Anul III, nr.

30 iulie 2009
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

Din cuprins
Înfruntarea stresului
Stresul este o provocare cu care fiecare dintre noi ne-am întâlnit. Ceea ce, poate, nu ºtim, este cã bãrbaþii ºi femeile reacþioneazã diferit la aceastã presiune, iar acest lucru ne afecteazã de multe ori cãsnicia. (pag. 9)

Ce sã facã Dumnezeu când nu Se mai poate înþelege cu noi?

Cum trãim Sfânta Liturghie?
Ce înseamnã pentru noi Sf. Liturghie? O trãim sau doar participãm ca la un spectacol, uneori parcã plictisitor? (pag. 14)

Tristeþea, între normalitate ºi patologie
De multe ori suntem cuprinºi de tristeþe, sentiment care ne paralizeazã voinþa ºi ne alungã bucuria. Ce este însã tristeþea ºi ce se ascunde în spatele ei? (pag. 7)

(pag. 3)
obligatoriu prin casa ºi inima celui suferind. Sf. Ioan Teologul ne spune: "Dacã zice cineva: Iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sãu îl urãºte, mincinos este! Pentru cã cel care nu iubeºte pe fratele sãu, pe care l-a vãzut, pe Dumnezeu, pe care nu L-a vãzut, nu poate sã îl iubeascã" (1 Ioan 4, 20). În Liturghia euharisticã existã un moment final în care preotul se adreseazã credincioºilor cu îndemnul: "Cu pace sã ieºim!", la care aceºtia rãspund: "Întru numele Domnului!" Îndemnul ne invitã sã ieºim din bisericã cu pace, spre împlinirea poruncii iubirii aproapelui, deoarece toatã legea moralã "se cuprinde într-un singur cuvânt: iubeºte pe aproapele tãu" (Galateni 5, 14). Creºtinul vede în persoana sãracului pe Însuºi Hristos. De aici proverbul: "Cine pe sãrac ajutã, pe Dumnezeu împrumutã". Chiar Domnul ne descoperã acest lucru: "Veniþi, binecuvântaþii Pãrintelui Meu, moºteniþi Împãrãþia cea pregãtitã vouã… cãci flãmând am fost ºi Mi-aþi dat sã mãnânc; însetat am fost ºi Mi-aþi dat sã beau". Milostenia primeazã în faþa tuturor celorlalte fapte bune. "Dacã la poarta ta bate un sãrac ºi tu atunci te rogi, rugãciunea ta devine pãcat dacã nu te scoli sã-l miluieºti pe cel ce strigã de durere", zicea Petre Þuþea. Iatã de ce Biserica noastrã îndeamnã mereu pe toþi creºtinii "sã nu iubim numai cu vorba, numai din gurã, ci cu fapta ºi cu adevãrul" (I Ioan 3, 18). Sã nu uitãm însã cã milostenia nu înseamnã banul aruncat cerºetorului pe stradã, acþiune mai degrabã pãcãtoasã, pentru cã întreþine fie diverse patimi, fie pe cei care se ascund în spatele cerºetorilor. Milostenia se îndreaptã cãtre aproapele lovit de suferinþã ºi constã fie în ajutor material, dar mai ales în iubire ºi rugãciune, pentru cã lipsa iubirii este mult mai cruntã decât lipsa confortului. Cu ce mãsurã mãsurãm, cu aceea ni se va mãsura.

Editorial de Pr. Rãzvan Timofte

Liturghia aproapelui
Viaþa creºtinã se desfãºoarã într-o întreitã liturghisire: liturghia inimii, liturghia euharisticã ºi liturghia aproapelui. Cele trei sunt complementare. Niciuna nu este întreagã fãrã celelalte douã. Prin liturghia inimii, sufletul aduce jertfã de rugãciune ºi de fapte de iubire. În Liturghia euharisticã sufletul se împãrtãºeºte cu Hristos prin cuvânt, cântare ºi rugãciune comunã, dar mai ales prin Sfânta Împãrtãºanie, ºi realizeazã comuniunea sublimã cu Dumnezeu: "Cel ce mãnâncã Trupul Meu ºi bea Sângele Meu are viaþã veºnicã", zice Mântuitorul Hristos. Prin liturghia aproapelui, creºtinul dezvoltã comuniunea de iubire cu Dumnezeu prin inima celui aflat în suferinþã. Calea spre Împãrãþia lui Dumnezeu trece

CMYK

2

Eveniment

Ridicarea noului sediu al Protopopiatului a ajuns la final
Pe strada Andrei Mureºanu, la numãrul 2, se înalþã astãzi noul ºi impozantul sediu al Protopopiatului Ortodox Român Fãgãraº. Construit pe o suprafaþã de 450 mp în formã de cruce cu o turlã octogonalã, cu demisol, trei nivele ºi mansardã, acest nou sediu este întru totul pregãtit pentru noile nevoi ale protoieriei ºi gata pentru a primi potenþiali chiriaºi. Construcþia acestei clãdiri a început în najeze o capelã care va avea octombrie 2007, pânã la sfârºitul acelui an hramul Soborul Sfinþilor Aposfinalizându-se demisolul. Lucrãrile au toli, prãznuit la 30 iunie. Curtea "Odatã cu finalizarea lucrãrilor de concontinuat în primãvara anului 2008, când acestei clãdiri are o suprafaþã de 3000 mp, s-a construit parterul ºi a fost posibilã iar în faþã ºi lateral sunt amenajate aproxi- strucþie ale acestui nou sediu mulþumesc mutarea birourilor din vechiul sediu. Pânã mativ 20 de locuri de parcare. lui Dumnezeu cã ne-a ajutat sã ducem la la sfârºitul lui 2008 s-au finalizat lucrãrile Coordonator al tuturor lucrãrilor a fost bun sfârºit ridicarea clãdirii ºi vreau sã mulla parter ºi primul nivel. neobositul Pãrinte Protopop Ioan Ciocan þumesc tuturor preoþilor din Protopopiat La începutul anului 2009 s-au finisat care, pe lângã dificila misiune de a ridica care au sprijinit financiar ºi moral aceastã ºi au devenit funcþionale încã douã birouri, catedrala din centrul Fãgãraºului, ºi-a asu- lucrare", ne-a spus pãrintele protopop. s-au continuat lucrãrile cu încã un etaj, mat ºi sarcina ridicãrii acestui nou sediu. Pr. Ovidiu Bostan mansarda ºi, în final, acoperiºul. De asemenea, clãdirea este dotatã cu energie electricã, apã curentã, canalizare, gaz metan, instalaþie de încãlÎn curând, în pãdurile de la ªinca Nouã se va auzi din nou glas de rugãciune. Pe locul zire la parter, geamurile sunt din lemn unei vechi vetre monahale se ridicã o nouã mãnãstire, cu sprijinul localnicilor inimoºi. stratificat, iar acoperiºul din þiglã. Iatã cum, într-un timp relativ scurt, Sihãstria unde au fost începute lucrãrile a fost vizitatã duminicã, 5 iulie, de cãtre PS Andrei. ªinca Nouã a avut mai bile. Frumuseþea rãcoroadin octombrie 2007 pânã în iunie sã a pãdurii ne-a mai es2009 s-a ridicat o clãdire impunã- multe aºezãminte monatompat din emoþiile cãlãtoare, care de acum înainte mai are hale. Chiar localnicii, când toriei, pentru care ar fi nevoie doar de lucrãri de finisare. au fugit din ªinca Veche, fost mai potrivit un tractor O mare parte din spaþiul acestui pentru cã nu doreau sã ac(cu care se parcurge în nou sediu poate fi pus la dispoziþia cepte trecerea forþatã la mod obiºnuit distanþa pâcelor care doresc sã închirieze. greco-catolicism, ºi au înnã la mãnãstire) sau o maDemisolul, cu o suprafaþã de 450 fiinþat localitatea ªinca ºinã de teren. Liniºtea ºi mp ºi o înãlþime de 3,5 m are trei Nouã, au gãsit mângâiere frumuseþea locului, nu decãi de acces ºi este disponibil în duhovniceascã la unul dinîntregime. Parterul gãzduieºte un tre ele. De aceea, parcã au pãstrat adânc în geaba ales în vechime pentru mãnãstire, ne-au hol spaþios pardosit cu gresie, o sufletele lor dorul de mãnãstire. Iatã cã, dupã ºters însã cu totul din inimã îngrijorãrile. salã de conferinþe înaltã de 6 m, cu veacuri de aºteptare, visul le este împlinit: la Aflate în binecuvântata pauzã duminicalã, balcon ºi o capacitate de 250 de ºapte kilometri de sat, pe locul unui alt vechi lucrãrile ne-au fãcut sã apreciem bineculocuri; în partea stângã se aflã un aºezãmânt dispãrut în urma prigoanei pusã în vântarea locului, dar ºi sã înmulþim rugãciubirou pentru contabilitate, iar în aplicare de generalul Bukov, au fost desco- nea pentru cei care s-au implicat în reînvierea partea dreaptã alte douã birouri, al perite de curând ruinele unei biserici de piatrã, vetrei monahale, pentru cã munca se vesteºte pãrintelui protopop ºi al pãrintelui împodobitã cu picturã în frescã. În acest loc, a fi lungã ºi anevoioasã. Ceea ce pare însã secretar. La acest nivel se mai gã- unde slujirea a fost întreruptã de atâta vreme, greu pentru oameni, se plineºte uºor cu ajusesc trei încãperi: douã dintre ele se ridicã astãzi schitul cu hramul „Duminica torul Domnului ºi cu iubirea omului, de care gãzduiesc arhiva, iar a treia e ma- Sfinþilor Români“. Stareþul aºezãmântului au dat dovadã din plin sãtenii din ªinca Nouã, gazie pentru lumânãri. Tot la parter este Pãrintele Matei Bilauca, care va sluji aici în frunte cu primarul lor, Dumitru Flucuº, ºi se mai gãsesc grupurile sanitare. împreunã cu obºtea de cãlugãri ce a vieþuit pãrintele paroh Sorin Suciu. Dacã doriþi sã vã faceþi parte a ctitoriei La etajul 1 sunt construite douã pânã nu demult la ªinca Veche. apartamente cu balcon, de asemeLocul unde se ridicã clãdirea care va adã- acestui nou (ºi vechi în acelaºi timp) aºenea disponibile pentru închiriat. posti câteva chilii ºi un paraclis a fost vizitat în zãmânt monahal, puteþi face acest lucru conTot posibili chiriaºi aºteaptã ºi eta- dupã-amiaza zilei de duminicã, 5 iulie, de tribuind, din puþinul fiecãruia, la ridicarea lui. jul 2, cu întreaga sa suprafaþã. Man- cãtre Preasfinþitul Andrei, Episcopul Vicar al Contul care vã stã la dispoziþie este deschis la sarda este construitã pe douã nive- Arhiepiscopiei Sibiului. Drumul de munte, Banca Româneascã, filiala Fãgãraº: RO 79 BRMA 0082 0292 1630 0000 le, primul dintre ele fiind liber, iar la anevoios ºi îngust, le-a amintit vizitatorilor de cel de-al doilea urmând sã se ame- Muntele Athos ºi de alte sihãstrii greu accesiNatalia Corlean

