Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky Băiatul

ACTUL Drum de ţară, cu copac. Seara.

1

ESTRAGON, aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Se opinteşte îndârjit, cu amândouă mâinile, icnind. Se opreşte, istovit, se odihneşte gâfâind, reîncepe. Acelaşi joc. Intră VLADIMIR. ESTRAGON ( renunţând din nou): Nimic de făcut. VLADIMIR ( apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate): Şi eu încep să cred la fel. (Rămâne nemişcat.) M-am împotrivit multă vreme gândului ăstuia spunându-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Şi reluăm lupta. (Se reculege, cu gândul la luptă. Către Estragon.) Aşadar, iată-ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sunt mulţumit că te revăd. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Şi eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întâlnirea? (Se gândeşte.)Ridică-te să te pup.

Îi întinde mâna. ESTRAGON ( nervos): Imediat, imediat. Tăcere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot să ştiu unde şi-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un şanţ. VLADIMIR ( uimit): Un şanţ! Unde asta? ESTRAGON ( fără gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au bătut? ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceiaşi? ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Când mă gândesc... de pe-atunci... mă întreb... ce-ai fi devenit tu... fără mine... (Cu glas hotărit.) La ora asta n-ai fi fost decât o grămăjoară de oase, fără doar şi poate. ESTRAGON (înţepat): Ei şi? VLADIMIR ( copleşit): E prea mult pentru un singur om. (Pauză. Apoi, cu vioiciune.) Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia să mă gândesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scârba asta. VLADIMIR: Mână în mână, ne-am fi aruncat amândoi din vârful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea târziu. (Estragon se căzneşte cu gheata.)Ce faci acolo? ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întâmplat niciodată? VLADIMIR: De când îţi tot spun că trebuie să le scoţi în fiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi. ESTRAGON (slab): Ajută-mă. VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare!

VLADIMIR ( cu mânie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atunci să te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut! ESTRAGON ( arătând cu degetul): Asta nu-i un motiv să nu te închei. VLADIMIR ( aplecându-se): Adevărat. (îşi încheie nasturele.) Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte. ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimul moment. VLADIMIR ( visător): Ultimul moment... (Meditează.) E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi? VLADIMIR: Câteodată îmi spun că vine, totuşi. Atunci mă simt tare ciudat. (îşi scoate pălăria, se uită la ea, îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pe cap.) Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp... (Caută)... înspăimântat. (Cu emfază.) În-spăi-mântat. (îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.) Nemaipomenit! (Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cum ar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi-o pune pe cap.) În fine... Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înăuntru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată, cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: Dă să văd. ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut. VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou. ESTRAGON ( care şi-a examinat piciorul): Am să-l las să mai respire un pic. VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheată când e de vină piciorul lui. (îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina

înăuntru, o scutură, bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.)Începe să mă îngrijoreze. (Tăcere. Estragon îşi mişcă piciorul, jucând din degete ca să circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat.(Pauză.) E un procent cinstit. (Pauză.) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dacă ne-am căi? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: Păi... (Caută.) N-ar fi nevoie să intrăm în amănunte. ESTRAGON: Că ne-am născut? Vladimir se porneşte pe râs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducându-şi mâna la pubis, cu faţa crispată. VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să râdem. ESTRAGON: Grozavă oprelişte. VLADIMIR: Numai să zâmbim. (Faţa i se despică într-un zâmbet maxim care încremeneşte, durează un timp, apoi se şterge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauză.) Gogo... ESTRAGON ( agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gândeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR ( mirat): La şcoala fără Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără. VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinte în culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleu pal. Mi se făcea sete numai când mă uitam la ea. Şi-mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi. VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul?

. iar celălalt.) Zău. Ţi-aduci aminte? ESTRAGON: Nu.) Cui i-au făcut gură? VLADIMIR: Mântuitorului.. Şi. . (Pauză. Dintre ceilalţi trei.. VLADIMIR: Şi totuşi. unul singur prezintă faptele aşa? Erau. da. răstigniţi o dată cu Mântuitorul. (Pauză. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindcă n-a vrut să-i scape.. de ce? VLADIMIR: De iad. VLADIMIR: Unul din patru. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu înţeleg nimic. ESTRAGON: Mântuit. totuşi.... ESTRAGON: Eu ascult. povestea cu tâlharii. VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul. (Pauză. ştiu. doi nu pomenesc un cuvânt.. ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mântuitorul.afurisit.. ESTRAGON: Mă duc. (Pauză. Nu se mişcă din loc..) Erau doi hoţi. trebuie să mai arunci şi tu câte-o vorbuliţă din când în când. Doi hoţi. toţi patru acolo — în fine — erau peaproape. Gogo. VLADIMIR: Cum se face că dintre cei patru evanghelişti.). ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. Şi numai unul singur vorbeşte despre un tâlhar salvat. ESTRAGON: N-ascult.) Cum se face că. VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc? ESTRAGON: Nu. Se zice că unul a fost mântuit.ESTRAGON: Se umflă. (Caută contrariul lui mântuit. iar al treilea spune că i-au făcut gură am îndoi.. Sper că nu te plictisesc. VLADIMIR: A..

priveşte în zare. (Se întoarce spre Vladimir. De ce să-l crezi pe el. Se ridică anevoie. "înaintează până la rampă. (Se întoarce. VLADIMIR: Erau acolo toţi patru. VLADIMIR: Phui! Scuipă jos. apoi se duce să ia gheata. merge spre culisa dreaptă. ESTRAGON: încântător loc. priveşte în zare.) Să ne cărăm. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Dar celălalt zice că a fost unul salvat.) Mai vezi alţii? ESTRAGON: Ăsta ce e? VLADIMIR: Pare salcie.ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Pe urmă au trebuit să fie afurisiţi amândoi. . priveşte spre public. se opreşte. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Ei şi? Nu sunt de acord între ei şi-atâta tot. (Priveşte copacul. se uită în ea. priveşte spre fundal. ESTRAGON: Adevărat. Vladimir îl urmăreşte cu privirea. şi nu pe ceilalţi? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toată lumea. merge şchiopătând spre culisa stângă. se întoarce. îi dă drumul jos. ESTRAGON: Oamenii sunt nişte tâmpiţi.) Plăcut peisaj.) Eşti sigur că aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că aici trebuie să aşteptăm? VLADIMIR: A zis în faţa copacului. VLADIMIR: Nu se poate.. Nu se cunoaşte decât versiunea asta. Şi unul singur pomeneşte de-un tâlhar salvat. cu palma deasupra ochilor. Estragon revine în centrul scenei. repede..

VLADIMIR: Doar dacă n-o fi anotimpul.) . ESTRAGON: Un copăcel..ESTRAGON: Unde-i sunt frunzele? VLADIMIR: Pesemne că e moartă.. VLADIMIR: Adică.adică ce vrei să insinuezi? Că am greşit locul? ESTRAGON: Trebuia să fie aici... VLADIMIR: A...) Când e vorba să arunci îndoiala în sufletul omului.. nu. (Supărându-se. .. aici te-nşeli. VLADIMIR: N-a spus că vine sigur. ESTRAGON: Până când vine. {Se opreşte. ESTRAGON: Am mai venit şi ieri... ESTRAGON: Nu crezi mai curând că e un copăcel? VLADIMIR: Un arbust.. nu te-ntrece nimeni.. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mâine? ESTRAGON: Şi pe urmă poimâine? VLADIMIR: Poate. VLADIMIR: Păi. ESTRAGON: A terminat cu plânsul. ESTRAGON: Dar ce-am făcut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am făcut ieri? ESTRAGON: Da. ESTRAGON: Şi aşa mai departe. VLADIMIR: Eşti fără milă. VLADIMIR: Un.

Vladimir se opreşte în faţa lui. ESTRAGON (realizând toată oroarea situaţiei lui): Dormeam. e azi sâmbătă? Nu e mai degrabă duminică? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (priveşte înnebunit în jurul lui.. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Dar zici că noi am venit aseară.) De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. ESTRAGON: După muncă. se opreşte din când în când să scruteze zarea..) Aşa mi se pare. Îşi scotoceşte buzunarele.. .) Gogo..) GOGO! Estragon se trezeşte speriat. fii sigur că azi n-o să mai vină de loc.. ESTRAGON: Dar în care sâmbătă? Şi-apoi. VLADIMIR: Totuşi. (Dojenitor.. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedică. ESTRAGON: Eşti sigur că astă-seară? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că astă-seară trebuia să-l aşteptăm? VLADIMIR: El a zis că sâmbătă.. (Estragon se aşază iar pe pământ. vrei? VLADIMIR (slab): Sigur că vreau.) . (întorcându-se spre public... ca şi cum data ar fi scrisă pe peisaj): Nu se poate. Estragon adoarme. (Tăcere.turbăria asta.) Gogo. VLADIMIR: Cred că am notat tot. (Scurtă pauză. arhipline cu tot felul de gunoaie. VLADIMIR: Cum să facem? ESTRAGON: Dacă s-a deranjat de pomană aseară. (Tăcere. Vladimir umblă de colo-colo.. ESTRAGON: Sau joi. ESTRAGON: Am avut un vis.ESTRAGON: Eu cred că am fost aici. ESTRAGON: S-ar putea să mă înşel.) Ia să tăcem un pic. copacul ăsta.. agitat. VLADIMIR ( privire circulară): Locul ţi se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta..

) Şi bunătatea călătorilor. se duce la bordel. Pas înainte. Didi! (Tăcere. o brună sau o roşcată.. ESTRAGON: Calm. calm. într-adevăr.) Având în vedere frumuseţea drumului..) Spune.) Iartămă.) Englezii spun cu calm. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Destul! Vladimir iese. dacă nu ţie? VLADIMIR: Să rămână personale. după ce s-a îmbătat... un mare neajuns. Continuă tu. (Scurtă pauză. Pas înainte.) Ştii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da. (Pe gânduri. VLADIMIR: Ajunge. ESTRAGON: Ar fi.)Nu eşti drăguţ. Calm. îi atinge umărul. Didi? VLADIMIR: Fii calm. . ESTRAGON: Un englez.) Zău. VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON ( gest spre univers): Asta ţi-ajunge? (Tăcere.. ESTRAGON ( rece): Există momente când mă întreb dacă n-am face mai bine să ne despărţim. cu ochii plecaţi. Ştii bine că nu suport. Didi.. Estragon se ridică şi-l urmează până la limita scenei.. VLADIMIR (fără să se întoarcă): N-am nimic să-ţi spun.) Aveai să-mi spui ceva?(Tăcere. VLADIMIR: N-ai merge departe.. ESTRAGON: Povesteşte-mi-o. trece prin faţa lui Estragon.) Nu-i aşa.) Nu-i aşa. Estragon face câţiva paşi spre el. Mimica lui Estragon e analogă celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugilist. ESTRAGON ( cu blândeţe): Vroiai să-mi vorbeşti? (Vladimir nu răspunde.) Dă-mi .. traversează scena. Cui vrei să-i povestesc coşmarurile mele personale. Estragon face un pas înainte. Vladimir revine.. Didi. Didi.VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam că. se opreşte. (Scurtă pauză. (Scurtă pauză. Patroana îl întreabă dacă vrea o blondă. c-ar fi un mare neajuns? (Scurtă pauză. ESTRAGON ( pas înainte): Eşti supărat? (Tăcere. (Tăcere. Alt pas înainte. Sunt oameni calmi.

cresc mătrăgune. ESTRAGON ( interesat): Se scoală? VLADIMIR: Da.)Lasă-mă pe mine! (Vladimir se înduplecă. Se îmbrăţişează. ESTRAGON: Păi tocmai. Şi acolo unde pică. ESTRAGON: Dar tot am putea să încercăm. Estragon se dă brusc înapoi. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Pentru rinichi.mâna! (Vladimir se întoarce. zău aşa. Nu ştiai? ESTRAGON: Să ne spânzurăm imediat. dar până atunci. (Tăcere. VLADIMIR ( în cele din urmă): Nu înţeleg. (Vladimir devine ţeapăn. VLADIMIR: încearcă.) Ce facem acum? ESTRAGON: Aşteptăm. Vladimir se gândeşte.) Sărută-mă. nu. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu eşti mai uşor decât mine.) Puţi a usturoi. VLADIMIR: Da..)N-aş avea încredere.. Estragon priveşte cu atenţie copacul. . ESTRAGON: După tine. VLADIMIR: Nu înţeleg. ESTRAGON: Gândeşte-te niţel. cu tot ce urmează... Deasta ţipă ele când le smulgi. VLADIMIR: De-o creangă? (Se apropie amândoi de copac şi-l privesc. ESTRAGON: Dacă ne-am spânzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc să se scoale. întâi tu.

Caută expresia justă. ESTRAGON: Prietenii.. ESTRAGON: O cerere vagă.. ESTRAGON: Corespondenţii.. (Pauză. Asta nu ne angajează cu nimic. VLADIMIR: Că trebuie să se mai gândească. ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns? VLADIMIR: Că o să vadă. ESTRAGON: Cu mintea odihnită.. VLADIMIR: Sunt curios să ştiu ce-o să ne spună el..) Creanga. ce i-am cerut? VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. VLADIMIR: Dar cântăresc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui. . ESTRAGON ( cu efort). Gogo uşor-creanga nu rupe-Gogo mort. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: Să nu facem nimic. am face poate mai bine dacă am bate fierul până nu îngheaţă.) Pe când dacă. VLADIMIR: Agenţii. ESTRAGON: De fapt. VLADIMIR: E mai bine să ştim sigur mai întâi. Eu nu ştiu. creanga. VLADIMIR: Să-şi consulte familia. VLADIMIR: La asta nu mă gândisem. Una din două. VLADIMIR: Ei bine. VLADIMIR: Să aşteptăm întâi ce-o să ne spună el. (Furios. ESTRAGON: Un fel de rugăminte. ESTRAGON: Asta e.. VLADIMIR: Chiar aşa. ESTRAGON: Pe de altă parte. ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic. (Se gândeşte. ESTRAGON ( care a găsit): Cine poate mult poate şi puţin.ESTRAGON: Am să-ţi explic.. E mai prudent.) Dar încearcă să înţelegi! VLADIMIR: Mă bizui pe tine. VLADIMIR: Dacă vrei tu.. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. Sau aproximativ. Didi greucreanga rupe-Didi singur. Nimic precis.

ESTRAGON: Contul la bancă. dacă aş avea nevoie. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi. VLADIMIR: înainte de-a se pronunţa. ESTRAGON: Până acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclamaţie de făcut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Râsul lui Vladimir. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR ( răspicat): Le-am dat pe nimic.VLADIMIR: Registrele. Tăcere. VLADIMIR: Şi mie la fel. cu braţele atârnate. cu genunchii frânţi.cu capul în piept. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere. ESTRAGON (slab): Nu suntem legaţi? (Scurtă pauză. minus zâmbetul. pe care şi-l întrerupe brusc ca mai înainte.) Ai? VLADIMIR (ridicând mâna): Ascultă! .: M-ai face să râd. ESTRAGON ( neliniştit): Şi noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis. Acelaşi joc. ESTRAGON: E şi normal. VLADIMIR. şi noi? VLADIMIR: Nu înţeleg. Rămân neclintiţi. VLADIMIR: Nu-i aşa? ESTRAGON: Aşa mi se pare. Pauză.

VLADIMIR: Ssst! (Ascultă amândoi. pe paie. un morcov şi i-l dă lui Estragon. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. VLADIMIR: Aş fi jurat că sunt strigăte. înghesuiţi unul în altul. (Scoate. ESTRAGON: Să ne cărăm.) E un nap! VLADIMIR: Oh. VLADIMIR: E încă ziuă.) Iată. VLADIMIR: Am crezut că e el. ochi în ochi. ESTRAGON: Nu aud nimic. ESTRAGON: Dă-mi un morcov. ESTRAGON: Mi-ai făcut frică. (Muşcă din nap. Jalnic.) Numai napi. Nu? ESTRAGON: Nu toată noaptea. (Caută mereu. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. Se agaţă de braţul lui Vladimir. pardon! Aş fi jurat că-i morcov. Tăcere. (Caută. dragul meu. ESTRAGON: Ph! Vântul prin trestii. Estragon îşi pierde echilibrul. (Se scotoceşte din nou prin buzunare şi nu găseşte decât un nap. cu burta plină.Ascultă amândoi înţepeniţi grotesc. (Estragon îl şterge pe . scoate un nap şi i-l dă lui Estragon. Tăcere. VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred că mai am nişte napi.)Pesemne că pe ultimul l-ai mâncat tu. în sfârşit.) Poate că în seara asta o să ne culcăm la el. ESTRAGON: Mi-e foame. e cât pe-aci să cadă.) Nici eu. am găsit. Destindere. ESTRAGON: Şi de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: După cal. Se depărtează unul de altul. VLADIMIR: Unde? (Scurtă pauză. Merită să aşteptăm. Oftat de uşurare. la loc uscat.) Stai. care se clatină. Ascultă amândoi.) Mersi. la căldurică.

de capătul cu frunze. cu atât mai bine. VLADIMIR: De Godot? Legaţi de Godot? Ce idee! Nici gând! (Scurtă pauză. (Mestecă.(Estragon îi dă napul. ESTRAGON: Ia te uită! (Ridică restul morcovului.) Asta mă plictiseşte. VLADIMIR: Legaţi de ce? De cine? ESTRAGON: De omul tău. (Scurtă pauză.) Dă-mi înapoi napul.) Fă-l să ţină mult. distrat): Nu suntem legaţi? VLADIMIR: Nu aud nimic. Rupe o îmbucătură.) Nu încă. cu atât e mai puţin bun. ESTRAGON ( mestecând): Ţi-am pus o întrebare.) Stai că-mi aduc aminte. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON ( cu gura plină.) Curios. cu cât înaintez.(Priveşte morcovul. VLADIMIR: Cu atât mai bine. VLADIMIR: A! ESTRAGON: Ce mi-ai răspuns? VLADIMIR: E bun morcovul tău? ESTRAGON: E dulce. ESTRAGON: Îl cheamă Godot? VLADIMIR: Cred că da.) Grozav morcovul tău. cu apreciere. . Vladimir nu face legătura. VLADIMIR: Legaţi? ESTRAGON: Legaţi. VLADIMIR: Cum legaţi? ESTRAGON: De mâini şi de picioare. înghite): Întreb dacă suntem legaţi. (îi suge capătul. îl răsuceşte în aer cu vârfurile degetelor.) Ce voiai să ştii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. meditativ.mânecă şi începe să-l mănânce. că nu mai e altul. ESTRAGON ( mestecă. şi-l răsuceşte prin faţa ochilor.

VLADIMIR: Rămâi cum eşti. ESTRAGON: Nimic de făcut.) înapoi! Zgomot de cădere. şi Vladimir încremenesc. Funia se întinde. ridică morcovul. ESTRAGON: Oricât te-ai zbate. Vladimir şi Estragon îl privesc simţind totodată şi dorinţa de-a da fuga să-l ajute şi . întorcând spatele primejdiei. Pozzo trage cu putere de ea. Lucky poartă o valiză grea. amândoi aşteaptă. Estragon se opreşte la jumătatea drumului. se întoarce de unde a plecat. cu capetele vârâte în umeri. dă fuga spre Vladimir care îl aşteaptă. îşi ia gheata. apoi dă fuga la Vladimir. A căzut Lucky. Intră Pozzo şi Lucky. se opreşte. Şi el. în aşa fel încât apare întâi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise. (îi întinde lui Vladimir restul morcovului. înlănţuiţi. se întoarce.VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. Pozzo apare. ESTRAGON: Oricât te-ai suci. îl vira în buzunar. văzându-i pe Estragon şi pe Vladimir.)Vrei să-l termini tu? Un ţipăt cumplit răsună în imediata apropiere. ESTRAGON: Adică? VLADIMIR: Eu mă deprind cu gustul pe măsură ce mănânc. VLADIMIR: Fondul nu se schimbă. POZZO în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. ESTRAGON: De caracter. un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. un scaun pliant. Estragon scapă morcovul. cu toată povara lui. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese. se opreşte din nou. Ei traversează scena. Pozzo are un bici în mină. VLADIMIR: N-ai ce-i face. Primul îl mână pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gât. Pozzo. ESTRAGON ( după ce s-a gândit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament.apoi se precipită spre culise.

.. VLADIMIR ( conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo. (îşi pune ochelarii.) Numele ăsta nu vă spune nimic? (Tăcere.. da. ESTRAGON ( repede): Nu suntem de pe-aici. VLADIMIR: Dă-mi drumu'! ESTRAGON: Stai liniştit! POZZO: Atenţie! E rău! (Estragon şi Vladimir îl privesc.. VLADIMIR: Godot? POZZO: Mă numesc Pozzo. domnule? POZZO cu voce cumplită): Eu sunt Pozzo! (Tăcere. Pozzo..) Cu străinii. Vladimir face un pas spre Lucky. Pozzo înaintează ameninţător.. VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo. Bozzo.)Din aceeaşi specie cu mine.. ESTRAGON ( făcindu-se că ar căuta): Bozzo. sunteţi fiinţe umane.. Estragon îl opreşte apucându-l de mânecă.. domnule.. POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A.)Din aceeaşi specie cu Pozzo! De origine divină! VLADIMIR: Adică? ... POZZO oprindu-se): Şi totuşi..teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala. ESTRAGON ( către Pozzo): Nu sunteţi domnul Godot.. Pozzo. Nu. VLADIMIR ( la fel): Pozzo.) Vă întreb dacă numele ăsta nu vă spune nimic? Vladimir şi Estragon se întreabă din ochi. VLADIMIR: Ba nu. Mama broda la gherghef.. nu văd.. ESTRAGON ( încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!.. (Izbucneşte într-un hohot de râs enorm.. Da.

timp de (calculează). mă bucur sincer. domnule. POZZO: Drumul e al tuturor. am crezut. slăbiciunea.. ESTRAGON: Eu. POZZO: E o ruşine. POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei.) Dragii mei.) Vedeţi..) Da.. bine.. e un. drumul e lung când călătoreşti singur timp de.. nu.)Stai! (Lucky se opreşte... Către Vladimir şi Estragon.POZZO tăios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-aţi luat drept Godot. POZZO: M-aţi luat drept el. scârnăvie!(Zgomotul lui Lucky care se ridică şi-şi adună lucrurile... mă bucur din toată inima că v-am întâlnit.. VLADIMIR: Fireşte.) De câte ori cade.. aşteptarea. oboseala. POZZO cu un gest larg): Să nu mai vorbim despre asta... VLADIMIR: Nu-l ascultaţi. (se uită la ceas) . da. dar aşa e. şase ore.. ESTRAGON: Adică.. domnule. mărturisesc..) înapoi! (Lucky intră de-andaratelea. Către Vladimir şi Estragon. ... adoarme..... (Trage de funie.. dar totuşi. nici nu l-aş recunoaşte măcar.) Scoală-te! (Scurtă pauză. ESTRAGON: O făceam cu intenţii bune. nu-l ascultaţi! POZZO: Aşteptarea? Va să zică îl aşteptaţi? VLADIMIR: Adică.) Stai! (Lucky se opreşte. VLADIMIR: Aşa socoteam şi noi.... ESTRAGON: N-ai ce să-i faci.) Mai încoace! (Lucky înaintează.. domnule. (In faţa expresiei lor neîncrezătoare.) întoarce-te! (Lucky se întoarce. întunericul. VLADIMIR: A. nici o clipă.. e o cunoştinţă. amabil.. POZZO: Aici? Pe moşia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gând rău. (Trage de funie.) Scoală. Pozzo trage de funie. Nu-l cunoaştem prea bine.. (Trage de funie.. da. o clipă.. ESTRAGON: Da' de unde. abia dacă-l cunoaştem. unu.

apoi se dă înapoi. ia coşul. dă coşul. reia totul. dragii mei.. (Către Lucky.) Coşul! (Lucky înaintează.) Ţine! (Pozzo îi întinde biciul. se dă înapoi. Ritmul unuia care adoarme in picioare. Lucky se îndoaie încet. (Bea o duşcă direct din sticlă. Estragon şi Vladimir prind curaj. Lucky se apropie şi.)Biciul! (Lucky înaintează. reia valiza şi coşul. se dă înapoi.chiar atâta.) Aerul face foame. (îi priveşte pe cei doi semeni. se ridică. reia valiza şi coşul. se inspectează. VLADIMIR: Treci aici.) În sănătatea noastră.liza jos. se învârtesc în jurul lui Lucky. Tăcere. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. am să rămân o clipă lângă voi. propteşte vârful biciului în pieptul lui Lucky şi împinge. fără să-ntâlneşti ţipenie de om. înainte de-a mă aventura mai departe.) Stai! (Lucky se opreşte. Pozzo muşcă din pui cu lăcomie. Pozzo priveşte scaunul.(Termină de încheiat pardesiul. dacă naveţi nimic împotrivă.) Mai încoace!(Lucky lasă jos valiza şi coşul. Către Lucky. şase ore la rând. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă bagajele jos? VLADIMIR: Ştiu eu? (Se apropie amândoi şi mai mult de Lucky. aruncă oasele după ce le-a supt. se pleacă şi ia biciul în dinţi.) Mai încolo! (Lucky se dă înapoi.) Coşul! (Lucky înaintează. se apleacă. mută scaunul. se dă înapoi. îl ajută pe Pozzo să se îmbrace. reia valiza. Pozzo începe să-şi pună pardesiul. se dă înapoi.) E răcoare aici. scoate o bucată de pui. îl cercetează pe toate părţile. se îndreaptă brusc. dă pardesiul.) Chiar când ei numi seamănă decât într-o mică măsură. Către Vladimir şi Estragon. rămâne nemişcat. reîncepe să se îndoaie. încetul cu încetul.) Haina! (Lucky pune va. mută scaunul.) Scaun! (Lucky lasă valiza şi coşul.) Acolo! Pute. . nu pot să mă lipsesc mult timp de societatea semenilor mei. înaintează. înaintează. (Către Lucky. nemaiavând mâini libere. o bucată de pâine şi o sticlă de vin.până ce valiza atinge pământul.) Haina! (Lucky lasă totul jos. Pozzo îi smulge biciul din gură.)Atenţie! ESTRAGON: Dacă i-am vorbi? VLADIMIR: Ia uită-te-aici! ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR ( neliniştit): Gâtul. (Deschide coşul. se trage înapoi. ESTRAGON ( privind gâtul): Nu văd nimic. Lucky se trage înapoi. se apleacă. se opreşte. (Către Lucky. înaintează.) Înapoi! (Luckyse dă înapoi.) Vedeţi. Pozzo se aşază. Lasă sticla şi începe să mănânce. se dă înapoi.) De asta.. se apropie.

. VLADIMIR: Nu-i sigur. ESTRAGON (acelaşi joc): Nu-i sigur. VLADIMIR ( Întinzlnd capul): Parcă are guşă. ESTRAGON: După mine. ESTRAGON: Face spume.Estragon trece pe locul lui Vladimir. Îşi reîncep examinarea.. ESTRAGON: într-adevăr. ESTRAGON: Ii curg balele. 'ESTRAGON (ridicând din umeri. oprindu-se la faţă. VLADIMIR: Carne vie. VLADIMIR: Poate e un idiot. ESTRAGON: E fatal. strâmbându-se): Găseşti? VLADIMIR: Cam feminizat. ESTRAGON: Crezi? . VLADIMIR: N-are încotro.. VLADIMIR: Tot frecând. VLADIMIR: Gâfâie. ESTRAGON: Ce vrei.. (Scurtă pauză. e gata să crape. VLADIMIR: Nu-i rău. ESTRAGON: E normal.. VLADIMIR: Şi ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies.. VLADIMIR: Nodul. ESTRAGON: Un cretin. ESTRAGON: Funia.) întreabă-l ceva.

..) Dar. ESTRAGON: Domnule.. îşi revine. pune sticla în coş.) Coşul! (Cum Lucky nu se mişcă. e normal.. domnule.. POZZO: Ţi se vorbeşte. Estragon priveşte ţintă oasele.. înaintează. Pozzo pocneşte din bici.. domnule.. pardon. POZZO încântat): Domnule! (Lucky îşi pleacă fruntea. domnule? VLADIMIR ( indignat): Nu puteai să mai aştepţi? POZZO: Ba nu. Pozzo scapără un al doilea chibrit şi-şi aprinde pipa.. îşi şterge gura cu dosul mânecii... care. ESTRAGON (timid): Domnule. nu-i de meserie. nu mâncaţi.) Ce vreţi. Pozzo aruncă chibritul şi trage de funie cu furie.) Nu vedeţi că vrea să se odihnească? (Îşi scoate pipa şi începe s-o îndese cu tutun.. de oase. le vrei dumneata? Lucky îl priveşte lung pe Estragon. (Estragon face un pas spre oase.) Coşul! (Lucky e cât p-aci să cadă... întinde picioarele. ESTRAGON ( mai tare): Domnule.) Hai! ESTRAGON: Pardon.)Răspunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace. (Trage un fum. Estragon observă oasele de pui pe jos. Estragon merge spre Lucky şi se opreşte în faţa lui. E . le adună şi începe să le roadă. n-avea teamă. mi se pare ciudat. Lucky saltă capul. cu lăcomie.. se întoarce la loc.) Ah. (Estragon se opreşte. flăcăule? ESTRAGON: Hm.) Dar. ba nu. Lui trebuie deci să i le cereţi... şovăie. în principiu. oasele astea. le priveşte fix.. (Estragon se întoarce spre Lucky. oasele-i revin hamalului.) Cere-i. personal nu mai am nevoie de ele.) Totuşi. o să-ţi spună el. Dacă am nevoie de oase? (Le mişcă cu vârful biciului. n-aveţi nevoie.. Lucky nu se clinteşte. POZZO: Ce-i.(Estragon se repede la oase. POZZO: Lăsaţi-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo. Către Estragon..) Sunt ale dumitale. sfârşind de mâncat. porcule! Răspunde! (Către Estrgon. cere-i.. VLADIMIR: Mai tare.) Nu. îşi reia poziţia..VLADIMIR: Ce riscăm? ESTRAGON ( uimit): Domnule. acum e mai bine. Pozzo scapără un chibrit şi începe să-şi aprindă pipa.

.) N-are importanţă. POZZO: Sunt indiscret. un fumător mic de tot.) Ce să-i faci? (Tăcere. o absorbi.) Şaizeci? Şaptezeci? (Către Estragon.. pe Vladimir şi pe Pozzo..) Dar poate că voi nu sunteţi fumători. (îşi goleşte pipa lovind-o de bici. POZZO către Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR ( hotărât şi bolborosind): Să trateze un om. nu.. Vladimir e din ce în ce mai jenat.pentru prima oară când refuză un os. fiindcă (îşi duce mâna la inimă) face să-mi bată inima. (Tăcere..) câţi ani ai. (Către Vladimir. rând pe rând. stupefiat.. ESTRAGON ( nevrând nici el să se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe să roadă. Da? Nu? în sfârşit.) Dacă mai fumez o pipă cu voi? Ce ziceţi? (Ei nu zic nimic. Trage din pipă.) Sper că n-are de gând să-mi tragă clapa îmbolnăvindu-se.. (Gest spre Lucky..) . (Se gândeşte.) Eu nu sunt decât un fumător mărunt. şi n-am obiceiul să fumez două pipe una după alta.) Câţi ani poate să aibă? ESTRAGON: întrebaţi-l pe el. Să vedem. Pozzo e foarte calm.) Vă las. ESTRAGON: De pe-acum? .în felul ăsta. se opreşte din ronţăit. în ciuda precauţiilor. Se gândeşte.. e o ruşine. ESTRAGON: Ah! Parcă e mai bine. ) Dar cum să mă aşez acum. îi priveşte. nu-i prea important. găsesc că..) Din cauza nicotinei.(Oftează.. firesc. se ridică. POZZO: Sunteţi severi.. o fiinţă umană. Mulţumesc că mi-aţi ţinut de urât. Estragon. dacă nu sunt indiscret? (Tăcere.) N-ai zis nimic? (Tăcere. VLADIMIR: Să plecăm.) Ce zici? (Tăcere.. după ce m-am ridicat în picioare? Fără să par — cum să spun — că mă plec? (Către Vladimir..(Scurtă pauză. VLADIMIR (izbucnind): E o ruşine! Tăcere. (îl priveşte pe Lucky cu nelinişte. Aruncă oasele.

Godin. poate că mi-aţi adus ceva. ca să se ştie că e vorba de amândoi). POZZO: Sper că nu plecaţi din cauza mea.. (Tăcere. Probabil că nu sunt prea uman.. n-o să vă pară rău. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Şi eu aş fi fericit să-l întâlnesc..) Decât prima.) Mai aşa! Aici! (Se aşează. dar e ăsta un motiv? (Către Vladimir. Să zicem că pleci acum. mai e încă lumină. POZZO care şi-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puţin bună.. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira. .în cazul ăsta.(îşi prinde iar pipa..) În fine. instalat. viitorul vostru imediat. vreau să zic... de care depinde viitorul vostru(Tăcere. ce se întâmplă cu întâlnirea voastră cu. (îşi pune iar pipa în gură.. POZZO: Nu mai poate să-mi sufere prezenţa.m-am stins. ESTRAGON ( simţind că e rost de pomană): Avem timp. Cu cât întâlnesc mai mulţi oameni. cine ştie.. VLADIMIR: Mă duc.chiar voi.... cu atât sunt mai fericit. înainte de a face o imprudenţă.) Dar e bună.) ... ESTRAGON: Are dreptate.. (îşi scoate pipa din gură. o să ne simpatizăm. oricât. înţelegeţi cu cine vreau să spun. Chiar voi (îi priveşte atent unul după altul. în cazul ăsta. De la cea mai neînsemnată creatură înveţi câte ceva. Lucky se dă înapoi. îţi guşti mai bine fericirea. totuşi.în fine. Mai staţi un pic. Din nou. Godot. Godet.) ..) Iată-mă.începe să-şi umple pipa... VLADIMIR: Să plecăm. Lucky îl mută din loc.(Scoate pipa din gură şi o priveşte.) Gândeşte-te.. căci.. o priveşte. când e încă lumină.POZZO: O clipă! (Trage de funie..) Scaunul! (îl arată cu biciul. VLADIMIR: De unde ştiţi? POZZO: Iată-l că-mi vorbeşte iar! Până la urmă.. reia valiza şi coşul..) Bun.). (Toţi trei privesc cerul. Ce se întâmplă în cazul ăsta cu.. te îmbogăţeşti.

tremurând. de teamă să nu piardă întrebarea): Mă întrebi de ce nu-şi lasă bagajele jos.) Uită-te la mine. VLADIMIR: Vino încoace. scoate iar vaporizatorul. Nemişcaţi. după cum spui. POZZO: De fapt. trage de funie. Să vedem.) Atunci ce? (Lucky saltă capul. ESTRAGON: Mă întreb şi eu.) E toată lumea gata? (îi priveşte pe toţi trei. trage de funie. scoate un mic vaporizator şi îşi vaporizează gâtlejul. scuipă. POZZO către Estragon): Sunteţi de acord. nu? ESTRAGON (continuînd să dea roată în jurul lui Lucky): Suflă ca o focă. horcăie ca să-şi cureţe beregata. POZZO (care a urmărit discuţia cu o atenţie îngrijorată.) Dar stai la un loc. ESTRAGON ( care a început iar să-i dea târcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum poţi să-l întrebi.) Acolo! (Lucky se opreşte. Mă ascultă toată lumea? (Se uită la Lucky. Bun.) Nu-mi place să vorbesc în gol. îşi vaporizează gâtlejul. VLADIMIR: Dar întreabă-l pe el. trage de funie. Acum îmi pui întrebări.VLADIMIR: Vi se pune o întrebare. (îşi pune pipa în buzunar. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O să vorbească. repune vaporizatorul în buzunar. îmi calci pe nervi. E treaz.) Gata. POZZO: Perfect. aşteaptă.)Adineauri îmi spuneai domnule. unul lângă altul. te rog. POZZO (încântat): O întrebare? Cine? Care? (Tăcere. ESTRAGON: Ce să-l întreb? VLADIMIR: De ce nu-şi lasă bagajele jos. VLADIMIR: Chiar aşa. Lucky saltă capul. ESTRAGON: Eu plec.) Mai încoace! (Lucky înaintează. POZZO: Am să vă răspund! (Către Estragon. E toată lumea aici? Mă priveşte toată lumea? (Priveşte spre Lucky. ultimul pe Lucky.) Perfect. VLADIMIR ( către Estragon): Cred că te-ascultă. Se gândeşte. porcule!(Lucky îl priveşte. O să se termine rău. ce m-aţi întrebat? . repune vaporizatorul în buzunar. hai.

Nu are drept»!? Are. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că.) Dacă vorbim toţi odată. Nu-i de meserie. Mai aveţi altele? . Caută să-mi facă milă ca. nu-i tocmai asta. Pozzo îl priveşte fără să înţeleagă.) Atlas.) Ce spuneam? Vladimir mimează un om care duce o povară grea.) Niciodată să lase. Ăsta e calculul lui nenorocit. înseamnă deci că nu vrea? Iată ceva bine gândit.) Ce spuneam?(Scurtă pauză. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Îşi închipuie că dacă-l văd neobosit am să-mi regret hotărârea. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate că m-am exprimat prost. fiul lui Jupiter! (Tăcere. dar n-o să-i meargă. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Vrea să mă ducă. Şi de ce nu vrea? (Scurtă pauză. n-o mai scoatem la capăt.VLADIMIR: De ce el. ca să-l păstrez. am să vă spun... Nu. Să încercăm să vedem clar. Cred că v-am răspuns la întrebare. VLADIMIR: Atenţie! POZZO: Ca să mă impresioneze. (Scurtă pauză. gâfâind. se ridică uşurat. să renunţ să mă despart de el. ESTRAGON ( cu tărie): Bagajele! (Arată cu degetul spre Lucky. (Desface palmele.) De ce? Mereu să ţină. (Mimează un om încovoiat de povară.) De ce? POZZO: înţeleg. dacă-l văd hamal bun. ESTRAGON: Nu-l mai vreţi? POZZO: în realitate. Ca şi cum ar fi lipsă de oameni de povară! (Toţi trei îl privesc pe Lucky. POZZO furios): Nu mă întrerupe! (Scurtă pauză. duce bagajele ca un porc. Mai tare.. Mai calm. De ce nu se face comod.)Gata.)Domnilor. Trebuia să-mi spuneţi mai demult. am să fiu ispitit să-l folosesc şi pe viitor în funcţia asta..

Gesturi de copil. POZZO: Dulăii bătrâni au mai multă demnitate. VLADIMIR: Dă-mi-o. îl duc. Lucky plânge. (Estragon şovăie. îi şterg eu ochii. la târgul Mântuitorului. Ca să faci bine. Dar în loc să-l alung. se dă înapoi. unde sper să scot ceva pe el.) Batista! Lucky lasă valiza şi coşul. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Aşa e. Estragon nu vrea să-i dea batista. face turul platoului şchiopătind şi urlând de durere.(Estragon ia batista. o să se simtă mai puţin părăsit. Dacă soarta n-ar fi fost împotrivă. vreau să zic că în loc să-l dau pur şi simplu afară pe poartă. Lucky ii arde o lovitură de picior în tibias.) Ia-o.) La nevoie. înaintează. ESTRAGON: Plânge. (Scurtă pauză.) Consolează-l. ESTRAGON: Ticălosule! Bestie! (Îşi ridică pantalonul. POZZO: Grăbiţi-vă! Curând n-o să mai plângă.)M-a schilodit! POZZO: Ţi-am spus că nu-i plac străinii. Fiecăruia ce i se cuvine.) Şterge-i ochii. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ţine seama că s-ar fi putut să fiu eu în locul lui şi el într-al meu. (îi întinde lui Estragon o batistă. reia valiza şi coşul. Aşa. . într-atât de mare mi-e bunătatea. cu câteva picioare în cur. ridică batista. dacă ţi-e milă. (Estragon se apropie de Lucky şi se pregăteşte să-i şteargă ochii. Estragon scapă batista. după cum aş fi putut. La drept vorbind. ar trebui să-l omori. se aruncă înapoi.Jocul cu vaporizatorul. Estragon şovăie încă. o dă lui Pozzo. ESTRAGON ( ţinând în aer piciorul rănit): N-am să mai pot umbla! VLADIMIR ( tandru): Am să te duc eu. nu e posibil să alungi asemenea fiinţe.

POZZO: Ştiţi cine m-a învăţat toate lucrurile astea frumoase? (Scurtă pauză. se opreşte din plâns. Acum au knuki..) Deci să nu ne vorbim de rău epoca. ce face.. Cei care pot să-şi permită..POZZO: Uite-l că nu mai plânge. un altul. Şi-atunci. apoi se duce să se aşeze acolo unde se afla la ridicarea cortinei. pentru marile adevăruri.... VLADIMIR: Încearcă să umbli. să-l arunci ca pe un. (Râde.. niciodată n-aş fi gândit. Aţintindu-şi degetul spre Lucky. Către Lucky.. se opreşte în faţa lui Lucky scuipă. mi-am luat un knuk. VLADIMIR: După ce i-ai supt măduva. (Socoteşte în gând. legate de meseria mea de — n-are importanţă. Trebuie să recunoaşteţi că. nu-i aşa? (Vladimir îl priveşte pe Lucky.) El! VLADIMIR ( privind cerul): Nu mai vine noaptea odată? POZZO: Fără el. POZZO gemând. (caută) ca pe-o coajă de banană..) Să nu mai vorbim de loc. undeva. curând au să fie 60. nu puteţi să ştiţi. Pentru fiecare om care începe să plângă.. să suport.). VLADIMIR ( încetând.) VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu eşti de pe-aici. oarecum. nu? (Scurtă pauză. apucându-se cu mâinile de cap): Nu mai pot. niciodată n-aş fi simţit decât lucruri josnice.. (Tăcere.. e înspăimântător. fără voia lui. Estragon porneşte şchiopătind. Mă ştiam incapabil pentru frumuseţe... să mai cerceteze cerul):Un knuk? POZZO: Curând au să se-mplinească 60 de ani de când durează toate astea.) E adevărat că populaţia a sporit. pentru graţie. Ea nu e de loc mai nenorocită decât cele dinaintea ei. (ridică . (Tăcere. (Către Estragon. (Visător. trebuie să plece..) L-ai înlocuit. Dar eşti măcar din secolul nostru? Pe vremuri.) Şi nici de bine să n-o vorbim. În.) Nu se cunoaşte..) Lacrimile lumii sunt imuabile. oamenii aveau bufoni. par tinerel.) Pe lângă el. VLADIMIR: Şi acum îl alungaţi? O slugă atât de bătrână şi de credincioasă? ESTRAGON: Scârnăvie! Pozzo e din ce în ce mai agitat. (Tăcere.. (Ridicându-se mândru. La fel e şi cu râsul...

. ESTRAGON: E groaznic. VLADIMIR ( către Lucky): Cum îndrăzneşti? E ruşinos! Un stăpân atât de bun! Să-l faci să sufere în halul ăsta! După atâţia ani...) Nu mai pot. nu ştiu ce m-a apucat... VLADIMIR: Abia începe...braţele) . ESTRAGON: De neuitat. ESTRAGON (către Vladimir): Vrea să-l înlocuiască? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am înţeles dacă vrea să-l înlocuiască sau dacă nu mai vrea altul după el. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu ştiu... se bate în piept. dar puteţi fi siguri că nici un cuvânt nu era adevărat. mă ajuta. într-adevăr! POZZO (plângând în hohote): Pe vremuri. VLADIMIR: înnebuneşte. mă ucide.) Ce mi-am făcut cu pipa? VLADIMIR: Frumoasă seară. .. Uitaţi totul... ESTRAGON: E dezgustător.. VLADIMIR: Şi încă nu s-a sfârşit.. (Se îndreaptă. Vă cer iertare. Lucky tresare..) Nu prea ştiu ce-am spus. nu mai pot. (Se prăbuşeşte cu capul în mâini. mă făcea mai bun..înnebunesc. VLADIMIR: Nu cred... ESTRAGON: S-ar zice că nu. Toţi îl privesc pe Pozzo. VLADIMIR: Nu mai poate.... era drăguţ cu mine..) Par eu omul pe care-l face cineva să sufere? Nu. (Din ce în ce mai stăpân pe sine. zău ! (Se scotoceşte prin buzunare. Tăcere. ESTRAGON: E teribil. POZZO calmat): Domnilor. acum. mă distra. ESTRAGON: Trebuie să-l întrebăm.

nu. ESTRAGON: Pot să vă ajut? POZZO: Dacă mi-ai cere. vă rog.) Mi-ar place să mă aşez iar. (Priveşte scaunul. domnule. (Scurtă pauză.VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol. VLADIMIR: La music-hall.. în locul vostru. ESTRAGON: Ce? POZZO: Dacă mi-ai cere să mă aşez. ESTRAGON: La circ. ESTRAGON: La circ.. Încet. nu mai staţi aşa.. aşezaţi-vă.) Insistă un pic.Nu ţineţi să plecaţi până nu vine? Toţi trei privesc cerul. înţelegeţi cu cine vreau să zic. Şi eu. o să răciţi. POZZO: Dar ce mi-am făcut pipa? POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! VLADIMIR ( oprindu-se): Nu mai vine noaptea odată? POZZO: N-ai vazut cumva. Godet. înainte de-a renunţa. ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: Aşa mi se pare. POZZO: Nu. ESTRAGON: Hai.. dacă aş avea întâlnire cu un Godin... aş aştepta să se facă întuneric beznă. ESTRAGON: Zău.. în sfârşit. Godot. nu-i nevoie. POZZO: Sigur. POZZO: Crezi? . dar nu ştiu cum să fac.. poate.. e firesc.. ESTRAGON: Vedeţi că.. înţelegeţi. e cât se poate de firesc. în picioare..

numai asta nu. (Estragon şi Vladimir îşi continuă manejul. mulţumit de ce a spus. (Se aşază. dragul meu. Pălăria lui Lucky cade.) Când e. Lucky tresare. da. porcule! (Lucky dă capul pe spate. (Scurtăpauză. E de ajuns.ESTRAGON: E absolut sigur.) Dar fiţi un pic mai atenţi. Vreţi să vă spun eu? (Tăcere. Pozzo pocneşte din bici.) Dar e timpul să vă părăsesc. celălalt pălăria.) Nu mai face doi bani biciul ăsta. (Râde. Dar înţeleg. (Scurtăpauză.) La această latitudine.) Puţină atenţie. (Toţi privesc cerul. nu sânteţi de pe-aici.) Ce-i oare atât de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal şi luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei. nu ştiţi încă ce înseamnă un amurg. fără răgaz.) Acum un ceas(priveşte cerul. Să nu crezi asta. care a reînceput să moţăie. Pozzo aruncă biciul. la noi. să zicem de la zece dimineaţa(ridică tonul). trage de funie. POZZO: Fără îndoială că ai dreptate. Estragon şi Vladimir au reînceput să-şi examineze unul gheata. o să crăpaţi. ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric).(Priveşte cerul. dacă ţin să nu întârzii. Pozzo. ESTRAGON ( către Pozzo): Azi vede totul în negru. .) Priviţi.) Bun. ESTRAGON: Dar nu mai staţi aşa. POZZO: în afară de firmament. Către Estragon. vă rog.vremea frumoasă. o să vină şi asta. Iată-mă reinstalat. în afară de Lucky. POZZO care n-a ascultat): A. după ce ne-a turnat de la (ezită. domnule. (Se uită la ceas. până la urmă cu succes.) Tot ce vrei. noaptea. (Îşi pune ceasul în buzunar. Gheata lui Estragon şi pălăria lui Vladimir le scapă din mâini.)Răbdare. fără ca el să-şi dea seama. (Ei coboară capetele.) Cum te cheamă? ESTRAGON (prompt): Catulle.) Priveşte cerul. (Saltă capul. în picioare.) Doresc să vă satisfac.) Mersi. Lucky doarme pe jumătate. POZZO punându-şi ceasul la ureche): Să nu crezi asta. (Vocea îi devine cântătoare.(Îşi priveşte auditoriul. VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc. coboară tonul). observând. altfel n-o să mai ajungem niciodată la vreun rezultat.) Ce are biciul ăsta? (Se ridică şi pocneşte mai cu putere. POZZO: Adevărat. (Joc cu vaporizatorul. neizbutind să scoată decât un sunet foarte slab. (Se aşază.) Ce spuneam? VLADIMIR: Să plecăm.

să pălească (gestul cu ambele mâini. orizontal. în afară de Lucky) noaptea galopează (vocea îi devine mai vibrantă) şi va veni să se năpustească peste noi (pocneşte din degete)pfff! aşa (inspiraţia îl părăseşte) în clipa când ne aşteptam cel mai puţin. se uită în ea. ESTRAGON: Am crezut că faceţi dinadins. foarte bine.) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? Rău cu adevărat? VLADIMIR ( înţelegând primul): O. gest larg.) Aşa se petrec lucrurile pe ticălosul ăsta de pământ. Lungă tăcere. ESTRAGON: Ştim la ce ne putem aştepta. Voce posomorâtă. o pune pe cap. foarte. ESTRAGON: Deocamdată. în dosul vălului acestuia de blândeţe şi de calm (ridică ochii spre cer. o scutură.torente de lumină roşie şi albă. VLADIMIR: Putem să avem răbdare. POZZO către Estragon): Şi dumneata. un pic de tot. poate.) Am atâta nevoie de încurajare. ESTRAGON: Din moment ce suntem preveniţi. (Cugetă. POZZO: Fiindcă memoria mi-e defectuoasă. ESTRAGON: N-avem decât să aşteptăm. POZZO: Cum m-aţi găsit? (Estragon şi Vladimir îl privesc fără să înţeleagă. nu se întâmplă nimic. Îşi ridică pălăria. N-aţi observat? VLADIMIR: O. care coboară treptat) câte puţin. câte puţin. (Tăcere. cu ambele mâini care se despart) pac! gata! nu se mai mişcă. grozav de bine. foarte bun. VLADIMIR: N-avem de ce să ne îngrijorăm. a început să-şi piardă din strălucire. (Tăcere. VLADIMIR: Suntem obişnuiţi. domnule? ESTRAGON ( accent englezesc): O.) Am fost puţin mai slab spre sfârşit. . ceilalţi îl imită. foarte bun. POZZO cu elan): Mulţumesc. domnilor! (Scurtă pauză.) Dar (ridică o mână dojenitoare) — dar. până când (pauză dramatică.

domnule? VLADIMIR: Nu ne omoară distracţia. POZZO: Ce-aş putea face ca timpul să li se pară mai puţin lung. le-am vorbit despre una şi despre alta. (Fără să se ridice. ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parcă voi ştiţi să gândiţi! VLADIMIR: El gândeşte? .) Căci am să sufăr. Ce-aş putea să fac la rândul meu pentru oamenii aceştia de treabă care se plictisesc. le-am explicat amurgul. să cânte.POZZO dezolat): Te plictiseşti? ESTRAGON: Cam. se pleacă şi ia biciul.. să gândească.. Şi încă nu spun tot ce am de făcut. ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da. VLADIMIR: Nu suntem cerşetori. (Trage de funie. Tăcere. E de-ajuns? ESTRAGON: Măcar cinci franci. Astăzi.. VLADIMIR: Taci din gură. e sigur. (caută). aţi fost. ba da.. Aşa mi-e felul.. POZZO: E oare de-ajuns? Fără îndoială. Pozzo e în pragul unei lupte lăuntrice. Dar sunt generos. POZZO: Domnilor. ESTRAGON: Sunt pe cale.. Le-am dat oase. Lucky ii priveşte.. să recite. Aşa că mă întreb.cumsecade cu mine. aţi fost corecţi. POZZO către Vladimir): Şi dumneata..) Ce preferaţi? Să joace. se înţelege. iată ce-mi spun. să. Dar e de-ajuns oare? Iată ce mă chinuie. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit. Cu-atât mai rău pentru mine.

Râs scurt.. Estragon se scoală ca să privească mai bine. puteam să-l ascult ore şi ore.POZZO: Perfect. POZZO lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Vă explic imediat... VLADIMIR: E obosit. POZZO: Nu neapărat. ESTRAGON: Uite drăcie! (Imită mişcările lui Lucky.. (Imită mişcările lui Lucky. Lucky joacă puţin şi se opreşte. (Se cutremură. gândea chiar foarte drăguţ. Aşadar. E. ESTRAGON: N-ar putea mai întâi să joace şi pe urmă să gândească? Dacă nu-i cer prea mult. se întoarce spre Pozzo. Pe vremuri.) Cu un pic de antrenament. ar fi mai vesel. ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: încă! Lucky repetă aceleaşi mişcări. de altfel. scârbă! Lucky lasă valiza şi coşul. şi ordinea firească.) În sfârşit. ESTRAGON: Nu-i aşa. VLADIMIR ( lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur. (Lui Lucky.) Aş putea să fac şi eu ca el. Acum. Didi. vreţi să ne gândească ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult să joace. înaintează puţin spre rampă. că ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place să-l aud gândind. se opreşte. n-am ce face.) Joacă. Cu glas tare. nimic mai uşor. VLADIMIR: Atunci să joace. Tăcere. . e cât pe-aci să cadă.

fandangoul şi hornpipe-ul. Lungă tăcere.(Caută.POZZO: Pe vremuri dansa farandola. ..) Ceam făcut para? (Caută. ESTRAGON ( triumfător): Aaaa ! VLADIMIR: A găsit.)Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON ( cu voce stinsă): Plămânul meu stâng e foarte slab.) Staţi! (Se gândeşte.) Aşteptaţi. nu! POZZO: Eşti sigur? VLADIMIR: Păi asta ne-aţi mai spus. POZZO: Staţi! Toţi trei îşi scot simultan pălăriile. se concentrează. VLADIMIR: Cancerul bătrânilor.) Asta-i bună! (Face un cap năucit. cu glas tunător..) Nemaipomenit! (Ridică fruntea. Ţopăia. dansa jiga. (Se caută prin buzunare.(Tuşeşte uşor. dansa frecată. Ce vă spuneam? (Se gândeşte. Lucky se pregăteşte să se întoarcă spre povară. VLADIMIR ( cu tertipuri de estet): E ceva. POZZO ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremeneşte.) Ajutaţi-mă! ESTRAGON: Caut. POZZO: Dansul plasei. Şi ştiţi cum numeşte el dansul ăsta? ESTRAGON: Moartea lampagiului. Acum nu mai joacă decât ce-aţi văzut. VLADIMIR: Şi eu. crispaţi. am să mă lipsesc de el. ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Am să vă explic eu. Se crede încurcat într-o plasă. POZZO nerăbdător): Ei? ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? VLADIMIR: Nu. îşi duc mâna la frunte. dansa din buric.) Dar plămânul meu drept e în stare perfectă! POZZO cu voce normală): Nu-i nimic.

e imposibil ca noi să fi întrebat de ce nu le lasă. POZZO: Bine gândit! ESTRAGON: Şi de ce le-a lăsat? POZZO: Asta e. POZZO: Sau îi cer ceva.POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? VLADIMIR: De altfel. continuaţi. Ei şi? VLADIMIR: Dacă a lăsat bagajele jos.. Dar vreau să fiu scurt. POZZO: Iată cum se petrec lucrurile. Să zicem că-i cer să joace. una din două. le-a lăsat jos.) Nici o vorbă! (Scurtă pauză. Mă întrerupeţi mereu. Estragon şi Vladimir îşi pun şi ei pălăriile. POZZO supărat): Nu vă mai spun nimic. POZZO: Insistaţi un pic. fie să joace.. ESTRAGON (priveşte spre Lucky): E-adevărat. VLADIMIR: Ca să joace. continuaţi-vă expunerea. Şi vă întreb. Nu mă-ntrerupeţi. fie să cânte. cum să fiu scurt şi totodată clar? Lăsaţi-mă să mă gândesc. VLADIMIR: Bine. Bun. Vedeţi. n-avea teamă. ESTRAGON: Despre ce e vorba? POZZO: Ai să vezi. continuaţi. bine. e pasionant. POZZO ridicând mâna): Staţi! (Scurtă pauză. VLADIMIR: Nu spuneţi. POZZO: O. VLADIMIR: A găsit.. ESTRAGON: Fiţi lung. POZZO după ce s-a gândit): O să meargă. POZZO: Dar nu-i cer nimic. de pildă.. fie să gândească. ESTRAGON: B-adevărat. VLADIMIR: Vă rog. Ce se întâmplă atunci? ESTRAGON: El începe să fluiere. am să reuşesc. . Dar e greu de spus.) Gata! (îşi pune pălăria pe cap. ESTRAGON (Impreunând mâinile): Vă implor. ca să dureze mai puţin. căci se face târziu.) Am găsit. ESTRAGON: Delirează. domnule. am înţeles. Continuaţi.

ESTRAGON: Să şi-o ia singur. POZZO: E mai bine să i se dea. sau. ESTRAGON: Nu se întâmplă nimic. VLADIMIR: Pălăria lui? POZZO: Fără pălărie nu poate să gândească. continuaţi. e clar. POZZO: Aşa e. ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totuşi astă-seară face tot ce-i cereţi. Nu se mişcă. sau să. ESTRAGON: Astea-s gogoşi. ESTRAGON: Eu! După lovitura pe care mi-a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am să i-o dau eu. nu vine nimeni. ESTRAGON: Să cânte. VLADIMIR: I-o dau eu. Lucky nu se clinteşte. Şi ce se întâmplă atunci? Sau cântă. de pildă. în loc să cânte. ca să-l păstrez.POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cereţi să joace. . VLADIMIR ( lui Estragon): Dă-i pălăria.. POZZO: Dă-i pălăria. nu pleacă nimeni. începe să joace. VLADIMIR: E clar. îi cer să cânte. VLADIMIR ( lui Pozzo): Dumneavoastră nu protestaţi? POZZO: Sunt obosit. după cum i-am cerut. e cumplit. după cum i-am cerut. ESTRAGON: O să ne spună acum că nu-i pic de adevăr în ce spune. VLADIMIR: Nu e sigur. VLADIMIR ( lui Pozzo): SpUneţi-i să gândească. Ridică pălăria şi i-o întinde lui Lucky de la distanţă.. sau să gândească. POZZO: Ca să mă înduioşeze.

POZZO: E mai bine să i-o pui..) Gândeşte! Scurtă pauză. nu se ştie de ce dar asta va veni şi suferă după exemplul divinei Miranda cu cei care sunt nu se "ştie de ce” dar avem timp în zbucium în focuri ale căror focuri flăcările măcar să dureze un pic şi cine se poate îndoi vor pune la sfârşit focul la grinzi adică vor duce infernul în văzduhul atât de albastru uneori şi astăzi şicalm atât de calm. de un calm care dacă Atenţie este intermitent este totuşi binevenit dar să nu susţinută anticipăm şi dat fiind pe de altă parte că în din partea urma unor cercetări neterminate să nu anticipăm cercetări neterminate dar totuşi premiate de Academia de Antropometrie s-a stabilit fără altă posibilitate de eroare decât cea aferentă calculelor umane că în ciuda cetărilor neterminate şi terminate ale lui Testu şi Conard fiind stabilit ceea ce urmează adică să nu anticipăm nu se ştie de ce în urma cercetărilor… .) Gândeşte porcule (Pauză scurtă. a divinei sale afazii. pe la spate.) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo.) Acolo! (Lucky ze opreşte. Lucky nu se clinteşte.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public. VLADIMIR: Am să i-o pun. îi pune pălăria pe cap şi se trage repede înapoi.)Gândeşte! LUCKY (glas monoton): Dată fiind existenţa aşa cum ţâşneşte din recentele lucrări publice ale lui Poingon şi Wattmann ale unui Dumnezeu. Tăcere.. ne iubeşte cu câteva excepţii. ESTRAGON ( lui Pozzo): Spuneţi-i să şi-o ia.) Opreşte-te! (Lucky se opreşte. LUCKY: Pe de altă parte. cu prudenţă. Pozzo trage de funie. se apropie încetişor. ESTRAGON: Ce mai aşteaptă? POZZO: Daţi-vă la o parte. personal cu barbă albă. POZZO: Opreşte-te! (Lucky tace.)Acolo! (Lucky se opreşte. Îi dă ocol lui Lucky.POZZO: Trebuie să i-o pui. din înălţimea divinei sale apatii. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. în ceea ce priveşte. în afara timpului întinderii care. Lucky îi priveşte. Lucky începe să joace.) înapoi! (Lucky se dă înapoi.

(Primele murmure ale lui Estragon şi Vladimir. Suferinţă crescânda la Pozzo. Estragon şi Vladimir se calmează, reîncep să asculte. Pozzo se agită din ce în ce şi geme tot mai tare.) … lui Poincon şi Wattmann pare tot atât de clar atât de clar încât în vederea muncilor grele ale lui Fartov şi Belcher neterminate nu se ştie de ce de Testu şi Conard neterminate neterminate reiese că omul, contrar părerii contrare că omul în Bresse de Test şi Conard că omul în sfârşit pe scurt că omul pe scurt în sfârşit în ciuda progresului alimentației şi al eliminaţiei deşeurilor este pe cale să slăbească şi în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce în ciuda culturii fizice a practicării sporturilor precum precum tenisul, fotbalul, cursele pe jos şi pe bicicletă, nataţia, călăria, aviaţia, patinajul şi pe gheaţă şi pe asfalt, tenisul, aviaţia, sporturile sporturile de iarnă, de vară, de toamnă, şi toamnă, tenisul pe iarbă, pe brad, şi pe pământ bătătorit, aviaţia, tenisul, hockeyul pe pământ pe mare şi în aer. Penicilina pe scurt reiau în acelaşi timp paralel de a micşora, nu se ştie de ce în ciuda tenisului reiau aviaţia golful atât cu nouă cât şi cu optsprezece găuri tenisul pe gheaţă pe scurt nu se ştie de ce în Seine et Oise, Seine-et-Marne Marne et Oise adică în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce a slăbit a se micşora reiau Oise Marne pe scurt paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic fiind circa de două degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cântărite dezbrăcat în Normandie nu se ştie de ce pe scurt în sfârşit puţin importă faptele vorbesc şi considerând pe de altă parte ceea ce este şi mai grav că reiese ceea ce este încă şi mai grav că la lumina experienţelor în curs ale lui Steinweg şi Petermann reiese ceea ce este şi mai grav mai grav la lumina experienţelor părăsite de Steinweg şi Petermann că la ţară la munte şi la malul mării şi al cursurilor de apă şi de foc aerul este acelaşi şi pământul adică… (Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon. Pozzo se ridică dintr-un salt, trage de funie. Toţi strigă, Lucky, tras de funie, se clatină, urlă. Toţi se aruncă peLucky, care se zbate şi îşi urlă textul.) aerul şi pământul prin gerurile mari ale aerului şi pământul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pământul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pământ şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie

de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plânsetele pietrele atât de albastre şi calme vai capul în Normandie în ciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard (Toţi se aruncă grămadă peste el.) (Lucky mai vociferează un timp.)Tenis!..: Pietrele!... atât de calme!...Conard!...Neterminate!... POZZO: Luaţi-i pălăria! Vladimir smulge pălăria lui Lucky şi cade. Mare tăcere. Învingătorii gâfâie din greu. ESTRAGON: Sunt răzbunat. Vladimir priveşte îndelung pălăria lui Lucky, se uită în ea. POZZO: Dă-o încoace\Smulge pălăria din mâinile lui Vladimir, o aruncă pe pământ, sare pe ea-Aşa nu o să mai gândească. VLADIMIR: Dar o să se poată orienta? POZZO: Am să-l orientez eu. (îi trage câteva lovituri de picior lui Lucky.) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate căe mort. VLADIMIR: O să-l omorâţi. POZZO: Drepţi! Lepădătură! (Trage de funie. Lucky alunecă puţin. Către Estragon şi Vladimir.) Ajutaţi-mă. VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridicaţi-l! Estragon şi Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare şi îl sprijină o clipă, apoi îi dau drumul. Lucky cade iar. ESTRAGON: Face dinadins. POZZO: Trebuie sprijinit. (Scurtă pauză.) Hai, hai, ridicaţi-l! ESTRAGON: M-am plictisit. VLADIMIR: Hai, să mai încercăm o dată. ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai. Îl ridică, amândoi pe Lucky, îl susţin.

POZZO: Să nu-l scăpaţi! (Estragon şi Vladimir se clatină.) Nu vă mişcaţi! (Pozzo se duce să ia valiza şi coşul şi le aduce spre Lucky).Ţineţi-l bine! (Pune valiza în mâna lui Lucky, care îi dă imediat drumul.)Nu-i daţi drumul! (Reîncepe. încet,-încet, la atingerea valizei, Lucky îşi revine şi degetele i se strâng până la urmă pe mâner.) Mai ţineţi-l!(Acelaşi joc cu coşul.) Gata. Puteţi să-i daţi drumul. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky, care se poticneşte, se clatină, seîncovoaie, dar rămâne în picioare, cu valiza şi coşul în mână. Pozzo se dă înapoi, pocneşte din bici.) înainte! (Lucky înaintează.) înapoi! (Lucky se dă înapoi.) Stânga-n-prejur! (Lucky face întoarcerea.) Gata. Poate să umble. (întorcându-se spre Estragon şi Vladimir.) Mulţumesc, domnilor, şi daţi-mi voie să vă... (Se scotoceşte prin buzunare... să vă urez... (Se scotoceşte.) Asta-i bună! (Faţa îi e răvăşită.) Era un ceas cu capac, arăta şi secundele. Mi-l dăduse bunicul (Se scotoceşte.) Te pomeneşti că a căzut. (Caută pe jos, ca şi Vladimir şi Estragon. Pozzo întoarce cu piciorul resturile pălăriei lui Lucky.) Asta-i bună! VLADIMIR: Să nu fie în buzunarul de la vestă. POZZO: Aşteptaţi! (Se frânge în două, îşi apropie capul de pântece. Ascultă.) N-aud nimic! (Le face semn să se apropie.) Veniţi să vedeţi. (Estragon şi Vladimir vin spre el, se apleacă pe pântecul lui. Tăcere.) Mi se pare că ar trebui să i se audă tic-tac-ul. VLADIMIR: Linişte! ....... Toţi ascultă, aplecaţi. ESTRAGON: Eu aud ceva. POZZO: Unde? VLADIMIR: E inima. POZZO dezamăgit): Pe dracu ! VLADIMIR: Linişte! Toţi ascultă. Se ridică toţi. POZZO: Care din voi pute în halul ăsta? ESTRAGON: Lui îi pute gura, mie picioarele. POZZO: Am să vă părăsesc ESTRAGON: Şi ceasul cu capac? POZZO: Probabil că l-am lăsat la castel. ESTRAGON: Atunci adio. POZZO: Adio.

VLADIMIR: Adio. ESTRAGON: Adio. Tăcere. Nu se mişcă nimeni. VLADIMIR: Adio. POZZO: Adio. ESTRAGON: Adio. Tăcere. POZZO: Şi vă mulţumesc. VLADIMIR: Noi vă mulţumim. POZZO: N-aveţi pentru ce. ESTRAGON: Ba da. POZZO: Ba nu. VLADIMIR: Ba da. POZZO: Ba nu. Tăcere. POZZO: Dar nu reuşesc... (Şovăie.)...SĂ plec. ESTRAGON: Aşa-i viaţa. Pozzo se întoarce, se depărtează de Lucky, spre culise, dând drumul funiei treptat-treptat. VLADIMIR: Aţi pornit în sens invers. POZZO: Trebuie să-mi fac vânt. (Ajuns la capătul funiei, adică la culise, se opreşte, se întoarce, strigă.) La O parte! (Estragon şi Vladimir se aranjează spre fundal, privesc spre Pozzo.) Înainte! Lucky nu se mişcă. ESTRAGON: Înainte! VLADIMIR: Înainte! Pocnet de bici. Lucky se pune în mişcare. POZZO: Mai repede! (Iese din culise, traversează scena în urma lui Lucky. Estragon şi Vladimir îşi scot pălăriile, îşi fac semne cu mina. Lucky iese. Pozzo pocneşte din funie şi din bici.) Mai repede! Mai repedeI (în clipa când ă dispară la rândul său, Pozzo se opreşte, se întoarce. Funia se întinde. Zgomotul lui Lucky care cade.) Scaunul! (Vladimir se duce de ia

ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Habar n-am.) Înainte!(Pozzo iese. Şi-apoi. să mai stăm niţeluş de vorbă. care-l aruncă spre Lucky. Pocnete de bici. Pauză. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ăştia doi. VLADIMIR: S-au schimbat mult. Pauză. pe noi nu ne recunoaşte . a trecut timpul. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Ba nu. Tu uiţi tot. VLADIMIR: Nu se poate. VLADIMIR: îţi spun eu că-i cunoaştem. ESTRAGON: Ar fi trecut el şi altfel.) Adio! ESTRAGON şi VLADIMIR ( făcând semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridică. I-ai văzut bine? ESTRAGON: Dacă vrei.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! Tăcere. VLADIMIR: Nu-i aşa că s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil. Dar eu nu-i cunosc. Da. VLADIMIR: Asta nu înseamnă nimic. VLADIMIR: Probabil? E sigur. ESTRAGON: Ca dovadă. aşa. îi cunoşti. nici ei nu ne-au recunoscut.) Doar dacă n-or fi aceiaşi. VLADIMIR: Aşa. VLADIMIR: Ba da. dar mai puţin repede. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Să plecăm.scaunul şi i-l dă lui Pozzo. ESTRAGON: Aşa. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. Numai noi nu izbutim să ne schimbăm.

. Tace. BĂIATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sunt. ESTRAGON ( cu putere): Apropie-te.) Apropie-te. Băiatul nu se mişcă. Amlndoi privesc în direcţii vocii. VLADIMIR: Vino încoace. neștiind cui să răspundă. se opreşte. ESTRAGON: Începe din nou. domnule. se opreşte. VLADIMIR: Ce e? BĂIATUL: Domnul Godot. VLADIMIR: Dă-i drumu'! ESTRAGON: De ce vii aşa de târziu? Băiatul se uită când la unul. Intră un băiat sfios. ESTRAGON: Didi! Celălalt picior! Se îndreaptă şehiopătlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. când la altul. . Au ! (Vladimir nu se mişcă) Au! VLADIMIR: Doar dacă n-or fi aceiaşi. n-auzi? Băiatul se apropie sfios. (Scurtă pauză. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. ESTRAGON: Destul. VLADIMIR: Fireşte. Ceea ce.) De ce vii aşa de târziu? VLADIMIR: Ai să ne spui ceva din partea domnului Godot? BĂIATUL: Da.. n-auzi? (Băiatul se apropie cu teamă. VLADIMIR ( lui Estragon): Lasă-l în pace. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opreşte. ESTRAGON: Ce doreşti? VLADIMIR: Apropie-te! Băiatul nu se mişcă. Se opreşte.niciodată nimeni. băiete...

) Ştii cât e ceasul? BĂIATUL (dându-se înapoi): Nu-i vina mea.) Răspunde ! VLADIMIR: Înţeleg. ESTRAGON: De cât timp eşti aici? BĂIATUL: De adineauri. domnule. ESTRAGON: Toate astea sunt minciuni! (îl apucă pe băiat de mâini şi îl zgâlţîie. VLADIMIR: Lasă-l în pace odată! Ce ai? (Estragon lasă băiatul.) Ce ai? ESTRAGON: Sunt nenorocit. VLADIMIR: De cei doi domni? BĂIATUL: Da. domnule. (Apropiindu-se de băiat. ESTRAGON: Frică. Estragon îşi descoperă faţa. VLADIMIR: Nu zău! De când? ESTRAGON: Uitasem. VLADIMIR: Eşti de pe-aici? BĂIATUL: Da. BĂIATUL: Mi-era frică.ESTRAGON ( lui Vladimir): Lasă-mă tu dracului în pace. domnule. VLADIMIR: Memoria ne joacă asemenea feste. se dă înapoi.) Spune adevărul! BĂIATUL (tremurând): Păi. Vladimir şi băiatul ii privesc. domnule. am spus adevărul. domnule. VLADIMIR: Îi cunoşti? BĂIATUL: Nu. L-au speriat ceilalţi. îşi acoperă faţa cu palmele. domnule. ESTRAGON: Te pomeneşti c-o fi a mea. domnule. VLADIMIR: Ţi-a fost frică de bici? BĂIATUL: Da. . de ce? De noi? (Scurtă pauză. descompus. domnule. domnule. VLADIMIR: De strigăte? BĂIATUL: Da.

dar renunţă şi se duce şchiopătând. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: Aşa zici tu. VLADIMIR: E prima dată când vii? BĂIATUL: Da. domnule. VLADIMIR: Şi ce faci? BĂIATUL: Sunt cu caprele. VLADIMIR: Atât? BĂIATUL: Da.) Hai.se aşează şi începe să se descalţe. domnule. VLADIMIR: N-ai venit şi ieri? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR (întrerupându-l): Te-am mai văzut eu. VLADIMIR: E cumsecade cu tine? BĂIATUL: Da. domnule. ESTRAGON: Ei? BĂIATUL: Domnul Godot. nu-i aşa? BĂIATUL: Nu ştiu. domnule. dar că mâine vine sigur.. (Scurtă pauză. BĂIATUL (pe nerăsuflate): Domnul Godot mi-a spus să vă spun că n-o să vină astă-seară. domnule. domnule. pe mine nu. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? BĂIATUL: Da.. domnule. domnule. VLADIMIR: Nu te bate? BĂIATUL: Nu. Tăcere. VLADIMIR: Dar pe cine bate? BĂIATUL: Pe frate-meu. domnule. domnule. domnule.Estragon vrea să vorbească. Către băiat. . continuă.

VLADIMIR: Ca şi mine.) Unde dormi? BĂIATUL: În pod. într-o clipă se înnoptează. . Lumina începe să scadă brusc.) Îţi dă să mănânci bine? BĂIATUL: Destul de bine. (Scurtă pauză. VLADIMIR: I-oi fi drag. şovăie. domnule. VLADIMIR: Cu frate-tău? BĂIATUL: Da. domnule. domnule. VLADIMIR: Nu eşti nenorocit? (Băiatul ezită. VLADIMIR: Nu ştii dacă eşti nenorocit sau nu? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: Şi de ce nu te bate pe tine? BĂIATUL: Nu ştiu. rămâne nemişcată. (Scurtă pauză.VLADIMIR: A! Ai un frate? BĂIATUL: Da. Luna se înalţă pe cer. VLADIMIR: îţi dă să mănânci destul? (Băiatul ezită. Se dă înapoi. VLADIMIR: Şi? BĂIATUL: Nu ştiu. domnule. domnule. scăldând scena într-o lumină argintie. Pauză. VLADIMIR: Bine. domnule. domnule.) Neai văzut bine.) Auzi? BĂIATUL: Da. domnule. du-te.. domnule. domnule. domnule. BĂIATUL: Nu ştiu. domnule. (ezită) spune-i că ne-ai văzut.. nu-i aşa? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Şi ce face? BĂIATUL: E cu oile. se întoarce şi iese în goană. VLADIMIR: În fân? BĂIATUL: Da. BĂIATUL: Ce să-i spun domnului Godot? VLADIMIR: Spune-i că.

) O să vină un altul. Estragon cedează la început. Gogo. tot aşa. VLADIMIR: Eşti nebun! Trebuie să ne adăpostim undeva. ESTRAGON: Cum adică? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus băiatul? ESTRAGON: Nu. Să tot fie vreo cincizeci de ani. Acelaşi joc. nu fi şi tu aşa. cu amândouă ghetele în mână. Le pune lângă rampă. Îl trage. Se opresc amândoi. apoi se împotriveşte.. mâine.) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca şi tine. VLADIMIR: Bine. Hai! Îl trage.. ( Scurtă pauză.. şi-au să-l facă fericit. mă uit la gălbejita asta. ca mine. ESTRAGON: De cât timp suntem noi mereu împreună? VLADIMIR: Habar n-am. (îl ia pe Estragon de braţ. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era plăcut! ESTRAGON: Da.VLADIMIR: în sfârşit! (Estragon se ridică şi merge spre Vladimir.. VLADIMIR: Hai! Se lasă frig. (Scurtă pauză. Şi se răstignea la iuţeală. ESTRAGON: Adu-mi aminte să aduc o funie. ESTRAGON: Nici în altă parte. VLADIMIR: Dar nu poţi să umbli desculţ. ESTRAGON ( privind copacul): Păcat că n-avem un capăt de funie. VLADIMIR: A spus că Godot o să vină sigur mâine. Mâine totul o să fie bine. VLADIMIR: Voiam să te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici.)Asta nu-ţi spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decât să aşteptăm aici. VLADIMIR: Nu mai avem ce căuta aici. VLADIMIR: Zău. .) Hai! Îl trage. Acelaşi joc. ESTRAGON: Şi Isus a umblat desculţ. se ridică şi priveşte luna. dar cu picior mai mic. VLADIMIR: Isus! Ce-ţi veni cu Isus? Doar n-oi fi având de gând să te compari cu el! ESTRAGON: De când mă ştiu mă compar cu el. tot aşa.

Tăcere. ESTRAGON: Mă-ntreb dacă n-am fi făcut mai bine să rămânem singuri. nu te mai gândi. ESTRAGON: Nu. nimic nu-i sigur.) Nu eram făcuţi pentru acelaşi drum. începe să străbată scena în toate sensurile. fiecare de partea lui. VLADIMIR: Un câine vrea să fure . Hai! Acelaşi joc. VLADIMIR: Era pe vremea culesului. brusc. Umblet. cu palma pusă deasupra ochilor. cu tocurile lipite. Intră Vladimir.Ghetele lui Estragon. acum nu mai face. Se opreşte şi priveşte îndelung arborele. Se opreşte lângă culisa stângă. VLADIMIR: Adevărat. Îşi reia plimbarea precipitată. o examinează. Umblet. ACTUL II A doua zi. pălăria lui Lucky pe locul ei. îşi pune palmele lipite pe piept. vioi. priveşte îndelung în zare. Rămâne din nou nemişcat în faţa ghetelor. VLADIMIR: Dacă tu crezi că aşa e mai bine. VLADIMIR: Toate astea sunt moarte şi-ngropate. Nu se clintesc.ESTRAGON: Ţi-aduci aminte ziua când m-am aruncat în Durance? . ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig. VLADIMIR ( fără să se supere): Asta nu-i sigur. ia una. o miroase de parcă ar adulmeca o urmă. Se opreşte lângă culisa dreaptă. Copacul e plin de frunze. îşi dă capul pe spate şi începe să cânte cât îl ţine gura. lângă rampă. putem să ne despărţim. (Scurtă pauză. Apoi. ESTRAGON: Acum nu mai face. Acelaşi loc. Acelaşi joc. cu vârfurile depărtate. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. VLADIMIR: Lasă. ESTRAGON: Tu m-ai scos din apă. mergem? VLADIMIR: Să mergem. o repune cu grijă la locul ei. se apleacă. Se opreşte brusc. ESTRAGON: Atunci. Aceeaşi oră.

Tăcere. dar nu ridică capul. Vladimir vine spre el. se opreşte. Iar ceilalţi câini la groapă Îl cară în sicriu.) Vino să te pup ! ESTRAGON: Nu mă atinge! .. Estragon intră prin culisa stângă. Acelaşi joc.. priveşte în zare. umblă de colo-colo prin faţa ghetelor. (Se opreşte. reia:) Iar ceilalţi câini la groapă îl cară în sicriu Şi-i pun la cap o cruce Şi peste cruce scriu: Un câine vrea să fure Cârnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. se gândeşte un pic. (Se opreşte. tuşeşte şi reîncepe ceva mai sus.) Îl cară în sicriu. şi 'traversează lent scena. Se opreşte din nou în faţa copacului. aleargă la culisa stingă. Vladimir se întoarce şi îl vede. desculţ. Iar ceilalţi câini la groapă îl cară în sicriu.(Fiindcă a luat un ton prea jos.. aleargă la culisa dreaptă. apoi începe să străbată febril scena în toate sensurile. Rămâne un moment nemişcat.. în momentul acesta.. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opreşte.. priveşte în zare.) Un câine vrea să fure Cârnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. cu capul plecat.

tremurând din ce în ce mai mult.)Uită-te la mine când îţi spun! Estragon ridică ochii. VLADIMIR: Vrei să plec? (Scurtă pauză.Vladimir se opreşte din mers. VLADIMIR: Încă una. Tăcere. ESTRAGON: S-a mai dus o zi. te pişi mai bine când nu sunt lângă tine. (Estragon nu se mişcă. dându-se înapoi. ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul ăsta? Povesteşte-mi. M-am simţit toată ziua într-o formă grozavă. (Tăcere.) Gogo! (Scurtă pauză. VLADIMIR: Uită-te la mine. ESTRAGON: Asta m-a mâhnit. Sfârşitul îmbrăţişării. mă crede plecat pentru totdeauna. bătându-se cu palma pe spate. VLADIMIR: Unde ţi-ai petrecut noaptea! Tăcere. Vladimir înaintează. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mulţumit? VLADIMIR ( după ce s-a gândit): Poate că nu-i chiar acesta cuvântul.) Te-au bătut? (Scurtă pauză. E singur.apoi deodată se îmbrăţişează. şi cântă. ESTRAGON (trist): Vezi. apropiindu-se iar şi plecând capul ca în faţa unui obiect de artă. abătut. Se privesc amândoi îndelung. Estragon nemaifiind sprijinit. Vladimir îl priveşte cu atenţie. (Scurtă pauză. Se apropie unul de altul. te-am auzit.) Gogo! Estragon tace mai departe cu capul plecat. îmi ziceam.. e cât p-aci să cadă. ESTRAGON: Nu mă atinge! Nu mă-ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! Rămâi cu mine! VLADIMIR: Te-am părăsit eu vreodată? ESTRAGON: Tu m-ai lăsat să plec.. VLADIMIR: E-adevărat. VLADIMIR: Nu poţi să fii vesel sau trist la comandă. Cu glas tunător. orice s-ar mai întâmpla. mi-aduc aminte.) Nu m-am trezit azi-noapte nici măcar o dată.)Adineaori cântai. VLADIMIR: Îţi simţeam lipsa — şi în acelaşi timp eram mulţumit. ESTRAGON: Pentru mine e sfârşită. .

ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune aşa. ESTRAGON: Nu făceam nimic. ESTRAGON: Vezi.. ESTRAGON: Sunt mulţumit. vezi.. te simţi mai puţin bine când sunt eu aici. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece. Dar există şi maniera. chiar dacă nu e adevărat. Eu nu i-aş fi lăsat să te bată. VLADIMIR: Atunci de ce te-au bătut? ESTRAGON: Nu ştiu. Trebuie să le simţi. VLADIMIR: Nu.. să nu mai vorbim de asta. ESTRAGON: N-ai fi putut să-i împiedici. vreau să zic că te-aş fi împiedicat sa le dai motiv să te bată. Gogo. VLADIMIR ( înţepat): Atunci de ce te-ai mai întors? ESTRAGON: Nu ştiu. Te-ai întors şi mă simt foarte mulţumit. (trist) iată-mă. Mărturiseşte. ESTRAGON: Erau zece. VLADIMIR: Tot ce se poate. Şi eu mă simt mai bine singur. (vesel) iată-te. Fiindcă nu ştii să te aperi. ESTRAGON: Ce trebuie să spun? VLADIMIR: Spune: sunt mulţumit. şi tu trebuie să fii mulţumit. (neutru)iatăne. dar care mie nu-mi scapă.. ESTRAGON: Mulţumit. VLADIMIR: Eu ştiu. de ce? VLADIMIR: Că m-ai regăsit. sunt lucruri care ţie îţi scapă.ESTRAGON: Şi acum? VLADIMIR ( după ce a reflectat): Acum.. VLADIMIR: în fond. în fine. dacă ţii la pielea ta.. ESTRAGON: îţi spun că nu făceam nimic. felul în care nu faci nimic. VLADIMIR: Nu. .

îţi spun să te uiţi la el. care îl mâna. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc. Era cât p-aci să ne spânzurăm de el. Pe urmă a făcut pe tâmpitu'. Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Ai visat. ESTRAGON: Şi eu. nu-ţi aduci aminte? . Tu nu-ţi aminteşti. Tăcere. (Despărţind silabele. VLADIMIR: Copacul. aşa e.) Da. Estragon priveşte copacul. (Tăcere. VLADIMIR: Şi Pozzo. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars câteva şuturi. VLADIMIR: Uită-te la copac. VLADIMIR: Se poate să fi uitat de ieri până azi? ESTRAGON: Aşa sunt eu.) Şi acum. VLADIMIR: Suntem mulţumiţi. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR (după o clipă de neînţelegere): O să vedem. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. şi Lucky? I-ai uitat şi pe ei? ESTRAGON: Pozzo şi Lucky? VLADIMIR: A uitat tot. ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da. Sau uit imediat.)Îţi spun că de ieri e ceva nou aici.. ESTRAGON: Suntem mulţumiţi. sau nu uit niciodată. (Se gândeşte. ESTRAGON: Totul picură. ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorbă. ESTRAGON: Adevărat.) Să ne spân-zu-răm. Dar tu n-ai vrut. ce facem? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. Dar când s-a întâmplat? VLADIMIR: Şi de celălalt..VLADIMIR: Şi eu. când suntem mulţumiţi.

Gogo. VLADIMIR: Calm. VLADIMIR: Care celălalt? (Scurtă pauză. Am lucrat la culesul viilor. mi-aş pune mâna-n foc c-am fost împreună în Vaucluse. VLADIMIR: Greu e de trăit cu tine. da. n-o să-mi spui tu mie că locul acesta (gest)seamănă cu Vaucluse. ESTRAGON ( mai calm): Tot ce se poate. Eu n-am observat.ESTRAGON: Mi-a dat oase. ESTRAGON: Vaucluse! Ţi-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: Păi n-ai fost şi tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am călcat în viaţa mea prin Vaucluse. Îţi spun că mi-am târât toată scursoarea asta de viaţă aici! Aici! în Cacacluse! VLADIMIR: Totuşi. . VLADIMIR: Oricum. o mare deosebire. la unu' Bonnelly. ca pe celălalt. Vladimir oftează adânc. Vorbeşte-mi de subsol. Şi tu mai vrei să văd nuanţe! (Privire circulară. Şi de fiecare dată te reîntorci. ESTRAGON: De fapt. ESTRAGON: Ar fi mai bine să ne despărţim. calm! ESTRAGON: Atunci lasă-mă dracului în pace cu peisajele tale cu tot. ESTRAGON: Şi zici că astea s-au întâmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: Şi aici? VLADIMIR: Păi sigur! Nu recunoşti? ESTRAGON ( subit furios): Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viaţă în mijlocul nisipurilor.) Care celălalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilalţi. VLADIMIR: Mereu spui aşa. totuşi. VLADIMIR: Era Pozzo. în Roussillon.) Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el. ar trebui să mă ucizi. VLADIMIR: Dar acolo totul e roşu! ESTRAGON ( sătul): Îţi spun că n-am observat nimic! Tăcere. E. Tăcere.

(Oftează. fără să ne exaltăm.VLADIMIR ( sentenţios): Fiecare cu cruciuliţa lui. suntem nesecătuiţi. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns că sunt moarte. Tăcere. ESTRAGON: Atâta nu-i de-ajuns. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au trăit. . VLADIMIR: Avem scuze.) În timpul micimii de-acum şi-a scurtului de-apoi. ESTRAGON: Murmură. ESTRAGON: Murmură. să-ncercăm să discutăm. ESTRAGON: Fiecare pentru sine. VLADIMIR: Şi vorbesc toate în acelaşi timp. ESTRAGON: Asta ca să nu gândim. ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: E-adevărat. VLADIMIR: Avem motive. ESTRAGON: Toate vocile moarte. Tăcere. ESTRAGON: Ca să nu auzim. VLADIMIR: De nisip. ESTRAGON: Trebuie să mai şi vorbească despre asta. VLADIMIR: Vâjâie. ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Ce-or fi spunând? ESTRAGON: Vorbesc de viaţa lor. Tăcere. VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. VLADIMIR: Mai degrabă şoptesc. ESTRAGON: Deocamdată. fiindcă nu suntem în stare să tăcem.

VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Caut. Lungă tăcere. ESTRAGON: Adevărat. Tăcere. auzi. Tăcere.Tăcere. dar trebuie să te hotărăşti. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dacă ai cânta? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: E greu până porneşti. VLADIMIR: Când cauţi. VLADIMIR: De cenuşă. VLADIMIR: Şi fiindcă auzi. nu! (Caută. ESTRAGON: Adevărat? Tăcere. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. VLADIMIR (adânc neliniştit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut. . Lungă tăcere. nu cred c-ar fi prea greu. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Parc-ar fi un foşnet de pene: ESTRAGON: De frunze. nu poţi să găseşti.) N-avem decât s-o luăm de la început. ESTRAGON: De frunze.

VLADIMIR: Da de unde! E imposibil! ESTRAGON: Aşa! Să ne contrazicem. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: Aşa. dar e ceva. VLADIMIR: Ce vrei să zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai puţin. ESTRAGON: La început de tot. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o primejdie să gândim. nu e cel mai rău lucru. VLADIMIR: Imposibil. VLADIMIR: Trebuie că am gândit un pic. ESTRAGON: Atunci? Dacă ne-am socoti fericiţi? VLADIMIR: Grozav e că am gândit. aşa. ESTRAGON: Sigur.ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Gândeşti. . ESTRAGON: Nu ni s-a mai întâmplat niciodată să gândim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iată. VLADIMIR: Nu poţi să gândeşti. VLADIMIR. să ne punem întrebări. totuşi. sigur. ESTRAGON: Atunci de ce ne văietăm? VLADIMIR: Să gândeşti. Fireşte. ESTRAGON: Sigur.

Tăcere. Se gândesc. ESTRAGON: Fireşte. ESTRAGON: N-ai ce-i face. dar acum o să trebuiască să găsim altceva ESTRAGON: Să vedem. cu oseminte. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Că am gândit. VLADIMIR: Ştiu. VLADIMIR: Dar am fi putut să ne lipsim. ESTRAGON: Să vedem. ESTRAGON: N-ai decât să nu te uiţi în ea. nu-i cel mai rău lucru. ESTRAGON: E-adevărat. VLADIMIR: Oricum ai face. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Oricum ai face. n-a fost rău.VLADIMIR: O groapă comună. VLADIMIR: Să vedem. VLADIMIR: Da. ştiu. ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR: Am încercat. ESTRAGON: Ar trebui să ne-ntoarcem hotărât spre natură. VLADIMIR: Atrage ochiul. ESTRAGON: Ca mic antrenament. VLADIMIR: Sigur. VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea să pornim de-acolo .

unde eram aseară? ESTRAGON: Habar n-am.. încep să-mi aduc aminte. mulţumiţi.. eram mulţumiţi.. când suntem mulţumiţi. VLADIMIR: Şi. VLADIMIR: Dar într-o singură noapte! ESTRAGON: îţi spun că nu eram aici aseară. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi. ESTRAGON: Nu văd nimic... în altă parte.. ce facem acum când suntem mulţumiţi. VLADIMIR: Păi aseară era negru de tot şi scheletic! Iar astăzi e-acoperit de frunze. VLADIMIR: Priveşte-l. Aseară eram aici.. prea-mi ceri mult.. aşteptăm.. ESTRAGON: Pesemne că e primăvară. VLADIMIR: Stai niţel. acum. Spuneam.. A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Sunt obosit. aşteptăm. Ai avut un coşmar.. în alt compartiment. aşteptăm. după tine. ne-am pupat.. Stai niţel. stai să vedem. Acum... Ce-am făcut noi aseară? . ESTRAGON: Dă-o dracului. spuneam că. Estragon priveşte copacul.. VLADIMIR ( sigur de sine): Bun.. Doar nu de lipsa vidului ne putem plânge.ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot..... ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: Într-o singură noapte...

VLADIMIR ( stăpânindu-se): În legătură cu ce? ESTRAGON: O. VLADIMIR: Lucky te-a lovit. am fost lovit cu piciorul. (Cu siguranţă.. despre nişte fleacuri.. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Pesemne că erau aici. cred că am pălăvrăgit. nici o întâmplare? ESTRAGON ( sătul): Nu mă mai chinui. ESTRAGON: Şi toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arată piciorul. ESTRAGON: Parcă erau oase de peşte.. VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti nici un fapt. VLADIMIR: Pozzo ţi le-a dat. fără nici o legătură. ca de obicei. ESTRAGON: Nu ştiu.) Aha..ESTRAGON: Ce-am făcut? VLADIMIR: Caută să-ţi aminteşti. Asta facem de vreo cincizeci de ani. VLADIMIR: Şi lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adevărat. ESTRAGON: Păi. Didi. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobişnuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: Şi Pozzo? Şi Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele. aseară am pălăvrăgit despre nişte fleacuri. ESTRAGON: Care? . îmi aduc aminte.

sunt verzui. le examinează de aproape. ESTRAGON: Nu sunt ale mele. Estragon e cât pe-aci să cadă..) Uite. îi priveşte piciorul îi dă drumul. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. VLADIMIR: Celălalt. Vladimir îi ridică pantalonul. VLADIMIR (arătând ghetele): Iată-le. Estragon se clatină. VLADIMIR: Nu. Ridică-ţi pantalonul. . ESTRAGON ( clătinându-se): Nu pot. (Estragon priveşte ghetele. rana. ESTRAGON (ridicând o gheată): În fine. întinde piciorul spre Vladimir şi e cât pe-aci să cadă. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Unde-ţi sunt ghetele? ESTRAGON: Se vede că le-am aruncat.) Celălalt am spus! (Acelaşi joc cu celălalt picior. Vladimir îi prinde piciorul.VLADIMIR: Amândouă. VLADIMIR: Când? ESTRAGON: Nu ştiu. Estragon se duce la ghete. VLADIMIR: Nu sunt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre. se apleacă. vreau să zic de ce le-ai aruncat? ESTRAGON: Mă băteau la degete.. (Estragon dă acelaşi picior.) Ridică-ţi pantalonul. (Estragon într-un picior. face puroi. VLADIMIR: Eşti sigur că ale tale erau negre? ESTRAGON: Adică erau gri. VLADIMIR: Şi astea sunt galbene? Ia arată-le.)Chiar pe locul unde le-ai pus tu aseară. Astea sunt galbene.

pe care i-o dă lui Estragon. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare..) Vladimir o priveşte şi-o aruncă mânios.) Să plecăm. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Nu se poate. VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atâta e? VLADIMIR: Sunt ridichi şi napi. nu găseşte decât napi. ESTRAGON: Sunt obosit. VLADIMIR: E simplu ca bună ziua. (Scurtă pauză. A venit un tip. ESTRAGON: Atunci. dă-mi o ridiche.. care o examinează... o miroase.) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de făcut. De altfel. totul e. scoate în sfârşit o ridiche. Da.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi.. VLADIMIR: Pentru tine. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Ale lui nu-i veneau bine. cam exagerezi cu morcovii. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici. ESTRAGON: Morcovi nu mai sunt? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Totul e. văd ce s-a-ntâmplat. ESTRAGON: Dar eu nu mai pot. VLADIMIR: Văd eu ce e. Şi le-a luat pe-ale tale. Nu pentru el. (Scurtă pauză. .) E neagră! VLADIMIR: E ridiche. da.VLADIMIR ( apropiindu-se): Arată! (Estragon îi dă gheata. le-a luat pe-ale tale şi le-a lăsat pe-ale lui..

ESTRAGON: Nu destul încă.) Hai. ESTRAGON: O mică plăcere' VLADIMIR: O distracţie. ESTRAGON: Găsim totdeauna câte ceva care să ne dea impresia că trăim. VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decât ridichile de lună! VLADIMIR: Atunci dă-o înapoi. (Estragon se apropie de el.) Te asigur că o să fie o variaţie. Hai. nu-i aşa. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ca să mai treacă timpul. (Estragon ezită. Tăcere. (Estragon încearcă. Didi? VLADIMIR: Sigur. nu-i aşa. VLADIMIR: Asta devine într-adevăr lucru de nimic. porcule! (Estragon ridică celălalt picior. Suntem vrăjitori. Didi? VLADIMIR ( nerăbdător): Sigur.ESTRAGON: Nu-mi plac decât ridichile de lună. (Ridică gheata. Nu se mişcă. VLADIMIR: încearcă. . doar ştii bine. Vladimir reuşeşte până la urmă să-i pună gheata. ESTRAGON: Ne descurcăm destul de bine împreună. sigur.) Mai sus! (înghesuiţi unul în altul. Dar să nu ne abatem de la ce-am hotărât. ESTRAGON: Mă ajuţi? VLADIMIR: Sigur. încearcă pe stângul mai întâi. ESTRAGON: Mă duc să caut un morcov. VLADIMIR: Dacă le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot. sigur. ESTRAGON i-o dă.) Ei? ESTRAGON: Îmi vine bine. VLADIMIR: Vreau să zic ghetele.) Încearcă să mergi. se clatină de-a lungul scenei. ESTRAGON: O mică plăcere. dă piciorul. ridică piciorul.) Celălalt.

dând din mâini ca să se încălzească. ESTRAGON: Aşa e. apoi se duce să se aşeze unde stătea la începutul primului act. le păstrezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete.. VLADIMIR: Aseară ai dormit. Se apropie de Estragon şi cântă cu glas puternic: Nani-nani. Vladimir aleargă spre el. nu.duc totuşi să mă aşez. ESTRAGON: Am să încerc. VLADIMIR: Atunci poţi să le păstrezi. Ia o poziţie uterină. Vladimir îşi scoate haina şi-i acoperă umerii. apoi începe să umble în lung şi în lat. Estragon adoarme.. VLADIMIR: Nu te strâng? ESTRAGON ( făcând câţiva paşi apăsaţi): Nu încă. ESTRAGON: Dacă aş putea să dorm. ESTRAGON: Ajunge! (Tăcere. ESTRAGON ( cu vehemenţă): Nu. ESTRAGON (ridică capul): Nu aşa tare. VLADIMIR: Greşeşti. din ochi. cu capul între picioare. Estragon se trezeşte brusc.. VLADIMIR: Da. face câţiva paşi. VLADIMIR: Atunci. îl cuprinde cu braţele. ESTRAGON: îmi sunt prea mari. . (Acelaşi joc.) Mă . dar.VLADIMIR ( scoţând o sfoară din buzunar): Acum s-o legăm. fără şiret. S-o încercăm şi pe cealaltă.) Ei? ESTRAGON: Îmi vine şi asta. Tăcere. VLADIMIR: Poate că într-o bună zi ai să ai şi ciorapi. înnebunit. sărind în sus. Caută.. un loc. fără şiret. VLADIMIR: Stai puţin. VLADIMIR ( ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni. VLADIMIR: Acolo stăteai aseară.

.. ca ieri. n-avea teamă.. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie întuneric. Nu te mai gândi.. (Scurtă pauză..VLADIMIR: Stai. sunt aici. ESTRAGON: Cădeam. până când Estragon refuză să meargă mai departe. VLADIMIR: Am venit totdeauna la căderea nopţii.. dintr-odată. nu spune nimic. ESTRAGON: Destul! Sunt obosit! VLADIMIR: îţi place mai mult să stai fără să faci nimic? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Şi-o să putem pleca. stai.. (Vladimir îşi reia plimbarea. Îi dă drumul lui Estragon. ESTRAGON: Am venit prea devreme. gata. Îl ia pe Estragon de braţ şi-l face să umble în lung şi-n lat.. VLADIMIR: O să cadă ea. VLADIMIR: Cum vrei tu. se duce să-şi ia haina şi o pune pe el.. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Nu... VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: Eram pe un. ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai.. Hai să umblăm puţin. stai. VLADIMIR: S-a terminat.) Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? . ESTRAGON: Dar noaptea nu cade. nu. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie iar ziuă. ESTRAGON: Să plecăm.) Nu poţi să stai liniştit locului? VLADIMIR: Mi-e frig.

Vladimir ia pălăria lui Estragon. . Estragon îşi aranjează cu amândouă mâinile pălăria lui Lucky. Vladimir îşi aranjează cu amândouă mâinile pălăria lui Lucky. care o ia şi i-o întinde lui Vladimir. Vladimir îşi aranjează cu amândouă mâinile pălăria sa. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Ţine asta. o priveşte cu admiraţie. VLADIMIR ( zărind pălăria lui Luky): Ia te uită! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: Pălăria lui Lucky! (Se apropie de ea. pe care i-o întinde lui Estragon. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu ştiu. cu violenţă): Nu mai termini odată cu bocitul? începi să-mi calci pe nervi cu gemetele tale. pe care i-o întinde lui Vladimir. Estragon îi întinde pălăria lui Vladimir.) Perfect! ESTRAGON: N-ai să mă mai vezi. Vladimir ia pălăria lui Lucky. Estragon îşi aranjează cu amândouă mâinile pălăria lui Vladimir. pe care i-o întinde lui Vladimir. Estragon îşi pune pălăria lui Vladimir în locul pălăriei lui. Vladimir îşi. Estragon ia pălăria lui Vladimir. pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon îşi pune pălăria sa în locul pălăriei lui Lucky. Vladimir îşi pune pălăria în locul pălăriei lui Estragon. Vladimir îşi ia pălăria.) Ţine. Estragon ia pălăria lui Lucky. Estragon îşi aranjează pălăria cu amândouă mâinile. Vladimir îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei sale. aranjează cu amândouă mâinile pălăria lui Luky. pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon îşi ia pălăria.) Frumoasă trebuie c-a mai fost! (O pune în locul pălăriei lui. Estragon îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei lui Vladimir. Acum suntem liniştiţi. ESTRAGON: Plec. Estragon ia pălăria lui Vladimir. pe care i-o întinde lui Estragon. VLADIMIR: Va să zică n-am greşit locul.VLADIMIR ( oprindu-se din mers.) De-un ceas sunt aici şi nam văzut-o! (Foarte mulţumit. Vladimir îşi pune pălăria lui Estragon în locul pălăriei lui Lucky. care o ia şi o aruncă. Vladimir îşi aranjează cu amândouă mâinile pălăria lui Estragon. care o ia şi o întinde lui Estragon. Toată această scenă într-un ritm viu. (Ridică pălăria lui Lucky. pe care i-o întinde lui Vladimir.

VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi să joc. încovoinduse sub povara bagajelor. Estragon reintră grăbit. Se opresc la câţiva paşi unul de altul. ESTRAGON: Ticălosule! VLADIMIR: Mai tare. porcule! Tăcere. ESTRAGON: Nu cunosc. la dreapta şi la stânga. VLADIMIR: Atunci pot s-o păstrez. scoate un ţipăt sfişietor. în sfârşit! . VLADIMIR: Nu vrei să ne jucăm? ESTRAGON: Să ne jucăm. vede că Estragon nu mai este acolo. porcule! ESTRAGON: Gândeşte. ia atitudini de manechin ESTRAGON: Îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel.) Dă-i drumul! ESTRAGON: Ce trebuie să fac? VLADIMIR: Zbiară la mine. (Scurtă pauză. tu ai fi Pozzo. gâfâind. Estragon îl priveşte uluit. dar cum mă găseşti tu? Întoarce capul cochet. aleargă spre Vladimir. (Ia atitudinea lui Lucky. A mea mă supără. VLADIMIR: Zi-mi să gândesc.) Mă zgârie. porcule! (Se zvârcoleşte pe loc.)Cum să spun? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Căzătură! Javră! VLADIMIR înaintează. ESTRAGON: Plec. de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo şi Lucky. joacă. gândeşte. ESTRAGON: Plec.) Nu pot! (Ridică ochii. VLADIMIR: Joacă.) Gogo! (Tăcere. VLADIMIR: Eu aş fi Lucky. mereu încovoiat.) Iată-te. Începe să străbată scena aproape în goană. ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi. se dă înapoi.VLADIMIR: Nu. Estragon iese grăbit.

nu te mişca şi cască ochii.) Sigur. priveşte în zare.) Hai.)Nu mişca. VLADIMIR: Adevărat.) Dobitocule! pe-acolo nu-i ieşirea! (Vladimir se duce să-l ridice. (îşi lasă în jos capul. (Către Estragon. ruşinat. suntem serviţi pe platou. (îl duce pe Vladimir spre culisa stângă.) Nu vrei? Zău. iese fugind pe cealaltă parte.) Nu cumva eşti nebun? ESTRAGON ( mai calm): Mi-am pierdut capul. îl pune în axul drumului. (ESTRAGON iese de după copac. se întoarce. Vine. Estragon se opreşte. VLADIMIR: Câţi sunt? ESTRAGON: Nu ştiu. Estragon se împotriveşte.) Gogo! E Godot! Suntem salvaţi! Să-i ieşim înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise. aleargă spre Vladimir care se întoarce. îl aduce spre rampă.ESTRAGON ( gâfâind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Până la marginea pantei.) Gata! Acum ai să vezi! Spune-mi ce trebuie să fac.(Estragon ezită. copacul ăsta nu ne-ar fi servit la nimic. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fosă. cu spatele la scenă. scapă. (Se gândeşte. Vladimir îl priveşte peste umăr. te înţeleg. Estragon se repede spre pânza fundalului. După copac!(Estragon dă fuga după copacul care nu-l acoperă decât pe jumătate.) Iartă-mă! (Ridică mândru capul.) Nu-ţi rămâne decât să dispari. suntem pe-un platou.) Repede. Amândoi . (Aleargă spre cealaltă culisă. Iasă vedem. Estragon se dă înapoi înspăimântat.) Acolo nu-i nimeni. cade.) Iată-te iar! ESTRAGON: Sunt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Până la marginea pantei. ESTRAGON: Şi pe-acolo vin.) Gogo! Vino-napoi!(Tăcere. Gest către spectatori. Sigur. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu ştiu. VLADIMIR: Nu-i nimic de făcut. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: După copac. VLADIMIR: Suntem încercuiţi! (înnebunit. Estragon reintră grăbii. ESTRAGON: Tu o să te postezi acolo. VLADIMIR ( triumfând): E Godot! În sfârşit! (îl îmbrăţişează pe Estragon cu însufleţire. Vladimir aleargă la culisa prin care Estragon se întorsese. priveşte în zare. se încurcă în ea.

Se privesc mânioşi. VLADIMIR: Cred că te-ai înşelat. Tăcere. Tăcere. ESTRAGON ( întorcându-se).Nu cumva. înăuntru! ESTRAGON: Haide! . Vin unul spre altul. VLADIMIR ( cu putere): Termină-ţi fraza. apoi fiecare îşi reia pânda. VLADIMIR: O. Lungă tăcere. VLADIMIR: Ticălosule! ESTRAGON: Aşa! Să ne înjurăm! (Schimb de insulte... Lungă tăcere.) Spate în_ spate. VLADIMIR: Hai.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcându-se): Cum? ESTRAGON ( mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu.se privesc peste umăr. ESTRAGON: Nici eu. ca pe vremuri! Continuă să se privească un timp. VLADIMIR şiESTRAGON ( se întorc simultan). nu fi încăpăţânat. nu. pardon! ESTRAGON: Te ascult.)Acum să ne împăcăm. ESTRAGON: Nu ţipa. lasă politeţea. Îşi reiau pânda. se opresc. ESTRAGON: Hai. VLADIMIR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: Dă mâna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în braţele mele! ESTRAGON: În braţele tale? VLADIMIR (deschizând braţele): Aici. ESTRAGON ( la fel): Termin-o tu pe-a ta. ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotrivă. VLADIMIR: Nu. Cum? VLADIMIR ( mai tare): Cred că te-ai înşelat.

câteva respiraţii. ESTRAGON (oprindu-se. clătinându-se. se clatină şi mai tare. . Estragon închide ochii. VLADIMIR: De circumducţiune. Tăcere. ESTRAGON: De relaxare. ESTRAGON: Nu mai vreau să respir.totuşi. Estragon face arborele. ESTRAGON: De relaxare. VLADIMIR (oprindu-se): Nu suntem în formă. Tăcere. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Aşteptând. ai milă de mine! VLADIMIR ( vexat): Şi eu? . ESTRAGON: Ca să ne liniştim. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele. VLADIMIR: Ca să ne încălzim. VLADIMIR: Dacă ne-am face exerciţiile? ESTRAGON: Mişcările.Se îmbrăţişează. (Pauză. VLADIMIR (oprindu-se): E rândul tău. Să facem. strigând cât îl ţine gura):Doamne. VLADIMIR: De supleţe. pentru echilibru. ESTRAGON (oprindu-se): Destul. clătinându-se. ESTRAGON: Aşteptând. Începe să sară. Estragon îl imită. VLADIMIR: Ce uşor trece timpul când ne distrăm! Tăcere. ridicând pumnii. VLADIMIR: Ai dreptate. Sunt obosit.) Să facem totuşi. arborele. VLADIMIR: Hai. ESTRAGON: Crezi că Dumnezeu mă vede? VLADIMIR: Trebuie să închizi ochii.

dar mult mai scurtă. sub această nouă povara se clatină): Ce s-a întâmplat? Cine a strigat? Lucky cade. Pozzo a devenit orb. fără mişcări în mijlocul bagajelor. Acum s-a terminat. luna o să răsară. ESTRAGON: Dar ei sunt numai în trecere. Vladimir şi Estragon se dau înapoi.ESTRAGON ( acelaşi joc): De mine! Fie-ţi milă! De mine! Intră Pozzo şi Lucky. Ne-am luptat toată seara numai cu mijloacele noastre. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. să aşteptăm — să aşteptăm. să aşteptăm noaptea. întăriri! POZZO speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Începusem să ne pierdem curajul. Funia. ca să-i permită lui Pozzo s-o urmeze mai comod. A şi început ziua de mâine. el se opreşte. să-l aşteptăm pe Godot. Soarele o să apună. ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pică la fix! (Se îndreaptă spre grămadă. şi trântindu-l pe Pozzo în cădere. şi noi o să plecăm de-aici. Sfârşitul serii ne e asigurat. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. Pozzo. care. ca în primul act.) În sfârşit. se ciocneşte de el. VLADIMIR: O să ne fie de-ajuns. lăsind să-i scape tot. continuându-şi drumul. VLADIMIR: Nu mai suntem singuri. POZZO: Fie-vă milă! VLADIMIR: Bietul Pozzo! ESTRAGON: Ştiam că e el. La vederea lui Estragon şi a lui Vladimir. unde Estragon. Lucky are o pălărie ouă. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot. ESTRAGON: Nu-i Godot? - . Rămân amândoi lungiţi. POZZO agăţîndu-se de Lucky. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strigă ajutor. Lucky e împovărat ca în primul act. ESTRAGON: Dar ei sunt numai în trecere.

ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: Atunci să se ridice. ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. POZZO: Eu sunt! Eu sunt! Ridicaţi-mă ! VLADIMIR: Nu poate să se ridice. Nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da. loveşte pământul cu pumnii. ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. geme.VLADIMIR: Nu-i Godot. VLADIMIR: Poate că mai are oase pentru tine. Pozzo se zvârcoleşte. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Nu poate. ESTRAGON: Întreabă-l. VLADIMIR: Vrea să se ridice. . ESTRAGON: Să plecăm. ESTRAGON: Nu poate să se ridice. VLADIMIR: Nu putem. mai întâi? ESTRAGON: Ce să facă? VLADIMIR: Să se ridice. VLADIMIR: Dacă l-aş ajuta. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot.

) Nu. VLADIMIR: Vrei să zici că-l avem la mână? ESTRAGON: Da. (Gest. Dar suntem în stare? Şi el. cel care ţi-a tras şuturile. măcar o dată. ESTRAGON: E aici? VLADIMIR: Uite-l. pe neaşteptate. mai bine am profita că Pozzo cere ajutor.) Deocamdată pare mort. Dar mă tem de-un lucru. ESTRAGON: Tot ce se poate. Dar. VLADIMIR: Nu. înainte. ESTRAGON: Dacă i-am trage amândoi o mamă de bătaie? VLADIMIR: Vrei să zici. VLADIMIR: Bună idee. ESTRAGON: Păi nu mai cere nimic. Săprofităm. Dar poate să se dezlănţuie dintr-o clipă în alta . până nu-i prea târziu. VLADIMIR: Să nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale…(Scurtă pauză. ca să-l ajutăm. dacă nu le dă.) Să facem ceva. Dar aici. . Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri. doarme oare cu adevărat? (Scurtă pauză.. VLADIMIR: Fiindcă şi-a pierdut speranţa. bizuindu-ne pe recunoştinţa lui. cât avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. noi suntem omenirea. ESTRAGON: De care? VLADIMIR: Să nu se mişte Lucky. dacă am tăbărâ pe el cât doarme? ESTRAGON: Da. La drept vorbind nici nu e neapărată nevoie de noi. Cu vehemenţă. ESTRAGON : îţi spun că erau zece. Să reprezentăm cu demnitate. Şi alţii ar putea să facă treaba la fel de bine.ESTRAGON: Dacă i-am cere mai întâi oasele? Apoi. chit că ne place asta sau nu. VLADIMIR: Şi că trebuie să-i punem condiţii ca să-l ajutăm? ESTRAGON: Da. dacă nu şi mai bine chiar. în clipa de faţă. VLADIMIR: Pare deştept ce spui.. îl lăsăm acolo. Am fi raşi! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri.

Bun. Şi avem norocul să ştim. Ce părere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. cum să spun. dar suntem la întâlnire. Ni se iveşte o diversiune. Iar câte unii rămân. în această imensă confuzie. VLADIMIR: E drept că dacă stai să cântăreşti cu braţele încrucişate argumentele pro şi contra. (Ridică mâna. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur. e că timpul trece greu în asemenea condiţii şi că ne sileşte să-l umplem cu fapte care. Ne plictisim. Sau fuge în adâncul desişurilor. VLADIMIR: Aşteptăm. nu protestez. Dar nu asta e problema. VLADIMIR: Crezi? ESTRAGON: Nu ştiu. Tigrul sare să-şi ajute semenii fără să stea pe gânduri. şi noi . Se înţelege că-i aşa. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Adevărat. iată ce treuie să ne întrebăm. Nu suntem sfinţi. Dar nu asta e problema. VLADIMIR: Se prea poate. Îmi urmăreşti raţionamentul? ESTRAGON: Toţi ne naştem nebuni. VLADIMIR: N-aş merge până acolo. Dar oare nu rătăceşte ea de-pe-acum în bezna permanentă a marilor adâncimi? Iată ce mă întreb uneori. asta e incontestabil. VLADIMIR: Sau să cadă noaptea. POZZO: Ajutor.) Nu. Ce facem noi aici.) Suntem la întâlnire şi-atât. POZZO: Două sute. care la prima vedere pot apărea raţionale. ESTRAGON: Găseşti că e destul? VLADIMIR: Nu. facem şi aşa cinste condiţiei umane. dar cu care suntem obişnuiţi. vreau să spun că n-aş merge până la a zice că n-avem mintea întreagă încă de pe când venim pe lume. ne plictisim de moarte.specia în care ne-a vârât nenorocirea. ESTRAGON: Nu-i destul. un singur lucru e clar: aşteptăm să vină Godot. Câţi oameni pot să spună asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenumăraţi. O să zici că toate astea n-au alt rost decât să ne împiedice prăbuşirea raţiunii. Da. vă dau bani! ESTRAGON: Cât? POZZO: O sută de franci.

(înaintează. ESTRAGON: Îmi promiţi? VLADIMIR: Îţi jur. ESTRAGON: Şi-o să mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. . încearcă să se ridice. se opreşte. spre Pozzo. am visat să mă plimb prin Ariege.) într-o secundă. îşi reînnoieşte eforturile. în mijlocul singurătăţilor. la muncă. Hai. ESTRAGON: Ce v-a apucat pe toţi? VLADIMIR: Ajutor! ESTRAGON: Eu plec. Patru sute! ESTRAGON: De când mă ştiu. se împiedică de bagaje.ce facem? O lăsăm să se ducă de râpă. cade. nu izbuteşte. Visează. ESTRAGON: Şi n-o să ne mai întoarcem niciodată? VLADIMIR: Niciodată. o să fim iar singuri. totul o să se risipească. POZZO: Două sute! VLADIMIR: Imediat! Încearcă să-l ridice pe Pozzo. nu poate. apoi o să plecăm împreună. VLADIMIR: Întâi ajută-mă. VLADIMIR: Nu mă lăsa! Au să mă ucidă! POZZO: Unde mă aflu? VLADIMIR: Gogo! POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Eu plec. POZZO: Trei sute. VLADIMIR: Ai să te plimbi.

Recade. VLADIMIR: Lasă-mă în pace. POZZO: Ce s-a întâmplat? VLADIMIR ( cu putere): Nu mai taci odată? Holera dracului! Nu se gândeşte decât la el. ESTRAGON: Tu rămâi aici? VLADIMIR: Deocamdată. VLADIMIR: Încearcă. ESTRAGON: Hai. ridică-te. care se grăbeşte s-o apuce. (Întinde mâna spre Vladimir. se poticneşte. POZZO: Cine sunteţi voi? VLADIMIR: Nişte oameni.ESTRAGON: Care te-ai împuţit? VLADIMIR: Pozzo. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Cară-te. cade. Lungă tăcere. am să mă ridic şi singur. ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Poţi să te ridici? ESTRAGON: Nu ştiu. (Încearcă să se ridice. VLADIMIR: La urma urmei. nu fi încăpăţînat. Tăcere. ESTRAGON: Te-apucă scârba! VLADIMIR: Repede! Repede! Dă-mi mâna! ESTRAGON: Eu plec. ESTRAGON: Hai. ESTRAGON: Dacă am încerca să dormim? . o să răceşti. ESTRAGON: Îndată. îndată. (Scurtă pauză. Didi.) Mai curând sau mai târziu. Tăcere. Apoi tare. hop ! VLADIMIR: Trage! Estragon trage. POZZO: Eu sint! Eu sunt! Fie-vă milă de mine.) Eu plec.) Hai. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici suntem.

Poate că e mort. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras câţiva pumni zdraveni. POZZO: Fie-vă milă! Milă! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: Aşa cred.. ESTRAGON: Spune-i să lase gura. cheamă-l. VLADIMIR: Tot ticălosul ăsta de Pozzo. VLADIMIR: Se aşezase în genunchi. Vladimir.. (Tăcere. rezemat în cot. Tăcere. Şi am rămas surzi. şi se depărtează. Din când în când se opreşte.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dacă m-aş putea târî până la el. VLADIMIR: Nu se mai mişcă. de-a buşilea. VLADIMIR: Ne-a implorat să-l ajutăm. Arde-i vreo câteva! VLADIMIR (cărându-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei să laşi gura? Vierme! (Pozzo se desprinde. ţipând de durere.) A scăpat! (Pozzo se prăbuşeşte. chemlndu-l pe Lucky.VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea să ştie ce s-a întâmplat. Dormi. ESTRAGON: E-adevărat. ESTRAGON: Păi zici că a căzut. (Scurtă pauza. îl urmăreşte cu privirea. ESTRAGON: Nu mă părăsi! VLADIMIR: Dacă l-aş chema? ESTRAGON: Aşa e. A stăruit. spintecă cerul cu gesturi de orb. fiindcă am vrut să-l ajutăm. VLADIMIR: Adevărat. ESTRAGON: Asta nu ni se întâmplă des.) Poate că am fost cam prea duri.) A căzut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Lasă-l. ESTRAGON: Am dat de bucluc. Tăcere. Şi l-am bătut. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. VLADIMIR: Tu ai vrut. .

VLADIMIR şi ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mişcat. ESTRAGON: Poate că pe-ălălalt îl cheamă Cain. ESTRAGON: Eşti sigur că-l cheamă Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veniţi înapoi! N-o să vă facem nici un rău. VLADIMIR: Ei şi? Ce-i cu el? (Scurtă pauză.) Ce ţi se pare atât de extraordinar? Tăcere.VLADIMIR: Pozzo! (Scurtă pauză. la zenit. Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam să-ţi propun.) Pozzo! (Scurtă pauză. ESTRAGON: Acum să trecem la altceva. VLADIMIR: îţi spun că-l cheamă Pozzo. Ca să treacă timpul.) Ia te uită la noruleţul ăla. Şil nimerim noi până la urmă pe cel bun. (Tăcere.) Nu răspunde. Să încercăm. (Strigă. ESTRAGON: Ar fi nostim. Tăcere.)Abel! Abel! POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Vezi! VLADIMIR: încep să mă satur de cântecul ăsta.)Cain! Cain! POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toată omenirea aici. VLADIMIR (ridicând ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: Să încercăm alte nume. . ESTRAGON: Hai am îndoi odată. unul după altul. (Se gândeşte o clipă. ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e! Tăcere. ESTRAGON: Dacă am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e teamă să nu fie atins serios. ESTRAGON: Asta o să vedem noi.

Tăcere. VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Vrea să-l ajutăm să se ridice. VLADIMIR (către Pozzo): De când? POZZO: Aveam o vedere foarte bună — dar sunteţi prieteni.) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dacă l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie făcut? VLADIMIR: Vrea să se ridice. ESTRAGON: Şi acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Să ne cărăm. (Acelaşi joc. atârnat de gâtul lor. între amândoi. VLADIMIR: Trebuie sprijinit. Se ridică amindoi. ESTRAGON: N-a fost cine ştie ce greu. (Către Pozzo. . Pozzo rămâne în picioare.) Vă e mai bine? POZZO: Cine sunteţi? VLADIMIR: Nu ne recunoaşteţi? POZZO: Sunt orb. vrea să zică prieteni de-ai lui.ESTRAGON: Pentru început. Ce mai aşteptăm? Îl ajută pe Pozzo să se ridice. ESTRAGON: Atunci să-l ajutăm. ESTRAGON: Poate că vede clar în viitor. ESTRAGON ( râde zgomotos): întreabă dacă suntem prieteni ! VLADIMIR: Nu.) Trebuie să se obişnuiască iar cu statul în picioare. se depărtează de el. ESTRAGON: Adevărat. (Scurtă pauză. dacă ne-am ridica? VLADIMIR: Să încercăm. VLADIMIR: Totul e să vrei. Pozzo recade.

ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Dovadă că l-am ajutat. Opt?. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: Evident. ESTRAGON: Parcă s-ar înălţa.. Estragon şi Vladimir privesc amurgul..... VLADIMIR: Nu vorbi prostii. VLADIMIR: Şapte?... POZZO: Nu sunteţi tâlhari? ESTRAGON: Tâlhari? Semănăm noi a tâlhari? VLADIMIR: Ei. Acolo e apusul. ESTRAGON: Dacă ar fi zorile. şi tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! Aşa e.) După cât spune el. VLADIMIR: Să nu mai discutăm despre asta. ESTRAGON: Depinde de anotimp. POZZO: E seară? Tăcere. POZZO: Nu mă lăsaţi! VLADIMIR: Nici vorbă să vă lăsăm. (Scurtă pauză... POZZO: Cât e ceasul? ESTRAGON ( cercetând cerul): Să vedem. POZZO cu spaimă): E seară? .. ESTRAGON: Deocamdată. ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dacă nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate.. ESTRAGON: Ce ştii tu?..

Nu vezi că a început să-şi amintească de fericire? (Scurtă pauză. spuneaţi că pe vremuri aţi avut o vedere foarte bună. Prietenul meu încearcă să mă facă să mă îndoiesc că-i seară. VLADIMIR: Vă întreb dacă v-a apucat dintr-o dată? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul. foarte bună. POZZO: Da. şi trebuie să mărturisesc că m-a făcut ă şovăi o clipă. nici nu s-a clintit. cum vă mai simţiţi? ESTRAGON: Cât timp o să trebuiască să-l mai cărăm după noi? (îl lasă pe jumătate. ESTRAGON ( enervat): Mai pe larg. foarte bună. VLADIMIR: Dar de-abia ieri. Dar n-am trăit degeaba toată ziua asta lungă şi pot să vă asigur că e aproape la capătul repertoriului.) Altminteri. VLADIMIR: Şi v-a apucat aşa. Mai pe larg! VLADIMIR: Lasă-l în pace. dintr-o dată? POZZO: Foarte bună. VLADIMIR: Dacă am auzit bine. VLADIMIR: Când asta? POZZO: Nu ştiu.) Câteodată mă mai întreb dacă nu dorm încă. POZZO: Da.) Doar nu suntem cariatide.(Scurtă pauză.VLADIMIR: De altfel. VLADIMIR ( liniştitor): E seară. am ajuns la seară..) Memoria praeteritorum bonorum — trebuie să fie groaznic. . domnule.. ESTRAGON: Îţi spun că se înalţă. POZZO: De ce nu-mi răspundeţi? ESTRAGON: Fiindcă nu vrem să vă spunem o tâmpenie. îl reia văzând că-i gata să cadă. Tăcere. (Scurtă pauză.

ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. ESTRAGON: Eu plec. VLADIMIR: Dar nu vă putem lăsa. VLADIMIR: Ia te uită ! Aş fi jurat contrariul.) Prietenul meu se teme. Pare că doarme. VLADIMIR: Ah. în sfârşit. îţi aminteşti că ţi-a făcut ceva. (Scurtă pauză. Nu e nimic pe el. POZZO: N-are de ce să se teamă. VLADIMIR ( lui Estragon): Ia spune. Poate că e mort. POZZO: De ce nu răspunde când îl chem? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON ( încovoindu-se): Dacă şi asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo. POZZO: Aşa. să se ducă prietenul dumitale.POZZO: Nu mă întrebaţi. POZZO: Duceţi-vă să vedeţi dacă e rănit. Pute cumplit."E un copac. POZZO: Atunci nu e Scândura. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu. VLADIMIR: Du-te de-l trezeşte. POZZO : A ce seamănă peisajul? VLADIMIR ( privire circulară): nu se poate descrie. POZZO: Nu cumva la locul numit Scândura? VLADIMIR: Nu cunosc. de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: Aţi căzut amândoi. Orbii n-au noţiunea timpului. (Către Pozzo. VLADIMIR: Adevărat. Nu seamănă a nimic. ESTRAGON: După ce mi-a făcut? Niciodată. POZZO: Unde suntem? VLADIMIR: Nu ştiu. POZZO: Nu e nevoie să mergeţi amândoi.)Şi nici lucrurile timpului nu le văd. POZZO: Ce s-a întâmplat. încotro s-au dus oamenii pe care i-ai văzut? . Tu mi-ai spus.

nu se apără niciodată. arde-l! . ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Să se refacă. cu grijă. pe cât se poate. VLADIMIR: Atunci. E chiar o ocazie să te răzbuni. asta-l face să se mişte. ca să ne pândească. VLADIMIR: Ca să se odihnească. ESTRAGON: Şi dacă se apără? POZZO: Nu. Dacă nu. nu trebuie să fii niciodată drăguţ cu oamenii ăştia. să-i tragă câteva picioare. VLADIMIR. De obicei. ESTRAGON: O iluzie. VLADIMIR: Poate că s-au pitit pe undeva. POZZO: Ce mai aşteaptă? VLADIMIR ( către Estragon): Ce mai aştepţi? ESTRAGON: Îl aştept pe Godot. VLADIMIR: Am să zbor în ajutorul tău.ESTRAGON: Habar n-am. n-ai de ce să te temi. Ieri sluga dumneavoastră l-a atacat. fireşte. pur şi simplu. ce trebuie să facă? POZZO: Să tragă mai întâi de funie. să nu-l sugrume. VLADIMIR: Poate»că s-au oprit. ESTRAGON: Nu mă slăbi din ochi. ESTRAGON: O iluzie. ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. mai jos de pântece şi în obraz. VLADIMIR: Poate că au făcut stânga împrejur. ESTRAGON (aplecându-se peste Lucky): Respiră. Se îndreaptă spre Lucky. pe când el nu voia decât să-i şteargă lacrimile. O halucinaţie. N-are nici un rost să-l pocneşti dacă e mort. ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR: De fapt. Nu suportă. VLADIMIR: Vezi. VLADIMIR ( lui Pozzo): V-am spus că prietenul meu se teme. POZZO: Da. nu. VLADIMIR: Vezi mai întâi dacă e viu.

Lucky se trezeşte. (Vladimir se dă la o parte. A gândit. ajunge. Estragon îl burduşeşte pe Lucky cu picioarele. te rog. Lasă-mă. Nu te baza deci pe mine. El a jucat. ca un prunc. dumneavoastră sunteţi Pozzo? POZZO : Sigur că sunt Pozzo. VLADIMIR: Şi dumneavoastră. adună bagajele.) Nu vă aduceţi aminte? POZZO: Nu-mi amintesc să fi întâlnit pe cineva ieri. POZZO: Ce s-a mai întâmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. ca să-l vindeţi. dacă vrei să te informezi.)Drepţi! VLADIMIR: Se ridică. (Tăcere.Dezlănţuit subit. Aţi vorbit cu noi. dar curând va renunţa. Lucky se ridică. POZZO: Dacă ţii neapărat. se va aşeza ghemuit. Dar mâine n-o să-mi amintesc că am întâlnit pe cineva astăzi. Vedeaţi bine. VLADIMIR: Aceiaşi de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am văzut ieri. cu braţele în faţa capului. încearcă să-şi scoată ghetele. Şi-acum. porcu! Estragon se aşază. Dar se loveşte la picior şi se depărtează şchiopătând şi gemând. ESTRAGON ( oprindu-se într-un picior): Oh. Drepţi! VLADIMIR: Îl duceaţi la târgul Mântuitorului. urlând. POZZO: Şi Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu înţeleg. . cu capul între picioare.

) înainte! Lucky se pune în mişcare. VLADIMIR: Nu plecaţi încă. POZZO: Ce s-a întâmplat? VLADIMIR: A căzut. porcule! Porcule. VLADIMIR: Ce e în valiză? POZZO: Nisip. POZZO întinde mâna): Funia! Lucky lasă bagajele.) Funia! Lucky lasă bagajele. reia bagajele. POZZO: Plec. se clatină pe loc. VLADIMIR: Sus. (Lucky se ridică.) S-a ridicat. pune capătul funiei în mâna lui Pozzo. Vladimir îi trage câteva picioare lui Lucky. adună bagajele. Lucky cade. Pozzo îl urmează. VLADIMIR: O clipă. i-l dă lui Pozzo. Vladimir îl sprijină. . caută biciul. Pozzo se opreşte. lasă funia la timp. scăpând bagajele. VLADIMIR: Şi unde mergeţi acum? POZZO: Nu mă ocup cu asta. Funia se întinde. VLADIMIR: Cum v-aţi schimbat! Lucky. reia bagajele. pune capătul funiei în mâna lui Pozzo. fă-l să se ridice până nu adoarme. încărcat cu bagajele. îl găseşte. (Trage de funie. VLADIMIR: Ce faceţi când cădeţi departe de orice ajutor? POZZO: Aşteptăm să ne putem ridica. vine să se aşeze în faţa lui Pozzo. Pe urmă plecăm iar. POZZO: Repede. POZZO: Biciul! (Lucky lasă bagajele. reia bagajele. Pozzo se poticneşte. VLADIMIR: Dar n-o să cădeţi dacă vă dau drumul? POZZO: Nu cred.POZZO: Bine face.

ESTRAGON: E orb? . anunţă că cei doi au căzut din nou. spuneţi-i să cânte.. POZZO: Păi e mut.. VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur. apoi): De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur.. ESTRAGON: Visam că. îi priveşte depărtându-se. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spune un orb adevărat că n-are noţiunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo. De când? POZZO subit furios): Tot n-ai terminat să mă otrăveşti cu poveştile dumitale de timp? E o nebunie! Când! Când! într-o bună zi. apoi îl trezeşte. Sau să gândească. ca toate zilele. VLADIMIR: Mut. POZZO: Cui? VLADIMIR: Lui Lucky. Vladimir merge spre Estragon care doarme. Nu e în stare nici să geamă.) Ele nasc călare pe-un mormânt. sprijinit de mimica lui Vladimir. apoi se face iar noapte. Sau să recite. Tăcere. îl priveşte o clipă. ESTRAGON: Visam că eram fericit. într-o bună zi o să murim. (Trage de funie.) Mă întreb dacă e într-adevăr orb. într-o bună zi ne-am născut. în aceeaşi clipă. POZZO: Să cânte? VLADIMIR: Da. nu-ţi ajunge? Într-o bună zi. ziua străluceşte o clipă. VLADIMIR: Taci! (Tăcere. ESTRAGON ( gesturi înnebunite.) înainte! Ies. într-o bună zi eu am orbit.. Zgomot de cădere. a trecut timpul.VLADIMIR: Înainte de-a pleca. nu-ţi ajunge?(Mai cumpănit. Vladimir îi urmează la limita scenei. în aceeaşi bună zi. într-o bună zi o să surzim. cuvinte incoherente. VLADIMIR: Aşa. el a amuţit.

Tăcere.VLADIMIR: Aşa ne-a spus. se descalţă. Vladimir face deodată un salt înainte. băiatul fuge ca o săgeată. ESTRAGON: Ai visat tu. să plecăm departe! VLADIMIR: Nu putem. Nu se poate. Tăcere. (Scurtă pauză. totuşi. ESTRAGON: Eu o-ntind.) Eşti sigur că nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Mi s-a părut că ne vede. Tăcere. . Adevărat. pune ghetele în faţa rampei. VLADIMIR: Nu! Nu ESTRAGON: Au! VLADIMIR: Nu ştiu ce să mai cred. vine spre Vladimir. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mâine trebuie să ne întoarcem iar.) Să plecăm. se ridică.. (Se ridică anevoie. ESTRAGON: Ba nu.. Estragon se trezeşte. cu ghetele în mână. îl priveşte.) Nu. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: N-am nimic. Am să mă ridic. eşti sigur că m-ai văzut? N-o să-mi spui mâine că nu i-ai văzut niciodată? Tăcere. (Scurtă pauză. luna se înalţă.) Spune. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu ştiu. Vladimir rămâne nemişcat. VLADIMIR: Şi eu. Soarele apune. apoi. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Unde plecăm? VLADIMIR: Nu departe.

VLADIMIR: E prea scurtă. o salcie. ESTRAGON: Vino să vezi.) Şi dacă ne-am spânzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un capăt de funie? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Stai.) N-a venit? VLADIMIR: Nu. . Priveşte copacul. ESTRAGON: Nu.) Dacă i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi.ESTRAGON: Ce să facem? VLADIMIR: Să-l aşteptăm pe Godot. ESTRAGON (privind copacul): Ce-i ăsta? VLADIMIR: Copacul. ESTRAGON: Atunci nu putem. VLADIMIR: Să ne cărăm. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Şi dacă i-am trage chiulul? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Adevărat. ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu ştiu. VLADIMIR: Da. ESTRAGON: O să mă tragi de picioare. (Tăcere. (îl trage pe Vladimir spre copac. VLADIMIR: Şi de-ale mele cine-o să tragă? ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Şi acum e prea târziu. Tăcere.) Număr copacul trăieşte. mai e cureaua mea. e noapte. Rămân amândoi nemişcaţi în faţa lui.

ESTRAGON: Atunci o să aducem o funie ca lumea. ESTRAGON: Să-mi scot pantalonii? . ESTRAGON: Şi dacă vine? VLADIMIR: O să fim salvaţi. Aceştia. VLADIMIR: Aşa se spune. Na! Apucă fiecare de câte-un capăt al funiei şi trag. totuşi. la nevoie.VLADIMIR: S-o vedem. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii.) Ar putea să meargă. o scutură şi o pune pe cap. ESTRAGON: Didi. îi cad pe călcâie. Dacă nu vine Godot. ESTRAGON: Şi zici că mâine trebuie să ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. Vladimir îşi scoate pălăria — a lui Lucky — se uită în ea. mult prea largi. ESTRAGON: Atunci. VLADIMIR: Asta e. ESTRAGON: Dacă ne-am despărţi? Poate ne-ar merge mai bine. VLADIMIR: Da. (Estragon deznoadă capătul funiei care-i ţine pantalonii. VLADIMIR: Ne spânzurăm mâine. Tăcere. VLADIMIR: Nu face nici cât o ceapă degerată. o-ntindem? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. Ei sunt cât peaci să cadă. Funia se rupe. ESTRAGON: Nu mai pot să continui aşa. îşi vâră mâna înăuntru. Amândoi privesc funia. Dar e solidă? ESTRAGON: O să vedem. Tăcere.

VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. Îşi ridică pantalonii. . VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai. Tăcere. Nu se mişcă din loc. ESTRAGON: Adevărat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful