este o infracŃiune complexă. În afară de pluralitatea ocazională de persoane (participaŃia penală) mai există şi: pluralitatea naturală – când pluralitatea de persoane în comiterea faptei este cerută de însăşi natura acesteia.pen. de regulă. art. dispoziŃiile art. Dacă. cum este cazul faptelor incriminate în art.ia sfârşit prin comiterea acŃiunii iniŃiale şi producerii urmării specifice ei. 167 (complotul). Perspective legislative InfracŃiunea continuată îşi găseşte reglementarea într-un singur text de lege.. la rândul lor. participaŃia implică întrunirea cumulativă a unor condiŃii. ParticipaŃia penală 4. potrivit art. şi anume: 39 . 3. fără intervenŃia sa ulterioară având loc amplificarea faptei iniŃiale. dintre care cel puŃin una lucrează cu intenŃie.pen.

de asemenea. de regulă. participaŃia îmbracă forma proprie (perfectă). Este. înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. de asemenea. în raport de autor cât şi de ceilalŃi participanŃi. 1. ca o participaŃie. Dacă mai multe persoane săvârşesc nemijlocit. ceilalŃi participanŃi – instigatorul sau complicele -. fiecare din ele va fi pedepsită ca autor (coautorii). 3. Pentru a exista participaŃie. 26 (complicele). în baza intenŃiei). dimpotrivă. ExistenŃa participaŃiei este condiŃionată de săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală şi nu a unei infracŃiuni. – relevă cele două forme ale participaŃiei penale. că 40 . intenŃia). Persoanele care cooperează la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală se numesc participanŃi şi sunt persoanele care contribuie la săvârşirea acesteia în calitate de autori. ParticipaŃia improprie (imperfectă) – reglementată de art. autorul fiind iresponsabil sau minor nerăspunzător penal sau persoană constrânsă fizic/moral să săvârşească fapta etc. cel puŃin una dintre persoane să acŃioneze cu intenŃie. infracŃiune. deci toŃi participanŃii la comiterea ei acŃionează de pe aceeaşi poziŃie psihică (lucrând cu aceeaşi formă de vinovăŃie. Autorul este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. o infracŃiune se poate comite de o singură persoană – autor). atunci când fapta prevăzută de legea penală constituie infracŃiune şi în raport de autor.1.pen. la săvârşirea faptei trebuie să coopereze un număr superior de persoane în raport de cel cerut de legea penală (în general. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. iar ceilalŃi participanŃi comit fapta (ca infracŃiune) cu intenŃie. proprie sau improprie. – există fie atunci când fapta prevăzută de legea penală constituie. o faptă prevăzută de legea penală. conform art. rezultând că. 24 (persoana care lucrează în autorat). cel puŃin două persoane care cooperează în săvârşirea faptei lucrează în participaŃie. fiind suficient ca autorul să comită doar fapta prevăzută de legea penală. Legea penală defineşte expres fiecare participant în parte. 2. fie în situaŃia în care autorul comite doar o faptă prevăzută de legea penală. lucrând fără vinovăŃie. cu intenŃie. chiar dacă lucrează fără vinovăŃie penală (spre exemplu. exceptând cazul fortuit). de regulă. complice persoana care promite. CondiŃia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală se realizează atunci când are loc comiterea unei fapte consumate sau rămasă în stadiul tentativei pedepsibile.pen. art. 23-26 C. la săvârşirea faptei să coopereze mai multe persoane. 25 (instigatorul) şi art. 31 C. determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. împreună. însă participarea la comiterea ei are loc de pe poziŃii psihice distincte (unii dintre participanŃi – autorul sau coautorii – lucrând din culpă. Această condiŃie impusă prin lege – şi care rezultă din definiŃiile acordate participanŃilor cât şi fiecărui participant în parte conform art. fapta se comite sub imperiul unor cauze care înlătură caracterul penal al faptei. 2. Astfel. Instigator este persoana care cu intenŃie. după caz. instigatori sau complici. Complice este persoana care.

instigarea – care implică determinarea cu intenŃie la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală. CondiŃia voinŃei comune a persoanelor ce contribuie la săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală dintre care cel puŃin una să lucreze cu intenŃie – implică o legătură subiectivă care se stabileşte între participanŃi. IntenŃia participantului presupune că acesta îşi dă seama că prin activitatea sa. participarea de către o persoană la săvârşirea uneia şi aceleiaşi infracŃiuni atât prin acte de instigare cât şi de complicitate atrage răspunderea penală pentru instigare care absoarbe forma secundară a complicităŃii. participanŃii dându-şi seama de unirea eforturilor în comiterea unei infracŃiuni intenŃionate. legătura subiectivă dintre participanŃi fiind bilaterală. Astfel. Instigarea se consideră formă principală de participaŃie în raport de complicitate. caz în care legătura subiectivă dintre participanŃi are un caracter unilateral şi ea se transmite de la instigator sau complice la autor. După cum s-a arătat. deci. prin aportul redus. prin formele ei de manifestare. în raport de care actele de instigare şi cele de complicitate reprezintă forme secundare ale participaŃiei. atunci când toŃi participanŃii (autor. chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. anterioară în săvârşirea faptei. Dintre participanŃi. Autorul poate cunoaşte sau nu contribuŃia adusă de o altă persoană la săvârşirea faptei. o cooperare şi pe plan psihic (alături de cooperarea materială) în săvârşirea faptei. coautor. iar autorul săvârşeşte fapta din culpă sau fără vinovăŃie suntem în prezenŃa participaŃiei improprii. sub aspectul naturii juridice participaŃia presupune. instigator sau/şi complice) lucrează cu aceeaşi formă de vinovăŃie (intenŃia). o singură faptă prevăzută de legea penală la comiterea căreia participă mai multe persoane (în 41 . complicitatea – care presupune acte prin care se acordă intenŃionat un ajutor sau se înlesneşte în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. participaŃia este una proprie. urmărind sau acceptând producerea rezultatului ei. Sub acest aspect – al contribuŃiei adusă de participant la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală – menŃionăm următoarele clasificări ale participaŃiei: acte de autorat/coautorat ce constau în acte de executare prin care se săvârşeşte nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Instigarea semnifică o contribuŃie morală.va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor. Dimpotrivă. Actele de autorat/coautorat reprezintă forma principală a participaŃiei. După caz. 3. participaŃia este posibilă la toate infracŃiunile putând îmbrăca formele mai sus menŃionate. atunci când instigatorul sau complicele acŃionează cu intenŃie. contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. anterioară sau concomitentă săvârşirii faptei. Ansamblul reglementărilor în materia participaŃiei relevă concepŃia unităŃii de faptă. participaŃia poate semnifica o contribuŃie materială sau morală. De regulă. instigatorul şi complicele acŃionează întotdeauna cu intenŃie (ceea ce rezultă din definiŃiile acordate prin lege).

Săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună este înscrisă de legiuitor ca o împrejurare ce constituie o circumstanŃă agravantă generală legală potrivit art. În cazul anumitor infracŃiuni. 2 lit.1. Tot sub aspectul naturii juridice – interesând în materia tratamentului penal –. 78 C. ParticipaŃia penală poate constitui şi o circumstanŃă agravantă generală judiciară. astfel încât numai prin raportare la această activitate. o contribuŃie intenŃionată de determinare sau înlesnire ori ajutare în orice mod la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală semnifică forme ale participaŃiei penale. 75 alin. 4. dar nu este o săvârşire împreună. infracŃiunea de viol (art. 2).pen. data comiterii faptei de către autor este data comiterii faptei în participaŃie. atunci când fapta s-a comis de trei sau mai multe persoane. reŃinându-se participarea acestora prin acte de instigare. spre exemplu.condiŃiile mai sus menŃionate). Putem afirma astfel că „nucleul” participaŃiei rezidă în săvârşirea faptei de către autor / coautor. precum şi participarea la comiterea acestora ca autor. articol potrivit căruia: „prin săvârşirea unei infracŃiuni sau comiterea unei infracŃiuni se înŃelege săvârşirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracŃiune consumată sau ca tentativă. a) C. complicitate anterioară şi autorat. Această concluzie se desprinde şi din prevederile art. instigator sau complice”.a. semnificând o contribuŃie necesară şi determinantă pentru 42 . legiuitorul a înscris participaŃia ca o circumstanŃă agravantă specială. a) ş.2. Agravanta este aplicabilă în condiŃiile reŃinerii participării unui număr de cel puŃin trei persoane care săvârşesc fapta împreună în coautorat sau autorat şi complicitate concomitentă.a). Autoratul şi coautoratul Autoratul implică săvârşirea nemijlocită a faptei prevăzută de legea penală prin acte de executare. 189 alin. specialul primând asupra generalului. Formele participaŃiei penale 4. consacrat de art. Constatarea unei atare împrejurări obligă instanŃa la reŃinerea agravantei. cum este cazul infracŃiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (art. Când o infracŃiune pentru care legea a prevăzut o asemenea agravantă s-a comis în condiŃiile ei. alte cauze cu efecte in rem). Astfel. efectul acestora se extinde şi asupra participanŃilor.pen.. unele fapte calificându-se în condiŃiile săvârşirii de două sau mai multe persoane împreună.pen. 197 alin. se va reŃine numai forma calificată cu tratamentul corespunzător stabilit de lege. 209 alin. 144 C. iar în situaŃia în care intervin cauze care acŃionează asupra faptei (spre exemplu – acte de clemenŃă sub forma amnistiei. participaŃia reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale.2. în alte condiŃii decât cele prezentate anterior. infracŃiunea de furt (art. întrucât una şi aceeaşi împrejurare nu poate avea un dublu efect agravant. 1 lit. fără a se mai da efect şi dispoziŃiei din partea generală.. cu tratamentul penal corespunzător. 1 lit.

împreună a faptei. Acte de executare directă a faptei care se înscriu în acŃiunea tipică descrisă în norma de incriminare şi care descriu latura obiectivă din conŃinutul infracŃiunii (spre exemplu. dacă aceasta a fost comisă împreună prin săvârşire nemijlocită cu un minor nerăspunzător penal). Aceste acte nu sunt descrise prin norma de incriminare a faptei. cum frecvent se înregistrează în practică. săvârşirea infracŃiunii de către un infractor major. cu obiecte tăioase sau contondente). participanŃii realizează unul sau parte dintre actele de executare. Actele prin care se contribuie (şi) indirect la săvârşirea faptei. în aprecierea actelor de instigare sau/şi de complicitate drept contribuŃii specifice aduse de alŃi participanŃi la săvârşirea faptei. Sub aspect subiectiv. sunt acte de coautorat acŃiunile persoanelor care aplică lovituri puternice. în condiŃiile în care au un caracter determinant. Cooperarea pe planul material dintre coautori trebuie să fie dublată de cooperarea şi pe plan psihic. în cazul coautoratului. obstacol. presupune conlucrarea sub aspect obiectiv prin comiterea. Atât doctrina cât şi practica penală reŃin ca fiind acte de coautorat – prin săvârşire nemijlocită (acte de executare) – două categorii de acte: 1. necesar şi indispensabil în realizarea acŃiunii tipice. VoinŃa comună a coautorilor. prin voinŃa comună care să-i anime în săvârşirea faptei. Coautoratul presupune săvârşirea nemijlocită. în regiuni vitale ale corpului. persoana care săvârşeşte fapta nemijlocit în autorat poate lucra cu orice formă de vinovăŃie penală sau chiar fără vinovăŃie. a actelor în aceleaşi condiŃii de timp şi de loc şi numai atunci când sunt coordonate şi pe plan intelectual (este însă posibil şi un coautorat succesiv în cazul unor infracŃiuni de durată. atunci când unii acŃionează cu forma de vinovăŃie a intenŃiei. coautoratul poate fi propriu (când toŃi coautorii săvârşesc fapta cu aceeaşi formă de vinovăŃie. în cazul infracŃiunii de omor. iar alŃii fără vinovăŃie penală – spre exemplu. în cazul coautoratului. cu intenŃie) sau impropriu (când lucrează cu forme de vinovăŃie diferite sau. totodată. În cadrul participaŃiei. Spre deosebire de situaŃia autoratului – când persoana ce lucrează în această calitate realizează printr-o activitate ce-i aparŃine exclusiv întreaga latură obiectivă a faptei –. de regulă. Săvârşirea în mod nemijlocit. Săvârşirea faptei prevăzută de legea penală în coautorat presupune cooperarea atât sub aspect obiectiv cât şi subiectiv. implicând: Săvârşirea în mod nemijlocit a faptei prevăzută de legea penală. Cu alte cuvinte. actele de imobilizare prin care se paralizează orice energie. deci nu se cere ca un participant în această calitate să acopere prin activitatea sa întreaga latură obiectivă a infracŃiunii.existenŃa participaŃiei şi. ca reacŃie fizică sau psihică din partea victimei sau prin care se înlătură orice piedică. 43 . împreună a faptei prevăzută de legea penală de două sau mai multe persoane care lucrează în baza unei voinŃe comune. actele întreprinse de participanŃii cu acest rol se completează reciproc. de regulă. 2. integrându-se în activitatea unică ce conduce la urmarea periculoasă. spre exemplu în cazul infracŃiunii continuate). orice rezistenŃă ce se împotriveşte producerii rezultatului. spre exemplu.