Un nou aºezãmânt monahal: ªinca Nouã

Actual

3

Ce sã facã Dumnezeu când nu Se mai poate înþelege cu noi?
Cu prilejul Duminicii Pãrinþilor ºi a Copiilor, sãrbãtoritã anul acesta chiar de Rusalii, Înaltpreasfinþitul Laurenþiu Streza ne-a adresat un cuvânt în care ne atrage atenþia asupra faptului cã nu Dumnezeu este cauza relelor ce ni se întâmplã, ci stilul nostru de viaþã, atitudinea egoistã de necredinþã ºi nerecunoºtinþã cu care privim lumea ce ne înconjoarã. Vã prezentãm câteva fragmente, cu menþiunea cã subtitlurile aparþin redacþiei. golit, pretutindeni, ca sã trezim ªtim ºi sã mulþumim, poftele cele ruºinoase. Dumnenu doar sã cerem? zeu ne dã minte luminatã, dar Slujba Sfintei Liturghii, pe care o sã- noi o folosim ca sã înºelãm ºi sã vârºim în fiecare duminicã sau sãrbãtoare profitãm necinstit de ceilalþi. sau în alte zile, în care se actualizeazã pen- Dumnezeu ne dã bunãstare, dar tru noi Cincizecimea, se mai numeºte ºi noi o transformãm în lãcomie ºi invidie. El Euharistie - mulþumire, tocmai pentru cã dã roade bogate, dar noi nu mai încetãm Îi mulþumim Sf. Treimi pentru darurile Sa- sã furãm, sã luãm din ceea ce nu e al nosle revãrsate asupra noastrã, pentru toate tru. El ne dãruieºte viaþã paºnicã, dar noi cele ce le-am primit din bunãtatea Sa, pen- ne învrãjbim ºi ne rãzbunãm. Dumnezeu tru cele arãtate ºi pentru cele nearãtate, doreºte sã ne dea armonie în familie, dar pentru sãnãtate ºi bunãstare, pentru reali- noi nu mai contenim violenþa, divorþurile, zãrile în familie, la ºcoalã, în profesiune. adulterele. Dumnezeu vrea sã ne dea copii Desigur, avem ºi greutãþi, necazuri ºi buni ºi ascultãtori, dar noi îi avortãm sau îi întristãri multe, parcã tot mai multe. Îi abandonãm la naºtere, sau îi educãm cu mulþumim lui Dumnezeu ºi pentru acestelevizorul sau îi pãrãsim pentru câºtigutea? Dar sã fim sinceri, nu o prea facem. rile materiale. Dumnezeu doreºte sã avem Mai mult, adeseori uitãm sã-I mulþumim copii sãnãtoºi, dar noi umplem þara cu pentru binele pe care îl primim din pricina greutãþilor pe care le suferim, ca îndrep- anticoncepþionale ºi plãtim campanii de vaccinare. Dumnezeu doreºte sã avem tare de la Dumnezeu. Cu atât mai mult, uitãm de binele conducãtori vrednici, dar noi acceptãm cu primit când necazurile se adunã. Dacã uºurinþã prevederi legale împotriva moraprivim în urmã, la cele douã decenii de la litãþii ºi a sfinþeniei vieþii, doar pentru a cãderea comunismului, nu ne bucurãm oferi drepturi unor minoritãþi bolnave, atât de mult, precum s-ar cuveni, de darul împotriva vieþii normale rânduite de eliberãrii pe care ni l-a fãcut Dumnezeu, Dumnezeu. Rând pe rând, îngãduim prin lege cât ne supãrãm pentru starea în care am ajuns: foarte multe boli grave, epidemii, omorârea copiilor în pântece, prostituþia, multe morþi premature, sinucideri ale incestul, relaþiile nefireºti. Dacã acestea tinerilor, ºomaj, nedreptate, corupþie, sunt pãcate pe care nu le putem curma prin înstrãinare de casã, secetã, cutremure, închisoare, nici mãcar nu prevedem o alunecãri de teren, inundaþii, dereglare a sancþiune moralã ca sã arãtãm cã preþuim cum se cuvine viaþa primitã de la Dumclimei, crizã financiarã ºi economicã. nezeu ºi buna ei cuviinþã. înºelãciune, de purtãri rele"? Vom fi mai liberi, mai avuþi, mai mulþumiþi de viaþã punându-ne pe noi ºi voia noastrã în locul lui Dumnezeu? "Au schimbat slava lui Dumnezeu celui nestricãcios cu asemãnarea chipului omului celui stricãcios… de aceea Dumnezeu i-a dat necurãþiei, dupã poftele inimilor lor, ca sã-ºi pângãreascã trupurile lor între ei", spune Sf. Ap. Pavel. Ce fel de viaþã vom duce, ce fel de bine vom aºtepta pentru acestea de la Dumnezeu? Desigur, nu Dumnezeu e pricina atâtor rele, ci rãtãcirea noastrã de la credinþã, abaterea noastrã de la rânduiala firii, neglijarea instituþiei sfinte a familiei, nerecunoºtinþa ºi nemulþumirea. Când ne merge rãu, Dumnezeu nu ne pãrãseºte, cãci nu este niciun pãcat care sã biruiascã iubirea Lui de oameni, ci El ne lasã în voia inimilor noastre. Ca un pãrinte iubitor ne îngãduie cu îndelungã rãbdare ºi, dacã nu înþelegem din experienþa binelui, ne lasã sã înþelegem ce se întâmplã cu noi din experienþa rãului. Dacã însã dorim iarãºi sã avem parte de bine, trebuie sã încetãm rãul pe care îl facem ºi sã-L rugãm pe Dumnezeu sã ne ierte. Sã alergãm la mila Lui, la iertarea Lui, la iubirea Lui pãrinteascã ºi sã cerem: "Pãcatele tinereþilor ºi ale neºtiinþei nu le pomeni, ºi de cele ascunse ale noastre, curãþeºte-ne pe noi. Nu ne lepãda pe noi în vremea bãtrâneþilor; când slãbeºte tãria noastrã, nu ne pãrãsi pe noi. Mai înainte de a ne întoarce în pãmânt, învredniceºte-ne sã ne întoarcem la Tine ºi cautã spre noi cu bunãvoinþã ºi cu har. (…) Cerceteazã-ne pe noi cu bunãtatea Ta. Izbãveºte-ne pe noi de tirania diavolului. Întãreºte viaþa noastrã cu poruncile Tale cele sfinte ºi sfinþitoare. Înger credincios, pãzitor, pune poporului Tãu ºi pe toþi ne adunã întru Împãrãþia Ta. Dã iertare celor ce nãdãjduiesc întru Tine. Iartã-le lor ºi nouã pãcatele. Curãþeºte-ne cu lucrarea Sfântului Tãu Duh". Amin. †Dr. LAURENÞIU STREZA, Arhiepiscopul Sibiului ºi Mitropolitul Ardealului

Ce facem cu darurile primite?

Ne punem, desigur, întrebarea: De ce aceastã degradare a vieþii noastre? A încetat Dumnezeu sã fie iubitor faþã de noi? Nu mai avem în cer un Pãrinte bun la Care S-a înãlþat Mântuitorul ca sã ne trimitã pe Duhul Sfânt ºi, odatã cu Acesta, toate darurile Lui? ªi-a întors Dumnezeu faþa de la noi? Sau, mai degrabã, noi L-am uitat? Ce ar trebui sã facã Dumnezeu cu noi? În negrãita Sa bunãtate, Dumnezeu dã tuturor sãnãtate, dar noi o cheltuim trãind dezordonat, numai pentru plãcere ºi neglijând rânduiala posturilor. Dumnezeu ne dã frumuseþe trupului, dar noi îl afiºãm dez-

Suntem lãsaþi în voia inimilor noastre
Iubiþi credincioºi, ce sã facã Dumnezeu când nu Se mai poate înþelege cu noi? Sã ne batã sau mai bine sã ne lase în voia noastrã? Despre unii ca noi, Sf. Apostol Pavel spunea: “Precum n-au încercat sã pãstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, aºa ºi Dumnezeu i-a lãsat la mintea lor fãrã de judecatã, sã facã cele ce nu se cuvine” (Rom. 1, 28). Sã ne lase aºadar Dumnezeu sã ajungem "plini de toatã nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lãcomie, de rãutate, de pizmã, de ucidere, de ceartã, de

4

Eveniment
emoþii, a mulþumit lui Dumnezeu pentru binecuvântãrile revãrsate în decursul activitãþii sale pastorale la ªinca Veche, apoi a mulþumit Înalt Preasfinþitului ºi enoriaºilor care, "cu timp ºi fãrã timp", s-au dedicat lui Dumnezeu, dorind sã aibã în sat o micã catedralã, în care neîncetat sã plece genunchii, pentru preamãrirea Creatorului ºi mulþumind Aces-

Sfinþirea bisericii din ªinca Veche acestei parohii.paroh, copleºit de Pãrintele
"În Biserica slavei Tale stând, în cer ni se pare a sta!"
Biserica ortodoxã din ªinca Veche, cu hramul "Sfinþii Apostoli Petru ºi Pavel", s-a bucurat în data de 21 iunie de vizita ÎPS Dr. Laurenþiu Streza, care a rãspuns invitaþiei pãrintelui paroh, Iosif Florin Ciolan, de a fi în mijlocul comunitãþii pentru târnosirea locaºului de cult. O zi de mare sãrbãtoare, la care credincioºi din toate satele comunei ªinca, împreunã cu preoþii lor, au venit sã fie alãturi de ºincani în aceastã zi istoricã pentru comunitatea noastrã. Pãrintele Mitropolit a fost întâmpinat la intrarea în sat de cãtre domnul primar Victor Bîrlez, împreunã cu fii ai satului ºi cãlãreþi, care l-au condus pânã la bisericã. Într-o atmosferã de mare bucurie ºi emoþie, pãrintele paroh împreunã cu un numãr mare de enoriaºi, îmbrãcaþi în straie de sãrbãtoare, au fãcut primirea Pãrintelui Mitropolit în faþa bisericii, cântând imnul arhieresc. Slujba de sfinþire a început afarã, apoi s-a înconjurat locaºul de cult, sfinþindu-se pereþii prin stropire cu apã sfinþitã ºi ungere cu Sfântul Mir ºi citindu-se la fiecare laturã o pericopã din Sf. Evanghelie. Dupã intrarea în bisericã, ce s-a fãcut ca la Înviere, pãrintele protopop Ioan Ciocan a citit hrisovul de sfinþire, introdus apoi în piciorul Sfintei Mese împreunã cu sfinte moaºte, peste ele turnându-se cearã. Niºa a fost închisã ºi pecetluitã, asemenea Mormântului Mântuitorului, iar masa altarului a fost îmbrãcatã ºi sigilatã. ÎPS Laurenþiu a subliniat faptul cã, astfel, biserica a devenit "Mormântul Domnului, altar de jertfã ºi tronul slavei lui Dumnezeu". A urmat oficierea Sfintei Liturghii afarã, în grãdina bisericii, iar credincioºii, plini de bucurie, s-au fãcut împreunã-rugãtori cu Pãrintele Mitropolit, soborul de preoþi ºi diaconi slujitori, dar ºi cu natura înverzitã ºi pãsãrile care acompaniau corul bisericii, într-o liturghie cosmicã la care a participat întreaga creaþie. Un moment de maximã intensitate pentru noi, enoriaºii acestei parohii, a fost înainte de sfârºitul Sfintei Liturghii, când ÎPS Laurenþiu l-a hirotesit pe pãrintele paroh Iosif Ciolan iconom stavrofor. Aceastã distincþie este încununarea activitãþii pastorale de nouã ani, timp în care pãrintele împreunã cu enoriaºii din ªinca Veche au efec-

tuat ample lucrãri de renovare ºi înfrumuseþare a întregii biserici: pictare, schimbarea mobilierului, a stranelor ºi a pardoselii, montarea unui iconostas nou, înlocuirea ferestrelor ºi a acoperiºului, tencuirea exteriorului, renovarea turnului ºi construirea unei anexe de lumânãri. Toate acestea s-au fãcut prin jertfelnicia ºi dragostea de Dumnezeu a credincioºilor

tuia pentru toate facerile de bine. Slujba de la bisericã s-a încheiat, însã agapa frãþeascã de la Cãminul Cultural a fost o continuare a comuniunii, la care a participat ºi Pãrintele Mitropolit, alãturi de soborul de preoþi ºi sãteni. Acest eveniment va rãmâne scris în inimile fiecãrui participant, atât prin intensitatea lui, cât ºi prin faptul cã, prin intrarea în Sfântul Altar, fiecare s-a simþit mai aproape de cer. Aurelian Cîrstea, ªinca Veche

Apostolat în Þara Fãgãraºului - locul 7 în topul celor mai influente bloguri din România
Luna trecutã FocusBlog a dat publicitãþii un studiu pe care specialiºtii acestui site l-au fãcut în sfera blogurilor din România. Scopul a fost acela de a identifica statistic care sunt cele mai influente bloguri din þara noastrã. Modalitatea de calcul a influenþei nu ia în considerare numãrul vizitatorilor zilnici care, în marea lor majoritate, ajung întâmplãtor pe un blog, ci numãrul celor care acceseazã direct pagina respectivã, precum ºi numãrul articolelor care sunt preluate pe alte site-uri. Aceºtia sunt indicii care aratã influenþa pe care un blog o are în sfera virtualã. În acest top, spre surprinderea realizatorilor (dar ºi a noastrã), se aflã ºi site-ul publicaþiei "Apostolat în Þara Fãgãraºului", pe un onorant loc 7. Aceastã clasare nu aratã faptul cã numãrul de vizitatori unici pe zi ai blogului (care variazã între 40 ºi 150), este foarte mare, ci altceva: „deºi ele (singurele douã bloguri cu specific religios din acest top, locurile 7 ºi 14) nu sunt bloguri “mainstream”, au câte o comunitate construitã în jurul lor“ – spun realizatorii clasamentului. Asta înseamnã cã cei care nu au acces la varianta tipãritã a publicaþiei ºi au ajuns sã o citeascã pe internet revin pe acest site, iar ei sunt în numãr destul de mare. De asemenea, un numãr mare de articole de aici au fost preluate de alte site-uri. Pentru acest lucru nu putem decât sã dãm slavã lui Dumnezeu, pe care Îl rugãm sã lucreze în continuare în sufletele noastre, ale celor care realizãm cu ajutorul Lui aceastã publicaþie, precum ºi în sufletele celor care o citesc. Natalia Corlean

CMYK

Jurnal de pelerin

5

Muntele Athos, loc de pelerinaj ºi reculegere
Muntele Athos sau Sfântul Munte, cum i se mai spune, este unul dintre cele care pleacã din Ouranopolis spre Dafni, mai importante þinuturi, nu numai ale Greciei ºi Peninsulei Balcanice, ci ale portul de intrare al Sfântului Munte, numit întregului pãmânt, datoritã valorii sale spirituale, aici aflându-se cea mai impor- aºa de la numeroºii dafini care cresc în tantã comunitate monahalã ortodoxã din lume. Datoritã poziþiei geografice privi- zonã. Aici, viaþa se desfãºoarã în ritm lent. legiate - o peninsulã cu o lungime de circa 30 km ºi o lãþime medie de 12 km, Monahii, absorbiþi de lucrarea lor duhovstrãbãtutã de un lanþ muntos care se terminã spre sud cu vârful stâncos al niceascã, se amestecã cu pelerinii care, la cuprinºi de dorinþa de a Athosului (2033 m), monahismul a gãsit în Muntele Athos un loc deosebit pen- rândul lor, suntcu muntele sfânt. Legãtura face cunoºtinþã tru izolare, într-o lume a liniºtii ºi a reculegerii. între portul Dafni ºi Careia, capitala Muntelui Athos, este asiguratã ÎNCEPUTURI. Începude un autobuz, iar din Careia turile vieþii monahale în Athos pelerinii au la dispoziþie se pierd în negura vremurimicrobuze pentru a ajunge lor. Timp de cinci secole mola mãnãstirile sau schiturile nahismul atonit s-a dezvoltat pe care doresc sã le viziteze. în mici sihãstrii, primele aºeLa intrarea în mãnãstire, pezãri monahale fiind considelerinii sunt întâmpinaþi, durate Vatopedu ºi Xiropotamu. pã obiceiul locului, cu o buViaþa de obºte a fost introdusã de cãþicã de rahat, cu un pãhãCuviosul Atanasie Atonitul, care rel de ouzo (bãuturã alcoolia întemeiat în 963 Mãnãstirea cã greceascã), o cafea greLavra. Celelalte mãnãstiri au fost ceascã ºi apã rece. Tot aîntemeiate pânã prin secolul al cest ,,meniu" repreXIV-lea. Perioada de înflorire a zintã un excelent remonahismului de aici a fost între vigorant al trupului anii 963 ºi 1453, când Athosul se mai puþin obiºnuit afla sub directa supraveghere ºi cu drumurile ºi poteîntreþinere a împãraþilor bizantini. cile de munte. AJUTOR DE LA ROMÂNI. COMORI NEDupã cãderea Constantinopolului, PREÞUITE. Pe lângã Muntele Athos a stat cinci sute de frumuseþea ºi puritatea ani sub stãpânire otomanã. În muntelui în ansamblu, cu aceastã perioadã, aºezãmintele vãi ºi defileuri înverzite athonite au fost foarte mult ajutate Sfântului cu pãduri de pini, castani, de cele douã þãri române - Moldova ºi Munte. În chiparoºi, mãslini ºi daÞara Româneascã. Domnitorii trimiteau acest regufini, cu vârfuri semeþe, se danii anuale în bani, sumele necesare plãþii lament se prevede interzi- Schitul românesc Prodromu profileazã aºezãmintele birului cãtre turci (pentru a asigura un cerea intrãrii femeilor în Sf. Munte. Dintre monahale, fie aºezate la vedere pe þãrm, oarecare statut de libertate), dar ºi pentru cele 20 de mãnãstiri, 17 sunt greceºti, una ru- fie pe versanþi, în cele mai îndrãzneþe poîntreþinere ºi reparaþii. seascã, una sârbã ºi una bulgarã. Pe lângã ziþii. Acestea impresioneazã prin dimensiDupã secularizarea averilor mãnãsti- mãnãstiri mai existã în Sfântul Munte ºi uni ºi stilurile arhitectonice, dar mai ales reºti (1863), ajutoarele româneºti încetea- alte categorii de aºezãminte monahale: prin adevãratul ,,tezaur" pe care îl deþin, zã. În 1912 Athosul intrã sub tutela ºi ad- schiturile, chiliile, sihãstriile. Noi, românii, fiecare dintre ele: icoane fãcãtoare de miministraþia Greciei, iar în 1926 este decla- nu avem o mãnãstire a noastrã, ci doar do- nuni, sfinte moaºte, cruci conþinând lemn rat republicã monahalã ortodoxã autono- uã schituri: Prodromu ºi Lacu. Schitul ro- din Sfânta Cruce, brâul Maicii Domnului, mã în cadrul Greciei. Jurisdicþional ºi spi- mânesc Prodromu, închinat Sfântului Ioan, epitafuri, veºminte liturgice, biblioteci ritual a depins ºi depinde de Patriarhia Botezãtorul ºi Înaintemergãtorul (Prodro- impresionante etc. Ecumenicã de Constantinopol, care apro- mos), se aflã sub jurisdicþia mãnãstirii greCadrul natural fãrã prihanã, frumubã orice numiri ºi schimbãri de stareþi ºi ceºti Marea Lavrã, iar Schitul Lacu, închi- seþea aºezãmintelor monahale, în care nu supravegheazã viaþa duhovniceascã. nat Sfântului Dimitrie, se aflã sub juris- se foloseºte curentul electric, ci doar canREGULAMENT STRICT. În ceea dicþia mãnãstirii greceºti Sfântul Pavel. dele ºi lumânãri, rânduiala liturgicã caracce priveºte organizarea administrativã, INTRAREA. Intrarea pe teritoriul Sfân- terizatã prin slujbe de noapte, muzica biseMuntele Athos se conduce dupã un Re- tului Munte Athos presupune obþinerea riceascã, monahii preocupaþi în permagulament Monastic elaborat de Comuni- unui permis special de vizitare, eliberat de nenþã de cele duhovniceºti învãluie Sfântatea celor 20 de stareþi, numitã Chinotita. cãtre biroul abilitat din Ouranopolis, în tul Munte într-o atmosferã sacrã care îþi Regulamentul stabileºte regulile de vieþui- baza rezervãrii prealabile fãcute la Biroul purificã sufletul ºi te face sã-þi doreºti sã re, drepturile ºi datoriile mãnãstirilor ºi cã- pentru pelerini din Tesalonic. Accesul se revii cât mai des pe aceste locuri bineculugãrilor, precum ºi condiþiile de vizitare a face exclusiv la bordul unor ambarcaþiuni, vântate. Diac. Nicolae Lie

CMYK

6

Catehism pe înþelesul tuturor
foarte bine slãbiciunile oamenilor, pentru cã a avut de luptat cu ele, dar cunoaºte ºi mãsura în care oamenii pot sã le depãºeascã. Judecata de Apoi 3. Domnul Hristos are (frescã, Mãnãstirea Voroneþ) dreptul de a judeca lumea pentru cã ªi-a dat viaþa pentru ea, iar prin jertfa Sa a dãruit lumii puterea de a scãpa de pãcat ºi de osândã. 4. Acordând Fiului cinstea de a judeca lumea, Dumnezeu-Tatãl aratã tuturor deofiinþimea ºi egalitatea Sa cu Fiul, desfiinþând astfel concepþiile greºite care au fost promovate în lume de cãtre unii eretici precum Arie.

Simbolul de credinþã (VII)
Din articolul al VI-lea al simbolului de credinþã am învãþat cã, dupã Învierea Sa din morþi, Domnul S-a înãlþat cu trupul la Cer. Articolul al VII-lea ne descoperã ce sa va întâmpla la sfârºitul lumii, când Fiul Omului va veni pe pãmânt cu slavã, pentru a judeca lumea.

Articolul al VII-lea
„ªi iarãºi va sã vie cu mãrire sã judece viii ºi morþii, a Cãrui împãrãþie nu va avea sfârºit.”

Slava lui Dumnezeu
Atunci când, la „plinirea vremii”, Mântuitorul Hristos S-a întrupat „de la Duhul Sfânt ºi din Fecioara Maria”, El a venit în lume într-un mod umil, fãrã ca cineva sã vadã la propriu slava Sa dumnezeiascã. De dumnezeirea Mântuitorului ºi-au dat seama pãrinþii dupã trup ai Domnului, rudele, ucenicii ºi contemporanii Lui, în urma faptelor minunate pe care le-a sãvârºit pe parcursul celor 33 de ani de împreunãvieþuire cu ei, iar „mai adevãrat” slava lui Dumnezeu a fost revelatã dupã moartea Sa, prin Înviere ºi Înãlþare. Adevãrata slavã a lui Dumnezeu se va descoperi la sfârºitul lumii, când Fiul Omului nu va mai veni singur ºi necunoscut, ci înconjurat de sfinþii îngeri ºi cu mare strãlucire dumnezeiascã: „ªi vor vedea pe Fiul Onului venind pe norii cerului, cu putere ºi cu slavã multã” (Matei 24, 30). Tot Sf. Evanghelist Matei ne spune cã atunci „când va veni Fiul Omului întru slava Sa ºi toþi sfinþii îngeri cu El, atunci va

Ziua neînseratã
ºedea pe tronul slavei Sale” (Matei 25, 31).

Iisus Hristos, Judecãtorul
Dupã Înãlþare, Tatãl I-a dat Fiului locul cel de cinste, adicã cel de-a dreapta Lui. Mai mult, Tatãl I-a dat ºi dreptul de a „face judecatã”, adicã de a judeca lumea, la sfârºitul ei: „Cã Tatãl nu judecã pe nimeni, ci toatã judecata a dat-o Fiului, ca toþi sã cinsteascã pe Fiul cum cinstesc pe Tatãl” (Ioan 5, 22).

De ce este Domnul Hristos Judecãtor al lumii?
1. Pentru un om judece pe cã este mai potrivit caHristos sã-i oameni, iar Domnul este Dumnezeu (dupã firea dumnezeiascã pe care nu a lepãdat-o prin Întrupare) dar ºi om (dupã trupul pe care l-a primit prin Naºtere). 2. Ca om, Domnul Hristos cunoaºte

Atunci când, la Sfânta Liturghie, preotul aºazã în Sfântul Potir miridele (pãrticelele) celor nouã cete îngereºti, rosteºte urmãtoarele cuvinte: „O, Paºtile cele mari ºi preasfinþite, Hristoase! O, Înþelepciunea ºi Puterea ºi Cuvântul lui Dumnezeu! Dã-ne nouã sã ne împãrtãºim cu Tine mai adevãrat în ziua cea neînseratã a Împãrãþiei Tale”. Aceastã „zi neînseratã” este însãºi veºnicia trãitã cu Dumnezeu. O zi dupã care nu mai urmeazã noaptea, aºa cum suntem obiºnuiþi, pentru cã Dumnezeu este Luminã veºnicã. Unii teologi numesc aceastã zi „ziua a opta”, o zi în care timpul nu se mai mãsoarã în ore, ci în bucuria trãirii alãturi de Dumnezeu, a scãldãrii în Lumina Lui, a nesfârºitei împãrtãºiri de slava dumnezeiascã. O zi de care sã ne învredniceascã Domnul pe toþi! Pr. Adrian Magda

"Cel ce are milã de sãrman împrumutã Domnului Mai mult chiar, aici pe pãmânt mulþi oameni de foarte ºi El îi va rãsplãti fapta lui cea bunã." bunã credinþã nu întorc împrumutul, fie din nere(Pildele lui Solomon 19, 17) cunoºtinþã, fie cã sunt împiedicaþi de multe ori de sãrãVezi ce împrumut neobiºnuit ºi nemaiauzit? Unul primeºte împrumutul ºi altul este obligat sã-l de înapoi! Dar nu numai atât, ci ºi aceea cã acest împrumut nu aduce cu el nici nerecunoºtinþã, nici vreo altã pagubã. Dumnezeu, apoi, nu fãgãduieºte sã dea, ca aici pe pãmânt, un procent de unu la sutã, ci de o sutã de ori mai mult decât împrumutul. ªi nu se mãrgineºte la atâta, ci dã atât de mult în viaþa de acum, iar în veacul ce va sã fie dã viaþa veºnicã. Aici pe pãmânt, dacã ne-ar fãgãdui cineva cã ne dã numai de douã ori cât l-am împrumuta, i-am da cu dragã inimã toatã averea noastrã, deºi de multe ori cie. Dar cu împrumutul pe care-l facem Stãpânului tuturor nu se petrece lucrul acesta; împrumutul rãmâne întreg ºi Dumnezeu ne fãgãduieºte sã ne dea aici înapoi de o sutã de ori mai mult decât am dat, iar în veacul ce va sã fie ne pregãteºte viaþã veºnicã. Ce cuvânt de apãrare mai putem oare avea, dacã nu ne silim, dacã nu ne grãbim sã primim însutit în locul celor puþine, cele viitoare în locul celor de acum, cele veºnice în locul celor vremelnice, ci încuiem cu plãcere banii cu uºi ºi cu zãvoare ºi nu vrem sã dãm acum celor sãraci banii, care stau încuiaþi fãrã rost ºi în zadar, ca sã ne bucurãm în veacul viitor de ajutorul pe care aceºtia ni-l pot da? Sf. Ioan Gurã de Aur

nerecunoºtinþa e mare ºi multe sunt poftele lacomilor.

Psihoterapie ortodoxã

7

Tristeþea, între normalitate ºi patologie
De multe ori suntem triºti. Adicã avem acel sentiment de mâhnire, care ne paralizeazã voinþa, ne alungã bucuria, ne face sã gândim în termeni negativi, sã vedem lucrurile în negru. Nu ºtiu câþi se întreabã ce este tristeþea ºi dacã în spatele ei se ascunde vreo patimã sau un demon. Probabil cã de aºa de multe ori oamenii sunt triºti, încât tristeþea este luatã ca ceva firesc în viaþã. Când este tristeþea normalitate ºi când patologie vom vedea în rândurile urmãtoare; ca ºi pânã acum, ghid ne sunt scrierile Sfinþilor Pãrinþi, sintetizate de teologul Jean-Claude Larchet. atitudinea lui faþã de cele ce îi vin din afarã, ca ºi faþã de sine însuºi. Omul este deci cel rãspunzãtor de tristeþea de care se lasã cuprins, iar împrejurãrile ºi relele care i se întâmplã nu-i pot servi drept scuzã întemeiatã. Ele gãsesc doar terenul prielnic, iar pentru a prinde rãdãcini se folosesc de participarea mai mult sau mai puþin conºtientã a voinþei omului.

CONSECINÞÃ
CAT.

A CÃDERII ÎN PÃ-

multor dorinþe, sau mai precis plãceri. Atunci când nu este satisfãcutã, pofta provoacã întristare, mai ales celui care dã valoare foarte mare împlinirii acelei plãceri. Absenþa unui bun material, pizma faþã de ale altcuiva sunt ºi ele cauze ale tristeþii. Starea de tristeþe poate fi provocatã ºi de o insatisfacþie generalã, generatã de neîmplinirea unor nevoi profunde ale persoanei, ca nevoia de a fi iubit ºi apreciat. 2. O altã cauzã a tristeþii este mânia - o dorinþã de rãzbunare care, dacã nu este împlinitã, naºte tristeþe. Uneori omul se întristeazã pentru cã mânia sa a fost mai mare decât problema care a generat-o sau, dimpotrivã, pentru cã n-a izbucnit pe mãsura supãrãrii, sau cã nu a trezit, în cel asupra cãruia s-a pornit, reacþia pe care o aºtepta. 3. Uneori tristeþea poate apãrea ca fiind nemotivatã, neexistând o cauzã clarã. De aceea trebuie sã ºtim cã ºi demonii au un rol important în naºterea, dezvoltarea ºi menþinerea oricãrei forme de tristeþe, dar mai ales a tristeþii care se instaleazã parcã fãrã motiv. Cu toate cã tristeþea pare provocatã de CAUZE APARENTE ºI CAUZE REA- evenimente exterioare, nu acestea sunt LE. Cel mai adesea aceasta este provocatã adevãrata ei pricinã. Lucrul acesta este foarte important de reþinut. Izvorul ei se de 1. lipsa împlinirii uneia sau mai aflã în sufletul omului, mai precis în

Sfinþii Pãrinþi afirmã cã, fãrã îndoialã, în Rai omul nu cunoºtea tristeþea ºi cã aceasta a apãrut în urma pãcatului strãmoºilor noºtri, fiind legatã deci de starea de cãdere în care se aflã omul. Cu toate cã este consecinþa cãderii, nu este prin natura sa o patimã rea ºi nici nu este strãinã de firea omului. Existã astfel douã forme de tristeþe. Prima face parte din afectele "fireºti ºi neprihãnite", adicã stãri care au apãrut în firea omeneascã în urma pãcatului originar ºi care, chiar dacã sunt mãrturii ale cãderii omului, nu sunt rele. În plus, acest afect poate fi un temei al unei virtuþi: "întristarea cea dupã Dumnezeu" (2 Cor. 7, 10), care-l face pe om sã se mâhneascã pentru starea decãzutã în care se aflã, sã-ºi plângã pãcatele, sã sufere din pricina depãrtãrii de Dumnezeu. Aceastã stare o mai numim ºi pocãinþã ºi este absolut necesarã omului cãzut pentru a regãsi calea spre Dumnezeu ºi a-L primi în suflet. A douã formã a tristeþii este o patimã, o boalã a sufletului, ca ºi consecinþã a relei întrebuinþãri a primei forme, descrisã mai sus. În locul întristãrii pentru pãcatele sale ºi a mâhnirii pentru înstrãinarea de Dumnezeu, pentru pierderea bunurilor duhovniceºti, omul deplânge pierderea bunurilor materiale, sau se întristeazã pentru cã n-a putut sã-ºi împlineascã vreo dorinþã sau sã guste vreo plãcere, sau pentru cã a suferit ceva neplãcut de la oamenii. Astfel, omul dã tristeþii o folosinþã contrarã firii ei. Pe de o parte, el nu se întristeazã pentru rãul din sufletul ºi viaþa sa, pentru starea de decãdere, de pãcat ºi boalã în care se aflã, iar pe de altã parte se întristeazã din pricina unor lucruri pentru care nu meritã sã te mâhneºti.

CONSECINÞE: LIPSA BUCURIEI DEZNÃDEJDE - SINUCIDERE. Pe lângã
faptul cã aduce dupã sine alte rele, tristeþea întreþine ºi alte patimi. Încã de la primele manifestãri ea îl poate face pe om morocãnos, rãu, ranchiunos, pizmaº, lipsit de rãbdare, iar relaþiile cu aproapele se înrãutãþesc. Dar cel mai cumplit efect pe care îl are tristeþea este transformarea ei în deznãdejde. O prea mare întristare este foarte primejdioasã, de aceea Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnã pe corinteni sã-l ierte pe cel ce a greºit, pentru ca acesta "sã nu fie copleºit de prea multã întristare" (2 Cor. 2, 7). Tristeþea este o stare la care diavolul doreºte foarte mult sã ajungem, pentru cã atunci omul îºi pierde cu totul nãdejdea în Dumnezeu, tãind legãtura cu El. În felul acesta vrãjmaºul omului are câmp liber de lucru, pentru cã omul poate ajunge sã se dedea patimilor, crezând cã ele sunt leac pentru starea lui rea, fie ºi numai pentru cã îl fac sã uite pentru moment starea în care se aflã. Culmea deznãdejdii este ºi cel mai mare pãcat: sinuciderea - atunci când omul crede cã nimeni ºi nimic nu-i mai poate fi de folos, negând astfel puterea ºi dragostea lui Dumnezeu faþã de fiecare dintre noi. Vedem cã tristeþea poate deveni o boalã a sufletului extrem de periculoasã, dacã nu este luatã în seamã. Este foarte important deci sã ºtim ce sã facem atunci când simþim cã suntem cuprinºi de acest duºman al seninãtãþii ºi liniºtii sufletului nostru. Mai mult decât în cazul oricãrei alte patimi, pentru vindecare este necesar ca omul sã fie conºtient cã tristeþea este o boalã ºi sã îºi doreascã sã se vindece. Despre ce putem face pentru a preveni ºi pentru a vindeca tristeþea care ne cuprinde sufletul vom vorbi în numãrul viitor.
(Va urma)

Pr. Marius Corlean

8

Fii tânãr cu Hristos

„Staþi liniºtiþi, Dumnezeu nu existã“
Nu-mi place când alþii îmi spun cã am greºit sau când îmi aratã cu degetul defectele. La fel mã supãr când mã mustrã pe faþã sau când îmi spun cã sunt pãcãtos. Nu prea suport sã citesc sau sã ascult pe cineva vorbind despre pãcatele ºi patimile pe care ºi eu le am, ºi de care nu pot scãpa. Prefer mai degrabã sã nu aud vorbindu-se de ele ºi sã le trec cu vederea, ca ºi cum ar fi ceva minor, ºi sã uit de ele. La fel e ºi lumea în care trãim. Nu prea suportã sã i se spunã cã lucrurile ei sunt rele, cã e plinã de pãcate, cã se îndreaptã în direcþia greºitã, ci îºi astupã urechile ºi se face cã nu aude. Ba mai mult, a început de o vreme o campanie mondialã care ne învaþã cã pãcatul nu existã, pentru cã dacã nu existã pãcat nu existã nici pedeapsã, ºi dacã nu existã pedeapsã nu existã nici Cel ce pedepseºte. Iar dacã nu existã Cel ce pedepseºte, atunci nu mai e nimeni care s-o sâcâie mereu cã ce face e rãu; ºi aºa fiind, poate sã facã ce vrea, poate - chipurile - "sã fie liberã". Chiar Domnul a spus-o când a venit pe pãmânt: "Pe voi lumea nu poate sã vã urascã, dar pe Mine Mã urãºte, pentru cã Eu mãrturisesc despre ea cã lucrurile ei sunt rele" (Ioan 7, 7). Astfel s-a ajuns ca astãzi sã se vorbeascã de întrerupere de sarcinã în loc de omorârea unui copil, a unui om adevãrat, care are viaþã, personalitate ºi libertate încã din momentul conceperii. Astfel, sub pretextul comoditãþii, a lipsei de bani, a tinereþii, li se lasã femeilor impresia cã a omorî copilul din burtã este o opþiune ºi nu are nici o consecinþã, deºi bunul-simþ ºi conºtiinþa te învaþã sã nu omori nici un gândãcel. La fel s-a ajuns sã se vorbeascã de orientare sexualã (homosexualitate ºi heterosexualitate) ca ºi cum ar fi ceva de ales, transformând marea urâciune a pãcatului în opþiune de viaþã. Dar faptele se cunosc dupã roade. Dacã unirea dintre un bãrbat ºi o femeie dã viaþã unui copil extraordinar ºi bucurã întreaga lume, unirea dintre un bãrbat ºi alt bãrbat, sau dintre douã femei aduce doar o plãcere egoistã, limitatã, care sfârºeºte prin nefericire, frustrãri ºi mai ales neîmplinire, în final ducând la moarte. Asemenea ºi bãrbaþii vor "sã-ºi clãteascã puþin ochii" ieºind la o plimbare, uitându-se la femeile ce trec pe stradã, sub La fel, peste tot la televizor auzim cum "mama naturã" l-a fãcut pe cutare, sau l-a creat aºa cum e pe cutãricã, înlocuindu-L pe Creator cu creaþia. Ca ºi cum aº spune cã lemnul s-a modelat ºi s-a fãcut singur statuie sau ulcea, în loc sã spun cã meºterul sculptor a gândit ºi a creat totul. Astfel, Dumnezeu este eliminat din discuþie uºor-uºor, lãsându-se impresia cã nu existã. ªi dacã nu existã e bine, cãci nu pedepseºte. Ascundem gunoiul sub covor ºi ne pãcãlim singuri. Conºtiinþa ne mustrã la orice rãu, cãci e vocea lui Dumnezeu în noi, ºi pe ea nu putem s-o pãcãlim ºi s-o acoperim. La Judecata Universalã conºtiinþa va fi "foaia de drum" care va mãrturisi pentru noi în faþa lui Dumnezeu ºi a oamenilor dacã am fãcut bine sau rãu. Claudiu Bãlan

nesimþirea pretextului cã "ce-i frumos ºi lui Dumnezeu îi place". Astfel, porunca lui Dumnezeu: "Eu însã vã spun vouã: Cã oricine se uitã la femeie, poftind-o, a ºi sãvârºit adulter cu ea în inima lui" (Matei 5, 28) este acoperitã finuþ sub pãtura limbajului, deviind discuþia departe de pãcat.

„Tehnici“ de înfrumuseþare
Poate am auzit de multe ori spunându-se cã frumuseþea vine din interior sau cã Împãrãþia Cerurilor este în inima noastrã, dar am perceput acestea fie ca pe o simplã metaforã, fie ca pe ceva imposibil de avut. Dar iatã în continuare cuvintele cuviosului nostru pãrinte Siluan Athonitul, despre cum se pierde ºi cum se câºtigã frumuseþea chipului. "Am cunoscut odatã un bãieþel. Era ca un înger: ascultãtor, conºtiincios ºi blând, alb ºi îmbujorat la faþã, cu ochi luminoºi, adânci, buni ºi liniºtiþi. Dar când a crescut, a început sã trãiascã în necurãþie ºi a pierdut harul dumnezeiesc; iar când a ajuns la treizeci de ani semãna în acelaºi timp cu un om ºi cu un demon, cu o fiarã sãlbaticã ºi cu un tâlhar, ºi toatã înfãþiºarea lui era asprã ºi înfricoºãtoare. Am cunoscut ºi o fatã foarte frumoasã, cu o faþã atât de luminoasã ºi plãcutã, cã multe fete pizmuiau frumuseþea ei. Dar pãcatele au fãcut-o sã piardã harul, ºi abia de te mai puteai uita la ea. Dar am vãzut ºi altceva. Am vãzut oameni care veneau în monahism cu feþe urâþite de pãcate ºi de patimi, dar care, prin pocãinþã ºi printr-o viaþã cucernicã, s-au schimbat ºi au ajuns foarte plãcuþi la vedere. Odatã, Domnul mi-a dat sã vãd la Vechiul Russikon un ieromonah duhovnic la vremea mãrturisirii, în chipul lui Hristos. Stãtea în picioare în locul în care se ascultau mãrturisirile, strãlucind în chip negrãit ºi, deºi pãrul sãu era cu totul alb din pricina vârstei înaintate, faþa lui era frumoasã ºi tânãrã, ca a unui bãiat. Am vãzut un asemenea chip la un episcop în timpul Liturghiei. L-am vãzut aºa ºi pe pãrintele Ioan din Kronstadt, care prin fire era la înfãþiºare un om obiºnuit, dar prin harul lui Dumnezeu faþa sa strãlucea ca a unui înger ºi voiai sã te uiþi la ea. Astfel, pãcatul urâþeºte pe om, dar harul îl face frumos." Extras din Sf. Siluan Athonitul - "Între iadul deznãdejdii ºi iadul smereniei" www.ortodoxiatinerilor.ro

CMYK

Pas în doi

9

Când o femeie este încordatã, ea simte instinctiv nevoia de a vorbi. Când începe discuþia, ea nu acordã prioritate vreDe-a lungul rubricii "Pas în doi" am mai atins problema mo- uneia dintre probleme; dacã este supãratã, o supãrã toate - ºi dului diferit de exista cu care au fost înzestraþi de Dumnezeu bãr- mici ºi mari. Nu este preocupatã neapãrat de gãsirea unor batul ºi femeia. Pentru cã este un lucru esenþial în împlinirea unei soluþii, ci cautã mai degrabã sã se descarce explicându-se ºi cãsnicii, revenim la acest subiect referindu-ne de data aceasta la aºteptând sã fie înþeleasã. Simplul fapt cã vorbeºte despre modul diferit în care cei doi soþi înfruntã stresul. Ghid ne va fi Dr. probleme o face deja sã se simtã mai bine. John Gray, autorul cãrþii "Bãrbaþii sunt de pe Marte, femeile REACÞIA BÃRBATULUI. Atunci când femeia sunt de pe Venus" - al cãrei titlu metaforic ne transmite urmãtorul vorbeºte despre necazurile ei, bãrbatul are impresia cã ea îl fapt: felul în care bãrbatul ºi femeia comunicã, gândesc, simt, per- gãseºte responsabil de acestea. Cu cât sunt mai multe problecep, reacþioneazã, rãspund, iubesc ºi apreciazã, este atât de dife- me, cu atât el se simte mai acuzat. El nu înþelege cã ea rit, încât parcã ar fi vorba de persoane de pe "planete" diferite. vorbeºte ca sã se simtã mai bine ºi nu ºtie cã ea l-ar aprecia dacã ar asculta-o pur ºi simplu. Bãrbaþii au doar douã motive sã discute despre problemele lor: când acuzã pe Atunci când un bãrbat este indispus ºi supus stresului, cineva sau când cer sfaturi. Dacã o el nu vorbeºte despre ceea ce îl supãrã. Va povesti unei alte femeie este supãratã, el presupune cã persoane despre problemele lui doar dacã are nevoie de este o acuzã la adresa lui. Dacã nu pare ajutorul acesteia. Modul lui de a reacþiona la stres constã în chiar atât de supãratã, presupune cã ea a se retrage în vizuina gândurilor sale ºi a se concentra asupra rezolvãrii problemelor, ceea ce îl face absent pentru orice altceva. În cautã un sfat ºi atunci îºi pune pãlãria domnului asemenea momente el devine distant, uituc ºi preocupat, incapabil sã acorde Rezolvã-tot, încercând sã îi rezolve problema. Ambele moduri de a privi situaþia duc la unei femei atenþia ºi sentimentele de care are ea nevoie. reacþii greºite: Dacã gãseºte o soluþie, se va simþi de îndatã mult mai bine ºi iese din dacã se simte acuzat, el începe sã se explice "ascunziº", devenind din nou disponibil pentru cei din jur. Dacã însã nu gãseºte o rezolvare, rãmâne în continuare izolat, iar pentru a se elibera de stres va face sau scoate sabia pentru a contracara atacul închipuit; dacã crede cã soþia lui are nevoie de sfaturi ºi lucruri care îi solicitã cât mai puþin atenþia ºi efortul: se uitã la televizor, citeºte începe sã le ofere, devine frustrat când vede cã ziare, conduce maºina, priveºte un meci de fotbal etc., activitãþi care îl fac sã ele nu sunt apreciate. îºi uite problemele nerezolvate. SOLUÞII. Bãrbatul trebuie sã înþeleagã cã, REACÞIA FEMEII. Când un bãrbat se înfundã în vizuinã, el nu poate sã îi acorde soþiei atenþie. Ea vede cã este indispus, însã pentru cã nu vorbeºte cu atunci când este necãjitã, femeia aºteaptã de la el ea presupune, în mod greºit, cã nu îi pasã de ea. Nu înþelege cã acesta este atenþie ºi înþelegere. Nu are nevoie de sfaturi ºi modul lui de a se comporta în faþa problemelor, pentru cã se aºteaptã ca în acest soluþii (decât în cazul în care le cere în mod explicaz el sã-ºi etaleze ºi sã-ºi discute grijile, aºa cum ar face ea. De aceea, atunci cit), ci doar sã fie ascultatã ºi înþeleasã. Pe mãsurã ce când bãrbatul vine acasã ºi, în loc sã povesteascã cu ea, dã drumul la televizor, bãrbatul învaþã cum sã-i dea satisfacþie ºi sã o înþeeste contrariatã ºi devine nervoasã. Îl atacã cu replici de genul: "Nu asculþi ce leagã, el va descoperi cã nu este chiar atât de greu sã spun", "Am impresia cã nu eºti aici", "Nu-þi pasã de mine" etc., la care el o asculte. În plus, dacã femeia i-ar putea aminti cã rãspunde, potrivit modului lui de a fi: "Cum sã nu ascult? Pot repeta tot ce ai ea doreºte doar sã-i mãrturiseascã frãmântãrile ei ºi spus" (cele 5 procente disponibile din atenþia sa îi permit sã reproducã, iar asta îi cã el nu este obligat sã rezolve vreuna dintre ele, dã impresia cã ascultã, neînþelegând cã femeia are nevoie de întreaga lui atenþie), l-ar ajuta astfel sã se calmeze ºi sã asculte. "Cum adicã nu sunt aici? Nu mã vezi?" PENTRU EL PENTRU EA CONCLUZII SOLUÞII. Este o greºealã sã îi ceri unui Bãrbatul care înþelege cã, Femeia care înþelege cã bãrbãrbat sã fie mereu prezent cu sentimente de batul care se retrage în bârlog nu o iubeºte atunci când femeia se plânge, nu îi dragoste. Atunci când se retrage în bârlog, el reproºeazã lui ceva ºi nici nu are tinde sã uite cã ºi ceilalþi pot avea probleme, mai puþin, devine mai tolerantã în momentele nevoie de sfaturi, va învãþa sã o asculte în care el este supus unui stres. Ea nu se mai pentru cã instinctul le spune cã înainte de a pur ºi simplu ºi va descoperi câtã nete îngriji de altcineva trebuie sã ai grijã de tine. simte jignitã de neatenþia lui ºi învaþã ca, atunci când ea vorbeºte ºi el devine neatent, sã voie are o femeie sã îºi comunice frãÎn plus, bãrbatul percepe rezolvarea problemelor ca o dovadã a dragostei sale pentru fami- îi atragã atenþia în mod politicos. Ea desco- mântãrile. El îºi gãseºte împãcarea lie, de aceea nu înþelege când în aceastã situa- perã faptul cã atunci când îi solicitã atenþia atunci când ºtie cã nevoia femeii de a þie soþia îi spune cã este "lipsit de dragoste". într-o manierã calmã ºi înþelegãtoare, el este discuta despre probleme nu se datoPentru a coopera, cei doi trebuie sã îºi bucuros sã i-o acorde. Înþelege ºi faptul cã une- reazã vreunei deficienþe de-a lui. Mai înþeleagã modul diferit de a reacþiona. Este ori lui îi vine greu sã îi acorde întreaga atenþie. mult, va vedea cã atunci când o femeie foarte util ca ea sã ºtie cã acesta este modul Iar atunci când soþul este complet absent ºi se se simte ascultatã ea se liniºteºte mai lui de a se adapta la stres, dar asta nu o ajutã izoleazã, femeia înþeleaptã nu considerã repede. Astfel îºi va da seama cã soþia sã sufere mai puþin. Dacã ºi ea are probleme aceasta o ofensã, ci ºtie cã atunci nu este mo- are o mare nevoie de a se simþi iubitã în acelaºi timp, simte nevoia sã vorbeascã mentul de a-l lua ca partener în conversaþii de ºi înþeleasã. Conºtient de aceasta, el va despre ele. În acest caz este important ca suflet. Ea va observa astfel cã bãrbatul iese deveni capabil sã asculte fãrã a se soþul sã þinã cont de sensibilitatea ei ºi de mai repede din vizuina lui atunci când se simþi obligat sã-i rezolve problemele. A consemnat Natalia Corlean simte iubit ºi acceptat aºa cum este el. nevoia de a le împãrtãºi cu el.

Înfruntarea stresului

Eliberarea prin vorbire

Retragerea în vizuinã

CMYK

10

Educaþie creºtinã

negociabile ºi care sunt limitele care nu pot fi negociate. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul sãptãmânii ºi a se trezi devreme pentru a învãþa este inacceptabil, deci nu poate fi negociat. Timpul petrecut cu internetul ºi ora de Într-o societate în care pãrinþii îºi ascund fim rãniþi, dar niciodatã nu trebuie întoarcere acasã pot fi negociate. sentimentele de copii, copiii îºi ascund lacrimile sã încetãm lupta, trebuie sã vedem de pãrinþi, profesorii se refugiazã în autoriceea ce nimeni nu vede, sã întrezãÎNVÃÞARE CONTINUà ºI RÃBDARE. tarism, iar noile generaþii nu sunt formate pen- rim o comoarã îngropatã sub pieDacã pãrinþii vor asimila cele ºapte detru a gândi, ci pentru a repeta informaþii, nu trele din inima copiilor noºtri. prinderi ale educatorilor inteligenþi pe care ajunge sã fim pãrinþi buni, ci trebuie sã devenim le-am menþionat, vor putea, fãrã nicio pãrinþi inteligenþi. Iatã-ne ajunºi la finalul seriÎNVÃÞAÞI Sà SPUNEÞI "NU". teamã, sã contrazicã, sã impunã limite ºi sã alului "Pãrinþi inteligenþi", de-a lungul cãruia Înainte, pãrinþii erau autoritari; asam urmãrit împreunã cu Dr. Augusto Cury, psi- tãzi, sunt copiii. Înainte, profesorii spunã "nu" copiilor. Bombãnelile, încãpãhiatru ºi psihoterapeut, cum "pãrinþii buni" se erau eroii elevilor; astãzi sunt vic- þânãrile ºi crizele acestora nu vor fi distructive, ci constructive. pot transforma în "pãrinþi inteligenþi". timele lor. Tinerii nu ºtiu sã fie conTrebuie însã sã reþinem faptul cã traziºi. Niciodatã de-a lungul isto- nimeni nu îºi ia diplomã în educaþia copiIUBIREA VEDE COMOARA ÎNGROPATÃ. riei nu am vãzut copii ºi tineri care sã-i ilor. Cel care spune "Eu ºtiu" sau "Nu am Dacã pãrinþii buni sunt toleranþi faþã de domine în felul acesta pe adulþi. Fiii se nevoie de ajutorul nimãnui" are o proanumite greºeli ale copiilor, pãrinþii intecomportã ca niºte regi ale cãror dorinþe tre- blemã. Pentru a educa trebuie sã învãþãm ligenþi nu renunþã niciodatã, chiar dacã cobuie îndeplinite imediat. mereu ºi sã cunoaºtem din plin cuvântul piii îi dezamãgesc. Lumea poate sã nu dea 1. În primul rând, învãþaþi sã spuneþi rãbdare. Cel care nu are rãbdare renunþã, ºanse copiilor noºtri, dar nu trebuie sã ne fãrã teamã "NU" copiilor dumneavoastrã. pierdem niciodatã speranþa cã ei vor deve- Dacã ei nu aud "nu" de la pãrinþii lor, nu cel care nu reuºeºte sã înveþe, nu gãseºte ni oameni de valoare (sã nu uitãm cã om de vor fi pregãtiþi sã audã "nu" de la viaþã ºi drumuri inteligente. Nefericiþi sunt psihiavaloare nu înseamnã neapãrat "de succes"). astfel nu vor avea ºanse sã supravieþuiascã. trii care nu reuºesc sã înveþe de la pacienþii lor, nefericiþi sunt pãrinþii care nu reuºesc Pãrinþii inteligenþi sunt semãnãtori de 2. În al doilea rând, când spun "nu" idei ºi nu controleazã viaþa copiilor lor. Ei pãrinþii nu trebuie sã cedeze în faþa ºanta- sã înveþe de la copiii lor ºi sã corecteze seamãnã doar solul inteligenþei lor ºi aº- jelor ºi presiunilor copiilor lor. Dacã se modalitãþile de comunicare ºi educare, neteaptã ca, într-o zi, seminþele sã rodeascã. formeazã ºantajiºti, vor avea de suferit ºi fericiþi sunt profesorii care nu reuºesc sã înveþe de la elevii lor ºi sã-ºi înnoiascã În acest timp putem suferi, copiii noºtri pot chiar vor fi excluºi din mediul social. metodele. Viaþa este o mare ºcoalã la care ajunge sã treacã prin crize profunde; dacã 3. În al treilea rând, pãrinþii trebuie sã însã seminþele pe care le-am sãdit în sufle- stabileascã în mod clar care sunt aspectele nu poþi învãþa dacã nu ºtii sã citeºti. A consemnat Natalia Corlean tul lor sunt bune, într-o zi vor încolþi. Ce este de fãcut în asemenea cazuri? Parabola fiului risipitor ne oferã un exemplu minunat despre cum sã procedãm. În aceastã parabolã fiul a renunþat la tatã, dar tatãl nu a renunþat niciodatã la fiu. Lacrimile lui nu l-au impresionat pe fiu, care a pleÎntâi de toate, treîn acest sens, cu proprii cat ºi ºi-a risipit averea. Tatãl nu l-a criti- buie sã le dãm propriul copii. Pãrinþii cred cã pruncat, ci doar l-a aºteptat ºi a avut rãbdare ca exemplu de rugãciune cii lor, nãscuþi în cadrul fiul sã înveþe la ºcoala vieþii lecþiile pe care zilnicã, fãrã a-i obliga. unei cãsnicii creºtine, vor nu le învãþase alãturi de el. ªi iatã cã dure- În timpurile de demult, trebui sã ajungã cât de rea, pierderea ºi sentimentul de nesigu- cea mai importantã pencurând la aceeaºi mãranþã pe care le resimþea tânãrul au rupt coa- tru copil era învãþarea surã a evlaviei ca ºi ei. ja seminþelor pe care tatãl le-a plantat, iar rugãciunilor de searã ºi Numai cã aceasta este fiul s-a întors acasã. A ieºit de sub protec- de dimineaþã. Aceastã mãsura omului matur. þia tatãlui, a cãpãtat cicatrice adânci în su- învãþare a rugãciunilor Este bine cã astãzi aflet, dar a devenit mai matur ºi experimen- se transmitea de la o par cãrþi de rugãciuni tat. La întoarcere, tatãl a alergat în întâmpi- generaþie la alta. Din pãpentru cei mici. Nu trebuie sã ne grãbim, ci sã narea lui. Nu l-a condamnat, nu a spus ni- cate, tradiþia bisericeaslãsãm copiii sã fie cât mai mic. Doar l-a îmbrãþiºat ºi i-a fãcut o primi- cã a fost întreruptã în mult cu aceastã carte de re de sãrbãtoare. Nimeni nu a înþeles, pen- acest sens. Astãzi, mulþi rugãciuni, nu cu Ceaslotru cã iubirea nu este ceva ce se înþelege. Dar ajung la credinþã atunci când sunt maturi deja, vul din care nu înþeleg fiul nu a mai fost niciodatã cel dinainte. încã foarte multe lucruri. Trebuie sã fim poeþi în bãtãlia edu- învãþând sã se roage Pr. Maxim Kozlov caþiei. Putem sã plângem, dar niciodatã nu conform pravilei mari. Cel mai adesea, ei Familia, ultimul bastion trebuie sã ne pierdem curajul. E posibil sã fac aceasta fãrã a ºti cum sã se comporte,

Pãrinþi inteligenþi (7) Pãrinþii buni oferã oportunitãþi, pãrinþii inteligenþi nu renunþã niciodatã

Cum îi putem obiºnui pe copii sã se roage în fiecare zi?

Dialoguri

11

„Secolul nostru e un secol al scuzelor“
Pãrintele Adrian Ghindea slujeºte de ceva vreme la Parohia Corbi, din comuna Ucea. O parohie micã, cu mulþi oameni în vârstã, dar primitoare ºi liniºtitã, a devenit familia cea mare unde pãrintele Adrian îi slujeºte pe toþi deopotrivã. La ceas de vecernie, ostenit de lucrul de la casa parohialã de curând achiziþionatã, frãmântat de problemele financiare întâmpinate, dar încrezãtor în purtarea de grijã a lui Dumnezeu, l-am gãsit pe pãrintele alãturi de familia sa dragã, purtând pe braþe unul din preþioasele daruri de la Dumnezeu: ªtefania. Sub candela aprinsã de la icoanele de pe perete, am cules de la pãrintele Adrian câteva frânturi de gând despre rugãciune. Pãrinte, sunteþi la parohia Corbi de Mântuitorul în locaºul sufletului lor. Toate aproape un an ºi jumãtate, timp în care acestea nu se întâmplã acasã. Cum rãmâne cu credincioºii care am observat cã acordaþi o atenþie deosebitã slujbelor de la bisericã. Care este refuzã sã vinã la bisericã, argumentând programul slujbelor la Parohia Corbi? aceasta cu rugãciunea de acasã? Rugãciunea de acasã trebuie sã fie în Programul este cel obiºnuit: sâmbãtã seara ºi în ajunul sãrbãtorilor facem Ve- strânsã legãturã cu cea de la bisericã. Nu se cernia ºi uneori citim dupã Vecernie ºi poate una fãrã alta. Dacã vreþi, se condiþioAcatistul sfântului pe care îl prãznuim a neazã una pe alta. Rugãciunea de acasã este doua zi; duminica ºi în sãrbãtori sãvârºim pregãtitoare pentru cea de la bisericã, iar cea Utrenia ºi Sfânta Liturghie, apoi seara, din de la bisericã este încununarea celei de acanou Vecernie. Începem, deci, ºi sfârºim cu sã. Rugãciunea particularã cere pe cea obVecernia. În cursul sãptãmânii facem sluj- ºteascã pentru a se împlini, iar cea obºteasbã doar a doua miercuri din lunã, când cu cã o cere pe cea particularã pentru a o preun grup de preoþi sãvârºim Taina Sfântului lungi, pentru a întreþine starea de har Maslu. Facem ce putem, ca prin rugãciu- dobânditã în bisericã. Deci, cine se roagã ne, ºi în special rugãciunea de la bisericã, numai acasã a fãcut doar jumãtate dintr-un întreg, ºi invers. Vedeþi, educaþia copilului sã fim mai aproape de Dumnezeu! Pãrinte care este rostul slujbelor? de la ºcoalã nu este completã dacã ea se Cum ar trebui credincioºii sã priveascã rezumã doar la activitatea dascãlului. Nu aduce niciun rod dacã nu se împleteºte cu slujbele din Bisericã? Slujbele sunt prilejuri de a ne întâlni cu cea a pãrinþilor. Aºa ºi cu rugãciunea. Ne Dumnezeu într-un loc special, care este bise- rugãm lui Dumnezeu ºi acasã, dar ºi la biserica. Ne întâlnim cu Dumnezeu ºi vorbim ricã. În bisericã suntem una, suntem uniþi cu El ºi în rugãciunea de acasã, dar la bise- unul cu altul prin harul lui Dumnezeu, forricã e altceva. Aici avem posibilitatea de mãm poporul lui Dumnezeu ºi împreunã a-L preamãri pe Dumnezeu, de a-I mulþu- putem aduce lui Dumnezeu închinarea ce mi mai profund decât acasã. Îl lãudãm pe I se cuvine, ºi anume adorarea. Una din ispitele creºtinilor atunci Dumnezeu împreunã cu sfinþii, cu îngerii, într-un spaþiu dedicat Lui, de aceea o alcã- când se roagã este plictiseala din timpul tuire din cãrþile de slujbã spune atât de fru- rugãciunii, mai ales când rugãciunile mos: "În biserica slavei Tale stând, în cer sau slujbele sunt mai lungi. Cum ne ni se pare a fi". Slujbele de la bisericã ne putem ruga fãrã sã ne plictisim? Înainte de rugãciune trebuie sã ne desoferã o atmosferã de rai, unde toatã suflarea laudã pe Domnul, unde Dumnezeu chidem sufletul ºi inima cã sã primim pe îi ascultã ºi îi binecuvânteazã pe toþi. Dacã Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu nu intrã la rugãciunea particularã Dumnezeu ne în dialog cu oamenii falºi ºi cred cã în zilecinsteºte cu prezenþa prin harul Sãu în le noastre avem parte de foarte multã falsiinima noastrã, dar ºi în casa noastrã, în tate. Trebuie sã-L percepem pe Dumnezeu locul unde ne rugãm, cred cã se cuvine ºi ca pe Tatãl nostru, cãruia îi spunem tot ce anoi sã-L cinstim pe Dumnezeu cu prezenþa vem pe suflet. Dumnezeu ne ºtie viaþa, dorinla bisericã, cãci la slujbele ce se fac aici Îl þele ºi necazurile noastre, ºtie de ce avem nerecunoaºtem pe Dumnezeu ca Stãpân al voie, de ce suferim, ºtie remediul suferinvieþii noastre ºi ne închinãm Lui. Aici Îl þelor noastre. El e dispus sã ne ajute, numai gãsim pe Hristos prezent în mod concret sã-i deschidem uºa sufletului nostru. Cel mai prin Trupul ºi Sângele Lui, din care se important lucru este deci sã fim deschiºi ºi împãrtãºesc cei care vor sã Îl primeascã pe simpli în relaþia noastrã cu Dumnezeu. Din Nume: Pr. Adrian Ghindea Data ºi locul naºterii: 23 septembrie 1976, Victoria Studii: Seminarul teologic din Alba-Iulia, Facultatea de Teologie "Sf. Muceniþã Filofteia" din Piteºti, promoþia 2003. Familia: cãsãtorit cu doamna preoteasã Claudia (profesoarã), au doi copii: Matei (2 ani) ºi ªtefania (4 luni). Parohia în care slujeºte: Corbi, din mai 2008. pãcate, se pare cã nouã ne place foarte mult sã ne complicãm viaþa, uitãm cã Dumnezeu a venit într-o familie simplã, uitãm cã în simplitate Îl vom gãsi pe Dumnezeu. Concepþia materialist-consumistã de astãzi determinã un comportament lumesc al multor creºtini. Se exagereazã în ce priveºte munca ºi distracþia, uitând de Dumnezeu ºi de rugãciune. Cum poate creºtinul de azi sã-ºi facã timp de rugãciune? Oricât de grãbiþi am fi în curgerea vieþii noastre, sã nu uitãm cã timpul nu-i al nostru, ci al lui Dumnezeu. Ni l-a dãruit Dumnezeu nouã sã-l folosim spre mântuirea sufletelor noastre. Þine de voinþa noastrã cum alegem sã administrãm timpul, cum anume îl gestionãm spre folosul nostru, spre laudã ºi recunoºtinþã adusã lui Dumnezeu sau spre pierzania noastrã. Oricum e o mare greºealã sã spui cã nu ai timp sã te rogi. Oferã-i lui Dumnezeu din ceea ce El þi-a dat! Secolul nostru e un secol al scuzelor. Suntem obiºnuiþi sã gãsim scuze la orice. Dar dacã Dumnezeu ºi-ar face timp de noi doar cât noi ne facem timp de El, cred cã nu ar fi bine pentru noi! Pãrinte, vã mulþumim pentru amabilitatea de a ne împãrtãºi aceste gânduri. Vã rugãm, în încheiere, sã adresaþi un îndemn cititorilor noºtri ºi, evident, credincioºilor Parohiei Corbi. Sã înmulþim rugãciunea ca sã devenim mai buni! Sã ne rugãm cum ºtim ºi cum putem, ca sã fim mai buni! Sã fim preocupaþi de îmbunãtãþirea noastrã sufleteascã, lãsându-L pe Duhul Sfânt sã lucreze în noi. În aºa fel sã fie rugãciunea, încât dupã ce ne-am rugat sã se cunoascã prezenþa ºi lucrarea Duhului Sfânt în noi. Interviu realizat de Pr. Ion Tãrcuþã

Svremea tul Ahabitrãia (20 iuliun)om fân regelui Il e proorocul Ilie, e Pe
sfânt, ales de Dumnezeu pentru a-i întoarce pe oameni la credinþã. Într-o zi, Sfântul Ilie s-a dus la regele Ahab ºi i-a transmis cã Dumnezeu, ca pedeapsã pentru necredinþã, nu va mai da poporului ploaie timp de câþiva ani. Dumnezeu ºtia cã Ahab va fi foarte mânios ºi l-a trimis pe Sfântul Ilie într-un loc ascuns, la pârâul Cherit, unde îi trimitea în fiecare zi corbi care îi duceau de mâncare. Dupã cum a spus Sfântul Ilie, nu a mai plouat în Israel timp de trei ani. Atunci Dumnezeu i-a spus: "Du-te la Ahab, pentru cã în curând voi trimite ploaie pe pãmânt". Sfântul Ilie a mers la regele Ahab ºi i-a spus sã aducã cei 450 de profeþi care slujeau idolului Baal pe Muntele Carmel, pentru un concurs. Dupã ce s-au adunat toþi, Sfântul Ilie le-a spus: "Nu puteþi sã vã închinaþi ºi lui Baal ºi lui Dumnezeu. Sã vedem cine este adevãratul Dumnezeu! Dacã se va dovedi cã Domnul este Dumnezeu, Lui sã vã închinaþi; iar dacã se va dovedi a fi Baal, atunci vã puteþi închina aceluia". S-a întors apoi spre profeþii lui Baal ºi le-a spus: "Voi jertfiþi un bou lui Baal, iar eu voi jertfi unul lui Dumnezeu". Profeþii lui Baal au fãcut un altar, au jertfit boul ºi s-au rugat foarte mult. Dar nu s-a întâmplat nimic. Atunci Sfântul Ilie a zidit ºi el un altar pe care a pus boul ºi a turnat multã apã peste el. Apoi s-a rugat: "Doamne, lasã poporul acesta sã vadã cã Tu eºti Dumnezeul cel adevãrat!" Atunci Dumnezeu a trimis foc din cer ºi flãcãrile au înghiþit întreaga jertfã, chiar ºi pietrele ºi apa. Vãzând aceasta, poporul a strigat: "Domnul este Dumnezeul cel adevãrat!"

1. Din viaþa Sfântului Ilie vedem cât de mare este puterea rugãciunii, precum ºi puterea datã de Dumnezeu oamenilor sfinþi. Sfântul 2. Ilie era un ______ al lui Ilie ne îndeamnã sã nu fim rãi, ci Dumnezeu. 5. Când profeþii lui Baal s-au buni, sã nu fim leneºi, ci harnici. rugat pentru foc _____. A. prooroc Astfel Îl bucurãm pe Dumnezeu. A. nu s-a întâmplat nimic B. rege Pentru cã a ascultat de El, Dumnezeu B. jertfa a luat foc C. preot i-a împlinit Sfântului Ilie rugãciunea C. focul s-a aprins ºi apoi s-a stins. ºi a trimis foc din cer. Gândeºte-te sau 3. Regele s-a înfuriat pentru cã discutã împreunã cu cei din familie 6. Când s-a rugat Sf. Ilie, _____. despre rugãciunile care v-au fost îm- Sfântul Ilie i-a spus cã _____. A. nu s-a întâmplat nimic A. un alt rege îi va lua locul plinite ºi despre cele care (încã) nu au B. focul s-a aprins dupã o orã B. va trebui sã îºi împartã averea cu fost. C. Dumnezeu a trimis foc din cer alt popor care a ars jertfa ºi pietrele. C. nu va ploua multã vreme 2. Completeazã spaþiile libere:

Activitãþi:

1. ______ era un rege rãu. A. Solomon B. Ahab C. David

4. În perioada în care a stat ascuns, Sf. Ilie a fost hrãnit de _____. A. cineva care avea o grãdinã B. corbi care îi aduceau de mâncare C. un alt prooroc bun la suflet

CMYK

Mãrturisitori ai Ortodoxiei

13

Sfântul Ioan Rusul

sfântul umilinþei
Ioan Rusul ilustreazã un episod emblematic al confruntãrii dintre lumea creºtinã ºi islam. Chiar dacã a devenit prizonier ºi rob al unui agã turc, sfântul împlineºte pilduitor porunca de a-ºi pãstra credinþa ºi legea ortodoxã, fãrã sã se lepede de ea în faþa terorii ºi a prigoanei islamice. Pe de altã parte, împlineºte legea iubirii creºtine - prin slujirea cu dragoste ºi cu devotament faþã de stãpânul lui, chiar dacã acesta este musulman, dar ºi prin rãbdarea suferinþei ºi a chinurilor pentru Hristos. IZVOR DE VINDECÃRI. Mucenicia lui l-a fãcut vrednic de mari daruri tãmãduitoare pentru cei care cred cu toatã inima în harismele lui taumaturgice: el are darul vindecãrii bolilor de piele, de sânge ºi de oase; darul vindecãrii bolilor ºi tumorilor legate de cap; darul de a-i pãzi pe cãlãtori mulþi marinari greci îl au ca ocrotitor ºi i-au închinat ºi construit paraclise; darul mijlocirii între pãrinþii ºi copii sau tinerii care se aflã în neînþelegeri ºi certuri. Din mila lui Dumnezeu, am avut bucuria de a-l cunoaºte personal ºi de a-mi încãrca inima de bucuria ºi sfinþenia pe care trupul înmiresmat al sfântului le degajã. E imposibil sã spun în cuvinte ce am simþit în apropierea raclei sfântului. E o stare de trãire duhovniceascã deosebitã, plinã de liniºte, bucurie, inimã bunã. CEL MAI MARE PELERINAJ DIN GRECIA. Meritã sã amintesc ºi faptul cã pelerinajul la Sfântul Ioan Rusul are cea mai mare amploare din Grecia creºtinã contemporanã ºi cã, potrivit unui "clasament duhovnicesc" realizat pentru sfinþii din insulele greceºti, Sfântul Nectarie ocupã locul doi, Sfântul Spiridon ocupã locul trei ºi sfinþii Nicolae, Rafael ºi Irina ocupã locul patru. Pentru rugãciunile Sfântului Ioan Rusul din Evvia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne ºi ne mântuieºte pe noi! Eufemia Toma

Deoarece Biserica Ortodoxã l-a prãznuit în data de 27 mai pe Sfântul Ioan Rusul (1690 - 1730), care a fost un mãrturisitor al Ortodoxiei în faþa lumii islamice, mi-am îngãduit sã îi fac o prezentare inimii voastre în cadrul acestei rubrici, chiar dacã el nu este un mãrturisitor ortodox contemporan. Despre acest sfânt se ºtie cã a fost soldat în armata lui Petru cel Mare al Rusiei ºi cã, în timpul luptelor pentru dezrobirea Azovului, a cãzut prizonier ºi apoi a fost luat în stãpânire de un agã turc, în localitatea Procopie, aproape de Cezareea Palestinei. ESTE SILIT Sà SE LEPEDE DE HRISTOS. Fiind luat prizonier, Sfântul Ioan începe viaþa sa muceniceascã în lumea islamicã, deoarece mãrturiseºte cã este creºtin, robul lui Hristos, pe Care îl iubeºte din toatã inima, cã singurul lui stãpân este Hristos ºi cã nu se va lepãda niciodatã de Acesta. Pentru aceastã mãrturisire este torturat, bãtut cu beþe groase de lemn, lovit cu picioarele, scuipat, i se ard pãrul ºi pielea capului, este trimis sã locuiascã cu animalele într-un grajd. La toate acestea, el rãspunde cu dragoste, cu nevoinþe, cu privegheri ºi post, cu rugãciuni fãrã de numãr, încât topeºte sãlbãticia cu care turcii îl tratau ºi aceºtia ajung sã îl numeascã "sfânt". PRIMA MINUNE. Prin îngerul Domnului, Sfântul Ioan a trimis din Procopie (Asia Micã) mâncare într-o farfurie de aramã, stãpânului lui, care în acea vreme se afla la Mecca (Arabia), iar acesta a mâncat-o acolo caldã. Întorcându-se dupã 3 luni, acesta a arãtat celorlalþi ofiþeri farfuria cu însemnele taberei pe ea. Aceastã minune, fãcutã de sfântul cu îngãduinþa Domnului, prin dragostea ºi rãbdarea suferinþei, a oprit ura ºi mânia chinuitorilor sãi. Farfuria se poate vedea ºi astãzi în Biserica din localitatea Noul Procopie (Grecia), care adãposteºte ºi moaºtele sfântului. SFÂRºITUL. În fiecare sâmbãtã, sfântul se împãrtãºea cu Trupul lui Hristos, în ascuns faþã de turci. Când a simþit cã viaþa pãmânteascã i se apropie de sfârºit, l-a înºtiinþat pe pãrintele duhovnic ºi acesta i-a adus Sfânta Împãrtãºanie înãuntrul unui mãr, pe care îl scobise. Astfel, robia lui trecãtoare ºi mãrturisitoare, pãtimirea ºi

suferinþa au luat sfârºit ºi a trecut cãtre veºnica bucurie ºi fericire, de îndatã ce a primit Preacuratele Taine. În anul 1733, prin rânduialã dumnezeiascã, pãrintele lui duhovnic a aflat cã trupul sfântului a rãmas intact, a mers ºi l-a dezgropat ºi apoi a depus moaºtele în biserica unde sfântul obiºnuia sã privegheze. OSAMA PAºA ARDE SFINTELE MOAºTE. Nevoinþa sfântului nu s-a oprit aici. ªi nici ura lumii musulmane împotriva creºtinilor. În drumul spre Egipt, Osama Paºa, din dorinþa de a se rãzbuna pe creºtinii din regiune, a dat foc bisericii în care se aflau sfintele moaºte. Ienicerii turci însã se înfricoºeazã ºi fug, deoarece vãd trupul sfântului miºcându-se în foc, renunþând astfel la nelegiuirea pe care o fãceau. Prin pronia lui Dumnezeu, sfintele moaºte au rãmas intacte, dar pãstrând totuºi o negrealã de la jar ºi fum, care se vede pânã astãzi, pentru a ne aminti de minunea petrecutã. IMPORTANÞA ºI ACTUALITATEA VIEÞII SFÂNTULUI ÎN ZILELE NOASTRE. Sfântul

CMYK

14

Viaþa în Hristos Comportamentul, nu vorbele, trebuie sã ne arate cã venim de la bisericã

Cum trãim Sfânta Liturghie?
Ce înseamnã plecarea înainte de sfârºitul slujbei
Ai venit aºadar la bisericã ºi te-ai învrednicit sã te întâlneºti cu Hristos? Nu pleca pânã nu se terminã slujba. Dacã pleci înainte de otpust (binecuvântarea de încheiere) eºti întocmai ca un dezertor. De la teatru nu pleci pânã nu se terminã spectacolul. Dar atunci când intri în bisericã, în casa Domnului, întorci spatele Preacuratelor Taine? Înfricoºeazã-te cel puþin de cel ce zice: "Cel ce nu ia în seamã cuvântul lui Dumnezeu este dat pierzãrii" (Pilde 13, 13). Ce faci, omule? În vreme ce Hristos este prezent, îngerii stau de faþã, fraþii tãi se împãrtãºesc, tu îi pãrãseºti ºi pleci? Hristos îþi dãruieºte Trupul Sãu cel sfânt ºi tu nu aºtepþi puþin ca sã Îi mulþumeºti cel puþin prin cuvinte? Când cinezi nu îndrãzneºti sã pleci, chiar dacã te-ai sãturat, atâta timp cât prietenii tãi stau încã la masã. Iar acum, când se sãvârºesc înfricoºatele Taine ale lui Hristos, le laºi pe toate ºi pleci? Vreþi sã vã spun cui se aseamãnã cei ce pleacã înainte de a se termina Sfânta Liturghie ºi nu participã la ultimele rugãciuni de mulþumire? Poate este greu ceea ce voi spune, dar trebuie sã o spun. Când Iuda a luat parte la Cina cea de Taina a lui Hristos, pe când ceilalþi stãteau la masã, el s-a sculat înaintea celorlalþi ºi a plecat. Aºadar cu Iuda se aseamãnã aceºtia. Dacã nu ar fi plecat atunci nu s-ar fi fãcut trãdãtor, nu s-ar fi pierdut. Dacã nu s-ar fi despãrþit de turmã, nu l-ar fi gãsit lupul ºi nu l-ar fi mâncat. Sf. Ioan Gurã de Aur

Sã plecãm de la Sfânta Liturghie ca niºte lei care scot flãcãri, fãcându-ne înfricoºãtori chiar ºi diavolului. Asta pentru cã sfântul Sânge al Domnului, cu care ne împãrtãºim, adapã sufletul nostru ºi îi dã multã putere. Când îl primim cu vrednicie, acesta îi alungã pe diavoli ºi îi aduce aproape de noi pe îngeri ºi pe Domnul îngerilor. Acest Sânge este mântuirea sufletelor noastre, cu El se spalã sufletul, cu el se ºi împodobeºte. Acest sânge face mintea noastrã mai strãlucitoare decât focul ºi sufletul nostru mai strãlucitor decât aurul. Apropierea fraþilor noºtri cãtre bisericã se face ºi prin fapte, nu numai prin cuvinte. Chiar dacã nu spui nimic, dar pleci de la sfânta slujbã arãtând celor care au lipsit - prin înfãþiºare, prin felul cum priveºti, vorbeºti ºi mergi ºi prin toatã bunãcuviinþa ta - câºtigul pe care l-ai dobândit la bisericã, acesta este destul pentru povãþuirea celorlalþi. Pentru cã din bisericã aºa trebuie sã ieºim, ca din Sfintele Sfintelor, ca ºi cum am coborî din ceruri. Celor care nu merg la bisericã spune-le cã ai cântat împreunã cu serafimii, cã eºti cetãþean al patriei cereºti, cã te-ai întâlnit cu Hristos ºi ai vorbit cu El. Dacã trãim în felul acesta Sfânta Liturghie, nu va mai fi nevoie sã spunem nimic celor ce nu merg la bisericã, ci vãzând ei folosul nostru vor simþi paguba lor ºi vor alerga repede la bisericã, pentru a se desfãta ºi ei de aceleaºi bunãtãþi. Sf. Ioan Gurã de Aur sã ne faci sã ne iubim unii pe alþii ºi sã fim ºi noi, egoiºtii ºi individualiºtii, "una" în Tine, cum Tu eºti Una cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt! Cã eu atâta ºtiu: cã Tu eºti Iubire ºi nu lepezi pe nimeni din cei ce vin la Tine! Iatã, sunt aici! Îþi mulþumesc!" ªi, mai ales, sã participi cu tot ce ai tu disponibil prin voinþã ºi bunãvoinþã: cu trupul, fãcând gesturile cerute de Sfânta slujbã, ºi cu mintea, fiind atent la cele ce se fac ºi se spun, pentru cã numai pe ele le poþi controla. ªi lasã sentimentele, asupra cãrora nu ai nicio putere, sã se converteascã ºi ele încet, încet, luminate de duhul tãu hrãnit, în ciuda lor, a sentimentelor, cu Duhul Sfânt lucrãtor Aici! Îndrãzneºte! Sfânta Liturghie nu e un film palpitant de aventuri, ci cea mai Mare Aventurã divino-umanã din cer ºi de pe pãmânt! ªi nu uita: Împãrãþia lui Dumnezeu se ia cu sila! Sileºte-te! ªi adunã-i în rugãciunea ta ºi pe cei la care te gândeai când mi-ai scris! Cu dragoste, M. Siluana

Ce trebuie sã facem pe parcursul celor 2-3 ore pe care le petrecem în bisericã?
Cum ar trebui sã ne comportãm la Sfânta Liturghie? Ce trebuie sã facem pe parcursul celor 2-3 ore pe care le petrecem în bisericã? Eu personal încerc sã zic tot felul de rugãciuni, altfel mã plictisesc, ºi mã uit cu durere la feþele creºtinilor plictisite de slujbã ºi asta din cauzã cã noi, cei neiniþiaþi, nu prea ºtim ce sã facem. Sper cã mi-aþi înþeles întrebarea, Domnul sã fie lãudat! Daniel Amin! Dragã Daniel, ce sã facem? Sã intrãm în Împãrãþia lui Dumnezeu ºi sã strigãm la Domnul: "Doamne, iatã, am intrat în Împãrãþia Ta ºi mã plictisesc! Ajutã-mã! Nu mã lãsa sã mor uitându-mã la ceea ce mi se pare cã vãd pe feþele celorlalþi, cã acolo nu e decât ce e în mine! Oare ce caut eu aici? Tu m-ai chemat? Atunci fã ceva cu mine! Iatã, eu sunt un sac de piele de om în care nu mã simt bine deloc ºi caut o ieºire! Am auzit ºi cred cã Tu eºti Uºa! Te rog, ajutã-mã!" Sau: "ªi dacã tot ce se spune ºi se face AICI este adevãrat? Doamne, miluieºte-mã!" Sau: "Doamne, ºtiu cã voi muri ºi mi-e fricã de moarte, dar iatã, acum deja sunt mort de plictisealã! Acesta sã fie darul Tãu? Pentru asta ai murit Tu pe Cruce?" ªi: "Doamne, ai rãbdare cu mine, cã sufletul meu e spart ºi risipit în mii ºi mii de bucãþele ºi greu mã mai adun. Dar Îþi mulþumesc, Domnul meu ºi Dumnezeul meu, cã nu m-ai lãsat în colbul drumului, ci m-ai adus Aici ºi iatã, stau ºi aºtept cu încredere sã mã aduni ºi sã mã faci din nou! ªi tot Tu sã faci ca noi toþi, care ne-am adunat aici, sã nu fim o adunãturã, ci o Adunare Sfântã în Tine. Cã numai Tu poþi

Cu Dumnezeu în casã

15

pot lua din alte darul marilor sãrbãtori din alimente; anul bisericesc (4 perioade de - efortul pen- post pe an), precum ºi cel al Continuãm sã vã prezentãm principiile alimentaþiei sãnãtoase, bazându-ne pe sfaturile domnului prof. dr. Pavel Chirilã. În acest tru a metaboliza carnea celor douã zile sãptãmânale numãr, despre efectele consumului de carne asupra sãnãtãþii noastre ºi este foarte mare, iar (miercurea ºi vinerea); acest despre necesitatea unei detoxifieri periodice a organismului prin post: pH-ul dupã consumul ritm ajutã la eliminãrile deºeude carne are tendinþa sã rilor metabolice. Postul ortodox nu este doar Abuzul de carne ºi grãsimi zilnic carne este vireze rapid spre acid; clar un abuz. - abuzul de carne este alimentar, ci are ºi o dimensiÎn Sf. Scripturã carnea nu Abuzul de grãsimi este responsabil pentru unele boli: une duhovniceascã (milosteeste interzisã, dar se recoman- responsabil pentru creºterea gutam pancreatita, litiaza uricã, nie, înfrânare, curãþirea gândã cumpãtarea sau chiar renun- mortalitãþii prin bolile cardio- dermatoze. durilor etc.). þarea la carne. Sf. Clement vasculare. Alte studii indicã Postitorii consecvenþi nu fac Postul cancer, nici unele boli metaboAlexandrinul spune despre lipsa cancerului de sân la pocarne cã "e mai mult pentru pulaþiile cu consum de lipide Postul alimentar ºi religios lice (diabet, gutã, obezitate). fiare… Dacã cineva vrea sã ce conþin sub 10% acizi graºi are efect profilactic ºi curativ. A consemnat mãnânce carne nu e pãcat, dar sa-turaþi. Pentru o creºtere de Postul creºtin urmeazã calenNatalia Corlean 5% a caloriilor prin asã mãnânce cumpãtat". Carnea este un aliment care port de grãsimi satunecesitã un mare efort de di- rate, riscul de cancer gestie ºi, în plus, creºte nivelul de sân creºte cu 50%. Împotriva consumu- INGREDIENTE: colesterolului, iar prin carnea lui sau abuzului de car- 500 g spaghete animalelor crescute în regim de crescãtorie închisã (foarte polua- ne existã câteva argumente: 1 cãpãþânã salatã verde - fiziologic vorbind, 4 roºii tã cu antibiotice, vaccinuri, sedative, hormoni) ºi prin produse- acesta nu este absolut 2 ardei roºii le de carne se aduc foarte multe necesar, adicã toate 2 ardei verzi E-uri în organism. A mânca principiile nutritive se 2 castraveþi 4 mere 400 ml suc portocale (natural sau din comerþ) 300 g ºuncã (felii de 5 cm lãþime ºi 10 cm lunface o maionezã (cantitatea depingime) Ingrediente: de de gusturi) ºi se dã ºi ea la fri3 ouã 1 canã orez gider pentru o orã. Spaghetele se ulei 3 cãni apã sare, piper dupã gust, pãtrunjel amestecã cu legumele scurse de 1 cutie micã de mazãre MOD DE PREPARARE: Se fierb suc ºi cu maioneza ºi se mai dau la 1 cutie porumb spaghetele în 3 litri de apã cu sare, frigider o orã. 1 cutie ciuperci dupã care se lasã la rãcit. Roºiile, ARANJAREA: Se ia un platou (de 1 cãþel de usturoi castraveþii ºi merele se taie cu- preferat pãtrat) adânc, se aºazã 2 cepe pe margine rulourile taie fideluþã. Peste 1 lingurã oþet 4 linguri ulei de mãsline buleþe, ardeii sese toarnã sucul de salata, se pun în centru compoziþia de ºuncã, iar toate legumele verdeaþã proaspãtã zeama de la o jumã- portocale, se condimenteazã cu de mai sus. Se orneazã cu pãtrunjel sare, piper dupã gust tate de lãmâie sare ºi piper, dupã care se dau la tocat. Mod de preparare: Reþetã oferitã de doamna frigider 2 ore. Între timp, din cele 3 Orezul se spalã foarte bine, pânã ce apa este limpede, ouã (2 fierte ºi unul crud) ºi ulei se Nicoleta Maier din Fãgãraº apoi se pune cu apa într-un vas, de preferat de inox, la foc mic ºi acoperit cu capac. Nu trebuie sã fie foarte moale, ci sã rãmânã bob întreg. Se BINE DE ªTIUT: lasã sã se rãceascã. Carnea pentru friptura la grãtar se Între timp, ceapa se taie peºtiºori subþiri, se aºeazã într-un bol ºi se freacã cu mâna, aºazã pe grãtarul încins ºi uns; ca sã adãugând un praf de sare ºi apoi oþetul. Peste ceapã se pun mazãrea, porumbul ºi ciuper- nu îºi piardã sucul nu se înþeapã, iar ca sã cile, toate scurse bine. Adãugaþi usturoiul tãiat mãrunt, verdeaþa, sarea ºi piperul. Se face rãmânã mustoasã se sãreazã doar când se un amestec din uleiul de mãsline ºi lãmâia stoarsã, care dã un gust suav, apoi se amestecã serveºte. cu cele douã compoziþii, cu grijã. Salata este afânatã ºi are un aspect cromatic plãcut! Zahãrul pulbere presãrat deasupra Variante: cãrnii face friptura mai crocantã. Carnea care a prins miros de dacã este dezlegare la peºte, puteþi înlocui ciupercile cu bucãþele de ton din conservã. stãtut se opãreºte cu ceai de muºeþel, apoi se clãteºte de câteva ori.  dacã nu este post, puteþi adãuga 150-200 g smântânã. Mihala Bîlbã Reþetã oferitã de doamna Doina Popa din Bucureºti

Principiile unei alimentaþii sãnãtoase (3)

Spaghete cu legume proaspete

Salatã cu orez, mazãre, porumb ºi ciuperci

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sf. Cuvioasã Parascheva“ din Grid
Satul Grid este cunoscut în întreaga þarã, în special datoritã romancierului ºi cineastului Grid Modorcea, care ºi-a preluat prenumele literar dupã iubitul sãu sat natal, dar ºi datoritã corului de femei numite "bocitoare", cunoscute românilor de la festivalurile de muzicã popularã la care au participat, printre care ºi "Cerbul de Aur". Despre istoria Gridului ºi a locaºului sãu de cult ne vorbeºte pãrintele paroh Iulian Avram: de 5 metri, cu alLa hotarul tar cu tot (acesta dintre douã "þãri" avea 2,5 metri). Satul Grid este un sat mãrginaº al fos- Cupola s-a fãcut tului judeþ Fãgãraº, care face graniþã între din piatrã de Crisdouã ,,þãri", Þara Oltului ºi Þara Bârsei, ºi bav ºi se pãstreaeste aºezat pe ambele pãrþi ale unui pâ- zã ºi astãzi dearâu numit Valea Gridului, în partea de supra altarului; rãsãrit a Þãrii Fãgãraºului. Hotarul lui se altarul avea douã mãrgineºte cu hotarele satelor Vlãdeni ºi uºi, una împãrãÞânþari (azi Dumbrãviþa) - spre est, cu Ve- teascã ºi alta în partea de miazãnoapte. neþia de Jos ºi Pãrãu - înspre nord, cu Pictura a fost executatã de pictorul Ioan ªercaia - spre apus, iar spre sud cu hotarul Dako din Braºov, însã ea s-a pãstrat numai satului Vad. De la Fãgãraº, fosta capitalã pânã în anul 1898. de judeþ, pânã la Grid sunt 21 km, iar de la Datoritã mãririi numãrului de credinªercaia, cu piciorul, drumul se parcurge cioºi, locaºul de cult a fost extins prin trei într-o orã. alungiri succesive de: 5 metri în anul Acest sat este destul de vechi (1450), 1748, 5 metri în anul 1802 ºi 4 metri în iar numele lui nici pânã azi nu se ºtie cum anul 1898, când a fost adãugat ºi turnul a apãrut. Probabil vine de la un nume de clopotniþei, care se vede ºi astãzi. persoanã, dupã cum afirmã anumite surse Cedatã greco-catolicilor istorice. În anul 1850 în sat se gãseau 230 de case, dintre care 105 erau din lemn, liLa sfârºitul sec. al XVII-lea, peste pite cu pãmânt ºi acoperite cu paie. În anul credincioºii ortodocºi din Ardealul strã1941 s-a ajuns la 297 de case, iar casele de moºesc s-a abãtut teroarea imperialã de la lemn au dispãrut. Viena, care prin minciuni ºi înºelãciune a fãcut posibilã nefericita trecere la unirea Biserica ºi ºcoala, cu Roma a unei mari pãrþi dintre românii baza vieþii spirituale ardeleni ai acelor vremuri. În aceste Viaþa spiritualã a satului s-a desfãºurat condiþii ºi în urma marilor presiuni care au în cadrul celor douã instituþii tradiþionale: fost fãcute (fapte de care nu vrem sã ne ºcoala ºi biserica. Clãdirea ºcolii vechi - aducem aminte, dar pe care istoria le-a azi dãrâmatã - s-a edificat între anii 1860- consemnat), biserica din Grid este cedatã 1869; în 1938 localul vechi a fost dãrâmat, parohiei unite, ortodocºii fiind nevoiþi sã-ºi iar pe locul acela s-a clãdit o ºcoalã nouã, gãseascã un alt loc în care sã-ºi poatã sãcu patru sãli de clasã, atelier, birou ºi lo- vârºi slujbele bisericeºti, ceea ce au ºi fãcut, amenajâdu-ºi o bisericuþã din lemn, cuinþã pentru director. Biserica parohiei ortodoxe are hramul apoi între anii 1857-1865 construind o biSf. Cuvioasã Parascheva ºi a fost ziditã pe sericã din piatrã ºi cãrãmidã. Deºi mare ºi la anul 1641, date conþinute într-un docu- frumoasã, din cauza deplasãrilor de teren ment gãsit sub tabla care acoperã turnul. ea a avut nevoie de mai multe consolidãri La data zidirii ei, biserica a avut lungimea de-a lungul anilor, iar în urma cutremuru-

lui din 1940 nu a mai rezistat.

Revenirea la Ortodoxie

În 1948 s-a anulat actul mincinos de unire cu Roma (de la Pr. Iulian 1700), iar credincioºii Avram aflaþi în rãtãcire s-au întors la sânul Bisericii strãmoºeºti ortodoxe împreunã cu locaºul de cult, care astfel a revenit în patrimoniul Ortodoxiei. Astãzi, biserica este într-o stare de întreþinere bunã, ca urmare a renovãrilor fãcute în ultimele decenii; a fost pictatã în anul 2008, acoperiºul a fost refãcut, iar încãlzirea este asiguratã de un sistem de încãlzire centralã. Parohia pe care, din mila lui Dumnezeu, o pãstorim, are o pondere de 90% din totalul populaþiei satului, aproximativ 110 case din cele 124 existente, din care aproape jumãtate (48), sunt locuite de vãduve ºi vãduvi trecuþi de 70 de ani, ale cãror venituri sunt la limita subzistenþei, însã care sunt silitori spre a ajunge la limanul cel bun, acolo unde pe toþi ne aºteaptã Ziditorul ca sã ne dea rãsplata: Împãrãþia Lui cea cereascã. Aºa sã ne ajute Dumnezeu! Pr. paroh Iulian Avram Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã Corecturã: Amalia Rãibuleþ Fãgãraº, str. A. Mureºanu nr. 2. Tel. 0268211790 (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Tehnoredactor: Natalia Corlean Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (BuPreºedinte fondator: Pr. protopop Ioan Ciocan cium), Arhidiac. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Aºteptãm opiniile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la Redactor ºef: Natalia Corlean Magda (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion apostolatfagaras@yahoo.com ISSN 2065 - 765X Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL, Braºov Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea)

CMYK