Napoleon Bonaparte (în franceză:Napoléon Bonaparte; n. 15 august1769, Ajaccio, Corsica - d.

5 mai1821, în insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar alFranței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea. Născut în Corsica și specializat pe profilul de ofițer de artilerie în Franța continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze și a condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței. În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu sa încoronat ca Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecări puteri majore europene și a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare. A menținutsfera de influență a Franței prin constituirea unor alian țe extensive și prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări europene sub forma unorstate clientelare franceze. Invazia franceză a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitură în destinul lui Napoleon. Marea sa Armată a suferit pierderi covârșitoare în timpul campaniei și nu s-a recuperat niciodată pe deplin. În 1813,a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba. În mai puțin de un an, a scăpat de pe Elba și s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815. Napoleon și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții sub supraveghere britanică pe insula Sfânta Elena. O autopsie a concluzionat că a murit de cancer la stomac, deși Sten Forshufvud și alți oameni de știință au continuat să susțină că a fost otrăvit cu arsenic. Conflictul cu restul Europei a condus la o perioadă de război total de-a lungul continentului, iar campaniile sale sunt studiate la academii miltare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponen ții săi, el a rămas în istorie și datorită creăriicodului napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest. Cuprins [ascunde] • 1 Origini și educație • 2 Începuturile carierei o 2.1 Asediul Toulonului o 2.2 Campania din Italia (1796) o 2.3 Campania din Egipt și Siria (1798-1801) • 3 Prim Consul al Republicii (1799-1804) • 4 Napoleon I - Împăratul francezilor (1804-1815) o 4.1 Încoronarea lui Napoleon o 4.2 Exilul în Insula Elba • 5 Cele o sută de zile. Waterloo. Insula Sf. Elena • 6 Moartea lui Napoleon • 7 Caracterizări o 7.1 Caracterizări în literatură o 7.2 Napoleon și femeile

• • 8 Note 9 Legături externe Origini și educație [modificare] Tatăl lui Napoleon. însă mai târziu a adoptat numele de Napoléon Bonaparte. un avocat. pe 21 iulie1771 la Catedrala Ajaccio. reprezentatul Corsicii la curtea lui Ludovic al XVI-lea al Franței Napoleon Bonaparte s-a născut ca al doilea din cei șapte copii. Are cunoștințe destul de bune . a cărei disciplină fermă a temperat un copil turbulent. Influența dominantă în copilăria lui Napoleon a avut-o mama sa. Napoleon era tachinat de către ceilal ți studenți din cauza accentului său. pe15 august 1769. Tatăl său. în Franța continentală. Vorbea cu un accent corsican pronunțat și nu a învățat niciodată să scrie corect. Corsica. și șase mai mici: Lucien. Ludovic. În ianuarie 1779. Napoleon a fost botezat catolic cu puțin timp înainte de a împlini doi ani. a fost numit reprezentantul Corsicii la curtea lui Ludovic al XVI-lea în 1777. Nobile Carlo Buonaparte. Originea nobilă a lui Napoleon. în casa Buonaparte din orașul Ajaccio. Maria Letizia Ramolino. Napoleon a fost înscris la o școală teologică din Autun. El s-a numit inițialNapoleone di Buonaparte. prenumele provenind de la un unchi care fusese omorât în timp ce lupta împotriva francezilor. prin urmare s-a concentrat și mai mult pe studiu. El avea un frate mai mare. Pauline. Joseph. iar în mai a fost admis la academia militară de la Brienne-le-Château. veniturile și cunoștințele familiei i-au oferit oportunită ți mai importante de studiu decât cele disponibile unui corsican tipic din acea vreme. pentru a învăța franceza. Caroline și Jérôme. Elisa. un an mai târziu după ce insula fusese transferată Franței de cătreRepublica Genova. cu o rezonanță mai accentuată în limba franceză. Carlo Buonaparte. Un examinator a observat că Napoleon „s-a distins întotdeauna prin talentul său la matematică. Familia corsicană Buonaparte își avea originile în mica nobilime italiană care emigrase în Corsica în secolul al XVI-lea.

În loc de aceasta s-a specializat pe profilul de ofițer de artilerie și a trebuit să termine cursurile de doi ani într-unul singur. A servit în garnizoanele de laValence și Auxonne până după izbucnireaRevoluției Franceze în 1789. a reușit totuși să convingă autoritățile militare din Paris să-l promoveze în gradul de căpitan în iulie 1792.despre istorie și geografie. deoarece moartea tatălui său îi redusese veniturile. care hotărâse să se despartă de Fran ța și să saboteze un asalt francez asupra insulei sardiniene La Maddalena. acest lucru a pus capăt ambiției sale navale. a câștigat gradul de locotenent-colonel și comanda unui batalion de voluntari. Treizeci de mii de francezi au fost vomita ți pe malurile noastre. unul dintre liderii expediției fiind chiar Bonaparte. Asediul Toulonului [modificare] .” A petrecut primii ani ai Revoluției în Corsica. După ce depășise termenul permisiei și a condus o revoltă împotriva unei armate franceze din Corsica.. Un naționalist corsican fervent. El a sprijinit facțiunea revoluționarăiacobină. care îl făcuse să ia în considerare înrolarea în Marina Regalăbritanică. Începuturile carierei [modificare] Liderul naţionalist corsicanPasquale Paoli. înecând tronul libertății în valuri de sânge.. pe care mai târziu Napoleon l-a numit senator. Acest băiat ar deveni un marinar excelent. Bonaparte este numit ofițer cu gradul desublocotenent în regimentul de artilerie La Fère. portret de Richard Cosway Devenit absolvent în septembrie 1785.” După ce și-a terminat studiile la Brienne în 1784. Napoleon a fost admis la École Militaire. Acesta și familia sa au trebuit să fugă în Fran ța continentală în iunie1793 din cauza înrăutățirii relațiilor cu Paoli. deși în această perioadă a fost în permisie timp de aproape două luni în Corsica și Paris. luptând într-o bătălie complexă între regaliști. o școală militară de elită din Paris. revoluționari și naționaliștii corsicani. Astfel arăta priveliștea odioasă care a fost prima ce m-a impresionat. A fost examinat de faimosul om de știință Pierre Simon Laplace. S-a întors în Corsica din nou și a intrat în conflict cu Paoli. m-am născut eu. Bonaparte i-a scris liderului corsican Pasquale Paoliîn mai 1789: „Pe când națiunea pierea.

Păstrându-și funcțiile de inspector al litoralului. fratele mai mic al liderului revoluționar Maximilien de Robespierre[1]. La 6 aprilie. activitatea neobosită. acumulate în lecturile nesfârșite. El face presiuni pe lângă . La 7 februarie Napoleon este numit comandatul artileriei din armata din Italia. sub paza unui jandarm. Napoleon a publicat un pamflet pro-republican. Bonaparte a fost numit comandantul artileriei forțelor republicane de la asediul Toulonului. fratele temutului iacobin Maximilien Robespierre. în timpul căruia Bonaparte a fost rănit la coapsă. Energia sa clocotitoare. La citirea scrisorii Comitetul Salvării Publice ordonă îndată arestarea acestui general. în 1794. A treia zi. care vorbea de bombardarea Marsiliei și aducerea acestuia la închisoarea de la Conciergerie din Paris. El a adoptat un plan pentru a captura poziția de pe un deal care va permite tunurilor republicane să domine portul orașului și să forțeze navele britanice să se retragă. a cărei soră. De la numirea sa la armata din Italia. l-au impus tuturor. Acțiunile sale l-au adus în atenția Comitetului de Salvare Publică și a primit comanda artileriei Armatei franceze a Italiei. avea atunci vârsta de 24 de ani. Le Souper de Beaucaire(Cină la Beaucaire). Asaltul pozi ției. Soldații piemontezi și englezi sunt decimați. în fruntea oamenilor săi. și cei doi îl impun generalului comandant al armatei din Italia. trebuie să își ocupe însă postul la armata de Italia. a dus la capturarea orașului și la promovarea sa în gradul de general de brigadă[2]. s-a măritat cu fratele mai mare al lui Bonaparte. Solda lui se ridica la 15. La 4 ianuarie 1794 îi scrie o scrisoare ministrului de război în care îi recomandă acestuia să readucă la stare de funcționare fortul Saint-Nicolas pentru a fi folosit pentru a domina orașul Marsilia. acest succes a creat o breșă în frontul coaliției dușmane și a adus micului căpitan gradul provizoriu de general. iar Maximilien Robespierre dispune a fi eliberat[3]. iar la 16 februarie primește diploma sa de ofițer general. era iubit și apreciat de aceștia. Totuși. vastele sale cunoștințe. începând cu comisarii politici atașați armatei. Cu ajutorul tovarășului său corsican Antoine Christophe Saliceti. la 26 decembrie 1793. În timp ce Masséna îi bate pe austrieci la Muriato și începe marșul victorios spre pasul Tende. au înfrânt trupele engleze. părăsind provizoriu bateriile sale. dintre care unul era Augustin Robespierre. Bonaparte trece în fruntea a trei brigăzi de infanterie și atacă fortul Onegalia. Bătălia de la Toulon. Joseph. În iulie 1793. care în ziua atacului lau urmat cu elan și. Gradul său provizoriude general de brigadă este confirmat și. care i-a câștigat admirația și sprijinul lui Augustin Robespierre. Planul îl entuziasmează pe Augustin Robespierre și pe colegul său Ricord. protejat deAugustin Robespierre și de Salicetti va fi doar arestat la domiciliu. divizia Massena ocupă Ventimilie. La 9 aprilie. Clary era o familie bogată de negustori din Marsilia. Napoleon a lucrat la un plan de opera ții care "ar deschide Piemontul armatelor republicii". el este însărcinat să inspecteze litoralul mediteranean de la Marsilia până la Nisa. S-a logodit cu Désirée Clary.000 de livre și șase rații de hrană[4]. Julie Clary. au eliberat orașul și au izgonit flota dușmană din zonă. el pătrunde în Onegalia și câteva zile mai târziu ia parte la cucerirea orașului Ormea. aplicând cu vigoare planul întocmit de el. Zi și noapte în mijlocul soldaților. Bonaparte se întoarce la 25 aprilie spre Nisa. Orașul se răsculase împotriva guvernului republican și a fost ocupat de trupe britanice. prea agitat. astfel Bonaparte se instalează la Nisa.Articol principal: Asediul Toulonului.

5 octombrie 1795 are loc o cionire violentă între secționari și soldații comandați . La sfârșitul lui septembrie 1795. Puterea este preluată de un directorat. își expune din nou planul de campanie pentru Italia dar este atașat la biroul topografic al Comitetului. escadra întâlnește flota anglo-napolitană. Tilly. dezordine și confuzie. să pregătească expediția împotriva Corsicii. îi cere sa întocmească un plan de campanie. căci vorbind perfect italiene ște reușește să studieze amănunțit poziția civică și politică a ministrului Republicii Franceze la Genova. în calitate de general de infanterie al armatei din Vendeea. trimite la Nisa trei comisari. la sfârșitul anului1794 și la începutul anului 1795. pe care îl va pune însuși în acțiune cam peste un an și jumătate și care va da Franței Italia. deputați care vor fi luați din rândurile Convenției. iar unsprezece din membrii săi s-au pus pe lucru și la 5 fructidor . În dreptul capului Noli. La 2 martie flota franceză părăseșteToulounul cu direcția Corsica. unde se afla Robespierre. organizează opt sute de complete de armament.27 august 1795 a fost votată o nouă Constituție. care îl suspendă provizoriu din funcțiile sale și este pus în stare de arest la domiciliu. dispune să fie adusă artileria de la Sablons. la 18 august 1795. Bonaparte este obligat împotriva voinței sale. lucru care nu se va întâmpla. comandantul armatei de Italia. Acest lucru nu-i face deloc plăcere și chiar se gândește să se expatrieze la Constantinopol. dat fiind refuzul său de a se prezenta la postul care îi fusese desemnat. Barras știe prea bine că nu este decât un general de ocazie. cea a anului III. Comitetul Salvării Publice crezându-l pe Napoleon compromis. socotind ca putea acționa mai bine în armata de Italia. la Comitetul Salvării Publice. Secțiile regalistă se revoltă și oamenii sunt chemați la arme împotriva Convenției. care la 9 thermidor a atacat Primăria orașului. plimbări. Augustin Robespierre și Ricord îl trimit la 11 iulie pe Bonaparte la Genova. În consecință. îl radiază de pe lista ofi țerilor generali utilizați. În data de 13 vendemiar . Franța nu este numai în haos. frământarea se face simțită. Ancheta care urmeaza îl dezvinovățește și îl eliberează pe Bonaparte. a șază personal tunurile din strada Neuve-Saint-Roch și Saint-Honore. Un decret de serviciul cadrelor armatei. iar după o scurtă luptă. El refuză în repetate rânduri sa le prezinte la armata din vest. spectacole. Misiunea este îndeplinită. este o perioada de neliniște socială. 9 thermidor după calendarul revoluționar. GeneralulDumberbion. predată de Paoli englezilor. Decretul este semnat de Cambaceres.bolnăviciosul Dumerbion pentru a obține întăriri. ci este și guvernată de o mână de oameni "înecați în datori și crime". Convenția agonizează. francezii pierd 2 vase și se grăbesc să se întoarcă la Toulon. Dar Lazare Carnot la Paris și Salicetti în sud nu se gândesc decât la recucerirea Corsicii. care va fi cândva al doilea consul și apoi arhicancelarul imperiului. Parisul este cuprins de foamete. Este numit aghiotantul lui Barras. pe când Napoleon sosește la Nisa. din cauza relației acestuia cu Robespierre. biblioteci. fără nici un fel de experiență. la 1 prerial mulțimea îl masacrează pe deputatul Feraud. vrea să aibă alături de el un general adevărat. Se prezintă. El începe să poarte o viață mondenă. saloane de modă. dă ordin să-l caute pe Buonaparte. se constituie Consiliul celor Cinci sute șiConsiliul Bătrânilor. Augustin i se alătură de bunăvoie. Maximilien Robespierreeste declarat în afara legii. de preferin ță un artilerist. Expediția a eșuat. Napoleon primește o vagă funcție la statul-major. Pentru a cunoaște și a aprecia forțele de care dispune Genova și fortificațiile ei. La 27 iulie. iar a doua zi cei doi frați sunt ghilotinați. Adresându-se ministrului de război Aubry. Bonaparte și camarazii săi sosesc în capitală la 25 mai 1795. în frunte cu Salicetti. până la plecarea sa în vest. Paul Barras este numit comandant suprem al Armatei de interior.

lucruri pe care era de presupus că și ultimul dintre ei le știa la perfecție". în cancelaria avocatului Raguideau. La 2 martie. se află deja în trăsură . îl numește pe generalul Bonaparte.Directoratul a hotarât să ducă acest război "de diversiune" cu Piemont-ul și Lombardiadintr-un motiv foarte simplu și anume acela de a umple casieria tezaurului. viitoarea lui soție. În seara zilei de 11 martie 1796. el perfec ționează acel plan de campanie la care se gândește de mai mult de doi ani. înfiorător de goală. La 26 octombrie. susținut de Barras și de Carnotîn Directorat. de când Augustin Robespierre i-a asigurat comanda artileriei armatei din Italia . și Chauvet. Bonaparte este numit comandantul armatei de Italia. Campania din Egipt și Siria (1798-1801) [modificare] Articol principal: Războaiele Revoluției Franceze.acel plan conceput în martie 1794 și care îi entuziasmase pe reprezentantul Ricord și pe fratele lui Robespierre. la propunerea lui Barras. ofi țer de stat-major și viitor general. Bonaparte este anunțat că trăsura îl așteaptă la capătul micii alei de tei care duce de la casa lui la strada Chantereine. notarul doamnei de Beauharnais.. Convenția. Barras. Bonaparte reușește să-i învingă pe inamici care-i atacaseră la Tuilerii. După spusele lui Thiebault. . El nu e deloc îmbătat de glorie și pare chiar perfect conștient de lipsa sa de competen ță în ce privește sarcinile de comandant al garnizoanei și de general comandant al Armatei de interior.. Junot. aghiotantul său. Thiébault chiar spune că era o persoană care "nu se jena de fel să arate fa ță de subordonații săi cât de multe lucruri în materie nu știa. Bonaparte o cunoaște pe Joséphine de Beauharnais. devenind unul din cei cinci directori. ordonatorul armatei din Italia. iar la 16 octombrie Napoleon este avansat în gradul de general de divizie.de Barras. Campania din Italia (1796) [modificare] Articol principal: Războaiele Revoluției Franceze. "Napoleon trecând Alpii" (tablou de Jaques-Louis David) Începând să pregătească campania din Italia. demisionează din funcția sa și Bonaparte îi urmează la comanda Armatei de interior. La 8 martie 1796 are loc semnarea actului de căsătorie între Napoleon și Joséphine. "bătălia este condusă de generalul Bonaparte personal". Cinci zile mai târziu. comandant secund.

iar Anglia la teritoriile cucerite în timpul razboaielor anterioare.Împăratul francezilor (1804-1815) [modificare] Incoronarea Având puterea consolidată de realizările guvernării sale. trupele lui Napoleon numite Armée d'Orient au fost nevoite să se retragă în cele din urmă. Bătălia navală de la Abukir a avut loc pe 1 și 2 august 1798 în fața orașului portuar egiptean Abukir. de la Marengo din anul 1800.Campania franceză în Egipt și Siria (1798-1801) a fost campania lui Napoleon Bonaparte în Orient. sub conducerea amiralului Horatio Nelson. Napoleon a elaborat legi noi sub numele de „Codul lui Napoleon”. Prin acest act. Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez. În ciuda a mai multor victorii decisive și a unei expediții cu succes inițial în Siria. Franța a încheiat cu Anglia pacea de la Amiens (pacea perptuă). el a răsturnat Directoratul și a impus dictatura personală în noiembrie anul 1799. Primejdia externă care se abătuse asupra Franței a fost înlăturată prin victoria împotriva Austriei. religia reintrându-și în drepturi. Napoleon I . începându-se vaste lucrări publice. care a cuprins o serie de angajamente navale și a inclus ocupația Maltei. Prin măsurile luate. aparent pentru a proteja interesele comerciale franceze. . prin care se producea un schimb de posesiuni: Franța renunță laEgipt. s-au pus bazele învă țământului modern. a învins flota franceză a lui Napoleon. Franța a devenit prosperă. Profitând de această popularitate. burghezia și-a consolidat puterea și au fost salvate cuceririle revoluției franceze. Napoleon a fost proclamat împărat de către Senatul francez în 1804. situat la 15 km nord-est de Alexandria. în fruntea căreia se găsea Primul Consul (Bonaparte). Cu această victorie. a conflictului din Europa precum și datorită înfrângerea flotei franceze de sprijin. Economia a fost refacută. Noua formă de conducere s-a numit consulat. El cucerește Belgia (zone de la Rin și Italia). Prin Concordatul cu papalitatea. În această bătălie flota de război britanică. printr-un senatus-consultus. Marea Britanie și-a asigurat supremația pe Marea Mediterană. Consulatul a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria Franței. care întreprinsese o expediție militară în Egipt și Siria. Acesta a fost scopul principal al campaniei din Marea Mediterană din 1798. după apariția unei discordii politice în Franța. Napoleon a obținut supremația asupra Italiei. de a submina accesul Marii Britanii în India și de a stabili demersuri științifice în regiune. În 1802. corupția și nesiguranța cetățenilor au fost eliminate. Prim Consul al Republicii (1799-1804) [modificare] Întors din Egipt.

pe Joséphine. eu am ridicat-o”[necesită citare] . Cu aceasta a încheiat un acord în 1807 prin care Europa era împărțită între împaratul Franței și țarul Rusiei. Napoleon face o încercare dezastruasă de ainvada Rusia. În anul 1812. David a primit o comandă din partea împăratului pentru un tablou care sa redea încoronarea. Însă conducerea sa a dus la un lung șir de războaie cu Anglia și cu monarhiile absolutiste (Rusia. Napoleon este înfrânt de către cele cinci națiuni. ambiția lui Napoleon de a stăpâni întreaga lume[necesită citare]. când. Cu o armată mare. în care este învins. Carol cel Mare. ÎnBătălia de la Leipzig din 1813. el a spus cuvintele: „Imperiul înseamnă pace”. venit la Paris în acest scop. dorința monarhilor europeni de-a opri accesiunea lui Napoleon. „Regii au părăsit-o. spre exemplu. Astfel. Prusia) cauzate printre altele de: rivalitatea dintre burghezia franceză și cea engleză pentru supremație economică. și-o așază pe cap în catedrala Notre-Dame și este uns chiar de papa Pius al VII-lea.spune Napoleon despre coroana conducătorului francilor. Încoronarea lui Napoleon [modificare] Încoronarea lui Napoleon este o pânză pictată de Jacques-Louis David în perioada 18051807. adaptând realitatea la dorințele clientului său. prin Bătălia de la Austerlitz și asupraPrusiei în 1806. Napoleon este obligat să abdice și este exilat în insula Elba. în spate. la tribună o vedem pe Leti ția. mama împăratului. deși ea nu a participat deloc la festivitate. în după-amiaza zilei de 2 decembrie 1804. Apoi împăratul î și încoronează soția. Paris. Pictorul va lucra la acest tablou vreme de 2 ani. Singura putere continentală care îi stătea în cale era Rusia.Alexandru I.Napoleon ca împărat Încoronat în Catedrala Notre-Dame dinParis. Extraordinar de riguros este . Austria. Napoleon a reu șit să obțină multe victorii asupra Austriei în 1805. Tabloul are dimensiunile 624 cm x 979 cm [necesită citare] și se găsește laMuzeul Louvre. în prezența papei Pius al VII-lea. în anul 1814. Astfel a început căderea lui Napoleon.

iar portretele personajelor reprezintă imaginea fidelă a realității. Cele o sută de zile. spitale. Obține chiar câteva victorii. dar Montholon era un aderent de ultima oră – după prima abdicare a lui Napoleon se grăbise să-și ofere serviciile monarhiei restaurate. Speciali ști în domeniul medicinei legale. Lipse ște aici tensiunea vibrantă care este caracteristica teatralității neoclasiciste. Dupa congresele de la Helsinki (2000). Aceasta revenire nu s-a bucurat însă de unanimitatea aliaților. dar a trecut de partea împăratului când acesta s-a întors de pe Insula Elba. cancerului de stomac și. Reîntronat. Pascal Kintz.. laboratoare specializate în diverse domenii înrudite. Insula Sf. fiind victima unei intoxicații cronice cu arsenic. Unii spun că moartea s-ar datora unei erori medicale. tribunale. Paris (2002). istorici ai vieții și morții lui Napoleon s-au dedicat încă din anul 1961 cercetărilor cauzei morții acestui om de stat francez. Praga (2001). institute de medicină legală. în cele din urmă. printre care Henri-Gratien Bertrand. Există două teorii importante cu privire la moartea sa: otrăvirea cronică cu arsenic și cancerul la stomac. Spre deosebire de Sabinele și Jurământul Horațiilor. între care au intervenit repede divergente. Napoleon părăsește insula Elba și începe ceea ce avea să fie aventura „celor o sută de zile”. sunt definitiv respinse de Dr. otrăvirii acestuia cu arsenic. David. El o adusese cu sine și pe tânăra și atrăgătoarea lui soție. Înconjurat de dezbinarea aliaților. câțiva ani mai târziu. Bertrand era în slujba lui Napoleon din 1798. la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821). . Exilul în Insula Elba [modificare] Lui Napoleon i se permisese să ia cu el în exil câ țiva prieteni și servitori. între 1722 noiembrie 2003. fostul mareșal al palatului. Ultimele experiențe conduse de Institutul de Medicină Legală din Strasbourg și Universitatea din Luxembourg. To ți oamenii de știință care aparțin acestei asociații activează în laboratoare ale poliției. decât din cea greacă. Moartea lui Napoleon [modificare] Controversele asupra morții împăratului Napoleon nu se mai termină. acesta începe să viseze la refacerea marelui imperiu [necesită citare]. Silit să abdice din nou. Încoronarea lui Napoleon are în primul rând valoarea unei mărturii istorice. Elena [modificare] La un an după înfrângerea de la Leipzig.finisajul: David nu omite nici cel mai mic detaliu.eroare medicală sau cancer de stomac. unde a murit în condiții neclare. Primele două supoziții . Elena. În fiecare an. A fost înmormântat cu onoruri militare. căci este înfrânt în bătălia de la Waterloo (18 iunie 1815). ale cărei atenții față de Napoleon și vizitele nocturne pe care le făcea în dormitorul acestuia deveniseră curând subiect de bârfa pe insulă. și contele Charles-Tristan de Montholon. Unitatea coaliției a fost însă salvată chiar de Napoleon. un membru al aristocrației prerevoluționare. Pentru scurt timp însă. întreg imperiul s-a prăbu șit.. se inspiră de data aceasta mai degrabă din tradiția romană. Waterloo. în ceea ce prive ște veșmintele perechii imperiale. în schimb caracterul static al compoziției îndepărtează tabloul de estetica neoclasicistă. Burbonii au fost readuși la tronul Franței prin Ludovic al XVIII-lea. a urmat congresul de la Melbourne care a găzduit cel de-al 41-lea Simpozion interna țional al asociației. demonstrează în mod definitiv că Napoleon a fost otrăvit. exper ți în toxicologia medico-legală se întrunesc in congrese sub auspiciile The International Association of Forensic Toxicologists (TIAFT) pentru a stabili cauza exactă. Napoleon a fost exilat pe insula Sf.

Ei cred ca această compoziție toxică era în mod normal utilizată în secolul XIX pentru conservarea părului. au fost păstrate cu mare grijă și găsite la diverse persoane din anturajul acestuia. Toxicologul francez susține că Napoleon a fost otrăvit cu arsenic în mod lent. La început Josefina era infidelă so țului. Kintz crede că otrava a atins măduva spinării. considerându-se că obiceiul viticultorilor epocii de a curăța butoaiele cu arsenic.”[5] Napoleon și femeile [modificare] Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult. în timp ce regii Franței se opinteau la ele zadarnic.În prezentarea susținută la acest simpozion Dr. Din cauză că Josefina era sterilă în anul 1809. Otrava provenea din alimentele ingerate și a fost împinsă de fluxul sanguin. Josefina fusese în trecut căsătorită cu Alexandre Beauharnais. ci și a învelișului capilar. de care s-a îndrăgostit. Ben Weider deține suvițe din părul lui Napoleon și este dispus să suporte toate cheltuielile exhumării. Maria i-a dăruit un copil. Se menționează în diverse publicații oficiale că „șuvițe de păr aparținând lui Napoleon”. „Rămâne doar ca guvernul și istoricii francezi să-și dea acordul”. În timpul campaniei din Polonia a cunoscut-o pe tânăra Maria Walewska. Detractorii acestei ipoteze resping afirmația. Dr. Josefina era acum văduvă. faimosul Alexandru Walevski de mai târziu. Părul lui Napoleon prezenta o concentrație de substanță toxică de 7-38 de ori superioară dozei „admise”.El face adevărata istorie a Revolu ției franceze. nu rămâne decât să se treacă la exhumarea împăratului. El a ajuns la această concluzie aprofundând analizele nu numai asupra interiorului firelor de păr. Pascal Kintz a făcut cunoscute ultimele rezultate obținute asupra chestiunii prezenței arsenicului în șuvițele de păr ale împăratului. Alți cercetători explică prezența arsenicului în părul lui Napoleon prin folosirea produsului de către viticultorii epocii. Purtătorul de cuvânt al lui Weider a declarat că dacă îndoielile asupra mor ții lui Napoleon persistă. arhiducesă de Austria. Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Franței. după propria mărturisire. Și această supoziție a fost respinsă.. Un om a refăcut ordinea naturală. Josefina.. Când a fost întrebat cum își explică intrarea armatelor sale în Țările de Jos ca pe bulevard. Napoleon a început și el sa aibă numeroase aventuri. Aceștia spălau butoaiele cu arsenic. Napoleon Charles Joseph Francois. este prima lui soție. printre cei mai cunoscuți amanți ai ei numărându-se și ofițerul Hippolite Charles. mare admirator și colecționar al unor piese originale care au aparținut lui Napoléon a afirmat cu tărie în conferin țele și interviurile acordate la televiziunea canadiană că „Napoleon I Bonaparte a decedat datorită otrăvirii lente cu arsenic și că datorită noilor teste ADN această enigmă ar putea fi elucidată”. care a murit fără să domnească vreodată. nu era periculos pentru sănătatea omului. pornind de la păr. Napoleon a fost nevoit să se despartă de ea.„. cu toate că Napoleon era un cunoscut adept al vinului. punând parul pe haimanalele de pe uli ță. În anul 2000. după care puneau strugurii la fermentat. Napoleon s-a îndrăgostit de ea și la scurt timp s-au căsătorit. cu Napoleon. Caracterizări [modificare] Caracterizări în literatură [modificare] • Petre Țuțea . susținând că arsenicul detectat era de origine exogenă și nu a fost absorbit de împărat. dar acesta a murit în timpul Revoluției Franceze. Specialiștii Institutului medico-legal din Strasbourg confirmă teza avansată de Ben Weider. scriitorul Ben Weider. ci ideile revoluționare de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei. S-a recăsătorit cu Maria-Luiza. Au avut un singur copil. Ultimele cuvinte inteligibile ale lui Napoleon au fost .

1964 2.. . pentru Literatură Universală.. Academiei. Editura Humanitas. București. dar bineînțeles că se înșela deoarece este recunoscut ca unul din cei mai mari generali ai lumii. Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deNapoleon I • Misterul morții lui Napoleon • Société Napoléonienne Internationale: Articole despre otrăvirea lui Napoleon. ^ Eminescu. Jules . 1943 5.Armée”). Napoleon a fost un dictator[necesită citare] și a crezut în conducerea oamenilor prin ordine[necesită citare]. V.Napoleon Bonaparte. Jacques . E.Armată" (fr. . Biblioteca pentru toți. Napoleon a fost un om care ducea totul la bun sfâr șit. București. Astăzi impactul Codului Napoleonian este simțit în legile tuturor țărilor Europei. 1973 3.322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea. p..Istoria Franței.Histoire de France. s-a construit Arcul de Triumf în centrul Parisului. ^ Petre Țuțea . ^ Tarle. Ed. Note [modificare] 1. Influența napoleoniană în Franța încă mai este vizibilă și astăzi.73. 1986 4. Ed.. Ed. foarte ambițios și niciodată satisfăcut[necesită citare]. București. Editions Gallimard./ISBN 973-28-0630-3 Legături externe [modificare] La Wikicitat găsiți citate legate deNapoleon I. 1997.Napoleon. inclusiv . În onoarea victoriilor sale. Bonaparte a spus "Waterloo va șterge memoriile victoriilor mele"[necesită citare]. Puțini sunt aceia care nu recunosc că a fost un geniu militar. Paris. ^ Michelet. „Tête."Frunte. ^ Madaule. București. Gh.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful