Curs  1

23  februarie  2010 09:58

Titlul  III

   SUCCESIUNILE
Capitolul  I                Generalitati
                             Dreptul  succesoral  roman cuprinde  ansamblul  normelor  juridice  care  reglementeaza   transmiterea  patrimoniului  de  la  defunct  catre  mostenitorii  sai .                            Insa  la  origine  transmiterea  patrimoniului  de  la  defunct  la  mostenitorii  sai  nu  implica  ideea  de   succesiune,  deoarece  in  conceptia  vechilor  romani  patrimoniul  este  o  expresie  a  puterii,  iar  puterea  se   stinge  odata  cu  moartea  lui  pater  familias.  De  aceea  romanii  considerau  ca  mostenitorii  nu  dobandesc   acelasi  drept ci  un  nou  drept,  un  alt  drept  prin  luarea  in  stapanire  a  bunurilor  succesorale.                              De  altfel,  primul  termen prin  care  romanii  l-­‐au  desemnat  pe  mostenitor  este   "heres", iar  "heres"   vine  de  la  "herus",  cuvant  care  inseamna  stapan.  Mai  tarziu,  In  virtutea  principiului  continuitatii   persoanei  defunctului,  romanii  au  admis  ca  patrimoniul  trece  de  la  defunct  la  mostenitorii  sai  si  astfel   au  aparut  termenii  de  "succesiune"  si  de  "succesor".  
                           Cercetarile  moderne  au  stabilit  ca  la  romani  a  aparut  mai  intai mostenirea  "ab  intestat" sau   mostenirea  fara  testament,  apoi  mostenirea  testamentara  deferita  pe  baza  unui  testament si,  in  fine,   mostenirea  deferita  contra  testamentului,  care  este  o  varianta  a  mostenirii  testamentare.  

                             Mostenirea  "ab  intestat"  a  aparut  in  epoca  de  tranzitie,  de  trecere  de  la  societatea  gentilica  la   societatea  organizata  in  stat,  odata  cu  stapanirea  individuala  asupra  unor  lucruri  mobile.  La  origine,   acest  sistem  succesoral  a  functionat  in  cadrul  gintilor.  Ceva  mai  tarziu,  dar  tot  in  epoca  foarte  veche,  a   aparut  familia  patriarhala  aflata  sub  puterea  lui   pater  familias,  care  exercita  o  putere  nelimitata  asupra   persoanelor  si  bunurilor.  In  acest  stadiu,  pater  familias  putea  dispune  fara  vreo  ingradire  de  bunurile   sale,  prin  acte  intre  vii,  cum  ar  fi  contractele  si  prin  acte  pentru  cauza  de  moarte ,  cum  este  testamentul.                              Iar  mostenirea  deferita  contra  testamentului este  o  aplicatiune  a  principiului  simetriei  in   materie  succesorala.                              In  evolutia  sa,  dreptul  succesoral  roman  a  fost  guvernat  de  2  tendinte: 1) Decadarea  formalismului 2) Ocrotirea  rudeniei  de  sange  
                           In  legatura  cu  prima  tendinta,  retinem  ca,  la origine,  actele  succesorale  presupuneau   respectarea  unor  conditii  de  forma extrem  de  complicate.  Spre  exemplu,  primul  testament  roman  a   imbracat  forma  unei  veritabile  legi,  pentru  ca  in  dreptul  evoluat,  in  dreptul  clasic,  testamentul  sa  se   poate  intocmi  printr-­‐o  simpla  manifestare  de  vointa.  

                         In  legatura  cu  a  doua  tendinta,  ne  amintim  ca  in  epoca  veche  agnatiunea  (rudenia  civila)  a  fost   unicul  fundament  al  succesiunii.  Cu  timpul,  insa,  prin  reformele  pretoriene  si  prin  reforme  imperiale,  au   fost  chemate  la  succesiune  si  rudele  de  sange,  care  nu  erau  in  acelasi  timp  si  rude  civile.  Iar  in  vremea  lui   Justinian,  prin  rasturnarea  stravechiului  principiu,  rudenia  de  sange  a  devenit  unicul  fundament  al   succesiunii.  

New Section 1 Page 1

Capitolul  II Succesiunea  "ab  intestat"
                         Succesiunea  "ab  intestat"  sau  fara  testament  se  deschidea  atunci  cand  nu  exista  testament  sau   testamentul  nu  a  fost  intocmit  in  mod  valabil.  Ea  se  mai  numeste  si succesiune  legala sau legitima,   deoarece  a  fost  reglementata  prin  dispozitiile  Legii  celor  XII  Table.  
                         Potrivit  acestei  Legi,  exista 3  categorii de  mostenitori  legali: a) Heredes  sui   b) Adgnatus  proximus c) Gentiles  

Din  prima  categorie de  mostenitori  legali  faceau  parte  toti  aceia  care  in  momentul  mortii  lui   pater  familias  deveneau  persoane  sui  iuris,  adica  fii,  fiicele  si  femeia  casatorita  cu  manus  in  calitate   de  fiica,  adoptatul  si  abrogatul.  Nepotii  din  fii  veneau  la  succesiune  in  aceasta  categorie  de   mostenitori  numai  daca  tatal  lor  preceda  bunicului.  Acei  nepoti  veneau  la  succesiune  prin   reprezentare,  in  sensul  ca  urcau  in  rangul  succesoral  al  tatalui  lor  si  dobandeau  partea  din   succesiune  care  s-­‐ar  fi  cuvenit  tatalui  daca  ar  mai  fi  trait.  Spre  exemplu,  daca  veneau  la  succesiune   2  fii  si  2  nepoti  de  fiu,  succesiunea  se  impartea  la  3.  Fii  dobandeau  fiecare  in  parte  o  treime  din   succesiune,  iar  cei  2  nepoti  de  fiu  dobandeau  impreuna  o  treime,  pentru  ca  atat  s -­‐ar  fi  cuvenit   tatalui  lor,  daca  ar  mai  fi  trait.                    Daca  nu  existau  mostenitori  din  prima  categorie,  veneau  la  succesiune  cei  din  categoria  a  2-­‐ a. Cu  toate  ca  expresia  este  formulata  la  singular,  ea  desemneaza  o  categorie  de  persoane,  si   anume,  ii  desemneaza  pe  cei  mai  apropiati  agnati, cu  intelesul  de  colaterali.    Insa  aceasta   categorie  de  mostenitori  nu este  fixa,  ci  este  mobila,  deoarece  in  lipsa  unor  agnati  mai  apropiati,   pot  fi  adgnatus  proximus agnatii  foarte  indepartati.  Spre  exemplu,  daca  exista  frati,  ei  sunt   adgnatus  proximus.  Daca  nu  exista  frati,  atunci  sunt  adgnatus  proximus verii  primari.  In  plus,   Legea  celor  XII  Table  nu  permite  reprezentarea  in  cazul  rudelor  colaterale ,  incat  daca  cel  mai   apropiat  agnat  repudiaza  succesiunea,  ea  nu  trece  la  urmatoare  categorie  de  mostenitori,  ci   devine  vacanta,  adica  trece  in  proprietatea  statului.                        Iar  daca  nu  exista  nici  mostenitor  din  categoria  a  2-­‐a,  atunci  vin  la  succesiune  "gentiles", membrii  gintii,  care  isi  impart  succesiunea  in  parti  egale,  ca  o  aminitire  a  epocii  in  care  membrii   gintii  exercitau  proprietatea  colectiva  a  gintii.  

Reformele  pretorului
                       Insa,  sistemul  succesoral  consacrat  prin  Legea  celor  XII  Table  a  devenit  anacronic,  inaplicabil  spre   sfarsitul  epocii  vechi,  datorita  transformarilor  care  au  intervenit,  in  organizarea  familiei  romane.  Avem  in   vedere,  mai  cu  seama,  practicarea  pe  scara  larga  a  casatoriei  fara  manus  si  a  emanciparii  fiilor  de  familie.   Or,  femeia  casatorita  fara  manus  nu  era  ruda  civila  cu  copiii  ei,  incat  mama  si  copiii  rezultati  din   casatoria  fara  manus,  nu  se  puteau  mosteni  reciprosc.  De  asemenea,  emancipatul  nu  putea  veni  la   succesiune  in  familia  de  origine,  intrucat  nu  mai  era  ruda  civila  cu  acea  familie.                            De  aceea,  actionand  in  spiritul  echitatii,  pretorul  a  initiat  o  serie  de  reforme  prin  care  a  creat  un   nou  sistem  succesoral,  un  sistem  in  care  erau  chemate  la  succesiune  si  rudele  de  sange ,  noul  sistem  a   fost  denumit  "bonorum  possessio" sau  mostenire  pretoriana.  
                           In  acest  sistem  exista  4  categorii de  mostenitori  sau  4  categorii  de  "honorum  possessio": a) "bonorum  possessio  unde  liberi" b) "bonorum  possessio  unde  legitimi" c) "bonorum  possessio  unde  cognati"
New Section 1 Page 2

c) "bonorum  possessio  unde  cognati" d) "bonorum  possessio  unde  vir  et  uxon" Din  prima  categorie de  mostenitori  pretorieni  faceau  parte  toti  fiii  de  familie,  inclusiv  cei   emancipati,  caci  ei  veneau  la  succesiuni  ca  rude  de  sange.   Din  a  doua  categorie faceau  parte  rudele  legitime  cu  intelesul  de  colaterali.  Asadar,  aparent,   prin  aceasta  categorie  de  mostenitori,  pretorul  a  confirmat  textele  Legii  celor  XII  Table.  Pentru  ca,   in  realitate,  pretorul  a  introdus  si  o   inovatie,  si  anume,  a  admis  reprezentarea  si  in  cazul  rudelor   colaterale,  astfel  incat,  in  sistemul  pretorului,  daca  cel  mai  apropiat  agnat  repudia  succesiunea,   aceasta  nu  devenea  vacanta,  ci  trecea  la  urmatoarea  categorie  de  mostenitori.   Din  a  treia  categorie faceau  parte  mama  si  copiii  rezultati  din  casatoria  fara  manus,  care  se   mosteneau  reciproc  in  calitate  de  rude  de  sange.  
In  lipsa  rudelor  de  sange  se  puteau  mosteni  reciproc  barbatul  si  femeia  casatoriti  fara   manus  .  (categoria  a  patra)  

Dreptul  imperial
                     Sistemul  pretorului  a  fost  dezvoltat  prin  reforme  imperiale.    Astfel,  in  vremea  lui  Hadrian  a  fost  dat   senatusconsultul  "Tertullian",  prin  care  mama  era  chemata  la  succesiunea  copiilor  rezultati  din   casatoria  fara  manus  in  calitate  de  ruda  legitima,  ceea  ce  inseamna  ca  a  fost  ridicata  din  a  3-­‐a  categorie   in  a  2-­‐a  categorie  de  mostenitori  pretorieni.  
                     Prin  senatusconsultul  "Orfitian",  dat  in  vremea  lui  Marc  Aureliu,  copiii  rezultati  din  casatoria  fara   manus,  au  fost  chemati  la  succesiunea  mamei  lor  in  calitate  de  fii,  incat  ei   au  fost  ridicati  din  a  treia   categorie  in  prima  categorie  de  mostenitori  pretorieni.  

                   Imparatul  Justinian  a  initiat  reforma  (valabila  si  astazi),  in  virtutea  careia   unicul  fundament  al   succesiunii  este  rudenia  de  sange .  Potrivit  lui  Justinian,  exista  4  categorii  de  mostenitori: a) Descendentii -­‐ care  ii  excludeau  pe  toti  ceilalti b) Ascendentii -­‐ (parintii,  bunicii,  fratii  si  surorile  buni  si  copiii  lor) c) Fratii  si  surorile  consangvini  si  uterini  si  copiii  lor 1) Se  numesc  frati  si  surori  consangvini  cei  ce  provin  din  acelasi  tata,  dar  nu  si  din  aceeasi   mama 2) Fratii  si  surorile  uterini  provin  din  aceeasi  mama,  dar  nu  si  din  acelai  tata. d) Colateralii  mai  indepartati

Capitolul  III Succesiunea  testamentara  
                   Succesiunea  testamenatara este  deferita  pe  baza  unui  testament.                      Iar  testamentul  roman este  actul  solemn  prin  care  o  persoana  denumita testator instituie  unul   sau  mai  multi  mostenitori  pentru  ca  acestia  sa-­‐I  execute  ultima  dorinta.                        Jurisconsultii  romani  au  aratat  ca trasatura  definitorie a  testamentului  este  in  instituirea  de   mostenitori.  Initial,  puteau  fi  instituiti  mostenitori  numai  descendentii,  dar  mai  tarziu,  s-­‐a  admis  sa  fie   instituiti  si  colateralii si  chiar  persoane  straine  de  familie.  Prin  testament,  puteau  fi  favorizati unii  dintre   mostenitori,  si,  totodata,  prin  testament,  mostenitorii  puteau  fi   grevati cu  executarea  unor  legate  in   favoarea  unor  terti  denumiti  legatari.  Pe  de  alta  parte,  testamentul  indeplinea  si  alte  functii,  cum  ar  fi   numirea  unui  tutore,  sau  dezrobirea  unui  sclav.  

New Section 1 Page 3

 inscris  care  era  desfacut  numai  la  moartea   testatorului.  exprimarea  ultimei  dorinte.                        In  epoca  veche.  iar  daca  emptor  familiae era  de  rea-­‐credinta.  prin  Legea  celor  XII  Table.  ci  cu  titlu  de  detentiune .  a  fost  creat  testamentul  "in  procintu" sau  testamentul  in  fata  armatei  gata  de   lupta.  pactul  fiduciar  era  intocmit  in  forma  scrisa .  Insa  acest  testament  prezenta  2  inconveniente: a) Era  accesibil  numai  patricienilor.  textele  clasice  arata  ca  testamentul  militar   putea  fi  intocmit  si  cu  sange  pe  pavaza  sau  su  sabia  pe  nisip.  Insa.  Bunurile  succesorale nu se  mai  transmiteau  cu  titlul  de   proprietate.  poporul  avea  rolul  unui  veritabil   legiuitor.  mostenitorii  nu  aveau  actiune   impotriva  lui  emptor  familiae si  nu  il  puteau  constrange  pe  cale  judiciara.  intrucat  pactele  fiduciare nu erau  sanctionate   juridiceste.  astfel  incat  numele  mostenitorilor  erau  cunoscute  chiar  din   momentul  intocmirii  testamentului.  cand  se  aflau  si  numele  mostenitorilor.  si  nu   proprietar.  in  fata  unitatii  militare  din  care   facea  parte  soldatul  roman.  nu aveau  acces  la   testamentul  "in  procintu"  si  atunci  a  fost  creat   testamentul  "per  aes  et  libram" (in  arama  si   balanta).                    In  dreptul  clasic.  adica  prin  proces.  poporul  s -­‐a   transformat  din  legiuitor  in  martor  colectiv.  care  presupunea  o  declaratie.  pe  cand  cetatenii  care  aveau  mai  mult  de  46  de  ani  si   faceau  parte  din  legiunile  de  seniori (nu  erau  combantate.  de  fata  cu  martorii.  care  este  o  aplicatiune  a  mancipatiunii  fiduciare si  care  a  evoluat  in  3  faze  distincte: i) Mancipatio  familiae ii) Testamentum  per  aes  et  libram  public iii) Testamentum  per  aes  et  libram  secret In prima  faza.  purta  sigiliile  martorilor 3) Testamentul  militar -­‐ nu  presupunea  vreo  conditie  de  forma.   sa-­‐I  execute  ultima  dorinta  a  testatorului.  Dar   executarea testamentului  in  aceasta  faza  depindea   de  buna  credinta a  lui  emptor  familiae.  Totusi.  inscrisul  era   inchis  si  purta  sigiliile  martorilor (7  la  numar).  In  aceasta  faza.  nu  tuturor  cetatenilor b) Comitia  calata  nu  era  convocata  in  fiecare  zi.   Incat  s-­‐a  trecut  la  faza  a  2-­‐a.  Iar  unii  dintre  mostenitori  puteau  fi  interesati  sa   grabeasca  moartea  testatorului.  de  unde.  testamentul  prezinta  inconvenientul ca  pactul  fiduciar  era  incheiat  in  forma   verbala.  intre  testator  si   emptor  familiae se  incheia  o  conventie  de   buna-­‐credinta.  unii  diletanti  au   New Section 1 Page 4 .  dar. nu  si  plebeilor.  In  acest  sens.  iar  emptor  familiae devenea  un  simplu  detentor.  care  este  posterioara  testamentului.  a  fost  consacrat   principiul  depline  libertati  de  a  testa (de  a  face  testament).  mostenitorii  aveau   actiune  impotriva  lui si  Il  puteau  constrange  prin  proces  sa  execute  testamentul.  In  acest  cadru.  romanii  au  creat  3  forme  nesolemne de  testament: 1) Testamentul  nuncupativ -­‐ intocmit  in  forma  verbala  in  fata  celor  7  martori 2) Testamentul  pretorian -­‐ se  intocmea  in  forma  scrisa.  Din  acel  moment.  si  in   aceasta  faza.  La  origine.  Dupa  care.  denumita  pact  fiduciar. pe  care  o  vota  comitia  curiata (comitia  calata).  testatorul  transmitea  bunurile  succesorale   cu  titlul  de  proprietate prin   mancipatiune  unui  executor  testamentar  denumit   emptor  familiae sau  cumparator  al   bunurilor  succesorale.  asa  incat  s-­‐a  trecat  la  faza  a  3-­‐a.  la  aceasta  forma  de  testament  aveau   acces  si  patricienii  si  civile  (ius  militae).  legionarul  (in  fata  centurii).  ci  numai  exprimarea   clara  a  vointei  testatorului.  daca  emptor  familiae era  de  rea-­‐credinta.  ci  de  rezerva).  dar  numai  aceia  care  faceau  parte  din   legiunile  de  juniori (legiunile  combatante  -­‐ cetatenii  17-­‐46  ani).  ci  numai  de  2  ori  pe  an   De  aceea. Faza  a  3-­‐a.  romanii  au  cunoscut  3  forme  solemne de  testament: a) Testamentul  calatis  comitiis b) Testamentul  in  procintu c) Testamentul  per  aes  et  libram Primul  testament roman  este  testamentul  "calatis  comitiis" .  prin  care  testatorul  ii  arata  lui   emptor  familiae cum   sa  distribuie  bunurile  succesorale.  care  imbraca  forma  unei  legi.

  Instituirea  de  mostenitori Pentru  ca  un  testament  sa  fie  intocmit  in  mod  valabil  era  necesara   instituirea  de  mostenitori.   care  cuprinde  dispozitia  conform  careia  f emeia  nu  putea  veni  la  succesiunea  unei   persoane  care  avea  un  patrimoniu  de  o  valoare  mai  mare  de  100.  Totusi.  cum  spune  Gaius  "instituirea  de  mostenitori  se  face  in  fruntea  testamentului   in  termeni  imperativi  si  solemni".   incepand  din  vremea  lui  Hadrian.  si  in  aceasta  materie  s -­‐au  admis exceptii: Ƒ Fii  de  familie si  chiar  sclavii puteau  fi  instituiti  mostenitori.  dar  bunurile  succesorale   treceau  in  patrimoniul  lui  pater  sau  lui  dominus.  Astfel.   Testamenti  factio  pasiva desemneaza  aptitudinea  persoanei  de  a  veni  la  succesiune  in   calitate  de  mostenitor  sau  de  legatar .   Iar  conditiile  de  fond  ale  insitituirii  isi  gaseau  expresia  in  2  principii  fundamentale  ale  dreptului   succesoral  roman: 1) Nemo  pro  parte  testatus  pro  parte  intestatus  decedere  potesi -­‐ "Nimeni  nu  poate  muri  in     parte  cu  testament  si  in  parte  fara  testament" .   2) Semel  heres.  posibilitatea  persoanei  de  a-­‐si  intocmi   testamentul  sau  de  a  asista  in  calitate  de  martor  la  intocmirea  unui  testament .  care  avea  un  peculium  castrense.  cel  instituit   pro  parte dobandea  intreaga  mostenire.  pentru  totdeauna  mostenitor".  de   vreme  ce  succesiunea  este  mod  de  dobandire  a  proprietatii.  dar  numai  cu  autoritatis  tutoris.  se  utiliza  formula "Octavius   heres  esto" sau  "Octavius  filius  meus  heres  esto".  din  considerente  de   ordin  practic.  daca  era  instituit  Octavian. ceea  ce   inseamna  ca  instituirea  nu  se  putea  face  cu  termen.   putea  dispune  prin  testament  de  bunurile  sale Ƒ Sclavul  public (in  proprietatea  statului).  putea  dispune  si  el  prin  testament  de  1/2  din   peculiul  sau Ƒ Femeia  sui  iuris a  dobandit  si  ea  dreptul  de  a  testa  (de  a-­‐si  face  testamentul).  la  initativa  lui  Cato  cenzorul.  semper  heres -­‐ "Odata  mostenitor.  testamentul  incepea  cu   instituirea  de  mostenitori.  dar  acesta  trebuia  intocmit  oricum.  s -­‐a  dat Legea  Voconia (169  i.  de  unde  rezulta  ca  mostenirea  legala  nu se   putea  deschide  alaturi  de  mostenirea  testamentara .   Ƒ Femeia  care  se  bucura  de  ius  liberorum aveau  capacitate  deplina  de  a  testa.  ci  caracter  perpetuu.  s-­‐au  admis  si  unele  exceptii: Ƒ Fiul  de  familie.  aveau  testamenti  factio  pasiva  toti  aceia   care  erau  capabili  de  fapt  si  de  drept. New Section 1 Page 5 .  In  mod  simetric.  unii  diletanti  au   inteles  ca  asa  trebuia  intocmit.putea  fi  intocmit  si  cu  sange  pe  pavaza  sau  su  sabia  pe  nisip.  denumita "testamenti  factio".  pentru   ca  altminteri  ar  fi  insemnat  sa  se  deschida  mostenirea  legala  alaturi  de  cea  testamentara.  adica  un  peculiu  in  calitate  de  soldat.  de  unde.  martorii  si   mostenitorii  sa  aiba  capacitate  testamentara.000  asi.   ceea  ce  nu  era  permis.  Spre  exemplu.  Iar  daca  testatorul  dispunea  numai   pentru  o  parte  din  bunurile  sale.  iar  proprietatea  nu  are  caracter   temporar.  ci  se  facea  pentru  totdeauna .  care  era  de  2  feluri: a) Testamenti  factio  activa b) Testamenti  factio  pasiva Testamenti  factio  activa desemna  aptitudinea.Hr).   Instituire  care  presupunea  respectarea  unor  conditii  de  forma si  de  fond. Ƒ La  sfaristul  Republicii.  Regula era  ca  au   testamenti  factio  activa  toti  aceia  care  sunt  capabili  de  fapt  si  de  drept.  Insa.   Testamenti  factio Pentru  ca  un  testament  sa  fie  intocmit  in   mod  valabil era  necesar  ca  testatorul.

 Si  s -­‐a   impus  ideea  de "oficium".in  virtutea  careia  pater  familias avea  indatorirea  sa-­‐si  iubeasca  descendentii.   Capitolul  III Succesiunea  deferita  contra  testamentului Alte  texte  romane  din  materia  succesiunii  se  refera  la   succesiunea  deferita  contra  testamentului .  spunea  tribunalul.Curs  2 2  martie  2010 10:07 Substituirea  de  mostenitori Substituirea  de  mostenitori.  fii  de  familie trebuiau  sa  fie  dezmosteniti  individual.  existau  anumite  cauze care  justificau   dezmostenirea  descendentilor.  adica  plangere  pentru  testamentul  inoficios/lipsit  de  oficium .  iar  centumvirii  anulau testamentul   considerand  ca  testatorul  a  fost  nebun atunci  cand  si-­‐a  intocmit  testamentul  intrucat.  care.  tot  asa  de  bine.    Spre  exemplu.  pe  cand  fiicele  si  nepotii   trebuiau  sa  fie  dezmosteniti  in  bloc. Iar  omisiunea  aparea  atunci  cand   descendentii  nu  erau  nici  instituiti. atunci   testamentul  se  rectifica.  impreuna. Daca  era  dezmostenit  un  fiu  de  familie fara  respectarea  formelor  solemne .  chiar  daca  descendentii  erau dezmosteniti  cu respectarea  formelor  solemne.  testatorul  isi  putea  dezmosteni  descendentii  cu  condita   sa  respecte  anumite  forme   solemne.   numai  un  nebun  isi  poate  dezmosteni  descendentii .  asa  cum  am  spus.  era  o  aplicatiune  a  principiului  simetriei (corespondentei  formelor)  in  materie   succesorala.  Asadar.  astfel  incat  fiicele  si  nepotii  care  erau  dezmosteniti  fara   respectarea  formelor  solemne  sa  dobandeasca  totusi  o  parte  din  succesiuni.  este  tot  o  instituire.   care.  daca  era  dezmostenit   Octavian  se  utiliza  formula  solemna  "Octavius  filiuus  meus  exheres  esto".  Totusi.  deoarece  un  asemenea  testament  era  considerat  ca   lipsit  de  oficium si  era  denumit  testament  inoficios.   Astfel.  nici  dezmosteniti.  iar  de-­‐a  lungul   New Section 1 Page 6 .   testamentul era  nul.   Din  acel  moment.  testamentul se  rectifica .  testamentul era   "ruptum" =  nul.  cu  timpul.  dar  acele  cauze  erau  lasate  la  aprecierea  tribunalului.  nu  se  anula.  Intrucat.  ci  erau  omisi.  ideile  romanilor  in  materie  succesorala  au  evoluat. Testamentul  inoficios Insa.  daca  era  omis  un   fiu.   Aceasta  actiune  era  intentata  in  fata  tribunalului  centumvirilor.  imbraca  3   forme: 1) Substitutio  vulgaris 2) Substitutio  pupillaris 3) Substitutio  quasi  pupillaris Substituirea  vulgaris este  cea  obisnuita  si  se  facea  pentru  ipoteza  in  care  cel  instituit  nu  voia   sau  nu  putea  sa  dobandeasca  succesiunea. cei   dezmosteniti  puteau  ataca  testamentul  in  justitie .  prin  formula  solemna  "Ceteri  omnes  exheres  sunto" (toti   ceilalti  sa  fie  dezmosteniti).  Iar  daca  erau  omisi  fiice  si  nepoti.   Substituirea  quasi  pupillaris se  facea  numai  pentru  ipoteza  in  care  cel  instiuit  mostenitor  ar   fi    devenit  alienat  mintal.  catre  sfarsitul  Republicii. Substituirea  pupillaris se  face  numai  pentru  ipoteza  in  care  cel  instituit  ar  fi  murit  inainte  de   a  implini  14  ani  (varsta  pubertatii).  asa  cum  testatorul  isi  putea  institui  descendentii  ca  mostenitori.  Iar  daca  erau  dezmosteniti  fara  respectarea  formelor  solemne  fiicele  si  nepotii.  care  putea  fi  atacat printr-­‐o  actiune  speciala denumita  "querela  inofficiosi  testamenti" . Aceleasi  efecte  juridice  se  produceau  si  in  cazul  omisiunii.  dar  de  gradul  II  sau  conditionala.  in   mod  simetric.

  New Section 1 Page 7 .  caci  presupunea   pronuntarea  unor  cuvinte   solemne  in  fata  martorilor. Din a  doua  categorie faceau  parte  sclavii  proprii  instituiti  mostenitori.  astfel  incat  sclavul  propriu  instituit   mostenitor  dobandea  succesiunea  in  calitate  de  om  liber.  incat  acesti  mostenitori  puteau  accepta succesiunea. cretio era  denumita perfecta. Din  ratiuni  de  ordin   practic.  fie  la  succesiunea   testamentara.  Spre   exemplu.  dupa  cum  puteau  s -­‐o  si  repudieze.  iar  de-­‐a  lungul   timpului  s-­‐a  constat  ca  practica  tribunalului  era  contradictorie (spete  similare  rezolvate  diferit).  Problema  acceptarii  nu  se  punea  de  vreme  ce  acesti   mostenitori  nu  trebuiau  sa  accepte  mostenirea.  De  aceea.   Din  categoria  a  treia faceau  parte persoanele  straine  de  familie .  mostenitorii se  clasifica  in  3  categorii: 1) Heredes  sui  et  necesarii 2) Heredes  necesarii   3) Heredes  extranei  sau voluntarii Din  prima  categorie faceau  parte  toti  aceia  care  in  momentul  mortii  lui  pater  familias   deveneau  persoane"  sui  iuris" .  de  drept.  potrivit  dreptului  civil): 1) Cretio 2) Pro  herede  gestio 3) Nuda  voluntas Cretio era  o  forma  a  acceptarii  solemna.  ceea  ce   presupunea  un  act  de  administrare  a  bunurilor  succesorale  din  parte  celui  instituit . Sclavul  propriu  putea  veni  numai  la   succesiunea  testamentara pentru  ca  potrivit  legii  sclavul  nu  are  vocatie  succesorala.  iar  problema  repudierii  nu  se  punea  pentru  ca  nu   o  puteau  repudia.  In   acest  caz.  caci  din  acel  act  de  administrare  se  deducea  ca  cel   instituit  a  inteles  sa  accepte  succesiunea  (forma  tacita).  imparatul  Justinian  a  intocmit   o  lista cu  cauzele  care  justificau  dezmostenirea  descendentilor  si  o   alta  lista  cu  cauzele  care  justificau  intentarea  "querelei  inofficiosi  testamenti".  de   aceea. Pro  herede  gestio inseamna administrare  in  calitate  de  mostenitor (herede).  precum  si  asupra   fratilor  si  surorilor.   Acceptarea  mostenirii Daca  intelegeau  sa  accepte succesiunea  (aditio  hereditatis).  cu  precizarea  ca  in  aceasta   materie  si  colateralii erau  considerati  straini  de  familie. atunci  era  necesar  sa  recurga  la  una   din formele  acceptarii  succesiunii (in  numar  de  3.  iar  in  functie  de  dobandirea  mostenirii. Regimul  juridic  creat  pentru  descendenti  a  fost  extins  si  asupra  ascendentilor.  in  cazul  acestor  mostenitori  nu se  punea  nici  problema  acceptarii   mostenirii.  dar  acele  cauze  erau  lasate  la  aprecierea  tribunalului.  Acesti  mostenitori  puteau  veni  fie  la   succesiunea  legala.  romanii  au  admis  si  instituirea  ca  mostenitor  a  sclavului  propriu  cu  precizarea  ca  o   asemenea  instituire  trebuia  insotita  de  o  clauza  de  dezrobire .  caci  succesiunea  le  revenea   automat.dezmostenirea  descendentilor.  De  asemenea.  plata  impozitului  pe  succesiune. Capitolul  V Dobandirea  mostenirii   Alte  texte  se  refera  la  dobandirea  mostenirii.  testatorul  putea  dispune  ca   mostenitorul  sa  fie  dezmostenit daca  nu  se  pronunta  intr-­‐un  anumit  interval  de  timp.  Testatorul  avea  posibilitatea  de  a  impune celui  instituit  sa   accepte succesiunea  in  aceasta  forma.  Ei  erau  mostenitori  de  drept.  nici  problema  repudierii  ei.

 astfel  incat.  iar  la  origine.  in  paguba  creditorilor   defunctului. In  acelasi  sens.  acceptarea  succesiunii genereaza  si  anumite  efecte  juridice.Nuda  voluntas era  o  forma  de  acceptare  expresa.   New Section 1 Page 8 .  si  o  serie  de   datorii.   In  asemenea  caz.  pe  care  le  denumim  conditiile   acceptarii  : 1) Cel  instituit  mostenitor trebuia  sa  aiba  testamenti  factio  pasiva .  succesiunea  era incarcata  de  datorii .  adica  dincolo  de  limitele  activului  succesoral (activul succesiunii  era  format  din  lucruri  corporale  si  drepturi  de  creanta.  in  virtutea  caruia   mostenitorul  raspundea  pentru  datoriile  succesorale  numai"  intra  vires  hereditatis".   mostenitorul  trebuia  sa  plateasca  datoriile  succesorale  din  bunurile  proprii.  care  trebuie  platite  de  mostenitor.  puteau  dobandi   numai  1/2 din  succesiunea  pentru  care  au  fost  instituiti.  pe  langa  lucruri  corporale  si   drepturi  de  creanta.  Acest  efect  putea  genera  consecinte  pagubitoare  atat  pentru   mostenitor.  pe  care  le  denumim   efectele  acceptarii: 1) Confuziunea  patrimoniilor .  care  nu-­‐si  puteau  valorifica  drepturile  de  creanta . adica  in  limitele  activului  succesoral .  trebuia  sa  aiba  capacitate  testamentara.   Prin  dispozitiile  din  pas  caducaria se  prevedea  ca celibatarii  nu  primesc  nimic   din  succesiune.   2) Cel  instituit  mostenitor  trebuia  sa  aiba  ius  capiendi sau  dreptul  de  a  culege  o  mostenire .  Legile  caducare  cuprind  2  categorii  de  dispozitii: 1) Pas  nuptiaria 2) Pas  caducaria Prin  dispozitiile  din  pas  nuptiaria se  prevedea  ca  femeile  intre  20-­‐50  ani  si   barbatii  intre  25-­‐60  ani  trebuie  sa  traiasca  in  regimul  casatoriei  si  sa  aiba  copii.  intrucat  mostenitorul  trebuia  sa   plateasca  datoriile  succesorale .   drept  creat  in  vremea  lui  Octavian  Augustus  prin  legile  Iulia si  Papia  Popaeea.  imparatul  Justinian  a  decis  ca  mostenitorul  care  face  un inventar  al  bunurilor  succesorale sa  raspunda  pentru  datoriile  succesiunii  iarasi   numai  "intra  vires  hereditatis".  ori   mostenirea  acceptata  de  fiu  sau  de  sclav   trecea  in  patrimoniul  lui  pater  sau  lui   dominus.   mostenitorul  nu  mai  platea  datoriile  succesorale.  denumit ius  abstinendi sau  dreptul  de  a  se  abtine .  din  considere  de  ordin   practic.  dupa  ce  se  epuiza  activul  succesiunii.  dupa  ce  se  epuiza  activul  succesiunii.  actionand  in  spiritul  echitatii.  in  asemenea  cazuri.   Efectele  acceptarii  mostenirii Pe  de  alta  parte.  ceea  ce  inseamna  ca  patrimoniul  defunctului  se  contopeste  cu   patrimoniul  mostenitorului . dar  este  vorba  despre  fii   altuia  si  despre  sclavii  altuia.   mostenitorii  repudiau  succesiunile  incarcate  de  datorii .   Consecintele  pagubitoare  pentru  mostenitor se  produceau  atunci  cand   mostenirea.  care  trebuia  sa  plateasca  datoriile  succesorale.  dar  nesolemna.  cat  si  pentru  creditorii  defunctului.  Asadar.  intrucat  el  dobandea   bunuri  din  succesiune.   De  aceea. Conditiile  acceptarii  mostenirii Acceptarea  mostenirii presupunea  si  intrunirea  anumitor  conditii.  dar.  pretorul a  intervenit  si  a  creat  un  drept   special.  Iar  cei  care  erau  casatoriti.  denumite  si   legile  caducare .  romanii  au  admis  sa  fie  instituiti   si  fii  de  familie  si  sclavii.  fiul  si  sclavul  nu puteau  accepta  succesiunea  fara  aprobarea  lui   pater  sau  lui  dominus.  dar  nu aveau  copii.  iar   pasivul din   datorii).  deoarece  o  succesiune  cuprinde.  De  aceea.  datoriile  succesiunii  trebuiau  sa  fie   platite  ultra  vires  hereditatis .

 Daca  nu  exista  un  substituit.   3) Collatio  bonorum sau  raportul  bunurilor  succesorale .  repudiere  care  se  facea  printr-­‐o   simpla  declaratie  de  vointa .  confuziunea  patrimoniilor  putea  genera  consecinte  pagubitoare  si  pentru   creditorii  defunctului atunci  cand  mostenitorul  era  insolvabil .   Si  de  aceasta  data.   adica  sa  adauge  acele  bunuri    la  masa  succesorala .  Pe  aceasta  cale.  potrivit  reformei  pretorului  emancipatul  putea  veni  la  succesiune  in   familia  de  origine in  calitate  de  fiu.  de  vreme  ce  ramanea  sub  puterea  lui   pater  familias.  doreau  sa  obtina iesirea  din  indiviziune .  trebuia  sa  faca  raportul  bunurilor. Iar  un caz  atipic de  collatio  bonorum este  collatio  emancipati.  acestea  se  imparteau  de  drept. acela  care  primise  anumite  bunuri  de  la  pater  familias  in   timpul  vietii  acestuia  si  dorea  sa  vina  la  succesiunea  lui .   Capitolul  VI     Sanctiunea  mostenirii New Section 1 Page 9 . bunurile  defunctului  erau  separate   de  bunurile  mostenitorului .  astfel  incat creditorii defunctului  puteau  valorifica  dreptul   de  creanta  integral.  pe  seama  bunurilor  defunctului  si  numai  dupa  aceea  se  producea   confuziunea  patrimoniilor.  caci  femeia  casatorita  fara  manus primea  de  la  pater  famillias cu  titlu  de  dota anumite  bunuri.   adica  sa  adauge  la  masa  succesorala  toate  bunurile  pe  care  le -­‐a  dobandit  in  calitate  de   persoana  sui  iuris.   2) Dobandirea  dreptului  de  proprietate In  legatura  cu  acest  efect.  ci  bunuri  dobandite  prin   munca  proprie.  succesiunea  devenea  vacanta si  trecea  asupra  statului.  sau  raportul  bunurilor   emancipatului.  Acest  caz  de  raport  al  bunurilor  este  atipic  deoarece  emancipatul   nu adauga  la  masa  succesorala  bunurile  primite  de  la pater  familias.   Si  repudierea  mostenirii  genera  anumite  efecte  juridice: 1) Daca  existau  mai  multi  mostenitori  instituiti si nu  existau  substituiti . atunci  se   deschidea  mostenirea  legala .  s-­‐a  pus  problema  raporturilor  dintre  comostenitori.  iar  unul dintre   mostenitori repudia succesiunea.   2) Daca  exista  un  singur  instituit  care  avea  un  substituit.numai  "intra  vires  hereditatis".  iar  daca  nu   existau  nici  mostenitori  legali . In  virtutea  acestui  efect.  aveau  la   dispozitie  actiunea  de  iesire  din  indiviziune denumita  actio  familiae  hercisundae .   Dar.  proportional  cu  valoarea  creantelor  lor .  a  intervenit  pretorul.  cu  conditia sa  faca  raportul  bunurilor.  adica sa  adauge  bunurile  dotale  la  masa  succesorala .  iar  daca  unul  dintre   comostenitori  sau  mai  multi.   Repudierea  mostenirii Mostenitorii  voluntari aveau  si  dreptul  de  a  repudia  succesiunea .   Un  exemplu  tipic de collatio  bonorum este  collatio  dotis sau raportul  bunurilor   dotale.  intrucat.  Acest  efect  al  acrescamantului  se  producea  de  drept.  atunci  aveau  loc   acrescamantul (ius  adcrescendi)  in   sensul  ca partea  din  succesiune  repudiata  se  impartea  intre  cei  care  au  acceptat   succesiunea.  veneau  la  succesiune  mostenitorii  legali.  creditorii  defunctului  nu-­‐si  puteau  valorifica   dreptul  de  creanta  integral .   Pe  cand  lucrurile  corporale erau  dobandite  in  indiviziune. intre   comostenitori. mostenirea  repudiata de  catre   cel  instituit  trecea  asupra  substituitului . ruda  de  sange.  care  a  creat  in  favoarea  creditorilor   defunctului  separatio  bonorum.  O  asemenea  femeie  putea  veni  la  succesiune  in   familia  de  origine.  denumite  bunuri  dotale .  caci  intr-­‐o  asemenea   situatie.  ci numai  in  parte.  automat.  cu  conditia  sa  faca   raportul  bunurilor. Cat   priveste drepturile  de  creanta si datoriile.  creditorii  defunctului  veneau  in  concurs  cu  creditorii  mostenitorului si   intrucat  mostenitorul  era  insolvabil.

Dar  aceasta  recunoastere  avea  numai  o  valoare  teoretica.  era   o  actiune  generala  sau  cu  titlu  universal. Acelasi  senatusconsult  a  mai  prevazut  ca  paratul  de  buna  credinta  va  raspunde   numai  in  limitele  imbogatirii  sale. deoarece  avea  ca  obiect o  masa  de  bunuri spre  deosebire   de  actiunea  in  revendicare care  era  data  cu  titlu  particular si  purta  asupra  unor  bunuri  individual   determinate.  care.   El  poseda pro  possessore atunci  cand  stia  ca  nu  este  mostenitor  civil. New Section 1 Page 10 .  Acest  interdict   presupunea  o procedura care  se  desfasura  in  2  faze: 1) Reclamantul afirma  ca  este mostenitor  pretorian . trebuie  sa  distingem  intre  mostenirea  civila si  mostenirea   pretoriana.     Sanctiunea  mostenirii Cat  priveste sanctiunea  mostenirii. dar  ii   opunea  reclamantului  calitatea  sa  de  posesor prin  cuvintele "possidio  via  possidio" (posed  pentru  ca  posed).  abia  atunci  elibera  interdictul   quorum   bonorum prin  care  reclamantul  era  pus  in  posesia  bunurilor  succesorale .  iar  daca  se  convingea  ca  le  intruneste.  De  asemenea. deoarece  reclamantul  nu   era  pus  in  posesia  bunurilor  succesorale 2) Pretorul verifica  daca  reclamantul  intruneste  conditiile  necesare pentru  a  fi  mostenitor   pretorian. sau  petitiunea  de  hereditate.   Sanctiunea  mostenirii  pretoriene Mostenirea  pretoriana a  fost  sanctionata prin  interdictul quorum  bonorum.  petititiunea  de  hereditate  putea  fi  intenta  ca   si  actiunea  in  revendicare  impotriva  posesorilor  fictivi.  pe  cand  paratul  de  rea-­‐credinta  va  raspunde   pentru  tot  ce  lipseste  din  succesiune.   Mostenirea  civila era  sanctionata prin  hereditatis  petitio.   El  poseda  bunurile  succesorale  pro  herede atunci  cand  avea  convingerea  ca  el   este  mostenitorul  civil (cu  buna-­‐credinta).  Pentru  intentarea  acestei  actiuni  erau  necesare  anumite  conditii: 1) Reclamantul  trebuia  sa  faca  dovada  ca  este  mostenitor  civil  si  sa  nu  posede  bunurile   succesorale 2) Paratul trebuia  sa  fie  posesor al  bunurilor  succesorale Paratul  putea  poseda  bunurile  succesorale  fie   pro  herede fie  pro  possessore .  denumiti   ficti  possessores si   care  erau  de  2  feluri: i) "qui  liti  se  obsulit" -­‐ acela  care  simuleaza  calitatea  de  posesor  si  se  ofera   procesului ii) "qui  dolo  desiit  possidere" -­‐ acela  care  inceteaza  sa  posede  prin  dol Potrivit  senatusconsultul" Juventian" reaua  credinta  tine  loc  de  posesiune.  iar  pretorul ii  acorda  bonorum  possessio recunoscandu-­‐i  calitatea  de  mostenitor  pretorian fara  sa  verifice  daca  reclamantul   intruneste  cu  adevarat  conditiile  necesare  pentru  a  fi  mostenitor  pretorian .

Conditiile  de  fond  ale  legatului New Section 1 Page 11 .  ceea  ce  inseamna  ca  la  legatul  per  vindicationem.   se  poate  considera  fie  legatar  per  vindicationem. Legatul este  o  dispozitie  formulata  in  termeni  imperativi  si  solemni.  au  afirmat  ca  de  vreme  ce  un  legat   per  vindicationem nul  poate  fi   considerat  valabil  ca  legat   per  damnationem.  atunci  legatarul  va   intenta  impotriva  mostenitorului  o  actiune  personala.  cu  atat  mai  mult  un  legat  per   vindicationem valabil  poate  fi  considerat  valabil  si  ca  legat   per  damnationem.  prin  care  testatorul  dispune  de  un  bun  individual  determinat  in  profitul  unei  persoane  care   este  denumita  legatar.  in   momentul  mortii  testatorului. Pe   aceasta  cale.Curs  3 9  aprilie  2010 19:25 Capitolul  VII            Legate  si  fideicomise   Legate Alte  texte  romane  din  materia  succesiunilor  se  refera  la  legate.  Prin  aceasta  clauza.  in  functie  de  interesele  sale. testatorul  il  obliga  pe  mostenitor  sa  transmita  un  bun  din  succesiune   unei  persoane care  este  denumita  legatar iar  bunul  transmis se  numeste bun  legat.  grevand  pe  mostenitorul   instituit.  insa  jurisconsultii. deoarece. ceea  ce   presupune  ca  mai  intai  se  executa  legatul.  in  calitatea  sa  de   proprietar.  legatarul  devine  proprietar  al  bunului  legat.   Conditiile  de  forma  ale  legatului Romanii  au  cunoscut 4 feluri  de  legate: 1) legatul  per  vindicationem 2)  legatul per  damnationem 3) legatul  per  praeceptionem 4) legatul  sinendi  modo In  cazul  legatului per  vindicationem . beneficiarul unui  legat  per  vindicationem .  testatorul  il  obliga  pe  mostenitor  sa  transmita  un  anumit  bun   legatarului.  pe  cale  de   interpretare. Legatul  per praeceptionem a  fost  creat  in  scopul favorizarii  unuia  dintre  mostenitorii   instituiti.  dupa  care  succesiunea  era  impartita  in  parti  egale   intre  toti  mostenitorii. s-­‐a  dispus  ca  un  legat  per   vindicationem nul  pentru  nerespectarea  unor  conditii  de  forma  sau  de  fond poate  fi   considerat  valabil ca  legat  per  damnationem. in  mod  execptional.  legatul  este  o  clauza care  figureaza  in  testament  imediat  dupa  instituirea  de   mostenitori. iar  daca   mostenitorul  il  impiedica sa  intre  in  posesia  bunului.  deoarece  in  cazul  acestui  legat   mostenitorul  avea  numai  obligatia  de  a  nu-­‐l  impiedica  pe  legatar  sa  intre  in  stapanirea   bunului  legat.  atunci  legatarul.  in  acest  caz. iar  daca  mostenitorul  nu-­‐si  indeplineste  aceasta  obligatie.  prin   Senatusconsultul  Neronian.  unul  dintre  mostenitori  avea  si  calitatea  de  legatar. Legatul  sinendi  modo este  un  legat  cu  titlu  de  permisiune . testatorul  transmite  un  lucru  cu   titlu  de  proprietate  direct  legatarului . fie  legatar  per  damnationem. Prin  urmare. La  inceputul  epocii  clasice. va  intenta  impotriva  mostenitorului  actiunea  in  revendicare La  legatul  per  damnationem.

singura  regula  din  dreptul   roman  ce  poarta  numele  celui  care  a  creat-­‐o.  mostenitorii au  inceput  sa  repudieze succesiunile   incarcate  cu  multe  legate. Asa  incat  in  vremea  lui  Octavian  s-­‐a  dat  legea  Falcidia. in  favoarea  unor  persoane  straine  de  familie . atunci puteau  fi  eludate  toate   conditiile  de  forma  si  de  fond  ale  testamentului. Fideicomise Fideicomisul este  actul  de  ultima  vointa  prin  care  o  persoana.   Daca testatorul dispunea  prin  legatul  per  vindicationem de  un  bun  care  nu  ii   apartinea. Daca  fideicomisul  era  introdus  in  testament. 2.   dupa  intocmirea  testamentului .  legatele  erau  introduse  in  testament  in  vederea favorizarii unora  dintre   mostenitorii  instituiti.  pana  la  formarea   patrimii. 3)  A  treia  conditie  de  fond  si-­‐a  gasit  expresia  in  Regula  Catoniana. Fideicomisul  putea  fi  introdus  in  testament . Iata  de  ce  au  fost  date  3 legi  succesive prin  care s-­‐a  ingradit  libertatea  de  a   dispune  prin  legat: 1.  De  aceea.  si  totusi   legatul  ramane  nul  pentru  ca  el  a  fost  nul  in   momentul  intocmirii  testamentului.   Daca  insa.  dar. In  virtutea  acestei  reguli.dar  el  putea  fi  intocmit  in  mod  valabil  si  in  afara   testamentului.  dupa  executarea  lor  activul   succesiunii  se  epuiza.  denumita  fiduciar.Conditiile  de  fond  ale  legatului Dar  legatele  presupun  si  respectarea  unor  conditii  de  fond: 1) Legatarul  trebuia  sa  aiba  testamenti  factio  pasiva .  sa  transmita  un  bun  sau  o  parte  din  mostenire   altei  persoane  care  este  denumita  fideicomisar.  el  trebuie  sa  execute  legatele. iar  mostenitorul  trebuia  sa  plateasca  datoriile  succesorale  din   bunurile  proprii. 3.  Cato  cel  Batran .  regula  potrivit  careia  daca  un   legat  este  nul  in  momentul  intocmirii  testamentului  va  ramane  nul  pentru  totdeauna .   In  aceasta  situatie. Prin  legea  Furia  testamentaria s-­‐a  prevazut  ca  bunul  legat  nu  poate  avea   o  valoare  mai  mare  de  1000  de  asi.  dar  Legea  celor  XII  Table a  consacrat principiul  deplinei  libertati   de  a  dispune  prin  legat. in  paguba  creditorilor defunctului.  denumita  disponent sau   dispunator. New Section 1 Page 12 .  care  nu-­‐si  mai  puteau   valorifica  drepturile  de  creanta. roaga  o  alta  persoana.  toate  legatele  erau  reduse  in  mod  proportional. Initial.  acel  legat  era  nul pentru  ca  nimeni  nu  poate  transmite  ceea  ce  nu  are.  intrucat  el  urma  sa  dobandeasca  un   bun  din  succesiune.  de  vreme  ce  testatorul  a  devenit   proprietarul  acelui  bun.  atunci  calitatea  de  fiduciar  o  avea   mostenitorul.  legatul  ar  putea  fi  executat. prin  care  s-­‐a  dispus   ca  mostenitorul  trebuie  sa  dobandeasca  cel  putin  1/4  din  mostenirea   care  i  s-­‐ar  fi  cuvenit  potrivit  succesiunii  legale.  testatorul  putea  deveni  proprietar  al  bunului  legat . judecatorul  nu  putea  lua  in  considerare  noile   imprejurari  ivite  in  intervalul  de  timp  cuprins  intre  momentul  intocmirii   testamentului  si  momentul  mortii  testatorului .  iar  unii  testatori   introduceau  in  testamentele  lor  atat  de  multe legate  incat. 2) Executarea  legatelor  apasa  asupra  mostenitorului.  fideicomisul  era  intocmit  in  afara  testamentului. Prin  legea Voconia s-­‐a  prevazut  ca  legatarul  nu  poate  dobandi  mai  mult   decat  mostenitorul Dar  cele  doua  legi  nu  au  fost  eficiente deoarece testatorul  putea   introduce  in  testamentul  sau  un  numar  foarte  mare  de  legate  mici   dupa  executarea  carora  activul  succesiunii  se  epuiza.  iar  daca  acea  1/4  nu  se   forma.

 fie intreaga  succesiune.  in  paguba  creditorilor  defunctului.  in  primul  rand  pentru  ca   obligatiile sunt   oglinda  juridica  a  economiei  de  schimb .  una  ii  apartine  lui  Paul  iar  a  doua  ii   apartine  lui  Justinian  si  intrucat  definitia  lui  Justinian  este  apropriata  de  cea  moderna.  ne  vom  opri   New Section 1 Page 13 .iar  economia  de  schimb  romana  a  cunoscut  o  dezvoltare  fara   precedent.  iar  in  vremea  lui  Justinian  s-­‐au  initiat  o  serie   de  reforme  prin  care  legatele  si  fideicomisele  au  fost  unificate.  fideicomisul  a  fost  sanctionat numai  pe  tĉƌąm  religios si  pe  taram   moral. Textele  romane  ne-­‐au  transmis doua  definitii  ale  obligatiei.  asa  incat  s -­‐au  dat  2   senatusconsulte: 1.  definitia  si  elementele  obligatiei Originea  obligatiei   Materia  obligatiilor  prezinta  o  importanta  cu  totul  aparte.  fideicomis  care  putea  avea  ca  obiect fie  o  parte   din  succesiune.  au  fost  preluate  in  forma  pura.  in  cazul  caruia   disponentul  ii  transmitea  un  bun  fiduciarului  cu  conditia  ca  acesta  sa-­‐l  transmita  la  randul  lui  unei   persoane  din  aceeasi  familie.  el  a  fost  sanctionat si pe  taram  juridic.  cu  forma.  care  devine  si  ea  tot  fiduciar. In  felul  acesta  s-­‐a   asigurat  pastrarea  bunurilor  de  valoare  in  sanul  aceleiasi  familii. insa.conditiile  de  forma  si  de  fond  ale  testamentului. Prin  care  raporturile  dintre  mostenitorul  fiduciar  si  fideicomisar au  fost   reglementate de  asa  maniera  incat  mostenitorul  fiduciar  sa  dobandeasca   totusi  o  parte  din  succesiune.  principiile  si  institutiile  din  materia  obligatiilor  au  fost  preluate  in   dreptul  modern  fara  adaptari. De  aceea.  fideicomisarul  devenea  in  mod  automat  fiduciar.   Romanii  au  cunoscut  si fideicomisul  de  ereditate.  s-­‐au   contopit.  mostenitorii  fiduciari au  inceput  sa  repudieze succesiunile  incarcate   cu fideicomise  de  ereditate . Pana in  vremea  lui  Octavian.  incepand  din  vremea  lui  Octavian. TITLUL  IV        OBLIGATIUNI  -­‐ PARTEA  GENERALA Capitolul  I Originea.   Materia  obligatiilor  are  doua  parti: 1)  Partea  generala sau  teoria  generala  a  obligatiilor 2)  Partea  speciala sau izvoarele  obligatiilor La  partea  generala  vom  cerceta  acele  reguli  care  sunt  comune  tuturor  izvoarelor  de   obligatii. apareau  o  serie  de  complicatii.  care  la  randul  ei  avea  aceeasi  obligatie .  in  practica. Pe  langa fideicomisul  obisnuit.  iar  daca  fideicomisul  de  ereditate era inclus  in  testament.  avand  obligatia   sa  lase  bunul  respectiv  altei  persoane  din  aceeasi  familie. senatusconsultul  Trebelian 2.  iar  conceptele.  ceea  ce  presupune  ca  prin   mecanismul fideicomisului  de  familie . romanii  au  mai  cunoscut  si   fideicomisul  de  familie .  categoriile.  cu   elementele  si  cu  efectele  sale  specifice.  intrucat  mostenitorul avea  calitatea  de  fiduciar  si  trebuia  sa  transmita   intreaga  succesiune  fideicomisarului  dupa  care  urma  sa  plateasca  datoriile  succesorale  din  bunurile  sale. La  partea  speciala  vom  studia  fiecare  izvor  de  obligatii  in  parte. senatusconsultul  Pagasian.

Obiectul obligatiei  este  desemnat  in  definitie  prin  cuvantul  platĉ.  ne  vom  opri   asupra  ei. ĺ Cuvantul praestare desemna  obligatia  de  a  procura  folosinta  unui  lucru  fara  a   constitui  un  drept  real.  exprimata  prin  cuvintele   iuris  vinculum .   Potrivit  lui  Justinian:  Obligatio  est  iuris  vinculum  quo  necessitate  adstringimur  alicuius  solvendae   rei  secundum  nostrae  civitatis  iura -­‐ Obligatia  este  o  legatura  de  drept  prin  care  suntem  constransi  a   plati  ceva  conform  dreptului  cetatii  noastre. Obiectul 3.ci  are  un  inteles  exprimat  prin  termenii  de: dare.   posibilitate  care  este  denumita  drept  de  creanta .  cuvantul  praestare este  egal  cu  plata. Elementele  obligatiei   Obligatia presupune  intrunirea  a 3  elemente: 1.   Din  aceasta  definitie  rezulta  ca  obligatia este  o  legatura  de  drept . Sanctiunea Subiectele obligatiei  sunt: a) creditorul b) Debitorul Creditorul este subiectul  activ  al  obligatiei intrucat  el  poate  pretinde  o  plata . ĺ Cuvantul  dare desemneaza  obligatia  de  a  transmite  proprietatea  sau  de  a   constitui  un  alt  drept  real. spre   exemplu  prestarea  unui  serviciu.  adica  in  conformitatea  cu   cerintele  legii  si  ale  moralei 2)  Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  fie  posibil. Imposibilitatea  juridica apare  atunci  cand  se  promite  un  lucru   nepatrimonial.  nu  si  fata  de  terti.  insa  cuvantul ƉůĂƚĉ nu  are   seminificatia  remiterii  unei  sume  de  bani. in   sensul  ca  obligatiile  produc  efecte  numai  intre  parti.  intrucat  el  poate  fi  constrans  pe  cale   judiciara  sa  faca  plata. ĺ Cuvantul facere desemneaza obligatia  de  a  face  ceva  pentru  creditor. 3)  Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  fie  determinat sau  cel  putin  determinabil 4)  Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  constea  dintr-­‐o  prestatiune  pe  care  debitorul  o   face  creditorului . New Section 1 Page 14 . Astazi.  iar  in  dreptul  modern  aceasta  legatura  de  drept  este  denumita raport  juridic   obligational sau  obligatie.  intrucat  obligatiile  sunt  guvernate  de  principiul  relativitatii.apartine  lui  Justinian  si  intrucat  definitia  lui  Justinian  este  apropriata  de  cea  moderna. Debitorul este  subiectul  pasiv  al  obligatiei .  de  exemplu  un  animal  fabulos. Subiectele 2. iar  imposibilitatea este  de  doua   feluri: a)  imposibilitate  fizica b)  imposibilitate  juridica Imposibilitatea  fizica apare  atunci  cand  se  promite  ceea  ce  nu  exista  in   natura.   facere si  praestare. Obiectul  obligatiei trebuie  sa  indeplineasca  anumite  conditii: 1)  Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  fie  licit si  moral.

 nu  si  fata  de  terti.  contractele se  clasifica  in  functie  de  trei  criterii: 1.  in  care  precizeaza  ca  obligatiile  izvorasc:  ex  contractu  ex  delicto Mai  tarziu  insa.   Imparatul  Justinian  ne-­‐a  transmis  o  clasificare  cvadripartita a  izvoarelor  de  obligatii.sensul  ca  obligatiile  produc  efecte  numai  intre  parti.  Izvoarele 2.   Daca  debitorul  nu  plateste  de  buna  voie .   Pe  langa  sensul  clasic  de  raport  juridic. Efectele 3. Capitolul  II Clasificarea  obligatiilor Textele  romane  ne-­‐au  transmis  numeroase  criterii  de  clasificare  a  obligatiilor . dupa  cum  se  numeste   obligatie  si  dreptul  de  creanta  al  creditorului.  Gaius  si-­‐a  dat  seama  ca  exista  si  alte  izvoare  de  obligatii.  in  functie  de  izvoare.  sa  execute  obligatia. Sanctiunea 2.  Astfel.  creditorul  are  impotriva  lui  o actiune   personala.  dintre  care   importante  sunt trei: 1.  iar  sensul  cu  care  este  utilizat  cuvantul  obligatie rezulta   din  context.  Sanctiunea 3.  contractele  sunt:   ͻ de  drept  strict ͻ de  buna-­‐credinta Contractele  de  drept  strict sunt  interpretate  de  judecator ad   New Section 1 Page 15 . La  romani.  prin  care  il  poate  constrange  pe  cale  judiciara  sa  faca  plata.  ne-­‐a  fost  transmisa  de  Gaius  prin  "Institutele" sale. Potrivit  lui  Justinian.  cuvantul obligatie  desemneaza  si  datoria  pe  care  trebuie  sa  o  plateasca  debitorul.  cuvantul  obligatie are  si  alte  sensuri.  Numarul  participantilor  la  raportul  juridic  obligational Clasificarea  obligatiilor  dupa  izvoare Prima  clasificare a  obligatiilor.  care  nu  sunt  nici   contracte  nici  delicte  si  pe  care  le-­‐a  denumit variae  causarum  figurae sau  alte  izvoare  de   obligatii. Forma In  functie  de sanctiunea lor.  obligatiile  izvorasc  din:  contracte    quasicontracte  delicte    Quasidelicte  Contractul este  o  conventie  generatoare  de  obligatii   sau conventie  care  genereaza   drepturi  de  creanta  si  datorii.   preluata  si  in  dreptul  modern. 5)Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  prezinte  interes  pentru  creditor Sanctiunea este  al  treilea  element  al  obligatiei.

 romanii  si-­‐au  dat  seama  ca  exista  si  contracte  bilaterale   imperfecte. contractul   de  imprumut.Contractele  de  drept  strict sunt  interpretate  de  judecator ad   litteram.   Contractele  solemne presupun  respectarea  unor  conditii  de  forma in  functie  de  care. spre  exemplu.  acelea  care  se  nasc  unilaterale.  la  randul  lor.  spre  exemplu.  contractul  de  vanzare ia  nastere  in   momentul  realizarii  acordului  de  vointa  cu  privire  la  obiect  si   pret.  jurisconsultii  spuneau  ca  aparitia  contractelor   consensuale  marcheaza  momentul  de  maxima  abstractizare  a   tehnicii  juridice  prin  care  se  creeaza  obligatii. In  functie  de forma lor. In  functie  de  efectele lor.  Daca  insa  depozitarul  face  cheltuieli  pe  cont   propriu  in  vederea  conservarii  lucrului  el  are  dreptul  la   despagubire. Contractele  de  buna-­‐credinta se  interpreteaza  de  judecator  in   scopul  de  a  stabili  care  a  fost  intentia  partilor  sau  vointa  reala  a   partilor  atunci  cand  au  incheiat  contractul.   Spre  exemplu.  in  acelasi  timp (contractul  de  vanzare). iar  cealalta  parte  numai  calitatea  de  debitor  (contractul  de   imprumut).  astfel  incat  in  aceasta  ipoteza  contractul  devine   bilateral.  ambele  parti  au  si  calitatea  de  creditor  si   calitatea  de  debitor.  se  clasifica in: a)  contracte  in  forma  religioasa b)  contracte  in  forma  verbala c)  contracte  in  forma  autentica d)  contracte  in  forma  scrisa Contractele  nesolemne nu presupun  respectarea  unor  conditii  de   forma si  la  randul  lor  se  clasifica  in trei  categorii: a)  contracte  reale b)  contracte  consensuale c)  contracte  nenumite Contractele  reale se  formeaza  prin  conventia  partilor  insotita   de  remiterea  materiala  a  lucrului.  contractele  se  clasifica  in: ͻ contracte  solemne ͻ contracte  nesolemne.  una  dintre  parti  are  numai  calitatea  de   creditor. Contractele  consensuale se  formeaza prin  simpla  conventie  a   partilor. New Section 1 Page 16 . insa. dar  pe  parcursul   executarii  pot  deveni  bilaterale. deoarece  in  momentul  formarii  sale  numai  depozitarul  are   obligatia  de  a  restitui  lucrul  dat  in  pastrare  la  cererea   deponentului. La  contractele  bilaterale.  contractul  de  depozit se  naste  unilateral.  De  aceea.  contractele  sunt: ͻ Unilaterale ͻ Bilaterale La  contractele  unilaterale.

 Acest  fapt  este  licit  si  genereaza  efecte  similare  cu  cele  ale  contractului  de   mandat.  Delictele  sunt  fapte  ilicite.Contractele  nenumite se  formeaza prin  conventia  partilor   insotita  de  executarea  obligatiei  de  catre  una  dintre  parti.  neexistand  criterii  de  distinctie. New Section 1 Page 17 .  formarea  sau  nasterea  contractului  coincide  cu   executarea  sa.  intrucat   quasicontractul este  un  fapt  licit  care  genereaza  efecte  similare  cu  cele  ale   contractului. ceea  ce  inseamna  ca  la  contractele  nenumite.  Un  exemplu  este  contractul  de  schimb.  cauzatoare  de  prejudicii.  considerandu-­‐se  ca  acela  care  administreaza  bunurile  altuia  se   comporta  ca  si  cand  ar  fi  primit  o  imputernicire. iar  in  dreptul  roman  nu   exista  conditii  de  forma  sau  de  fond  pentru  a  distinge  intre  delicte  si  quasidelicte intrucat  conceptul  de  quasidelict  a  aparut  datorita  mentalitatii  conservatoare  a   romanilor.   Spre  exemplu.  Quasidelictele sunt  tot  fapte  ilicite  cauzatoare  de  prejudicii.  vecinul  ii  repara   casa.  Cuvantul quasicontract vine  de  la quasi  ex  contractu (ca  si  din  contract).  pentru  una  din   parti.  care  genereaza  obligatia  de  a   repara  prejudiciul  cauzat  sau  de  a  plati  o  amenda.  in  lipsa  proprietarului.  spre  exemplu. gestiunea  de  afaceri consta  in  administrarea  bunurilor  unei   persoane  fara  stirea  ei.

 pentru  a  cere  restituirea  platii  pe  care   a  facut-­‐o  de  buna  voie. Iar  daca  sunt  mai  multi  debitori. De  aceea  spunem  ca.   Obligatiile  cu  pluralitate  de  subiecte.  ci  se  afla  in  situatia  aceluia  care  a  executat  o  obligatie. Clasificarea  obligatiilor  in  functie  de  sanctiune In  functie  de  sanctiunea  lor.  debitorul  executa  de  buna  voie  o  obligatie  naturala .Curs  4 16  martie  2010 10:02 2. Daca  debitorul  nu  executa  de  buna  voie  o  obligatie  naturala.  exista  si  obligatii   complexe.  regula era  ca  obligatiile  cu  pluralitate  de  subiecte  sunt   conjuncte/divizibile .   Daca  debitorul  nu  executa  de  buna  voie  o  obligatie  civila.  caci  Justinian  ne-­‐a  infatisat  cea  mai  simpla  obligatie.  aceea  in  care   exista  un  singur  debitor  si  un  singur  creditor. 3.  sa  faca  plata.  se  clasifica  la  randul  lor   in: a) Obligatii  conjuncte b) Coreale/solidare Obligatiile  conjuncte sunt guvernate  de  principiul  divizibilitatii  creantelor  si  datoriilor .     Daca  insa.  obligatiile  naturale  sunt   sanctionate  pe  cale  de  exceptiune/prin   exceptiune.  el   intenteaza  actiunea  in  repetire.  prin  urmare.   New Section 1 Page 18 . raportul  juridic  se  va  stinge  numai  dupa  ce  si  ultimul   dintre  debitori  isi  va  fi  platit  partea  lui  din  datorie.  cu  pluralitate  de  subiecte.  si  daca  totusi. Obligatii  cu  pluralitate  de  subiecte Obligatiile  se  clasifica  si  in  functie  de  numarul  participantilor  la  raportul  juridic  obligational (numarul  subiectelor  subiectelor).  sa-­‐si  execute  obligatia.  in  care  partile  sunt  pe  picior  de  egalitate.  Deoarece  el  nu  se  afla  in  situatia  aceluia  care  a  facut  plata  lucrului   nedatorat.  ci   pe  cale  de  exceptiune.   Insa.  obligatiile  se  clasifica  in: a) Civile b) Naturale Obligatiile  civile sunt  sanctionate  prin  actiune .  in  care  sunt  fie  mai  multi  creditori.  creditorul  nu  are  actiune   impotriva  lui si  nu-­‐l  poate  constrange  sa  faca  plata.  fiecare  debitor  va  putea  fi  tinut  numai  pentru   partea  lui  din  datorie.  creditorul  are  impotriva  lui  o   actiune  personala  de  drept  strict sau  de  buna  credinta prin  care  il  poate  constrange  pe  cale   judiciara.  creditorul  se  va  apara  cu  succes.  pe  langa  obligatiile  simple .   La  romani. Obligatiil  solidare. daca  sunt  mai  multi  creditori.   adica  nu  poate  intenta  cu  succes  actiunea  in  repetire .  adica  prin  proces  sa-­‐si  execute  obligatia.  Dar. care  se  va  stinge  numai  dupa  ce  si  ultimul  dintre  creditori  isi  va  fi   valorificat  partea  sa  din  creanta.  paralizandu -­‐I  actiunea  prin   exceptiunea  lucrului  datorat  si  platit . Daca  sunt  mai  multi  creditori.  fie  mai  multi  debitori.   Obligatiile  naturale nu  sunt  sanctionate  pe  cale  de  actiune.  el  nu  poate  repeta.  la  obligatiile  conjuncte  avem   mai  multe  obiecte  si  un   raport  juridic  obligational.  partile  aveau  posibilitatea  ca  printr-­‐o  conventie  speciala sa  transforme  obligatia  cu   pluralitate  de  subiecte  intr-­‐o  obligatie  coreala/solidara.  Iar  daca  sunt  mai  multi  debitori. fiecare  creditor  va  putea  pretinde  numai  partea  sa  din   creanta.

 iar  obligatiile  coreale se  caracterizeaza  prin  pluralitate  de  raporturi  juridice  si  prin   unicitate  de  obiecte. adica  il   confundau  cu  obligatia  pe  care  contractul  o  genera.  la  obligatiile  coreale  avem  un  singur  obiect  si  mai  multe  raporturi  juridice   obligationale.  obligatiile  conjuncte se  caracterizeaza  prin  pluralitate  de  obiecte  si  unicitate  de   raport  juridic. Daca  sunt  mai  multi  debitori.  daca  vanzatorul  se  obliga  sa  transmita  proprietatea   asupra  unui  lucru.  el  trebuia  sa   recurga  la  mancipatiune.  Iar  daca  unul  dintre  creditori  isi  valorifica   dreptul  de  creanta. Trebuie  sa  retinem  ca  la  romani  contractele  nu erau  translative  de   proprietate. oricare  dintre  debitori  poate  fi  tinut  pentru  intreaga   datorie.  obiectul  contractului  consta  in.  in  acest  sens. adica  a  avea  o  parere   identica  cu  a  celeilalte  parti .  incat  in   momentul  incheierii  contractului  de  vanzare. prin  urmare.   Capitolul  III Elementele  contractelor Contractele  presupun intrunirea unor  elemente  care  se  clasifica  in: 1) Elemente  esentiale 2) Elemente  accidentale 1. Consimtamantul este  manifestarea  de  vointa  a  unei  parti  in  sensul  dorit  de  cealalta   parte.  trebuia  sa  recurga  la  un  act  ulterior  si   distinct  de  contract  pentru  a-­‐si  executa  acea  obligatie.   Ele  sunt  in  numar  de  3: 1) Obiectul 2) Consimtamantul 3) Capacitatea 1.  iar  daca  debitorul  se  obliga  sa   transmita  proprietatea  asupra  unui  lucru.  fie  din  facere.  Iar   cauzele  de  inexistenta  a  consimtamantului  erau  3: 1) Neseriozitatea 2) Eroarea New Section 1 Page 19 .  existau cauze care  duceau  la  inexistenta  consimtamantului. oricare  dintre  creditori  poate  valorifica  intregul  drept   de  creanta.  in  executarea  acestei  obligatii.  toate  celelalte  raporturi  juridice  se  sting  din  lipsa  de  obiect. La  romani. Elementele  esentiale se  numeste  astfel  deoarece.   Daca  sunt mai  multi  creditori.  cuvantul  "consensu" vine  de  la  "cum  sentire".Obligatiil  solidare.  cumparatorul  dobandeste   calitatea  de  proprietar  chiar  in  momentul  incheierii  contractului. Obiectul  contractului avea  la  romani  2  acceptiuni: 1) Romanii  confundau  obiectul  contractului  cu  efectele  sale.  fie  din  prestare.  in  lipsa  lor.  fie  din   daruri. 2.   Spre  exemplu. Asadar.   Pe  cand astazi.  contractele  sunt  translative  de  proprietate.   De  altfel.  contractul  nu  se  poate  forma  in   mod  valabil.   2) Romanii  confundau  obiectul  contractului  cu  obiectul  obligatiei. ci  numai  generatoare  de  obligatii. NB:    In  concluzie.  atatea  raporturi  cate  parti  sunt .

Spre  exemplu.  Primus  intentioneaza  sa  incheie  contractul  cu   Secundus  (bun  arhitect)  si  in  realitate. Apare  atunci  cand  una  dintre  parti  intentioneaza  sa  incheie   un  anumit  contract.  nu  exista   consimtamant  si  prin  urmare  nici  contract.  Primus  intentioneaza  sa  cumpere  un   candelabru  fiindca  e  confectionat  din  argint.  pentru  ca  lipseste   un  element  esential.  una  dintre  parti  forteaza  contractul  prin  fortarea   mainii Viciile/vitiile  de  consimtamant sunt: 1) Metus  -­‐ teama/violenta  psihica New Section 1 Page 20 .  iar   Secundus  crede  ca  I  se  doneaza.  reprezentare  a  unor  imprejurari.  in  4  cazuri  determinate. Spre  exemplu.   Eroarea este gresita  intelegere. de  regula.  iar  cealalta  parte  crede  ca  este  vorba   despre  alt  contract.   Spre  exemplu.  Primus  intentioneaza  sa  vanda  un  lucru. Spre  exemplu. Error  in  personameste  eroarea  cu  privire  la  identitea  uneia  dintre   parti. Spre  exemplu. In  dreptul  roman.  il  incheie  cu  Tertius.  eroare  ducea  la  inexistenta   consimtamantului: 1) Error  in  negotio 2) Error  in  persona 3) Error  in  corpore 4) Error  in  substantia Error  in  negotio este eroarea  cu  privire  la  natura  juridica  a   contractului.  iar  Secundus  crede  ca  este  vorba  despre  alt   lucru.  consimtamantul  dat  de  actor  in  interpretarea   unui  rol.  iar  Secundus   crede  ca  este  vorba  despre  un  candelabru  confectionat  din   arama. eroarea  nu afecta  consimtamantul.   Apare  atunci  cand  primus  intentioneaza  sa  dobandeasca  un   anumit  lucru. Error  in  corpore este  eroarea  cu  privire  la  lucru.   Error  in  substantia este  eroarea  cu  privire  la  calitatile  esentiale  ale   lucrului si  se  numesc  esentiale  acele  calitati  ale  lucrului  care   determina  partile  sa  incheie  contractul.  In  acest  caz.2) Eroarea 3) Violenta  fizica Neseriozitatea aparea  atunci  cand  consimtamantul  era  dat  in  gluma sau   in  imprejurari  care  exclud  intentia  partii  de  a  se  obliga.   Violenta  fizica ducea  la  inexistenta  consimtamantului  intrucat  violenta   fizica  exclude  posibilitatea  manifestarii  de  vointa.   Dar.  Nu   exista  consimtamant.

 printre  care  si  prezenta  martorilor.   Iata  cum  . deoarece  vechii   romani  spuneau  "ho  acta  voluntas  sent  tamen  voluntas" . Asadar.  prin  executarea  acelui  ordin.  in  cazul  nostru  ii   ordona  sa  renunte  la  contract.  Iar  daca  paratul  nu  executa  acel  ordin.  adica  actiuni  prin   care  sa  se  urmareasca  anularea  unui  contract.  in  sensul  ca   "actio  metus"  si  "actio  de  dolo"  erau actiuni  arbitrarii in  cazul  carora  judecatorul  avea  o   dubla  calitate:   i) Arbitru ii) Judecator  propriu-­‐zis In  calitate  de arbitru.   Dolus consta  in  mijloacele  dolosive/viclene  prin  care  una  dintre  parti  o  determina  pe  cealalta  sa   incheie  contractul. care  se  formeaza  prin   simpla  manifestare  de  vointa  a  partilor.  la  origine.  ci  numai  procedeele  in  anulare.  au  aparut   contractele  nesolemne.  adica  o  vointa  constransa  este   totusi  o  vointa. In  noua  situatie.  ci  sunt   procedee  in  anulare intrucat  romanii    nu  au  cunoscut  actiunile  in  anulare. Insa.  violenta  psihica  constand  in  amenintarea  cu  un  rau  pentru  a   determina  o  persoana  sa  incheie  contractul   nu afecta  consimtamantul.  violenta  psihica  a  devenit  posibila   si  s-­‐a  exercitat  in  materie  contractuala. ci  il  viciau in  sensul  ca  victima  violentei   psihice  sau  victima  inselaciunii  dispunea  de  procedee  juridice  prin  care  putea  obtine  pe   cale   indirecta anularea  contractului care  a  fost  incheiat  sub  imperiul  amenintarilor  sau  sub  imperiul   inselaciunii.  catre  sfarsitul  epocii  vechi.  pretorul  a  intervenit  si  a  creat  2  mijloace   procedurale prin  care  se  putea  obtine  anularea  contractului  incheiat  sub  imperiul  violentei   psihice: a) "actio  metus"   b) "exceptio  metus" Actio  metus era  pusa  la  dispozitia  victimei  violentei  psihice   pentru  a  lua  initiativa  in   vederea  anularii  prin  mijloace  indirecte  a  contractului care  a  fost  incheiat  prin   utilizarea  violentei  psihice.   imprejurari  care  excludeau  posibilitatea  exercitarii  violentei  psihice.  ii  ordona  paratului  sa  dea  satisfactie  acelor  pretentii.  si  astfel  se  ajungea  pe  cale  indirecta  la  anularea  contractului.  victima  castiga   intotdeauna  procesul. iar  incheierea   lor  presupunea  respectarea  unor   conditii  de  forma .1) Metus  -­‐ teama/violenta  psihica 2) Dolus  -­‐ dol/inselaciune Metus  si  dolus    nu afectau  existenta  consimtamantului.  se  ajungea  pe  cale  indirecta  chiar  la anularea   contractului.  De  aceea.  in  epoca  veche toate  contractele  romane  au  fost  solemne. Si  dolul  a  fost  sanctionat  la  sfarsitul  Republicii (epocii  vechi)  prin  "actio  de  dolo" si  prin   "exceptio  doli" .   Pe  de  alta  parte.  indiferent  de  calitatea  sa  procesuala  (reclamant/parat).  dupa  ce  judecatorul  se  convingea  de  justetea  pretentiilor   reclamantului. Insa.   New Section 1 Page 21 .  incat  paratul  prefera  sa  execute  ordinul  pronuntat  de  judecator  in   calitate  de  arbitru  si  sa  renunte  la  contract.   Exceptio  metus era  pusa  la  dispozitia  victimei   pentru  a  se  apara  cu  succes  impotriva   creditorilor  care  ii  cerea  sa-­‐si  execute  obligatia  asumata  sub  imperiul  amenintarilor.  in  epoca  veche.  insa "actio  metus" si  "actio  de  dolo" nu sunt  actiuni  in  anulare .  arbitrul  devenea   judecator  propriu-­‐zis  si  pronunta  sentinta  de  condamnare  cu  consecinte  foarte  grave   pentru  parat.

 actiunea  va  fi  respinsa intrucat  dreptul  nu  este  exigibil.  Primus  promite  sa  ii  plateasca  100  lui  Secundus  daca   se  intoarce  din  Egipt  corabia  lui  Tertius. din  lipsa  de  obiect.3.  numai  pater  familias avea  o  deplina  capacitate  de  a   contracta.   prin  proces numai  dupa  ajungerea  la  termen.  Pe  cand.  iar  acolo  unde  nu  exista  drept.  va  fi  respinsa  si  a  doua  actiune  deoarece  se  opune  efectului   extinctiv  al  lui litis  contestatio.   Termenul  extinctiv.  caci.  Iar  daca  dupa   indeplinirea  termenului  suspensiv.   1. Conditia este  evenimentul  viitor  si  nesigur  de  care  depinde  nasterea  sau  stingerea  unui   drept.   Afecteaza  chiar  existenta  dreptului  de  creanta in  sensul  ca  dreptul  de   creanta  ia  nastere  nu  in  momentul  incheierii  contractului.  nu  exista  nici  actiune  in   justitie. 2.  persoanele  alieni  iuris aveau  o  capacitate  limitata  de  a   contracta. Elementele  accidentale La  romani.  creditorul  va  intenta  o  noua   actiune.   nu  este  exigibil.  ci  numai  daca   se  indeplineste  conditia.  in  virtutea  efectului  extinctiv  al   lui  litis  contestatio.   Primus  ii  promite  lui  Secundus  sa  ii  plateasca  o  suma  de  bani  anuala  pana   la  moartea  sa.  prin  urmare  si  conditia  este  de  2  feluri: a) Evenimentul  viitor  si  nesigur  de  care  depinde  nasterea  unui  drept  se  numeste   conditia  suspensiva.  desi  exista.   Iar  daca  titularul  unui  drept  de  creanta  cu  termen  suspensiv  intenteaza   actiunea inainte  de  indeplinirea  termenului.  In  sensul  ca  dreptul  de  creanta  se  naste  in  momentul  incheierii   contractului.   2. Capacitatea -­‐ aptitudinea  persoanei  de  a  contracta.  dreptul  de  creanta.  Primus  ii  promite  lui  Secundus  ca  ii  va  plati  100  la   calendele  lui  aprilie.  Iar   New Section 1 Page 22 .  erau  numeroase.  Iar  daca  titularul  dreptului   de  creanta  sub  conditie  suspensiva  intenteaza  actiunea  inainte  de   indeplinirea  conditiei.  ele  fiind  incluse  in  contract  numai  la  initiativa  partilor.  dar  el  devine  exigibil.  dreptul  de  creanta  s-­‐a  stins  cu  ocazia  primului   proces. In  dreptul  roman.  iar  actiunea  va  fi  respinsa. ci  numai   exigibilitatea  sa. Spre  exemplu.  adica  poate  fi  valorificat  pe  cale  judiciara.  de  unde  rezulta  ca  termenul  este  de  2  feluri: a) evenimentul  viitor  si  sigur  de  care  depinde  exigibilitatea unui  drept  se  numeste   termen  suspensiv b) evenimentul  viitor  si  sigur  de  care  depinde  stingerea unui  drept  se  numeste   termen  extinctiv Termenul  suspensiv nu afecteaza  existenta  dreptului  de  creanta. Termenul este  evenimentul  viitor  si  sigur  de  care  depinde  exigibilitatea  sau  stingerea  unui   drept.  dar  mai  importante  sunt  2: 1) Termenul 2) Conditia Aceste  elemente  se  numesc  accidentale  intrucat   contractul  se  incheie  in  mod  valabil  si  in   lipsa  lor. actiunea  va  fi  respinsa.  Pana  la  1  aprilie. Spre  exemplu.

Mostenitorii  acelor  persoane 3.  contractele  produc  efecte  numai  inter  partes.  Iar  fata  de  Tertius   ea  este  nula  intrucat  Tertius  nu  a  participat  la  incheierea  contractului.  la  romani.  si  fata  de  Primus.  stipulatiunea  obisnuita. Principiul  nereprezentarii  in  contracte a) In  legatura  cu  nulitatea  stipulatiunii  pentru  altul. Creditorii  chirografari  ai  persoanelor  care  au  incheiat  contractul   Din principiul  general  al  relativitatii  efectelor  contractului .  Secundus  raspunde  "promit".  in  materie   contractuala  exista  pe  o  parte.  prin  parti  contractante intelegem: 1.   stipulatiunea  pentru  altul. din  lipsa  de  obiect.  nu  si  erga  omnes. romanii  spuneau"  nemo  alteri   stipulari  potest "  adica nimeni  nu  poate  stipula  pentru  altul. Dar. astfel  incat  creditorul  sa-­‐si  poata  valorifica   dreptului  de  creanta.  si  fata  de  Tertius.   New Section 1 Page 23 . b) Evenimentul  viitor  si  nesigur  de  care  depinde  stingerea  unui  drept  se  numeste   conditie  rezolutorie (pact  comisoriu).  trebuie  sa  facem  distinctie  in  legatura  cu  executarea  obligatiilor  intre: 1) Obligatiile  contractuale 2) Obligatiile  delictuale In  primul  rand  pentru  ca  obligatiile  contractuale sunt  guvernate  de principiul  relativitatii   efectelor  contractelor .  produc  efecte: 1) Normale 2) Accidentale Efectul  normal al  obligatiei  consta  in  executarea  ei.  cea  de-­‐a  doua  actiune  va  fi  admisa (numai  ea  are  obiect).indeplinirea  conditiei.   Insa.   Pe  cand  la  stipulatiunea  pentru  altul.  Iar   daca  dupa  indeplinirea  conditiei.  iar  litis  contestatio nu  a   putut  opera.  caci.  creditorul  intenteaza  o  noua   actiune.  nici  nu  profita  altora .  la  stipulatiunea  obisnuita Primus  il  intreaba  pe  Secundus   "promiti  sa  imi  dai  100?"  iar  Secundus  raspunde  "promit".   Spune  Gaius.  Aceasta   stipulatiune  este nula. Principiul  nulitatii  stipulatiunii  pentru  altul 2.   Acest  principiu  s-­‐a  nascut  in  legatura  cu  utilizarile  pe  care  le-­‐a  avut   stipulatiunea  in materie  contractuala. Primus  il  intreaba  pe  Secundus   "promiti  sa  ii  dai  100  lui  Tertius?". actiunea  va  fi  respinsa. Persoanele  care  au  incheiat  contractul   2.  Aceasta   stipulatiune  e  valabila intrucat  ea  urmeaza  sa-­‐si  produca  efectele  intre   Primus  si  Secundus  (inter  partes).  Cu   alte  cuvinte.  Fara  de  Primus   ea  este  nula  intrucat  Primus  nu  are  interes  in  contract.   deoarece  prin  actiune  nu  a  avut  obiect.  conform  caruia  "res  inter  alios  acta  aliis  neque  nocere  neque   prodesse  potest" -­‐ contractele  incheiate  intre  unii  nici  nu  vatama.  potrivit  lui  Gaius. pe  de  alta  parte.   Capitolul  IV          Efectele  obligatiilor Obligatiile. Principiul  nulitatii  promisiunii  pentru  altul 3.  se  desprind  3  principii  speciale: 1.

 daca  Primus  are  o  creanta  de  100  fata  de  Secundus.  o  asemenea  stipulatiune  prezinta  interes  practic.   promiti  sa  imi  platesti  mie  500?".  De  aceea.  denumita  "stipulatio  poenae". adica  stipulatiunea  pentru   altul  si  astfel.  Primus  il   intreba  pe  Secundus  "Daca  tu  ii  vei  plati  100  lui  Tertius.  desi  stipulatiunea  pentru  altul  ramanea  nula.  va   trebui  s-­‐o  execute  pe  cea  valabila  si  sa  plateasca  in  exemplul   nostru  de  5  ori  mai  mult.  Aceasta  stipulatiune  a  penalitatii  este  valabila.  Acest  mecanism  se  intemeiaza  pe  o  stipulatiune   speciala.  romanii  au  creat  un  mecanism  prin   care.   New Section 1 Page 24 .ea  este  nula  intrucat  Tertius  nu  a  participat  la  incheierea  contractului.   si  o  datorie  de  100  fata  de  Tertius.  La  care  Secundus  raspunde   "promit".   Insa.   Cu  ocazia  incheierii  stipulatiunii  unei  penalitati.  ea  devine  executorie.   Spre  exemplu.  incat   daca  Secundus  nu  va  executa  stipulatiunea  nevalabila.  De  aceea.  si  creanta  lui   Tertius  fata  de  Primus.  adica  se   va  stinge  si  creanta  lui  Primus  fata  de  Secundus.  care  se  alatura  stipulatiunii   pentru  altul.  ea  devenea   executorie.  se  vor  stinge  2  obligatii  printr-­‐o  singura  plata.  Secundus  va  prefera  sa   execute  stipulatiunea  nevalabila.  prin  executarea  stipulatiunii   pentru  altul.  desi  stipulatiunea  pentru  altul  ramane   nevalabila.

 De  altfel.  jurisconsultii  romani  au  modificat  forma  promisiunii pentru  altul  astfel  incat  ea  sa  devina valabila.  intrucat.  Tertius  n-­‐a  promis  nimic.  Iar   daca  Tertius  nu  ii  platea  lui  Secundus  ceea  ce  i-­‐a  promis  Primus.  creditorul  are  2  debitori:  si  pe   reprezentat  si  pe  reprezentant.   In  cazul  reprezentarii  imperfecte . romanii  au  creat  mai  intai  reprezentarea  imperfecta  in  contracte .  iar  mai  tarziu.  reprezentarea  in  contracte  este: 1) Perfecta 2) Imperfecta In  cazul  reprezentarii  perfecte. persoana  reprezentantului  dispare .  iar  in  condemnatio se  mentioneaza  numele   New Section 1 Page 25 .  prin  contractul  incheiat  de  un  alt  pater  familias.  Primus  ii  promite   lui  Secundus  ca  va  proceda  de  asa  maniera  incat  sa  il  determine  pe  Tertius  sa  ii  dea  100.  in  legatura  cu  care  romanii  spuneau  "nemo  alienum  factum   promitere  potest" =  nimeni  nu  poate  promite  fapta  altuia.    Potrivit  formei  modificate .  ca  prin   reforme  succesive  ale  pretorului si  prin   jurisprudenta.  iar  consecinta  a  fost.  va  intenta  impotriva  lui  o   actiune  utila.   ca  si  stipulatiunea  pentru  altul.  pe  cale  de  interpretare.  dar  numai  cu  titlu  exceptional (adica   nu  s-­‐a  practicat  pe  scara  generala).  Primus  a  promis  fapta  sa.  in  conditiile  revolutiei  economice.  De  aceea.  creditorul  va   intenta  impotriva  lui  actiunea  directa.  romanii  aveau  interesul  sa  incheie   contracte  in  acelasi  timp  in  locuri  diferite.  in    conditiile   economiei  naturale. Iar  daca  intentioneaza  sa-­‐l  urmeaza  pe  eprezentat.  caci  in   intentio a  formulei  este  mentionat  numele  reprezentantului.   Iar  efectele  contractului  se  produc  direct  asupra  reprezentatului. Reprezentarea  in  contracte este  procedeul  juridic  in  virtutea  caruia  un  pater  familias  denumit   reprezentat se  obliga.  contractele  se  incheiau  foarte  rar.  de  data  aceasta.  reprezentarea  in  contracte  a  devenit  o   necesitate  juridica.   De  aceea.  Primus  ii  promite  lui  Secundus  ca   Tertius  ii  va  da  100. ceea  ce   inseamna  ca.  insa  promisiunea  pentru  altul.  secole  de-­‐a  randul.   Reprezentarea  in  contracte Principiul  nereprezentarii  in  contracte .  atunci  Secundus  avea   actiune  impotriva  lui  Primus. Multa  vreme.   Dar.  Fata  de   Primus  ea  este  nula  intrucat  Primus  nu  a  promis  fapta  sa.  chiar  si  reprezentarea  perfecta  in  contracte .  desi  contractul  este  incheiat  de  reprezentant. Daca  intentioneaza  sa  il  urmareasca  in  justitie  pe  reprezentant.  incat  reprezentarea  nici  nu  era  necesara.  reprezentatul  se  obliga  alaturi  de  reprezentant .  prezinta  interes  practic.  Aceasta  promisiune  este   nula si  fata  de  Primus  si  fata  de  Tertius. In  functie  de  efectele  pe  care  le  produce.Curs  5 23  martie  2010 10:04 Nulitatea  promisiunii  pentru  altul Principiul  nulitatii  promisiunii  pentru  altul .  Si  fata  de  Tertius  este  nula.  pentrut  formarea  promisiunii  pentru  altul.  romanii  nu au  admis  reprezentarea  in  contracte intrucat  se   opunea  principiul  relativitatii  efectelor  contractului .  Erau  adevarate  evenimente  in  viata   cetateanului  roman.   neparticipand  la  incheierea  contractului.  in  epoca  veche.  reprezentatul  este   acela  care  devine  fie  creditor.  catre  sfarsitul  Republicii.  de   unde  rezulta  ca  la  reprezentarea  imperfecta.  in   dreptul  evoluat.   Potrivit  lui  Gaius.  intrucat   reprezentantul  a  incheiat  contractul.  denumit  reprezentant.   Aceasta  promisiune  este  valabila  intrucat.  actiune  care  va  avea  o  formula  redactata  cu  transpozitiune.  fie  debitor.

 caci  in  epoca  veche.   In  functie  de calitatea  reprezentantului.  iar  in  condemnatio se  mentioneaza  numele   reprezentatului.  caci.   ci  fiul  de  familie.  la  sfarsitul  Republicii.  atunci  intenta  impotriva  lui  actiunea  cu   caracter  alaturat. Daca  intentiona  sa-­‐l  urmareasca  pe  pater  familias.  caci  in  intentio era  mentionat   numele  fiului.  iar  in   condemnatio se  mentiona  numele  lui  pater   familias.  mai   tarziu. ci  numai   imprumutand    capacitatea  lui  pater  familias  si  cu  conditia  ca  prin  efectul  acelui  contract.  si  nu   debitor.  fiul  de  familie  nu  putea  incheia  contractele  in  nume  propriu.   Actio  exercitoria era acordata  impotriva  lui  pater  familias  atunci  cand  il  imputernicise  pe  fiu  sa   exercite  un  comert  maritim.  incat   creditorul  avea  2  debitori: si  pe  filius  si  pe  pater.  in  acest  stadiu   nu  sunt  intrunite  toate  conditiile  necesare  reprezentarii   in  contracte de  vreme  ce  sistemul  functioneaza  numai  in  relatiile  dintre  pater  si  filius.  caci  fiul  incheiase  contractul.  adica  nu  il  putea  face  creditor  fara  a -­‐l  face  in  acelasi  timp  si  debitor. reprezentarea  in  contracte  este: 1) Activa -­‐ cand  reprezentantul  are  calitatea  de  creditor 2) Pasiva -­‐ cand  reprezentantul  are  calitatea  de  debitor Asadar.  el  nu   functioneaza  si  in  relatiile  dintre  2  pates  familiae.  Si  totusi. Iata  de  ce  pretorul  a  intervenit  si  a  admis  ca  in   5  cazuri  determinate. Actiunile  cu  caracter  alaturat  ("adiecticiae  qualitatis") Primul  pas  in  directia  reprezentarii  in  contracte  s -­‐a  facut  prin  sistemul  actiunilor  cu  caracter   alaturat denumit  de  romani  "adiecticiae  qualitatis".   Actiunile  cu  caracter  alaturat  sunt  in  numar  de  5: 1) Actio  quod  iussu 2) Actio  exercitoria 3) Actio  institoria 4) Actio  de  peculio  et  de  in  rem  verso 5) Actio  tributoria Actio  quod  iussu era  acordata  de  pretor  impotriva  acelui  pater  familias  care  il  imputernici  pe  fiu   sa  incheie  un  anumit  contract. fiul  de  familie  se  poate   obliga  in  nume  propriu. Acest  sistem  a  fost  creat  de  pretor  in  legatura  cu   sporirea  capacitatii  de  a  se  obliga  a  fiului  de   familie. Sistemul  actiunilor  cu  caracter  alaturat prezinta puncte  comune cu  sistemul  reprezentarii  in   contracte.   Daca  intentiona  sa-­‐l  cheme  in  justitie  pe filius creditorul  intenta  impotriva  lui  actiunea  directa.  deoarece  la  contractele  bilaterale  fiul  de  familie  nu  ii  putea  face  mai  buna  situatia  lui  pater  fara   sa  i-­‐o  faca  si  mai  rau.  reprezentarea  imperfecta este  intotdeauna pasiva.   New Section 1 Page 26 . Insa  acest  sistem  a  putut  functiona  numai  cata  vreme  contractele  au  fost   unilaterale.  deoarece  la  reprezentarea   imperfecta  si  reprezentantul  si  reprezentatul  sunt  debitori.reprezentantul  a  incheiat  contractul.  care  avea  o formula  redactata  cu  transpozitiune .  de  vreme  ce  pater  familias  se  obliga  printr-­‐un  contract  pe  care  nu  l -­‐a  incheiat  el  insusi.  intrucat  el  participa  la  proces.   situatia  lui   pater  familias  sa  devina  mai  buna  din  punct  de  vedere  patrimonial .  adica  sa  devina  creditor.  vechiul  sistem  nu  s-­‐a  mai  putut   aplica. intrucat  reprezentatul  participa  la  dezbaterile  procesului  si   urmeaza  sa  suporte  efectele  sentintei. Actio  institoria se  dadea impotriva  lui  pater  familias  atunci  cand  il  imputernicise  pe  fiu  sa   exercite  un  comert  pe  uscat.  obligandu-­‐l  in  acelasi  timp  cu  caracter  alaturat  si  pe pater  familias. cand  au  aparut  contractele  bilaterale.

 fara  aprobarea  lui  pater  familias. Iata  cum.  bunurile  sale  si  creanta  dobandita  din  imputernicirea  reprezentatului   sunt  scoase  la  vanzare  si  intrucat  reprezentantul  este  insolvabil.  fata  de  faptul  ca  reprezentantul  este   insolvabil. pe  cand.   Datorita  faptului  ca  sistemul  actiunilor  cu  caracter  alaturat  se  aplica  numai  la  relatiile  dintre   pater si filius.  in  acest  caz  exceptional.  fiul  de   New Section 1 Page 27 .  ori  de  cate   ori  reprezentantul  devenea  insolvabil.  si   reprezentarea  perfecta.  insa  sfera  sa  de  aplicare  se  limiteaza  la  contractele  incheiate  in  legatura  cu  comertul.  desi   contractul  este  incheiat  de  reprezentant.  fiul  de  familie  are   deplina  capacitate de  a  se  obliga  in  nume  propriu.  din  ratiuni  de  ordin  practic.  pretorul  a  facut  un  pas  mai  departe.  si  a  dat   actio  exercitoria si  actio  institoria impotriva  acelui   pater  familias care  l-­‐a  imputernicit  pe  un  alt  pater  familias sa  exercite  un  comert  pe  mare  sau  pe  uscat.  in  acest  stadiu. Prin  urmare.  atunci  intenta  impotriva  lui actiunea  quasi  institutoria si  care  va  avea  o  formula  redactata   cu  transpozitiune.  dar   numai  in  forma  imperfecta. De  aceea  spuneam  ca  acesta  este  un  caz  de   reprezentare   perfecta  activa.  potrivit  procedurii  civile.   creditor  va  deveni  reprezentatul.  dreptul  de  creanta nu mai  intra  in  patrimoniul  sau .   Daca  reprezentantul  devine  insolvabil .  in  sensul  ca  si  reprezentantul si  reprezentatul erau  debitori. ceea  ce   inseamna  ca.   bunurile  sale  sunt   scoase  la    vanzare .  de   data  aceasta.  sau  pe  taram  contractual.  ci   trece  direct  in  patrimoniul  reprezentatului.  reprezentarea  in  contracte s-­‐a  generalizat  la  toate  contractele.  el nu  isi  va  putea  valorifica  dreptul  de  creanta  i ntegral.  daca  reprezentantul  dobandea  o  creanta  prin  efectul  contractului   incheiat  din  imputernicirea  reprezentatului.   Actio  tributoria se  dadea impotriva  lui  pater  atunci  cand  filius  exercita  acte  de  comert  cu   bunurile  din  peculiul  sau  fara  aprobarea  expresa  a  lui  pater  familias.  dar numai  in  3  cazuri: — 2  cazuri  de  reprezentare  perfecta  activa  si  pasiva — un  caz  de  reprezentare  perfecta  activa.  potrivit  acestui  sistem.  fireste. ceea  ce  inseamna  ca fiul  de  familie   raspunde  in  nume  propriu  pentru  delictul  comis.   In  acest  stadiu.Actio  de  peculio era  data  impotriva  lui  pater  familias  atunci  cand  fiul  de  familie  exercita  acte  de   comert  cu  bunurile  din  peculiul  sau  fara  stire  si.  acel  drept  de  creanta  trebuia  transmis  de  catre   reprezentant  asupra  reprezentatului.  iar  daca  intentiona  sa  il  cheme  in  justitie   pe  reprezentant.  De  aceea.   Reprezentarea  perfecta  activa s-­‐a  admis  in  cazul reprezentantului  insolvabil .  intrucat.  in  materie  delictuala.  fiul  de  familie   are  o  capacitate  limitata de  a  se  obliga. in  sensul  ca  jurisconsultii   au  creat  o  actiune  speciala denumita  actio  quasi  institutoria care  sa  se  dea  impotriva  acelui  pater   familias care  l-­‐a  imputernicit  pe  un  alt  pater  familias sa  incheie  un  contract. ci  numai  in  parte.  Iar  daca  intentiona  sa  il  urmareasca  pe   reprezentat.  indiferent  in  ce  domeniu. reprezentatul  va  veni  in   concurs  cu  ceilalti  creditori  ai  reprezentantului si.  romanii  au  admis  sub  influenta  dreptului  egiptean.   Reprezentarea  perfecta Pe  langa  reprezentarea  imperfecta  insa. cu  toate  ca  pater  familias  a   cunoscut  si  a  tolerat  acele  acte  de  comert.  prin  acte  ulterioare  si  distincte.   Asa  cum  s-­‐a  vazut  in  materie  contractuala.  deoarece  in   sistemul  nereprezentarii. Insa.  sistem  reprezentarii  este  gata  elaborat.  raspunderea  in  nume  propriu  a  fiului   de  familie  pentru  delictul  comis  are  loc  in  conditii  speciale.  asa  cum  se  stie.  ceea  ce  inseamna  ca   reprezentatul  era  creditorul  reprezentantului .   Urmatorul  pas s-­‐a  facut  de  catre  jurisprudenta  pe  cale  de  interpretare.  intenta  impotriva  lui  actiunea  directa. proportional  cu  valoareac  creantei  sale .  creditorul  avea  2  debitori.  caci  functioneaza  in  relatiile  dintre  2  pates   familiae.

 iarasi  ne  intoarcem la  sistemul   noxalitatii.  nu  si   cele  publice.  asa  cum  se  stie.  De  aceea. — Daca  pater  familias refuza sa  se  judece.  atunci  se  aplica  sistem  noxalitatii  cu  cele  2   variante  ale  sale — Daca  pater  familias accepta sa  se  judece si  pierdea procesul  in  sensul  ca  nu  putea  face   dovada  nevinovatiei    presupusului  delincvent .  daca fiul  de  familie  comite  un  delict .  ar  fi  putut  sa-­‐si  exercite  dreptul  de   razbunare.  s-­‐a  creat  sistemul  actiunilor  noxale . Caci  pater  familias nu era  obligat  sa  se  judece.  nu  are  si  posibilitatea  de  a   face  dovada  nevinovatiei  presupusului  delincvent .  Iar  daca  a  renuntat  la  dreptul  de  razbunare.  iar pater  familias este  chemat  in  justitie  nu   pentru  ca  ar  raspunde.  pater  familias avea  2  posibilitati Ÿ fie  sa  abandoneze  pe  fiul  delincvent  in  mainile  victimile  delictului pentru  ca   victima  sa-­‐si  exercite  dreptul  de  razbunare  asupra  fiului Ÿ fie  sa  plateasca  o  suma  de  bani  victimei cu  scopul  de  a  rascumpara  dreptul  de   razbunare  al  victimei In  sistemul  noxalitatii.  puteau  fi  rascumparate  prin  plata  unor  sume  de  bani 2) Pentru  ca  actiunea  noxala  sa  fie  intentata  cu  succes  era  necesar  ca   presupusul   delincvent  sa  se  afle  sub  puterea  aceluiasi pater  familias. Sistemul  actiunilor  noxale Actiunea  noxala era  pusa  la  dispozitia  victimei  delictului pentru  a  o  intenta  impotriva  lui  pater   familias  al  presupusului  delincvent .  trebuia  ca victima sa  intenteze o  noua  actiune.  intrucat  numai  delictele  private.  denumite sistemul  noxalitatii si  sistemul   actiunilor  noxale. dovada  ca filius  familias raspunde  in  nume   propriu  pentru  delictul  comis. Conditii  de  intentare  a  actiunilor  noxale Insa.de  familie  pentru  delictul  comis  are  loc  in  conditii  speciale.  ci  pentru  ca  filius  nu  are  patrimoniu.  fiul  de   familie  nu are  patrimoniu  propriu.   impotriva  noului  pater  familias.  cu scopul de  a  verifica  daca  pater  familias  intentioneaza  sau  nu  sa   faca  dovada  nevinovatiei  presupusului  delincvent.  iar  daca  nu l-­‐a  exercitat. Sistemul  noxalitatii In  sistemul  noxalitatii. In  acest  sens. Intrucat. Intrucat  daca  victima  l-­‐ar  fi  avut  pe  presupusul  delincvent  sub  puterea  sa  un   singur  moment  in  acel  interval  de  timp.   romanii  spuneau  noxa  caput  sequitur =  delictul  il  urmeaza  pe  delincvent.  inseamna  ca  a  renuntat  la  el (la  dreptul  de   razbunare).  inseamna  ca  a  renuntat   si  la  actiunea  noxala.  presupusul  delincvent  trecea  sub   puterea  altui pater  familias.  pentru  intentarea  actiunilor  noxale.  in  acest  interval  de  timp.  pater  familias are  numai  2  posibilitati.  Iata  de  ce  raspunderea  in  nume  propriu  a  fiului  de  familie   pe  taram  delictual  a  evoluat  in   2  sisteme  distincte .  intregul  interval  de  timp cuprins  intre  momentul  intentarii  actiunii si  momentul  lui  litis  contestatio.  atunci  fiul  de  familie  era  exonerat  de   raspundere.  erau  necesare  anumite   conditii:   1) Era  necesar  sa  fie  vorba  despre  un  delict  privat. 3) Era  necesar  ca  victima  delictului  sa  nu il  fi  avut  sub  puterea  sa  pe  delincvent  niciun   moment  in  intervalul  de  timp  cuprins  intre  momentul  comiterii  delictului  si   momentul  intentarii  actiunii.  daca.  intrucat. intrucat  actiunea  noxala  nu  este  altceva  decat  reflexul  pe   New Section 1 Page 28 .   — Daca  pater  familias accepta sa  se  judece  si castiga procesul  facand  dovada   nevinovatiei  presupusului  delincvent .

 tot  de  regula. intrucat  actiunea  noxala  nu  este  altceva  decat  reflexul  pe   plan  juridic  al  dreptului  de  razbunare. debitorul  va  fi  exonerat  de  raspundere  pentru  interventia  cazului   fortuit. constand  in neexecutarea  obligatiei.   Asadar.  cazul  fortuit  ar  putea  fi  prevenit daca  s-­‐ar  lua  masuri  exceptionale  de   baza.  obligatiile  genereaza  si   efecte  accidentale. New Section 1 Page 29 . adica  nu  va  plati  despagubiri  daca  nu-­‐si  executa  obligatia  datorita  interventiei   cazului  fortuit (ex:  furtul  sclavului  datorat).  se  incadreaza  in  una  dintre  cele  6  figuri  juridice.  de  regula.  debitorul  nu  este  obligat  sa  ia  masuri  obisnuite  de  baza.  masuri  la  care. Iar  in  legatura  cu  neexecutarea  obligatiei.si  la  actiunea  noxala.   Cazul  fortuit  si  forta  majora Cazul  fortuit este  evenimentul  neprevazut  care  face  imposibila  executarea  obligatiei  cu  toate  ca   debitorul  va  lua  masurile  obisnuite  de  baza .   Se  aplica  la  lucrurile  individual  determinate.     Neexecutarea  obligatiilor Dar  asa  cum  spuneam.  romanii  au  creat   6  figuri   juridice: 1) Cazul  fortuit 2) Forta  majora 3) Mora 4) Culpa 5) Dolul 6) Custodia Acela  care  nu-­‐si  executa  obligatia.  De   aceea.  pe  langa  efectele  normale.

 culpa  delictuala 2.  De  aceea.  inseamna intarzierea  vinovata si  este  de  2  feluri: 1.  debitorul  raspunde  in  mod   obiectiv  si  nu  poate  sa  invoce  interventia  cazului  fortuit. adica perpetuarea  obligatiei .  vinovatia  este  posterioara aparitiei  raportului   juridic  obligational si  se  manifesta: ¸ sub  forma  neglijentei ¸ sub  forma  neîndemanarii.  debitorul  era  exonerat de  raspundere intotdeauna. care  refuza  sa  primeasca  plata. iar  pentru  ca  debitorul  sa  fie  pus  in   intarziere  era  necesar ca  datoria  sa  fie  scadenta.  ceea  ce  inseamna  ca  vinovatia  este   aceea  care  genereaza  obligatia .  indiferent  ce  masuri  de     pază ar  lua  debitorul.  iar  daca  debitorul  constata   cu  martori  refuzul  creditorului  de  a  primi  plata.  in  fata  martorilor.  poate  abandona lucrul  datorat  intr-­‐un  loc   public.  ceea  ce   inseamna  ca  din  momentul  punerii  sale  in  intarziere. adica  trebuie  sa  ia  masuri   exceptionale  de  pază.   de  unde  rezulta  ca  la  culpa  contractuala .  Principalul  efect  al  morei   debitoris este  perpetuatio  obligationis.  iar  vinovatia  delincventului  se  poate  manifesta: ¸ sub  forma  intentiei ¸ sub  forma  neglijentei ¸ sub  forma  ne îndemanarii Culpa  contractuala este  vinovatia  debitorului  obligat  prin  contract . Culpa  si  dolul Culpa in  drept  imbraca  2  forme: 1.Curs  6 9  aprilie  2010 19:25 Forta  majora  (casus  maior) este evenimentul  neprevazut  si  de  nest ăvilit  care  face  imposibila   executarea  obligatiei. Prin  urmare.  denumita interpellatio sau interpelare.  care  se  manifesta  in intervalul  de  timp  cuprins  intre  momentul  incheierii  contractului  si  momentul  executarii  sale .  ca  o  sanctiune  pentru  creditorul   care  refuza  sa  primeasca  plata.  cu   toate  ca  ii  este  oferita  potrivit  conditiilor  stabilite  prin  contract. care  genereaza  obligatia  de  a  repara  prejudiciul  cauzat  sau  de  a  plati  o   amenda. fara   exceptie.  cu  scopul  de  a  preveni  interventia  cazului  fortuit.  prin  interventia  fortei  majore.  mora  creditoris Mora  debitoris este  intarzierea  vinovata  a  debitorului.  iar  obligatia  sa  nu  fie  executata  din  vina   debitorului. New Section 1 Page 30 . Mora  creditoris este intarzierea  vinovata  a  creditorului. raportul  juridic  obligational  este   posterior atitudinii  vinovate  a  delincventului . Cu  alte  cuvinte.  in  cazul  culpei  delictuale. in  sens  juridic.  s-­‐a  mai  cerut  si  o  somatie  de  plata  din   partea  creditorului. Mora Mora.  forta  majora  nu  poate  fi  prevenita . Pe  vremea  imparatului  Justinian.  cu   efectul  ca  obligatia  se  stinge .  culpa  contractuala Culpa  delictuala sau  aquiliana (legea  Aquilia) presupune comiterea  unui  fapt  ilicit  cauzator   de  prejudicii.  mora  debitoris 2.

 mai  mult  chiar.¸ sub  forma  neîndemanarii.  la  aprecierea  in   abstracto.  iar  la  contractele  in  care  nu  are  un  interes. el  va  raspunde  si  pentru  dol  si   pentru  culpa.  prin  contractul  de  comodat.   Spre  exemplu.   Asadar. de  vreme  ce  are  dreptul  sa  foloseasca  lucrul.  apreciere  care  se  facea  prin  comparatie.  raspunderea  pentru  dol este  mai  grava decat  raspunderea  pentru   culpa.   La  randul  ei.  s-­‐a  admis  ca  vinovatia   debitorului  pe  tărâm  contractual  se  poate  manifesta  si  sub  forma  unei  omisiunii.  culpa  levis poate  fi  apreciata  de  judecator:   ` in  abstracto ` in  concreto.  In  acest  caz.   ` La  aprecierea in  abstracto a culpei  levis. sub   forma  unei abstentiuni.  comportarea   debitorului  fata  de  lucrul  datorat  este  comparata  cu   comportarea  lui  bonus  vir (bun  administrator).  este  gasit  in  culpa. debitorul   este  considerat  in  culpa  numai  daca  este  neglijent  fata  de   bunul  datorat.   New Section 1 Page 31 .  vinovatia  nu  se  poate  manifesta  sub  forma   intentiei.  la  culpa  contractuala.  pentru  ca  un  bun  administrator   nu  este  neglijent. Asadar.   Astfel.   debitorul  are  interes  in  contract.  atunci  nu  mai  este  in  culpa   pentru  ca  de  felul  lui  debitorul  este  un  om  neglijent.  este  bun  administrator  fata   de  bunurile  sale.  este  mai  grava  aprecierea in  abstracto a  culpei  levis. dar  mai  tarziu.  in  vederea  folosintei  (imprumut  de  folosinta). ceea   ce  presupune  ca  debitorul  distruge  lucrul  datorat.  debitorul  raspunde  numai  pentru   faptele  sale  vinovate.  romanii  au  facut  distinctie  in  materie   contractuala intre  culpa  lata si  culpa  levis.  si   va  raspunde  atata  pentru  dol  cat  si  pentru  culpa. Culpa  lata este  o  neglijenta  grosolana. iar  in  final.   La  origini.  pe  tărâm  contractual.  pentru  debitor. Culpa  levis este  o  neglijenta  mai  putin  grosolana. culpa presupunea  un  fapt   pozitiv.  pe  cand  la  aprecierea  in  concreto.  care  se  manifesta  sub  forma  intentiei. De  aceea. mai  usoara.  ci  numai  sub  forma  neglijentei sau  a  neîndemanarii.   Legea  este  aceea  care  stabileste  la  ce  contracte   judecatorul  face  o  apreciere  in  abstracto a  culpei  levis si  la  ce   contracte  face  o  apreciere  in  concreto. ` la  aprecierea  in  concreto a  culpei  levis.  debitorul  raspunde  si  pentru  faptele  si  pentru  omisiunile  sale   vinovate.  dar  este  diligent.  debitorul  va  raspunde  numai   pentru  dol.   Daca  insa  debitorul  este  neglijent  si  fata  de  bunul   datorat  si  fata  de  bunurile  sale.  o actiune  din  partea  debitorului.  s-­‐a  conturat  regula  conform  careia  la   contractele   de buna-­‐credinta.  cu  buna  stiinta .  la  contractele  in  care  debitorul  are  un  interes. nu  si  pentru  culpa.  pentru  culpa   levis  in  abstracto.  in  epoca  veche.  deoarece.  se  realizeaza  operatiunea  juridica  a   imprumutului. In  vremea  imparatului  Justinian.  ori  de  cate  ori  debitorul  comite  cea  mai  mica   neglijenta. Dolul este  vinovatia  debitorului  obligat  prin  contract .  pe  cand  la  contractele  de  drept  strict .  comportarea   debitorului  fata  de  lucrul  datorat  este  comparata  cu  felul  in   care  isi  administreaza  bunurile  proprii.

  Sanctiunea  neexecutarii  obligatiei Daca  debitorul  nu  si-­‐a  executat  obligatia  si  a  fost  pus  in  intarziere.  daune-­‐ interese  conventionale Daunele-­‐interese  judecatoresti erau  stabilite  de  judecator  cu  ocazia  solutionarii  cauzei.  au  creat   expesiile: ¸ damnum  emergens ¸ lucrum  cesans Damnum  emergens inseamna  paguba  care  se  arata.  de  a  presta  un  serviciu.  atunci  partile  puteau   incheia  o  stipulatiune  speciala prin  care  stabileau  ce  suma  de  bani  trebuie  sa   plateasca  debitorul  daca  nu  isi  executa  obligatia  izvorata  din  stipulatiunea  principala.  incat  deponentul  trebuie   sa  fie  atent  in  mainile  cui  depune  lucrul  pentru  pastrare.  a  fost  gasit  in  culpa.   Paguba  suferita  de  creditor era  denumita  damnum.  raspundeau  pentru  custodie   hotelierii si  corabierii.   ceea  ce  inseamna  ca  facea  o  apreciere  obiectiva.   La  contractul  de  depozit.  comentatorii  medievali. Lucrum  emergens inseamna  castigul  care  lipseste.  depozitarul  nu  are  interes  in  contract  intrucat  el  nu  are   dreptul  sa  foloseasca  lucrul  dat  in  putere.  precum  si  pentru  castigul  de  care   creditorul  a  fost  privat  prin  neexecutarea  obligatiei. ceea  ce  inseamna  ca  debitorul  nu  poate  sa  invoce   interventia  cazului  fortuit si  ca  trebuie  sa  ia  masuri  exceptionale  de  paz ă pentru  a  preveni  cazul   fortuit. La  romani.   New Section 1 Page 32 .levis  in  abstracto. Daca debitorul si-­‐a  asumat  obligatia  printr-­‐o  stipulatiune.  In  acest  caz. trebuie  sa  plateasca  despagubiri  pentru  neexecutara   obligatiei.   judecatorul  il  condamna  sa  plateasca  despagubiri  in  valoarea  lucrului  respectiv. Pornind  de la  acesti  doi  temeni. despagubiri  care  erau  denumite daune-­‐interese si  acestea  erau  de  2  feluri: 1.  glosatorii.  a  comis  un   dol  sau  s-­‐a  obligat  sa  raspunda  pentru  custodia. iar   judecatorul  putea  face: — fie  o  apreciere  obiectiva — fie  o  apreciere  subiectiva a  daunelor-­‐interese Atunci  cand  debitorul  nu-­‐si  executa obligatia  de  a  transmite  un  lucru.  aprecierea era   subiectiva. atunci  judecatorul  il  condamna  sa  plateasca  despagubiri  pentru  paguba  efectiva   suferita  de  creditor  prin  neexecutare. Custodia Custodia este  o forma  a  raspunderii  obiective. Aceasta   raspundere  obiectiva  era  stabilita: ¸ fie  prin  lege ¸ fie  prin  conventia  partilor. Daunele-­‐interese  conventionale .  depozitarul  va  raspunde  numai  pentru  dol.  iar  castigul de  care  creditorul  a   fost  privat  era  denumit  lucrum.  Prin  urmare.  daune-­‐ interese  judecatoresti 2.   Daca  insa  debitorul  nu-­‐si  executa obligatia  de  a  face.  nu  are  interes  in  contract   si  de  aceea.

dar  cuvantul  "plată" nu  are   semnificatia  remiterii  unei  sume  de  bani.  intrucat  ele  se  sting  in  momentul  exercitarii. ci  dimpotriva.  care   New Section 1 Page 33 .  daca  debitorul   nu-­‐si  execută obligatia  izvorata  din  stipulatiunea  principala.  de  vreme  ce. Spre  exemplu.  iar  modurile  de  stingere  a  obligatiilor   sunt  de  doua feluri: 1. intrucat  plata  consta  din  executarea  oricarui   obiect  al  obligatiei.  Compensatiunea 5.  plata  poate  fi  facuta  numai  de   debitor:  atunci  cand  debitorul  se  obligă sa  transmita  proprietatea   asupra  unui  lucru. ceea  ce  inseamna  ca  ea  va  consta: Ƒ fie  din  dare Ƒ fie  din  facere Ƒ fie  din  praestare Pentru  ca  plata  sa  fie  facuta  in  mod  valabil.   Aceasta  stipulatiune  speciala  este  denumita  stipulatio  poenae ( a  nu  se   confunda  cu  stipulatio  poenae  incheiata  pe  langa  stipulatiunea  pentru  altul) . moduri  voluntare de  stingere  a  obligatiilor 2.plateasca  debitorul  daca  nu  isi  executa  obligatia  izvorata  din  stipulatiunea  principala.  se  stinge  prin  valorificare.  in  sensul  ca  ele.  ele  se  consolideaza  prin  exercitare . Plata  poate  fi  primita  fie  de  creditor  fie  de  reprezentantul  sau.   nu  se  sting  prin  exercitare.  in  doua  cazuri  determinate.  era  necesar  sa  se  respecte  anumite   conditii: 1.  Novatiunea 4.  spre  exemplu  dreptul  de  proprietate. In  acest  caz. Plata  poate  fi  facuta  de  catre  debitor  sau  de  alta  persoana (  plata  poate   fi  facuta  de  oricine).  Remiterea  de  datorie Plata sau solutio este  modul  firesc  de  stingere  a  obligatiei. Capitolul  V Stingerea  obligatiilor Generalitati Drepturile  reale sunt  in  principiu  perpetue. atunci  judecatorul  il  va   condamna  sa  plateasca  suma  stabilita  de  parti  prin stipulatio  poenae.   Totusi.  Plata 2.  numai  el  poate  plati  pentru  ca  numai  el   este  proprietar  atunci  cand  obligatia  este  contractata  intuitu  personae.  deorece  pe  creditor  nu  il  interesa  cine  plateste  ci  il   interesa  sa-­‐si  valorifice  dreptul  de  creanta. moduri  nevoluntare sau fortate de  stingere  a  obligatiilor Modurile  voluntare  de  stingere  a  obligatiilor Modurile  voluntare de  stingere  a  obligatiilor  se  numesc  astfel intrucat  ele  presupun  manifestarea   de  vointa  a  partilor si  acestea  sunt  5: 1.  daunele-­‐interese sunt  conventionale.   adica  in  considerarea  calitatilor  exceptionale  ale  debitorului 2.  Darea  in  plata 3.  dreptul  de  creanta  al  vanzatorului  asupra  pretului  se  stinge  in  momentul  in   care  vanzatorul  incaseaza  pretul.  pe  cand  drepturile  de   creanta sunt  prin  excelenta  temporare.

 prin  contract.  de  regula. dar  intrebuintat  in  sens  invers.  iar  daca  debitorul  nu  preciza ce   datorie  intentiona  sa  stinga.  care   poate  fi  un  reprezentant  legal sau  un  reprezentant  conventional.   creditorul  afirma  ca  a  primit  plata. 4.  proba  platii   putea  fi  facuta  si  prin  inscrisuri denumite  chitante.  se  pune  problema  imputatiei  platii. Locul  platii  se  stabileste. Aceasta  chitanta  ii  era   opusa  creditorului  numai  daca  purta  sigiliile  martorilor. adica se  pune   intrebarea:  care  din  datorii  s-­‐a  stins  prin  plata  facuta? Daca  debitorul  preciza ce  datorie  intentioneaza  sa  stinga  prin  plata.  caci  debitorul  nu  poate  face  plata  in  rate   fara  aprobarea  expresa  a  creditorului. Reprezentantul  conventional este  mandatarul. 3.  o  obligatie  se  stinge  prin  utilizarea  unui  act  identic  cu  cel  care  a   creat-­‐o.   atunci  se  stingea  acea datorie. Proba  platii  se  facea  in  epoca  veche  cu  martori sau  prin  juraminte. Daca  plata  este  primita  de  un pupil fara  auctoritatis  tutoris.  se  deduce din  natura  obligatiei.  iar  daca   debitorul  nu  plateste  la  termen.  creditorul  va  intenta   actiunea  la  domiciliul  debitorului (instanta  competenta  din   circumscriptia  in  care  locuieste).   La  inceputul  dreptului  clasic. 5.  in  sensul  ca  debitorul  poate   fi  constrans  sa  mai  plateasca  inca  o  data.  cu  conditia  sa  nu  fie  un  loc  nepotrivit.   care  utiliza formula :  "a  spus  ca  are" (habere  se  dixit). Daca  debitorul  are  mai  multe  datorii  fata  de  acelasi  creditor  si  face  o   singura  plata.  atunci se  stingea  datoria  cea  mai   oneroasa si  era  considerata  cea  mai  oneroasa  datoria  care  genera   cele  mai  mari  dobanzi.   Daca  nu  se  stabileste  prin  contract.  la  scadenta. Forma  platii Forma  platii era  guvernata  de principiul  simetriei sau  corespondentei  formelor. Plata  trebuie  sa  fie  integrala. dar  nu  si  liberatorie. care  puteau  fi   redactate: Ł in  mod  obiectiv Ł in  mod  subiectiv Chitanta  redactata  in  mod  obiectiv provenea  de  la  debitor. 6.  sub  influenta  orientala.   iar  daca  nu  se  poate  deduce nici  din  natura  obligatiei.2. acea   plata  este  valabila. New Section 1 Page 34 . sapte  la  numar. Plata  poate  fi  primita  fie  de  creditor  fie  de  reprezentantul  sau. Asemenea  chitante  ii  erau  opozabile  creditorului  chiar  daca   nu  purtau  sigiliile  martorilor.  adica.  care  utilizau  formula: ͣĂŵƐĐƌŝƐĐĂĂŵƉƌŝŵŝƚƉůĂƚĂ͟. Chitantele  redactate  in mod  subiectiv proveneau  de  la   creditori. Potrivit  acestui  principiu.  plata  poate  fi   facuta  oriunde. Reprezentantul  legal este  tutorele sau curatorul.

 ea  se  numea ͣdatio  in  soltum  necessaria ͟.  iar   debitorul raspundea:  ͣPromit͟.   Ea  putea  fi: — Naturala — Civila — Pretoriana — De  drept  strict — De  buna  credinta. chiar  daca  nu  se  facea  plata  efectiva. dar  intrebuintat  in  sens  invers.  nu  avea  o  forma  proprie.  iar  creditorul  raspundea: ͣAm  primit͟(habeo).  erau  necesare  anumite  conditii: 1. In  vederea  realizarii  novatiunii. ci   in  alte  scopuri. Daca  forma  solemna era respectata. o  obligatie  veche 2.  dar  nu  erau  respectate  formele  solemne. iar   atunci  cand  se  facea  prin  intelegerea  partilor.  in   sensul  ca obligatia  izvorata  dintr-­‐un  contract  consensual  nu  poate  fi  inlocuita  prin  alt   contract  consensual.  care  se  realizeaza  prin   inlocuirea  obligatiei  vechi  cu  o  obligatie  noua . Novatiunea Novatiunea sau novatio  este un  alt  mod  voluntar  de  stingere  a  obligatilor.  trebuie  sa  se   utilizeze  acelasi  act. ea  se  stingea  tot  prin  intrebare  si  raspuns. o  obligatie  noua 3.  ceea  ce   presupune  ca  in  vederea  stingerii  obligatiei. intrucat  ea  se  realiza: ¸ fie  prin  stipulatiune ¸ fie  prin  contractul litteris Stipulatiunea si contractul  litteris nu  au  fost  create  in  scopul  novarii  unei  obligatii.  cu   deosebirea  ca  obligatia  se  stinge  prin  remiterea  altui  lucru  decat  cel  stabilit  prin  contract . ci  numai  prin  stipulatiune sau  prin  contractul  litteris.creat-­‐o. Pentru  ca  aceasta  obligatie  sa  se  stinga. deoarece  stipulatiunea si   contractul  litteris erau  contracte  de  drept  strict (de  riguroasa  interpretare ).  dar  in  sens  invers. adica  presupune  aceleasi  conditii . intentia  partilor  de  a  nova > Obligatia  veche nu  presupunea  conditii  speciale . obligatia  nu   se  stingea.   in  vederea  nasterii  obligatiei.   Atunci  cand  darea  in  plata  se  facea  in   virtutea  legii. > Obligatia  noua era  intotdeauna  o  obligatie  de  drept  strict. Daca   debitorul  platea  efectiv  datoria.  dar  au  fost  astfel  adaptate  incat  sa  poata  fi  utilizate  si  pentru  realizarea   novatiunii.  debitorul  intreaba:   ͣOare  ceea  ce  ti-­‐am   ƉƌŽŵŝƐĂŝƉƌŝŵŝƚ͍͟ . un  element  nou 5. aceeasi  datorie 4.  caci  potrivit  lui  Gaius.  denumita  ͣnovarea  unei  obligatii͟.  De  aceea. Spre  exemplu.   Aceasta  operatiune  juridica.  incheiat  tot  prin  intrebare  si  raspuns.  jurisconsultii  spuneau  ca   nu  exista  novatie  consensuala .  ea  se  numea  ͣdatio  in  soltum  voluntaria ͟.  daca  obligatia  s-­‐a  nascut  dintr-­‐un contract  verbal  incheiat prin   intrebare  si  raspuns.  creditorul intreaba:  ͣPromiti  sa  imi  dai  100? ͟. obligatia  se  stingea. Darea  in  plata Darea  in  plata (datio  in  solutum) este  o  varianta  a  platii. New Section 1 Page 35 .

  trebuie  sa  distingem  intre  novatiunea  care  se  realiza  intre  acelasi  creditor  si  acelasi   debitor (inter  easdem  personas)  si  novatiunea  cu  schimbare  de  debitor  sau  cu   schimbare  de  creditor.  dar  intrucat   sistemul  prezumtiilor  este  echivoc. acelasi  obiect. New Section 1 Page 36 .> Novatiunea  presupunea  ͣŝĚĞŵĚĞďŝƚƵŵ͟ (aceeasi  datorie ). elementul  nou  putea  consta  in: ” introducerea  unui  termen ” Introducerea  unei  conditii ” in  suprimarea  lor Daca  avea  loc  o  novatio inter  novas  personas.  obiectul  vechii  obligatiii  este  transmis  in  obligatia  noua. Nu era  necesar  consimtamantul  vechiului  debitor   fiindca  plata  putea  fi  facuta  de  oricine.  nu  s -­‐ar  fi  realizat  o   novatiune.  intrucat   daca  noua  obligatie  nu  ar  fi  avut  acelasi  obiect  ca  si  cea  veche.  ci  era  suficient sa  se  incheie  o   stipulatiune  sau  contractul  litteris intre  noul  debitor  si  creditor.  iar  in  legatura  cu  elementul  nou. > Era  necesara  si  ͣĂŶŝŵƵƐŶŽǀĂŶĚŝ͟ (intentia  de  a  nova ).  intentia  partilor  de  a  nova  era  prezumata.  jurisconsultii   spuneau  ca  prin  novatiune.  adica   transmiterea  dreptului  de  creanta  de  la  vechiul  creditor  la  noul  creditor. Daca  insa  se  realizeaza  o  novatiune  cu  schimbare  de  creditor este  necesar   consimtamantul vechiului  creditor.  elementul  nou  consta  in: ” schimbarea  debitorului ” in  schimbarea  creditorului.  din  care  rezulta  intentia   partilor  de  a  nova  obligatia. Daca  se  realiza  o  novatiune  cu  schimbare  de  debitor nu  era  necesar   consimtamantul  vechiului  debitor. Daca  novatiunea  se  realiza intre  aceleasi  parti. De  aceea.  in  dreptul  postclasic.  Justinian  a  cerut  partilor  sa-­‐si  manifeste   expres  intentia  de  a  nova  obligatia. > Novatiunea  presupunea  si   ͣĂůŝƋƵŝĚŶŽǀŝ͟ (ceva  nou) . In  epoca  veche.  ci  s-­‐ar  fi  creat  o  noua  obligatie  alaturi  de  cea  veche.  deoarece  in  spatele  novatiunii  cu   schimbare  de  creditor  se  ascunde  o  cesiune  de  creanta. Mai  tarziu.  realizata  intre  persoane  noi (inter  novas  personas) .  intentia  partilor  de  a  nova  rezulta  din  forma  actelor.  aveau  o  forma  aparte.  pe  fondul  decaderii  formalismului  in   materie  contractuala.  chiar  fara   stirea  vechiului  debitor. intrucat  ori  de  cate  ori  stipulatiunea si  contractul  litteris erau  utilizate  in   vederea  novarii  unei  obligatii.

 compensatiunea   judiciara  a  devenit  posibila.  la  randul  lui.  comite  un  dol. care  izvorau  din  acelasi  contract  de  buna-­‐ credinta.  compensatiunea  voluntar ă a  fost  admisa  si  practicata  din  cele  mai  vechi  timpuri. compensatiunea   judiciara  nu  a  fost  posibila.Curs  7   9  aprilie  2010 19:25 Compensatiunea  (compensatio) Compensatiunea se  facea  prin  cumpănirea  a  doua  creante  si  datorii  reciproce .  iar   paratul pe  cale  de  exceptiune.  deoarece  ori  de  cate  ori  exceptiunea  se   dovedeste  intemeiata.  astfel  incat  prin  efectuarea  compensatiunii.  prin  efectuarea  compensatiunii  Primus  plateste  100  si  astfel   se  sting  ambele  obligatii.  odata  cu  aparitia  exceptiunilor. Compensatiunea  judiciara era facuta  de  judecatori.   In procedura  formulara.  judecatorul   pronunta  o sentinta  de  absolvire. judiciara Compensatiunea  voluntar ă se  facea  prin  intelegerea  partilor si nimic  nu  se  opunea  ca   partile  sa  faca  din  proprie  initiativa  o  compensatiune .  Fata  de  aceasta  redactare  a  formulei. căci  reclamantul isi  formula  pretentiile  pe cale  de  actiune . deoarece  in  conceptia  lui  Marc  Aureliu.  De  aceea.  doua   obligatii  distincte  se  stingeau  printr-­‐o  singura  plata.  in  fata  pretorului  paratul cere  sa  se  introduca  in   formula exceptiunea  de  dol.  in faza   a  doua  a  procesului.  daca  Primus  are  o  creanta  de  100  fata  de  Secundus.  ci   trebuia  sa  declanseze  un  alt  proces. In  epoca  veche.  are  o  creanta  de  50 fata  de  reclamant.  iar  Secundus  are  o   creanta  de  200  fata  de  Primus.  iar  daca  paratul   avea  si  el  anumite  pretentii  fata  de  reclamant.  in   virtutea  caracterului  absolutoriu  al  exceptiunii.   Spre  exemplu.  care  izvorau  din   contracte  diferite.  compensatiunea  era  de  doua  feluri: 1.  iar imparatul  Marc  Aureliu  a  initiat  o   reforma prin  care  compensatiunea  a   devenit  posibila  si  in  cazul  creantelor  si  datoriilor  reciproce .  iar   reclamantul  cere  100.  conform  caruia   in  acelasi  proces.  procesul  era  guvernat  de principiul  unitatii  de  chestiune .   La inceputul  dreptului  clasic.  unilaterale  si  de  drept  strict.  compensatiunea  judiciara  a  fost  admisa  numai  in   cazul  creantelor  si  datoriilor  reciproce.daca  reclamantul are  o  creanta  de  100 fata  de  parat  si   paratul.  ci  trebuie  sa  pronunte  sentinta  de  absolvire. aceasta  deoarece  in  procedura  legisactiunilor. in  sensul  ca  ambele  parti  isi  puteau  formulau  pretentiile   in  acelasi  proces. numai  reclamantul  isi  putea  valorifica  pretentiile .  acela  care  pretinde  ceea  ce  trebuie   sa  restituie. De  aceea.  nu  le  putea  formula  in  acelasi  proces.  neexistand   exceptiuni.   Spre  exemplu. Aceasta  compensatiune  se  realiza  prin  mecanismul  unei  exceptiuni  de   dol. astfel  incat  reclamantul   care  nu  face  compensatiunea  si  nu  cere  diferenta  risca  sa  piarda  si   New Section 1 Page 37 .  astfel  incat   executarea  sa  poarte  numai  asupra  diferentei.  jurisconsultii  romani  spuneau ͣĐŽŵƉĞŶƐĂƚŝŽĞƐƚĚĞďŝƚŝĞƚĐƌĞĚŝƚŝŝŶƚĞƌƐĞĐŽŶƚƌŝďƵƚŝŽ͟ (  compensatiunea  este  scaderea  unor  datorii  si  creante  unele  din  altele) .  judecatorul  nu  poate  pronunta  o  sentinta  de   condamnare  la  mai  putin.  pe  cand  se  aplica  procedura  legisactiunilor.   La  romani.  cu  ocazia  judecarii  procesului. judecatorul  verifica  daca  exceptiunea  este   intemeiata  si  constatand  ca  exceptiunea  este  intemeiata. voluntară 2.

 obligatia  se  stingea.  dar intrebuintat  in  sens  invers .  ci   si  pentru  crearea  unor  obligatii.   In  vremea  imparatului  Justinian  s-­‐a  conturat regula conform  careia   compensatiunea  se  poate  realiza  in  cazul  creantelor  si  datoriilor  reciproce.  dar  intrucat   principiul  simetriei  era  respectat.  in  virtutea  efectului  extinctiv  a   lui litis  contestatio.  Acceptilatio  litteris Toate  cele trei  sunt  aplicatiuni  ale  principiului  simetriei.   Mai  tarziu.  sa  ceara  numai  50.   Obligatia  nascuta  din  mancipatiune  presupunea  utilizarea  formelor  proprii   mancipatiunii.  care   izvorasc  din  orice  contracte.  iar  reclamantul  nu  mai   poate  intenta  o  noua  actiune  pentru  a  cere  diferenta.   reclamantul  are  tot  interesul  sa  efectueze  compensatiunea  din  proprie   initiativa.  romanii  au  admis  efectuarea  compensatiunii  si  in  cazul  creantelor  si   datoriilor  reciproce  care  izvorau  din  contracte  de  buna  credinta  diferite.  debitorul  afirma  in  cuvinte   solemne  ca  face  plata.  de  drept  strict  sau  de  buna  credinta.  prezenta  lui  libripens.  In  acest  cadru. Remiterea  de  datorie  se  putea realiza  prin: “ moduri  civile “ moduri  pretoriene ĺ Modurile  civile sunt  in  numar  de trei: 1.  adica  prezenta  partilor (a  creditorului  si  debitorului).  Contrarius  consensus   New Section 1 Page 38 .  caci  in  dreptul  evoluat. deoarece  obligatia  nascuta  dintr-­‐un  contract   incheiat  in  forma  scrisa  se  stinge  prin  utilizarea  aceleiasi  forme.  Solutio  per  aes  et  libram 2.  De  aceea. Acceptilatio  verbis este aplicarea  principiului  simetriei  la  obligatiile  nascute  din   contracte  verbale  incheiate  prin  intrebare  si  raspuns .  Acceptilatio  verbis 3.  Pactum  de  non  petendo 2.  iar  in  exemplul  nostru. ĺ Modurile  pretoriene sunt  in  numar  de doua: 1.  fara   a  se  face  insa  plata  efectiva. deoarece  obligatia  se  stinge   prin  utilizarea  uni  act  identic cu  cel  care  i-­‐a  dat  nastere.  cu  toate  ca  in  realitate  nu  platea  nimic.care  nu  face  compensatiunea  si  nu  cere  diferenta  risca  sa  piarda  si   procesul  si  dreptul  de  creanta  in  intregime.  dreptul   de  creanta  dedus  in  justitie  se  stinge  in  intregime. Acceptilatio  litteris este aplicatiunea  principiului  simteriei  la  obligatiile  izvorate  din   contracte  incheiate  in  forma  scrisa. căci  prin  efectul  extinctiv  al  lui  litis  contestatio. Remiterea  de  datorie Remiterea  de  datorie sau iertarea  de  datorie este  o  aplicatiune  a  principiului  simetriei  in   domeniul  stingerii  obligatiei.  de  vreme  ce  obligatia  nascuta   din  intrebare  si  raspuns  se  stinge  tot  prin  intrebare  si  raspuns.  prezenta   martorilor. Solutio  per  aes  et  libram (plata  prin  arama  si  balanta )  se  utiliza  in  vederea  stingerii   obligatiilor  nascute  din  mancipatiune.  mancipatiunea  a   dobandit  o  functie  generala  si  se  utiliza  nu  numai  pentru  transmiterea  proprietatii.

 problema  imposibilitatii  de  executare nu  se  pune  atunci   cand  debitorul  datoreaza  lucruri  de  gen  (genera  non  perunt).  prescriptia  extinctiva 9 Imposibilitatea  de  executare apare  atunci  cand  debitorul  datoreaza  un  lucru   individual  determinat. care  nu  este  exonerat  de  raspundere.   Astfel.  imposibilitatea  de  executare 2.  care  se  numesc  astfel  intrucat  nu   presupun  manifestarea  de  vointa  a  partilor si  sunt  in  numar  de  cinci: 1.  problema  imposibiliatii  de  executare  nu  se  poate  pune  atunci  cand:   ™ Debitorul  este  pus  in  intarziere ™ Debitorul  este  gasit  in  culpa ™ Debitorul  a  comis  un  dol ™ Debitorul  s-­‐a  obligat  sa  raspunda  pentru  custodia Deoarece  in  aceste  patru  cazuri.   ¸ La  obligatiile  conjuncte .  care  piere  fara  voia  sa .  Contrarius  consensus   Pactum  de  non  petendo inseamna"  pactul  pentru  ca  sa  nu  ceara" si  este  o  simpla   conventie  prin  care  creditorul  il  iarta  pe  debitor  de  datorie .  moartea 4. se  va  stinge  numai  partea  din  datorie  a  defunctului.  confuziunea  se  realizeaza  prin  mostenirea  debitorului  de  catre   creditor  sau  prin  mostenirea  creditorului  de  catre  debitor. caci  obligatia  nascuta  din  simpla   conventie  se  stinge  tot  prin  simpla  conventie.  debitorul  se  va  apara cu  succes  pe  cale   de  exceptiune.  daca  creditorul  il  mosteneste  pe  unul  dintre   debitori.  capitis  deminutio 5. Contrarius  consensus ( acord  in  sens  contrar)  este  aplicatiunea  principiului  simetriei   la  obligatiile  izvorate  din  simpla  conventie  a  partilor. opunandu-­‐i  creditorului  exceptio  pacti  de  non  petendo .   Unele  precizari  sunt  necesare  in  legatura  cu  obligatiile  de  pluralitate  de   subiecte. 9 Confuziunea consta  in intrunirea  calitatilor  de  debitor  si  de  creditor  asupra  uneia   dintre  parti. ¸ La  obligatile  coreale (solidare).   Daca  insa  creditorul il  mosteneste  pe garant. Moduri  nevoluntare  de  stingere  a  obligatiilor ĺ Alaturi  de  modurile  voluntare  de  stingere  a  obligatiilor.  caci  ceilalti   codebitori  vor  ramane  si  pe  mai  departe  obligati  pentru  partea  lor  din   datorie.  confuziunea 3.  lucrul  datorat  piere  din  vina  debitorului.  daca  creditorul il  mosteneste  pe  unul   New Section 1 Page 39 .2.  romanii  au  cunoscut  si   moduri   nevoluntare sau fortate  de  stingere  a  obligatiilor .   Asadar. De  asemenea.  iar  daca  dupa  incheierea  acestui   pact  creditorul  intenteaza  totusi  actiunea  in  justitie.  obligatia  sa  nu  se  stinge.  ci  trebuie   sa  plateasca  despagubiri  pentru  neexecutarea  obligatiei  din  vina  sa. se  stinge  si  obligatia.  daca  creditorul il  mosteneste  pe  debitorul  principal.  obligatia  debitorului  principal  nu  se   stinge. De  regula.

  romanii  au  admis  ca  obligatiile.   prescriptia  era  denumita  extinctiva.  solutie  pe  care  pretorul  a   considerat-­‐o  inechitabila.  iar  atunci  cand  prin  trecerea  timpului  se  stingea  un  drept.  Creditorii   adrogatului nu  isi  puteau  valorifica  drepturile  de  creanta  pe  seama   adrogatului.  pornind  de  la principiul  continuitatii  persoanei  defunctului. prescriptia  era   denumita achizitiva.   nu  pot  trece  la  mostenitori.  dar  nici  pe  seama  adrogantului.  astfel  incat.   9 Prescriptia  extinctiva este  un  alt  mod  de  stingere  a  obligatiilor.  adrogatul.  daca  mai   ramaneau.  de  vreme  ce  adrogantul dobandea  toate   bunurile  adrogatului.  nici  intre   vii. New Section 1 Page 40 .  si  nu  pe  alte  cai. Prin  efectul  adrogatiunii.  obligatie  nascuta  din   juramantul   dezrobitului (iusiurandum  liberti).   Totusi.  bunurile  adrogatului treceau  in   patrimoniul  adrogantului.  datoriile.  nici  pentru  cauza  de  moarte. Adrogatiunea este actul  prin  care  o  persoana  sui  iuris.  nu treceau  la  mostenitori  obligatiile  unor  garanti (  sponsor  si   fideipromisor)  si  obligatia  dezrobitului  de  a  presta  operae  fabriles (servicii  care   necesitau  o  anumita  calificare)  fata  de  patronul  sau.  spre  sfarsitul  epocii  vechi.   La  origine.  romanii  nu  au  admis  prescriptia  extinctiva.  denumite  temporales.  avand  in  vedere  ca  edictul   pretorului  era  valabil  1  an.  prin  urmare.   Atunci  cand  prin  trecerea  timpului  se  dobandea  un  drept. Romanii  considerau  ca  trecerea  timpului  afecteaza  fizionomia  drepturilor  si   datoriilor.  in  sensul  ca  ceilalti  codebitori   vor  ramane  si  pe  mai  departe  obligati  pentru  intreaga  datorie.  romanii nu  au  admis  ideea  de  transmitere  a  obligatiilor.  creditorii  adrogatului isi  puteau  valorifica  drepturile  de   creanta  pe  seama  bunurilor  adrogatului  si  numai  dupa  aceea.  care  nu   isi  mai  puteau  valorifica  drepturile  de  creanta.¸ La  obligatile  coreale (solidare).  intrucat  vechii  romani  considerau  ca   obligatia  este   reflexul  juridic  al  dreptului  de  razbunare .  obligatia  nu  se  va  stinge.  deoarece  ating  indeaproape  persoana  victimei.  care  este  intransmisibil. De  asemenea.  creantele. In  epoca  postclasica  (424) a  fost  introdusa prescriptia  generala  de  30  de  ani.  pentru  ca  in  epoca  veche   se  aplica  principiul  simetriei.  obligatii  cu  caracter  foarte  pronuntat  personal.  trec  la  mostenitori.   Cu  timpul  insa.  Totusi.  nemaiavand  bunuri   proprii.  bunurile  adrogatului treceau  in  patrimoniul  adrogantului.  odata  cu  aparitia  actiunilor  honorare   (pretoriene).  daca  creditorul il  mosteneste  pe  unul   dintre  codebitori. Multa  vreme.  prin  restitutio  in   integrum  ob  capitis  deminutionen.  dar  nu  isi  asuma  si  datoriile  lui.  in  sensul  ca  obligatia  se  stingea  numai  prin  respectarea   acestui  principiu.  denumita  adrogant.  iar influenta pe  care  trecerea  timpului  o  exercita  asupra  drepturilor  si   datoriilor  era  denumita prescriptie.  pretorul  a  initiat  o  reforma prin  care  a  desfiintat  actul   adrogatiunii  in  relatiile  dintre  adrogat si  creditorii  sai.  pentru  ca  se  opunea principiului  relativitatii. De  aceea.  in  cazul  creantelor  si  datoriilor  care  izvorau  din   delictele  de  vatamare  corporala.  nu  isi  mai  putea  plati  datoriile.  urme   ale  stravechii  conceptii  au  dainuit.  denumita  adrogat trece   sub  puterea  altei  persoane  sui  iuris.  obligatia  sanctionata  prin  actiuni  pretoriene  se   stingea  daca  nu  era  valorificata  in  termen  de   1 an.   sanctionate  prin  actiuni  vindictam  spirantes (care  respira  razbunare )  si.  in  paguba  creditorilor  sai. Astfel. 9 Capitis  deminutio se  referea  numai  la  cazul  adrogatiunii. 9 Moartea este si  ea  un  mod  de  stingere  a  obligatiilor.

 insa.In  epoca  postclasica  (424) a  fost  introdusa prescriptia  generala  de  30  de  ani.   astfel  incat.  intrucat     obisnuit  estemandatul  judiciar este  incheiat  in interesul   mandantului. aveau  o  pondere   foarte  mica.  in  conditiile  economiei  naturale.  pe  care  l-­‐au  adaptat  de  asa  maniera  incat  sa   poata  fi  utilizat  in  vederea  transmiterii  unui  drept  de  creanta.  ratiuni  de  ordin  practic  au  impus  pretorului  si  jurisconsultilor  sa  creeze  mecansime  indirecte   prin  care  se  poate  realiza  cesiunea  creantelor  si  cesiunea  datoriilor.  adica  garantiile  si   exceptiunile.  prin   utilizarea  novatiunii  cu  schimbare  de  creditor. De  altfel.  dovada  ca  mandatul se  incheia  in  interesul  mandantului. In  al  doilea  rand. ci  un  drept   nou.   Iata  de  ce  romanii  au  recurs  la  mandatul  judiciar. dreptul  de  creanta  care  nu  era  valorificat  in  termen  de  30  de  ani  se  stingea   prin  efectul  prescriptiei  extinctive. In  al  treilea  rand.  cand  contractele  se  incheiau   foarte  rar.   Vechiul  creditor era  denumit  cedant sau  cedent.  a  comertului.  in  epoca  foarte  veche.  iar  forma  adaptata a  mandatului  judiciar  a   fost  denumita  mandatul  in  rem  suam (mandatul  in  propriul  interes ).  iar  mandatarul are  calitatea   de  cesionar.  accesoriile  vechii  creante. nu  se  transmitea  acelasi  drept  de  creanta.  astfel  incat  cesionarul  dobandea  un  drept  de  creanta  mai  putin  sigur.  dupa  care   mandatarul  avea  obligatia  de  a  transmite  valoarea   acelei  creante  asupra  mandantului. Noul  creditor era  denumit  cesionar Debitorul era  denumit  debitor  cedat. Initial. Mandatul  in  rem  suam a  cunoscut  o  evolutie  in  trei  faze: 1.  in  sensul  ca  mandantul il  imputerniceste  pe  mandatar sa  intenteze  actiunea  in  justitie  in   vederea  valorificarii  unui  drept  de  creanta. mandatarul nu are  obligatia  de  a  transmite  valoarea  creantei  asupra   mandantului. Sistemul  perfectionat  prin  reforma  imparatului  Iustinian New Section 1 Page 41 .  odata  cu  inflorirea  economiei  de   schimb. cesiunea  de  creanta  s-­‐a  realizat  prin  novatiunea  cu  schimbare  de  creditor . Sistemul  actiunilor  utile 3.  pe  cand  la   manadatul  in  rem  suam .  de  la   sfarsitul  republicii. In  cazul  mandatului  in  rem  suam.  ci  o  pastreaza  pentru  sine.  care  se  deosebeste  fata  de   mandatul  judicar  obisnuit. Capitolul  VI Transferul  obligatiilor Multa  vreme.  novatiunea  cu  schimbare  de  creditor  nu  se  putea  face  fara   consimtamantul  debitorului.  se  stingeau.  insa  odata  cu  revolutia  economica. astfel  incat. romanii  nu  au  admis  transmiterea  obligatiilor  intre  vii  sau  pentru  cauza  de   moarte. creantele  si  datorile ocupau  locul  central  in  patrimoniul  cetateanului  roman.  care  trebuia  sa  se  oblige  prin  stipulatiune  sau  prin  contractul  litteris   fata  de  noul  creditor.  dovada  ca   mandatul  in  rem  suam se  incheia  in  interesul   mandatarului.   Aceste  procedee  sunt: Ÿ novatiunea Ÿ mandatul  in  rem  suam Cesiunea  de  creanta   Cesiunea  de  creante este operatiunea  juridica  prin  care  dreptul  creantei  este  transmis  de  la   vechiul  creditor  la  noul  creditor . Sistemul  cesiunii  de  actiune 2.  prin  efectul  novatiunii. de  vreme  ce  novatiunea  inlocuieste  veche  obligatie  cu  o  obligatie  noua.  mandantul are  calitate  de  cedant.  creantele  si  datoriile ocupau  un  loc  neinsemnat  in  patrimoniul  cetateanului.

Daca  cedantul   intenta  actiunea  directa. imparatul  Justinian  a   perfectionat  sistemul  actiunilor  utile.  actiune  care  izvora  din  contractul  de  mandat  si  care  depindea  de  soarta   mandatului.  chiar  daca mandatul  era  revocat. cesionarul nu mai  putea  intenta  actiunea  impotriva debitorului  cedat .  iar  daca  cedantul revoca   mandatul.  intrucat  obligatia  se  stingea  prin  plata  facuta   cedantului.  iar  daca  debitorul  cedat ii  platea  cedantului.  cedantul il  putea ierta de  datorie  pe  debitorul  cedat.  disparea.   situatia  cesionarului se  consolida  numai  dupa litis  contestatio.  mecanismul  realizarii  cesiunii  de  creanta  a  fost  perfect  elaborat. Mai  mult  decat  atat.  s -­‐a  trecut  la  faza  a  doua (sistemul  actiunilor  utile ). odata  cu  incheierea  contractului  de  mandat.  cedantul il  imputernicea  pe cesionar sa  intenteze  actiune  impotriva  debitorului   cedat.  in  calitatea  sa  de   titular al  dreptului  de  creanta. In  faza  a  treia.  adica  mandatul.   Cesiunea  de  datorie Cesiunea  de  datorii se  realiza:   Ź prin  novatiunea  cu  schimbarea  de  debitor Ź prin  mandatul  judiciar New Section 1 Page 42 . astfel  incat.  ci  numai  dreptul  de  a  intenta   actiunea  in  justitie. Contractul  de  mandat  este  prin  excelenta   revocabil.  al   carui  titular era  cesionarul.  actiunea  cesionarului ramanea  fara  obiect.  iar  in  virtutea  efectului  creator  se  nastea  un  drept  nou .  cesionarul dobandea actiuni   proprii.In prima  faza.  deoarece  potrivit  reformei  lui  Justinian.   Fata  de  aceste  inconveniente.  deoarece   temeiul  juridic  al  actiunii  sale. iar  cesionarul  actiunea  utila .  de  unde   rezulta  ca  debitorul  cedat avea  doi  creditori. ramanea  si  mai  departe  obligat.  Din  acest   moment. astfel  incat  actiunea   cesionarului ramanea fara  obiect. cesionarul ramanea  titular  al  actiunii  utile.  Asa  se  face  ca  in  prima  faza.  cedantul avea   actiunea  directa pe  care  o  putea  intenta  impotriva  debitorului  cedat.  iar  debitorul  cedat platea. Cedantul  avea  la  dispozitie actiunea  directa . si  pe  cedant si  pe  cesionar.  Iata  de  ce  s-­‐a  trecut  la  faza  a  treia.  actiunea  utila a  cesionarului ramanea  fara   obiect. Pe  de  alta  parte.  dreptul  initial  se  stingea .  daca   cesionarul il  soma pe   debitorul  cedat sa  plateasca.  ceea  ce  inseamna  ca  cesionarul nu  dobandea  dreptul  de  creanta.   In  aceasta  faza.  in  acest   stadiu.  prin  interpolarea  unei  constitutiuni  a  imparatului  Gordian. care  nu  mai  depindeau  de  soarta  mandatului.  incat  si  de   data  aceasta.  caci  in  virtutea  efectului   extinctiv.  datoria  debitorului  cedat se  stingea  numai  prin  plata  facuta  catre   cesionar.  denumite actiuni  utile.

 iar  daca  garantul  platea nu dispunea  de  procedee   juridice  pentru  a  se  intoarce  impotriva  debitorului  principal  cu  scopul  de  a  se   despagubi  pentru  plata  facuta ¸ De  asemenea.  garantul  raspundea ͣFidepromitto͟с"promit  cu  loialitate".  a  fost  creata  o  noua  garantie  personala.  catre  sfarsitul   republicii.  care  se  forma tot  prin  intrebare  si   raspuns.  garantii  au  protestat.  daca  erau  mai  multi  garanti.   nu  si  peregrinii ¸ Odata  cu  dezvoltarea  comertului.  de  unde  rezulta  ca  atat   sponsio cat  si   fidepromissio se  formeaza  tot  prin intrebare  si  raspuns.  cea  mai  importanta   este Furia  de  sponsu.  in  sensul  ca titularul  creantei (creditorul)  se   putea  agresa  mai  intai  garantului.  dintre  care.  cu  deosebirea  ca  la  intrebarea  creditorului.  a  economiei  de  schimb.  verb  care  era  accesibil  si  peregrinilor ¸ Garantii  obligati prin  pronuntarea  verbului ͣĨŝĚĞƉƌŽŵŝttŽ͟ erau  denumiti   fidepromisori ¸ La  origine. New Section 1 Page 43 .  vehement  si  repetat  pana  cand.  strainii  au   devenit  principalii  parteneri  de  comert  ai  romanilor. Garantiile  sunt de 2  feluri: (1) garantii  personale (2) garantii  reale Garantii  personale Ƒ Un  debitor  accesor denumit  garant se alatura debitorului  principal.  intre  creditor  si  garant.  situatia  garantilor  era  ingrata.   iar  garantul  raspunde:   ͣSpondeo͟(promit) ¸ Garantii  obligati prin  pronuntarea  verbului ͣƐƉŽŶĚĞŽ͟ sunt  denumiti sponsori ¸ La  romani  se  considera  ca  verbul  ͣƐƉŽŶĚĞŽ͟ are vocatia  speciala  de  a  atrage  gratia   zeilor  Romei.  nu  le  putea  cere  partea  contributiva  de   datorie ¸ De  aceea.  peregrinii.  astfel  incat  romanii  erau   interesati  ca  si  peregrinii  sa  poata  deveni  garanti Fidepromissio ¸ De  aceea.  s-­‐au  adoptat  4  legi  favorabile  garantilor.  ceea  ce  inseamna  ca numai  cetatenii  romani  puteau  deveni  sponsori.  romanii  au  cunoscut  2  garantii  personale: (a) Sponsio   (b) Fidepromissio Ambele  garantii  au  fost  create  cu  scopul  de  a  se  asigura  executarea  unor  obligatii izvorate   din  contracte  verbaleincheiate  prin  intrebare  si  raspuns. ocazie  cu  care  creditorul  il   intreaba  pe  garant:  ͣIdem  dari  spondes" (promiti  acelasi  lucru).  promitandu-­‐i  creditorului   ceea  ce  i-­‐a  promis  si  debitorul  principal Garantiile  personale  in  epoca  veche Ƒ In  epoca  veche.  oricare  dintre  garanti  putea  fi  urmarit   pentru  intreaga  datorie si  daca  platea  nu  dispunea  de  procedee  juridice  pentru  a  se   intoarce  impotriva  cogarantilor si  prin  urmare. Sponsio ¸ Dupa  ce  se  incheie  contractul dintre  creditor  si  debitorul  principal se  mai  incheie  un   contract  alaturi  de  cel  principal.Curs  8 3  mai  2010 22:30 Capitolul  VII        Garantii  personale Sigurante  (garantii) Garantiile sunt procedee  juridice  prin  care  creditorul  este  pus  la  adapost  fata  de  consecintele  eventuale   insolvabilitati  a  debitorului.

 iar  creditorul  valorifica   3/5. Fata  de  faptul  ca  fideiusio  a  aparut  dupa adoptarea  celor  4  legi  favorabile  sponsorilor  si  fideipromisorilor.  garantul  ii  va  cere  creditorului  sa  ii  transmita   actiunea  ipotecara .  iar  actiunea  ipotecara  nu  mai  are  obiect  De  aceea. Garantiile  personale  in  epoca  clasica   Fata  de  aceste  avantaje  create  a  venit  randul  creditorilor  sa  protesteze. care  se  stinge  odata  cu  obligatia  pe  care  o   garanteaza.  ori  de  cate  ori  in   fata  pretorului.  creditorul  ii  va  ceda  toate  actiunile Ƒ Unele  complicatii pot  sa  apara  atunci  cand  creditorul  isi  asigura  creanta  si  printr-­‐o   garantie   personala si  printr-­‐o   ipoteca.  denumita  fideiussio.  incat  fata  de  proteste  creditorilor.  consecintele   insolvabilitatii  unor  garanti  erau  suportate  de  creditor.  judecatorul  pronunta  sentinta  de   absolvire.  garantul  platea si  astfel litigiu  se  stingea  Daca  insa.  fata  de  aceasta  redactare  a  formulei.  astfel  incat  ipoteca  nu  se  mai  stinge.  dintre  care  3  erau  solvabili  si  2   insolvabili.  spre   sfarsitul  epocii  vechi s-­‐a  creat  o  noua  garantie  personala.  astfel  incat. Daca  sunt mai  multi  garanti.  constatand  ca  este  intemeiata.  in  fata  pretorului.  romanii  au  creat  3  beneficii in  favoarea  garantilor  care  se  obligau  prin  fideiussio.  jurisconsultii  considerau  ca  intr-­‐o  asemenea  situatie nu  se  face  o  plata.   Beneficiile  acordate  lui  fideiussor Prin  reforme  succesive. datoria  se  imparte  de  drept  in  momentul   scadentei  intre  toti  garantii.  De  data  aceasta  au  protestat  fideiusiorii.  deoarece  la  intrebarea  creditorului.  in  fata  pretorului.  in  procedura  formulara.  pentru  ca  intentand  actiunea  ipotecara  impotriva  debitorului  principal   sa  se  poata  despagubi  In  practica.  asa  cum  se  stie.  Este   vorba  despre: i) Benificiul  de  cesiune  de  actiuni   ii) Beneficiul  de  diviziune   iii) Beneficiul  de  discutiune Beneficiul  de  cesiune  de  actiune Ƒ A  fost  creat  pe  cale  de  interpretare.  garantul  declara  ca  este  de  acord  sa  plateasca.Aceasta  lege  cuprinde  2  dispozitii: First. garantul  poate  intenta   impotriva  debitorului  principal  actiunea  ipotecara New Section 1 Page 44 .  ori  de  cate  ori  creditorul  isi  asigura  creanta  si  printr-­‐o  garantie  personala.  se  stinge  si  ipoteca.  ci  se   cumpara  dreptul  de  ipoteca.  iar  in  cazul  nostru.  ipoteca  este  un  drept  accesoriu.   Ex:  daca  existau  5  garanti.   exceptiunile  au  caracter  absolutoriu Æ creditorul  pierde  si  procesul  si  dreptul  de  creanta  in  intregime .  este  creatia  jurisprudentei Ƒ Potrivit  acestui  beneficiu.  intrucat. garantul  care  platea  datoria  avea  dreptul  de  a  cere  creditorului  sa  ii   transmita  toate  actiunile  pe  care  le  avea  impotriva  debitorului  principal pentru  ca  intentand   acele  actiuni  impotriva  debitorului  principal  sa  se  poata  despagubi  pentru  plata  facuta Ƒ Practic.   garantul  chemat  in  justitie  declara  ca  este  dispus  sa  plateasca  daca   creditorul  ii  transmite  toate  actiunile  pe  care  le  are  impotriva  debitorului  principal  Daca  creditorul  ii  transmitea acele  actiuni.   Second.  datoria  se  impartea  la  5.  si  prefera  sa  valorifice  garantia  personala  Intr-­‐o  asemenea  situatie.  creditorul  refuza sa  ii  cedeze  acele  actiuni  garantului.  Iata  de  ce  garantii denumiti  fideiusiori se  aflau  in  situatia  in  care  erau   sponsorii  si  fideipromisorii  inainte  de  adoptarea  celor  4  legi.  si  printr-­‐ o  ipoteca  si  opteaza  pentru  valorificarea  garantiei  personale.   garantul  raspundea  prin  verbul  ͣĨŝĚĞŝƵďĞŽ͟ =  consimt  pe  cuvantul  meu.  judecatorul  verifica  daca   exceptiunea  este intemeiata.  si  aceasta   dispozitie  este  favorabila  garantilor.  indiferent  daca  sunt  sau  nu  sunt  solvabili. Datoriile contractate  de  sponsori  si  de  fidepromisori  in  Italia  se  stingeau   daca  nu  erau  valorificate  in  termen  de  2  ani  de  la  scadenta .  atunci  garantul ii  cerea   pretorului  sa  introduca  in  formula  o  exceptiune  de  dol Ƒ In  faza  a  2-­‐a  a  procesului.  obligatia  se  stingea  prin  plata  facuta  de  garantul  personal  Daca  se  stinge.  se  considera  ca  suma  de  bani   platita  de  garant  este  pretul  cu  care  a  cumparat  dreptul  de  ipoteca  Asadar. dispozitiile  acelor  legi  nu  li  se  aplicau. ceea  ce  inseamna  ca  in  sistemul  legii  Furia  de  sponsu.

 datoria  se  imparte  intre  toti  garantii. pierde  procesul (pentru  ca  cere  mai  mult) Ź La  beneficiul  de  diviziune. iar  daca  debitorul  principal  era  insolvabil.  iar  daca  creditorul  cere  de  la  garantul  urmarit intreaga   datorie. pe  cand.  in  intervalul  de  timp  cuprins  intre  momentul  scadentei  si  momentul  lui   litis  contestatio  trece  timp.  dintre  care  3  solvabili  si  2  insolvabili. creditorul  nu  il  putea  urmari  prin  alta   actiune  si  pe  garant (unde  nu  exista  drept.  puteau  deveni   insolvabili  si  alti  garanti.  ci   de  garantii  solvabili.  prin  care  garantul  promitea  sa  nu  se  prevaleze  de   efectul  extinctiv  al  lui  litis  contestatio  daca  debitorul  principal  se  va  dovedi  insolvabil.  datoria  se  imparte  in  momentul   scadentei.  datoria  se  imparte  numai  intre  garantii   solvabili.  insa   acest  sistem  era  echivoc  deoarece  depindea  de  buna  credinta  a  garantului  Astfel  incat.  nu  exista  nici  actiune)  De  aceea.  pe  cand  la  beneficiul  de  diviziune.  intre  sistemul  introdus  prin  legea  Furia  de  sponsu si  sistemul  introdus  prin  beneficiul  de   diviziune  sunt  o  serie  de  deosebiri ¸ In  primul  rand.   fie  ca  sunt  solvabili  sau  nu.  garantul  urmarit  in  justitie are  dreptul  de   a-­‐i  cere  creditorului  sa  imparta  datoria  intre  toti  garantii  solvabili  in  momentul  lui  litis   contestatio Ƒ Asadar.  la  beneficiul  de  diviziune. Ex:  daca  sunt  5  garanti.  potrivit  legii  Furia  de  sponsu.  s-­‐a  admis  ca  intre  parti.  datoria  se  imparte  de  drept. Beneficiul  de  discutiune Ƒ Potrivit beneficiului  de  discutiune.  potrivit  legii Furia  de  sponsu. potrivit  legii  Furia  de  sponsu.  in  sensul  ca  dreptul  de  creanta  se  stingea  cu  ocazia  procesului  dintre  creditor  si   debitorul  principal.  ea se  imparte  in  momentul  lui  litis   contestatio.  astfel  incat  nu  le  poate  cere  partea  contributiva  din  datorie Ź In  sistemul  legii  Furia  de  sponsu.  deorece  se  opunea  efectului  extinctiv  a  lui   litis  contestatio. prin  interpretare.  datoria  se  imparte  numai  la  cerere Ź Daca  garantul  urmarit  in  justitie  omite  sa  ceara  diviziunea  datoriei.  iar  daca  acesta  se  dovedea  insolvabil  putea  intenta  o  noua   actiune  impotriva  garantului Ƒ In  535 Imparatul  Justinian  a  mai  dat  o  constitutiune  imperiala.  daca  garantul  urmarit  in  justitie  renunta  la  beneficiul   de  diviziune. prin  care  a  decis  ca titularul   creantei  trebuie  sa  il  urmareasca  mai  intai  pe  debitorul  principal Garantiile  personale  neformale Pe  langa  garantiile solemne sau  formale romanii  au  cunoscut  si  garantii  personale  nesolemne (se  nasteau   New Section 1 Page 45 .  va  plati  intreaga  datorie ¸ In  al  doilea  rand.  printr-­‐o  constitutiune  imperiala  din  531 a  desfiintat  in  mod   expres  efectul  extinctiv  a  lui  litis  contestatio Æ creditorul  putea  foarte  bine  sa  il  urmareasca   mai  intai  pe  debitorul  principal.  adica  intre  creditor  si  garant sa  se   incheie  o  conventie de  buna  credinta.  daca  exista mai  multi  garanti.   garantul  urmarit  in  justitie  avea  dreptul  de  a-­‐i  cere   creditorului  sa  il  urmareasca  mai  intai  pe  debitorul  principal si  numai  daca  debitorul  principal este insolvabil sa  intenteze  o  noua  actiune  impotriva  sa Ƒ Insa  acest  beneficiu nu  a  putut  fi  valorificat  in  practica . pe  cand  la beneficiul  de  diviziune.  garantul  urmarit  in  justitie nu poate  renunta  la   diviziunea  datoriei.  Imparatul  Justinian.impotriva  debitorului  principal  actiunea  ipotecara Beneficiul  de  diviziune Ƒ A  fost  creat  printr-­‐o  constitutiune  imperiala de  Imparatul  Hadrian Ƒ Potrivit  acestui  beneficiu.  in  paguba  celor  care  ramaneau  solvabili. iar  consecintele  insolvabilitatii  unor  garanti  nu  sunt  suportate  de  creditori.  iar  consecintele  insolvibilitatii  unor  garanti  le  suporta   creditorul.  datoria  se  va   imparti  la  3 ¸ In  al  treilea  rand.  astfel  incat  in  acel  interval  de  timp.  atunci  el   poate  fi  condamnat  sa  plateasca  intreaga  datorie Ź Daca  plateste nu dispune  de  mijloace  juridice  pentru  a  se  intoarce  impotriva   cogarantilor.

 fie  sub  forma   transmiterii  proprietatii  sau  a  posesiunii.  de  catre  debitor.  intre  client  si  bancher  se  incheia  o  conventie  prin  care  bancherul  promitea  sa   plateasca  el  acea  datorie. Prin  natura  lor.  romanii  au  cunoscut  si  garantii  reale.  fie  pe  in  iure  cessio.  fie  sub  forma  constituirii  unei  ipoteci cu  efectul ca  la  scadenta. Ƒ In  acest  caz.  si  daca  acesta  este  insolvabil  se   poate  indrepta  si  impotriva  mandantului  care  este  garant. Ƒ Asadar. Receptum  argentarii Ƒ Conventia  prin  care  bancherul  promite  sa  plateasca  o  datorie  eventuala  a  clientului  sau . Mandatum  pecuniae  credendae Ƒ Mandatul  pentru  a  da  bani  cu  imprumut:  in  virtutea  acestui  contract.  deoarece  in  acest  caz.  In  felul   acesta.  iar creditorul devine  debitor. cu  alte   New Section 1 Page 46 .  iar litis  contestatio va  stinge  doar  obligatia  dedusa  in  justite.  mandantul il  imputernicea pe  mandatar sa  dea  cu  imprumut  o  suma  de  bani  unui  tert.   Romanii  au  creat  3  garantii  reale: i) Fiducia  cum  creditore ii) Gajul  (Pignus) iii) Ipoteca Fiducia  cum  creditore ƒ Fiducia  se  formeaza  prin transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate  prin   mancipatio sau  in  iure   cessio. Ƒ Insa.  Sunt  in  numar  de 3: i) Pactul  de  constitut ii) Mandatum  pecuniae  credendae iii) Receptum  argentarii Pactul  de  constitut Ƒ Este  o  simpla  conventie in  baza  careia  bancherul  se  obliga  sa  plateasca  datoria  clientului  sau  la   un  nou  termen.   Ƒ Avem  in  vedere  situatia  in  care  clientul  unui  bancher  nu  isi  putea  plati  datoria  fata  de  un  tert .  deoarece nu  toti  debitorii  dispuneau  de  lucruri  pentru  a   constitui  garantii  reale.  iar  daca   la  scadenta bancherul  nu plateste  datoria pe  care  a  contractat-­‐o  clientul  sau.  care  putea  intenta  actiunea  impotriva  bancherului.  mandatarul  se  indrepta  prin  alta   actiune  impotriva  mandantului.  totusi  romanii  au   continuat  sa  utilizeze  in  paralel si  garantiile  personale.Pe  langa  garantiile solemne sau  formale romanii  au  cunoscut  si  garantii  personale  nesolemne (se  nasteau   printr-­‐o  simpla  conventie  a  partilor).  incat  mandatarul  poate   foarte  bine  sa  il  cheme  in  justitie  mai  intai  pe  debitorul  principal.  iar  mandantul era   garantul  debitorului.  actiunea  a  fost  data  creditorului.   ƒ Transmitere insotita de  o  conventie prin  care  creditorul  promitea  sa  retransmita  lucrul  daca  debitorul  isi   va  fi  platit  datoria  la  scadenta.  atunci actiunea  era   intentata  de  catre  client.  mandatarul era  creditorul  tertului  pe  care  l-­‐a  imprumutat.  conventia  partilor  si  mancipatio  sau  in  iure  cessio  nu  sunt  acte  distincte  in  aceasta  utilizare  a   lor. pe  care  il  denumim fiducia. Ƒ Mai  tarziu. Ƒ In  aceasta  situatie.  la  mandatum  pecuniae  credendae mandatarul putea  intenta  2  actiuni:  si  impotriva   debitorului sau  si  impotriva  mandantului.  creditorul isi  poate  valorifica  dreptul  de  creanta  pe  seama  lucrului  atribuit  cu  preferinta  fata   de  creditorii  chirografari. Garantiile  reale = procedee  juridice  prin  care  debitorul  atribuie  un  lucru  creditorului  sau. bancherul  devea  garant  pentru  clientul  sau.  daca   debitorul  nu  plateste. Ƒ Daca  debitorul  nu  putea  plati  suma  pe  care  a  luat-­‐o  cu  imprumut.  dar  la  alt  termen  decat  cel  stabilit  in  obligatia  preexistenta.  ci  se  contopesc  intr-­‐un  singur  act.   Capitolul  VIII              Garantiile  reale Pe  langa  garantiile  personale.  garantiile  reale  asigura  o  serie  de  avantaje  in  raport  cu  cele  personale.   ƒ De  unde  rezulta  ca  fiducia este  o  conventie  grefata fie  pe  mancipatiune.  cele  2  obligatii  au  obiecte   diferite.   Ƒ Daca  la  scadenta debitorul  plateste se  transforma  in  creditor.

 prin  efectul  fiduciei.  si  totodata   debitor  conditional.  nici  de  dreptul  de  urmarire. cu  alte   cuvinte.  Prin  urmare. New Section 1 Page 47 .  Intrucat  este  titular  de  actiune  personala  el  nu   se  va  bucura  nici  de  dreptul  de  preferinta.  nu  va  putea  obtine  intreaga  valoare  a  lucrului  dat  in  garantiei.  creditorul  devine  proprietar  al  lucrului  dat  in  garantie . De  aceea. Ƒ Dupa  ce  isi  plateste  datoria.   daca  fostul  creditor devine  insolvabil.  fostul  debitor  devenit  creditor dispune  de  o  actiune  personala pe   care  o  poate  intenta  impotriva  fostului  sau  creditor.  deoarece  dreptul  de   urmarire  si  dreptul  de  preferinta  pot  fi  exercitate  numai  de  titularii  de  drepturi  reale.  iar creditorul devine  debitor. ci  numai  o  parte  proportionala  cu  valoarea  acelui  lucru.Ƒ Daca  la  scadenta debitorul  plateste se  transforma  in  creditor.  fostul  debitor  nu  are  actiune  impotriva  tertului  respectiv.  fostul  debitor  va  veni  in  concurs cu  ceilalti  creditori  ai   fostului  sau  creditor.  Daca  lucrul  dat  in  garantie  ajunge  in   mainile  unui  tert.

  Totusi.  vine  de  la  "ipotiki". New Section 1 Page 48 . Fata  de  fiducia.  Abia  mai  tarziu.  Actiunea  serviana 4.  fostul  debitor  are  impotriva  fostului  sau   creditor si  o  actiune  personala.  incat  dupa  executarea  obligatiei.  initial.  romanii  au  creat  o  garantie  mai  evoluata.   Insa. Gajul  este  o  conventie  grefata  pe  traditiune.  astfel   incat  romanii  au  creat  o  noua  garantie  reala.   incat  s-­‐a  trecut  la  faza  a  doua  a  ipotecii.  textele  jurisconsultilor  clasici  din  prima  jumatate  a  secolului  I  d.  s-­‐a  admis   ca  la  scadenta.  la  intredictul  salvian .  Interdictul  salvian 3.  si  gajul  prezinta dezavantajul ca  debitorul  nu  poate  garanta  si  alte  datorii  cu  acel  lucru .  si  daca  ar  fi   transmis  acele  bunuri  prin  fiducia  sau  prin  gaj  nu  ar  mai  fi  putut  cultiva  terenul.  aceasta  obligatie  a  arendasului  trebuia  sa  fie garantata .  si  o  actiune  reala caci  el  se  poate  indrepta  impotriva  fostului  creditor  prin   actiunea  in  revendicare astfel  incat  el  se  bucura  si  de  dreptul  de  preferinta si  de  dreptul  de  urmarire. iar  creditorul devine  posesor al  lucrului  si  totodata   debitor   conventional. Ipoteca Marele avantaj al  ipotecii  consta  in  faptul  ca lucrul  ramane  in  mainile  debitorului  pana  la  scadenta si   poate  fi  folosit  conform  destinatiei  sale  economice si  numai  daca  la scadenta debitorul  nu-­‐si  plateste  datoria.   ipoteca  romana  a  trecut  prin  patru  faze pe  care  le  denumim: 1.  transmitere  insotita  de  o  conventie prin  care  creditorul  promite  sa  retransmita  lucrul  daca   debitorul  isi  plateste  datoria  la  termen.  pe  marfa  si  pe  credit.  "pignus"  (gaj).   Insa.  intrucat  cuvantul  "ipoteca" este  de  origine  greaca. In  al  doilea  rand.  romanii  au  desemnat  ipoteca  prin  cuvantul  "pignus".  latifundiarul  sa-­‐i  retina  inventarul  agricol  prin   exercitarea  dreptului  de  retentie.  Daca  acesta  era  transportat  in  fara  mosiei. Se  formeaza  prin transmiterea  unui  bun  cu  titlu  de  posesiune  prin  traditiune  de  catre  debitor  catre   creditorul  sau. Multa  vreme  s-­‐a  afirmat  in  mod  gresit  ca  ipoteca  romana nu  ar  fi  originala si  ca  ar  fi  fost  preluata  intr-­‐o   forma  gata  elaborata  de  la  greci.  Dar   acest  argument  nu  rezista  deorece.  alte  bunuri  nu  avea.  ne  dau  prilejul  sa   reconstituim  procesul  formarii  ipotecii  romane  ca  institutie  juridica  originala  intrucat  in  procesul  formarii  sale.   dupa  formarea  ipotecii  romane.  a  fost  preluat  cuvantul  "ipotiki".  Dreptul  de  retentie 2.  Aceasta  noua  garantie  este ipoteca.  fiducia  si  gajul  nu  se  puteau  utiliza  in  vederea  garantarii  datoriei  arendasului  pentru  ca   arendasul  se  instala  pe  mosie  numai  cu  inventarul  sau  agricol.  ceea  ce   inseamna  ca: ƒ nu vine  in  concurs  cu  creditorii  chirografari  ai  fostului  sau  creditor ƒ poate  urmari  lucrul  dat  in  garantie in  mainile  tertilor  dobanditori.  Actiunea  quasiserviana Dreptul  de  retentie S-­‐a  nascut  in  legatura  cu  relatiile  dintre  marii  proprietari  funciari  si  arendasi  sau  coloni   voluntari.  arendasul  primea  spre  folosinta  o   suprafata  de  pamant(  cateva  iure).  Pe  baza  contractului  de  locatiune.  De  aceea.  Fireste.  in  schimbul  carora  se  obliga  sa  plateasca  anual  o  suma  de  bani   sau  o  parte  din  recolta.Curs  9 5  mai  2010 11:14 Gajul Fata  de  dezavantajele  pe  care  le  prezinta   fiducia.  dreptul  de  retentie  nu  se  putea  exercita. dreptul  de  retentie putea  fi  exercitat  de  latifundiari  numai  cate  vreme  inventarul  agricol   se  afla  pe  mosie.  daca  arendasul  nu-­‐si  plateste  arenda. iar  debitorul   ramane  proprietar  al  acelui  lucru.  perfect  adaptata  la  cerintele  unei  societati  care  se  intemeia  pe   economia  de  schimb.  gajul  prezinta  marele avantaj  ca  lucrul  este  transmis  cu   titlu  de  posesiune. cĉĐŝŝŶǀƌĞŵĞĂůƵŝKĐƚĂǀŝĂŶ͕ arendasii denumiti  si  coloni  voluntari se  instalau  pe  domeniul   agricol  cu  inventarul  lor  agricol. creditorul  ipotecar  are  dreptul  de  a  intra  in  posesia  lucrului  si  de  a-­‐l  vinde  in  vederea  valorificarii  dreptului  de   creanta.  Hr.

 incat  vointa  debitorului  de  a  ipoteca  lucrul   era  prezumata. Ipoteca  testamentara   4.  daca  fideicomisul  era  inclus  in  testament. Ipoteca  autentica S-­‐a  nascut  in  legatura  cu rangul  ipotecii.  De  aceea.   ceea  ce  inseamna  ca  putea  urmari  acel  inventar  agricol  oriunde  s -­‐ar  fi  aflat. Acesta  este  cazul  ipotecii  care  se  constituie  in  relatiile  dintre  proprietarii  funciari  si   arendasi. Ipoteca  privilegiata Avea  prioritate fata  de  celelalte  ipoteci  indiferent  de  data  constituirii  lor.  Din  acel  moment.  daca  arendasul nu-­‐si  platea  datoria  la  termen.  cĉĐŝƉƌŝŶĂƐĞŵĞŶĞĂŝƉŽƚĞĐŝĞƌĂƵŐƌĞǀĂƚĞƵŶĞůĞďƵŶƵƌŝĚŝŶƐƵĐĐĞƐŝƵŶĞƉĞŶƚƌƵĂƐĞ asigura  executarea  legatelor  si  a  fideicomiselor. Aparitia  unor  drepturi  reale care  se  nasc  din  simpla  manifestare  de  vointa  a  partilor  a  marcat   evolutia  dreptului  roman  in  directia  subiectivizarii  si  abstractizarii  valorilor  juridice.  actiunea  serviana.  ipoteca  romana  era  conventionala intrucat  ea  se  nastea  din  conventia  partilor. Ipoteca  privilegiata 3. Ipoteca  testamentara Era  instituita  printr-­‐o clauza  inclusa  in  testament  in  favoarea  legatarilor  sau  a   fideicomisarilor.  iar  daca  un  lucru  era  ipotecat  de  mai  multe  ori  se  punea  intrebarea care  dintre   New Section 1 Page 49 . Categorii  de  ipoteci Romanii  au  creat  mai  multe  categorii  de  ipoteci.  care  apasa  asupra  bunurilor  cetatenilor  impozabili.  denumita  actiunea  quasiserviana.  ceea  ce  inseamna  ca  in  aceasta  faza.  cum  ar  fi  mancipatio sau in  iure   cessio.incat. deoarece  se  bucura  de  dreptul  de  urmarire si  de  dreptul  de  preferinta.  sanctionat  prin  actiunea  serviana.  latifundiarul  devine  titular  al  unui  veritabil   drept  real. Ipoteca  tacita 2. se  putea  naste  numai  in  relatiile   dintre  latifundiari  si  arendasi .   Dar. ceea  ce  inseamna  ca  ea  s-­‐a  putut  utiliza  pe  scara   generala.  Astazi.  ipoteca  s-­‐a  putut  constitui  in   relatiile  dintre  orice  creditori  si  orice  debitor.  acelasi  lucru  nu  putea  fi  ipotecat   de  mai  multe  ori.  dar  nu  si  in  mainile   oricui.  De  regula.Interdictul  salvian In  aceasta  faza. Actiunea  quasiserviana Pe  baza  unei  simple  conventii.  cĉĐŝƌŽŵĂŶŝŝĂƵ creat  4  asemenea  drepturi  reale ` Superficia ` Conductio  agri  vectigalis ` Emfiteoza ` Ipoteca Pe  langa  ipoteca  izvorata  din  conventia  partilor.  nu  avea  actiune  impotriva  tertilor   dobanditori.  romanii  au  mai  cunoscut: 1.  proprietarul  funciar putea  urmari  inventarul  agricol  al  arendasului  oriunde  si   in  mainile  oricui. Ipoteca  autentica     Ipoteca  tacita Se  nastea  din  dispozitiile  legilor sau  prin  cutuma.  prin  abataerea  de  la  regula  potrivit  careia  drepturile   reale  nu  se  nasc  din  simple  conventii  ci  din  contracte  speciale.  o  asemenea  ipoteca  este  denumita  legala. pentru  ca  la  romani.  s-­‐a  trecut  la  faza  a  treia  a  ipotecii.  proprietarul  funciar putea   intra  in  stapanirea  inventarului  agricol  al  arendasului chiar  daca  era  transportat  in  afara  mosiei. Actiunea  serviana In  aceasta  faza.  adica  daca  acel  inventar  era  dobandit  de  terte  persoane.  acest  drept  real.  creditorul  putea  intra  in  stapanirea  lucrului  ipotecat  si-­‐l  putea   vinde  daca  debitorul  nu-­‐si  platea  datoria  la  termen.  pentru  ca   fideicomisul  se  putea  forma  si  in  afara  testamentului.  s-­‐a  trecut  la  faza  a  patra.  ipoteca  fiscului.   Spre  exemplu.

 secret.de  mai  multe  ori.   Insa.  Acel  creditor  era  denumit  creditor  anterior  in  rang.  iar  celelalte  ipoteci  se  sting  din  lipsa  de  obiect.  creditorul  ipotecar  anterior  in  rang  are  prioritate.  ipoteca  apasa  in  intregime  asupra  fiecarei  parti  din  lucru  si  ipoteca  garanteaza  in   intregime  fiecare  parte  din  datorie.  care   New Section 1 Page 50 . 3.  care  o  definesc: 1.  iar  creditorul  ipotecar poate  exercita  atat  dreptul  de  preferinta cat   si  dreptul  de  urmarire.  se  constituie  prin  simpla   conventie  a  partilor  si  nu  presupune  forme  de  publicitate.  Cu  timpul  insa.  ocult.   individual-­‐determinate.  debitorul  poate  ipoteca  acelasi  lucru  de  mai  multe  ori . Ipoteca  romana  este  conventionala. trecea  inaintea  ipotecilor  conventionale indiferent   de  data  constituirii  lor.  care  aveau   ipoteci  mai  recente.  incat.  ipoteca  imbogatindu-­‐se   totodata  cu  accesoriile  si  fructele  sale.  dreptul  de  servitute.   Utilitatea  ipotecii  generale  aparea  atunci  cand  existau  mai  multi  creditori  ipotecari.  dreptul  de   creanta.   O  asemenea  ipoteca.  iar.  incepand  din  sec. ĺ Daca  ipoteca  este  valorificata  de  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang.  De  aceea.  la  romani.  deoarece  nu  vine  in  concurs  cu  creditorii  chirografari si  poate  urmari   lucrul  ipotecat  in  mainile  oricui.  Ea   presupune  respectarea  unor  forme  de  publicitate cĉĐŝĞĂƐĞĐŽŶƐƚŝƚƵŝĂ͗ ¸ fie  prin  transcriere  intr-­‐un  registru  public   ¸ fie  printr-­‐un  inscris  privat. Ipoteca  romana  poate  fi  generala.  iar  caracterul  indivizibil  al  ipotecii  se  manifesta  sub  2  aspecte.  romanii  au  creat  ipoteca  autentica.  partile  puteau  antedata ipoteca  prin  datarea  unei  ipoteci  mai  recente  in  mod   fraudulos. In  primul  rand.  II.  creditorul  ipotecar   va  intra  in  posesia  intregului  lucru  ipotecat  si  nu  in  posesia  unei  parti  proportionale  cu  partea   din  datorie  care  a  mai  ramas. 4.  ipoteca  este  foarte  tentanta.  mobile sau imobile.pe  de  alta  parte.  ce  nu  presupunea  forme  de   publicitate. contrasemnat de  cel  putin  trei martori.  in  virtutea  principiului  "prior   tempore  potior  iure".  Cu  toate  acestea.  denumita  autentica.  Aceasta  posibilitate  de  frauda  genereaza  anumite  consecinte: ĺ Daca  sunt mai  multi  creditori  ipotecari . Caracterele  ipotecii   Ipoteca  romana  prezinta  si  anumite  caractere.  ceea  ce  inseamna  ca  purta  asupra  unor  lucuri  corporale.  de  regula.  de  vreme  ce.  alaturi  de  cea  speciala.   Primul  aspect al  caracterului  indivizibil  se  învedereaza  atunci  cand lucrul  ipotecat  se   imparte  intre  mostenitori.  De  aceea. iar  ceilalti  creditori. La  origine.  pentru  ca  numai  lucrurile  corporale  sunt   susceptibile  de  posesiune. In  acest  sens.  a  aparut  si  ipoteca  generala.   deoarece  creditorii  ipotecari  posteriori  in  rang  isi  puteau  valorifica  si  ei  dreptul  de  ipoteca  pe   seama  bunurilor  care  mai  ramaneau  dupa  valorificarea  ipotecilor  anterioare  in  rang.   Astfel.  subscris.  de  vreme  ce  ipoteca  apasa  in  intregime   asupra  fiecarei  parti  de  lucuru.  si  cu  toate  ca  fiecare  mostenitor   dobandeste  numai  o  parte  din  lucrul  ipotecat.  erau  denumiti  creditori  ipotecari  posteriori  in  rang.  pe  fondul  dezvoltarii  economiei  de  schimb.  spuneau  ca  ipoteca  poarta  asupra   tuturor  lucrurilor  prezente  si  viitoare.  poate  90%  sau  chiar  99%  din  datorie.  putea  fi  ipotecata  nuda  proprietate.  dar  si  foarte  periculoasa.   Pentru  a  se  combate  aceasta  posibilitate  de  frauda. de  exemplu  trei  mostenitori. un  patrimoniu  intreg sau  recolta  viitoare.  dupa  cum  mai  spuneau  ca  tot  ce  se  poate  vinde  se   poate  si  ipoteca . Ipoteca  este  un  drept  real. Ipoteca  este  indivizibila.  inaintea  unei  ipoteci  mai  vechi.  ipoteca  se  forma  prin simpla  conventie. 5.  ipoteca   autentica  nu  putea  fi  antedatata.  ea  a  fost  speciala.  oricare  dintre   mostenitori  poate  fi  urmarit  pentru  intreaga  datorie.  Din  acest  caracter  ocult  al  ipotecii   decurg  doua  posibilitati  de  frauda.   mai  tare  in  drept).  iar  daca  un  lucru  era  ipotecat  de  mai  multe  ori  se  punea  intrebarea care  dintre   creditorii  ipotecari  are  prioritate.  o  universalitate.  fara  sa  declare   ipotecile  anterioare. 2.  intrucat  presupunea  fome  de  publicitate. de  vreme  ce  in  mod  obisnuit  ea  se  constituie  prin  simpla   conventie  a  partilor. La  aceasta  intrebare  s-­‐a  raspuns  prin  principiul "prior  tempore  potior  iure" (primul  in  timp.  in  exemplul  nostru  o  treime. Ipoteca  are  caracter  clandestin.   Al  doilea  aspect al  caracterului  indivizibil  se  invedereaza  atunci  cand  debitorul  plateste   o  parte  din  datorie.   II.  prin  sec.  isi   valorifica  dreptul  de  ipoteca.  jurisconsultii  clasici.  ceea  ce  inseamna  ca  avea  prioritate  creditorul  care  a  constituit  ipoteca  cu  cea  mai   veche  data.

 La  origine.  in  sensul  ca  ea  garanteaza  o  obligatie  naturala.  astfel  incat  dreptul  de  creanta   care  nu  era  valorificat  in  30  de  ani  de  la  scadenta  se  stingea.  Aceasta   ipoteca  trecea  inaintea  celei  conventionale.  dar termenul  de  prescriptie  al   ipotecii era  la  romani  de 40  de  ani.  Daca  nu.  acest  text  din  Paul  este  in  mod   sigur  interpolat.  prin  care  creditorul  dobandea   dreptul  de  a  vinde  lucrul  grevat  cu  ipoteca speciala  si  intrucat  aceste  conventii  speciale  alaturate  conventiilor  de   ipoteca  erau  frecvente.ĺ Daca  ipoteca  este  valorificata  de  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang.  Daca  executa  ordinul  litigiul  se   stingea.  acesta  va  fi evins (deposedat  de  lucru   prin  proces)  de  creditorul  ipotecar  anterior  in  rang.  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang  avea   nevoie  de  bani  lichizi. A  doua  posibilitate de  frauda  consta  in  antedatarea  ipotecii.  prin  care  debitorul  putea  sa  fie  in  situatia  de  a  i  se  plati  datoria  de  catre  creditorul   ipotecar  posterior  in  rang.  si  creanta  lui  si  cea  pe  care  a  platit-­‐o.   In  al  doilea  rand. Pentru  a  se  combate  aceasta  posibilitate  de  frauda.  Paul  a  afirmat  ca  dupa  trecerea  termenului  de  30   de  ani.  platea  in  locul  debitorului  si  devenea  titularul  celei   mai  vechi  ipoteci.  au  devenit  presupuse.  efectele  esentiale  ale  unui  act  juridic  nu  pot  fi  desfiintate  prin  conventia  partilor.  fiindca  cealalta  era  presupusa.  deoarece  in  dreptul   postaclasic  a  aparut  prescriptia  extinctiva  generala  de  30  de  ani.   ori.  dar  caracterul  accesor  al  ipotecii  nu  se  valorifica  atunci  cand   dreptul  de  creanta  se  stinge  prin  prescriptia  generala  de  30  de  ani.  in  practica.   dreptul  de  a  vinde nu  a  fost  un  efect  esential  al  ipotecii pentru  ca partile  aveau   posibilitatea  sa  incheie  o  conventie  speciala prin  care  creditorul  renunta  la  dreptul  de  a  vinde  lucrul  ipotecat. nu  mai  are  obiect.  ceea  ce  presupune  ca  judecatorul   are  o  dubla  calitate.  daca  la  scadenta debitorul  nu  isi  plateste  datoria.  iar.  dreptul  de  a  vinde  izvora  chiar  din   conventia  de  ipoteca.  socotind  ca  asteptand  un  moment  potrivit.  exercitand  ius  offerendae  pecuniae.  care  este  o  actiune  arbitrara.  ius  possidendi a  fost  unicul  efect  al  ipotecii. ci  supravietuieste  vreme  de  10  ani in   cadrul  unei obligatii  naturale.  denumita  mai  tarziu ipotecara. deoarece  ea  se  stinge  odata  cu  creanta  pe  care  o   garanteaza. creditorul  ipotecar  are  dreptul  sa  intre  in  posesia   lucrului.  romanii  l-­‐au  sanctionat pe  debitorul   ipotecar  de  mai  multe  ori.  ei  au  creat  ius  offerendae  pecuniae sau  dreptul  de  a  oferi  o  suma  de   bani. Cu  toate  acestea.  iar  daca  debitorul  refuza  sa  remita  lucrul.  In  plus.   Astfel.  judecatorul  ordona  debitorului  sa  remita  lucrul . creditorul  ipotecar  posterior  in   rang  isi  marea  creanta  cĉĐŝůĂǀĂůŽĂƌĞĂĐƌĞĂŶƚĞŝƐĂůĞƐĞĂĚĂƵŐĂƐŝǀĂůŽĂƌĞĂĐƌĞĂŶƚĞŝƉĞĐĂƌĞĂ platit-­‐o.   In calitate  de  arbitru.  in  practica.  daca  acest  efect  putea   New Section 1 Page 51 .  din  acel  moment.  pentru  a  exercita  acest  drept.  care   se  grabeste  sa-­‐si  valorifice  dreptul.  cautand  un  loc   potrivit  si  un  cumparator  potrivit.  dreptul  de  creanta  nu  se  stinge  in  intregime.  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang  se  prevala de ius  offerendae  pecuniae numai  daca  lucrul  ipotecat  avea  o  valoare  suficient  de  mare  pentru  a   acoperi  valoarea  ambelor  creante.  ceea  ce  ar  insemna  sa  admitem   ca  exista ipoteca  fara  obiect.  insa. 6.  partile  aveau   posibilitatea  sa  incheie  o  conventie  speciala  alaturata  conventiei  de  ipoteca.  ori.  in  plus.  daca  au  devenit  presupuse.  ipoteca  ii  supravietuia  vreme  de  10  ani.  pe  de  alta   parte.  Totusi.  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang  urca  in  rangul   celui  anterior  pentru  ca  ii  platea  creanta.  atunci  creditorul  va  intenta  impotriva  lui  actiunea   quasiserviana.  prin  datarea  in  mod   fraudulos  a  unei  ipoteci  mai  recente  inaintea  unei  ipoteci  mai  vechi.  cĉĐŝĚƌĞƉƚƵůĚĞĐƌĞĂŶƚĂƐ-­‐a  stins  prin  efectul  prescriptiei   extinctive. ipoteca  are  totusi   obiect.  Aceasta  posibilitate  de   frauda  a  fost  combatuta prin  ipoteca  autentica.  este  modificat.  incat  atunci  cand  dreptul  de  creanta  se  stingea  prin  efectul   prescriptiei  extinctive.  pe  tarm  delictual.  astfel  incat  in  acel  interval  de  timp  de  10  ani.  va  putea  sa  vanda  acel  lucru  la  un  pret  care  sa  acopere   ambele  creante.  arbitrul  devenea  judecator  propriu-­‐zis  si  il  condamna  pe  debitor  sa  plateasca  valoarea  creantei   si.  presupunand  forme  de  publicitate.  dobanzile.  pentru   comiterea  delictului  de stelionat. ce  presupune  forme  de  publicitate. Ipoteca  este  un  drept  accesoriu. Efectele  ipotecii Ipoteca  romana  genereaza  anumite  efecte  pe  care  le  denumim ius  possidendi si  ius  distrahendi.  la  un  moment  dat. Ca  sa  solutioneze  aceasta  contradictie.  ipoteca  autentica  nu  putea  fi  antedatata.  adica  se  considera  ca  s-­‐au  incheiat  chiar  daca   nu  fusesera  incheiate  si.  In  felul  acesta.   adica  dreptul  de  a  poseda si  dreptul  de  a  vinde.  De  aceea.  fara  sa  declare  ipotecile  anterioare.  Insa.  indiferent  de  data  constituirii  ei.

 in  cazul  nostru.  ori.dar  il  poate  transmite  cu  titlu  de  proprietate.  de  vreme  ce  dreptul  care  se  naste  din  simpla  conventie  se  poate   stinge  tot  prin  simpla  conventie.  prin  exercitarea  dreptului  de  a  vinde se  incalca  un  principiu  fundamental  al  dreptului   roman.  ori.   Pe  de  alta  parte.  inseamna  ca  nu  era  esential.  daca  acest  efect  putea   fi  desfiintat  prin  conventie. Stingerea  ipotecii Ipoteca  se  stingea  in  primul  rand   prin  executarea  obligatiei. De  asemenea. New Section 1 Page 52 .  adica  transmite  mai  mult  decat  are.  efectele  esentiale  ale  unui  act  juridic  nu  pot  fi  desfiintate  prin  conventia  partilor.  prin  valorificarea  ipotecii  de  catre  creditorul  ipotecar   anterior  in  rang  si  prin  renuntarea  la  ipoteca.ori. De  asemenea.  se  poate  stinge prin  pieirea  in  intregime  a  lucrului  ipotecat .  conform  caruia  "nemo  plus  iuris  ad  alium  transferre  potest  quam  ipse  haberet" (nimeni  nu  poate   transmite  altuia  un  drept  mai  mare  decat  are  el  insusi).  creditorul  ipotecar  dobandeste  lucrul   cu  titlu  de  posesiune. avand  in  vedere  faptul  ca  este  un  drept   accesoriu.  ipoteca  se  stinge prin  confuziune.

 au  aparut  si   contractele  nesolemne .  dar  nu  putea  fi  sanctionata  nici  pe  cale  de  exceptiune.  ci  numai  pe  taram  religios ¸ Al  doilea  juramant era  prestat  dupa actul  dezrobirii si  producea  efecte  pe  plan   juridic.   obligatiile  izvorasc  din  contracte.  pentru  ca   in  epoca  veche  pe  cand  se  aplica  procedura  legisactiunilor  nu existau  exceptiunile.  aceste  contracte  nesolemne  au  fost  privite  de  romani  ca  o   exceptie  de  la   principiul  formalismului  in  materie  contractuala.  abia  la  inceputul  epocii  clasice.  contractele   solemne se  clasifica  in: i) In  forma  religioasa ii) In  forma  verbala iii) In  forma  autentica iv) In  forma  scrisa Contractele  in  forma  religioasa Contractele  in  forma  religioasa  sunt  in  numar  de  2: 1) Sponsio  religiosa:  se  forma  prin  intrebare  si  raspuns .  stipulatiunea. Simpla  conventie nu  putea  fi  sanctionata  in  epoca  veche nici  pe  cale  de  actiune.  potrivit  lui  Justinian.  iara  cei  care  nu  se  tineau  de  cuvant  erau  loviti   de  mania  zeilor  Æ acest  contract  a  fost  sanctionat  inca  din  epoca  regalitatii .  II.  contractele  sunt   solemne  si  nesolemne.  chiar  si  in  epoca  clasica. Catre  sfarsitul  republicii.  cuvantul  contractus a  desemnat  numai  acele  contracte  care  luau  nastere  din  simpla  conventie  a   partilor. Ƒ Contractul  incheiat  in  forma  verbala =  actum  verbis Ƒ Contractul  incheiat  in  forma  scrisa =  actum  litteris Ƒ Contractul  real =  actum  re Initial.  intrucat  dezrobitul  era  persoana  si  se  putea  obliga Contractele  in  forma  verbala Contractele  solemne in  forma  verbala  sunt  in  numar  de  3:  sponso  laica.  intrucat  toate  contractele  din  epoca  veche  au  fost  solemne. La  randul  lor.  dotis  dictio New Section 1 Page 53 .  in  functie  de  forma  lor.  dupa  care  partile  pronuntau  un  juramant   religios  prin  care  invocau  favoarea  zeilor  Romei.  simpla  conventie  nu  putea  fi  sanctionata.Curs  10 5  mai  2010 11:15 Titlul  V Izvoarele  obligatiilor Capitolul  I                Generalitati Asa  cum  am  vazut  inca  de  la  partea  generala.  pe  cand  romanii  nu   faceau  distinctie  intre  drept  si  religie (ius  si  fas).  caci  in  conceptia  vechilor  romani.  indiferent  daca  erau  sau  nu   imbracate  in  forme  solemne.  nici  pe  cale  de  exceptiune.  cuvantul  "contractus"  a   fost  utilizat  pentru  desemnarea  tuturor  conventiilor  generatoare  de  efecte  juridice . Cele  mai  importante  izvoare  de  obligatii  sunt   contractele (=conventia  generatoare  de  obligatii) In  vechiul  drept  roman.  delicte.   quasicontracte. Ƒ Pe  cale  de  actiune. 2) Iusi  urandum  liberti:  inseamna  juramantul  dezrobitului si  presupunea  pronuntarea a  doua   juraminte  succesive prin  care  dezrobitul  se  obliga  sa  presteze  servicii  care  presupuneau  o   anumita  clasificare  pentru  patronul  lor  (operae  fabriles) ¸ Primul  juramant era  depus inainte de  actul  dezrobirii (manumisiune)  si  nu  producea   efecte  pe  plan  juridic. Contractele  solemne Asa  cum  am  vazut.  aceia  care  isi   respectau  cuvantul  dat  se  bucurau  de  gratia  zeilor.  pentru  ca  se  opunea  principiul  ͣĞdž ŶƵĚŽƉĂĐƚŽĂĐƚŝŽŶŽŶŶĂƐĐŝƚƵƌ͟ .  care  nu presupuneau  respectarea  unor  conditii   de  forma.  quasidelicte.  catre  sfarsitul  sec.  cuvantul  contractus a  aparut  tarziu. In  plan  terminologic. Mai  tarziu.  simpla  conventie nu  producea  efecte  juridice si  era  necesar  ca  ea  sa  fie  imbracata  in   forme  solemne.  caci  in  epoca  veche   contractele  erau  denumite  acta  (singular  actum). Totusi.  contracte  pe  care  astazi  le  denumim  consensuale.

Contractele  solemne in  forma  verbala  sunt  in  numar  de  3:  sponso  laica,  stipulatiunea,  dotis  dictio 1) Sponso  laica:  se  forma  tot  prin  intrebare  si  raspuns,  ca  si sponsio  religiosa,  dar  spre  deosebire  de   sponsio  religiosa  nu  necesita  si  pronuntarea  unui  juramant  religios Æ acest  contract  a  fost   sanctionat  pe  la  inceputul  republicii ,  cand  romanii  realizasera  distinctia  dintre  ius  si  fas ; Totusi  sponso  laica pastreaza  urme  ale  caracterului  religios,  deoarece  debitorul  se  obliga   prin  pronuntarea  verbului  spondeo,  care  asa  cum  am  vazut,  se  considera  ca  ar  avea  vocatia   de  a  atrage  favoarea  zeilor  Romei,  incat  acest  verb  putea  fi  pronuntat numai  de  cetateni,   nu  si  de  peregrini,  ceea  ce  inseamna  ca  sponso  laica  a  fost  un  contract  inaccesibil   peregrinilor 2) Odata  cu  dezvoltarea  economiei  de  schimb,  romanii  erau  interesati  ca  si  peregrinii  sa  se  poata   obliga  prin  contract,  de  aceea  ei  au  creat  un  nou  contract care  se  forma  tot  prin  intrebare  si   raspuns,  cu  deosebirea  ca  la  intrebarea  creditorului,  debitorul  raspundeaprin  alte  verbe ,  cum  ar   fi:  ͣĨŝĚĞƉƌŽŵŝƚĞŽ͕ͣ͟ĨŝĚĞŝƵďĞŽ͟ĞƚĐ .  
Stipulatiunea Contractul  format  prin  intrebare  si  raspuns  la  care  au  acces  si  peregrinii  a  fost   denumit  stipulatiune.   Din  momentul  aparitiei  stipulatiunii, sponso  laica  nu  a  iesit  din  uz , s-­‐a  aplicat  in   continuare,  insa  nu  mai  intre  raporturile  cetatenilor  romani.  In  noul  stadiu  al  evolutiei  s-­‐a   considerat  ca  sponso  laica  ar  fi  o  aplicatiune  a  stipulatiunii,  cu  toate  ca  in  realitate,  sponso   laica  a  fost  modelul  dupa  care  s-­‐a  creat  stipulatiunea. Fata  de  gresita  intelegere  a  relatiei  dintre  stipulatiune  si  sponso  laica,  jurisconsultii   clasici  afirmau  ca  stipulatiunea  este  cel  mai  vechi  contract  roman  si  totodata  cel  mai   important,  ceea  ce  nu  este  adevarat,  dovada  ca  jurisconsultii  clasici  au  elaborat  principiile   fundamentale  care  guverneaza  materia  contractelor  atunci  cand  au  cercetat  stipulatiunea,   iar  in  cercetarile  lor  a  contracta  echivala  cu  a  incheia  o  stipulatiune.   In  acest  sens,  Paul  afirma  ca  termenul  ͣƐƚŝƉƵůƵƐ͟ este  sinonim  cu  ͣĨŝƌŵƵƐ͟ =  tare,  cu   intelesul  de  forma,  care  da  tarie  juridica  oricarei  conventii.  Stipulatiunea nu  are  un   corespondent  in  dreptul  modern,  este  un  contract  roman,  caci  in  dreptul  modern,   contractele  au  functii  concrete.  In  sensul  ca,  printr-­‐un  contract  se  realizeaza o  singura   operatiune  juridica,  pe  cand  stipulatiunea  nu  avea  functie  concreta,  ci  functie  generala,   caci  prin  stipulatiune  putea  capata  valoare  juridica  orice  conventie  a  partilor Æ prin   stipulatiune  se  puteau  realiza  mai  multe  operatiuni  juridice,  astfel  se  putea  realiza   operatia  juridica  a  vanzarii,  a  inchirierii,  se  putea  face  o  novatiune,  se  putea  constitui  o   garantie  persoanala,  se  putea  face  o  donatie,  sau  un  imprumut  in  vederea  consumatiunii   etc. Ex:  Atunci  cand  stipulatiunea  era  utilizata  in  vederea  realizarii  operatiunii   juridice  a  vanzarii,  era  necesar  sa  se  incheie  2  stipulatiuni:  printr -­‐o  stipulatiune   vanzatorul  promitea  sa  predea  lucrul,  iar  prin  cealalta  cumparatorul  promitea   sa  plateasca  pretul.  Iata  cum  prin  2  acte  distincte  se  realiza  o  singura   operatiune  juridica .  

Mai  tarziu,  catre  sfarsitul  republicii,  au  aparut  contractele  nesolemne, mai  intai  cele   reale,  apoi  cele  consensuale,  care  aveau  functii  concrete  ca  in  dreptul  modern.   Ex:  prin  contractul  consensual  de  vanzare  se  realiza  numai  operatia  juridica  a   vanzarii. Prin  mutuum  (contract  real)  se  realiza  numai  operatia  juridica  a  imprumutului  in   vederea  consumatiunii,  ceea  ce  inseamna  ca  aceste  contracte  nesolemne  au  preluat,  pe   masura  aparitiei  lor,  functiile  stipulatiunii. Cu  toate  acestea,  stipulatiunea  nu  a  iesit  din  uz,  ea  a  continuat  sa  fie  utilizata,  astfel   incat  aceeasi  operatiune  juridica  se  putea  realiza  si  printr-­‐un  contract  cu  functie  concreta,   si  prin  stipulatiune.   Ex:  operatiunea  vanzarii  se  putea  face  si  prin  contractul  consensual  de  vanzare,   si  prin  stipulatiune.  

Caracterele  stipulatiunii Stipulatiunea  prezinta  anumite  caractere : i. Contract  solemn,  intrucat  partile  trebuie  sa  pronunte  anumite  cuvinte  si  sa  vorbeasca  intr-­‐o  anumita   ordine. New Section 1 Page 54

ordine. ii. Contract  verbal,  de  vreme  ce  se  formeaza  prin  intrebare  si  raspuns.  Cel  ce  inrteaba  se  numeste   stipulant,  iar  cel  ce  raspunde  se  numeste  promitent.   iii. Atunci  cand  stipulatiunea  are  ca  obiect  o  suma  de  bani  este  necesara  congruenta (potrivirea)  dintre   suma  de  bani  care  figrueaza  in  intrebare  si  suma  de  bani  care  figureaza  in  raspuns.   Ex:  daca  stipulantul  intreaba:  ͣƉƌŽŵŝƚŝƐĂŝŵŝĚĂŝϭϬϬ͍͕͟ƉƌŽŵŝƚĞŶƚƵů͖ƚƌĞďƵŝĞƐĂƌĂƐƉƵŶĚĂ͗ ͣƉƌŽŵŝƚ͟ƐĂƵͣƉƌŽŵŝƚϭϬϬ͘͟ĂĐĂƌĂƐƉƵŶĚĞͣƉƌŽŵŝƚϱϬ͕͟ĂĐƚƵůĞƐƚĞŶƵů͕ĨŝŝŶĚĐĂŶƵĞdžŝƐƚĂ congruentia. iv. Stipulatiunea  este  un  act  continuu,  ceea  ce  inseamna  ca  raspunsul  trebuie  sa  urmeze  intrebarii,  cu  alte   cuvinte,  intre  intrebare  si  raspuns  nu  trebuie  sa  se  interpuna  alta  operatiune  juridica. v. Stipulatiunea  este  un  contract  unilateral,  caci  stipulantul  are  numai  calitatea  de  creditor,  iar   promitentul  numai  calitatea  de  debitor. vi. Stipulatiunea  este  un  contract  de  drept  strict,  de  riguroasa  interpretare  Æ interpretat  ad  litteram vii. Stipulatiunea  presupune  unitate  de  timp  si  de  loc,  ceea  ce  inseamna  ca  partile  trebuie  sa  se  afle  la  un   moment  dat  in  acelasi  loc  (localitate).  Daca  promitentul  dovedeste  ca  aceasta  conditie  nu  este  intrunita   Æcastiga  procesul,  cu  alte  cuvinte  nu  este  obligat  sa  plateasca  suma  de  bani  pe  care  a  promis-­‐o viii. Caracter  abstract,  spre  deosebire  de  toate  celelalte  contracte,  romane  sau  moderne.  Intre  forma   actului  si  scopul  urmarit  de  parti,  exista  o  unitate  organica,  ceea  ce  inseamna  ca,  din  modul  de   formare  a  actului,  se  deduce  motivul  pentru  care  partile  se  obliga.   Ex:  Din  conventia  de  vanzare,  sau  din  contractul  consensual  de  vanzare  rezulta  motivul  pentru   care  vanzatorul  promite  sa  predea  lucrul.

La  stipulatiune  nu  exista  aceasta  unitate,  adica  din  modul  de  formare  a  stipulatiunii  nu  rezulta  motivul   pentru  care  debitorul  se  obliga ,  pentru  ca  in  spatele  stipulatiunii  se  ascund  nenumarate  operatii  juridice,  iar   cel  ce  promite  poate  intentiona  sa  faca  o  donatie,  sa  cumpere  un  lucru,  sa  faca  o  novatie,  ceea  ce  nu  rezulta   din  forma  actului.   Atunci  cand  in  stipulatiune  era  utiliza  in  vederea  realizarii  operatiei  juridice  a  imprumutul  banesc, puteau  aparea  obligatii,  deoarece  in  practica,  pe  baza  unei  intelegeri  prealabile,  stipulantul  ii  remite   promitentului  100.  Dupa  care,  se  incheie  contractul  Æ contractul  se  incheie  pe  baza  unei  simple  conventii,   dupa  ce  este  remisa  suma .  Stipulantul  intreaba:  ͣƉƌŽŵŝƚŝƐĂŝŵŝĚĂŝϭϬϬ͍͟ůĂĐĂƌĞƉƌŽŵŝƚĞŶƚƵůƌĂƐƉƵŶĚĞ ͣƉƌŽŵŝƚ͘͟ŝŶĂĐĞůŵŽŵĞŶƚƉƌŽŵŝƚĞŶƚƵůĚĞǀŝŶĞĚĞďŝƚŽƌƵůƐƵŵĞŝĚĞďĂŶŝƉĞĐĂƌĞĂƉƌŝŵƚ -­‐o  inainte  de   incheierea  stipulatiunii  pe  baza  acelei  intelegeri  prealabile. Uneori,  debitorul  are  urgenta  nevoie  de  bani;  atunci,  pe  baza  intelegerii  prealabile,  debitorul  primeste   100  cu  conditia  sa  promita  200  si,  cum  nu  are  incotro,  accepta,  dupa  care  se  incheie  stipulatiune  prin  care   promitentul  promite  sa  plateasca  mai  mult  decat  a  primit  efectiv,  iar   diferenta  dintre  suma  primita  efectiv  si   suma  promisa  =  o  dobanda  deghizata. Iata  cum,  in  virtutea  caracterului  abstract  al  stipulatiunii  s-­‐a  putut  practica  pe  scara  generala   imprumutul  cu  dobanzi  camatoresti.

Transformarile  stipulatiunii: In  dreptul  clasic,  pe  fondul  decaderii  formalismului  in  materie  contractuala  s -­‐au  produs  transformari: (1) Intrebarea  si  rapunsul  puteau  fi  mentionate  printr-­‐un  act  scris prin  care  se  mentiona  ca  ar  fi  avut  loc (2) Nu  a  mai  fost  recunoscuta  congruentia,  daca  ea  nu  exista,  stipulatiunea  era  valabila  pentru  suma  cea   mai  mica (3) S-­‐a  admis  ca  stipulatiunea  sa  se  incheie  si  in  alta  limba (ex:  limba  greaca) (4) In  dreptul  postclasic,  toate  conditiile  de  forma  ale  stipulatiunii  au  fost  eliminate  Æ se  confunda  prin   natura  ei  cu  contractele  consensuale,  dar  s-­‐a  pastrat  conditia  unitatii  de  timp  si  loc:  daca  promitentul   dovedea  ca  una  dintre  parti  a  lipsit  din  localitate  in  ziua  in  care  inscrisul  mentiona  ca  au  avut  loc   intrebarea  si  raspunsul,  atucni  actul  era  nul,  astfel  incat  stipulatiunea  incheiata  prin  scrisoare  nu  putea   fi  valabila. (5) In  531,  Justinian  a  dat  o  constitutiune  imperiala prin  care  a  atenuat  aceasta  conditie,  stabilind  ca   stipulatiunea  va  fi  considerata  nula numai  daca:  Promitentul  facea  dovada  ca  una  dintre  parti  a  lipsit   din  localitate  intreaga  zi  in  ziua  in  care  actul  scris  mentioneaza  ca  ar  fi  avut  loc  intrebarea  si   raspunsul.
Proba  stipulatiunii:  La  origine  cu  martori,  mai  tarziu,  dupa  ce  stipulatiunea  putea  fi  mentionata  si  printr-­‐un   inscris,  proba  se  facea  si  cu  acte  scrise,  astfel  incat  era  suficient  ca  promitentul  sa  faca   dovada  martori  sau  printr-­‐un  inscris,  ca  au  avut  loc  intrebarea  si  raspunsul pentru  ca   New Section 1 Page 55

dovada  martori  sau  printr-­‐un  inscris,  ca  au  avut  loc  intrebarea  si  raspunsul pentru  ca   promitentul  sa  fie  condamnat  sa  plateasca  suma  pe  care  a  promis-­‐o,  chiar  daca  in  realitate   primise  mai  putin,  deoarece  stipulatiunea  era  un  contract  de  drept  strict,  iar  judecatorul   facea  o  interpretare  ad  litteram  a  contractului,  fara  sa  verifice  care  a  fost  intentia  partilor   atunci  cand  au  incheiat  contractul Profitand,  bancherii  au  inceput  sa  practice  pe  scara  generala  imprumuturile  cu   dobinzi  camataresti,  ruinandu-­‐i  pe  micii  proprietari Pretorul  a  initiat  o  reforma,  prin  care  a  pus  la  dispozitia  promitentului  o  exceptiune   de  dol,  prin  care  paratul  putea  dovedi  ca  a  primit  mai  putin  decat  a  promis. Pretorul  a  creat  si  o  actiune  prin  care  promitentul  putea  avea  initiativa  procesului pentru  a  cere  restituirea  inscrisului  in  care  se  mentioneaza  incheierea  stipulatiunii. In  aparenta,  aceste  reforme  au  fost  favorabile  debitorului ,  dar  in  fapt,  situatia  lor  nu   s-­‐a  schimbat  datorita  mecanismelor  care  functionau  in  materia  probatiunii.
In  dreptul  procesual  roman:  sarcina  probei  apasa  asupra  reclamantului 1. Atunci  cand  promitentul  opunea  exceptiunea  de  dol  se  transforma  din  parat   in  reclamant si  in  calitate  de  reclamant,  potrivit  regulii  trebuie  sa  faca   dovada   celor  afirmate  pe  cale  de  exceptiune. 2. Cand  intenta  actiunea ,  cu  atat  mai  mult  trebuia  sa  faca   dovada  celor  afirmate   pe  cale  de  actiune. In  acest  sistem,  sarcina  probei  apasa  asupra  promitentului ,  care  trebuie  sa   faca  o  proba  negativa,  iar  proba  negativa  in  drept  este  o  proba  imposibila,   deoarece  promitentul  trebuia  sa  faca  proba  ca  i-­‐a  fost  imposibil  sa  primeasca   efectiv  suma  promisa  in  toate  momentele  anterioare  incheierii  stipulatiunii Imparatul  Caracalla (215)  a  initiat  o  reforma  prin  care  a  rasturnat  sarcina  probei,   caci  in  sistemul  sau,  sarcina  probei  apasa  intotdeauna  asupra  creditorului,  indiferent  de   calitatea  procesuala  pe  care  o  avea.  In  acest  scop,  Imparatul  Caracalla  a  pus  la  dispozitia   debitorului  2  mijloace  procedurale: 1. Querela  non  numeratae  pecuniae  (plangerea  pentru  suma  de  bani  nepredata) 2. Exceptio  non  numeratae  pecuniae  (exceptia  sumei  de  bani  nepredate) ` Daca  debitorul  avea  initiativa  procesului  si  intenta  querela,  desi  avea   calitatea  de  reclamant,  iar  creditorul  era  parat,  totusi  proba  trebuia  sa  fie   facuta  de  catre  creditor ` Daca  debitorul  era  chemat  in  justitie,  el  putea  opune  exceptio  non   numeratae  pecuniae si  devenea  reclamant;  cu  toate  acestea  proba   trebuia  sa  fie  facuta  tot  de  creditor

Aceasta  reforma  prin  care  au  fost  incalcate  grav  principiile  ce  guverneaza  materia   probelor  are  o  justificare  morala,  deoarece  a  fost  facuta  in  favoarea  debitorilor.  S-­‐a   justificat  partial  si  pe  plan  juridic,  deoarece  in  sistemul  rasturnarii  sarcinii  probei,  creditorul   avea  de  facut  o  proba  pozitiva.

Sanctiunea  stipulatiunii:  In  epoca  veche,  stipulatiunea  era  sanctionata  prin  legisactiunea  ͣŝƵĚŝĐŝƐƉŽƐƚƵůĂƚŝŽ͟  In  dreptul  clasic,  stipulatiunea  era  sanctionata  in  functie  de  obiectul  ei: (a) Daca  promitentul  nu-­‐si  executa  obligatia  de  a  plati  o  suma  de  bani ,  impotriva  lui  se   intenta  o  actiune  numita  ͣĐŽŶĚŝƚŝŽĐĞƌƚĂĞƉĞĐƵŶŝĂĞ͟ (b) Daca  nu-­‐si  executa  obligatia  de  a  remite  un  lucru,  se  intenta  ͣĐŽŶĚŝƚŝŽĐĞƌƚĂĞƌĞŝ͟ (c) Daca  promitentul  nu-­‐si  executa  obligatia  de  a  presta  un  serviciu ,  se  intentia  ͣĂĐƚŝŽĞdž ƐƚŝƉƵůĂƚƵ͟

3) Dotis  dictio  (constituirea  de  dota) ƒ Acest  contract  in  forma  verbala  a  fost  creat  in  legatura  cu  obiceiul  romanilor  de  a  constitui  o  dota   pentru  viitoarea  sotie ƒ Putea  fi  constituit  prin  pronuntarea  unor  cuvinte  solemne  de  catre  ascendentii  pe  linie  paterna  a   viitoarei  sotii,  daca  era  persoana  alieni  iuris
New Section 1 Page 56

 ca  prefera   sa  fie  sclavi  fata  de  straini..  iar   magistratul  pronunta  cuvantul    addico".s-­‐a  dat  Legea  Poetelia   Papiria.  erau  considerati  oameni   liberi.  pe  fondul  decaderii  formalismului.  erau  tratati  ca  si  cand  ar  fi  fost  sclavi.  partile  se  prezentau  in  fata  magistratului .  pana  la  calendele  lui  aprilie" .  romani  au  aservit  munca  debitorilor  insolvabili.  era  o  aplicatie  a  lui  "in  iure  cessio".  la  un  moment  dat.  profesorul   Constantin  Tomulescu.  in  contul  datoriei   pe  care  nu  o  putea  plati. In  acest  scop.  pana  cand  prin  1966. debitorul   insolvabil  era  supus  executarii  silite  asupra  persoanei si  daca  nu  platea  datoria  intr-­‐un  anumit  termen.  pe  baza  unei intelegeri  prealabile.  in  propria  cetate.  In  acel  cadru.  acest  contract  se  forma  printr-­‐o  declaratie  unilaterala ƒ In  dreptul  postclasic.  a  carui  natura  juridica  este   controversata.  Debitorul  tacea.  daca  ea  este  persoana  sui  iuris ƒ In  mod  paradoxal.  astfel  incat  s-­‐a  creat   "nexum" prin  care  debitorul  insolvabil  se  obliga  sa  munceasca  un  numar  de  zile  pentru  creditor.   numarul  sclavilor  era  foarte  mic.  daca  era  persoana  alieni  iuris ƒ Dota  putea  fi  constituita  si  de  viitoarea  sotie.  Mai  mult.  era  vandut   ca  sclav  trans  Tiberim.  decat  la  Roma.  dota  se  constituia  prin  ͣƉĂĐƚƵůĚĞĚŽƚĂ͟ Nexum Romanii  au  cunoscut  un  singur  contract  in  forma  autentica .  ͣŶĞdžƵŵ͟.  iar  debitorul  avea  calitatea  de  asa-­‐zis  parat. New Section 1 Page 57 .  a  demonstrat  convingator  ca  "nexum"  imbraca  forma   unui  proces  fictiv.viitoarei  sotii.  prin  care  s-­‐a  interzis  nexarea  debitorilor  insolvabili.  Creditorul  afirma:  Afirm   ca  serviciile  acestui  om  imi  sunt  aservite  pentru  suma  de.  dar  in  fapt.  Iata  de  ce  in  anul 326  i  Hr.  caci  in  sens  formal..  prin  lucrarea  sa   "Nexum  bei  Cicero".  Dar  o  asemenea  solutie  nu  era  convenabila  creditorilor  deoarece  in  epoca  foarte  veche. cu  exceptia  acelora  care  datorau  in  baza  unui  delict. astfel  incat  debitorul  insolvabil  devenea   nexus" (plural  -­‐ nexi).   creditorul  avea  calitatea  de  asa-­‐zis  reclamant.  dar  constituirea  dotei   trebuia  sa  fie  confirmata  de  tutore ƒ Putea  fi  constituita  si  de  debitorul  viitoare  sotii.  iar  societatea  romana  traversa  o  criza  a  fortei  de  munca. Conditia  juridica  a  lui  nexus Acesti  "nexi"  erau  oameni  liberi  cu  o  conditie  juridica  speciala . Prin  acest  contract.  deoarece  in  epoca  foarte  veche.  Situatia  lor  era  atat  de  grea  incat  s-­‐au  rasculat  in  repetate   randuri.  daca  ea  era  persoana  sui  iuris.  "nexi"  au  afirmat  ca  nu  vor  mai  lupta  impotriva  dusmanului  extern.   Natura  juridica  a  lui  "  nexum" a  fost  controversata  intre  romanisti.

 dar  prin  acea  mentiune  datoria   izvorata  din  contractul  de  vanzare  se  stingea.  Avem  in  vedere  faptul  ca.  acest  registru  indeplinea  o  functie  probatorie.  la  coloana  incasarilor  se  mentiona  ca  bancherul  a  primit  de  la  debitor   suma  datorata  in  baza  vanzarii.  care   mentionau  sumele  incasate si  sumele  platite ż Asadar.  adica  generatoare  de   obligatii:   ż Avem  in  vedere:   1.  La  coloana  platilor.  Intr-­‐o  asemenea  situatie.  dar  prin  efectul  acele  mentiuni  datoria  lui   Primus  se  stingea.  in  textele  juridice  din  vremea  lui  Justinian.  ci  in  baza  contractului   litteris. In  vremea  lui  Justinian.  se  mentiona  ca  bancherul  i-­‐a  platit  aceeasi  suma  de  bani  lui   Secundus.Curs  11 5  mai  2010 11:16 Contractul  litteris ż Singurul  contract  solemn  in  forma  scrisa este  contractul  litteris ż Acest  contract  s-­‐a  nascut  in  legatura  cu  obiceiul  bancherilor  romani  de  a  tine  anumite  registre.  se  mentiona  ca  bancherul  i-­‐a  platit   debitorului  aceeasi  suma.  cu  toate  ca  in  realitate  nu  platise  nimic.  dar  in  urma  acelei  mentiuni   debitorul  devenea  obligat  litteris.  Acele  inscrisuri  constatatoare  puteau  fi   atacate  in  justitie  prin  ͣƋƵĞƌĞůĂŶŽŶŶƵŵĞƌĂƚĞƉĞĐƵŶŝĂĞ͟ intr-­‐un  anumit  termen  care  a  fost  stabilit  de   Justinian  la  2  ani  de  la  scadenta.  in  conditiile  decaderii  formalismului  pe  taramul  contractual.  in  acest  scop.  cu  toate  ca  in  realitate  nu  platise  nimic.  la  coloana  incasarilor.   Obligatia  izvorata  din  contractul mentionat  printr-­‐un  inscris  care  a  devenit  inatacabil  era   denumita  obligatie  litteris. In  al  doilea  caz.  se   mentioneaza  in  mod  frecvent  obligatia  litteris  (literala).  nu  s-­‐a  mai  utilizat.  La  coloana  platilor.  Æ nu  mai  datora  in  baza  vanzarii.  in  sensul  ca  partile  incheiau  anumite  acte  scrise  prin  care  mentionau   incheierea  anumitor  contracte. incat  inscrisul  prin  care  se  mentiona  un  contract  si  care  nu  era  atacat   in  justitie  in  termen  de  2  ani  devenea  inatacabil.  se  mentiona  ca  Primus  si-­‐a   platit  datoria.  dar  din  momentul  efectuarii  acelei  mentiuni   Secundus  datora  in  locul  lui  Primus.  in  epoca  postclasica  s-­‐a  generalizat  forma   scrisa  cu  functie  probatorie.  sa  presupunem  ca  debitorul  ii  datora  bancherului  o  suma  de  bani  in  baza   contractului  de  vanzare.  asa  cum  am  mai  spus.  in  sensul  ca  era  utilizat  in  vederea  probarii   unor  obligatii  care  izvorau  din  alte  contracte ż Totusi.  acest  registru  indeplinea  functii  creatoare.  fiind  un  contract  solemn era  interpretat ad   litteram.  Cu  toate  acestea.  bancherul  avea  interesul  sa  il  inlocuiasca  pe  debitorul  Primus  cu  Secundus   (novatiune  cu  schimbare  de  debitor). operatiunea  juridica  a  inlocuirii  unui  debitor  cu  alt  debitor:  mentiunile  facute  in  registru   erau  denumite  ͣƚƌĂŶƐĐƌŝƉƚŝŽĂƉĞƌƐŽŶĂŝŶƉĞƌƐŽŶĂŵ͟ 2.  Acele  inscrisuri  nu se  confunda  cu  contractul  litteris.  in  2  cazuri  determinate.   Obligatia  litteris  din  vremea  lui  Justinian nu  se  confunda  cu  obligatia  izvorata  din  contractul   litteris.  caci nu  presupun   conditii  de  forma si  indeplinesc  numai  o  functie  probatorie.  contractul   litteris  a  iesit  din  uz.  partile  puteau  incheia  o  conventie  prealabila  prin  care   se  intelegeau  ca  debitorul  sa  nu  mai  datoreze  in  baza  contractului  de  vanzare.  desi  in  realitate  nu  platise  nimic.  denumita  accepta Æ De  aceea  registrul  era  denumit  ͣĐŽĚĞdžĂĐĐĞƉƚŝĞƚĞdžƉĞŶƐŝ͟ ż De  regula. operatiunea  juridica  a  schimbarii  cauzei  unei  obligati: mentiunile  erau  denumite   ͣƚƌĂŶƐĐƌŝƉƚŝŽĂƌĞŝŶƉĞƌƐŽŶĂŵ͟ In  primul  caz.  cu  toate  ca  in  realitate  nu-­‐i  platise  nimic.  Intr-­‐un  asemenea  caz.   Capitolul  IV            Contractele  reale   New Section 1 Page 58 .  registrul  bancherului  avea  doua  coloane:  coloana  platilor  denumita  expensa si  coroana   incasarilor. care  era  foarte  usor  de  probat  si  de  asemenea.  ci  datora  in  baza  contractului   litteris.

ƒ In  dreptul  clasic.  celelalte  contracte  reale  sunt  bilaterale  imperfecte.   1. 2. Debitorul  are  dreptul  de  a  consuma  lucrurile  luate  cu  imprumut. Prin  urmare.  De  aceea. 3.  de  riguroasa  interpretare. Mutuum Mutuum  este  contractul  real  prin  care  se  realizeaza  operatiune  juridica  a  imprumutul  in  vederea   consumatiunii Termenul  are  o  etimologie  fantezista. la  mutuum  si  la  fiducia  lucrul  era  transmis  cu  titlu  de  proprietate 2.  Astfel:   1.  prin  2  actiuni  denumite  ͣĂĐƚŝŽĐĞƌƚĂĞƉĞĐƵŶŝĂĞ͟ ƐŝͣĂĐƚŝŽĐĞƌƚĂĞƌĞŝ͟: 1) Actio  certae  pecuniae se  intenta  atunci  cand  debitorul  datora  o  suma  de  bani 2) Actio  certae  rei se  intenta  atunci  cand  debitorul  datora  alte  lucruri  consumptibile Mutuum  prezinta  anumite  caractere: Este  un  contract  nesolemn.   si  ca  sa  dispuna  de  ele  in  mod  juridic  trebuie  sa  fie  proprietar. Prin  mutuum  se  realizeaza  operatiunea  juridica  a  imprumutului  gratuit.  in  cazul  lui  mutuum.  iar  la  altele  cu  titlu  de  posesiune sau   detentiune.  contractele  reale  se  formeaza  prin  conventia  partilor  insotita  de  remiterea   materiala  a  lucrului ÆDe  aceea.  mutuum  este  un  contract  de  drept  strict.  pe  care  judecatorul  il  intrepreteaza  ad  litteram Este  un  act  de  drept  al  gintilor.  iar   proprietatea  asupra  lucrurilor  nec  mancipii  se  transmite  prin  traditiune.  Sugereaza  ideea  de  transmitere  a  proprietati  .  jurisconsultii  spuneau  ca  aceste  contracte   se  formeaza  ͣƌĞ͕͟ de  vreme  ce   presupun  remiterea  materiala  a  lucrului.  mutuum  a  fost  sanctionat  prin  ͣůĞŐŝƐĂĐƚŝŽƉĞƌ ĐŽŶĚŝĐƚŝŽŶĞŵ͟ ƒ In  epoca  clasica.  in  procedura  legisactiunilor.  caci   se  nasc  unilaterale.  ceea  ce  inseamna  ca  dispune  de  ele.  Contractul  real  era  denumit  de  jurisconsulti   ͣĂĐƚƵŵƌĞ͟ Fireste. New Section 1 Page 59 .  fizionomia  lui  mutuum  a   urmat  linia  de  evolutie  a  traditiunii.  debitorul  se  obliga  sa  restituie  lucrul  de  acelasi  fel.  de  aceeasi   calitate  si  in  aceeasi  cantitate  cu  cele  pe  care  le-­‐a  primit  in  vederea  consumatiunii .  remiterea  materiala  a  lucrului  nu  se  facea  la  toate  contractele  reale  cu  acelasi  titlu  juridic.  ceea  ce  inseamna  ca mutuum este  o  conventie  grefata  de  traditiune .  intrucat  pare  a  veni  de  la  expresia  ͣĞdžŵĞŽƚƵƵŵĨŝƚ͟ Æ de  la   mine  devine  al  tau.  la  origine.  iar   traditiunea  este  prin  excelenta  un  act  de  drept  al  gintilor 6.  pe  cand  celelalte   contracte  reale  sunt  de  buna-­‐credinta Pe  cand  mutuum  este  un  contract  unilateral.  contractele  sunt: Ƒ Solemne Ƒ Nesolemne Contractele  nesolemne sunt Ƒ Reale Ƒ Consensual Ƒ Nenumite Asa  cum  spuneam. 4.            Contractele  reale   In  functie  de  forma  lor. 5.  de  vreme  ce  nu  presupune  respectarea  unor  conditii  de  forma Este  un  contract  real Este  un  contract  unilateral Este  un contract  de  drept  strict.   intrucat  la  unele  contracte  lucrul  era  transmis  cu  titlu  de  proprietate.  dar  pe  parcursul  executarii  pot  deveni  bilaterale.  traditiune  care  este  utilizata  in  vederea  transmiterii   proprietatii. Lucrurile  care  se  consuma  prin  intrebuintare  fac  parte  din  categoria  lucrurilor nec  mancipii.  caci. La  comodat  si  la  depozit  era  transmis  cu  titlu  de  detentiune De  asemenea.  de  vreme  ce  conventia  partilor  este  grefata  prin  traditiune.  s-­‐a  admis  ca  remiterea  lucrului  sa  fie  sugerata  prin  anumite  fapte ƒ In  epoca  veche. La  gaj  era  transmis  cu  titlu  de  posesiune 3.  ceea  ce  inseamna  ca  mutuum   nu  permite  perceperea  de  dobinzi.  remiterea  lucrului  era  obligatorie.

 I   I.  datoria  sa  se  stingea.  prin  legea  Licinia  Sextia s-­‐a  prevazut  ca  dobanda  platita  trebuie  sa  fie   scazuta  din  capital.   Cu  toate  acestea.  s-­‐au  luat  masuri  succesive  in  vederea  limitarii  imprumuturilor  cu  dobinzi  camatoresti.   Inainte  de  aparitia  lui  mutuum (in  epoca  foarte  veche). dar  la  acea  epoca.  IV  I.  prin  Legea  celor  XII  Table.  caci  in  acest  caz   debitorul  nu  primise  nimic  de  la  stipulant.  debitorul  se  obliga  prin  mutuum  sa  restituie  capitalul  primit.  era  exonerat  de   raspundere.  nu  dupa   multa  vreme.  care  se  incheia  alaturat. In  al  doilea  caz.  inca  din  cele  mai  vechi  timpuri.nu  permite  perceperea  de  dobinzi.  dar  promitea  sa  plateasca  o  suma  mai  mare  decat  cea  primita.  dupa  care.  s-­‐a  dat  legea  Genucia prin  care  imprumutul  cu   dobanda  a  fost  interzis  in  mod  expres.  dobinzile  nu  curgeau  anual.  interdictia  legii  Genucia  a  fost  interzisa  si  asupra  latinilor.  imprumutul  cu  dobanda  devenise  un  adevarat  flagel  in  societatea   romana.  intrucat  legea  Genucia  se  aplica  numai  cetatenilor.  creditorul  ii  putea  impune  prin   intermediul  pretorului  o  stipulatiune  (pretoriana)  prin  care  debitorul  promitea  ca   in   ipoteza  in  care  va  pierde  procesul  va  plati  suma  datorata  si  in  plus  o  treime  din   acea  suma.  capitalul  se  dubla.  la  inceputul  sec.  se  obliga  sa  plateasca  dobanda .  Mai   tarziu.Hr).  romanii  au  creat  anumite  procedee   juridice  prin  care  interdictia  legii  Gerucia.  Cu  toate  acestea.  ci  curgeau  lunar Æ in  curs   de  1  an.  In  vremea  lui  Justinian. caci  potrivit  acelei   reforme.  deoarece  debitorul  se  obliga  sa  plateasca   si  capitalul  si  dobanda  prin  acelasi  act)   2.  caci  bancherul  ii  dadea  cu  imprumut  o  suma  de  bani   armatorului.  imprumutul  cu  dobanda  se  realiza  prin   stipulatiune.  armatorul   trebuia  sa  restituie  suma  de  bani  imprumutata  si  in  plus  o  dobanda  oricat  de  mare.   In  dreptul  clasic.Hr.  s-­‐a  recurs  la  substituirea  unui  latin.   Astfel.33%.  potrivit  marelui  istoric  Tacit  la  romani  imprumutul  cu  dobanda  a  fost  un  adevarat   flagel..  iar  mai  tarziu  (sec.  s-­‐ĂƉƌĞǀĂnjƵƚĐĂĚŽďĂŶĚĂŶƵƉŽĂƚĞĚĞƉĂƐŝĂϭϮ͛ĂƉĂƌƚĞĚŝŶ capitalul.  imprumutul  cu  dobanda  se  putea  realiza  numai  prin  stipulatiune sau prin   mutuum  insotit  de  o  stipulatiune : 1.  pentru  ca  acesta  se  exercite  un  comert  maritim.  dovada  ca.  dar  promitea  sa  ii  plateasca  o  suma  de  bani  care   reprezenta  dobanda  deghizata. Daca  imprumutul  se  realiza  numai  prin  stipulatiune.  Intrucat   aceasta  stipulatiune  avea  ca  obiect  numai  dobanda.  avand  in  vedere  faptul  ca.  legea  Genucia  a  cazut  in  desuetudine.   Senatusconsult  macedonian New Section 1 Page 60 .  ea   era  denumita  ͣ^ƚŝƉƵůĂƚŝŽƵƐƵƌĂƌƵŵ͕͟ adica  stipulatiunea  dobinzilor Fata  de  faptul  ca.  adica  8.  dar  numai  in  3  cazuri: a) In  cazul  imprumutului  unor  bunuri  al  caror  pret  este  prin  excelenta  variabil b) In  cazul  imprumutului  acordat  de  o  cetate c) In  cazul  imprumutului  maritim  (nautibum  foenus):  se  practica  in  relatiile  dintre   bancheri  si  armatori. incat  daca   armatorul  sacrifica  marfurile  (datorita  furtunii  de  mare).  debitorul  primea   efectiv  o  anumita  suma  de  bani.  nu  si  latinilor.  o  dobanda  deghizata.  era  firesc  ca  bancherul  sa  poata  perce  o  dobanda   oricat  de  mare.  un  pretor  (Asenium)  a  propus  ca  legea  Genucia  sa  fie  repusa  in  vigoare.   pentru  ca  la  imprumutul  maritim.   Dupa  aparitia  lui  mutuum.  s-­‐a  admis  ca  imprumutul  cu  dobanda sa  se  poate   realiza  printr-­‐o  simpla  conventie  de  buna-­‐credinta  alaturata  lui  mutuum.  a  putut  sa  fie  ocolita: a) Prima  masura  prin  intermediul  careia  s-­‐a  ocolit  interdictia  legii  Genucia  a  constat   intr-­‐o  reforma  a  pretorului  privind  sanctiunea  lui  mutuum.  ea  era  denumita  ͣstipulatio  sortis  et   ƵƐƵƌĂƌƵŵ͟(=  stipulatiunea  capitalului  si  a  dobinzilor. In  anul  367.  riscurile  erau  ale  bancherului.  insa.  care  era  omul  de  paie  al   bancherului.  dobanda  in  cazul  imprumutului  maritim  a   fost  plafonata  la  cel  mult  12%  din  capital.  iar  prin   stipulatiune.  daca  debitorul  nu  platea  la  scadenta. b) In  al  doilea  rand.  treime  care  reprezinta  de  fapt.  iar  diferenta   dintre  suma  primita  si  suma  promisa  reprezenta   dobanda  deghizata.  De  aceea.  in  mod  exceptional.  in  virtutea  caracterului  abstract  al  stipulatiunii.  prin incalcarea principiului  conform  caruia   lucrurile  de  gen  nu  pier.

 situatii   in  care  bancherul  nu  isi  mai  putea  valorifica  dreptul  de  creanta.  ci  mai  multe  functii.  la  termen  sau  la  cerere Æ conventie  grefata  pe  mancipatio  sau  in  iure  cessio Acest  contract  a  fost  sanctionat de  romani  dupa  aparitia  mancipatiunii  fiduciare.  prin  care  s-­‐a  decis  ca  fiul  de  familie   care  nu  poate  fi  urmarit  in  timpul  vietii  lui  pater  familias.  prin  actiunea  cu  caracter  alaturat.  Nu  este  mai  putin  adevarat  insa.  oblingandu-­‐l  cu  caracter  alatura  si  pe  pater  familas.  ca  in  5  cazuri  determinat   fiul  de  familie  sa  se  poata  obliga  in  nume  propriu.  Din  acel  moment  romanii  au  constatat  ca  sistemul  lor  juridic  este  defectuos.  ori  de  cate  ori  mancipatiunea  era  utilizata  in  alt  scop  decat  acela  al  realizarii   operatiei  juridice  a  vanzarii.  prin  fiducia  se  putea  constitui : 1) O  garantie  reala 2) Se  putea  realiza  operatia  juridica  a  imprumutului  in  vederea  folosintei 3) Se  putea  realiza  operatia  juridica  a  depozitarii  unui  lucru 1.  Mecansimul  actiunilor  cu  caracter  alaturat   presupunea  o  imputernicire  din  partea  lui  pater  sau  macar  o  aprobare. In  aceste  conditii.  transmitere  insotita  de  o  conventie prin  care  creditorul  promitea  sa  retransmita   proprietatea  asupra  lucrului  dat  in  garantie.  daca  debitorul  isi  platea  datoria  la  termen.   contractul  se  forma  prin  transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate prin  mancipatio  sau  in  iure   New Section 1 Page 61 . Fiducia Contract  real.  pactul  fiduciar  nu  era  sanctionat  juridiceste.  ci  un   pret  simulat (un  singur  ban) Aceasta  mancipatie.  bancherii  nu  au  mai  acordat  imprumuturi  fiilor  de  familie  care  nu  aveau   imputernicire  din  partea  lui  pater  familias  sau  bunuri  proprii .  s-­‐a  admis. contractul  se  forma  prin   transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate.  prin  mancipatie  sau  in  iure  cessio  de  catre  debitor   creditorului  sau. Atunci  cand  fiducia  era  utilizata  in  vederea  realizarii  operatiei  juridice  a  imprumutului  de  folosinta.   In  epoca  veche  fiul  de  familie  nu  putea  contracta  in  nume  propriu.  pretorul  a  sanctionat  juridiceste  operatiunea  juridica  realizata  prin   transmiterea  proprietatii  asupra  unui  lucru  insotita  de  o  conventie  prin  2  actiuni: a) Redactata  in  ius b) Redactata  in  factum Î Fiducia  nu  indeplinea  o  singura  functie.  cand  fiulius  venea  la  succesiune.  de  regula.  avand  in  vedere  ca  lucrul  trebuia  sa  fie   restituit  la  termen.  prin  care  cel  ce  prima  lucrul  promitea  sa  il  restituie   la  plata   datoriei.  de  teama   consecintelor  pe  care  le-­‐ar  fi  avut  de  suferit  intr-­‐o  societate  in  care  traditiile  si  moravurile  se  bucurau  de  o   mare  autoritate Catre  sfarsitul  Republicii.  Asadar. Atunci  cand  fiducia  era  utilizata  in  vederea  constituirii  unei  garantii  reale.  un  fiu  de  familie  pe  nume  ͣDĂĐĞĚŽ͕͟ĐĂƌĞĞƌĂŝŶĐĂƌĐĂƚĚĞĚĂƚŽƌŝŝ͕ĐĂƌĞŶƵĂǀĞĂ bunuri  proprii  si  care  era  somat  in  mod  repetat  sa  plateasca  datoriile.  si  numai  imprumutand  capacitatea   lui  pater  familias.  de  vreme  ce  avea  posibilitatea  sa-­‐si  valorifice  dreptul  de   creanta  pe  seama  lui  pater.   precum  si  atunci  cand  fiul  avea  un  peculiu.  asa  cum   spuneam  la  materia  bunurilor.  senatusconsultul  macedonean  nu  se   aplica  atunci  cand  fiul  de  familie  contracta  imprumutul  pe  baza  unei  imputerniciri  primita  de  la  pater. intre  cunostiinte.  pentru  ca  filius  sa  moara  inaintea  lui  pater.  In  textele  lui   Gaius.  ca   sunt  amenintati  in  propria  familie  Æ senatusconsultul  macedonian.  era  insotita  de  o  conventie  de  buna-­‐credinta  denumita   pact  fiduciar.Senatusconsult  macedonian Unele  legi  speciale  au  fost  elaborate  in  legatura  cu  capacitatea  fiului  de  familie  de  a  contracta  un   imprumut  banesc.  nu  se  platea  un  pret  real.   Din  acel  moment.  transmitere  insotita  de  o  conventie.  la  cerere  Æ 3  functii  distincte.  si-­‐a  ucis  tatal  ca  sa  vina  la  succesiune   si  ca  sa  isi  plateasca  datoriile. prin  care  partile  aratau  ce  scop  au  urmarit  atunci  cand  au  recurs  la  " mancipatio  numo  uno" La  origine.  intrucat.  putea  sa  isi  plateasca  datoriile  si  sa  contracteze.  fiindca  nu  are  bunuri  proprii  sa  nu  poate  fi   urmarit  nici  dupa  moartea  lui  pater  familias .  In   asemena  cazuri.  aceasta  utilizare  a  fiduciei  este  denumita  ͣfiducia  cum  creditore͘͟ 2.  incat  respectarea  acelui  pact  depindea  de   buna-­‐credinta  partilor.  se  formeaza  prin  transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate  prin  mancipatio  sau  in   iure  cessio.  sa  ca  pater  sa  devina  insolvabil.   avea  patrimoniu  propriu.  asa  cum  am  vazut.  bancherul  trebuia  sa  astepte  pana  la  moartea  lui  familias .  spre  sfarsitul  Republicii.  Mai  tarziu.  ca  in  epoca  veche  actele  juridice  se  incheiau  de  fata   cu  martorii.  Acest  sistem  prezenta  riscuri   serioase  pentru  bancher.  iar  partile  nu  isi  permiteau  sa  isi  incalce  cuvantul  dat.   Daca  fiul  de  familie  contracta  imprumutul  fara  aprobarea  lui  pater  familias si  nu  avea  bunuri  proprii (peculium).  denumita  numo  una.  bancherul  nu-­‐si  asuma  niciun  risc.

Fata  de  faptul  ca  fiducia  presupunea  transmiterea  lucrului  cu  titlu  de  proprietate.  partea   care  transmitea  lucrul  nu  se  bucura  nici  de  dreptul  de  urmarire.  nici  de  dreptul  de  preferinta.  prin  care  debitorul   promitea  sa  retransmita  lucrul  la  termenul  stabilit. 3.  nu era  accesibila  si  peregrinilor.  de  catre   creditor  debitorului  sau.  pe  masura   aparitiei  lor.  astfel: i) Functia  constituirii  unei  garantii  reale  a  fost  preluata  de  contractul  de  gaj ii) Functia  realizarii  operatiei  juridice  a  imprumutului  de  folosinta  a  fost   preluata  de  comodat iii) Functia  pastrarii  unui  lucru  a  fost  pastrata  de  contractul  real  de  depozit New Section 1 Page 62 .  transmitere  insotita  de  o  conventie. Atunci  cand  fiducia  se  utiliza  in  vederea  realizarii  operatiei  juridice  a  pastrarii  unui  lucru.  ci  numai  cetatenilor  romani.contractul  se  forma  prin  transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate prin  mancipatio  sau  in  iure   cessio  de  catre  creditor  debitorului  sau.  prin  mancipatio  sau  in  iure  cessio. contractul  lua   nastere  prin  transmiterea  lucrului  cu  titlu  de  proprietate. De  asemenea.  cu  timpul.  fata  de  faptul  ca  fiducia  este  o  conventie  grefata  de  mancipatio  sau  in  iure   cessio (acte  de  drept  civil).  prin  care  debitorul  promitea  sa  restituie   lucrul  la  cererea  creditorului.  transmitere  insotita  de  o  conventie. De  aceea.  functiile  fiduciei  au  fost  preluate  de  alte  contracte.

 denumita  comodatar.  de  vreme  ce  foloseste  lucrul.  iar  traditiunea  este  utilizata  in   vederea  transmiterii  posesiunii.  el  trebuie  sa  se  adreseze  comodantului pentru  a-­‐si  asigura  protectia  in  justitie.  iar  pe  de  alta  parte.  contractul  real  de  gaj  indeplineste 1  singura  functie:  aceea  de creare  a   unei  garantii  reale.  comodatul  este  sanctionat  prin  actio  comodati  directa  si   actio  comodati  contraria. Si  este  o  conventie  grefata  pe  traditiune . Totusi. transmitere   insotita  de  o  conventie prin  care  comodatarul promite  sa  restituie  lucru  la  termenul  stabilit. contractul  real  de  gaj  nu  se  confunda  cu  garantia  reala  de  gaj .  comodatul  purta  asupra  unor  lucruri  mobile.  si  situatia  creditorului  este  pe  deplin  asigurata.  ar  comite  un  delict  de  furt denumit furtum  possessionis. Prin  actio  comodati  directa   comodantul  cere  restituirea  lucrului  la  termenul  stabilit.  pentru  ca   uneori  contractul  de  gaj  se  formeaza  in  mod  valabil.   Si  cu  toate  acestea.  poate  exercita  si  dreptul  de  urmarire.  denumita  comodant celeilate  parti.   Ceea  ce  inseamna  ca  gajul  este  o   conventie  grefata  pe  traditiune .iar  daca  este  chemat  in  justitie  de  un  tert care  afirma  ca  este  proprietarul   lucrului.  este  valabil. Ex:  Daca  debitorul  transmite  creditorului  un  lucru  care  nu  ii  apartine.   contractul  se  formeaza.  dar  nu  se  formeaza  si  garantia.  este  valabil.   creditorul  are  mijloace  proprii  de  aparare.  consevarea  lucrului  pe  care  l -­‐a   luat  cu  imprumut.  Dar  nu  si  garantia.  dar  s-­‐a  admis  sa  poarte  si  asupra  unor   lucruri  imobile.  in  vederea   folosintei de  catre  o  parte.   Prin  actio  comodati  contraria  comodatarul  cere  sa  I  se  plateasca  despagubiri  pentru   cheltuielilepe  care  le-­‐a  facut. De  regula.  el  nu dispune  de   mijloace  proprii  de  aparare .  el  raspunde  pentru  culpa  levis  in  abstractor.  Dar  nu  se  formeaza  si  garantia.   Iar  Gaius  spune  ca  in  anumite  situatii  comodatarul  raspunde  si  pentru   custodia. Fata  de  faptul  ca  este  un imprumut  de  folosinta.   Acest  contract  era  utilizat  de  romani  in  vederea  realizarii   operatiei  juridice  a  imprumutului  de   folosinta.  constand  in   interdictele  posesorii.   ceea  ce  inseamna  ca  trebuie  sa  se  comporte  fata  de  bun  ca  un  bun  administrator.   ceea  ce  presupune  ca  trebuie  sa  ia masuri  exceptionale  de  paza.   Pe  de  alta  parte.  comodatul  este  un  imprumut  cu   titlu  gratuit.   New Section 1 Page 63 .  caci  daca  ar  intra  in  posesie   inainte  de  a  plati. De  asemenea.   Fiind  un  contract  bilateral  imperfect.  comodatarul  are  un   interes.  Ceea  ce  inseamna  ca  debitorul  ramane  proprietar  al  lucrului  dat  in   garantie.  transmitere  insotita  de  o  conventie prin  care  creditorul   promite  sa  retransmita  lucrul  daca  debitorul  isi  plateste  datoria  la  scadenta.  s-­‐a  admis  imprumutarea  prin  comodat  a  monedelor  rare de  catre  bancheri   pentru  a  le  expune  vederii  publice.  in  calitatea  sa  de  proprietar.  daca  le-­‐a  facut.  si   dreptul  de  preferinta.  denumita   conventia   de  anticreza. Fata  de  faptul  ca  prin  acest  contract.  intre  creditor  si  debitor  se  putea  incheia    conventia  speciala.  comodantul poarta  asupra  unor  lucruri   necomsumptibile.  Intrucat  este  simplu  detentor.              Daca  o  persoana  transmite  un  lucru  in  vederea  garantarii  unei  datorii  inexistente.  iar  dupa  plata  datoriei.  in  baza  careia  creditorul  putea  pastra  fructele lucrului  dat  in  garantie  in  contul  dobanzilor.in  mod  obiectiv.  pentru  ca  nu  are  obiect.  caci  in  calitate  de  posesor.  adica  furtul  posesiunii.   debitorul  nu  poate  intra  in  posesia  lucrului  inainte  de  a  fi  platit  datoria.   Comodatul Se  formeaza  prin  transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  detentiune prin  traditiune.  contractul  de  gaj  se   formeaza.  cu  intretinerea.Curs  12 11  mai  2010 10:06 Gajul Contractul  real  de  gaj  se  formeaza  prin  transmiterea  unui  lucru  cu   titlu  de  posesiune prin   traditiune de  catre  debitor creditorului sau.  ba  mai  mult.  incat  comodatarul  este un  simplu  detentor.   Dupa  cum  s-­‐a  putut  constata. Pe  de  alta  parte.  dar  traditiunea  este  utilizata  in  vederea  transmiterii   detentiunii.  el   va  raspunde  si  pentru  dol   si  pentru  culpa.

 Pe  de  alta  parte.  el  sa  remita  lucrul  aceluia  care  a  castigat  procesul.  in   sensul  ca  acela  care  refuza  sa  restituie  lucrul  dat  in  pastrare era  pedepsit  la dublul  valorii  acelui  lucru.nu  si  pentru  culpa.  si  depozitul  este  o  conventie  grefata  pe  traditiune.  operatia  juridica  a  pastrarii  unui  lucru  s -­‐a  realizat  prin  contractul  denumit  fiducia. lucru nu  este  remis la  cerere. Mai  tarziu.  operatiunea  juridica  a  depozitului.  a  pastrarii  unui  lucru  s -­‐a  realizat  inca  din  epoca  foarte   veche.  ca  simplu   detentor. Prin  actio  depositi  directa   deponentul  cererea  restituirea  lucrului. Si  in  cazul  depozitului  lucrul  se  transmite  cu  titlul  de  detentiune.   Ex:  In  cazul  unui  incendiu. ci  pe  taram  delictual.  el  nu  stie  cui  sa  se  adreseze  pentru  a  cere  protectie   juridica.   De  fapt.  devine  posesor (si  cu  titlul   de  detentiune).  neobisnuite.  depozitarul  trebuie  sa  restituie  lucrul  la  cererea  deponentului.  dar  intrucat  depozitarul  nu  are  interes  in  contract  si  va  raspunde  numai   pentru  dol. Depozitul Se  formeaza  prin transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  detentiune prin  traditiune in  vederea   pastrarii de  catre  o  parte  denumita  deponent celeilalte  parti  denumita  depozitar.  daca  este  chemat  in  justitie  de  un  tert care  afirma  ca   este  proprietarul  lucrului.  Adica  la   dublul   valorii  lucrului  dat  in  pastrare.   Depozitul  neregulat New Section 1 Page 64 .  ci   trebuie  sa  se  adreseze  deponentului.  dar  conventia  de  depozit  nu  era  sanctionata  pe  taram  contractual.   De  aceea  spunem  ca  este  contract  bilateral  imperfect.  calitate  prin  care.  nu dispune  de  mijloace  proprii  de  aparare.   dupa  pronuntarea   sentintei.  denumit  furtum  usus. 1) Depozitul  necesar 2) Depozitul  sechestru 3) Depozitul  neobisnuit Depozitul  necesar sau  mizerabil Lua  nastere  in  imprejurari  exceptionale.  iar  obiectul   depozitului  consta  in  lucruri  mobile.  deoarece. Acest  depozit  prezinta  unele  trasaturi  anormale:  Depozitarul dobandeste lucrul  cu  titlul  de  posesiune.  depozitarul  nu  poate  folosi  lucrul  dat  in  pastrare. De  aceea  depozitul  necesar  e   sanctionat  mai  grav decat  cel  obisnuit.  romanii  au  cunoscut  si   3  forme  exceptionale de  depozit. Asadar.  prin  care  se  intelegeau  sa  depuna  obiectul  litigios in   mainile  unei  terte  persoane pana  la  incheierea  procesului.  pentru  a-­‐I   asigura  protectia  in  justitie.  proprietarul  isi  depune  lucrurile  in  mainile  primului   venit.  Caci  partile  care  se  aflau  in   proces  cu  privire  la  proprietarea  asupra  unui  lucru  aveau posibilitatea sa  incheie  o   conventie denumita  compromis.   depozitarul  dispunea  de mijloace  proprii  de  aparare.  depozitul  este   un  contract  cu  titlu  gratuit.luat  cu  imprumut.  transmitere  insotita   de  o  conventie prin  care  depozitarul  promite  sa  restituie  lucrul  la  cererea  deponentului .  urmand  ca.  I  s-­‐a  recunoscut calitatea  de  posesor.  operatia  juridica  a  depozitului  s -­‐a  realizat  chiar  prin  contractul  real  de   depozit.  iar  depozitarul.  nu  mai  are  timp  sa  opteze. Depozitul  sechestru A  aparut  in  legatura  cu  unele  exigente  ale  procedurii  civile.  De  aceea.  ci  la  terminarea  procesului si  este   remis  aceluia  care  a  castigat  procesul  si  nu  neaparat  celui  care  l-­‐a  transmis.   Pe  langa  depozitul  obisnuit. De  asemenea.   In  cazul  depozitului.  sau  furtul  folosintei.  constand  in  interdictele   posesorii.    Pe  de  alta  parte.  cand deponentul    nu  mai   dispunea  de  timpul  necesar  pentru  a  alege  un  om  de  incredere.   caci  ar  comite  delictul  de  furt.  iar   incepand  din  vremea  lui  August. Prin  actio  depositi  contraria  depozitarul  cererea  despagubiri  pentru  cheltuielile   eventuale  facute  in  vederea  conservarii  lucrului.  sanctionat  prin  actio  depositi  directa si  actio  depositi  contraria.

Capitolul  V Contractele  consensuale Sunt  in  numar  de  4: i.   ĺ Daca  insa  vedem  in  acest  contract  un  depozit.  depozitul  este  contract  de  buna-­‐ credinta.  ne-­‐a  transmis  lista  actiunilor  de  buna-­‐credinta pe  care  figurau  toate  actiunile  care   sanctioneaza  contractele  consensuale.  tot  ca  la  mutuum". Societatea iv.  Iar  aparitia  lor  a  marcat  revolutia  valorilor   juridice  romane.  iar  obligatia  de  a  plati  dobanzi  poate  fi  asumata  printr-­‐o  simpla   conventie alaturata  depozitului.  iar  diferenta dintre  cele  doua  dobanzi  reprezinta  castigul   bancherului.  aceste  contracte  erau  sanctionate la  inceputul  sec.  a  cunoscut-­‐o  si  profesorul  sau.  bancherii  dadeau  acele  sume  de  bani   cu  imprumut.  prin  aceea  ca formarea  lor  nu   presupune  vreun  fapt  material.  deoarece. ci  numai  manifestarea  de  vointa  a  partilor.Depozitul  neregulat A  aparut  in  legatura  cu  operatiunile  bancare.   Quintus  Mucius  Scaevola. Locatiunea iii.  din  ratiuni  de  ordin  practic.  contractul   poarta  asupra  unor  lucruri  consumptibile.  mai  simplu.  adica  pentru  stipulatiune. Vanzarea Este conventia prin  care  o  parte.  caci  Cicero. ĺ In  final  insa.  spunea  Paul  "in  acest  caz.  constand  in  transmiterea  unui  lucru  in  schimbul  unui   pret  s-­‐a  realizat  la  romani  prin  3  forme  tehnice  distincte: 1) Mancipatiune 2) Stipulatiuni 3) Contractul  consensual  de  vanzare  (conventia  de  vanzare) Vanzarea  prin  mancipatiune Asa  cum  am  precizat  la  materia  bunurilor. In  mod  cert.  care  sunt  nesolemne.   ĺ Papinian a  vazut  In  aceasta  operatie  juridica  un  depozit ĺ Paul a  vazut  un  mutuum.  daca  s-­‐ar  fi  vazut  in  acest  contract  un mutuum.  promite sa  transmita   posesiunea  linistita  a  unui  lucru  in  schimbul  pretului  pe  care  cealalta  parte .   dar  se  deosebesc  si  fata  de  contractele  reale.  marele   orator  si  avocat.  odata  cu  inflorirea   economiei  de  schimb. Vanzarea ii.   Ele  se deosebesc fata  de contractele  solemne prin  faptul  ca  nu  presupun  conditii  de  forma . La  randul  lor.  ca  la  mutuum.  caci   mutuum este  contract  de  drept  strict.  iar  obligatia  de  a  plati  dobanzi  trebuie   asumata tot  printr-­‐un  contract  de  drept  strict. Operatiunea  juridica a  vanzarii. ca  in  zilele  noastre.  denumita  vanzator. Primele  3  sunt bilaterale.  caci  la  romani.  lucruri  transmise  cu   titlu  de  proprietate. Natura  juridica a  acestei  operatiuni  a  fost  controversata intre  jurisconsulti.  pe   care  am  denumit-­‐o  stipulatio  usurarum.  o  dobanda.   ĺ Intrucat.  I  i.  s-­‐a  impus  parerea  lui  Papinian.  lista  pe  care.  ceea  ce  este  mult  mai  practic..  Hr.  cetatenii  depuneau  anumite  sume  de  bani  spre  pastrare  bancherilor. urmand  ca  bancherii  sa  restituie  acele  sume  de  bani   la  cerere si  in  plus.  denumita   cumparator se  obliga  a-­‐l  plati.  momentul  de  maxima  abstractizare  a  tehnicii  juridice prin  care  se  creaza  obligatia. Mandatul Ele  se  formeaza  prin  simpla  conventie  a  partilor.   mancipatiunea   este  forma  originara  prin   New Section 1 Page 65 .   Contractele  consensuale  sunt  de buna-­‐credinta.  spune  Cicero.  atunci obligatia   bancherului  de  a  plati  dobanzi ar  fi  trebuit  sa  izvorasca  dintr-­‐o  stipulatiune.  iar  mandatul este  bilateral  imperfect.  percepand  o   dobanda  substantiala .

 sclavii  sa  fie  vanduti  de  catre  questori  prin   simpla  conventie  dintre  questor  si  cumparator.  atunci  si  numai  atunci   contractul  lua  nastere  in  momentul  intrunirii  acelor  forme.  in  forma   consensuala. Iar  in  vremea  lui  Justinian.   cumparatorul promitea   sa  plateasca  pretul.  dar  nu  dispunea  pe  moment  de   bani  lichizi.  iar  prin  cealalta  stipulatie.  fara  de  care  mancipatiunea nu  se  poate  forma.  este   denumite emptio  venditio. Dar  in  practica.  de  unde  rezulta  ca  vanzarea  consensuala  presupune  intrunirea  a  3  elemente: 1) Consimtamantul   2) Obiectul 3) Pretul Consimtamantul Este  manifestarea  de  vointa  a  vanzatorului  in  sensul  dorit  de   cumparator. De  altfel.  una  dintre  parti  remitea   celeilalte  parti  o  suma  de  bani  simbolica sau  un  lucru  de  mica  valoare.  aparuta  mai  tarziu.   de  aceea  s-­‐a  admis  ca  prizonierii  de  razboi. Or  cumparatorul  era  interesat  ca  formarea  actului  sa  fie   disociata  de  executarea  sa . Daca  partile  conditionau (aveau  aceasta  posibilitate)  formarea   contractul  de  respectarea  unor  conditii  de  forma.  vanzatorul promitea  sa  transmita  lucrul.  in  executarea  obligatiei  izvorate  din  stipulatie  se  recurgea  la   mancipatiune. vanzarea  consensuala este conventia  partilor  cu  privire  la  obiect  si  la   pret.   Mai  tarziu.  cu  sensul  ca  exista  o  unitate  organica  in  formarea  actului  si  executarea  lui. Elementele  vanzarii Potrivit  lui  Gaius.   De  aceea  s-­‐a  trecut  la  vanzarea  prin  stipulatiuni. Insa  mancipatiunea  prezinta  inconvenientul   ca formarea  actului  coincide  cu   executarea  sa.  ca  o  amintire  a  epocii  in  care  vanzarea  s -­‐a  realizat  prin  2   stipulatiuni.  s -­‐a  realizat  prin  2  acte  distincte : ` Stipulatiunea  vanzarii ` Stipulatiunea  cumpararii Asa  se  explica  faptulc  ca  vanzarea  consensuala.  nu  e  valabila.  in  sensul  ca  inainte  de  aparitia  vanzarii   consensuale.  iar  vanzarea  consensuala  (prin   simpla  conventie)  a  fost  perfectionata  prin  reforme  succesive  ale  pretorului.  faptul  ca  operatia  juridica  a  vanzarii s-­‐a  realizat  prin  2  stipulatiuni este   atestat  si  de  dubla  denumire  a  vanzarii  consensuale. Vanzarea  prin  stipulatiuni  (prin  2  stipulatiuni) Printr-­‐o  stipulatie.  operatia  juridica  a  vanzarii. Pentru  ca  in  epoca  razboaielor  de  cucerire.Asa  cum  am  precizat  la  materia  bunurilor. Ex:  Daca  vanzatorul  se  obliga  prin  stipulatiune  sa  transmita  proprietatea  asupra   unui  lucru.  pentru  a  se  preciza  momentul  realizarii  acordul  de   vointa (momentul  incheierii  contractului.  de  la   sfarsitul  Republicii.  a  aparut  venditio  cum  scriptura sau   vanzarea  mentionata  prin  act  scris.  In  acest  statut.  dar  vanzarea  consensuala  a  trecut  in  domeniul  privat  din  dreptul  public.  iar  mancipatiunea si  stipulatiunea nu  erau  practice  in  noile  conditii.   dovada  ca  remiterea  lucrului  si  plata  efectiva  a  pretului  sunt conditii  de  forma  ale   mancipatiunii.  se  considera  ca  vanzarea   New Section 1 Page 66 .conventiei).  ulterior.   Mai  ales  atunci  cand  avea  interesul  sa   cumpere  un  lucru .  sistemul  a  fost  preluat  in  domeniul  privat.   mancipatiunea   este  forma  originara  prin   care  s-­‐a  realizat  operatiunea  juridica  a  vanzarii.   Contractul  de  vanzare Contractul  de  vanzare  s -­‐a  realizat  si  prin  simpla  conventie  a  partilor .  care  este  unica.  numarul  sclavilor   a  crescut  foarte  mult.

 El  se  refera  la  cazul   unui  nobil  roman  care  a  cumparat  pestele  pe  care  urma  sa  il  scoata  pescarul  cu   navodul  aruncat  in  apa. Obiectul Consta  in  lucruri  corporale si incorporale. Trebuie  sa  fie  iustum. 2.  potrivit  adagiului  emptoris  est  peliculum .  ci  in  alt  lucru.  atunci  riscurile  sunt  pentru   cumparator. in  exercitiul  dreptului  de  uzufruct.  precizand  ca  in  acel  caz  cumparatorul  trebuie  sa   plateasca  pretul  indiferent  dac  a  speranta  s-­‐a  realizat  sau  nu  (daca  pescarul  a   scos  sau  nu  peste).  In  acest  statut.  vanzarea  s-­‐ar  fi  confundat  cu  schimbul. Third.  indiferent  de  cantitatea  sau  calitatea  acelei  recolte).  adica  trebuie  sa  fie  echitabil. Fourth.  Pentru  ca  altminteri.   dupa  incheierea  contractului. Iar  Cicero  spune  ca  se  putea  vinde  chiar  si  speranta.   vanzarea  se  confunda  cu donatia.  in  emfiteoza sau drepturi  cu  titlu   universal. Vanzatorul are: ¸ obligatia  de  a  pastra  lucrul ¸ obligatia  de  a  preda  lucrul ¸ obligatia  de  a  garanta  pentru  evictiune ¸ obligatia  de  a  garanta  pentru  vitii.  Incat  cumparatorul  trebuie  sa   plateasca  cu  toate  ca  nu  primeste  nimic  in  schimb.  pentru  a  cumparat  speranta.  cumparatorul  trebuia  sa  plateasca  pretul   stabilit.   Daca  vanzarea  purta asupra  unui  lucru  corporal. Obligatia  vanzatorului  de  a  pastra  lucrul Obligatia  vanzatorul  de  a  pastra  lucrul se  explica  prin  faptul  ca  intre  momentul   formarii  contractului  si  momentul  predarii  lucrului.  in  speranta  ca  va  procura  acel  lucru  mai  tarziu. imobile.  iar  daca  aparea.   Mai  mult.  acel  lucru  trebuia   sa  fie  transmis  cu  titlu  de posesiune prin  traditiune. Cumparatorul are  obligatia  de  a  plati  pretul.   Adica  putea  consta  in  lucruri  mobile.nu   New Section 1 Page 67 . Second.  acel  lucru  ramane  la  vanzator. Trebuie  sa  fie certum.  se   afla  in  mainile  vanzatorului. Trebuie  sa  fie  verum (real  -­‐ nu  simulat). Efectele  vanzarii Dar  vanzarea  consensuala  genera  anumite  efecte  juridice.  Aceasta  solutie  este   ajuridica.  intrucat  daca  nu  ar  fi  constat  intr-­‐o    suma  de   bani.  drepturi  reale.  adica  sa  constea  intr-­‐o   suma  de  bani. Pretul  (pretium) Pretul  vanzarii  consensuale  trebuie  sa  intruneasca  anumite  conditii: First.   Dar  vanzatorul  putea  promite  chiar  si  lucruri  pe  care  nu  le  stapanea  in   momentul  incheierii  conventiei. In  vremea   lui  Justinian  s-­‐a  stabilit  ca  pretul  este  echitabil  daca  reprezinta   cel  putin 1/2  din  valoarea  comerciala a  lucrului.   Daca  insa  lucrul  piere fara  vina  vanzatorului.  se  considera  ca  vanzarea   consensuala  este  incheiata  in  mod  valabil  numai  in  momentul  intocmirii   inscrisului.  puteau  fi  vandute  si lucruri  viitoare (o  recolta  viitoare  -­‐ cu   conditia  sa  apara. anumite obligatiii. adica  sa  fie  determinat  sau  cel  putin   determinabil.   (permutatio  rerum). Trebuie  sa  fie in  pecunia  numerata. 1.  drepturi  de   creanta.  care  trebuie  sa-­‐l  administreze  ca  un  bonus  pater  familias (bun  administrator).vanzarea  mentionata  prin  act  scris.

 daca  vanzarea purta  asupra  unor  lucruri  care  se  numara. In  cazul  vanzarii sub  conditie  suspensiva.  Aceasta  solutie  este   ajuridica.  vanzatorul.   Dupa  cum  partile  puteau  incheia  o conventie  speciala. Daca  vanzatorul era  pus  in  intarziere. Fireste. De  asemenea.  cantaririi  sau  masurarii acelor  lucruri  si  iarasi  riscurile  erau   pentru  vanzator.  are   calitatea  de  proprietar si  normal  ar  fi  ca  el  sa  suporte  riscurile  in  calitatea  sa  de   proprietar.   astfel: 1.   obligatiile  partilor  nu  se  declansau  si  atunci  riscurile  erau  pentru   vanzator. Or.  conform   caruia  res  perit  domino (lucrul  piere  pentru  proprietar). 2.  obligatiile  se  declansau  numai  in  momentul   numararii. 3.   New Section 1 Page 68 .   Si  astazi  se  aplica  aceeasi  regula  (riscurile  sunt  pentru  cumparator  -­‐ azi   tranzactia  e  translativa  de  proprietate).   prin  care vanzatorul  isi  asuma  riscurile  vanzarii.   incat.nu   este  corecta.  alaturata  vanzarii.  in  cazul  nostru.  daca  nu  se  indeplinea  conditia.  deoarece  incalca  un  principiu  fundamental  al  dreptului  roman . raspunderea lui  devenea obiectiva.  care  nu  si-­‐a  executat  inca  obligatiile.  aceasta  regula  nedreapta  a  fost  atenuata  printr-­‐o  serie  de  masuri.plateasca  cu  toate  ca  nu  primeste  nimic  in  schimb.  se   cantaresc sau  se  masoara.  el  trebuia  sa  ia  masuri  exceptionale  de  paza si  nu  putea  sa  invoce   interventia  cazului  fortuit.