S-a tot spus că data de 1 Decembrie 1918 a reprezentat apogeul românilor, ora astrală a românismului, punctul unic de maxim al neamului

nostru. Adevărul nu stă chiar aşa. 1 Decembrie 1918 a fost o zi deosebită, cu adevărat, dar nu a fost totul, şi mai ales, nu ar fi însemnat prea mare lucru, dacă acţiunea nu ar fi continuat. Dacă toţi românii ar fi plecat liniştiţi acasă după marea adunare de la Alba Iulia, România Mare ar fi continuat să rămână un vis, iar data de 1 decembrie ne-ar fi rămas în memorie ca şi, de exemplu, data proclamaţiei de la Islaz. Dacă ne reducem la 1 Decembrie 1918, atunci încă nu exista România Mare, şi este absurd să crezi că din 2 decembrie 1918 s-a creat această Românie Mare, în urma adunării populare. Este ca şi cum ai reduce un întreg proces la o singură zi. Deoarece la 1 Decembrie 1918 mai mult de jumătate din Transilvania era încă sub ocupaţia ungurilor care, cum era de aşteptat, n-au luat-o la fugă nici de spaima proclamaţiei de la Alba Iulia şi nici de groaza hotărârilor de la Conferinţa de Pace de la Paris, ci doar când au simţit pe piele tăişul usturător al baionetelor româneşti. Astfel, o dată importantă o consider cea de 1 mai 1919, când trupele române au ajuns cu întregul front la Tisa în urma contraatacului împotriva trupelor ungare bolşevice (vezi Răzb româno-ungar 1) realizând cu arma în mână stăpânirea românească pe teritoriul menţionat de Eminescu în Doină, „De la Nistru pân-la Tisa”. Totuşi, data de 1 Decembrie 1918 rămâne o dată extrem de importantă, o dată crucială, mai ales prin importanţa semnificaţiei sale ca şi voinţă a maselor. A fost singura adunare naţională, practic un plebiscit, un referendum, cu delegaţi din toate părţile Transilvaniei şi Banatului, singura adunare naţională ţinută în toate provinciile desprinse din imperiul AustroUngar, prin care populaţia să fie întrebată ce doreşte să facă cu viitorul ei. Independenţa cehoslovacilor, polonezilor, slovenilor, croaţilor, s-a decis de către conducătorii lor, era un curent favorabil, de necontestat pentru independenţă, dar singurii din cuprinsul întregului imperiu care au chemat populaţia să se exprime liber, au fost românii ardeleni. Şi ei au spus prin glasul celor peste o sută de mii de delegaţi, reprezentând poporul din toate colţurile Transilvaniei, „NOI VREM SĂ NE UNIM CU ŢARA!” Este un fapt de necontestat, şi nimeni nu a îndrăznit să conteste adunarea naţională de la Alba Iulia. Până şi cei mai extremişti maghiari contestă tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, dar despre valabilitatea rezoluţiei de la Alba Iulia nimeni nu zice vreun cuvânt, deoarece s-ar acoperi de ridicol. La fel cum astăzi s-ar acoperi de ridicol, de exemplu, toţi cei care ar contesta independenţa Muntenegrului, obţinută tot prin referendum în mai 2006. Nici sârbii, cei mai defavorizaţi de acest referendum, nu contestă valabilitatea votului muntenegrean.

începând cu 15 august 1916. la Budapesta. data intrării României în război pentru Transilvania şi Bucovina. foame şi tifos în iarna lui 1917. Plin de speranţă în vara lui 1916.Deci. o altă dată importantă în acest proces de creare a României Mari (vezi Cum au pus românii. Ca şi exemplu. 1 Decembrie 1918 reprezintă o dată importantă într-un proces. pentru ca în 1922 să fie încoronat la Alba Iulia ca şi rege al tuturor românilor. şi ulterior regele intră în Bucureşti tot de 1 decembrie 1918. Din nou cu mândrie şi speranţă în vara lui 1917. Apoi urmează unirea cu Basarabia. ale căror date sunt aşa de multe încât nu au cum să fie toate amintite aici. de la victoriile din Transilvania toamnei lui 1916 la dezastrul de la Turtucaia. regele Ferdinand. din elemente româneşti din unităţile austro-ungare din Siria. împreună cu guvernul şi ce a mai rămas din armata ţării. O . de înfrângeri şi trădări.). pentru ca mai târziu dinastia să-i fie ameninţată (germanii cereau ca şi o condiţie a păcii alungarea regelui ”trădător” faţă de naţia germană) şi chiar şi viaţa să-i stea în cumpănă (de mâna aliaţilor ruşi deveniţi bolşevici).. singuri împotriva tuturor. la 4 august 1919. în Franţa. asaltaţi de nenumăraţi duşmani. Puţine cazuri au mai fost în istorie de un asemenea dramatism. trădaţi de singurul aliat de pe câmpul de luptă. ci s-au înscris voluntari pentru cauza românească în Rusia (vezi Luptătorii români din Siberia). de glorie şi tragedii. Am început lupta împotriva inamicilor şi am sfârşit-o împotriva aliaţilor care neau înfipt cuţitul în spate (vezi Primele lupte cu bolşevicii). între 1916 şi 1919. se retrage în toamnă în Moldova. neamul românesc a renăscut în 1918 din propria cenuşă. nicidecum începutul sau sfârşitul procesului. după victoriile de la Mărăşti. bulgari şi turci. la disperarea evacuării a două treimi din teritoriu şi drama retragerii în Moldova bântuită de frig. au luptat nu numai în România. Eroismul şi victoriile de la Mărăşeşti. Mărăşeşti şi Oituz. Au fost zilele de luptă şi eroism. Au fost voluntari români care s-au organizat până şi în Turcia. austro-ungari. trădaţi şi apoi atacaţi de aliaţi. la Iaşi. Românii au luptat cu încăpăţânare şi eroism nemaiîntâlnit în acei ani. România şi românii au trecut prin cele mai cumplite chinuri. în Statele Unite ale Americii. Câteva zile mai târziu primeşte vestea unirii Bucovinei şi apoi a Ardealului la România.. de la eroismul soldaţilor prost echipaţi şi înarmaţi în faţa unui inamic superior ca oameni şi armament. aş putea menţiona situaţia conducătorului României la acea vreme. un proces jalonat de alte date importante. înfigând drapelul românesc şi ridicând opinca chiar în inima duşmanului. şi totuşi. Italia. după moartea lui Carol I. În răstimp de trei ani. A ajuns pe tron în 1914. Mărăşti şi Oituz şi trădarea rusească care ne-a lăsat singuri în faţa duşmanilor germani. în plin război mondial.

Bunicii noştri au luptat să o păstreze. Cotul Donului şi stepa kalmucă. Ofiţerii şi generalii care se acoperiseră de glorie pe câmpurile de luptă erau exterminaţi în lagărele comuniste.suflare naţională fără precedent a parcurs întregul mapamond cuprinzând întreaga suflare românească pe toate meridianele. Dar în rest. prea greu. trecând prin Carei şi Budapesta. în celelalte 364 de zile din an? Ce fac aceleaşi televiziuni ca să ne simţim români şi în restul anului? Ne difuzează până la saturaţie ştiri cu babe violate sau emisiuni cu pipiţe siliconate pe post de vedete de moment care habar nu au până unde se întinde România? Sau cu manelişti inculţi şi fotbalişti agramaţi. unii simt mai bine spiritul unei zile naţionale decât alţii? Am auzit de nenumărate ori pe la televiziuni expresia că de 1 decembrie ne simţim cu toţii români. Ne-au dăruit-o ca şi pe o moştenire de preţ. Cu un imens preţ de sânge. veţi vedea steagurile americane arborate la fiecare casă. străbunicii noştri ne-au lăsat România Mare. ci în cea mai cruntă dintre dictaturi. rănit sau invalid. Soldaţilor noştri nu le-a fost dat să se întoarcă la căminele lor în pace după mai 1945. clădită pe oasele şi sângele lor. 4 iulie. Dar noi? 1 decembrie astăzi Ce înseamnă 1 decembrie astăzi. cu un singur scop suprem: România Mare. aruncaţi în temniţe şi lagăre de muncă. pe post de modele pentru toţi românii? Cum pot românii de rând consumatori de televiziune să se simtă români când li se servesc în exces doar astfel de modele? Ce fel de ideal în . la Stalingrad. străbunicii noştri au făcut România Mare pe care ne-au lăsat-o moştenire cu un preţ îngrozitor: unul din cinci bărbaţi mort. Număraţi steagurile româneşti arborate la casele românilor de 1 decembrie! Care este diferenţa. semănând cu oasele lor şi stropind cu sângele lor câmpurile de luptă din Basarabia până în Crimeea şi Caucaz. spre vest. Asta au făcut bunicii noştri să arate demni de moştenirea lăsată lor de către părinţi. pentru noi? Ce reprezintă astăzi 1 decembrie pentru marea masă a populaţiei? Un prilej de chef şi beţie prilejuită de o zi liberă? Posibilitatea de a se înghesui pentru o porţie gratuită de fasole cu cârnaţi? În SUA. de ziua lor naţională. Şi au realizat-o. Numai rememorându-le faptele te întrebi din ce aluat au fost făcuţi înaintaşii noştri. Cea mai mare rezistenţă armată anticomunistă din ţările căzute după 1945 în robia comunistă a fost înfrântă definitiv în 1962. cea comunistă. de la Oarba de Mureş până în munţii Tatra şi la râul Hron. apoi din nou. plătită cu preţ greu.

mult mai puţine realizări. Ulterior. rude sau urmaşi ale noilor elite comuniste. membru al Academiei Franceze. Cum nu aveau cum să aducă masa la nivelul elitelor. şi promovaţi ca atare. aceştia au acţionat pentru egalizarea maselor. Nicolae Ceauşescu. au fost exterminaţi sau înlăturaţi. dar toţi oamenii nu au cum să fie egali. Noi de ce nu putem fi mândri de noi. Găsiţi echivalentul de astăzi al unui Brătianu. unde s-a rupt legătura dintre alegător şi ales? Răspunsul este mai simplu decât pare la prima vedere. Socialismul. mai apoi comunismul. ca şi tradiţia lor ca elite sunt incomparabile cu cele vechi. pe principiul că toţi oamenii sunt egali. fruntaşii. cei mai şi cei mai. N-am fost cei mai grozavi. Acum mai bine de o sută de ani. şi asta va trebui să ne-o asumăm. au retezat elitele. de realizările noastre. dar am fost extraordinari când a trebuit. El explică faptul că societatea este dusă înainte de către elite. doar marii cărturari şi marii lideri au fost cei care au dus popoarele pe calea progresului. iar cel mai dintre cei mai trebuia să fie conducătorul suprem.viaţă poate să-şi aleagă un tânăr român dintre aceste piţipoance ale căror IQ poate fi exprimat printr-o singură cifră? Sau modelul unui politician compromis de afaceri murdare. care trag masele după ele. toţi intelectualii. N-am fost cei mai bravi. Este ceea ce s-a petrecut şi la noi în anii stalinismului. Unde au cucerit puterea. vorbea despre socialism şi doctrina acestuia. Astfel. Atunci ni se spunea că românii au fost cei mai bravi. Este normal. cei mai grozavi. au o vechime incomparabil mai mică ca şi a noastră. de exemplu! Iar aceste noi elite se feresc ca de foc să facă vreun gest care să amintească de originea lor comunistă. Dar am fost şi altfel în alte momente. Gustave le Bon. elitele nou apărute erau de origine sănătoasă. asta înainte de apariţia comunismului. ele au fost cele care au impus schimbarea în bine a ordinii de fapt. exterminate de comunişti în lagăre sau închisori. Iar prestaţia şi cunoştinţele acestora. Aşa este şi în cazul nostru. erau adepţii egalitarismului. dar mult inferioare. liderii politici sunt dintre cei apăruţi în urma anihilării elitelor vechi. dar am fost bravi în momentele de cumpănă. care îşi modelează discursul public plin de contradicţii în funcţie de linia de moment a partidului care îi acordă imunitate pentru furtişaguri din banul contribuabililor? Unde s-a rupt echilibrul. întemeietorul psihosociologiei. mai ales că au fost obţinute în condiţii incomparabil mai grele? După cum . dar sunt mândri de ei. oamenii de vază. Alte popoare au mult mai puţine momente de glorie. De aceea se feresc de orice gest patriotic ca să nu poată fi interpretat ca şi unul patriotard ca şi pe vremea spectacolelor de stadion de pe vremea lui Ceauşescu. Dar asta nu întunecă cu nimic faptul că suntem români. cu toată tăria şi toată responsabilitatea. este o imposibilitate. interbelice. şi putem fi mândri de asta.

poporul român s-a născut în criză şi atunci a dat ce era mai bun din el. din criză s-a născut prosperitatea de mâine. ce a fost pentru străbunicii noştri în Moldova bântuită de foamete şi tifos în 1917 sau pentru bunicii noştri împilaţi de cotropitorii ruşi? Apocalipsă? Oameni buni. care au creat cea mai veche civilizaţie europeană şi cea dintâi democraţie din lume acum două mii cinci sute de ani. în care politica internă şi ultimele bârfe joacă rolul de prim rang? Ne-am bătut cu cele mai mari imperii ale momentului şi ne văicărim ca nişte babe pentru fel de fel de mărunţişuri. sub regimuri tiranice de care unii abia s-au scuturat.spunea marele Nicolae Iorga. de faptul că suntem români? Trebuie neapărat ca cineva să ne reamintească din când în când de necesitatea mândriei de a fi român? Nu putem fi mândri de noi numai atunci când un mare sportiv şi un mare român ne reaminteşte acest lucru. făcându-i pe mulţi să îmbrăţişeze cauza fundamentalistă. să uite de ceea ce au realizat strămoşii lor şi să se complacă într-o atitudine de autodistrugere lentă sau rapidă. Arabii. acesta nu este puţin lucru. „este un miracol că mai avem o ţară şi un steag căruia să ne închinăm”. este de ajuns să privim în jur. aruncând la gunoi secole de jertfă şi glorie? Din păcate. astăzi sunt unde sunt. ne întoarcem la pălăvrăgeala noastră cotidiană. după atâtea furtuni. România Mare? Ce pot face ei. Dacă acum este criză. din criză sa născut inclusiv România Mare pe care o sărbătorim de 1 decembrie! Dar este posibil ca un popor cu astfel de tradiţii să se scufunde în timpurile prezente. dacă noi astăzi uităm în fiecare zi că suntem români. Grecii. dar votul lor nu se ştie cum va fi. gen austeritate şi criză. Chiar nu putem fi mândri de originea noastră. sau plecăm capul ruşinaţi la auzul acestui termen? . răspunsul este afirmativ. Ce vină are Pericle pentru situaţia de astăzi a grecilor? Sau ce vină au arabii de acum o mie de ani pentru situaţia arabilor de astăzi? Sau ce vină are Coandă dacă nepotul său ajunge o secătură? Sau ce vină au străbunicii sau bunicii noştri dacă noi ne arătăm nedemni de moştenirea lor lăsată nouă cu preţul sângelui lor? Dacă noi ne arătăm nedemni de idealul lor. ei încă învinuind lumea întreagă pentru eşecurile lor. astăzi se bat cu scutierii pentru a nu li se impune un regim de austeritate ca să returneze o parte din banii împrumutaţi şi cheltuiţi tot de ei şi pentru ei. o civilizaţie înfloritoare acum o mie de ani. Ori. ridicând centura de campion mondial deasupra capului în faţa întregii lumi spunând „Sunt mândru că sunt român”? Sau când un antrenor român câştigă cu o echipă străină în care juca doar un singur român cupa UEFA şi poartă pe umeri steagul românesc în faţa întregii lumi care urmărea finala la televizor? Doar atunci putem fi mândri de faptul că suntem români? În rest. cum ar reacţiona ei.

La fel. Asta este adevărata Românie. şi este atât de simplu. Şi să nu furi. Să fim români. un protest foarte inteligent. şi chiar şi asta este o mare victorie. Se tem de ceea ce am putea fi sau am putea deveni dacă pentru o clipă ne-am aduce aminte de jertfa şi idealul străbunicilor noştri. deoarece de acolo vin banii pentru sănătate. Se iau de noi. Şi chiar acest fapt este important. Să fii român în fiecare zi nu înseamnă mult. Nu trebuie altceva decât să fim români în fiecare zi. Credeţi că Putin s-ar lua de papuaşi. La fel cum în fiecare zi te rogi la Dumnezeu şi Îi mulţumeşti pentru tot ce ţi-a dat. se tem de tot ceea ce însemnă român şi România. aşa cum au făcut tinerii români din Franţa care i-au invitat pe francezi să-şi ia banii înapoi daţi cerşetorilor din bolurile cu mărunţiş pe care le ţineau în mâini. se tem de o unificare inevitabilă cu Basarabia. nu cerşetorii de peste hotare. înseamnă că se tem de noi. adică drepţi şi corecţi. din taxele şi impozitele plătite de acesta. Şi să-ţi plăteşti taxele şi impozitele. deoarece din mâna lui îţi iei salariul. . care nu prididesc să ne arunce cele mai diferite invective. el şi inamicii noştri se iau de noi fiindcă îi deranjăm. Să-l tratezi cu respect pe omul care vine la ghişeu. trebuie să li reamintească şi străinilor acest lucru. nu doar de 1 decembrie. Uneori. pentru ce ameninţare ar reprezenta asta pentru Ucraina. vorba marelui Eminescu. fiecare la locul său de muncă. Restul depinde doar de noi. la fel să îţi zici că eşti român şi punctum. dar poate fi esenţial. să vorbeşti politicos şi răbdător în limba română pentru care au suferit atâţia înaintaşi. Se tem de un stat românesc puternic. sunt adevărata Românie. Înseamnă să fi corect. Toţi cei care fac asta sunt români care îşi fac datoria. Şi această teamă a lor are şi temei. la fel cum trebuie să ne descoperim în faţa oricărui român ce munceşte. şi au spus că sunt mândri de originea lor românească. care aliat cu Polonia ar putea redeveni stavila expansionismului rusesc spre vest aşa cum a fost în perioada interbelică. în faţa căreia trebuie să ne descoperim. Să-l respecţi şi să-i strângi mâna bătătorită a ţăranului ce lucrează pământul şi a celui care mătură strada. Dar acesta ar trebui să fie un motiv de mândrie. de exemplu? Sau de somalezi? Nu. la fel cum o strângi pe cea a preşedintelui unei corporaţii. aceşti tineri români au arătat o altă faţă Franţei. fiindcă toţi muncesc. dacă nu ar fi aşa nu ar avea de ce să o facă. cea profundă. şi ar trebui să fim mândri de asta. sunt eroii zilelor noastre.Suntem împroşcaţi cu noroi la fiecare ceas de către alţii. îi supărăm şi le încurcăm socotelile numai prin faptul că încă mai existăm. nu de ruşine. să dai bună ziua şi să respecţi pe cei care muncesc. învăţământ şi securitate naţională. Se iau de noi fiindcă ne consideră o ameninţare pentru planurile lor. şi să ne facem datoria. suntem o piedică şi o ameninţare pentru toţi vecinii noştri ce nu ne suportă. să refuzi plicul cu şpagă sau să nu îl dai.

Atunci când am putea realiza toate acestea. vom putea răspunde ca şi ei la chemarea ţării. ne-am putea arăta demni de străbunicii noştri. La mulţi ani. arătând lumii încă o dată că românul nu piere. am putea privi cu mândrie spre ei. Până atunci. Şi poate. România! Oriunde te-ai ascunde! . dacă va fi cazul. spunând că nu am uitat sacrificiul lor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful