Curs  1

23  februarie  2010 09:58

Titlul  III

   SUCCESIUNILE
Capitolul  I                Generalitati
                             Dreptul  succesoral  roman cuprinde  ansamblul  normelor  juridice  care  reglementeaza   transmiterea  patrimoniului  de  la  defunct  catre  mostenitorii  sai .                            Insa  la  origine  transmiterea  patrimoniului  de  la  defunct  la  mostenitorii  sai  nu  implica  ideea  de   succesiune,  deoarece  in  conceptia  vechilor  romani  patrimoniul  este  o  expresie  a  puterii,  iar  puterea  se   stinge  odata  cu  moartea  lui  pater  familias.  De  aceea  romanii  considerau  ca  mostenitorii  nu  dobandesc   acelasi  drept ci  un  nou  drept,  un  alt  drept  prin  luarea  in  stapanire  a  bunurilor  succesorale.                              De  altfel,  primul  termen prin  care  romanii  l-­‐au  desemnat  pe  mostenitor  este   "heres", iar  "heres"   vine  de  la  "herus",  cuvant  care  inseamna  stapan.  Mai  tarziu,  In  virtutea  principiului  continuitatii   persoanei  defunctului,  romanii  au  admis  ca  patrimoniul  trece  de  la  defunct  la  mostenitorii  sai  si  astfel   au  aparut  termenii  de  "succesiune"  si  de  "succesor".  
                           Cercetarile  moderne  au  stabilit  ca  la  romani  a  aparut  mai  intai mostenirea  "ab  intestat" sau   mostenirea  fara  testament,  apoi  mostenirea  testamentara  deferita  pe  baza  unui  testament si,  in  fine,   mostenirea  deferita  contra  testamentului,  care  este  o  varianta  a  mostenirii  testamentare.  

                             Mostenirea  "ab  intestat"  a  aparut  in  epoca  de  tranzitie,  de  trecere  de  la  societatea  gentilica  la   societatea  organizata  in  stat,  odata  cu  stapanirea  individuala  asupra  unor  lucruri  mobile.  La  origine,   acest  sistem  succesoral  a  functionat  in  cadrul  gintilor.  Ceva  mai  tarziu,  dar  tot  in  epoca  foarte  veche,  a   aparut  familia  patriarhala  aflata  sub  puterea  lui   pater  familias,  care  exercita  o  putere  nelimitata  asupra   persoanelor  si  bunurilor.  In  acest  stadiu,  pater  familias  putea  dispune  fara  vreo  ingradire  de  bunurile   sale,  prin  acte  intre  vii,  cum  ar  fi  contractele  si  prin  acte  pentru  cauza  de  moarte ,  cum  este  testamentul.                              Iar  mostenirea  deferita  contra  testamentului este  o  aplicatiune  a  principiului  simetriei  in   materie  succesorala.                              In  evolutia  sa,  dreptul  succesoral  roman  a  fost  guvernat  de  2  tendinte: 1) Decadarea  formalismului 2) Ocrotirea  rudeniei  de  sange  
                           In  legatura  cu  prima  tendinta,  retinem  ca,  la origine,  actele  succesorale  presupuneau   respectarea  unor  conditii  de  forma extrem  de  complicate.  Spre  exemplu,  primul  testament  roman  a   imbracat  forma  unei  veritabile  legi,  pentru  ca  in  dreptul  evoluat,  in  dreptul  clasic,  testamentul  sa  se   poate  intocmi  printr-­‐o  simpla  manifestare  de  vointa.  

                         In  legatura  cu  a  doua  tendinta,  ne  amintim  ca  in  epoca  veche  agnatiunea  (rudenia  civila)  a  fost   unicul  fundament  al  succesiunii.  Cu  timpul,  insa,  prin  reformele  pretoriene  si  prin  reforme  imperiale,  au   fost  chemate  la  succesiune  si  rudele  de  sange,  care  nu  erau  in  acelasi  timp  si  rude  civile.  Iar  in  vremea  lui   Justinian,  prin  rasturnarea  stravechiului  principiu,  rudenia  de  sange  a  devenit  unicul  fundament  al   succesiunii.  

New Section 1 Page 1

Capitolul  II Succesiunea  "ab  intestat"
                         Succesiunea  "ab  intestat"  sau  fara  testament  se  deschidea  atunci  cand  nu  exista  testament  sau   testamentul  nu  a  fost  intocmit  in  mod  valabil.  Ea  se  mai  numeste  si succesiune  legala sau legitima,   deoarece  a  fost  reglementata  prin  dispozitiile  Legii  celor  XII  Table.  
                         Potrivit  acestei  Legi,  exista 3  categorii de  mostenitori  legali: a) Heredes  sui   b) Adgnatus  proximus c) Gentiles  

Din  prima  categorie de  mostenitori  legali  faceau  parte  toti  aceia  care  in  momentul  mortii  lui   pater  familias  deveneau  persoane  sui  iuris,  adica  fii,  fiicele  si  femeia  casatorita  cu  manus  in  calitate   de  fiica,  adoptatul  si  abrogatul.  Nepotii  din  fii  veneau  la  succesiune  in  aceasta  categorie  de   mostenitori  numai  daca  tatal  lor  preceda  bunicului.  Acei  nepoti  veneau  la  succesiune  prin   reprezentare,  in  sensul  ca  urcau  in  rangul  succesoral  al  tatalui  lor  si  dobandeau  partea  din   succesiune  care  s-­‐ar  fi  cuvenit  tatalui  daca  ar  mai  fi  trait.  Spre  exemplu,  daca  veneau  la  succesiune   2  fii  si  2  nepoti  de  fiu,  succesiunea  se  impartea  la  3.  Fii  dobandeau  fiecare  in  parte  o  treime  din   succesiune,  iar  cei  2  nepoti  de  fiu  dobandeau  impreuna  o  treime,  pentru  ca  atat  s -­‐ar  fi  cuvenit   tatalui  lor,  daca  ar  mai  fi  trait.                    Daca  nu  existau  mostenitori  din  prima  categorie,  veneau  la  succesiune  cei  din  categoria  a  2-­‐ a. Cu  toate  ca  expresia  este  formulata  la  singular,  ea  desemneaza  o  categorie  de  persoane,  si   anume,  ii  desemneaza  pe  cei  mai  apropiati  agnati, cu  intelesul  de  colaterali.    Insa  aceasta   categorie  de  mostenitori  nu este  fixa,  ci  este  mobila,  deoarece  in  lipsa  unor  agnati  mai  apropiati,   pot  fi  adgnatus  proximus agnatii  foarte  indepartati.  Spre  exemplu,  daca  exista  frati,  ei  sunt   adgnatus  proximus.  Daca  nu  exista  frati,  atunci  sunt  adgnatus  proximus verii  primari.  In  plus,   Legea  celor  XII  Table  nu  permite  reprezentarea  in  cazul  rudelor  colaterale ,  incat  daca  cel  mai   apropiat  agnat  repudiaza  succesiunea,  ea  nu  trece  la  urmatoare  categorie  de  mostenitori,  ci   devine  vacanta,  adica  trece  in  proprietatea  statului.                        Iar  daca  nu  exista  nici  mostenitor  din  categoria  a  2-­‐a,  atunci  vin  la  succesiune  "gentiles", membrii  gintii,  care  isi  impart  succesiunea  in  parti  egale,  ca  o  aminitire  a  epocii  in  care  membrii   gintii  exercitau  proprietatea  colectiva  a  gintii.  

Reformele  pretorului
                       Insa,  sistemul  succesoral  consacrat  prin  Legea  celor  XII  Table  a  devenit  anacronic,  inaplicabil  spre   sfarsitul  epocii  vechi,  datorita  transformarilor  care  au  intervenit,  in  organizarea  familiei  romane.  Avem  in   vedere,  mai  cu  seama,  practicarea  pe  scara  larga  a  casatoriei  fara  manus  si  a  emanciparii  fiilor  de  familie.   Or,  femeia  casatorita  fara  manus  nu  era  ruda  civila  cu  copiii  ei,  incat  mama  si  copiii  rezultati  din   casatoria  fara  manus,  nu  se  puteau  mosteni  reciprosc.  De  asemenea,  emancipatul  nu  putea  veni  la   succesiune  in  familia  de  origine,  intrucat  nu  mai  era  ruda  civila  cu  acea  familie.                            De  aceea,  actionand  in  spiritul  echitatii,  pretorul  a  initiat  o  serie  de  reforme  prin  care  a  creat  un   nou  sistem  succesoral,  un  sistem  in  care  erau  chemate  la  succesiune  si  rudele  de  sange ,  noul  sistem  a   fost  denumit  "bonorum  possessio" sau  mostenire  pretoriana.  
                           In  acest  sistem  exista  4  categorii de  mostenitori  sau  4  categorii  de  "honorum  possessio": a) "bonorum  possessio  unde  liberi" b) "bonorum  possessio  unde  legitimi" c) "bonorum  possessio  unde  cognati"
New Section 1 Page 2

c) "bonorum  possessio  unde  cognati" d) "bonorum  possessio  unde  vir  et  uxon" Din  prima  categorie de  mostenitori  pretorieni  faceau  parte  toti  fiii  de  familie,  inclusiv  cei   emancipati,  caci  ei  veneau  la  succesiuni  ca  rude  de  sange.   Din  a  doua  categorie faceau  parte  rudele  legitime  cu  intelesul  de  colaterali.  Asadar,  aparent,   prin  aceasta  categorie  de  mostenitori,  pretorul  a  confirmat  textele  Legii  celor  XII  Table.  Pentru  ca,   in  realitate,  pretorul  a  introdus  si  o   inovatie,  si  anume,  a  admis  reprezentarea  si  in  cazul  rudelor   colaterale,  astfel  incat,  in  sistemul  pretorului,  daca  cel  mai  apropiat  agnat  repudia  succesiunea,   aceasta  nu  devenea  vacanta,  ci  trecea  la  urmatoarea  categorie  de  mostenitori.   Din  a  treia  categorie faceau  parte  mama  si  copiii  rezultati  din  casatoria  fara  manus,  care  se   mosteneau  reciproc  in  calitate  de  rude  de  sange.  
In  lipsa  rudelor  de  sange  se  puteau  mosteni  reciproc  barbatul  si  femeia  casatoriti  fara   manus  .  (categoria  a  patra)  

Dreptul  imperial
                     Sistemul  pretorului  a  fost  dezvoltat  prin  reforme  imperiale.    Astfel,  in  vremea  lui  Hadrian  a  fost  dat   senatusconsultul  "Tertullian",  prin  care  mama  era  chemata  la  succesiunea  copiilor  rezultati  din   casatoria  fara  manus  in  calitate  de  ruda  legitima,  ceea  ce  inseamna  ca  a  fost  ridicata  din  a  3-­‐a  categorie   in  a  2-­‐a  categorie  de  mostenitori  pretorieni.  
                     Prin  senatusconsultul  "Orfitian",  dat  in  vremea  lui  Marc  Aureliu,  copiii  rezultati  din  casatoria  fara   manus,  au  fost  chemati  la  succesiunea  mamei  lor  in  calitate  de  fii,  incat  ei   au  fost  ridicati  din  a  treia   categorie  in  prima  categorie  de  mostenitori  pretorieni.  

                   Imparatul  Justinian  a  initiat  reforma  (valabila  si  astazi),  in  virtutea  careia   unicul  fundament  al   succesiunii  este  rudenia  de  sange .  Potrivit  lui  Justinian,  exista  4  categorii  de  mostenitori: a) Descendentii -­‐ care  ii  excludeau  pe  toti  ceilalti b) Ascendentii -­‐ (parintii,  bunicii,  fratii  si  surorile  buni  si  copiii  lor) c) Fratii  si  surorile  consangvini  si  uterini  si  copiii  lor 1) Se  numesc  frati  si  surori  consangvini  cei  ce  provin  din  acelasi  tata,  dar  nu  si  din  aceeasi   mama 2) Fratii  si  surorile  uterini  provin  din  aceeasi  mama,  dar  nu  si  din  acelai  tata. d) Colateralii  mai  indepartati

Capitolul  III Succesiunea  testamentara  
                   Succesiunea  testamenatara este  deferita  pe  baza  unui  testament.                      Iar  testamentul  roman este  actul  solemn  prin  care  o  persoana  denumita testator instituie  unul   sau  mai  multi  mostenitori  pentru  ca  acestia  sa-­‐I  execute  ultima  dorinta.                        Jurisconsultii  romani  au  aratat  ca trasatura  definitorie a  testamentului  este  in  instituirea  de   mostenitori.  Initial,  puteau  fi  instituiti  mostenitori  numai  descendentii,  dar  mai  tarziu,  s-­‐a  admis  sa  fie   instituiti  si  colateralii si  chiar  persoane  straine  de  familie.  Prin  testament,  puteau  fi  favorizati unii  dintre   mostenitori,  si,  totodata,  prin  testament,  mostenitorii  puteau  fi   grevati cu  executarea  unor  legate  in   favoarea  unor  terti  denumiti  legatari.  Pe  de  alta  parte,  testamentul  indeplinea  si  alte  functii,  cum  ar  fi   numirea  unui  tutore,  sau  dezrobirea  unui  sclav.  

New Section 1 Page 3

 a  fost  creat  testamentul  "in  procintu" sau  testamentul  in  fata  armatei  gata  de   lupta.  legionarul  (in  fata  centurii).  ci  numai  de  2  ori  pe  an   De  aceea.  ci  de  rezerva).  In  aceasta  faza. Faza  a  3-­‐a.  care  imbraca  forma  unei  legi.  Dar   executarea testamentului  in  aceasta  faza  depindea   de  buna  credinta a  lui  emptor  familiae.  inscris  care  era  desfacut  numai  la  moartea   testatorului.  poporul  avea  rolul  unui  veritabil   legiuitor.  purta  sigiliile  martorilor 3) Testamentul  militar -­‐ nu  presupunea  vreo  conditie  de  forma.  adica  prin  proces.  ci  numai  exprimarea   clara  a  vointei  testatorului.  Insa  acest  testament  prezenta  2  inconveniente: a) Era  accesibil  numai  patricienilor.  mostenitorii  nu  aveau  actiune   impotriva  lui  emptor  familiae si  nu  il  puteau  constrange  pe  cale  judiciara.  asa  incat  s-­‐a  trecat  la  faza  a  3-­‐a.  nu aveau  acces  la   testamentul  "in  procintu"  si  atunci  a  fost  creat   testamentul  "per  aes  et  libram" (in  arama  si   balanta).  dar.  ci  cu  titlu  de  detentiune .  romanii  au  creat  3  forme  nesolemne de  testament: 1) Testamentul  nuncupativ -­‐ intocmit  in  forma  verbala  in  fata  celor  7  martori 2) Testamentul  pretorian -­‐ se  intocmea  in  forma  scrisa. nu  si  plebeilor.  de  unde.                    In  dreptul  clasic.  testatorul  transmitea  bunurile  succesorale   cu  titlul  de  proprietate prin   mancipatiune  unui  executor  testamentar  denumit   emptor  familiae sau  cumparator  al   bunurilor  succesorale.  pactul  fiduciar  era  intocmit  in  forma  scrisa .  Din  acel  moment.  Insa.  testamentul  prezinta  inconvenientul ca  pactul  fiduciar  era  incheiat  in  forma   verbala.  Iar  unii  dintre  mostenitori  puteau  fi  interesati  sa   grabeasca  moartea  testatorului.  denumita  pact  fiduciar.  exprimarea  ultimei  dorinte.  astfel  incat  numele  mostenitorilor  erau  cunoscute  chiar  din   momentul  intocmirii  testamentului.  in  fata  unitatii  militare  din  care   facea  parte  soldatul  roman.  prin  Legea  celor  XII  Table.  textele  clasice  arata  ca  testamentul  militar   putea  fi  intocmit  si  cu  sange  pe  pavaza  sau  su  sabia  pe  nisip.   sa-­‐I  execute  ultima  dorinta  a  testatorului.  la  aceasta  forma  de  testament  aveau   acces  si  patricienii  si  civile  (ius  militae).  pe  cand  cetatenii  care  aveau  mai  mult  de  46  de  ani  si   faceau  parte  din  legiunile  de  seniori (nu  erau  combantate.  poporul  s -­‐a   transformat  din  legiuitor  in  martor  colectiv.  iar  daca  emptor  familiae era  de  rea-­‐credinta.  care  presupunea  o  declaratie.  intrucat  pactele  fiduciare nu erau  sanctionate   juridiceste.  si  in   aceasta  faza.  daca  emptor  familiae era  de  rea-­‐credinta.   Incat  s-­‐a  trecut  la  faza  a  2-­‐a.  care  este  posterioara  testamentului.  romanii  au  cunoscut  3  forme  solemne de  testament: a) Testamentul  calatis  comitiis b) Testamentul  in  procintu c) Testamentul  per  aes  et  libram Primul  testament roman  este  testamentul  "calatis  comitiis" .  prin  care  testatorul  ii  arata  lui   emptor  familiae cum   sa  distribuie  bunurile  succesorale.  dar  numai  aceia  care  faceau  parte  din   legiunile  de  juniori (legiunile  combatante  -­‐ cetatenii  17-­‐46  ani).  a  fost  consacrat   principiul  depline  libertati  de  a  testa (de  a  face  testament).  cand  se  aflau  si  numele  mostenitorilor.                        In  epoca  veche.  Bunurile  succesorale nu se  mai  transmiteau  cu  titlul  de   proprietate.  de  fata  cu  martorii.  nu  tuturor  cetatenilor b) Comitia  calata  nu  era  convocata  in  fiecare  zi.  La  origine.  care  este  o  aplicatiune  a  mancipatiunii  fiduciare si  care  a  evoluat  in  3  faze  distincte: i) Mancipatio  familiae ii) Testamentum  per  aes  et  libram  public iii) Testamentum  per  aes  et  libram  secret In prima  faza.  si  nu   proprietar.  iar  emptor  familiae devenea  un  simplu  detentor.  inscrisul  era   inchis  si  purta  sigiliile  martorilor (7  la  numar).  In  acest  cadru.  intre  testator  si   emptor  familiae se  incheia  o  conventie  de   buna-­‐credinta.  mostenitorii  aveau   actiune  impotriva  lui si  Il  puteau  constrange  prin  proces  sa  execute  testamentul.  In  acest  sens.  unii  diletanti  au   New Section 1 Page 4 . pe  care  o  vota  comitia  curiata (comitia  calata).  Dupa  care.  Totusi.

 la  initativa  lui  Cato  cenzorul.  se  utiliza  formula "Octavius   heres  esto" sau  "Octavius  filius  meus  heres  esto".  de  unde  rezulta  ca  mostenirea  legala  nu se   putea  deschide  alaturi  de  mostenirea  testamentara .  unii  diletanti  au   inteles  ca  asa  trebuia  intocmit.putea  fi  intocmit  si  cu  sange  pe  pavaza  sau  su  sabia  pe  nisip.   Ƒ Femeia  care  se  bucura  de  ius  liberorum aveau  capacitate  deplina  de  a  testa.  daca  era  instituit  Octavian.   Testamenti  factio  pasiva desemneaza  aptitudinea  persoanei  de  a  veni  la  succesiune  in   calitate  de  mostenitor  sau  de  legatar .  de  unde.  care  avea  un  peculium  castrense.  Regula era  ca  au   testamenti  factio  activa  toti  aceia  care  sunt  capabili  de  fapt  si  de  drept.Hr).  Astfel.  testamentul  incepea  cu   instituirea  de  mostenitori. New Section 1 Page 5 .  pentru  totdeauna  mostenitor".   Instituirea  de  mostenitori Pentru  ca  un  testament  sa  fie  intocmit  in  mod  valabil  era  necesara   instituirea  de  mostenitori.  cum  spune  Gaius  "instituirea  de  mostenitori  se  face  in  fruntea  testamentului   in  termeni  imperativi  si  solemni".  Insa.  de   vreme  ce  succesiunea  este  mod  de  dobandire  a  proprietatii.  iar  proprietatea  nu  are  caracter   temporar.  si  in  aceasta  materie  s -­‐au  admis exceptii: Ƒ Fii  de  familie si  chiar  sclavii puteau  fi  instituiti  mostenitori.  Totusi.   care  cuprinde  dispozitia  conform  careia  f emeia  nu  putea  veni  la  succesiunea  unei   persoane  care  avea  un  patrimoniu  de  o  valoare  mai  mare  de  100.  s-­‐au  admis  si  unele  exceptii: Ƒ Fiul  de  familie.  s -­‐a  dat Legea  Voconia (169  i.   Instituire  care  presupunea  respectarea  unor  conditii  de  forma si  de  fond.   putea  dispune  prin  testament  de  bunurile  sale Ƒ Sclavul  public (in  proprietatea  statului).  denumita "testamenti  factio".  dar  bunurile  succesorale   treceau  in  patrimoniul  lui  pater  sau  lui  dominus. ceea  ce   inseamna  ca  instituirea  nu  se  putea  face  cu  termen.  putea  dispune  si  el  prin  testament  de  1/2  din   peculiul  sau Ƒ Femeia  sui  iuris a  dobandit  si  ea  dreptul  de  a  testa  (de  a-­‐si  face  testamentul).  cel  instituit   pro  parte dobandea  intreaga  mostenire.   ceea  ce  nu  era  permis.  semper  heres -­‐ "Odata  mostenitor.  care  era  de  2  feluri: a) Testamenti  factio  activa b) Testamenti  factio  pasiva Testamenti  factio  activa desemna  aptitudinea.   2) Semel  heres.  ci  se  facea  pentru  totdeauna .  dar  numai  cu  autoritatis  tutoris.  din  considerente  de   ordin  practic.  In  mod  simetric.  dar  acesta  trebuia  intocmit  oricum.  posibilitatea  persoanei  de  a-­‐si  intocmi   testamentul  sau  de  a  asista  in  calitate  de  martor  la  intocmirea  unui  testament .000  asi.  aveau  testamenti  factio  pasiva  toti  aceia   care  erau  capabili  de  fapt  si  de  drept.  Iar  daca  testatorul  dispunea  numai   pentru  o  parte  din  bunurile  sale.  Spre  exemplu.  ci  caracter  perpetuu.   Testamenti  factio Pentru  ca  un  testament  sa  fie  intocmit  in   mod  valabil era  necesar  ca  testatorul.  pentru   ca  altminteri  ar  fi  insemnat  sa  se  deschida  mostenirea  legala  alaturi  de  cea  testamentara.   Iar  conditiile  de  fond  ale  insitituirii  isi  gaseau  expresia  in  2  principii  fundamentale  ale  dreptului   succesoral  roman: 1) Nemo  pro  parte  testatus  pro  parte  intestatus  decedere  potesi -­‐ "Nimeni  nu  poate  muri  in     parte  cu  testament  si  in  parte  fara  testament" .   incepand  din  vremea  lui  Hadrian. Ƒ La  sfaristul  Republicii.  adica  un  peculiu  in  calitate  de  soldat.  martorii  si   mostenitorii  sa  aiba  capacitate  testamentara.

 imbraca  3   forme: 1) Substitutio  vulgaris 2) Substitutio  pupillaris 3) Substitutio  quasi  pupillaris Substituirea  vulgaris este  cea  obisnuita  si  se  facea  pentru  ipoteza  in  care  cel  instituit  nu  voia   sau  nu  putea  sa  dobandeasca  succesiunea.  Si  s -­‐a   impus  ideea  de "oficium".  dar  de  gradul  II  sau  conditionala.Curs  2 2  martie  2010 10:07 Substituirea  de  mostenitori Substituirea  de  mostenitori.   care. Iar  omisiunea  aparea  atunci  cand   descendentii  nu  erau  nici  instituiti. Testamentul  inoficios Insa. Substituirea  pupillaris se  face  numai  pentru  ipoteza  in  care  cel  instituit  ar  fi  murit  inainte  de   a  implini  14  ani  (varsta  pubertatii).  Iar  daca  erau  omisi  fiice  si  nepoti.  care  putea  fi  atacat printr-­‐o  actiune  speciala denumita  "querela  inofficiosi  testamenti" .  era  o  aplicatiune  a  principiului  simetriei (corespondentei  formelor)  in  materie   succesorala.  pe  cand  fiicele  si  nepotii   trebuiau  sa  fie  dezmosteniti  in  bloc.  ci  erau  omisi.  impreuna.  fii  de  familie trebuiau  sa  fie  dezmosteniti  individual.  care.   Aceasta  actiune  era  intentata  in  fata  tribunalului  centumvirilor.  este  tot  o  instituire.  asa  cum  testatorul  isi  putea  institui  descendentii  ca  mostenitori.  Iar  daca  erau  dezmosteniti  fara  respectarea  formelor  solemne  fiicele  si  nepotii.in  virtutea  careia  pater  familias avea  indatorirea  sa-­‐si  iubeasca  descendentii.   Capitolul  III Succesiunea  deferita  contra  testamentului Alte  texte  romane  din  materia  succesiunii  se  refera  la   succesiunea  deferita  contra  testamentului . cei   dezmosteniti  puteau  ataca  testamentul  in  justitie .  daca  era  dezmostenit   Octavian  se  utiliza  formula  solemna  "Octavius  filiuus  meus  exheres  esto".  iar  de-­‐a  lungul   New Section 1 Page 6 .  chiar  daca  descendentii  erau dezmosteniti  cu respectarea  formelor  solemne.  spunea  tribunalul.   Din  acel  moment.  Asadar.  asa  cum  am  spus.  ideile  romanilor  in  materie  succesorala  au  evoluat.  dar  acele  cauze  erau  lasate  la  aprecierea  tribunalului.    Spre  exemplu.  iar  centumvirii  anulau testamentul   considerand  ca  testatorul  a  fost  nebun atunci  cand  si-­‐a  intocmit  testamentul  intrucat.  prin  formula  solemna  "Ceteri  omnes  exheres  sunto" (toti   ceilalti  sa  fie  dezmosteniti).  nici  dezmosteniti.  Intrucat. Aceleasi  efecte  juridice  se  produceau  si  in  cazul  omisiunii. atunci   testamentul  se  rectifica.  testamentul era   "ruptum" =  nul.  Totusi.  catre  sfarsitul  Republicii.  tot  asa  de  bine.  existau  anumite  cauze care  justificau   dezmostenirea  descendentilor.  daca  era  omis  un   fiu.  astfel  incat  fiicele  si  nepotii  care  erau  dezmosteniti  fara   respectarea  formelor  solemne  sa  dobandeasca  totusi  o  parte  din  succesiuni.   testamentul era  nul.  testamentul se  rectifica .   numai  un  nebun  isi  poate  dezmosteni  descendentii .  nu  se  anula.  cu  timpul.   Astfel.  adica  plangere  pentru  testamentul  inoficios/lipsit  de  oficium . Daca  era  dezmostenit  un  fiu  de  familie fara  respectarea  formelor  solemne .   Substituirea  quasi  pupillaris se  facea  numai  pentru  ipoteza  in  care  cel  instiuit  mostenitor  ar   fi    devenit  alienat  mintal.  testatorul  isi  putea  dezmosteni  descendentii  cu  condita   sa  respecte  anumite  forme   solemne.  in   mod  simetric.  deoarece  un  asemenea  testament  era  considerat  ca   lipsit  de  oficium si  era  denumit  testament  inoficios.

Regimul  juridic  creat  pentru  descendenti  a  fost  extins  si  asupra  ascendentilor.  romanii  au  admis  si  instituirea  ca  mostenitor  a  sclavului  propriu  cu  precizarea  ca  o   asemenea  instituire  trebuia  insotita  de  o  clauza  de  dezrobire .  iar  problema  repudierii  nu  se  punea  pentru  ca  nu   o  puteau  repudia.   Acceptarea  mostenirii Daca  intelegeau  sa  accepte succesiunea  (aditio  hereditatis). Pro  herede  gestio inseamna administrare  in  calitate  de  mostenitor (herede).  imparatul  Justinian  a  intocmit   o  lista cu  cauzele  care  justificau  dezmostenirea  descendentilor  si  o   alta  lista  cu  cauzele  care  justificau  intentarea  "querelei  inofficiosi  testamenti".  nici  problema  repudierii  ei.  potrivit  dreptului  civil): 1) Cretio 2) Pro  herede  gestio 3) Nuda  voluntas Cretio era  o  forma  a  acceptarii  solemna. Din  ratiuni  de  ordin   practic.  iar  in  functie  de  dobandirea  mostenirii.  Problema  acceptarii  nu  se  punea  de  vreme  ce  acesti   mostenitori  nu  trebuiau  sa  accepte  mostenirea.  incat  acesti  mostenitori  puteau  accepta succesiunea.  plata  impozitului  pe  succesiune.  de  drept.  ceea  ce   presupunea  un  act  de  administrare  a  bunurilor  succesorale  din  parte  celui  instituit .   Din  categoria  a  treia faceau  parte persoanele  straine  de  familie .  Spre   exemplu.  caci  succesiunea  le  revenea   automat.  dupa  cum  puteau  s -­‐o  si  repudieze.  fie  la  succesiunea   testamentara.  in  cazul  acestor  mostenitori  nu se  punea  nici  problema  acceptarii   mostenirii.  cu  precizarea  ca  in  aceasta   materie  si  colateralii erau  considerati  straini  de  familie.  astfel  incat  sclavul  propriu  instituit   mostenitor  dobandea  succesiunea  in  calitate  de  om  liber.  Testatorul  avea  posibilitatea  de  a  impune celui  instituit  sa   accepte succesiunea  in  aceasta  forma.  Acesti  mostenitori  puteau  veni  fie  la   succesiunea  legala. Sclavul  propriu  putea  veni  numai  la   succesiunea  testamentara pentru  ca  potrivit  legii  sclavul  nu  are  vocatie  succesorala.  de   aceea.  precum  si  asupra   fratilor  si  surorilor. Capitolul  V Dobandirea  mostenirii   Alte  texte  se  refera  la  dobandirea  mostenirii.  caci  din  acel  act  de  administrare  se  deducea  ca  cel   instituit  a  inteles  sa  accepte  succesiunea  (forma  tacita).  mostenitorii se  clasifica  in  3  categorii: 1) Heredes  sui  et  necesarii 2) Heredes  necesarii   3) Heredes  extranei  sau voluntarii Din  prima  categorie faceau  parte  toti  aceia  care  in  momentul  mortii  lui  pater  familias   deveneau  persoane"  sui  iuris" . Din a  doua  categorie faceau  parte  sclavii  proprii  instituiti  mostenitori.  In   acest  caz.  De  aceea.  Ei  erau  mostenitori  de  drept.  dar  acele  cauze  erau  lasate  la  aprecierea  tribunalului.   New Section 1 Page 7 .  caci  presupunea   pronuntarea  unor  cuvinte   solemne  in  fata  martorilor. atunci  era  necesar  sa  recurga  la  una   din formele  acceptarii  succesiunii (in  numar  de  3.  De  asemenea.  testatorul  putea  dispune  ca   mostenitorul  sa  fie  dezmostenit daca  nu  se  pronunta  intr-­‐un  anumit  interval  de  timp.  iar  de-­‐a  lungul   timpului  s-­‐a  constat  ca  practica  tribunalului  era  contradictorie (spete  similare  rezolvate  diferit).dezmostenirea  descendentilor. cretio era  denumita perfecta.

  De  aceea.  adica  dincolo  de  limitele  activului  succesoral (activul succesiunii  era  format  din  lucruri  corporale  si  drepturi  de  creanta.  datoriile  succesiunii  trebuiau  sa  fie   platite  ultra  vires  hereditatis .  astfel  incat.  intrucat  el  dobandea   bunuri  din  succesiune.  in  asemenea  cazuri.  si  o  serie  de   datorii.   mostenitorii  repudiau  succesiunile  incarcate  de  datorii .  care  trebuie  platite  de  mostenitor.  in  virtutea  caruia   mostenitorul  raspundea  pentru  datoriile  succesorale  numai"  intra  vires  hereditatis".  De  aceea.  ori   mostenirea  acceptata  de  fiu  sau  de  sclav   trecea  in  patrimoniul  lui  pater  sau  lui   dominus.  trebuia  sa  aiba  capacitate  testamentara.  dupa  ce  se  epuiza  activul  succesiunii.   Consecintele  pagubitoare  pentru  mostenitor se  produceau  atunci  cand   mostenirea.  acceptarea  succesiunii genereaza  si  anumite  efecte  juridice.  dar  nesolemna.   New Section 1 Page 8 .   In  asemenea  caz.  deoarece  o  succesiune  cuprinde.  in  paguba  creditorilor   defunctului.  denumit ius  abstinendi sau  dreptul  de  a  se  abtine . dar  este  vorba  despre  fii   altuia  si  despre  sclavii  altuia.  iar  la  origine.   mostenitorul  nu  mai  platea  datoriile  succesorale.  Legile  caducare  cuprind  2  categorii  de  dispozitii: 1) Pas  nuptiaria 2) Pas  caducaria Prin  dispozitiile  din  pas  nuptiaria se  prevedea  ca  femeile  intre  20-­‐50  ani  si   barbatii  intre  25-­‐60  ani  trebuie  sa  traiasca  in  regimul  casatoriei  si  sa  aiba  copii.  pe  care  le  denumim   efectele  acceptarii: 1) Confuziunea  patrimoniilor .  care  nu-­‐si  puteau  valorifica  drepturile  de  creanta .  pe  langa  lucruri  corporale  si   drepturi  de  creanta.  denumite  si   legile  caducare .  dupa  ce  se  epuiza  activul  succesiunii.  dar.   mostenitorul  trebuia  sa  plateasca  datoriile  succesorale  din  bunurile  proprii.  imparatul  Justinian  a  decis  ca  mostenitorul  care  face  un inventar  al  bunurilor  succesorale sa  raspunda  pentru  datoriile  succesiunii  iarasi   numai  "intra  vires  hereditatis".  ceea  ce  inseamna  ca  patrimoniul  defunctului  se  contopeste  cu   patrimoniul  mostenitorului .  fiul  si  sclavul  nu puteau  accepta  succesiunea  fara  aprobarea  lui   pater  sau  lui  dominus. In  acelasi  sens. Conditiile  acceptarii  mostenirii Acceptarea  mostenirii presupunea  si  intrunirea  anumitor  conditii.  actionand  in  spiritul  echitatii.  dar  nu aveau  copii.  cat  si  pentru  creditorii  defunctului.   2) Cel  instituit  mostenitor  trebuia  sa  aiba  ius  capiendi sau  dreptul  de  a  culege  o  mostenire .  care  trebuia  sa  plateasca  datoriile  succesorale.   Efectele  acceptarii  mostenirii Pe  de  alta  parte.  Acest  efect  putea  genera  consecinte  pagubitoare  atat  pentru   mostenitor.   drept  creat  in  vremea  lui  Octavian  Augustus  prin  legile  Iulia si  Papia  Popaeea.  Asadar.  intrucat  mostenitorul  trebuia  sa   plateasca  datoriile  succesorale .  pe  care  le  denumim  conditiile   acceptarii  : 1) Cel  instituit  mostenitor trebuia  sa  aiba  testamenti  factio  pasiva .  Iar  cei  care  erau  casatoriti.  romanii  au  admis  sa  fie  instituiti   si  fii  de  familie  si  sclavii.Nuda  voluntas era  o  forma  de  acceptare  expresa.  din  considere  de  ordin   practic.  iar   pasivul din   datorii).  pretorul a  intervenit  si  a  creat  un  drept   special. adica  in  limitele  activului  succesoral .  succesiunea  era incarcata  de  datorii .   Prin  dispozitiile  din  pas  caducaria se  prevedea  ca celibatarii  nu  primesc  nimic   din  succesiune.  puteau  dobandi   numai  1/2 din  succesiunea  pentru  care  au  fost  instituiti.

 succesiunea  devenea  vacanta si  trecea  asupra  statului.  caci  intr-­‐o  asemenea   situatie.   Capitolul  VI     Sanctiunea  mostenirii New Section 1 Page 9 . acela  care  primise  anumite  bunuri  de  la  pater  familias  in   timpul  vietii  acestuia  si  dorea  sa  vina  la  succesiunea  lui .  cu  conditia  sa  faca   raportul  bunurilor. bunurile  defunctului  erau  separate   de  bunurile  mostenitorului .   3) Collatio  bonorum sau  raportul  bunurilor  succesorale .  care  a  creat  in  favoarea  creditorilor   defunctului  separatio  bonorum. Iar  un caz  atipic de  collatio  bonorum este  collatio  emancipati.  acestea  se  imparteau  de  drept.  repudiere  care  se  facea  printr-­‐o   simpla  declaratie  de  vointa .  sau  raportul  bunurilor   emancipatului.  denumite  bunuri  dotale . In  virtutea  acestui  efect.  intrucat.  iar  daca  nu   existau  nici  mostenitori  legali .  doreau  sa  obtina iesirea  din  indiviziune .  ci  bunuri  dobandite  prin   munca  proprie.  Acest  caz  de  raport  al  bunurilor  este  atipic  deoarece  emancipatul   nu adauga  la  masa  succesorala  bunurile  primite  de  la pater  familias.  iar  daca  unul  dintre   comostenitori  sau  mai  multi. intre   comostenitori.  adica sa  adauge  bunurile  dotale  la  masa  succesorala .  iar  unul dintre   mostenitori repudia succesiunea.   Pe  cand  lucrurile  corporale erau  dobandite  in  indiviziune. mostenirea  repudiata de  catre   cel  instituit  trecea  asupra  substituitului .  proportional  cu  valoarea  creantelor  lor .   2) Daca  exista  un  singur  instituit  care  avea  un  substituit. ruda  de  sange.  caci  femeia  casatorita  fara  manus primea  de  la  pater  famillias cu  titlu  de  dota anumite  bunuri.  de  vreme  ce  ramanea  sub  puterea  lui   pater  familias.  veneau  la  succesiune  mostenitorii  legali.  s-­‐a  pus  problema  raporturilor  dintre  comostenitori.  a  intervenit  pretorul.   2) Dobandirea  dreptului  de  proprietate In  legatura  cu  acest  efect.  pe  seama  bunurilor  defunctului  si  numai  dupa  aceea  se  producea   confuziunea  patrimoniilor.  cu  conditia sa  faca  raportul  bunurilor. atunci  se   deschidea  mostenirea  legala .  Acest  efect  al  acrescamantului  se  producea  de  drept.  Daca  nu  exista  un  substituit.  atunci  aveau  loc   acrescamantul (ius  adcrescendi)  in   sensul  ca partea  din  succesiune  repudiata  se  impartea  intre  cei  care  au  acceptat   succesiunea.   Si  repudierea  mostenirii  genera  anumite  efecte  juridice: 1) Daca  existau  mai  multi  mostenitori  instituiti si nu  existau  substituiti .  creditorii  defunctului  veneau  in  concurs  cu  creditorii  mostenitorului si   intrucat  mostenitorul  era  insolvabil.  Pe  aceasta  cale.  aveau  la   dispozitie  actiunea  de  iesire  din  indiviziune denumita  actio  familiae  hercisundae .  O  asemenea  femeie  putea  veni  la  succesiune  in   familia  de  origine.   Repudierea  mostenirii Mostenitorii  voluntari aveau  si  dreptul  de  a  repudia  succesiunea .  automat.   adica  sa  adauge  la  masa  succesorala  toate  bunurile  pe  care  le -­‐a  dobandit  in  calitate  de   persoana  sui  iuris.  creditorii  defunctului  nu-­‐si  puteau  valorifica   dreptul  de  creanta  integral .  astfel  incat creditorii defunctului  puteau  valorifica  dreptul   de  creanta  integral.   adica  sa  adauge  acele  bunuri    la  masa  succesorala .numai  "intra  vires  hereditatis".  potrivit  reformei  pretorului  emancipatul  putea  veni  la  succesiune  in   familia  de  origine in  calitate  de  fiu.  confuziunea  patrimoniilor  putea  genera  consecinte  pagubitoare  si  pentru   creditorii  defunctului atunci  cand  mostenitorul  era  insolvabil .   Un  exemplu  tipic de collatio  bonorum este  collatio  dotis sau raportul  bunurilor   dotale.  ci numai  in  parte.  trebuia  sa  faca  raportul  bunurilor.   Dar.   Si  de  aceasta  data. Cat   priveste drepturile  de  creanta si datoriile.

 denumiti   ficti  possessores si   care  erau  de  2  feluri: i) "qui  liti  se  obsulit" -­‐ acela  care  simuleaza  calitatea  de  posesor  si  se  ofera   procesului ii) "qui  dolo  desiit  possidere" -­‐ acela  care  inceteaza  sa  posede  prin  dol Potrivit  senatusconsultul" Juventian" reaua  credinta  tine  loc  de  posesiune.  Acest  interdict   presupunea  o procedura care  se  desfasura  in  2  faze: 1) Reclamantul afirma  ca  este mostenitor  pretorian .   Mostenirea  civila era  sanctionata prin  hereditatis  petitio. New Section 1 Page 10 .   El  poseda  bunurile  succesorale  pro  herede atunci  cand  avea  convingerea  ca  el   este  mostenitorul  civil (cu  buna-­‐credinta). deoarece  reclamantul  nu   era  pus  in  posesia  bunurilor  succesorale 2) Pretorul verifica  daca  reclamantul  intruneste  conditiile  necesare pentru  a  fi  mostenitor   pretorian.  petititiunea  de  hereditate  putea  fi  intenta  ca   si  actiunea  in  revendicare  impotriva  posesorilor  fictivi.  De  asemenea.  era   o  actiune  generala  sau  cu  titlu  universal.  care. Acelasi  senatusconsult  a  mai  prevazut  ca  paratul  de  buna  credinta  va  raspunde   numai  in  limitele  imbogatirii  sale.   Sanctiunea  mostenirii  pretoriene Mostenirea  pretoriana a  fost  sanctionata prin  interdictul quorum  bonorum.  pe  cand  paratul  de  rea-­‐credinta  va  raspunde   pentru  tot  ce  lipseste  din  succesiune.  iar  daca  se  convingea  ca  le  intruneste. dar  ii   opunea  reclamantului  calitatea  sa  de  posesor prin  cuvintele "possidio  via  possidio" (posed  pentru  ca  posed).   El  poseda pro  possessore atunci  cand  stia  ca  nu  este  mostenitor  civil. deoarece  avea  ca  obiect o  masa  de  bunuri spre  deosebire   de  actiunea  in  revendicare care  era  data  cu  titlu  particular si  purta  asupra  unor  bunuri  individual   determinate.  Pentru  intentarea  acestei  actiuni  erau  necesare  anumite  conditii: 1) Reclamantul  trebuia  sa  faca  dovada  ca  este  mostenitor  civil  si  sa  nu  posede  bunurile   succesorale 2) Paratul trebuia  sa  fie  posesor al  bunurilor  succesorale Paratul  putea  poseda  bunurile  succesorale  fie   pro  herede fie  pro  possessore . trebuie  sa  distingem  intre  mostenirea  civila si  mostenirea   pretoriana.  abia  atunci  elibera  interdictul   quorum   bonorum prin  care  reclamantul  era  pus  in  posesia  bunurilor  succesorale . sau  petitiunea  de  hereditate.  iar  pretorul ii  acorda  bonorum  possessio recunoscandu-­‐i  calitatea  de  mostenitor  pretorian fara  sa  verifice  daca  reclamantul   intruneste  cu  adevarat  conditiile  necesare  pentru  a  fi  mostenitor  pretorian . Dar  aceasta  recunoastere  avea  numai  o  valoare  teoretica.     Sanctiunea  mostenirii Cat  priveste sanctiunea  mostenirii.

 deoarece  in  cazul  acestui  legat   mostenitorul  avea  numai  obligatia  de  a  nu-­‐l  impiedica  pe  legatar  sa  intre  in  stapanirea   bunului  legat.  atunci  legatarul  va   intenta  impotriva  mostenitorului  o  actiune  personala.   Conditiile  de  forma  ale  legatului Romanii  au  cunoscut 4 feluri  de  legate: 1) legatul  per  vindicationem 2)  legatul per  damnationem 3) legatul  per  praeceptionem 4) legatul  sinendi  modo In  cazul  legatului per  vindicationem . beneficiarul unui  legat  per  vindicationem . testatorul  transmite  un  lucru  cu   titlu  de  proprietate  direct  legatarului .  Prin  aceasta  clauza.  ceea  ce  inseamna  ca  la  legatul  per  vindicationem. s-­‐a  dispus  ca  un  legat  per   vindicationem nul  pentru  nerespectarea  unor  conditii  de  forma  sau  de  fond poate  fi   considerat  valabil ca  legat  per  damnationem.  au  afirmat  ca  de  vreme  ce  un  legat   per  vindicationem nul  poate  fi   considerat  valabil  ca  legat   per  damnationem.  cu  atat  mai  mult  un  legat  per   vindicationem valabil  poate  fi  considerat  valabil  si  ca  legat   per  damnationem. Legatul  per praeceptionem a  fost  creat  in  scopul favorizarii  unuia  dintre  mostenitorii   instituiti. La  inceputul  epocii  clasice. Legatul  sinendi  modo este  un  legat  cu  titlu  de  permisiune .   se  poate  considera  fie  legatar  per  vindicationem. Legatul este  o  dispozitie  formulata  in  termeni  imperativi  si  solemni. testatorul  il  obliga  pe  mostenitor  sa  transmita  un  bun  din  succesiune   unei  persoane care  este  denumita  legatar iar  bunul  transmis se  numeste bun  legat.  prin  care  testatorul  dispune  de  un  bun  individual  determinat  in  profitul  unei  persoane  care   este  denumita  legatar. Pe   aceasta  cale. va  intenta  impotriva  mostenitorului  actiunea  in  revendicare La  legatul  per  damnationem.  prin   Senatusconsultul  Neronian.  unul  dintre  mostenitori  avea  si  calitatea  de  legatar. iar  daca   mostenitorul  il  impiedica sa  intre  in  posesia  bunului.  in  functie  de  interesele  sale.  testatorul  il  obliga  pe  mostenitor  sa  transmita  un  anumit  bun   legatarului. Prin  urmare.  legatul  este  o  clauza care  figureaza  in  testament  imediat  dupa  instituirea  de   mostenitori. in  mod  execptional. deoarece. Conditiile  de  fond  ale  legatului New Section 1 Page 11 .  in   momentul  mortii  testatorului.Curs  3 9  aprilie  2010 19:25 Capitolul  VII            Legate  si  fideicomise   Legate Alte  texte  romane  din  materia  succesiunilor  se  refera  la  legate. iar  daca  mostenitorul  nu-­‐si  indeplineste  aceasta  obligatie.  in  calitatea  sa  de   proprietar. ceea  ce   presupune  ca  mai  intai  se  executa  legatul.  grevand  pe  mostenitorul   instituit.  insa  jurisconsultii.  atunci  legatarul.  pe  cale  de   interpretare.  in  acest  caz. fie  legatar  per  damnationem.  legatarul  devine  proprietar  al  bunului  legat.  dupa  care  succesiunea  era  impartita  in  parti  egale   intre  toti  mostenitorii.

Fideicomisul  putea  fi  introdus  in  testament .  sa  transmita  un  bun  sau  o  parte  din  mostenire   altei  persoane  care  este  denumita  fideicomisar. in  paguba  creditorilor defunctului.  legatele  erau  introduse  in  testament  in  vederea favorizarii unora  dintre   mostenitorii  instituiti. in  favoarea  unor  persoane  straine  de  familie .  Cato  cel  Batran .  pana  la  formarea   patrimii. Asa  incat  in  vremea  lui  Octavian  s-­‐a  dat  legea  Falcidia.Conditiile  de  fond  ale  legatului Dar  legatele  presupun  si  respectarea  unor  conditii  de  fond: 1) Legatarul  trebuia  sa  aiba  testamenti  factio  pasiva .  iar  daca  acea  1/4  nu  se   forma. judecatorul  nu  putea  lua  in  considerare  noile   imprejurari  ivite  in  intervalul  de  timp  cuprins  intre  momentul  intocmirii   testamentului  si  momentul  mortii  testatorului . Initial. 2.  mostenitorii au  inceput  sa  repudieze succesiunile   incarcate  cu  multe  legate. Iata  de  ce  au  fost  date  3 legi  succesive prin  care s-­‐a  ingradit  libertatea  de  a   dispune  prin  legat: 1. atunci puteau  fi  eludate  toate   conditiile  de  forma  si  de  fond  ale  testamentului.  De  aceea.  testatorul  putea  deveni  proprietar  al  bunului  legat .  care  nu-­‐si  mai  puteau   valorifica  drepturile  de  creanta. prin  care  s-­‐a  dispus   ca  mostenitorul  trebuie  sa  dobandeasca  cel  putin  1/4  din  mostenirea   care  i  s-­‐ar  fi  cuvenit  potrivit  succesiunii  legale. iar  mostenitorul  trebuia  sa  plateasca  datoriile  succesorale  din   bunurile  proprii.  el  trebuie  sa  execute  legatele. In  virtutea  acestei  reguli. Prin  legea Voconia s-­‐a  prevazut  ca  legatarul  nu  poate  dobandi  mai  mult   decat  mostenitorul Dar  cele  doua  legi  nu  au  fost  eficiente deoarece testatorul  putea   introduce  in  testamentul  sau  un  numar  foarte  mare  de  legate  mici   dupa  executarea  carora  activul  succesiunii  se  epuiza. Daca  fideicomisul  era  introdus  in  testament.  si  totusi   legatul  ramane  nul  pentru  ca  el  a  fost  nul  in   momentul  intocmirii  testamentului.  intrucat  el  urma  sa  dobandeasca  un   bun  din  succesiune.  fideicomisul  era  intocmit  in  afara  testamentului.  iar  unii  testatori   introduceau  in  testamentele  lor  atat  de  multe legate  incat.  acel  legat  era  nul pentru  ca  nimeni  nu  poate  transmite  ceea  ce  nu  are.  regula  potrivit  careia  daca  un   legat  este  nul  in  momentul  intocmirii  testamentului  va  ramane  nul  pentru  totdeauna .   Daca testatorul dispunea  prin  legatul  per  vindicationem de  un  bun  care  nu  ii   apartinea.  dar. Fideicomise Fideicomisul este  actul  de  ultima  vointa  prin  care  o  persoana.  de  vreme  ce  testatorul  a  devenit   proprietarul  acelui  bun.  dupa  executarea  lor  activul   succesiunii  se  epuiza. 3)  A  treia  conditie  de  fond  si-­‐a  gasit  expresia  in  Regula  Catoniana. New Section 1 Page 12 . Prin  legea  Furia  testamentaria s-­‐a  prevazut  ca  bunul  legat  nu  poate  avea   o  valoare  mai  mare  de  1000  de  asi. 2) Executarea  legatelor  apasa  asupra  mostenitorului.  denumita  fiduciar.  toate  legatele  erau  reduse  in  mod  proportional. singura  regula  din  dreptul   roman  ce  poarta  numele  celui  care  a  creat-­‐o.  dar  Legea  celor  XII  Table a  consacrat principiul  deplinei  libertati   de  a  dispune  prin  legat.   dupa  intocmirea  testamentului .   In  aceasta  situatie. roaga  o  alta  persoana.dar  el  putea  fi  intocmit  in  mod  valabil  si  in  afara   testamentului.  atunci  calitatea  de  fiduciar  o  avea   mostenitorul.  legatul  ar  putea  fi  executat.   Daca  insa.  denumita  disponent sau   dispunator. 3.

 categoriile.  care  devine  si  ea  tot  fiduciar.  fideicomis  care  putea  avea  ca  obiect fie  o  parte   din  succesiune. Textele  romane  ne-­‐au  transmis doua  definitii  ale  obligatiei. insa.   Materia  obligatiilor  are  doua  parti: 1)  Partea  generala sau  teoria  generala  a  obligatiilor 2)  Partea  speciala sau izvoarele  obligatiilor La  partea  generala  vom  cerceta  acele  reguli  care  sunt  comune  tuturor  izvoarelor  de   obligatii.  iar  daca  fideicomisul  de  ereditate era inclus  in  testament. Pana in  vremea  lui  Octavian.  asa  incat  s -­‐au  dat  2   senatusconsulte: 1.  fideicomisul  a  fost  sanctionat numai  pe  tĉƌąm  religios si  pe  taram   moral.  definitia  si  elementele  obligatiei Originea  obligatiei   Materia  obligatiilor  prezinta  o  importanta  cu  totul  aparte.  incepand  din  vremea  lui  Octavian. senatusconsultul  Trebelian 2. Prin  care  raporturile  dintre  mostenitorul  fiduciar  si  fideicomisar au  fost   reglementate de  asa  maniera  incat  mostenitorul  fiduciar  sa  dobandeasca   totusi  o  parte  din  succesiune.  iar  conceptele. De  aceea.  care  la  randul  ei  avea  aceeasi  obligatie .conditiile  de  forma  si  de  fond  ale  testamentului.  avand  obligatia   sa  lase  bunul  respectiv  altei  persoane  din  aceeasi  familie.  fideicomisarul  devenea  in  mod  automat  fiduciar.  el  a  fost  sanctionat si pe  taram  juridic.  principiile  si  institutiile  din  materia  obligatiilor  au  fost  preluate  in   dreptul  modern  fara  adaptari.  ne  vom  opri   New Section 1 Page 13 . La  partea  speciala  vom  studia  fiecare  izvor  de  obligatii  in  parte.  una  ii  apartine  lui  Paul  iar  a  doua  ii   apartine  lui  Justinian  si  intrucat  definitia  lui  Justinian  este  apropriata  de  cea  moderna.  in  primul  rand  pentru  ca   obligatiile sunt   oglinda  juridica  a  economiei  de  schimb .   Romanii  au  cunoscut  si fideicomisul  de  ereditate. apareau  o  serie  de  complicatii.  s-­‐au   contopit. romanii  au  mai  cunoscut  si   fideicomisul  de  familie .  in  paguba  creditorilor  defunctului.  iar  in  vremea  lui  Justinian  s-­‐au  initiat  o  serie   de  reforme  prin  care  legatele  si  fideicomisele  au  fost  unificate.  in  practica.  cu   elementele  si  cu  efectele  sale  specifice.  in  cazul  caruia   disponentul  ii  transmitea  un  bun  fiduciarului  cu  conditia  ca  acesta  sa-­‐l  transmita  la  randul  lui  unei   persoane  din  aceeasi  familie. In  felul  acesta  s-­‐a   asigurat  pastrarea  bunurilor  de  valoare  in  sanul  aceleiasi  familii.  cu  forma.  intrucat  mostenitorul avea  calitatea  de  fiduciar  si  trebuia  sa  transmita   intreaga  succesiune  fideicomisarului  dupa  care  urma  sa  plateasca  datoriile  succesorale  din  bunurile  sale.  mostenitorii  fiduciari au  inceput  sa  repudieze succesiunile  incarcate   cu fideicomise  de  ereditate .  fie intreaga  succesiune.iar  economia  de  schimb  romana  a  cunoscut  o  dezvoltare  fara   precedent. TITLUL  IV        OBLIGATIUNI  -­‐ PARTEA  GENERALA Capitolul  I Originea.  au  fost  preluate  in  forma  pura.  ceea  ce  presupune  ca  prin   mecanismul fideicomisului  de  familie . Pe  langa fideicomisul  obisnuit. senatusconsultul  Pagasian.

 ne  vom  opri   asupra  ei.  exprimata  prin  cuvintele   iuris  vinculum .  adica  in  conformitatea  cu   cerintele  legii  si  ale  moralei 2)  Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  fie  posibil. Elementele  obligatiei   Obligatia presupune  intrunirea  a 3  elemente: 1. 3)  Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  fie  determinat sau  cel  putin  determinabil 4)  Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  constea  dintr-­‐o  prestatiune  pe  care  debitorul  o   face  creditorului .  iar  in  dreptul  modern  aceasta  legatura  de  drept  este  denumita raport  juridic   obligational sau  obligatie.ci  are  un  inteles  exprimat  prin  termenii  de: dare. New Section 1 Page 14 .   facere si  praestare. iar  imposibilitatea este  de  doua   feluri: a)  imposibilitate  fizica b)  imposibilitate  juridica Imposibilitatea  fizica apare  atunci  cand  se  promite  ceea  ce  nu  exista  in   natura. ĺ Cuvantul  dare desemneaza  obligatia  de  a  transmite  proprietatea  sau  de  a   constitui  un  alt  drept  real. Obiectul 3.  nu  si  fata  de  terti.  cuvantul  praestare este  egal  cu  plata. Imposibilitatea  juridica apare  atunci  cand  se  promite  un  lucru   nepatrimonial.  intrucat  obligatiile  sunt  guvernate  de  principiul  relativitatii.   Din  aceasta  definitie  rezulta  ca  obligatia este  o  legatura  de  drept .   posibilitate  care  este  denumita  drept  de  creanta . in   sensul  ca  obligatiile  produc  efecte  numai  intre  parti.  insa  cuvantul ƉůĂƚĉ nu  are   seminificatia  remiterii  unei  sume  de  bani.apartine  lui  Justinian  si  intrucat  definitia  lui  Justinian  este  apropriata  de  cea  moderna. ĺ Cuvantul praestare desemna  obligatia  de  a  procura  folosinta  unui  lucru  fara  a   constitui  un  drept  real. Subiectele 2. Obiectul obligatiei  este  desemnat  in  definitie  prin  cuvantul  platĉ. ĺ Cuvantul facere desemneaza obligatia  de  a  face  ceva  pentru  creditor.   Potrivit  lui  Justinian:  Obligatio  est  iuris  vinculum  quo  necessitate  adstringimur  alicuius  solvendae   rei  secundum  nostrae  civitatis  iura -­‐ Obligatia  este  o  legatura  de  drept  prin  care  suntem  constransi  a   plati  ceva  conform  dreptului  cetatii  noastre.  intrucat  el  poate  fi  constrans  pe  cale   judiciara  sa  faca  plata.  de  exemplu  un  animal  fabulos. Obiectul  obligatiei trebuie  sa  indeplineasca  anumite  conditii: 1)  Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  fie  licit si  moral. Debitorul este  subiectul  pasiv  al  obligatiei . spre   exemplu  prestarea  unui  serviciu. Astazi. Sanctiunea Subiectele obligatiei  sunt: a) creditorul b) Debitorul Creditorul este subiectul  activ  al  obligatiei intrucat  el  poate  pretinde  o  plata .

Forma In  functie  de sanctiunea lor.  contractele se  clasifica  in  functie  de  trei  criterii: 1.  obligatiile  izvorasc  din:  contracte    quasicontracte  delicte    Quasidelicte  Contractul este  o  conventie  generatoare  de  obligatii   sau conventie  care  genereaza   drepturi  de  creanta  si  datorii. Capitolul  II Clasificarea  obligatiilor Textele  romane  ne-­‐au  transmis  numeroase  criterii  de  clasificare  a  obligatiilor .  cuvantul  obligatie are  si  alte  sensuri.   Pe  langa  sensul  clasic  de  raport  juridic. La  romani.  in  care  precizeaza  ca  obligatiile  izvorasc:  ex  contractu  ex  delicto Mai  tarziu  insa. Potrivit  lui  Justinian.  care  nu  sunt  nici   contracte  nici  delicte  si  pe  care  le-­‐a  denumit variae  causarum  figurae sau  alte  izvoare  de   obligatii.  dintre  care   importante  sunt trei: 1.  sa  execute  obligatia.  prin  care  il  poate  constrange  pe  cale  judiciara  sa  faca  plata.   Daca  debitorul  nu  plateste  de  buna  voie . Sanctiunea 2.sensul  ca  obligatiile  produc  efecte  numai  intre  parti.  cuvantul obligatie  desemneaza  si  datoria  pe  care  trebuie  sa  o  plateasca  debitorul.  nu  si  fata  de  terti.   preluata  si  in  dreptul  modern. 5)Obiectul  obligatiei  trebuie  sa  prezinte  interes  pentru  creditor Sanctiunea este  al  treilea  element  al  obligatiei.  Astfel.  creditorul  are  impotriva  lui  o actiune   personala.  Izvoarele 2.  Numarul  participantilor  la  raportul  juridic  obligational Clasificarea  obligatiilor  dupa  izvoare Prima  clasificare a  obligatiilor.  in  functie  de  izvoare. Efectele 3.  iar  sensul  cu  care  este  utilizat  cuvantul  obligatie rezulta   din  context.  ne-­‐a  fost  transmisa  de  Gaius  prin  "Institutele" sale. dupa  cum  se  numeste   obligatie  si  dreptul  de  creanta  al  creditorului.  contractele  sunt:   ͻ de  drept  strict ͻ de  buna-­‐credinta Contractele  de  drept  strict sunt  interpretate  de  judecator ad   New Section 1 Page 15 .  Gaius  si-­‐a  dat  seama  ca  exista  si  alte  izvoare  de  obligatii.  Sanctiunea 3.   Imparatul  Justinian  ne-­‐a  transmis  o  clasificare  cvadripartita a  izvoarelor  de  obligatii.

 in  acelasi  timp (contractul  de  vanzare).  la  randul  lor.  De  aceea. In  functie  de  efectele lor.   Spre  exemplu.  jurisconsultii  spuneau  ca  aparitia  contractelor   consensuale  marcheaza  momentul  de  maxima  abstractizare  a   tehnicii  juridice  prin  care  se  creeaza  obligatii. insa. La  contractele  bilaterale. dar  pe  parcursul   executarii  pot  deveni  bilaterale.  contractul  de  vanzare ia  nastere  in   momentul  realizarii  acordului  de  vointa  cu  privire  la  obiect  si   pret. In  functie  de forma lor.  una  dintre  parti  are  numai  calitatea  de   creditor.  ambele  parti  au  si  calitatea  de  creditor  si   calitatea  de  debitor.  contractele  se  clasifica  in: ͻ contracte  solemne ͻ contracte  nesolemne. New Section 1 Page 16 .  acelea  care  se  nasc  unilaterale.Contractele  de  drept  strict sunt  interpretate  de  judecator ad   litteram. Contractele  de  buna-­‐credinta se  interpreteaza  de  judecator  in   scopul  de  a  stabili  care  a  fost  intentia  partilor  sau  vointa  reala  a   partilor  atunci  cand  au  incheiat  contractul.  contractele  sunt: ͻ Unilaterale ͻ Bilaterale La  contractele  unilaterale.  romanii  si-­‐au  dat  seama  ca  exista  si  contracte  bilaterale   imperfecte.  Daca  insa  depozitarul  face  cheltuieli  pe  cont   propriu  in  vederea  conservarii  lucrului  el  are  dreptul  la   despagubire. deoarece  in  momentul  formarii  sale  numai  depozitarul  are   obligatia  de  a  restitui  lucrul  dat  in  pastrare  la  cererea   deponentului.  astfel  incat  in  aceasta  ipoteza  contractul  devine   bilateral. spre  exemplu.  spre  exemplu. iar  cealalta  parte  numai  calitatea  de  debitor  (contractul  de   imprumut). contractul   de  imprumut.  se  clasifica in: a)  contracte  in  forma  religioasa b)  contracte  in  forma  verbala c)  contracte  in  forma  autentica d)  contracte  in  forma  scrisa Contractele  nesolemne nu presupun  respectarea  unor  conditii  de   forma si  la  randul  lor  se  clasifica  in trei  categorii: a)  contracte  reale b)  contracte  consensuale c)  contracte  nenumite Contractele  reale se  formeaza  prin  conventia  partilor  insotita   de  remiterea  materiala  a  lucrului. Contractele  consensuale se  formeaza prin  simpla  conventie  a   partilor.   Contractele  solemne presupun  respectarea  unor  conditii  de  forma in  functie  de  care.  contractul  de  depozit se  naste  unilateral.

gestiunea  de  afaceri consta  in  administrarea  bunurilor  unei   persoane  fara  stirea  ei.  Cuvantul quasicontract vine  de  la quasi  ex  contractu (ca  si  din  contract). New Section 1 Page 17 .  neexistand  criterii  de  distinctie.  formarea  sau  nasterea  contractului  coincide  cu   executarea  sa.  intrucat   quasicontractul este  un  fapt  licit  care  genereaza  efecte  similare  cu  cele  ale   contractului.  cauzatoare  de  prejudicii.  Delictele  sunt  fapte  ilicite.  Acest  fapt  este  licit  si  genereaza  efecte  similare  cu  cele  ale  contractului  de   mandat. iar  in  dreptul  roman  nu   exista  conditii  de  forma  sau  de  fond  pentru  a  distinge  intre  delicte  si  quasidelicte intrucat  conceptul  de  quasidelict  a  aparut  datorita  mentalitatii  conservatoare  a   romanilor.  pentru  una  din   parti.  in  lipsa  proprietarului.   Spre  exemplu.  vecinul  ii  repara   casa.  Un  exemplu  este  contractul  de  schimb.Contractele  nenumite se  formeaza prin  conventia  partilor   insotita  de  executarea  obligatiei  de  catre  una  dintre  parti.  considerandu-­‐se  ca  acela  care  administreaza  bunurile  altuia  se   comporta  ca  si  cand  ar  fi  primit  o  imputernicire.  Quasidelictele sunt  tot  fapte  ilicite  cauzatoare  de  prejudicii.  care  genereaza  obligatia  de  a   repara  prejudiciul  cauzat  sau  de  a  plati  o  amenda.  spre  exemplu. ceea  ce  inseamna  ca  la  contractele  nenumite.

 Deoarece  el  nu  se  afla  in  situatia  aceluia  care  a  facut  plata  lucrului   nedatorat.Curs  4 16  martie  2010 10:02 2. 3.  creditorul  nu  are  actiune   impotriva  lui si  nu-­‐l  poate  constrange  sa  faca  plata. Iar  daca  sunt  mai  multi  debitori.   Obligatiile  cu  pluralitate  de  subiecte.  exista  si  obligatii   complexe.  la  obligatiile  conjuncte  avem   mai  multe  obiecte  si  un   raport  juridic  obligational.  sa  faca  plata. Obligatiil  solidare.   Daca  debitorul  nu  executa  de  buna  voie  o  obligatie  civila.  el  nu  poate  repeta.  prin  urmare.  el   intenteaza  actiunea  in  repetire. De  aceea  spunem  ca.   Obligatiile  naturale nu  sunt  sanctionate  pe  cale  de  actiune.  pe  langa  obligatiile  simple .  in  care  partile  sunt  pe  picior  de  egalitate.     Daca  insa.  ci  se  afla  in  situatia  aceluia  care  a  executat  o  obligatie.  sa-­‐si  execute  obligatia.  aceea  in  care   exista  un  singur  debitor  si  un  singur  creditor.  paralizandu -­‐I  actiunea  prin   exceptiunea  lucrului  datorat  si  platit .  creditorul  se  va  apara  cu  succes.  partile  aveau  posibilitatea  ca  printr-­‐o  conventie  speciala sa  transforme  obligatia  cu   pluralitate  de  subiecte  intr-­‐o  obligatie  coreala/solidara.  se  clasifica  la  randul  lor   in: a) Obligatii  conjuncte b) Coreale/solidare Obligatiile  conjuncte sunt guvernate  de  principiul  divizibilitatii  creantelor  si  datoriilor . daca  sunt  mai  multi  creditori.  caci  Justinian  ne-­‐a  infatisat  cea  mai  simpla  obligatie.   La  romani.  fiecare  debitor  va  putea  fi  tinut  numai  pentru   partea  lui  din  datorie. Obligatii  cu  pluralitate  de  subiecte Obligatiile  se  clasifica  si  in  functie  de  numarul  participantilor  la  raportul  juridic  obligational (numarul  subiectelor  subiectelor).  obligatiile  se  clasifica  in: a) Civile b) Naturale Obligatiile  civile sunt  sanctionate  prin  actiune .  in  care  sunt  fie  mai  multi  creditori.   New Section 1 Page 18 .  fie  mai  multi  debitori.   adica  nu  poate  intenta  cu  succes  actiunea  in  repetire .  ci   pe  cale  de  exceptiune. Daca  debitorul  nu  executa  de  buna  voie  o  obligatie  naturala.  regula era  ca  obligatiile  cu  pluralitate  de  subiecte  sunt   conjuncte/divizibile . raportul  juridic  se  va  stinge  numai  dupa  ce  si  ultimul   dintre  debitori  isi  va  fi  platit  partea  lui  din  datorie.  adica  prin  proces  sa-­‐si  execute  obligatia.  cu  pluralitate  de  subiecte.  Dar. fiecare  creditor  va  putea  pretinde  numai  partea  sa  din   creanta. care  se  va  stinge  numai  dupa  ce  si  ultimul  dintre  creditori  isi  va  fi   valorificat  partea  sa  din  creanta. Clasificarea  obligatiilor  in  functie  de  sanctiune In  functie  de  sanctiunea  lor.  obligatiile  naturale  sunt   sanctionate  pe  cale  de  exceptiune/prin   exceptiune.  si  daca  totusi. Daca  sunt  mai  multi  creditori.  creditorul  are  impotriva  lui  o   actiune  personala  de  drept  strict sau  de  buna  credinta prin  care  il  poate  constrange  pe  cale   judiciara.   Insa.  Iar  daca  sunt  mai  multi  debitori.  debitorul  executa  de  buna  voie  o  obligatie  naturala .  pentru  a  cere  restituirea  platii  pe  care   a  facut-­‐o  de  buna  voie.

adica  il   confundau  cu  obligatia  pe  care  contractul  o  genera.   Daca  sunt mai  multi  creditori.  in  lipsa  lor. 2.  daca  vanzatorul  se  obliga  sa  transmita  proprietatea   asupra  unui  lucru.  Iar   cauzele  de  inexistenta  a  consimtamantului  erau  3: 1) Neseriozitatea 2) Eroarea New Section 1 Page 19 . La  romani. ci  numai  generatoare  de  obligatii.  el  trebuia  sa   recurga  la  mancipatiune. Daca  sunt  mai  multi  debitori.  obiectul  contractului  consta  in.  fie  din  prestare.  obligatiile  conjuncte se  caracterizeaza  prin  pluralitate  de  obiecte  si  unicitate  de   raport  juridic.  iar  obligatiile  coreale se  caracterizeaza  prin  pluralitate  de  raporturi  juridice  si  prin   unicitate  de  obiecte. prin  urmare.   Capitolul  III Elementele  contractelor Contractele  presupun intrunirea unor  elemente  care  se  clasifica  in: 1) Elemente  esentiale 2) Elemente  accidentale 1.  contractul  nu  se  poate  forma  in   mod  valabil.  in  executarea  acestei  obligatii. Obiectul  contractului avea  la  romani  2  acceptiuni: 1) Romanii  confundau  obiectul  contractului  cu  efectele  sale.   Ele  sunt  in  numar  de  3: 1) Obiectul 2) Consimtamantul 3) Capacitatea 1. oricare  dintre  debitori  poate  fi  tinut  pentru  intreaga   datorie.   2) Romanii  confundau  obiectul  contractului  cu  obiectul  obligatiei. Asadar.  existau cauze care  duceau  la  inexistenta  consimtamantului. Trebuie  sa  retinem  ca  la  romani  contractele  nu erau  translative  de   proprietate. oricare  dintre  creditori  poate  valorifica  intregul  drept   de  creanta.  in  acest  sens.   De  altfel.   Spre  exemplu.Obligatiil  solidare.  trebuia  sa  recurga  la  un  act  ulterior  si   distinct  de  contract  pentru  a-­‐si  executa  acea  obligatie. Consimtamantul este  manifestarea  de  vointa  a  unei  parti  in  sensul  dorit  de  cealalta   parte.  toate  celelalte  raporturi  juridice  se  sting  din  lipsa  de  obiect.  fie  din   daruri.  fie  din  facere.  atatea  raporturi  cate  parti  sunt .  cumparatorul  dobandeste   calitatea  de  proprietar  chiar  in  momentul  incheierii  contractului.  la  obligatiile  coreale  avem  un  singur  obiect  si  mai  multe  raporturi  juridice   obligationale.  cuvantul  "consensu" vine  de  la  "cum  sentire". NB:    In  concluzie.   Pe  cand astazi.  incat  in   momentul  incheierii  contractului  de  vanzare.  iar  daca  debitorul  se  obliga  sa   transmita  proprietatea  asupra  unui  lucru.  Iar  daca  unul  dintre  creditori  isi  valorifica   dreptul  de  creanta. Elementele  esentiale se  numeste  astfel  deoarece. adica  a  avea  o  parere   identica  cu  a  celeilalte  parti .  contractele  sunt  translative  de  proprietate.

  Dar.  iar  cealalta  parte  crede  ca  este  vorba   despre  alt  contract.   Spre  exemplu.   Apare  atunci  cand  primus  intentioneaza  sa  dobandeasca  un   anumit  lucru.  consimtamantul  dat  de  actor  in  interpretarea   unui  rol. Error  in  corpore este  eroarea  cu  privire  la  lucru.  iar  Secundus   crede  ca  este  vorba  despre  un  candelabru  confectionat  din   arama.  nu  exista   consimtamant  si  prin  urmare  nici  contract. In  dreptul  roman. Spre  exemplu. Spre  exemplu.  in  4  cazuri  determinate. eroarea  nu afecta  consimtamantul.   Eroarea este gresita  intelegere.   Violenta  fizica ducea  la  inexistenta  consimtamantului  intrucat  violenta   fizica  exclude  posibilitatea  manifestarii  de  vointa.  il  incheie  cu  Tertius.  una  dintre  parti  forteaza  contractul  prin  fortarea   mainii Viciile/vitiile  de  consimtamant sunt: 1) Metus  -­‐ teama/violenta  psihica New Section 1 Page 20 .  Primus  intentioneaza  sa  vanda  un  lucru.  Primus  intentioneaza  sa  cumpere  un   candelabru  fiindca  e  confectionat  din  argint. Spre  exemplu.  Primus  intentioneaza  sa  incheie  contractul  cu   Secundus  (bun  arhitect)  si  in  realitate.  reprezentare  a  unor  imprejurari.2) Eroarea 3) Violenta  fizica Neseriozitatea aparea  atunci  cand  consimtamantul  era  dat  in  gluma sau   in  imprejurari  care  exclud  intentia  partii  de  a  se  obliga.  iar   Secundus  crede  ca  I  se  doneaza. Spre  exemplu.  In  acest  caz.   Error  in  substantia este  eroarea  cu  privire  la  calitatile  esentiale  ale   lucrului si  se  numesc  esentiale  acele  calitati  ale  lucrului  care   determina  partile  sa  incheie  contractul.  iar  Secundus  crede  ca  este  vorba  despre  alt   lucru. Error  in  personameste  eroarea  cu  privire  la  identitea  uneia  dintre   parti. Apare  atunci  cand  una  dintre  parti  intentioneaza  sa  incheie   un  anumit  contract.  Nu   exista  consimtamant. de  regula.  pentru  ca  lipseste   un  element  esential.  eroare  ducea  la  inexistenta   consimtamantului: 1) Error  in  negotio 2) Error  in  persona 3) Error  in  corpore 4) Error  in  substantia Error  in  negotio este eroarea  cu  privire  la  natura  juridica  a   contractului.

care  se  formeaza  prin   simpla  manifestare  de  vointa  a  partilor.  printre  care  si  prezenta  martorilor.1) Metus  -­‐ teama/violenta  psihica 2) Dolus  -­‐ dol/inselaciune Metus  si  dolus    nu afectau  existenta  consimtamantului. Si  dolul  a  fost  sanctionat  la  sfarsitul  Republicii (epocii  vechi)  prin  "actio  de  dolo" si  prin   "exceptio  doli" .  ii  ordona  paratului  sa  dea  satisfactie  acelor  pretentii. Insa.  pretorul  a  intervenit  si  a  creat  2  mijloace   procedurale prin  care  se  putea  obtine  anularea  contractului  incheiat  sub  imperiul  violentei   psihice: a) "actio  metus"   b) "exceptio  metus" Actio  metus era  pusa  la  dispozitia  victimei  violentei  psihice   pentru  a  lua  initiativa  in   vederea  anularii  prin  mijloace  indirecte  a  contractului care  a  fost  incheiat  prin   utilizarea  violentei  psihice.  ci  numai  procedeele  in  anulare.  catre  sfarsitul  epocii  vechi.  in  sensul  ca   "actio  metus"  si  "actio  de  dolo"  erau actiuni  arbitrarii in  cazul  carora  judecatorul  avea  o   dubla  calitate:   i) Arbitru ii) Judecator  propriu-­‐zis In  calitate  de arbitru.  adica  actiuni  prin   care  sa  se  urmareasca  anularea  unui  contract.  in  epoca  veche.  si  astfel  se  ajungea  pe  cale  indirecta  la  anularea  contractului.   imprejurari  care  excludeau  posibilitatea  exercitarii  violentei  psihice. ci  il  viciau in  sensul  ca  victima  violentei   psihice  sau  victima  inselaciunii  dispunea  de  procedee  juridice  prin  care  putea  obtine  pe   cale   indirecta anularea  contractului care  a  fost  incheiat  sub  imperiul  amenintarilor  sau  sub  imperiul   inselaciunii.  De  aceea. Asadar.  violenta  psihica  a  devenit  posibila   si  s-­‐a  exercitat  in  materie  contractuala.  victima  castiga   intotdeauna  procesul. iar  incheierea   lor  presupunea  respectarea  unor   conditii  de  forma .  insa "actio  metus" si  "actio  de  dolo" nu sunt  actiuni  in  anulare .   Pe  de  alta  parte. In  noua  situatie.  se  ajungea  pe  cale  indirecta  chiar  la anularea   contractului.  arbitrul  devenea   judecator  propriu-­‐zis  si  pronunta  sentinta  de  condamnare  cu  consecinte  foarte  grave   pentru  parat.  in  epoca  veche toate  contractele  romane  au  fost  solemne. Insa.  indiferent  de  calitatea  sa  procesuala  (reclamant/parat).   Exceptio  metus era  pusa  la  dispozitia  victimei   pentru  a  se  apara  cu  succes  impotriva   creditorilor  care  ii  cerea  sa-­‐si  execute  obligatia  asumata  sub  imperiul  amenintarilor.   Iata  cum  .  Iar  daca  paratul  nu  executa  acel  ordin.   New Section 1 Page 21 .  incat  paratul  prefera  sa  execute  ordinul  pronuntat  de  judecator  in   calitate  de  arbitru  si  sa  renunte  la  contract.  prin  executarea  acelui  ordin.  adica  o  vointa  constransa  este   totusi  o  vointa. deoarece  vechii   romani  spuneau  "ho  acta  voluntas  sent  tamen  voluntas" .  ci  sunt   procedee  in  anulare intrucat  romanii    nu  au  cunoscut  actiunile  in  anulare.  violenta  psihica  constand  in  amenintarea  cu  un  rau  pentru  a   determina  o  persoana  sa  incheie  contractul   nu afecta  consimtamantul.  in  cazul  nostru  ii   ordona  sa  renunte  la  contract.   Dolus consta  in  mijloacele  dolosive/viclene  prin  care  una  dintre  parti  o  determina  pe  cealalta  sa   incheie  contractul.  au  aparut   contractele  nesolemne.  la  origine.  dupa  ce  judecatorul  se  convingea  de  justetea  pretentiilor   reclamantului.

  Iar  daca  titularul  unui  drept  de  creanta  cu  termen  suspensiv  intenteaza   actiunea inainte  de  indeplinirea  termenului.  persoanele  alieni  iuris aveau  o  capacitate  limitata  de  a   contracta. Conditia este  evenimentul  viitor  si  nesigur  de  care  depinde  nasterea  sau  stingerea  unui   drept.  Primus  promite  sa  ii  plateasca  100  lui  Secundus  daca   se  intoarce  din  Egipt  corabia  lui  Tertius. Termenul este  evenimentul  viitor  si  sigur  de  care  depinde  exigibilitatea  sau  stingerea  unui   drept.  numai  pater  familias avea  o  deplina  capacitate  de  a   contracta.  Iar  daca  titularul  dreptului   de  creanta  sub  conditie  suspensiva  intenteaza  actiunea  inainte  de   indeplinirea  conditiei.  Pana  la  1  aprilie.  desi  exista.  Pe  cand.   Termenul  extinctiv. Spre  exemplu.  actiunea  va  fi  respinsa intrucat  dreptul  nu  este  exigibil.  iar  acolo  unde  nu  exista  drept.  ci  numai  daca   se  indeplineste  conditia.  nu  exista  nici  actiune  in   justitie. Capacitatea -­‐ aptitudinea  persoanei  de  a  contracta.  va  fi  respinsa  si  a  doua  actiune  deoarece  se  opune  efectului   extinctiv  al  lui litis  contestatio.  dreptul  de  creanta  s-­‐a  stins  cu  ocazia  primului   proces.   prin  proces numai  dupa  ajungerea  la  termen. ci  numai   exigibilitatea  sa.  caci.  In  sensul  ca  dreptul  de  creanta  se  naste  in  momentul  incheierii   contractului.  de  unde  rezulta  ca  termenul  este  de  2  feluri: a) evenimentul  viitor  si  sigur  de  care  depinde  exigibilitatea unui  drept  se  numeste   termen  suspensiv b) evenimentul  viitor  si  sigur  de  care  depinde  stingerea unui  drept  se  numeste   termen  extinctiv Termenul  suspensiv nu afecteaza  existenta  dreptului  de  creanta.  ele  fiind  incluse  in  contract  numai  la  initiativa  partilor. In  dreptul  roman.  iar  actiunea  va  fi  respinsa. Spre  exemplu.  dreptul  de  creanta.   nu  este  exigibil.  erau  numeroase.  adica  poate  fi  valorificat  pe  cale  judiciara. din  lipsa  de  obiect.  prin  urmare  si  conditia  este  de  2  feluri: a) Evenimentul  viitor  si  nesigur  de  care  depinde  nasterea  unui  drept  se  numeste   conditia  suspensiva.  dar  el  devine  exigibil.   Afecteaza  chiar  existenta  dreptului  de  creanta in  sensul  ca  dreptul  de   creanta  ia  nastere  nu  in  momentul  incheierii  contractului.  dar  mai  importante  sunt  2: 1) Termenul 2) Conditia Aceste  elemente  se  numesc  accidentale  intrucat   contractul  se  incheie  in  mod  valabil  si  in   lipsa  lor.  Iar  daca  dupa   indeplinirea  termenului  suspensiv.   2.  creditorul  va  intenta  o  noua   actiune.   1. actiunea  va  fi  respinsa.  in  virtutea  efectului  extinctiv  al   lui  litis  contestatio.   Primus  ii  promite  lui  Secundus  sa  ii  plateasca  o  suma  de  bani  anuala  pana   la  moartea  sa.3.  Iar   New Section 1 Page 22 .  Primus  ii  promite  lui  Secundus  ca  ii  va  plati  100  la   calendele  lui  aprilie. 2. Elementele  accidentale La  romani.

 Aceasta   stipulatiune  e  valabila intrucat  ea  urmeaza  sa-­‐si  produca  efectele  intre   Primus  si  Secundus  (inter  partes).  la  stipulatiunea  obisnuita Primus  il  intreaba  pe  Secundus   "promiti  sa  imi  dai  100?"  iar  Secundus  raspunde  "promit".  la  romani.  conform  caruia  "res  inter  alios  acta  aliis  neque  nocere  neque   prodesse  potest" -­‐ contractele  incheiate  intre  unii  nici  nu  vatama.indeplinirea  conditiei. din  lipsa  de  obiect.  creditorul  intenteaza  o  noua   actiune.   Acest  principiu  s-­‐a  nascut  in  legatura  cu  utilizarile  pe  care  le-­‐a  avut   stipulatiunea  in materie  contractuala.  trebuie  sa  facem  distinctie  in  legatura  cu  executarea  obligatiilor  intre: 1) Obligatiile  contractuale 2) Obligatiile  delictuale In  primul  rand  pentru  ca  obligatiile  contractuale sunt  guvernate  de principiul  relativitatii   efectelor  contractelor . Principiul  nulitatii  stipulatiunii  pentru  altul 2. Principiul  nulitatii  promisiunii  pentru  altul 3.  in  materie   contractuala  exista  pe  o  parte.  Iar  fata  de  Tertius   ea  este  nula  intrucat  Tertius  nu  a  participat  la  incheierea  contractului.  prin  parti  contractante intelegem: 1.   Capitolul  IV          Efectele  obligatiilor Obligatiile. Principiul  nereprezentarii  in  contracte a) In  legatura  cu  nulitatea  stipulatiunii  pentru  altul. Dar.  Fara  de  Primus   ea  este  nula  intrucat  Primus  nu  are  interes  in  contract. Mostenitorii  acelor  persoane 3. Creditorii  chirografari  ai  persoanelor  care  au  incheiat  contractul   Din principiul  general  al  relativitatii  efectelor  contractului .  si  fata  de  Tertius. Primus  il  intreaba  pe  Secundus   "promiti  sa  ii  dai  100  lui  Tertius?".  se  desprind  3  principii  speciale: 1.  caci.  nici  nu  profita  altora . romanii  spuneau"  nemo  alteri   stipulari  potest "  adica nimeni  nu  poate  stipula  pentru  altul.  nu  si  erga  omnes.   New Section 1 Page 23 . astfel  incat  creditorul  sa-­‐si  poata  valorifica   dreptului  de  creanta.   Pe  cand  la  stipulatiunea  pentru  altul.  potrivit  lui  Gaius. pe  de  alta  parte. b) Evenimentul  viitor  si  nesigur  de  care  depinde  stingerea  unui  drept  se  numeste   conditie  rezolutorie (pact  comisoriu).   deoarece  prin  actiune  nu  a  avut  obiect.  Iar   daca  dupa  indeplinirea  conditiei.   stipulatiunea  pentru  altul.  stipulatiunea  obisnuita.  Secundus  raspunde  "promit". actiunea  va  fi  respinsa.  cea  de-­‐a  doua  actiune  va  fi  admisa (numai  ea  are  obiect).  Cu   alte  cuvinte.   Spune  Gaius. Persoanele  care  au  incheiat  contractul   2.  iar  litis  contestatio nu  a   putut  opera.  contractele  produc  efecte  numai  inter  partes.  Aceasta   stipulatiune  este nula.  produc  efecte: 1) Normale 2) Accidentale Efectul  normal al  obligatiei  consta  in  executarea  ei.  si  fata  de  Primus.   Insa.

 incat   daca  Secundus  nu  va  executa  stipulatiunea  nevalabila. adica  stipulatiunea  pentru   altul  si  astfel.  desi  stipulatiunea  pentru  altul  ramane   nevalabila.  Primus  il   intreba  pe  Secundus  "Daca  tu  ii  vei  plati  100  lui  Tertius.  desi  stipulatiunea  pentru  altul  ramanea  nula.  ea  devine  executorie.  va   trebui  s-­‐o  execute  pe  cea  valabila  si  sa  plateasca  in  exemplul   nostru  de  5  ori  mai  mult.  si  creanta  lui   Tertius  fata  de  Primus.   New Section 1 Page 24 .  Aceasta  stipulatiune  a  penalitatii  este  valabila.  adica  se   va  stinge  si  creanta  lui  Primus  fata  de  Secundus.  se  vor  stinge  2  obligatii  printr-­‐o  singura  plata.  o  asemenea  stipulatiune  prezinta  interes  practic.  Secundus  va  prefera  sa   execute  stipulatiunea  nevalabila.  denumita  "stipulatio  poenae".   Spre  exemplu.  La  care  Secundus  raspunde   "promit".   promiti  sa  imi  platesti  mie  500?".  ea  devenea   executorie.  daca  Primus  are  o  creanta  de  100  fata  de  Secundus.  Acest  mecanism  se  intemeiaza  pe  o  stipulatiune   speciala.  care  se  alatura  stipulatiunii   pentru  altul.   Insa.  prin  executarea  stipulatiunii   pentru  altul.   Cu  ocazia  incheierii  stipulatiunii  unei  penalitati.  De  aceea.  De  aceea.   si  o  datorie  de  100  fata  de  Tertius.ea  este  nula  intrucat  Tertius  nu  a  participat  la  incheierea  contractului.  romanii  au  creat  un  mecanism  prin   care.

 romanii  nu au  admis  reprezentarea  in  contracte intrucat  se   opunea  principiul  relativitatii  efectelor  contractului .  pe  cale  de  interpretare.  creditorul  va   intenta  impotriva  lui  actiunea  directa.  in  legatura  cu  care  romanii  spuneau  "nemo  alienum  factum   promitere  potest" =  nimeni  nu  poate  promite  fapta  altuia.  prin  contractul  incheiat  de  un  alt  pater  familias.  iar  in  condemnatio se  mentioneaza  numele   New Section 1 Page 25 .   Iar  efectele  contractului  se  produc  direct  asupra  reprezentatului.  iar  consecinta  a  fost.  De  aceea.   Potrivit  lui  Gaius.  Si  fata  de  Tertius  este  nula.  reprezentarea  in  contracte  este: 1) Perfecta 2) Imperfecta In  cazul  reprezentarii  perfecte.  romanii  aveau  interesul  sa  incheie   contracte  in  acelasi  timp  in  locuri  diferite.Curs  5 23  martie  2010 10:04 Nulitatea  promisiunii  pentru  altul Principiul  nulitatii  promisiunii  pentru  altul .  Erau  adevarate  evenimente  in  viata   cetateanului  roman. romanii  au  creat  mai  intai  reprezentarea  imperfecta  in  contracte .   neparticipand  la  incheierea  contractului.  in    conditiile   economiei  naturale.  incat  reprezentarea  nici  nu  era  necesara.    Potrivit  formei  modificate . Iar  daca  intentioneaza  sa-­‐l  urmeaza  pe  eprezentat.  iar  mai  tarziu.  reprezentatul  se  obliga  alaturi  de  reprezentant .  pentrut  formarea  promisiunii  pentru  altul.  jurisconsultii  romani  au  modificat  forma  promisiunii pentru  altul  astfel  incat  ea  sa  devina valabila.  Primus  ii  promite   lui  Secundus  ca  va  proceda  de  asa  maniera  incat  sa  il  determine  pe  Tertius  sa  ii  dea  100.  Aceasta  promisiune  este   nula si  fata  de  Primus  si  fata  de  Tertius.  de  data  aceasta.  in  epoca  veche.  desi  contractul  este  incheiat  de  reprezentant.  chiar  si  reprezentarea  perfecta  in  contracte .  dar  numai  cu  titlu  exceptional (adica   nu  s-­‐a  practicat  pe  scara  generala).  contractele  se  incheiau  foarte  rar.   Dar. ceea  ce   inseamna  ca.   Reprezentarea  in  contracte Principiul  nereprezentarii  in  contracte .  creditorul  are  2  debitori:  si  pe   reprezentat  si  pe  reprezentant.  prezinta  interes  practic.  intrucat   reprezentantul  a  incheiat  contractul.  caci  in   intentio a  formulei  este  mentionat  numele  reprezentantului.  Fata  de   Primus  ea  este  nula  intrucat  Primus  nu  a  promis  fapta  sa.  in  conditiile  revolutiei  economice. Reprezentarea  in  contracte este  procedeul  juridic  in  virtutea  caruia  un  pater  familias  denumit   reprezentat se  obliga.  secole  de-­‐a  randul.  Primus  a  promis  fapta  sa.  De  altfel.  Iar   daca  Tertius  nu  ii  platea  lui  Secundus  ceea  ce  i-­‐a  promis  Primus.  denumit  reprezentant.  Primus  ii  promite  lui  Secundus  ca   Tertius  ii  va  da  100.   De  aceea.  de   unde  rezulta  ca  la  reprezentarea  imperfecta.  Tertius  n-­‐a  promis  nimic.  ca  prin   reforme  succesive  ale  pretorului si  prin   jurisprudenta. Daca  intentioneaza  sa  il  urmareasca  in  justitie  pe  reprezentant.   ca  si  stipulatiunea  pentru  altul. In  functie  de  efectele  pe  care  le  produce. Multa  vreme.   In  cazul  reprezentarii  imperfecte .  reprezentatul  este   acela  care  devine  fie  creditor.   Aceasta  promisiune  este  valabila  intrucat.  va  intenta  impotriva  lui  o   actiune  utila.  fie  debitor.  in   dreptul  evoluat.  insa  promisiunea  pentru  altul.  actiune  care  va  avea  o  formula  redactata  cu  transpozitiune. persoana  reprezentantului  dispare .  atunci  Secundus  avea   actiune  impotriva  lui  Primus.  reprezentarea  in  contracte  a  devenit  o   necesitate  juridica.  catre  sfarsitul  Republicii.  intrucat.

 care  avea  o formula  redactata  cu  transpozitiune .  iar  in   condemnatio se  mentiona  numele  lui  pater   familias.  fiul  de  familie  nu  putea  incheia  contractele  in  nume  propriu. ci  numai   imprumutand    capacitatea  lui  pater  familias  si  cu  conditia  ca  prin  efectul  acelui  contract. Daca  intentiona  sa-­‐l  urmareasca  pe  pater  familias. Iata  de  ce  pretorul  a  intervenit  si  a  admis  ca  in   5  cazuri  determinate.  caci.  obligandu-­‐l  in  acelasi  timp  cu  caracter  alaturat  si  pe pater  familias.  si  nu   debitor.  deoarece  la  reprezentarea   imperfecta  si  reprezentantul  si  reprezentatul  sunt  debitori.  mai   tarziu.  vechiul  sistem  nu  s-­‐a  mai  putut   aplica.  de  vreme  ce  pater  familias  se  obliga  printr-­‐un  contract  pe  care  nu  l -­‐a  incheiat  el  insusi.  Si  totusi. Actiunile  cu  caracter  alaturat  ("adiecticiae  qualitatis") Primul  pas  in  directia  reprezentarii  in  contracte  s -­‐a  facut  prin  sistemul  actiunilor  cu  caracter   alaturat denumit  de  romani  "adiecticiae  qualitatis".  caci  in  intentio era  mentionat   numele  fiului.   Actiunile  cu  caracter  alaturat  sunt  in  numar  de  5: 1) Actio  quod  iussu 2) Actio  exercitoria 3) Actio  institoria 4) Actio  de  peculio  et  de  in  rem  verso 5) Actio  tributoria Actio  quod  iussu era  acordata  de  pretor  impotriva  acelui  pater  familias  care  il  imputernici  pe  fiu   sa  incheie  un  anumit  contract.  deoarece  la  contractele  bilaterale  fiul  de  familie  nu  ii  putea  face  mai  buna  situatia  lui  pater  fara   sa  i-­‐o  faca  si  mai  rau. cand  au  aparut  contractele  bilaterale.reprezentantul  a  incheiat  contractul. Actio  institoria se  dadea impotriva  lui  pater  familias  atunci  cand  il  imputernicise  pe  fiu  sa   exercite  un  comert  pe  uscat.  iar  in  condemnatio se  mentioneaza  numele   reprezentatului.   In  functie  de calitatea  reprezentantului.  adica  nu  il  putea  face  creditor  fara  a -­‐l  face  in  acelasi  timp  si  debitor.   Actio  exercitoria era acordata  impotriva  lui  pater  familias  atunci  cand  il  imputernicise  pe  fiu  sa   exercite  un  comert  maritim.  adica  sa  devina  creditor.  incat   creditorul  avea  2  debitori: si  pe  filius  si  pe  pater.  intrucat  el  participa  la  proces.  atunci  intenta  impotriva  lui  actiunea  cu   caracter  alaturat.   Daca  intentiona  sa-­‐l  cheme  in  justitie  pe filius creditorul  intenta  impotriva  lui  actiunea  directa.   situatia  lui   pater  familias  sa  devina  mai  buna  din  punct  de  vedere  patrimonial .   ci  fiul  de  familie. intrucat  reprezentatul  participa  la  dezbaterile  procesului  si   urmeaza  sa  suporte  efectele  sentintei. Acest  sistem  a  fost  creat  de  pretor  in  legatura  cu   sporirea  capacitatii  de  a  se  obliga  a  fiului  de   familie.  el  nu   functioneaza  si  in  relatiile  dintre  2  pates  familiae.  caci  in  epoca  veche. fiul  de  familie  se  poate   obliga  in  nume  propriu. Insa  acest  sistem  a  putut  functiona  numai  cata  vreme  contractele  au  fost   unilaterale.  in  acest  stadiu   nu  sunt  intrunite  toate  conditiile  necesare  reprezentarii   in  contracte de  vreme  ce  sistemul  functioneaza  numai  in  relatiile  dintre  pater  si  filius.   New Section 1 Page 26 .  reprezentarea  imperfecta este  intotdeauna pasiva. reprezentarea  in  contracte  este: 1) Activa -­‐ cand  reprezentantul  are  calitatea  de  creditor 2) Pasiva -­‐ cand  reprezentantul  are  calitatea  de  debitor Asadar.  caci  fiul  incheiase  contractul. Sistemul  actiunilor  cu  caracter  alaturat prezinta puncte  comune cu  sistemul  reprezentarii  in   contracte.  la  sfarsitul  Republicii.

 dreptul  de  creanta nu mai  intra  in  patrimoniul  sau .  ceea  ce  inseamna  ca   reprezentatul  era  creditorul  reprezentantului .  caci  functioneaza  in  relatiile  dintre  2  pates   familiae.  atunci  intenta  impotriva  lui actiunea  quasi  institutoria si  care  va  avea  o  formula  redactata   cu  transpozitiune.   Reprezentarea  perfecta Pe  langa  reprezentarea  imperfecta  insa.   Urmatorul  pas s-­‐a  facut  de  catre  jurisprudenta  pe  cale  de  interpretare. proportional  cu  valoareac  creantei  sale .   Datorita  faptului  ca  sistemul  actiunilor  cu  caracter  alaturat  se  aplica  numai  la  relatiile  dintre   pater si filius.  de   data  aceasta.  fiul  de  familie   are  o  capacitate  limitata de  a  se  obliga.  pretorul  a  facut  un  pas  mai  departe.   creditor  va  deveni  reprezentatul.  creditorul  avea  2  debitori.  fara  aprobarea  lui  pater  familias. ci  numai  in  parte.  fiul  de   New Section 1 Page 27 . in  sensul  ca  jurisconsultii   au  creat  o  actiune  speciala denumita  actio  quasi  institutoria care  sa  se  dea  impotriva  acelui  pater   familias care  l-­‐a  imputernicit  pe  un  alt  pater  familias sa  incheie  un  contract.  daca  reprezentantul  dobandea  o  creanta  prin  efectul  contractului   incheiat  din  imputernicirea  reprezentatului.  ori  de  cate   ori  reprezentantul  devenea  insolvabil.  De  aceea.  in  acest  caz  exceptional.  si   reprezentarea  perfecta.  dar numai  in  3  cazuri: — 2  cazuri  de  reprezentare  perfecta  activa  si  pasiva — un  caz  de  reprezentare  perfecta  activa.  potrivit  procedurii  civile.  raspunderea  in  nume  propriu  a  fiului   de  familie  pentru  delictul  comis  are  loc  in  conditii  speciale.  potrivit  acestui  sistem.Actio  de  peculio era  data  impotriva  lui  pater  familias  atunci  cand  fiul  de  familie  exercita  acte  de   comert  cu  bunurile  din  peculiul  sau  fara  stire  si.  acel  drept  de  creanta  trebuia  transmis  de  catre   reprezentant  asupra  reprezentatului. reprezentatul  va  veni  in   concurs  cu  ceilalti  creditori  ai  reprezentantului si.  bunurile  sale  si  creanta  dobandita  din  imputernicirea  reprezentatului   sunt  scoase  la  vanzare  si  intrucat  reprezentantul  este  insolvabil.   bunurile  sale  sunt   scoase  la    vanzare . pe  cand. cu  toate  ca  pater  familias  a   cunoscut  si  a  tolerat  acele  acte  de  comert.  asa  cum  se  stie. Iata  cum. Insa. De  aceea  spuneam  ca  acesta  este  un  caz  de   reprezentare   perfecta  activa.   Reprezentarea  perfecta  activa s-­‐a  admis  in  cazul reprezentantului  insolvabil .   In  acest  stadiu.  in  sensul  ca  si  reprezentantul si  reprezentatul erau  debitori.  deoarece  in   sistemul  nereprezentarii.  indiferent  in  ce  domeniu.  el nu  isi  va  putea  valorifica  dreptul  de  creanta  i ntegral.  si  a  dat   actio  exercitoria si  actio  institoria impotriva  acelui   pater  familias care  l-­‐a  imputernicit  pe  un  alt  pater  familias sa  exercite  un  comert  pe  mare  sau  pe  uscat.  in  acest  stadiu.  iar  daca  intentiona  sa  il  cheme  in  justitie   pe  reprezentant.  romanii  au  admis  sub  influenta  dreptului  egiptean.   Daca  reprezentantul  devine  insolvabil .  intrucat. Prin  urmare.  sistem  reprezentarii  este  gata  elaborat.  desi   contractul  este  incheiat  de  reprezentant.  sau  pe  taram  contractual.  fata  de  faptul  ca  reprezentantul  este   insolvabil.  prin  acte  ulterioare  si  distincte.  fireste.  fiul  de  familie  are   deplina  capacitate de  a  se  obliga  in  nume  propriu.  insa  sfera  sa  de  aplicare  se  limiteaza  la  contractele  incheiate  in  legatura  cu  comertul.  in  materie  delictuala.   Asa  cum  s-­‐a  vazut  in  materie  contractuala.   Actio  tributoria se  dadea impotriva  lui  pater  atunci  cand  filius  exercita  acte  de  comert  cu   bunurile  din  peculiul  sau  fara  aprobarea  expresa  a  lui  pater  familias. ceea  ce  inseamna  ca fiul  de  familie   raspunde  in  nume  propriu  pentru  delictul  comis.  dar   numai  in  forma  imperfecta.  din  ratiuni  de  ordin  practic.  Iar  daca  intentiona  sa  il  urmareasca  pe   reprezentat.  reprezentarea  in  contracte s-­‐a  generalizat  la  toate  contractele.  intenta  impotriva  lui  actiunea  directa.  ci   trece  direct  in  patrimoniul  reprezentatului. ceea  ce   inseamna  ca.

 atunci  fiul  de  familie  era  exonerat  de   raspundere.  asa  cum  se  stie.   — Daca  pater  familias accepta sa  se  judece  si castiga procesul  facand  dovada   nevinovatiei  presupusului  delincvent .  presupusul  delincvent  trecea  sub   puterea  altui pater  familias.  s-­‐a  creat  sistemul  actiunilor  noxale .  daca fiul  de  familie  comite  un  delict .  intrucat  numai  delictele  private.de  familie  pentru  delictul  comis  are  loc  in  conditii  speciale.  puteau  fi  rascumparate  prin  plata  unor  sume  de  bani 2) Pentru  ca  actiunea  noxala  sa  fie  intentata  cu  succes  era  necesar  ca   presupusul   delincvent  sa  se  afle  sub  puterea  aceluiasi pater  familias.   impotriva  noului  pater  familias.  intrucat. — Daca  pater  familias refuza sa  se  judece. Sistemul  actiunilor  noxale Actiunea  noxala era  pusa  la  dispozitia  victimei  delictului pentru  a  o  intenta  impotriva  lui  pater   familias  al  presupusului  delincvent .  iarasi  ne  intoarcem la  sistemul   noxalitatii.  erau  necesare  anumite   conditii:   1) Era  necesar  sa  fie  vorba  despre  un  delict  privat. dovada  ca filius  familias raspunde  in  nume   propriu  pentru  delictul  comis.  intregul  interval  de  timp cuprins  intre  momentul  intentarii  actiunii si  momentul  lui  litis  contestatio.  pater  familias are  numai  2  posibilitati.  pater  familias avea  2  posibilitati Ÿ fie  sa  abandoneze  pe  fiul  delincvent  in  mainile  victimile  delictului pentru  ca   victima  sa-­‐si  exercite  dreptul  de  razbunare  asupra  fiului Ÿ fie  sa  plateasca  o  suma  de  bani  victimei cu  scopul  de  a  rascumpara  dreptul  de   razbunare  al  victimei In  sistemul  noxalitatii.  cu scopul de  a  verifica  daca  pater  familias  intentioneaza  sau  nu  sa   faca  dovada  nevinovatiei  presupusului  delincvent.  ar  fi  putut  sa-­‐si  exercite  dreptul  de   razbunare. Intrucat. intrucat  actiunea  noxala  nu  este  altceva  decat  reflexul  pe   New Section 1 Page 28 .  trebuia  ca victima sa  intenteze o  noua  actiune.  atunci  se  aplica  sistem  noxalitatii  cu  cele  2   variante  ale  sale — Daca  pater  familias accepta sa  se  judece si  pierdea procesul  in  sensul  ca  nu  putea  face   dovada  nevinovatiei    presupusului  delincvent .  inseamna  ca  a  renuntat  la  el (la  dreptul  de   razbunare). In  acest  sens.  nu  are  si  posibilitatea  de  a   face  dovada  nevinovatiei  presupusului  delincvent .  nu  si   cele  publice. Intrucat  daca  victima  l-­‐ar  fi  avut  pe  presupusul  delincvent  sub  puterea  sa  un   singur  moment  in  acel  interval  de  timp.  pentru  intentarea  actiunilor  noxale.  De  aceea. Caci  pater  familias nu era  obligat  sa  se  judece.  denumite sistemul  noxalitatii si  sistemul   actiunilor  noxale.  ci  pentru  ca  filius  nu  are  patrimoniu. 3) Era  necesar  ca  victima  delictului  sa  nu il  fi  avut  sub  puterea  sa  pe  delincvent  niciun   moment  in  intervalul  de  timp  cuprins  intre  momentul  comiterii  delictului  si   momentul  intentarii  actiunii.  in  acest  interval  de  timp.  inseamna  ca  a  renuntat   si  la  actiunea  noxala.  daca.  fiul  de   familie  nu are  patrimoniu  propriu.   romanii  spuneau  noxa  caput  sequitur =  delictul  il  urmeaza  pe  delincvent.  Iar  daca  a  renuntat  la  dreptul  de  razbunare.  iar pater  familias este  chemat  in  justitie  nu   pentru  ca  ar  raspunde. Sistemul  noxalitatii In  sistemul  noxalitatii. Conditii  de  intentare  a  actiunilor  noxale Insa.  iar  daca  nu l-­‐a  exercitat.  Iata  de  ce  raspunderea  in  nume  propriu  a  fiului  de  familie   pe  taram  delictual  a  evoluat  in   2  sisteme  distincte .

constand  in neexecutarea  obligatiei. New Section 1 Page 29 .  masuri  la  care.  De   aceea. debitorul  va  fi  exonerat  de  raspundere  pentru  interventia  cazului   fortuit.  se  incadreaza  in  una  dintre  cele  6  figuri  juridice.  obligatiile  genereaza  si   efecte  accidentale.  de  regula.   Cazul  fortuit  si  forta  majora Cazul  fortuit este  evenimentul  neprevazut  care  face  imposibila  executarea  obligatiei  cu  toate  ca   debitorul  va  lua  masurile  obisnuite  de  baza .  debitorul  nu  este  obligat  sa  ia  masuri  obisnuite  de  baza. intrucat  actiunea  noxala  nu  este  altceva  decat  reflexul  pe   plan  juridic  al  dreptului  de  razbunare.   Asadar.   Se  aplica  la  lucrurile  individual  determinate.  pe  langa  efectele  normale.  cazul  fortuit  ar  putea  fi  prevenit daca  s-­‐ar  lua  masuri  exceptionale  de   baza. Iar  in  legatura  cu  neexecutarea  obligatiei.si  la  actiunea  noxala. adica  nu  va  plati  despagubiri  daca  nu-­‐si  executa  obligatia  datorita  interventiei   cazului  fortuit (ex:  furtul  sclavului  datorat).  tot  de  regula.     Neexecutarea  obligatiilor Dar  asa  cum  spuneam.  romanii  au  creat   6  figuri   juridice: 1) Cazul  fortuit 2) Forta  majora 3) Mora 4) Culpa 5) Dolul 6) Custodia Acela  care  nu-­‐si  executa  obligatia.

Mora  creditoris este intarzierea  vinovata  a  creditorului.  in  cazul  culpei  delictuale. Cu  alte  cuvinte.  forta  majora  nu  poate  fi  prevenita . Pe  vremea  imparatului  Justinian. adica perpetuarea  obligatiei . Prin  urmare.  indiferent  ce  masuri  de     pază ar  lua  debitorul.  denumita interpellatio sau interpelare.  cu  scopul  de  a  preveni  interventia  cazului  fortuit.  ca  o  sanctiune  pentru  creditorul   care  refuza  sa  primeasca  plata. in  sens  juridic.Curs  6 9  aprilie  2010 19:25 Forta  majora  (casus  maior) este evenimentul  neprevazut  si  de  nest ăvilit  care  face  imposibila   executarea  obligatiei. raportul  juridic  obligational  este   posterior atitudinii  vinovate  a  delincventului . care  genereaza  obligatia  de  a  repara  prejudiciul  cauzat  sau  de  a  plati  o   amenda.  s-­‐a  mai  cerut  si  o  somatie  de  plata  din   partea  creditorului.  mora  debitoris 2.  Principalul  efect  al  morei   debitoris este  perpetuatio  obligationis.  culpa  contractuala Culpa  delictuala sau  aquiliana (legea  Aquilia) presupune comiterea  unui  fapt  ilicit  cauzator   de  prejudicii.  ceea  ce   inseamna  ca  din  momentul  punerii  sale  in  intarziere.   de  unde  rezulta  ca  la  culpa  contractuala .  debitorul  era  exonerat de  raspundere intotdeauna. fara   exceptie.  mora  creditoris Mora  debitoris este  intarzierea  vinovata  a  debitorului.  culpa  delictuala 2.  debitorul  raspunde  in  mod   obiectiv  si  nu  poate  sa  invoce  interventia  cazului  fortuit.  vinovatia  este  posterioara aparitiei  raportului   juridic  obligational si  se  manifesta: ¸ sub  forma  neglijentei ¸ sub  forma  neîndemanarii.  prin  interventia  fortei  majore.  cu   efectul  ca  obligatia  se  stinge .  De  aceea. Mora Mora.  ceea  ce  inseamna  ca  vinovatia  este   aceea  care  genereaza  obligatia . adica  trebuie  sa  ia  masuri   exceptionale  de  pază.  poate  abandona lucrul  datorat  intr-­‐un  loc   public.  iar  vinovatia  delincventului  se  poate  manifesta: ¸ sub  forma  intentiei ¸ sub  forma  neglijentei ¸ sub  forma  ne îndemanarii Culpa  contractuala este  vinovatia  debitorului  obligat  prin  contract . New Section 1 Page 30 .  inseamna intarzierea  vinovata si  este  de  2  feluri: 1.  cu   toate  ca  ii  este  oferita  potrivit  conditiilor  stabilite  prin  contract.  care  se  manifesta  in intervalul  de  timp  cuprins  intre  momentul  incheierii  contractului  si  momentul  executarii  sale .  iar  daca  debitorul  constata   cu  martori  refuzul  creditorului  de  a  primi  plata.  iar  obligatia  sa  nu  fie  executata  din  vina   debitorului. iar  pentru  ca  debitorul  sa  fie  pus  in   intarziere  era  necesar ca  datoria  sa  fie  scadenta.  in  fata  martorilor. Culpa  si  dolul Culpa in  drept  imbraca  2  forme: 1. care  refuza  sa  primeasca  plata.

mai  usoara.  comportarea   debitorului  fata  de  lucrul  datorat  este  comparata  cu   comportarea  lui  bonus  vir (bun  administrator). Culpa  lata este  o  neglijenta  grosolana.  mai  mult  chiar. de  vreme  ce  are  dreptul  sa  foloseasca  lucrul.  dar  este  diligent.  pe  tărâm  contractual.  s-­‐a  conturat  regula  conform  careia  la   contractele   de buna-­‐credinta.  s-­‐a  admis  ca  vinovatia   debitorului  pe  tărâm  contractual  se  poate  manifesta  si  sub  forma  unei  omisiunii.  la  aprecierea  in   abstracto. iar  in  final.  ci  numai  sub  forma  neglijentei sau  a  neîndemanarii.  debitorul  raspunde  si  pentru  faptele  si  pentru  omisiunile  sale   vinovate.   Spre  exemplu.  este  mai  grava  aprecierea in  abstracto a  culpei  levis.   La  randul  ei.  pe  cand  la  contractele  de  drept  strict .   Daca  insa  debitorul  este  neglijent  si  fata  de  bunul   datorat  si  fata  de  bunurile  sale.  in  epoca  veche.   La  origini.  debitorul  va  raspunde  numai   pentru  dol.  comportarea   debitorului  fata  de  lucrul  datorat  este  comparata  cu  felul  in   care  isi  administreaza  bunurile  proprii.  pentru  culpa   levis  in  abstracto.   debitorul  are  interes  in  contract.  romanii  au  facut  distinctie  in  materie   contractuala intre  culpa  lata si  culpa  levis.   ` La  aprecierea in  abstracto a culpei  levis.  care  se  manifesta  sub  forma  intentiei. De  aceea.  o actiune  din  partea  debitorului. debitorul   este  considerat  in  culpa  numai  daca  este  neglijent  fata  de   bunul  datorat.  se  realizeaza  operatiunea  juridica  a   imprumutului. ` la  aprecierea  in  concreto a  culpei  levis.  raspunderea  pentru  dol este  mai  grava decat  raspunderea  pentru   culpa.   Legea  este  aceea  care  stabileste  la  ce  contracte   judecatorul  face  o  apreciere  in  abstracto a  culpei  levis si  la  ce   contracte  face  o  apreciere  in  concreto. Culpa  levis este  o  neglijenta  mai  putin  grosolana.  la  contractele  in  care  debitorul  are  un  interes.   New Section 1 Page 31 .  cu  buna  stiinta . ceea   ce  presupune  ca  debitorul  distruge  lucrul  datorat.  culpa  levis poate  fi  apreciata  de  judecator:   ` in  abstracto ` in  concreto.   Asadar.  in  vederea  folosintei  (imprumut  de  folosinta).  prin  contractul  de  comodat.  deoarece. el  va  raspunde  si  pentru  dol  si   pentru  culpa.  In  acest  caz.  si   va  raspunde  atata  pentru  dol  cat  si  pentru  culpa. nu  si  pentru  culpa.  atunci  nu  mai  este  in  culpa   pentru  ca  de  felul  lui  debitorul  este  un  om  neglijent.¸ sub  forma  neîndemanarii. dar  mai  tarziu.   Astfel. Dolul este  vinovatia  debitorului  obligat  prin  contract . sub   forma  unei abstentiuni. culpa presupunea  un  fapt   pozitiv.  pentru  debitor. Asadar.  debitorul  raspunde  numai  pentru   faptele  sale  vinovate.  vinovatia  nu  se  poate  manifesta  sub  forma   intentiei.  iar  la  contractele  in  care  nu  are  un  interes.  pe  cand  la  aprecierea  in  concreto. In  vremea  imparatului  Justinian.  apreciere  care  se  facea  prin  comparatie.  este  bun  administrator  fata   de  bunurile  sale.  ori  de  cate  ori  debitorul  comite  cea  mai  mica   neglijenta.  la  culpa  contractuala.  pentru  ca  un  bun  administrator   nu  este  neglijent.  este  gasit  in  culpa.

 iar  castigul de  care  creditorul  a   fost  privat  era  denumit  lucrum.  de  a  presta  un  serviciu. ceea  ce  inseamna  ca  debitorul  nu  poate  sa  invoce   interventia  cazului  fortuit si  ca  trebuie  sa  ia  masuri  exceptionale  de  paz ă pentru  a  preveni  cazul   fortuit. La  romani.  au  creat   expesiile: ¸ damnum  emergens ¸ lucrum  cesans Damnum  emergens inseamna  paguba  care  se  arata. iar   judecatorul  putea  face: — fie  o  apreciere  obiectiva — fie  o  apreciere  subiectiva a  daunelor-­‐interese Atunci  cand  debitorul  nu-­‐si  executa obligatia  de  a  transmite  un  lucru.  nu  are  interes  in  contract   si  de  aceea.  incat  deponentul  trebuie   sa  fie  atent  in  mainile  cui  depune  lucrul  pentru  pastrare.   La  contractul  de  depozit.   Daca  insa  debitorul  nu-­‐si  executa obligatia  de  a  face. Daca debitorul si-­‐a  asumat  obligatia  printr-­‐o  stipulatiune.  depozitarul  va  raspunde  numai  pentru  dol. Custodia Custodia este  o forma  a  raspunderii  obiective.   Sanctiunea  neexecutarii  obligatiei Daca  debitorul  nu  si-­‐a  executat  obligatia  si  a  fost  pus  in  intarziere.  comentatorii  medievali.   judecatorul  il  condamna  sa  plateasca  despagubiri  in  valoarea  lucrului  respectiv.  daune-­‐ interese  judecatoresti 2. despagubiri  care  erau  denumite daune-­‐interese si  acestea  erau  de  2  feluri: 1.  daune-­‐ interese  conventionale Daunele-­‐interese  judecatoresti erau  stabilite  de  judecator  cu  ocazia  solutionarii  cauzei.levis  in  abstracto.  atunci  partile  puteau   incheia  o  stipulatiune  speciala prin  care  stabileau  ce  suma  de  bani  trebuie  sa   plateasca  debitorul  daca  nu  isi  executa  obligatia  izvorata  din  stipulatiunea  principala.  Prin  urmare.  a  fost  gasit  in  culpa. Lucrum  emergens inseamna  castigul  care  lipseste.   Paguba  suferita  de  creditor era  denumita  damnum.  depozitarul  nu  are  interes  in  contract  intrucat  el  nu  are   dreptul  sa  foloseasca  lucrul  dat  in  putere.  raspundeau  pentru  custodie   hotelierii si  corabierii.  In  acest  caz. Aceasta   raspundere  obiectiva  era  stabilita: ¸ fie  prin  lege ¸ fie  prin  conventia  partilor.   New Section 1 Page 32 .  a  comis  un   dol  sau  s-­‐a  obligat  sa  raspunda  pentru  custodia. Pornind  de la  acesti  doi  temeni.  precum  si  pentru  castigul  de  care   creditorul  a  fost  privat  prin  neexecutarea  obligatiei.   ceea  ce  inseamna  ca  facea  o  apreciere  obiectiva. atunci  judecatorul  il  condamna  sa  plateasca  despagubiri  pentru  paguba  efectiva   suferita  de  creditor  prin  neexecutare.  aprecierea era   subiectiva. Daunele-­‐interese  conventionale .  glosatorii. trebuie  sa  plateasca  despagubiri  pentru  neexecutara   obligatiei.

 in  doua  cazuri  determinate. ci  dimpotriva.  Compensatiunea 5.  Novatiunea 4.  Remiterea  de  datorie Plata sau solutio este  modul  firesc  de  stingere  a  obligatiei.  spre  exemplu  dreptul  de  proprietate. Capitolul  V Stingerea  obligatiilor Generalitati Drepturile  reale sunt  in  principiu  perpetue.  daunele-­‐interese sunt  conventionale.  daca  debitorul   nu-­‐si  execută obligatia  izvorata  din  stipulatiunea  principala.  de  vreme  ce.  ele  se  consolideaza  prin  exercitare . moduri  nevoluntare sau fortate de  stingere  a  obligatiilor Modurile  voluntare  de  stingere  a  obligatiilor Modurile  voluntare de  stingere  a  obligatiilor  se  numesc  astfel intrucat  ele  presupun  manifestarea   de  vointa  a  partilor si  acestea  sunt  5: 1.   Totusi.  Plata 2.  pe  cand  drepturile  de   creanta sunt  prin  excelenta  temporare.  deorece  pe  creditor  nu  il  interesa  cine  plateste  ci  il   interesa  sa-­‐si  valorifice  dreptul  de  creanta.  dreptul  de  creanta  al  vanzatorului  asupra  pretului  se  stinge  in  momentul  in   care  vanzatorul  incaseaza  pretul. Plata  poate  fi  facuta  de  catre  debitor  sau  de  alta  persoana (  plata  poate   fi  facuta  de  oricine).   Aceasta  stipulatiune  speciala  este  denumita  stipulatio  poenae ( a  nu  se   confunda  cu  stipulatio  poenae  incheiata  pe  langa  stipulatiunea  pentru  altul) . dar  cuvantul  "plată" nu  are   semnificatia  remiterii  unei  sume  de  bani. atunci  judecatorul  il  va   condamna  sa  plateasca  suma  stabilita  de  parti  prin stipulatio  poenae. Spre  exemplu.  in  sensul  ca  ele.   nu  se  sting  prin  exercitare.  numai  el  poate  plati  pentru  ca  numai  el   este  proprietar  atunci  cand  obligatia  este  contractata  intuitu  personae.  iar  modurile  de  stingere  a  obligatiilor   sunt  de  doua feluri: 1.  care   New Section 1 Page 33 .  intrucat  ele  se  sting  in  momentul  exercitarii.   adica  in  considerarea  calitatilor  exceptionale  ale  debitorului 2. moduri  voluntare de  stingere  a  obligatiilor 2.  plata  poate  fi  facuta  numai  de   debitor:  atunci  cand  debitorul  se  obligă sa  transmita  proprietatea   asupra  unui  lucru.  se  stinge  prin  valorificare.  era  necesar  sa  se  respecte  anumite   conditii: 1. intrucat  plata  consta  din  executarea  oricarui   obiect  al  obligatiei. ceea  ce  inseamna  ca  ea  va  consta: Ƒ fie  din  dare Ƒ fie  din  facere Ƒ fie  din  praestare Pentru  ca  plata  sa  fie  facuta  in  mod  valabil.plateasca  debitorul  daca  nu  isi  executa  obligatia  izvorata  din  stipulatiunea  principala. Plata  poate  fi  primita  fie  de  creditor  fie  de  reprezentantul  sau. In  acest  caz.  Darea  in  plata 3.

dar  intrebuintat  in  sens  invers. New Section 1 Page 34 . sapte  la  numar.  care   poate  fi  un  reprezentant  legal sau  un  reprezentant  conventional.  atunci se  stingea  datoria  cea  mai   oneroasa si  era  considerata  cea  mai  oneroasa  datoria  care  genera   cele  mai  mari  dobanzi. care  puteau  fi   redactate: Ł in  mod  obiectiv Ł in  mod  subiectiv Chitanta  redactata  in  mod  obiectiv provenea  de  la  debitor.  adica. 6.   La  inceputul  dreptului  clasic. Proba  platii  se  facea  in  epoca  veche  cu  martori sau  prin  juraminte. Reprezentantul  legal este  tutorele sau curatorul.  caci  debitorul  nu  poate  face  plata  in  rate   fara  aprobarea  expresa  a  creditorului.   care  utiliza formula :  "a  spus  ca  are" (habere  se  dixit). 5.  o  obligatie  se  stinge  prin  utilizarea  unui  act  identic  cu  cel  care  a   creat-­‐o. 4.  de  regula. dar  nu  si  liberatorie.2.   iar  daca  nu  se  poate  deduce nici  din  natura  obligatiei.  creditorul  va  intenta   actiunea  la  domiciliul  debitorului (instanta  competenta  din   circumscriptia  in  care  locuieste). Plata  trebuie  sa  fie  integrala.  la  scadenta. acea   plata  este  valabila. Forma  platii Forma  platii era  guvernata  de principiul  simetriei sau  corespondentei  formelor.  se  pune  problema  imputatiei  platii.  sub  influenta  orientala. Potrivit  acestui  principiu.  cu  conditia  sa  nu  fie  un  loc  nepotrivit.   creditorul  afirma  ca  a  primit  plata. Chitantele  redactate  in mod  subiectiv proveneau  de  la   creditori.  se  deduce din  natura  obligatiei. Reprezentantul  conventional este  mandatarul. Asemenea  chitante  ii  erau  opozabile  creditorului  chiar  daca   nu  purtau  sigiliile  martorilor. Daca  debitorul  are  mai  multe  datorii  fata  de  acelasi  creditor  si  face  o   singura  plata.  prin  contract.   atunci  se  stingea  acea datorie. Plata  poate  fi  primita  fie  de  creditor  fie  de  reprezentantul  sau.  plata  poate  fi   facuta  oriunde.   Daca  nu  se  stabileste  prin  contract.  in  sensul  ca  debitorul  poate   fi  constrans  sa  mai  plateasca  inca  o  data. adica se  pune   intrebarea:  care  din  datorii  s-­‐a  stins  prin  plata  facuta? Daca  debitorul  preciza ce  datorie  intentioneaza  sa  stinga  prin  plata.  iar  daca   debitorul  nu  plateste  la  termen.  care  utilizau  formula: ͣĂŵƐĐƌŝƐĐĂĂŵƉƌŝŵŝƚƉůĂƚĂ͟. Daca  plata  este  primita  de  un pupil fara  auctoritatis  tutoris. Aceasta  chitanta  ii  era   opusa  creditorului  numai  daca  purta  sigiliile  martorilor. Locul  platii  se  stabileste.  proba  platii   putea  fi  facuta  si  prin  inscrisuri denumite  chitante. 3.  iar  daca  debitorul  nu  preciza ce   datorie  intentiona  sa  stinga.

aceeasi  datorie 4.   Ea  putea  fi: — Naturala — Civila — Pretoriana — De  drept  strict — De  buna  credinta. Pentru  ca  aceasta  obligatie  sa  se  stinga.  ea  se  numea  ͣdatio  in  soltum  voluntaria ͟. un  element  nou 5. > Obligatia  noua era  intotdeauna  o  obligatie  de  drept  strict.  jurisconsultii  spuneau  ca   nu  exista  novatie  consensuala .  in   sensul  ca obligatia  izvorata  dintr-­‐un  contract  consensual  nu  poate  fi  inlocuita  prin  alt   contract  consensual. ci  numai  prin  stipulatiune sau  prin  contractul  litteris. Daca  forma  solemna era respectata. adica  presupune  aceleasi  conditii .  dar  in  sens  invers. Spre  exemplu.  nu  avea  o  forma  proprie.  ea  se  numea ͣdatio  in  soltum  necessaria ͟. dar  intrebuintat  in  sens  invers.  dar  nu  erau  respectate  formele  solemne.  ceea  ce   presupune  ca  in  vederea  stingerii  obligatiei.  creditorul intreaba:  ͣPromiti  sa  imi  dai  100? ͟.  dar  au  fost  astfel  adaptate  incat  sa  poata  fi  utilizate  si  pentru  realizarea   novatiunii. deoarece  stipulatiunea si   contractul  litteris erau  contracte  de  drept  strict (de  riguroasa  interpretare ).  cu   deosebirea  ca  obligatia  se  stinge  prin  remiterea  altui  lucru  decat  cel  stabilit  prin  contract .  debitorul  intreaba:   ͣOare  ceea  ce  ti-­‐am   ƉƌŽŵŝƐĂŝƉƌŝŵŝƚ͍͟ .   in  vederea  nasterii  obligatiei. chiar  daca  nu  se  facea  plata  efectiva. o  obligatie  veche 2. iar   atunci  cand  se  facea  prin  intelegerea  partilor.  incheiat  tot  prin  intrebare  si  raspuns. In  vederea  realizarii  novatiunii. Darea  in  plata Darea  in  plata (datio  in  solutum) este  o  varianta  a  platii. obligatia  se  stingea. Novatiunea Novatiunea sau novatio  este un  alt  mod  voluntar  de  stingere  a  obligatilor.creat-­‐o.  denumita  ͣnovarea  unei  obligatii͟. ea  se  stingea  tot  prin  intrebare  si  raspuns. intentia  partilor  de  a  nova > Obligatia  veche nu  presupunea  conditii  speciale .  daca  obligatia  s-­‐a  nascut  dintr-­‐un contract  verbal  incheiat prin   intrebare  si  raspuns. o  obligatie  noua 3.   Atunci  cand  darea  in  plata  se  facea  in   virtutea  legii.  trebuie  sa  se   utilizeze  acelasi  act. ci   in  alte  scopuri. intrucat  ea  se  realiza: ¸ fie  prin  stipulatiune ¸ fie  prin  contractul litteris Stipulatiunea si contractul  litteris nu  au  fost  create  in  scopul  novarii  unei  obligatii.  erau  necesare  anumite  conditii: 1. New Section 1 Page 35 .   Aceasta  operatiune  juridica. obligatia  nu   se  stingea.  caci  potrivit  lui  Gaius.  iar  creditorul  raspundea: ͣAm  primit͟(habeo). Daca   debitorul  platea  efectiv  datoria.  care  se  realizeaza  prin   inlocuirea  obligatiei  vechi  cu  o  obligatie  noua .  iar   debitorul raspundea:  ͣPromit͟.  De  aceea.

New Section 1 Page 36 .  in  dreptul  postclasic.> Novatiunea  presupunea  ͣŝĚĞŵĚĞďŝƚƵŵ͟ (aceeasi  datorie ).  intentia  partilor  de  a  nova  era  prezumata.  Justinian  a  cerut  partilor  sa-­‐si  manifeste   expres  intentia  de  a  nova  obligatia. > Era  necesara  si  ͣĂŶŝŵƵƐŶŽǀĂŶĚŝ͟ (intentia  de  a  nova ).  realizata  intre  persoane  noi (inter  novas  personas) .  dar  intrucat   sistemul  prezumtiilor  este  echivoc.  aveau  o  forma  aparte. Daca  novatiunea  se  realiza intre  aceleasi  parti.  iar  in  legatura  cu  elementul  nou.   trebuie  sa  distingem  intre  novatiunea  care  se  realiza  intre  acelasi  creditor  si  acelasi   debitor (inter  easdem  personas)  si  novatiunea  cu  schimbare  de  debitor  sau  cu   schimbare  de  creditor. > Novatiunea  presupunea  si   ͣĂůŝƋƵŝĚŶŽǀŝ͟ (ceva  nou) . De  aceea. elementul  nou  putea  consta  in: ” introducerea  unui  termen ” Introducerea  unei  conditii ” in  suprimarea  lor Daca  avea  loc  o  novatio inter  novas  personas. intrucat  ori  de  cate  ori  stipulatiunea si  contractul  litteris erau  utilizate  in   vederea  novarii  unei  obligatii.  nu  s -­‐ar  fi  realizat  o   novatiune.  ci  era  suficient sa  se  incheie  o   stipulatiune  sau  contractul  litteris intre  noul  debitor  si  creditor.  adica   transmiterea  dreptului  de  creanta  de  la  vechiul  creditor  la  noul  creditor. Daca  se  realiza  o  novatiune  cu  schimbare  de  debitor nu  era  necesar   consimtamantul  vechiului  debitor.  intentia  partilor  de  a  nova  rezulta  din  forma  actelor.  ci  s-­‐ar  fi  creat  o  noua  obligatie  alaturi  de  cea  veche. acelasi  obiect.  intrucat   daca  noua  obligatie  nu  ar  fi  avut  acelasi  obiect  ca  si  cea  veche.  din  care  rezulta  intentia   partilor  de  a  nova  obligatia.  obiectul  vechii  obligatiii  este  transmis  in  obligatia  noua.  pe  fondul  decaderii  formalismului  in   materie  contractuala.  chiar  fara   stirea  vechiului  debitor. In  epoca  veche. Daca  insa  se  realizeaza  o  novatiune  cu  schimbare  de  creditor este  necesar   consimtamantul vechiului  creditor. Mai  tarziu.  jurisconsultii   spuneau  ca  prin  novatiune.  deoarece  in  spatele  novatiunii  cu   schimbare  de  creditor  se  ascunde  o  cesiune  de  creanta. Nu era  necesar  consimtamantul  vechiului  debitor   fiindca  plata  putea  fi  facuta  de  oricine.  elementul  nou  consta  in: ” schimbarea  debitorului ” in  schimbarea  creditorului.

De  aceea.  astfel  incat  prin  efectuarea  compensatiunii.  ci   trebuia  sa  declanseze  un  alt  proces.  in   virtutea  caracterului  absolutoriu  al  exceptiunii.  iar  Secundus  are  o   creanta  de  200  fata  de  Primus.  De  aceea.  Fata  de  aceasta  redactare  a  formulei.  compensatiunea   judiciara  a  devenit  posibila.  care  izvorau  din   contracte  diferite.  iar   reclamantul  cere  100. Aceasta  compensatiune  se  realiza  prin  mecanismul  unei  exceptiuni  de   dol. care  izvorau  din  acelasi  contract  de  buna-­‐ credinta.  iar  daca  paratul   avea  si  el  anumite  pretentii  fata  de  reclamant. deoarece  in  conceptia  lui  Marc  Aureliu. judecatorul  verifica  daca  exceptiunea  este   intemeiata  si  constatand  ca  exceptiunea  este  intemeiata.  la  randul  lui. aceasta  deoarece  in  procedura  legisactiunilor. in  sensul  ca  ambele  parti  isi  puteau  formulau  pretentiile   in  acelasi  proces.  nu  le  putea  formula  in  acelasi  proces. căci  reclamantul isi  formula  pretentiile  pe cale  de  actiune .  judecatorul  nu  poate  pronunta  o  sentinta  de   condamnare  la  mai  putin. numai  reclamantul  isi  putea  valorifica  pretentiile .  pe  cand  se  aplica  procedura  legisactiunilor.  acela  care  pretinde  ceea  ce  trebuie   sa  restituie. astfel  incat  reclamantul   care  nu  face  compensatiunea  si  nu  cere  diferenta  risca  sa  piarda  si   New Section 1 Page 37 .  iar imparatul  Marc  Aureliu  a  initiat  o   reforma prin  care  compensatiunea  a   devenit  posibila  si  in  cazul  creantelor  si  datoriilor  reciproce .  comite  un  dol.  jurisconsultii  romani  spuneau ͣĐŽŵƉĞŶƐĂƚŝŽĞƐƚĚĞďŝƚŝĞƚĐƌĞĚŝƚŝŝŶƚĞƌƐĞĐŽŶƚƌŝďƵƚŝŽ͟ (  compensatiunea  este  scaderea  unor  datorii  si  creante  unele  din  altele) .  compensatiunea  judiciara  a  fost  admisa  numai  in   cazul  creantelor  si  datoriilor  reciproce.  deoarece  ori  de  cate  ori  exceptiunea  se   dovedeste  intemeiata.  odata  cu  aparitia  exceptiunilor.  in  fata  pretorului  paratul cere  sa  se  introduca  in   formula exceptiunea  de  dol.   Spre  exemplu.  compensatiunea  era  de  doua  feluri: 1. In  epoca  veche.  cu  ocazia  judecarii  procesului.  conform  caruia   in  acelasi  proces.  astfel  incat   executarea  sa  poarte  numai  asupra  diferentei.   La inceputul  dreptului  clasic.  iar   paratul pe  cale  de  exceptiune. judiciara Compensatiunea  voluntar ă se  facea  prin  intelegerea  partilor si nimic  nu  se  opunea  ca   partile  sa  faca  din  proprie  initiativa  o  compensatiune .   Spre  exemplu.  doua   obligatii  distincte  se  stingeau  printr-­‐o  singura  plata.  procesul  era  guvernat  de principiul  unitatii  de  chestiune .  are  o  creanta  de  50 fata  de  reclamant.  daca  Primus  are  o  creanta  de  100  fata  de  Secundus.  in faza   a  doua  a  procesului.  unilaterale  si  de  drept  strict.  prin  efectuarea  compensatiunii  Primus  plateste  100  si  astfel   se  sting  ambele  obligatii.  neexistand   exceptiuni.   In procedura  formulara. voluntară 2.  ci  trebuie  sa  pronunte  sentinta  de  absolvire.  compensatiunea  voluntar ă a  fost  admisa  si  practicata  din  cele  mai  vechi  timpuri.daca  reclamantul are  o  creanta  de  100 fata  de  parat  si   paratul. compensatiunea   judiciara  nu  a  fost  posibila.  judecatorul   pronunta  o sentinta  de  absolvire.Curs  7   9  aprilie  2010 19:25 Compensatiunea  (compensatio) Compensatiunea se  facea  prin  cumpănirea  a  doua  creante  si  datorii  reciproce .   La  romani. Compensatiunea  judiciara era facuta  de  judecatori.

 mancipatiunea  a   dobandit  o  functie  generala  si  se  utiliza  nu  numai  pentru  transmiterea  proprietatii.  Solutio  per  aes  et  libram 2.  Acceptilatio  verbis 3.  dreptul   de  creanta  dedus  in  justitie  se  stinge  in  intregime. deoarece  obligatia  se  stinge   prin  utilizarea  uni  act  identic cu  cel  care  i-­‐a  dat  nastere. ĺ Modurile  pretoriene sunt  in  numar  de doua: 1.  obligatia  se  stingea.  prezenta   martorilor. Remiterea  de  datorie  se  putea realiza  prin: “ moduri  civile “ moduri  pretoriene ĺ Modurile  civile sunt  in  numar  de trei: 1.  Acceptilatio  litteris Toate  cele trei  sunt  aplicatiuni  ale  principiului  simetriei. Solutio  per  aes  et  libram (plata  prin  arama  si  balanta )  se  utiliza  in  vederea  stingerii   obligatiilor  nascute  din  mancipatiune.  dar  intrucat   principiul  simetriei  era  respectat.  de  drept  strict  sau  de  buna  credinta.  sa  ceara  numai  50.  prezenta  lui  libripens.   reclamantul  are  tot  interesul  sa  efectueze  compensatiunea  din  proprie   initiativa. Acceptilatio  litteris este aplicatiunea  principiului  simteriei  la  obligatiile  izvorate  din   contracte  incheiate  in  forma  scrisa.   Obligatia  nascuta  din  mancipatiune  presupunea  utilizarea  formelor  proprii   mancipatiunii.care  nu  face  compensatiunea  si  nu  cere  diferenta  risca  sa  piarda  si   procesul  si  dreptul  de  creanta  in  intregime.  Contrarius  consensus   New Section 1 Page 38 .  debitorul  afirma  in  cuvinte   solemne  ca  face  plata.  care   izvorasc  din  orice  contracte.  De  aceea.  adica  prezenta  partilor (a  creditorului  si  debitorului).  Pactum  de  non  petendo 2.  caci  in  dreptul  evoluat.  fara   a  se  face  insa  plata  efectiva.  iar  reclamantul  nu  mai   poate  intenta  o  noua  actiune  pentru  a  cere  diferenta.   Mai  tarziu. deoarece  obligatia  nascuta  dintr-­‐un  contract   incheiat  in  forma  scrisa  se  stinge  prin  utilizarea  aceleiasi  forme. căci  prin  efectul  extinctiv  al  lui  litis  contestatio.  In  acest  cadru.   In  vremea  imparatului  Justinian  s-­‐a  conturat regula conform  careia   compensatiunea  se  poate  realiza  in  cazul  creantelor  si  datoriilor  reciproce.  cu  toate  ca  in  realitate  nu  platea  nimic. Remiterea  de  datorie Remiterea  de  datorie sau iertarea  de  datorie este  o  aplicatiune  a  principiului  simetriei  in   domeniul  stingerii  obligatiei. Acceptilatio  verbis este aplicarea  principiului  simetriei  la  obligatiile  nascute  din   contracte  verbale  incheiate  prin  intrebare  si  raspuns .  in  virtutea  efectului  extinctiv  a   lui litis  contestatio.  de  vreme  ce  obligatia  nascuta   din  intrebare  si  raspuns  se  stinge  tot  prin  intrebare  si  raspuns.  iar  in  exemplul  nostru.  dar intrebuintat  in  sens  invers .  romanii  au  admis  efectuarea  compensatiunii  si  in  cazul  creantelor  si   datoriilor  reciproce  care  izvorau  din  contracte  de  buna  credinta  diferite.  ci   si  pentru  crearea  unor  obligatii.

 iar  daca  dupa  incheierea  acestui   pact  creditorul  intenteaza  totusi  actiunea  in  justitie. 9 Confuziunea consta  in intrunirea  calitatilor  de  debitor  si  de  creditor  asupra  uneia   dintre  parti.   Astfel.  imposibilitatea  de  executare 2.  Contrarius  consensus   Pactum  de  non  petendo inseamna"  pactul  pentru  ca  sa  nu  ceara" si  este  o  simpla   conventie  prin  care  creditorul  il  iarta  pe  debitor  de  datorie .  confuziunea  se  realizeaza  prin  mostenirea  debitorului  de  catre   creditor  sau  prin  mostenirea  creditorului  de  catre  debitor.  capitis  deminutio 5.  lucrul  datorat  piere  din  vina  debitorului.  obligatia  sa  nu  se  stinge. care  nu  este  exonerat  de  raspundere.   Asadar.  problema  imposibiliatii  de  executare  nu  se  poate  pune  atunci  cand:   ™ Debitorul  este  pus  in  intarziere ™ Debitorul  este  gasit  in  culpa ™ Debitorul  a  comis  un  dol ™ Debitorul  s-­‐a  obligat  sa  raspunda  pentru  custodia Deoarece  in  aceste  patru  cazuri.  problema  imposibilitatii  de  executare nu  se  pune  atunci   cand  debitorul  datoreaza  lucruri  de  gen  (genera  non  perunt). Moduri  nevoluntare  de  stingere  a  obligatiilor ĺ Alaturi  de  modurile  voluntare  de  stingere  a  obligatiilor.   Unele  precizari  sunt  necesare  in  legatura  cu  obligatiile  de  pluralitate  de   subiecte.  caci  ceilalti   codebitori  vor  ramane  si  pe  mai  departe  obligati  pentru  partea  lor  din   datorie.  care  se  numesc  astfel  intrucat  nu   presupun  manifestarea  de  vointa  a  partilor si  sunt  in  numar  de  cinci: 1. De  regula. ¸ La  obligatile  coreale (solidare).   ¸ La  obligatiile  conjuncte .  obligatia  debitorului  principal  nu  se   stinge.  care  piere  fara  voia  sa . se  stinge  si  obligatia.  confuziunea 3.  moartea 4. opunandu-­‐i  creditorului  exceptio  pacti  de  non  petendo . De  asemenea.  daca  creditorul il  mosteneste  pe  debitorul  principal. caci  obligatia  nascuta  din  simpla   conventie  se  stinge  tot  prin  simpla  conventie.2. Contrarius  consensus ( acord  in  sens  contrar)  este  aplicatiunea  principiului  simetriei   la  obligatiile  izvorate  din  simpla  conventie  a  partilor.  debitorul  se  va  apara cu  succes  pe  cale   de  exceptiune.   Daca  insa  creditorul il  mosteneste  pe garant.  daca  creditorul  il  mosteneste  pe  unul  dintre   debitori.  romanii  au  cunoscut  si   moduri   nevoluntare sau fortate  de  stingere  a  obligatiilor . se  va  stinge  numai  partea  din  datorie  a  defunctului.  daca  creditorul il  mosteneste  pe  unul   New Section 1 Page 39 .  prescriptia  extinctiva 9 Imposibilitatea  de  executare apare  atunci  cand  debitorul  datoreaza  un  lucru   individual  determinat.  ci  trebuie   sa  plateasca  despagubiri  pentru  neexecutarea  obligatiei  din  vina  sa.

In  epoca  postclasica  (424) a  fost  introdusa prescriptia  generala  de  30  de  ani.  nici  intre   vii.¸ La  obligatile  coreale (solidare).  iar  atunci  cand  prin  trecerea  timpului  se  stingea  un  drept.  romanii nu  au  admis  ideea  de  transmitere  a  obligatiilor.  in  paguba  creditorilor  sai.  pentru  ca  in  epoca  veche   se  aplica  principiul  simetriei.  prin  urmare.  adrogatul.   prescriptia  era  denumita  extinctiva.  daca  creditorul il  mosteneste  pe  unul   dintre  codebitori.   romanii  au  admis  ca  obligatiile.  dar  nici  pe  seama  adrogantului. De  asemenea.  care  este  intransmisibil.   Atunci  cand  prin  trecerea  timpului  se  dobandea  un  drept.  pentru  ca  se  opunea principiului  relativitatii.  in  sensul  ca  obligatia  se  stingea  numai  prin  respectarea   acestui  principiu. Astfel.   nu  pot  trece  la  mostenitori.  datoriile.  avand  in  vedere  ca  edictul   pretorului  era  valabil  1  an.  nu  isi  mai  putea  plati  datoriile.  creditorii  adrogatului isi  puteau  valorifica  drepturile  de   creanta  pe  seama  bunurilor  adrogatului  si  numai  dupa  aceea.  astfel  incat.  denumita  adrogant.  prin  restitutio  in   integrum  ob  capitis  deminutionen.  romanii  nu  au  admis  prescriptia  extinctiva.  bunurile  adrogatului treceau  in  patrimoniul  adrogantului.  nu treceau  la  mostenitori  obligatiile  unor  garanti (  sponsor  si   fideipromisor)  si  obligatia  dezrobitului  de  a  presta  operae  fabriles (servicii  care   necesitau  o  anumita  calificare)  fata  de  patronul  sau.  care  nu   isi  mai  puteau  valorifica  drepturile  de  creanta.  Totusi.  nici  pentru  cauza  de  moarte.  solutie  pe  care  pretorul  a   considerat-­‐o  inechitabila.  denumita  adrogat trece   sub  puterea  altei  persoane  sui  iuris.  pornind  de  la principiul  continuitatii  persoanei  defunctului.  creantele. 9 Moartea este si  ea  un  mod  de  stingere  a  obligatiilor. New Section 1 Page 40 .  Creditorii   adrogatului nu  isi  puteau  valorifica  drepturile  de  creanta  pe  seama   adrogatului. De  aceea.  iar influenta pe  care  trecerea  timpului  o  exercita  asupra  drepturilor  si   datoriilor  era  denumita prescriptie.  denumite  temporales.  nemaiavand  bunuri   proprii.  bunurile  adrogatului treceau  in   patrimoniul  adrogantului.  spre  sfarsitul  epocii  vechi. prescriptia  era   denumita achizitiva.  si  nu  pe  alte  cai. Adrogatiunea este actul  prin  care  o  persoana  sui  iuris.  trec  la  mostenitori.  urme   ale  stravechii  conceptii  au  dainuit.  daca  mai   ramaneau. Romanii  considerau  ca  trecerea  timpului  afecteaza  fizionomia  drepturilor  si   datoriilor.  odata  cu  aparitia  actiunilor  honorare   (pretoriene).  in  sensul  ca  ceilalti  codebitori   vor  ramane  si  pe  mai  departe  obligati  pentru  intreaga  datorie.   sanctionate  prin  actiuni  vindictam  spirantes (care  respira  razbunare )  si.  dar  nu  isi  asuma  si  datoriile  lui.  obligatia  sanctionata  prin  actiuni  pretoriene  se   stingea  daca  nu  era  valorificata  in  termen  de   1 an.  intrucat  vechii  romani  considerau  ca   obligatia  este   reflexul  juridic  al  dreptului  de  razbunare .  obligatie  nascuta  din   juramantul   dezrobitului (iusiurandum  liberti).   Cu  timpul  insa. 9 Capitis  deminutio se  referea  numai  la  cazul  adrogatiunii.  obligatii  cu  caracter  foarte  pronuntat  personal.  de  vreme  ce  adrogantul dobandea  toate   bunurile  adrogatului. Multa  vreme.  pretorul  a  initiat  o  reforma prin  care  a  desfiintat  actul   adrogatiunii  in  relatiile  dintre  adrogat si  creditorii  sai.   La  origine.  in  cazul  creantelor  si  datoriilor  care  izvorau  din   delictele  de  vatamare  corporala.  deoarece  ating  indeaproape  persoana  victimei.   Totusi. Prin  efectul  adrogatiunii.  obligatia  nu  se  va  stinge.   9 Prescriptia  extinctiva este  un  alt  mod  de  stingere  a  obligatiilor.

 iar  forma  adaptata a  mandatului  judiciar  a   fost  denumita  mandatul  in  rem  suam (mandatul  in  propriul  interes ). Sistemul  cesiunii  de  actiune 2. nu  se  transmitea  acelasi  drept  de  creanta.  prin  efectul  novatiunii. dreptul  de  creanta  care  nu  era  valorificat  in  termen  de  30  de  ani  se  stingea   prin  efectul  prescriptiei  extinctive.  ratiuni  de  ordin  practic  au  impus  pretorului  si  jurisconsultilor  sa  creeze  mecansime  indirecte   prin  care  se  poate  realiza  cesiunea  creantelor  si  cesiunea  datoriilor. Mandatul  in  rem  suam a  cunoscut  o  evolutie  in  trei  faze: 1.  care  se  deosebeste  fata  de   mandatul  judicar  obisnuit. Noul  creditor era  denumit  cesionar Debitorul era  denumit  debitor  cedat.  astfel  incat  cesionarul  dobandea  un  drept  de  creanta  mai  putin  sigur.  pe  care  l-­‐au  adaptat  de  asa  maniera  incat  sa   poata  fi  utilizat  in  vederea  transmiterii  unui  drept  de  creanta. astfel  incat.  in  epoca  foarte  veche. De  altfel.  care  trebuia  sa  se  oblige  prin  stipulatiune  sau  prin  contractul  litteris   fata  de  noul  creditor. In  al  doilea  rand.  insa. Capitolul  VI Transferul  obligatiilor Multa  vreme. ci  un  drept   nou.  mandantul are  calitate  de  cedant.  insa  odata  cu  revolutia  economica.  in  sensul  ca  mandantul il  imputerniceste  pe  mandatar sa  intenteze  actiunea  in  justitie  in   vederea  valorificarii  unui  drept  de  creanta.In  epoca  postclasica  (424) a  fost  introdusa prescriptia  generala  de  30  de  ani. In  al  treilea  rand. In  cazul  mandatului  in  rem  suam.  iar  mandatarul are  calitatea   de  cesionar. mandatarul nu are  obligatia  de  a  transmite  valoarea  creantei  asupra   mandantului. Sistemul  actiunilor  utile 3.  ci  o  pastreaza  pentru  sine.   Iata  de  ce  romanii  au  recurs  la  mandatul  judiciar.   astfel  incat.  in  conditiile  economiei  naturale.  dovada  ca   mandatul  in  rem  suam se  incheia  in  interesul   mandatarului.  cand  contractele  se  incheiau   foarte  rar.  de  la   sfarsitul  republicii.  creantele  si  datoriile ocupau  un  loc  neinsemnat  in  patrimoniul  cetateanului. romanii  nu  au  admis  transmiterea  obligatiilor  intre  vii  sau  pentru  cauza  de   moarte.   Aceste  procedee  sunt: Ÿ novatiunea Ÿ mandatul  in  rem  suam Cesiunea  de  creanta   Cesiunea  de  creante este operatiunea  juridica  prin  care  dreptul  creantei  este  transmis  de  la   vechiul  creditor  la  noul  creditor .  dovada  ca  mandatul se  incheia  in  interesul  mandantului. Initial. Sistemul  perfectionat  prin  reforma  imparatului  Iustinian New Section 1 Page 41 . de  vreme  ce  novatiunea  inlocuieste  veche  obligatie  cu  o  obligatie  noua. cesiunea  de  creanta  s-­‐a  realizat  prin  novatiunea  cu  schimbare  de  creditor .  dupa  care   mandatarul  avea  obligatia  de  a  transmite  valoarea   acelei  creante  asupra  mandantului.  se  stingeau.  novatiunea  cu  schimbare  de  creditor  nu  se  putea  face  fara   consimtamantul  debitorului. aveau  o  pondere   foarte  mica.  adica  garantiile  si   exceptiunile. creantele  si  datorile ocupau  locul  central  in  patrimoniul  cetateanului  roman.  intrucat     obisnuit  estemandatul  judiciar este  incheiat  in interesul   mandantului.  prin   utilizarea  novatiunii  cu  schimbare  de  creditor.  odata  cu  inflorirea  economiei  de   schimb.   Vechiul  creditor era  denumit  cedant sau  cedent.  accesoriile  vechii  creante.  pe  cand  la   manadatul  in  rem  suam .  a  comertului.

 incat  si  de   data  aceasta.  adica  mandatul.  Din  acest   moment.  actiunea  utila a  cesionarului ramanea  fara   obiect.  iar  in  virtutea  efectului  creator  se  nastea  un  drept  nou . In  faza  a  treia.  cedantul il  imputernicea  pe cesionar sa  intenteze  actiune  impotriva  debitorului   cedat.  in  calitatea  sa  de   titular al  dreptului  de  creanta.  s -­‐a  trecut  la  faza  a  doua (sistemul  actiunilor  utile ). si  pe  cedant si  pe  cesionar. astfel  incat  actiunea   cesionarului ramanea fara  obiect. cesionarul ramanea  titular  al  actiunii  utile.  actiune  care  izvora  din  contractul  de  mandat  si  care  depindea  de  soarta   mandatului.  de  unde   rezulta  ca  debitorul  cedat avea  doi  creditori.  al   carui  titular era  cesionarul.  deoarece  potrivit  reformei  lui  Justinian. Pe  de  alta  parte.  intrucat  obligatia  se  stingea  prin  plata  facuta   cedantului. Cedantul  avea  la  dispozitie actiunea  directa .  mecanismul  realizarii  cesiunii  de  creanta  a  fost  perfect  elaborat. Mai  mult  decat  atat. Contractul  de  mandat  este  prin  excelenta   revocabil.  dreptul  initial  se  stingea .  daca   cesionarul il  soma pe   debitorul  cedat sa  plateasca.  cesionarul dobandea actiuni   proprii.  chiar  daca mandatul  era  revocat.  prin  interpolarea  unei  constitutiuni  a  imparatului  Gordian.  actiunea  cesionarului ramanea  fara  obiect.In prima  faza.  deoarece   temeiul  juridic  al  actiunii  sale.  in  acest   stadiu.  datoria  debitorului  cedat se  stingea  numai  prin  plata  facuta  catre   cesionar. care  nu  mai  depindeau  de  soarta  mandatului.  cedantul avea   actiunea  directa pe  care  o  putea  intenta  impotriva  debitorului  cedat. cesionarul nu mai  putea  intenta  actiunea  impotriva debitorului  cedat . imparatul  Justinian  a   perfectionat  sistemul  actiunilor  utile.  caci  in  virtutea  efectului   extinctiv.   In  aceasta  faza. odata  cu  incheierea  contractului  de  mandat.  ceea  ce  inseamna  ca  cesionarul nu  dobandea  dreptul  de  creanta.   situatia  cesionarului se  consolida  numai  dupa litis  contestatio. Daca  cedantul   intenta  actiunea  directa.  iar  debitorul  cedat platea.  denumite actiuni  utile.  ci  numai  dreptul  de  a  intenta   actiunea  in  justitie. iar  cesionarul  actiunea  utila . astfel  incat.  Asa  se  face  ca  in  prima  faza.   Fata  de  aceste  inconveniente. ramanea  si  mai  departe  obligat.   Cesiunea  de  datorie Cesiunea  de  datorii se  realiza:   Ź prin  novatiunea  cu  schimbarea  de  debitor Ź prin  mandatul  judiciar New Section 1 Page 42 .  iar  daca  debitorul  cedat ii  platea  cedantului.  iar  daca  cedantul revoca   mandatul.  disparea.  cedantul il  putea ierta de  datorie  pe  debitorul  cedat.  Iata  de  ce  s-­‐a  trecut  la  faza  a  treia.

 dintre  care.  s-­‐au  adoptat  4  legi  favorabile  garantilor.  peregrinii.  cu  deosebirea  ca  la  intrebarea  creditorului.  a  economiei  de  schimb.  de  unde  rezulta  ca  atat   sponsio cat  si   fidepromissio se  formeaza  tot  prin intrebare  si  raspuns.  a  fost  creata  o  noua  garantie  personala.   iar  garantul  raspunde:   ͣSpondeo͟(promit) ¸ Garantii  obligati prin  pronuntarea  verbului ͣƐƉŽŶĚĞŽ͟ sunt  denumiti sponsori ¸ La  romani  se  considera  ca  verbul  ͣƐƉŽŶĚĞŽ͟ are vocatia  speciala  de  a  atrage  gratia   zeilor  Romei.  situatia  garantilor  era  ingrata.  astfel  incat  romanii  erau   interesati  ca  si  peregrinii  sa  poata  deveni  garanti Fidepromissio ¸ De  aceea.  romanii  au  cunoscut  2  garantii  personale: (a) Sponsio   (b) Fidepromissio Ambele  garantii  au  fost  create  cu  scopul  de  a  se  asigura  executarea  unor  obligatii izvorate   din  contracte  verbaleincheiate  prin  intrebare  si  raspuns. Sponsio ¸ Dupa  ce  se  incheie  contractul dintre  creditor  si  debitorul  principal se  mai  incheie  un   contract  alaturi  de  cel  principal. Garantiile  sunt de 2  feluri: (1) garantii  personale (2) garantii  reale Garantii  personale Ƒ Un  debitor  accesor denumit  garant se alatura debitorului  principal.  daca  erau  mai  multi  garanti.  garantul  raspundea ͣFidepromitto͟с"promit  cu  loialitate". New Section 1 Page 43 .  care  se  forma tot  prin  intrebare  si   raspuns.  promitandu-­‐i  creditorului   ceea  ce  i-­‐a  promis  si  debitorul  principal Garantiile  personale  in  epoca  veche Ƒ In  epoca  veche.  verb  care  era  accesibil  si  peregrinilor ¸ Garantii  obligati prin  pronuntarea  verbului ͣĨŝĚĞƉƌŽŵŝttŽ͟ erau  denumiti   fidepromisori ¸ La  origine.  catre  sfarsitul   republicii.  strainii  au   devenit  principalii  parteneri  de  comert  ai  romanilor.  nu  le  putea  cere  partea  contributiva  de   datorie ¸ De  aceea. ocazie  cu  care  creditorul  il   intreaba  pe  garant:  ͣIdem  dari  spondes" (promiti  acelasi  lucru).  oricare  dintre  garanti  putea  fi  urmarit   pentru  intreaga  datorie si  daca  platea  nu  dispunea  de  procedee  juridice  pentru  a  se   intoarce  impotriva  cogarantilor si  prin  urmare.  iar  daca  garantul  platea nu dispunea  de  procedee   juridice  pentru  a  se  intoarce  impotriva  debitorului  principal  cu  scopul  de  a  se   despagubi  pentru  plata  facuta ¸ De  asemenea.  in  sensul  ca titularul  creantei (creditorul)  se   putea  agresa  mai  intai  garantului.   nu  si  peregrinii ¸ Odata  cu  dezvoltarea  comertului.  vehement  si  repetat  pana  cand.  ceea  ce  inseamna  ca numai  cetatenii  romani  puteau  deveni  sponsori.Curs  8 3  mai  2010 22:30 Capitolul  VII        Garantii  personale Sigurante  (garantii) Garantiile sunt procedee  juridice  prin  care  creditorul  este  pus  la  adapost  fata  de  consecintele  eventuale   insolvabilitati  a  debitorului.  garantii  au  protestat.  intre  creditor  si  garant.  cea  mai  importanta   este Furia  de  sponsu.

  garantul  chemat  in  justitie  declara  ca  este  dispus  sa  plateasca  daca   creditorul  ii  transmite  toate  actiunile  pe  care  le  are  impotriva  debitorului  principal  Daca  creditorul  ii  transmitea acele  actiuni. Fata  de  faptul  ca  fideiusio  a  aparut  dupa adoptarea  celor  4  legi  favorabile  sponsorilor  si  fideipromisorilor.  judecatorul  pronunta  sentinta  de   absolvire.  astfel  incat  ipoteca  nu  se  mai  stinge.  garantul  declara  ca  este  de  acord  sa  plateasca.  datoria  se  impartea  la  5.   Second.  astfel  incat.  constatand  ca  este  intemeiata.  ori  de  cate  ori  creditorul  isi  asigura  creanta  si  printr-­‐o  garantie  personala.  deoarece  la  intrebarea  creditorului.  Iata  de  ce  garantii denumiti  fideiusiori se  aflau  in  situatia  in  care  erau   sponsorii  si  fideipromisorii  inainte  de  adoptarea  celor  4  legi.  creditorul  ii  va  ceda  toate  actiunile Ƒ Unele  complicatii pot  sa  apara  atunci  cand  creditorul  isi  asigura  creanta  si  printr-­‐o   garantie   personala si  printr-­‐o   ipoteca. ceea  ce  inseamna  ca  in  sistemul  legii  Furia  de  sponsu.  dintre  care  3  erau  solvabili  si  2   insolvabili.  obligatia  se  stingea  prin  plata  facuta  de  garantul  personal  Daca  se  stinge.  intrucat.  ci  se   cumpara  dreptul  de  ipoteca.  De  data  aceasta  au  protestat  fideiusiorii. garantul  poate  intenta   impotriva  debitorului  principal  actiunea  ipotecara New Section 1 Page 44 . dispozitiile  acelor  legi  nu  li  se  aplicau.   garantul  raspundea  prin  verbul  ͣĨŝĚĞŝƵďĞŽ͟ =  consimt  pe  cuvantul  meu. Datoriile contractate  de  sponsori  si  de  fidepromisori  in  Italia  se  stingeau   daca  nu  erau  valorificate  in  termen  de  2  ani  de  la  scadenta .  consecintele   insolvabilitatii  unor  garanti  erau  suportate  de  creditor.  in  fata  pretorului.  iar  in  cazul  nostru.  garantul  platea si  astfel litigiu  se  stingea  Daca  insa.  iar  creditorul  valorifica   3/5.  este  creatia  jurisprudentei Ƒ Potrivit  acestui  beneficiu. garantul  care  platea  datoria  avea  dreptul  de  a  cere  creditorului  sa  ii   transmita  toate  actiunile  pe  care  le  avea  impotriva  debitorului  principal pentru  ca  intentand   acele  actiuni  impotriva  debitorului  principal  sa  se  poata  despagubi  pentru  plata  facuta Ƒ Practic.  romanii  au  creat  3  beneficii in  favoarea  garantilor  care  se  obligau  prin  fideiussio.  in  fata  pretorului.  se  stinge  si  ipoteca.  jurisconsultii  considerau  ca  intr-­‐o  asemenea  situatie nu  se  face  o  plata.  atunci  garantul ii  cerea   pretorului  sa  introduca  in  formula  o  exceptiune  de  dol Ƒ In  faza  a  2-­‐a  a  procesului. Garantiile  personale  in  epoca  clasica   Fata  de  aceste  avantaje  create  a  venit  randul  creditorilor  sa  protesteze.  fata  de  aceasta  redactare  a  formulei.  spre   sfarsitul  epocii  vechi s-­‐a  creat  o  noua  garantie  personala.  se  considera  ca  suma  de  bani   platita  de  garant  este  pretul  cu  care  a  cumparat  dreptul  de  ipoteca  Asadar.  iar  actiunea  ipotecara  nu  mai  are  obiect  De  aceea.  ipoteca  este  un  drept  accesoriu.Aceasta  lege  cuprinde  2  dispozitii: First.  judecatorul  verifica  daca   exceptiunea  este intemeiata. care  se  stinge  odata  cu  obligatia  pe  care  o   garanteaza.  si  printr-­‐ o  ipoteca  si  opteaza  pentru  valorificarea  garantiei  personale.  asa  cum  se  stie.  indiferent  daca  sunt  sau  nu  sunt  solvabili.  ori  de  cate  ori  in   fata  pretorului.  denumita  fideiussio.  si  prefera  sa  valorifice  garantia  personala  Intr-­‐o  asemenea  situatie.  garantul  ii  va  cere  creditorului  sa  ii  transmita   actiunea  ipotecara . Daca  sunt mai  multi  garanti.  Este   vorba  despre: i) Benificiul  de  cesiune  de  actiuni   ii) Beneficiul  de  diviziune   iii) Beneficiul  de  discutiune Beneficiul  de  cesiune  de  actiune Ƒ A  fost  creat  pe  cale  de  interpretare.  creditorul  refuza sa  ii  cedeze  acele  actiuni  garantului.   exceptiunile  au  caracter  absolutoriu Æ creditorul  pierde  si  procesul  si  dreptul  de  creanta  in  intregime .  si  aceasta   dispozitie  este  favorabila  garantilor.  pentru  ca  intentand  actiunea  ipotecara  impotriva  debitorului  principal   sa  se  poata  despagubi  In  practica.   Ex:  daca  existau  5  garanti. datoria  se  imparte  de  drept  in  momentul   scadentei  intre  toti  garantii.  in  procedura  formulara.  incat  fata  de  proteste  creditorilor.   Beneficiile  acordate  lui  fideiussor Prin  reforme  succesive.

 ci   de  garantii  solvabili.  la  beneficiul  de  diviziune.  potrivit  legii  Furia  de  sponsu. prin  care  a  decis  ca titularul   creantei  trebuie  sa  il  urmareasca  mai  intai  pe  debitorul  principal Garantiile  personale  neformale Pe  langa  garantiile solemne sau  formale romanii  au  cunoscut  si  garantii  personale  nesolemne (se  nasteau   New Section 1 Page 45 . pe  cand.  ea se  imparte  in  momentul  lui  litis   contestatio.impotriva  debitorului  principal  actiunea  ipotecara Beneficiul  de  diviziune Ƒ A  fost  creat  printr-­‐o  constitutiune  imperiala de  Imparatul  Hadrian Ƒ Potrivit  acestui  beneficiu.  daca  garantul  urmarit  in  justitie  renunta  la  beneficiul   de  diviziune.  datoria  se  imparte  numai  la  cerere Ź Daca  garantul  urmarit  in  justitie  omite  sa  ceara  diviziunea  datoriei. pierde  procesul (pentru  ca  cere  mai  mult) Ź La  beneficiul  de  diviziune. potrivit  legii  Furia  de  sponsu. Beneficiul  de  discutiune Ƒ Potrivit beneficiului  de  discutiune. iar  consecintele  insolvabilitatii  unor  garanti  nu  sunt  suportate  de  creditori. iar  daca  debitorul  principal  era  insolvabil.  nu  exista  nici  actiune)  De  aceea.  Imparatul  Justinian.  iar  consecintele  insolvibilitatii  unor  garanti  le  suporta   creditorul.  astfel  incat  nu  le  poate  cere  partea  contributiva  din  datorie Ź In  sistemul  legii  Furia  de  sponsu. prin  interpretare.  printr-­‐o  constitutiune  imperiala  din  531 a  desfiintat  in  mod   expres  efectul  extinctiv  a  lui  litis  contestatio Æ creditorul  putea  foarte  bine  sa  il  urmareasca   mai  intai  pe  debitorul  principal.  intre  sistemul  introdus  prin  legea  Furia  de  sponsu si  sistemul  introdus  prin  beneficiul  de   diviziune  sunt  o  serie  de  deosebiri ¸ In  primul  rand.  potrivit  legii Furia  de  sponsu.  datoria  se  imparte  numai  intre  garantii   solvabili.  puteau  deveni   insolvabili  si  alti  garanti.  atunci  el   poate  fi  condamnat  sa  plateasca  intreaga  datorie Ź Daca  plateste nu dispune  de  mijloace  juridice  pentru  a  se  intoarce  impotriva   cogarantilor.  in  sensul  ca  dreptul  de  creanta  se  stingea  cu  ocazia  procesului  dintre  creditor  si   debitorul  principal.  datoria  se  imparte  intre  toti  garantii.  dintre  care  3  solvabili  si  2  insolvabili.  astfel  incat  in  acel  interval  de  timp.   fie  ca  sunt  solvabili  sau  nu. Ex:  daca  sunt  5  garanti.  insa   acest  sistem  era  echivoc  deoarece  depindea  de  buna  credinta  a  garantului  Astfel  incat. creditorul  nu  il  putea  urmari  prin  alta   actiune  si  pe  garant (unde  nu  exista  drept.  deorece  se  opunea  efectului  extinctiv  a  lui   litis  contestatio.  iar  daca  creditorul  cere  de  la  garantul  urmarit intreaga   datorie.  datoria  se  imparte  in  momentul   scadentei.  adica  intre  creditor  si  garant sa  se   incheie  o  conventie de  buna  credinta.  iar  daca  acesta  se  dovedea  insolvabil  putea  intenta  o  noua   actiune  impotriva  garantului Ƒ In  535 Imparatul  Justinian  a  mai  dat  o  constitutiune  imperiala.  in  paguba  celor  care  ramaneau  solvabili.  pe  cand  la  beneficiul  de  diviziune.  datoria  se  imparte  de  drept. pe  cand  la beneficiul  de  diviziune.  prin  care  garantul  promitea  sa  nu  se  prevaleze  de   efectul  extinctiv  al  lui  litis  contestatio  daca  debitorul  principal  se  va  dovedi  insolvabil.  datoria  se  va   imparti  la  3 ¸ In  al  treilea  rand.  garantul  urmarit  in  justitie are  dreptul  de   a-­‐i  cere  creditorului  sa  imparta  datoria  intre  toti  garantii  solvabili  in  momentul  lui  litis   contestatio Ƒ Asadar.  va  plati  intreaga  datorie ¸ In  al  doilea  rand.  s-­‐a  admis  ca  intre  parti.  in  intervalul  de  timp  cuprins  intre  momentul  scadentei  si  momentul  lui   litis  contestatio  trece  timp.   garantul  urmarit  in  justitie  avea  dreptul  de  a-­‐i  cere   creditorului  sa  il  urmareasca  mai  intai  pe  debitorul  principal si  numai  daca  debitorul  principal este insolvabil sa  intenteze  o  noua  actiune  impotriva  sa Ƒ Insa  acest  beneficiu nu  a  putut  fi  valorificat  in  practica .  garantul  urmarit  in  justitie nu poate  renunta  la   diviziunea  datoriei.  daca  exista mai  multi  garanti.

Ƒ Asadar.   ƒ Transmitere insotita de  o  conventie prin  care  creditorul  promitea  sa  retransmita  lucrul  daca  debitorul  isi   va  fi  platit  datoria  la  scadenta.   Ƒ Daca  la  scadenta debitorul  plateste se  transforma  in  creditor.  actiunea  a  fost  data  creditorului.  ci  se  contopesc  intr-­‐un  singur  act.Pe  langa  garantiile solemne sau  formale romanii  au  cunoscut  si  garantii  personale  nesolemne (se  nasteau   printr-­‐o  simpla  conventie  a  partilor).  care  putea  intenta  actiunea  impotriva  bancherului.  mandantul il  imputernicea pe  mandatar sa  dea  cu  imprumut  o  suma  de  bani  unui  tert. cu  alte   New Section 1 Page 46 .  conventia  partilor  si  mancipatio  sau  in  iure  cessio  nu  sunt  acte  distincte  in  aceasta  utilizare  a   lor.  mandatarul era  creditorul  tertului  pe  care  l-­‐a  imprumutat.  intre  client  si  bancher  se  incheia  o  conventie  prin  care  bancherul  promitea  sa   plateasca  el  acea  datorie.  daca   debitorul  nu  plateste. Ƒ Insa. bancherul  devea  garant  pentru  clientul  sau.  creditorul isi  poate  valorifica  dreptul  de  creanta  pe  seama  lucrului  atribuit  cu  preferinta  fata   de  creditorii  chirografari.  deoarece  in  acest  caz.  de  catre  debitor. Ƒ Mai  tarziu.  iar  daca   la  scadenta bancherul  nu plateste  datoria pe  care  a  contractat-­‐o  clientul  sau.   Romanii  au  creat  3  garantii  reale: i) Fiducia  cum  creditore ii) Gajul  (Pignus) iii) Ipoteca Fiducia  cum  creditore ƒ Fiducia  se  formeaza  prin transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate  prin   mancipatio sau  in  iure   cessio.  mandatarul  se  indrepta  prin  alta   actiune  impotriva  mandantului.  Sunt  in  numar  de 3: i) Pactul  de  constitut ii) Mandatum  pecuniae  credendae iii) Receptum  argentarii Pactul  de  constitut Ƒ Este  o  simpla  conventie in  baza  careia  bancherul  se  obliga  sa  plateasca  datoria  clientului  sau  la   un  nou  termen.   Ƒ Avem  in  vedere  situatia  in  care  clientul  unui  bancher  nu  isi  putea  plati  datoria  fata  de  un  tert . Ƒ Daca  debitorul  nu  putea  plati  suma  pe  care  a  luat-­‐o  cu  imprumut. Ƒ In  acest  caz.  In  felul   acesta. Garantiile  reale = procedee  juridice  prin  care  debitorul  atribuie  un  lucru  creditorului  sau.  fie  sub  forma  constituirii  unei  ipoteci cu  efectul ca  la  scadenta. Prin  natura  lor.  dar  la  alt  termen  decat  cel  stabilit  in  obligatia  preexistenta.  iar creditorul devine  debitor.  totusi  romanii  au   continuat  sa  utilizeze  in  paralel si  garantiile  personale.  fie  sub  forma   transmiterii  proprietatii  sau  a  posesiunii.  iar litis  contestatio va  stinge  doar  obligatia  dedusa  in  justite. Ƒ In  aceasta  situatie.  si  daca  acesta  este  insolvabil  se   poate  indrepta  si  impotriva  mandantului  care  este  garant.  incat  mandatarul  poate   foarte  bine  sa  il  cheme  in  justitie  mai  intai  pe  debitorul  principal.  deoarece nu  toti  debitorii  dispuneau  de  lucruri  pentru  a   constitui  garantii  reale.  atunci actiunea  era   intentata  de  catre  client.   Capitolul  VIII              Garantiile  reale Pe  langa  garantiile  personale.  la  mandatum  pecuniae  credendae mandatarul putea  intenta  2  actiuni:  si  impotriva   debitorului sau  si  impotriva  mandantului. pe  care  il  denumim fiducia.  garantiile  reale  asigura  o  serie  de  avantaje  in  raport  cu  cele  personale.  romanii  au  cunoscut  si  garantii  reale.  fie  pe  in  iure  cessio. Receptum  argentarii Ƒ Conventia  prin  care  bancherul  promite  sa  plateasca  o  datorie  eventuala  a  clientului  sau .  cele  2  obligatii  au  obiecte   diferite.  iar  mandantul era   garantul  debitorului. Mandatum  pecuniae  credendae Ƒ Mandatul  pentru  a  da  bani  cu  imprumut:  in  virtutea  acestui  contract.   ƒ De  unde  rezulta  ca  fiducia este  o  conventie  grefata fie  pe  mancipatiune.

  daca  fostul  creditor devine  insolvabil.  deoarece  dreptul  de   urmarire  si  dreptul  de  preferinta  pot  fi  exercitate  numai  de  titularii  de  drepturi  reale.  prin  efectul  fiduciei.  Daca  lucrul  dat  in  garantie  ajunge  in   mainile  unui  tert. De  aceea. New Section 1 Page 47 .  fostul  debitor  devenit  creditor dispune  de  o  actiune  personala pe   care  o  poate  intenta  impotriva  fostului  sau  creditor.  fostul  debitor  va  veni  in  concurs cu  ceilalti  creditori  ai   fostului  sau  creditor.  Prin  urmare.  fostul  debitor  nu  are  actiune  impotriva  tertului  respectiv.Ƒ Daca  la  scadenta debitorul  plateste se  transforma  in  creditor.  si  totodata   debitor  conditional. ci  numai  o  parte  proportionala  cu  valoarea  acelui  lucru. cu  alte   cuvinte. Ƒ Dupa  ce  isi  plateste  datoria.  nici  de  dreptul  de  urmarire.  Intrucat  este  titular  de  actiune  personala  el  nu   se  va  bucura  nici  de  dreptul  de  preferinta.  creditorul  devine  proprietar  al  lucrului  dat  in  garantie .  iar creditorul devine  debitor.  nu  va  putea  obtine  intreaga  valoare  a  lucrului  dat  in  garantiei.

 pe  marfa  si  pe  credit.  ceea  ce   inseamna  ca: ƒ nu vine  in  concurs  cu  creditorii  chirografari  ai  fostului  sau  creditor ƒ poate  urmari  lucrul  dat  in  garantie in  mainile  tertilor  dobanditori. cĉĐŝŝŶǀƌĞŵĞĂůƵŝKĐƚĂǀŝĂŶ͕ arendasii denumiti  si  coloni  voluntari se  instalau  pe  domeniul   agricol  cu  inventarul  lor  agricol.  Dreptul  de  retentie 2.  Abia  mai  tarziu.  Fireste.  si  daca  ar  fi   transmis  acele  bunuri  prin  fiducia  sau  prin  gaj  nu  ar  mai  fi  putut  cultiva  terenul.   Totusi.  Interdictul  salvian 3.  aceasta  obligatie  a  arendasului  trebuia  sa  fie garantata .  alte  bunuri  nu  avea.  romanii  au  creat  o  garantie  mai  evoluata.  Actiunea  quasiserviana Dreptul  de  retentie S-­‐a  nascut  in  legatura  cu  relatiile  dintre  marii  proprietari  funciari  si  arendasi  sau  coloni   voluntari.   ipoteca  romana  a  trecut  prin  patru  faze pe  care  le  denumim: 1. In  al  doilea  rand.  perfect  adaptata  la  cerintele  unei  societati  care  se  intemeia  pe   economia  de  schimb.Curs  9 5  mai  2010 11:14 Gajul Fata  de  dezavantajele  pe  care  le  prezinta   fiducia.  romanii  au  desemnat  ipoteca  prin  cuvantul  "pignus".  si  gajul  prezinta dezavantajul ca  debitorul  nu  poate  garanta  si  alte  datorii  cu  acel  lucru .  daca  arendasul  nu-­‐si  plateste  arenda.  fostul  debitor  are  impotriva  fostului  sau   creditor si  o  actiune  personala.  s-­‐a  admis   ca  la  scadenta.  dreptul  de  retentie  nu  se  putea  exercita. Se  formeaza  prin transmiterea  unui  bun  cu  titlu  de  posesiune  prin  traditiune  de  catre  debitor  catre   creditorul  sau. Gajul  este  o  conventie  grefata  pe  traditiune.  arendasul  primea  spre  folosinta  o   suprafata  de  pamant(  cateva  iure).  Daca  acesta  era  transportat  in  fara  mosiei.  fiducia  si  gajul  nu  se  puteau  utiliza  in  vederea  garantarii  datoriei  arendasului  pentru  ca   arendasul  se  instala  pe  mosie  numai  cu  inventarul  sau  agricol.  si  o  actiune  reala caci  el  se  poate  indrepta  impotriva  fostului  creditor  prin   actiunea  in  revendicare astfel  incat  el  se  bucura  si  de  dreptul  de  preferinta si  de  dreptul  de  urmarire. dreptul  de  retentie putea  fi  exercitat  de  latifundiari  numai  cate  vreme  inventarul  agricol   se  afla  pe  mosie.  ne  dau  prilejul  sa   reconstituim  procesul  formarii  ipotecii  romane  ca  institutie  juridica  originala  intrucat  in  procesul  formarii  sale.  vine  de  la  "ipotiki".  Aceasta  noua  garantie  este ipoteca.  astfel   incat  romanii  au  creat  o  noua  garantie  reala.  "pignus"  (gaj).   incat  s-­‐a  trecut  la  faza  a  doua  a  ipotecii.  in  schimbul  carora  se  obliga  sa  plateasca  anual  o  suma  de  bani   sau  o  parte  din  recolta.  la  intredictul  salvian .  Hr.  latifundiarul  sa-­‐i  retina  inventarul  agricol  prin   exercitarea  dreptului  de  retentie.  initial.  gajul  prezinta  marele avantaj  ca  lucrul  este  transmis  cu   titlu  de  posesiune.  textele  jurisconsultilor  clasici  din  prima  jumatate  a  secolului  I  d. Fata  de  fiducia.  incat  dupa  executarea  obligatiei.   Insa.  Dar   acest  argument  nu  rezista  deorece.  a  fost  preluat  cuvantul  "ipotiki".   dupa  formarea  ipotecii  romane.  transmitere  insotita  de  o  conventie prin  care  creditorul  promite  sa  retransmita  lucrul  daca   debitorul  isi  plateste  datoria  la  termen. iar  debitorul   ramane  proprietar  al  acelui  lucru.  Actiunea  serviana 4. iar  creditorul devine  posesor al  lucrului  si  totodata   debitor   conventional. creditorul  ipotecar  are  dreptul  de  a  intra  in  posesia  lucrului  si  de  a-­‐l  vinde  in  vederea  valorificarii  dreptului  de   creanta. Ipoteca Marele avantaj al  ipotecii  consta  in  faptul  ca lucrul  ramane  in  mainile  debitorului  pana  la  scadenta si   poate  fi  folosit  conform  destinatiei  sale  economice si  numai  daca  la scadenta debitorul  nu-­‐si  plateste  datoria.  De  aceea.  Pe  baza  contractului  de  locatiune.  intrucat  cuvantul  "ipoteca" este  de  origine  greaca. New Section 1 Page 48 . Multa  vreme  s-­‐a  afirmat  in  mod  gresit  ca  ipoteca  romana nu  ar  fi  originala si  ca  ar  fi  fost  preluata  intr-­‐o   forma  gata  elaborata  de  la  greci.   Insa.

Aparitia  unor  drepturi  reale care  se  nasc  din  simpla  manifestare  de  vointa  a  partilor  a  marcat   evolutia  dreptului  roman  in  directia  subiectivizarii  si  abstractizarii  valorilor  juridice.Interdictul  salvian In  aceasta  faza.  iar  daca  un  lucru  era  ipotecat  de  mai  multe  ori  se  punea  intrebarea care  dintre   New Section 1 Page 49 .  o  asemenea  ipoteca  este  denumita  legala. Ipoteca  autentica S-­‐a  nascut  in  legatura  cu rangul  ipotecii. Actiunea  quasiserviana Pe  baza  unei  simple  conventii.  proprietarul  funciar putea   intra  in  stapanirea  inventarului  agricol  al  arendasului chiar  daca  era  transportat  in  afara  mosiei.  ipoteca  fiscului.  Astazi.  prin  abataerea  de  la  regula  potrivit  careia  drepturile   reale  nu  se  nasc  din  simple  conventii  ci  din  contracte  speciale. Ipoteca  testamentara Era  instituita  printr-­‐o clauza  inclusa  in  testament  in  favoarea  legatarilor  sau  a   fideicomisarilor.   ceea  ce  inseamna  ca  putea  urmari  acel  inventar  agricol  oriunde  s -­‐ar  fi  aflat.   Spre  exemplu.  ipoteca  s-­‐a  putut  constitui  in   relatiile  dintre  orice  creditori  si  orice  debitor.  dar  nu  si  in  mainile   oricui.  cĉĐŝƌŽŵĂŶŝŝĂƵ creat  4  asemenea  drepturi  reale ` Superficia ` Conductio  agri  vectigalis ` Emfiteoza ` Ipoteca Pe  langa  ipoteca  izvorata  din  conventia  partilor.  sanctionat  prin  actiunea  serviana.  De  regula.  s-­‐a  trecut  la  faza  a  treia  a  ipotecii.  acelasi  lucru  nu  putea  fi  ipotecat   de  mai  multe  ori.  daca  arendasul nu-­‐si  platea  datoria  la  termen.  latifundiarul  devine  titular  al  unui  veritabil   drept  real.  s-­‐a  trecut  la  faza  a  patra.  daca  fideicomisul  era  inclus  in  testament.  incat  vointa  debitorului  de  a  ipoteca  lucrul   era  prezumata.  care  apasa  asupra  bunurilor  cetatenilor  impozabili. pentru  ca  la  romani.  romanii  au  mai  cunoscut: 1.  acest  drept  real.  cum  ar  fi  mancipatio sau in  iure   cessio.  Din  acel  moment. Actiunea  serviana In  aceasta  faza.   Dar. Ipoteca  testamentara   4. deoarece  se  bucura  de  dreptul  de  urmarire si  de  dreptul  de  preferinta. Categorii  de  ipoteci Romanii  au  creat  mai  multe  categorii  de  ipoteci.  adica  daca  acel  inventar  era  dobandit  de  terte  persoane.  proprietarul  funciar putea  urmari  inventarul  agricol  al  arendasului  oriunde  si   in  mainile  oricui. se  putea  naste  numai  in  relatiile   dintre  latifundiari  si  arendasi .  pentru  ca   fideicomisul  se  putea  forma  si  in  afara  testamentului. Ipoteca  privilegiata Avea  prioritate fata  de  celelalte  ipoteci  indiferent  de  data  constituirii  lor. ceea  ce  inseamna  ca  ea  s-­‐a  putut  utiliza  pe  scara   generala.  nu  avea  actiune  impotriva  tertilor   dobanditori.  ipoteca  romana  era  conventionala intrucat  ea  se  nastea  din  conventia  partilor.  ceea  ce  inseamna  ca  in  aceasta  faza.incat. Ipoteca  autentica     Ipoteca  tacita Se  nastea  din  dispozitiile  legilor sau  prin  cutuma.  creditorul  putea  intra  in  stapanirea  lucrului  ipotecat  si-­‐l  putea   vinde  daca  debitorul  nu-­‐si  platea  datoria  la  termen.  cĉĐŝƉƌŝŶĂƐĞŵĞŶĞĂŝƉŽƚĞĐŝĞƌĂƵŐƌĞǀĂƚĞƵŶĞůĞďƵŶƵƌŝĚŝŶƐƵĐĐĞƐŝƵŶĞƉĞŶƚƌƵĂƐĞ asigura  executarea  legatelor  si  a  fideicomiselor. Acesta  este  cazul  ipotecii  care  se  constituie  in  relatiile  dintre  proprietarii  funciari  si   arendasi.  De  aceea. Ipoteca  privilegiata 3. Ipoteca  tacita 2.  denumita  actiunea  quasiserviana.  actiunea  serviana.

 care  o  definesc: 1.  Cu  toate  acestea. Ipoteca  romana  este  conventionala.   deoarece  creditorii  ipotecari  posteriori  in  rang  isi  puteau  valorifica  si  ei  dreptul  de  ipoteca  pe   seama  bunurilor  care  mai  ramaneau  dupa  valorificarea  ipotecilor  anterioare  in  rang. In  acest  sens.  pentru  ca  numai  lucrurile  corporale  sunt   susceptibile  de  posesiune.   O  asemenea  ipoteca.   individual-­‐determinate. de  vreme  ce  in  mod  obisnuit  ea  se  constituie  prin  simpla   conventie  a  partilor. Ipoteca  are  caracter  clandestin. 5.  care  aveau   ipoteci  mai  recente. 2.  Ea   presupune  respectarea  unor  forme  de  publicitate cĉĐŝĞĂƐĞĐŽŶƐƚŝƚƵŝĂ͗ ¸ fie  prin  transcriere  intr-­‐un  registru  public   ¸ fie  printr-­‐un  inscris  privat.   mai  tare  in  drept).  II.   II. iar  ceilalti  creditori.  inaintea  unei  ipoteci  mai  vechi.  ocult.   Astfel.  incat.  oricare  dintre   mostenitori  poate  fi  urmarit  pentru  intreaga  datorie.  la  romani. La  aceasta  intrebare  s-­‐a  raspuns  prin  principiul "prior  tempore  potior  iure" (primul  in  timp. contrasemnat de  cel  putin  trei martori.  se  constituie  prin  simpla   conventie  a  partilor  si  nu  presupune  forme  de  publicitate.  isi   valorifica  dreptul  de  ipoteca.  incepand  din  sec.  putea  fi  ipotecata  nuda  proprietate.  dar  si  foarte  periculoasa.  fara  sa  declare   ipotecile  anterioare. La  origine.  ipoteca   autentica  nu  putea  fi  antedatata.  iar.  de  regula.  creditorul  ipotecar   va  intra  in  posesia  intregului  lucru  ipotecat  si  nu  in  posesia  unei  parti  proportionale  cu  partea   din  datorie  care  a  mai  ramas.  partile  puteau  antedata ipoteca  prin  datarea  unei  ipoteci  mai  recente  in  mod   fraudulos.  Cu  timpul  insa. un  patrimoniu  intreg sau  recolta  viitoare.  jurisconsultii  clasici.  intrucat  presupunea  fome  de  publicitate.  care   New Section 1 Page 50 .  mobile sau imobile.  prin  sec.  Aceasta  posibilitate  de  frauda  genereaza  anumite  consecinte: ĺ Daca  sunt mai  multi  creditori  ipotecari . In  primul  rand. Ipoteca  este  un  drept  real.  iar  creditorul  ipotecar poate  exercita  atat  dreptul  de  preferinta cat   si  dreptul  de  urmarire.  dreptul  de   creanta. Ipoteca  este  indivizibila.de  mai  multe  ori.  a  aparut  si  ipoteca  generala.  ea  a  fost  speciala.  ceea  ce  inseamna  ca  purta  asupra  unor  lucuri  corporale.  Din  acest  caracter  ocult  al  ipotecii   decurg  doua  posibilitati  de  frauda.  De  aceea.  o  universalitate.  iar  caracterul  indivizibil  al  ipotecii  se  manifesta  sub  2  aspecte.  spuneau  ca  ipoteca  poarta  asupra   tuturor  lucrurilor  prezente  si  viitoare.  romanii  au  creat  ipoteca  autentica.   Pentru  a  se  combate  aceasta  posibilitate  de  frauda. 4.  dupa  cum  mai  spuneau  ca  tot  ce  se  poate  vinde  se   poate  si  ipoteca .  poate  90%  sau  chiar  99%  din  datorie.   Al  doilea  aspect al  caracterului  indivizibil  se  invedereaza  atunci  cand  debitorul  plateste   o  parte  din  datorie.  debitorul  poate  ipoteca  acelasi  lucru  de  mai  multe  ori .  dreptul  de  servitute.   Primul  aspect al  caracterului  indivizibil  se  învedereaza  atunci  cand lucrul  ipotecat  se   imparte  intre  mostenitori.  ipoteca  apasa  in  intregime  asupra  fiecarei  parti  din  lucru  si  ipoteca  garanteaza  in   intregime  fiecare  parte  din  datorie.   Insa.  in  exemplul  nostru  o  treime. ĺ Daca  ipoteca  este  valorificata  de  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang.  de  vreme  ce  ipoteca  apasa  in  intregime   asupra  fiecarei  parti  de  lucuru.  alaturi  de  cea  speciala.  iar  daca  un  lucru  era  ipotecat  de  mai  multe  ori  se  punea  intrebarea care  dintre   creditorii  ipotecari  are  prioritate.  subscris.  ipoteca  imbogatindu-­‐se   totodata  cu  accesoriile  si  fructele  sale.  De  aceea. de  exemplu  trei  mostenitori.  denumita  autentica.  erau  denumiti  creditori  ipotecari  posteriori  in  rang.  iar  celelalte  ipoteci  se  sting  din  lipsa  de  obiect. Caracterele  ipotecii   Ipoteca  romana  prezinta  si  anumite  caractere.  in  virtutea  principiului  "prior   tempore  potior  iure".  deoarece  nu  vine  in  concurs  cu  creditorii  chirografari si  poate  urmari   lucrul  ipotecat  in  mainile  oricui.  ipoteca  este  foarte  tentanta.  si  cu  toate  ca  fiecare  mostenitor   dobandeste  numai  o  parte  din  lucrul  ipotecat.   Utilitatea  ipotecii  generale  aparea  atunci  cand  existau  mai  multi  creditori  ipotecari.  pe  fondul  dezvoltarii  economiei  de  schimb.  de  vreme  ce.  ipoteca  se  forma  prin simpla  conventie.  secret.pe  de  alta  parte.  creditorul  ipotecar  anterior  in  rang  are  prioritate. 3. Ipoteca  romana  poate  fi  generala.  Acel  creditor  era  denumit  creditor  anterior  in  rang. trecea  inaintea  ipotecilor  conventionale indiferent   de  data  constituirii  lor.  ce  nu  presupunea  forme  de   publicitate.  ceea  ce  inseamna  ca  avea  prioritate  creditorul  care  a  constituit  ipoteca  cu  cea  mai   veche  data.

Efectele  ipotecii Ipoteca  romana  genereaza  anumite  efecte  pe  care  le  denumim ius  possidendi si  ius  distrahendi.  Paul  a  afirmat  ca  dupa  trecerea  termenului  de  30   de  ani.  Insa.  De  aceea.  Daca  nu. ce  presupune  forme  de  publicitate.  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang  avea   nevoie  de  bani  lichizi.  din  acel  moment.  este  modificat.   ori.  deoarece  in  dreptul   postaclasic  a  aparut  prescriptia  extinctiva  generala  de  30  de  ani. nu  mai  are  obiect.  atunci  creditorul  va  intenta  impotriva  lui  actiunea   quasiserviana. deoarece  ea  se  stinge  odata  cu  creanta  pe  care  o   garanteaza.  La  origine.  care  este  o  actiune  arbitrara.  arbitrul  devenea  judecator  propriu-­‐zis  si  il  condamna  pe  debitor  sa  plateasca  valoarea  creantei   si.  Totusi.  in  plus.  in  sensul  ca  ea  garanteaza  o  obligatie  naturala.  cautand  un  loc   potrivit  si  un  cumparator  potrivit.  platea  in  locul  debitorului  si  devenea  titularul  celei   mai  vechi  ipoteci.  ceea  ce  ar  insemna  sa  admitem   ca  exista ipoteca  fara  obiect.   In calitate  de  arbitru.  dar  caracterul  accesor  al  ipotecii  nu  se  valorifica  atunci  cand   dreptul  de  creanta  se  stinge  prin  prescriptia  generala  de  30  de  ani.  socotind  ca  asteptand  un  moment  potrivit.   In  al  doilea  rand.ĺ Daca  ipoteca  este  valorificata  de  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang.  cĉĐŝĚƌĞƉƚƵůĚĞĐƌĞĂŶƚĂƐ-­‐a  stins  prin  efectul  prescriptiei   extinctive.  presupunand  forme  de  publicitate.  daca  acest  efect  putea   New Section 1 Page 51 .  indiferent  de  data  constituirii  ei. Pentru  a  se  combate  aceasta  posibilitate  de  frauda.  dobanzile.  denumita  mai  tarziu ipotecara.  ei  au  creat  ius  offerendae  pecuniae sau  dreptul  de  a  oferi  o  suma  de   bani.  insa.   adica  dreptul  de  a  poseda si  dreptul  de  a  vinde.  judecatorul  ordona  debitorului  sa  remita  lucrul .  ori.  pe  tarm  delictual.  ius  possidendi a  fost  unicul  efect  al  ipotecii.  la  un  moment  dat.  astfel  incat  dreptul  de  creanta   care  nu  era  valorificat  in  30  de  ani  de  la  scadenta  se  stingea.  daca  au  devenit  presupuse. Ipoteca  este  un  drept  accesoriu.  ipoteca  ii  supravietuia  vreme  de  10  ani.  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang  urca  in  rangul   celui  anterior  pentru  ca  ii  platea  creanta.  va  putea  sa  vanda  acel  lucru  la  un  pret  care  sa  acopere   ambele  creante.  dreptul  de  a  vinde  izvora  chiar  din   conventia  de  ipoteca.  In  plus.  ceea  ce  presupune  ca  judecatorul   are  o  dubla  calitate.  Daca  executa  ordinul  litigiul  se   stingea.  dreptul  de  creanta  nu  se  stinge  in  intregime. creditorul  ipotecar  posterior  in   rang  isi  marea  creanta  cĉĐŝůĂǀĂůŽĂƌĞĂĐƌĞĂŶƚĞŝƐĂůĞƐĞĂĚĂƵŐĂƐŝǀĂůŽĂƌĞĂĐƌĞĂŶƚĞŝƉĞĐĂƌĞĂ platit-­‐o.  acest  text  din  Paul  este  in  mod   sigur  interpolat.  si  creanta  lui  si  cea  pe  care  a  platit-­‐o.  creditorul  ipotecar  posterior  in  rang  se  prevala de ius  offerendae  pecuniae numai  daca  lucrul  ipotecat  avea  o  valoare  suficient  de  mare  pentru  a   acoperi  valoarea  ambelor  creante. ipoteca  are  totusi   obiect.  astfel  incat  in  acel  interval  de  timp  de  10  ani.  incat  atunci  cand  dreptul  de  creanta  se  stingea  prin  efectul   prescriptiei  extinctive.  pe  de  alta   parte.  dar termenul  de  prescriptie  al   ipotecii era  la  romani  de 40  de  ani.  Aceasta  posibilitate  de   frauda  a  fost  combatuta prin  ipoteca  autentica.  care   se  grabeste  sa-­‐si  valorifice  dreptul. 6.   Astfel.  daca  la  scadenta debitorul  nu  isi  plateste  datoria. Ca  sa  solutioneze  aceasta  contradictie.  in  practica.  pentru  a  exercita  acest  drept.  Aceasta   ipoteca  trecea  inaintea  celei  conventionale. A  doua  posibilitate de  frauda  consta  in  antedatarea  ipotecii.  romanii  l-­‐au  sanctionat pe  debitorul   ipotecar  de  mai  multe  ori.  efectele  esentiale  ale  unui  act  juridic  nu  pot  fi  desfiintate  prin  conventia  partilor.  acesta  va  fi evins (deposedat  de  lucru   prin  proces)  de  creditorul  ipotecar  anterior  in  rang. creditorul  ipotecar  are  dreptul  sa  intre  in  posesia   lucrului. Cu  toate  acestea.  pentru   comiterea  delictului  de stelionat.  fiindca  cealalta  era  presupusa.  partile  aveau   posibilitatea  sa  incheie  o  conventie  speciala  alaturata  conventiei  de  ipoteca.  au  devenit  presupuse.  iar  daca  debitorul  refuza  sa  remita  lucrul.  prin  datarea  in  mod   fraudulos  a  unei  ipoteci  mai  recente  inaintea  unei  ipoteci  mai  vechi.  prin  care  creditorul  dobandea   dreptul  de  a  vinde  lucrul  grevat  cu  ipoteca speciala  si  intrucat  aceste  conventii  speciale  alaturate  conventiilor  de   ipoteca  erau  frecvente. ci  supravietuieste  vreme  de  10  ani in   cadrul  unei obligatii  naturale.   dreptul  de  a  vinde nu  a  fost  un  efect  esential  al  ipotecii pentru  ca partile  aveau   posibilitatea  sa  incheie  o  conventie  speciala prin  care  creditorul  renunta  la  dreptul  de  a  vinde  lucrul  ipotecat.  exercitand  ius  offerendae  pecuniae.  fara  sa  declare  ipotecile  anterioare.  iar.  prin  care  debitorul  putea  sa  fie  in  situatia  de  a  i  se  plati  datoria  de  catre  creditorul   ipotecar  posterior  in  rang.  In  felul  acesta.  ipoteca  autentica  nu  putea  fi  antedatata.  adica  se  considera  ca  s-­‐au  incheiat  chiar  daca   nu  fusesera  incheiate  si.  in  practica.

avand  in  vedere  faptul  ca  este  un  drept   accesoriu.  daca  acest  efect  putea   fi  desfiintat  prin  conventie.  adica  transmite  mai  mult  decat  are.  conform  caruia  "nemo  plus  iuris  ad  alium  transferre  potest  quam  ipse  haberet" (nimeni  nu  poate   transmite  altuia  un  drept  mai  mare  decat  are  el  insusi).  prin  valorificarea  ipotecii  de  catre  creditorul  ipotecar   anterior  in  rang  si  prin  renuntarea  la  ipoteca.  creditorul  ipotecar  dobandeste  lucrul   cu  titlu  de  posesiune.  ori. De  asemenea.ori.  in  cazul  nostru.  de  vreme  ce  dreptul  care  se  naste  din  simpla  conventie  se  poate   stinge  tot  prin  simpla  conventie.   Pe  de  alta  parte. New Section 1 Page 52 .  se  poate  stinge prin  pieirea  in  intregime  a  lucrului  ipotecat .  inseamna  ca  nu  era  esential. Stingerea  ipotecii Ipoteca  se  stingea  in  primul  rand   prin  executarea  obligatiei.  ipoteca  se  stinge prin  confuziune. De  asemenea.dar  il  poate  transmite  cu  titlu  de  proprietate.  efectele  esentiale  ale  unui  act  juridic  nu  pot  fi  desfiintate  prin  conventia  partilor.  ori.  prin  exercitarea  dreptului  de  a  vinde se  incalca  un  principiu  fundamental  al  dreptului   roman.

Catre  sfarsitul  republicii. Ƒ Contractul  incheiat  in  forma  verbala =  actum  verbis Ƒ Contractul  incheiat  in  forma  scrisa =  actum  litteris Ƒ Contractul  real =  actum  re Initial.  ci  numai  pe  taram  religios ¸ Al  doilea  juramant era  prestat  dupa actul  dezrobirii si  producea  efecte  pe  plan   juridic.  nici  pe  cale  de  exceptiune. Totusi.  dotis  dictio New Section 1 Page 53 . Cele  mai  importante  izvoare  de  obligatii  sunt   contractele (=conventia  generatoare  de  obligatii) In  vechiul  drept  roman.  pe  cand  romanii  nu   faceau  distinctie  intre  drept  si  religie (ius  si  fas).  aceste  contracte  nesolemne  au  fost  privite  de  romani  ca  o   exceptie  de  la   principiul  formalismului  in  materie  contractuala.  indiferent  daca  erau  sau  nu   imbracate  in  forme  solemne.  cuvantul  contractus a  aparut  tarziu.  dupa  care  partile  pronuntau  un  juramant   religios  prin  care  invocau  favoarea  zeilor  Romei.  chiar  si  in  epoca  clasica.  simpla  conventie  nu  putea  fi  sanctionata. La  randul  lor.  quasidelicte.  intrucat  dezrobitul  era  persoana  si  se  putea  obliga Contractele  in  forma  verbala Contractele  solemne in  forma  verbala  sunt  in  numar  de  3:  sponso  laica.  contractele  sunt   solemne  si  nesolemne.  pentru  ca  se  opunea  principiul  ͣĞdž ŶƵĚŽƉĂĐƚŽĂĐƚŝŽŶŽŶŶĂƐĐŝƚƵƌ͟ .  contractele   solemne se  clasifica  in: i) In  forma  religioasa ii) In  forma  verbala iii) In  forma  autentica iv) In  forma  scrisa Contractele  in  forma  religioasa Contractele  in  forma  religioasa  sunt  in  numar  de  2: 1) Sponsio  religiosa:  se  forma  prin  intrebare  si  raspuns . Mai  tarziu.   obligatiile  izvorasc  din  contracte.  dar  nu  putea  fi  sanctionata  nici  pe  cale  de  exceptiune.  contracte  pe  care  astazi  le  denumim  consensuale. Contractele  solemne Asa  cum  am  vazut.Curs  10 5  mai  2010 11:15 Titlul  V Izvoarele  obligatiilor Capitolul  I                Generalitati Asa  cum  am  vazut  inca  de  la  partea  generala. Ƒ Pe  cale  de  actiune.  iara  cei  care  nu  se  tineau  de  cuvant  erau  loviti   de  mania  zeilor  Æ acest  contract  a  fost  sanctionat  inca  din  epoca  regalitatii . In  plan  terminologic.  intrucat  toate  contractele  din  epoca  veche  au  fost  solemne.  caci  in  conceptia  vechilor  romani.  catre  sfarsitul  sec. Simpla  conventie nu  putea  fi  sanctionata  in  epoca  veche nici  pe  cale  de  actiune.  caci  in  epoca  veche   contractele  erau  denumite  acta  (singular  actum).  care  nu presupuneau  respectarea  unor  conditii   de  forma.  pentru  ca   in  epoca  veche  pe  cand  se  aplica  procedura  legisactiunilor  nu existau  exceptiunile.  II.  aceia  care  isi   respectau  cuvantul  dat  se  bucurau  de  gratia  zeilor.  abia  la  inceputul  epocii  clasice.  stipulatiunea.  potrivit  lui  Justinian.  cuvantul  contractus a  desemnat  numai  acele  contracte  care  luau  nastere  din  simpla  conventie  a   partilor.  delicte.  simpla  conventie nu  producea  efecte  juridice si  era  necesar  ca  ea  sa  fie  imbracata  in   forme  solemne. 2) Iusi  urandum  liberti:  inseamna  juramantul  dezrobitului si  presupunea  pronuntarea a  doua   juraminte  succesive prin  care  dezrobitul  se  obliga  sa  presteze  servicii  care  presupuneau  o   anumita  clasificare  pentru  patronul  lor  (operae  fabriles) ¸ Primul  juramant era  depus inainte de  actul  dezrobirii (manumisiune)  si  nu  producea   efecte  pe  plan  juridic.  in  functie  de  forma  lor.   quasicontracte.  au  aparut  si   contractele  nesolemne .  cuvantul  "contractus"  a   fost  utilizat  pentru  desemnarea  tuturor  conventiilor  generatoare  de  efecte  juridice .

Contractele  solemne in  forma  verbala  sunt  in  numar  de  3:  sponso  laica,  stipulatiunea,  dotis  dictio 1) Sponso  laica:  se  forma  tot  prin  intrebare  si  raspuns,  ca  si sponsio  religiosa,  dar  spre  deosebire  de   sponsio  religiosa  nu  necesita  si  pronuntarea  unui  juramant  religios Æ acest  contract  a  fost   sanctionat  pe  la  inceputul  republicii ,  cand  romanii  realizasera  distinctia  dintre  ius  si  fas ; Totusi  sponso  laica pastreaza  urme  ale  caracterului  religios,  deoarece  debitorul  se  obliga   prin  pronuntarea  verbului  spondeo,  care  asa  cum  am  vazut,  se  considera  ca  ar  avea  vocatia   de  a  atrage  favoarea  zeilor  Romei,  incat  acest  verb  putea  fi  pronuntat numai  de  cetateni,   nu  si  de  peregrini,  ceea  ce  inseamna  ca  sponso  laica  a  fost  un  contract  inaccesibil   peregrinilor 2) Odata  cu  dezvoltarea  economiei  de  schimb,  romanii  erau  interesati  ca  si  peregrinii  sa  se  poata   obliga  prin  contract,  de  aceea  ei  au  creat  un  nou  contract care  se  forma  tot  prin  intrebare  si   raspuns,  cu  deosebirea  ca  la  intrebarea  creditorului,  debitorul  raspundeaprin  alte  verbe ,  cum  ar   fi:  ͣĨŝĚĞƉƌŽŵŝƚĞŽ͕ͣ͟ĨŝĚĞŝƵďĞŽ͟ĞƚĐ .  
Stipulatiunea Contractul  format  prin  intrebare  si  raspuns  la  care  au  acces  si  peregrinii  a  fost   denumit  stipulatiune.   Din  momentul  aparitiei  stipulatiunii, sponso  laica  nu  a  iesit  din  uz , s-­‐a  aplicat  in   continuare,  insa  nu  mai  intre  raporturile  cetatenilor  romani.  In  noul  stadiu  al  evolutiei  s-­‐a   considerat  ca  sponso  laica  ar  fi  o  aplicatiune  a  stipulatiunii,  cu  toate  ca  in  realitate,  sponso   laica  a  fost  modelul  dupa  care  s-­‐a  creat  stipulatiunea. Fata  de  gresita  intelegere  a  relatiei  dintre  stipulatiune  si  sponso  laica,  jurisconsultii   clasici  afirmau  ca  stipulatiunea  este  cel  mai  vechi  contract  roman  si  totodata  cel  mai   important,  ceea  ce  nu  este  adevarat,  dovada  ca  jurisconsultii  clasici  au  elaborat  principiile   fundamentale  care  guverneaza  materia  contractelor  atunci  cand  au  cercetat  stipulatiunea,   iar  in  cercetarile  lor  a  contracta  echivala  cu  a  incheia  o  stipulatiune.   In  acest  sens,  Paul  afirma  ca  termenul  ͣƐƚŝƉƵůƵƐ͟ este  sinonim  cu  ͣĨŝƌŵƵƐ͟ =  tare,  cu   intelesul  de  forma,  care  da  tarie  juridica  oricarei  conventii.  Stipulatiunea nu  are  un   corespondent  in  dreptul  modern,  este  un  contract  roman,  caci  in  dreptul  modern,   contractele  au  functii  concrete.  In  sensul  ca,  printr-­‐un  contract  se  realizeaza o  singura   operatiune  juridica,  pe  cand  stipulatiunea  nu  avea  functie  concreta,  ci  functie  generala,   caci  prin  stipulatiune  putea  capata  valoare  juridica  orice  conventie  a  partilor Æ prin   stipulatiune  se  puteau  realiza  mai  multe  operatiuni  juridice,  astfel  se  putea  realiza   operatia  juridica  a  vanzarii,  a  inchirierii,  se  putea  face  o  novatiune,  se  putea  constitui  o   garantie  persoanala,  se  putea  face  o  donatie,  sau  un  imprumut  in  vederea  consumatiunii   etc. Ex:  Atunci  cand  stipulatiunea  era  utilizata  in  vederea  realizarii  operatiunii   juridice  a  vanzarii,  era  necesar  sa  se  incheie  2  stipulatiuni:  printr -­‐o  stipulatiune   vanzatorul  promitea  sa  predea  lucrul,  iar  prin  cealalta  cumparatorul  promitea   sa  plateasca  pretul.  Iata  cum  prin  2  acte  distincte  se  realiza  o  singura   operatiune  juridica .  

Mai  tarziu,  catre  sfarsitul  republicii,  au  aparut  contractele  nesolemne, mai  intai  cele   reale,  apoi  cele  consensuale,  care  aveau  functii  concrete  ca  in  dreptul  modern.   Ex:  prin  contractul  consensual  de  vanzare  se  realiza  numai  operatia  juridica  a   vanzarii. Prin  mutuum  (contract  real)  se  realiza  numai  operatia  juridica  a  imprumutului  in   vederea  consumatiunii,  ceea  ce  inseamna  ca  aceste  contracte  nesolemne  au  preluat,  pe   masura  aparitiei  lor,  functiile  stipulatiunii. Cu  toate  acestea,  stipulatiunea  nu  a  iesit  din  uz,  ea  a  continuat  sa  fie  utilizata,  astfel   incat  aceeasi  operatiune  juridica  se  putea  realiza  si  printr-­‐un  contract  cu  functie  concreta,   si  prin  stipulatiune.   Ex:  operatiunea  vanzarii  se  putea  face  si  prin  contractul  consensual  de  vanzare,   si  prin  stipulatiune.  

Caracterele  stipulatiunii Stipulatiunea  prezinta  anumite  caractere : i. Contract  solemn,  intrucat  partile  trebuie  sa  pronunte  anumite  cuvinte  si  sa  vorbeasca  intr-­‐o  anumita   ordine. New Section 1 Page 54

ordine. ii. Contract  verbal,  de  vreme  ce  se  formeaza  prin  intrebare  si  raspuns.  Cel  ce  inrteaba  se  numeste   stipulant,  iar  cel  ce  raspunde  se  numeste  promitent.   iii. Atunci  cand  stipulatiunea  are  ca  obiect  o  suma  de  bani  este  necesara  congruenta (potrivirea)  dintre   suma  de  bani  care  figrueaza  in  intrebare  si  suma  de  bani  care  figureaza  in  raspuns.   Ex:  daca  stipulantul  intreaba:  ͣƉƌŽŵŝƚŝƐĂŝŵŝĚĂŝϭϬϬ͍͕͟ƉƌŽŵŝƚĞŶƚƵů͖ƚƌĞďƵŝĞƐĂƌĂƐƉƵŶĚĂ͗ ͣƉƌŽŵŝƚ͟ƐĂƵͣƉƌŽŵŝƚϭϬϬ͘͟ĂĐĂƌĂƐƉƵŶĚĞͣƉƌŽŵŝƚϱϬ͕͟ĂĐƚƵůĞƐƚĞŶƵů͕ĨŝŝŶĚĐĂŶƵĞdžŝƐƚĂ congruentia. iv. Stipulatiunea  este  un  act  continuu,  ceea  ce  inseamna  ca  raspunsul  trebuie  sa  urmeze  intrebarii,  cu  alte   cuvinte,  intre  intrebare  si  raspuns  nu  trebuie  sa  se  interpuna  alta  operatiune  juridica. v. Stipulatiunea  este  un  contract  unilateral,  caci  stipulantul  are  numai  calitatea  de  creditor,  iar   promitentul  numai  calitatea  de  debitor. vi. Stipulatiunea  este  un  contract  de  drept  strict,  de  riguroasa  interpretare  Æ interpretat  ad  litteram vii. Stipulatiunea  presupune  unitate  de  timp  si  de  loc,  ceea  ce  inseamna  ca  partile  trebuie  sa  se  afle  la  un   moment  dat  in  acelasi  loc  (localitate).  Daca  promitentul  dovedeste  ca  aceasta  conditie  nu  este  intrunita   Æcastiga  procesul,  cu  alte  cuvinte  nu  este  obligat  sa  plateasca  suma  de  bani  pe  care  a  promis-­‐o viii. Caracter  abstract,  spre  deosebire  de  toate  celelalte  contracte,  romane  sau  moderne.  Intre  forma   actului  si  scopul  urmarit  de  parti,  exista  o  unitate  organica,  ceea  ce  inseamna  ca,  din  modul  de   formare  a  actului,  se  deduce  motivul  pentru  care  partile  se  obliga.   Ex:  Din  conventia  de  vanzare,  sau  din  contractul  consensual  de  vanzare  rezulta  motivul  pentru   care  vanzatorul  promite  sa  predea  lucrul.

La  stipulatiune  nu  exista  aceasta  unitate,  adica  din  modul  de  formare  a  stipulatiunii  nu  rezulta  motivul   pentru  care  debitorul  se  obliga ,  pentru  ca  in  spatele  stipulatiunii  se  ascund  nenumarate  operatii  juridice,  iar   cel  ce  promite  poate  intentiona  sa  faca  o  donatie,  sa  cumpere  un  lucru,  sa  faca  o  novatie,  ceea  ce  nu  rezulta   din  forma  actului.   Atunci  cand  in  stipulatiune  era  utiliza  in  vederea  realizarii  operatiei  juridice  a  imprumutul  banesc, puteau  aparea  obligatii,  deoarece  in  practica,  pe  baza  unei  intelegeri  prealabile,  stipulantul  ii  remite   promitentului  100.  Dupa  care,  se  incheie  contractul  Æ contractul  se  incheie  pe  baza  unei  simple  conventii,   dupa  ce  este  remisa  suma .  Stipulantul  intreaba:  ͣƉƌŽŵŝƚŝƐĂŝŵŝĚĂŝϭϬϬ͍͟ůĂĐĂƌĞƉƌŽŵŝƚĞŶƚƵůƌĂƐƉƵŶĚĞ ͣƉƌŽŵŝƚ͘͟ŝŶĂĐĞůŵŽŵĞŶƚƉƌŽŵŝƚĞŶƚƵůĚĞǀŝŶĞĚĞďŝƚŽƌƵůƐƵŵĞŝĚĞďĂŶŝƉĞĐĂƌĞĂƉƌŝŵƚ -­‐o  inainte  de   incheierea  stipulatiunii  pe  baza  acelei  intelegeri  prealabile. Uneori,  debitorul  are  urgenta  nevoie  de  bani;  atunci,  pe  baza  intelegerii  prealabile,  debitorul  primeste   100  cu  conditia  sa  promita  200  si,  cum  nu  are  incotro,  accepta,  dupa  care  se  incheie  stipulatiune  prin  care   promitentul  promite  sa  plateasca  mai  mult  decat  a  primit  efectiv,  iar   diferenta  dintre  suma  primita  efectiv  si   suma  promisa  =  o  dobanda  deghizata. Iata  cum,  in  virtutea  caracterului  abstract  al  stipulatiunii  s-­‐a  putut  practica  pe  scara  generala   imprumutul  cu  dobanzi  camatoresti.

Transformarile  stipulatiunii: In  dreptul  clasic,  pe  fondul  decaderii  formalismului  in  materie  contractuala  s -­‐au  produs  transformari: (1) Intrebarea  si  rapunsul  puteau  fi  mentionate  printr-­‐un  act  scris prin  care  se  mentiona  ca  ar  fi  avut  loc (2) Nu  a  mai  fost  recunoscuta  congruentia,  daca  ea  nu  exista,  stipulatiunea  era  valabila  pentru  suma  cea   mai  mica (3) S-­‐a  admis  ca  stipulatiunea  sa  se  incheie  si  in  alta  limba (ex:  limba  greaca) (4) In  dreptul  postclasic,  toate  conditiile  de  forma  ale  stipulatiunii  au  fost  eliminate  Æ se  confunda  prin   natura  ei  cu  contractele  consensuale,  dar  s-­‐a  pastrat  conditia  unitatii  de  timp  si  loc:  daca  promitentul   dovedea  ca  una  dintre  parti  a  lipsit  din  localitate  in  ziua  in  care  inscrisul  mentiona  ca  au  avut  loc   intrebarea  si  raspunsul,  atucni  actul  era  nul,  astfel  incat  stipulatiunea  incheiata  prin  scrisoare  nu  putea   fi  valabila. (5) In  531,  Justinian  a  dat  o  constitutiune  imperiala prin  care  a  atenuat  aceasta  conditie,  stabilind  ca   stipulatiunea  va  fi  considerata  nula numai  daca:  Promitentul  facea  dovada  ca  una  dintre  parti  a  lipsit   din  localitate  intreaga  zi  in  ziua  in  care  actul  scris  mentioneaza  ca  ar  fi  avut  loc  intrebarea  si   raspunsul.
Proba  stipulatiunii:  La  origine  cu  martori,  mai  tarziu,  dupa  ce  stipulatiunea  putea  fi  mentionata  si  printr-­‐un   inscris,  proba  se  facea  si  cu  acte  scrise,  astfel  incat  era  suficient  ca  promitentul  sa  faca   dovada  martori  sau  printr-­‐un  inscris,  ca  au  avut  loc  intrebarea  si  raspunsul pentru  ca   New Section 1 Page 55

dovada  martori  sau  printr-­‐un  inscris,  ca  au  avut  loc  intrebarea  si  raspunsul pentru  ca   promitentul  sa  fie  condamnat  sa  plateasca  suma  pe  care  a  promis-­‐o,  chiar  daca  in  realitate   primise  mai  putin,  deoarece  stipulatiunea  era  un  contract  de  drept  strict,  iar  judecatorul   facea  o  interpretare  ad  litteram  a  contractului,  fara  sa  verifice  care  a  fost  intentia  partilor   atunci  cand  au  incheiat  contractul Profitand,  bancherii  au  inceput  sa  practice  pe  scara  generala  imprumuturile  cu   dobinzi  camataresti,  ruinandu-­‐i  pe  micii  proprietari Pretorul  a  initiat  o  reforma,  prin  care  a  pus  la  dispozitia  promitentului  o  exceptiune   de  dol,  prin  care  paratul  putea  dovedi  ca  a  primit  mai  putin  decat  a  promis. Pretorul  a  creat  si  o  actiune  prin  care  promitentul  putea  avea  initiativa  procesului pentru  a  cere  restituirea  inscrisului  in  care  se  mentioneaza  incheierea  stipulatiunii. In  aparenta,  aceste  reforme  au  fost  favorabile  debitorului ,  dar  in  fapt,  situatia  lor  nu   s-­‐a  schimbat  datorita  mecanismelor  care  functionau  in  materia  probatiunii.
In  dreptul  procesual  roman:  sarcina  probei  apasa  asupra  reclamantului 1. Atunci  cand  promitentul  opunea  exceptiunea  de  dol  se  transforma  din  parat   in  reclamant si  in  calitate  de  reclamant,  potrivit  regulii  trebuie  sa  faca   dovada   celor  afirmate  pe  cale  de  exceptiune. 2. Cand  intenta  actiunea ,  cu  atat  mai  mult  trebuia  sa  faca   dovada  celor  afirmate   pe  cale  de  actiune. In  acest  sistem,  sarcina  probei  apasa  asupra  promitentului ,  care  trebuie  sa   faca  o  proba  negativa,  iar  proba  negativa  in  drept  este  o  proba  imposibila,   deoarece  promitentul  trebuia  sa  faca  proba  ca  i-­‐a  fost  imposibil  sa  primeasca   efectiv  suma  promisa  in  toate  momentele  anterioare  incheierii  stipulatiunii Imparatul  Caracalla (215)  a  initiat  o  reforma  prin  care  a  rasturnat  sarcina  probei,   caci  in  sistemul  sau,  sarcina  probei  apasa  intotdeauna  asupra  creditorului,  indiferent  de   calitatea  procesuala  pe  care  o  avea.  In  acest  scop,  Imparatul  Caracalla  a  pus  la  dispozitia   debitorului  2  mijloace  procedurale: 1. Querela  non  numeratae  pecuniae  (plangerea  pentru  suma  de  bani  nepredata) 2. Exceptio  non  numeratae  pecuniae  (exceptia  sumei  de  bani  nepredate) ` Daca  debitorul  avea  initiativa  procesului  si  intenta  querela,  desi  avea   calitatea  de  reclamant,  iar  creditorul  era  parat,  totusi  proba  trebuia  sa  fie   facuta  de  catre  creditor ` Daca  debitorul  era  chemat  in  justitie,  el  putea  opune  exceptio  non   numeratae  pecuniae si  devenea  reclamant;  cu  toate  acestea  proba   trebuia  sa  fie  facuta  tot  de  creditor

Aceasta  reforma  prin  care  au  fost  incalcate  grav  principiile  ce  guverneaza  materia   probelor  are  o  justificare  morala,  deoarece  a  fost  facuta  in  favoarea  debitorilor.  S-­‐a   justificat  partial  si  pe  plan  juridic,  deoarece  in  sistemul  rasturnarii  sarcinii  probei,  creditorul   avea  de  facut  o  proba  pozitiva.

Sanctiunea  stipulatiunii:  In  epoca  veche,  stipulatiunea  era  sanctionata  prin  legisactiunea  ͣŝƵĚŝĐŝƐƉŽƐƚƵůĂƚŝŽ͟  In  dreptul  clasic,  stipulatiunea  era  sanctionata  in  functie  de  obiectul  ei: (a) Daca  promitentul  nu-­‐si  executa  obligatia  de  a  plati  o  suma  de  bani ,  impotriva  lui  se   intenta  o  actiune  numita  ͣĐŽŶĚŝƚŝŽĐĞƌƚĂĞƉĞĐƵŶŝĂĞ͟ (b) Daca  nu-­‐si  executa  obligatia  de  a  remite  un  lucru,  se  intenta  ͣĐŽŶĚŝƚŝŽĐĞƌƚĂĞƌĞŝ͟ (c) Daca  promitentul  nu-­‐si  executa  obligatia  de  a  presta  un  serviciu ,  se  intentia  ͣĂĐƚŝŽĞdž ƐƚŝƉƵůĂƚƵ͟

3) Dotis  dictio  (constituirea  de  dota) ƒ Acest  contract  in  forma  verbala  a  fost  creat  in  legatura  cu  obiceiul  romanilor  de  a  constitui  o  dota   pentru  viitoarea  sotie ƒ Putea  fi  constituit  prin  pronuntarea  unor  cuvinte  solemne  de  catre  ascendentii  pe  linie  paterna  a   viitoarei  sotii,  daca  era  persoana  alieni  iuris
New Section 1 Page 56

 erau  tratati  ca  si  cand  ar  fi  fost  sclavi.  pana  la  calendele  lui  aprilie" .viitoarei  sotii.  ca  prefera   sa  fie  sclavi  fata  de  straini.  Mai  mult..   creditorul  avea  calitatea  de  asa-­‐zis  reclamant.  iar  societatea  romana  traversa  o  criza  a  fortei  de  munca.  a  carui  natura  juridica  este   controversata. cu  exceptia  acelora  care  datorau  in  baza  unui  delict. Conditia  juridica  a  lui  nexus Acesti  "nexi"  erau  oameni  liberi  cu  o  conditie  juridica  speciala .  daca  era  persoana  alieni  iuris ƒ Dota  putea  fi  constituita  si  de  viitoarea  sotie.  iar   magistratul  pronunta  cuvantul    addico".  "nexi"  au  afirmat  ca  nu  vor  mai  lupta  impotriva  dusmanului  extern.  daca  ea  era  persoana  sui  iuris.  Situatia  lor  era  atat  de  grea  incat  s-­‐au  rasculat  in  repetate   randuri.  Iata  de  ce  in  anul 326  i  Hr.  in  contul  datoriei   pe  care  nu  o  putea  plati.  deoarece  in  epoca  foarte  veche.  era  o  aplicatie  a  lui  "in  iure  cessio".  decat  la  Roma. In  acest  scop.  Creditorul  afirma:  Afirm   ca  serviciile  acestui  om  imi  sunt  aservite  pentru  suma  de.  acest  contract  se  forma  printr-­‐o  declaratie  unilaterala ƒ In  dreptul  postclasic.  daca  ea  este  persoana  sui  iuris ƒ In  mod  paradoxal.  Debitorul  tacea.s-­‐a  dat  Legea  Poetelia   Papiria. Prin  acest  contract.  prin  lucrarea  sa   "Nexum  bei  Cicero". astfel  incat  debitorul  insolvabil  devenea   nexus" (plural  -­‐ nexi).  In  acel  cadru.  iar  debitorul  avea  calitatea  de  asa-­‐zis  parat.  era  vandut   ca  sclav  trans  Tiberim.  partile  se  prezentau  in  fata  magistratului .  astfel  incat  s-­‐a  creat   "nexum" prin  care  debitorul  insolvabil  se  obliga  sa  munceasca  un  numar  de  zile  pentru  creditor.  erau  considerati  oameni   liberi.  caci  in  sens  formal.  romani  au  aservit  munca  debitorilor  insolvabili.  la  un  moment  dat.  pe  baza  unei intelegeri  prealabile.  prin  care  s-­‐a  interzis  nexarea  debitorilor  insolvabili.  dar  constituirea  dotei   trebuia  sa  fie  confirmata  de  tutore ƒ Putea  fi  constituita  si  de  debitorul  viitoare  sotii.  dota  se  constituia  prin  ͣƉĂĐƚƵůĚĞĚŽƚĂ͟ Nexum Romanii  au  cunoscut  un  singur  contract  in  forma  autentica .  pe  fondul  decaderii  formalismului. New Section 1 Page 57 .  a  demonstrat  convingator  ca  "nexum"  imbraca  forma   unui  proces  fictiv. debitorul   insolvabil  era  supus  executarii  silite  asupra  persoanei si  daca  nu  platea  datoria  intr-­‐un  anumit  termen.  Dar  o  asemenea  solutie  nu  era  convenabila  creditorilor  deoarece  in  epoca  foarte  veche.  pana  cand  prin  1966.   Natura  juridica  a  lui  "  nexum" a  fost  controversata  intre  romanisti.  ͣŶĞdžƵŵ͟.  dar  in  fapt.  profesorul   Constantin  Tomulescu.  in  propria  cetate.   numarul  sclavilor  era  foarte  mic..

 acest  registru  indeplinea  functii  creatoare.  in  acest  scop.  se   mentioneaza  in  mod  frecvent  obligatia  litteris  (literala).  contractul   litteris  a  iesit  din  uz.  se  mentiona  ca  bancherul  i-­‐a  platit  aceeasi  suma  de  bani  lui   Secundus.   Obligatia  litteris  din  vremea  lui  Justinian nu  se  confunda  cu  obligatia  izvorata  din  contractul   litteris. operatiunea  juridica  a  inlocuirii  unui  debitor  cu  alt  debitor:  mentiunile  facute  in  registru   erau  denumite  ͣƚƌĂŶƐĐƌŝƉƚŝŽĂƉĞƌƐŽŶĂŝŶƉĞƌƐŽŶĂŵ͟ 2.  ci  in  baza  contractului   litteris.  La  coloana  platilor.  dar  prin  acea  mentiune  datoria   izvorata  din  contractul  de  vanzare  se  stingea.   Capitolul  IV            Contractele  reale   New Section 1 Page 58 .  dar  in  urma  acelei  mentiuni   debitorul  devenea  obligat  litteris.  in  epoca  postclasica  s-­‐a  generalizat  forma   scrisa  cu  functie  probatorie.  Acele  inscrisuri  nu se  confunda  cu  contractul  litteris. care  era  foarte  usor  de  probat  si  de  asemenea.  desi  in  realitate  nu  platise  nimic.  Intr-­‐un  asemenea  caz.  la  coloana  incasarilor.Curs  11 5  mai  2010 11:16 Contractul  litteris ż Singurul  contract  solemn  in  forma  scrisa este  contractul  litteris ż Acest  contract  s-­‐a  nascut  in  legatura  cu  obiceiul  bancherilor  romani  de  a  tine  anumite  registre.  in  2  cazuri  determinate.  se  mentiona  ca  Primus  si-­‐a   platit  datoria.  Cu  toate  acestea.  Acele  inscrisuri  constatatoare  puteau  fi   atacate  in  justitie  prin  ͣƋƵĞƌĞůĂŶŽŶŶƵŵĞƌĂƚĞƉĞĐƵŶŝĂĞ͟ intr-­‐un  anumit  termen  care  a  fost  stabilit  de   Justinian  la  2  ani  de  la  scadenta.  ci  datora  in  baza  contractului   litteris.  bancherul  avea  interesul  sa  il  inlocuiasca  pe  debitorul  Primus  cu  Secundus   (novatiune  cu  schimbare  de  debitor). incat  inscrisul  prin  care  se  mentiona  un  contract  si  care  nu  era  atacat   in  justitie  in  termen  de  2  ani  devenea  inatacabil.  se  mentiona  ca  bancherul  i-­‐a  platit   debitorului  aceeasi  suma.  cu  toate  ca  in  realitate  nu  platise  nimic.  partile  puteau  incheia  o  conventie  prealabila  prin  care   se  intelegeau  ca  debitorul  sa  nu  mai  datoreze  in  baza  contractului  de  vanzare.  in  conditiile  decaderii  formalismului  pe  taramul  contractual.  Intr-­‐o  asemenea  situatie.  acest  registru  indeplinea  o  functie  probatorie.  asa  cum  am  mai  spus.  cu  toate  ca  in  realitate  nu  platise  nimic.  cu  toate  ca  in  realitate  nu-­‐i  platise  nimic.  sa  presupunem  ca  debitorul  ii  datora  bancherului  o  suma  de  bani  in  baza   contractului  de  vanzare.  adica  generatoare  de   obligatii:   ż Avem  in  vedere:   1. In  vremea  lui  Justinian. operatiunea  juridica  a  schimbarii  cauzei  unei  obligati: mentiunile  erau  denumite   ͣƚƌĂŶƐĐƌŝƉƚŝŽĂƌĞŝŶƉĞƌƐŽŶĂŵ͟ In  primul  caz.  care   mentionau  sumele  incasate si  sumele  platite ż Asadar.  fiind  un  contract  solemn era  interpretat ad   litteram.  in  sensul  ca  partile  incheiau  anumite  acte  scrise  prin  care  mentionau   incheierea  anumitor  contracte. In  al  doilea  caz.  denumita  accepta Æ De  aceea  registrul  era  denumit  ͣĐŽĚĞdžĂĐĐĞƉƚŝĞƚĞdžƉĞŶƐŝ͟ ż De  regula.  in  sensul  ca  era  utilizat  in  vederea  probarii   unor  obligatii  care  izvorau  din  alte  contracte ż Totusi.  nu  s-­‐a  mai  utilizat.  registrul  bancherului  avea  doua  coloane:  coloana  platilor  denumita  expensa si  coroana   incasarilor.  dar  din  momentul  efectuarii  acelei  mentiuni   Secundus  datora  in  locul  lui  Primus.  la  coloana  incasarilor  se  mentiona  ca  bancherul  a  primit  de  la  debitor   suma  datorata  in  baza  vanzarii.  Avem  in  vedere  faptul  ca.  in  textele  juridice  din  vremea  lui  Justinian.  La  coloana  platilor.  dar  prin  efectul  acele  mentiuni  datoria  lui   Primus  se  stingea.  caci nu  presupun   conditii  de  forma si  indeplinesc  numai  o  functie  probatorie.  Æ nu  mai  datora  in  baza  vanzarii.   Obligatia  izvorata  din  contractul mentionat  printr-­‐un  inscris  care  a  devenit  inatacabil  era   denumita  obligatie  litteris.

 remiterea  materiala  a  lucrului  nu  se  facea  la  toate  contractele  reale  cu  acelasi  titlu  juridic.  Sugereaza  ideea  de  transmitere  a  proprietati  .  ceea  ce  inseamna  ca  mutuum   nu  permite  perceperea  de  dobinzi.  contractele  reale  se  formeaza  prin  conventia  partilor  insotita  de  remiterea   materiala  a  lucrului ÆDe  aceea. Prin  urmare.  celelalte  contracte  reale  sunt  bilaterale  imperfecte.  debitorul  se  obliga  sa  restituie  lucrul  de  acelasi  fel.            Contractele  reale   In  functie  de  forma  lor.  jurisconsultii  spuneau  ca  aceste  contracte   se  formeaza  ͣƌĞ͕͟ de  vreme  ce   presupun  remiterea  materiala  a  lucrului. la  mutuum  si  la  fiducia  lucrul  era  transmis  cu  titlu  de  proprietate 2. 3.   intrucat  la  unele  contracte  lucrul  era  transmis  cu  titlu  de  proprietate. New Section 1 Page 59 . La  gaj  era  transmis  cu  titlu  de  posesiune 3. 4.  la  origine.  dar  pe  parcursul  executarii  pot  deveni  bilaterale.  de  vreme  ce  nu  presupune  respectarea  unor  conditii  de  forma Este  un  contract  real Este  un  contract  unilateral Este  un contract  de  drept  strict.  s-­‐a  admis  ca  remiterea  lucrului  sa  fie  sugerata  prin  anumite  fapte ƒ In  epoca  veche.  intrucat  pare  a  veni  de  la  expresia  ͣĞdžŵĞŽƚƵƵŵĨŝƚ͟ Æ de  la   mine  devine  al  tau.  caci   se  nasc  unilaterale.  Contractul  real  era  denumit  de  jurisconsulti   ͣĂĐƚƵŵƌĞ͟ Fireste.  mutuum  este  un  contract  de  drept  strict. 5.  de  riguroasa  interpretare.  fizionomia  lui  mutuum  a   urmat  linia  de  evolutie  a  traditiunii.  iar   traditiunea  este  prin  excelenta  un  act  de  drept  al  gintilor 6. Mutuum Mutuum  este  contractul  real  prin  care  se  realizeaza  operatiune  juridica  a  imprumutul  in  vederea   consumatiunii Termenul  are  o  etimologie  fantezista.  caci.  prin  2  actiuni  denumite  ͣĂĐƚŝŽĐĞƌƚĂĞƉĞĐƵŶŝĂĞ͟ ƐŝͣĂĐƚŝŽĐĞƌƚĂĞƌĞŝ͟: 1) Actio  certae  pecuniae se  intenta  atunci  cand  debitorul  datora  o  suma  de  bani 2) Actio  certae  rei se  intenta  atunci  cand  debitorul  datora  alte  lucruri  consumptibile Mutuum  prezinta  anumite  caractere: Este  un  contract  nesolemn.   1. Prin  mutuum  se  realizeaza  operatiunea  juridica  a  imprumutului  gratuit.  de  aceeasi   calitate  si  in  aceeasi  cantitate  cu  cele  pe  care  le-­‐a  primit  in  vederea  consumatiunii . 2.  contractele  sunt: Ƒ Solemne Ƒ Nesolemne Contractele  nesolemne sunt Ƒ Reale Ƒ Consensual Ƒ Nenumite Asa  cum  spuneam.  pe  cand  celelalte   contracte  reale  sunt  de  buna-­‐credinta Pe  cand  mutuum  este  un  contract  unilateral. ƒ In  dreptul  clasic.  de  vreme  ce  conventia  partilor  este  grefata  prin  traditiune.  in  cazul  lui  mutuum.  in  procedura  legisactiunilor.  traditiune  care  este  utilizata  in  vederea  transmiterii   proprietatii.  De  aceea.  iar   proprietatea  asupra  lucrurilor  nec  mancipii  se  transmite  prin  traditiune. Lucrurile  care  se  consuma  prin  intrebuintare  fac  parte  din  categoria  lucrurilor nec  mancipii.  ceea  ce  inseamna  ca mutuum este  o  conventie  grefata  de  traditiune .  remiterea  lucrului  era  obligatorie.   si  ca  sa  dispuna  de  ele  in  mod  juridic  trebuie  sa  fie  proprietar.  Astfel:   1.  iar  la  altele  cu  titlu  de  posesiune sau   detentiune.  mutuum  a  fost  sanctionat  prin  ͣůĞŐŝƐĂĐƚŝŽƉĞƌ ĐŽŶĚŝĐƚŝŽŶĞŵ͟ ƒ In  epoca  clasica.  pe  care  judecatorul  il  intrepreteaza  ad  litteram Este  un  act  de  drept  al  gintilor.  ceea  ce  inseamna  ca  dispune  de  ele. Debitorul  are  dreptul  de  a  consuma  lucrurile  luate  cu  imprumut. La  comodat  si  la  depozit  era  transmis  cu  titlu  de  detentiune De  asemenea.

 datoria  sa  se  stingea.  ea  era  denumita  ͣstipulatio  sortis  et   ƵƐƵƌĂƌƵŵ͟(=  stipulatiunea  capitalului  si  a  dobinzilor.  daca  debitorul  nu  platea  la  scadenta.  a  putut  sa  fie  ocolita: a) Prima  masura  prin  intermediul  careia  s-­‐a  ocolit  interdictia  legii  Genucia  a  constat   intr-­‐o  reforma  a  pretorului  privind  sanctiunea  lui  mutuum.  nu  dupa   multa  vreme. dar  la  acea  epoca.   Astfel.  creditorul  ii  putea  impune  prin   intermediul  pretorului  o  stipulatiune  (pretoriana)  prin  care  debitorul  promitea  ca   in   ipoteza  in  care  va  pierde  procesul  va  plati  suma  datorata  si  in  plus  o  treime  din   acea  suma.   pentru  ca  la  imprumutul  maritim.  s-­‐a  admis  ca  imprumutul  cu  dobanda sa  se  poate   realiza  printr-­‐o  simpla  conventie  de  buna-­‐credinta  alaturata  lui  mutuum.  Intrucat   aceasta  stipulatiune  avea  ca  obiect  numai  dobanda.  era  exonerat  de   raspundere.  armatorul   trebuia  sa  restituie  suma  de  bani  imprumutata  si  in  plus  o  dobanda  oricat  de  mare.  in  virtutea  caracterului  abstract  al  stipulatiunii.  se  obliga  sa  plateasca  dobanda .  imprumutul  cu  dobanda  se  putea  realiza  numai  prin  stipulatiune sau prin   mutuum  insotit  de  o  stipulatiune : 1.Hr).  nu  si  latinilor.  prin  Legea  celor  XII  Table.   Senatusconsult  macedonian New Section 1 Page 60 .   In  dreptul  clasic.  capitalul  se  dubla.  intrucat  legea  Genucia  se  aplica  numai  cetatenilor.  in  mod  exceptional.  care  era  omul  de  paie  al   bancherului. caci  potrivit  acelei   reforme. In  anul  367. b) In  al  doilea  rand.  ci  curgeau  lunar Æ in  curs   de  1  an.  imprumutul  cu  dobanda  se  realiza  prin   stipulatiune.  Mai   tarziu. Daca  imprumutul  se  realiza  numai  prin  stipulatiune.  care  se  incheia  alaturat.  De  aceea..  pentru  ca  acesta  se  exercite  un  comert  maritim.nu  permite  perceperea  de  dobinzi.  ea   era  denumita  ͣ^ƚŝƉƵůĂƚŝŽƵƐƵƌĂƌƵŵ͕͟ adica  stipulatiunea  dobinzilor Fata  de  faptul  ca.  avand  in  vedere  faptul  ca.  debitorul  se  obliga  prin  mutuum  sa  restituie  capitalul  primit.  imprumutul  cu  dobanda  devenise  un  adevarat  flagel  in  societatea   romana.  IV  I.  caci  bancherul  ii  dadea  cu  imprumut  o  suma  de  bani   armatorului.  prin  legea  Licinia  Sextia s-­‐a  prevazut  ca  dobanda  platita  trebuie  sa  fie   scazuta  din  capital.  potrivit  marelui  istoric  Tacit  la  romani  imprumutul  cu  dobanda  a  fost  un  adevarat   flagel.  debitorul  primea   efectiv  o  anumita  suma  de  bani.  dar  promitea  sa  ii  plateasca  o  suma  de  bani  care   reprezenta  dobanda  deghizata.  iar  diferenta   dintre  suma  primita  si  suma  promisa  reprezenta   dobanda  deghizata.  o  dobanda  deghizata.  inca  din  cele  mai  vechi  timpuri.  I   I.  dobinzile  nu  curgeau  anual.  legea  Genucia  a  cazut  in  desuetudine.  Cu  toate  acestea.  caci  in  acest  caz   debitorul  nu  primise  nimic  de  la  stipulant.  s-­‐au  luat  masuri  succesive  in  vederea  limitarii  imprumuturilor  cu  dobinzi  camatoresti.  dupa  care.  s-­‐a  dat  legea  Genucia prin  care  imprumutul  cu   dobanda  a  fost  interzis  in  mod  expres.  s-­‐a  recurs  la  substituirea  unui  latin.  In  vremea  lui  Justinian.  iar  mai  tarziu  (sec.33%.   Cu  toate  acestea.  insa.  riscurile  erau  ale  bancherului. In  al  doilea  caz.  era  firesc  ca  bancherul  sa  poata  perce  o  dobanda   oricat  de  mare.Hr.  deoarece  debitorul  se  obliga  sa  plateasca   si  capitalul  si  dobanda  prin  acelasi  act)   2.  dar  promitea  sa  plateasca  o  suma  mai  mare  decat  cea  primita.  romanii  au  creat  anumite  procedee   juridice  prin  care  interdictia  legii  Gerucia.  prin incalcarea principiului  conform  caruia   lucrurile  de  gen  nu  pier. incat  daca   armatorul  sacrifica  marfurile  (datorita  furtunii  de  mare).  dar  numai  in  3  cazuri: a) In  cazul  imprumutului  unor  bunuri  al  caror  pret  este  prin  excelenta  variabil b) In  cazul  imprumutului  acordat  de  o  cetate c) In  cazul  imprumutului  maritim  (nautibum  foenus):  se  practica  in  relatiile  dintre   bancheri  si  armatori.  la  inceputul  sec.  treime  care  reprezinta  de  fapt.  un  pretor  (Asenium)  a  propus  ca  legea  Genucia  sa  fie  repusa  in  vigoare.  s-­‐ĂƉƌĞǀĂnjƵƚĐĂĚŽďĂŶĚĂŶƵƉŽĂƚĞĚĞƉĂƐŝĂϭϮ͛ĂƉĂƌƚĞĚŝŶ capitalul.  adica  8.  dovada  ca.  iar  prin   stipulatiune.  interdictia  legii  Genucia  a  fost  interzisa  si  asupra  latinilor.  dobanda  in  cazul  imprumutului  maritim  a   fost  plafonata  la  cel  mult  12%  din  capital.   Inainte  de  aparitia  lui  mutuum (in  epoca  foarte  veche).   Dupa  aparitia  lui  mutuum.

  precum  si  atunci  cand  fiul  avea  un  peculiu.  prin  care  cel  ce  prima  lucrul  promitea  sa  il  restituie   la  plata   datoriei.  fiindca  nu  are  bunuri  proprii  sa  nu  poate  fi   urmarit  nici  dupa  moartea  lui  pater  familias .  pactul  fiduciar  nu  era  sanctionat  juridiceste.  transmitere  insotita  de  o  conventie.  se  formeaza  prin  transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate  prin  mancipatio  sau  in   iure  cessio. contractul  se  forma  prin   transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate.  intrucat.  ori  de  cate  ori  mancipatiunea  era  utilizata  in  alt  scop  decat  acela  al  realizarii   operatiei  juridice  a  vanzarii.  spre  sfarsitul  Republicii. Atunci  cand  fiducia  era  utilizata  in  vederea  constituirii  unei  garantii  reale.  Asadar.  situatii   in  care  bancherul  nu  isi  mai  putea  valorifica  dreptul  de  creanta.  la  termen  sau  la  cerere Æ conventie  grefata  pe  mancipatio  sau  in  iure  cessio Acest  contract  a  fost  sanctionat de  romani  dupa  aparitia  mancipatiunii  fiduciare.  Acest  sistem  prezenta  riscuri   serioase  pentru  bancher.  si-­‐a  ucis  tatal  ca  sa  vina  la  succesiune   si  ca  sa  isi  plateasca  datoriile.  la  cerere  Æ 3  functii  distincte.  bancherul  trebuia  sa  astepte  pana  la  moartea  lui  familias .  pentru  ca  filius  sa  moara  inaintea  lui  pater. intre  cunostiinte.  sa  ca  pater  sa  devina  insolvabil.Senatusconsult  macedonian Unele  legi  speciale  au  fost  elaborate  in  legatura  cu  capacitatea  fiului  de  familie  de  a  contracta  un   imprumut  banesc.  putea  sa  isi  plateasca  datoriile  si  sa  contracteze.  prin  fiducia  se  putea  constitui : 1) O  garantie  reala 2) Se  putea  realiza  operatia  juridica  a  imprumutului  in  vederea  folosintei 3) Se  putea  realiza  operatia  juridica  a  depozitarii  unui  lucru 1.  ca  in  5  cazuri  determinat   fiul  de  familie  sa  se  poata  obliga  in  nume  propriu.  prin  actiunea  cu  caracter  alaturat.  bancherii  nu  au  mai  acordat  imprumuturi  fiilor  de  familie  care  nu  aveau   imputernicire  din  partea  lui  pater  familias  sau  bunuri  proprii .  ca  in  epoca  veche  actele  juridice  se  incheiau  de  fata   cu  martorii.  incat  respectarea  acelui  pact  depindea  de   buna-­‐credinta  partilor.  transmitere  insotita  de  o  conventie prin  care  creditorul  promitea  sa  retransmita   proprietatea  asupra  lucrului  dat  in  garantie.  ca   sunt  amenintati  in  propria  familie  Æ senatusconsultul  macedonian.  si  numai  imprumutand  capacitatea   lui  pater  familias.  daca  debitorul  isi  platea  datoria  la  termen.  In   asemena  cazuri.   Din  acel  moment.  era  insotita  de  o  conventie  de  buna-­‐credinta  denumita   pact  fiduciar.  asa  cum  am  vazut.  asa  cum   spuneam  la  materia  bunurilor.  prin  care  s-­‐a  decis  ca  fiul  de  familie   care  nu  poate  fi  urmarit  in  timpul  vietii  lui  pater  familias.  cand  fiulius  venea  la  succesiune.  s-­‐a  admis.  In  textele  lui   Gaius.  oblingandu-­‐l  cu  caracter  alatura  si  pe  pater  familas.  Mai  tarziu.  Din  acel  moment  romanii  au  constatat  ca  sistemul  lor  juridic  este  defectuos.  aceasta  utilizare  a  fiduciei  este  denumita  ͣfiducia  cum  creditore͘͟ 2.  bancherul  nu-­‐si  asuma  niciun  risc.  de  teama   consecintelor  pe  care  le-­‐ar  fi  avut  de  suferit  intr-­‐o  societate  in  care  traditiile  si  moravurile  se  bucurau  de  o   mare  autoritate Catre  sfarsitul  Republicii.  ci  mai  multe  functii.  un  fiu  de  familie  pe  nume  ͣDĂĐĞĚŽ͕͟ĐĂƌĞĞƌĂŝŶĐĂƌĐĂƚĚĞĚĂƚŽƌŝŝ͕ĐĂƌĞŶƵĂǀĞĂ bunuri  proprii  si  care  era  somat  in  mod  repetat  sa  plateasca  datoriile.  de  regula.   avea  patrimoniu  propriu.  pretorul  a  sanctionat  juridiceste  operatiunea  juridica  realizata  prin   transmiterea  proprietatii  asupra  unui  lucru  insotita  de  o  conventie  prin  2  actiuni: a) Redactata  in  ius b) Redactata  in  factum Î Fiducia  nu  indeplinea  o  singura  functie.  denumita  numo  una.  nu  se  platea  un  pret  real.  senatusconsultul  macedonean  nu  se   aplica  atunci  cand  fiul  de  familie  contracta  imprumutul  pe  baza  unei  imputerniciri  primita  de  la  pater.  prin  mancipatie  sau  in  iure  cessio  de  catre  debitor   creditorului  sau.   Daca  fiul  de  familie  contracta  imprumutul  fara  aprobarea  lui  pater  familias si  nu  avea  bunuri  proprii (peculium).  avand  in  vedere  ca  lucrul  trebuia  sa  fie   restituit  la  termen. Atunci  cand  fiducia  era  utilizata  in  vederea  realizarii  operatiei  juridice  a  imprumutului  de  folosinta. prin  care  partile  aratau  ce  scop  au  urmarit  atunci  cand  au  recurs  la  " mancipatio  numo  uno" La  origine.  Mecansimul  actiunilor  cu  caracter  alaturat   presupunea  o  imputernicire  din  partea  lui  pater  sau  macar  o  aprobare. Fiducia Contract  real.   In  epoca  veche  fiul  de  familie  nu  putea  contracta  in  nume  propriu.  de  vreme  ce  avea  posibilitatea  sa-­‐si  valorifice  dreptul  de   creanta  pe  seama  lui  pater.   contractul  se  forma  prin  transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate prin  mancipatio  sau  in  iure   New Section 1 Page 61 . In  aceste  conditii.  ci  un   pret  simulat (un  singur  ban) Aceasta  mancipatie.  Nu  este  mai  putin  adevarat  insa.  iar  partile  nu  isi  permiteau  sa  isi  incalce  cuvantul  dat.

 transmitere  insotita  de  o  conventie.  prin  care  debitorul  promitea  sa  restituie   lucrul  la  cererea  creditorului.  astfel: i) Functia  constituirii  unei  garantii  reale  a  fost  preluata  de  contractul  de  gaj ii) Functia  realizarii  operatiei  juridice  a  imprumutului  de  folosinta  a  fost   preluata  de  comodat iii) Functia  pastrarii  unui  lucru  a  fost  pastrata  de  contractul  real  de  depozit New Section 1 Page 62 .  cu  timpul.contractul  se  forma  prin  transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  proprietate prin  mancipatio  sau  in  iure   cessio  de  catre  creditor  debitorului  sau. contractul  lua   nastere  prin  transmiterea  lucrului  cu  titlu  de  proprietate.  fata  de  faptul  ca  fiducia  este  o  conventie  grefata  de  mancipatio  sau  in  iure   cessio (acte  de  drept  civil). De  aceea.  partea   care  transmitea  lucrul  nu  se  bucura  nici  de  dreptul  de  urmarire.  functiile  fiduciei  au  fost  preluate  de  alte  contracte.  pe  masura   aparitiei  lor. De  asemenea. Atunci  cand  fiducia  se  utiliza  in  vederea  realizarii  operatiei  juridice  a  pastrarii  unui  lucru.  ci  numai  cetatenilor  romani.  nici  de  dreptul  de  preferinta. Fata  de  faptul  ca  fiducia  presupunea  transmiterea  lucrului  cu  titlu  de  proprietate.  prin  care  debitorul   promitea  sa  retransmita  lucrul  la  termenul  stabilit. 3.  nu era  accesibila  si  peregrinilor.  transmitere  insotita  de  o  conventie.  de  catre   creditor  debitorului  sau.  prin  mancipatio  sau  in  iure  cessio.

 comodantul poarta  asupra  unor  lucruri   necomsumptibile.  caci  in  calitate  de  posesor.  pentru  ca   uneori  contractul  de  gaj  se  formeaza  in  mod  valabil.  comodatul  purta  asupra  unor  lucruri  mobile.  comodatul  este  sanctionat  prin  actio  comodati  directa  si   actio  comodati  contraria. transmitere   insotita  de  o  conventie prin  care  comodatarul promite  sa  restituie  lucru  la  termenul  stabilit.              Daca  o  persoana  transmite  un  lucru  in  vederea  garantarii  unei  datorii  inexistente. De  asemenea.  el   va  raspunde  si  pentru  dol   si  pentru  culpa.  el  raspunde  pentru  culpa  levis  in  abstractor.  caci  daca  ar  intra  in  posesie   inainte  de  a  plati.   debitorul  nu  poate  intra  in  posesia  lucrului  inainte  de  a  fi  platit  datoria.  si   dreptul  de  preferinta.  el  trebuie  sa  se  adreseze  comodantului pentru  a-­‐si  asigura  protectia  in  justitie. contractul  real  de  gaj  nu  se  confunda  cu  garantia  reala  de  gaj .   Iar  Gaius  spune  ca  in  anumite  situatii  comodatarul  raspunde  si  pentru   custodia.  dar  traditiunea  este  utilizata  in  vederea  transmiterii   detentiunii.  in  calitatea  sa  de  proprietar. Ex:  Daca  debitorul  transmite  creditorului  un  lucru  care  nu  ii  apartine.  este  valabil.  Dar  nu  si  garantia.  denumita   conventia   de  anticreza.  denumita  comodant celeilate  parti. De  regula.  Ceea  ce  inseamna  ca  debitorul  ramane  proprietar  al  lucrului  dat  in   garantie.  ar  comite  un  delict  de  furt denumit furtum  possessionis.  poate  exercita  si  dreptul  de  urmarire.  incat  comodatarul  este un  simplu  detentor.  in  vederea   folosintei de  catre  o  parte.   contractul  se  formeaza.  in  baza  careia  creditorul  putea  pastra  fructele lucrului  dat  in  garantie  in  contul  dobanzilor.   Fiind  un  contract  bilateral  imperfect.  adica  furtul  posesiunii.  el  nu dispune  de   mijloace  proprii  de  aparare .  comodatul  este  un  imprumut  cu   titlu  gratuit.  transmitere  insotita  de  o  conventie prin  care  creditorul   promite  sa  retransmita  lucrul  daca  debitorul  isi  plateste  datoria  la  scadenta.  comodatarul  are  un   interes.in  mod  obiectiv.  dar  nu  se  formeaza  si  garantia.  Dar  nu  se  formeaza  si  garantia.  daca  le-­‐a  facut.  dar  s-­‐a  admis  sa  poarte  si  asupra  unor   lucruri  imobile.Curs  12 11  mai  2010 10:06 Gajul Contractul  real  de  gaj  se  formeaza  prin  transmiterea  unui  lucru  cu   titlu  de  posesiune prin   traditiune de  catre  debitor creditorului sau.   New Section 1 Page 63 .  iar  traditiunea  este  utilizata  in   vederea  transmiterii  posesiunii.iar  daca  este  chemat  in  justitie  de  un  tert care  afirma  ca  este  proprietarul   lucrului.   Comodatul Se  formeaza  prin  transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  detentiune prin  traditiune.  Intrucat  este  simplu  detentor.   Dupa  cum  s-­‐a  putut  constata.   creditorul  are  mijloace  proprii  de  aparare.  intre  creditor  si  debitor  se  putea  incheia    conventia  speciala.  ba  mai  mult.  si  situatia  creditorului  este  pe  deplin  asigurata.  cu  intretinerea.  este  valabil.  contractul  real  de  gaj  indeplineste 1  singura  functie:  aceea  de creare  a   unei  garantii  reale. Totusi.  denumita  comodatar.   ceea  ce  presupune  ca  trebuie  sa  ia masuri  exceptionale  de  paza.   Si  cu  toate  acestea.  de  vreme  ce  foloseste  lucrul.   Ceea  ce  inseamna  ca  gajul  este  o   conventie  grefata  pe  traditiune .   Prin  actio  comodati  contraria  comodatarul  cere  sa  I  se  plateasca  despagubiri  pentru   cheltuielilepe  care  le-­‐a  facut. Pe  de  alta  parte.  contractul  de  gaj  se   formeaza.  iar  pe  de  alta  parte.   ceea  ce  inseamna  ca  trebuie  sa  se  comporte  fata  de  bun  ca  un  bun  administrator.  consevarea  lucrului  pe  care  l -­‐a   luat  cu  imprumut.  constand  in   interdictele  posesorii.  iar  dupa  plata  datoriei. Fata  de  faptul  ca  prin  acest  contract. Si  este  o  conventie  grefata  pe  traditiune .  pentru  ca  nu  are  obiect. Fata  de  faptul  ca  este  un imprumut  de  folosinta.  s-­‐a  admis  imprumutarea  prin  comodat  a  monedelor  rare de  catre  bancheri   pentru  a  le  expune  vederii  publice. Prin  actio  comodati  directa   comodantul  cere  restituirea  lucrului  la  termenul  stabilit.   Pe  de  alta  parte.   Acest  contract  era  utilizat  de  romani  in  vederea  realizarii   operatiei  juridice  a  imprumutului  de   folosinta.

   Pe  de  alta  parte.   De  fapt.  deoarece.  devine  posesor (si  cu  titlul   de  detentiune). Acest  depozit  prezinta  unele  trasaturi  anormale:  Depozitarul dobandeste lucrul  cu  titlul  de  posesiune.  I  s-­‐a  recunoscut calitatea  de  posesor. 1) Depozitul  necesar 2) Depozitul  sechestru 3) Depozitul  neobisnuit Depozitul  necesar sau  mizerabil Lua  nastere  in  imprejurari  exceptionale.  constand  in  interdictele   posesorii.  operatiunea  juridica  a  depozitului.  Pe  de  alta  parte.  si  depozitul  este  o  conventie  grefata  pe  traditiune.  iar  depozitarul.   caci  ar  comite  delictul  de  furt.  operatia  juridica  a  pastrarii  unui  lucru  s -­‐a  realizat  prin  contractul  denumit  fiducia.  Caci  partile  care  se  aflau  in   proces  cu  privire  la  proprietarea  asupra  unui  lucru  aveau posibilitatea sa  incheie  o   conventie denumita  compromis.  romanii  au  cunoscut  si   3  forme  exceptionale de  depozit.  a  pastrarii  unui  lucru  s -­‐a  realizat  inca  din  epoca  foarte   veche. ci  pe  taram  delictual.  depozitarul  nu  poate  folosi  lucrul  dat  in  pastrare.  sanctionat  prin  actio  depositi  directa si  actio  depositi  contraria.   De  aceea  spunem  ca  este  contract  bilateral  imperfect.  operatia  juridica  a  depozitului  s -­‐a  realizat  chiar  prin  contractul  real  de   depozit.  denumit  furtum  usus.  neobisnuite.  proprietarul  isi  depune  lucrurile  in  mainile  primului   venit.  iar  obiectul   depozitului  consta  in  lucruri  mobile. Prin  actio  depositi  directa   deponentul  cererea  restituirea  lucrului.  depozitarul  trebuie  sa  restituie  lucrul  la  cererea  deponentului. Asadar.  Adica  la   dublul   valorii  lucrului  dat  in  pastrare.   Depozitul  neregulat New Section 1 Page 64 .  in   sensul  ca  acela  care  refuza  sa  restituie  lucrul  dat  in  pastrare era  pedepsit  la dublul  valorii  acelui  lucru.  dar  intrucat  depozitarul  nu  are  interes  in  contract  si  va  raspunde  numai   pentru  dol. Si  in  cazul  depozitului  lucrul  se  transmite  cu  titlul  de  detentiune.  sau  furtul  folosintei. Mai  tarziu.  prin  care  se  intelegeau  sa  depuna  obiectul  litigios in   mainile  unei  terte  persoane pana  la  incheierea  procesului.  depozitul  este   un  contract  cu  titlu  gratuit.  cand deponentul    nu  mai   dispunea  de  timpul  necesar  pentru  a  alege  un  om  de  incredere.  ca  simplu   detentor.  dar  conventia  de  depozit  nu  era  sanctionata  pe  taram  contractual.   In  cazul  depozitului.  calitate  prin  care. Depozitul  sechestru A  aparut  in  legatura  cu  unele  exigente  ale  procedurii  civile.  el  nu  stie  cui  sa  se  adreseze  pentru  a  cere  protectie   juridica.  el  sa  remita  lucrul  aceluia  care  a  castigat  procesul.   Pe  langa  depozitul  obisnuit.   dupa  pronuntarea   sentintei.  nu  mai  are  timp  sa  opteze.luat  cu  imprumut.nu  si  pentru  culpa.  pentru  a-­‐I   asigura  protectia  in  justitie. lucru nu  este  remis la  cerere. Depozitul Se  formeaza  prin transmiterea  unui  lucru  cu  titlu  de  detentiune prin  traditiune in  vederea   pastrarii de  catre  o  parte  denumita  deponent celeilalte  parti  denumita  depozitar.  nu dispune  de  mijloace  proprii  de  aparare.  iar   incepand  din  vremea  lui  August. De  aceea  depozitul  necesar  e   sanctionat  mai  grav decat  cel  obisnuit. De  asemenea.  transmitere  insotita   de  o  conventie prin  care  depozitarul  promite  sa  restituie  lucrul  la  cererea  deponentului .  daca  este  chemat  in  justitie  de  un  tert care  afirma  ca   este  proprietarul  lucrului. Prin  actio  depositi  contraria  depozitarul  cererea  despagubiri  pentru  cheltuielile   eventuale  facute  in  vederea  conservarii  lucrului.   Ex:  In  cazul  unui  incendiu.   depozitarul  dispunea  de mijloace  proprii  de  aparare.  ci  la  terminarea  procesului si  este   remis  aceluia  care  a  castigat  procesul  si  nu  neaparat  celui  care  l-­‐a  transmis.  urmand  ca.  De  aceea.  ci   trebuie  sa  se  adreseze  deponentului.

 ne-­‐a  transmis  lista  actiunilor  de  buna-­‐credinta pe  care  figurau  toate  actiunile  care   sanctioneaza  contractele  consensuale.   ĺ Daca  insa  vedem  in  acest  contract  un  depozit. Vanzarea Este conventia prin  care  o  parte.  o  dobanda.   Contractele  consensuale  sunt  de buna-­‐credinta.  pe   care  am  denumit-­‐o  stipulatio  usurarum.  I  i. ca  in  zilele  noastre.  prin  aceea  ca formarea  lor  nu   presupune  vreun  fapt  material. Vanzarea ii.  atunci obligatia   bancherului  de  a  plati  dobanzi ar  fi  trebuit  sa  izvorasca  dintr-­‐o  stipulatiune.  din  ratiuni  de  ordin  practic.  adica  pentru  stipulatiune.  contractul   poarta  asupra  unor  lucruri  consumptibile.  ca  la  mutuum. La  randul  lor. In  mod  cert.  iar  mandatul este  bilateral  imperfect.  caci  la  romani.  ceea  ce  este  mult  mai  practic.  Hr..  depozitul  este  contract  de  buna-­‐ credinta.   ĺ Papinian a  vazut  In  aceasta  operatie  juridica  un  depozit ĺ Paul a  vazut  un  mutuum.  promite sa  transmita   posesiunea  linistita  a  unui  lucru  in  schimbul  pretului  pe  care  cealalta  parte .  aceste  contracte  erau  sanctionate la  inceputul  sec.  deoarece.  care  sunt  nesolemne. Locatiunea iii.   ĺ Intrucat.  caci   mutuum este  contract  de  drept  strict.  tot  ca  la  mutuum".  spune  Cicero.  odata  cu  inflorirea   economiei  de  schimb.   Ele  se deosebesc fata  de contractele  solemne prin  faptul  ca  nu  presupun  conditii  de  forma . urmand  ca  bancherii  sa  restituie  acele  sume  de  bani   la  cerere si  in  plus.  iar  diferenta dintre  cele  doua  dobanzi  reprezinta  castigul   bancherului.  lucruri  transmise  cu   titlu  de  proprietate.  caci  Cicero.   mancipatiunea   este  forma  originara  prin   New Section 1 Page 65 . Societatea iv.  marele   orator  si  avocat. ĺ In  final  insa.  Iar  aparitia  lor  a  marcat  revolutia  valorilor   juridice  romane. ci  numai  manifestarea  de  vointa  a  partilor. Primele  3  sunt bilaterale.  daca  s-­‐ar  fi  vazut  in  acest  contract  un mutuum.  s-­‐a  impus  parerea  lui  Papinian. Operatiunea  juridica a  vanzarii.  lista  pe  care.  denumita   cumparator se  obliga  a-­‐l  plati.  constand  in  transmiterea  unui  lucru  in  schimbul  unui   pret  s-­‐a  realizat  la  romani  prin  3  forme  tehnice  distincte: 1) Mancipatiune 2) Stipulatiuni 3) Contractul  consensual  de  vanzare  (conventia  de  vanzare) Vanzarea  prin  mancipatiune Asa  cum  am  precizat  la  materia  bunurilor.  bancherii  dadeau  acele  sume  de  bani   cu  imprumut.  spunea  Paul  "in  acest  caz. Natura  juridica a  acestei  operatiuni  a  fost  controversata intre  jurisconsulti. Mandatul Ele  se  formeaza  prin  simpla  conventie  a  partilor.  iar  obligatia  de  a  plati  dobanzi  trebuie   asumata tot  printr-­‐un  contract  de  drept  strict.  mai  simplu.  denumita  vanzator.   Quintus  Mucius  Scaevola.   dar  se  deosebesc  si  fata  de  contractele  reale.  cetatenii  depuneau  anumite  sume  de  bani  spre  pastrare  bancherilor. Capitolul  V Contractele  consensuale Sunt  in  numar  de  4: i.  percepand  o   dobanda  substantiala .  iar  obligatia  de  a  plati  dobanzi  poate  fi  asumata  printr-­‐o  simpla   conventie alaturata  depozitului.  a  cunoscut-­‐o  si  profesorul  sau.  momentul  de  maxima  abstractizare  a  tehnicii  juridice prin  care  se  creaza  obligatia.Depozitul  neregulat A  aparut  in  legatura  cu  operatiunile  bancare.

 de  unde  rezulta  ca  vanzarea  consensuala  presupune  intrunirea  a  3  elemente: 1) Consimtamantul   2) Obiectul 3) Pretul Consimtamantul Este  manifestarea  de  vointa  a  vanzatorului  in  sensul  dorit  de   cumparator.  faptul  ca  operatia  juridica  a  vanzarii s-­‐a  realizat  prin  2  stipulatiuni este   atestat  si  de  dubla  denumire  a  vanzarii  consensuale. Dar  in  practica.  este   denumite emptio  venditio.Asa  cum  am  precizat  la  materia  bunurilor.  aparuta  mai  tarziu.  nu  e  valabila. Elementele  vanzarii Potrivit  lui  Gaius.  vanzatorul promitea  sa  transmita  lucrul.  sclavii  sa  fie  vanduti  de  catre  questori  prin   simpla  conventie  dintre  questor  si  cumparator.conventiei).   Contractul  de  vanzare Contractul  de  vanzare  s -­‐a  realizat  si  prin  simpla  conventie  a  partilor .  atunci  si  numai  atunci   contractul  lua  nastere  in  momentul  intrunirii  acelor  forme.  s -­‐a  realizat  prin  2  acte  distincte : ` Stipulatiunea  vanzarii ` Stipulatiunea  cumpararii Asa  se  explica  faptulc  ca  vanzarea  consensuala.  dar  vanzarea  consensuala  a  trecut  in  domeniul  privat  din  dreptul  public. Vanzarea  prin  stipulatiuni  (prin  2  stipulatiuni) Printr-­‐o  stipulatie. Daca  partile  conditionau (aveau  aceasta  posibilitate)  formarea   contractul  de  respectarea  unor  conditii  de  forma.   cumparatorul promitea   sa  plateasca  pretul. Iar  in  vremea  lui  Justinian.  operatia  juridica  a  vanzarii.  in  executarea  obligatiei  izvorate  din  stipulatie  se  recurgea  la   mancipatiune. Pentru  ca  in  epoca  razboaielor  de  cucerire.  in  sensul  ca  inainte  de  aparitia  vanzarii   consensuale.   mancipatiunea   este  forma  originara  prin   care  s-­‐a  realizat  operatiunea  juridica  a  vanzarii.  de  la   sfarsitul  Republicii.   dovada  ca  remiterea  lucrului  si  plata  efectiva  a  pretului  sunt conditii  de  forma  ale   mancipatiunii.   Mai  tarziu.   De  aceea  s-­‐a  trecut  la  vanzarea  prin  stipulatiuni.  care  este  unica.  iar  prin  cealalta  stipulatie.  una  dintre  parti  remitea   celeilalte  parti  o  suma  de  bani  simbolica sau  un  lucru  de  mica  valoare.  iar  vanzarea  consensuala  (prin   simpla  conventie)  a  fost  perfectionata  prin  reforme  succesive  ale  pretorului.  se  considera  ca  vanzarea   New Section 1 Page 66 .  iar  mancipatiunea si  stipulatiunea nu  erau  practice  in  noile  conditii.  ulterior.   de  aceea  s-­‐a  admis  ca  prizonierii  de  razboi.  numarul  sclavilor   a  crescut  foarte  mult.  cu  sensul  ca  exista  o  unitate  organica  in  formarea  actului  si  executarea  lui. vanzarea  consensuala este conventia  partilor  cu  privire  la  obiect  si  la   pret. Or  cumparatorul  era  interesat  ca  formarea  actului  sa  fie   disociata  de  executarea  sa .  ca  o  amintire  a  epocii  in  care  vanzarea  s -­‐a  realizat  prin  2   stipulatiuni.  a  aparut  venditio  cum  scriptura sau   vanzarea  mentionata  prin  act  scris.  In  acest  statut. Ex:  Daca  vanzatorul  se  obliga  prin  stipulatiune  sa  transmita  proprietatea  asupra   unui  lucru.   Mai  ales  atunci  cand  avea  interesul  sa   cumpere  un  lucru . Insa  mancipatiunea  prezinta  inconvenientul   ca formarea  actului  coincide  cu   executarea  sa.  dar  nu  dispunea  pe  moment  de   bani  lichizi.  fara  de  care  mancipatiunea nu  se  poate  forma.  sistemul  a  fost  preluat  in  domeniul  privat. De  altfel.  in  forma   consensuala.  pentru  a  se  preciza  momentul  realizarii  acordul  de   vointa (momentul  incheierii  contractului.

  Daca  insa  lucrul  piere fara  vina  vanzatorului.  cumparatorul  trebuia  sa  plateasca  pretul   stabilit. Cumparatorul are  obligatia  de  a  plati  pretul.  In  acest  statut. Trebuie  sa  fie certum. Second.  drepturi  de   creanta. Obiectul Consta  in  lucruri  corporale si incorporale. Trebuie  sa  fie  iustum.vanzarea  mentionata  prin  act  scris.  indiferent  de  cantitatea  sau  calitatea  acelei  recolte).  atunci  riscurile  sunt  pentru   cumparator.   Dar  vanzatorul  putea  promite  chiar  si  lucruri  pe  care  nu  le  stapanea  in   momentul  incheierii  conventiei.  drepturi  reale.  acel  lucru  ramane  la  vanzator.   (permutatio  rerum).   Mai  mult. Efectele  vanzarii Dar  vanzarea  consensuala  genera  anumite  efecte  juridice.  potrivit  adagiului  emptoris  est  peliculum .nu   New Section 1 Page 67 .  care  trebuie  sa-­‐l  administreze  ca  un  bonus  pater  familias (bun  administrator).  in  emfiteoza sau drepturi  cu  titlu   universal.  iar  daca  aparea.  Pentru  ca  altminteri. Trebuie  sa  fie in  pecunia  numerata.   Adica  putea  consta  in  lucruri  mobile.  in  speranta  ca  va  procura  acel  lucru  mai  tarziu. Vanzatorul are: ¸ obligatia  de  a  pastra  lucrul ¸ obligatia  de  a  preda  lucrul ¸ obligatia  de  a  garanta  pentru  evictiune ¸ obligatia  de  a  garanta  pentru  vitii. 1. imobile. anumite obligatiii.  intrucat  daca  nu  ar  fi  constat  intr-­‐o    suma  de   bani. Iar  Cicero  spune  ca  se  putea  vinde  chiar  si  speranta.  vanzarea  s-­‐ar  fi  confundat  cu  schimbul.  Incat  cumparatorul  trebuie  sa   plateasca  cu  toate  ca  nu  primeste  nimic  in  schimb.  El  se  refera  la  cazul   unui  nobil  roman  care  a  cumparat  pestele  pe  care  urma  sa  il  scoata  pescarul  cu   navodul  aruncat  in  apa.  adica  trebuie  sa  fie  echitabil. Pretul  (pretium) Pretul  vanzarii  consensuale  trebuie  sa  intruneasca  anumite  conditii: First. 2. Third.   vanzarea  se  confunda  cu donatia. Obligatia  vanzatorului  de  a  pastra  lucrul Obligatia  vanzatorul  de  a  pastra  lucrul se  explica  prin  faptul  ca  intre  momentul   formarii  contractului  si  momentul  predarii  lucrului.  pentru  a  cumparat  speranta. In  vremea   lui  Justinian  s-­‐a  stabilit  ca  pretul  este  echitabil  daca  reprezinta   cel  putin 1/2  din  valoarea  comerciala a  lucrului. adica  sa  fie  determinat  sau  cel  putin   determinabil.  puteau  fi  vandute  si lucruri  viitoare (o  recolta  viitoare  -­‐ cu   conditia  sa  apara.   Daca  vanzarea  purta asupra  unui  lucru  corporal.  Aceasta  solutie  este   ajuridica.  precizand  ca  in  acel  caz  cumparatorul  trebuie  sa   plateasca  pretul  indiferent  dac  a  speranta  s-­‐a  realizat  sau  nu  (daca  pescarul  a   scos  sau  nu  peste).  se   afla  in  mainile  vanzatorului.  acel  lucru  trebuia   sa  fie  transmis  cu  titlu  de posesiune prin  traditiune.  adica  sa  constea  intr-­‐o   suma  de  bani. Fourth. Trebuie  sa  fie  verum (real  -­‐ nu  simulat). in  exercitiul  dreptului  de  uzufruct.  se  considera  ca  vanzarea   consensuala  este  incheiata  in  mod  valabil  numai  in  momentul  intocmirii   inscrisului.   dupa  incheierea  contractului.  ci  in  alt  lucru.

  incat.   Dupa  cum  partile  puteau  incheia  o conventie  speciala.  daca  vanzarea purta  asupra  unor  lucruri  care  se  numara.  care  nu  si-­‐a  executat  inca  obligatiile. Daca  vanzatorul era  pus  in  intarziere. 3.  in  cazul  nostru.   New Section 1 Page 68 .  deoarece  incalca  un  principiu  fundamental  al  dreptului  roman . Or. raspunderea lui  devenea obiectiva.   Si  astazi  se  aplica  aceeasi  regula  (riscurile  sunt  pentru  cumparator  -­‐ azi   tranzactia  e  translativa  de  proprietate).  se   cantaresc sau  se  masoara. In  cazul  vanzarii sub  conditie  suspensiva.  aceasta  regula  nedreapta  a  fost  atenuata  printr-­‐o  serie  de  masuri. De  asemenea.nu   este  corecta.  el  trebuia  sa  ia  masuri  exceptionale  de  paza si  nu  putea  sa  invoce   interventia  cazului  fortuit.  alaturata  vanzarii.  conform   caruia  res  perit  domino (lucrul  piere  pentru  proprietar).   prin  care vanzatorul  isi  asuma  riscurile  vanzarii.  obligatiile  se  declansau  numai  in  momentul   numararii.  cantaririi  sau  masurarii acelor  lucruri  si  iarasi  riscurile  erau   pentru  vanzator.plateasca  cu  toate  ca  nu  primeste  nimic  in  schimb. Fireste.  vanzatorul.   astfel: 1.   obligatiile  partilor  nu  se  declansau  si  atunci  riscurile  erau  pentru   vanzator.  daca  nu  se  indeplinea  conditia.  Aceasta  solutie  este   ajuridica. 2.  are   calitatea  de  proprietar si  normal  ar  fi  ca  el  sa  suporte  riscurile  in  calitatea  sa  de   proprietar.