Professional Documents
Culture Documents
Obiectivele Cursului 1
• Definirea dreptului
• Descifrarea originii dreptului si a evolutiei acestuia, explicarea dimensiunii sociale a
dreptului
• Prezentarea esentei, continutului si formei dreptului
• Definirea notiunilor de drept public si privat
Concepte-cheie tratate:
Drept constitutional - ramura dreptului public alcatuita din norme juridice ce reglementeaza
relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a
puterii.
• Stiinta dreptului, adica un ansamblu de idei, notiuni, concepte si principii care explica
dreptul.
• Facultatea unui subiect de a-si valorifica si de a-si apara impotriva tertilor un anume
interes.
2
Notiunea de drept
[paginile 9-14]
Ca institutie ce deriva de la societate, dreptul isi gaseste suportul in relatiile reciproce dintre
oameni si este indisolubil legat de evolutia generala a societatii, de particularitatile societatii pe
diferite trepte de dezvoltare istorica.
[paginile 14 - 23]
Dreptul este un rezultat al activitatii umane, al socializarii. Normele sale intervin in procesul
productiv, stabilind reguli generale pentru actul zilnic, repetat, al producerii, al repartitiei si al
schimbului de produse si activitati. Libertatea omului este deplina numai in masura in care nu
stanjeneste libertatea celorlalti.
[paginile 23 - 26]
Esenta unui fenomen reflecta unitatea laturilor, a trasaturilor si a raporturilor interne necesare,
relativ stabile, care constituie natura launtrica a fenomenului si il fixeaza intr-o clasa de
fenomene adiacente. A cerceta esenta dreptului presupune patrunderea inauntrul sau,
sesizarea legaturilor intime care-i confera stabilitate si identificarea calitatilor interne.
[paginile 27 - 35]
Definitia dreptului
Dreptul este un ansamblu de reguli asigurate si garantate de stat, care au ca scop organizarea
si disciplinarizarea comportamentului uman, in principalele relatii din societate, intr-un climat
specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararea drepturilor esentiale ale omului si justitiei
sociale.
3
[paginile 36 - 38]
Separarea celor doua tipuri de drept apare inca de la inceputurile dreptului, romanii fiind primii
care le-au definit, care, intr-o traducere aproximativa ar fi:
- dreptul public este atunci cand el este in slujba imperiului roman
- dreptul privat este atunci cand serveste interesele individului in parte
Aceasta definitie este actuala si astazi deoarece face cea mai clara distinctie intre cele doua
ramuri de drept in functie de interesele cui le apara si la cine se aplica.
In cadrul dreptului public o importanta deosebita o are dreptul constitutional care este factorul
structurant al intregului sistem de drept care guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din
celelalte ramuri ale dreptului.
[paginile 38 - 42]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) a, b, c, e
B.) a, b, d, e
C.) a, c, d, e
Răspuns corect: B
4
CURSUL 2 – DREPTUL CONSTITUTIONAL, RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT
⇒ Notiunea de drept constitutional
⇒ Locul dreptului constitutional in sistemul de drept
⇒ Izvoarele dreptului constitutional
⇒ Raportul de drept constitutional
⇒ Subiectele raportului de drept constitutional
⇒ Normele de drept constitutional
Obiectivele Cursului 2
Concepte-cheie tratate:
In tara noastra, dreptul constitutional s-a predat impreuna cu dreptul administrativ sub
denumirea de drept public, dar la 1864 A. Codrescu isi intituleaza cursul „Drept constitutional”.
Conceptul de drept constitutional se incetateneste prin predarea si publicarea la Facultatea de
Drept din Iasi a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Stere, in 1910, si la Facultatea
de Drept din Bucuresti a cursului de drept constitutional a Prof Constantin Visesscu.
5
- dupa unii autori romani de dupa cel de-al doilea razboi mondial (ex. Tudor
Draganu), normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale care
apar in procesul de infaptuire a acelei activitati fundamentale a statului care este
activitatea de exercitare a puterii de stat, in timp ce altii (ex. Nistor Prisca)
considera ca relatiile reglementate de normele dreptului constitutional iau nastere
in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat, iar intr-o a treia opinie (I.
Muraru) se sustine ca normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile
sociale fundamentale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii
puterii in stat.
[paginile 43-47]
[paginile 47-50]
Prin izvor de drept se intelege acea forma specifica, particulara, de exprimare a normelor
juridice care sunt determinate de modul de edictare sau de sanctionare a lor de catre stat.
Constitutia actuala a Romaniei repune obiceiul in randul izvoarelor dreptului, valorificand rolul si
importanta sa aparte in reglementarea relatiilor sociale. Aceasta rezulta din nominalizarea
obiceiului in art 41 din Constitutie (protectia proprietatii private). Cele mai importante izvoare
formale ale dreptului constitutional sunt:
- Constitutia si legile de modificare a Constitutiei
- Legea ca act juridic al Parlamentului
- Regulamentele Parlamentului
- Ordonantele Guvernului
- Tratatul international
[paginile 51 - 56]
De la inceput se impune identificarea relatiilor sociale reglementate de drept care, prin continutul
lor specific, sunt raporturi de drept constitutional. Aceste relatii sociale sunt acelea care apar in
procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii. In obiectul dreptului constitutional
sunt cuprinse doua categorii de relatii, si anume:
a. relatii cu dubla natura juridica (acele relatii care sunt reglementate si de alte ramuri de
drept si in acelasi timp si de catre Constitutie)
b. relatii specifice de drept constitutional (ce formeaza obiectul de reglementare numai
pentru normele de drept constitutional). Specific acestor relatii este faptul ca se nasc in
procesul complex de instaurare, mentinere si exercitare a puterii
[paginile 56 - 63]
6
Subiectele raportului de drept constitutional
[paginile 63 - 67]
[paginile 67 - 72]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) b, c, d, e
B.) a, b, d, e
C.) a, c, d, e
7
2. Care sunt categoriile de relatii sociale ce formeaza obiectul de reglementare al
dreptului constitutional?
a.) relatii sociale care contribuie la delimitarea ramurilor de drept
b.) relatii specifice de drept constitutional
c.) relatii specifice altor ramuri de drept
d.) relatii cu dubla natura juridica
e.) relatii sociale reglementate de drept
A.) a, e
B.) c, d
C.) b, d
A.) b, c, d, e
B.) a, b, c, e
C.) a, c, d, e
Obiectivele Cursului 3
Concepte-cheie tratate:
Constitutie – legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme juridice investite cu forta
juridica suprema, si care reglementeaza acele raporturi sociale fundamentale ce sunt esentiale
pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in stat, pentru asigurarea exercitarii
drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor
Notiunea de constitutie
De-a lungul istoriei recente a lumii, mai exact incepand cu sec XVIII, s-a impus, impreuna cu alte
mari institutii de baza create in scopul de a exprima prefacerile structurale politice, economice
sau juridice, si Constitutia, ca lege fundamentala a oricarui stat. Pentru stabilirea conceptului de
constitutie este necesar a se face doua precizari prealabile. In primul rand, ca intre constitutie si
lege nu se poate pune semnul egalitatii, desi constitutia este si ea o lege, adica un act normativ,
8
si, in al doilea rand, constitutia este o categorie istorica, ea aparand pe o anumita treapta de
dezvoltare a societatii umane.
Termenul de constitutie este foarte vechi, el fiind deseori folosit in acceptiunea de lege, dar
acceptiunea sa actuala de lege fundamental s-a conturat mai tarziu. Etimologic, cuvantul
„constitutie” vine din latinescul constitutio, care insemna asezarea cu temei. In sistemul de drept
roman, constitutia insemna edictul semnat de imparat si a carui forta juridica era superioara
celorlalte acte juridice adoptate de autoritatile publice ale imperiului.
Initial, conceptul de constitutie s-a referit la ansamblul de norme juridice care au ca scop
limitarea puterilor guvernantilor si garantarea drepturilor fundamentale ale omului. Conceptia
initiala a fost dezvoltata in sensul ca normele constitutionale trebuie sa fie cuprinse intr-o lege
sistematica si sa se bucure de o eficienta juridica superioara tuturor celorlalte legi.
Sfarsitul sec XX aduce cu sine si renuntarea la conceptia initiala despre constitutie. Formarea
notiunii moderne de constitutie a parcurs etape istorice indelungate, diversi autori fiind
preocupati sa gaseasca explicatii privind natura juridica a acesteia si totodata sa-i fundamenteze
continutul.
Dintre teoriile care au incercat sa explice formarea ideii de constitutie, cea care s-a remarcat cel
mai mult este teoria contractualista. In zilele noastre asistam la o revigorare a conceptului de
constitutie si la o imbinare a sensului formal cu cel material.
[paginile 73-82]
Definitia constitutiei
Analiza unora din definitiile formulate in literatura juridica prezinta un interes deosebit. Prof.
Constantin Dissescu defineste constitutia ca fiind „organizarea exercitiului suveranitatii”. Obiectul
dreptului constitutional este creearea si reglarea atributiunilor puterilor publice, precum si
stabilirea garantiilor individuale si drepturilor recunoscute cetatenilor pentru conservarea
libertatilor.
Paul Negulescu a definit constitutia ca fiind o norma care cuprinde principiile referitoare la
organizarea statului si la raporturile de echilibru intre diferitele puteri ale statului, precum si
drepturile omului.
In conceptia lui Andre Hauriou, prin constitutie se intelege ansamblul regulilor care
administreaza organizarea si functionarea statului. In acest sens, orice stat, prin faptul ca exista,
are o constitutie.
Examinand definitiile prezentate vom constata ca elementul comun este elementul stat sau
puterea de stat. Alaturi de elementul putere se mai adauga si elemente de forma.
Tudor Draganu si Ioan Deleanu definesc constitutia ca fiind acea lege care, avand forta juridica
superioara celorlalte legi, reglementeaza in mod sistematic atat principiile structurarii social
economice, cat si pe cele ale organizarii si functionarii statului bazat pe aceasta, garanteaza
material drepturile fundamentale cetatenesti si stabilieste obligatiile corespunzatoare acestor
drepturi.
9
este baza juridica a intregii legislatii. Ceea ce este specific si definitoriu pentru constitutie este
forta sa juridica. In acest sens se constata ca are o forta juridica suprema, ceea ce o situeaza in
topul ierarhiei izvoarelor dreptului si impune regula conformitatii intregului drept cu dispozitiile din
constitutie.
Tot o trasatura care s-a impus, fara a fi totusi de valoarea celorlalte, forma scrisa a constitutiei.
Constitutia scrisa s-a impus inca din sec XVIII, ea fiind preferata constitutiei cutumiere din mai
multe motive. Totusi, aceasta trasatura nu figureaza in definitii pentru ca exista tari care nu au o
constitutie scrisa precum Anglia, Noua Zeelanda si Israel. Multe definitii ale constitutiei retin ca o
trasatura solemnitatea adoptarii, iar altele forma sistematica, plecandu-se de la ceea ce afirma
Thomas Paine: „nu exista constitutie daca ea nu poate fi pusa in buzunar”. Nu lipseste din unele
definitii ideea stabilitatii constitutiei, ca o trasatura care o distinge de alte legi si care justifica
intreaga clasificare a constitutiilor in rigide si flexibile.
Constitutia trebuie considerata a fi legea fundamentala a unui stat, alcatuita din norme
juridice, investite cu forta juridica suprema si care reglementeaza acele raporturi sociale
fundamentale ce sunt esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterilor in
stat, pentru asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor.
[paginile 83-89]
Evolutia istorica sta marturie faptului ca fiecare stat isi enunta modul de organizare si exercitare
a puterii prin intermediul constitutiei, atat guvernantii, cat si cei guvernati, vazand in acest act
politico-juridic legea fundamentala a tarii. Dar traditia constitutionala are o vechime mult mai
mare decat constitutia scrisa. Dintr-o perspectiva istorica se poate spune ca fiecare stat a avut o
constitutie in sens material, un ansamblu de cutume constitutionale care stabileau modul de
exercitare a puterii.
Din punct de vedere material, regimul constitutional exprima ansamblul de reguli care
reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-o anumita etapa de dezvoltare a sa.
Din punct de vedere formal, regimul constitutional exprima exteriorizarea sau obiectivarea
ansamblului de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui stat intr-un document
politico-juridic numit constitutie. Regimul constitutional, in sens formal, corespunde statelor
moderne care sunt guvernate pe baza constitutiilor scrise.
Regulile de organizare si de conducere a statului, indiferent care ar fi forma lor, cutumiara sau
scrisa, confera substanta regimului constitutional. Complexitatea regimului constitutional difera,
in functie de realitatile si conditiile social-istorice la care il raportam, de complexitatea vietii
politice a statului respectiv.
[paginile 90-92]
10
Aparitia constitutiei
Momentul aparitiei constitutiei este unul de natura controversata, doctrina juridica fiind impartita
in ceea ce priveste stabilirea acestui moment. Dificultatea se datoreaza faptului ca uneori nu se
iau in consideratie constitutia cutumiara si constitutia mixta, ci numai cea scrisa si faptul ca nu
se apreciaza fenomenul constitutie in toata complexitatea lui.
Creearea constitutiei trebuie privita ca un proces indelungat, inceput cu mult inainte de revolutia
burgheza si in care burghezia a jucat un rol hotarator, desavarsit prin adoptarea constitutiei
scrise. Normele constitutionale, indiferent daca au fost denumite asa, au existat de la aparitia
statelor suverane, caci in orice stat au existat anumite reguli fundamentale de organizare si
functionare a guvernarii. Meritul burgheziei, venite la putere, consta in sistematizarea acestor
reguli, completate si adaptate noii ordini si intereselor instaurate, intr-o lege scrisa, adoptata cu
forme si proceduri solemne si investite cu cea mai inalta forta juridica.
Aparitia statului de drept depinde practic de aparitia constitutiei, prin intermediul ei guvernantii
fiind pusi sub incidenta regulilor juridice. Prima constitutie aparuta in lume este constitutia
engleza, desi procesul de formare a acestei constitutii, inceput o data cu adoptarea in 1215 a
Magnei Charta Libertatum, a continuat si dupa adoptarea primelor constitutii scrise. Prima
constitutie scrisa este cea americana din 1787. In ceea ce priveste Europa, prima constitutie
scrisa este dea adoptata in Franta in 1791.
Treptat, statele si-au adoptat constitutii, iar constitutia a devenit nu numai legea fundamentala a
unui stat, ci si documentul politic si juridic care marcheaza un moment important in dezvoltarea
ecomico-sociala si politico-juridica a statelor.
[paginile 92-94]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, c, d
11
2. Definirea regimului constitutional din punct de vedere material se face:
a. in functie de continului sau
b. in functie de ansamblul de reguli care reglementeaza organizarea si conducerea unui
stat
c. in functie de continutul si valoarea relatiilor sociale reglementate
d. regulile de organizare si conducere a unui stat au in vedere o etapa de dezvoltare a sa
e. in functie de ansamblul regulilor de drept si si a unui numar de uzante
A.) a, d, e
B.) a, b, d
C.) a, c, d
Obiectivele Cursului 4
Concepte-cheie tratate:
Adoptarea constitutiei – apartine acelui organism statat, politic sau social care, ocupand in
sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura sa cunoasca evolutia
societatii date si perspectivele sale. Dreptul de a adopta constitutia il are puterea constituanta.
Revizuirea constitutiei – orice constitutie este supusa modificari, indiferent care ar fi forma, si
dreptul de a o revizui apartine acelui organism care a adoptat-o.
Abrogarea constitutiei – apare cand raportul de forte politice se schimba in esenta sa si este
adoptata o noua constitutie.
12
Adoptarea constitutiei
Initiativa adoptarii constitutiei constituie prima etapa in adoptarea unei constitutii. In principiu,
se considera ca initiativa constitutionala trebuie sa apartina acelui organism statal, politic sau
social care, ocupand in sistemul politic al unei societati locul cel mai inalt, este cel mai in masura
sa cunoasca evolutia societatii date, perspectivele sale. Un rol aparte il poate avea si initiativa
populara.
La intrebarea de a sti cine trebuie sa aiba dreptul de a adopta o constitutie, s-a raspuns si se
raspunde prin teoria puterii constituante. Puterea constituanta apare sub doua forme, originara
si instituita. Fara a analiza clasificarile modurilor de adoptare a constitutiei, consideram ca este
mai importanta analiza procedeelor de adoptare a constitutiilor, observandu-se ca aceste moduri
explica in mare masura si evolutia constitutiilor in ceea ce priveste forma si continutul lor.
a. constitutia acordata este constitutia adoptata de un monarh ca stapan absolut care isi
exercita puterea. Este cea mai rudimentara forma de constitutie.
b. Statutul sau constitutia plebiscitara este o varianta a constitutiei acordate, mai
dezvoltata. Statutul este initiat tot de monarh dar este ratificat prin plebiscit. Constituia
Romaniei din 1938 a fost o constitutie statut.
c. Constitutia pact reprezinta un contract intre rege si popor, poporul fiind reprezentat prin
parlament. Exemple de constitutii pact: Constitutia Romaniei din 1866 si cea in 1923.
d. Constitutia conventie este rezultatul activitatii unei adunari ce poarta numele de
Conventie. Aceasta adunare este special aleasa pentru a adopta constitutia, ea
exprimand conventia intervenita intre toti membrii societatii si era considerata deaspura
parlamentului. O varianta a constitutiei conventie este constitutia referendara, in sensul
ca o data adoptata o constitutie este supusa ratificarii populare. Constitutia Romaniei din
1991 este o constitutie referendara.
e. Constitutia parlamentara. Dupa cel de-al doilea razboi mondial adoptarea constitutiilor s-
a realizat de regula de catre parlamente, mai ales in tarile din estul Europei. In acest mod
au fost adoptate constitutiile tarii noastre din 1948, 1952 si 1965.
[paginile 94-100]
Revizuirea constitutiei
Dreptul, fiind un fenomen social dinamic, este supus schimbarilor care se produc in societate.
Normele si principiile constitutionale nu fac nici o exceptie de la aceasta regula. O constitutie o
data adoptata isi produce efectele pe o perioada de timp. Orice constitutie este supusa
modificarii, indiferent care i-ar fi forma. De obicei, posibilitatea, ca si procedura de revizuire, sunt
expres prevazute chiar in textul legii fundamentale.
13
Cei care au adoptat constitutii scriseau avut grija sa le asigure acestora o stabilitate in timp. In
realizarea rigiditatii constitutiilor s-au folosit mai multe metode:
- s-au exprimat opinii in sensul ca o data stabilita, o constitutie nu mai poate fi
modificata. Se considera de catre doctrina juridica ca valoarea juridica a unor
asemenea prevederi este nula intrucat puterea constituanta de astazi nu are nici
o putere de a limita puterea constituanta ce va veni
- s-a stabilit ca nici o modificare a constitutiei nu poate fi facuta pe o perioada de
timp prestabilita
- stabilirea unei proceduri de revizuire extrem de greoaie
- stabilirea unor reguli exprese cu privire la revizuire
Revizuirea implicita a constitutiei consta in schimbarea unor dispozitii ale acesteia fara a se
recurge la procedura de revizuire prevazuta chiar in legea fundamentala, ci la o alta procedura.
Practic, revizuirea implicita are ca rezultat incalcarea constitutiei.
O forma mult mai grava a revizuirii este falsa revizuire sau frauda constitutionala. Ea consta in
schimbarea, printr-o modificare legala a constitutiei, a regimului politic consacrat in textul initial
al constitutiei, a regimului politic corespunzator si cadrul constitutional.
[paginile 100-107]
In practicile constitutionale ale statelor au fost cazuri in care constitutiile au fost total sau partial
suspendate, normele constitutionale fiind scoase din vigoare. Unele constitutii interzic
posibilitatea suspendarii lor. Alte constitutii nu prevad dispozitii cu privire la suspendare. Cu
toate acestea, in practica burgheza constitutiile au fost suspendate in perioadele de criza
politica, cand guvernantii renuntau la forma democratica de conducere.
In general, in asemenea situatii, constitutia se suspenda prin proclamarea starii de asediu, prin
guvernarea prin decrete-legi, prin lovutir de stat. Doctrina juridica s-a exprimat in sensul ca
suspendarea constitutiei este ilegala, desi in practica ea a fost pusa in aplicare. Suspendarea
totala a constitutiei constituie o abatere de la ideea de constitutionalitate si de legalitate.
Abrogarea constitutiei, chiar daca nu este stipulata in mod expres, sigur atunci cand raportul de
forte politice se schimba in esenta sa, in mod necesar este adoptata o noua constitutie.
Actuala Constitutie a Romaniei prevede in art 153, ca prezenta Constitutie intra in vigoare la
data aprobarii ei prin referendum. La aceeasi data Constitutia din 21.08.1965 este si ramane in
intregime abrogata.
[pagina 108]
Suprematia constitutiei
14
Analiza noastra se limiteaza doar la consecintele juridice, adica la aceleaa care evidentiaza ca
spurematia constitutiei este o realitate juridica si nu o simpla teorie. Acestea sunt:
- consecintele juridice privind adoptarea constitutiei
- consecintele juridice privind modificarea, suspendarea si abrogarea constitutiei
- deosebirile dintre constitutie si legi, consecinte ale suprematiei constitutiei
- conformitatea intregului drept cu constitutia
[paginile 109-114]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
1. Care din enunturile de mai jos considerati ca reprezinta consecinte juridice ale
suprematiei constitutiei?
a.) consecinte juridice privind adoptarea, modificarea, abrogarea si suspendarea constitutiei
b.) Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia si suprematia acesteia
c.) Deosebirile dintre constitutie si legi
d.) Conformitatea intregului drept cu constitutia
e.) Controlul general al aplicarii constitutiei
A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, c, d
2. Cei care au adoptat constitutia scrisa au avut in vedere sa-i asigure acesteia o
anumita stabilitate in timp, imprimandu-i o anumita rigiditate. Care din urmatoarele
metode de rigidizare au fost folosite?
a.) interdictia modificarii anumitor valori constitutionale considerate fundamentale pentru
societate si stat
b.) interdictia absoluta de modificare a constitutiei
c.) Interdictia de modificare a constitutiei pe o perioada de timp prestabilita
d.) folosirea unor proceduri extrem de greoaie de modificare a constitutiei
e.) interdictia incetarii provizorii a efectelor juridice ale normelor constitutionale si abrogarii
constitutiei
A.) a, d, e
15
B.) a, c, d
C.) a, b, e
Obiectivele Cursului 5
Concepte-cheie tratate:
[paginile 115-120]
Aparitia situatiilor in care legile ordinare contraveneau constitutiei a pus problema, atat pentru
doctrina cat si pentru legiuitor, a gasirii solutiei de remediere, in primul rand prin stabilirea
autoritatii competente a verifica constituionalitatea legilor.
Intr-o opinie, ar exista trei forme de control: controlul prin opinia publica, controlul politic,
controlul jurisdictional.
In a doua opinie, controlul constitutionalitatii legilor ar cunoaste trei forme, si anume: controlul
parlamentar, controlul politic, controlul jurisdictional.
In a treia opinie, controlul cconstitutionalitatii legilor cunoaste doua forme: controlul politic si
controlul judecatoresc.
In a patra opinie, se considera ca cea mai potrivita clasificare este aceea care face deosebire
intre controlul exercitat de adunarile legiuitoare si cel exercitat de organe din afara lor care, prin
aceea ca pot lipsi de efecte votul acestor adunari, apar ca fiindu-le subordonate, iar in cadrul
organelor supraordonate, adunarilor legiuitoare, distingem intre organele politice, cele
judecatoresti si cele politico-jurisdictionale.
[paginile 120-122]
17
catre un numar in general restrans de organe ale statului saude catre orice cetatean care
justifica un interes actual ori numai eventual.
18
absoluta a puterilor, iar acordarea dreptului judecatorilor de a controla actele
puterii legiuitoare ar fi o eludare a principiului separatiei puterilor. Se mai adauga
faptul ca dreptul recunoscut judecatorului de a controla activitatea legiuitorului
face din acesta o autoritate politica, ori nimic nu este mai grav decat existenta
autoritatilor oficioase.
Justificat sau nu, din punct de vedere teoretic, controlul judecatorilor asupra
constitutionalitatii legilor s-a impus in mai multe state.
S-ar parea ca o clasificare in raport cu timpul in care se exercita controlul nici nu ar putea fi
conceputa, intrucat controlul asupra constitutionalitatii legilor poarta in mod necesar asupra
legilor intrate in vigoare, caci numai atunci se poate vorbi de legi care sa poata fi verificate
sub aspectul conformitatii lor cu constitutia. Cu toate acestea, de controlul constitutionalitatii
legilor se vorbeste si atunci cand acesta are loc inainte de intrarea lor in vigoare intrucat in
acest fel se impiedica intrarea in vigoare a unor legi contrare prevederilor constitutionale.
[paginile 122-135]
19
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) a, d, e
B.) a, b, e
C.) a, b, d
2. Care din cauzele enumerate mai jos apreciati ca pot fi cauze ale aparitiei
controlului constitutionalitatii legilor?
a. cauzele aparitiei unor neconcordante intre legea ordinara si cea fundamentala trebuie
cautate in contradictiile sociale
b. unele neconcordante dintre constitutie si lege se datoreaza rigiditatii exagerate ale unor
constitutii si neobservarii regulilor de tehnica legislativa
c. controlul constitutionalitatii legilor se poate fundamenta pe pe teoria constitutionalismului
d. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica, in statele federative, prin exigenta de
a realiza o buna armonizare a intereselor generale ale federatiei cu interesele statelor
membre
e. controlul constitutionalitatii legilor se poate justifica prin faptul ca in unele sisteme
constitutionale, legea si constitutia sunt adoptate de acelasi organ de stat, si anume
parlamentul
A.) a, c, d
B.) a, b, d
C.) c, d, e
20
CURSUL 6 – CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR ( 2 )
⇒ Controlul constitutionalitatii legilor in Romania
⇒ Curtea Constitutionala. Rolul si atributiile Curtii
⇒ Actele Curtii Constitutionale
Obiectivele Cursului 6
• Specificul controlului constitutionalitatii legilor in Romania
• Rolul si atributiilor Curtii Constitutionale din Romania
• Actele Curtii Constitutionale
Concepte-cheie tratate:
Noua Constitutie a Romaniei a preluat din practica constitutionala moderna sistemul controlului
politico-jurisdictional al conformitatii legilor cu legea fundamentala. Intre jurisdictia constitutionala
instituita in sistemul de drept romanesc si cea a unor state occidentale sunt asemanari dar si
deosebiri. De exemplu, principala deosebire dintre procedura contenciosului constitutional
romanesc si cea franceza consta in faptul ca in sistemul nostru constitutional verificarea
constitutionalitatii legilor organice si a regulamentelor celor doua camere legislative, inainte de a
fi promulgate si, respectiv, de a fi puse in aplicare, nu este obligatorie, ci este declansata ca
urmare a unei sesizari din partea Presedintelui Republicii, a Presedintilor Camerelor, a
Guvernului, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului sau din partea unui
numar de cel putin 50 de deputati, sau cel putin 25 de senatori, pe cand in Franta legile
organice sunt supuse obligatoriu controlului exercitat de Consiliul Constitutional.
In sistemul constitutional romanesc, spre deosebire de cel francez, Curtea Constitutionala este
formata exclusiv din judecatori numiti, nu si din membrii de drept, asa cum este alcatuit Consiliul
Constitutional din Franta.
[pagina 136]
21
Activitatea jurisdictionala.
Nu fac obiectul acestui control actele cu forta juridica inferioara legii, cum sunt actele
administrative ale autoritatilor publice. Hotararile judecatoresti nu pot fi atacate in fata Curtii
Constitutionale.
Alte atributii jurisdictionale ale Curtii vizeaza solutionarea conflictelor juridice de natura
constitutionala dintre autoritatile publice precum si a contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic.
Controlul de constitutionalitate.
Ca urmare a revizuirii legii fundamentale, Curtii Constitutionale i-au fost atribuite prerogative de
solutionare a conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice, la cererea
subiectilor prevazuti de art 146 lit e din Constitutie.
Potrivit art 146 lit k din Constitutie, Curtea hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect
constitutionalitatea unui partid politic. Partidele politice pot fi declarate neconstitutionale in
cazurile prevazute de art 140 alin 2 din Constitutie.
[paginile 137-143]
22
Actele Curtii Constitutionale
In exercitarea atributiilor sale Curtea Constitutionala adopta decizii, hotarari si emite avize.
Constitutia nu stabileste in ce situatii Curtea adopta decizii si hotarari, respectiv emite avize.
Singurul text constitutional care se refera la actele Curtii este art 147 alin 4 potrivit caruia
deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei.
Fata de textele constitutionale legea 47/1992 prevede in art 11 alin 1 ca, potrivit art 146 din
Constitutie, Curtea pronunta decizii, hotarari si emite avize. Legea organica a Curtii
Constitutionale precizeaza ca deciziile si hotararile se pronunta in numele legii.
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) a,d
B.) b,e
C.) a,c
A.) a
B.) b
C.) c
23
CURSUL 7 – CONSTITUTIILE ROMANIEI SI REGLEMENTARI CU CARACTER
FUNDAMENTAL DE LA APARITIA STATULUI ROMAN MODERN SI PANA IN PREZENT
⇒ Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris
⇒ Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866
⇒ Constitutia Romaniei din 29 martie 1923
⇒ Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938
⇒ Actele cu caracter constitutional din perioada 1944 – 1948
⇒ Constitutia Romaniei din 13 aprilie 1948
⇒ Constitutia Romaniei din 24 septembrie 1952
⇒ Constitutia Romaniei din 21 august 1965
⇒ Acte cu caracter constitutional adoptate dupa decembrie 1989
⇒ Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991
Obiectivele Cursului 7
25
înlocuirea proprietăŃii private asupra bunurilor materiale de bază cu proprietatea de stat sau de
grup;
retribuŃii nestimulatoare, nivelarea veniturilor, ceea ce a generat tendinŃa de a obŃine venituri pe
căi ilicite;
descurajarea adevăratelor valori ştiinŃifice şi culturale, înlocuirea competenŃei cu alte criterii de
promovare discriminatorii;
impunerea prin constrângere a ideologiei minorităŃii dominante, împiedicarea cunoaşterii şi
difuzării altor idei decât a celor convenabile statului;
reprimarea oricărei încercări de exprimare liberă a opiniei, de schimbare a guvernării totalitare şi
de trecere la un regim democratic.
În condiŃiile concrete ale anului 1944, fiind imposibilă elaborarea unei noi constituŃii, s-a recurs la
soluŃia repunerii în vigoare, cu unele modificări, a ConstituŃiei din 1923 şi a elaborării în continuare a
unor acte cu caracter constituŃional.
1. Decretul nr.1626/1944 pentru „Fixarea drepturilor Românilor în cadrele ConstituŃiunii din 1866 şi cu
modificările ConstituŃiunii din 29 martie 1923”
Prin acest decret este repusă în vigoare ConstituŃia din 1923, deoarece dintre toate constituŃiile din
România aceasta a fost cea mai democratică. Trebuie să menŃionăm că nu au fost repuse în vigoare
toate dispoziŃiile acestei constituŃii.
2. Decretul nr. 1849/1944 pentru „Adăugire de alineat nou la finele art. IV din I. D. R nr. 1626 din 31
august 1944”
Decretul nr.1849 trebuia să răspundă cerinŃei de judecare şi pedepsire a celor consideraŃi vinovaŃi de
dezastrul Ńării, pedepsire stipulată prin ConvenŃia de armistiŃiu cu NaŃiunile Unite. Pentru aceasta
trebuia înlăturate piedicile de ordin juridic (constituŃional) datorate unor articole din ConstituŃia din 1923
care interziceau înfiinŃarea de tribunale extraordinare, instituirea pedepsei confiscării averilor, aplicarea
pedepsei cu moartea în alte cazuri decât cele prevăzute de codul penal militar în timp de război.
3. Legea nr. 86, din februarie 1945, pentru Statutul naŃionalităŃilor Minoritare
Legea pentru Statutul NaŃionalităŃilor Minoritare a avut menirea de a proclama şi asigura egalitatea
cetăŃenilor Ńării, indiferent de rasă, naŃionalitate, limbă sau religie. Chiar în primul articol, Legea nr.
86/1945 statorniceşte că toŃi cetăŃenii români sunt egali în faŃa legii şi se bucură de aceleaşi drepturi
civile şi politice, fără deosebire de rasă, naŃionalitate, limbă sau religie.
4. Legea nr. 187 din 23 martie 1945 pentru înfăptuirea reformei agrare
Legea adoptată la 23 martie 1944 pentru înfăptuirea reformei agrare a definit reforma agrară ca o
necesitate naŃională, economică şi socială. Legea a prevăzut exproprierea şi trecerea asupra statului.
Legea nr. 187 din 23 martie 1945, prin dispoziŃiile sale, formulează unul dintre cele mai importante
principii social-economice, prevăzând că pământul aparŃine celor care îl muncesc.
5. Decretul nr.2218 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative
Prin Decretul nr. 2218/1946 se organizează ReprezentanŃa NaŃională într-un singur corp, denumit
Adunarea DeputaŃilor. Modificându-se ConstituŃia din 1923, se stabileşte deci un prim principiu
constituŃional, şi anume acela al unicameralităŃii organului suprem legislativ, renunŃându-se la sistemul
bicameral prin desfiinŃarea Senatului.
6. Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947, pentru constituirea Statului Român în Republica Populară
Română
La 30 decembrie 1947, guvernul a dat o proclamaŃie prin care se justifica şi argumenta necesitatea
desfiinŃării formei monarhice. Abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române la 30
decembrie 1947 au fost consacrate legislativ prin Legea nr. 363.
Legea nr. 363/1947 nu mai menŃine principiul separaŃiei puterilor.
26
Tot la 30 decembrie 1947, Adunarea DeputaŃilor a votat şi Legea nr. 364, prin care a numit membrii
Prezidiului Republicii Populare Române. Pentru stabilirea atribuŃiilor, organizării şi funcŃionării
Prezidiului, s-a adoptat Decretul nr. 3 din 8 ianuarie 1948 care apare ca o completare a Legii nr.
363/1947.
łinând seama de acest specific, în literatura de specialitate, cele două acte (Legea nr. 363 şi Decretul
nr. 3) au fost denumite „Actele de la 30 decembrie”.
[paginile 162-164]
27
Acte cu caracter constituŃional adoptate după RevoluŃia din Decembrie 1989
RevoluŃia din Decembrie 1989 a înlăturat dictatura comunistă din România. Vidul de putere a fost
rezolvat prin instaurarea unui guvernământ de fapt, reprezentat de Consiliul Frontului Salvării
NaŃionale, cu rol de organ suprem al puterii de stat.
Parlamentul ales în România la 20 mai 1990 a avut misiunea importantă de a elabora ConstituŃia
României.
Cât priveşte actele adoptate după victoria RevoluŃiei din Decembrie 1989, unele dintre ele au formulat
noi principii constituŃionale, principii care s-au aplicat în societatea românească şi care au fost preluate
în ConstituŃia din anul 1991.
Cele mai importante principii sunt: forma republicană de guvernământ; separaŃia puterilor; statul
de drept; pluralismul politic; structura bicamerală a Parlamentului; democraŃia şi libertatea,
asigurarea demnităŃii umane; inviolabilitatea şi inalienabilitatea drepturilor fundamentale ale omului
şi cetăŃeanului, eligibilitatea pentru funcŃii de guvernare, consultarea poporului prin referendum în
legătură cu legile şi măsurile de importanŃă deosebită.
1. Decret-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea
Consiliului Frontului Salvării NaŃionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării NaŃionale
2. Decretul Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind înregistrarea şi funcŃionarea partidelor politice şi
a organizaŃiilor obşteşti din România
3. Decretul Lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune NaŃională
4. Decretul-Lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României
[paginile 171-178]
ConstituŃia României din 8 decembrie 1991
Elaborarea ConstituŃiei a răspuns cerinŃei realizării cadrului juridic fundamental al evoluŃiei spre statul
de drept, democratic şi social. Elaborarea ConstituŃiei a constituit unul din punctele formulate în
programele şi platformele forŃelor politice. Guvernământul de fapt instituit în decembrie 1989, deşi s-a
legitimat ca o veritabilă putere constituantă şi a abolit vechile structuri de putere, nu a elaborat şi
ConstituŃia, dar a organizat alegerea unei Adunări Constituante care să facă acest lucru. Odată legal
constituită în urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Adunarea Constituantă a procedat la
constituirea Comisiei de redactare a proiectului ConstituŃiei României, potrivit regulamentului său.
Primul titlu, denumit Principii generale, cuprinde norme referitoare la structura unitară a statului, la
forma sa republicană de guvernământ. Statul român este caracterizat ca un stat de drept, democratic
şi social, în care suveranitatea naŃională aparŃine poporului, care o exercită prin organele sale
reprezentative sau prin referendum. În legătură cu teritoriul, acesta este organizat administrativ în
comune, oraşe şi judeŃe. Tot în acest titlu există dispoziŃii prin care se recunoaşte şi se garantează
dreptul persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităŃii
lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Tot în primul titlu sunt dispoziŃii privitoare la simbolurile naŃionale (drapel, ziua naŃională; imnul, stema
şi sigiliul), la limba oficială în stat, care este limba română, şi la capitală, care este municipiul Bucureşti.
Cel de-al doilea titlu este denumit Drepturile, libertăŃile şi îndatoririle fundamentale. El este
structurat în patru capitole.
Titlul III, denumit AutorităŃile Publice, este structurat pe capitole, iar unele capitole au şi secŃiuni. Mai
întâi, sunt reglementările privitoare la Parlament. Aceasta este organizat ca un Parlament cu structură
bicamerală (Camera DeputaŃilor şi Senatul), ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat,
pentru un mandat de 4 ani. Sunt apoi reglementate: drepturile şi obligaŃiile deputaŃilor şi senatorilor;
procesul de legiferare; domeniul rezervat legii organice.
28
În capitolul II al acestui titlu sunt cuprinse reglementările privind Preşedintele României, care este ales
prin vot universal, egal, direct, secret, şi liber exprimat, pentru un mandat de 5 ani. Sunt stabilite
atribuŃiile, incompatibilităŃile, imunitatea şi răspunderea şefului de stat.
Guvernul este reglementat în capitolul III, care conŃine norme privitoare la compoziŃia, învestitura,
incompatibilitatea, primul ministru, răspunderea membrilor la încetarea mandatului, precum şi actele
acestuia. Un capitol aparte (IV) este consacrat raporturilor Parlamentului cu Guvernul – obligaŃia
informării Parlamentului, dreptul parlamentarilor de a pune întrebări şi de a adresa interpelări,
angajarea răspunderii Guvernului şi moŃiunea de cenzură, delegarea legislativă.
Capitolul V, AdministraŃia publică, reglementează adminis-traŃia publică centrală de specialitate şi
administraŃia publică locală, organele de specialitate, forŃele armate, iar capitolul VI, Autoritatea
judecătorească, înfăptuirea justiŃiei, statutul judecătorilor, instanŃele judecătoreşti, Ministerul public şi
statutul procurorilor şi Consiliul Superior al Magistraturii.
Un titlu distinct IV, denumit Economia şi FinanŃele, cuprinde norme referitoare la economia de piaŃă,
la ocrotirea proprietăŃii, sistemul financiar, bugetul public naŃional, impozite şi taxe, Curtea de Conturi şi
Consiliul Economic şi Social.
Titlul V, Curtea ConstituŃională, reglementează structura, competenŃa acesteia, numirea judecătorilor
şi durata mandatului, incompatibilităŃile, independenŃa şi inamovibilitatea, atribuŃiile şi deciziile CurŃii,
controlul constituŃionalităŃii.
Titlul VI, Integrarea Euroatlantică, reglementează modul de aderare a României la Tratatele
Constitutive ale Uniunii Europene şi la Tratatul Atlanticului de Nord.
Titlul VII, Revizuirea ConstituŃiei, reglementează iniŃiativa revizuirii acesteia, procedura şi limitele
sale.
În fine, titlul VIII, purtând denumirea DispoziŃii finale şi tranzitorii, cuprinde regulile referitoare la
intrarea în vigoare a ConstituŃiei, conflictul temporal de legi, instituŃiile existente şi cele viitoare.
Trebuie precizat că, pentru a ajunge la forma actuală, ConstituŃia din 1991 a fost revizuită prin
Referendumul din noiembrie 2003.
[paginile 178-184]
Obiectivele Cursului 8
Concepte-cheie tratate:
29
Indatoriri fundamentale – acele obligatii ale cetatenilor romani, inscrise in Constitutie, care
sunt socotite esentiale pentru desfasurarea vietii in societate si asigurate in realizarea lor prin
convingere ori, la nevoie, prin forta de constrangere a statului.
Prin drept, societatea recunoaşte, ocroteşte şi garantează bunurile, interesele legitime şi alte valori ale
individului, colectivităŃii şi societăŃii, asigurând respectarea obligaŃiilor necesare înfăptuirii acestora.
Drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi cetăŃeanului sunt nu numai o realitate, ci şi finalitatea
întregii activităŃi umane, bineînŃeles, a celei progresiste şi democratice.
Definirea drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor (a libertăŃilor cetăŃeneşti sau libertăŃilor publice, cum
mai sunt ele deseori numite) a preocupat şi preocupă intens literatura juridică.
Pentru definirea lor trebuie să luăm în consideraŃie că acestea:
a) sunt drepturi subiective;
b) sunt drepturi esenŃiale pentru cetăŃeni;
c) datorită importanŃei lor, sunt înscrise în acte deosebite, cum ar fi declaraŃii de
drepturi, legi fundamentale (constituŃii).
Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective, ele fiind în ultimă instanŃă facultăŃi ale subiectelor
raporturilor juridice de a acŃiona într-un anumit fel sau de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte o
atitudine corespunzătoare şi de a beneficia de protecŃia şi sprijinul statului în realizarea pretenŃiilor
legitime.
Drepturile fundamentale sunt drepturi esenŃiale pentru cetăŃeni. Aceasta este cea mai importantă
trăsătură a lor. Dacă drepturile fundamentale sunt drepturile subiective, ceea ce le deosebeşte de
acestea este tocmai această trăsătură. Ea explică de ce din sfera drepturilor subiective numai un
anumit număr de drepturi sunt fundamentale, înscrise, ca atare, în constituŃie.
Deseori, drepturile fundamentale sunt definite ca acele drepturi consacrate de constituŃie şi care sunt
determinante pentru statutul juridic al cetăŃeanului.
Drepturile fundamentale pot fi explicate numai în interdependenŃa lor cu celelalte fenomene şi
îndeosebi cu realităŃile economice, sociale şi politice concrete din fiecare Ńară.
Juristul francez Georges Burdeau acordă o mare atenŃie drepturilor fundamentale, pe care le
denumeşte libertăŃi publice.
În alte opinii (Tudor Draganu), prin noŃiunea de drepturi fundamentale cetăŃeneşti se desemnează
acele drepturi ale cetăŃenilor care, fiind esenŃiale pentru dezvoltarea materială şi intelectuală a
acestora, precum şi pentru asigurarea participării lor active la conducerea statului, sunt garantate de
însăşi constituŃia Ńării, atât prin măsuri de ordin juridic, cât şi prin stabilirea condiŃiilor materiale
necesare pentru exercitarea lor.
Precizarea terminologiei utilizate în domeniul drepturilor omului şi cetăŃeanului este un lucru de certă
importanŃă, mai ales, când problemele se abordează într-o manieră ştiinŃifică.
Vom observa că se folosesc frecvent termenii drept sau libertate. Astfel, ConstituŃia utilizează termenul
drept, atunci când consacră dreptul la viaŃă (art. 22), dreptul la apărare (art. 24), dreptul la informaŃie
(art. 31), dreptul la vot (art. 36) etc. În schimb, ConstituŃia foloseşte termenul libertate atunci când
reglementează libertatea conştiinŃei (art. 29), libertatea de exprimare (art. 30), libertatea întrunirilor (art.
39). Cum se explică această terminologie? Există, din punct de vedere juridic, deosebiri între drept şi
libertate?
30
Vom observa că terminologia constituŃională, deşi astfel nuanŃată, desemnează o singură categorie
juridică, şi anume dreptul fundamental. Astfel văzute lucrurile, vom observa că, juridiceşte, dreptul este
o libertate, iar libertatea este un drept. Nu există deosebiri de natură juridică, suntem deci în prezenŃa
unei singure noŃiuni juridice.
[paginile 185-193]
31
[paginile 194-195]
În łările Române, dezvoltarea tehnică şi economică, socială şi culturală, specifică epocii moderne,
când se pune problema drepturilor fundamentale ale cetăŃenilor, a fost multă vreme frânată de
dominaŃia otomană. Abia în secolul al XVIII-lea, atât în Transilvania, cât şi în Moldova şi Muntenia se
dezvoltă manufacturile care utilizează munca salariată, se dezvoltă mineritul, se construiesc drumuri şi
poduri şi totodată apar frământări sociale influenŃate de ideile RevoluŃiei franceze.
Un moment important în dezvoltarea instituŃiei drepturilor fundamentale îl constituie memoriul
intelectualilor români din Transilvania, sub denumirea de Supplex Libellus Valachorum (1791), prin
care se cerea ca naŃiunea română să fie reaşezată în toate drepturile sale civile şi politice.
Mişcările revendicative al căror program cuprindea revendicări de drepturi cetăŃeneşti se desfăşurau
cu mare putere şi în łările Române. Sub acest aspect sunt de reŃinut RevoluŃia lui Tudor Vladimirescu
şi, în special, ProclamaŃia de la Padeş (ianuarie 1821.
RevoluŃia din 1848 constituie momentul cel mai important pentru recunoaşterea drepturilor
fundamentale. ProclamaŃia adresată domnitorului de către revoluŃionarii moldoveni a avut un caracter
limitat, la fel ca însăşi revoluŃia; în łara Românească, revoluŃia a fost mai bine organizată, iar măsurile
prevăzute, mai democratice.
Problema drepturilor fundamentale este prezentă şi în MoŃiunea de la Blaj, care a constituit programul
revoluŃiei din Transilvania.
Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a adus o serie de reforme în Principatele Unite, inclusiv proclamări de
drepturi fundamentale.
Astfel, Legea din 14 august 1866 privind reforma agrară recunoaşte libertatea individuală şi libertatea
muncii.
Prima ConstituŃie Română, de la 1866, a proclamat drepturi şi libertăŃi, toate având ca idee centrală
garantarea dreptului de proprietate, a proprietăŃii private.
În noile condiŃii istorice, după primul război mondial şi Marea Unire, s-a adoptat ConstituŃia din 1923,
care proclama în mod solemn largi drepturi tuturor cetăŃenilor.
Anul 1938 marchează, însă, în dezvoltarea drepturilor fundamentale, începutul unei perioade de
dictatură, de înlăturare a unor drepturi, perioadă ce a continuat până la RevoluŃia din Decembrie 1989,
cu toate că s-au adoptat, după cel de-al doilea război mondial, trei constituŃii, în care s-au proclamat
drepturi şi libertăŃi, dar care nu erau garantate şi, evident, nu erau respectate.
[paginile 195-197]
32
1. InviolabilităŃile: dreptul la viaŃă, dreptul la integritate fizică şi psihică, la libertatea
individuală, dreptul la apărare, dreptul la libera circulaŃie, dreptul la ocrotirea vieŃii intime, familiale şi
private, precum şi inviolabilitatea domiciliului.
2. Drepturile şi libertăŃile social-economice şi culturale: drepturi referitoare la
viaŃa socială şi materială a persoanelor, în strânsă legătură cu drepturile privind educaŃia, şi anume:
dreptul la învăŃătură, acesul la cultura, la ocrotirea sănătăŃii, dreptul la mediu sanatos, dreptul la muncă
şi protecŃia socială a muncii, dreptul la grevă, dreptul la proprietate, dreptul la moştenire, libertatea
economica, dreptul la asigurarea unui nivel de trai decent, dreptul la căsătorie, dreptul copiilor şi
tinerilor la protecŃie şi asistenŃă, precum şi dreptul la protecŃie specială al persoanelor cu handicap.
3. Drepturi exclusive politice: dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales, dreptul de a
fi ales in Parlamentul European.
4. Drepturi şi libertăŃi social-politice: libertatea conştiinŃei, libertatea de exprimare,
dreptul la informaŃie, libertatea întrunirilor, dreptul la asociere, secretul corespondenŃei.
5. Drepturi garanŃii: dreptul de petiŃionare, dreptul persoanei vătămate de către o
autoritate publică.
[paginile 197-198]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
1. Care este criteriul cel mai folosit, in literatura de specialitate, pentru clasificarea
drepturilor si libertarilor fundamentale:
a.) al obiectului de reglementare
b.) al continutului drepturilor si libertatilor fundamentale
c.) al posibilitatilor de realizare a acestor drepturi si libertati
d.) al modului de exercitare al acestora
e.) al naturii juridice a drepturilor si libertatilor fundamentale
A.) a
B.) b
C.) d
2 Care dintre urmatoarele elemente componente enumerate mai jos considerati ca fac
parte din conceptul de drepturi fundamentale?
a.) drepturile fundamentale sunt drepturi subiective
b.) drepturile fundamentale sunt esentiale pentru demnitatea omului, pentru libertatea si
dezvoltarea personalitatii, pentru conservarea drepturilor omului
c.) drepturile fundamentale nu sunt diferite prin natura juridica a acestora de celelalte
drepturi recunoscute cetatenilor
d.) drepturile si libertatile fundamentale sunt inscrise si garantate in Constitutie
33
e.) drepturile fundamentale se afla in stransa legatura cu celelalte drepturi si cu realitatile
economice, sociale, politice, culturale concrete din fiecare tara
A.) a, c, d, e
B.) b, c, d, e
C.) a, b, d ,e
Obiectivele Cursului 9
• Cunoasterea regulilor fundamentale aplicabile tututor drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor
Concepte-cheie tratate:
34
sensul că „legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă”, şi în Codul Penal, în art. 11,
în sensul că „legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute
ca infracŃiuni”.
FaŃă de principiul potrivit căruia legea produce efecte juridice numai pentru viitor, s-au impus în
practica juridică, şi desigur în legislaŃie, două mari excepŃii, şi anume cea privind aplicarea legii penale
mai blânde şi cea privind legile interpretative. Alineatul 2 al art. 15 prevede numai excepŃia legii penale
mai favorabile. Cealaltă ipoteză rămâne valabilă, ea fiind însă la dispoziŃia autorităŃii statale, căreia îi
revine atribuŃia interpretării general-obligatorii a legilor.
3. Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor
Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor este principiul constituŃional potrivit căruia cetăŃenii români, fără
deosebire de rasă, naŃionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie sau apartenenŃă politică,
avere sau origine socială, se pot folosi, în mod egal, de toate drepturile prevăzute în ConstituŃie şi legi,
pot participa în egală măsură la viaŃa politică, economică, socială şi culturală, fără privilegii şi fără
discriminări, sunt trataŃi în mod egal atât de către autorităŃile publice, cât şi de ceilalŃi cetăŃeni. Acest
principiu este consacrat prin art. 16 (1 şi 2), precum şi prin art. 4 (2) din ConstituŃie.
Dacă examinăm conŃinutul acestui principiu, putem identifica trei aspecte:
a. Egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaŃii exprimă realitatea că femeile reprezintă
jumătate din populaŃia Ńării şi că în toate împlinirile materiale şi spirituale este încorporată
şi munca lor.
b. Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor, fără deosebire de rasă, naŃionalitate sau origine
etnică, limbă, avere sau origine socială, exprimă la nivelul acestei instituŃii juridice, în
principal, realitatea că pe teritoriul României, în decursul dezvoltării istorice, s-au aşezat,
au locuit, au muncit şi au luptat cot la cot cu românii şi cetăŃenii de altă naŃionalitate
(minorităŃi naŃionale), precum maghiari, romi, germani, sârbi, turci, evrei, armeni etc. În
unitate cu românii, aceşti cetăŃeni au luptat pentru dreptate socială, pentru libertate şi
democraŃie, pentru cucerirea şi apărarea independenŃei şi suveranităŃii României. ToŃi
aceşti cetăŃeni se bucură în mod egal cu românii de toate drepturile şi libertăŃile şi îşi
asumă, tot în mod egal, îndatoririle fundamentale. Potrivit art. 6 (1) din ConstituŃie, statul
recunoaşte şi garantează persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale dreptul la
păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităŃilor etnice, culturale, lingvistice şi
religioase.
c. Egalitatea în drepturi a cetăŃenilor, fără deosebire de religie, opinie sau apartenenŃă
politică, este de fapt o prelungire a celorlalte două aspecte mai înainte explicate, aici
urmărindu-se ca opŃiunile politice sau religioase ale oamenilor să nu fie speculate în
sensul discriminării în drepturi.
FuncŃiile şi demnităŃile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăŃenia română şi
domiciliul în Ńară.
ConstituŃia României stabileşte prin art. 16 (3) că funcŃiile şi demnităŃile publice, civile sau militare, pot fi
ocupate de persoanele care au numai cetăŃenie română şi domiciliul în Ńară.
În fine, condiŃia de domiciliere pe teritoriul Ńării este şi ea o condiŃie firească. Ea se practică în mai toate
sistemele consti-tuŃionale, domiciliul fiind, alături de cetăŃenie, o garanŃie a ataşa-mentului persoanei
faŃă de Ńara la guvernarea căreia participă ca demnitar sau ca funcŃionar public.
35
obligaŃia constituŃională de a le acorda protecŃia necesară. Bucurându-se de protecŃia statului român,
cetăŃeanul român care se află în afara frontierelor trebuie să-şi îndeplinească obligaŃiile ce-i revin
potrivit ConstituŃiei şi legilor României.
5. CetăŃenii străini şi apatrizii se bucură în România de protecŃie juridică.
ConstituŃia României cuprinde şi unele reglementări privind străinii şi apatrizii pe teritoriul României.
Astfel, în art. 18 se arată:
- CetăŃenii şi apatrizii care locuiesc în România se bucură de protecŃia generală a persoanelor şi
a averilor, garantată de constituŃie şi de alte legi.
- Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiŃiile legii, cu respectarea tratatelor şi convenŃiilor
internaŃionale la care România este parte.
În reglementarea constituŃională a statutului străinilor şi apatrizilor din România se au în vedere:
a) străinii şi apatrizii, în calitatea lor de oameni, au anumite drepturi naturale, inalienabile şi
imprescriptibile (la viaŃă, la demnitate, la libertate, la conştiinŃă);
b) din punct de vedere strict juridic, anumite drepturi pot aparŃine numai cetăŃenilor români,
care, prin cetăŃenie, sunt ataşaŃi destinelor statului român.;
c) în afara drepturilor naturale, care aparŃin oricărei fiinŃe umane, în calitatea sa de om, există
şi alte drepturi subiective a căror dobândire şi exercitare legea nu o condiŃionează de calitatea de
cetăŃean.
6. CetăŃenii români nu pot fi extrădaŃi sau expulzaŃi din România.
ConstituŃia, prin art. 19, stabileşte că:
- cetăŃeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România;
- cetăŃenii străini şi apatrizii pot fi extrădaŃi numai pe baza unei convenŃii internaŃionale sau în
condiŃii de reciprocitate;
- prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăŃenii români pot fi extrădaŃi în baza
convenŃiilor internaŃionale la care România este parte, în condiŃiile legii şi pe bază de
reciprocitate;
- expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de către justiŃie. Extrădarea şi expulzarea sunt două
măsuri foarte grave care privesc prin excelenŃă libertatea individuală şi dreptul la liberă
circulaŃie. Expulzarea sau extrădarea propriului cetăŃean ar fi o măsură contrară legăturii de
cetăŃenie, care implică obligaŃia de protecŃie pe care statul trebuie să o asigure tuturor
cetăŃenilor săi. În literatura juridică se menŃionează un singur caz în care această regulă,
universală azi, nu este aplicabilă, şi anume între Anglia şi Statele Unite ale Americii, între care
extrădarea propriilor cetăŃeni este admisă. Acest caz, cvasisingular, este desigur explicabil prin
istoria şi legăturile sociale şi politice deosebite dintre cele două state;
- pot fi extrădaŃi sau expulzaŃi numai cetăŃenii străini şi apatrizi.
7. Prioritatea reglementărilor internaŃionale
ConstituŃia României, prin art. 20, stabileşte un principiu de incontestabilă actualitate şi care exprimă
într-o viziune modernă corelaŃia dintre dreptul internaŃional şi dreptul intern, cu aplicaŃia sa specifică în
domeniul drepturilor constituŃionale.
În ConstituŃie este nominalizată DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 decembrie
1948, iar în ce priveşte celelalte documente internaŃionale, se vorbeşte de pacte şi tratate, deşi, într-o
viziune largă, ştiinŃifică, pactele sunt tratate. În ideea de a se marca ataşamentul şi respectul faŃă de
cele două pacte, şi anume Pactul InternaŃional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale şi
Pactul relativ la drepturile civile şi politice (adoptate şi deschise semnării, ratificării şi adeziunii la 1
36
decembrie 1966, ratificate de către România în 1974 şi intrate în vigoare la 3 ianuarie 1976 şi,
respectiv, 23 martie 1976), în textul articolului 20 s-a menŃionat şi cuvântul pactele.
Cea de-a doua regulă acordă prioritate reglementărilor internaŃionale, desigur, celor cuprinse în
tratatele ratificate de România, în situaŃia în care s-ar ivi anumite nepotriviri, conflicte, neconcordanŃe
între ele şi reglementările interne.
Regula supremaŃiei documentelor internaŃionale are însă şi o limită, iar această limită se referă la cât
de favorabile sunt dispoziŃiile constituŃionale în comparaŃie cu cele ale tratatelor.
8. Accesul liber la justiŃie
Art. 21 din ConstituŃie prevede în primul alineat: „Orice persoană se poate adresa justiŃiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăŃilor şi a intereselor sale legitime”.
În sistemul ConstituŃiei României, justiŃia a devenit una din garanŃiile exercitării efective a drepturilor şi
libertăŃilor cetăŃeneşti. Acest rol se motivează prin locul autorităŃilor judecătoreşti în sistemul puterilor
statale şi prin funcŃiile lor. JustiŃia se înfăptuieşte, în numele legii, de către judecători, care sunt
independenŃi şi se supun numai legii.
Potrivit acestui principiu, oricine are acces la justiŃie: cetăŃean român, cetăŃean străin sau apatrid.
Principiul menŃionat permite accesul la justiŃie pentru apărarea oricărui drept sau oricărei libertăŃi şi a
oricărui interes legitim, fără deosebire dacă acestea rezultă din ConstituŃie sau din alte legi (art. 21,
alin. 1).
Posibilitatea sesizării justiŃiei pentru apărarea drepturilor, libertăŃilor şi a intereselor legitime se poate
realiza fie pe calea acŃiunii directe, fie pe orice altă cale procedurală, inclusiv pe calea excepŃiei de
neconstituŃionalitate menŃionată de către art. 144 lit. c din ConstituŃie. Trebuie să adăugăm că, accesul
liber la justiŃie fiind garantat chiar prin ConstituŃie, precizarea din art. 21 (2) din ConstituŃie în sensul că
nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept este firească.
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
1. Care din principiile enumerate mai jos considerati ca fac parte din categoria
principiilor constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor
fundamentale ale cetatenilor romani?
a.) universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale
b.) egalitatea in drepturi a cetatenilor romani
c.) accesul liber la justitie
d.) functiile si demnitatile publice pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia
romana si domiciliul in tara
e.) restrangerea proportionala si subsidiara a exercitarii drepturilor si libertatilor
fundamentale
A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e
A.) a, b, c, d
B.) b, c, d, e
C.) a, b, c, d, e
38
- libertatea individuala
- dreptul la aparare
- dreptul la libera circulatie
- dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private
- inviolabilitatea domiciliului
⇒ Drepturile si libertatile social-economice si culturale
- dreptul la invatatura
- accesul la cultura
- dreptul la ocrotirea sanatatii
- dreptul la mediu sanatos
- dreptul la munca si la protectia sociala a muncii
- dreptul la greva
- dreptul de proprietate
- dreptul de mostenire
- libertatea economica
- dreptul la un nivel de trai decent
- familia
- dreptul copiilor si tinerilor la protectie si asistenta
- protectia persoanelor cu handicap
Obiectivele Cursului 10
Concepte-cheie tratate:
Inviolabilitatile – acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, asigura viata, posibilitatea de
miscare libera, siguranta fizica si psihica, precum si siguranta domiciliului persoanei fizice.
InviolabilităŃile
1. Dreptul la viaŃă şi la integritate fizică şi psihică
Aceste drepturi sunt reglementate de către ConstituŃie în acelaşi articol, şi anume art. 22. Dreptul la
viaŃă este înscris printre drepturile esenŃiale ale fiinŃei umane, în DeclaraŃia Universală a Drepturilor
Omului, declaraŃie preluată în constituŃiile celor mai multe state.
Dreptul la viaŃă este cel mai natural drept al omului. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului
stabileşte în art. 3 că „Orice om are dreptul la viaŃă libertate şi la inviolabilitatea persoanei”. ConvenŃia
europeană pentru protecŃia drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale consacră în art. 2 că
„Dreptul oricărei persoane la viaŃă este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicată în mod
intenŃionat, decât în executarea unei sentinŃe capitale pronunŃate de către un tribunal în cazul în care
infracŃiunea este sancŃionată de lege cu această pedeapsă”, iar Pactul privitor la drepturile civile şi
politice stabileşte, în art. 6 pct. 1, că „Dreptul la viaŃă este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie
ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viaŃa sa în mod arbitrar”.
Într-o manieră asemănătoare cu dreptul la viaŃă, dreptul la integritatea fizică este clar definit prin chiar
formularea constituŃională. Dreptul la integritate fizică şi psihică a fost inspirat, de asemenea, de
DeclaraŃia Universală, care, în art. 5, proclamă că „nimeni nu va fi supus la tortură, nici la pedepse sau
tratamente crude inumane sau degradante”.
39
Dreptul la integritate psihică este ocrotit şi considerat de valoare constituŃională, omul fiind conceput –
sub aspect juridic – ca un complex de elemente în care psihicul şi fizicul nu pot fi despărŃite. Mutilarea
uneia sau alteia dintre integrităŃi este contrară drepturilor umane. Respectul vieŃii, integrităŃii fizice şi
integrităŃii psihice explică în mod firesc interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori
degradante, ceea ce face în mod expres art. 22 (2).
Drepturile prevăzute în art. 22 sunt ocrotite de ConstituŃie faŃă de toate subiectele de drept, deci
atât faŃă de autorităŃile publice, cât şi faŃă de cetăŃeni.
2. Libertatea individuală
ConstituŃia României reglementează libertatea individuală în art. 23, un articol cu un conŃinut complex.
Astfel, se precizează: „Libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt inviolabile. PercheziŃionarea,
reŃinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de
lege. ReŃinerea nu poate depăşi 24 de ore. Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în
cursul procesului penal. În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel
mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un
termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile. În faza de judecată, instanŃa este obligată, în condiŃiile
legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să
dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea
preventivă au încetat sau dacă instanŃa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menŃinerea
privării de libertate. Încheierile instanŃei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac
prevăzute de lege.
În fine, art. 23 din ConstituŃie stabileşte două reguli fundamentale de mare tradiŃie în sistemele juridice
şi de incontestabilă actualitate şi spirit justiŃiar, şi anume cea privind prezumŃia de nevinovăŃie şi cea
privind legalitatea pedepsei.
3. Dreptul la apărare
Dreptul la apărare este un drept fundamental cetăŃenesc cu o îndelungată istorie în cadrul instituŃiei
drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor. ConstituŃia îl reglementează distinct, pentru că, deşi este în strânsă
legătură îndeosebi cu libertatea individuală şi siguranŃa persoanei, el prezintă un egal interes pentru
întreaga activitate judiciară, mai exact vorbind atât pentru procesele penale, cât şi pentru cele civile,
comerciale, de muncă, de contencios administrativ. Cele două alineate ale art. 24 surprind corect
conŃinutul dreptului la apărare, sub cele două accepŃiuni ale sale.
40
Conform articolului 26, „AutorităŃile publice respectă şi ocrotesc viaŃa intimă, familială şi privată.
Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăŃile altora,
ordinea publică sau bunele moravuri”.
6. Inviolabilitatea domiciliului
În sensul actualei ConstituŃii, inviolabilitatea domiciliului reprezintă dreptul cetăŃeanului de a nu i se
pătrunde în locuinŃă fără încuviinŃarea sa, decât în cazurile şi în condiŃiile expres prevăzute de lege.
Inviolabilitatea domiciliului este prevăzută în art. 27 al ConstituŃiei care stabileşte că „Domiciliul şi
reşedinŃa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinŃa unei
persoane fără învoirea acesteia. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru
următoarele situaŃii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaŃa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securităŃii naŃionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
[paginile 217-237]
Drepturile şi libertăŃile social-economice şi culturale
1. Dreptul la învăŃătură
Pentru o cât mai temeinică dezvoltare intelectuală, cetăŃenii trebuie să beneficieze de dreptul la
învăŃătură.
Conform articolului 32, Dreptul la învăŃătură este asigurat prin învăŃământul general obligatoriu, prin
învăŃământul liceal şi prin cel profesional, prin învăŃământul superior, precum şi prin alte forme de
instrucŃie şi de perfecŃionare. ÎnvăŃământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În
condiŃiile legii, învăŃământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaŃie internaŃională. Dreptul
persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale de a învăŃa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi
instruite în această limbă sunt garantate; modalităŃile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin
lege. ÎnvăŃământul de stat este gratuit, potrivit legii.
2. Accesul la cultura
Dreptul prevazut de art 33 din Constitutia Romaniei este un drept fundamental nou, introdus in urma
revizuirii Constitutiei din 2003, adevarat complement al dreptului la invatatura si, impreuna cu acesta,
este parte integranta a unui drept la educatie vazut intr-un sens mai larg.
3. Dreptul la ocrotirea sănătăŃii
Dreptul la ocrotirea sănătăŃii este un drept fundamental cetăŃenesc receptat în ConstituŃia României,
îndeosebi, din Pactul internaŃional relativ la drepturile economice, sociale, culturale, sub denumirea de
drept la ocrotirea sănătăŃii.
4. Dreptul la mediu sanatos
Dreptul la mediu sanatos este prevazut de art 35 din Constitutie fiind o continuare fireasca a
prevederilor constitutionale referitoare la ocrotirea sanatatii. T
5. Dreptul la muncă şi la protecŃia socială a muncii
Dreptul la muncă şi la protecŃia socială a muncii este un drept social-economic de tradiŃie. Reglementat
prin ConstituŃie în art. 41, dreptul la muncă este un drept cu un conŃinut juridic complex.
6. Dreptul la grevă
Dreptul la grevă este prin natura sa atât un drept social-economic, cât şi un drept social-politic.
41
ConstituŃia României reglementează în art. 43 dreptul la grevă.
7. Dreptul de proprietate
Dreptul la proprietate este un drept fundamental, de veche tradiŃie în catalogul drepturilor şi libertăŃilor
cetăŃenilor. Dreptul de proprietate este garantat fiecărui cetăŃean. ConstituŃia României, în art. 44,
garantează dreptul de proprietate, precum şi creanŃele asupra statului, ocrotind în mod egal
proprietatea privată, indiferent de proprietar. Exprimând realitatea în sensul că nu există drepturi
absolute, ConstituŃia dă legii posibilitatea de a stabili conŃinutul şi limitele drepturilor reglementate prin
art. 44.
8. Dreptul de moştenire
În mod firesc, dreptul de proprietate presupune şi dreptul de moştenire, drept în temeiul căruia o
persoană poate dobândi pe cale succesorală, în condiŃiile legii, orice bun. Acest drept este
reglementat prin art. 46 din ConstituŃie, care stabileşte că „Dreptul la moştenire este garantat”. Dreptul
de moştenire constituie o întărire a întregului drept de proprietate, prin posibilitatea pe care o are orice
persoană de a dispune în mod liber şi deplin de bunurile asupra cărora are drept de proprietate, nu
numai prin acte între vii, ci şi prin testament.
9. Libertatea economica
Tine de esenta unei economii de piata si presupune posibilitatea oricarei persoane de a initia si
intreprinde o activitate cu scop lucrativ. A aparut o data cu cea de a doua generatie a drepturilor
omului, in legea noastra fundamentala fiind introdusa abia ca urmare a revizuirii Constitutiei din 2003,
desi despre dezideratul unei economii de piata se facea vorbire si anterior modificarii Constitutiei.
Art 45 din Constitutie reglementeaza acest drept ca pe o libertate din prima generatie, precizand ca
dreptul oricarei persoane de a desfasura o activitate economica este liber, statul garantand doar
accesul neingradit la libera initiativa precum si exercitarea acesteia.
10. Dreptul la un nivel de trai decent
Art. 47 din ConstituŃie consacră un drept fundamental cetăŃenesc receptat mai târziu în catalogul
drepturilor şi libertăŃilor umane: dreptul la un nivel de trai decent. Astfel, „Statul este obligat să ia măsuri
de dezvoltare economică şi de protecŃie socială, de natură să asigure cetăŃenilor un nivel de trai
decent.
11. Familia
Un alt drept fundamental al fiinŃei umane este acela de a se căsători şi de a-şi întemeia o familie. De
altfel, aşa cum arată chiar Pactul internaŃional relativ la drepturile economice, sociale şi culturale (art.
10), familia este elementul natural şi fundamental al societăŃii. Art. 48 al ConstituŃiei exprimă această
realitate prin garantarea libertăŃii căsătoriei, a unei căsătorii liber consimŃite. Dreptul la căsătorie revine
bărbatului şi femeii începând de la vârsta nubilă.
12. Dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi asistenŃă
Art. 49 din ConstituŃie, prin conŃinutul său, conturează un drept fundamental cetăŃenesc, care poate fi
intitulat dreptul copiilor şi tinerilor la protecŃie şi asistenŃă. O precizare este importantă. Din lectura
întregului titlu II al ConstituŃiei, se poate lesne constata că multe drepturi şi libertăŃi privesc tinerii direct,
uneori în exclusivitate. În această categorie pot fi menŃionate dreptul la învăŃătură, dreptul la muncă,
dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei familii.
13. Dreptul persoanelor cu handicap la o protecŃie specială
Este un drept fundamental aparte, prevăzut în art. 50 din ConstituŃie. Statul are obligaŃia să asigure
realizarea unei politici naŃionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învăŃământ, de instruire
şi de integrare socială a handicapaŃilor, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinŃilor şi tutorilor.
DeclaraŃia drepturilor persoanelor handicapate enumeră principalele drepturi ce revin acestor
persoane: respectul demnităŃii umane; dreptul de a beneficia de aceleaşi drepturi civile şi politice, ca şi
42
alte fiinŃe umane; măsuri speciale care să le permită cea mai largă autonomie posibilă; tratamente
medicale, psihologice şi funcŃionale, ajutoare, educaŃie şi readaptare; securitate economică şi socială
şi un nivel de viaŃă decent; respectarea nevoilor lor în toate etapele planificării economice şi sociale;
dreptul de a trăi în cadrul familiei lor sau într-un cămin care să o înlocuiască; protecŃia împotriva
oricărei exploatări, a oricărui tratament discriminatoriu, abuziv sau degradant, asistenŃă legală
calificată.
[paginile 237-256 si Constitutia Romaniei]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) a, c, d
B.) b, c, d
C.) b, d, e
A.) a, c, e
B.) b, c, d
C.) a, b, d
Răspuns corect:1-B; 2-A
43
CURSUL 11 – Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor romani (4)
⇒ Drepturile exclusiv politice
- dreptul la vot
- dreptul de a fi ales
- dreptul de a fi ales in Parlamentul European
⇒ Drepturile si libertatile social-politice
- Libertatea constiintei
- Libertatea de exprimare
- Dreptul la informatie
- Libertatea intrunirilor
- Dreptul de asociere
- Secretul corespondentei
⇒ Drepturile garantii
- dreptul de petitionare
- dreptul persoanei vatamate de catre o autoritate publica
⇒ Indatoririle fundamentale ale cetatenilor
- indatorirea de a respecta constitutia si legile
- indatorirea de fidelitate fata de tara
- indatorirea de aparare a patriei
- indatorirea de a contribui la cheltuielile publice
- indatorirea de exercitare cu buna credinta a drepturilor si libertatilor si de
respectare a drepturilor si libertatilor celorlalti
Obiectivele Cursului 11
Concepte-cheie tratate:
Drepturile exclusiv politice – acele drepturi ale cetatenilor romani care au ca obiect
participarea cetatenilor la conducerea statului, la guvernare.
Drepturile social-politice – acele drepturi si libertati care, prin continutul lor, pot fi exercitate de
catre cetateni la alegere, fie pentru rezolvarea unor probleme sociale si spirituale, fie pentru
participarea la guvernare, care asigura posibilitatea de exprimare a gandurilor si opiniilor.
Drepturile garantii – acele drepturi care, prin continutul lor, joaca rolul de garantii
constitutionale.
44
Drepturile şi libertăŃile social-politice
1. Libertatea conştiinŃei
Potrivit art. 29 din ConstituŃia României, libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinŃelor
religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Într-o accepŃiune largă, libertatea conştiinŃei este
posibilitatea cetăŃeanului de a avea şi de a exprima public o concepŃie a sa despre lumea
înconjurătoare. Această libertate este reglementată prin art. 29 din ConstituŃie.
2. Libertatea de exprimare
Gândurile, opiniile, credinŃele şi creaŃiile spirituale de orice fel pot fi cunoscute numai dacă sunt
exprimate.
Strâns legată de libertatea conştiinŃei, libertatea de exprimare consacrată prin ConstituŃie în art. 30 este
posibilitatea omului de a-şi exprima prin viu grai, prin imagini, prin scris, prin sunete sau alte mijloace
de comunicare în public, gândurile, opiniile, credinŃele religioase şi creaŃiile spirituale de orice fel. Astfel
cum este reglementată constituŃional, libertatea de exprimare este o libertate cu un conŃinut complex.
Văzută în complexitatea conŃinutului său juridic, libertatea de exprimare este una din cele mai vechi
libertăŃi cetăŃeneşti.
3. Dreptul la informaŃie
Art 31 din Constitutie reuşeşte să exprime juridic un conŃinut complex şi dinamic, garantând accesul
persoanei la orice informaŃie de interes public: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaŃie
de interes public nu poate fi îngrădit. AutorităŃile publice, potrivit competenŃelor ce le revin, sunt obligate
să asigure informarea corectă a cetăŃenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal. Dreptul la informaŃie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecŃie a tinerilor sau
securitatea naŃională. Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure
informarea corectă a opiniei publice. Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele
trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă.
Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităŃii lor se reglementează prin lege
organică”.
4. Libertatea întrunirilor
Libertatea întrunirilor, a demonstraŃiilor şi a mitingurilor exprimă dreptul cetăŃenilor de a-şi exterioriza
public concepŃiile şi opiniile, adunându-se în locuri publice sau manifestând pe drumurile publice, în
limitele prevăzute de lege.
Prin conŃinutul său, această libertate se află într-o strânsă corelaŃie cu libertatea conştiinŃei, precum şi
cu libertatea de exprimare. Articolul 39 nu restrânge formele şi mijloacele de realizare a libertăŃii
întrunirii numai la cele trei forme nominalizate. Cât priveşte înŃelesul celor trei termeni – mitinguri,
demonstraŃii, procesiuni –, el este cel din vocabularul curent, obişnuit, fiind şi în drept deseori greu de
realizat o diferenŃiere prea strictă între ei.
Întrunirile pot fi de două categorii: publice şi private.
Articolul 39 din ConstituŃie stabileşte trei reguli mari în legătură cu întrunirile şi anume:
a) libertatea întrunirilor;
b) caracterul paşnic al întrunirilor;
c) interzicerea la întruniri, a oricărui fel de arme.
45
O problemă teoretică privind acest drept este aceea de a se face distincŃia faŃă de dreptul de asociere.
5. Dreptul de asociere
Acest drept cuprinde posibilitatea cetăŃenilor români de a se asocia, în mod liber, în partide sau
formaŃiuni politice, în sindicate sau în alte forme şi tipuri de organizaŃii, ligi şi uniuni, cu scopul de a
participa la viaŃa politică, ştiinŃifică, socială şi culturală, de a-şi realiza o serie de interese legitime
comune.
Articolul 40 din ConstituŃie se referă la asociere ca rezultat al exercitării unei libertăŃi fundamentale, o
asociaŃie deci de drept constituŃional. Aceste asociaŃii sunt de drept public, temeiul lor fiind libertatea de
asociere, şi nu contractul, care este temeiul asociaŃiilor şi societăŃilor de drept privat.
Dreptul de asociere nu poate fi însă un drept absolut. De aceea, în mod firesc, se stabilesc anumite
limite. Aceste limite constituŃionale privesc trei mari aspecte:
a) scopurile şi activitatea;
b) membrii;
c) caracterul asociaŃiei, rezultând practic din modul de comu-nicare.
6. Secretul corespondenŃei
Secretul corespondenŃei şi al convorbirilor telefonice, ca drept fundamental, şi-a precizat conŃinutul
mult mai târziu decât celelalte drepturi şi libertăŃi, aceasta explicându-se prin faptul că telefonul şi
corespondenŃa s-au dezvoltat mai târziu.
Secretul corespondenŃei şi al convorbirilor telefonice, în sensul articolului 28 din ConstituŃia României,
este dreptul cetăŃeanului de a-şi comunica şi prin telefon ideile şi gândurile altei persoane, fără a-i fi
cenzurate sau făcute publice, decât în cazurile şi în condiŃiile expres prevăzute de lege. Astfel,
„Secretul scrisorilor, al telegra-melor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte
mijloace legale de comunicare este inviolabil”.
[paginile 257-274]
Drepturile garanŃii
1. Dreptul de petiŃionare
Dreptul de petiŃionare este un drept cetăŃenesc de tradiŃie în sistemul juridic românesc. Exercitarea
dreptului de petiŃionare este o modalitate eficientă de rezolvare a unor probleme personale sau care
privesc o colectivitate.
În condiŃiile articolului 51 din ConstituŃie, dreptul de petiŃionare poate fi exercitat fie individual, de către
cetăŃean, fie de către un grup de cetăŃeni, fie de către organizaŃii legal constituite. PetiŃiile adresate
autorităŃilor publice şi care, deci, se bucură de regimul juridic stabilit prin art. 51 din ConstituŃie se fac
numai în numele petiŃionarilor sau, în situaŃia de la alineatul (2), în numele colectivelor pe care
organizaŃiile petiŃionare le reprezintă. De aici rezultă că orice petiŃie trebuie semnată şi, deci, trebuie să
conŃină datele de identificare a petiŃionarului. Prin formularea sa clară, textul constituŃional nu priveşte
şi, deci, nici nu protejează juridic petiŃiile anonime.
46
De asemenea, celui vătămat într-un drept al său, printr-un act sau fapt juridic civil, i se face dreptate,
pe calea prevăzută de procedura civilă, de către o instanŃă civilă.
Art. 52 din ConstituŃie este temeiul constituŃional al răspunderii autorităŃilor publice pentru vătămările
produse cetăŃenilor prin încălcarea sau nesocotirea drepturilor şi libertăŃilor acestora. Astfel, „Persoana
vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăŃită să obŃină
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
CondiŃiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. Statul răspunde patrimonial
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiŃiile legii şi
nu înlătură răspunderea magistraŃilor care şi-au exercitat funcŃia cu rea-credinŃă sau gravă neglijenŃă”.
[paginile 275-280]
Îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor
În afară de drepturi fundamentale, cetăŃenii români au şi o serie de îndatoriri fundamentale.
1. Îndatorirea de a respecta ConstituŃia şi legile
Una din îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor este respectarea legilor şi a ConstituŃiei. Îndatorirea de
a respecta ConstituŃia şi legile revine în egală măsură tuturor cetăŃenilor. Nu se face distincŃie între
cetăŃeni sub aspectul obligaŃiei de respectare a legilor, toŃi fiind datori a le respecta, indiferent de
poziŃia pe care o ocupă în societate şi stat.
Art. 1 alin. 5 din ConstituŃie, care stabileşte această îndatorire fundamentală, obligă, de asemenea, la
respectarea supremaŃiei ConstituŃiei. Ca atare, supremaŃia ConstituŃiei este afirmată prin chiar legea
fundamentală.
2. Îndatorirea de fidelitate faŃă de Ńară
Această îndatorire, prevăzută prin art. 54 din ConstituŃie, este urmarea firească a cetăŃeniei. Ea are
drept urmare obligaŃia celor cărora le sunt încredinŃate funcŃii publice, precum şi a militarilor de a
îndeplini aceste funcŃii cu credinŃă şi de a depune jurământul cerut de lege. „CetăŃenii cărora le sunt
încredinŃate funcŃii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinŃă a obligaŃiilor ce le
revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege”.
3. Îndatorirea de apărare a patriei
Îndatorirea de apărare a patriei, prevăzută prin art. 55 din ConstituŃie, impune cetăŃenilor să fie
întotdeauna pregătiŃi pentru a da riposta cuvenită atât în cazul unei agresiuni armate, cât şi în cazul
altor acŃiuni îndreptate împotriva Ńării.
Această îndatorire aparŃine tuturor cetăŃenilor români, bărbaŃi şi femei, fără deosebire de origine
naŃională, religie, ocupaŃie şi pregătire profesională.
4. Îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice
Art. 56 din ConstituŃie reglementează îndatorirea cetăŃenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la
cheltuielile publice. „CetăŃenii au obligaŃia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Orice alte prestaŃii
sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaŃii excepŃionale”.
5. Îndatorirea de exercitare cu bună-credinŃă a drepturilor şi libertăŃilor şi de respectare a
drepturilor şi libertăŃilor celorlalŃi
Art. 57 din ConstituŃie stabileşte o îndatorire ce incumbă tuturor locuitorilor României, cetăŃeni, străini
sau apatrizi. Se observă clar că buna-credinŃă, principiu tradiŃional de drept civil, este considerată o
regulă constituŃională. „CetăŃenii români, cetăŃenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi
libertăŃile constituŃionale cu bună-credinŃă, fără să încalce drepturile şi libertăŃile celorlalŃi”.
47
În conŃinutul îndatoririi fundamentale cuprinse în art.57 intră şi obligaŃia de a nu încălca drepturile şi
libertăŃile celorlalŃi, obligaŃie firească, ce Ńine chiar de conceptele de drept şi de libertate.
[paginile 279-282]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) b, c, e
B.) a, d, e
C.) a, b, c
A.) b, c, e
B.) a, d, e
C.) a, c, d
48
CURSUL 12 – Cetatenia romana
⇒ Definitia cetateniei romane
⇒ Natura juridica a cetateniei
⇒ Reglementarea juridica a cetateniei romane si principiile ce se degaja din normele
juridice privitoare la cetatenie
⇒ Dobandirea cetateniei romane
⇒ Pierderea cetateniei romane
Obiectivele Cursului 12
Concepte-cheie tratate:
Cetatenia romana – acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social-
economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul
roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor
prevazute de constitutia si de legile Romaniei.
CetăŃenia română
CetăŃenia reprezintă un subiect de interes nu numai pentru dreptul constituŃional, ci şi în egală măsură
şi pentru dreptul internaŃional (public şi în mod deosebit cel privat), dreptul familiei. ConstituŃia şi legile
conferă cetăŃenilor toate drepturile (inclusiv cele politice), în timp ce persoanelor care nu au această
calitate nu le conferă decât o parte din aceste drepturi.
Beneficiari ai drepturilor şi libertăŃilor, cetăŃenii români sunt în acelaşi timp şi titularii unor îndatoriri.
Astfel, cetăŃenia română trebuie considerată acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaŃiile
permanente social-economice, politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, dovedind apartenenŃa
sa la statul român şi atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi
îndatoririlor prevăzute de ConstituŃia şi de legile României.
[paginile 282-285]
49
Nici această teorie nu poate fi acceptată, deoarece ea este inaplicabilă în cazul dobândirii cetăŃeniei la
cerere, situaŃie în care statul nu-şi poate impune în mod unilateral voinŃa cu privire la dobândirea
cetăŃeniei de către o persoană fizică.
3. Teoria raportului juridic
Potrivit acestei teorii, cetăŃenia este un raport juridic intervenit între stat şi o persoană fizică, un raport
juridic de drept constituŃional, al cărui conŃinut cuprinde drepturile şi obligaŃiile reciproce dintre stat şi
persoana fizică. Teoria raportului juridic are în vedere numai îndatoririle cetăŃeanului, ignorând
drepturile acestuia.
4. Teoria capacităŃii juridice
Potrivit acestei teorii, cetăŃenia este o parte a capacităŃii juridice a unei persoane fizice, prin care
aceasta dobândeşte posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi obligaŃiilor prevăzute de constituŃie
şi de legi.
Capacitatea juridică nu este altceva decât posibilitatea de a fi subiect de drept şi de a avea anumite
drepturi şi obligaŃii. În dreptul constituŃional se face, însă, distincŃie între capacitatea juridică deplină şi
capacitatea juridică restrânsă.
Capacitate juridică deplină au numai cetăŃenii, deoarece numai ei sunt titularii tuturor drepturilor şi
îndatoririlor prevăzute de legislaŃia unei Ńări.
Capacitate juridică restrânsă au străinii şi apatrizii, care nu pot avea decât o parte din drepturile şi
îndatoririle prevăzute de constituŃie şi de celelalte legi ale statului respectiv.
În această ordine de idei, plecând, după cum am stabilit de altfel mai sus, de la categoria juridică
subiect de drept, considerăm că cetăŃenia este un element, o parte componentă a capacităŃii juridice.
[paginile 285-290]
50
prevăzute de ConstituŃia şi legile Ńării. Aceasta cu atât mai mult, cu cât cetăŃenia română presupune
responsabilitate civică.
3. CetăŃenii români sunt egali în drepturi şi îndatoriri, fără deosebire de rasă, naŃionalitate, origine
etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenŃă politică, avere sau origine socială şi indiferent de modul
în care au dobândit cetăŃenia.
4. CetăŃenia este în exclusivitate o chestiune de stat. Acest principiu se desprinde cu deosebită
claritate din dispoziŃiile constituŃionale şi legale, conform cărora stabilirea drepturilor şi îndatoririlor
cetăŃenilor români, a modurilor de dobândire şi de pierdere a cetăŃeniei române, constituie un atribut
exclusiv al statului.
5. Căsătoria nu produce nici un efect juridic asupra cetăŃeniei soŃilor. Acest principiu se desprinde din
dispoziŃiile exprese ale Legii cetăŃeniei române, conform cărora încheierea căsătoriei între un cetăŃean
român şi un străin nu produce nici un efect asupra cetăŃeniei soŃului care a dobândit cetăŃenia română
în timpul căsătoriei. Schimbarea cetăŃeniei unuia dintre soŃi nu produce nici un efect asupra cetăŃeniei
române a celuilalt soŃ.
[paginile 291-294]
51
Cel de-al patrulea mod de dobândire a cetăŃeniei române este acordarea la cerere. Acest mod de
dobândire a cetăŃeniei priveşte pe cetăŃenii străini sau persoanele fără cetăŃenie care îşi manifestă
dorinŃa de se integra în societatea românească.
5. CetăŃenia copilului găsit pe teritoriul României
Potrivit legii române, copilul găsit pe teritoriul român este cetăŃean român dacă nici unul din părinŃi nu
este cunoscut. Această soluŃie se întemeiază pe principiul jus sangvinis, prezumându-se că cel puŃin
unul din părinŃi a fost cetăŃean român.
6. Jurământul de credinŃă faŃă de România. Efecte juridice
Din examinarea Legii cetăŃeniei române putem observa că, în cazul dobândirii cetăŃeniei române la
cerere sau prin repatriere, se cere depunerea unui jurământ de credinŃă faŃă de România.
Jurământul de credinŃă trebuie depus în termen de şase luni de la data comunicării hotărârii prin care
s-a acordat cetăŃenia română.
Jurământul se depune în faŃa ministrului justiŃiei sau a secretarului de stat delegat anume în acest
scop. Jurământul de credinŃă are ca efect juridic faptul că cetăŃenia română se dobândeşte la data
depunerii sale.
[paginile 295-301]
52
regulă, urmează condiŃia juridică a părinŃilor. Din analiza dispoziŃiilor Legii cetăŃeniei române se
desprind trei asemenea cazuri de pierdere a cetăŃeniei române.
• AdopŃia unui copil minor, cetăŃean român, de către cetăŃeni străini.
• Stabilirea filiaŃiei copilului găsit pe teritoriul României duce, de asemenea, la pierderea
cetăŃeniei române, dacă părinŃii sunt cetăŃeni străini.
• Anularea, declararea nulităŃii sau desfacerea adopŃiei unui minor de către cetăŃeni români.
[paginile 301-304]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e
A.) a, c, e
B.) b, c, d
C.) a, b, d
53
CURSUL 13 – Regimul constitutional al statului roman
⇒ Caracterele statului roman
⇒ Forma de guvernamant
⇒ Structura de stat
⇒ Organizarea administrativ-statala
Obiectivele Cursului 13
Concepte-cheie tratate:
Caracterele statului roman – statul roman este carcaterizat ca fiind un stat national, suveran si
independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social, organizat potrivit principiului
separatiei si echilibrului puterilor in cadrul democratiei constitutionale
54
se supună unor reguli juridice. Este evident că statul de drept a apărut ca o replică dată statului
despotic. Spre sfârşitul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, s-a formulat şi teoretizat ideea potrivit
căreia scopul fundamental al statului este de a asigura realizarea dreptului şi că oamenii care deŃin
puterea sunt supuşi dreptului şi limitaŃi prin drept.
România este un stat democratic. DemocraŃia poate fi examinată din multe unghiuri, şi de aici
multitudinea de definiŃii, explicaŃii. Caracterul democratic al statului trebuie să le înmănuncheze pe
toate. Caracterul democratic al statului înseamnă că autorităŃile publice se întemeiază pe voinŃa
poporului, exprimată prin alegeri libere şi corecte. De asemenea, implică proclamarea şi garantarea
libertăŃilor publice. Totodată, democraŃia implică: un sistem pluralist, responsabilitatea guvernanŃilor,
obligaŃia lor de a se conforma legilor, exercitarea imparŃială a justiŃiei de către judecători independenŃi
şi inamovibili. DemocraŃia are ca fundament respectarea fiinŃei umane şi a statului de drept. Caracterul
democratic al statului şi statul de drept se implică şi se presupun reciproc. Aceste trăsături se pot
regăsi acolo unde echilibrul puterilor este realizat, unde supremaŃia constituŃiei este asigurată. Pentru
că, în fond, democraŃia poate fi definită şi ca domnia dreptului.
România este un stat social. Acest caracter rezultă atât din natura statului, cât şi mai ales din
funcŃiile sale. Statul modern poate şi trebuie să imprime tuturor acŃiunilor economice, politice, culturale,
un conŃinut social fundamentat pe valori etice şi umane, care să creeze terenul fertil exprimării reale a
personalităŃii cetăŃenilor, a drepturilor şi libertăŃilor lor, a şanselor egale. Statul social nu poate fi un
simplu partener de afaceri, un simplu observator, ci un participant care trebuie să intervină, trebuie să
aibă iniŃiativă şi mai ales să ia măsuri care să asigure realizarea binelui comun. El trebuie să protejeze
pe cel slab, dezavantajat de destin şi şansă, trebuie să sprijine sectoarele economice aflate în criză,
dar care sunt indispensabile promovării unui trai civilizat, trebuie să asigure funcŃionarea unor servicii
publice de protecŃie şi intervenŃie socială.
România, stat naŃional, unitar şi indivizibil. Sub aspectul structurii de stat, România se prezintă ca
un stat unitar. În cadrul statului nostru vom identifica deci trăsăturile statului unitar. Astfel, pe teritoriul
României este organizată o singură formaŃiune statală. De aici, drept consecinŃă, existenŃa unui singur
rând de autorităŃi publice centrale. Astfel, în Ńara noastră există un singur parlament. De asemenea,
există un singur guvern şi un singur for judecătoresc suprem.
CetăŃenii au o singură cetăŃenie, cetăŃenia română. Teritoriul Ńării este organizat în unităŃi administrativ-
teritoriale (judeŃe, oraşe şi comune), iar autorităŃile publice din aceste unităŃi sunt subordonate uniform
faŃă de cele centrale.
Întreaga organizare statală este stabilită prin ConstituŃie. Caracterul naŃional al statului unitar român
exprimă unul din elemente constitutive ale acestuia, ştiut fiind că, în accepŃiunea largă, statul este
constituit din 3 elemente, şi anume: teritoriu, populaŃie (naŃiunea) şi suveranitate (puterea organizată
statal).
[paginile 305-312]
Forma de guvernământ
Prin forma de guvernământ înŃelegem în general modul în care sunt constituite şi funcŃionează
organele supreme. Ea este raportată în principiu, la trăsăturile definitorii ale şefului de stat şi la
raporturile sale cu puterea legiuitoare.
Realizând o sinteză a formelor de guvernământ, vom reŃine că cele mai utilizate au fost şi sunt
monarhia şi republica.
Monarhia
Ca formă de guvernământ, monarhia se caracterizează prin aceea că şeful statului este un monarh
(rege, domn, împărat, prinŃ, emir), absolut sau nu, ereditar sau desemnat după proceduri specifice, în
funcŃie de tradiŃiile regimului constituŃional.
55
Monarhia absolută, cea mai veche formă de monarhie, se caracterizează prin puterea discreŃionară
în stat a monarhului. Această formă, specifică până la RevoluŃia Franceză, a existat până aproape de
timpurile noastre, fiind de menŃionat că la începutul secolului al XX-lea existau încă două imperii
absolute, şi anume Imperiul Rus şi Imperiul Otoman.
Monarhia limitată (constituŃională), aşa cum o arată chiar denumirea, se caracterizează prin
limitarea puterilor monarhului prin legea fundamentală a statului (constituŃia). Cu toate aceste limitări,
monarhul are un mare rol, atribuŃiile parlamentului fiind reduse.
Monarhia parlamentară dualistă este o formă a monarhiei constituŃionale, în care monarhul şi
parlamentul său stau, din punct de vedere legal, pe o poziŃie egală.
Monarhia parlamentară contemporană, întâlnită astăzi în Marea Britanie, Belgia, Olanda, Ńările
scandinave, ca o expresie a tradiŃiei şi istoriei acestor Ńări, are mai mult un caracter simbolic. Monarhul
păstrează unele prerogative, precum dreptul de a dizolva parlamentul, dreptul de numiri în funcŃii
superioare, dreptul de a refuza semnarea unor legi.
Republica
Republica este acea formă de guvernământ în care cetăŃenii se guvernează singuri, desemnându-şi
preşedintele sau alegând un şef de stat, denumit de regulă preşedinte.
În republică, guvernarea se înfăptuieşte prin reprezentanŃi aleşi după proceduri electorale. Aici, şeful
de stat, preşedintele de republică sunt aleşi fie prin vot universal, fie de către Parlament, desemnare ce
determină clasificări ale acestei forme de guvernământ.
Republica parlamentară se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către parlament, singur
sau completat cu delegaŃi, în faŃa căruia acesta de altfel răspunde, nuanŃat desigur. Datorită acestui
lucru, poziŃia legală a şefului de stat este inferioară parlamentului (Italia, Austria, Germania, Finlanda).
Republica prezidenŃială se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către cetăŃeni, fie direct
prin vot universal, egal, secret şi liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale (electori,
în S.U.A., de exemplu). Acest mod de desemnare a preşedintelui de republică îl situează, din punct de
vedere legal, pe o poziŃie egală cu parlamentul. În republica prezidenŃială, prerogativele şefului de stat
sunt puternice.
Forma de guvernământ a României
EvoluŃia formei de guvernământ în România a reflectat întreaga evoluŃie istorică, de la formarea
statului unitar român (1859) până în prezent. În acest sens vom aminti că, potrivit Statutului lui Cuza
(1864), puterile publice erau încredinŃate „Domnului, unei Adunări ponderatice şi Adunării elective”,
domnia caracterizând deci instituŃia de şef de stat. Monarhia este menŃinută şi de constituŃiile din 1966,
1923 şi 1938.
Forma monarhică a fost înlocuită cu forma republicană de guvernământ prin Legea 363 din 30
decembrie 1947. Republica a fost consacrată prin constituŃiile din anii 1948, 1952, 1965.
După RevoluŃia din Decembrie 1989, prin Decretul-Lege nr. 2 s-a reafirmat forma de guvernământ
republicană, iar potrivit legislaŃiei, s-a instituit funcŃia de Preşedinte al României. ConstituŃia actuală a
României, prin articolul 1, stabileşte că forma de guvernământ a statului român este republica.
Preşedintele României este ales prin vot universal şi nu este subordonat Parlamentului.
[paginile 312-314]
Structura de stat
57
confederaŃii de state: ConfederaŃiile statelor americane între anii 1778-1787; ConfederaŃia germanică
între 1815-1871; ConfederaŃia elveŃiană între anii 1815-1848.
[paginile 314-321]
Organizarea administrativ-statală
58
sate, în funcŃie de condiŃiile economice, social-culturale, geografice şi demografice. Satele în care-şi au
sediile autorităŃile publice comunale sunt sate reşedinŃă.
StaŃiunile balneo-climaterice. Trebuie să subliniem încă de la început că staŃiunile balneo-climaterice
nu constituie unităŃi administrativ-teritoriale distincte de cele menŃionate până acum. Conform Legii
2/1968, oraşele şi comunele care, datorită condiŃiilor climaterice, hidrografice sau aşezării lor, prezintă
importanŃă pentru ocrotirea sănătăŃii şi asigurarea odihnei cetăŃenilor, sunt organizate ca staŃiuni
balneo-climaterice.
Satele şi cătunele. Legea administraŃiei publice locale stabileşte posibilitatea formării comunelor din
unul sau mai multe sate şi cătune.
[paginile 321-329]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) a, c, d
B.) a, b, c
C.) b, d, e
A.) a, b, c, d
B.) b, c, d, e
C.) a, b, c, e
59
Obiectivele Cursului 14
Concepte-cheie tratate:
Teoria separatiei puterilor in stat – este o justificare ideologica a unui scop politic foarte
concret si anume slabirea puterii guvernantilor in ansamblu, limitandu-i pe unii prin altii.
Separatia comporta doua aspecte, si anume separatia parlamentului fata de guvern si separatia
jurisdictiilor in raport cu guvernantii, fapt ce permite controlul acestora prin judecatori
independenti.
60
FuncŃia fundamentală a statului este de a exprima şi realiza, ca voinŃă general obligatorie (voinŃa de
stat), voinŃa poporului.
Trăsăturile generale ale puterii organizate statal. Deosebirile de alte puteri
ÎnŃelegem prin trăsături generale ale puterii de stat acele caractere esenŃiale şi comune tuturor tipurilor
de putere de stat, care permit gruparea lor într-o noŃiune generală şi care diferenŃiază în acelaşi timp
puterea de stat de orice alt fenomen. Pot fi identificate următoarele trăsături generale ale puterii de
stat:
1) caracterul de putere;
2) putere de constrângere;
3) putere socială;
4) puterea de a exprima şi realiza voinŃa ca voinŃă de stat;
5) caracterul organizat;
6) suveranitatea.
[paginile 330-334]
61
Teoria separaŃiei puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret:
slăbirea puterii guvernanŃilor în ansamblu, limitându-i pe unii prin alŃii. Se consideră că separaŃia
puterilor comportă două aspecte bine conturate:
a) separaŃia parlamentului vizavi de guvern;
b) separaŃia jurisdicŃiilor în raport cu guvernanŃii, fapt ce permite controlul acestora prin
judecători independenŃi.
62
Ca o concluzie la cele precizate mai sus, se poate preciza ca ne aflam în prezenŃa unei conlucrări a
structurilor statale în realizarea voinŃei poporului. Această conlucrare presupune: competenŃe clar
delimitate prin ConstituŃie, autonomie organizatorică şi funcŃională, control reciproc fără imixtiune,
garanŃii constituŃionale ale îndeplinirii mandatului şi ale respectării drepturilor cetăŃenilor.
[paginile 340-342]
APLICAłII
ExerciŃii rezolvate
A.) a, c, d, e
B.) a, b, c, d
C.) b, c, d, e
A.) a, b, e
B.) a, b, c
C.) a, c, d
63