FUNDAMENTELE DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

Lect. univ. dr. Cosmin DARIESCU

SUPORT CURS

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

FUNDAMENTELE DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT
Lect. univ. dr. Cosmin DARIESCU

- SUPORT CURS –

Anul IV Semestrul I

2012-2013

............. Leflar..............................3 UNITATEA DE STUDIU 1 ......25 Normele de aplicare imediată ...................................................................................................... incompatibilă cu poziţiile extremiste.....................................................25 Normele juridice materiale ............................................. 5................................. dreptului natural ...............................................................................21 Izvoarele interne.............................22 Însemnătatea doctrinei..................16 Expansiunea metodei internaţionale şi a priori: Zitelmann şi Frankenstein ........................................................23 UNITATEA DE STUDIU NR...................... 2................................................................................................ Arminjon ........ Anzilotti........... Noi izvoare formale cu dispoziţii uniformizatoare ........................................................................ Legătură strânsă şi influenţă reciprocă............................................................. naţionale şi internaţionale...................12 Multitudinea conflictelor interspaţiale şi interpersonale şi integrarea lor în obiectul dreptului internaţional privat.....12 Unitatea celor două ramuri de drept în primele izvoarele juridice formale moderne.......21 Noţiuni fundamentale – Izvoarele formale ale dreptului internaţional privat.................... Recenta atomizare doctrinare a DIP: Cavers.......Natura normelor de drept internaţional privat ............................................................................................................. ...................................................................................................................................11 Soluţiile oferite de dreptul internaţional privat şi de dreptul intertemporal................................................................................................................................................................. Respectarea legii străine şi a celei vechi...........................17 Metodele din dreptul anglo-american: Dicey şi Beale...19 UNITATEA DE STUDIU NR...................................13 Soluţionarea conflictelor de legi în spaţiu prin măsuri radicale şi totalitare.......................................18 Metoda DIP presupune elaborarea a numeroase principii şi reguli supuse evoluţiei şi reînnoirii excepţionale .........................13 Soluţionarea conflictelor de legi prin dreptul internaţional privat respectă persoana umană........Metoda dreptului internaţional privat ...............................................................................................................................................................................................................................................................CUPRINS Obiectivele cursului .......................................15 Metode individuale şi universale................................25 Noţiuni fundamentale ...............................26 ...........................................................25 Normele conflictuale (indirecte......................................................................................................... jurisprudenţei..21 Izvoarele convenţionale ..................................................................................................... asigurând continuitatea juridică spaţială şi temporală a vieţii oamenilor...............15 Noţiuni fundamentale .............22 Conflictul dintre izvoarele internaţionale şi cele interne ...................................................11 Obiectul cursului.11 Noţiuni preliminare..................22 Conflictul între diversele izvoare ale DIP......13 Imposibilitatea unui drept uniform mondial...............15 Doctrinele a priori ale secolului al XIX-lea şi mişcarea de reînnoire metodologică din ultimul deceniu al acelui secol................................................................................................................................................................25 Cele trei tipuri de norme juridice de DIP................... indicatoare ale legii competente în speţă)............................................................. Definiţii...................................... Principiul adaptării.21 Definiţia şi clasificarea izvoarelor formale ale DIP.............................................................17 Metoda tradiţională a ştiinţei juridice.........17 Franz Kahn şi metoda comparativă.........................................................................11 Diversitatea sistemelor de drept pozitive şi varietatea raporturilor sociale în spaţiu şi timp ................................................. Radicalismul lui lex fori: Currie şi Ehrenzweig .21 Izvoarele internaţionale... Lorenzen şi Cook........................................26 Definiţie şi structură ....................................16 Dezvoltarea metodei naţionale şi pozitive: Niemeyer............... autonomia legislativă a diverselor grupuri sociale...13 UNITATEA DE STUDIU NR...................................................................................... Jitta şi Pillet ................................................................11 Conflictele de legi în spaţiu şi în timp . 3................................................................................. Încheierea unor convenţiile privind conflictele de legi paralele celor privind o lege uniformă.......

............................................................................................................................................... Respectul DIP străin şi limitarea DIP al forului....... 6..................................................................................................33 În doctrină se consideră că retrimiterea nu trebuie acceptată doar între legea naţională şi legea domiciliului sau invers ci şi între toate celelalte criterii de soluţionare a conflictelor de legi adoptate în DIP străin............40 Legea după care se efectuează calificarea: lex fori sau lex causae? ..............................................................................................................................................39 Noţiuni fundamentale .35 Drept intertemporal internaţional: soluţii jurisprudenţiale ......................................33 Dezvoltarea şi integrarea doctrinei retrimiterii.....28 Ultimele teorii în special cele americane .................................................................................................................................................................35 Conflictele în timp ale normelor de DIP şi în spaţiu ale normelor de drept intertemporal............. Conflictele pozitive şi negative ale normelor de DIP: aceeaşi soluţie ca la conflictele dintre alte norme.................... Argumente şi sofism........................................ material al forului................30 UNITATEA DE STUDIU NR.......31 Conflictul pozitiv: eşecul soluţiilor doctrinare.............................................................................................................................35 Drept intertemporal internaţional: soluţii doctrinare ..................41 Minimalizarea problemei calificărilor în dreptul pozitiv...........Dezvoltarea normelor unilaterale şi bi sau multilaterale ............................................................ 8.......... Reglementarea românească contemporană ........ 7.. Frauda la lege...................... jurisprudenţiale şi convenţionale...................................32 Conflictul negativ al normelor de DIP: adoptarea aproape unanimă a retrimiterii în hotărârile judecătoreşti............................31 Limitarea DIP care nu are legătură efectivă cu speţa: coexistenţa şi integrarea celor două DIP în materie reală sau în materie personală.............41 Soluţia autentică şi integratoare: calificarea primară după legea forului şi secundară după legea competentă....................................35 Noţiuni fundamentale .39 Sistemul inovator al lui Freitas (Brazilia.............................................................................................43 4 ........................................................ Poziţia Institutului de Drept Internaţional asupra considerării normelor străine de DIP...Interpretarea normelor conflictuale şi calificările ...37 Excepţia generală de ordine publică ...............31 Noţiuni fundamentale ...................42 UNITATEA DE STUDIU NR..................................... legislative........ după exemplul lui ius gentium sau al vechilor coduri mixte din Egipt ................................................39 Interpretarea normelor conflictuale şi problema calificărilor .............................................................. Exemple româneşti.............................................. Critică .... oferită chiar de DIP....................................31 Divergenţa spaţială a normelor de drept internaţional privat (DIP).................................. 1860) al formulării analitice a regulilor conflictuale şi expansiunea lui în veacul al XX-lea.................39 Sistemul sintetic tradiţional (al secolului al XIX-lea) al formulării normelor conflictuale................................................39 Definiţia calificării şi soluţia autonomă a problemei calificărilor..................................28 Doctrina DIP ca drept substanţial.........37 UNITATEA DE STUDIU NR............................36 Drept internaţional intertemporal: soluţii jurisprudenţiale şi doctrinare............Conflictele spaţiale de norme de drept internaţional privat Respectarea dreptului internaţional privat străin ........................................................................................................................................................ inclusiv pentru conflictele interne..........27 Aplicarea directă şi indirectă a legii străine..........................33 Concluzii ...Drept intertemporal international şi drept internaţional intertemporal ...................................................26 Integrarea normelor unilaterale sau incomplete...........................34 UNITATEA DE STUDIU NR.........................................................29 Funcţionarea normală a normelor conflictuale şi inutila chestiune prealabilă ......... textele legislative şi convenţionale...............35 Drept intertemporal internaţional românesc ......................................... 5.32 Reacţia iniţială virulentă a doctrinelor „aprioriste” ......................29 Concluzii privind normele conflictuale ......37 Drept internaţional intertemporal românesc ..............................................27 Îndoieli asupra aplicării legii străine: de la Huber la Savigny şi la şcolile italo-francobelgiană şi cea anglo-americană ................................................... Respectarea DIP străin în spiritul comunităţii de sisteme juridice ............................................28 Doctrina teritorialistă absolută şi cea a exclusivităţii şi universalităţii ordinii juridice etatice..........................................

..................... 10.....57 Norme conflictuale privind moştenirea ..........50 Legea aplicabilă filiaţiei şi adopţiei ................. conform doctrinei româneşti (rezolvarea conflictelor de legi în spaţiu şi în timp) .........44 Condiţiile şi efectele recunoaşterii unui drept dobândit legal în străinătate............. Stabilirea legii naţionale..... 12.................45 UNITATEA DE STUDIU NR........................................................................................ potrivit DIP românesc...................................... Conceptul de reşedinţă obişnuită în DIP românesc... Cooperarea extinsă în materia legii aplicabile desfacerii căsătoriei...................................... Obligativitatea formei solemne impuse de legea aplicabilă fondului......................................................... Legea aplicabilă în lipsa alegerii părţilor................................................47 Legea aplicabilă stării şi capacităţii persoanei fizice.........43 Aplicarea indirectă a legii străine.............................................................................................55 UNITATEA DE STUDIU NR.............................48 Legea aplicabilă ocrotirii majorului şi masuri de protecţie a terţilor.. Legea aplicabilă validităţii convenţiei părţilor privind legea aplicabilă................................................47 Aspecte introductive ..................................................................48 Legea aplicabilă desfacerii căsătoriei...... Comparaţie cu vechea reglementare ................................................57 Desemnarea legii aplicabile succesiunii.......... Ocrotirea terţilor........................................................................................................................................................................................47 Legea aplicabilă numelui persoanei fizice şi drepturilor inerente fiinţei umane ........................................43 Conflictele de legi şi drepturile dobândite: coexistenţă în DIP .............................. Legea desemnată şi legea aplicabilă în lipsa alegerii............................Noţiuni fundamentale .........51 Legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere...45 Adaptarea legii străine faţă de cea a forului....48 Legea aplicabilă efectelor căsătoriei....................................58 Soarta succesiunii vacante în România........ 2567 Cod civil român...........................55 Norme conflictuale privind formele de publicitate..................................................................43 Aplicarea directă şi indirectă a legii străine........................................................................................................................................ Incapacitatea uneia dintre părţi după legea altei ţări ............................ 11............. Proiectul unui regulament al Uniunii Europene în materia legii aplicabile regimului matrimonial.....................60 Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale contractului.....59 Norma de trimitere din art...Aplicarea directă şi indirectă a legii străine şi adaptarea acesteia faţă de legea forului .........57 Aspecte introductive .......................................................... Art.............................................................................................................................51 Legea aplicabilă autorităţii părinteşti şi protecţiei copiilor............................................................................................ Regulamentul (CE) nr.............59 Norme conflictuale privind actele juridice ......................................................52 UNITATEA DE STUDIU NR.........................57 Legea aplicabilă moştenirii.................................................... 2634 Cod civil privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale.....47 Norme conflictuale privind persoana fizică ......................................59 Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale actului juridic................................................ 593/2008 (Roma I)....................48 Legea aplicabilă încheierii căsătoriei...................................................................................................................................55 Norme conflictuale aplicabile bunurilor incorporale....................................................................61 5 ....................................55 Norme conflictuale aplicabile bunurilor mobile corporale........................................................55 Norme conflictuale privind bunurile........................................................................................55 Norme conflictuale generale ........................................ Progres faţă de vechea reglementare ............................59 Aspecte introductive .................................................................................................... 9...........................................57 Legea aplicabilă formei testamentului ...................................................................................................................57 Domeniul de aplicare a legii succesiunii .58 UNITATEA DE STUDIU NR................................ Efectele atenuate ale ordinii publice în cazul recunoaşterii drepturilor dobândite în străinătate..........................................................................................................59 Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic....................................................... Materiile excluse din sfera de reglementare a regulamentului......................................................... Aplicarea universală a regulamentului.............. Legea desemnată şi normele imperative ale statului unde sunt localizate elementele relevante ale situaţiei............... Diferenţe faţă de vechea reglementare ...........................

.... Aplicarea universală a regulamentului ........................ 864/2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale (Roma II)..........................69 Noţiunea de competenţă jurisdicţională în dreptul internaţional privat........68 UNITATEA DE STUDIU NR............71 Competenţa preferenţială a instanţelor române conform Codului de procedură civilă .........................67 Domeniul de reglementare al legii aplicabile obligaţiilor extracontractuale...................... Conceptul de obligaţie extracontractuală....................................................... culpa in contrahendo) ........................ Excepţii de la norma conflictuală generală ........... 4........................................63 UNITATEA DE STUDIU NR........................65 Legea aplicabilă obligaţiilor izvorâte din fapte ilicite.................................................................. Forul de necesitate.............................................................................................................. Data contractelor care intră sub incidenţa regulamentului...................................76 Recunoaşterea hotărârilor străine conform Codului de procedură civilă......................... Problemele ridicate de procesul civil internaţional şi ordinea soluţionării lor.. Forţa probantă....Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale contractului ...............70 Competenţa exclusivă a instanţelor române conform Codului de procedură civilă ........................................................... 14..........................................................................72 Competenţa asupra chestiunilor prealabile şi în materia litispendenţei şi conexităţii internaţionale.................................................................................... 44/2001-Brussels I).................................................. Normele de aplicare necesară şi ordinea publică ................................ Noţiune a de hotărâre străină.....................65 Norme conflictuale privind faptele juridice.. 864/2007 (Roma II) cu alte dispoziţii din dreptul U.............................. Efectele hotărârii străine............................................................. Competenţa generală......................69 Soluţionarea conflictelor de competenţă jurisdicţională internaţională ................................................................................. Prioritatea normelor de competenţă din tratatele internaţionale............................................................ îmbogăţirea fără justă cauză..............71 Prorogarea voluntară de competenţă în favoarea instanţelor române şi excepţia de arbitraj ......................................... 13.... din dreptul Uniunii Europene şi din legile speciale ........................ 593/2008 (Roma I) cu alte dispoziţii din dreptul U.......70 Regula generală în materia competenţei internaţionale conform Codului de procedură civilă.. Excluderea retrimiterii............................................................................................................................72 Norme de competenţă internaţională aplicabile între statele Uniunii Europene (Regulamentul nr.................................63 Legea aplicabilă mijloacelor de probă ale contractului .................................................................................................................77 6 .......................................... Conflicte pozitive şi negative de competenţă. Materiile excluse din sfera de reglementare a regulamentului........... Norma conflictuală generală din art.... Excluderea retrimiteri ..................69 Sediul juridic al reglementărilor privind procesul civil internaţional........................................68 Legea aplicabilă mijloacelor de probă ale obligaţiei extracontractuale..............................................69 Noţiuni fundamentale privind soluţionarea conflictelor de jurisdicţie ...................71 Instanţele române –for de necesitate..E.................69 Sediul juridic al competenţei internaţionale şi caracterul normelor ce determină competenţa................... Cazul mai multor pârâţi......................65 Norma conflictuală din art.........................................69 Noţiunea de proces civil internaţional.......76 Aspecte generale...... 2641 Cod civil.........................72 Probleme legate de eficacitatea internaţională a hotărârilor judecătoreşti civile (în sensul larg al termenului).........................................................................................................................E.......... Normele de aplicare necesară şi ordinea publică ...... Regulamentul (CE) nr........68 Raportul normelor conflictuale din Regulamentul (CE) nr........ Desemnarea legii aplicabile...................................72 Verificarea din oficiu a competenţei internaţionale şi determinarea concretă a instanţei române competente ..............66 Legea aplicabilă obligaţiilor izvorâte din fapte licite (gestiunea de afaceri..................................63 Limitele aplicării legii ce guvernează contractul.....................................................62 Domeniul de reglementare al legii aplicabile contractului......67 Limitele aplicării legii aplicabile obligaţiilor extracontractuale............................................................................................................. recunoaşterea şi exequatur-ul................................63 Raportul normelor conflictuale din Regulamentul (CE) nr.......

....Executarea hotărârilor străine conform Codului de procedură civilă ...............78 BIBILIOGRAFIE ............ 44/2001-Bruxelles I..........E......................... potrivit Regulamentului nr..........................83 7 ......................................................................................................................77 Recunoaşterea şi executarea hotărârilor pronunţate într-un stat membru al U..............

.

studentul va fi capabil să rezolve conflictele de legi în spaţiu şi conflictele de legi în timp şi în spaţiu. Pentru atingerea în concret a acestor obiective. Bucureşti. Fundamentele dreptului internaţional privat. recomandăm completarea acestui suport de curs cu următoarea lucrare: Dariescu Cosmin. Editura Universul Juridic. acest curs ii formează studentului aptitudinile necesare pentru a soluţiona corect conflictele de competenţă jurisdicţională şi în materia recunoaşterii si executării hotărârilor judecătoreşti. .Obiectivele cursului Prin asimilarea cunoştinţelor acestui curs. De asemenea. conflicte ce apar între instanţele române şi cele străine. 2012. utilizând cele mai potrivite norme conflictuale în scopul aflării legii aplicabile în concret raportului juridic cu element de extraneitate..

.

Vom începe cu noţiunile preliminare. 1 11 . 3 Ioan Macovei. Editura Ars Longa. al autorităţii.UNITATEA DE STUDIU 1 Noţiuni preliminare Obiectul cursului Un curs general de paisprezece lecţii nu poate trata toate problemele de drept internaţional privat. Iaşi.422. p. 2001. cutumele. jurisprudenţa) existent în lume nu este nici universal şi nici perpetuu. adesea divergente care se aplică într-o anumită epocă. Développement et intégration du droit international privé.422 sau Ernestina Ungureanu. Tome 133 (1971). se dezvoltă. legea actuală şi pe de alta. respectiv conflicte de legi în timp (dintre legea actuală şi cea veche)2. Diversitatea sistemelor de drept pozitive şi varietatea raporturilor sociale în spaţiu şi timp Dreptul pozitiv (ce include legile. Conflictele de legi în spaţiu şi în timp Aceste fapte intră în relaţie. Raporturile juridice care prin anumite elemente (numite de extraneitate) au legătură cu mai multe sisteme de drept şi care generează conflictele de legi în spaţiu (şi pe cele în spaţiu şi timp) sunt denumite raporturi juridice cu element de extraneitate3. p. De aceea. în epoci şi în zone geografice diferite. faptele juridice se nasc. A se vedea Haroldo Valladão. cu norme proprii.1999. se impune. operarea unei selecţii1.9-11. legea anacronică (legea veche). pp. Tome 133 (1971). pe un anumit teritoriu. fiecare autonom. Iaşi. după exemplul altor specialişti. cu legi autonome şi divergente care nasc în spiritului celui interesat (al avocatului. produc efectele şi sunt adesea judecate cu caracteristicile lor de continuitate în epoci şi în locuri diferite. numită legea forului) sau legea străină. Pe de altă parte. Drept internaţional privat. El se împarte într-un mare număr de sisteme juridice. Développement et intégration du droit international privé. Drept internaţional privat.. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. 2 Haroldo Valladão. al judecătorului) o îndoială asupra legii aplicabile: legea proprie (aceea a persoanei care o aplică. Partea I şi Partea a II-a. Aceste stări de îndoială sunt denumite în limbajul juridic conflicte de legi în spaţiu (dintre legea forului şi legea străină). Efectele vieţii individului pot avea legătură cu teritorii diferite. Editura „Cugetarea”. sau. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. apoi vom prezenta normele conflictuale speciale utilizate de autorităţile româneşti în diverse materii ( de la Capitolul al nouălea la al treisprezecelea) pentru a încheia cu soluţionarea conflictelor de jurisdicţii (problemă care în practică trebuie rezolvată întotdeauna înaintea determinării regulilor conflictuale aplicabile litigiului). apoi vom urmări conceptele fundamentale ale conflictelor de legi ( de la Capitolul al doilea la Capitolul al optulea). anumitor persoane. cu o varietate de indivizi şi se pot prelungi în epoci diferite. 2000. pe de-o parte.

disciplină care studiază legile. transmiterii sau stingerii unui drept) şi cele exclusiv temporale (apărute între reglementările juridice succesive aparţinând aceluiaşi stat şi cu privire la acelaşi drept)6. Cele două ramuri de drept se influenţează reciproc. iar legea străină este legea veche. Editura Ars Longa. Dreptul intertemporal soluţionează conflictele de legi în timp. Iaşi. Atât dreptul internaţional privat (pe care-l vom abrevia prin DIP) cât şi dreptul intertemporal respectă legea străină şi legea veche pentru a asigura continuitatea juridică spaţială şi temporală a vieţii juridice a persoanelor cu excepţia limitărilor impuse de principiile fraudei la lege şi ale ordinii publice. efectele lor şi modul de aplicare. Editura Ars Longa. Editura „Cugetarea”. Drept internaţional privat. Dreptul internaţional privat reprezintă acea ramură a dreptului care reglementează raporturile juridice cu element de extraneitate. Este vorba de dreptul internaţional privat şi de dreptul intertemporal4. Pentru soluţionarea conflictelor de legi în spaţiu şi a celor în timp. Există conflicte de legi în spaţiu unde lex fori este îndeobşte legea nouă.12. Tome 133 (1971). El reglementează faptele în tranziţie. 4 12 . reglementând faptele juridice în relaţia lor temporală cu legi divergente. 5 Ioan Macovei. indicând legea aplicabilă acestora şi autoritatea competentă să soluţioneze litigiile legate de aceste raporturi5. fie într-o lege separată (spre exemplu. În doctrină. Legătură strânsă şi influenţă reciprocă. Drept internaţional privat. Iaşi. s-a subliniat puternica legătură existentă între dreptul internaţional privat şi dreptul intertemporal. 6 A se vedea Ernestina Ungureanu. care trec de-a lungul timpului de la o lege la alta. Partea I şi Partea a II-a. abrogată prin intrarea în vigoare a noului Cod civil român).1999. Aceste conflicte de legi între legea sub imperiul căruia s-a născut un drept şi legea altui stat unde se solicită recunoaşterea lui sunt denumite în doctrina de drept internaţional privat conflicte de legi în timp şi spaţiu pentru a le deosebi de cele exclusiv în spaţiu (născute între legile unor state diferite la momentul naşterii. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Iaşi. p. dreptul şi-a creat propriile ramuri. Definiţii. Legea nr. 2001. Drept internaţional privat. Raporturile de drept internaţional privat beneficiază de o reglementare extinsă cuprinsă fie în Codul civil (a se vedea Cartea a VII-a a Codului civil român din 2009). pp. p. numită ştiinţa izvoarelor dreptului.422.37. natura lor. modificării. Unitatea celor două ramuri de drept în primele izvoarele juridice formale moderne. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. În prezent. 2001. Principiile acestor ramuri de drept au fost formulate în primele titluri ale codificărilor generale vechi. Haroldo Valladão. dezvoltarea ramurii dreptului internaţional privat a impus abandonarea acestui mod de reglementare.Soluţiile oferite de dreptul internaţional privat şi de dreptul intertemporal.95-98 şi Ioan Macovei. p. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Développement et intégration du droit international privé. Respectarea legii străine şi a celei vechi Aceste două ramuri de drept au făcut obiectul aceleiaşi ştiinţe juridice.

era vorba de materii specifice reglementate prin convenţii.101-106. Soluţionarea conflictelor de legi prin dreptul internaţional privat respectă persoana umană. fie de cele în spaţiu (care ţin de DIP). În conflictele de legi se recunoaşte şi se aplică dreptul public străin. pp. p. Încheierea unor convenţiile privind conflictele de legi paralele celor privind o lege uniformă. Développement et intégration du droit international privé. limitate şi de o importanţă redusă. Încercările de unificare a sistemelor de drept din lume au fost timide şi cu rezultate precare. asigurând continuitatea juridică spaţială şi temporală a vieţii oamenilor. la nivel mondial. 8 Haroldo Valladão. distincţie obţinută utilizându-se criteriul suveranităţii este vetustă7. în anumite materii se concretizează în regulamentele adoptate de organele abilitate al Uniunii Europene. autonomia legislativă a diverselor grupuri sociale. Un reputat specialist considera că distincţia frecventă în doctrina europeană între conflictele de legi internaţionale şi cele interprovinciale. În epoca contemporană. mai ales de drept comercial. Principiul adaptării 7 Haroldo Valladão. fie unui stat membru. Drept internaţional privat. regulamente care se aplică direct în fiecare stat membru şi a căror interpretare unitară este asigurată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. soluţiile fiind extrem de asemănătoare. Dreptul uniform presupune o interpretare unitară. Partea I şi Partea a II-a. sau de dreptul transporturilor. Imposibilitatea unui drept uniform mondial.Multitudinea conflictelor interspaţiale şi interpersonale şi integrarea lor în obiectul dreptului internaţional privat. fie de cele în timp (care ţin de dreptul intertemporal). Toate aceste conflicte intră în obiectul DIP. Aceste convenţii au fost ratificate de un număr redus de ţări şi cu rezerve. Editura „Cugetarea”. înţelegem atât conflictele între normele de drept public cât şi între cele de drept privat8. Iaşi. Tome 133 (1971). fie unei provincii sau regiuni. ceea ce ar fi o utopie. Diferenţele între modul de soluţionare a acestor conflicte sunt rare. Tome 133 (1971). În general. Conflictele care fac obiectul DIP cuprind conflicte de legi autonome care aparţin fie unui stat.1999. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. căci ar presupune instituirea unei instanţe unice. Développement et intégration du droit international privé. Soluţionarea conflictelor de legi în spaţiu prin măsuri radicale şi totalitare Conflictele de legi în spaţiu nu pot fi suprimate. fie sistemelor juridice personale (sisteme juridice unde persoanelor fizice li se aplică un set de norme de drept privat determinat de religia sau de seminţia căreia îi aparţin). p. încercările de unificare a sistemelor juridice europene.425.425. Pentru detalii asupra caracteristicilor conflictelor de legi interprovinciale a se consulta Ernestina Ungureanu. Atunci când vorbim de conflicte de legi. Noi izvoare formale cu dispoziţii uniformizatoare Unificarea tuturor sistemelor juridice din lume ar presupune stingerea totală a personalităţii indivizilor şi a autonomiei legislative a grupurilor umane atât de numeroase pe mapamond. supreme şi universale care ar trebui să asigure interpretarea unitară a prevederilor legale uniforme. 13 . nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”.

DIP-ul selecţionează. Ce reprezintă dreptul intertemporal? De ce nu este posibilă suprimarea conflictelor de legi în spaţiu? Care este cea mai bună soluţie a conflictului de legi în spaţiu? _ 14 . aşadar. În continuare vom prezenta dezvoltarea şi integrarea DIP în cadrul social al justiţiei contemporane.Cea mai bună soluţie a conflictului de legi în spaţiu constă. dintre legea străină şi legea forului pe aceea care are incidenţă în conflictul de legi în cauză şi care va reglementa în tot sau în parte actele. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1) 2) 3) 4) 5) Ce sunt conflictele de legi în spaţiu? Definiţi dreptul internaţional privat. Determinarea legii alese presupune întotdeauna o adaptare a legii străine alese dar si a legii forului. în alegerea uneia dintre legile în conflict pentru a guverna raportul juridic de DIP. cu dreptate şi echitate. în curs de desfăşurare sau săvârşite în cursul circulaţiei oamenilor între diversele sisteme juridice ale lumii. faptele juridice născute.

Cu toate acestea străinul este obligat să respecte legile de drept public ale statului pe teritoriul căruia se află. apartenenţa la o naţiune. în tratatul său de drept roman (drept aplicat în mod oficial pe teritoriul actualei Germanii în calitate de drept comun). în materia drepturilor subiective de natură privată. a textelor pozitive în domeniu şi având astfel cale liberă pentru crearea de reguli. Droit international privé. Metoda lui Savigny poate fi rezumată astfel: clasificarea raporturilor juridice şi localizarea fiecăruia după un element caracteristic. aflate sub dubla influenţă a dreptului roman şi a religiei creştine. că aplicarea legii străine nu trebuie considerată ca un fenomen excepţional. curtoazia internaţională. apriorice. Paris. deseori arbitrare. dincolo de realitate. axate pe critica şi în cele din urmă pe abandonarea şcolilor statutare9.UNITATEA DE STUDIU NR.31-43. p. Développement et intégration du droit international privé. Quatrième édition. potrivit lui Mancini. 11 Bernard Audit. au apărut şi dispărut. Nu voinţa unui legislator ci natura problemei de drept privat determină legea aplicabilă11. Din contra. cu libertatea cea mai mare. a prezentat o metodă de soluţionare a conflictelor de legi. 9 Pentru înţelegerea apariţiei şi dezvoltării ştiinţei dreptului internaţional privat recomandăm succinta dar cuprinzătoarea expunere din Florin Ciutacu. aproape totală. cum ar fi cele ale Europei continentale. 15 .). doctrina s-a dezvoltat într-o veritabilă activitate legislativă. pentru individ este o manifestare a libertăţii sale să solicite. Slatina. În sânul raporturilor de drept privat. Corelativ. prin formule vagi. aplicarea legii străine ar trebui să fie un lucru normal şi uşor. Note de curs. geografie. pp. 2006. Tome 133 (1971). Mancini distingea o parte necesară. s-a produs atomizarea dreptului internaţional privat (DIP)10. bazat pe bunăvoinţa. aplicarea legii naţionale străinilor nu era un efect al noţiunii vagi de curtoazie ci o obligaţie internaţională. Economica. Astfel se depolitiza conflictul de legi în spaţiu. legea aplicabilă raportului juridic fiind cea în vigoare în acel loc geografic. în opoziţie cu vechea concepţie a teritorialismului legilor. Editura Themis Cart. Drept internaţional privat. Este suficient să ne amintim de doctrinele lui Savigny sau Mancini. permiţând indivizilor să-şi exercite libertatea. Astfel. Friedrich Carl von Savigny. La mijlocul secolului al XIX-lea. adică imperativă şi o parte voluntară. exprimată prin legătura cetăţeniei determină nu doar statutul politic al indivizilor dar şi statutul lor civil. Partea voluntară cuprindea materiile în care legea nu are decât norme supletive. Pornind de la absenţa. oriunde s-ar afla aplicarea legii sale naţionale! Astfel.71-72. mentalitate determinată de cadrul de viaţă (climat. Partea necesară era alcătuită din starea şi capacitatea persoanelor. Legile civile sunt produsul mentalităţii colective a unui popor. 2006. pp. Fiecare autor se străduia să găsească un principiu absolut care să constituie cheia soluţionării tuturor conflictelor de legi.430. a avut loc o renaştere a studiilor de DIP. 10 Haroldo Valladão. etc. mai ales între ţările unite printr-o comunitate juridică. foarte multe doctrine universaliste. Acest principiu trebuia să fie imperativ nu doar pentru judecător ci chiar şi pentru legiuitor. Această libertate se exprimă în ordinea internaţională prin posibilitatea oferită indivizilor de a-şi desemna legea aplicabilă materiilor din partea voluntară a dreptului privat. Potrivit concepţiei lui Pasquale Stanislao Mancini (1817-1888) . din dreptul familiei şi din succesiuni şi era mereu guvernată de legea naţională a persoanei.Metoda dreptului internaţional privat Doctrinele a priori ale secolului al XIX-lea şi mişcarea de reînnoire metodologică din ultimul deceniu al acelui secol În cursul secolului al XIX-lea. implantată în Germania. Savigny considera. 2 Noţiuni fundamentale . nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. În cursul veacului al XIX-lea.

aceasta fiind o legătură primară dincolo şi deasupra tuturor celorlalte ordini juridice statale. fiecare într-o altă modalitate12. de o incontestabilă autoritate. În 1891. 16 . deoarece printr-o metodă unică nu se poate răspunde unor întrebări care trebuie puse. adică formule adoptate prin intermediul legilor naţionale în locul unui drept internaţional unic şi general. care să reprezinte adevăratul fundament al DIP.431. Développement et intégration du droit international privé. în Franţa. Metoda universală a DIP se referă la dreptul creat de universalitatea statelor din punctul de vedere al datoriei lor comune pentru a se ajunge la o opinie juridică comună şi are ca manifestări: legea internaţională. Ea dă naştere următoarelor forme: legea naţională. Această metodă individuală îşi propune să împlinească datoria statului faţă de indivizii ce compun societatea juridică universală. apoi. elemente care vor alcătui. Această metodă universală nu are eficacitate metodei individuale. În 1890. chiar dacă este ajutat. în Germania. sporindu-li-se elementele comune. Totodată. drept ce poartă amprenta individualităţii acelei ţări. naţionale şi internaţionale. Acesta din urmă trebuie să rezulte dintr-o doctrină ştiinţifică generală. Plecându-se de la metoda individuală. jurisprudenţa şi doctrina. din care se vor dezvolta germenii DIP ce se găsesc în diversele legislaţii pozitive naţionale. Jitta şi Pillet Ca urmare a acestei confuzii teoretice. Metode individuale şi universale. el distingea între un drept internaţional privat supraetatic. dând naştere la doua ramuri ale metodei dreptului internaţional privat. Dreptul pozitiv nu ar trebui să fie decât servitorul fidel al acestei doctrine. specific fiecărei ţări. El întemeia DIP pe normele dreptului internaţional public. Acest apriorism a fost urmat în 1921 şi 1926 de către Ernst Frankenstein care considera că omul nu poate fi supus decât legii naţionale. cea mai rafinată a acestei metode a fost dată. Tome 133 (1971). Apoi. în ultimul deceniu al veacului al XIX-lea a avut loc o mişcare de amplă reînnoire metodologică. El a afirmat că această distincţie este extrem de importantă din punct de vedere metodologic. Jitta a arătat că relaţiile juridice cu element de extraneitate pot fi studiate din două puncte de vedere: din punctul de vedere al unui stat determinat şi din punctul de vedere al colectivităţii statelor. l-a criticat pe Jitta pentru că acesta prefera doctrina particularistă a metodei individuale. 12 Haroldo Valladão. Antoine Pillet (1857-1926). ramură a unui superdrept şi un drept internaţional privat etatic. Daniel Josephus Jitta (se citeşte Eitta) a constatat imensa cantitate de material obţinută din operele individuale şi colective ale jurisconsulţilor din secolul său. Jitta considera că metoda individuală a DIP pleacă de la dreptul pozitiv al unui stat determinat. p. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. legea uniformă şi tratatul internaţional. de către Ernst Zitelmann (1852-1923). metoda universală a DIP. a constatat că aceste soluţii nu pot fi adunate într-un corp de doctrină care să se transforme într-o metodă generală a DIP. se va ajunge treptat la armonizarea acestor norme naţionale.iar legea străină naţională normal aplicabilă într-o materie putea fi îndepărtată dacă aduce atingere normelor locale considerate esenţiale pentru ordinea publică. Pornind de la noţiunea de suveranitate. Metoda lui Pillet prezenta următoarele caracteristici: era independentă de legislaţiile pozitive şi se întemeia pe studiul raporturilor dintre naţiuni. sprijinit de legislaţia comparată şi de principii abstracte. Expansiunea metodei internaţionale şi a priori: Zitelmann şi Frankenstein Expresia cea mai înaltă.

separând decisiv punctul de vedere judiciar de cel legislativ. metoda teoretică a priori a lui Pillet şi Zitelmann.433. El a criticat uniformizarea internaţională a DIP. al XIX-lea. în Germania. începând cu 1931. prin intermediul legilor şi al jurisprudenţei. fie prin Elemér Balogh (1881-1955). se opunea metodei internaţionaliste şi posibilităţii unui DIP uniform. Albert Venn Dicey (1835-1922) distingea între metoda teoretică a priori care căuta un drept comun al Europei prin intermediul studiului şi al reflecţiei. El arăta că DIP este un drept naţional dar că formarea. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. tot în Italia. Arminjon şi-a prezentat metoda sa pozitivă. Atunci când aceste două izvoare nu existau sau aveau dispoziţii insuficiente se putea recurge la doctrină ce expunea fundamentele regulilor de DIP englez. vorbind despre un drept internaţional privat pozitiv. Franz Kahn şi metoda comparativă Tot în ultimul deceniu al sec. El a adoptat o orientare raţionalist radicală. afirmând că în dreptul internaţional pozitiv nu există decât izvoare juridice naţionale. evoluţia şi interpretarea lui nu se pot face decât în lumina dreptului comparat. iar al doilea imperiul absolut al lui lex fori (legea forului)13. adevăratul loc unde se găsesc normele de drept internaţional privat. prin intermediul „universalităţii ordinii juridice statale”. în căutarea realităţii vieţii. căutând ceea ce este în realitate. 13 Haroldo Valladão. În Franţa. Orientarea aceasta a fost dusă la expresia sa cea mai înaltă prin Mario Marinoni (1885-1922). p. pornind de la un anumit principiu. 17 . Lorenzen şi Cook. Leflar. Pierre Arminjon a combătut. Niemeyer separa dreptul în vigoare de dreptul viitor şi admitea că doctrina poate doar influenţa şi doar colabora cu legiuitorul şi cu jurisprudenţa. analiza. Metoda comparativă s-a dezvoltat eficace fie prin Ernst Rabel (1874-1955). pragmatică. Radicalismul lui lex fori: Currie şi Ehrenzweig În 1896. Continuatorii lui Marinoni au fost Giovanni Pacchióni (1867-1946) şi Roberto Ago (1907-1995) care au susţinut primul specificitatea dreptului internaţional privat pentru fiecare stat în parte. Anzilotti. prin articolele sale asupra problemei calificărilor şi prin lucrarea „The Conflict of Laws. reprezentată de Theodor Niemeyer (1857-1939). în Germania. Franz Kahn. Acesta considera că sunt irelevante ordinile juridice ce apar ca efect al voinţei altui stat dar şi norma juridică internaţională. Tome 133 (1971). care se plasa pe poziţia unui drept intern specific fiecărui stat. apoi pe comentatorii EGBG-ului (adică a Legii introductive a Codului civil german – numit prescurtat BGB).în aceeaşi epocă (1894) a apărut o metodă pozitivistă.Dezvoltarea metodei naţionale şi pozitive: Niemeyer. în Italia. Aceste reguli nu reprezentau o masă de maxime incoerente. căutând ceea ce „ar trebui să fie” şi metoda pozitivă ce consideră regulile de DIP ca norme interne ale unui stat determinat. analitică care foloseşte observaţia. în 1925. Atât stabilitatea normei conflictuale naţionale cât şi internaţionalitatea ei parţială sunt necesare pentru atingerea armoniei internaţionale a legilor. Niemeyer îl va influenţa pe Hermann Neumann şi doctrina naţionalistă germană a secolului al XX-lea. Dionisio Anzilotti (1869-1950) a inaugurat. Développement et intégration du droit international privé. în Anglia. orientare pozitivă. Recenta atomizare doctrinare a DIP: Cavers. într-o lucrare din 1891. inducţia fără a neglija deducţia pentru a obţine principiile juridice de DIP fixate în reguli numeroase şi precise. A Comparative Study”(Conflictul de legi. Metodele din dreptul anglo-american: Dicey şi Beale. ci dimpotrivă un sistem de reguli toate în strânsă legătură unele cu altele. Studiu comparativ ). Arminjon Tot.

astfel. Justiţia şi echitatea în soluţionarea conflictelor de legi se realizează prin evitarea adoptării punctelor de vedere radicale şi izolate. profesor la Universitatea Yale. de la Harvard.A. condiţiile economice şi sociale generale”14. acest radicalism a fost criticat Metoda tradiţională a ştiinţei juridice. Joseph Henry Beale (1861-1943). forumul nu aplică decât propriul drept. prin intermediul numeroaselor concepte. Conform acesteia. p. a formulat în 1923. Cavers (1903-1988). această sumedenie de raporturi nu pot fi subordonate faţă de două sau trei principii insurmontabile. 14 Haroldo Valladão. întotdeauna inspirate de idealurile cele mai pure ale justiţiei şi echităţii pentru indivizi şi pentru popoare. Beale şi-a dezvoltat concepţia sa teritorialistă privind recunoaşterea în faţa forum-ului a aşa-numitelor vested rights (drepturi legitime) create de legea străină. Lorenzen (18761951). sociale şi istorice. tot în S. a dezvoltat această metodă pozitivă începând cu anul 1902 şi terminând cu anul 1935. pe cea a lui Brainerd Currie (19121965) cu „analiza interesului guvernamental” şi pe cea a lui Albert A. dându-i astfel forţă juridică Lorenzen şi Cook au întemeiat un curent de gândire urmat de mulţi specialişti americani. Tome 133 (1971). Trebuie să disciplinăm această multitudine de raporturi cu metoda tradiţională a ştiinţei juridice. O metodă opusă a fost susţinută. În doctrină. Profesorul David F. se elaborează un principiu specific. reguli. de la Harvard. Fiecare stat este liber de orice norme superioare căutând „în interesul unei corecte (potrivite) administrări a justiţiei” să determine legea aplicabilă. excepţii. incompatibilă cu poziţiile extremiste DIP cuprinde un ansamblu vast şi complex de raporturi juridice . care căuta „cea mai bună normă de drept”. În concepţia lui Cook. ci adoptă. impunând. o regulă particulară întemeiată pe considerente economice şi sociale. pornind de la sentinţa judecătorului Hand. Prin această metodă. o obligaţie cât se poate de asemănătoare cu aceea care a fost stabilită de legea străină.. Ehrenzweig (19061974) cu „interpretarea politicii tribunalului”. 18 . El a susţinut că se poate trage o concluzie definitivă cu privire principiile generale ce conferă dreptului internaţional privat (DIP) din common law o oarecare uniformitate. ca pe o normă proprie. în parte. prin teoria legii locale (a dreptului local) contesta teoria lui Beale. luând în considerare în multe speţe. folosind metoda experimentală a ştiinţelor fizice că nu există nişte principii fundamentale şi generale care să determine soluţionarea speţelor. Walter W.. o regulă asemănătoare sau identică cu cea din dreptul străin. teoria drepturilor corespondente (omoloage). Leflar (1901-1997). 435. pornind de la studierea masei informe de hotărâri judecătoreşti. Cook a concluzionat. Ultimii doi au ajuns la radicalismul legii forului. De aceea.U. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. prezentate cu titlu de principii ştiinţifice. căci s-ar ajunge la o rigoare logică extremă şi la consecinţe intolerabile. valabile pentru toate statele membre ale S. afirmând inexistenţa principiilor uniforme de drept internaţional privat din common law. de către Ernest G. Acesta. economice. Această concluzie definitivă se întemeiază pe consideraţii etice. ci că pentru fiecare speţă.U. considerând-o ca pe o regulă fundamentală. mult mai larg decât cel al raporturilor juridice de drept civil. Printre marile direcţii a priori susţinute de profesorii americani se cuvine să le amintim pe cele ale lui Robert A. Développement et intégration du droit international privé. Orice ficţiune trebuie îndepărtată şi toate fenomenele trebuie studiate a posteriori. forumul nu recunoaşte şi nu aplică legea străină. creată de judecător pentru fiecare caz în parte.A.În Statele Unite ale Americii.

Scopul primordial al DIP este instaurarea justiţiei şi echităţii în expansiunea spaţială a fiinţei umane. de Freitas nu a stabilit una sau două reguli pentru soluţionarea conflictelor de legi. Întâlnim categoriile drept civil. iluminate de către doctrină şi de dreptul natural. intră într-unul din aceste fişiere. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. legală. Metoda DIP presupune elaborarea a numeroase principii şi reguli supuse evoluţiei şi reînnoirii excepţionale DIP. 79/2011. În epoca contemporană. trebuie să se ia în considerare că principiile şi regulile de drept pozitiv au fost mereu stabilite într-o manieră mai mult sau mai puţin generală. adaptate chestiunilor diverse şi complexe şi numeroaselor grupuri de relaţii aparţinând domeniului său. asemeni altor ramuri de drept. drept procesual. intrat în vigoare pe 1 octombrie 2011. asemeni majorităţii cărţilor juridice. drept comercial. drept public. atunci trebuie formulată o excepţie. constituţională. iar o altă parte solicită crearea unui fişier nou. Dacă norma existentă nu cuprinde un caz cu totul nou. Haroldo Valladão. 220 al Legii nr. trebuie creată o regulă nouă mai adaptată necesităţilor sociale de moment. unde juristul Augusto Teixeira (se pronunţă Teişeira) de Freitas (se pronunţă Freites) (1816-1883). doctrinară etc. norme şi excepţii variate. Tome 133 (1971). fiecărei instituţii juridice i-a alăturat dispoziţii de DIP. metoda DIP constă în edictarea numeroaselor reguli de conflict în locul sistemului tradiţional ce consta într-un număr foarte restrâns de reguli foarte generale. menite să particularizeze principiile soluţionării conflictelor de legi specificului fiecărei instituţii juridice. Aşadar. Aceasta este situaţia şi în noul Cod civil român17. între aceste fişiere. a unor norme de DIP speciale18. p.439.340. Développement et intégration du droit international privé. în faptele sociale în legătură cu sisteme juridice pozitive şi divergente. p. jurisprudenţială. manieră ce nu poate cuprinde întreaga diversitate a faptelor sociale. iar în Partea specială. atât timp cât se ajunge la rezultate echitabile şi juste15. Développement et intégration du droit international privé. p.441. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. modificată la rându-i prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. în parte. O ilustrare a acestei metode de mijloc se găseşte în Brazilia. sau dacă caracterul imprevizibil şi neaşteptat al situaţiei o cere. idei. Pe de altă parte . O altă parte se găseşte într-o zonă de frontieră. 71/2011. a plasat principiile de DIP în Titlul preliminar. 16 Ibidem. Aceasta este misiunea legii şi în absenţa legii a jurisprudenţei. Normele de DIP privind diversele raporturi juridice funcţionează aidoma fişierelor tradiţionale ale unei biblioteci.) este permisă în dreptul internaţional privat. 287/2009 cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. în Schiţa Codului civil al Imperiului Brazilian (1860-1865). Majoritatea covârşitoare a raporturilor juridice cu element de extraneitate. Tome 133 (1971). 15 19 .Orice modalitate de producţie juridică (internaţională sau internă. 17 Legea nr. trebuie să opereze cu principii. 71/2011. 18 A se vedea nota 31 din Haroldo Valladão. Data de 1 octombrie 2011 este prevăzută în art. ci sute de astfel de norme16.

Mancini? 3) Rezumaţi concepţiile lui Jitta şi Pillet asupra metodei dreptului internaţional privat.VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1) Care este caracteristica comună a doctrinelor aprioriste? 2) Care era principiul fundamental al metodei lui Friedrich C. Savigny? Dar cel al metodei lui Pasquale S. 4) Ce este „teoria dreptului local”? Dar „teoria drepturilor omoloage”? 5) Care sunt caracteristicile metodei contemporane a dreptului internaţional privat? 20 .

Diferă doar gradul de utilizare al fiecărei categorii de izvoare. cutuma bilaterală sau plurilaterală este arareori un izvor formal de drept internaţional privat.ulb. Izvoare doctrinare. Développement et intégration du droit international privé. Izvoarele internaţionale În epoca contemporană. În rândul izvoarelor internaţionale. etc. Convenţia de la Havana (1928).UNITATEA DE STUDIU NR. 20 19 21 .ac. Au proliferat în special tratatele şi actele normative internaţionale a căror forţă juridică derivă din alte tratate (a se vedea regulamentele de DIP adoptate în Uniunea Europeană). al muncii. Izvoarele interne Izvoarele interne de DIP sunt mai rare decât cele ale dreptului civil sau ale dreptului penal. convenţiile de la Haga din 1894. 21 Disponibil la următoarea adresă web: http://www. În epoca contemporană.) sunt extrem de frecvent utilizate ca izvoare de DIP.pdf (accesată pe 29 iulie 2011). Normele internaţionale fundamentale care privesc recunoaşterea şi exercitarea unor drepturi fondate pe o lege străină sunt foarte rare20. 1902. 3 Noţiuni fundamentale – Izvoarele formale ale dreptului internaţional privat Definiţia şi clasificarea izvoarelor formale ale DIP Izvoarele formale dreptului internaţional privat sunt formele sub care se prezintă normele de DIP. în dreptul belgian sau în dreptul românesc. Dreptul natural. convenţiile de la Geneva (1930.445. deşi conţin puţine norme fundamentale generale.be/droit/dip/16_juillet_2004. aerian sau de procedură.. Izvoarele DIP pot fi clasificate în: Izvoare internaţionale. 1931. izvoarele internaţionale s-au dezvoltat foarte mult. s-a ajuns în prezent la Codul de drept internaţional privat belgian din 16 iulie 200421 Ibidem. 1954 etc. după unii autori19. reglementările interne de drept internaţional privat au sporit în volum şi în sistematizare. 1931). cum ar fi ale dreptului civil. de la Montevideo (1889 şi 1940). Izvoarele internaţionale convenţionale exprese (acte internaţionale. convenţiile ţărilor scandinave din 1931. Cele câteva norme de drept internaţional privat sunt risipite mai ales în textele introductive sau preliminare ale codurilor sau legilor speciale. 1905. Putem exemplifica în acest sens tratatele de le Lima (1879). Izvoare convenţionale. Izvoare interne. Aceste izvoare sunt identice cu cele ale altor ramuri ale dreptului. tratate etc. totuşi. de la câteva principii generale stabilite de doctrină pe baza unor reglementări pozitive laconice. Tome 133 (1971). p. p. Spre exemplu. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”.444 şi 449. industrial. A se vedea nota 31 din Haroldo Valladão. convenţii.

dreptului natural Având în vedere numărul redus de norme pozitive de DIP. Prin intermediul acestor acorduri. doctrina şi precedentul judiciar şi chiar dreptul natural (în opinia unor specialişti) joacă un rol foarte important în evoluţia acestei ramuri de drept. rezoluţii ale unor asociaţii şi congrese. p.sau la Cartea a VII-a a noului Cod civil român. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. transformând cutuma în normă scrisă. 22 . Această cutumă internă exprimă tradiţia şi opinia publică spontană şi rămâne în vigoare.447. 23 Haroldo Valladão. constituie. inclusiv în cel românesc. Développement et intégration du droit international privé. Cu toate acestea. articole. Développement et intégration du droit international privé. pe întreg parcursul jurisprudenţei. alte norme juridice bilaterale sau multilaterale. Însemnătatea doctrinei. dezbateri. regulile juridice proclamate în hotărâri repetate. ale jurisconsulţilor. consultaţii. cursuri. întreprinderilor. Sursele doctrinare furnizează baza ştiinţifică a dreptului internaţional privat. un izvor juridic formal expres. ale contractelor de adeziune. p. cum ar fi chestiunile religioase. Izvoarele convenţionale Izvoarele convenţionale. În concepţia unui reputat specialist23. sportive. ale asigurărilor etc. ştiinţifice. care trebuie soluţionate într-un mod logic. Ele dau o formă concretă idealurilor juridice. Această formă voluntară. dincolo de regulile etatice şi supraetatice. noile şi amplele codificări ale DIP în numeroase sisteme de drept. dreptului viitor şi sunt reprezentate de lucrări specializate. în toate ţările din lume. refuzându-i aplicarea doar în mod excepţional. fie ale asociaţiilor. Obiceiul intern (în realitate. Tome 133 (1971). completată cu Cartea a VII-a a noului Cod de procedură civilă. atunci când acesta este în mod vădit contrar ordinii publice22. 449. În cazul conflictelor dintre izvoarele formale 22 Haroldo Valladão. ea reprezintă doar un izvor teoretic. economice. dar privind acelaşi gen de asociaţii şi persoane fizice). ale camerelor de comerţ. jurisprudenţa se constituie şi acolo într-o sursă pozitivă de drept. un izvor formal convenţional) este o sursă de importanţă capitală pentru complinirea lacunelor sau chiar pentru modificarea normelor de DIP existente. ale avocaţilor sau colective (studii. lucrări ale profesorilor. ale conferinţelor juriştilor specializaţi în materie). au atenuat considerabil însemnătatea acestui izvor de juridic formal. fie expresă sau tacită trebuie recunoscută şi aplicată de orice stat. Jurisprudenţa instanţelor superioare.. jurisprudenţei. prin intermediul autorităţilor şi al tribunalelor. care s-au aplicat cotidian şi care guvernează multe activităţi de foarte mare însemnătate internă şi internaţională. exprimând dreptul voluntar. individuale. Tome 133 (1971). adică tratate şi convenţii). provin din autonomia de voinţă şi sunt concretizate în acorduri internaţionale (fie ale statelor. indivizilor sau în acorduri interne (adică în interiorul fiecărui stat. Conflictul între diversele izvoare ale DIP Între diferitele izvoare formale ale dreptului internaţional privat se pot ivi conflicte. ultimul izvor juridic formal al dreptului internaţional privat îl reprezintă dreptul natural. În celelalte state. literare.în ultimele decenii. s-au creat şi dezvoltat. mai ales în ţările de limbă engleză. deşi în fapt. adevărate legi particulare sau private. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. pledoarii.

convenţiilor şi regulilor ce le încalcă. În cazul izvoarelor convenţionale. Tome 133 (1971).internaţionale. iar între acestea din urmă. normele internaţionale au prioritate faţă de regulile interne. normele constituţionale prevalează asupra celor legale şi ambele prevalează asupra celor regulamentare. nici jurisprudenţa şi nici cutuma nu ar avea statut de izvor formal de drept internaţional privat. 71/2011) prevede în art. 24 Această abordare realistă a soluţionării conflictelor dintre izvoarele formale de DIP este expusă în Haroldo Valladão. dispoziţiile lor nu pot fi înlăturate decât în faţa preceptelor internaţionale sau interne imperative în vigoare. Développement et intégration du droit international privé. Norma internaţională convenţională nu are prevalenţă doar dacă a fost aprobată şi ratificată după intrarea în vigoare a unui text constituţional contrar. Norma internaţională are propria formă de abrogare. 3. nu poate prevala asupra unui precept fundamental în vigoare de drept internaţional sau de drept convenţional internaţional (adică dintr-un tratat valid şi în vigoare). Astfel. Ea nu poate fi modificată decât printr-o normă internaţională de aceeaşi categorie sau de o categorie superioară şi niciodată printr-o regulă inferioară internă sau naţională. Dispoziţia internă. şi care devin astfel acte internaţionale lipsite de validitate. o serie de reguli privind soluţionarea conflictelor dintre izvoarele formale de DIP. Cutumele prevalează asupra textelor scrise care nu sunt respectate în practică. Ca regulă. scrise sau cutumiare. mai ales dacă este convenţională. Jurisprudenţa instanţelor are preferinţă în faţa dispoziţiilor legii24. 23 .449. este de ordin special. dreptul Uniunii europene sau dispoziţiile din legi speciale nu stabilesc o altă reglementare. Normele federale prevalează asupra normelor statelor membre ale federaţiei. p. Noul Cod civil român (Legea nr. circumscrisă doar statelor contractante. dispoziţiile constituţionale prevalează asupra celor legale şi ambele asupra celor date în aplicarea legii (regulamentare). Cu toate acestea. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. în vreme ce dispoziţia internaţională. În virtutea monismului juridic. În cazul conflictelor dintre izvoarele formale interne de DIP. Este vorba de denunţare. 2557 alin . 287/2009 cu modificările şi completările introduse prin Legea nr. toate aceste trei componente ale sistemului juridic românesc pot influenţa indirect soluţionarea litigiilor cu element de extraneitate. Se observă că legiuitorul român este adeptul monismului juridic şi că în concepţia sa nici doctrina. normele fundamentale generale prevalează asupra tratatelor. dispoziţia internă este de ordin general. dispoziţiile Cărţii a VII-a a Codului civil sunt aplicabile în măsura în care convenţiile internaţionale la care România este parte. Conflictul dintre izvoarele internaţionale şi cele interne O problemă delicată este reprezentată de divergenţa dintre izvoarele formale internaţionale şi cele interne de DIP. chiar de natură constituţională.

din tratalele internaţionale la care România este parte? Care se aplică întâi? 24 . cele din dreptul U. . Care sunt izvoarele internaţionale ale dreptului itnernaţional privat? 3.VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. Care sunt izvoarele formale ale dreptului itnernaţional privat românesc? 4. Cum se soluţionează conflictele dintre reglementările internaţionale şicele interne de drept internaţional privat? 6. Ce rol are doctrina ca izvor al dreptului itnenraţional privat? 5. Enumeraţi izvoarele formale ale dreptului itnernaţioal privat.E. Care este ordinea aplicării următoarelor norme de drept internaţional privat: normele din Codul civil. 2.

2582. 1997. Drept internaţional privat. În cele ce urmează vom studia fiecare categorie de norme de DIP.37. 2001. Drept internaţional privat. Editura Lumina Lex. 29 Mihai Vasile Jakotă. Cele mai importante norme materiale aparţinând dreptului internaţional privat sunt cele care reglementează două instituţii principale ale acestei ramuri de drept şi anume: Condiţia juridică a străinului persoană fizică sau juridică în România (articolele 2579. În doctrina franceză definiţia de mai sus a fost exprimată laconic şi plastic. direct. Pierre Bourel.) şi în norme de drept procesual. Bucureşti. 2001. Tratat. p. s-au oferit câteva exemple de norme de aplicare necesară: normele de dreptul muncii (uneori vorbinduDragoş-Alexandru Sitaru. Normele materiale se subclasifică. în parte. totodată astfel: normele de aplicare imediată „ucid în ou conflictele de legi”28. Normele juridice materiale Normele materiale cârmuiesc în mod direct raporturile juridice cu element de extraneitate. A se vedea în acest sens şi Dragoş-Alexandru Sitaru. Editura Fundaţiei „Chemarea”.UNITATEA DE STUDIU NR. 5 Noţiuni fundamentale . Efectele hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale străine în România (articolele 1079-1118 din noul cod de procedură civilă)26. aşa cum vom vedea în continuare. 8e édition. Paris. În doctrina românească de drept internaţional privat s-a subliniat faptul că determinarea în concret a normelor de aplicare necesară din dreptul forului depinde în cea mai mare măsură de aprecierea judecătorului sau a autorităţii solicitate cu rezolvarea unor aspecte ale raportului juridic cu element de extraneitate29. 1071 din noul Cod de procedură civilă ). Editura Lumina Lex. Droit international privé. în norme de drept material sau substanţial (de drept civil. raportul juridic cu element de extraneitate. Iaşi. ca urmare a soluţionării acestor conflicte. Aceste norme au fost special construite pentru a reglementa în mod nemijlocit raporturilor juridice de drept internaţional privat25. legea competentă să reglementeze în mod substanţial. 27 Cunoscute sub denumirea de lois de police (în limba franceză) sau de mandatory rules (în limba engleză). Norme de aplicare imediată şi Normele conflictuale (specifice acestei ramuri de drept). În doctrina franceză. 2583 din noul Cod civil şi 1069. subliniindu-i trăsăturile specifice. Normele de aplicare imediată Normele de aplicare imediată (necesară27) reprezintă acele norme juridice ale forului care ocrotesc interese sociale atât de importante încât exclud din capul locului conflictele de legi în acea materie şi posibilitatea aplicării legii străine.38.338. de dreptul familiei etc.62 26 25 25 . vol. Dalloz. Pascal de Vareilles-Sommières.1070. Drept internaţional privat. la rândul lor.Natura normelor de drept internaţional privat Cele trei tipuri de norme juridice de DIP Dreptul internaţional privat operează cu trei tipuri de norme juridice: Norme materiale.p. deosebindu-se astfel de normele conflictuale care doar indică.p. 28 Yvon Loussouarn. I. Bucureşti.p. Tratat. 2004.

2572 alin. autoritatea parentală sau tutela şi regulile privind regimul matrimonial primar stabilite în articolelor 212-225 din Codul civil francez şi care sunt aplicabile prin simplul fapt al căsătoriei. indicatoare ale legii competente în speţă) Definiţie şi structură Norma conflictuală poate fi definită drept norma juridică care selectează dintre legile în conflict. Ion P. 2006. norma conflictuală are o structură proprie. fie legea forului. Editura Universul Juridic. de normă de trimitere. regulile conflictuale erau unilaterale. Datorită funcţiei ei. norma conflictuală poate fi unilaterală (se precizează când anume este competentă legea română) sau bilaterală (se precizează competenţa unei anumite legi care poate fi legea română sau cea străină). Paris. Bucureşti. Drept internaţional privat. În exemplul dat. care se aplică indiferent de legea ce guvernează. Legătura normei conflictuale este partea care indică sistemul de drept aplicabil pentru conţinutul normei conflictuale32. 32 Dan Lupaşcu. vor fi guvernate de legea franceză. Quatrième édition. Droit international privé. Editura Universul Juridic. dar adaptată românilor exista şi în art. Orice normă conflictuală are un conţinut şi o legătură.Filipescu. Conţinutul acestei norme conflictuale este reprezentat de „starea civilă şi capacitatea persoanei fizice”. O regulă conflictuală asemănătoare.41. Bucureşti. Andrei Filipescu. Dezvoltarea normelor unilaterale şi bi sau multilaterale În anumite coduri şi legi din secolul al XIX-lea. 3 al art. chiar daca îşi au reşedinţa în străinătate. aparţinând unor state diferite. de indicator.1 al noului Cod civil românesc. legea ce va guverna raportul juridic cu element de extraneitate. în sensul că autoritatea solicitată cu rezolvarea unui litigiu de drept internaţional privat va trebui întâi să cerceteze propriul drept în căutarea normelor de aplicare imediată în materie şi dacă acestea nu există. 2 al Codului civil 30 31 Bernard Audit. p. prevăzând doar aplicarea unei singure legi. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. potrivit art. partea ce cuprinde raporturile juridice la care se referă norma conflictuală.97 şi 535-536. Normele conflictuale (indirecte. Spre exemplu. 2010. p. Normele de aplicare imediată constituie o etapă premergătoare rezolvării conflictului de legi. Economica. legătura normei conflictuale este reprezentată de „legea sa naţională”. 2 alin.33. fie cea străină. oricare ar fi regimul matrimonial al soţilor30. atunci va proceda la soluţionarea conflictului de legi31. Ediţie revăzută şi adăugită. normele locale privind ocrotirea copilului în primejdie. p. Punctul de legătură localizează raportul juridic într-un anumit sistem de drept33. Tratat de drept internaţional privat. potrivit regulii conflictuale. 3 din Codul civil francez prevedea că starea şi capacitatea francezilor. 2007. Norma conflictuală din exemplu este o normă conflictuală bilaterală. Punctul de legătură este elementul concret prin care se stabileşte relaţia dintre raportul juridic ce constituie conţinutul normei conflictuale şi un anume sistem de drept (legătura normei conflictuale). Conţinutul normei conflictuale reprezintă ipoteza acesteia. starea civilă şi capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel. 33 Ibidem.se de teritorialismul acestei ramuri de drept). 26 . pp. Spre exemplu. alin. În funcţie de formularea legăturii.32.

Jurisprudenţa. adoptate în tratate şi în convenţii internaţionale. înfruntându-l pe Huber a proclamat egalitatea tuturor legilor. ilustrată de juristul Johann Kaspar Bluntschli (se pronunţă Bluntşli) (1808-1881). legătură ce a fost transformată. Îndoieli asupra aplicării legii străine: de la Huber la Savigny şi la şcolile italofranco-belgiană şi cea anglo-americană Pentru juristul olandez Ulrick Huber (1636-1694). s-a decis ca stării şi capacităţii străinilor să li se aplice legea domiciliului lor. familia şi succesiunea lor. Drept internaţional privat. Tome 133 (1971). Trebuie căutate motivele atitudinii rezervate a legislatorului şi apoi trebuie să se recurgă la izvoarele subsidiare de drept.456. 27 . pentru juristul englez Albert Venn Dicey (1835-1922) sau pentru juristul american Joseph Henry Beale (1861-1943). în această succesiune istorică şi de gândire. iar. În aproape toate textele legilor şi codurilor de DIP din secolul al XX-lea se constată predominanţa regulilor conflictuale bi sau plurilaterale. dacă această lege solicita expres acest lucru. Développement et intégration du droit international privé. Haroldo Valladão. Astfel. Ea depinde de normele conflictuale străine. pentru străini. pentru a găsi acolo soluţii juste şi echitabile35. al justificării aplicării dreptului străin. Se observă că bilateralizarea normei conflictuale nu este completă. autor al Codului civil al cantonului Zürich (1854-1856).. aplicarea legii străine echivala cu recunoaşterea drepturilor câştigate sub imperiul acelei legi străine. într-una bi sau plurilaterală. vol. mai ales la principiile generale. Integrarea normelor unilaterale sau incomplete Sistemul clasic de reguli conflictuale bi sau multilaterale este cel mai convenabil pentru că el răspunde tuturor problemelor ce apar într-un conflict de legi. I. Editura Fundaţiei „Chemarea”. Friedrich Karl von Savigny (1779-1861) cu doctrina comunităţii de drept între popoare. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. în legea naţionalităţii. Acest cod stabilea aplicarea legii Zürich-ului pentru cetăţenii cantonului cu privire la starea. Avem de-a face cu o normă conflictuală care neglijează problema legii aplicabile stării şi capacităţii străinilor.85. apoi doctrina franceză au transformat regula dintr-una unilaterală. se admitea eficacitatea în întreaga lume a dreptului aplicat în fiecare stat. pe teritoriul ei. Lacuna normelor conflictuale unilaterale nu trebuie complinită obligatoriu prin recursul la principiul reciprocităţii sau la analogie. 1997. care proclama forţa legilor doar în interiorul statului ce a edictat acele legi. pentru favorizarea schimburilor între popoare. Un proces asemănător s-a semnalat şi în dreptul internaţional privat românescExistă şi o altă poziţie în edictarea normelor conflictuale. sub influenţa şcolii italo-franco-belgiene. Dominaţia incontestabilă a normelor conflictuale în dreptul internaţional privat nu sa putut instaura decât prin depăşirea unui obstacol important: acela al determinării temeiului aplicării legii străine pe teritoriul unui alt stat. Este necesar ca acestea să accepte aplicarea dreptului străin la Zürich. p. adică mai precis recunoaşterea universală a efectelor produse de acea lege aplicată anterior. Cu toate acestea. judecătorul fiind 34 35 Mihai Vasile Jakotă. capacitatea. cetăţenilor francezi (români). p.român de la 186434. Toţi cei trei jurişti erau partizanii unei soluţii teritorialiste. Acest sistem este mai potrivit pentru textele de DIP de origine internaţională. Iaşi. aplicarea în aceleaşi materii a legii ţării lor. adică cetăţeniei lor. orientându-se doar către chestiunea aplicării legii franceze (româneşti).

aceea a forului. prin intermediul lui Antoine Pillet.457. ar trebui respinse. material. ce permitea aplicarea directă a legii străine a fost urmată de Pasquale Stanislao Mancini (1817-1888) şi de şcoala franco-italo-belgiană. aplicare care s-a produs. Această teorie a exclusivităţii ordinii statale şi care neagă caracterul juridic pentru legile internaţionale. cea a statului forului. dezvoltată apoi de Roberto Ago (1907-1995). p. Potrivit acestei teorii conflictele de legi nu pot exista pentru că legea este unică. de dreptul statelor europene (cu excepţia Marii Britanii) şi de statele Americii Latine de-a lungul veacurilor al XIX-lea şi al XX-lea36. Aceste teorii care consideră că doar legea forului are putere juridică şi care propun receptarea dreptului străin. Această distincţie a apropiat şcoala europeană de cea anglo-americană Doctrina teritorialistă absolută şi cea a exclusivităţii şi universalităţii ordinii juridice etatice. Haroldo Valladão. Prin urmare. Critică În Italia a fost afirmată inaplicabilitatea legii străine ca atare. religioase nu are niciun suport juridic şi constituie un anacronism37.chemat să aplice legea competentă fără să se întrebe dacă acea lege este a statului său sau este legea unui stat străin. substanţial. deja. 36 37 Ibidem. naturalizarea lui. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. El nega posibilitatea conflictelor de legi deoarece pe un anumit teritoriu există doar o singură lege. Développement et intégration du droit international privé. dreptul internaţional privat devenea un drept special. aceea a respectării drepturilor dobândite în străinătate. Doctrina DIP ca drept substanţial. Conţinutul legii străine este încorporat în legea forului. material al forului. p. private.458. după exemplul lui ius gentium sau al vechilor coduri mixte din Egipt O variantă legată de concepţia lui Marinoni este reprezentată de teoria lui Giovanni Pacchioni (1867-1946). Această distincţie. care reglementa faptele juridice de comerţ internaţional. Aplicarea directă şi indirectă a legii străine Un pas înainte în uşurarea aplicării legii străine pe teritoriul altui stat s-a făcut odată cu apariţia distincţiei între aplicarea directă a legii străine (în sensul creării unui drept pe un anumit teritoriu) şi aplicarea indirectă a legii străine (adică recunoaşterea pe un anumit teritoriu a efectelor aplicării acelei legi. Tome 133 (1971). a fost cu mult extinsă de şcoala franco-italo-belgiană. directe. 28 . care nu poate intra în conflict cu o lege străină care este un simplu fapt. după exemplul roman al lui ius gentium sau după exemplul Egiptului cu ale sale coduri mixte. formulată de elveţianul Charles Antoine Brocher (1811-1884) în legătură cu limitele ordinii publice (ordine care acţionează mult mai viguros în cazul aplicării directe a legii străine decât în cazul aplicării indirecte). ajungând la expresia sa cea mai înaltă în Franţa. străine. în străinătate). având nome proprii. prevăzută şi de Savigny. la conflictele de legi în timp (el distingând dobândirea şi pierderea drepturilor de existenţa acestora). care considera aplicarea indirectă ca pe o parte autonomă a dreptului internaţional privat. Precursorul acestei mişcări pozitiviste juridice a fost Mario Marinoni care considera că ordinea juridică statală este exclusivă şi universală. Această egalitate între legea naţională şi legea străină.

arătând pe baza deciziei judecătorului Hand că judecătorul forului creează o imitaţie cât mai fidelă posibil a dreptului străin. stabilind pentru fiecare legea competentă. legea străină se aplică în calitate de element de fapt. Pierre Bourel. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. trebuind să soluţioneze o speţă cu element de extraneitate va aplica legea competentă specificată de norma conflictuală a judecătorului. natural sau adoptiv. 2009. Dalloz. Curs universitar. deciziilor instanţelor supreme. David F. teoria dreptului local a lui Ernest G. Întrebarea care se ridica era aceea dacă o astfel de chestiune prealabilă trebuie rezolvată prin intermediul DIP al forului sau prin intermediul DIP al legii declarate competente de DIP al forului.. 38 29 . Drept internaţional privat. judecătorii americani să le aplice în speţele de drept internaţional privat pe care le judecă. Melchior şi Wilhelm Wengler Aceştia au introdus aşanumita problemă a chestiunilor prealabile. Développement et intégration du droit international privé. judecătorul va aplica din nou propria normă conflictuală pentru a descoperi legea competentă.U. p. o regulă identică sau asemănătoare (conform lui Cook). în Germania. În dreptul internaţional privat românesc se consideră că legea străină se aplică în calitate de element de drept. ci îl încorporează (potrivit lui Lorenzen) sau adoptă. Bucureşti. Pascal de Vareilles-Sommières. Funcţionarea normală a normelor conflictuale şi inutila chestiune prealabilă Normele conflictuale guvernează diverse grupuri de raporturi juridice. fără însă a se încorpora sistemului juridic românesc (art. Editura Lumina Lex.460. filiaţiei. Ediţia a IV-a.A. ca lege. Să luăm un exemplu: daca DIP al forului ordonă aplicarea la o succesiune a legii domiciliului decuius-ului. Droit international privé. de exemplu. Dacă va fi cazul să recunoască efectele aplicării în străinătate a unei legi străine. 2562 Cod civil ). De aceea judecătorii americani trimit comisii rogatorii pentru ca avocaţii străini să-i informeze asupra dispoziţiilor textelor. asupra succesiunii.Ultimele teorii în special cele americane În Statele Unite ale Americii. astfel încât forul trebuia să-i aplice chestiunii prealabile DIP al legii pe care tot forul o declarase competentă să guverneze chestiunea principală. Aceste probleme ar trebui rezolvate de DIP al forului sau de DIP al problemei principale.. imitaţie care rămâne totuşi un drept al forului (homologous rights theory). 39 Haroldo Valladão. pentru ca ei. pp. În doctrina franceză şi belgiană sau în statele Americii Latine. tutelei etc.303-305. Judecătorul trebuie doar să aibă grijă ca în desemnarea acestei legi străine să nu existe fraudă la legea forului sau contrarietatea cu ordinea publică a forului39. apare o problemă legată. 2004. Funcţionarea normală a normelor conflictuale este următoarea: judecătorul forului. adică de legea care va guverna succesiunea? Aceşti autori şi mulţi alţii au susţinut aplicarea DIP al problemei principale şi la chestiunea prealabilă. prin lucrările lui G. Tome 133 (1971). Lorenzen (18761951) şi Walter W. Astfel. p. de calitatea de soţ supravieţuitor sau de fiu legitim. Paris.121 şi Yvon Loussouarn. Nicoleta Diaconu. în S. Cook au pus accentul pe doctrina teritorialistă proclamând faptul că forul nu aplică nici direct şi nici indirect (nu-i recunoaşte efectele) dreptul străin. 8e édition. Această funcţionare normală a normelor conflictuale a fost ameninţată prin anii ‘ 30. Cavers (1903-1988) a mers mai departe. susţinută de jurisprudenţă. Cu toate acestea. judecătorii consideră legea străină ca pe un element de drept şi nu de fapt. Orientarea dominantă este aceea că judecătorul forului ar trebui să procedeze întocmai ca judecătorul străin. părţilor revenindu-le sarcina invocării şi stabilirii conţinutului acestei legi38. există norme conflictuale privind căsătoria şi efectele sale. în acord cu un anumit element de legătură. incidente în dreptul internaţional privat.

al locului şi al timpului de unde provin.461. Concluzii privind normele conflictuale În concluzie. 5. 8. Normele conflictuale au o funcţie comună cu cele de drept intertemporal în sensul că ele fixează frontierele domeniului dreptului naţional sau ale dreptului străin. 9. Développement et intégration du droit international privé. EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR 1. Definiţi normele de aplicare imediată (necesară). Definiţi normele material de DIP (drept internaţional privat). 30 . 2. Care este diferenţa dintre normele conflictuale şi cele de aplicare imediată? Care se aplică primele? Ce credeau Savigny şi Mancini despre aplicarea legii străine? Ce presupune apliocarea indirectă a legii străine? Care este poziţia doctrinei americane asupra aplicării dreptului străin? Dar al jurisprudenţei americane_ Ce drept guvernează chestiunile prealabile? 40 Haroldo Valladão. Tome 133 (1971). nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. Chestiunile prealabile recunoscute în procedură au fost mereu judecate conform dreptului lor propriu. Ce sunt normele conflictuale? Care sunt cele două elemente de structură ale normei conflictuale? Daţi exemple. normele conflictuale sunt norme juridice indirecte care delimitează competenţa altor norme juridice. 4. la fel ca normele de drept intertemporal (cum ar fi acelea care dispun asupra intrării în vigoare şi abrogării legii) sau privind interpretarea normelor juridice. Majoritatea doctrinei a respins aplicarea DIP al chestiunii principale trimiţând la DIP al forului chiar şi în cazul chestiunii prealabile40. p. 3. 6. 7.Toţi aceşti autori s-au înşelat.

Astfel. care este o normă de ordine publică internaţională. atunci când legea forului intră în conflict cu un alt sistem juridic. cunosc. p. Editura Hamangiu. adică trebuie respectată legea străină de DIP. Se proclamă doar că judecătorul forului va aplica întotdeauna şi indiscutabil propria lege de DIP. Conflictul pozitiv apare în momentul în care fiecare lege de DIP(a forului şi cea străină) îşi indică propriul sistem de drept ca fiind competent să reglementeze raportul juridic cu element de extraneitate. asemeni altor norme juridice. absolută şi universală. proprii fiecărui stat. Maniera în care doctrina clasică a şcolilor aprioriste rezolvă aceste conflicte pozitive este foarte dezamăgitoare. conflictele pozitive ale normelor de DIP nu pot fi rezolvate atât de radical. problemele aplicării lor spaţiale. echitate şi de armonizare. există fapte şi raporturi sociale care sunt. Ovidiu Ungureanu. Adrian Circa.Respectarea dreptului internaţional privat străin Divergenţa spaţială a normelor de drept internaţional privat (DIP). juristul trebuie să apeleze la norma conflictuală a forului (adică proprie) pentru a determina legea competentă să guverneze acel raport juridic42. În literatura de specialitate există opinii potrivit cărora această concluzie extremă a doctrinelor aprioriste trebuie respinsă. Bucureşti. Respectarea DIP străin în spiritul comunităţii de sisteme juridice Normele de drept internaţional privat. căci totalitarismul normei de DIP a forului reprezintă un atentat la vocaţia indiscutabilă a DIP de a lua în considerare şi de a respecta legea străină. în scopul armonizării şi echilibrului. Conflictele spaţiale dintre normele de DIP (şi mă gândesc mai ales la conflictele dintre normele conflictuale) trebuie să primească aceleaşi soluţii generale utilizate în cazul celorlalte conflicte spaţiale. Interpretarea simplistă a acestui principiu poate duce la concluzia că judecătorul trebuie să aplice întotdeauna şi exclusiv norma conflictuală proprie. În opinia altor specialişti. Călina Jugastru. Conflictele pozitive şi negative ale normelor de DIP: aceeaşi soluţie ca la conflictele dintre alte norme. utilizate de legislator sau de judecător atunci când reglementează o problemă de DIP41. 43 Ibidem. Respectul DIP străin şi limitarea DIP al forului Divergenţa spaţială între normele de DIP poate implica un conflict pozitiv asemănător celui ce apare în dreptul procedural. stat membru. jurisprudenţiale şi convenţionale. 2008.UNITATEA DE STUDIU NR. În doctrină. 5 Noţiuni fundamentale . provincie etc.465. . p. legislative. ori de câte ori instanţa sau autoritatea trebuie să se pronunţe asupra unui raport juridic cu element de extraneitate. se impune cercetarea oportunităţii aplicării sau neglijării aplicării ei.Conflictele spaţiale de norme de drept internaţional privat . ignorându-se complet DIP străin. Conflictul pozitiv: eşecul soluţiilor doctrinare. DIP străin trebuie luat în considerare cu aceeaşi grijă utilizată şi în cazul respectării dreptului civil străin43.18. adesea. p. se consideră că. în conexiune spaţială cu legi de DIP autonome şi divergente. având în minte aceleaşi criterii de justiţie. 42 41 31 . Manual de drept internaţional privat. cu dreptate şi echitate. Ibidem.463.

în DIP. Exemple româneşti. al renunţării DIP al forului nu a putut fi adoptat de o manieră generalizată. Dar potrivit art. Jurisprudenţa instanţelor din aproape toate ţările au rezolvat acest conflict negativ prin intermediul teoriei retrimiterii. 46 al Legii nr. Développement et intégration du droit international privé. Frauda la lege Singura soluţie pentru conflictele pozitive ale normelor de DIP o reprezintă principiul autolimitării (renunţării) DIP al forului. Spre exemplu. operaţia prin care părţile unui raport juridic cu element de extraneitate supun raportul lor juridic în mod artificial. Tratat de drept internaţional privat. el implică marele pericol al fraudei la lege. 2559 44 Haroldo Valladão.121-130. judecătorul statului unde procedura este în curs acceptă retrimiterea pe care legea cauzei. În materie personală. în înlăturarea legii străine devenite competente fraudulos şi în aplicarea legii materiale române. În acord cu această soluţie conciliatoare.. În această materie.2 al Codului civil. Ediţie revăzută şi adăugită. imperiul DIP al statului de cetăţenie se autolimitează doar la capacitatea necesară cetăţenilor de a încheia anumite acte ce produc efecte în statul de cetăţenie. adică dreptul italian. constă. textele legislative şi convenţionale Conflictul negativ de norme de DIP apare în situaţia în care legile de DIP în prezenţă exclud aplicarea propriului sistem de drept asupra acelui raport juridic cu element de extraneitate. Un alt exemplu de autolimitare a DIP românesc îl reprezintă art. dreptul internaţional privat italian consideră că legea competentă ar fi legea naţională. fie către o altă lege străină (retrimitere de gradul al II-lea). întâlnim un exemplu de autolimitare în art. legea domiciliului. adică dreptul brazilian. p.Filipescu. Tome 133 (1971).468. Conflictul negativ al normelor de DIP: adoptarea aproape unanimă a retrimiterii în hotărârile judecătoreşti. judecătorul brazilian trebuie să aplice conform art. Astfel. o face fie către legea forului (retrimitere de gradul I). judecătorul procesului privind succesiunea brazilianului domiciliat în Italia va aplica speţei. atunci când persoanele traversează frontierele încercând să scape de legea naţională. legea declarată competentă de DIP al forului. 2564 al noului Cod civil. pentru ca aici. să ne gândim o procedură de succesiune deschisă în Brazilia a unui cetăţean brazilian domiciliat le Roma.p. Principiul renunţării este foarte potrivit pentru reglementarea statului juridic al bunurilor. 45 Pentru detalii a se vedea Ion P. 2007. Potrivit acestui principiu. potrivit art. Editura Universul Juridic. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. ce produc efecte în străinătate. Soluţia aceasta jurisprudenţială a fost acceptată în aproape toate statele lumii şi a primit în majoritatea chiar o consacrare legislativă. de legea domiciliului sau a reşedinţei obişnuite. Am amintit mai sus de frauda la lege. În această situaţie. principiul autolimitării. Frauda la lege este. pentru alte acte juridice. 2565 din noul Cod civil. dreptul material brazilian. 32 . 218/31 mai 1995. 10 al Decretului-lege nr. Andrei Filipescu. 4657 din 4 septembrie 1942. art. În Codul civil român. Sancţiunea fraudei la legea de DIP română. Bucureşti. DIP al unui stat renunţă în favoarea DIP al statului ce are o legătură efectivă cu raportul juridic în cauză44. În dreptul internaţional privat român. unei alte legi decât cea aplicabilă în mod normal45.Limitarea DIP care nu are legătură efectivă cu speţa: coexistenţa şi integrarea celor două DIP în materie reală sau în materie personală. legea aplicabilă capacităţii juridice a cetăţenilor fiind stabilită de DIP străin. 2572 alin. Legea personală este limitată doar în privinţa anumitor acte juridice ce produc efecte în statul forului .

Chiar Institutul de Drept Internaţional Privat în sesiunea sa de la Oslo din 1932 a adoptat retrimiterea făcută de legea naţională la o altă lege în materie de capacitate. doctrina aprioristă a combătut virulent retrimiterea considerând-o ca pe o eroare capitală. retrimiterea a fost consacrată şi în convenţii internaţionale Reacţia iniţială virulentă a doctrinelor „aprioriste” La sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul celui de-al XX-lea. p.reglementează retrimiterea. conciliatoare. Trebuie să le respectăm şi atunci când ele retrimit la alte sisteme de drept. Tome 133 (1971). forţa juridică. 3. 47 Ibidem. cu excepţia unor dispoziţii contrare. prin lege străină se înţelege sistemul juridic străin în plenitudinea lui. De asemenea. DIP românesc acceptă doar retrimiterea de gradul I. Argumente şi sofism Normele conflictuale (substanţa DIP) sunt în mod fundamental nişte norme de trimitere. în doctrină a prevalat opinia favorabilă retrimiterii. legea străină cuprinde nu doar dispoziţiile de drept material ci şi normele conflictuale. produsul unei neînţelegeri. precum şi în alte cazuri speciale prevăzute de convenţiile internaţionale la care România este parte. După Al Doilea Război Mondial. în cazul legii străine aplicabile formei actelor juridice şi obligaţiilor extracontractuale. Pentru detalii asupra criticilor aduse retrimiterii a se vedea Haroldo Valladão. funestă. care a fost considerată drept o măsură ponderată. În doctrină se consideră că retrimiterea nu trebuie acceptată doar între legea naţională şi legea domiciliului sau invers ci şi între toate celelalte criterii de soluţionare a conflictelor de legi adoptate în DIP străin. un curent de ordin convenţional. de dreptul Uniunii europene sau de lege. legislativ şi jurisprudenţial s-a manifestat. Conform alin. 46 33 . Développement et intégration du droit international privé. Argumentul potrivit căruia retrimiterea generală a DIP la legea străină este de fapt o retrimitere specială. Poziţia Institutului de Drept Internaţional asupra considerării normelor străine de DIP În cele din urmă. Dezvoltarea şi integrarea doctrinei retrimiterii. Conform alin. Potrivit alin. Un astfel de articol material dintr-un cod străin nu există izolat în vid. în diverse ţări. Aceste doctrine care neagă însemnătatea retrimiterii sunt desprinse de viaţă. retrimiterea la legea română sau la altă lege străină duce la aplicarea legii materiale române.1. dacă nu se prevede în mod expres altfel. 2.471-472. în favoarea aplicării retrimiterii. ignoră faptul că. El este legat indisolubil de alte texte din legea străină care îi condiţionează interpretarea. legea străină nu cuprinde şi normele ei conflictuale în cazul în care părţile au desemnat legea străină aplicabilă. mai ales cea de gradul I. legile şi proiectele de acte normative din a doua jumătate a veacului al XX-lea acceptă retrimiterea. obiectivă şi care trebuie acceptată fără absolutism. Codurile. cea mai spectaculoasă schimbare de opinie fiind cea a lui Niboyet47.pp.472. doar la un anumit text substanţial al legii străine. considerând că după 1900. limitele spaţiale şi temporale. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. fiind adepte ale absolutismului şi universalismului DIP dictat doar de dreptul forului46. curentul echilibrat în favoarea retrimiterii s-a îmbogăţit prin „convertirea” diverşilor autori francezi care mai înainte respingeau în mod absolut retrimiterea. Prin urmare. inclusiv pentru conflictele interne.

Exemplificaţi cele două tipuri de retimiteri. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. comerciale etc. Definiţi conflictul negativ de norme conflictuale aparţinând unor state diferite. Cum se soluţionează conflictul pozitiv între normele conflictuale aparţinând unor state diferite? 3. 2. dincolo de timp şi spaţiu. 5. Ce tip de retrimitere acceptă Codul civil român? 34 . El ar fi valabil doar în vid. dacă cineva s-ar plasa în poziţia unui astronaut şi ar compara cele două norme conflictuale divergente. Concluzii Divergenţele spaţiale ale normelor de DIP se rezolvă în acelaşi spirit conciliant şi ponderat utilizat la rezolvarea conflictelor dintre legile civile. Ce este frauda la lege? 4.Argumentul cercului vicios care se naşte atunci când cele două sisteme juridice îşi pasează competenţa legislativă asupra raportului juridic de DIP fără ca niciunul să o accepte este un argument care nu se poate aplica retrimiterii de gradul al II-lea şi care chiar în cazul retrimiterii de gradul I constituie un sofism logic. 6. Acest argument conţine o eroare de poziţie. Definiţi conflictul pozitiv al normelor conflictuale aparţinând unor ţări diferite. Definiţi retrimiterea.. dincolo de viaţa pământeană.

UNITATEA DE STUDIU NR. 6 Noţiuni fundamentale - Drept intertemporal international şi drept internaţional intertemporal
Conflictele în timp ale normelor de DIP şi în spaţiu ale normelor de drept intertemporal
Normele de DIP pot diferi, de asemenea, în timp. Întrucât faptele şi raporturile juridice sunt frecvent în conexiune cu norme succesive de DIP, apar, în consecinţă, conflicte intertemporale. Spre exemplu, în dreptul internaţional privat al Braziliei, au existat mai întâi norme preluate din dreptul portughez, apoi au fost utilizate texte din vremea imperiului şi a republicii, texte care au fost în vigoare până pe 31 decembrie 1916. Aceste texte au fost la rându-le înlocuite prin Introducerea Codului civil (în vigoare între 1 ianuarie 1917 şi 23 octombrie 1942). Din 24 octombrie 1942, sediul juridic al DIP brazilian îl reprezintă Decretului-lege nr. 4657 din 4 septembrie 1942 de introducere a Codului civil (decret lege modificat în mai multe rânduri) 48. Astfel, autorităţile din Brazilia şi judecătorii brazilieni sau confruntat cu soluţionarea conflictelor în timp dintre norme de DIP. Aceste conflicte, în cazul DIP, prezintă două aspecte fundamentale ce dau naştere la două noi discipline juridice: dreptul intertemporal internaţional (disciplină ce-şi propune să rezolve conflictele în timp dintre normele de DIP) şi dreptul internaţional intertemporal (disciplină care soluţionează conflictele în spaţiu dintre regulile de drept intertemporal ce ţin de două sau mai multe sisteme juridice, aparţinând fiecare unor state diferite)49.

Drept intertemporal internaţional: soluţii jurisprudenţiale
În jurisprudenţa braziliană, în materie de drept intertemporal internaţional, au existat speţe privind validitatea sau nulitatea căsătoriei, separaţiei, regimului matrimonial al bunurilor, al succesiunii, etc. Conform jurisprudenţei braziliene, conflictele între două legi braziliene de DIP trebuie rezolvate conform normelor braziliene generice de drept intertemporal, fie că sunt reguli constituţionale, fie legale (cum ar fi neretroactivitatea sub forma respectării drepturilor dobândite, a actelor juridice deja încheiate şi a autorităţii de lucru judecat). Jurisprudenţa braziliană a utilizat o soluţie identică celei adoptate de instanţele altor state unde au avut loc schimbări temporale ale legilor de DIP (cum ar fi instanţele germane sau italiene).

Drept intertemporal internaţional: soluţii doctrinare
Contrar acestei uniformităţi jurisprudenţiale, observate în statele unde apar probleme de drept intertemporal internaţional, doctrina, mai ales în Germania şi în Italia a manifestat mari divergenţe de opinie în această materie. Prima teorie a fost formulată de Niedner, în 1900, în Germania. Ea susţinea retroactivitatea absolută a noilor norme de DIP. Argumentul principal în favoarea retroactivităţii absolute a noilor norme de DIP consta în caracterul de drept public al normelor
48

Textul consolidat în limba portugheză poate fi consultat la următoarea adresă web: http://www.jusbrasil.com.br/legislacao/103258/lei-de-introducao-ao-codigo-civil-decreto-lei-4657-42 (accesat pe 5 august 2011). 49 Haroldo Valladão, Développement et intégration du droit international privé, nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”, Tome 133 (1971),p.477.

35

de DIP (aşa le considera savantul german pentru că ele delimitează suveranitatea), iar regulile de drept public se aplică de o manieră imediată şi retroactivă. Retroactivitatea absolută a noilor norme de DIP a fost susţinută, în doctrină, şi pe considerentele absenţei unor reguli de drept intertemporal pentru normele de DIP şi pe inadmisibilitatea transmiterii drepturilor (a devoluţiunii). A doua teorie, formulată în doctrină, este cea a neretroactivităţii noilor norme de DIP. Aceasta întrucât şi normele de DIP se subordonează normelor de drept intertemporal comun care respectă drepturile dobândite. Această teorie a fost argumentată iniţial pe considerentul că dimensiunea temporală are prioritate faţă de dimensiunea spaţială. De asemenea, ea a mai fost argumentată şi pe considerentul includerii textelor de DIP în cele de drept intertemporal sau pe considerentul că neretroactivitatea înseamnă recunoaşterea drepturilor dobândite anterior, iar legile noi de DIP nu pot aduce atingere acestor drepturi (şi se invoca şi jurisprudenţa franceză după anexarea Savoiei sau a Alsaciei)50. În susţinerea neretroactivităţii noilor norme de DIP, s-a susţinut că şi în situaţia în care factorul spaţial e mai important decât cel temporal, judecătorul este legat de dreptul său, adică inclusiv de dreptul intertemporal comun al forului ce reglementează conflictele în timp ale normelor de DIP. În doctrina franceză, neretroactivitatea normelor noi de DIP a fost susţinută pe considerentul aceloraşi motive care împiedică retroactivitatea celorlalte legi materiale sau pe considerentul identităţii dintre situaţiile juridice de DIP cu cele de drept intern, din punctul de vedere al conflictelor de legi în timp. O a treia teorie manifestată în doctrină căuta un drept intertemporal specific DIP, autonom. Acest curent a apărut prin scrierile lui Franz Kahn, în Germania, care a detaşat importanţa dimensiunii spaţiale, aplicând noua regulă de DIP dacă raportul juridic cu element de extraneitate nu avea nicio legătură cu teritoriul german (al forului). Vechea normă de DIP era aplicabilă dacă se realizau următoarele trei condiţii cumulative: Dacă raportul juridic de DIP avea o legătură cu teritoriul german; Dacă vechea normă de DIP german declara ca aplicabil dreptul german şi Dreptul german impregnase raportul juridic de DIP, prin crearea unui drept subiectiv dobândit după dreptul intertemporal german. Schimbarea regulilor de DIP ale unui anumit stat reprezintă o problemă de drept intertemporal care se va rezolva, întâi, în domeniul spaţial, prin dreptul intertemporal al statului respectiv. Aşadar, dreptul intertemporal brazilian sau cel românesc vor hotărî care dintre cele două norme de DIP, braziliene sau româneşti (cea veche sau cea nouă) trebuie aplicate raportului juridic cu element de extraneitate. Aceasta deoarece normele de drept intertemporal ale forului, ale statului care şi-a schimbat legile de DIP sunt texte generale, ele se aplică indiscutabil şi conflictelor în timp ale regulilor de DIP, fără posibilitatea de a le exclude prin distincţia operată de Kahn. Şi în acest caz există neretroactivitate şi recunoaşterea drepturilor dobândite faţă de orice lege a forului, materială sau formală, ordinară sau chiar constituţională, de DIP şi chiar de drept intertemporal, naţională sau străină.

Drept intertemporal internaţional românesc
Normele româneşti de drept intertemporal internaţional sunt cuprinse în articolul 207 al Legii nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

50

Ibidem, p.480.

36

Drept internaţional intertemporal: soluţii jurisprudenţiale şi doctrinare.
Cealaltă problemă amintită la începutul acestui capitol, a dreptului internaţional intertemporal care încearcă să soluţioneze conflictele în spaţiu dintre norme de drept intertemporal aparţinând unor state diferite nu a suscitat atâtea discuţii. Conflictele în spaţiu între normele intertemporale se rezolvă întotdeauna conform normelor intertemporale ale legii competente să guverneze raportul cu element de extraneitate. Această soluţie decurge din principiul prezentat anterior că legea competentă să guverneze raportul cu element de extraneitate se va aplica în integralitatea sa, cu regulile sale de vigoare juridică, spaţială, temporală şi personală, cu regulile sale de interpretare, cu DIP şi cu normele de drept intertemporal. Procedând altfel, am desfigura legea străină, am crea un al treilea sistem de drept care nu a fost avut în vedere nici de către legislator şi nici de către părţi51. Aplicarea dreptului intertemporal al legii competente trebuie înţeles în sens larg, cuprinzând şi normele de drept intertemporal internaţional al acelei legi, ce oferă rezolvarea conflictelor în timp dintre normele sale de DIP.

Drept internaţional intertemporal românesc
Normele de drept internaţional intertemporal româneşti sunt grupate în art. 208 al Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.

Excepţia generală de ordine publică
Singura limită a aplicării dreptului intertemporal străin o reprezintă contradicţia cu ordinea publică a forului. Simpla retroactivitate a legii străine nu ar trebui să împiedice aplicarea ei în statul forului. În doctrină şi în jurisprudenţă se manifestă o tendinţă accentuată de a nu îndepărta pe motivul încălcării ordinii publice, aplicarea unei legi străine doar pentru faptul că este retroactivă. Trebuie luate în considerare, întotdeauna, efectele pe care o astfel de retroactivitate le poate avea52. Atât în capitolele precedente cât şi acum am vorbit despre ordinea publică în DIP. Este momentul să lămurim acest concept şi efectele invocării excepţiei de încălcare a ordinii publice în DIP. Ordinea publică în DIP reprezintă o noţiune greu de definit. În mod concret, instanţa va stabili în fiecare caz în parte dacă unele norme ale legii străine încalcă sau nu ordinea publică de drept internaţional al forului. Cu toate acestea, întreaga doctrină este de acord că în sfera conceptului de ordine publică în dreptul internaţional privat intră normele fundamentale pentru sistemul de drept al instanţei, care nu permit aplicarea normelor străine, deşi acestea sunt competente conform normelor conflictuale ale instanţei53. În doctrină, s-a avansat o definiţie interesantă a acestei noţiuni, definiţie ce surprinde nu doar conţinutul şi sfera conceptului ci şi efectele pe care acesta le produce în cursul soluţionării unui litigiu cu element de extraneitate:

Haroldo Valladão, Développement et intégration du droit international privé, nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”, Tome 133 (1971),p.484. 52 Ibidem, p.486. 53 Ovidiu Ungureanu, Călina Jugastru, Adrian Circa, Manual de drept internaţional privat, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p.104

51

37

„Ordinea publică în dreptul internaţional privat reprezintă un mijloc excepţional prin care se înlătură aplicarea legii străine când este contrară principiilor fundamentale ale legislaţiei forului”54. Potrivit art. 2564 alin.2 din noul Cod civil român, în sfera conceptului de ordine publică în dreptul internaţional privat românesc intră şi „principiile fundamentale ale dreptului Uniunii europene” şi „drepturile omului”. Ordinea publică din dreptul internaţional privat nu trebuie confundată cu ordinea publică din dreptul intern. Cele două concepte au funcţii diferite: ordinea publică din dreptul internaţional privat limitează aplicarea legii străine, în vreme ce ordinea publică din dreptul intern limitează libertatea de voinţă a părţilor. De asemenea, cele două noţiuni au şi sfere diferite: nu orice normă de ordine publică în dreptul intern este de ordine publică şi în dreptul internaţional privat. Spre exemplu, normele privind încheierea cu ceremonie laică a căsătoriei reprezintă o normă de ordine publică în dreptul intern românesc fără a fi însă şi o normă de ordine publică în dreptul internaţional privat românesc, deoarece căsătoriile încheiate între cetăţeni străini în formă religioasă în străinătate, conform legii străine, sunt recunoscute în România. Ordinea publică în DIP prezintă următoarele caractere juridice: Este variabilă în timp (pentru acelaşi sistem de drept, diferă de la o epocă la alta) şi spaţiu (de la un stat la altul); Actuală (instanţa se raportează la conţinutul ordinii publice din momentul litigiului şi nu din momentul naşterii raportului juridic); Are caracter de excepţie, Este relativă (nu vizează anihilarea legii străine ci doar împiedicarea producerii efectelor ei în speţă)55. Invocarea şi admiterea excepţiei de ordine publică în dreptul internaţional privat produce următoarele efecte, prevăzute de art. 2564 alin.1 al noului Cod civil român: Un efect negativ, care constă în înlăturarea legii străine normal competente; Un efect pozitiv, care constă în aplicarea legii române. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. Care este diferenţa între dreptul internaţional intertemporal şi cel intertemporal internaţional? 2. Cum se soluţionează conflictele temporale dintre normele de DIP aparţinând aceluiaşi stat, potrivit jurisprudenţei? 3. Ce spune doctrina germană despre soluţionarea conflictelor temporale între reglementările de DIP aparţinând aceluiaşi stat.? 4. Rezumaţi prevederile art. 208 Cod civil român. 5. Ce este ordinea publică în DIP? 6. Care sunt trăsăturile ordinii publice în DIP? 7. Ce efecte are invocarea excepţiei de ordine publică în DIP?

Ioan Macovei, Drept internaţional privat, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Ars Longa, Iaşi, 2001, p.86. 55 Dan Lupaşcu, Drept internaţional privat, Ediţia a II-a emendată şi actualizată, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p.99.

54

38

competenţă şi căi de atac. în întregime analitic. Sistemul inovator al lui Freitas (Brazilia.UNITATEA DE STUDIU NR. administrare străină. tutelă. domiciliu.p. Tome 133 (1971). proprietate reală. 1860) al formulării analitice a regulilor conflictuale şi expansiunea lui în veacul al XX-lea În Brazilia. după moda şcolilor statutare . pe care le-a împărţit în mai multe grupe pentru a studia conflictele de legi în cazul fiecărei categorii: capacitate. Legislatorii secolului al XIX-lea au preferat. Joseph Story a abandonat această împărţire tradiţională a normelor juridice în favoarea celei a raporturilor juridice. Statutarii împărţeau toate legile (statutele) în trei mari categorii: reale (privind lucrurile). Sistemul sintetic tradiţional (al secolului al XIX-lea) al formulării normelor conflictuale Problema calificărilor apare mai cu seamă în cazul normelor conflictuale formulate în mod tradiţional. care consta în reglementarea într-un titlu preliminar a 56 Haroldo Valladão. au creat o nouă problemă. contracte străine. etc57. testamente. Dar în materia interpretării noţiunilor utilizate de normele conflictuale. pe o line de logică formală excesivă. 7 Noţiuni fundamentale . nişte grupe foarte extinse. adică la studiul conţinutului dispoziţiilor acestor norme Probleme de interpretare pot apărea doar în cazul normelor conflictuale care deşi sunt şi ele o creaţie a forului nu reglementează în mod nemijlocit raportul juridic cu element de extraneitate ci desemnează doar sistemul de drept al forului sau străin competent să reglementeze acel raport. succesiuni. clasicii doctrinelor aprioriste de DIP. În cele ce urmează ne vom concentra asupra chestiunilor legate de interpretarea termenilor pe care aceste norme le folosesc: cetăţenie. delicte. 57 Ibidem. într-o manieră sintetică. succesiuni. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. prin Schiţa Codului civil(1860-1865). adică imobiliară. drepturi de familie. 39 . divorţuri străine. impozite. Chestiunea interpretării conceptelor utilizate de normele juridice este comună tuturor ramurilor de drept. pentru a reglementa conflictele de legi în cazul lor: stare şi capacitate.488-489. succesiune etc. Développement et intégration du droit international privé. însă. aceea a calificărilor56. personale (privind persoanele) şi mixte (al actelor juridice). mai largă.488. creând nişte categorii. În epoca modernă. căsătorie. pornind de la exclusivismul legii forului. proprietate personală. o formulă mai sintetică. hotărâri străine. pp. drepturi de familie. capacitate.Interpretarea normelor conflictuale şi calificările Interpretarea normelor conflictuale şi problema calificărilor După ce am discutat despre aplicarea spaţială şi temporală a normelor de DIP (majoritatea acestora fiind norme conflictuale) vom trece la studierea aplicării substanţiale a acestor norme. Teixeira de Freitas a stabilit un sistem original. adică.

Definirea noţiunilor utilizate de norma conflictuală trebuie făcută conform sistemului de drept respectiv.p. Este posibil chiar ca anumite expresii utilizate de normele conflictuale să nu aibă o definiţie în dreptul material al forului60. Tome 133 (1971). acte. astfel. de Codul civil argentinian din 1869 şi în codurile şi legile autonome din veacul al XX-lea.p. raporturi sociale. Tome 133 (1971). Développement et intégration du droit international privé. Prin compararea acestor calificări se obţine o calificare care reprezintă generalizarea calificărilor aceleiaşi noţiuni. de Freitas a creat mai mult de o sută de norme conflictuale pentru capacitate.490. oferită chiar de DIP Problema calificărilor (calificarea) reprezintă o problemă a interpretării noţiunilor utilizate de norma conflictuală atât în conţinutul ei (obiectul reglementării) cât şi în legătură (legea aplicabilă raportului juridic). Astfel. Noţiunile utilizate în normele conflictuale sunt nişte noţiuni autonome în cadrul sistemului de drept de care depind. Calificarea autonomă este rezultatul generalizării calificărilor diferite ale aceleiaşi noţiuni în legislaţiile statelor. Sfera noţiunilor este mai largă sau complet diferită faţă de cea din alte ramuri ale dreptului intern. Aceste concepte sunt diferite de cele întâlnite în dreptul civil sau în alte ramuri de drept intern. un raport înseamnă a arăta în care din categoriile utilizate de normele conflictuale ale forului se încadrează acel act. atunci aceasta trebuie extrasă din natura şi funcţia fiecărei norme juridice sau drept. Andrei Filipescu. este în opinia unui specialist. Développement et intégration du droit international privé. Ediţie revăzută şi adăugită. autonomia lor izvorând din orizontul larg al acestor norme. A califica un act.83 60 Haroldo Valladão. Această tehnică izvorâse din necesitatea adaptării DIP fiecărei materii în parte. căsătorie etc. Această tehnică de formulare a normelor conflictuale a fost preluată în mare parte. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. calificarea autonomă este folosită în actele internaţionale sau în cele care ţin de dreptul Uniunii Europene şi care conţin norme de DIP. aşa cum se întâmplă în cazul textelor engleze şi americane. risipite prin întregul cod. DIP posedă. Sistemul analitic al lui Freitas.Filipescu. Chiar dreptul internaţional privat românesc a utilizat această tehnică atât prin Legea nr. însoţită apoi de formularea unor norme conflictuale specifice. Definiţia calificării şi soluţia autonomă a problemei calificărilor.normelor conflictuale generale. Fiind vorba de desluşirea înţelesului noţiunilor utilizate în conţinutul unei norme conflictuale.489. fapte. Bucureşti. de natură să elimine aproape complet problema calificărilor58. calificarea poate fi definită şi pornind de la acte. de-a dota fiecare instituţie juridică cu propria normă conflictuală. 2007. propriile concepte autonome. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. 59 Ion P. Dacă acesta nu furnizează explicaţia. 105/1992 cât şi prin dispoziţiile Cărţii a VII-a a noului Cod civil. fapt. Tratat de drept internaţional privat. Editura Universul Juridic. 40 . . impedimente. un fapt juridic. 58 Haroldo Valladão. În prezent. p. din perspectiva lor extra-naţională. raport juridic59.

toţi demonstrând că ar fi imposibil să aplicăm o lege străină prin prisma noţiunilor din legea forului. calificarea primară va fi făcută potrivit legii forului. Aşadar. Susţinătorii acestei teorii considerau că. astfel. 7 al Decretului-lege nr. în Germania (1891) şi Etienne Bartin. Calificarea secundară este acea calificare prin care se determină semnificaţia noţiunilor folosite de legea materială competentă să reglementeze raportul juridic respectiv63. Această calificare este provizorie şi aproximativă. pentru că ea este supusă teribilului coroziv al calificărilor. Problema calificărilor trebuia să pună stavilă dezvoltării DIP prin excesul. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. Bucureşti. În doctrină.491-492. ibidem. În maniera doctrinelor aprioriste. luându-se în calcul toate drepturile în cauză. Reglementarea românească contemporană Soluţia unică şi cea mai bună a problemei calificărilor constă în integrarea definiţiilor date de legea forului şi de dreptul străin conceptelor utilizate de norma conflictuală. am încălca dreptul străin şi nu l-am aplica. Dacă legea declarată în final competentă (de exemplu cea a Pentru amănunte. din pricina calificărilor diferite pe care fiecare stat-parte le dă fiecărei instituţii juridice. aşa cum se întâmplă în Brazilia cu art. adică după legea străină competentă. Această teorie a avut partizani în Franţa. în Franţa (1898). cei doi savanţi susţineau că problema calificărilor poate fi rezolvată exclusiv prin definiţiile de drept material oferite de lex fori. în acord cu destinaţia universalistă a DIP. urmându-i propriile calificări. de a da o soluţie conflictelor de legi celor mai diferite. 63 Dan Lupaşcu. cu argumentul foarte important că procedând altfel. Calificarea primară este calificarea care determină legea competentă să guverneze raportul juridic de DIP în discuţie. Pentru a înţelege această soluţie este necesar să distingem între calificarea primară (sau iniţială) şi calificarea secundară. care o dezintegrează.Legea după care se efectuează calificarea: lex fori sau lex causae? Problema calificărilor a fost semnalată pentru întâia dată de doi jurişti clasici: Franz Kahn. El ar putea să plece de la legătură (mai ales când textul normei conflictuale începe prin indicarea lui. Drept internaţional privat. p. Întâi mergem la legea străină pe care o aplicăm integral.74 62 61 41 . constituind o etapă prealabilă. interpretată după propria sa finalitate. Soluţia autentică şi integratoare: calificarea primară după legea forului şi secundară după legea competentă. În acest mod. s-a propus teoria calificării după lex causae. pp. dominante în epocă. prin abuzul de logică formală. 2010. în realitate. este greşit să afirmăm că interpretul normelor conflictuale ale forului trebuie să înceapă prin a defini grupa de raporturi juridice la care se referă norma conflictuală (adică să înceapă întâi cu definirea conţinutului acesteia).) şi nicio normă conflictuală ce depinde de conceptele de drept material intern nu poate să-şi atingă sarcina sa de armonizare sau de uniformizare. Ar fi ca şi cum s-ar încerca conjugarea unui verb străin prin sistemul de conjugare al limbii forului61. Editura Universul Juridic. Italia şi Germania. ambii constatând imposibilitatea rezolvării în mod definitiv a conflictelor de legi. 4657 din 4 septembrie 194262). s-ar evita cercul vicios. Conform soluţiei integratoare propuse. Acest articol dispune că legea ţării unde este domiciliată persoana fizică guvernează capacitatea juridică a acesteia şi drepturile de familie. suveranitatea şi pentru a evita cercul vicios ce ar apărea prin recurgerea la definiţiile oferite de o lege străină necunoscută. convenţie etc. cu un larg respect al dreptului străin. mai ales prin tratate internaţionale. conform acestei interpretări niciun act internaţional (tratat. recunoscându-i. ca o reacţie de opoziţie faţă de soluţia lui Kahn şi Bartin.

2007. Redaţi clasificarea normelor juridice în concepţia lui Joseph Story. Tome 133 (1971). Importanţa problemei calificărilor scade foarte mult în situaţia în care legile în conflict definesc în mod similar noţiunile din norma conflictuală64. În ce consta sistemul lui Freitas de redactare al normelor conflictuale? Se mai foloseşte astăzi? 4. care va fi cea definitivă. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. Bucureşti. Andrei Filipescu. Ediţie revăzută şi adăugită. în general. 64 42 . Cum se împărţeau statutele (seturile de norme juridice) în Evul Mediu? 2. 287/2009 aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. al legilor şi al jurisprudenţei conduce la concluzia că problema calificărilor are o importanţă cu mult mai mică decât cea acordată de logica formală a exponenţilor doctrinelor aprioriste.Filipescu.domiciliului persoanei fizice) adoptă o calificare diferită a aceleiaşi noţiuni. Ce este calificarea autonomă? Unde găsim.493 şi Ion P. Ce prevede art. Noul Cod civil român (Legea nr. Conform cărei legi se face calificarea primară? Dar calificarea secundară? 7. 2558. 71/2011) reglementează calificarea în dreptul internaţional privat în art. Deşi Codul civil nu menţionează expres. Minimalizarea problemei calificărilor în dreptul pozitiv Examinarea dreptului pozitiv al tratatelor. cât şi din perspectiva actelor şi faptelor juridice.84. prima calificare va fi corectată în acord cu calificarea secundară. p. Editura Universul Juridic. Definiţi calificarea atât din perspectiva normei conflictuale. 5 al art. excepţia autonomiei de voinţă implică şi respectarea calificărilor autonome utilizate în diferitele tratate internaţionale de DIP. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. o astfel de calificare? 8. Tratat de drept internaţional privat. 5. 2558.p. în alin. Ce este calificarea primară? Ce este calificarea secundară? 6. 2558 Cod civil? În acest sens a se vedea Haroldo Valladão. 3. Développement et intégration du droit international privé.

între achiziţia.UNITATEA DE STUDIU NR. forul nu trebuie să aleagă legea competentă şi nici nu trebuie să ceară desemnarea legii competente după propriul DIP. Conflictele de legi şi drepturile dobândite: coexistenţă în DIP În realitate. caracter susţinut de Huber. 43 .Aplicarea directă şi indirectă a legii străine şi adaptarea acesteia faţă de legea forului Aplicarea directă şi indirectă a legii străine O distincţie foarte importantă şi plină de efecte trebuie făcută între aplicarea directă şi cea indirectă de către for a legii străine. Această aplicare imediată ridică tot felul de probleme fundamentale de DIP pentru for. aplicarea legii străine pentru o căsătorie care este celebrată pe teritoriul forului. mai ales cea a legii străine competente şi pe cea a limitelor aplicării acesteia (ordinea publică şi frauda la lege). dobândirea şi stingerea unui drept (guvernate de legea actuală) şi existenţa unui drept (guvernată de legea veche). mai întâi în timp (factor indispensabil în orice conflict de legi) şi apoi în conţinut (pe de-o parte avem crearea sau stingerea şi pe de altă parte. Forul trebuie doar să se asigure că efectele drepturilor dobândite în străinătate nu lezează ordinea publică (mult mai puţin riguroasă în această situaţie) şi că aceste drepturi nu au fost dobândite prin fraudarea legii forului. Tome 133 (1971). a existenţei şi a efectelor acestor drepturi.498. principiul respectării drepturilor dobândite în străinătate. unui divorţ hotărât pe teritoriul forului65. Charles Brocher a lansat expresia „respectarea drepturilor dobândite”. ca aplicare indirectă a legii străine. dar îi acceptă efectele când acesta s-a constituit în mod legal în străinătate. Un principiu nu impietează asupra celuilalt. Acest principiu coexistă cu principiul privind alegerea legii competente ca aplicare directă a legii străine. pe care să o aplice imediat. pentru că ele se referă la situaţii distincte. efectul drepturilor). În acest caz. Aplicarea directă a legii străine de către for priveşte aplicarea dinamică. pentru o filiaţie care este acolo constatată. Este o problemă de exerciţiu a drepturilor şi determină crearea sau stingerea de drepturi: spre exemplu. 65 Haroldo Valladão. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. Această distincţie fundamentală corespunde unei realităţi care a fost cel dintâi semnalată de către Savigny în dreptul intertemporal. fie a hotărârilor judecătoreşti ce au fost pronunţate în străinătate. 8 Noţiuni fundamentale .p. Aici avem de-a face cu problema respectării drepturilor dobândite în străinătate. aplicare ce a avut loc anterior undeva în străinătate asupra faptelor şi actelor juridice care s-au petrecut în străinătate. Dicey şi Beale. de regulă. Développement et intégration du droit international privé. Această distincţie a fost de asemenea prezentată în DIP de juristul elveţian Charles Brocher în legătură cu ordinea publică care nu îngăduie să apară într-o ţară un raport juridic pe care-l respinge. adică recunoaşterea de către for fie a efectelor aplicării acelei legi. Aplicarea indirectă a legii străine de către for priveşte aplicarea statică. nu are caracterul de normă fundamentală şi unică de DIP. imediată a dispoziţiilor străine faptelor survenite şi actelor încheiate pe teritoriul forului.

aşa cum este ea denumită de unii specialişti. mai simplu. 131.S-a arătat cum în conflictele spaţiale. reprezintă o constantă în raporturile umane. constantă ce a fost respectată şi practicată în instanţe şi în aplicările extrajudiciare ale normelor de DIP şi chiar în opinia publică66. Împărţirea aceasta între conflictele de legi în spaţiu şi conflictele de legi în timp şi spaţiu. dar nu şi din punctul de vedere al conflictelor de legi în timp şi în spaţiu.Filipescu. independent de normele conflictuale ale forului. Drept internaţional privat. aplicarea directă a legii străine. Bucureşti. dobândit sau create în străinătate. conform doctrinei româneşti (rezolvarea conflictelor de legi în spaţiu şi în timp) În doctrina românească de DIP. Développement et intégration du droit international privé. Această idee a respectării. Împărţirea legilor în teritoriale şi extra-teritoriale. 68 Ion P. conform legilor de la locul şi de la epoca unde s-au născut ele. Ediţie revăzută şi adăugită. aşa cum prevede legea lor naţională. doi străini nu s-ar putea căsători în ţara noastră doar prin simplul consimţământ mutual. p. modificarea. ne duce cu gândul întotdeauna la conflictele de legi în spaţiu. pentru anumite situaţii. dar sunt extrateritoriale din cel de-al doilea punct de vedere. Ediţie revăzută şi adăugită. are următoarea importanţă: Soluţiile în cazul celor două tipuri de conflicte de legi sunt diferite. 2007. orientarea dominantă este de a respecta actele juridice şi situaţiile constituite în străinătate. 95 şi Ion P. conflictele de legi pot fi de două categorii: în spaţiu (atunci când două sau mai multe legi sunt competente să guverneze naşterea. 68 66 Haroldo Valladão. se doreşte recunoaşterea şi valorificarea lui. Andrei Filipescu. Tome 133 (1971).67 Aşadar. p. Editura „Cugetarea”. Editura Universul Juridic. Spre exemplu. aplicarea indirectă a legii străine este mai cunoscută sub denumirea „aplicării legii străine în cazul conflictelor în timp şi spaţiu” sau. Unele legi sunt teritoriale dacă le considerăm din primul punct de vedere. Andrei Filipescu. dar ei pot invoca în România. în recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine nu se cere ca acestea să fie pronunţate după legea indicată de normele conflictuale ale statului solicitat cu recunoaşterea. 44 . a efectelor anumitor fapte sau acte juridice. deşi ea consideră că această lege străină este teritorială. nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé) în „Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”. Astfel. ce formează fundamentul DIP. sub denumirea „conflictele de legi în timp şi spaţiu”. p. instanţa română recunoaşte şi aplică legea străină privind regimul juridic al bunurilor dobândite în ţară străină. transmiterea sau stingerea unui raport juridic) sau în timp şi în spaţiu (atunci când este vorba de validarea. este corectă doar din punctul de vedere al conflictului de legi în spaţiu.Filipescu. după legea competentă acolo). Iaşi. Astfel. Partea I. p. Numeroase exemple arată că prin intermediul principiului respectării situaţiilor sau drepturilor dobândite în străinătate este posibil să se realizeze idealul de justiţie şi echitate. Editura Universul Juridic. 67 Ernestina Ungureanu.1999. temporale şi de interpretare a normelor de DIP.500. 134. 2007. legile în conflict sunt: legea statului unde a fost dobândit dreptul şi legea ţării unde. Bucureşti. În cazul conflictului de legi în timp şi în spaţiu. recunoaşterea unui drept sau a unei situaţii juridice. Tratat de drept internaţional privat. căsătoria încheiată prin consimţământ mutual în ţara lor. Tratat de drept internaţional privat. În opinia unor specialişti români. după un timp. în vreme ce aplicarea indirectă a legii străine sau luarea în considerare a legii străine ne duce mereu cu gândul la conflictele de legi în timp şi în spaţiu. Aplicarea indirectă a legii străine.

Efectele atenuate ale ordinii publice în cazul recunoaşterii drepturilor dobândite în străinătate. apropierea lor. 2007. 2008. luarea în considerare a unui drept dobândit în mod legal în străinătate.117-119. Astfel. Dar judecătorii brazilieni au raţionat astfel: dacă dreptul japonez permite divorţul prin consimţământ mutual. Ediţie revăzută şi adăugită. 2567 Cod civil român Eficacitatea internaţională a unui drept. ca exemplu de adaptare a legii forului şi a legii străine se poate utiliza următorul exemplu: în perioada în care divorţul era interzis în Brazilia. potrivit DIP românesc. Dreptul dobândit potrivit legii străine nu poate produce efecte în altă ţară dacă contravine ordinii publice a acestei ţări sau nu-şi poate produce toate efectele dacă unele dintre acestea ar contraveni ordinii publice. Reamintim însă.137-138 şi Ovidiu Ungureanu.Condiţiile şi efectele recunoaşterii unui drept dobândit legal în străinătate. Acestor acte li se pot recunoaşte. Curtea Supremă Federală a Braziliei a echivalat hotărârile de divorţ străine privindu-i pe brazilieni şi care produceau şi efecte patrimoniale doar cu separaţiile de corp prevăzute în epocă de dreptul brazilian. Bucureşti. iar nu altul care s-ar fi substituit acestuia. Editura Hamangiu. Călina Jugastru.Filipescu. p. în cazul aplicării indirecte a legii străine. Ion P. s-a încetăţenit în jurisprudenţă recunoaşterea ca hotărâre judecătorească străină a divorţurilor declarate de organe administrative cum ar fi: Regele Danemarcei. instanţele braziliene au acordat separaţia de corp prin consimţământ mutual unei brazilience căsătorită cu un japonez. Adaptarea legii străine faţă de cea a forului O problemă foarte interesantă legată de aplicarea legii străine este aceea a „adaptării legii străine şi a legii forului”. De asemenea. Andrei Filipescu. din raţiuni de justiţie şi de echitate. Manual de drept internaţional privat. Adrian Circa. pp. Dreptul. deşi dreptul japonez aplicabil în speţă nu cunoştea această instituţie. un drept nou care-l include şi pe acela creat în străinătate. interpretarea poate fi făcută şi în sensul restrângerii legii străine. are nişte limite mult mai relaxate decât în cazul aplicării directe a legii străine. Bucureşti. efectele parţiale îngăduite de dreptul forului. 70 69 45 . că ordinea publică de DIP a forului. aşa cum s-a dobândit. Un drept dobândit potrivit legii străine nu poate produce în alt stat mai multe efecte decât ar produce conform legii ce l-a guvernat la naştere. care este un Ibidem. Spre exemplu. Tratat de drept internaţional privat.70 Actele şi faptele juridice străine contrare ordinii publice nu trebuie recunoscute. Apropierea aceasta se face printr-o interpretare care extinde legea străină sau legea forului. Codul civil român reglementează recunoaşterea drepturilor dobândite în străinătate în articolul 2567. raportul juridic a cărui eficacitate se pretinde este cel care s-a dobândit. 134. este supusă următoarelor condiţii: Dreptul să fie creat potrivit legii competente. Editura Universul Juridic. guvernatorul unei provincii din Norvegia sau de către un primar japonez. În materia aplicării directe a legii străine. Dreptul dobândit într-o ţară va produce efecte într-o altă ţară dacă între timp nu s-a creat în ţara unde se invocă. pp. Dreptul. raportul juridic să fi îndeplinit cerinţele prevăzute de legea competentă. Art.69 Efectele unui drept dobândit potrivit legii străine sunt supuse următoarelor reguli: Dreptul dobândit produce toate efectele pe care i le-a dat legea respectivă.

care este un minus71. Definiţi aplicarea indirectă a legii străine. Cum se mai numeşte. Definiţi aplicarea directă a legii străine. Ce condiţii trebuie să îndeplinească un drept dobândit în străinătate pentru a fi recunoscut în România? 6. Care sunt efectele recunoaşterii dreptului dobândit ăn străinătate? 7. cu atât mai mult trebuie să permită separaţia de corp prin consimţământ mutual. Exemplificaţi. corespondenţă sau echivalenţă între legea străină şi cea a forului are o finalitate foarte importantă: de a conferi maximum de efecte atât legii forului cât şi legii străine. aplicarea indirectă a legii străine? 5. Exemplificaţi. în dreptul românesc. 71 Ibidem.. p.enul de adaptare a legii forului şi a legii străine în materia aplicării indirecte a legii străine. Explicaţi fenom. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. Această apropiere. pentru realizarea justiţiei şi echităţii şi în beneficiul interesaţilor. Care au fost cei doi savanţi ce au semnalat problema aplicării indirecte a legii străine? 4.plus.501. 3. 2. 46 . adaptare sau conciliere.

Drept internaţional privat. 2 Cod civil. 2573 Cod civil. Capacitatea civilă constituie aptitudinea persoanei fizice de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile săvârşind acte juridice. 275. b) Capacitatea civilă. începutul şi încetarea personalităţii sunt determinate de legea naţională a fiecărei persoane. Starea civilă reprezintă ansamblul de elemente prin care persoana fizică se individualizează în familie şi în societate. afinitate. 2572 Cod civil.74. După cum se cunoaşte de la teoria dreptului civil. Legea aplicabilă stării şi capacităţii persoanei fizice. Potrivit art. Faptele de stare civilă sunt naşterea şi moartea. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. Conform art. 72 47 . p. Editura Universul Juridic. 73 Ion P. Actele de stare civilă reprezintă manifestări de voinţă producătoare de efecte juridice care duc la individualizarea unei persoane fizice în familie şi societate. 153. în cazul persoanei fizice care nu are nicio cetăţenie.UNITATEA DE STUDIU NR. rudenie. 2010. Stabilirea legii naţionale. 2007. c) Relaţiile de familie72. dacă persoana are mai multe cetăţenii. recunoaşterea filiaţiei. Dan Lupaşcu. Conform art. incapacităţile speciale referitoare la un anumit raport juridic sunt supuse legii aplicabile acestui raport juridic. etc. Potrivit alin. 2. 2010. filiaţie. Editura Universul Juridic. 74 Dan Lupaşcu. Drept internaţional privat. Andrei Filipescu. Aceste acte de stare civilă sunt: căsătoria. 2568 alin. Bucureşti. Ocrotirea terţilor Potrivit art. Tratat de drept internaţional privat. 3 al Codului civil. Ediţie revăzută şi adăugită. obligaţie legală de întreţinere. trimiterea la legea naţională este înţeleasă ca fiind făcută la legea statului unde îşi are reşedinţa obişnuită. legea naţională a ei va fi legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie o are şi de care este cel mai strâns legată în special prin reşedinţa sa obişnuită. 9 Norme conflictuale privind persoana fizică Aspecte introductive Statutul persoanei fizice în DIP vizează trei elemente: a) Starea civilă. Reşedinţa obişnuită este explicată în art.Filipescu. 2570 Cod civil. Această stare rezultă din faptele şi actele de stare civilă73. Conceptul de reşedinţă obişnuită în DIP românesc. capacitatea civilă are două componente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu. p. starea civilă şi capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională dacă prin dispoziţii speciale nu se prevede altfel. adopţie. 4 Cod civil). p. etc. 2568 alin. 153. conform dispoziţiilor din convenţiile internaţionale la care România este parte (Art. Aceeaşi regulă se aplică şi refugiaţilor. adopţia. Relaţiile de familie sunt raporturi specifice izvorâte din căsătorie. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. Editura Universul Juridic. 2568 alin. Bucureşti. Bucureşti.

lipsa calităţii de reprezentant. În materia încheierii căsătoriei. Legea aplicabilă numelui persoanei fizice şi drepturilor inerente fiinţei umane Articolul 2576 Cod civil prevede că numele persoanei fizice este cârmuit de legea sa naţională. Drept internaţional privat. se va aplica legea română (art. Aici intră şi alte raporturi asimilate de lege cu raporturile de familie. 2577 Cod civil). 2574 Cod civil). Dacă respectiva lege nu poate fi identificată. 2575 Cod civil). Legea aplicabilă efectelor căsătoriei. 214. potrivit legii locului unde actul a fost întocmit (dacă actul a fost încheiat pe teritoriul aceluiaşi stat şi între prezenţi). fie de legea statului unde s-a născut şi locuieşte copilul din momentul naşterii. Art. Schimbarea legii naţionale a persoanei fizice nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii naţionale aplicabile la momentul dobândirii. stabilirea decesului. 2579 al Codului civil reglementează anumite măsuri de ocrotire ale terţilor izvorâte din imposibilitatea cunoaşterii imediate a tuturor reglementărilor străine în materia capacităţii juridice a persoanei fizice.. nu poate fi opusă terţului de bună-credinţă care s-a încrezut în această calitate. acte săvârşite în România. autoritatea părintească şi protecţia copilului şi norme conflictuale privind obligaţia de întreţinere. Raporturile de familie prezintă aspecte personal nepatrimoniale. p. Ocrotirea contra actelor de încălcare a dreptului la nume.2 Cod civil. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. adopţie etc. 75 Dan Lupaşcu. Legea aplicabilă ocrotirii majorului şi masuri de protecţie a terţilor Articolul 2578 Cod civil stabileşte legea aplicabilă ocrotirii majorului. Codul civil are mai multe norme conflictuale cuprinse în articolele 2585-2588. adică potrivit legii naţionale vechi (art.Declararea judecătorească a morţii. Acest titlu cuprinde norme conflictuale privind căsătoria. Cu toate acestea. Editura Universul Juridic. Legea naţională cârmuieşte existenţa şi conţinutul drepturilor inerente fiinţei umane (Art. a datei prezumate a morţii şi prezumţia că dispărutul este în viaţă sunt cârmuite de ultima lege naţională a persoanei dispărute. 2579 alin. Bucureşti. este asigurată potrivit legii române. filiaţia. Normele conflictuale privind raporturile de familie se găsesc în Capitolul al II-lea al Titlului al II-lea al Cărţii a VII-a. preponderente şi aspecte patrimoniale75. 48 . Conform art. 2010. Proiectul unui regulament al Uniunii Europene în materia legii aplicabile regimului matrimonial Normele conflictuale în materia efectelor căsătoriei se găsesc în articolele 25892596 Cod civil. titlu intitulat „Familia”. rudenie firească. rezultată din legea aplicabilă ocrotirii persoanei fizice. Legea aplicabilă încheierii căsătoriei Raporturile de familie rezultă din căsătorie. alegerea numelui copilului este cârmuită fie de legea naţională comună a părinţilor şi a copilului.

desemnarea legii aplicabile va fi făcută în formele prevăzute pentru 76 Versiunea în limba engleză a acestei propuneri este disponibilă la următoarea adresă web: http://eurlex. Deoarece potrivit art. 2557 alin. Astfel. fie ele mobile. 16 se vorbeşte despre posibilitatea soţilor sau a viitorilor soţi de a-şi desemna legea aplicabilă regimului matrimonial. 17 şi 18 se va aplica pentru toate bunurile soţilor. soţii pot alege una dintre următoarele trei legi: legea statului reşedinţei obişnuite comune a soţilor sau a viitorilor soţi. se cuvine să prezentăm în continuare normele conflictuale uniforme conţinute în Propunerea pentru un regulament al Consiliului privind competenţa.eu/LexUriServ/LexUriServ. după căsătorie. atunci efectele retroactive nu vor afecta validitatea tranzacţiilor precedente încheiate conform legii aplicabile până în prezent. 49 . în situaţia în care soţii nu au făcut această alegere în mod expres. legea trebuind să aibă legătură cu viaţa comună a soţilor. Astfel. individualizate prin toate circumstanţele. Astfel.europa. dacă nu există niciun astfel de stat. în situaţia adoptării acestei propuneri printr-un regulament. legea aplicabilă regimului matrimonial va fi una dintre următoarele trei legi (aceste puncte de legătură fiind orânduite în cascadă): legea statului pe teritoriul căruia soţii şi-au stabilit prima reşedinţă comună. legea statului cetăţeniei comune a soţilor nu va guverna regimul matrimonial al soţilor dacă aceştia au mai multe cetăţenii comune. dar mai ales prin locul unde a fost celebrată căsătoria. 18 al proiectului de regulament comunitar. 19 reglementează formalităţile desemnării legii aplicabile regimului matrimonial. normele conflictuale ale Codului civil se aplică doar dacă tratatele internaţionale la care România este parte sau dreptul Uniunii Europene nu conţin alte reglementări. să-şi supună regimul matrimonial unei alte legi decât cea aplicabilă până în acel moment. etc. legea aplicabilă regimului matrimonial. Conform art. Art. problemă care devenea foarte complicată prin scindarea (dépeçage) care avea loc între legea aplicabilă bunurilor mobile ale soţilor (legea desemnată de soţi prin convenţia matrimonială sau o altă lege. sau drepturile terţilor derivând din legea aplicabilă până în prezent. dacă nu există un astfel de stat. a reşedinţei obişnuite. 17.Articolele 2590-2595 Cod civil determină legea aplicabilă regimului matrimonial adică efectelor patrimoniale ale căsătoriei. în timpul căsătoriei. Potrivit art. Normele conflictuale în materia regimului matrimonial propuse de acest proiect de regulament se găsesc în Capitolul al III-lea. legea statului reşedinţei obişnuite a unuia dintre soţi în momentul efectuării alegerii şi în sfârşit legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi sau viitori soţi. aşa cum este ea desemnată de art. Conform paragrafului 2 al art. în orice moment. 17. se va aplica legea statului ai cărui cetăţeni sunt ambii soţi la momentul căsătoriei. propunerea de regulament doreşte să simplifice determinarea legii aplicabile regimului matrimonial al soţilor.) şi legea aplicabilă bunurilor imobile ale soţilor care era legea situării acelor imobile. 15 al proiectului de regulament. care vor deveni obligatorii pentru căsniciile alcătuite din cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene. În art. Dacă soţii nu prevăd altfel. se va aplica legea statului cu care soţii au în comun cele mai strânse legături. legea aplicabilă. la momentul alegerii. soţii pot. fie imobile. Posibilitatea de alegere a soţilor este una limitată. 3 Cod civil. Dacă soţii convin ca această lege să se aplice retroactiv. COM (2011) 126 final76. Soţii pot alege una dintre următoarele două legi: legea statului reşedinţei obişnuite a unuia dintre soţi la momentul alegerii sau legea statului a cărui cetăţenie o are unul dintre soţi la momentul alegerii. schimbarea legii aplicabile regimului matrimonial făcută în timpul căsătoriei va produce efecte doar pentru viitor. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materia regimurilor matrimoniale.do?uri=COM:2011:0126:FIN:EN:PDF (accesată pe 1 septembrie 2011). Potrivit art. 16.

potrivit art. în limba engleză poate fi găsit la următoarea adresă web: http://eurlex. indiferent de legea aleasă de aceştia pentru a le guverna regimul matrimonial. Aşadar. politică. fie de către legea statului unde documentul a fost încheiat. 22 se referă la normele de aplicare imediată. alegerea trebuie să fie consemnată cel puţin întrun document. Acestea sunt cuprinse în art. Aceste norme se vor aplica.europa. 21 se referă la natura universală a normelor conflictuale prezentate mai sus. normele conflictuale ale Codului civil se aplică doar dacă tratatele internaţionale la care România este parte sau dreptul Uniunii Europene nu conţin alte reglementări. Dacă legea statului membru unde soţii îşi au reşedinţa obişnuită comună la momentul încheierii convenţiei matrimoniale prevede formalităţi suplimentare pentru convenţia matrimonială.do?uri=OJ:L:2010:343:0010:0016:EN:PDF (accesată pe 1 septembrie 2011). art. 1259/2010 din 20 decembrie 2010 implementând cooperarea extinsă în materia legii aplicabile divorţului şi separaţiei legale (cunoscut şi sub denumirea de Roma III)77. fie de către legea statului ales. el se referă la dreptul substanţial în vigoare în acel stat. semnat şi datat de către ambii soţi. Totuşi convenţia matrimonială trebuie să îmbrace forma unui document semnat şi datat de ambii soţi. Aplicarea legii indicate de normele conflictuale ale acestui regulament poate fi refuzată doar dacă această aplicare este în mod manifest incompatibilă cu ordinea publică a forului. mai ales în materia salvgardării gospodăriei comune a soţilor. 24 dispune că acolo unde regulamentul prevede aplicarea legii unui stat. După ce am studiat normele conflictuale privind încheierea căsătoriei şi efectele ei. Întrucât. 3 Cod civil. Aşadar. 23 se referă la ordinea publică. Cu toate acestea.convenţia matrimonială. aceste formalităţi trebuie complinite. este momentul să studiem normele conflictuale privind desfacerea căsătoriei. într-o asemenea măsură încât aceste dispoziţii cruciale trebuie să fie aplicabile în orice situaţie indiferent de legea aplicabilă regimului matrimonial conform acestui regulament. orice lege determinată conform prevederilor acestor norme conflictuale se va aplica chiar dacă nu este vorba de legea unui stat membru. se cuvine să prezentăm în continuare normele conflictuale uniforme conţinute în Regulamentul Consiliului (EU) nr. fără normele sale de drept internaţional privat. Forma convenţiei matrimoniale va fi aceea prevăzută de legea aplicabilă regimului matrimonial sau de legea statului unde această convenţie este încheiată. Astfel. 2557 alin. 77 50 . Prevederile viitorului regulament se vor aplica fără a împiedica aplicarea dispoziţiilor imperative a căror respectare este considerată crucială de către un stat membru. în condiţiile viitorului regulament. Dacă legea statului membru unde soţii îşi au reşedinţa obişnuită comună la momentul alegerii prevede formalităţi suplimentare pentru convenţia matrimonială. prevederile regulamentului nu vor aduce atingere dispoziţiilor de aplicare imediată ale statelor membre. aceste formalităţi trebuie complinite. Cooperarea extinsă în materia legii aplicabile desfacerii căsătoriei. economică. pentru salvgardarea intereselor publice precum: organizarea socială. Art. Aşadar. Art.eu/LexUriServ/LexUriServ. 2597-2602 din noul Cod civil. Legea aplicabilă desfacerii căsătoriei. Art. 20 stabileşte legea ce guvernează forma convenţiei matrimoniale. şi acest regulament exclude retrimiterea. Art. În sfârşit. care vor deveni obligatorii Textul acestui regulament. soţii şi-ar putea supune regimul matrimonial unui sistem de drept ce aparţine unui stat care nu face parte din Uniunea Europeană.

Legea aplicabilă autorităţii părinteşti şi protecţiei copiilor Legea aplicabilă acestor materii se stabileşte conform Convenţiei privind competenţa.E. următorul mecanism de rezolvare a conflictelor de legi în materia desfacerii căsătoriei: soţii au puterea de a alege prin convenţie legea aplicabilă divorţului sau separaţiei de corp dintre mai multe variante propuse de regulament. pentru căsniciile alcătuite din cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene care participă la această cooperare extinsă. Portugalia. Normele conflictuale privind filiaţia sunt împărţite în două paragrafe. autorităţile române vor aplica mai multe seturi de norme conflictuale în materia desfacerii căsătoriei dintre cetăţeni ai statelor membre ale U. observăm că adoptarea Regulamentului Consiliului (EU) nr. 895 din 28 decembrie 2007 (art.E. Italia. în esenţă. Franţa. rezultă că după 21 iunie 2012. Slovenia. 1259/2010 din 20 decembrie 2010 implementând cooperarea extinsă în materia legii aplicabile divorţului şi separaţiei legale într-o formă diferită decât cea avută în vedere la redactarea noului Cod civil român impune revizuirea articolelor 2559 alin. Grecia. executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile de protecţie a copiilor. filiaţiei copilului din afara căsătoriei (Art. Germania. care participă la cooperarea extinsă în materia legii aplicabile divorţului şi separaţiei legale sunt următoarele: Austria. România. Legea aplicabilă filiaţiei şi adopţiei După ce am prezentat normele conflictuale în materia căsătoriei. Luxemburg. în sensul prevederilor Uniunii Europene şi introducerea unui articol care să preia norma conflictuală din art. 2603 şi 2604 Cod civil). nr. Din toate cele de mai sus. Spania şi Ungaria (în total cincisprezece state din totalul de douăzeci şi şapte). este vremea să studiem regulile privind legea aplicabilă filiaţiei (produsul firesc al căsătoriei) şi adopţiei. celălalt. 2605 şi 2606 Cod civil). legea aplicabilă. Având în vedere relaţia ce există între normele conflictuale ale acestui regulament şi normele conflictuale în materia desfacerii căsătoriei prevăzute de noul Cod civil român. Malta. regulamentul (asemeni noului Cod civil român) desemnează legea aplicabilă printr-o serie de puncte de legătură în cascadă. adoptată la Haga. Regulamentul Consiliului (EU) nr. Partea I. normele conflictuale uniforme în materia divorţului din tratatele de asistenţă juridică în materie civilă încheiate de România cu alte state membre ale U. 2597.începând cu 21 iunie 2012. Letonia. la 19 octombrie 1996 şi ratificată de România prin Legea nr. Bulgaria. În lipsa unei astfel de convenţii. ce nu participă la cooperarea extinsă şi care nu au încheiat tratate de asistenţă juridică în materie civilă cu România care să conţină norme conflictuale uniforme în materia desfacerii căsătoriei.E. Belgia. 51 . unul corespunzând filiaţiei copilului din căsătorie (Art.E. Statele membre ale U. publicată în Monitorul Oficial. 2611 Cod civil).: normele conflictuale din Regulamentul Consiliului (EU) nr. 6 al regulamentului. recunoaşterea. 1259/2010 din 20 decembrie 2010 în căsniciile dintre cetăţeni ai statelor participante la cooperarea extinsă.361/2007. Normele conflictuale privind adopţia îşi au sediul juridic în articolele 2607-2610 Cod civil. dar care nu participă la cooperarea extinsă (cazul Republicii Polone sau al Republicii Cehe) şi normele conflictuale din Codul civil în căsătoriile alcătuite din cetăţeni ai statelor membre ale U. 2599 şi 2600.3. 1259/2010 din 20 decembrie 2010 ca şi Codul civil român propune.

Această dispoziţie se aplică doar dacă tranzacţia a fost încheiată între persoane prezente pe teritoriul aceluiaşi stat. Cu alte cuvinte retrimiterea este exclusă dacă se aplică legea unui stat contractant. În art. legea acestui din urmă stat se aplică. Dacă şi acest stat necontractant nu-şi aplică propria lege. Atribuirea sau stingerea responsabilităţii părinteşti. fără intervenţia unei autorităţi administrative sau judiciare este guvernată de legea statului reşedinţei obişnuite a copilului. atribuirea responsabilităţii părinteşti în puterea legii unei persoane care nu are deja o astfel de responsabilitate este guvernată de legea statului noii reşedinţe obişnuite. în exercitarea competenţei lor potrivit prevederilor Capitolului al IIlea al convenţiei. dar este permisă în forma retrimiterii de gradul al II-lea când este vorba de aplicarea legii unui stat necontractant. 16 este cea a unui stat necontractant şi dacă normele conflictuale ale acelui stat desemnează dreptul altui stat necontractant. autorităţile competente ale statului contractant pe teritoriul căruia se află reşedinţa obişnuită a copilului vor aplica propria lege. printr-o convenţie sau printr-un act unilateral. nu poate fi contestată şi terţul nu poate fi considerat răspunzător pe simplul motiv că acea altă persoană nu avea calitatea să acţioneze ca reprezentant legal al copilului după legea determinată de convenţie. atât timp cât protecţia persoanei sau a averii copilului o cere. Totuşi dacă legea aplicabilă potrivit art. care are o legătură substanţială cu situaţia. 16. 20 prevede că dispoziţiile Capitolului al III-lea al convenţiei se vor aplica chiar dacă legea desemnată de ele este legea unui stat necontractant. Legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere Legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere se determină potrivit reglementărilor dreptului Uniunii Europene (art. autorităţile competente pot. Dacă reşedinţa obişnuită a copilului se mută. condiţiile de aplicare a măsurilor luate în statul fostei reşedinţe obişnuite. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind 52 . 16. la momentul când actul unilateral sau convenţia produc efecte. 15 la art. legea acelui alt stat va guverna. 18 prevede că responsabilitatea parentală la care se referă art. 21 se dispune că retrimiterea este exclusă. atunci legea statului noii reşedinţe obişnuite a copilului va guverna exerciţiul responsabilităţii parentale . Dacă reşedinţa obişnuită a copilului s-a schimbat. Potrivit art. atribuirea sau stingerea responsabilităţii părinteşti în puterea legii. de la momentul mutării reşedinţei. Ele sunt cuprinse în Capitolul al III-lea al convenţiei. Conform art. să ia în considerare şi legea altui stat. Art. 16 poate fi stinsă sau condiţiile exerciţiului ei pot fi modificate prin măsuri luate conform prevederilor convenţiei.În continuare vom prezenta normele conflictuale incluse în acest tratat internaţional. 22. fără intervenţia unei autorităţi administrative sau judiciare este guvernată de legea statului reşedinţei obişnuite a copilului. exerciţiul responsabilităţii părinteşti este guvernat de legea statului reşedinţei obişnuite a copilului. În această materie. după legea statului unde tranzacţia a fost încheiată. Art. există Regulamentul (CE) nr. atunci legea aplicabilă va fi dreptul material al statului necontractant desemnat de art. decât dacă terţul ştia sau ar fi trebuit să ştie că responsabilitatea parentală era guvernată de această din urmă lege. 19 al convenţiei dispune că validitatea tranzacţiilor încheiate între un terţ şi o altă persoană care ar fi aptă să acţioneze ca reprezentant legal al copilului. 15. Responsabilitatea părintească guvernată de legea statului reşedinţei obişnuite a copilului subzistă şi după schimbarea acestei reşedinţe în alt stat. Potrivit art. Dacă reşedinţa obişnuită a copilului se mută în alt stat. de la art. Art. în mod excepţional. la nivelul Uniunii Europene. 17. Totuşi. 2612 Cod civil).

4 conţine norme conflictuale speciale favorabile anumitor creditori.do?uri=OJ:L:2009:007:0001:0079:RO:PDF (accesată pe 3 septembrie 2011). art. legea statului noii reşedinţe obişnuite se va aplica din momentul în care această schimbare a survenit.text&cid=133 (accesată pe 3 septembrie 2011). 3 şi paragrafele 2 şi 3 ale art. 3-6. Desemnarea făcută în faţa autorităţii ce instrumentează respectiva procedură se va face printr-un act scris. faţă de un copil sau cele care rezultă între soţi sau foşti soţi (art. dacă există aşa ceva. 79 A se vedea http://www. În ciuda prevederilor art. semnat de ambele părţi sau înregistrat pe orice mediu. Într-un astfel de caz. 78 53 . Art. Conform art. 3.hcch. Regulamentul în discuţie prevede.status&cid=133#mem (accesată pe 3 septembrie 2011). Obligaţiile de întreţinere vor fi guvernate de legea statului reşedinţei obişnuite a creditorului. Art. 5). 3 (legea reşedinţei obişnuite) să obţină întreţinere de la debitor. debitorul poate să conteste cererea creditorului pe motiv că nu există o astfel de obligaţie de întreţinere prevăzută atât de legea statului reşedinţei obişnuite a debitorului cât şi de legea cetăţeniei comune a părţilor. 7 se referă la desemnarea legii aplicabile pentru anumite proceduri particulare. foşti soţi sau părţi ale unei căsătorii anulate. dacă creditorul a sesizat autoritatea competentă a statului unde debitorul îşi are reşedinţa obişnuită se va aplica legea forului. el se va aplica chiar dacă legea aplicabilă este cea a unui stat necontractant. se va aplica legea forului. 80 Versiunea în limba engleză a Protocolului poate fi consultată la adresa: http://www. legea acelui alt stat se va aplica. 8 prevede desemnarea legii aplicabile de către creditor şi debitor. mai ales legea statului ultimei reşedinţe obişnuite comune are o mai strânsă legătură cu căsătoria. cu excepţia altor prevederi ale protocolului. prevederile acestui articol se vor aplica în cazul obligaţiei de întreţinere a părinţilor faţă de copii.php?act=conventions. legea statului reşedinţei obişnuite Textul în limba română al regulamentului poate fi consultat la următoarea adresă web: http://eurlex. Art. legea statului reşedinţei obişnuite a creditorului se va aplica. creditorul întreţinerii şi debitorul pot în orice moment să desemneze una dintre legile următoare ca aplicabile obligaţiei de întreţinere: legea statului al cărui cetăţean este una dintre părţi la momentul desemnării. cu excepţia obligaţiilor izvorâte din relaţia la care se referă art. 3 conţine norma conflictuală generală.1. Art.competenţa. Prin derogare de la dispoziţiile art.net/index_en. legea aplicabilă.eu/LexUriServ/LexUriServ. creditorul întreţinerii şi debitorul pot desemna în mod expres. legea acelui stat ca aplicabilă întreţinerii. 5 (între soţi sau foşti soţi). în Capitolul al III-lea. că legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere se stabileşte conform Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere între statele membre părţi contractante la acel protocol (toate statele Uniunii Europene79). în art. Conform alin. 3 nu se va aplica dacă una dintre părţi obiectează că legea altui stat. atunci se va aplica legea statului cetăţeniei comune a creditorului şi debitorului (în măsura în care există). Potrivit alin. doar pentru o anumită procedură ce se derulează într-un anumit stat. în cazul obligaţiilor de întreţinere altele decât cele care rezultă din relaţiile părinţi-copii. Dacă creditorul nu este îndreptăţit în virtutea legii la care face trimitere art.hcch. 2 al acestui protocol80. în cazul obligaţiei de întreţinere dintre soţi.2. Totuşi. a copiilor faţă de părinţi şi a persoanelor.php?act=conventions. Potrivit art. Prin derogare de la prevederile articolelor 3-6.net/index_en. În situaţia schimbării reşedinţei obişnuite a creditorului. 15. faţă de persoanele care nu au împlinit vârsta de 21 de ani. 4 (redate mai sus) să obţină întreţinere de la debitor. Articolul 6 prevede că. recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere78. Şi aici reşedinţa obişnuită comună a soţilor trebuie înţeleasă doar ca stat pe teritoriul căruia ambii îşi au reşedinţa obişnuită. atât timp cât informaţia conţinută pe el este accesibilă şi poate fi utilizată ulterior. 5. dacă creditorul este incapabil după această lege să obţină întreţinere de la debitor. altele decât părinţii. dacă creditorul este incapabil în temeiul legii la care face trimitere art.europa.

Ce lege guvernează încheierea căsătoriei? 6. prescripţia etc. 9. părţile erau pe deplin informate şi conştiente de consecinţele acestei alegeri. Conform art. Retrimiterea este interzisă (art. problema dacă un creditor poate să renunţe la dreptul său de întreţinere se va stabili în acord cu legea reşedinţei obişnuite a debitorului la momentul desemnării. decât dacă la momentul alegerii. Precizaţi legea aplicabilă filiaţiei şi adopţiei. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. atunci când ea ar avea consecinţe nedrepte sau nerezonabile pentru oricare dintre părţi. 4/2009. 4 şi 6 va fi înlocuit cu cel de „domiciliu”. indexarea. legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere va determina printre altele dacă şi în ce măsură şi de la ce debitor se poate pretinde întreţinere. la 19 octombrie 1996. 10. un stat care foloseşte conceptul de domiciliu ca punct de legătură în materia familiei. 2. Ce lege guvernează potrivit Codului civil. 1259/2010 (Roma III)? Când aplicăm normele conflictuale ale regulamentului? Au prioritate faţă de normele corespondente din Codul civil? 8. 12) şi legea desemnată de protocol poate fi refuzată doar în măsura în care încalcă ordinea publică a forului (art. recunoaşterea. adoptată la Haga. legea desemnată de către părţi ca aplicabilă sau legea aplicabilă obiectiv regimului matrimonial sau legea desemnată de către părţi ca aplicabilă sau aplicabilă obiectiv divorţului sau separaţiei legale. potrivit Codului civil şi potrivit prevederilor Regulamentul Consiliului (EU) nr. Un astfel de acord trebuie consemnat în scris sau trebuie înregistrat pe orice mediu care permite accesarea ulterioară a informaţiei. Această alegere nu este permisă pentru obligaţiile de întreţinere faţă de o persoană sub 18 ani sau faţă de un adult care din pricina unui handicap sau al insuficienţei facultăţilor mintale nu-şi poate proteja interesele. Potrivit art. starea şi capacitatea persoanei fizice? 3. În ce situaţii se aplică în DIP-ul românesc? 54 . legea aplicabilă. Ce prevăd normele conflictuale româneşti în materia efectelor căsătoriei? 7. baza de calcul a cuantumului întreţinerii. Faceţi un rezumat al prevederilor Convenţiei privind competenţa. Ce lege se aplică ocrotirii majorului? 5. măsura în care creditorul poate să pretindă întreţinere retroactivă. Ce înseamnă „reşedinţa obişnuită”? 4. Legea desemnată de părţi nu se va aplica. trebuie să informeze Biroul Permanent al Conferinţei de la Haga de Drept Internaţional Privat că pentru cauzele aduse în faţa autorităţilor sale.a oricăreia dintre părţi la momentul desemnării. 11. 13). Prezentaţi normele conflictuale ale Regulamentul (CE) nr. cuvântul „cetăţenie” din art. Prin derogare de la legea desemnată de părţi. Precizaţi componentele statului persoanei fizice în DIP. 9. Explicaţi ce lege se aplică desfacerii căsătoriei. executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile de protecţie a copiilor.

10 Norme conflictuale privind bunurile Norme conflictuale generale Noul Cod civil dedică materiei legii aplicabile diferitelor categorii de bunuri un întreg capitol (Capitolul al III-lea al Titlului al II-lea din Cartea a VII-a). reguli care derogă de la cele generale incluse în articolele 26132615. Formele de publicitate şi cele constitutive de drepturi referitoare la un bun imobil sunt guvernate de legea situării imobilului. se va evalua însuşirea de către studenţi a normelor conflictuale esenţiale pentru începătorii în studierea dreptului internaţional românesc (adică pe cele generale. formele de publicitate referitoare la bunuri (realizate în orice mod) sunt guvernate de legea aplicabilă la data şi locul unde sunt îndeplinite. Norme conflictuale aplicabile bunurilor mobile corporale Secţiunea a doua a Capitolului al III-lea este dedicată normelor conflictuale privind bunurile mobile corporale. Norme conflictuale privind formele de publicitate Potrivit art. chiar dacă temeiul juridic al naşterii. În viziunea legiuitorului. transmiterii. bunurile necorporale la care se referă sunt: drepturile de proprietate intelectuală şi de proprietate industrială. care grupează articolele 2613-2632. 55 . La examen. lăsând studierea regulilor ultraspecializate (cum ar fi cele privind mijloacele de transport – articolele 2620 şi 2621 Cod civil. dacă nu se prevede altfel prin dispoziţii speciale. 2626 Cod civil. Norme conflictuale aplicabile bunurilor incorporale Codul civil român reglementează legea aplicabilă bunurilor necorporale în Secţiunea a cincea a Capitolului al III-lea al Titlului al II-lea din Cartea a VII-a.UNITATEA DE STUDIU NR. bunurile necorporale şi pe cele privind formele de publicitate). titlurile de valoare – articolele 2622 şi 2623 Cod civil sau ipotecile mobiliare – 2627-2632 Cod civil pe seama dreptului comerţului internaţional sau în a programelor de studii aprofundate în drept internaţional privat. restrângerii sau stingerii unui drept real sau temeiul juridic al garanţiei reale s-au constituit potrivit altei legi. pe cele privind mobilele corporale.

Determinaţi legea aplicabilă bunurilor incorporale.VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR: 1. 4. Enunţaţi regula generală în materia legii aplicabile bunurilor. Ce articol din Codul civil prezintă acest principiu? 2. Care este legea ce guvernează formele de publicitate referitoare la bunuri? 56 . Ce lege se aplică bunurilor mobile corporale? 3.

Domeniul de aplicare a legii succesiunii Art. să desemneze o altă lege aplicabilă succesiunii sale decât cea prevăzută de norma conflictuală din art. Modificarea sau revocarea de către testator a desemnării legii aplicabile trebuie să respecte. calităţile cerute pentru a moşteni. 2633 Cod civil. 287/2009. 2636 Cod civil defineşte în alin. 71/2011 şi republicată în Monitorul Oficial. condiţiile de modificare sau de revocare a unei dispoziţii pentru cauză de moarte. precum şi conflictele de jurisdicţii în materie vor fi rezolvate potrivit prevederilor Regulamentului (E. Începând cu 17 august 2015. Astfel. reşedinţa obişnuită. moştenirea este supusă legii statului pe teritoriul căruia defunctul a avut la data morţii. persoanele cu vocaţie de a moşteni. . conflictele de legi în materia succesiunii. recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi încuviinţarea şi executarea altor instrumente autentice în materia succesiunii şi privind crearea unui Certificat European de Succesiune.81. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenţa .U. 2634 Cod civil îngăduie de cuis-ului ca.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2012:201:0107:0134:EN:PDF (accesata pe 17 septembrie 2012). cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. de cuius-ul poate să aleagă.) nr. ca lege aplicabilă moştenirii în ansamblul ei. exercitarea posesiei asupra 81 Textul acestui regulament poate fi consultat la următoarea adresă web: http://eurlex. legea aplicabilă moştenirii stabileşte mai cu seamă: momentul şi locul deschiderii moştenirii. 505 din 15 iulie 2011). Desemnarea legii aplicabile succesiunii. 57 . Existenţa şi validitatea consimţământului exprimat prin declaraţia de desemnare a legii aplicabile vor fi supuse legii alese pentru a cârmui moştenirea.1 domeniul de aplicare al legii moştenirii. Diferenţe faţă de vechea reglementare Art. Declaraţia de desemnare a legii aplicabile trebuie să îndeplinească în ceea ce priveşte forma condiţiile unei dispoziţii pentru cauză de moarte (deci condiţiile de formă cerute pentru testament). Astfel..UNITATEA DE STUDIU NR. Progres faţă de vechea reglementare Potrivit dispoziţiilor art. legea aplicabilă. legea statului a cărui cetăţenie o are. 11 Norme conflictuale privind moştenirea Aspecte introductive Normele conflictuale cu privire la succesiune se găsesc în Capitolul al IV-lea (Articolele 2633-2636) al Titlului al II-lea al Cărţii a VII-a a Codului civil român (Legea nr. Partea I nr. din timpul vieţii.E. în materie de formă. în relaţiile României cu celelalte state membre ale U.europa. 2633 Cod civil (a ultimei reşedinţe obişnuite). Legea aplicabilă moştenirii.

2635 Cod civil. modificarea sau revocarea testamentului sunt considerate valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile fie la data când a fost întocmit. vor fi preluate de statul român. modificat sau revocat. legea situării imobilului ce formează obiectul testamentului sau legea instanţei sau a organului ce îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor succesorale. sezina reprezintă beneficiul legal prin care soţul supravieţuitor. Precizaţi patru chestiuni guvernate de legea aplicabilă moştenirii.bunurilor rămase de la defunct (adică regimul sezinei82). legea reşedinţei obişnuite a testatorului. condiţiile de fond ale testamentului. Soarta succesiunii vacante în România Potrivit art. întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta pasivul. modificat sau revocat. Ce lege poate desemna de cuius-ul spre a-i guverna succesiunea? 3. dacă potrivit legii aplicabile moştenirii. Ce soarta are succesiunea vacantă în România? Comparaţi cu prevederile art. indiferent că sunt bunuri mobile sau bunuri imobile. întocmirea. prevăzute de oricare dintre legile următoare: legea naţională a testatorului. 2636 Cod civil. 1125 şi 1126 Cod civil. condiţiile şi efectele opţiunii succesorale. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. Ce lege guvernează moştenirea în absenţa unei alegeri exprese a de cuius-ului? 2.2. 58 . 4. incapacităţile speciale de a dispune sau de a primi prin testament şi partajul succesoral. Găsiţi o soluţie a acestei contradicţii şi argumentaţi-o. 553 alin. Ce lege guvernează fondul testamentului? 5.. bunurile situate sau aflate pe teritoriul României. succesiunea este vacantă.3 Cod civil. descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi dobândesc atât stăpânirea de fapt a patrimoniului succesoral cât şi dreptul de administrare al acelui patrimoniu şi prerogativa de a exercita drepturile şi acţiunile de cuius-ului. Legea aplicabilă formei testamentului Conform art. legea locului unde actul a fost întocmit. fie la data decesului testatorului. 82 Potrivit art. modificarea şi revocarea unor dispoziţii testamentare. alin.

modifica sau stinge un raport juridic concret. Noţiunea de „formă a actului juridic” are în general două sensuri.193. 2638 Cod civil. Bucureşti. legea aplicabilă contractelor este reglementată de o normă juridică separată cuprinsă în Capitolul al VI-lea (intitulat Obligaţiile). Ediţia a II-a emendată şi actualizată. în art. forma de publicitate (impusă de opozabilitatea faţă de terţi) şi forma de abilitare (dispusă de lege pentru validarea actului juridic încheiat în numele unei persoane incapabile sau pentru actul juridic încheiat de o persoană cu capacitate de exerciţiu restrânsă) 84 . efectele şi executarea lui. principiile determinării legii aplicabile fondului şi formei contractelor vor fi înfăţişate în acest capitol. Bucureşti. Legea desemnată şi legea aplicabilă în lipsa alegerii. Aşadar. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. forma actului juridic se referă la modalitatea de exteriorizare a voinţei părţilor. În sens strict. în sensul dreptului internaţional privat (DIP) înţelegem aspectele de fond privind încheierea actului juridic. 2640. 2637-2639. Editura Universul Juridic. 184. 2639 Cod civil reglementează legea aplicabilă condiţiilor de formă ale actului juridic. prezentate mai sus). Normele conflictuale privind legea aplicabilă condiţiilor de fond şi de formă ale actului juridic se găsesc în Cartea a VII-a a Codului civil. Drept internaţional privat. precum şi transmiterea şi stingerea raportului juridic izvorât din actul respectiv83. p. iar în sens mai larg include atât condiţiile de validitate formală cât şi cele necesare pentru probaţiune şi opozabilitate faţă de terţi. Comparaţie cu vechea reglementare Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic este determinată de art. Dacă această lege nu poate fi identificată se va aplica legea locului unde actul juridic a fost încheiat Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale actului juridic. 2637 şi 2638 Cod civil. 2637 Cod civil. În noul Cod civil. Titlul al II-lea. 12 Norme conflictuale privind actele juridice Aspecte introductive Prin condiţii de fond ale actului juridic. p. Actul se consideră totuşi valabil din punct de vedere al formei dacă îndeplineşte condiţiile 83 Dan Lupaşcu.UNITATEA DE STUDIU NR. 84 Dan Lupaşcu. Drept internaţional privat. 59 . Editura Universul Juridic. în lipsa alegerii se va aplica legea statului cu care actul juridic prezintă cele mai strânse legături. Obligativitatea formei solemne impuse de legea aplicabilă fondului Art. în doctrina de DIP se distinge între forma exterioară a actelor juridice (care include forma cerută ad validitatem cât şi pe cea cerută ad probationem). Deoarece contractele reprezintă o specie de acte juridice. Potrivit art. Capitolul al V-lea (intitulat actul juridic) în art. Condiţiile de formă ale unui act juridic sunt guvernate de legea care îi cârmuieşte fondul (determinată potrivit prevederilor art. 2010. Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic. 2010. Prin condiţie de formă a actului juridic se înţelege modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă cu intenţia de a crea.

regulamentul nu se aplică în materie fiscală. obligaţiile rezultate din cambii. în art. 2640. 2639 Cod civil. COM 2011 126 final) precum şi obligaţiile izvorâte din testamente şi succesiuni. regulamentul se aplică obligaţiilor contractuale în materie civilă şi comercială în situaţiile în care există un conflict de legi. Această denumire i s-a aplicat regulamentului pentru că el a înlocuit Convenţia de la Roma din 19 iunie 1980 asupra legii aplicabile obligaţiilor contractuale. o anumită formă solemnă.prevăzute de una dintre legile următoare: legea locului unde a fost întocmit sau legea cetăţeniei sau legea reşedinţei obişnuite a persoanei care l-a consimţit sau legea aplicabilă potrivit dreptului internaţional privat al autorităţii care examinează validitatea actului juridic. obligaţiile rezultate din aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale. convenţiile de arbitraj şi convenţiile privind alegerea instanţei competente. norma conflictuală în materie se găseşte.do?uri=OJ:L:2008:177:0006:0006:RO:PDF (accesată pe 8 septembrie 2011). precum şi din alte instrumente negociabile. precum constituirea. Norma de trimitere din art. sunt excluse din domeniul de reglementare al regulamentului.europa. 13. nicio altă lege dintre cele menţionate mai sus nu poate înlătura această cerinţă. legea aplicabilă. obligaţiile rezultate din relaţiile de familie şi din relaţii care în conformitate cu legea aplicabilă sunt considerate ca având efecte comparabile. în cazul în care legea aplicabilă condiţiilor de fond ale actului juridic impune. 593/2008 (Roma I). vamală sau administrativă. 85 60 . Regulamentul (CE) nr. legea aplicabilă obligaţiilor izvorâte din contracte este determinată potrivit Regulamentului (CE) nr. cecuri şi bilete la ordin. Conform art. indiferent de locul întocmirii actului. ca având efecte comparabile cu cele ale căsătoriei (pentru rezolvarea conflictelor de legi în materia aceasta există Propunerea pentru un regulament al Consiliului privind competenţa. organizarea internă. răspunderea internă a asociaţilor etc. Potrivit aceluiaşi articol. aspectele reglementate de dreptul societăţilor comerciale sau al altor organisme constituite sau nu ca persoane juridice. avem de-a face cu o normă de trimitere. Potrivit alin. fără a se aduce atingere art. 2634 Cod civil privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale. La nivelul Uniunii Europene. sau din aspectele patrimoniale ale relaţiilor care sunt considerate. capacitatea. în măsura în care obligaţiile acestea derivă din caracterul negociabil al acestor titluri. în Capitolul al VI-lea al Titlului al II-lea al Cărţii a VII-a a Codului civil. Materiile excluse din sfera de reglementare a regulamentului. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materia regimurilor matrimoniale. 593/2008 al Parlamentului European şi Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale ( numit şi Roma I85). Textul în limba română poate fi accesat la următoarea adresă web: http://eur-lex. 1. potrivit legii aplicabile. Aplicarea universală a regulamentului În privinţa legii aplicabile obligaţiilor izvorâte din contracte. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 ). dizolvarea. Aici. sub sancţiunea nulităţii. Conform alin. următoarele materii: aspectele privind starea şi capacitatea persoanelor fizice.3 al art.2. aşa cum am arătat. inclusiv obligaţiile de întreţinere (am văzut că legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere este determinată potrivit dispoziţiilor Regulamentul (CE) nr.eu/LexUriServ/LexUriServ.

Potrivit art. fie în temeiul altor dispoziţii ale regulamentului. legea desemnată de regulament se aplică indiferent dacă este vorba de legea unui stat care este sau nu membru al Uniunii Europene. fie în temeiul unei alegeri anterioare. dacă părţile nu au desemnat legea aplicabilă contractului. 11 (Validitatea de formă) şi 13 (Incapacitatea). Potrivit art. Desemnarea trebuie să fie expresă sau să rezulte cert din clauzele contractuale sau din împrejurările cauzei. în cazul în care toate elementele relevante pentru situaţia respectivă (în momentul în care are loc desemnarea legii aplicabile contractului) se află în altă ţară decât cea a cărei lege a fost desemnată. după cum urmează: a) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri va fi reglementat de legea ţării unde se află reşedinţa obişnuită a vânzătorului. 593/2008. 264o alin. c) contractul privind un drept imobiliar sau contractul de locaţiune al unui imobil este reglementat de legea ţării unde se află imobilul. Legea aplicabilă validităţii convenţiei părţilor privind legea aplicabilă. d) contractul de locaţiune având drept obiect folosinţa privată şi temporară a unui imobil. Legea aplicabilă în lipsa alegerii părţilor. În orice moment. fără a se aduce atingere articolelor 5-8 ale regulamentului.2 Cod civil. autorităţile române vor aplica. Legea aplicabilă condiţiilor de fond ale contractului. părţile pot desemna legea aplicabilă contractului în întregul său sau doar unor părţi ale contractului. de la care nu se poate deroga prin acord. dispoziţiile Codului civil privind legea aplicabilă actului juridic. 61 . 3 paragraful 2 al Regulamentului (CE) nr.chestiunea de a şti dacă un reprezentant poate angaja faţă de terţi răspunderea persoanei pentru care acţionează sau dacă un organ al unei societăţi poate angaja răspunderea faţă de terţi a respectivei societăţi. 593/2008. pe o perioadă de maximum şase luni consecutive este guvernat de legea statului unde atât proprietarul cât şi locatarul persoană fizică îşi au reşedinţa obişnuită. Conform art. Existenţa şi validitatea consimţământului părţilor cu privire la desemnarea legii aplicabile se va determina. Astfel. alegerea făcută de părţi nu aduce atingere aplicării dispoziţiilor imperative ale legii acelei alte ţări. părţile pot conveni să supună contractul altei legi decât cea care-l guverna anterior. conform articolelor 10 (Consimţământul şi validitatea de fond). constituirea de trusturi şi obligaţiile izvorâte din înţelegerile premergătoare încheierii unui contract probele şi aspectele de procedură. b) contractul de prestări servicii va fi reglementat de legea statului unde se află reşedinţa obişnuită a prestatorului de servicii. legea aplicabilă contractului se va determina. 18 etc. Legea desemnată şi normele imperative ale statului unde sunt localizate elementele relevante ale situaţiei. Pentru aceste materii. 4. 3 paragraful 1. Prin alegere. Orice modificare efectuată de către părţi cu privire la legea aplicabilă care intervine ulterior încheierii contractului nu va afecta validitatea formală a contractului şi nici drepturile terţilor. 2. contractul este guvernat de legea aleasă de către părţi. potrivit art. în lipsa altor prevederi speciale. potrivit art. Incapacitatea uneia dintre părţi după legea altei ţări Normele uniforme privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale se găsesc în Capitolul al II-lea al Regulamentului (CE) nr. cu excepţia art.

existenţa şi validitatea contractului sau a oricărei clauze contractuale sunt determinate de legea care l-ar reglementa în temeiul regulamentului. conform regulamentului sau de legea statului unde se încheie contractul. dacă contractul sau clauza ar fi valide (deci legea aleasă de părţi sau cea aplicabilă în lipsa alegerii). de asigurare (Art. art. g) contractul de vânzare-cumpărare de bunuri la licitaţie se va supune legii statului unde are loc licitaţia. 7) sau contractele individuale de muncă (Art. h) orice contract încheiat în cadrul unui sistem multilateral care reuneşte sau facilitează reunirea de interese multiple de vânzare-cumpărare de instrumente financiare ale terţilor. Legea aplicabilă condiţiilor de formă ale contractului Art. Toate normele conflictuale de mai sus nu se aplică contractelor încheiate cu consumatorii. Cu toate acestea pentru a stabili că nu şi-a dat consimţământul. 10 determină legea aplicabilă consimţământului şi condiţiilor de fond ale contractului. 11 determină legea aplicabilă condiţiilor de formă ale contractului. Potrivit art. în cazul contractului încheiat între persoane aflate în aceeaşi ţară. Articole 5-8 nu vor mai fi prezentate aici. 8). cu consumatorii (Art. 6). f) contractul de distribuţie va fi guvernat de legea reşedinţei obişnuite a distribuitorului. 4 paragraful 2 dispune că legea aplicabilă contractului va fi legea reşedinţei obişnuite a părţii contractante care efectuează prestaţia caracteristică. persoana fizică care ar avea capacitate juridică conform legii acelei ţări. dacă din circumstanţele respective reiese faptul că nu ar fi fost rezonabil să se stabilească efectele comportamentului acelei părţi în conformitate cu legea aplicabilă contractului. va fi reglementat de legea sa unică. Astfel. dacă se poate stabili acest loc. este valid încheiat din punctul de vedere al formei. în secolul al XIX-lea. deoarece normele conflictuale se referă la nişte categorii de contracte specializate: de transport (Art. Contractul încheiat între persoane sau reprezentanţi ai acestora care se află în state diferite la momentul încheierii contractului este considerat valid din punct de vedere formal dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de legea care-l reglementează pe fond sau de legea oricărei ţări unde se află oricare dintre părţi sau reprezentant al acesteia la momentul încheierii contractului sau de legea ţării în care la data respectivă îşi avea reşedinţa obişnuită oricare dintre părţile contractante. Dacă contractului nu i se aplică prevederile paragrafului 1 (de mai sus) sau dacă elementelor contractului li s-ar aplica mai multe dintre prevederile de la literele a-h. în contractul încheiat între persoane sau reprezentanţi ai acestora care se află în acelaşi stat la momentul încheierii contractului. Aici avem o reluare a vechii reguli de DIP consacrată. 62 . menit să producă efecte juridice în legătură cu un contract încheiat sau care urmează a fi încheiat va fi valid din punct de vedere al formei dacă va îndeplini cerinţele formale prevăzute de legea care reglementează sau ar reglementa contractul pe fond sau de legea statului unde a fost încheiat actul unilateral sau de legea ţării unde autorul actului îşi avea reşedinţa obişnuită la acea dată (data încheierii actului). Astfel. o parte poate invoca legea statului unde îşi are reşedinţa obişnuită. 5). la data încheierii contractului. cealaltă parte contractantă avea cunoştinţă de respectiva incapacitate sau nu o cunoştea ca urmare a neglijenţei sale. poate invoca incapacitatea sa rezultând din legea altei ţări numai în cazul în care. dacă îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de legea care îl reglementează pe fond. Actul juridic unilateral. de Curtea de Casaţie franceză în speţa Lizzardi. Forma lor va fi guvernată de legea ţării unde îşi are reşedinţa obişnuită consumatorul. 13. Art.e) contractul de franciză va fi guvernat de legea ţării unde îşi are reşedinţa obişnuită beneficiarul francizei. dacă acesta ar fi valid.

Domeniul de reglementare al legii aplicabile contractului. aplicarea unei dispoziţii din legea oricărei ţări determinate în temeiul regulamentului nu poate fi înlăturată decât dacă o astfel de aplicare este vădit incompatibilă cu ordinea publică a instanţei sesizate. sub condiţia ca mijloacele de probă respective să poată fi administrate în faţa instanţei sesizate. efectele nulităţii contractului. ambele. 593/2008 (Roma I) cu alte dispoziţii din dreptul U. potrivit art. 12. 20. 21. în special: interpretarea contractului. consecinţele neexecutării totale sau parţiale a obligaţiilor. conform legii respective. de legea locului de executare). fie de oricare dintre legile menţionate la articolul 11 (Validitatea de formă). în limitele competenţei conferite instanţei de legea sa procedurală. admise fie de legea forului. condiţiile formale sunt aplicate indiferent de ţara unde este încheiat contractul şi indiferent de legea ce-l guvernează şi dacă de la respectivele dispoziţii nu se poate deroga prin convenţie (condiţii cumulative). va reglementa. diferitele moduri de stingere a obligaţiilor precum şi prescripţia şi decăderea din drepturi. Data contractelor care intră sub incidenţa regulamentului 63 . Raportul normelor conflictuale din Regulamentul (CE) nr. 18. Şi în cazul acestui regulament. 593/2008 nu vor restrânge efectul normelor de aplicare imediată din legea instanţei sesizate. inclusiv evaluarea prejudiciului astfel produs. retrimiterea este exclusă prin art. Legea aplicabilă mijloacelor de probă ale contractului Conform art. Excluderea retrimiterii Legea aplicabilă contractului.E. legea care reglementează contractul potrivit dispoziţiilor regulamentului se aplică în materia prezumţiilor legale şi a sarcinii probei. Se observă aici scindarea (dépeçage) dintre executarea obligaţiilor din contract (supusă legii ce guvernează contractul) şi modalitatea de executare şi măsurile în caz de executare defectuoasă (guvernate.. Nu înţelegem de ce cele trei aspecte atât de strâns legate unele de altele nu sunt supuse unei singure reglementări. dispoziţiile conflictuale ale Regulamentului (CE) nr. 593/2008. În privinţa modalităţii concrete de executare şi a măsurilor ce pot fi luate în cazul unei executări defectuoase se va avea în vedere legea statului unde are loc executarea. Normele de aplicare necesară şi ordinea publică Conform art. Contractul sau actul juridic menit să producă efecte juridice va putea fi probat prin orice mijloace de probă.Contractul care are ca obiect un drept real imobiliar sau contractul de locaţiune al unui imobil va fi supus condiţiilor de formă prevăzute de legea statului unde se află situat imobilul dacă. Limitele aplicării legii ce guvernează contractul. în temeiul Regulamentului (CE) nr. Astfel sar simplifica mult problematica executării contractelor în DIP. Potrivit art. executarea obligaţiilor născute din contract. 9.

Precizaţi actul normativ cu ajutorul căruia determinăm legea aplicabilă obligaţiilor contractuale. doar contractelor încheiate după 17 decembrie 2009. 9. Ce lege se aplică mijloacelor de probă ale contractului? 64 . 28. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. 6. în materia obligaţiilor contractuale şi din această cauză. 2.E. 593/2008. 3. Precizaţi efectul normelor de aplicare necesară asupra contractului. Explicaţi sensul noţiunii de „condiţii de formă ale actului juridic” în DIP.Potrivit art. normele conflictuale ale acestui act normativ reprezintă dreptul comun pentru U.. Precizaţi înţelesul noţiunii de „condiţii de fond ale actului juridic” în DIP. conform art. Normele conflictuale din acest regulament se aplică. Ce lege guvernează condiţiile de fond ale actului juridic? 4. 7 (Contractele de asigurare) nu se poate deroga. Ce lege guvernează condiţiile de formă ale actului juridic ? 5.E. Doar de la art. de la aceste norme se poate deroga prin dispoziţii speciale conţinute în dreptul U. 27 al Regulamentului (CE) nr. Ce lege guvernează forma contractului? 8. Ce lege guvernează fondul contractului? 7.

din succesiuni. obligaţiile extracontractuale sunt guvernate de reglementările dreptului Uniunii Europene.). Aliniatul al doilea exclude din sfera de aplicare a acestui regulament următoarele materii: obligaţiile extracontractuale rezultate din relaţiile de familie sau asimilate lor (inclusiv cele alimentare). din relaţiile dintre fondatorii. recomandăm utilizarea versiunii engleze (disponibile la următoarea adresă web: http://eurlex.do?uri=OJ:L:2007:199:0040:0049:RO:PDF ( accesată pe 10 septembrie 2011). Potrivit articolelor 1 alin. administrativă sau în privinţa răspunderii unui stat pentru acte sau omisiuni săvârşite în exercitarea puterii publice. Conceptul de obligaţie extracontractuală. 2 ale regulamentului. 4 şi 28 alin. Prevederile actului normativ nu se aplică în materie fiscală. din daune nucleare sau din atingerile aduse vieţii private şi drepturilor referitoare la personalitate.do?uri=OJ:L:2007:199:0040:0049:FR:PDF ). Pentru multe dintre aceste obligaţii extracontractuale. înregistrare. 1 al regulamentului stabileşte domeniul de aplicare al actului normativ. vamală. 864/2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale (Roma II)86. din regimurile matrimoniale (şi din relaţiile patrimoniale asimilate lor). 32). Art. cecuri. 2641 Cod civil. regulamentul nu se aplică în materie probatorie şi procedurală. Conform art. 864/2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale (Roma II). În materiile care nu intră sub incidenţa reglementărilor comunitare se va aplica legea ce guvernează fondul raportului juridic preexistent între părţi (dacă nu se prevede altfel prin convenţii internaţionale sau prin dispoziţii speciale). 86 Textul în limba română al regulamentului poate fi descărcat de la următoarea adresă web: http://eurlex.europa. Aplicarea universală a regulamentului Normele conflictuale privind obligaţiile extracontractuale se găsesc în Capitolul al VI-lea („Obligaţiile”) ale Titlului al II-lea („Conflictele de legi”) din Cartea a VII-a („Dispoziţii de drept internaţional privat”) a Codului civil. inclusiv calomnia.eu/LexUriServ/LexUriServ. 13 Norme conflictuale privind faptele juridice Norma conflictuală din art. 2641 Cod civil.eu/LexUriServ/LexUriServ. Materiile excluse din sfera de reglementare a regulamentului. Regulamentul (CE) nr. în lipsa altor prevederi speciale. răspunderea personală a angajaţilor şi a membrilor etc.UNITATEA DE STUDIU NR. Potrivit aliniatului 3 al art. Determinarea legii aplicabile obligaţiilor extracontractuale a fost unificată la nivelul Uniunii Europene prin intermediul prevederilor Regulamentul (CE) nr. Din pricina traducerii defectuoase (evidentă în cazul versiunii româneşti a articolelor 9.do?uri=OJ:L:2007:199:0040:0049:EN:PDF ) sau a celei franţuzeşti (disponibilă la următoarea adresă web: http://eurlex. din cambii. 11 şi 12). 10. 1 al regulamentului.europa. personalitate juridică. bilete la ordin (şi alte titluri negociabile).europa. în articolul 2641 (norma conflictuală generală). regulamentul se aplică situaţiilor ce presupun un conflict de legi în materia obligaţiilor extracontractuale.eu/LexUriServ/LexUriServ. membrii consiliului de administraţie şi beneficiarii unui trust. acesta este obligatoriu pentru toate statele membre ale Uniunii Europene cu excepţia Danemarcei. Astfel. regulament ce a intrat in vigoare pe 11 iulie 2008 (Art. autorităţile române vor aplica. din dreptul societăţilor comerciale (constituire. cu excepţia articolelor 21 şi 22. 65 .

a normelor imperative). indiferent în ce ţară s-a produs faptul ilicit sau în ce ţară sau ţări s-au manifestat consecinţele indirecte ale acestui fapt.. Conform art. Desemnarea legii aplicabile. Legea aplicabilă obligaţiilor izvorâte din fapte ilicite. atât persoana a cărei responsabilitate este invocată cât şi persoana păgubită îşi au reşedinţa obişnuită în acelaşi stat. raport ce este într-o strânsă legătură cu faptul ilicit (spre exemplu un contract). O legătură mai strânsă a faptului ilicit cu un alt stat se poate întemeia pe existenţa unui raport preexistent între părţi. Această alegere trebuie să fie explicită sau să rezulte în mod cert din circumstanţe şi trebuie să respecte drepturile terţilor. cu excepţia dispoziţiilor contrare din regulament. 14 care introduce şi în materia obligaţiilor extracontractuale libertatea părţilor de a desemna legea aplicabilă. Înainte de a discuta excepţiile de la norma conflictuală generală din art. iar legea aleasă de părţi aparţine unui stat ce nu este membru. legea desemnată de părţi nu va împiedica aplicarea dispoziţiilor imperative ale dreptului U.2 Cod civil. Potrivit art. Articolul 2 defineşte noţiunea de obligaţie necontractuală (extracontractuală). În vreme ce articolul 4 conţine regula conflictuală generală. Dacă toate elementele situaţiei respective. 4 al regulamentului. 864/2007 (Roma II) este dedicat determinării legii aplicabile obligaţiilor rezultând din faptele ilicite. Astfel. legea respectivului stat se va aplica. 8 (Încălcarea drepturilor de proprietate industrială) şi 9 (Acţiunile sindicale). legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale poate fi aleasă de către părţi (persoana chemată să răspundă pentru prejudiciu şi persoana păgubită) fie printr-un acord posterior producerii faptului ilicit sau printr-o înţelegere liber negociată înainte de producerea faptului păgubitor (în cazul în care părţile desfăşoară activităţi comerciale). Excepţii de la norma conflictuală generală Capitolul al II-lea al Regulamentului (CE) nr. legea aplicabilă fondului raportului juridic preexistent între părţi. Regulamentul (CE) nr. Cu toate acestea. Norma conflictuală generală din art. orice lege indicată de prezentul regulament drept competentă se va aplica. gestiunea de afaceri şi din culpa in contrahendo. în momentul producerii faptului generator de prejudiciu. articolele 5-9 conţin norme conflictuale speciale aplicabile doar anumitor categorii de fapte ilicite. 4 al regulamentului este necesar să studiem şi norma conflictuală din art. aşa cum sunt acestea aplicate în statul membru al instanţei competente. 66 . dacă în momentul producerii prejudiciului.potrivit art. sunt localizate într-unul sau în mai multe state membre ale Uniunii Europene. Dacă din ansamblul circumstanţelor rezultă că fapta ilicită are în mod manifest legături mult mai strânse cu legea altui stat decât cel unde s-a produs prejudiciul sau decât cel unde se află reşedinţa obişnuită a autorului delictului şi a păgubitului. legea aplicabilă unei obligaţii extracontractuale izvorâtă dintr-un fapt ilicit este legea ţării unde s-a produs prejudiciul. 864/2007 determină legea aplicabilă obligaţiilor prezente sau viitoare născute din prejudicii actuale sau probabile rezultate din fapte ilicite dar şi din îmbogăţirea fără justă cauză. atunci se va aplica legea acestui stat terţ. în momentul producerii faptului generator de prejudiciu. indiferent dacă aparţine unui stat membru al Uniunii Europene sau nu. 7 (Daune aduse mediului). 3 al regulamentului. De la normele conflictuale generale din articolele 4 şi 14 ale regulamentului se derogă prin dispoziţiile speciale cuprinse în articolele 5 (Răspunderea pentru produse defectuoase). Dacă toate elementele situaţiei respective. legea desemnată de părţi nu va împiedica aplicarea dispoziţiilor legii acelei alte ţări de la care nu se poate deroga prin acord (deci. Nu vom insista asupra acestor norme conflictuale speciale deoarece ele se studiază în cadrul programelor de studii aprofundate. 6 (Concurenţa neloială şi actele care îngrădesc libera concurenţă). sunt localizate în altă ţară decât cea a cărei lege a fost aleasă. 4. 2641 alin.E.

statul de reşedinţă sau statul unde s-a produs îmbogăţirea injustă). sau de legea ţării unde părţile îşi au reşedinţa obişnuită în momentul producerii evenimentului păgubitor. În conformitate cu art. Conform art. obligaţia va fi guvernată de legea acelei alte ţări. dacă acesta ar fi fost încheiat. 67 . culpa in contrahendo) Capitolul al III-lea (adică articolele 10-13) al regulamentului este dedicat legii aplicabile obligaţiilor extracontractuale izvorâte din îmbogăţirea fără justă cauză. va fi guvernată de legea aplicabilă acelei relaţii preexistente între părţi.Legea aplicabilă obligaţiilor izvorâte din fapte licite (gestiunea de afaceri. Conform art. 8 al regulamentului (unde se găsesc normele conflictuale speciale pentru lezarea drepturilor de proprietate intelectuală). Dacă această lege nu poate fi determinată. care se leagă în mod strâns de o relaţie preexistentă între părţi (precum cea rezultată dintr-un contract sau dintr-un delict). 12. sau de legea acelei alte ţări decât cele indicate mai sus care prezintă cele mai strânse legături cu obligaţia extracontractuală rezultată din tratativele premergătoare încheierii unui contract. În situaţia în care din toate circumstanţele speţei rezultă că obligaţia necontractuală rezultată din gestiunea de afaceri este în mod manifest mai strâns legată de o altă ţară decât cele indicate mai sus (statul a cărui lege guvernează relaţia preexistentă. obligaţia va fi guvernată de legea acelei alte ţări. Dacă prin îmbogăţirea fără justă cauză. Dacă legea competentă nu se poate determina nici aşa. se va aplica legea statului unde s-a produs gestiunea de afaceri. Dacă legea competentă nu se poate determina nici aşa. Dacă legea aplicabilă nu se poate determina astfel. indiferent în ce ţară s-a produs faptul păgubitor sau în ce ţară sau ţări s-au manifestat consecinţele indirecte ale acestui fapt. obligaţia extracontractuală va fi guvernată de aceeaşi lege ce guvernează relaţia preexistentă între părţi. se va aplica legea statului unde s-a produs îmbogăţirea fără justă cauză. strâns legată de îmbogăţirea fără justă cauză. se va aplica legea ţării respective. dar părţile îşi au reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară în momentul producerii evenimentului păgubitor. gestiunea de afaceri şi din culpa in contrahendo (greşeală. Excluderea retrimiteri Potrivit art. gestiunea de afaceri sau culpa in contrahendo s-a adus atingere unui drept de proprietate intelectuală. În situaţia în care din toate circumstanţele speţei rezultă că obligaţia extracontractuală rezultată din îmbogăţirea fără justă cauză este în mod manifest mai strâns legată de o altă ţară decât cele indicate mai sus (statul a cărui lege guvernează relaţia preexistentă. statul de reşedinţă sau statul unde s-a produs gestiunea de afaceri). vină la încheierea unui contract). dar părţile îşi au reşedinţa obişnuită în aceeaşi ţară în momentul producerii evenimentului ce produce îmbogăţirea fără justă cauză. 15. Dacă această lege nu poate fi determinată. obligaţia extracontractuală rezultată din gestiunea de afaceri. obligaţia extracontractuală izvorâtă din negocierile purtate înainte de încheierea unui contract va fi guvernată de: legea ţării unde s-a produs prejudiciul. dacă o obligaţie extracontractuală izvorâtă dintr-o îmbogăţire fără justă cauză (inclusiv o plată nedatorată) se leagă de o relaţie existentă între părţi (precum cea rezultată dintr-un contract sau dintr-un delict). 10. legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale reglementează mai ales următoarele aspecte: temeiul şi întinderea răspunderii (inclusiv identificarea persoanelor susceptibile de a fi declarate responsabile pentru faptele lor). 11 al regulamentului. se va aplica legea ţării respective. obligaţia extracontractuală rezultată din această încălcare va fi guvernată de legea indicată în art. obligaţia extracontractuală izvorâtă din negocierile purtate înainte de încheierea unui contract este guvernată de legea care guvernează contractul încheiat sau care ar fi guvernat contractul. îmbogăţirea fără justă cauză. Domeniul de reglementare al legii aplicabile obligaţiilor extracontractuale.

natura. indiferent de legea aplicabilă obligaţiei extracontractuale (cu alte cuvinte regulamentul nu poate împiedica efectul normelor de aplicare imediată ale forului). Limitele aplicării legii aplicabile obligaţiilor extracontractuale. Regulamentul (CE) nr. 864/2007 (Roma II). 24 al regulamentului precizează că şi în materia legii aplicabile obligaţiilor extracontractuale. Care este temeiul juridic al aplicării acestui act normativ de către autorităţile române? 2. Ce lege guvernează obligaţiile necontractuale izvorâte din fapte juridice licite? 5. în limitele dreptului procedural al forului). norme prevăzute de dreptul Uniunii Europene.. 26 al regulamentului.cauzele de exonerare. Conform art. persoanele îndreptăţite să solicite repararea prejudiciului suferit personal. Precizaţi actul normativ în care vom găsi normele conflictuale în materia obligaţiilor extracontractuale. transmisibilitatea dreptului la despăgubiri. de limitare sau de partajare a răspunderii. 16 al Regulamentului (CE) nr. Raportul normelor conflictuale din Regulamentul (CE) nr. modul de stingere al obligaţiilor şi normele privind prescripţia extinctivă şi decăderea. legea care guvernează obligaţia extracontractuală conform acestui regulament se va aplica şi în materia prezumţiilor şi a sarcinii probei. 27. retrimiterea este exclusă. nu va împiedica aplicarea normelor conflictuale speciale în materia unor obligaţii necontractuale. 22 al regulamentului conţine dispoziţii privind sarcina probei. existenţa. Potrivit art. Precizaţi trei chestiuni reglementate de legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale. Se poate desemna legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale izvorâte din fapte ilicite? 4. Normele de aplicare necesară şi ordinea publică Art. VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR 1. Legea aplicabilă mijloacelor de probă ale obligaţiei extracontractuale Art. răspunderea pentru fapta altuia. 68 . inclusiv prin succesiune. 864/2007 (Roma II) atrage atenţia asupra faptului că prevederile regulamentului nu împiedică aplicarea dispoziţiilor legii forului care guvernează în mod imperativ situaţia. 864/2007 (Roma II) cu alte dispoziţii din dreptul U.E. evaluarea prejudiciului şi despăgubirilor. aplicarea unei norme a legii străine indicate de regulament poate fi refuzată numai dacă o astfel de aplicare este în mod vădit incompatibilă cu ordinea publică a forului. măsurile pe care instanţa le poate lua pentru prevenirea. încetarea sau repararea prejudiciului (desigur. Astfel. Art. Care este regula generală privind determinarea legii aplicabile obligaţiilor necontractuale izvorâte din fapte ilicite? 3.

76/2012. Editura Universul Juridic. Drept internaţional privat. p. 14 Noţiuni fundamentale privind soluţionarea conflictelor de jurisdicţie Noţiunea de proces civil internaţional. 69 . Conflicte pozitive şi negative de competenţă. p. 2010. Procesul civil internaţional ridică următoarele probleme care trebuie soluţionate în următoarea ordine: determinarea instanţei competente de a soluţiona litigiul (problema competenţei în DIP).250. Adrian Circa.251. Dan Lupaşcu. soluţionarea conflictului de legi (determinarea sistemului de drept aplicabil raportului juridic dedus judecăţii) 88 şi eficacitatea internaţională a hotărârii judecătoreşti obţinute (problema recunoaşterii şi executării hotărârii judecătoreşti străine). Problemele ridicate de procesul civil internaţional şi ordinea soluţionării lor Procesul civil internaţional reprezintă procesul civil (în sensul larg al termenului) ce are ca obiect litigiul ce derivă dintr-un raport juridic cu element de extraneitate87. Soluţionarea conflictelor de competenţă jurisdicţională internaţională Noţiunea de competenţă jurisdicţională în dreptul internaţional privat. Bucureşti. lege pentru punerea lui în aplicare ( publicată în Monitorul Oficial. determinarea legii aplicabile procedurii de judecată. 485 din 15 iulie 2010.235. Sediul juridic al reglementărilor privind procesul civil internaţional Sediul juridic al reglementării procesului civil internaţional este alcătuit din următoarele acte normative: dreptul comun este reprezentat de prevederile Cărţii a VII-a a noului Cod de procedură civilă89. Partea I. 2010. Editura Hamangiu. nr. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. dispoziţii speciale se găsesc în izvoare formale internaţionale cum ar fi regulamente ale Uniunii Europene şi în tratate internaţionale90. Drept internaţional privat. Competenţa generală. 81 alin. 134/1 iulie 2010. nr.UNITATEA DE STUDIU NR.1 al Legii nr. Bucureşti. Editura Universul Juridic. publicată în Monitorul Oficial. 76/2012. 2008. Partea I. Noul Cod de procedură civilă a fost modificat prin dispoziţiile Legii nr. Bucureşti. Călina Jugastru. Manual de drept internaţional privat. 89 Legea nr. carte intitulată „Procesul civil internaţional”. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. Potrivit art. Forul de necesitate. 88 Ovidiu Ungureanu. Codul de procedură civilă în formă modificată va intra în vigoare pe 1 septembrie 2012. 365/30 mai 2012). p. 90 87 Dan Lupaşcu.

Codul de procedură civilă va intra în vigoare pe 1 februarie 2013. p. 94 Textul Legii nr. Bucureşti. Conform.just. a fost modificată prin Legea nr.dreptonline. Subliniem. Prioritatea normelor de competenţă din tratatele internaţionale. se referă la competenţa din dreptul intern şi nu la cea din dreptul internaţional. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (Monitorul Oficial . aşa cum am mai amintit. de Ibidem. mai multe state pot pretinde competenţa jurisdicţională (conflicte pozitive de competenţă) sau pot să refuze competenţa jurisdicţională a propriilor autorităţi (conflicte negative de competenţă). 2008. 76/2012 poate fi consultat la următoarea adresă web: http://www. devine competentă să o soluţioneze. 76/2012). Cazul mai multor pârâţi În Monitorul Oficial nr. Astfel. Adrian Circa. Din această cauză. Sediul juridic al competenţei internaţionale şi caracterul normelor ce determină competenţa.252. Partea I. din dreptul Uniunii Europene şi din legile speciale Cadrul juridic general pentru determinarea competenţei în DIP român îl reprezintă dispoziţiile articolelor 1051-1067 din Cartea a VII-a a noului Cod de procedură civilă(care vor primi o nouă numerotare prin republicarea codului. Editura Hamangiu. 1 al art. Această lege. 81 al Legii nr.235.ro/Sections/PrimaPagina_MeniuDreapta/NoileCoduri/tabid/1473/Default. Se numeşte competenţă generală. p. Competenţa în DIP mai este numită şi competenţă generală92. într-un proces civil internaţional. care pot alege instanţa care le convine (procedeu numit forum shopping). 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. După ce determinăm dacă litigiul cu element de extraneitate este de competenţa autorităţilor jurisdicţionale româneşti trebuie rezolvată o a doua chestiune de competenţă.aspx (consultată pe 4 noiembrie 2011) . competenţa internaţională a fost numită şi competenţă generală sau competenţă internaţională de atribuire. 93 Forma publicată în Monitorul Oficial a Codului de procedură civilă poate fi descărcată de la http://www. 80 al Legii nr. Ovidiu Ungureanu. Într-un litigiu internaţional. 76/2012. 485/15 iulie 2010 a fost publicată Legea nr. alin.ro/legislatie/legea_76_2012_punerea_aplicare_codul_de_procedura_civila_legea_134_2 010. Manual de drept internaţional privat. 92 91 70 . 134/1 iulie 2010 privind Codul de procedură civilă93. dar care. de a soluţiona litigiul civil cu element de extraneitate 91. întrucât în concret. instanţă care prezintă o legătură suficientă cu cauza. 365/30 mai 2012)94.php (accesat pe 16 iulie 2012).Competenţa în dreptul internaţional privat reprezintă abilitatea conferită de lege instanţelor unui stat în raport cu instanţele celorlalte state. primul lucru ce trebuie stabilit este acel dacă litigiul revine organelor jurisdicţionale româneşti sau organelor jurisdicţionale străine. Regula generală în materia competenţei internaţionale conform Codului de procedură civilă. În situaţia conflictului negativ de competenţă. de această dată. trebuie să stabilim pentru instanţa românească care în concret este competenţă material şi teritorială să soluţioneze litigiul cu element de extraneitate. Conflictele pozitive sau negative prezintă interes pentru părţile cele mai abile ale procesului civil internaţional. aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. remediul îl reprezintă forul de necesitate (instanţa unuia dintre statele ce refuză competenţa. 44/2012. Călina Jugastru. întrucât nu este posibilă introducerea acţiunii în străinătate). aşa cum preveder art. nr.

cu excepţia situaţiilor în care legea română prevede altceva. dacă părţile au convenit valabil competenţa instanţelor române. în vreme ce al doilea capitol (art. În art.asemenea. Competenţa exclusivă a instanţelor române conform Codului de procedură civilă Art. Competenţa preferenţială a instanţelor române conform Codului de procedură civilă Competenţa internaţională preferenţială (adică relativă sau alternativă) a instanţelor române este reglementată în art. Primul capitol (art. 1054 Cod de procedură civilă reglementează excepţia de arbitraj (adică efectele unei convenţii de 71 . carte privind procesul civil internaţional. 1053 Cod de procedură civilă se detaliază condiţiile de fond şi de formă ale convenţiei valabile a părţilor ce stă la baza prorogării de competenţă a instanţelor române şi se reglementează două cauze de ineficienţă ale convenţiei de alegere a forului ce nu au legătură cu nerespectarea condiţiilor de fond şi de formă. Art. dacă pârâtul. Aceste articole. 76/2012. conform legii române (deci drepturi evaluabile în bani). dacă furnizorul a primit comanda în România sau dacă încheierea contractului a fost precedată în România de o ofertă sau publicitate şi consumatorii au îndeplinit (tot în România) actele necesare încheierii contractului. atunci prima instanţă română rămâne competentă să judece cauza respectivă.1064-1067) conţine dispoziţii speciale de competenţă internaţională a instanţelor române. fără legătură cu activitatea lor comercială sau profesională. faptul că prin Legea nr. Titlul I („Competenţa internaţională a instanţelor române”) al Cărţii a VII-a („Procesul civil internaţional”) a noului Cod de procedură civilă este împărţit în două capitole. vor purta şi o nouă numerotare în textul republicat al codului. 2) bunuri lăsate în România de decuius-ul cu ultimul domiciliu în România. fără a invoca excepţia de necompetenţă izvorâtă din legea străină sau din înţelegerea părţilor. potrivit art. De asemenea. pentru prestaţii de consum curent destinate uzului personal sau familial al acestora. 1064 Cod de procedură civilă prevede competenţa exclusivă a instanţelor române în litigii cu element de extraneitate în materia statutului personal. Prorogarea voluntară de competenţă în favoarea instanţelor române şi excepţia de arbitraj Conform art. 80 al Legii nr. până la terminarea cercetării procesului. se prezintă în faţa primei instanţe române şi formulează apărări pe fond. instanţele române devin singurele competente să soluţioneze litigiile actuale sau eventuale privind drepturi de care se poate dispune liber. 76/2012 s-au adus unele modificări de conţinut normelor de competenţă internaţională cuprinse în Cartea a VII-a a codului. 3) contracte încheiate cu consumatori având reşedinţa obişnuită în România. 1066 Cod procedură civilă. 1052 Cod de procedură civilă. Art. 1051-1063) conţine dispoziţii generale. 1065 al Codului de procedură civilă instituie competenţa exclusivă a instanţelor române în litigiile cu element de extraneitate referitoare la: 1) imobile situate pe teritoriul României.

Dacă instanţele române sunt competente internaţional să soluţioneze un litigiu cu element de extraneitate. Aşadar. normele de competenţă internaţională prevăzute de tratatele internaţionale la care ţara noastră este parte contractantă. determinarea instanţei române care va judeca efectiv speţa se va face. de dreptul Uniunii Europene sau de legile speciale româneşti au prioritate faţă de normele generale de competenţă internaţională. este competentă. Existenţa validă a unei convenţii arbitrale (fie în forma compromisului sau în cea a clauzei compromisorii) obligă instanţa română sesizată cu judecarea litigiului patrimonial cu element de extraneitate să-şi decline competenţa în favoarea tribunalului arbitral prevăzut în convenţia arbitrală. 1052 Cod procedură civilă privind prorogarea voluntară de competenţă în favoarea instanţelor române. cu excepţia situaţiei în care instanţa română trebuie să soluţioneze litigiul ca for de necesitate. fără a se putea ocoli prevederile art. 1055 Cod procedură civilă reglementează competenţa internaţională a instanţelor române ca for de necesitate. de la 1 ianuarie 2007. fie de Tribunalul Bucureşti (cu respectarea normelor de competenţă materială). 1061 Cod de procedură civilă este dedicat litispendenţei internaţionale. instanţa română competentă să judece acţiunea principală. conform art. necompetenţa internaţională a instanţei române se poate invoca în orice fază procesuală. Verificarea din oficiu a competenţei internaţionale şi determinarea concretă a instanţei române competente Art. Art. iar dacă descoperă că instanţele române nu sunt competente să judece acel litigiu. potrivit art. Conform alin. procedând conform regulilor interne privind competenţa. 1056. dată de la care România a aderat la Uniunea Europeană. de asemenea. 1057 Cod procedură civilă. litigiul va fi judecat fie de Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti. Norme de competenţă internaţională aplicabile între statele Uniunii Europene (Regulamentul nr. trebuie soluţionate pentru a se putea apoi decide asupra cererii principale (adică chestiunile prealabile) cât şi cererea reconvenţională şi cererile de intervenţie (cu excepţia acelora ce au fost formulate cu unicul scop de a-l sustrage pe intervenient jurisdicţiei normal competente ). instanţa este obligată să respingă acţiunea. 1056 din Codul de procedură civilă dispune în aliniatul 1 ca instanţa română săşi verifice din oficiu competenţa internaţională. Instanţele române –for de necesitate Art. Competenţa asupra chestiunilor prealabile şi în materia litispendenţei şi conexităţii internaţionale Conform articolelor 1058 şi 1059 Cod de procedură civilă. deşi nu intră în competenţa sa. Dacă instanţa română competentă nu poate fi determinată potrivit normelor menţionate. conflictele de jurisdicţie apărute între 72 . 44/2001-Brussels I) Aşa cum am mai amintit.arbitraj valide). chiar şi direct în căile de atac. avându-se în vedere normele de competenţă internă din Codul de procedură civilă sau din alte legi speciale. 2 al art. 1050 al Codului de procedură civilă. să soluţioneze atât chestiunile care. Respingerea acţiunii pe motiv de necompetenţă este supusă recursului la instanţa superioară.

44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000. 1347/2000 (Brussels II). Bucureşti.44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000. Regulamentul (CE) nr. Conform art. Împotriva unui astfel de pârât. conform art. vamală. obiectul unei propuneri de revizuire97. Regulamentul (CE) nr. p. poate invoca normele de competenţă prevăzute de legislaţia internă a statului de domiciliu Temeiul juridic îl reprezintă Art.htm (accesat pe 3 octombrie 2010). 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa. Potrivit art. indiferent de naţionalitatea sa.europa.E. parte integrantă a Tratului de aderare a României la U. Bucureşti. privind competenţa judiciară. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (Brussels I) cu modificările şi completările ulterioare. 2009. falimentele şi concordatele (şi alte proceduri similare). 44/2001 se aplică între toate statele membre ale Uniunii Europene. 99 Dan Lupaşcu. 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate cu modificările şi completările ulterioare. administrativă. Editura Universul Juridic. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa. Editura Lumina Lex. el este supus normelor de competenţă aplicabile cetăţenilor statului în cauză. vom prezenta principalele dispoziţii ale Regulamentului (CE) nr..p. recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti. calificarea domiciliului se face conform legii forului. Regula generală în materie de competenţă este. acord ce a intrat în vigoare la 1 iulie 200798. de abrogare a Regulamentului nr.eu/justice/policies/civil/docs/com_2010_748_en. competenţa instanţelor unui stat membru sesizate cu judecarea litigiului va fi stabilită conform legislaţiei interne a forului. 59. Drept internaţional privat. disponibilă la următoarea adresă web: http://ec. 2 al Actului privind condiţiile de aderare a Republicii Bulgaria şi a României şi adaptarea tratelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană. 44/2001. 2 alin. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. dacă pârâtul nu domiciliază pe teritoriul unui stat membru.22) şi prorogarea de competenţă (Art. orice persoană domiciliată pe teritoriul unui stat membru. dacă pârâtul nu are naţionalitatea statului membru pe teritoriul căruia domiciliază. 44/2001 face. de asemenea.2. privind competenţa judiciară. 95 73 .europa.23). 98 Pentru detalii a se vedea Atlasul judiciar european de materie civilă. inclusiv Danemarcei. 2010.România şi alte state membre ale Uniunii Europene vor fi soluţionate95 potrivit normelor înscrise în reglementări ale Uniunii Europene cum ar fi: Regulamentul (CE) nr. recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere. regimurile matrimoniale. indiferent de cetăţenia acestuia. următoarea: competenţa jurisdicţională aparţine instanţelor statului membru de la domiciliul pârâtului.265. 4. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (Brussels I). cu modificările şi completările ulterioare96. sub rezerva aplicării normelor din regulament privind competenţa exclusivă (Art.285. 96 Nicoleta Diaconu. Atragem.44/2001 se aplică în relaţiile civile şi comerciale dintre persoane fizice şi/sau persoane juridice.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/rc_information_ro. la abaţia Neumünster din Marele Ducat de Luxemburg. starea şi capacitatea persoanelor fizice. Ediţia a IV-a. Drept internaţional privat. semnat pe 25 aprilie 2005. care a încheiat cu Comunitatea Europeană un acord privind Regulamentul nr. legea aplicabilă. recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială COM (2010) 748 final. Regulamentul (CE) nr. succesiunile. Conform art.pdf (accesată pe 28 septembrie 2011). În continuare. 2 alin. atenţia că Regulamentul (CE) nr. 97 Pentru detalii a se consulta Propunerea Comisiei Europene pentru un Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului asupra competenţei. Sunt excluse din sfera de aplicare a regulamentului următoarele materii: fiscală. Regulamentul (CE) nr. disponibil la următoarea adresă web: http://ec. etc. în prezent. securitatea socială şi arbitrajul99. Regulamentul (CE) nr.1 al regulamentului.

Dintre normele atributive de competenţă jurisdicţională internaţională enumerate mai sus. Dan Lupaşcu. ne vom concentra întâi atenţia asupra acestor norme. De aceea. 3. desenelor şi modelelor industriale precum şi a altor drepturi similare. instanţele din statul membru pe teritoriul căruia este situat imobilul. în acţiunile privind înregistrarea sau validitatea unui brevet european acordat statului în cauză (fără ca astfel să se aducă atingere competenţei Oficiului European pentru Brevete. în materia validităţii înregistrărilor făcute în registrele publice. Normele de competenţă internaţională exclusivă îşi au sediul juridic în art. nulităţii. Reamintim că sediul persoanei juridice se determină potrivit dreptului internaţional privat al instanţei sesizate101. 74 . competenţă acordată prin Convenţia privind acordarea brevetelor europene. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. mărcilor. competenţa în materie de asigurări. Potrivit acestui articol. a avut loc sau se consideră că a avut loc (în temeiul unui instrument comunitar sau al unei convenţii internaţionale). indiferent de domiciliul pârâtului. În materia închirierii unor imobile. în materia contractelor încheiate de consumatori.a respectivei persoane. Împotriva acestor persoane nu pot fi invocate adică normele de competenţă internaţională prevăzute de legislaţia internă a forului100. indiferent de situarea domiciliului pârâtului.München. următoarele instanţe au competenţă jurisdicţională exclusivă în următoarele materii: 1. supuse depunerii sau înregistrării. p. instanţele din statul membru pe teritoriul căruia depunerea sau înregistrarea a fost solicitată. 2010. 5 octombrie 1973). în materia contractelor individuale de muncă precum şi a normelor de competenţă exclusivă şi a normelor privind prorogarea de competenţă). p. în materia înregistrării sau valabilităţii brevetelor. Bucureşti. 100 101 Ibidem. în materia litigiilor privind drepturi reale imobiliare sau închirierea de imobile. întocmai ca cetăţenii statului de domiciliu. 5. Editura Universul Juridic. instanţele din respectivul stat membru în materia constituirii. 22 al regulamentului (care singur constituie Secţiunea 6 a actului normativ comunitar). mai ales normele cuprinse în Anexa I a regulamentului. instanţele din statul membru pe teritoriul căruia a fost sau urmează să fie executată hotărârea. 4. dizolvării persoanelor juridice cu sediul pe teritoriul unui stat membru sau în materia validităţii deciziilor luate de organele acestor persoane juridice.266.272. Art. Instanţele din fiecare stat membru au competenţă exclusivă. 3 al regulamentului dispune ca persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru pot fi acţionate în faţa instanţelor altui stat membru doar în temeiul normelor cuprinse în articolele 5-24 din regulament (adică a normelor privind competenţele speciale. 4 din regulament). sub dubla condiţie ca locatarul şi proprietarul să domicilieze pe teritoriul aceluiaşi stat membru diferit de statul de situare al imobilului şi locatarul să fie persoană fizică . în materia executării hotărârilor judecătoreşti. cea mai mare însemnătate o au regulile de competenţă internaţională exclusivă (a se vedea în acest sens dispoziţiile art. în vederea utilizării personale şi temporare pe o perioadă de maximum şase luni consecutive. 2. sunt de asemenea competente şi instanţele din statul membru pe teritoriul căruia pârâtul este domiciliat. Drept internaţional privat. instanţele din statul membru pe teritoriul căruia se păstrează registrul.

Atunci când prima instanţă sesizată constată că este competentă. Potrivit art. Ca regulă generală. instanţa este obligată să suspende acţiunea până la îndeplinirea lor. Iată o situaţie excepţională în care se poate vorbi de declinare de competenţă internaţională102. 1 al art. prezentarea pârâtului în faţa unei instanţe dintr-un stat membru. 75 .Competenţa unor instanţe sau a unei instanţe dintr-un anumit stat poate deveni exclusivă în temeiul art. Excepţii: competenţa altor instanţe asupra litigiului este reglementată prin alte prevederi ale regulamentului (inclusiv cazul competenţei exclusive prevăzute de art. Restul normelor de competenţă internaţională specială în materiile asigurărilor. Conform art. instanţele dintr-un alt stat membru nu dobândesc competenţă asupra litigiului respectiv decât în situaţia în care instanţa. instanţa ulterior sesizată poate să-şi decline competenţa în favoarea primei instanţe sesizate dacă una dintre părţi cere acest lucru şi dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) prima instanţă sesizată este competentă să judece acţiunea respectivă şi b) legislaţia internă a primei instanţe sesizate permite conexarea acestor acţiuni. 22 din regulament. Articolele 27-30 din regulament se preocupă de litispendenţă şi conexitate. este obligată să se declare. 25 al regulamentului. instanţa ulterior sesizată îşi declină competenţa în favoarea primei. Conform art.. sesizată pe cale principală cu un litigiu. din oficiu. Potrivit celor trei articole deja menţionate. 102 Ibidem. Art. 23 privind prorogarea de competenţă prin convenţia părţilor. în situaţia în care pârâtul (domiciliat pe teritoriul unui stat membru) este chemat în judecată în faţa unei instanţe dintr-un alt stat membru şi nu se înfăţişează în faţa acesteia. îi conferă acesteia competenţă jurisdicţională asupra litigiului. 1) În articolele 5.251. instanţele desemnate prin convenţie îşi vor declina competenţa. 22 al regulamentului) sau înfăţişarea pârâtului înaintea instanţei are drept singur scop contestarea competenţei acesteia. Declararea necompetenţei în această situaţie se face numai dacă se ştie cu certitudine că pârâtul a primit actul de sesizare a instanţei sau un alt echivalent în timp util pentru pregătirea apărării sau că au fost întreprinse demersurile necesare în acest sens. Art.7. Dacă acţiunile conexe sunt pendinte în faza de primă instanţă. instanţa sesizată ulterior suspendă din oficiu cauza până când prima instanţă sesizată îşi stabileşte competenţa. 28 al regulamentului încearcă să soluţioneze cazul acţiunilor conexe (adică atât de strâns legate între ele încât trebuie soluţionate împreună de aceeaşi instanţă) pendinte înaintea unor instanţe din state membre diferite.6. Dacă însă nu se pot proba aceste aspecte. p. în temeiul art. necompetentă dacă constată că. sunt exclusiv competente instanţele altui stat. instanţa dintr-un stat membru. 44/2001 introduce norme de competenţă ce derogă de la regula din alin. instanţa în cauză (sau orice altă instanţă care i se substituie în temeiul legislaţiei interne a statului membru) este competentă cu privire la cererile privind limitarea acestei răspunderi. 44/2001. dacă se constată că din regulament nu rezultă competenţa sa. în temeiul Regulamentului (CE) nr. În cazul în care niciuna dintre părţile convenţiei nu domiciliază pe teritoriul unui stat membru. 2 (competenţa instanţelor statului membru unde se află domiciliul pârâtului). dacă instanţe din state membre diferite sunt sesizate cu cereri având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză. persoana care domiciliază pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru în unsprezece situaţii speciale Dacă. 24 al regulamentului. introduse între aceleaşi părţi. instanţa sesizată ulterior poate suspenda judecata. o instanţă dintr-un stat membru este competentă în soluţionarea unor acţiuni legate de răspunderea pentru utilizarea sau exploatarea unei nave. 27. respectiva instanţă trebuie să se declare din oficiu necompetentă. Regulamentul (CE) nr. 26 al regulamentului dispune ca. contractelor încheiate cu consumatorii sau celor individuale de muncă (articolele 8-21) se vor studia pe larg în cadrul programelor de master.

Drept internaţional privat. Puterea probantă a hotărârii străine este reglementată de articolul 1093 Cod procedură civilă. ci şi în alte state. Editura Universul Juridic. deoarece nu a fost emisă de organele competente ale statului unde este invocată.Filipescu.p.p. noţiunea de hotărâre străină are o sferă cu mult mai cuprinzătoare decât conceptul de hotărâre judecătorească104. Călina Jugastru. p. Bucureşti. 2008. Dar viaţa internaţională. 2010. Conform art. Editura Universul Juridic. chiar dacă o instanţă dintr-un alt stat membru este competentă să judece pe fond cauza. 105 Nicoleta Diaconu. autoritatea de lucru judecat şi forţa executorie105. Cu excepţia puterii probante. 106 În doctrina mai veche de drept internaţional privat şi forţa probantă a unei hotărâri străine într-un alt stat depindea de recunoaşterea ei acolo. Bucureşti. o hotărâre judecătorească străină nu poate produce celelalte două efecte de plin drept (în mod automat) pe teritoriul altui stat. circulaţia mondială a bunurilor şi a persoanelor au impus limitarea acestei atitudini izolaţioniste în materia hotărârilor străine. recunoaşterea şi exequatur-ul Orice litigiu civil internaţional adus în faţa unui organ jurisdicţional şi mai cu seamă în faţa instanţelor judecătoreşti. Andrei Filipescu. Aceste limitări s-au materializat în procedurile recunoaşterii şi exequatuur-ului. Această hotărâre fiind obţinută într-un proces civil internaţional trebuie să producă efecte nu doar în statul ale cărui autorităţi jurisdicţionale au pronunţat-o. În DIP. Bucureşti. Partea a II-a. Probleme legate de eficacitatea internaţională a hotărârilor judecătoreşti civile (în sensul larg al termenului) Aspecte generale. dispuse de legislaţia unui stat membru. 31 din regulament. Hotărârea.320. Tratat de drept internaţional privat. pot fi solicitate instanţelor statului respectiv. care se aplică doar în situaţiile în care partea împotriva căreia se invocă respectiva hotărâre străină nu recunoaşterea validitatea acestei hotărâri sau nu doreşte să o execute din proprie iniţiativă. Editura Lumina Lex. Iaşi. 2007. A se vedea în acest sens Ernestina Ungureanu.Articolul 29 dispune ca. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. Ajungând la finalul prezentării celor mai importante norme de competenţă internaţională din dreptul internaţional privat românesc este momentul să ne concentrăm atenţia asupra problemei eficacităţii internaţionale a hotărârilor judecătoreşti. pp.259 şi Ovidiu Ungureanu.259. 30 al regulamentului ne oferă răspunsul mult aşteptat.2000. în special. se finalizează prin obţinerea unei hotărâri 103. Editura „Cugetarea”. a) Cum se stabileşte care instanţă a fost sesizată iniţial şi care ulterior? Art. Drept internaţional privat. nefiind pronunţată de autorităţile statului unde este invocată. nu obligă aceste autorităţi să-i confere respectivului înscris autoritate de lucru judecat sau forţă executorie. unde respectiva hotărâre va fi considerată străină. atunci când acţiunile conexe intră în competenţa exclusivă a mai multor instanţe. Editura Hamangiu. Ediţie revăzută şi adăugită. Efectele hotărârii străine. Bucureşti. Manual de drept internaţional privat. toate instanţele sesizate ulterior trebuie să-şi decline competenţa în favoarea celei sesizate iniţial. pentru că cele două efecte ar încălca suveranitatea statului respectiv106.77-81. Drept internaţional privat. 2009. Ediţia a IV-a. Principalele efecte produse de o hotărâre judecătorească sunt: puterea probantă. 104 Dan Lupaşcu. 103 76 . Noţiune a de hotărâre străină. Forţa probantă. în general şi în cel românesc. măsurile provizorii şi de conservare. Adrian Circa.p.449. Ion P.

Acest titlu. hotărârea străină este pusă pe picior de egalitate cu hotărârile jurisdicţionale pronunţate de autorităţile competente ale statului unde a fost invocată. 105/1992. conform dispoziţiilor Cărţii a VII-a a Codului de procedură civilă. potrivit art. Bucureşti. Editura Universul Juridic. Dispoziţiile româneşti în materia recunoaşterii şi executării hotărârilor străine sunt cuprinse în Titlul al III-lea („Eficacitatea hotărârilor străine”) al Cărţii a VII-a („Procesul civil internaţional”) a noului Cod de procedură civilă. Cererea de încuviinţare a executării hotărârii străine se soluţionează. spre deosebire de instituţia exequatur-ului.Recunoaşterea hotărârilor străine reprezintă operaţiunea de constatare a existenţei şi de acceptare a efectului de lucru judecat al unei hotărâri pronunţate în alt stat107. dovadă emisă de instanţa ce a pronunţat respectiva hotărâre. 107 77 . 1085 Cod procedură civilă). 108 A se vedea în acest sens pledoaria în favoarea existenţei de sine-stătătoare a acestei instituţii în Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice. „puterea lucrului judecat a hotărârilor judecătoreşti străine”) era încă contestată în 1971108. instituţia recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti este o instituţie relativ nouă.181. p. Octavian Căpăţână. privind competenţa judiciară. chestiunile legate de recunoaşterea hotărârilor străine.E. Abia prin Legea nr. În cele ce urmează vom prezenta. Drept internaţional privat. Ediţia a II-a emendată şi actualizată. pe scurt. la rându-i este împărţit în două capitole: Capitolul I (articolele 1080-1087) este dedicat recunoaşterii hotărârii străine. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (Brussels I). Efectele hotărârilor judecătoreşti străine în România. Editura Universul Juridic. Bucureşti. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Exequatur-ul reprezintă procedura judiciară în cadrul căreia instanţa statului pe teritoriul căruia se cere executarea silită declară hotărârea străină executorie şi-i încuviinţează executarea silită.259 şi Ion P.. Tratat de drept internaţional privat. conform art. în urma controlului exercitat asupra acestei hotărâri. apoi pe cele privind exequatur-ul. tribunalul român nu poate examina pe fond hotărârea străină şi nu o poate modifica în vreun fel. Recunoaşterea hotărârilor străine conform Codului de procedură civilă În istoria dreptului internaţional privat român. Cererea de încuviinţare a executării se întocmeşte în aceleaşi condiţii ca şi cererea de recunoaştere (a se vedea art.44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000. această instituţie şi-a găsit consacrarea expresă în dreptul internaţional privat românesc. 2010.p. Existenţa autonomă a instituţiei recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine (numită în literatura epocii. dar pe lângă actele însoţitoare specificate la acel tip de cerere se mai adaugă şi dovada caracterului executoriu al hotărârii străine. Reamintim că aceste articole vor primi o nouă numerotare în textul republicat al codului. pentru ca apoi să ne referim la normele privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor străine pronunţate în statele membre ale U. p. Bucureşti. Prin recunoaştere.În temeiul hotărârii tribunalului românesc de încuviinţare a Dan Lupaşcu. 76/2012. Ediţie revăzută şi adăugită.Filipescu.450 . Institutul de Cercetări Juridice. Executarea hotărârilor străine conform Codului de procedură civilă Articolul 1088 Cod procedură civilă stabileşte instanţa competentă în materia încuviinţării executării silite a hotărârilor străine. 80 al Legii nr. în vreme ce al doilea capitol (articolele 1088-1095) se preocupă de executarea hotărârii străine. 1091 Cod procedură civilă. Articolul 1089 Cod procedură civilă stabileşte condiţiile pentru încuviinţarea de către tribunalele româneşti a executării silite a hotărârilor străine pronunţate în state care nu fac parte din Uniunea Europeană. potrivit Regulamentul (CE) nr. Şi în cazul încuviinţării executării. Andrei Filipescu. 2007. 1971.

U. recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii parentale. pe cale judecătorească într-un alt stat membru (deci. op.europa. 33 dar aliniatul 3. 44/2001-Bruxelles I Normele juridice comunitare în materia recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială. 44/2001). ce înglobează articolele 33-37. care cuprinde articolele 38-52 şi Secţiunea a III-a („Dispoziţii comune”) cu articolele 53-56. Această procedură este descrisă în Secţiunile a II-a şi a III-a ale Capitolului al III-lea al regulamentului (fiind asemănătoare cu cea pentru încuviinţarea executării hotărârii) şi va fi descrisă mai jos. Întrucât lucrarea de faţă constituie o introducere în studiul problemelor fundamentale ale DIP. 1347/2000 şi în Regulamentul (E. Pentru a obţine recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată într-un stat membru. recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi încuviinţarea şi executarea altor instrumente autentice în materia succesiunii şi privind crearea unui Certificat European de Succesiune 109.eu/justice_home/judicialatlascivil/html/rc_information_ro. partea interesată care invocă recunoaşterea pe cale principală trebuie să parcurgă procedura recunoaşterii judecătoreşti a hotărârii străine pronunţată într-un stat membru. în caz de contestare a recunoaşterii de drept a acelei hotărâri). 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenţa . 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa. în cele ce urmează vom studia numai reglementările din regulamentul cadru (nr.htm (consultată pe 8 noiembrie 2010). În Regulamentul (CE) nr. în Regulamentul (CE) nr. p. În cazul unei contestaţii a recunoaşterii de plin drept a hotărârii străine. pronunţate într-un stat membru se găsesc în următoarele regulamente: Regulamentul (CE) nr. 109 78 . 805/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate. cu modificările şi completările ulterioare. Cu alte cuvinte regula este că hotărârile judecătoreşti pronunţate într-un stat membru sunt recunoscute de drept în celelalte state membre ale Uniunii Europene. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor pronunţate într-un stat membru al U.44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000.275.33 alin. de abrogare a Regulamentului (CE) nr.E. 33: acestea sunt recunoscute în alte state membre fără a mai fi necesară vreo procedură specială. în Regulamentul (CE) nr.) nr. când recunoaşterea este invocată pe cale incidentală în faţa unei instanţe a unui stat membru.. se emite titlul executoriu care trebuie să menţioneze obligatoriu şi hotărârea românească de încuviinţare. potrivit Regulamentului nr. privind competenţa judiciară. Secţiunea a II-a („Executarea”).1 din regulament)110.44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000.executării hotărârii străine. capitol care la rându-i este împărţit în trei secţiuni: Secţiunea I („Recunoaşterea”). cu modificările şi completările ulterioare. celelalte prevederi în materie fiind studiate în cadrul programelor de master. aceasta este competentă să se pronunţe cu privire la recunoaştere (având libertatea să facă aplicarea art.cit. 110 Dan Lupaşcu. Conform aceluiaşi art. partea interesată trebuie să formuleze o cerere în A se vedea informaţiile de la următoarea adresă web: http://ec. Regula generală în materie de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti pronunţate într-un stat membru este trasată în art. dispoziţiile privind recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti sunt grupate în Capitolul al IIIlea („Recunoaştere şi executare”). legea aplicabilă. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (Brussels I).

este legată de constatările de fapt pe baza cărora instanţa din statul de origine al hotărârii şi-a întemeiat competenţa (art. Conform art. 34 şi 35 ale regulamentului. Legislaţia statului membru solicitat stabileşte modalităţile de depunere a cererii.eu/LexUriServ/LexUriServ.acest sens pe care să o introducă la instanţa sau autoritatea competentă descrisă în Anexa nr. 44/2001 la care trimite art.of. întrucât actul de sesizare a instanţei sau alt act echivalent nu a fost comunicat sau notificat pârâtului în timp util şi într-o manieră care să-i îngăduie să-şi pregătească apărarea.commercial. Observăm şi în redactarea art. această instanţă este tribunalul111). 2 din regulament).uio. Cererea de recunoaştere va fi însoţită de o copie a hotărârii (ce trebuie să îndeplinească condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale). cu excepţia cazului în care pârâtul aflat în această situaţie nu a contestat hotărârea atunci când era posibil pentru el să procedeze în acest fel.1.in. în cazurile prevăzute la art. disponibilă la următoarea adresă web: http://eurlex. 3) dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată între aceleaşi părţi în statul solicitat. 111 79 .html#39 (accesată pe 7 noiembrie 2011).europa. sub condiţia ca hotărârea pronunţată anterior să întrunească condiţiile pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat.and. Partea împotriva căreia se solicită recunoaşterea nu poate formula apărări. 5) dacă au fost nesocotite dispoziţiile privind competenţa exclusivă şi competenţa în materiile: asigurărilor şi a contractelor încheiate de consumatori. 6) dacă s-a adus atingere acordurilor prin care statele membre s-au angajat. Autoritatea solicitată.1968/doc. 4 din convenţie (pârâtul nu e domiciliat într-un stat contractant). 4) dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terţ între aceleaşi părţi într-o cauză având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.jus.civil. în conformitate cu art.jurisdiction. 3 paragraful 2 din respectiva convenţie (normele de competenţă internaţională prevăzută de legislaţia internă a statelor contractante)113. 113 Textul în limba engleză al Convenţiei de la Bruxelles asupra competenţei şi executării hotărârilor judecătoreşti în litigiile civile şi comerciale (1968) poate fi consultat la următoarea adresă web: http://www.europa. 2) dacă hotărârea a fost pronunţată în absenţa pârâtului. 112 A se vedea informaţiile de la următoarea adresă web: http://eurlex. recunoaşterea hotărârii judecătoreşti pronunţate într-un stat membru este interzisă în următoarele situaţii: 1) dacă recunoaşterea este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat.and.eu/LexUriServ/LexUriServ.no/lm/brussels. hotărârea nu s-a putut fundamenta decât pe competenţa menţionată la art. 35 alin. aceeaşi utilizare pleonastică a noţiunilor de domiciliu şi reşedinţă obişnuită pe care am criticat-o şi în cazul normelor de competenţă internaţională din noul Cod de procedură civilă. împotriva pârâtului care are domiciliul (reşedinţa obişnuită) într-o ţară terţă dacă. Autoritatea solicitată nu poate verifica competenţa instanţelor statului de origine decât sub aspectul respectării A se vedea versiunea consolidată din 2010 a Regulamentului (CE) nr. atunci când verifică temeiurile de competenţă menţionate la punctele 5 şi 6 de mai sus.co nvention. II la regulament (pentru România. Instanţa se pronunţă asupra recunoaşterii după ce examinează cererea şi copia hotărârii. în special în alt stat contractant la convenţia respectivă.do?uri=CELEX:32001R0044:EN:NOT (accesată pe 8 noiembrie 2010). înainte de intrarea în vigoare a acestui regulament (1 martie 2002112). 72 din Regulamentul nr. să nu recunoască o hotărâre pronunţată.do?uri=CONSLEG:2001R0044:20100514:EN:PDF (consultată pe 18 octombrie 2011). 59 din Convenţia de la Bruxelles (predecesoarea Regulamentului nr. 44/2001).enforcement. 44/2001.judgments.matters. 35 alin. Competenţa teritorială aparţine instanţei sau autorităţii competente de la domiciliul părţii împotriva căreia se solicită recunoaşterea.

III investite cu soluţionarea contestaţiei). conform procedurii prevăzute de dreptul statului solicitat. Corelând art. Cererea de punere în executare a hotărârii străine se introduce la instanţa sau la autoritatea. Conform art. pe motiv de distanţă. hotărârea străină nu poate forma obiectul unei revizuiri pe fond. altul decât cel în care s-a pronunţat hotărârea de recunoaştere.277. poate fi atacată doar prin calea de atac menţionată în Anexa IV (pentru România este vorba de contestaţia în anulare sau revizuirea). nu poate refuza sau revoca hotărârea de recunoaştere decât în cazurile strict prevăzute de regulament. doar dacă este executorie în statul de origine şi dacă a fost declarată executorie. 36 din regulament. Coroborând art. punerea în executare într-un alt stat membru a unei astfel de hotărâri este posibilă. Potrivit art. în a cărei circumscripţie se află fie domiciliul părţii împotriva căreia se solicită executarea. Termenul de două luni nu poate fi prelungit. Dacă partea împotriva căreia se solicită recunoaşterea are domiciliul pe teritoriul unui stat membru. 38 din regulament. 114 Dan Lupaşcu. În lipsa unei prevederi speciale a regulamentului. Coroborând articolul 33 alin.3). 33 alin.2 cu art. a căror executare este suspendată în statul de origine ca urmare a exercitării unei căi de atac ordinare.2 cu articolele 37. conform art. Drept internaţional privat. fie prin contestaţia adresată instanţei desemnate în Anexa nr. 43 alin. Oricare dintre părţi poate ataca hotărârea de recunoaştere la instanţa prevăzută în Anexa III la regulament (în România. putem afirma că instanţa sesizată cu o cale de atac privind hotărârea de recunoaştere. 2010. fie locul de executare (art. 45 din regulament. în care recunoaşterea nu este posibilă. p. dacă această hotărâre face obiectul unei căi ordinare de atac. 33 alin. deducem că hotărârea privind suspendarea acţiunii de recunoaştere poate fi atacată după caz. autoritatea judiciară a unui stat membru înaintea căreia este invocată recunoaşterea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru poate suspenda cauza. 33 alin. Instanţa trebuie să se pronunţe într-un termen scurt şi nu poate revizui pe fond hotărârea străină114. 39). putem afirma că termenul pentru contestarea hotărârii de recunoaştere este de o lună de la data comunicării acesteia. 80 . 2 şi art. dar cu o serie de particularităţi prezentate pe larg în carte. la tribunal). termenul de contestare este de două luni şi se socoteşte de la data comunicării efectuate fie persoanei respective fie la domiciliul acesteia. 37 din regulament. 44). prezentată mai sus. Hotărârea privind cererea de recunoaştere este adusă de îndată la cunoştinţa reclamantului şi este notificată sau comunicată părţii împotriva căreia s-a solicitat recunoaşterea. 43 şi 44 din regulament.5 din regulament. Procedura de declarare ca executorie a unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un alt stat membru este identică cu cea pentru recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine. termenul de formulare al căii de atac menţionate în Anexa IV este cel prevăzut de legea forului (art.2 cu art. Pentru hotărârile pronunţate în Irlanda sau în Regatul Unit. această instanţă este Curtea de apel). 35 alin. autoritatea judiciară a statului membru poate suspenda acţiunea de recunoaştere. Bucureşti. Spre deosebire de recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-un stat membru. în termenul de o lună (respectiv două). în termenul prevăzut de legea forului (dacă suspendarea recunoaşterii a intervenit în faţa instanţei prevăzute de Anexa nr. Această acţiune este examinată în procedură contradictorie. menţionată în Anexa II a regulamentului (pentru România. fie prin calea de atac menţionată în Anexa IV. la cererea părţii interesate în statul solicitat. III (dacă suspendarea recunoaşterii a intervenit în faţa primei instanţe sesizate). Hotărârea dată în soluţionarea contestaţiei recunoaşterii.normelor de competenţă menţionate mai sus la punctele 5 şi 6 şi nu poate invoca ordinea publică pentru a înlătura competenţa acestor instanţe (art. Editura Universul Juridic. Ediţia a II-a emendată şi actualizată.

încuviinţarea executării hotărârii judecătoreşti străine determină autorizarea luării oricăror măsuri de conservare. 58 din regulament)115. în România. Instanţa sesizată cu acţiunea (adică. să suspende acţiunea. La finalul acestui demers. 47 alin. 57 alin. În această fază. iar hotărârea privind această din urmă acţiune prin calea de atac prevăzută de Anexa IV (în România prin contestaţie în anulare sau revizuire). Pentru încuviinţarea executării unei astfel tranzacţii într-un alt stat membru este necesar ca tranzacţia să fie executorie în statul de origine.1). De asemenea. într-un alt stat membru. 2. în România. cu apelul împotriva hotărârii de încuviinţare) sau cu calea de atac (adică.La cererea de încuviinţare a executării. La fel se procedează şi în cazul tranzacţiilor judiciare aprobate de o instanţă dintr-un alt stat membru. urmându-se procedura pentru încuviinţarea executării hotărârii străine. Zhuge Liang (se pronunţă Giukă Liang):”Cei iscusiţi în luptă nu devin mânioşi. partea împotriva căreia se solicită executarea nu poate formula apărări. la cerere. termenul de formulare al căii de atac menţionate în Anexa IV a regulamentului este cel prevăzut de legea forului. Instanţa poate. conform art. Conform art. oricare dintre părţi poate ataca (prin intermediul unei acţiuni) hotărârea de încuviinţare la instanţa menţionată în Anexa III (pentru România. Termenele de formulare a acţiunii împotriva hotărârii de încuviinţare a executării sunt aceleaşi ca la recunoaşterea hotărârii străine. La cerere se anexează însă certificatul din Anexa VI a regulamentului. 46. hotărârea străină este declarată executorie imediat. dragă cititorule poate ca te întrebi care îi este utilitatea? Ce ai câştigat din învăţarea mecanismelor fundamentale ale dreptului internaţional privat. cu contestaţia în anulare sau revizuirea) poate revoca hotărârea de încuviinţare a executării doar pentru motivele prevăzute drept cazuri în care nu se poate recunoaşte hotărârea. termenul pentru introducerea unei căi de atac nu a expirat încă. dacă hotărârea străină face obiectul unei căi de atac ordinare. fără ca judecătorii să o mai examineze din perspectiva articolelor care prevăd cazurile în care o hotărâre străină nu poate fi recunoscută. p. iar cererea să fie însoţită de certificatul din Anexa V (art. 81 . Art. 43 şi 44 din regulament. Această epocă din istoria Chinei a durat din 220 până în 280 era noastră. se anexează. Actul trebuie să îndeplinească condiţiile pentru autentificare în statul de origine. Conform art. Acţiunea şi calea de atac sunt examinate în procedură contradictorie. pe lângă copia de pe hotărârea judecătorească (copie care trebuie să îndeplinească condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale) şi un certificat conform modelului din Anexa V. După prezentarea actelor menţionate mai sus.279. la Curtea de apel). conform art. Pe durata termenului de atac împotriva hotărârii de încuviinţare a executării şi până la soluţionarea acestei acţiuni se aplică doar măsuri de conservare a bunurilor părţii împotriva căreia se solicită executarea. Actele autentice înregistrate care sunt executorii într-un stat membru. după comunicarea sau notificarea hotărârii de încuviinţare a executării. în statul de origine sau dacă. folosul acestui material îl vei găsi în următoarea maximă a vestitului strateg chinez din Epoca Celor Trei Regate116. reclamantul însuşi poate cere încuviinţarea unei părţi din hotărârea străină. 48 îngăduie instanţei din statul solicitat să declare ca executorii doar unele din capetele de cerere cuprinse în hotărârea străină. celor iscusiţi în obţinerea 115 116 Ibidem. a normelor conflictuale ori a celor de competenţă internaţională? Întrucât viaţa este o continuă luptă dusă în împrejurări inedite şi întrucât societatea globală contemporană multiplică numărul raporturilor cu element de extraneitate. la cererea părţii împotriva căreia se solicită executarea. sunt declarate executorii. Instanţa sesizată cu acţiunea împotriva hotărârii de încuviinţare a executării actului autentic poate revoca hotărârea sau respinge cererea doar dacă executarea actului autentic este vădit contrară ordinii publice a statului membru solicitat (art. 41. În lipsa unei prevederi speciale.

Ce înseamnă competenţă generală în DIP? 3. Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru recunoaşterea unei hotărâri străine în România? 9. Când trebuie acesta aplicat de autorităţile române? 6. Care este regula generală în materia recunoaşterii hotărârilor străine.chinahistoryforum. Specificaţi cele trei situaţii în care instanţele române au competenţă jurisdicţională internaţională exclusivă. Astfel. 8. în timp ce ignoranţii luptă ca să învingă”117. înţelepţii înving înainte de a lupta. Definiţi exequatur-ul. 10. 7.victoriei nu le este teamă. 117 82 . 5. potrivit Regulamentului (CE) nr. Care este regula generală în materia competenţei internaţionale jurisdicţionale a instanţelor române? 4. 4 al Regulamentului (CE) nr. Verificarea cunoştinţelor 1.php?/topic/26484-zhuge-liang-quote/ (accesată pe 18 octombrie 2011). Descrieţi procedura încuviinţării executării silite pe teritoriul României a unei hotărâri străine. Care este sediul juridic al normelor privind procesul civil internaţional? 2. Definiţi recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti străine.com/index. 44/2001? Citatul atribuit lui Zhuge Liang poate fi găsit la următoarea adresă web: http://www. 44/2001. Specificaţi cele trei situaţii de competenţă internaţională exclusivă din art.

8) Jakotă. Partea I şi Partea a II-a.H. 9) Loussouarn. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Efectele hotărârilor judecătoreşti străine în România. Bourel. 12) Răuschi Ştefan. Drept internaţional privat în reglementarea Noului Cod civil şi de procedură civilă. 2012. 2004. Droit international privé. Bucureşti.55-70. Drept civil. Tomul 83 . Bucureşti. Pierre. Ion P. de Vareilles-Sommières. Fundamentele dreptului internaţional privat. Partea generală. Ediţie revăzută şi adăugită. pp. Jugastru. Bucureşti. Manual de drept internaţional privat. Bucureşti. Institutul de Cercetări Juridice. Editura Lumina Lex. Cosmin Norme de drept internaţional privat în Moldova. Dragoş-Alexandru. Iaşi. Bucureşti. 2010. Slatina. Principii de drept internaţional privat valah din prima jumătate a secolului al XIX-lea. 1971. 2001 14) Ungureanu. 2012. Bernard.Cursuri. Raporturile patrimoniale dintre soţi potrivit noului Cod civil.BIBILIOGRAFIE Tratate. Editura Themis Cart. Ediţia a IV-a. Adrian Alexandru. Quatrième édition. Iaşi. Ştiinţe juridice. Vasile. 1997. Dalloz. Iaşi 1999 respectiv 2000. 2012. Economica. noul Cod de procedură civilă şi Regulamentele Uniunii europene. 2) Audit. 2006. I. Editura Fundaţiei „Chemarea”. Drept internaţional privat. Curs universitar. Bucureşti. Editura Fundaţiei „Chemarea”. Andrei. Editura Hamangiu. 2008. Călina. Paris. în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Editura Lumina Lex. Editura Academiei Republicii Socialiste România. Editura Universul Juridic. I şi II. Partea generală. 7) Filipescu. 2008. 11) Macovei. Drept. Persoana fizică. Ioan. Anuarul Universităţii „Petre Andrei” din Iaşi. 8e édition. 15) Ungureanu. Editura Hamangiu. Persoanele. Drept internaţional privat. 10) Lupaşcu. Editura Hamangiu. Circa. Dan şi Ungureanu Diana. Editura Universul Juridic. Nicoleta. Pascal. Bucureşti. Drept internaţional privat. Octavian Căpăţână. 2009. Note de curs. 5) Dariescu Cosmin. Analele Ştiinţifice ale Universităţii ”Al. Bucureşti. 16) Ungureanu. vol. Droit international privé. Monografii: 1) Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice. Paris. Editura Universul Juridic. Cosmin. Drept internaţional privat. Drept internaţional privat. 1993. 2) Dariescu. În reglementarea noului Cod civil. Ediţia a 2-a revăzută şi actualizată. 13) Sitaru. Drept internaţional privat. Cuza” din Iaşi (Serie Nouă).Ovidiu. 6) Diaconu. Iaşi. 3) Banciu. Tratat de drept internaţional privat. 2007.Carmen Tamara. Editura C. Articole din publicaţii periodice: 1) Dariescu. Ernestina. Bucureşti. 2006. Tratat.Yvon. Editura „Cugetarea”. şi Filipescu. 4) Ciutacu Florin. 2011. Beck. 2011. Drept civil.” Tom LIV. Persoana juridică. Actualizat în raport de noul Cod civil. Adrian. Mihai. Bucureşti.

Regulamentul (CE) nr.505 din 15 iulie 2011. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. Disponibil la următoarea adresă web: http://www.enforcement. Développement et intégration du droit international privé. Disponibil la următoarea adresă web: http://www.415-528. 134/1 iulie 2010 privind Codul de procedură civilă. Legea nr. Textul consolidat în limba portugheză poate fi consultat la următoarea adresă web: http://www. 9.). nottamment dans les rapports de famille (Cours général de droit international privé. 134/1 iulie 2010 privind Codul de procedură civilă.uio.jurisdiction. 287/2009 privind Codul civil. Partea I nr.and. 5. Disponibil în limba engleză la următoarea adresă web: http://eurlex. pp.ac. Publicată în Monitorul Oficial.ca. Proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Legii nr. Partea I nr. Republicată în Monitorul Oficial. Partea I nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000.eu/LexUriServ/LexUriServ. privind competenţa judiciară.409 din 10 iunie 2011. Diponibil la Disponibil la următoarea adresă web: http://www.245 din 1 octombrie 1992.gov/. Codul civil al Statului California din 1949. 105/22 septembrie1992. Tome 133 (1971).and.696 din 30 septembrie 2011. Publicată în Monitorul Oficial. 7.of. Publicată în Monitorul Oficial.i n. 2008.ro/Sections/PrimaPagina_MeniuDreapta/NoileCoduri/pregatir edezbatere4iulie2011/tabid/1829/Default.1968/doc. 10. 287/ 17 iulie 2009 privind Codul civil. 287/ 2009 privind Codul civil. 71/3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legea nr.no/lm/brussels.civil.convention. 3. 8. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (Brussels I). A XVIII-a Conferinţa Ştiinţifica Anuala cu Participare Internaţională "Tradiţie si Reforma in Dreptul Romanesc". 84 .html/civ_table_of_contents. pp.html#39 (accesată pe 7 noiembrie 2011).matters. Legea din 16 iulie 2004 asupra Codului de drept internaţional privat (belgian).html (accesată pe 7 noiembrie 2011).XIV. Partea I nr. Legea nr.pdf (accesată pe 7 noiembrie 2011).just. Recueil des Cours de L’Academie de droit international de la Haye”.jus. Convenţia de la Bruxelles asupra competenţei şi executării hotărârilor judecătoreşti în litigiile civile şi comerciale (1968) poate fi consultată la următoarea adresă web: http://www. 4657 din 4 septembrie 1942 de introducere a Codului civil (brazilian) cu modificările şi completările ulterioare.judgments.do?uri=CONSLEG:2001R0044:201005 14:EN:PDF (accesată pe 7 noiembrie 2011).aspx (accesată pe 7 noiembrie 2011).jusbrasil. Haroldo. 79/ 28 septembrie 2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. Decretul-lege nr.commercial. Publicată în Monitorul Oficial. Partea I nr.ulb. 29-31 Mai. Legea nr.leginfo.br/legislacao/103258/lei-de-introducao-ao-codigocivil-decreto-lei-4657-42 (accesat pe 7 noiembrie 2011).41-52.europa.be/droit/dip/16_juillet_2004. Iasi. Acte normative: 1.com. 2. Legea nr. 4. 11.485 din 15 iulie 2010. 6. 3) Valladão.

în limba engleză poate fi găsit la următoarea adresă web: http://eurlex. 1259/2010 din 20 decembrie 2010 implementând cooperarea extinsă în materia legii aplicabile divorţului şi separaţiei legale (Roma III). legea aplicabilă.hcch.) nr.europa.europa. COM (2011) 126 final. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa. 5e édition. 16. Alte documente: 1) Ancel.12.eu/LexUriServ/LexUriServ. 864/2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale (Roma II). recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi încuviinţarea şi executarea altor instrumente autentice în materia succesiunii şi privind crearea unui Certificat European de Succesiune. Protocolul de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere.eu/LexUriServ/LexUriServ. Versiunea în limba engleză a Protocolului poate fi consultată la adresa: http://www. 19. 593/2008 al Parlamentului European şi Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I).eu/LexUriServ/LexUriServ.pdf (accesată pe 7 noiembrie 2011).eu/LexUriServ/LexUriServ.europa. Textul în limba română al regulamentului poate fi consultat la următoarea adresă web: http://eurlex.europa. Regulamentul (CE) nr. Textul în limba română poate fi accesat la următoarea adresă web: http://eurlex. Regulamentului (E.europa. legea aplicabilă.Yves. 2006. 14. recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială COM (2010) 748 final. Versiunea în limba engleză a acestei propuneri este disponibilă la următoarea adresă web: http://eurlex. recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materia regimurilor matrimoniale. Regulamentul (CE) nr. Paris. legea aplicabilă.U. 85 .eu/justice/policies/civil/docs/com_2010_748_en.do?uri=OJ:L:2009:007:0001:0079:RO: PDF (accesată pe 7 noimebrie 2011). 15.eu/LexUriServ/LexUriServ. Bertrand şi Lequette. Textul în limba engleză poate fi accesat la următoarea adresă web: http://eurlex.net/index_en.eu/LexUriServ/LexUriServ. disponibilă la următoarea adresă web: http://eurlex. 650/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenţa . Propunerea pentru un regulament al Consiliului privind competenţa. 13.europa. recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere. disponibilă la următoarea adresă web: http://ec. Regulamentul Consiliului (EU) nr. Dalloz. Propunerea Comisiei Europene pentru un Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului asupra competenţei. 17. Regulamentul (CE) nr. Textul acestui regulament.do?uri=OJ:L:2008:177:0006:0006:RO: PDF (accesată pe 7 noiembrie 2011).do?uri=COM:2011:0126:FIN:EN:PDF (accesată pe 7 noiembrie 2011).do?uri=OJ:L:2012:201:0107:0134:EN: PDF (accesată pe 17 septembrie 2012). Les grands arrêts de la jurisprudence française de droit international privé. 18.do?uri=OJ:L:2007:199:0040:0049:EN: PDF (accesaăt pe 7 noiembrie 2011).php?act=conventions.do?uri=OJ:L:2010:343:0010:0016:EN: PDF (accesată pe 7 noiembrie 2011).text&cid=133 (accesată pe 7 noiembrie 2011).europa.

ro/bucuresti/eveniment-29/noilecoduri-penal-si-civil-in-vigoare-abia-din-2012-119150/ (accesată pe 4 noiembrie 2011). 5) Zhuge Liang Quote!! La următoarea adresă web: http://www.aspx (accesată pe 7 noimebrie 2011). 3) 20 mai 2011-Proiectele de lege pentru asigurarea punerii în aplicare a CPC şi a CPPdezbatere publică.chinahistoryforum.. Noile coduri penal şi civil şi civil în vigoare abia din 2012. diponibilă la următoarea adresă web: http://www.ro/162636/proiectul-legii-de-punere-in-aplicare-a-codului-deprocedura-civila-a-fost-avizat-favorabil-de-csm.citynews.M.just. 4) Proiectul legii de punere în aplicare a Codului de procedură civilă a fost avizat favorabil de C. 86 .com/index.php?/topic/26484-zhuge-liang-quote/ (accesată pe 7 noiembrie 2011).juridice.ro/Sections/PrimaPagina_MeniuDreapta/NoileCoduri/tabid/1473/Def ault. Disponibilă la următoarea adresă web: http://www.S. disponibil la următoarea adresă web: http://www.2) Tudor Ravoiu.html (accesată pe 7 noiembrie 2011).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful