COD DE PROIECTARE PENTRU PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI DE BETON ARMAT

REDACTAREA a 2-a
- REDACTAREA FINALA-

DECEMBRIE 1998

COD DE PROIECTARE PENTRU PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI DE BETON ARMAT REDACTAREA a 2-a
- REDACTAREA FINAL~ -

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI
FACULTATEA DE CONSTRUCTII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

Catedra Constructii de beton armat

CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON Subprogram CR 2-01-A PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI
Faza: Redactarea a 2-a – finala

Contract nr. 160 din 23.10.98 Beneficiar M.L.P.A.T.

Rector:

Prof. dr. ing. Petre Patrut

sef catedra:

Prof. dr. ing. Liviu Crainic

Responsabil lucrare:

Prof. dr. ing. Marius Gabor

DECEMBRIE 1998

UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUC|II BUCURE}TI
FACULTATEA DE CONSTRUCTII CIVILE, INDUSTRIALE SI AGRICOLE

Catedra Constructii de beton armat

CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON Subprogram CR 2-01-A PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI
Faza: Redactarea a 2-a – finala

CR 2 PROIECTAREA STRUCTURILOR DIN BETON Subprogram CR 2-01-A PLANSEE DALE SI PLANSEE CIUPERCI Faza: Redactarea a 2-a – finala Lista elaboratorilor UTCB: Prof. Adrian Todeila Ing.10. ing.P. dr.T. Marius Gabor As. Dan Adrian Ing. ing.98 Beneficiar M. Marius Gabor . dr.L. Andrei Sendroiu As.A. Camelia Chirimeaca Responsabil lucrare: Prof. 160 din 23.DECEMBRIE 1998 Contract nr. ing. ing.

3.1. Dimensionarea la moment încovoietor 6. CALCULUL EFORTURILOR 5.2.3.COD DE PROIECTARE PENTRU PLANŞEE DALÃ ŞI PLANŞEE CIUPERCI DE BETON ARMAT CUPRINS 1. Deformaţii limită 19 20 20 12 12 13 . Definiţii 1. Verificarea la forţă tăietoare 14 6.4. Domeniul de aplicare al Codului 1.3. Acte normative complementare 2.4. Calculul eforturilor îîn grupări fundamentale de încărcări 11 5. VERIFICAREA PLANŞEELOR DALÃ ŞI PLANŞEELOR CIUPERCI LA STÃRILE LIMITÃ ULTIME 6.2. Predimensionarea grosimii plăcii 4.2. Calculul eforturilor în grupări speciale de încărcări 12 9 9 10 10 11 6. VERIFICAREA LA STAREA LIMITÃ DE DEFORMAŢII 7.3. Pereţii de compartimentare şi de închidere 7 3 3 4 5 5 4 3. ALCÃTUIREA DE ANSAMBLU 2.2. Grupări fundamentale de încărcări 19 7. Forma şi alcătuirea planşeului 2. Stabilirea eforturilor de calcul 6.1.3. PROIECTAREA PRELIMINARÃ 4.1.3.4. Verificarea la străpungere 15 7. ÎÎncărcări 5. Schematizarea planşeelor pentru calcul 5. Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci 5 1. Condiţii privind mecanismul structural de disipare a energiei la acţiuni seismice 8 4.1. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE 7 3. Distribuţia stâlpilor 7 2.4. Grupări speciale de încărcări 7. Predimensionarea capitelurilor 5. Condiţii de rezistenţă 8 3. Condiţii privind deschiderea fisurilor 8 3.1.1.2.1. GENERALITÃŢI 1.2.2. Condiţii de rigiditate 8 3.

Grosimi minime de placă 8. ALCÃTUIRE ŞI ARMARE 8. Armarea planşeelor dală 8.8.2.1. Armarea planşeelor ciuperci 20 20 21 22 Anexa 1 Stabilirea eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci prin metoda directă 25 Anexa 2 Stabilirea eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci prin metoda cadrelor 32 .2.

1. Planşeele dală sunt alcătuite din plăci rezemate direct pe stâlpi.1.1). cu titlu informativ.5 (4) Prevederile se referă cu precădere la proiectarea unor construcţii noi. la care distanţele între axe (lX şi lY. fig.5 ÷ 2.2 1.0 1. Domeniul de aplicare al Codului (1) Prezentul Cod se aplică la proiectarea următoarelor tipuri de planşee de tip curent: • planşee dală cu placă de grosime constantă sau cu grosimi variabile în trepte.2 Se admite deplasarea centrului secţiunii stâlpului faţă de intersecţia sistemului de axe ortogonale cu cel mult 10% din deschiderea cea mai mică.66 ÷ 1. ele pot fi utilizate ca elemente de referinţă în evaluarea unor construcţii existente.3 lYmax / lYmin ≤ 1. Planşeele rezemate pe stâlpi prevăzuţi cu capiteluri sunt denumite planşee ciuperci. rezemarea se poate face şi pe grinzi marginale sau. Prezentul Cod cuprinde prevederi referitoare la proiectarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci de beton armat monolit ale clădirilor. lY2 lY1 Fig. Se recomandă ca raportul între deschiderile lX şi lY să respecte limitele: lX / lY = 0. respectă condiţiile: lX / lY = 0.1 lX1 lX2 3 . local.1 lXmax / lXmin ≤ 1. 1.2 1. (2) Planşeele dală şi planşeele ciuperci de tip curent sunt rezemate pe stâlpi dispuşi într-o reţea ortogonală. pe pereţi structurali de beton armat sau zidărie. GENERALITÃŢI.COD DE PROIECTARE PENTRU PLANŞEE DALÃ ŞI PLANŞEE CIUPERCI DE BETON ARMAT 1. • planşee ciuperci având capiteluri cu forma în plan ortogonală sau circulară şi elevaţia ca în fig.2. 1. 1.

25 1. 1.7 1.2. Tipuri de capiteluri 1.1.6 a 1 b 1 Secţiunea 1-1 hp hH ly lHx lHy lx Fig.2. 1.66 0. Definiţii 1.5 a / lX ≤ 0.25 0.3) şi la care nu se respectă condiţia 1.1.3.9 4 .1) respectă condiţiile: a / b = 0.25 1.2. la care variaţia grosimii plăcii respectă simultan condiţiile (fig.2.2. Planşeu dală cu placă plină de grosime variabilă în trepte 1.5 1.3.25 b / lY ≤ 0.4 ÷ 2.8 1.2. 1.2): hH / hp ≤ 0.1.15 ≥ lHy / ly ≤ 0.4. a hp hH b c d Fig.4 1.1. Se consideră planşee dală planşeele cu placa de grosime constantă şi planşeele cu placa de grosimea variabilă în trepte. În sensul prezentului Cod sunt consideraţi stâlpi elementele portante verticale la care raportul între dimensiunile secţiunii transversale (a şi b în fig.15 ≥ lHx / lx ≤ 0. Se consideră planşee ciuperci planşeele din plăci rezemate pe stâlpi prevăzuţi cu capitel (fig.

• STAS 10101/1-91 Acţiuni în construcţii. cum ar fi (lista nu este exhaustivă): • STAS 10107/0-90 Construcţii civile şi industriale. fundaţii tip radier din planşee dală sau planşee ciuperci. după cum urmează: • • • • 1. Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci Clasificarea planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci se face în funcţie de criterii care determină diferenţieri privind aplicarea prezentului Cod. plăci pline cu grosimea variabilă în trepte (fig.3. Planşeele dală pot fi alcătuite ca plăci pline cu grosime constantă (fig. Prevederi generale. sau ca planşee cu nevuri dese (fig. Planşeele ciuperci sunt alcătuite din plăci pline cu grosime constantă. agrozootehnice şi industriale.1. Calculul terenului de fundare în cazul fundării directe.3.1. Planşee cu nervuri dese din beton armat şi beton precomprimat. • Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinte. După modul de distribuţie al stâlpilor: planşee cu stâlpi dispuşi la nodurile unei reţele de axe ortogonale. Încărcări datorite procesului de exploatare. 2. 1. • STAS 10107/3-91 Construcţii civile. beton armat şi beton precomprimat. După destinaţie: planşee la nivelurile curente sau de acoperiş ale clădirilor. • STAS 10101/2A1-91 Acţiuni în construcţii.4. Forma şi alcătuirea planşeului 2. • STAS 10107/2-91 Construcţii civile. socialculturale. Acte normative complementare. 1.1. • Normativ pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat. Prescriptii de calcul şi alcătuire. Indicativ P100-92.1. 5 . planşee cu reţea de stâlpi dispuşi în poziţii oarecare. ALCÃTUIREA DE ANSAMBLU 2. Planşee curente din placi şi grinzi din beton armat şi beton precompromat. industriale şi agricole.3. • Normativ privind proiectarea şi executarea lucrărilor de fundaţii directe la construcţii. C 140-86. Lista actelor normative complementare se va actualiza în raport de revizuirea sau modificarea acestora.1. Prezentul Cod de proiectare se va utiliza împreună cu prevederile din actele normative care precizează aspecte specifice de calcul şi alcătuire. industriale şi agricole. Indicativ P10-86. • STAS 10107/1-91 Construcţii civile. Calculul şi alcătuirea elementelor din beton. industriale şi agricole.1.2.b). • STAS 3300/2-85. 2. Greutati tehnice şi încărcări permanente. 1.a).1. Prescriptii de calcul şi alcătuire.2). 2. Calculul şi alcătuirea planşeelor din beton armat şi beton precomprimat.

a) hp b) h1p hp lx Fig.2.1.1. (2) Golurile în placă care nu respectă condiţiile (2) se consideră goluri mari.2. Goluri în placă Golurile în placă se clasifică funcţie de dimensiunile lor relative. Forma în plan a planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci va respecta condiţiile generale de alcătuire din codurile de proiectare P85-1998 (pct.2.2. 2.2.1 2.2. golurile a căror dimensiuni cumulate nu depăşesc 20% din lăţimea fâşiei de placă în care sunt practicate (fig.1.2).3. 2.1). 2. 2. 2. Goluri mici în placă.2 Verificarea la stăpungere se va face luând în considerare prezenţa golurilor. cu dimensiunea maximă lgmax. condiţii privind dimensiunile maxime ale golurilor. Planşeele dală şi planşeele ciuperci cu goluri mari nu pot fi considerate de tip curent. Distribuţia stâlpilor în plan. (1) Se consideră goluri mici.2) şi NP 007-97 (pct. lry ≤ lcx/5 ≤ lrx/5 ≥ 6d ≤ lry/5 lcy lcx lrx lgy1+lgy2 ≤ Fig. (3) În interiorul perimetrului critic de străpungere al planşeelor dală se admite dispunerea unui singur gol. dacă sunt respectate condiţiile: lgmax ≤ d / 4 lgmax ≤ b/10 (b ≤ a) 2. 6 .

Planşeele dală şi planşeele ciuperci se vor verifica la acţiunea verticală.2.2. Condiţii de rezistenţă 7 . Pereţii rezemaţi direct pe placa planşeelor dală vor fi alcătuiţi ca elemente uşoare fără rigididitate şi rezistenţă semnificative la încăcări orizontale din acţiuni seismice. În aceste situaţii de alcătuire. CONDIŢII GENERALE DE PROIECTARE (1) Condiţiile generale de proiectare precizează cerinţele de performanţă structurală ale planşeelor dală şi planşeelor ciuperci care asigură o comportare favorabilă sub încărcările gravitaţionale şi seismice. conform metodologiei prezentate în fig. Respectarea prevederilor prezentului Cod de proiectare şi a actelor normative complementare privind calculul şi alcătuirea planşeelor dală şi planşeelor ciuperci. Utilizarea metodelor de calcul structural adecvat sistemului de planşeu utilizat şi condiţiilor de solicitare.1. b). (2) Îndeplinirea condiţiilor generale de proiectare se realizează prin: a).2. la intersecţiile unei reţele de axe ortogonale. prevederile prezentului Cod se aplică cu titlu informativ. 2.2. 1.3. 2. 2. Concepţia generală de proiectare menită să asigure alegerea unor sisteme structurale adecvate condiţiilor funcţionale şi de execuţie . c).4. 2.2. Plăcile în consolă sunt admise cu condiţia evitării unor interacţiuni necontrolate cu pereţii de compartimentare sau de închidere.2 şi 1. 5. Fig. Distanţele interax pe cele două direcţii principale ale reţelei. Se recomandă ca rigidităţile şi capacitatea de rezistenţă a structurii la forţe orizontale orientate pe direcţiile principale să fie cât mai apropiate. Construcţiile la care distribuţia stâlpilor în planul planşeului nu respectă condiţiile de la pct. rezultată din comportarea pereţilor ca elemente rezistente la acţiuni orizontale. Nu sunt admise soluţiile de alcătuire care.1.1 pot fi admise în condiţiile utilizării metodelor generale de calcul de la pct. urmare a conlucrării pereţilor de compartimentare sau de închidere cu stâlpii şi planşeele.3. d). Perete de compartimentare sau de închidere.max forţa asociată capacităţii de rezistenţă a peretelui. pot determina eforturi de întindere în planşeele dală. se recomandă să respecte condiţiile 1.1. lX şi respectiv lY. Respectarea prevederilor specifice de proiectare privind asigurarea durabilităţii pe perioada de exploatare anticipată. Fv. 2. 3. 3.3.3. Distribuţia stâlpilor în planul plaşeului se recomandă să fie uniformă.3. Pereţii de compartimentare şi închidere.

(4) Planşeele dală nu vor fi utilizate în situaţiile în care încărcările verticale pot determina fenomenul la oboseală (încărcări repetate). 6.2. la proiectarea planşeelor dală şi planşeelor ciuperci se vor considera şi alte verificări la stările limită ultime (de exemplu. verificarea planşeelor ca diafragme orizontale etc. la următoarele tipuri de solicitări şi secţiuni caracteristice de calcul: • momente încovoietoare (fâşii de reazem şi fâşii de câmp). (2) În cazurile în care planşeele ciuperci sau planşeele dală sunt utilizate ca radier general. respectarea condiţiilor de rigiditate necesare pentru construcţiile curente. (3) Verificarea la starea limită de deformaţie se face conform pct. (5) Verificarea la stările limită ultime este obligatorie în toate cazurile de proiectare.3. cap. Condiţii privind deschiderea fisurilor (1) Verificarea deschiderii fisurilor se face conform prevederilor din STAS 10107/0-90.(1) Planşeele dală şi planşeele ciuperci vor fi dimensionate sau. în cazurile curente. străpungerea plăcii în zonele cu încărcări concentrate. • străpungere pe diferite perimetre de cedare posibile în dreptul stâlpilor de reazem. 3. verificate la stările limită ultime (de rezistenţă) în conformitate cu prevederile prezentului Cod. 3. (2) În situaţiile în care sunt admise structuri formate numai din stâlpi şi planşee dală. 3.). condiţiile privind verificarea deschiderii fisurilor sunt specifice acestor elemente. şi construcţiile cu mai mult de 3 niveluri amplasate în zona seismică F. după caz.4. • transmiterea momentului încovoietor în îmbinarea stâlp-planşeu. precum şi din acte normative aplicabile domeniului. (3) Enumerarea stărilor limită şi a secţiunilor de calcul dată mai sus nu este exhaustivă. 8 . se vor prevedea plăci cu grosimi variabile (3) Construcţiile cu planşee dală la care forţele seismice orizontale sunt preluate de pereţi structurali vor fi proiectate astfel încât deformaţiile plastice potenţiale să fie dirijate în stâlpi. definite conform normativului P100/92. vor fi prevăzute cu pereţi structurali capabili să asigure preluarea în întregime a acţiunilor seismice orizontale. Condiţii privind mecanismul structural de disipare a energiei la acţiuni seismice (1) Construcţiile cu planşee dală sau planşee ciuperci amplasate în zonele seismice A÷E. (2) Verificarea la stările limită ultime se referă. (2) Situaţiile în care verificarea la starea limită de deformaţie este necesară se stabilesc de proiectant funcţie de condiţiile de exploatare ale planşeelor. dacă este cazul. Planşeele dală şi planşeele ciuperci asigură. • forţă tăietoare (fâşii de reazem şi fâşii de câmp). 7 din prezentul Cod şi a prevederilor din STAS 10107/0-90. de regulă. Condiţii de rigiditate (1) Respectarea condiţiilor de rigiditate se asigură prin verificarea deformaţiilor (săgeţilor) determinate de încărcările verticale de exploatare.

M stâlp M planşeu (fâşie de reazem) Mcap S sup M*cap S sup MP st M*cap S inf Mcap S inf M*P dr MP dr M*P st Fig. V = reacţiunea maximă transmisă de planşeu la stâlp [kN] 2 d= 4. 4. stabilite din condiţia de echilibru a nodului.1 şi 3. Predimensionarea capitelurilor 9 .1 Mcap T nod = momentul capabil al îmbinării planşeu-stâlp. PROIECTAREA PRELIMINARÃ (1) Stabilirea unor dimensiuni preliminare ale capitelului sau a grosimii plăcii conform pct. Predimensionarea grosimii plăcii Stabilirea preliminară a grosimii de placă (d calculat în mm) se poate face cu relaţiile: • planşee dală cu placa de grosime constantă: ⎛ a + b ⎞ 125V a + b 4.2 pentru orice direcţie de acţiune seismică: şi unde: Mcap T nod ≥ 1.1. 4.1.03 • lmax + 4(q −5) 4. 3.1. * M cap S sup = momentul capabil în stâlpul superior.1 − ⎜ ⎟ + 12 τ dt ⎝ 12 ⎠ • planşee ciuperci: d = 0.2 2 unde: q = încărcarea de calcul pe planşeu [kN/m ] lmax = distanţa maximă între axele stâlpilor [mm]. * * M cap P st şi M cap P dr = momentele capabile în fâşiile de reazem. M*cap S inf = momentul capabil în stâlpul inferior. 4.3(M*cap S sup + M*cap S inf) 3. cu relaţia 6. 3.2 3.2.3.1 şi 4. a şi b = dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului.3(M*cap S sup + M*cap S inf) (M*cap P st + M*cap P dr) ≥ 1.(4) Dirijarea articulaţiilor plastice în stâlpi este realizată prin respectarea condiţiilor 3. conform fig. M*P st şi M*P dr = momentele în fâşiile de reazem.2 are caracter orientativ şi nu asigură respectarea de la sine a condiţiilor generale de proiectare date în prezentul Cod.

• metoda generală .1. Procedeul de calcul este aplicabil cu programe automate specializate. Încărcări.10 z lx ⋅ ly Fig.1.15 .05 0.15 kc= 80 0. 4. c şi d (fig. (2) Planşeele dală şi planşeele ciuperci care nu pot fi considerate de tip curent se vor calcula prin metode generale.3). 10 30 mm 0.(1) Stabilirea dimensiunilor preliminare ale capitelului are ca scop asigurarea condiţiilor de preluare a efortului de străpungere prin dimensionarea perimetrului secţiunii critice şi a înălţimii secţiunii. (3) Planşeele dală şi planşeele ciuperci care nu pot fi considerate de tip curent datorită nerespectării condiţiilor 1.05 30 20 15 10 x lx ⋅ ly 0.1. Schematizarea planşeelor pentru calcul (1) Planşeele dală şi planşeele ciuperci de tip curent pot fi schematizate pentru calcul prin una din metodele: • metoda cadrelor . c şi d (fig.calculul elastic.2.metoda elementelor finite / diferenţelor finite.calcul plastic. 1. 4. CALCULUL EFORTURILOR 5. 5. Calculul se poate efectua în ipoteza comportării elastice a materialelor. (2) Dimensiunile efective ale capitelului de tip b.3) pot fi stabilite funcţie de dimensiunile minime relative obţinute din fig. • metoda directă (metoda coeficienţilor) .00 0.2 şi 1.1şi valoarea coeficientul kc: 50 B c kc = q unde: q = încărcarea de calcul pe planşeul ciupercă [kN/m2] 0. Dimensiuni minime pentru capiteluri tip b.10 60 50 40 0.3 pot fi calculate cu metoda cadrelor. 5.

şi 1. (3) La cadrele etajate. (2) Schemele de încărcare considerate în calculul eforturilor în planşee se stabilesc. astfel încât să fie determinate solicitările maxime în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp. 5.3. cu noduri fixe (se neglijează efectele deplasărilor laterale asupra eforturilor în planşeu). 1. (b) Acţiunile pe planşeu sunt încărcări gravitaţionale uniform distribuite.2. 11 . 5. se poate calcula separat fiecare nivel. STAS 10101/1-91.).1.2. 5. STAS 10101/0A-91. este dată de încărcarea totală de pe planşeu: qx = q ly 5. STAS 10101/2A1-91.calculul eforturilor se poate face prin metoda cadrelor sau prin metoda coeficienţilor. de regulă.3. • Cadrele încărcate predominant nesimetric sau la care efectele depasărilor laterale sunt semnificative se vor considera în calcule cu noduri deplasabile.(1) Acţiunile verticale pe planşee în grupările fundamentale de încărcări se stabilesc în condiţiile prevăzute în normele în vigoare (STAS 10107/0-90. STAS 10101/21-91 etc). de pe fiecare din cele două direcţii principale. (4) În situaţiile în care rezultă eforturi semnificative ca urmare a deformaţiilor impuse (variaţii de temperatură. funcţie de condiţiile de exploatare.2 • Riglele cadrelor plane.3. tasări de fundaţii etc. (6) Se pot adopta şi alte modele de calcul verificate. neglijindu-se influenţa deformaţiilor unui nivel asupra stării de eforturi în celelalte niveluri. la dimensionarea elementelor planşeelor se vor considera şi aceste acţiuni. STAS 10101/2-91. Calculul prin metoda directă (a coeficienţilor) poate fi aplicat la planşee de tip curent dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: (a) Planşeul are cel puţin 3 deschideri pe fiecare direcţie.1planşeu de tip curent . • Încărcarea verticală pe riglele cadrelor plane.1 qy = q lx 5. (c) Încărcările temporare de exploatare nu depăşesc valoarea încărcărilor permanente de exploatare. Procedeul de calcul este aplicabil numai pentru planşee de tip curent sau care nu pot fi considerate de tip curent prin neîndeplinirea condiţiilor 1. se pot considera. (5) Calculul eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci cu metoda cadrelor echivalente este prezentat în Anexa 2. Calculul eforturilor în grupări fundamentale de încărcări Calculul eforturilor în grupări fundamentale de încărcări consideră acţiunile verticale pe planşee. În situaţiile în care sunt îndeplinite condiţiile de la pct. Calculul prin metoda cadrelor (1) Metoda cadrelor schematizează planşeele prin cadre dispuse pe direcţiile principale ale acestuia. de pe cele două direcţii. (2) Calcul prin metoda cadrelor poate admite următoarele ipoteze: • Structura este considerată alcătuită din cadre plane dispuse după direcţiile principale.3.

3. calculul eforturilor din acţiuni orizontale se va face prin metoda cadrelor sau metode generale.4. 5.1. VERIFICAREA PLANŞEELOR DALÃ ŞI A PLANŞEELOR CIUPERCI LA STÃRILE LIMITÃ ULTIME Verificările la stările limită ultime considerate în continuare se referă la condiţiile date la pct. pe baza prevederilor din Normativul P100/92. 6. la acţiuni seismice orizontale. condiţia de echilibru este exprimată prin momentul de bază. conform pct.(1) Calculul eforturilor se face pe baza principiului echilibrului limită exprimat în fiecare panou al planşeului şi pe fiecare din direcţiile principale ale acestuia.1.4). se vor considera la proiectare şi solicitările rezultate din acest efect. admise la pct. (2) Momentele încovoietoare în placa planşeului se obţin prin repartizarea momentului de bază în secţiunile caracteristice (câmp.4 din prezentul cod. pe baza coeficienţilor.4 din prezentul Cod. valorile momentelor de calcul în fâşiile de reazem pot rezulta şi prin aplicarea relaţiei 3. pe baza 12 . În cazul planşeelor de tip curent se admite determinarea eforturilor din acţiunile seismice verticale şi prin metoda coeficienţilor. cu utilizarea de programe automate specializate. valorile forţei tăietoare se obţin. în cazul calculului prin metoda coeficienţilor. (3) Calculul eforturilor în planşee dală şi planşee ciuperci cu metoda directă este prezentată în Anexa 1. Stabilirea eforturilor de calcul Eforturile de calcul considerate în verificarea se vor considera astfel: (a) momentele încovoietoare în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp se consideră cu valorile rezultate din calculul efectuat conform pct. 3.2 (pct. Se admite utilizarea de modele de materiale cu legi constitutive liniare (materiale cu comportare elastică). 6. Calculul cu metode generale (metoda elementului finit) În situaţiile de alcătuire a planşeelor care nu permit clasificarea acestora în planşee de tip curent. 5. 3. (2) Calculul eforturilor din acţiunile seismice verticale se va efectua în toate cazurile.3.3. 5. (b) forţele tăietoare în secţiunile caracteristice ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp se consideră cu valorile obţinute din calculul static. eforturile se vor determina prin calculul cu metoda elementelor finite sau a diferenţelor finite. (3) În situaţiile în care. pereţii de închidere sau de compartimentare pot interacţiona cu planşeele. Calculul eforturilor în grupări speciale de încărcări (1) În situaţiile de utilizare a planşeelor dală şi a planşeelor ciuperci ca elemente structurale proiectate antiseismic.1 din prezentul Cod. 1. reazem) şi între fâşiile de reazem şi fâşiile de câmp. funcţie de momentele repartizate fâşiilor de reazem sau câmp şi de încărcările pe planşeu.

500 ly -0.2. Armăturile de la partea superioară a planşeului rezultă din calculul în secţiunile critice indicate în Anexa 2 (fig.500 lx Notă: (x)* marginea planşeului este paralelă cu axa x. x 0. valorile de calcul ale forţelor tăietoare în fâşiile de reazem nu pot fi mai mici decât cele stabilite pe baza relaţiei 3. 6.2.15 ly B . (3) Cantitatea minimă de armătură intr-o secţiune va fi cel puţin egală cu cerinţele privind armarea minimă (pct. se vor respecta prevederile privind armarea minimă a plăcilor dată la pct. 8.125 0 0.125 lx Margine (y)* -0. (3) Armăturile longitudinale minime în placă vor corespunde valorilor maxime rezultate din calculul la încovoiere conform prevederilor de la pct.1. Valori minime ale coeficienţilor ηx şi ηy.2.250 0 0.1 mSdy = ηy VSd unde: mSdx şi mSdy sunt definite pe unitatea de lungime (moment/metru) şi se consideră pe lăţimea fâşiilor de placă indicate în fig.1 şi 6.1 şi tabelul 6.125 +0. pct. ηx şi ηy sunt coeficienţi adimensionali cu valorile minime date în tabelul 6. corespunzătoare grupărilor fundamentale sau speciale de încărcări.4).30 ly mSdy x x mSdx ly B y 0. în care înălţimea utilă d este variată în trepte.1. Tabelul 6.125 +0.2.1.500 +0. Dimensionarea la moment încovoietor 6. sau orice altă secţiune solicitată cu moment negativ. VSd = forţa de calcul la străpungere (reacţiunea planşeului pe stâlp). Fâşii de reazem şi de câmp. 6.condiţiei de echilibru static. (c) forţele considerate în calculul la străpungere corespund situaţiilor de încărcare care determină reacţiunile maxime ale planşeelor. (2) Armătura dispusă la parte de jos a secţiunii plăcii se dimensionează la momentul maxim din deschidere. 3. 6. 6.30 lx B y 0. (y)* marginea planşeului este paralelă cu axa y. Momente minime în placa planşeelor dală.2).125 ly -0.2 (pct. (2) Momentele încovoietoare mSdx şi mSdy se determină cu relaţiile: mSdx = ηx VSd 6.15 lx Colţ -0.15 lx B 13 0.1.30 lx Margine (x)* -0.125 0 0.1.2.4).500 +0.2.30 ly -0. 8.15 ly -0.250 0 0.2. (1) Verificarea la străpungere a planşeelor dală conform pct. 6. A2. (1) Dimensionarea armăturilor la moment încovoietor se face conform STAS 10107/0-90.2. 6.4 din prezentul cod este condiţionată de dimensionarea armăturilor longitudinale la momentele încovoietoare minime mSdx şi mSdy. Poziţia ηx pentru calculul ηy pentru calculul stâlpului lăţimea fâşiei lăţimea fâşiei -mSdx +mSdx -mSdy +mSdy Interior -0.

6.1. Ip = momentul de inerţie polar al secţiunii critice de cedare la străpungere.2 Mnod ≥ 0. 6.2. care trece prin centrul secţiunii critice. Se va respecta condiţia 6.17.3.4.3. 3. calculat conform Anexei 1.lx Fig. Verificarea îmbinării dală-stâlp la moment încovoietor. Verificarea la forţă tăietoare Verificarea la forţă tăietoare a planşeului se face conform prevederilor de calcul din STAS 10107/0-90.4 2 a + 3d 1+ 3 b + 3d (3) Verificarea îmbinării planşeu-stâlp la moment impune respectarea condiţiei: Mcap T nod ≥ Mnod 6. A2.4. (1) Verificarea la străpungere se referă la zonele de rezemare ale planşeelor dală.5 6. 1 γ =1− 6.4.1.3 γx unde: τV = efortul tangenţial mediu calculat cu relaţia 6. x = distanţa de la perimetrul critic de străpungere la centrul secţiunii critice. normală la stâlp. Generalităţi.2 Mo unde: Mo = momentul de bază (Mox sau Moy). 14 . considerată ca o situaţie particulară de solicitare cu forţă tăietoare. Verificarea la străpungere 6. 6.5τ rd − τ V Ip Mcap T nod = 6. (1) Momentele transmise de planşeu la stâlp (Mnod) se determină din calculul static sau sunt obţinute prin aplicarea condiţiilor de la pct. pct. (2) Momentul capabil al nodului dală-stâlp (Mcap T nod) se determină cu relaţia 1. calculat în raport de axa de încovoiere.

cu diametrul mai mic sau egal cu 3. 6. denumită suprafaţă de transmitere a încărcării (suprafaţă de încărcare). (5) Armăturile longitudinale întinse minime. (3) Verificarea la străpungere implică verificarea la forţă tăietoare pe un perimetru critic definit funcţie de aria de transmitere a încărcării şi înălţimea utilă a secţiunii (d). dispuse pe cele două direcţii principale x şi y în perimetrul de străpungere al plăcii.5df sectiunea critica df hf β β Fig.(2) Verificarea la străpungere poate considera şi situaţia plăcilor cu încărcări concentrate aplicate pe o arie relativ mică. ρy ≥ 0. perimetrul critic de străpungere se determină conform fig.005.5d a1 < b b1/ 2 B B a 2b 5.005 6. (1) arie β β = arctg(2/3)=33.4.6 6.2. 6.3 (relaţiile 6.1. corespund unui procent de armare de 0.4.3). (2) Calculul la străpungere este aplicabil dacă aria de transmitere a încărcării nu este atât de apropiată de zone cu încărcări concentrate încât perimetrele lor ctitice să se suprapună.8) a1/ 2 B B a>b a1/ 2 B B 15 b1 < B B perimetrul critic .5d β perimetrul critic d sectiunea critica h suprafata de transmitere a incarcarii zona de dispunere a armaturii transversale pentru strapungere 1. (4) Verificarea plăcii la încovoiere se face în conformitate cu 6.2. (b) de formă dreptunghiulară cu perimetrul mai mic sau egal cu 11d şi raportul laturilor 0.5 ≤ a/b ≥ 2.2.5%: ρx ≥ 0. 6. b1/ 2 1. Suprafaţa de transmitere a încărcării Calculul la străpungere este aplicabil pentru suprafeţe de încărcare: (a) de formă circulară.7) (6.5d 1.7 1.5d. 6. Pentru suprafeţe de încărcare de formă dreptunghiulară. Modelul general de verificare la străpungere este dat în fig. la care condiţia (b) nu este respectată.2 şi 6.2. Domeniu de aplicare şi definiţii.5df 1.2.6d – b1 b 2.8d (6.

6. 6. 6.5 d 1.2. Verificarea radierului la străpungere poate considera şi efectul favorabil al presiunilor transmise de teren pe aria critică.4. (3) Perimetrul critic corespunzător suprafeţelor de încărcare situate la marginea planşeului se stabilişte ca valoarea minimă rezultată din schema dată în fig. Stabilirea perimetrului critic (u) în zonele de magine ale planşeului. la care se respectă condiţiile (a) sau (b) de la pct.5 d 1.5 d Limita planseului 1.3. 6. 6. Stabilirea perimetrului critic (u) în apropierea golurilor în placă.4.5 d Fig. Limita planseului 1.4. Perimetrul critic (u) pentru stâlpi interiori.2. 6. este determinat ca perimetrul ce înconjoară suprafaţa de încărcare la distanţa de 1.5d (fig. Perimetrul critic.Fig.4.2. Aria critică.4.5).3.5 d 1.6 sau condiţiile (1) sau (2). 6. perimetrul critic se reduce cu distanţa între tangentele la gol care trec prin centrul suprafeţei de încărcare (fig.2. (2) Pentru suprafeţe de încărcare situate la distanţă mai mică de 6d de marginea unui gol.5. Aria critică este aria limitată de perimetrul critic. 16 . 1.5 d Perimetrul critic Perimetrul critic 1.4. Secţiunea critică. 6.2. 6.1. 6. (1) Perimetrul critic (u) pentru suprafeţe de încărcare dreptunghiulare sau circulare interioare.5 d 1. ≤6d l1< l2 l 1.6. 6.4).5 d Perimetrul critic l2 Gol [n plac` dac` l1 > l2 l = l2 Æ l = l1l 2 Fig.5 d Fig.

d) cât şi prin capitel (dcr.5d şi înălţimea secţiunii d 6.5d + 0.5d . Stabilirea secţiunii critice la plăcile la care lH ≥ 1.5a + lH + 1.5(hH + d).14 c).ext = 0.int = 0.5a + lH + 1.12 b).secţiuni dreptunghiulare l1 = a + 2lH1 l2 = b + 2lH2 l1 ≤ l2 ⎧1. 6. se face considerând valoarea minimă corespunzătoare străpungerii prin placă (dcr. 6.5 lH 6.6.5 hH (fig.5a + 1. perimetrul critic determinat de întreruperea armăturilor transversale sau de trecerea de la secţiune de placă plină la planşeu casetat). Stabilirea secţiunii critice dacă lH ≤ 1.9 6.5(lH + d) şi înălţimea secţiunii dH 6. Stabilirea secţiunii critice dacă lH ≤ 1.5a + 1.ext .69l1 Înălţimea de calcul a secţiunii critice este d.b).56 l1l 2 d cr = min ⎨ ⎩ 1. dH): dcr.5 h H l H < 1.7) astfel: a). normală pe suprafaţa întinsă a plăcii.(1) Secţiunea critică este secţiunea determinată de perimetrul critic (u) extins pe înălţimea utilă (d).11 6.10 6.5 h a H a).7. 6.secţiuni circulare dcr= 0.15 şi înălţimea secţiunii critice = d se ctiu n e a dc r d hH β β β dcr β critic ă d hH l H < 1. Situaţiile de alcătuire care conduc la variaţii ale parametrilor care determină secţiunea critică împun considerarea mai multor perimetre critice (de exemplu.13 dcr.ext.5 hH: 17 . secţiunea critică se stabileşte considerând: dcr = 0. 6. Pentru capitelurile la care 1.a): .5d + 0.5 hH ≤ lH ≤ 1. (3) În cazul plăcilor cu înălţime variabilă secţiunea critică se stabileşte (fig.5 hH (fig. (2) În verificarea la străpungere a planşeului se va considera orice secţiune critică posibilă (perimetru critic posibil).

4. 6. 6.4.5 hH: Fig. (pct.5(d + hH) β dcr. Valorile minime aproximative ale coeficientului β se pot considera: • 1.b).4.3.int d hH β dcr. Efortul unitar tangenţial (τrd. Stabilirea secţiunii critice la plăci cu înălţime variabilă 6.ext sec\iuni critice β d hH dH l H > 1.17 VSd = valoarea de calcul a forţei de străpungere (forţa aplicată pe secţiunea de transmitere a încărcării.2 + 40ρ) unde: k = 1. u = perimetrul critic de cedare la străpungere.cap = τrdk(1.50 pentru stâlpi de colţ γ se calculează cu relaţia 6.16 τSd = unde: VSd β ud 6.4.6 – d (d este dat în metri).cap unde: τSd = efortul unitar tangenţial de calcul τrd. β = coeficient determinat funcţie de momentul încovoietor (M) transmis de planşeu la stâlp: γMdud cr 6. β = 1+ 6.3.3. Efortul unitar tangenţial de calcul se determină: 6. d se înlocuieşte cu valoarea dH.1.4. dacă secţiunea critică este dată de relaţia 6.15 pentru stâlpi înteriori • 1.4. d = înălţimea de calcul a secţiunii critice. considerată ca medie a înălţimilor utile dx şi dy corespunzătoare direcţiilor principale x. Condiţia de verificare a planşeului la străpungere este: τSd ≤ τrd. 18 6.5(d + hH) a b). Verificarea la străpungere.ext dcr.7.cap) capabil se determină astfel: (1) Pentru planşee fără armătură transvesală τrd. respectiv y.4.19 .int dH β l H > 1.40 pentru stâlpi marginali • 1.18 QI p Ip = momentul de inerţie polar al secţiunii critice.dcr. în cazurile curente d este înălţimea utilă a secţiunii de placă.2.2. Stabilirea secţiunii critice dacă lH ≥ 1. 6.3.cap = efortul unitar tangenţial capabil 6.3.

respectiv y.c α xmax = α max + α x. c 2 α + α ymax = xmax 2 7. după modelul din fig. 7.1 unde: aadm = săgeata maximă admisibilă.1. = aria de armătură efectivă. Grupări fundamentale de încărcări (1) Verificarea planşeelor la stările limită de deformaţie se face conform STAS 10107/0-90.efect 7.9. αxr1 α ymax = αy max αyr1 αx max αy.c αyr2 α xr1 + α xr2 + α y. (2) Deformaţiile planşeului nu este necesar să fie calculate dacă sunt îndeplinite condiţiile 7. pct.nec = distanţa între axele stâlpilor (valoarea maximă dintre lx şi ly).cap = τrdk(1. VERIFICAREA LA STAREA LIMITÃ DE DEFORMAŢII 7. l = distanţa între axele stâlpilor (valoarea maximă dintre lx şi ly).2 f yk A s.5.2 + 40ρ) + ∑ AswRatsinα cu limitarea τrd.2. 7.3 αx. 8. Grupări speciale de încărcări 19 .1.cap = 1. (2) Pentru planşee cu armătură transvesală (Asw) τrd. = 30 dacă p%=0. unde: l kw As. 7.ρ= ρxρy ρ ≤ 0. 7.2. pentru valori p% intermediare se interpolează liniar.5 şi = 21 dacă p%=1.4 7.c 2 α yr1 + α yr2 7.4τrdk(1.2: aadm ≥ l / 250 7.21 unde: ∑Asw = suma ariilor de armătură transversală dispuse conform prevederilor de la pct.1 şi 7.1 şi 3.nec 400 A s.5 αxr2 Fig. stabilită funcţie de condiţiile de exploatare.1.015 ρx şi ρy reprezintă coeficienţii de armare pe direcţiile x. = aria de armătură necesară.1.9. d / l ≥ kw În verificarea la starea limită de deformaţie se poate considera comportarea de ansamblu a planşeului prin însumarea valorilor deformaţiilor corespunzătoare ale fâşiilor de reazem şi ale fâşiilor de câmp.2 + 40ρ) 6.20 6. α = unghiul dintre armătura transversală şi planul plăcii. 3.efect As. Stabilirea deformaţiei în centrul panoului de planşeu.

3).1 Tipul de armătur ă OB37 PC52 PC60 Planşee dală Panou de margine Fără grindă Cu grindă de margine de margine Panou interior Planşee ciuperci .1. (3) Lungimile minime ale armăturilor de rezistenţă sunt date în tabelul 8.9.1) hp = 200 mm • planşee ciuperci la nivelul curent hp = 130 mm • planşee ciuperci la nivelul acoperişului hp = 100 mm Pentru planşeele ciuperci cu capitel de tip ”c” sau ”d” (fig. marginea liberă a plăcii se armează în lung cu cel puţin 3 bare (fig. (2) Armăturile perpendiculare pe marginea planşeului vor avea asigurată ancorarea corespunzătoare.2. grosimea minimă a plăcii se poate reduce cu 10 mm faţă de valorile de mai sus. Se recomandă respectarea grosimilor mimime (relative) de placă date în tabelul 8. Grosimi minime de placă. Armarea planşeelor dală 8. în cazul fundaţiilor tip radier). ALCÃTUIRE ŞI ARMARE 8.Verificarea deformaţiilor în grupările speciale de incărcări se face pentru ansamblul structurii conform prevederilor din normativul P100-92. 8. 7. Se pot adopta grosimi mai mici de placă dacă verificările prin calcul la stările limită (ultime sau ale exploatării normale) sunt îndeplinite.planşee dală cu subdală Panou de margine Panou Fără grindă Cu grindă interior de margine de margine lmax/33 lmax/30 lmax/28 lmax/36 lmax/33 lmax/31 lmax/36 lmax/33 lmax/31 lmax/36 lmax/33 lmax/31 lmax/38 lmax/36 lmax/34 lmax/38 lmax/36 lmax/34 Grosimile mimime de placă (hp) sunt: • planşee dală cu placa de grosime constantă hp = 150 mm • planşee dală cu grosime variabilă în trepte hp = 140 mm • planşee dală cu armături transversale (fig. pct. 3. 20 . Limitele din tabelul 8.2. Deformaţii limită Valorile maxime ale deformaţiilor planşeelor se vor lua conform STAS 10107/0-90. Armarea longitudinală.1 sunt stabilite pe baza verificărilor la starea limită de deformaţie. se pot considera şi deformaţiile planşeelor dală sau planşeelor ciuperci în grupările speciale de încărcări (de exemplu.2. la aprecierea proiectantului.1).1. (1) Distanţa maximă între armăturile de rezistenţă este 2 d.1. (4) Se vor respecta prevederile privind armăturile minime în secţiune (STAS 10107/0-90). 8. In cazuri deosebite.2. Tabelul 8. 1.3. 8.8.

1.2. Armarea transversală.2. Se recomandă armarea transversală cu bare înclinate. 8.30lo 0.25 d ≥ 200 mm ≈2d Asw y Fig.20lo de reazem jos 100% de câmp sus 100% 0. Asw x ≤0.Linnadire Fig.25lo 21 .20lo lo 0. Dispunerea armăturii transversale în secţiunea critică de străpungere. Armarea plăcii la marginea planşeului.25lo 0. (1) Armăturile transversale din secţiunea critică de străpungere se dispun ca în fig.33lo 0. Planşeu dală cu grosime constantă Planşeu dală cu subplacă Fâşia 50% sus 50% 0.5d ≤ 0.2.8.25lo 0. 8.33lo 0.2. 8.30lo 0.20lo lo 0.20lo lo 0.2. Procent din armătură Poziţia armăturii Lungimi mimime ale armăturilor şn planşee dală. Tabelul 8. se admite armarea transversală cu bare verticale (”etrieri”) dacă distanţa între armături este cel mult d/3.25lo 0.

8. Minim φ 10 Minim φ 10 Retea minim φ 8 la 100 mm 22 .25 l 0.2(l+dc) 0.2.15 l max. Dispunerea armăturilor în planşee ciuperci. Se vor respecta condiţiile (1).3.4. l 0.3.1.40 l 0 20 l 0. 8. Armarea capitelurilor. 8.40 l 0.4 l 0.2(l+dc) 0. 8.20 l 0.1.2(l+dc) 0. Modelul de armare şi barele minime care se dispun în capitel sunt date în fig.2 l 0.50% jos 50% max.3.3. Armarea plăcii. 0.25 l 0 25 l 0. Armarea planşeelor ciuperci Reazem interior Reazem marginal 8. 0.4 l l Armarea fasiei de reazem 0. Fig.20 l 0. în Schema de dispunere a armăturilor de rezistenţă şi lungimile minime sunt date fig.3.2. privind armătura în placă. 8.40 l 0. 8.25 l 0.15 l Reazem marginal notă: lo = distanţa liberă între stâlpi (lumina).2(l+dc) 0.25 l Armarea fasiei de camp.20 l 0. (2) şi (4) de la pct.4 l 0.40 l 0.4 l l 0.25 l 0. l = distanţa între axele stâlpilor.

23 . 8.4.Fig. Armarea capitelului.

1. A1.1 unde: q = ly = stâlpilor lxc = planşeele încǎrcarea de calcul pe planşeu.1) este: M ox = ql y l 2 xc 8 A1. A1.Anexa 1 Determinarea eforturilor in planşeele dalǎ si planşeele ciuperci prin metoda directǎ A1. consideratǎ la dalǎ egalǎ cu lumina între stâlpi. 3) Repartizarea momentelor din secţiunile caracteristice ale planşeului între fâşiile de reazem şi fâşiile de câmp. deschiderea de calcul pe direcţia x a planşeului. lxc se mǎsoarǎ pânǎ la marginea secţiunii pǎtrate de arie egalǎ. dacǎ distanţa între axele diferǎ între deschideri. ly1 lx Mxo lxc ly1/2 < ly2/2 ly2/2 ly2 ≥ ly1 Fig. Valoarea momentului de bazǎ în calculul pe direcţia x (Myo. forţele tǎietoare se determinǎ funcţie de momentele încovoietoare şi încǎrcarea qx sau qy. ly se considerǎ cu valoarea cea mai mare. la planşeele ciuperci deschiderea de calcul se considerǎ ca în fig. A2. (1) Stabilirea valorii momentului de bazǎ (Mo). 4) Determinarea momentelor încovoietoare în stâlpi.2. de la caz la caz proiectantul va decide dacǎ condiţiile de alcǎtuire sau solicitare specifice împun şi aceastǎ verificare. distanţa pe direcţia y între axele stâlpilor. 24 . Aplicarea metodei directe (a coeficienţilor) pentru determinarea eforturilor în planşee implicǎ urmǎtoarele etape de calcul: 1) Determinarea momentelor de bazǎ pe direcţiile principale în fiecare panou al planşeului. fig. La planşeele dalǎ rezemate pe stâlpi cu secţiuni transversale circulare sau poligonale. În general. A1. solicitarea cu forţǎ tǎietoare nu este semnificativǎ pentru verificarea planşeului la starea limitǎ ultimǎ. În fâşiile de reazem. 2) Repartizarea momentelor de bazǎ îîn secţiunile caracteristice (de reazem şi de câmp) ale planşeului.

pe fiecare direcţie principalǎ x sau y. Stabilirea momentelor în secţiunile de reazem şi de câmp ale planşeului. stabilitǎ în condiţiile pentru calculul valorii Mxo. ly se considerǎ cu valoarea cea mai mare. distanţa pe direcţia x între axele stâlpilor.65 Mo Mc = 0.int.2. (4) Momentele încovoietoare capabile ale stâlpilor trebuie sǎ fie cel puţin 0. fig A1. pe fiecare direcţie principalǎ x sau y.3 A1. valorile Mxo şi Myo se determinǎ pentru încǎrcarea realǎ ca moment maxim în câmpul unei grinzi simplu rezemate cu deschiderea de calcul lxc respectiv lyc.ext şi Ms.35 Mo A1.2 unde: q = lx = stâlpilor lyc = date încǎrcarea de calcul pe planşeu. (2) Valoarea momentului de bazǎ în calculul pe direcţia y (Myo) este: M oy = ql x l 2 yc 8 A1. A1. deschiderea de calcul pe direcţia y a planşeului.≥45o lxc lxc lxc lxc Fig. A3. cu relaţiile: 25 . dacǎ distanţa între axele diferǎ între deschideri. (3) Dacǎ încǎrcarea pe planşeu nu este strict uniform distribuitǎ. (1) Valorile momentelor încovoietoare în secţiunile de reazem şi în câmp ale panoului de planşeu se obţin prin repartizarea momentelor de bazǎ.3) şi din câmp (Mc) se determinǎ. (2) În panourile interioare ale planşeului momentele încovoietoare din secţiunile de reazem (Ms) şi din câmp (Mc) se determinǎ. cu relaţiile: Ms = 0.4 (2) În panourile de margine ale planşeului momentele încovoietoare din secţiunile de reazem (Ms.2Mo pe fiecare direcţie principalǎ a planşeului.

Ms.5 ⎛ ⎜ 0.2. şi αc corespund direcţiilor x sau y. 4EI c Kc = (pentru stâlp dublu încastrat) A1.75 − ⎜ 1 1+ ⎜ αc ⎝ ⎛ ⎜ 0.1 Ms.10 lc 26 .9 K ec = Kc ∑ 1+ Kt unde: Kc = rigiditatea la rotire de nod a stâlpului din reazemul marginal (sus sau jos).63 − ⎜ 1 1+ ⎜ αc ⎝ ⎞ ⎟ ⎟M ⎟ o ⎟ ⎠ ⎞ ⎟ ⎟M ⎟ o ⎟ ⎠ A1.6 Mc A1.65 Mo 1 1+ αc A1.5÷A1.28 = ⎜ 0. Mo se Ms.7 valorile Mo determinǎ conform pct. A1.int Ms.8 Termenii care intervin în relaţia A1.ext Mc Ms Ms Mc Fig.7 În relaţiile A1.ext = 0. placǎ şi eventual nervurǎ sau grindǎ dispusǎ pe direcţia de calcul (αc = ∞ pentru încastrare perfectǎ). Valoarea coeficientul αc se determinǎ cu relaţia: αc = K ec Ks + Kb A1.int = ⎜ 0. determinatǎ din ∑Kc A1.8 au urmǎtoarele semnificaţii: (i) Kec = rigiditatea la rotire de nod a stâlpului echivalent.3 Coeficientul αc reprezintǎ raportul dintre rigiditatea echivalentǎ a stâlpului şi rigiditatea panoului de planşeu. A1.

A1.8) reprezintǎ rigiditatea la rotire de nod a panoului de planşeu şi a grinzii sau nervurii de pe direcţia de calcul.5. mǎsuratǎ de la faţa planşeului pânǎ la intradosul planşeului sau limita înferioarǎ a capitelului.b).a). lǎţimea secţiunii fâşiei de placǎ (bst) consideratǎ în stabilirea valorii Kt este egalǎ cu latura stâlpului sau dimensiunea capitelului. Fig. A1. 27 .4. A1.4. bc = lǎţimea reazemului (stâlp sau capitel) pe direcţia transversalǎ (y). lc = lungimea de calcul a stâlpului. Planşeu cu nervurǎ/grindǎ. b. Planşeu fǎrǎ nervurǎ/grindǎ. cu secţiunea transversalǎ indicatǎ în fig. ly1/2+ ly2/2 ly1 ly2 ly1 ly1/2+ ly2/2 ly2 a. 63 A1. pe direcţia paralelǎ cu marginea planşeului. Lǎţimea activǎ de placǎ în calculul grinzii marginale. rigiditatea la torsiune se determinǎ considerând şi secţiunea acesteia. A1.5. bst bst ≤4hp hp ≤45o Kt = 9EI t hp a. Secţiunea transversalǎ pentru calculul rigiditǎţii panoului de planşeu. Kt = rigiditatea la torsiune a fâşiei de margine. ly = distanţa între axele stâlpilor.Ic = momentul de inerţie al secţiunii transversale a stâlpului corespunzǎtor direcţiei de calcul. perpendicularǎ pe direcţia de calcul. A1. b. A1. ∑ K c = suma rigiditǎţii la rotire de nod a stâlpilor din reazemul marginal. fig. pe direcţia de calcul a momentului Mo (fig.4 (ii) Ks + Kb (în A1. Fig.12 ⎜ y⎟ ⎝ ⎠ 3 unde: x şi y (x≤y) sunt dimensiunile dreptunghiurilor care compun secţiunea (fâşia de placǎ cu lǎţimea bst şi grinda de margine. Lǎţimea de calcul la torsiune a fâşiei de placǎ marginalǎ.11 3 ⎛ bc ⎞ l y ⎜1 − ⎟ ⎜ l ⎟ y ⎠ ⎝ ⎛ x ⎞ x3y ⎟ It = ∑⎜ 1 − 0 . dacǎ în reazemul marginal este prevǎzutǎ o grindǎ.

00 1.75 0.0 = 2. Coeficienţi pentru repartizarea momentelor pozitive din câmp în fâşia de reazem.75 0.60 0. Împǎrţirea planşeului în fâşii de reazem şi de câmp este indicatǎ în fig.00 0 0.14 ly ⎪ ⎩ 2 (2) Momentele încovoietoare din secţiunile caracteristice ale panoului de planşeu (câmp şi reazem) se repartizeazǎ între fâşiile de reazem şi de câmp.2 şi A1.90 0.0 αx lx lx lx lx 0 0.90 0.13 ⎪ lx ⎩ 2 iar pe direcţia y: ⎧ l x1 + l x 2 ⎪ bcy = min ⎨ 4 A1.0 = 2.00 ≥1 0. Stabilirea momentelor în fâşiile de reazem şi de câmp ale planşeului.45 ≥1 Coeficienţi pentru repartizarea momentelor negative din reazeme la fâşia de reazem într-o deschidere marginalǎ.5 0 1.1÷A1. ly ly ly ly βt = 0.75 0.75 0. ly ly ly ly = 0.60 0. ly ly ly ly = 0. Coeficienţii pentru repartizarea momentelor încovoietoare în fâşiile de reazem se considerǎ conform tabelelor A1.1.45 ≥1 Coeficienţi pentru repartizarea momentelor negative din reazeme la fâşia de reazem într-o deschidere interioarǎ.75 0.90 0.75 0. Fâşia de reazem este centratǎ pe axul stâlpilor.3. Tabelul A1. pentru valori intermediare se interpoleazǎ liniar.00 1.00 1.5 = 1.45 ≥1 ≥2.60 0.0 αx lx lx lx lx 0 0 1.5 = 1. Tabelul A1.75 ≥2. Lǎţimea de calcul pe direcţia x (bcx) a fâşiei de reazem este ⎧ l y1 + l y 2 ⎪ bcx = min ⎨ 4 A1.2. (1) 28 . A1.5 În tabelele A1.0 αx lx lx lx lx 0 0.75 0.1.6. A1.00 1. Tabelul A1.A4.3.3.0 = 2.5 = 1. Fâşia de câmp este cuprinsǎ între fâşiile de reazem.75 0.

29 . A1.y LY fasie de fasie de camp reazem marginala fasie de reazem fasie de camp fasie de reazem fasie de camp fasie de reazem fasie de camp Lx/4 Lx/4 Lx/4 fasie de camp marginala bx LY fasie de reazem bx Lx/4 Lx/4 bx Lx/4 Lx/4 fasie de reazem marginala x Lx Lx Lx a) Lx = Ly y L2y/4 bx L2Y Lx/4 Lx/4 Lx/4 Lx/4 L2y/4 b1y bx Lx/4 b1y L1Y b1x L1y/4 L1y/4 L1y/4 L1y/4 L1y/4 L1y/4 L2y/4 x Lx Lx a) L1y < L2y . Lx = L2y Fig.6.

5.8.15 Is βt = EbIt 2E s I s A1. momentul concentrat transmis stâlpilor în nod (Mc) se poate determina cu relaţia: g dr M st Mo o − q Mc = 0.5 (3) Momentele încovoietoare capabile ale stâlpilor trebuie sǎ fie cel puţin 0.ext este dat de A1. (1) Momentele încovoietoare transmise stâlpilor se pot determina funcţie de momentele neechilibrate din reazeme.ext unde: Ms. q = încǎrcarea totalǎ de calcul. rezultǎ I αx = b A1. Momente încovoietoare transmise stâlpilor.16 În cazul stâlpilor de margine. pe direcţia perpendicularǎ pe latura liberǎ a planşeului.15 A1. Dacǎ nu se efectueazǎ o analizǎ a stǎrii de eforturi pentru ansamblul structurii.2Mo pe fiecare direcţie principalǎ a planşeului.3. 30 . A1. coeficienţii αx şi βt reprezintǎ: αx = raportul între modulul de rigiditate la încovoiere al grinzii (EbIb) şi modulul de rigiditate la încovoiere al plǎcii (EsIs). Dacǎ valorile modulilor de elasticitate sunt egale.În tabelele A1. αc = coeficient calculat cu relaţia A1. rezultǎ Mc ≥ Ms.65 1 1+ αc unde: g = încǎrcarea permanentǎ de calcul.1÷A1.

lǎţimea de calcul a riglelor. 7) Repartizarea momentelor din secţiunile caracteristice ale planşeului între fâşiile de reazem şi fâşiile de câmp.2. împreunǎ cu şirul de stâlpi din axele respective. Cadre plane echivalente . y Cadrul marginal – direc\ia ly1/2 ly1 (lx2+ lx1)/2 ly2 Cadrul interior – direc\ia ly1 (ly1+ ly2)/2 lx1/2 x lx1 lx2 lx2 lx1 Fig. A2. Caracteristicile geometrice ale riglelor.1.1).Anexa 2 Determinarea eforturilor în planşeele dalǎ şi planşeele ciuperci prin metoda cadrelor A1. Stabilirea caracteristicilor geometrice şi de rigiditate ale elementelor cadrelor. A2. Acestea. În vecinǎtatea reazemelor se considerǎ în secţiunea activǎ a riglei şi îngroşarea plǎcii (subplaca) sau capitelul 31 . (2) Rigla este compusǎ din placa planşeului şi eventual grinda sau nervura dispusǎ. formeazǎ cadrele plane echivalente (fig. în lungul axelor. dispuse pe direcţiile principale. A2.1. A2.Aplicarea metodei cadrelor echivalente pentru determinarea eforturilor în planşee implicǎ urmǎtoarele etape de calcul: 5) Determinarea caracteristicilor geometrice şi de rigiditate ale elementelor care formeazǎ cadrele dispuse pe cele douǎ direcţii principale ale planşeului. Riglele cadrului echivalent sunt formate din fâşii ale planşeului. 6) Determinarea eforturilor secţionale în secţiunile caracteristice ale cadrelor. Schema de dispunere a cadrelor echivalente. între axele stâlpilor. în lungul fâşiei. A2. (1) Deschiderile riglelor se considerǎ ca fiind distanţa între axele stâlpilor.

3). A2.2) momentul de inerţie al secţiunii transversale a riglei (Isc) se considerǎ: I sr Isc = A2.1). bc = lǎţimea reazemului (stâlp sau capitel) pe direcţia transversalǎ riglei (y).3. Rigiditatea la rotire de nod a stâlpului echivalent (Kec) este ∑Kc A2.2. Caracteristicile geometrice ale stâlpilor. 2 2 ac lx bc (ly1+ ly2)/2 Isc Isr Ip Isr Isc 1 1 Sec\iunea 1(ly1+ ly2)/2 Sec\iunea 2hp hH hp Fig. Caracteristicile geometrice ale stâlpului cadrului echivalent.3. Caracteristicile geometrice ale riglei cadrului echivalent . (3) Rigiditatea de calcul a stâlpilor (∑Kc) dintr-un nod este echivalatǎ cu valoarea Kec care ia în considerare efectul de torsiune din planşeu. Lǎţimea secţiunii de placǎ este egalǎ cu distanţa între axele panourilor adiacente (fig. determinat de limitarea perimetrului de contact stâlp-riglǎ. A2. hp/2 I=∞ Ixc (Iyc) lc I=∞ hp/2 Fig.stâlpilor. (2) Secţiunea stâlpului se considerǎ înfinit rigidǎ pe zonele cuprinse în grosimea planşeelor şi pe înǎlţimea capitelului (fig. A2. fig. pe direcţie transversalǎ (y). ly = distanţa între axele stâlpilor. (3) Pe lǎţimea reazemelor (stâlp sau capitel.1 2 ⎛ bc ⎞ ⎜1 − ⎟ ⎜ l ⎟ y ⎠ ⎝ unde: Isr = momentul de inerţie al sectiunii de la faţa reazemului.2 K ec = Kc ∑ 1+ Kt 32 . A2. (1) Înǎlţimea stâlpului se mǎsoarǎ între planurile mediane ale planşeelor consecutive.momente de inerţie A2. A2.

Stabilirea eforturilor în cadrul echivalent.3 Kt = 3 ⎛ bc ⎞ l y ⎜1 − ⎟ ⎜ ly ⎟ ⎝ ⎠ It = momentul de inerţie la torsiune (relaţia A1. Încǎrcǎri pe riglǎ. dacǎ în reazem este prevǎzutǎ o grindǎ.3) al secţiunii solicitatǎ la torsiune.5 se admite considerarea în calcul a unei singure situaţii de încǎrcare gravitaţionalǎ (qx). perpendicularǎ pe direcţia de calcul. (1) Încǎrcarea pe rigla pe lǎţimea riglei: qx = q (ly1+ ly2)/2 gx = g (ly1+ ly2)/2 px = p (ly1+ ly2)/2 cadrelor echivalente este datǎ de suma încǎrcǎrilor de (încǎrcarea totalǎ. (3) Secţiunile de calcul ale armǎturilor pentru preluarea momentelor negative din reazeme se considerǎ ca în fig. pe direcţie transversalǎ (y).4. bc = lǎţimea reazemului (stâlp sau capitel) pe direcţia transversalǎ (y). (1) Eforturile în secţiunile caracteristice rezultǎ din calculul static al cadrelor echivalente (diagrame de eforturi înfǎşurǎtoare).4.175 l. (2) Cadrele echivalente încǎrcate gravitaţional pot fi calculate considerând etajele izolate (o riglǎ şi stâlpii aferenţi).unde: ∑K c = suma rigiditǎţii la rotire de nod a stâlpilor de deasupra şi de sub nodul de cadru. Calculul cadrelor solicitate şi cu forţe orizontale se face pe toatǎ înǎlţimea construcţiei.b). (3) Dacǎ încǎrcarea temporarǎ respectǎ condiţia px ≤ 0. A2.4 (2) Distribuţia încǎrcǎrilor pe riglǎ (gx şi px) se stabileşte corespunzǎtor celor mai defavorabile situaţii de solicitare ale cadrelor. A3. 33 . Kc = rigiditatea la rotire de nod a stâlpului de sus sau de jos.75 gx A2. A1. (fâşia de placǎ cu lǎţimea bst şi grinda de margine. qx=gx+px) (încǎrcarea permanentǎ) (încǎrcarea temporarǎ) A2. fig. 9EI t A2. Kt = rigiditatea la torsiune a fâşiei de margine. rigiditatea la torsiune se determinǎ considerând şi secţiunea acesteia. ly = distanţa între axele stâlpilor. A4. Distanţa din axul stâlpului la secţiunea de calcul nu poate fi mai micǎ de 0.

7 ly ⎪ ⎩ 2 (3) Momentele încovoietoare din secţiunile caracteristice ale riglei (câmp şi reazem) se repartizeazǎ între fâşiile de reazem şi de câmp. A2. (1) Rigla cadrului echivalent se împarte într-o fâşie de reazem (centratǎ pe axul stâlpilor) şi fâşii de câmp (fig.3. lǎţimea fâşiei de reazem (bcx) se ia: ⎧ l y1 + l y 2 ⎪ bcx = min ⎨ 4 A2. Stabilirea momentelor în fâşiile de reazem şi de câmp ale planşeului. Coeficienţii pentru repartizarea momentelor încovoietoare în fâşiile de reazem se considerǎ conform tabelelor A2.4. M M x x 2 2 x a.6 ⎪ lx ⎩ 2 iar pe direcţia y: ⎧ l x1 + l x 2 ⎪ bcy = min ⎨ 4 A2.5). A2.1. b. (2) În rigla de pe direcţia x. 34 .2 şi A2. A2. A2. Reazem interior Fasie de camp (1/2) ly2 bcx Fasie de reazem (ly1+ ly1)/2 ly1 Fasie de camp (1/2) lx Fig.A4. Reazem marginal Fig.5.

5 0 ≥2.00 0. ly ly ly ly = 0. Tabelul A2.60 0.45 ly În tabelele A2. Tabelul A2.60 0.75 = 1.75 0. αx ly βt 0 ≥2.75 0.00 0.90 = 0.45 ≥1 Coeficienţi pentru repartizarea momentelor negative din reazeme la fâşia de reazem într-o deschidere interioarǎ.1.5 ly lx 0 0 ≥1 ≥1 lx 1.0 lx 0. Tabelul A2.15 şi A1.75 0.16).3.0 = 2.0 = 2.90 0.2.45 ly Coeficienţi pentru repartizarea momentelor negative din reazeme la fâşia de reazem într-o deschidere marginalǎ.60 0.75 1.0 αx lx lx lx lx 0 0. Coeficienţii αx şi βt sunt definiţi în Anexa 1 (relaţiile A1. 35 .5 = 1.00 0.1÷A2.5 ly lx 0.3.0 lx 1.Coeficienţi pentru repartizarea momentelor pozitive din câmp la fâşia de reazem.5 ly lx 1.75 0.00 0.00 0.90 = 0.75 1.0 = 2.75 = 1. pentru valori intermediare se interpoleazǎ liniar.00 0. αx ly ly lx 0 ≥1 lx 0.75 1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful