UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI Facultatea de Administrație și Afaceri

“Politica industrială a Uniunii Europene şi competitivitatea. Uniunea Economică şi Monetară (U.E.M.). (U.E.M .). Piața muncii și piața financiară în țările din Uniunea Europeană. Economia mondială și globalizarea.”
Prezentare: Conf. univ. dr. Cristina Raluca POPESCU

BUCUREŞTI 2013

Europeană . Pieței muncii și pieței financiară în țările din Uniunea Europeană.).E.M. globalizării 2 . Uniunii Economice şi Monetare (U. (U. .OBIECTIVE Asigurarea cadrului teoretic necesar pentru a putea defini şi înţelege cum anume s-a ajuns la constituirea: Politicii industriale a Uniunii Europene şi competitivității competitivității. Economiei mondiale și globalizării.

CONCEPTE CHEIE Politica industrială a Uniunii Europene şi competitivitatea.M.). Uniunea Economică şi Monetară (U. Piața muncii și piața financiară în țările din Uniunea Europeană. Economia mondială și globalizarea.E. 3 .

creştere a inflaţiei şi a şomajului. A treia etapă (1985 . pentru susţinerea modernizării şi restructurării unor sectoare aliate în declin (industria oţelului. pentru a le permite acestora să facă faţă concurenţei din partea SUA şi a Japoniei. unele din ele (în special Franţa.Etape Prima etapă: cea de crearea Pieţei Comune (aproximativ 1958 . statele membre au dispus de o libertate cvasi deplină în formularea propriilor politici industriale. Pe fondul dezvoltării politicilor privind concurenţa. construcţiile navale). Comunitatea a început să nu mai permită utilizarea subvenţiilor de stat ca modalităţi de evitare sau dezechilibrare a concurenţei.1985): perioadă de stagnare economică. cu acţiuni complementare faţă de cele ale statelor membre. industria chimică. A doua etapă (1975 .Politica industrială a Uniunii Europene . Comunitatea a dus o politică intervenţionistă.1975).1990): relansarea proiectului Pieţei Unice a însemnat susţinerea de către Comunitate a ridicării restricţiilor în domeniul comercial şi al dereglementării pieţei industriale. Germania şi apoi Marea Britanie) urmând o politică de puternică susţinere a întreprinderilor industriale naţionale de mari dimensiuni. 4 .

devin domenii prioritare ale viitorului.. Comunitatea şi-a redefinit politicile cate afectează dezvoltarea industrială.acţiuni prioritare Începând din 1990. necesităţii difuzării inovaţiilor tehnologice şi dezvoltării capitalului uman. energie etc. specializarea forţei de muncă. d) dezvoltarea cooperării consacrate cercetării ştiinţifice în domeniile considerate prioritare: tehnologia informaţiilor şi comunicării. creşterii costului muncii şi al capitalului. Comisia a formulat patru acţiuni prioritare: a) îmbunătăţirea cadrului reglator prin consolidarea. proprietate intelectuală. asigurarea sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă. b) asigurarea unei concurenţe eficiente.Politica industrială a Uniunii Europene . c) promovarea investiţiilor în domeniile cheie. pentru a face faţă noilor provocări ale globalizării. procesarea datelor etc. investiţiile în cercetare . tehnologia industrială şi a materialelor. energia. unde nu se mai justifică monopolul de stat.dezvoltare.. care asigură capacitatea de ino-vaţie în procesele de muncă. Tratatul de instituire a Uniunii Europene introduce explicit noţiunea de competenţă comunitară în domeniul politicilor industriale. 5 . mediul etc. prin liberalizarea sectoarelor poştătelecomunicaţii. actualizarea şi simplificarea reglementărilor existente în industrie care să ia mai mult în seamă analiza cost-beneficiu şi factorii de risc şi de protecţie a mediului. Astfel. în acest sens. organizarea producţiei şi tehnologie.

UEM a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht . printr-o mai mare stabilitate monetară.E.M.Tratatul privind uniunea Europeană . în vederea introducerii şi funcţionării unei monede comune (la început ECU. bazate îndeosebi pe intrarea în funcţiune a Sistemului Monetar European. având la bază două mijloace. 6 . caracterizată prin armonizarea politicilor economice şi monetare ale statelor membre ale UE. care urmărea combaterea inflaţiei. în 1979. moneda de cont numită ECU şi cursurile valutare stabile dar ajustabile.Uniunea Economică şi Monetară (U.) (U. euro).) – prezentare generală Uniunea Economică şi Monetară reprezintă forma cea mai înaltă a integrării economice.E.M.care a fost rezultatul unor pregătiri anterioare. iar în prezent.

care a luat locul Institutului Monetar Euro-pean şi a emis şi gestionează moneda EURO. Portugalia şi Spania. În etapa a treia. de 11 state mem-bre: Austria. C.31 decembrie 1993). Italia. Slovenia (2007). Olanda. 2011). a avut drept conţinut stabilirea irevocabilă a cursurilor de schimb. Au mai adoptat moneda euro: Grecia (2001). în etapa finală a procesului de punere în aplicare a planului de lansare a monedei. beneficiind de o clauză de exceptare (opt-out) şi Suedia. prima etapă: avea ca obiectiv coordonarea şi liberalizarea financiară (a contului de capital) în ţările membre (1 iulie 1990 . în urma rezultatului negativ al referendumului naţional din septembrie 2003. ca monedă unică.Uniunea Economică şi Monetară (U. . Banca Centrală împreună cu băncile centrale naţionale au 7 constituit Sistemul European al Băncilor Centrale. Slovacia (2009) şi Estonia (1 ian. Luxemburg. moneda euro a fost adoptată. etapa a doua (I ianuarie 1994 . Franţa. Finlanda. Cipru şi Malta (2008). introdu-cerea unei politici monetare unice şi instituirea monedei euro. se prevedea. a intrat în funcţiune Banca Centrală Europeană.) – etape Conform Tratatului. înlocuit apoi de Banca Centrală Europeană). înfiinţarea insti-tuţiei de specialitate (Institutul Monetar European. de asemenea.M. Belgia. astfel că zona euro cuprinde în prezent (iunie 2011) 17 state membre ale UE. Germania.31 decembrie 1998) viza crearea unui nou mecanism prin convergenţa politicilor economice şi monetare (pentru a asigura stabilitatea preţurilor şi finanţe publice eficiente). În 1994 s-a înfiinţat Institutul Monetar European. care îndeplineau condiţiile de convergenţă.E. B. UEM a fost realizată în trei etape: A. iar la 1 iulie 1998. trei state membre care îndeplineau condiţiile respective nu au adoptat moneda unică: Marea Britanic şi Danemarca. etapa a treia (începând de la 1 ianuarie 1999) denumită transferul responsabilităţilor. Irlanda.

stabilitatea irevocabilă a cursurilor de schimb.M. stabilitatea monetară bazată pe dezvoltarea ritmică a economiei. 2. 3. Funcţionarea UEM se sprijină pe următoarele principii: 1. deschisă. întărirea finanţelor publice.) – obiective și principii Obiectivele principale ale UEM sunt: Stabilitatea preţurilor. Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. sistemul economiei de piaţă concurenţială. existenţa unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi a stabilităţii sociale. o monedă unică. 4. libertatea deplină de mişcare a capitalurilor şi integrarea pieţelor financiare. 8 .E. 6. 5.Uniunea Economică şi Monetară (U. Dezvoltarea economiei. finanţe publice puternice şi sănătoase în toate statele membre. 7.

şi populaţie pe de altă parte. facilitează compararea preţurilor şi a indicatorilor economici. 9 . precum şi dintre unităţile economice şi administrative. pe de o parte.E. 30% din rezervele oficiale pe plan mondial) şi monedă eu un rol tot mai important pe pieţele financiare internaţionale. Euro este. Euro este. Utilizarea monedei euro pe piaţa internă a UE prezintă numeroase avantaje: stabilitatea schimburilor dintre ţările membre şi obţinerea de economii de către agenţii economici ca urmare a eliminării costurilor şi altor costuri legate de schimburi.) – moneda EURO Moneda euro îndeplineşte toate funcţiile banilor. înainte de toate. totodată.Uniunea Economică şi Monetară (U. monedă de facturare în relaţiile dintre agenţii economici din ţările membre ale zonei. eliminarea riscului valutar şi a costurilor legate de convertibilitate. inclusiv cea de bani internaţionali. şi monedă de rezervă pe plan internaţional (ea reprezentând.M. după aprecieri de specialitate.

(iii) Promovarea capacităţii de adaptare a întreprinderilor şi salariaţilor. (ii) Promovarea spiritului întreprinzător. Consiliul.Consiliul European de la Cardiff (iunie 1998). Urmau să fie reluate în planul naţional al acţiunilor . în linii generale. adopta. (iv) Întărirea politicii egalităţii de șanse. în conformitate cu rezoluţia Consiliului European de la Amsterdam. liniile directoare pentru politica ocupării si pieţei muncii. flexibilitatea pieţei şi securitatea locului de muncă. cu factorii specifici. în decembrie 1997.Piața muncii în țările din Uniunea Europeană La nivelul politicii economice orientările generale preconizează combinarea măsurilor favorabile creşterii ocupării în cadrul de stabilitate unional. Acestea erau definite în coordonare şi coerenţă cu orientările generale de politică economică. aspect care ar trebui întărit în perspectivă. 10 . Concomitent. sub titlul „Ocupării" din Tratatul de la Amsterdam. Aceste linii directoare ale ocupării cuprind cinci axe principale: (i) Ameliorarea procesului.

obligaţiunilor sau bonurilor de tezaur. mai comodă şi mai răspândită formă.Piața financiară în țările din Uniunea Europeană Mişcarea capitalului în interiorul unei entităţi geo-economice naţionale sau federale. b) Plasamentele de portofoliu . c) Depozitele bancare în străinătăţi . inclusiv în interiorul Uniunii.titluri de valoare de tipul acţiunilor. se rezumă la: a) Investiţiile directe .cea mai veche. 11 .constituirea de obiective de tiptil companiei (întreprinderii).

În ceea ce priveşte cooperarea dintre pieţe. pregătirea piețelor a fost îndelungată. dar şi cooperarea pieţelor regionale. 12 . cu excepţia celei monetare. iar Comisia a acţionat drept liantul înţelegerii urgenţei şi anvergurii măsurilor de luat. accelerarea fenomenologiei rezultate din presiunea factorilor globalizării.Piața financiară în țările din Uniunea Europeană O altă piaţă profundă. Ceea ce aduce. Investitorii beneficiază de o mai largă opţiune în cadrul Uniunii. indirect. pe latura externă. odată cu finanţele. fiscalitatea şi celelalte politici economice. crearea de datorie publică. Există riscul specific. Rămâne în responsabilitatea guvernelor. largă şt lichidă. alţi factori unificatori. decât în afara ei. care a depăşit anvergura pieţei americane sau celei japoneze. în SUA şi Japonia. iar acesta pentru diferenţieri cu atât mai mici ale dobânzilor. Pieţele financiare naţionale se unifică într-o piaţă cu convenţii şi practici comune. Rezultatul aşteptat: concurenţa. Tot de la piaţa europeană este de aşteptat.

trăsături şi tendinţe etc. acest concept desemnează ştiinţa care studiază această realitate economico . pe de-o parte. 13 . forme şi mecanisme.socială din multiple perspective: componente de dezvoltate şi evoluţie.Economia mondială și globalizarea – definiție Economia mondială este unul din conceptele cu cea mai largă utilizate în gândirea şi practica internaţională. El desemnează. Pe de altă parte. realitatea obiectivă fundamentală a lumii contemporane reprezentată prin ansamblul economiilor naţionale ale tuturor țărilor și a altor entităţi economice privite în complexitatea legăturilor şi interdependențelor dintre ele.

unicitatea: multipolaritatea. asimetria nivelurilor de dezvoltare şi a evoluţiilor economico-sociale. şi complementaritatea componentelor economiei dinamismul şi diversitatea formelor de manifestare. Între aceste trăsături. 14 .Economia mondială și globalizarea – trăsături și tendințe Economia mondială contemporană prezintă o serie de trăsături esenţiale. interdependenţa mondiale. decurgând din caracteristic ale elementelor componente economiile naţionale. formarea de state independente şi integrarea. pe primul plan se situează următoarele: eterogenitatea. relaţiile economice dintre ele precum şi mecanismele prin care se corelează şi se racordează toate acestea între ele.

) Piața muncii și piața financiară în țările din Uniunea Europeană Economia mondială și globalizarea.E.M.Teme de reflecție Definiți și caracterizați următoarele noțiuni: Politica industrială a Uniunii Europene şi competitivitatea Uniunea Economică şi Monetară (U. 15 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful