You are on page 1of 15

II.4.

Diluanti compusi solizi, inerti din punct de vedere chimic si farmacologic au rolul de a facilita operatiile de conditionare sub forma solida, permitand obtinerea unui amestec omogen de pulberi atunci cand substantele unui preparat farmaceutic incluse intr-o formulare sunt in concentratii mici se adauga in formularile farmaceutice solide (pulberi, granule, comprimate, pelete, extracte uscate) pentru a completa masa unitatii de dozare la o anumita greutate (minim 50 mg comprimat) , atunci cand substantele active sunt in cantitati mici agenti de umplere Proprietatile unui diluant ideal pentru comprimate: inertie chimica si fizica sa nu fie hidroscopic lipsit de toxicitate biocompatibilitate proprietati biofarmaceutice adecvate solubilitate in apa hidrofilie proprietati tehnologice corespunzatoare fluiditate compresibilitate compactibilitate sa nu interfereze cu biodisponibilitatea substantei active sa poata indeplini mai multe roluri: absorbant, adsorbant, aglutinant, dezagregant pret de cost acceptabil se folosesc pulberi inerte de: lactoza, amidon si derivatii sai, manitol, sorbitol, xilitol, maltodextrina, caolin, zahar, drojdie de bere uscata, pectina, faina, derivati de celuloza, sulfat de calciu, talc, clorura de calciu,etc. o parte dintre ei in prezenta apei au si rol de aglutinanti, datorita proprietatilor coloidale (amidon, drojdia de bere, pectina, faina, etc.) La fabricarea comprimatelor se pot utiliza diluanti insolubili sau solubili in apa sau un amestec din aceste doua tipuri, alese in functie de proprietatile substantei medicamentoase si aspectul biofarmaceutic urmarit o proprietate foarte importanta a diluantilor, in cazul substantelor greu compresibile, este potentialul de diluare: reprezinta cantitatea procentuala de substanta activa care poate fi comprimata cu o anumita cantitate de diluant pentru a obtine comprimate alegerea diluantului se face astfel incat sa nu fie afectata compatibilitatea cu principiul activ: de ex.CaCl2, folosita ca excipient pentru tetraciclina, interfereaza cu absorbtia substantei in tractul gastrointestinal daca substanta activa este cu solubilitate redusa in apa se recomanda utilizarea de diluanti solubili in apa diluantii avand capacitate de absorbtie mare (caolin, bentonita) trebuie evitati pentru fabricarea comprimatelor cu principii active in doze mici

Lactoza (zahar de lapte) este o pulbere cristalina, cu gust usor dulceag, solubila in apa si insolubila in alcool practic se foloseste lactoza hidratata care nu este hidroscopica se utilizeaza :

ca excipient diluant pentru obtinerea diferitor pulberi pentru prepararea pulberilor de antibiotice aplicabile pe rani, deoarece permite o difuzie rapida a antibioticului datorita capacitatii sale de a se dizolva in lichidele exudate ca excipient diluant pentru prepararea granulelor si comprimatelor

. Caolin (Bolus alba)

din punct de vedere chimic este un silicat de aluminiu natural, hidratat: Al2Si2O5(OH)4 sau 2SiO2Al2O5x 2H2O prezinta structura lamelara asemanatoare talcului are capacitate buna de absorbtie pentru apa comparativ cu substantele grase trebuie sterilizat inainte de folosire

se utilizeaza pentru produse: de uz intern (comprimate), avand rol de excipient diluant si adsorbat de uz extern, datorita capacitatii bune de acoperire si aderare; are rol de diluant si absorbant dezavantaj: tendinta de a forma aglomerate in prezenta apei

Manitol diluant solubil in apa 1:5,5 lasand la dizolvare o senzatie de racoare stabil la actiunea umiditatii si caldurii prezinta gust dulceag este compatibil cu majoritatea substantelor active este termostabil, motiv pentru care poate fi folosit si la temperaturi de peste 200 0C este recomandat pentru fabricarea comprimatelor de supt sau de mestecat puterea de indulcire este 50% din cea a zaharului Sorbitol este un izomer optic al manitolului diluant solubil si higroscopic, motiv pentru care are utilizari limitate se foloseste in special in produse pentru diabetici . Dextroza monohidrat (D- glucoza) este o pulbere cristalina, alba si cu gust dulce se utilizeaza pentru comprimate de mestecat Amidonul si derivatii sai se utilizeaza amidon extras din produse vegetale: orez, grau, cartofi, porumb se prezinta ca pulbere alba, extrem de fina, insipida, inodora se caracterizeaza prin proprietati de adeziune, absorbtie, alunecare dezavantaj: mediu propice dezvoltarii de microorganisme, in prezenta caldurii si umiditatii pielii hidroliza (fermentatie) contaminare bacteriana buna capacitate de absorbtie a apei si uleiurilor confera pudrelor aderenta, actiune racoritoare si calmanta tipurile de amidon sunt diferite, de aceea se si utilizeaza diferit in functie de preparatul medicamentos de exemplu, pentru uz extern se prefera amidonul de orez, iar daca se urmareste o buna aderenta la piele se foloseste amidonul de cartofi II.4.7. Zahar zaharoza fiind higroscopica adera la matrita si instrumente motiv pentru care se foloseste cu moderatie poate forma comprimate cu o rezistenta mecanica inalta care duce la o dezagregare mai lenta este recomandata pentru fabricarea comprimatelor de supt sau sublinguale care necesita o dizolvare lenta

II.4.8. Glucoza gust placut se dizolva lent diluant pentru comprimate de supt este recomandata pentru comprimate vaginale datorita influentei favorabile asupra pH-ului secretiilor vaginale si asupra florei

. Celuloza microcristalina este o celuloza speciala, caracterizata de: particule cu diametru bine determinat proprietati foarte bune de aglutinare si de curgere comprimate prin metoda presarii directe confera comprimatelor culoare stabila si stabilitate chimica fiind de culoare alba este compatibila cu majoritatea substantelor medicamentoase confera comprimatelor rezistenta mecanica necesara II.4.10. Maltodextrina se prezinta sub forma de pilbere sau granule de culoare ambla si diferite marimi ale particulelor are gust dulce, fiind si o substanta nutritiva 15

II.4.11. Clorura de sodiu deoarece este insolubila in apa si de aceea se preteaza a fi utilizata ca diluant in special pentru comprimate din care se obtin solutii injectabile sau solutii de uz extern determina uzarea rapida a pieselor masinii de comprimat

II.5. Aglutinanti (adezivi, lianti, agenti de legare, agenti de granulare) Se adauga la substantele active solide pentru a contribui la formarea masei pilulare, deoarece substantele au grade diferite de elasticitate Trebuie sa prezinte o buna capacitate de aglutinare (de legare), creand coeziunea dintre particulele de substante masa vartoasa, elastica dar si plastica care sa se poata prelucra usor, Trebuie sa fie necesari in cantitati mici pentru a nu influenta negativ dezagregarea pilulelor se adauga la: substantele active insolubile in solventii obisnuiti (de obicei apa) cele care formeaza cu solventii obisnuiti solutii suficient de vascoase si care nu permit obtinerea masei pilulare Se folosesc sub forma: de pulberi cu rol in granularea uscata: polietilenglocolii, derivati de celuloza lichidelor de granulare care pot fi: solventi: apa, alcool de diferite concentratii, eter, metanol, amestec apa-etanol, acetona, cloroform, glicerol solutii coloidale de: guma arabica, tragacanta, pectina, alginati de celuloza, polivinilpirolidona, gelatina, alcool polivinilic Cei mai utilizati sunt: siropul simplu, solutia de glucoza 50%, mierea, glicerogelul de tragacanta, glicerolatul de amidon, mucilagiul de metil-celuloza, polivinilpirolidona, extracte vegetale moi, etc.

Rolul lor: marirea coeziunii dintre particulele amestecului de pulberi si contribuie la formarea granulelor , crescand adezivitatea lor prin comprimare asigura ca dupa compresie, comprimatul sa ramana intact confera calitati de curgere bune formularilor de granule cu marimea si rezistenta dorita Conditii: Inertie Compatibilitate cu substantele active Sa aiba proprietati adezive suficiente in cantitati mici Sa nu influenteze efectul terapeutic

Se adauga in cantitati mai mari atunci cand se doreste obtinerea unei actiuni prelungite a substantei active sau o desfacere lenta in locul de aplicare (comprimate de supt sau masticabile) O cantitate prea mare de aglutinant, care are si proprietati adezive puternice, duce la obtinerea unor comprimate foarte dure, care nu corespund cerintelor de dezagregare, dar determina si uzura echipamentelor de conditionare Aglutinanti uzuali: amidonuri, gelatina, zaharuri (zaharoza, glucoza, lactoza, maltoza), gume naturale, polimeri semisintetici si sintetici (alginat de sodiu, metilceluloza, carboximetilceluloza, polividona), minerale (veegum) Uneori se pot utiliza si : polietilenglicoli, etilceluloza, ceruri, apa si alcool Aglutinantii se pot folosi sub forma de: solutii (dispersii) sau pulberi in functie de proprietatile fizico-chimice ale componentelor, de metoda de fabricare a comprimatelor este de remarcat ca aceeasi cantitate de liant in forma de lichid are un efect mai bun decat daca este dispersata in forma uscata si apoi umectat cu solvent deoarece pulberile difera intre ele in ceea ce priveste facilitarea de umectare si viteza de dizolvare, este preferabil sa se utilizeze liantul ca solutie Aglutinanti pentru granularea umeda: Pasta de amidon desi poseda proprietati moderate ca aglutinant, nu mareste timpul de dezagregare al comprimatelor se intalnesc diferite tipuri de amidon (de grau, de porumb, de orez), care se deosebesc dupa structura microscopica a particulelor si prin temperatura necesara formarii mucilagiului (77 0C amidonul de grau; 800C cel de porumb; 64 0C - amidonul de cartof; 81 0C / cel de orez) se foloseste sub forma de mucilagiu sau gel, in concentratii de 10-20%, obtinut prin dispersarea amidonului in apa rece, dupa care se incalzeste la foc moderat, agitand pana se formeaza un gel dens translucid, care la racire conduce la o masa consistenta

pasta din amidon de porumb este recomandata pentru medicamentele greu solubile marirea puterii de aglutinare a amidonului de cartofi se realizeaza prin asociere cu gelatina sau guma arabica Sirop de zahar este vorba de sirop de zaharoza de concentratie 50 % (m/m) se recomanda pentru comprimatele de supt Solutie de glucoza solutie apoasa 50% - 74% (m/m) sau solutie hidro-alcoolica (glucoza 25g/apa distilata 25g / alcool etilic 50g) recomandata pentru comprimatele de supt sau produse vaginale

Solutie de lactoza efect aglutinant moderat; se asociaza in parti egale cu zaharul Solutie de sorbitol, manitol solutie 70% care are capacitate limitata de aglutinare, iar granulele rezultate sunt hidroscopice; se recomanda la comprimatele pentru diabetici Mucilag de guma arabica se foloseste guma arabica desenzimata, sub forma de mucilagiu 1025%, cu adaos de conservanti (nipagin 0,2%, benzoat de sodiu 0,1% sau acid benzoic 0,2%) are proprietati adezive foarte puternice conducand la comprimate dure cu dezagregare foarte lenta Dezavantaje care determina utilizarea ei mai rar: compozitie variabila, contaminare microbiana usoara, influenta negativa asupra peristaltismului intestinal se utilizeaza in asociere cu alti lianti, cum ar fi tragacanta Mucilagiu de tragacanta : 1-3% obtinut in urma incalzirii cu apa de la 80-85 0C timp de 60 de minute este liant puternic, fiind recomandat la obtinerea granulelor din substante avand capacitate adeziva scazuta prelungeste timpul de dezagregare al comprimatelor si de aceea se asociaza cu amidonul si zaharul in parti egale Solutie de gelatina de concentratii 10-20% solutiile de gelatina se adauga la amestecul de pulberi, proaspat preparate si usor incalzite, pentru a obtine o masa uniforma din care se obtin granule in concentratii moderate confera comprimatelor o buna duritate fara a intarzia dezagregarea lor in timp se pot utiliza adesea si solutii alcoolice cu pH =2 sau pH=11 unele tipuri se deosebesc dupa proprietati dezavantajele o scot din ce in ce mai mult de pe lista aglutinantilor: mediul acid sau alcalin poate inactiva sau descompune unele substante medicamentoase; prezinta gust si miros neplacut; poate influenta aspectul comprimatelor (pete, coloratii, suprafata marmorata) Solutie de hidroxipropilmetilceluloza (HPMC) pulbere sau granule de culoare alba sau alb-gri, practic insolubila in apa fierbinte, dar solubila in apa rece cu formare de solutii coloidale capacitate buna de legare a pulberilor in granule se foloseste ca aglutinant sub forma de solutii de concentratie 2-5%

Solutie de metilceluloza are proprietati de liant superioare gelatinei si amidonului se foloseste ca mucilagiu de concentratie 4% se recomanda in preparatele pentru supt, comprimate pentru implanturi sau acid acetilsalicilic, meprobamat, aminofenazona, etc.

Solutie de hidroxietilceluloza (HEC) se foloseste ca gel 5%, obtinut prin dispersare cu apa rece sau calda; proprietatile de aglutinant se aseamana cu amidonul, solutiile de gelatina, dextrina, alcool polivinilic Solutie de hidroxipropilceluloza (HPC) este solubila in apa rece si alcool etilic, fiind practic insolubila in apa calda; se utilizeaza ca solutie apoasa 5% sau solutie alcoolica Solutie de etilceluloza solutii alcoolice 2-5% Solutie de carboximetilceluloza sodica Produsul este usor dispersabil in apa formand solutii coloidale; se foloseste ca mucilagiu 6% preparat prin agitare mecanica in apa calda Solutie de polivinilpirolidona (PVP) pulbere alba sau alb-galbuie, higroscopica, foarte usor solubila in apa si alcool se foloseste sub forma de solutie apoasa sau alcoolica 5% are o mare capacitate de aglutinare, formand granule usor de uscat, cu o buna duritate si curgere libera se poate folosi si un amestec de solutie apoasa 5% de PVP cu solutie alcoolica 5% PVP (1:3) adaugata in comprimatele colorate asigura o culoare omogena, accentuand nuanta Solutie de alginati (saruri ale acidului alginic obtinute din alge marine) cel mai important este alginatul de sodiu care se prezinta ca pulbere alba sau slab galbuie, usor solubila in apa, formand solutii coloidale vascoase este practic insolubil in alcool poate fi si agent de dezagregare se foloseste sub forma de solutie 15% se poate asocia cu alginatul de calciu pentru o mai buna aglutinare si dezagregare rapida se recomanda pentru comprimatele care urmaresc o dezagregare lenta Solutie de alcool polivinilic se utilizeaza ca solutie apoasa 5% pentru granularea umeda Dioxid de siliciu coloidal Aerosil ca aglutinant se foloseste numai in asociere cu alti lianti, cel mai frecvent amidonul sau amidonul hidrolizat este un bun agent aglutinant, in special in comprimarea directa si la comprimarea substantelor hidrofile este recomandat amestecul compus din aerosil si amidon hidrolizat (85:15) in care amidonul actioneaza ca aglutinant iar aerosilul hidrofilizeaza substantele lipofile

Aglutinanti pentru granularea uscata: granularea uscata, efectuata cu ajutorul brichetarii, precum si comprimarea directa poate fi facilitata de prezenta in amestec a unor excipienti diluanti care functioneaza si ca lianti Celuloza microcristalina (CMC) Polietilenglicoli (PEG) se utilizeaza cei cu masa moleculara mare (4000 si 6000) se adauga in proportie de 15-20% sub forma de pulbere fina datorita solubilitatii in apa pot substitui lactoza la fabricarea comprimatelor pentru solutii injectabile

Agenti dezagreganti sunt substante auxiliare sau amestecuri de substante care se adauga in comprimate pentru a facilita desfacerea sau dezintegrarea dupa administrare se adauga pentru a produce ruperea comprimatului, atunci cand acesta ajunge intr-un mediu apos; un bun dezagregant va rupe rapid un comprimat in particule primare, astfel incat substanta activa va fi absorbita imediat cu o viteza mare timpul de dezagregare este un factor extrem de important pentru aprecierea si realizarea biodisponibilitatii substantelor active cedare rapida a substantelor active din comprimate asigura o viteza de dizolvare si de absorbtie mai mare, creand astfel concentratiile plasmatice necesare pentru actiunea terapeutica Dezagregarea este operatia inversa comprimarii:in prima faza are loc descompunerea comprimatului in granule si apoi a granulelor in pulberea din care au fost preparate timpul de dezagregare al unui comprimat depinde, in mare masura, de natura componentelor si de rezistenta mecanica rezultata ca urmare a aplicarii fortei de comprimare durata maxima a timpului de dezagregare a comprimatelor orale, reglementatade majoritatea farmacopeelor este e 15 minute, iar pentru comprimatele enterosolubile de 60 de minute pentru comprimatele de supt, cele sublinguale, de mestecat, mucoadezive, vaginale, implanturi, etc, acest timp este prelungit in vederea obtinerii actiunii dorite Dezagregantii se pot adauga la: amestecuri de pulberi inainte de granulare (intragranular) sau la granule, inainte de comprimare (extragranular) mai frecvent se adauga dupa obtinerea granuleloR celuloza modificata carboximetilceluloza sodica reticulata (croscarmeloza) se umfla de 4-8 ori mai putin in 10 secunde este eficienta atat in comprimatele solubile, cat si insolubile este cel mai eficient agent superdezagregant polivinilpirolidona reticulata (Crospovidona) este un homopolimer sintetic al N-vinil-2-porolidonei reticulate este complet insolubila in apa, acizi, alcalii si solventi organici se umfla si disperseaza repede in apa, dar nu formeaza geluri, chiar dupa o expunere indelungata este inerta chimic poate fi adaugata la alti dezagreganti pentru a regla gradul de gonflare se foloseste la prepararea comprimatelor prin granulare umeda, uscata si comprimare directa in raport de 1-3% guma Gellan polizaharida anionica de tetrazaharide liniare, care deriva din Pseudomonas elodea de exemplu, prin adaugare de 4% guma Gellan in comprimatele de ibuprofen, acestea se dezagrega in4 minute, fata de comprimatele fabricate cu amidon la care timpul de dezagregare este mai mare de 15 minute xanthan SM@ este un nou derivat de Xanthan cu hidrofilie mare si tendinta de gelifiere mica comprimatele de aspirina cu 3% Xanthan SM se dezagrega in 10 minute se descriu impreuna deoarece au proprietati care se suprapun functiile indeplinite in procesul de fabricare a comprimatelor: reduc frecarea intre particule (granule) si intre partile laterale ale comprimatului si matrita (lubrifianti)

previn aderenta (lipirea) materialului de comprimat, de suprafata matritelor si ponsoanelor (antiaderenti) favorizeaza evacuarea comprimatului din matrita (glisanti) faciliteaza curgerea granulatului in matrita (glisanti)

. Agenti antifrictionali:lubrifianti, antiaderenti si glisanti . Lubrifianti fac posibila operatia de comprimare, datorita facilitarii alunecarii granulelor din palnia de alimentare, ca rezultat al formarii la suprafata granulelor a unui film uniform, care diminueaza frecarea si permite o umplere mai regulata a matritei, asigurand totodata, un dozaj uniform al comprimatelor confera comprimatelor un aspect elegant, cu suprafete netede, facilitand inscriptionarea cantitatea adaugata variaza intre 0,1-1,0% dar se poate ajunge si pana la 5% in functie de tipul lubrifiantului si de proprietatile substantei medicamentoase pentru unii proportia este limitata de farmacopee (talcul max. 3%; acidul stearic, stearatii de Ca si Mg pana la 1% din masa comprimatului) Lubrifianti insolubili actioneaza interpunandu-se ca un strat intermediar intre componentele comprimatului si peretii matritei, ai masinii de comprimat se adauga in amestecul final, dupa granularea acestuia acidul stearic si sarurile sale de magneziu si de calciu dar acestea pot reactiona cu unele substante ca aminofilina parafina lichida si uleiurile vegetale hidrogenate sunt mai dificil de dispersat decat pulberile solide de lubrifianti talcul este mai bun glisant ca lubrifiant Lubrifianti solubili laurilsulfatii sunt cei mai eficienti confera viteza mare de dizolvare comparativ cu lubrifiantii insolubili. PEG 4000 si 6000 au eficacitate mai scazuta decat stearatul de magneziu Pentru a asigura o buna lubrifiere se recurge adesea la asocieri de excipienti cu rol lubrifiant si glisant: sterat de magneziu + talc (1:9) sterat de magneziu + aerosil + talc (1:1:8) talc + alcool cetilic (9:1) Glisantii se adauga in formularile de comprimate pentru a imbunatati proprietatile de curgere ale materialelor in palnia de umplere a masinii de comprimat, cat si pentru rearanjarea particulelor solide in timpul primului stadiu de compresie acestia se interpun intre particulele solide reducandtendinta de adeziune, scazand frictiunea interparticulara se pot adsorbi pe suprafetele neregulate ale particulelor de material de aceea trebuie sa se afle in stare fin divizata pentru a putea fi dispersat in amestecul de pulberi care va fi supus comprimarii cel mai utilizat este amidonul din cartofi, care este si agent dezagregant

se foloseste in proportie de pana la 10%, peste aceasta concentratie putand avea efect opus Talcul este si antiaderent se foloseste in cantitate de max 5%, deoarece este retardant al dizolvarii datorita insolubilitatii sale Silicoaluminat de sodiu 0,75% Filosilicatii: smetite, paligorskite, sepiolite

Antiaderenti evita aderarea materialelor de metalul din care sunt fabricate echipamentele de comprimat efectul acestei aderari:comprimate cu suprafete rugoase, efect numit de ciupire si poate aparea in formularile cu umiditate in exces cei mai utilizati sunt amidonul talcul

Solventi in procesul de acoperire prin filmare au rolul de : o dispersare cat mai omogena a polimerului formator o de film si a celorlalti aditivi prezenti in amestec, respectiv transportul componentilor materialului de acoperire si depunerea lor controlata la suprafata substratului astfel incat dupa uscarea si evaporarea solventului sa se obtina un film aderent si coeziv conditii: capacitate de solubilizare mare puterea de solvatare poate fi definita prin parametrul de solubilitate d (cal/mL)1/2, iar volatilitatea prin punctul practic de fierbere proprietati bune de volatilizare si eliminare din sistem Solventul ideal: dizolva sau disperseaza usor atat polimerul formator de film, cat si ceilalti componenti asociati dispersiile obtinute cu concentratii mici de polimeri (2-10%) nu au viscozitate mare (>de 300 mPas), care ar crea dificultati de procesare sunt incolori, inodori, insipizi, ieftini, netoxici, inerti si neinflamabili se usuca repede si nu au impact negativ asupra mediului inconjurator Clase utilizate: alcooli, cetone, esteri, hidrocarburi clorurate, apa cei mai utilizati solventi, singuri sau asociati, sunt: apa, alcoolul etilic, metilic, izopropilic, cloroformul, acetona, metilcetona, clorura de metilen, clorura de etilen

Plastifianti sunt considerati aditivi in formula filmului, avand rolul de a imbunatati anumite proprietati ale peliculei prezenta moleculelor de plastifiant interpuse intre moleculele polimerilor determina reducerea interactiunilor dintre acestea din urma, avand loc astfel o scadere a tensiunii interne din film, ceea ce determina

o serie

de modificari in structura filmului care sunt favorabile: fie procesului tehnologic prin scaderea, de exemplu, a temperaturii necesare procesarii fie imbunatatesc anumite proprietati ale filmului format: cresterea craparii filmului flexibilitatii, scaderea riscului moduri de introducere a plastifiantilor in structura polimerului tehnica plastifierii interne se refera la modificarea chimica a polimerului, prin substituirea unor grupari din lantul polimeric cu molecule de plastifiant tehnica plastifierii externe prin adaugarea plastifiantilor ca aditivi in formula solutiei de acoperire pentru a obtine efectul dorit asupra filmului. plastifiantii utilizati in scopuri farmaceutice trebuie sa fie: incolori, inodori nevolatili, termostabili, stabili chimic sa nu migreze in film sa fie lipsiti de toxicitate sa fie solubil in sistemul de solventi utilizat pentru dispersarea agentului formator de film plastifiantul si formatorul trebuie sa fie cel putin partial solubili unul in celalalt

Plastifianti mai des utilizati: polioli: glicerol, propilenglicol, polietilenglicoli (PEG 200-400) esteri organici: esteri ai acidului ftalic (dietil, dibutil,dimetil, etc.), esteri citrati, tartrici lipide (glicerolesteri): ulei de ricin, de susan, de cocos fractionat, gliceroldiacetat, ertc. agenti tensioactivi: polisorbati esteri de sorbitan

Adsorbanti se asociaza cu pulberile avand rolul de a adsorbi umiditatea si de a asigura formarea unui amestec omogen sunt necesari in pulberile care contin tincturi, extracte fluide, uleiuri volatile, vitamine liposolubile, produse fluide Se utilizeaza: dioxid de siliciu coloidal - Aerosil in pulberi in proportie de 3-5% pentru a imbunatati proprietatile de curgere, de dispersare, adeziune si absorbtie, pentru apa si uleiuri volatile oxid de zinc (albul de zinc) absoarbe apa si uleiurile; actioneaza si ca un dezinfectant slab, este usor astringent, sicativ, anticongestiv si calmant topic carbonat de magneziu absoarbe apa, materiile grase si uleiurile esentiale; se foloseste in proportie mica de 5% deoarecein mediuapos cedeaza alcalinitate carbonat de calciu bentonita (silicat de aluminiu coloidal din grupa montmorilonitelor) - se foloseste in special pentru proprietatile adsorbante, in pudre; produsul trebuie sterilizat in prealabil dioxid de titan (pigment alb) se utilizeaza de obicei in pudre pentru copiii si pudre cosmetice; intra si ca opacifiant in fabricarea invelisului capsulelor gelatinoase oxid de magneziu se utilizeaza in pulberi de uz intern si extern avand o buna adezivitate si capacitate de abvsorbtie a apei

Aditivii cosmetici = ingrediente auxiliare prezente in toate tipurile de formulari, avand unul din urmatoarele roluri: facilitarea transportului substantei active din produsul cosmetic imbunatatirea eficientei si asigurarea controlului bioaccesibilitatii, uniformitatii si/sau caracteristicilor de curgere cresterea stabilitatii pricipiilor active facilitarea conditionarii sub diferite forme marirea valabilitatii produsului datorita actiunii antimicrobiene sau antioxidante asigurarea conditiilor de calitate rol in estetica produsului prin mascarea unor caracteristici neplacute sau prin crearea unor forme de prezentare atragatoare pentru consumator Utilizarea anumitor tipuri de aditivi in industria produselor cosmetice se face in functie de modalitatea de formulare, dar si de tipul si destinatia produsului: Tipuri de aditivi: o Conservanti o Coloranti o Agenti de reticulare o Agenti antiaglomerare o Agenti de filtrare a radiatiilor UV o Dezintegranti o Arome o Emulsificatori o Agenti de gelifiere o Agenti de incapsulare In general, aditivii folositi, au diferite roluri in formularea unui produs cosmetic, in functie De tipul/destinatia acestuia: in produse pentru conditionarea parului o scalcirea firelor agentii tensioactivi cationici o o o o -ului, neutralizarea alcalinitatii reziduale o (acid tartric, citric) o o conferirea stralucirii finale parului (agentii tensioactivi anionici, uleiuri minerale, siliconi) o in rujuri o o o

emolient (uleiuri: de ricin; esteri, lanolina/ulei de lanolina, alcooli grasi, siliconi modificati) plastifiantii care se folosesc impreuna cu cerurile

o o o o o matisant sau texturare agentii de umplutura (mica, silice, nylon, amidon) antioxidanti coloranti/pigmenti, parfumuri, aromatizanti

in paste de dinti o indepartarea materialelor straine de pe dinti agentii abrazivi (dioxid de titan, fosfat de calciu, silice sau alumina hidratata, fosfat acid de calciu hidratat, carbonat de calciu) o formarea unei baze fluide sub forma de crema, stabila din punct de vedere bacteriologic, in care sunt dizolvati sau suspendati ceilalti ingredienti agentii de umecatare (solutie de sorbitol 70%, glicerina 96%, polietilen glicol) o obtinerea unei structuri coezive, cu anumite proprietati reologice liantii (modificatori de vascozitate: silicea precipitata, carageenat de sodiu, guma xantan) o agenti tensioactivi curata si produc spuma; pot conferi si efecte antimicrobiene o o o agentii de ingrosare (polimeri natu29rali o sau sintetici)

Agenti de conditionare permit condiionarea preparatelor cosmetice cu diferite structuri: creme; loiuni; geluri; paste; soluii; pulberi; aerosoli; lacuri, etc. Emulgatori emulgatori ulei-in apa (o/w), care pastreaza picaturile de ulei ambalate in apa, si se utilizeaza in compozitii de hidratare (lotiuni de corp, creme de zi, creme pentru ten gras) emulgatori apa-in-ulei (w/o), care pastreaza picaturile de apa ambalate in ulei, folositi pentru prepararea de compozitii cu feeling gras (creme de noapte, creme de protectie solara, creme pentru ten uscat, unguente pentru tratamente) Produsi naturali si derivatii lor Polizaharide Polizaharide semisintetice Saponide Produse animale (gelatina, chitosan)

Substante cu steroli in compozitie (ceara colesterol, lanolina)

de albine,

Emolienti = compusi cu proprietati de inmuiere si uniformizare ale tesuturilor congestionate sau inasprite Cosmetic Ingredient Handbook: emolienti = aditivi cu proprietatea de a mentine senzatia de moliciune, netezime si flexibilitate a pielii Comparativ cu uleiurile vegetale emolientii prezinta rezistenta la oxidare, ceea ce nu face obligatorie prezenta antioxidantilor pentru conservare Tipuri de materii prime grase pentru obtinerea de emolienti: Uleiuri, avand consistenta lichida, Grasimi, avand consistenta semisolida, Ceruri - solide Surse de provenienta: Minerale Vegetale, Animale Sinteza chimica EXEMPLE: PARAFINE, LANOLINA, CEARA DE ALBINE, CEARA CARNAUBA CEARA CANDELILLA, SILICONI Agenti de umectare lianti Agenti de plastifiere Gaze de ambalare. Gaze propulsoare. Propulsorii Solveni sunt aditivi care asigura aducerea ingredientelor unei formulari sub forma de solutie, deoarece majoritatea acestora sunt puin solubile n ap sau ali solveni organici solvenii tipici sunt glicerina sau propilenglicolul. Antioxidani au rolul de a contribui la pstrarea calitii produsului pe ntreaga durat a existenei acestuia asigurand capacitatea produsului cosmetic de a rezista la oxidare (metinand stabilitatea acestuia = pastrarea calitilor organoleptice i a funcionalitii dorite) dintre ingredienii cosmetici, cei mai susceptibili de oxidare sunt emolienii, materii prime grase, care au un anumit grad de nesaturare. una cu aciune de prevenie, care inhib producerea radicalilor ce pot iniia reacia ntrerupe reacia n lan.

ici. Stabilizatori cuprind o varietate de compui capabili s menin funcia i activitatea ingredientelor din formul, cum ar fi, de exemplu, substanele active sau parfumurile i uleiurile eseniale.

in cadrul acestui grup de aditivi, intr, de asemenea unii ageni folosii pentru stabilizarea valorii pH-ului, absolut necesari pentru evitarea aciditii sau alcalinitii excesive. Mai mult, o valoare a pHului echilibrat este deosebit de important pentru obinerea de emulsii stabile. Agenti de colorare Introducerea coloranilor n produsele cosmetice trebuie s in seama de:

din formul,

formul cu aspect inestetic. colorarea unor produse ndeplinsete i o funcie de marketing: mbuntind caracteristicile olfactive ale produsului, se maximizeaz impactul asupra utilizatorului.

Agenii de colorare pentru produsele cosmetice aparin la trei categorii de produse, n funcie de solubilitatea lor n mediul ce urmeaz a fi colorat: solubili (n ap sau ulei);

furniza dispersii stabile n ap

Agenti odoranti si aromatizanti

Parfumul unui anumit produs reprezint, de cele mai multe, ori, prima impresie perceput de consumator impactul su asupra acestuia este decisiv Introducerea parfumului n produsele de ngrijire personal are ca scop i mascarea mirosului neplcut al unor ingrediente din formule, cum sunt: ingredientele din preparatele de permanent (compui cu grupri tiol, care pot desface puntea disulfur din pr); prului;

tensioactivi; (de exemplu fixativul de pr). Agenti de ingrosare sau modificatori de vascozitate Rolul modificatorilor reologici:

afecteaz comportarea la curgere genernd pseudoplasticitate, tixotropie, structur de gel i au efect asupra stabilitii emulsiei i suspendrii principiilor active. confer produselor n care sunt ncorporai senzaie de catifelare, foarte plcut, hidrofobicitate, capacitate adsorbant (adsoarbe uleiurile, reducnd onctuozitatea preparatelor), uurin la manipulare. Modificatorii de viscozitate aparin unor clase diferite de compui i anume: arbori i arbuti, polizaharide exocelulare, etc.); semisintetici, obinui prin modificarea produilor naturali;

Agenti tensioactivi Tensioactivii sunt utilizai n urmtoarele aplicaii cosmetice: curare, emulsificare, solubilizare, condiionare, efecte speciale.