Potrivit opiniei contrare – la care subscriem – se susŃine posibilitatea coautoratului la infracŃiunile din culpă.2. cum sunt infracŃiunile de obicei. nu există voinŃa lor de a coopera la producerea acestui rezultat. infracŃiunea de mărturie mincinoasă (art. drept urmare.2. infracŃiunea de purtare fără drept de decoraŃii sau semne distinctive (art. În cazul infracŃiunilor praeterintenŃionate coautoratul subzistă în măsura în care. instigarea constă în activitatea de determinare cu intenŃie la săvârşirea. considerându-se că. nu ne aflăm în prezenŃa coautoratului. sancŃionarea participanŃilor în calitate de coautori. deşi la producerea rezultatului culpos s-a ajuns prin acŃiunile mai multor persoane. Coautoratul în cazul infracŃiunilor din culpă reprezintă o problemă controversată în teoria şi practica penală. prin lipsa unei coordonări intelectuale în vederea apariŃiei sale. a unei fapte prevăzută de legea penală. nefiind susceptibile de comitere în participaŃie sub această formă. este exclus coautoratul în cazul acestor infracŃiuni. 4. Instigarea Ca formă a participaŃiei penale. Pentru a ne afla în prezenŃa instigării. Coautoratul în cazul anumitor infracŃiuni În cazul infracŃiunilor proprii coautoratul este posibil numai în condiŃiile în care toŃi participanŃii au calitatea cerută de lege şi contribuie nemijlocit la săvârşirea faptei. 44 .a. prin coordonarea materială şi intelectuală a actelor ce întregesc activitatea unică. 241). semnifică existenŃa coautoratului şi. infracŃiunile omisive care sunt.Dacă mai multe persoane săvârşesc nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală (chiar aceeaşi faptă. 260). Prin determinare. în aceleaşi condiŃii de loc şi timp) însă în afara oricărei cooperări. în general. Doar săvârşirea nemijlocită şi împreună a faptei. obligaŃia legală de a acŃiona într-un anumit sens fiind una personală ş. trebuie îndeplinite următoarele condiŃii: Să aibă loc o activitate de determinare a unei persoane la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. în raport cu fiecare participant este relevată intenŃia în ce priveşte realizarea faptei iniŃiale. de către o altă persoană. considerându-se că nu se poate nega existenŃa unei voinŃe comune a participanŃilor la săvârşirea faptei. tot infracŃiuni cu subiect exclusiv unic. dintre care menŃionăm: infracŃiunile cu autor exclusiv unic. coordonări sub aspect obiectiv şi subiectiv. contribuŃia fiecăruia concurând nemijlocit la producerea rezultatului şi înscriindu-se în antecedenŃa cauzală a acestuia. cât şi culpa în privinŃa urmării mai grave. o persoană (instigator) transmite hotărârea de săvârşire a unei fapte prevăzute de legea penală unei alte persoane (instigat). Într-o opinie. ci a săvârşirii faptei în calitate de autori (fiecare persoană îşi va angaja răspunderea penală în calitate de autor al infracŃiunii comise). Există şi anumite categorii de infracŃiuni în cazul cărora coautoratul este exclus.

Nu se va realiza instigarea. dar urmată de desistarea sa ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului. în diferite moduri. ca formă de participaŃie. 25 C. 1 ipoteza a II-a.Activitatea de determinare trebuie să îndeplinească anumite cerinŃe. instigarea nu apare ca act de participaŃie. potrivit celei de-a doua ipoteze. potrivit art. Activitatea de determinare (reală. instigare cu un singur instigator sau coinstigare ori concurs de instigări.pen. respectiv: de a fi reală. săvârşirea faptei. în ambele cazuri – însă – nerelevantă penal. în situaŃia în care cel instigat nu a dat curs instigării. imediată sau mediată. În oricare dintre aceste situaŃii ne aflăm în prezenŃa unei instigări fără rezultat. menŃionăm că instigatorul mai este denumit autor moral. de către una sau mai multe persoane. însă. sau neurmată de executare. Deşi consacrate prin acelaşi text de lege. punând în executare hotărârea infracŃională prin săvârşirea unei tentative incriminate de lege. deci de a conduce la însuşirea hotărârii de comitere a faptei de către o altă persoană. efectivă. Sunt reŃinute următoarele feluri ale instigării: instigare simplă sau calificată. determinarea trebuie să intervină înainte ca persoana în raport de care s-a desfăşurat această activitate să fi luat hotărârea de a săvârşi fapta. e realizată condiŃia săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală. prin recurgere la anumite mijloace. Activitatea de instigare se comite întotdeauna cu intenŃie. Actele de instigare urmate de desistarea autorului sau de împiedicarea producerii rezultatului sunt reglementate potrivit aceluiaşi art.) rezultă intenŃia ce caracterizează poziŃia psihică de pe care acesta acŃionează în săvârşirea faptei. care ulterior s-a desistat sau a împiedicat producerea rezultatului. 29 alin. fie efectuând un act de pregătire sau o faptă rămasă la stadiul de tentativă. neexistând instigare din culpă. Când instigatul a început. fiind deci exclusă în cazul unei autodeterminări anterioare (în raport de care.). iar persoana instigată este autorul material al faptei. Activitatea de determinare să se realizeze cu intenŃie. Instigarea reprezintă o participaŃie anterioară la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală. O altă cerinŃă priveşte ca determinarea (instigarea) să fie urmată de executare. Când cel instigat trece la executarea faptei 45 . ci ca o infracŃiune de sine-stătătoare şi dimpotrivă.pen. Totodată. instigarea apare ca act de participaŃie prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către cel instigat. anterioară şi urmată de executarea faptei) se poate realiza. ci o complicitate morală dacă întăreşte hotărârea deja luată). fie netrecând la executare. instigarea fiind un act de participaŃie. Sub acest aspect. o „determinare” realizată de o altă persoană faŃă de autorul care a luat singur hotărârea infracŃională nu semnifică un act de instigare. după caz. 1 ipoteza I. prin comiterea de către cel instigat a unei fapte relevantă penal – ca faptă consumată sau ca tentativă pedepsibilă (conform art. 29 alin. directă sau indirectă. 144 C. instigarea individuală sau colectivă (a se consulta doctrina care explică şi exemplifică felurile instigării). care nu mai constituie un act de participaŃie. Din însăşi definiŃia acordată prin lege participantului cu rol de instigator (conform art. ci o activitate cu semnificaŃie penală proprie. întrucât nu s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală în prima ipoteză. asupra unei alte persoane sau mai multor persoane.

de tăinuire a bunurilor provenite din aceasta sau de favorizare a făptuitorului. 2 C. 31 C. în orice mod. promisiunea nu este îndeplinită. numai în măsura în care se raportează la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală (ca faptă consumată sau tentativă pedepsibilă) şi serveşte efectiv la săvârşirea acesteia. Deci. timpul comiterii faptei (înlesnire). după caz. o complicitate concomitentă. 46 . Astfel. complicitatea presupune activitatea prin care se înlesneşte sau ajută. Complicitatea – prin contribuŃia indirectă adusă de cel ce joacă rol de complice în săvârşirea faptei – reprezintă o formă secundară a participaŃiei. Complicitatea prin promisiune este o complicitate exclusiv morală prin care se contribuie la întărirea hotărârii infracŃionale a executantului. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. chiar în condiŃiile neîndeplinirii acestei promisiuni. La rândul ei. iar prin ajutor.pen. 28 alin. răspunderea penală a instigatorului urmează a se rezolva în lumina dispoziŃiilor art. respectiv înlesnire sau ajutor în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală.). În cazul în care.. instigarea este improprie (conform art. instigarea este proprie (instigare la o infracŃiune intenŃionată). înmânarea – în timpul comiterii faptei – de diferite instrumente ce servesc în acest scop sau asistenŃa în timpul săvârşirii faptei de către autorul ce se sprijină pe acest act reprezintă un ajutor acordat. Când cel instigat săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală cu forma de vinovăŃie a culpei sau fără vinovăŃie penală. actele de pregătire în vederea săvârşirii infracŃiunii când se comit de complice pot consta în procurarea de instrumente sau procurarea de informaŃii privitoare la locul. atât în raport de executarea faptei prin săvârşirea ei nemijlocită. 4. cât şi în raport de activitatea de instigare. fie prin ajutor acordat – poate fi. Complicitatea se poate realiza şi prin promisiunea făcută. 26 C. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. anterior executării faptei de autor (coautori). cu intenŃie la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală sau prin care se promite. dând curs instigării. ContribuŃia adusă – fie prin înlesnire.3.pen. autorul comite o infracŃiune praeterintenŃionată (infracŃiune al cărei rezultat mai grav se datorează culpei). Complicitatea – formă de participaŃie – implică întrunirea următoarelor condiŃii: Desfăşurarea uneia dintre următoarele activităŃi aşa cum rezultă din dispoziŃiile art.2. tăinuirea de bunuri sau favorizarea celui ce a comis fapta. (circumstanŃele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanŃilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut). Complicitatea Ca formă a participaŃiei penale. prin înlesnire se realizează o complicitate anterioară. ContribuŃia adusă de o persoană dobândeşte semnificaŃia unui act de participaŃie sub forma complicităŃii.pen. cât timp ajutorul evidenŃiază contribuŃia adusă în timpul executării faptei. de natură materială sau morală.lucrând de pe aceeaşi poziŃie psihică ca şi instigatorul. chiar dacă după săvârşirea faptei. În doctrina penală se apreciază că înlesnirea implică o contribuŃie adusă de complice.

complicitatea prin promisiune poate fi anterioară sau concomitentă executării faptei. delimitată de coautorat (trebuie avută în vedere situaŃia comiterii acelor acte care. neinteresând dacă promisiunea făcută a fost sau nu îndeplinită. fiind consacrat sistemul parificării legale ce se combină cu cel al diversificării judiciare a pedepsei. nu în orice condiŃii. această formă de vinovăŃie ce ilustrează poziŃia psihică a participantului cu rol de complice fiind prevăzută expres potrivit art. săvârşită cu intenŃie. complicitatea este improprie (conform art. 28 alin. se sancŃionează 47 . ci săvârşirii faptei prevăzută de legea penală de către autor. SancŃionarea participaŃiei proprii se realizează în lumina dispoziŃiilor art. Ca şi instigatorul. dintre care amintim: complicitate nemijlocită sau mijlocită. Deci. complicitatea este proprie. Complicitatea materială concomitentă trebuie. Drept urmare. complicitatea morală nu este anterioară luării hotărârii. După cum s-a arătat. incriminată de lege. în timp ce complicitatea morală sprijină hotărârea infracŃională existentă (prin autodeterminare sau determinarea venită din partea instigatorului). În lipsa unei promisiuni făcute anterior sau în timpul săvârşirii faptei. ajutorul acordat ulterior comiterii acesteia – constând în tăinuire de bunuri sau favorizare .a.. cu intenŃie se raportează la săvârşirea din culpă a faptei prevăzută de legea penală de către autor sau când acesta din urmă comite fapta fără vinovăŃie. în caz contrar urmând a fi apreciate ca acte de complicitate). 4..2 C. 221) sau favorizare a infractorului (art. Când înlesnirea sau ajutarea.pen. comisivă sau omisivă ş. În cazul în care autorul săvârşeşte o infracŃiune praeterintenŃionată. (circumstanŃele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanŃilor în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut). se încadrează în sfera coautoratului. Având în vedere că participanŃii săvârşesc aceeaşi faptă prevăzută de legea penală (infracŃiune) lucrând toŃi de pe aceeaşi poziŃie psihică – intenŃie –.3. ContribuŃia adusă să fie realizată cu intenŃie. fără a face parte din acŃiunea tipică. SancŃionarea participaŃiei penale Regimul de sancŃionare a participaŃiei este diferit. în orice mod. 264) şi nu de participant cu rol de complice la fapta comisă.pen. urmează să fie sancŃionaŃi cu pedeapsa prevăzută conform normelor de incriminare a faptei (parificarea legală de pedeapsă). Complicitatea – dată fiind varietatea formelor sub care se poate manifesta – trebuie delimitată de celelalte forme de participaŃie (instigare şi coautorat).va angaja răspunderea penală pentru infracŃiunea de tăinuire (art. 27 C.pen. instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală. Nu există complicitate din culpă.). la rândul ei. răspunderea penală a complicelui urmează a se rezolva în lumina dispoziŃiilor art. Doctrina reŃine şi alte forme de complicitate. 26 C.. Când complicele şi autorul (coautorii) lucrează de pe aceeaşi poziŃie psihică săvârşind infracŃiunea cu intenŃie. 31 C. după cum participanŃii lucrează în participaŃie proprie sau improprie. instigarea este anterioară luării hotărârii infracŃionale de autor. complicele lucrează întotdeauna cu intenŃie.pen. ci numai dacă în împrejurările date probează caracterul indispensabil în înfăptuirea acŃiunii tipice.

corespunzător celor două modalităŃi normative sub care este reglementată. Autorul nu răspunde penal deoarece a săvârşit fapta prevăzută de legea penală fără vinovăŃie (în condiŃiile vreuneia dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.pen. în cazul săvârşirii în participaŃie improprie a unei distrugeri.1 C. Fapta comisă nefiind infracŃiune. precum şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei (art. instanŃa poate aplica aceeaşi specie de pedeapsă pentru toŃi participanŃii (în cuantumuri diferite. instanŃa este obligată să Ńină seama de contribuŃia fiecărui participant la săvârşirea infracŃiunii. de limitele de pedeapsă fixate în partea specială.. Aceste criterii funcŃionează şi atunci când pentru infracŃiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative. prin dispunerea 48 . 219 alin. fără a fi exclus un cuantum mai ridicat de pedeapsă în cazul instigatorului sau complicelui decât autorului). MenŃionăm că sunt posibile diferenŃieri în funcŃie de încadrarea juridică a faptei comisă ca infracŃiune intenŃionată. fie pedepse diferite dintre cele alternative prevăzute de lege pentru infracŃiunea comisă. se consacră sistemul diversificării legale a pedepsei.pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor pentru persoana fizică se Ńine seama de dispoziŃiile părŃii generale a Codului penal. Spre exemplu. precum şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei (art.pen. SancŃionarea participaŃiei improprii se realizează în lumina dispoziŃiilor art. 31 C. 72 C. complice). 72 C. 27 teza I. eventual. În urma operaŃiunii de individualizare judiciară. spre deosebire de persoana care a comis fapta din culpă – art. astfel încât instigatorul sau complicele urmează să fie sancŃionat cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracŃiune. De asemenea. Sub acest din urmă aspect. în formularea legiuitorului înscrisă în art. iar alŃii pentru forma calificată. În modalitatea instigare/complicitate intenŃionată – autorat/coautorat din culpă.). putând fi sancŃionat. 217 alin. 4 (distrugerea intenŃionată pentru care pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani). la stabilirea şi aplicarea pedepsei concrete se va Ńine seama de contribuŃia fiecăruia la săvârşirea infracŃiunii (instigator. unii dintre participanŃi putând răspunde pentru forma de bază a infracŃiunii. instigatorul sau complicele urmând să fie sancŃionat cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenŃie.pen. fapta prevăzută de legea penală comisă în participaŃie constituie infracŃiune şi atrage răspunderea penală doar a participanŃilor care au lucrat cu intenŃie. autorul nu va fi pedepsit. participanŃii care au lucrat cu intenŃie se sancŃionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenŃie potrivit art. La stabilirea pedepsei concrete. după cum are loc sau nu transmiterea circumstanŃelor ce caracterizează infracŃiunea comisă în participaŃie. de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. – (distrugerea din culpă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 lună la 2 ani sau amendă). iar autorul pentru fapta comisă din culpă (în condiŃiile incriminării atât a faptei intenŃionate cât şi a celei din culpă). atât pentru alegerea uneia dintre aceste pedepse. de gradul de pericol social al faptei săvârşite.cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. cât şi pentru proporŃionalizarea ei. cu excepŃia cazului fortuit). În modalitatea instigare/complicitate intenŃionată – autorat fără vinovăŃie penală.).

a producerii rezultatului.pen.unei măsuri de siguranŃă (spre exemplu. 2 al art. însă ceilalŃi participanŃi cu rol de coautori. dar înainte de descoperirea faptei.. Împiedicarea săvârşirii faptei implică punerea în executare a acesteia (în condiŃiile autoratului sau coautoratului). Într-o atare situaŃie. [Vezi comentariile în cazul desistării şi împiedicării producerii rezultatului. Precizăm că legiuitorul asimilează acelaşi tratament penal şi în cazul actelor de determinare neurmate de executarea faptei. însă în cursul executării este împiedicată – înainte de descoperire – consumarea faptei. respectiv atunci când actele de instigare au fost urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea. neurmată de executare. instigatori sau complici urmând să fie pedepsiŃi pentru tentativa comisă). Cauza de nepedepsire are un caracter personal. care nu profită şi instigatorului care va răspunde penal. Participantul – atât în cazul participaŃiei proprii cât şi al celei improprii – nu se pedepseşte dacă împiedică în cursul executării. dacă unul dintre coautori împiedică săvârşirea faptei. cu o pedeapsă între minimul special al pedepsei pentru infracŃiunea la care s-a instigat şi minimul general. 29 alin. Dacă actele săvârşite până în momentul împiedicării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală. 29 alin. care înscrie o cauză generală de nepedepsire operantă în materia participaŃiei denumită împiedicarea săvârşirii faptei. iar cel care a realizat activitatea de determinare cu intenŃie. participantului i se aplică pedeapsa pentru această faptă. acte apreciate în doctrină sub denumirea de acte de executare calificate. după cum se prevede în art. iar în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege este detenŃiunea pe viaŃă se va aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani. persoana determinată să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală este un iresponsabil faŃă de care se dispune măsura internării medicale).). 1 C. 30 alin. se dispune prin alin. autorul nu se pedepseşte deoarece beneficiază de cauza de impunitate a desistării sau împiedicării producerii rezultatului. fiind apărat de pedeapsă participantul care acŃionează în acest sens. 2 C. În acest sens. atunci când fapta este o infracŃiune de sine-stătătoare. 30 C. Un caz special în materia sancŃionării participanŃilor este cel al instigatorului care a acŃionat în condiŃiile prevăzute de art. valabile şi în acest caz]. instigarea sancŃionându-se. Actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului nu se sancŃionează dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracŃiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mică. consumarea acesteia. 49 . acesta nu va fi pedepsit.pen. care rămâne astfel la stadiul tentativei.pen. afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în momentul desistării constituie o altă faptă prevăzută de legea penală (art. ceilalŃi participanŃi urmând să răspundă penal pentru tentativa la infracŃiunea comisă (spre exemplu. de către acesta. este el însuşi autor al unei fapte distincte de cea la care a instigat. 1 ipoteza a II-a. în acest caz.

IV. în situaŃia recidivei şi a pluralităŃii intermediare). după cum şi situaŃia în care o persoană ce a mai fost anterior condamnată definitiv pentru o infracŃiune – condamnare pe care a executat-o sau nu – reiterează comportamentul său infracŃional. (pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă) sub denumirea de pluralitate intermediară. Concursul de infracŃiuni există atunci când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană. cât şi deosebiri. 50 . 5. Pluralitatea de infracŃiuni constituie. iar pedeapsa amenzii pentru infracŃiunea anterioară a fost sau nu executată. o faptă prevăzută de legea penală. concurs de infracŃiuni sau recidivă – ca forme de bază.. Pluralitatea intermediară există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare – neexecutată sau executată parŃial – persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracŃiune şi. conform art.4. . noul Cod penal defineşte coautorii (art. Totodată nu-şi mai găseşte reglementare instituŃia instigării neurmate de executare. Pluralitatea de infracŃiuni este reglementată în Titlul II.4. ori cel puŃin trei pedepse cu închisoarea de până la 6 luni) – condamnări executate sau nu – cel condamnat săvârşeşte cu intenŃie o nouă infracŃiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an – recidiva în cazul persoanei fizice – după cum există recidivă în cazul persoanei juridice atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. fundamentale conform art. Recidiva există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare sau după cel puŃin trei hotărâri definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în cuantumul cerut de lege (o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni sau detenŃiunea pe viaŃă. 38 alin. respectiv cea a instituŃiei disciplinată potrivit art. Între formele pluralităŃii de infracŃiuni există atât asemănări (sub aspectul unităŃii de subiect activ – aceeaşi persoană care săvârşeşte două sau mai multe infracŃiuni). înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Pluralitatea de infracŃiuni Pluralitatea de infracŃiuni desemnează situaŃia în care o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracŃiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Perspective legislative Spre deosebire de actuala legislaŃie. cadrul legal al pluralităŃii de infracŃiuni configurând şi o altă formă.pen. persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie.pen. prin comiterea unei noi infracŃiuni. cap. după caz. 32-40² C. prin existenŃa sau nu a unei hotărâri definitive de condamnare (inexistenŃa sa în caz de concurs de infracŃiuni şi existenŃa unei atare condamnări care separă infracŃiunile comise. pedeapsa se aplică potrivit regulilor concursului de infracŃiuni. 32 C. 40 C. nefiind întrunite condiŃiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. 2) ca fiind persoanele care săvârşesc nemijlocit.pen.în aprecierea doctrinei majoritare. împreună.

chiar ulterior intervenirii unei astfel de condamnări. indiferent de momentul descoperirii. InexistenŃa unei hotărâri definitive de condamnare în caz de concurs de infracŃiuni. urmăririi. diversitatea infracŃiunilor reunite în structura unui concurs de infracŃiuni]. condiŃiile generale sau speciale. înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. se pot comite la diferite intervale de timp (concurs succesiv) sau în acelaşi timp (concurs simultan). legătura cerută prin lege între infracŃiunile concurente fiind una in personam. ca număr. când o nouă infracŃiune se comite de către persoana care a suferit anterior o condamnare definitivă. complexe. instigator sau complice) la infracŃiunile reunite în structura concursului. Unitatea de subiect activ. deci să nu existe o condamnare definitivă pentru vreuna dintre aceste infracŃiuni.5. Subiectul activ al unui concurs de infracŃiuni poate fi atât persoana fizică care îndeplineşte condiŃiile legale pentru a răspunde penal. continue sau deviată). cât şi persoana juridică (în condiŃiile prevăzute de art. Comiterea infracŃiunilor înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele.pen. Concursul de infracŃiuni 5. 19¹ C. DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă În lumina reglementărilor legale. pot să reprezinte o unitate infracŃională naturală (sub forma infracŃiunii simple. ori unitate legală (sub forma infracŃiunii continuate.) CondiŃia este îndeplinită atunci când infractorul are calitatea de autor sau de participant (coautor. putem defini concursul de infracŃiuni ca fiind forma de bază a pluralităŃii de infracŃiuni care constă în săvârşirea de două sau mai multe infracŃiuni de către aceeaşi persoană.1. Din această definiŃie a concursului de infracŃiuni reŃinem următoarele condiŃii generale de existenŃă care se cer întrunite cumulativ: Săvârşirea a două sau mai multe infracŃiuni. CondiŃia se referă la inexistenŃa unei hotărâri definitive de condamnare care să separe între ele infracŃiunile comise. InfracŃiunile care intră în alcătuirea concursului de infracŃiuni. Ceea ce interesează este ca data comiterii infracŃiunilor să fie anterioară pronunŃării unei hotărâri definitive de condamnare. CondiŃia este realizată atunci când are loc comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracŃiune consumată (infracŃiunea tipică) sau ca tentativă ori acte de pregătire incriminate prin asimilare cu tentativa (infracŃiunea atipică). pot fi infracŃiuni intenŃionate.1. de obicei sau progresivă). [Observăm varietatea. Cele două sau mai multe infracŃiuni se săvârşesc de către aceeaşi persoană. trebuie să fie cel puŃin două. 51 . deosebeşte această formă a pluralităŃii de infracŃiuni atât de recidivă cât şi de pluralitatea intermediară. pot fi de aceeaşi natură (concursul având caracter omogen) sau de natură diferită (concurs eterogen). infractor major sau minor răspunzător penal. din culpă sau praeterintenŃionate.1.

Astfel. Între aceste două forme există diferenŃe atât cu privire la modul în care iau naştere infracŃiunile concurente. InfracŃiunile reunite în structura unui concurs real pot prezenta între ele şi o legătură obiectivă.pen. spre exemplu. atunci când se comite o infracŃiune simplă de omor şi infracŃiunea complexă de tâlhărie – furt prin lovire). există concurs real de infracŃiuni când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană. înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. totodată. În cazul concursului real simplu există doar legătura dată de săvârşirea 52 . împăcarea părŃilor. instanŃa constatând vinovăŃia pentru ansamblul faptic reŃinut în sarcina sa şi aplicând pedeapsa corespunzătoare regimului de sancŃionare instituit prin lege în caz de concurs de infracŃiuni.2. cât şi în ceea ce priveşte tratamentul penal aplicabil. Există concurs chiar dacă una dintre infracŃiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracŃiuni. sancŃionarea specifică în acest caz. prescripŃia răspunderii penale) sau cauze de nepedepsire generale sau speciale (spre exemplu. 33 lit. Ceea ce particularizează această formă a concursului o reprezintă săvârşirea infracŃiunilor prin mai multe acŃiuni sau inacŃiuni. împiedicarea săvârşirii faptei – cauze generale).1. Concursul real (material) de infracŃiuni Prevăzut de art. a) şi concurs formal (art. în cazul unui număr de trei acŃiuni din care rezultă două infracŃiuni. în funcŃie de tipul de legătură care există între infracŃiunile concurente. infracŃiuni ce semnifică unitate naturală) sau la un număr inferior de infracŃiuni (când sunt reunite infracŃiunile ce semnifică unitate legală sau unitate legală şi naturală. cu ocazia judecăŃii stabilindu-se vinovăŃia persoanei pentru infracŃiunile comise sunt îndeplinite condiŃiile de existenŃă şi sancŃionare ale concursului de infracŃiuni. a) C.InfracŃiunile comise (cel puŃin două dintre ele) să poată fi supuse judecăŃii şi să fie susceptibile să atragă condamnarea. cum sunt cauzele care înlătură răspunderea penală (amnistia. in rem. Numărul acŃiunilor sau inacŃiunilor din care rezultă pluralitatea infracŃională poate conduce la acelaşi număr de infracŃiuni ce intră în alcătuirea concursului real (când se reunesc în structura sa. concursul real se poate prezenta ca un concurs simplu sau caracterizat. înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. 33 lit. desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului. CondiŃia se realizează atunci când persoana care a comis pluralitatea de infracŃiuni a fost trimisă în judecată (pentru toate infracŃiunile sau cel puŃin două dintre ele). 33 lit. Formele concursului de infracŃiuni Codul penal reglementează expres formele concursului de infracŃiuni: concurs real (art.. 5. atunci când nu intervin unele cauze legale. b). În concluzie: atunci când două sau mai multe infracŃiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană. lipsa/retragerea plângerii prealabile. prin două sau mai multe acŃiuni sau inacŃiuni. pluralitatea de infracŃiuni – două sau mai multe – săvârşindu-se prin două sau mai multe acŃiuni sau inacŃiuni. InfracŃiunile sunt susceptibile să atragă răspunderea penală pentru concursul de infracŃiuni comis şi.

pen. un concurs simultan. 5. de regulă. dacă fapta a fost săvârşită prin constrângere (infracŃiunile concurente de incest şi viol). pe de o parte. de timp sau de la mijloc la scop ori de la antecedenŃă la consecinŃă. concursul formal de infracŃiuni trebuie delimitat de unitatea infracŃională. Ceea ce particularizează această formă a concursului de infracŃiuni şi o distinge de un concurs real de infracŃiuni constă în unicitatea acŃiunii sau inacŃiunii. legătură care poate fi de loc.3. prin aplicarea unei pedepse corespunzătoare în raport de persoana care denotă o anumită periculozitate socială prin perseverenŃa sa infracŃională. etiologică (mijloc-scop) sau consecvenŃională (antecedenŃă-consecinŃă). 33 lit. iar datorită modului în care iau naştere acestea descriu. menŃionând deosebirea ce se impune a fi făcută. acestea două din urmă fiind reglementate expres potrivit art. întruneşte elementele mai multor infracŃiuni.infracŃiunilor de către aceeaşi persoană (condiŃie generală). Din aceste câteva exemple ce ilustrează un concurs formal de infracŃiuni (mai rar întâlnit decât concursul real). dintre care menŃionăm: 53 . însă. Concursul caracterizat mai este denumit şi concurs cu conexitate. a condus la formularea în doctrină – şi consacrarea pe planul legislaŃiilor penale – a mai multor sisteme de sancŃionare. de unitatea legală sub forma infracŃiunii progresive. elementele mai multor infracŃiuni. între concursul caracterizat (conexitate etiologică sau consecvenŃională) şi infracŃiunea complexă. SancŃionarea concursului de infracŃiuni SancŃionarea concursului de infracŃiuni. a) teza a II-a C. după tipul legăturii dintre infracŃiuni putând fi o conexitate topografică.pen. datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs. rezultă că infracŃiunile ce intră în alcătuirea sa pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită.1. în afara legăturii in personam. între concursul omogen succesiv şi infracŃiunea continuată. intenŃionate sau din culpă. există concurs formal de infracŃiuni când o acŃiune sau o inacŃiune săvârşită de aceeaşi persoană. pe de altă parte. Este cazul persoanei care. Concursul formal (ideal) de infracŃiuni Prevăzut de articolul 33 lit. b) C. pe de altă parte. de cea naturală reprezentată de infracŃiunea deviată (aberratio ictus). pe de o parte. persoana săvârşind o activitate unică ce întruneşte. prin actul său de conducere imprudentă a unui autovehicul produce un accident care cauzează moartea unei alte persoane şi rănirea alteia (infracŃiunile concurente de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă) sau rănirea gravă a două persoane (două infracŃiuni concurente de vătămare corporală gravă din culpă) ori în cazul întreŃinerii unui raport sexual între rude în linie directă. Concursul real de infracŃiuni trebuie delimitat de unele forme ale unităŃii infracŃionale legale. cronologică. există şi o legătură in rem între infracŃiunile comise de aceeaşi persoană. spre deosebire de concursul real caracterizat în cazul căruia. La rândul său. din cauza împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs.

Individualizarea pedepsei în vederea determinării acesteia în cuantumul pe care îl va avea de executat persoana condamnată parcurge două etape. dintre acestea. 34 (pedeapsa principală în caz de concurs de infracŃiuni săvârşite de persoana fizică) şi art. 35 (pedeapsa complementară şi măsurile de siguranŃă în caz de concurs de infracŃiuni). d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amendă. 34-35) cât şi în cazul persoanei juridice (art. doar pedeapsa pentru infracŃiunea concurentă cea mai gravă. 54 . sistem care presupune sancŃionarea la care se ajunge prin totalizarea pedepselor stabilite pentru fiecare infracŃiune concurentă. iar în cazul pedepselor complementare şi al măsurilor de siguranŃă. SancŃionarea concursului de infracŃiuni în cazul persoanei fizice Este reglementată potrivit art. sistem care presupune sancŃionarea la care se ajunge fiind reŃinută. 34 alin. Etapa 1 > InstanŃa stabileşte câte o pedeapsă concretă pentru fiecare infracŃiune în parte Ńinând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei (art.sistemul cumulului aritmetic.): a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenŃiunea pe viaŃă şi una sau mai multe pedepse cu închisoarea sau cu amendă. 72 alin. urmând să fie executată pedeapsa care se obŃine în urma adunării acestora. atât în cazul persoanei fizice (art. sistemul cumulului juridic. care poate fi sporită până la maximul ei special. instanŃa aplică pedeapsa după cum urmează (art. care poate fi sporită până la maximul ei special. Aplicarea pedepsei principale în caz de concurs de infracŃiuni relevă ca operant sistemul cumulului juridic (cu spor facultativ).pen. la care se poate adăuga amenda în totul sau în parte. 40¹). 1. ca pedeapsă absorbantă. se aplică pedeapsa închisorii. 5. aplicată. sistemul absorbŃiei.1. Codul penal actual consacră acelaşi sistem de sancŃionare pentru ambele forme ale concursului de infracŃiuni (real şi ideal). se aplică pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă. Etapa a II-a > După stabilirea pedepselor concrete pentru fiecare infracŃiune concurentă. pedeapsă la care se poate adăuga un spor în condiŃiile legii. sistemul cumulului aritmetic şi cel al absorbŃiei. se aplică pedeapsa cea mai mare. c) când s-au stabilit numai amenzi.2). 1 C.3. sistem care presupune sancŃionarea la care se ajunge în urma aplicării pedepsei celei mai grave dintre pedepsele stabilite pentru infracŃiunile concurente. b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea.1. iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani. iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim.

− Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut. o pedeapsă care să depăşească suma pedepselor aplicate de instanŃă pentru fiecare dintre infracŃiunile concurente (în etapa I). În caz de concurs de infracŃiuni. Aplicarea pedepselor complementare în cazul concursului de infracŃiuni se realizează corespunzător situaŃiilor descrise în art. − Dacă s-au stabilit pedepse complementare de aceeaşi natură. o meserie ori o altă ocupaŃie. − Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită.pen. expulzarea străinilor. 1 – 3. Aplicarea pedepselor complementare şi luarea măsurilor de siguranŃă în cazul concursului de infracŃiuni. acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii (cumul aritmetic).când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă.pen. 34 alin. 112 C. 113 şi următoarele C. spre exemplu. în nici un caz. iar pentru alta pedeapsa complementară a degradării militare. 35 alin. Măsurile de siguranŃă. spre exemplu. internarea medicală. luarea măsurilor de siguranŃă se realizează corespunzător situaŃiilor descrise în art. interzicerea de a ocupa o funcŃie sau de a exercita o profesie. care prevede: e) 55 .pen. dar cu un conŃinut diferit. c). la care se poate adăuga amenda (potrivit dispoziŃiei de la lit. Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice sunt interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani şi degradarea militară. aceasta se aplică pe lângă pedeapsa închisorii.pen. 35 alin. iar pentru altă infracŃiune s-a stabilit pedeapsa interzicerii dreptului de a fi tutore. pentru o infracŃiune s-a stabilit interzicerea dreptului de a ocupa o funcŃie. Regimul măsurilor de siguranŃă este reglementat potrivit art. interzicerea de a se afla în anumite localităŃi. care prevede: − Dacă pentru una dintre infracŃiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară. conŃinutul şi regimul de aplicare a acestora fiind reglementate conform art. b). în cuantum de 2 şi respectiv 4 ani. pentru o infracŃiune s-a stabilit pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. interdicŃia de a reveni în locuinŃa familiei pe o perioadă determinată. se aplică pedeapsa închisorii (potrivit dispoziŃiei de la lit. sistemul cumulului juridic nu poate conduce la aplicarea unei pedepse mai drastice decât cea la care s-ar ajunge conform sistemului cumulului aritmetic (art. nu se poate stabili. iar potrivit art. situaŃie în care se aplică interzicerea acestor drepturi pe o durată de 4 ani. acestea sunt următoarele: obligarea la tratament medical. cu alte cuvinte. se aplică alături de pedeapsa închisorii (cumul aritmetic).. 64 – 67 C. 4-5 C. confiscarea specială. spre exemplu. instanŃa stabileşte pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor electorale pentru toate infracŃiunile concurente. În urma aplicării pedepsei rezultante potrivit dispoziŃiilor sancŃionatorii ale concursului de infracŃiuni (etapa a II-a). 2). se aplică cea mai grea dintre acestea (sistemul absorbŃiei). ca sancŃiuni de drept penal au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

pen. se cumulează (cumul aritmetic). afişarea sau difuzarea 56 . 1 lit.pen. 35 C. 35.pen.. 2 sau 3. aplicându-se dispoziŃiile art. care consacră aplicarea pedepsei principale potrivit sistemului cumulului juridic. acestea se cumulează (sistemul cumulului aritmetic). Sistemul cumulului juridic funcŃionează indiferent dacă infracŃiunile sunt judecate concomitent de aceeaşi instanŃă sau de instanŃe diferite. Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente săvârşite de persoana fizică Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente este prevăzută în art. care poate fi sporită până la maximul special prevăzut în art. închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice.− − − − măsurile de siguranŃă de natură diferită luate în cazul infracŃiunilor concurente. În ambele situaŃii operează sistemele de sancŃionare consacrate de legiuitorul nostru penal. 2 C.pen. iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la o treime din acel maxim” (art. o a doua situaŃie constă în aceea că toate infracŃiunile au fost judecate separat şi pentru fiecare s-a pronunŃat o hotărâre definitivă de condamnare. se aplică o singură dată măsura de siguranŃă cu durata cea mai lungă (sistemul absorbŃiei).2. menŃionând că pedepsele complementare aplicabile persoanei juridice sunt: dizolvarea persoanei juridice. care distinge două situaŃii. „În cazul concursului de infracŃiuni săvârşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracŃiune în parte şi se aplică amenda cea mai mare. dar cu un conŃinut diferit. 34. 40¹ alin. care se aplică în mod corespunzător. anterior prezentate. 40¹ alin. dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranŃă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut. suspendarea activităŃii sau a uneia dintre activităŃile persoanei juridice în legătură cu care s-a săvârşit infracŃiunea. interzicerea de a participa la procedurile de achiziŃii publice. legea consacrând expres contopirea pedepselor şi în aceste cazuri potrivit art.3.). 40¹ C.. 118 alin. SancŃionarea concursului de infracŃiuni în cazul persoanei juridice E reglementată potrivit dispoziŃiilor art. se cumulează (cumul aritmetic). a)-e) (confiscarea specială). dar pe durate diferite.pen. luate în cazul infracŃiunilor concurente.1. iar în ceea ce priveşte aplicarea pedepselor complementare şi aplicarea măsurilor de siguranŃă se face trimitere la dispoziŃiile art. în cazul măsurilor de siguranŃă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut luate conform art. contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente săvârşite de persoana juridică. 71¹ alin. măsurile de siguranŃă de aceeaşi natură. la date diferite. 2 C. 36 C. 5. 35 C. Aplicarea pedepselor complementare şi luarea măsurilor de siguranŃă au aceeaşi reglementare potrivit dispoziŃiilor art. respectiv: atunci când după o condamnare definitivă pronunŃată pentru o infracŃiune concurentă infractorul este judecat pentru o altă sau alte fapte concurente cu aceea pentru care s-a pronunŃat o hotărâre definitivă.pen.

48. 47 alin.1. 1 C. iar cel de al doilea termen constă în săvârşirea unei noi infracŃiuni. Spre deosebire de actuala reglementare. dacă sunt îndeplinite condiŃiile legii. persoanei juridice îi este aplicabilă măsura confiscării speciale. Primul termen îl reprezintă condamnarea definitivă (sau cel puŃin trei condamnări definitive). 2. DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă Recidiva în cazul persoanei fizice este reglementată în lumina dispoziŃiilor art. cumul juridic.2.4. care au fost executate sau nu. 37 – formele (modalităŃile) recidivei – şi art. 39 . Perspective legislative Noul Cod penal reglementează cele două forme ale concursului de infracŃiuni sub denumirea de concurs real – conform art. potrivit art. ca stare de recidivă reŃinută în sarcina sa. InfracŃiunile care intră în structura recidivei condiŃionează existenŃa acestei forme a pluralităŃii de infracŃiuni. Recidiva – într-o definiŃie generală în lumina art. dintre măsurile de siguranŃă. 47 alin.1. Recidiva în cazul persoanei fizice 5. 3).1. 1 – (însă fără a menŃiona expres concursul caracterizat) şi concurs formal de infracŃiuni – conform art.hotărârii de condamnare. condamnatul săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisorea mai mare de un an. iar pentru concursul ideal de infracŃiuni prevăzându-se că fapta se sancŃionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracŃiunea cea mai gravă (art. – există atunci când după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori după cel puŃin trei condamnări sub 6 luni sau de 6 luni.2. 37 alin. Se deosebeşte de concursul de infracŃiuni prin existenŃa unei condamnări definitive anterioare a persoanei care săvârşeşte din nou o infracŃiune.pen. reprezentată de aceeaşi persoană fizică (cel condamnat) care săvârşeşte pluralitatea de infracŃiuni.2. Recidiva 5. după cum urmează: 57 .1. ceea ce reflectă o periculozitate socială sporită a infractorului recidivist ce reiterează comportamentul infracŃional în ciuda şi dispreŃul avertismentului primit prin acea hotărâre. Astfel. 5. aceşti „piloni” ai recidivei urmând să verifice condiŃiile şi cerinŃele prevăzute de lege. în sancŃionarea concursului real de infracŃiuni sunt consacrate toate cele trei sisteme (cumul aritmetic. 37 alin. 5. 47 alin. intervine schimbarea de optică a legiuitorului noului Cod penal din punct de vedere al sancŃionării formelor concursului de infracŃiuni. Pentru existenŃa stării de recidivă se cer îndeplinite cumulativ condiŃii privitoare la ambii termeni pe care aceasta este construită. 1 este detenŃiune pe viaŃă. alcătuind ceea ce doctrina denumeşte termenii recidivei.pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fizică – şi constituie o formă de bază a pluralităŃii de infracŃiuni. Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute în art. absorbŃie). Legătura dintre cei doi termeni ai recidivei este una de ordin personal.

5.pen.) recidiva mică postcondamnatorie / poetexecutorie (art.) După momentul săvârşirii unei noi infracŃiuni. Noua infracŃiune se poate comite după rămânerea definitivă a hotărârii anterioare de condamnare. se asimilează infracŃiunii intenŃionate. 1 lit. 37 alin. infracŃiunile săvârşite din culpă. infracŃiuni pentru care pedeapsa abstractă este o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an (interesează maximul special) sau detenŃiunea pe viaŃă. De asemenea.2. infracŃiunile amnistiate. Starea de recidivă este exclusă în cazul persoanelor fizice – infractori minori. de asemenea. liant al celor doi termeni ai recidivei. b) C. Formele (modalităŃile) recidivei în Codul penal român în cazul persoanei fizice Din ansamblul reglementărilor în materia recidivei rezultă următoarele modalităŃi: recidiva mare postcondamnatorie (art.) recidiva mare postexecutorie (art. trebuie să se săvârşească cu intenŃie o nouă infracŃiune pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an.1 lit. a) C.pen. fiecare dintre infracŃiunile concurente trebuie să realizeze cerinŃele descrise. 37 alin. ca pedeapsă concretă aplicată de instanŃă pentru o infracŃiune intenŃionată (se asimilează infracŃiunii intenŃionate şi cea praeterintenŃionată) sau pentru un concurs de infracŃiuni.2. se prevede că. legătura dintre cei doi termeni ai recidivei este o legătură in personam. c) C. Recidiva postcondamnatorie există când o nouă infracŃiune se comite după o condamnare definitivă neexecutată sau executată parŃial. 37 alin. − Cu privire la cel de-al doilea termen. respectiv înainte de − 58 .1.pen. Desprindem de aici şi condiŃia unităŃii de subiect activ. Cum s-a menŃionat deja. recidiva poate fi postcondamnatorie sau postexecutorie. 3 C.1 lit.) recidiva mare internaŃională (art. În aprecierea doctrinei. faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracŃiuni de legea penală. infracŃiunea săvârşită cu praeterintenŃie. la stabilirea stării de recidivă nu se Ńine seama de hotărârile de condamnare privitoare la: infracŃiunile săvârşite în timpul minorităŃii. respectiv ca hotărârea de condamnare să nu se înscrie printre condamnările care nu atrag starea de recidivă. în acest din urmă caz. interesând în acest caz pedeapsa concursuală.pen. condamnare neexecutată sau executată parŃial ori executată în întregime sau considerată ca executată. trebuie să existe o hotărâre definitivă de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate de o anumită gravitate. trebuie îndeplinită şi o condiŃie negativă. 38 C. aceeaşi persoană fizică (cel condamnat) care săvârşeşte noua infracŃiune după condamnarea sa definitivă pe care a executat-o sau nu. şi anume la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau cel puŃin trei condamnări definitive până la 6 luni sau de 6 luni. în raport de o hotărâre definitivă de condamnare.pen. nu se Ńine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în cazul cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.Cu privire la primul termen. 37 alin. Potrivit art. În alcătuirea celui de-al doilea termen poate să intre o singură infracŃiune sau un concurs de infracŃiuni.

începerea executării pedepsei. Recidiva mare se caracterizează prin aceea că primul termen este alcătuit dintr-o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii care trebuie să depăşească o anumită limită (pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni). După naŃionalitatea instanŃei care a pronunŃat prima condamnare definitivă. În acest sens. art. precum şi cea care a beneficiat de graŃierea condiŃionată. 37 alin. În funcŃie de gravitatea condamnării pentru prima infracŃiune recidiva poate fi mare sau mică. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. 37 alin. înainte de începerea executării pedepsei. Recidiva mare postcondamnatorie – aspecte particulare Recidiva mare postcondamnatorie există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute este detenŃiunea pe viaŃă.pen. venind în completare cu alte precizări. a) C. 1 lit. dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii. respectiv după executarea propriuzisă a pedepsei sau stingerea executării pedepsei prin efectul graŃierii sau al prescripŃiei executării pedepsei. Pentru existenŃa recidivei mari postcondamnatorii se cer întrunite condiŃiile de existenŃă menŃionate (vezi condiŃii generale de existenŃă a stării de recidivă). consacră recidiva mare internaŃională şi anume: pentru stabilirea stării de recidivă se poate Ńine seama şi de hotărârea de condamnare pronunŃată în străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea română. De asemenea. în cazul în care cel condamnat săvârşeşte o nouă infracŃiune în cursul termenelor de încercare 59 . Recidiva mică există în cazul în care primul termen este alcătuit dintr-un număr de condamnări indicat de lege (cel puŃin trei condamnări privitoare la pedeapsa închisorii sub limita de la care începe recidiva mare – sub 6 luni sau de 6 luni). Recidiva este naŃională când condamnarea definitivă este pronunŃată de o instanŃă română şi este internaŃională când condamnarea definitivă s-a pronunŃat de o instanŃă străină. se consacră recidiva cu regim sancŃionator diferenŃiat (prin diferenŃe în sancŃionarea modalităŃilor recidivei ca postcondamnatorie şi postexecutorie) şi cu efect unic (ce implică acelaşi tratament penal aplicabil infractorului recidivist chiar şi în caz de multirecidivă). existenŃa sa fiind condiŃionată de o anumită gravitate a primei condamnări ce se reflectă în specia de pedeapsă şi cuantumul concret aplicat. condamnatul săvârşeşte cu intenŃie o nouă infracŃiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an..pen. iar recidiva postexecutorie există când o nouă infracŃiune se comite după o condamnare definitivă executată sau considerată ca executată. recidiva poate fi naŃională sau internaŃională. În concepŃia legiuitorului penal român recidiva în cazul persoasnei fizice este relativă. Primul termen al recidivei postcondamnatorii se realizează şi în cazul unei condamnări cu suspendarea condiŃionată a executării pedepsei (în formă simplă sau sub supraveghere) sau al unei condamnări pentru care s-a dispus liberarea condiŃionată. 3 C. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare – conform art.

a) C. b) C. 37 alin. Recidiva mare postexecutorie – aspecte particulare Recidiva mare postexecutorie există atunci când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni. sub aspectul naturii lor juridice. în situaŃia condamnatului care a obŃinut amânarea executării pedepsei potrivit art. graŃierii şi liberării (ce au caracter condiŃionat) este asimilată situaŃiei comiterii infracŃiuni în timpul executării pedepsei aplicată pentru aceasta. În timpul executării pedepsei. În stare de evadare. 37 alin. în următoarele intervale de timp: Înainte de începerea executării pedepsei (spre exemplu.pen.pen.pr.pen. cel condamnat aflându-se în timpul executării propriu-zise într-un loc de deŃinere (penitenciar) sau. C. 453 C.pen..1 lit. fiind o infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. 59 şi urm.pen. Săvârşirea noii infracŃiuni în cursul termenelor de încercare specifice instituŃiilor suspendării. venind în completate cu alte precizări. (a se vedea condiŃiile de aplicare a suspendării conform art.pen. b) este detenŃiunea pe viaŃă.conform art. condamnatul-evadat săvârşind ulterior o nouă infracŃiune intenŃionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Al doilea termen al recidivei mari postcondamnatorii implică săvârşirea cu intenŃie a unei noi infracŃiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. deopotrivă. cel condamnatul săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de un an . 1 lit. ambele instituŃii constituind. Comiterea unei noi infracŃiuni în stare de evadare implică săvârşirea infracŃiunii de evadare (faptă incriminată de art.specifice acestor instituŃii şi dacă sunt întrunite. după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripŃie a executării unei asemenea pedepse. 62 C. noua infracŃiune se poate comite după executarea în întregime a pedepsei într-un loc de deŃinere sau după considerarea ca executată a pedepsei prin efectul graŃierii sau al prescripŃiei executării pedepsei. prin săvârşirea unei noi infracŃiuni după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei ce constituie obiectul primei condamnări. 81 şi 86¹ C. condiŃiile şi efectele liberării condiŃionate potrivit art.pen. Pentru existenŃa recidivei postexecutorii se cer întrunite condiŃiile de existenŃă menŃionate (vezi condiŃiile generale de existenŃă a stării de recidivă). InfracŃiunea de evadare poate forma ea însăşi cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.). condiŃiile ce atrag incidenŃa acestor instituŃii cât şi condiŃiile prevăzute de art. cauze care 60 .).). 269 C.). Există recidivă şi în cazurile în care una din pedepsele prevăzute în art. Astfel. în cazul militarului condamnat în timpul executării într-o închisoare militară (vezi art.1 lit. 37 alin. Starea de recidivă mare postexecutorie ia naştere în condiŃiile legii.

Pedeapsa în caz de recidivă postcondamnatorie pentru persoana fizică Codul penal român . 37 alin.în art. întrucât potrivit art. cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracŃiune. iar condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sunt condamnări care nu atrag starea de recidivă (conform art. condamnatul este reabilitat de drept. după executarea pedepsei într-o închisoare militară sau după graŃierea totală. Dacă în cursul termenului de încercare – în cazul unei graŃieri condiŃionate – nu se săvârşeşte o nouă infracŃiune. 5. în cazul liberării condiŃionate pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei.. cel condamnat este reabilitat de drept.). cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an”. la expirarea termenului. Spre deosebire de aceste situaŃii. 37 alin. Recidiva mică se deosebeşte de recidiva mare din punctul de vedere al primului termen. 1 . 62 alin. dacă ulterior împlinirii duratei pedepsei pentru care s-a dispus liberarea condiŃionată.pen. Tratamentul penal al recidivei în cazul persoanei fizice Legea penală română consacră recidiva cu regim sancŃionator diferenŃiat în funcŃie de formele recidivei (ca recidivă postcondamnatorie sau poetexecutorie) şi totodată recidivă cu efect unic (ce presupune aplicarea aceluiaşi tratament penal atât pentru infractorul aflat la prima recidivă cât şi pentru infractorul multirecidivist). Din ansamblul reglementărilor în materia sancŃionării recidivei în cazul persoanei fizice aceasta constituie – din punct de vedere al naturii juridice şi conform opiniei majoritare – o cauză legală. 86 şi art.2.1. 1 lit. pedeapsa se consideră executată.pen. ori după graŃierea restului de pedeapsă. care este în acest caz unul multiplu (plural). c).3. după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă. cel condamnat săvârşeşte o nouă infracŃiune se realizează recidiva postexecutorie. generală şi facultativă de agravare a pedepsei. ori după prescrierea executării a cel puŃin trei asemenea pedepse.prevede că în cazul recidivei postcondamnatorii pedeapsa pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa pentru 61 .). Recidiva mică (postcondamnatorie / postexecutorie) Este consacrată în Codul penal actual potrivit aceluiaşi art. De asemenea. constând în existenŃa a cel puŃin trei condamnări definitive privitoare la pedeapsa închisorii de până la 6 luni sau de 6 luni. 38 alin. nu există recidivă în cazul săvârşirii unei noi infracŃiuni după trecerea termenului de încercare în situaŃia suspendării condiŃionate a executării pedepsei (în formă simplă sau sub supraveghere).2 C. existând atunci când „după condamnarea la cel puŃin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executarea. Prin voinŃa legii (art. dacă ulterior cel condamnat săvârşeşte o nouă infracŃiune se realizează recidiva postexecutorie. 5 C. 866 Cpen. o stare personală ce învederează o periculozitate socială deosebită a infractorului cu antecedente penale în această formă a pluralităŃii de infracŃiuni.înlătură executarea pedepsei.

84 alin. după care se aplică regulile concursului de infracŃiuni în vederea stabilirii pedepsei rezultante ce se va executa de către infractorul recidivist. pedeapsă care poate fi sporită în condiŃiile legii. 1. În cazul în care cel de al doilea termen al recidivei postcondamnatorii este format dintr-un concurs de infracŃiuni. ori al graŃierii condiŃionate. Dacă pentru infracŃiunea săvârşită în stare de recidivă postexecutorie s-a stabilit şi o pedeapsă complementară sau o măsură de siguranŃă aceasta se aplică în vederea executării. există şi excepŃii. Deci. conform art. infractorul va trebui să execute integral şi pedeapsa pentru cea de-a doua infracŃiune. 39 alin. atunci când această stare este atrasă prin săvârşirea noii infracŃiuni în termenul de încercare al suspendării condiŃionate a executării pedepsei (simplă sau sub supraveghere). excepŃia constând în cumulul aritmetic al pedepselor (a se vedea. cu reŃinerea stării de recidivă pe care a atras-o. art. 4. pentru pedepsele astfel obŃinute se vor aplica regulile concursului de infracŃiuni în vederea determinării pedepsei ce se va executa de către infractorul recidivist. iar în cazul amenzii se poate adăuga un spor de cel mult două treimi din maximul special (art. după care. 34 – 35 (care privesc regimul de sancŃionare a concursului de infracŃiuni). după cum şi atunci când noua infracŃiune s-a săvârşit în stare de evadare. 2.pen.). În cazul în care cel de-al doilea termen este format dint-un concurs de infracŃiuni. Aplicarea pedepselor complementare cât şi luarea măsurilor de siguranŃă se realizează potrivit dispoziŃiilor art. 1. iar dacă acesta nu este îndestulător se mai poate adăuga un spor de până la şapte ani (sistemul cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil). regulă înscrisă în art. Pedeapsa în caz de recidivă postexecutorie pentru persoana fizică În cazul recidivei postexecutorii se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Deci. se procedează mai întâi la aplicarea dispoziŃiilor recidivei pentru fiecare infracŃiune în parte. când are loc contopirea pedepselor cu posibilitatea aplicării unui spor de până la 5 ani (art. 269 alin. 864 alin. dacă maximul special este neîndestulător se poate adăuga un spor de până la 10 ani. 39 alin. dispoziŃiile art. În cazul închisorii. 61 C. 39 alin. 39 alin. 3). Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte. Tot o excepŃie în sancŃionarea recidivei postcondamnatorii operează şi atunci când noua infracŃiune se comite în termenul de încercare al liberării condiŃionate. 35 C. în acest sens. 4 C. Dacă în stare de recidivă postexecutorie s-au comis infracŃiuni 62 .. pen. contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa pentru infracŃiunea săvârşită ulterior. 3 şi art. pe lângă prima pedeapsă executată.). în teoria şi practica penală opinia dominantă privitoare la aplicarea pedepsei în acest caz este cea potrivit căreia se va face mai întâi aplicarea regulilor privitoare la recidivă şi apoi a celor referitoare la concursul de infracŃiuni. De la regula sancŃionării recidivei postcondamnatorii potrivit sistemului cumulului juridic.pen. se va stabili mai întâi pedeapsa pentru fiecare infracŃiune în parte. art. pedeapsa cea mai grea putând fi sporită până la maximul ei special. 1 şi 2 C. pen.infracŃiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziŃiilor art.

Legea nu impune un anumit cuantum al pedepsei amenzii aplicate. • Cu privire la cel de-al doilea termen trebuie să se săvârşească cu intenŃie o nouă infracŃiune (asimilându-se. 5. 4 (în cazul recidivei poetexecutorii). 39 alin. Noua infracŃiune se poate comite după rămânerea definitivă a hotărârii anterioare de condamnare. ori executată în întregime sau considerată ca executată.pen. dispoziŃiile art. ca pedeapsă concretă aplicată de instanŃă pentru o infracŃiune intenŃionată (se asimilează infracŃiunii intenŃionate şi cea praeterintenŃionată). 2 – 5). 39 alin. Recidiva în cazul persoanei juridice 5. iar amenda pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată sau a fost executată ori considerată ca executată. Recidiva mică (postcondamnatorie / postexecutorie) se sancŃionează conform aceloraşi reguli aplicabile şi în cazul recidivei mari (postcondamnatorii / postexecutorii). DefiniŃie şi condiŃii generale de existenŃă Recidiva în cazul persoanei juridice este reglementată în art.concurente pentru care s-au stabilit pedepse complementare sau măsuri de siguranŃă. 39 alin. aplicarea acestora se realizează potrivit dispoziŃiilor art. indiferent de cuantumul ei.pen. 39 alin. persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. 39 alin. DispoziŃiile privind recalcularea pedepsei sunt aplicabile şi în cazul comutării pedepsei cu detenŃiunea pe viaŃă în pedeapsa închisorii (art. infracŃiunii intenŃionate şi cea praeterintenŃionată). are loc recalcularea pedepsei pentru descoperirea ulterioară a stării de recidivă.2. de asemenea. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. poate constitui prim termen al recidivei. 6. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă. după cum urmează: • Cu privire la primul termen. după caz. Recidiva în cazul persoanei juridice – într-o definiŃie generală – există atunci când. 1) şi al tratamentului penal aplicabil persoanei juridice (alin. care se realizează în conformitate cu art. 1 (în cazul recidivei postcondamnatorii). 7).1. În alcătuirea celui de-al doilea termen poate figura o singură infracŃiune sau un concurs de infracŃiuni. condamnare neexecutată sau executată doar parŃial. aplicându-se. sub aspectul formelor pe care le îmbracă (alin. aşa cum dispune art. Pentru existenŃa stării de recidivă în cazul persoanei juridice se cer îndeplinite cumulativ condiŃii privitoare la ambii termeni din structura acesteia.pen. trebuie să existe o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa amenzii. 63 . sau art. rezultând că orice pedeapsă pecuniară. 5 C. 35 C.2.2.2. 40² C. sau pentru un concurs de infracŃiuni.

pen. b). diferit în caz de recidivă postcondamnatorie faŃă de recidiva postexecutorie. potrivit art. − recidivă cu efect unic şi cu regim sancŃionator diversificat. persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. Recidiva postcondamnatorie în cazul persoanei juridice este prevăzută în art. a). sporul prevăzut în această dispoziŃie putându-se mări până la jumătate (conform art. 71¹ alin. art. 40² alin. 40² alin. 1 lit. iar amenda pentru infracŃiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executată (în cazul graŃierii sau al prescripŃiei executării pedepsei). DispoziŃiile art. şi există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. iar dacă acest maxim nu este îndestulător se poate aplica un spor de până la două treimi din acel maxim. 1 lit. Formele (modalităŃile) recidivei în cazul persoanei juridice Codul penal român consacră următoarele forme ale recidivei în cazul persoanei juridice: − recidivă postcondamnatorie (art. 40² alin. pentru noua infracŃiune săvârşită se aplică pedeapsa amenzii până la maximul special prevăzut în art. − recidivă absolută. 1 lit.2. În aprecierea doctrinei trebuie îndeplinită şi o condiŃie negativă. 40¹ alin. 40² alin.2. Astfel. operând sistemul cumulului juridic în aplicarea pedepsei principale.). 35 (aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranŃă) sunt incidente în mod corespunzător.2. 1. 2 sau 3. − recidivă postexecutorie (art. 2 C. De asemenea. respectiv ca hotărârea de condamnare să nu se înscrie printre condamnările care nu atrag starea de recidivă. Recidiva postexecutorie în cazul persoanei juridice este prevăzută în art. În ceea ce priveşte sancŃionarea recidivei postexecutorii în cazul persoanei juridice legiuitorul adoptă acelaşi regim de sancŃionare ca în cazul persoanei fizice.Unitatea de subiect activ implică săvârşirea faptelor de către aceeaşi persoană juridică.pen. Dacă amenda anterioară a fost executată în parte contopirea se face între amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracŃiunea săvârşită ulterior. dispoziŃiile • 64 . 40² alin. 38 C.pen. iar pentru pedepsele complementare şi pentru măsurile de siguranŃă sistemul cumulului aritmetic sau cel al absorbŃiei. a) şi există când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare persoana juridică săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. Amenda pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracŃiunea anterioară se contopesc potrivit art. b) C. 5. iar amenda pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată. În ceea ce priveşte sancŃionarea recidivei postcondamnatorii în cazul persoanei juridice legiuitorul adoptă acelaşi regim de sancŃionare ca în cazul persoanei fizice. 1 lit. (cu excluderea condamnării pentru o infracŃiune săvârşită în timpul minorităŃii).

sau la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani sau detenŃiune pe viaŃă – condamnare executată sau nu – cel condamnat săvârşeşte cu intenŃie o nouă infracŃiune pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an. pe de altă parte. 1). Noua lege penală consacră recidiva cu efect sancŃionator diferenŃiat – pe de o parte – în funcŃie de modalităŃile recidivei. 40 C.. menŃionat). 2 din art. concursul de infracŃiuni şi recidiva constituie formele de bază ale pluralităŃii de infracŃiuni. instanŃa va face aplicare regulilor de sancŃionare – după caz – a recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii. 35 (aplicarea pedepselor complementare şi a măsurilor de siguranŃă) sunt incidente în mod corespunzător. ca recidivă postcondamnatorie – cea de mică gravitate (pedeapsă definitivă cuprinsă între 1 şi 5 ani). Potrivit art. În lumina noii reglementări. În cazul recidivei postcondamnatorii de mare gravitate pedeapsa pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa pentru infracŃiunea anterioară se cumulează fără a se putea depăşi maximul general al pedepsei imediat superioare (art. 5. Perspective legislative În materia recidivei în cazul persoanei fizice noul Cod penal nu mai consacră recidiva mică. 54 legiuitorul noului Cod penal prevede pedeapsa în cazul pluralităŃii de infracŃiuni săvârşite de persoana juridică.2. În cazul recidivei postcondamnatorii de mică gravitate se aplică regulile concursului de infracŃiuni (art. existând însă şi cazuri în care o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracŃiuni fiind excluse. dacă pedeapsa aplicată pentru infracŃiunea anterioară a fost sau nu executată (a se vedea alin. 5. InstituŃia disciplinată potrivit dispoziŃiilor art. 51 alin. 40 C. prevăzând exclusiv forma recidivei mari (postcondamnatorii / postexecutorii).art. în art. Deşi recidiva nu este reglementată expres în raport de persoana juridică. o pedepsire diferită a recidivei postcondamnatorii de cea postexecutorie. se apreciază în doctrina majoritară ca fiind o altă 65 . Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află în stare de recidivă.3. recidiva există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate cuprinsă între 1 an şi 5 ani. cazuri în care pedeapsa pentru activitatea infracŃională comisă se aplică potrivit regulilor concursului de infracŃiuni. atât concursul de infracŃiuni cât şi recidiva. 50 – de actuala concepŃie. într-o reglementare distinctă – potrivit art. nefiind întrunite condiŃiile pentru starea de recidivă postcondamnatorie. atunci când a mai fost condamnată anterior definitiv pentru o infracŃiune. legea descrie o pluralitate de infracŃiuni semnificând unele cazuri când nu există recidivă.pen.pen. Pluralitatea intermediară de infracŃiuni După cum am menŃionat.3. În cazul recidivei postexecutorii se aplică o pedeapsă care poate fi sporită cu până la 10 ani în cadrul limitelor pedepsei imediat superioare. în egală măsură. 2). 51 alin. care se sancŃionează diferit de cea de mare gravitate (pedeapsă definitivă mai mare de 5 ani) – iar.

pe de o parte. cel condamnat săvârşeşte o nouă infracŃiune. săvârşirea unei noi infracŃiuni după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii privitoare la o infracŃiune săvârşită în timpul minorităŃii. deoarece nu sunt întrunite condiŃiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă postcondamnatorie (deşi noua infracŃiune se comite tot după o condamnare definitivă neexecutată sau executată parŃial). condamnare neexecutată sau executată parŃial. Va fi de asemenea pluralitate intermediară când. fiind posibile multe şi variate alte situaŃii care să ilustreze cazuri de pluralitate intermediară de infracŃiuni. cum ar fi cazul persoanei care. se deosebeşte de recidivă. după o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru o infracŃiune intenŃionată. iar amenda pentru infracŃiunea anterioară nu a fost executată. de asemenea. Va exista pluralitate intermediară de infracŃiuni.).pen. după o condamnare definitivă executată. a. sau . intermediară care semnifică. Potrivit legii. antecedenŃa penală putând fi valorificată ca o împrejurare de agravare a răspunderii penale. în cazul persoanei juridice. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare şi nu sunt întrunite condiŃiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă. 40¹ alin. Pluralitatea intermediară nu trebuie. a C.). 35 C. Aceste asemănări şi deosebiri faŃă de formele de bază ale pluralităŃii de infracŃiuni – excluse în această situaŃie – au condus la aprecierea situaŃiei mai sus descrise ca o situaŃie interpusă. persoana juridică săvârşeşte o infracŃiune cu intenŃie sau tot din culpă. înainte de începerea executării acesteia se comite o infracŃiune din culpă. confundată cu alte cazuri în care există tot pluralitate de infracŃiuni. Pluralitatea intermediară se deosebeşte. fiind suficient să nu fie întrunită cel puŃin o condiŃie. 1 lit. b C. 37 alin. Astfel. de concursul de infracŃiuni prin existenŃa unei hotărâri definitive de condamnare (împrumutând însă de la această formă de bază a pluralităŃii de infracŃiuni.pen.). înainte de începerea executării pedepsei. atunci când după condamnarea definitivă. atunci când nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute de lege pentru recidiva postcondamnatorie (art. pen. comite o nouă infracŃiune şi nu sunt întrunite condiŃiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă postexecutorie.după caz – art. în cazul persoanei fizice. 34. dacă nu sunt întrunite condiŃiile stării de recidivă postcondamnatorie pedeapsa se aplică potrivit regulilor concursului de infracŃiuni. fiind denumită pluralitate intermediară şi care există. de asemenea. 1 C. atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare pentru o infracŃiune din culpă. 66 . iar pe de altă parte.pen. 38 alin. regulile operante în sancŃionare). la rândul ei.formă a pluralităŃii de infracŃiuni. fiind cazuri ce reprezintă o pluralitate intermediară. în cazul persoanei fizice. când se va stabili şi aplica o pedeapsă pentru infracŃiunea nou comisă.. o formă a pluralităŃii de infracŃiuni. În cazul persoanei juridice.1 lit. după cum şi săvârşirea unei noi infracŃiuni după o condamnare definitivă pentru o infracŃiune din culpă – constituie condamnări care nu atrag starea de recidivă (conform art. cazuri în care pedeapsa se aplică potrivit regulilor concursului de infracŃiuni. sau. aplicarea pedepsei în aceste cazuri se realizează corespunzător regulilor concursului de infracŃiuni (art.

se exceptează cazul fortuit (cauză reală) – art.). Capitolul V. nu putea să-şi dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale ori nu putea fi stăpân pe ele (art.) şi descrie. pe caz concret.50). ele sunt cauze personale (au caracter subiectiv). cât şi lipsa pericolului social concret al infracŃiunii. cazul fortuit (art. din cauza alienaŃiei mintale sau din alte cauze. 50). 51). constrângerea morală a persoanei care a săvârşit fapta din cauza unei presiuni exterioare. 17 şi 18 C. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei În titlul privitor la infracŃiune. 46). împrejurări descrise de legiuitorul penal sub imperiul cărora fapta prevăzută de legea penală (ca faptă concretă comisă de o persoană) nu constituie infracŃiune. 1). starea de beŃie involuntară. În ceea ce priveşte temeiul excluderii infracŃiunii. situaŃii.1.pen. completă (art. Cauzele generale care exclud infracŃiunea 6. constrângerea fizică a persoanei care a săvârşit fapta din cauza unei presiuni exterioare căreia nu i-a putut rezista (art. este exclusă şi răspunderea penală. 48). iresponsabilitatea făptuitorului care. De la efectul in personam al cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei. 47). iresponsabilitatea (art. 45). ceea ce înseamnă că efectul acestora nu se extinde asupra participanŃilor (fapta nu constituie infracŃiune decât în raport de autor. eroarea de fapt (art. 31 alin. de altfel. În ceea ce priveşte efectul acestor cauze. Cauzele care exclud infracŃiunea reprezintă stări. 44 – 51 C. stabilindu-se că nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în condiŃiile vreuneia dintre următoarele cauze care înlătură caracterul penal al faptei: legitima apărare (art. 49). starea de necesitate (art. fapta comisă în condiŃiile vreuneia dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (art. Săvârşirea unei fapte angajează răspunderea penală numai dacă aceasta corespunde conceptului de infracŃiune (conform art. minoritatea făptuitorului (art. Sfera cauzelor generale care exclud infracŃiunea cuprinde şi cauze care privesc lipsa prevederii faptei în legea penală.) nu constituie infracŃiune deoarece lipseşte vinovăŃia persoanei ce o comite. Codul penal actual consacră un ansamblu de cauze generale care exclud infracŃiunea. 44). fără discernământ la data comiterii faptei (art. 2 C.pen. specifice unei fapte incriminate. Unele dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei semnifică – la o privire mai atentă – negarea condiŃiilor generale cerute subiectului activ al infracŃiunii [a se vedea tratarea condiŃiilor preexistente ale infracŃiunii cu referire la subiectul activ]. Într-o prezentare sintetică ne vom ocupa de fiecare dintre aceste cauze pornind de la textul legal ce o consacră şi care relevă. Avem în vedere următoarele cauze: minoritatea făptuitorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau cu vârsta cuprinsă între 14-16 ani. constrângerea fizică / morală (art.6. în momentul săvârşirii faptei. 46 alin. exercitată prin ameninŃare cu un pericol grav pentru 67 . nu şi de participant – instigator sau complice – care se sancŃionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracŃiune comisă în condiŃiile participaŃiei improprii potrivit art.47 C. pen. fapta neconstituind infracŃiune. trăsăturile proprii. 48). pe cale de consecinŃă.pen. condiŃiile de existenŃă.

Fapta prin care se realizează apărarea trebuie să fie proporŃională cu atacul. pe de altă parte.persoana sa ori a alteia şi care nu putea fi înlăturată în alt mod decât prin săvârşirea faptei (art. de asemenea. apărarea (ca ripostă la atac).46 alin. libertatea etc. ca un atac iminent sau actual. – trebuie comisă ca ripostă la atacul ce se desfăşoară în anumite limite de timp. îndreptat împotriva sa. deci până la momentul consumării sale. din cauza tulburării sau temerii. Atacul să fie îndreptat împotriva valorilor sociale enumerate de lege: împotriva persoanei. Caracterul imediat al atacului poate semnifica. ce se află în curs de desfăşurare până la momentul consumării sale. 2). Atacul impune realizarea următoarelor condiŃii: Să fie un atac material. imediat şi injust (cerinŃe cumulative). direct. a drepturilor sale sau împotriva unui interes obştesc. după caz. integritatea corporală sau sănătatea. un act de ucidere etc. Fapta prin care se realizează apărarea poate fi săvârşită de persoana împotriva căreia s-a îndreptat atacul sau de o altă persoană venită în ajutorul celei atacate. fiind o apărare necesară pentru a înlătura atacul. cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care acesta s-a produs. urmări cum ar fi pierderea vieŃii. pe de o parte. a drepturilor sale sau împotriva unui interes obştesc şi să pună în pericol grav aceste valori. În această situaŃie. Fapta – care poate consta într-o vătămare corporală. imediat şi injust.3). a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc (alin. În sensul legii. vătămarea corporală. în legitimă apărare şi acela care. creând un pericol direct asupra acestor valori (caracter direct). atacul trebuie să implice o agresiune fizică (caracter material) şi să fie îndreptat împotriva persoanei. Legitima apărare Potrivit legii (art. 2). a depăşit limitele unei apărări proporŃionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul (alin. dreptul de proprietate. 68 . după cum atacul poate viza şi alte drepturi ale persoanei. Caracterul injust al atacului se referă la lipsa unui temei legal al actului de agresiune declanşat. un atac iminent – care ameninŃă cu declanşarea sa şi este cert că se va produce – sau un atac actual. distrugeri de bunuri etc. CondiŃiile apărării se referă la: Săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală pentru înlăturarea atacului.. este. CondiŃiile de existenŃă a stării de legitimă apărare privesc. atacul (actul de agresiune) şi. 44) este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. dacă sunt realizate condiŃiile legii. apărarea semnifică o faptă concretă săvârşită ce îşi găseşte justificare. Atacul se poate îndrepta împotriva persoanei primejduindu-i viaŃa. direct. Gravitatea pericolului rezultă din urmările serioase pe care le-ar produce dacă nu s-ar interveni prin ripostă (apărare).. spre exemplu.

În ceea ce priveşte caracterul iminent al pericolului. 3 al art. Aşa cum este descris de legiuitor. Se află în stare de necesitate şi acela care în momentul săvârşirii faptei nu şia dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. în acest caz. viaŃa.pen. excesul scuzabil este o împrejurare care constituie o circumstanŃă atenuantă legală (conform art. după ce mai înainte încercase să-l lovească în cap cu un ciocan. 1). Sub aspectul naturii juridice. apărarea a fost proporŃională cu atacul. 45 C. Starea de necesitate. Ca şi starea de legitimă apărare. 44 este denumită în doctrină exces justificat de apărare. îndreptat împotriva vieŃii. încăpere. starea de necesitate este construită pe două laturi denumite pericol (primejdia pentru valorile sociale prevăzute de lege) şi actul de salvare de la pericol. integrităŃii corporale sau sănătăŃii persoanei ori împotriva unui bun important sau interes obştesc şi să nu putea fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. sunt acte de natură a crea celui atacat o stare de tulburare şi o temere sub stăpânirea cărora. însă nejustificat. Atunci când depăşirea limitelor legitimei apărări nu se datorează stării de tulburare sau temere a persoanei ne aflăm tot în prezenŃa unui exces de apărare. urmărirea şi lovirea repetată a inculpatului de către trei persoane de care este prins după ce a reuşit să scape prin fugă de agresorii beŃi care-l ameninŃau cu moartea. efracŃie sau prin alte asemenea mijloace. într-o locuinŃă. 73 lit. viclenie. riposta prin lovire cu cuŃitul constituie o apărare legitimă în condiŃiile depăşirii limitelor unei apărări proporŃionale în care a acŃionat inculpatul aflat sub stăpânirea stării psihice speciale. spre exemplu. Legiuitorul înscrie şi o prezumŃie relativă în această materie – potrivit art. 2¹ – care prevede că se prezumă că este în legitima apărare şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenŃă. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc (alin. că există legitimă apărare dacă inculpatul. infirm de picioare. fiind cert că se va 69 . dependinŃă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare. ca şi în cazul legitimei apărări trebuie înŃeles pericolul ce ameninŃă cu declanşarea sa.În practica judiciară s-a decis. stare determinată de agresiune.a) C. Această situaŃie pe care legea o consacră în alin. a lovit victima cu cuŃitul în momentul când aceasta îi aplica lovituri cu pumnii peste faŃă şi încerca să-l strângă de gât. – se află în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală – care nu constituie infracŃiune – pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel. În practica penală s-a reŃinut că pândirea. integritatea corporală sau sănătatea sa. Depăşirea limitelor unei apărări proporŃionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul este asimilată legitimei apărări dacă apărarea excesivă s-a realizat de o persoană aflată în stare de tulburare sau temere. Potrivit art.). ci scuzabil.pen.44 alin. pericolul trebuie să îndeplinească condiŃiile de a fi iminent.

un bun important (spre exemplu.sfera acestora este restrânsă la viaŃa. spre exemplu. Totodată. să nu fie atrase urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat. dar neimputabil făptuitorului. pericolul trebuie să fie inevitabil. nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecinŃa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Rezultă că. ce se află în curs de desfăşurare (un pericol trecut nu mai justifică actul salvării). 73 lit. pivotul inferior de la roata de direcŃie a ieşit din lăcaşul său. integritatea corporală sau sănătatea persoanei. Sub acest aspect.pen.produce sau pericolul actual. 3 şi art. acesta fiind în imposibilitate obiectivă de prevedere a intervenŃiei energiei străine ce a atras rezultatul. istorică etc.). Cazul fortuit Potrivit art. Există stare de necesitate dacă inculpatul. 47 C. 45 alin. Imposibilitatea de prevedere a intervenŃiei energiei străine care determină producerea rezultatului periculos este una generală (împrejurarea survenită nu putea fi prevăzută de nici o persoană care ar fi acŃionat în aceleaşi condiŃii). în momentul săvârşirii faptei nu şi-a dat seama că pricinuieşte astfel de urmări. concomitentă sau posterioară) acŃiunii desfăşurate. Dacă se produc astfel de urmări – vădit mai grave -. un bun care are acest caracter prin natura sa sau dată fiind valoarea artistică. actul de salvare – prin săvârşirea faptei – trebuie la rândul său să verifice următoarele condiŃii: să reprezinte singurul mod de înlăturare a pericolului şi să aibă un caracter necesar. în urma ruperii accidentale a armăturii metalice ce fixează această articulaŃie. defectul de mai sus nu putea fi constatat nici înainte de plecarea 70 . În ceea ce priveşte valorile sociale ameninŃate de pericol – şi spre deosebire de starea de legitimă apărare . Dimpotrivă. dacă în momentul săvârşirii faptei. care atrage un rezultat relevant penal. Dacă existau şi alte mijloace de salvare de la pericol. fapta constituind infracŃiune. De esenŃa cazului fortuit este imprevizibilitatea împrejurării producătoare de prejudicii.a) C. Fapta comisă în condiŃiile cazului fortuit implică săvârşirea unei fapte într-o împrejurare neprevizibilă (anterioară. datorită uzurii premature.) sau interesul obştesc. Există caz fortuit dacă. deoarece căzuse din vehicul o persoană şi era târâtă cu piciorul prins de uşă. sparge geamul cabinei şoferului rănindu-l grav pe acesta pentru a-l determina să oprească maşina. spre exemplu. cazul fortuit produce efecte in rem. iar persoana care a întreprins actul salvării. înŃelegându-se că nu putea fi înlăturat în alt mod decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. există starea de necesitate. persoana şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat se realizează condiŃiile împrejurării ce descrie depăşirea limitelor stării de necesitate ca o circumstanŃă atenuantă legală (art. săvârşirea faptei prevăzute de legea penală nu se mai justifică. făcând ca mecanismul de direcŃie să se blocheze şi să se producă un accident de circulaŃie care a avut ca urmare moartea unei persoane şi rănirea gravă a alteia.pen. în timp ce inculpatul conducea autovehiculul cu viteză legală.

împrejurări esenŃiale pentru existenŃa faptei ca infracŃiune.pen. nu cunoaşte existenŃa unei stări.1 nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală când făptuitorul. Spre exemplu. Starea de beŃie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanŃe nu înlătură caracterul penal al faptei. 1 lit. în cazul în care făptuitorul a fost în eroare cu privire la această stare.. 199 C. prin necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unei stări. fiind înlăturată doar circumstanŃa agravantă şi. se găsea.pen. numai dacă necunoaşterea stării. împrejurare ce constituie un element de circumstanŃiere (după caz. fapta comisă constituie infracŃiune. nu va răspunde penal pentru infracŃiunea de seducŃie sau în cazul în care o persoană primeşte un bun neştiind că provine din săvârşirea unui furt nu se face vinovată de săvârşirea infracŃiunii de tăinuire prevăzute de art.în cursă a conducătorului auto şi nici cu prilejul verificărilor tehnice anuale ale autovehiculului. Atunci când eroarea de fapt priveşte o stare. 51 alin. întrucât a fost în eroare asupra provenienŃei bunului. („săvârşirea infracŃiunii de către un infractor major. exclusă răspunderea penală pentru forma agravată a infracŃiunii. 75 alin. trebuie să fie mai mică de 18 ani. în momentul săvârşirii acesteia.. Eroarea de fapt De asemenea. după aparenŃa persoanei datorită constituŃiei sale fizice că este persoană majoră – va răspunde numai pentru infracŃiunea comisă. 49 alin.c) C. Eroarea de fapt profită atât în cazul faptelor comise cu intenŃie cât şi al faptelor săvârşite din culpă (pe care legea le pedepseşte). 49 alin.pen. o circumstanŃă atenuantă sau agravantă (art. situaŃiei sau împrejurării de care depinde caracterul penal al faptei nu este ea însăşi rezultatul culpei. a situaŃiei sale.pen. în acest din urmă caz. în stare de beŃie completă produsă de alcool sau de alte substanŃe (stare de beŃie involuntară şi completă). persoană care are o reprezentare eronată a realităŃii. nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care lucrează sub imperiul unei erori de fapt. situaŃii. 1 C. situaŃie. în cazul infracŃiunii de seducŃie prevăzute de art. o circumstanŃă agravantă generală sau specială). din cauza unor împrejurări independente de voinŃa sa. 221 C. după caz.). situaŃii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. necunoaşterea de către infractorul major că persoana împreună cu care a săvârşit infracŃiunea de furt este un minor – crezând. Starea de beŃie Este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei în condiŃiile descrise de legiuitor potrivit art. crezând – după aparenŃa persoanei – că aceasta a depăşit vârsta de 18 ani. deci. Ea poate constitui. fără reŃinerea agravantei generale prevăzută de art.pen. Spre exemplu. în momentul săvârşirii faptei. persoana de sex feminin căreia făptuitorul îi face promisiuni de căsătorie în scopul de a avea cu ea raport sexual. dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor”) sau făptuitorul care a intenŃionat să ucidă victima – 71 . 2 C. neconstituind infracŃiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul. Potrivit art.

articol ce încheie cadrul legal consacrat cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei. Execută ordinul legii persoana care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală dacă săvârşirea ei a fost impusă sau autorizată de lege. ca infracŃiune intenŃionată sau din culpă (atunci când fapta este incriminată şi în baza culpei şi numai dacă necunoaşterea circumstanŃei respective nu este ea însăşi rezultatul culpei). 21 – 28). Perspective legislative În titlul privitor la infracŃiune – însă după dispoziŃiile generale în materie. în forma prevăzută de lege. ConsimŃământul trebuie să privească o valoare socială ce semnifică un drept disponibil (de regulă. deoarece nu contravine ordinii de drept.1 şi comandă autorităŃii legitime potrivit alin. art. 51 alin. În acest sens se dispune prin dispoziŃiile art. sau ale vreuneia dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei (Capitol III. fapta comisă neconstituind infracŃiune. Ordinul legii şi comanda autorităŃii legitime. sub aspect juridic fapta fiind licită. persoanele care săvârşesc fapta prevăzută de legea penală execută un ordin. 24 .2 şi 3 C. e) C. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu consimŃământul victimei nu constituie infracŃiune dacă persoana care consimte este titulara valorii sociale ocrotite căreia i se aduce atingere prin săvârşirea faptei ce o lezează sau pune în pericol. În concepŃia legiuitorului noului Cod penal. privitoare la trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. 176 lit. art.1). Execută comanda autorităŃii legitime persoana care săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală pentru îndeplinirea unui ordin dat de către autoritatea legitimă. ceea ce înseamnă că efectul lor se extinde şi asupra participanŃilor. găsindu-şi justificarea prin însăşi voinŃa legiuitorului – cât şi efectul lor. sunt cauze justificative: legitima apărare şi starea de necesitate – care de lege lata sunt cauze care înlătură caracterul penal al faptei – la care se adaugă ordinul legii. 26 – 33). ca ordin al legii sau al autorităŃii legitime.pen. nu răspunde pentru omorul deosebit de grav (art. 6.2).pen. sunt 72 .persoană de sex feminin – necunoscând în momentul săvârşirii faptei starea de graviditate a victimei. făptuitorul urmând să răspundă pentru infracŃiunea în formă simplă. eroarea înlătură în acest caz agravanta specială a omorului. condiŃii în care fapta nu constituie infracŃiune. noul Cod penal consacră două categorii distincte de cauze generale care exclud infracŃiunea. Fapta prevăzută de legea penală săvârşită cu consimŃământul victimei nu constituie infracŃiune dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol (art. Aspectele comune cauzelor justificative privesc temeiul excluderii infracŃiunii – se înlătură caracterul ilicit al faptei..2. comanda autorităŃii legitime şi consimŃământul victimei.). cauzele justificative fiind cauze reale (au caracter obiectiv). 25 alin.ordinul legii potrivit alin. stabilind că nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită în condiŃiile vreuneia dintre cauzele justificative (Capitol II. În condiŃiile acestor două cauze justificative (reglementate potrivit dispoziŃiilor aceluiaşi art. ConsimŃământul victimei. dacă acesta nu este în mod vădit ilegal. Răspunderea penală este atrasă pentru infracŃiunea în conŃinutul de bază. fapta neconstituind infracŃiune în raport de persoana ce a săvârşit-o în calitate de autor sau ca participant.

4. R. Editura Universul juridic. Partea generală. Pavel. 3. V. Cristian Mitrache.R. Florin Streteanu.H. Viorel Paşca. MateuŃ. Bucureşti. Editura Universul Juridic. Bucureşti. Editura Gill. dreptul la integritate corporală sau sănătate). 6. 1999. Partea generală. Editura C. Bucureşti. Ed.disponibile drepturile patrimoniale. Partea generală. Studiu de doctrină şi jurisprudenŃă. Editura Hamangiu. Casa de editură şi presă „Şansa” – S. Mihaela Alexandru. Maria Zolyneak. vol. 278 / 2006. Manual de drept penal. Viorel Paşca. Ioana Maria Michinici. 1999. 2007. Fl. Gh. expres sau tacit. mai puŃin legitima apărare şi starea de necesitate. Răspunderea penală a persoanei juridice. Editura C. Constantin Mitrache. 2007. 2008. 2. consimŃământul victimei nu constituie o cauză justificativă (vezi art. Tratat de drept penal. jurisprudenŃă. Editura SocietăŃii Tempus. ConsideraŃii privind unele cauze care înlătură caracterul penal al faptei. 5. Bucureşti. Bucureşti. 25 alin. Bucureşti. Comentarii şi explicaŃii. Bucureşti. 2. ChiriŃă. Editura FundaŃiei „Chemarea”. Papadopol. 6. I. acestea sunt cele preluate din reglementarea actuală. Legea nr.Beck. drept comparat). Tentativa (doctrină. În egală măsură. Florin Streteanu. 7. Drept penal. Codul penal comentat. 3. În cazul infracŃiunilor contra vieŃii. 1992.Beck. 2007. Mirişan. 2008. George Antoniu. Editura Hamangiu. Streteanu. 73 . dol sau violenŃă) şi să aibă un caracter actual (existenŃa sa la data săvârşirii faptei) şi determinat. consimŃământul trebuie să fie valabil exprimat (în scris sau oral. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ (lecturi suplimentare) 1. Iaşi. Constantin Bulai. Editura Lumina Lex. Formele unităŃii infracŃionale în dreptul penal român. Zalău. Bucureşti.L. 1. 2007. Concursul de infracŃiuni. Bucureşti. dacă fapta la care s-a consimŃit contravine legii sau bunelor moravuri. 1996. vol. fiind indisponibile drepturile intim legate de persoană – dreptul la viaŃă. 2007. 5. VinovăŃia penală. 4. Constantin Butiuc. Bogdan N. cât şi în cazul infracŃiunilor contra integrităŃii corporale sau sănătăŃii. Recidiva în teoria şi practica dreptului penal. D. V. 1995. 1996. Partea generală. neviciat de eroare. Modificările Codului penal. Partea generală. Bulai. Drept penal. În ceea ce priveşte cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. Bucureşti. Editura Academiei Române. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ 1.. cărora li se conferă natura juridică de cauze justificative. I. 1997.H. Bucureşti.2). Hamangiu. EdiŃia a 2-a. ParticipaŃia penală. Dacă fapta săvârşită contra integrităŃii corporale sau sănătăŃii nu contravine legii sau bunelor moravuri atunci nu constituie infracŃiune. Matei Basarab. George Antoniu. GheorghiŃă MateuŃ. Editura Lumina Lex. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful