Muzicoterapia

I. Considerații generale asupra efectelor muzicii Practica muzicoterapiei se situează în rândul psihoterapiilor de inspirație psihanalitică, ele fiind psihoterapii de activare, stimulând participarea şi creativitatea. Analiza efectului muzicii asupra ființei umane, permite o sistematizare capabilă să contureze adevărate funcții ale acestei arte, capabilă să modeleze sufletul omenesc. În cadrul acestei sistematizări, bazată pe considerațiile autorilor Iamandescu2005-Heidelberg; s-a atribuit impactului psihosomatic al muzicii următoarele funcții: - funcția emoțională subdivizată în funcția cathartică/relaxantă şi activatoare/energetică; - funcția cognitivă ce transmite mesaje inteligibile, memorie şi imaginație; - funcția fiziologică (produce modificări neurofiziologice inductoare prin releu psihosomatic ale unor modificări somato-viscerale); - funcția pedagogică (foloseşte proceselor de învațare, memorizare şi înlătură oboseală intelectuală); - funcția socială (favorizează comunicarea interindividuală şi de grup); - funcția terapeutică (de la efectul general antidistres cu eliberare de endorfine şi efect antialgic până la stimularea sau liniştirea unor funcții afectate de boală); - funcția de divertisment cu rol profilactic; Mecanismele implicate în receptarea muzicii şi efectele psihoterapeutice ale acesteia au ca suport sistemul límbic, care constituie – după Ruch – “sediul integrării experienței psihice” transmite organelor interne prin conexiunile sale cu lobul frontal, relațiile cu talamusul (considerat ca “sediu al trăirilor subiective”) şi cu hipotalamusul (considerat “creierul vegetativ”), deci reglator al activității organelor interne. Muzicoterapia se aplică numai după testări prealabile cu privire la cultura şi preferințele musicale ale subiectului: muzică barocă sau clasică, muzică vocală sau intrumentală, interpretul preferat, intrumentul preferat. Pe lângă rolul benefic al muzicii, trebuie amintit faptul că există anumite praguri după care aceasta devine nefavorabilă. Când muzica audiată depăşeşte 65 decibeli ea devine nocivă, iar peste 90 decibeli produce: dilatarea pupilei, creşterea adrenalinei, palpitații, perturbarea somnului, declanşarea crizelor de epilepsie, surditate temporară sau definitivă, etc. Însă şi izolarea sonoră (0 decibeli) poate produce tulburări. O echipă ce cercetători de la Institutul de Cercetare şi Coordonare Acustică de la Paris au ajuns la concluzia că după un anumit timp un subiect izolat sonor începe să-şi perceapă bătăile inimii şi zgomotul fluidului din sânge. De asemenea, aceste modificări în sens negativ pot apărea, nu numai datorită decibelilor, dar şi a tipului de muzică ascultat (frecvența schimbărilor de ritm, aceelerarea unor pasaje musicale, dizarmonia sunetelor).

1

cât şi omului aflat într-o stare de impas existențial: dificultăți de relaționare. memorie” (J. relațional. Pe de o parte. încredere în sine. ea aainconştientului” (cit. Eficacitatea terapiei prin muzică apare acolo unde “ea solicită şi stimulează toate elementele pozitive ale individului: voință. 1. cognitiv. Efectele benefice ale muzicii au fost relevate de către mulți înțelepți. iar muzica se adresează în acelaşi timp diferitelor etaje ale acestui sistem. utilizarea de instrumente pentru improvizație liberă.a. Groddek afirmă chiar că ”muzica nu vine dinspre partea conştientă a spiritului. inteligență. perceptiv. Verdeau – Paillès şi Kiefer . legate de activitatea subcorticală şi a etajelor superioare ale trunchiului cerebral. neurofiziologic. neurofizilogie. blocaje emoționale şi cognitive. muzica activă Muzicoterapia receptivă este o formă de ascultare pasivă a uneii arii muzicale cu sau fără concentrarea voluntară a atenției la discursul sonor. Această structură “plurietajată” lucrează ca un tot unitar. ritmată sau explorarea intrumentală) constituind şi o premisă pentru stimularea imaginației şi creativității. o boală somatică. energetic. Platon. inițiativă. de B. producând modificări la nivel afectiv. este o formă privilegiată de art-terapie. altele altora. Participarea activă la muzicoterapie constituie un avantaj întrucât poate îmbina activitatea mentală cu activitatea fizică. Muzica acționează asupra organismului.1988). adresându-se atât regiunii instinctelor şi a emoțiilor primare. etc. Aristotel. Muzicoterapia activă presupune implicarea pacienților în jocuri ritmice şi melodice care le solicită capacitatea de exprimare (asociația percepției corporale cu percepția instrumentală. muzica receptivă b. Muzica se aplică atât omului sănătos (căruia îi procură o stare de confort mintal şi o sănătate mai bună). Muzica îl însoțeşte pe om în evoluția sa spirituală . Se pare însă că unele compoziții muzicale s-ar adresa cu predilecție unor etaje.1994 ). . ca de exemplu Pitagora. Clasificarea muzicoterapiei Se descriu două forme de aplicare a muzicoterapiei: a. iar pe de altă parte o tehnică ştiințifică ce se bazează pe descoperirile de psihologie. senzitiv. electroacustică. cât şi regiunii funcțiilor psihice superioare realizate în scoarța cerebrală. perseverență. Definiția muzicoterapiei Muzicoterapia este metoda de vindecare şi atenuare a simptomelor prin intermediul muzicii care are capacitatea de a induce armonie şi echilibru energetic prin fenomenul de biorezonanță indus de vibrațiile sonore.1. Luban-Plozza şi colab. volițional. etc. 2 .

J. putem face o clasificare în funcție de mijloacele utilizate în aprecierea efectelor muzicii.Tucek(Austria). ameliorează comportamentul socio-afectiv şi creşte încrederea în sine. pentru copiii cu nevoi speciale şi dificultăți de învățare. de exemplu. limbajul. cântate de terapeut şi pacient soldate cu o impresionantă revenire a limbajului. la copiii cu dificultăți de vorbire muzica şi cântecele contribuie la ameliorarea articulării cuvintelor. Un veritabil succes a fost înregistrat la Cogresul Mozart & Science 2008(Viena 15 – 19 noiembrie) . evidențiată prin exemplificarea video a acestor efecte ( G. Cardiologie: studii care au demonstrat efectul benefic al MT în ameliorarea HTA (Brandes) şi cardiopatia ischemică (Dritsos). constând în improvizația unor texte simple. cântatul în cor sau interpretare vocală solo. J. A. muzica are un alt rol.În obiectivul terapeutic muzica depăşeşte rolul de divertisment şi desfătare pentru a servi ca suport unor tehnici particulare de psihoterapie.Thayer. mişcarea au un rol de control în joc şi în procesul de învățare.U. biomoleculari. Vera Brandes. etc. Principalele domenii de patologie unde s-au efectuat cercetări în vederea ameliorării suferințelor pacienților sunt următoarele: • Neurologie: accidente vasculare cerebrale şi traumatisme cranio – cerebrale faza acută. Muzica s-a dovedit deosebit de eficientă pentru scoaterea din izolare a persoanelor cu probleme de comunicare. ameliorând şi vindecând afecțiuni din mai multe domenii. Kramer(Germania) Lucanne Magill(Canada). inclusiv stări comatoase(MT receptivă). iar în faza recuperatorie a tulburărilor afazice şi motorii( MT activă.Fisher. unde s-au reunit cercetători cu renume mondial în domeniile muzicoterapiei şi psihologiei muzicii. dedicat progreselor cercetării ştiințifice consacrate efectelor muzicii asupra ființei umane.. Psihiatrie: sunt demonstrate efectele în plan relațional al copiilor autişti. însă. şi anume: • • clinice (MT aplicată în diverse domenii medicale) psihologice (studiul unor markeri psihoneurofiziologici. modificați sub influența muzicii).Schlaug(USA). La copiii care suferă de autism s-a constatat că stimulii sonori diminuează anxietatea legată de realitatea exterioară. evoluția post operatorie a bolnavilor cardiaci (Nilsson). (Lange et al demonstând prin RMN o disrupție muzico – semantică la nivelul unor zone corticale ) şi depresiile la adulți (utilizarea unor “programe” de muzică clasică • • 3 . Astăzi există pe glob numeroase instituții de cercetări care utilizează cu succes muzica. de talia Ch. facând parte din sfera muzicoterapiei receptive. umorali.Dileo. Pentru ei frecvența sunetelor. Schlang). G. În mod asemănător. Balzer. De remarcat este faptul că în majoritatea studiilor s-a utillizat muzica clasică sau piese selecționate după preferințele subiecților testați. Oamenii sănătoşi văd muzica în contextul învățării unui intrument muzical. etc. G. Analizând tematica comunicărilor orale şi a posterelor prezentate la Congres. H. probate experimental (TA şi ECG).

au fost analizate de către Biebl. în boli severe precum: demența. cancerul. Lucrările prezentate la Congres au reliefat rezultate benefice şi în alte domenii. noradrenalinei. Beethoven denumea muzica drept ”inelul de căsătorie între viața spirituală şi cea a simțurilor”. Tulburarea de Stres Posttraumatic. la paragraful anterior. Terapia Intensivă. cu rezultate evidente. De asemenea. 2.). Întrucât a fost făcută o prezentare generală a efectelor psihologice ale muzicii. (Osborne). psihofiziologice şi neuro-imagistice prin mijloace moderne capabile să permită o cunoaştere ştiințifică obiectivă a efectelor muzicii asupra organismului uman. considerăm că în primul rând este necesar să menționăm cele două niveluri de comunicare pe care le oferă muzica: cel non verbal (sau infraverbal) – muzica “pur” instrumentală şi cel verbal – muzica vocală (amplificare explicată prin limbaj verbal.direct sau indirect. a mesajelor transmise de muzica “pură”). nu atât fascinanta lume a interpretării mesajului muzical şi nici chiar infinitele posibilități de ameliorare a suferințelor psihice prin muzică. dozarea serotoninei. dopaminei) sau implicarea β – endorfinelor sau oxitocinei.). septum. ci în primul rând. cât şi psihosociale. Se poate spune că interesul cercetătorilor din întreaga lume determină lărgirea sferei de aplicație a muzicoterapiei. diagnostică şi terapeutică a unității dintre psihic şi somatic. TCC. Din aceste motive. Palestina etc. Rezultate favorabile au fost raportate şi în schizofrenie privind procesele cognitive(Kobyashi et al). iar activarea sistemelor dopaminergice.Zuccarini) o activare simultana a structurilor neuronale ale procesului limbajului cu cele care formează sistemele de recompensă (reward systems) – responsabile de plăcere şi dependență . la copiii din Bosnia. efectele muzicii asupra activării parasimpatice au fost studiate de către Balzer. cauzată de ororile războaielor. nucleus accumbeus. analog sau aleator – de ceea ce “se întamplă” la nivelul experienței intelectual – afective a subiectului. Neonatologia. Kosovo. etc. SIDA. Sindroame dureroase. devenind tot mai clare localizările zonelor corticale implicate în reacțiile afective şi procesele cognitive. La nivel neuro-vegetativ. cum ar fi : Psihooncologia. aria tegmentară ventrală şi amigdala + arii hipotalamice (Purvens et al. în timpul audiției muzicale.formate din cortexul prefrontal. a fost evidențiată performanța memoriei în boala Alzheimer(Vanstone et al. vom prezenta în continuare aplicațiile clinice ale muzicii receptive ca agent profilactic (antistres) şi terapeutic. au fost analizate modificări asupra ritmului cardiac (Brandes et al şi Laczika). 4 . răsunetul acesteia asupra activității Somei (viața somato-viscerală). etc. El va trebui să nu omită niciun moment faptul că răsunetul psihosomatic al muzicii depinde într-un mod . existând (C. ritmului circadian (Kramer) ori asupra variabilității tensiunii musculare faciale(Thayer). Totodată. format în spiritul aplicării în practica medicală. Obstetrica.special selecționată). Cea de a doua latură care a vizat studiul mecanismelor biologice. Pentru medicul psihosomatician. prezintă un interes deosebit. atât biomedicale.

deci reglând activitatea organelor interne). prin tempoul sãu asemãnãtor mersului liniştit. poate sã ne sugereze un urcuş. ale subiectului). dar şi de cele ale ascultãtorului. muzica prezintã douã categorii de mesaje: apollinic (inducând o stare de relaxare) şi dionisiac (caracter stimulant. Ioan-Bradu Iamandescu care a urmărit aplicarea unor metode cognitive şi sugestive de îmbunătățire a memoriei şi atenției. constituie . cuprinzând trei variabile independente (muzica barocă vs. Dr. obligã la o decodificare grevatã de multe „riscuri“ în corectitudinea recepționãrii mesajului. seninãtate.cu biruinþa ajungerii pe culme (umbritã din când în când de îndoiala strecuratã de un motiv în tonalitate minorã). Muzica barocă are un efect pozitiv asupra memoriei semantice. referitor la aspectul de ordin intelectual al muzicii. adesea). Ele sunt legate de caracteristicile muzicii (inclusiv ale autorului ei). asupra activitãții aparatului locomotor şi a organelor intene (prin antrenarea sistemelor reglatorii psiho-neuro-endocrino-vegetative şi. încununat .În fiecare din cele douã niveluri de comunicare. dar şi la celelalte variabile. la o primã apreciere a ansamblului de idei şi sentimente pe care.lipsitã de cuvinte . „Riscurile“ de care am pomenit pot constitui sursa unor interesante şi pline de farmec excursii în imaginar. Liliana Neagu (Simion). le produce muzica asupra ascultãtorului este suficient şi amintim remarca lui Ribot „ea creeazã dispoziții. din partea ascultãtorilor (sporite şi de factorii conjuncturali. culminând cu dansul. precum şi de lipsa unui înțeles pe care muzica vocalã şi cea instrumentalã „cu program“ îl dau în operele respective). Aşa de exemplu. tristețe. nelinişte. Pe aceastã canava inteligența brodeazã în funcție de natura diferiți lor indivizi“.are „înțelesurile“ ei (subtile. iar muzica ritmică măreşte capacitatea de concentrare a atenției. Cu sau fãrã „aventurã în imaginar“. acestea fiind în strânsă corelație cu undele cerebrale alfa (muzica barocă) şi beta (muzica ritmică). muzica ritmică şi preparate placebo) a fost evidențiată performanța realizată de efectul placebo la patru din cinci variabile dependente ocupând locul I şi II. relațiile cu talamusul (considerat „sediu al trãirii subiective“) şi cu hipotalamusul (considerat „creierul vegetativ“. în mod evident. în special. ce depind de starea organicã a activitãții nervoase şi pe care noi le traducem în termeni vagi de bucurie. prin conexiunile sale cu lobul frontal. Sistemul limbic.sediul integrãrii experienței psihice „transmise organelor interne“. ca şi prin „ascensiunea“ melodicã.dupã Ruch . cunoscutul Andante din Simfonia a V -a de Beethoven.prin acordurile în fortissimo ale orchestrei . Modalități de utilizare a muzicoterapiei la bolnavii chirurgicali 5 . Aşadar. Toate aceste stãri emțþionale. a sistemului imun). ca şi ideile sugerate de muzicã sunt trãite la nivelul experieței psihice a subiectului şi repercutate prin intermediul relațiilor cortico-somato-viscerale. mergând pânã la angrenarea unor expresii corporale. În urma unui studiu experimental efectuat în anul 2008 pe un lot de 260 de subiecți de către psiholog drd. tandrețe. faptul cã muzica . Noi am adãuga. 3. precum şi de o serie de factori conjuncturali extrem de variați. sub îndrumarea Pr. faptul cã omul are tendința de a decodifica sensurile muzicii (sugerate sau nu de compozitor) acționând pe baza unui izomorfism al elementelor muzicii ascultate. încã insuficient precizatã în domeniul muzicii.

fie sub forma audiției “la cască” – cu posibilități de individualizare a tipului de muzică utilizată) marchează un demers în scop terapeutic având în vedere orientarea influenței psihosomatice pe două mari direcții: diminuarea disconfortului somatic generat de boala chirurgicală (în special durerea) şi atenuarea stării de anxietate (care de multe ori este amplificată de la un bolnav la celălalt). Are ca efect: 1. 4. 6 . scăderea cortizolului plasmatic şi ACTH cu posibilitatea vindecării rapide a plăgii şi creşterea rezistenței la infecții. intra. c) utilizarea muzicoterapiei la inducția anesteziei şi intraoperator Efectele muzicoterapiei aplicate intraoperator reliefează : 1. 3.şi postoperatorii: a) difuzarea pe toată durata internării în spital. Momentul administrării muzicoterapiei la bolnavii chirurgicali Se pot distinge următoarele “momente” legate de etapele pre-. AV. Aplicații psihoterapeutice în diversele specialități chirurgicale Multe tulburări psihice. acțiunea analgezică. 4. 1. 3. acțiune miorelaxantă şi antialgică. favorizează relația de comunicare dintre chirurg şi bolnav. 4. pot beneficia de muzicoterapie.se are în vedere dominanta psihologică a acestor bolnavi : anxietatea asociată cu corelatele sale somato-viscerale (hipertonia musculară. 5. Chirurgia cardiovasculară (în special operațiile pe cord deschis) . TA crescute). Un studiu efectuat în 1994 de către Winter şi colab. a evidențiat scăderea anxietății la grupul de pacienți care ascultau muzică în raport cu grupul de control. In acest sens vom face o clasificare a domeniilor chirurgicale unde rolul muzicii este demonstrat în urma mai multor cercetări. acțiunea anxiolitică. d) muzicoterapia utilizată postoperator. 2. diminuarea anxietății şi depresiei. b) utilizarea muzicii preoperator (cu o zi înainte) are ca efect scăderea cortizolului salivar.Introducerea muzicii în saloanele de chirurgie (fie sub forma accesibilă tuturor bolnavilor. 2.. atenuarea creşterii tonusului simpatic. favorizarea ventilației mecanice şi diminuarea efectelor secundare ale anestezicelor. uşoare sau severe.

Ed. vizându-se combaterea durerii şi insomniei. Iamandescu..B..XI.B.B. 8 DEC. aplicații profilactice şi terapeutice. Se poate spune. Bibliografie: 1. la modul general. Chirurgia oncologică fiind încărcată de dramatismul situației care diminuează considerabil speranța de viață.2004 3.I. 2008 7 . Schroeder-Sheker a utilizat “Infirmary Muzic”. simptomul pregnant exprimat după operație este durerea locală. Iamandescu. I. 4.B. Ed. Infomedica. durerea devine simptomul somatic dominant în stadiile avansate. Muzicoterapia are capacitatea de a atenua angoasele care însoțesc boala..I. I. acționează în mod efectiv asupra celor două componente majore ale stresului perioperator – durerea şi anxietatea – şi depăşeşte barierele din calea comunicării dintre bolnav şi chirurg. ca şi inducerea unei relaxări furnizând împăcarea bolnavului cu destinul său.2. provenite de la Mănăstirile spitale din Cluny. iar depresia sindromul psihic cel mai des întâlnit. Stresul psihic. este cunoscut rolul de a îmbunătății comunicarea cu mediul şi producerea unei relaxări în plan afectiv. Chirurgia(inclusiv mica chirurgie) ginecologică. de asemenea. InfoMedica. Buc. 2008 4. 3. InfoMedica. Ed. că efectele muzicoterapiei în chirurgie. care pe lângă componenta psihologică. Iamandescu. Viața Medicală. Mozart & Science. din perspectivă psihologică şi psihosomatică.piese muzicale din sec. amplificată de constituția psiho-endocrino-somatică feminină. Chirurgia paleativă în cadrul căreia este utilizată muzicoterapia.. Buc. şi. Muzicoterapia receptivă. Buc. Psihologie medicală. Iamandescu. 2002 2. premise psihologice şi neurofiziologice.

Mecanismele implicate în receptarea muzicii şi efectele terapeutice 9. Efectele muzicii asupra mecanismelor biologice. Sistematizarea funcțiilor atribuite impactului psihosomatic al muzicii 8. Cauzele nocive ale muzicii 10. Clasificarea muzicoterapiei 3. Modalități de utilizare a muzicoterapiei la bolnavii chirurgicali 4. Definiția muzicoterapiei 2. Efectele muzicoterapiei utilizate postoperator 6. psihofiziologice şi neuro-imagistice 8 . Principalele specialități chirurgicale care beneficiază de muzicoterapie 7.Întrebari: 1. Efectele muzicoterapiei aplicate intraoperator 5.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful