SUBIECTUL 16 Noi - Octavian Goga In aceasta poezie Goga exprima revolta impotriva asupririi nationale si sociale a romanilor din

Ardeal. Poezia Noi este o doina culta, poetul utilizand tonul doinei de jale, sfasietoare si calma. Ea exprima revolta mpotriva asupririi naionale si sociale a romilor din Ardeal. Titlul poeziei e simbolic. El semnifica fiinta noastra nationala, tara, spatiul ei geografic si etnic. La noi inseamna locul de bastina, cu "codri verzi de brad", campuri de matase, cu plaiuri scaldate in soare, cu flori si cantec de hora, inseamna pamantul strabun, inseamna Crisurile si Oltul, inseamna constiinta si inima indurerata a tarii. In poezie, natura este una sociala. Ea personifica suferinta, durerea neamului romanesc, strain in propria-i tara, care vibreaza in petalele florilor, in desisul codrilor, in apele Muresului si ale Crisurilor. Jalea poporului oropsit este povestita de codri seculari, este purtata din hotar in hotar, de Mures si de " tustrele Crisuri". Natura plange impreuna cu oamenii: nevestele, parintii, feciorii si insusi batranul Olt e " impletit" din lacrimile varsate secole de-a randul. Motivul acestei suferinte este "visul neimplinit ", nutrit de milenii de poporul roman, este visul de eliberare nationala si sociala. REALIZARE ARTISTICA Farmecul poeziei rezulta din simplitatea limbajului pe care poetul il foloseste. Poezia este scrisa intr-un limbaj conspirativ, misterios. Prevestirea unei "zile marete " nu putea fi facuta in mod direct, ci prin intermediul unor metafore pline de subintelesuri. La noi sunt codri verzi de brad i cmpuri de mtas; La noi atia fluturi sunt, i-atta jale-n cas. Privighetori din alte ri Vin doina s ne-asculte; La noi sunt cntece i flori i lacrimi multe, multe... Atmosfera de profunda tristete din poezie este accentuata prin numeroase personificari: codrii "povestesc de jale", si jale "duc Muresul si Crisurile", cantecele "plang"', hora "e mai domolita", codrii "isi infioara sanul", Oltul batran este "impletit cu lacrimi". Fiinta poetului se contopeste cu aceea a poporului sau, autorul inlocuind pronumele "eu" cu "noi". Sentimentul de jale este accentuat in poezie si prin - repetarea unor cuvinte si expresii: "la noi", de trei ori in strofa intaia si de alte doua ori in urmatoarele doua strofe; "plang", de trei ori in strofa a treia. - Si utilizarea frecventa a cuvintelor: suferinta, lacrimi, jale, patimi, pe care le asociaza cu elemente ale naturii: campuri de matasa, privighetori, Crisurile, Oltul, Muresul. Cele cinci strofe, alcatuite din cate 8 versuri, iambice, sunt in realitate, 4 versuri lungi. In organizarea strofelor, poetul a evitat insa versul lung, nefolosit in poezia populara. Impresia de doina de jale este sporita si prin faptul ca poetul foloseste verbe la timpul prezent si unele gerunzii de mod: gemand, plangand, imbratisand. Procedeele si mijoacele artistice, structura versurilor, asocierile de cuvinte, etc. creeaza atmosfera de doina si de litanie (= plangere). Vocabularul este folcloric-popular: codri, jale, batranul soare, povestesc cu jale, plang, lacrimi etc.

Noi Pe bolt, sus, e mai aprins, La noi, btrnul soare, De cnd pe plaiurile noastre Nu pentru noi rsare... La noi de jale povestesc A codrilor desiuri, i jale duce Murul, i duc tustrele Criuri. La noi nevestele plngnd Sporesc pe fus fuiorul, i-mbrindu-i jalea plng i tata, i feciorul. Sub cerul nostru-nduioat E mai domoal hora, Cci cntecele noastre plng n ochii tuturora. i fluturii sunt mai sfioi Cnd zboar-n zri albastre, Doar roua de pe trandafiri E lacrimi de-ale noastre. Iar codrii ce-nfrii cu noi i nfioar snul Spun c din lacrimi e-mpletit i Oltul, biet, btrnul... Avem un vis nemplinit, Copil al suferinii, De jalea lui ne-am rposat i moii, i prinii... Din vremi uitate, de demult, Gemnd de grele patimi, Deertciunea unui vis Noi o stropim cu lacrimi...