Cuprins

GEOMETRIE
1. Vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1. Segmente orientate. Vectori în plan . . . . . . . 1
1.2. Operaţii cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.3. Vectori coliniari . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.4. Vectori de poziţie . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.5. Drepte paralele, concurente. Colinearitate . . . 10
1.6. Produsul scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2. Geometrie analitică . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
3. Trigonometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
3.1. Elementele trigonometriei . . . . . . . . . . . 27
3.2. Ecuaţii trigonometrice . . . . . . . . . . . . . 33
3.3. Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie . . . . 39
ANALIZĂ MATEMATICĂ
1. Numere reale, mulţimi reale . . . . . . . . . . . . . 43
2. Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.1. Şiruri reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.2. Operaţii cu şiruri reale . . . . . . . . . . . . . 48
2.3. Inegalităţi şi limite . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.4. Convergenţă, monotonie, mărginire . . . . . . 52
2.5. Subşiruri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.6. Limite remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . 55
2.7. Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
3. Limite de funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.1. Limita unei funcţii . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.2. Operaţii cu limite de funcţii . . . . . . . . . . . 61
3.3. Proprietăţile limitelor de funcţii . . . . . . . . 62
3.4. Limite remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . 64
4. Funcţii continue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.1. Continuitatea funcţiilor . . . . . . . . . . . . . 67
4.2. Operaţii cu funcţii continue . . . . . . . . . . . 70
4.3. Continuitate şi proprietatea lui Darboux . . . . 71
5. Funcţii derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
5.1. Definiţia derivatei . . . . . . . . . . . . . . . . 73
5.2. Interpretarea geometrică a derivatei . . . . . . 76
5.3. Operaţii cu funcţii derivabile . . . . . . . . . . 77
5.4. Derivatele funcţiilor elementare . . . . . . . . 79
5.5. Deriatele funcţiilor compuse . . . . . . . . . . 80
5.6. Derivate de ordin superior . . . . . . . . . . . 81
5.7. Teoreme de medii . . . . . . . . . . . . . . . . 83
5.8. Reprezentarea grafică a funcţiilor . . . . . . . . 93
6. Integrala nedefinită . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
6.1. Primitive. Integrala nedefinită . . . . . . . . . 98
6.2. Funcţii primitivabile . . . . . . . . . . . . . . 101
6.3. Integrarea prin părţi . . . . . . . . . . . . . . 104
6.4. Prima metodă de schimbare de variabilă . . . . 106
6.5. A doua metodă de schimbare de variabilă . . . . 110
6.6. Integrarea funcţiilor raţionale . . . . . . . . . 111
7. Integrala definită . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
7.1. Funcţii integrabile Riemann . . . . . . . . . . . 121
7.2. Proprietăţile funcţiilor integrabile . . . . . . . 126
7.3. Integrarea prin părţi . . . . . . . . . . . . . . 127
7.4. Prima metodă de schimbare de variabilă . . . . 129
7.5. A doua metodă de schimbare de variabilă . . . . 131
7.6. Formula de medie . . . . . . . . . . . . . . . 132
7.7. Teorema fundamentală . . . . . . . . . . . . . 134
7.8. Aplicaţii ale integralei definite . . . . . . . . . 136
1. Vectori
1.1. Segmente orientate. Vectori în plan
..
Definiţie. Perechea ordonată de puncte (A,B) se numeşte
segment orientat şi se notează cu AB.
Definiţie. Segmentele orientate AB şi CD sunt echipo-
lente (se notează cu AB∼CD), dacă mijlocul segmentului
[AD] coincide cu mijlocul lui [BC].
Observaţie. Dacă AB∼CD, atunci există o translaţie care
transformă segmentul AB în segmentul CD.
Proprietăţi. Pe mulţimea segmentelor orientate relaţia de
echipolenţă este o relaţie de echivalenţă:
..
AB∼AB (∼este reflexivă),
. .
dacă AB∼CD, atunci CD∼AB (∼ este sime-
trică),
..
dacă AB∼CD şi CD∼EF, atunci AB∼EF (∼
este tranzitivă).
.
Segmente orientate
..
A
.
B
.
D
.
C
AB şi CD sunt echipolente dacă
şi numai dacă ABDC este para-
lelogram sau punctele A,B,C,D
sunt coliniare şi mijlocul lui [AD]
coincide cu mijlocul lui [BC].
. .
A
.
B
.
C
.
D
1
..
Definiţie. Se numeşte vector mulţimea tuturor segmente-
lor orientate echipolente cu un segment dat.
Notaţie. Vectorul determinat de segmentul orientat
AB se notează cu
−−→
AB (sau cu litere mici):
−−→
AB=
{
CD| CD∼AB
}
.
Observaţie. Dacă AB∼CD, atunci
−−→
AB=
−−→
CD. Dacă
− →
u =
−−→
AB=
−−→
CD, atunci spunemcă segmentul AB(sauCD) este
un reprezentant al vectorului
− →
u .
Definiţie. Lungimea (sau modulul) unui vector este lungi-
mea oricărui reprezentant al său şi se notează cu |
− →
u |.
Definiţie. Vectorul de lungime nulă
−→
AAse numeşte vecto-
rul nul şi se notează

0.
.
Vectori
..
Definiţie. Vectorii
−−→
AB şi
−−→
CD sunt egali (
−−→
AB=
−−→
CD), dacă
segmentele orientate AB şi CD sunt echipolente.
Observaţie. Doi vectori sunt egali dacă au acelaşi modul,
aceeaşi direcţie şi sens.
Teoremă. (Existenţa reprezentantului cu origine dată)
Pentru orice vector
− →
u şi orice punct M, există un unic seg-
ment orientat MM

pentru care
− →
u =
−−−→
MM

.
Consecinţă. Dacă
−−→
MA=
−−→
MB, atunci A=B.
..
Mulţimea segmentelor
.
orientate
.
A
.
B
.
C
.
D
.
− →
u
.
=
.
F
.
E
.
H
.
G
.
− →
v
.
=
− →
u =
−−→
AB=
−−→
CD=...,
− →
v =
−−→
EF=
−−→
GH=...,
CDeste un reprezentant al vecto-
rului
− →
u ,
z EF este un reprezentant al lui
− →
v ,
−−→
AB=
−−→
CD.
2
2. Geometrie analitică
..
Fie xx

şi yy

două axe perpendiculare care se intersec-
tează în punctul O.
Definiţie. Sistemul (xOx

,yOy

) se numeşte reper carte-
zian sau reper ortonormat. Punctul Ose numeşte originea
reperului. Semidreapta [Ox este semiaxa pozitivă, [Ox

este semiaxa negativă.
Notaţie. Reperul (xOx

,yOy

) se notează (xOy). Vecto-
rii unitate (versorii) pentru axele [Ox respectiv [Oy sunt
notate cu

i,

j.
.
Reper cartezian în plan
..
Fie M un punct oarecare în planul reperului cartezian
xOy. Fie x
M
coordonata proiecţiei punctului M pe axa
Ox, y
M
coordonata proiecţiei punctului M pe axa Oy.
Definiţie. Numărul real x
M
se numeşte abscisa, iar numă-
rul y
M
se numeşte ordonata punctului M şi se foloseşte
scrierea M(x
M
,y
M
). Perechea ordonată de numere reale
(x
M
,y
M
) se numeşte coordinatele punctului M.
O altă definiţie (echivalentă) este:
Definiţie. Vectorul de poziţie
−→
r
M
=
−−→
OM al punctului M
se descompune în mod unic după vectorii

i şi

j:
−−→
OM=
x
M
·

i+y
M
·

j, x
M
,y
M
∈R. Numerele x
M
, y
M
sunt coor-
donatele punctului M.
Notaţie. Formal, putem scrie
−→
r
M
=(x
M
,y
M
).
.
Coordonate carteziene
..
ţa dintre punctele A(x
A
,y
A
) şi B(x
B
,y
B
) este dată de
formula
AB=

(x
B
−x
A
)
2
+(y
B
−y
A
)
2
.
.
Distanţa a două puncte
18
Problemă. Să se determine perimetrul triunghiului AOB,
unde A(3,4), B(12,5).
S. OA=

3
2
+4
2
=5, OB=

12
2
+5
2
=13, AB=

9
2
+1
2
=

82, deci P
AOB

=18+

82.
Problemă. Să se determine valoarea numărului m∈Rastfel
încât distanţa punctelor A(2;m) şi B(m;−2) să fie egală cu 4.
S. AB=

(m−2)
2
+(−2−m)
2
=4⇔2m
2
+8=16⇔m=±2.
. .
Fie
− →
u =(a
1
,b
1
) şi
− →
v =(a
2
,b
2
) doi vectori şi λ un numă
real.
Proprietăţi. (Egalitateaadoi vectori)
− →
u =
− →
v ⇔(a
1
=a
2
és
b
1
=b
2
).
Proprietăţi. (Suma a doi vectori)
− →
u +
− →
v =(a
1
+a
2
,b
1
+
b
2
).
Proprietăţi. (înmulţirea unui vector cu un număr real)
λ·
− →
u =(λ·a
1
,λ·b
1
).
Proprietăţi. (Produsul scalar a doi vectori)
− →
u ·
− →
v =a
1
·
a
2
+b
1
·b
2
∈R.
Proprietăţi. Lungimea vectorului
− →
u ∥
− →
u ∥=

a
2
1
+b
2
1
.
Consecinţă. Din definitţia produsului scalar
cos( u,v)=
a
1
a
2
+b
1
b
2

a
2
1
+b
2
1
·

a
2
2
+b
2
2
.
Consecinţă. Vectorul
− →
u este perpendicular pe vectorul
− →
v -
re dacă şi numai dacă a
1
a
2
+b
1
b
2
=0.
Teoremă. Vectorii
− →
u şi
− →
v sunt paraleli dacă şi numai dacă
a
1
a
2
=
b
1
b
2
, a
1
,a
2
,b
1
,b
2
̸=0 sau a
1
=a
2
=0 sau b
1
=b
2
=0.
.
Operaţii cu vectori în coordonate carteziene
19
Problemă. Fie vectorii
− →
a =
− →
i +
− →
j ,
− →
b =
− →
i −
− →
j şi
− →
u =6
− →
i +2
− →
j . Să se determine numerele reale p,r∈R
astfel încât
− →
u =p
− →
a +r
− →
b !
S.
− →
u =(1,1),
− →
v =(1,−1),
− →
u =(6,2). p
− →
a +r
− →
b =
p·(1,1)+r·(1,−1)=(p,p)+(r,−r)=(p+r,p−r)=(6,2)⇔
{
p+r =6
p−r =2
⇔p=4,r=2.
Problemă. Să se calculeze: (2
− →
i +5
− →
j )·(3
− →
i −4
− →
j ).
S. Din definiţia produsului scalar
− →
i ·
− →
i =∥
− →
i ∥·

− →
i ∥·cos(

− →
i ,
− →
i )=1·1·cos0=1,
− →
j ·
− →
j =1·1·cos0=1,
− →
i ·
− →
j =∥
− →
i ∥·∥
− →
j ∥·cos(

− →
i ,
− →
j )=1·1·cos90

=0, deci
(2
− →
i +5
− →
j )·(3
− →
i −4
− →
j )=6
− →
i
2
−8
− →
i
−−−−−−−−−−−−→
j+15
− →
j
− →
i −20
− →
j
2
=
6−20=−14.
Altă soluţie: formal, putem scrie
(2
− →
i +5
− →
j )·(3
− →
i −4
− →
j )=(2,5)·(3,−4)=2·3+5·(−4)=−14.
Problemă. Să se determine valoarea parametrului m∈R
pentru care vectorii
− →
u =2
− →
i −5
− →
j şi
− →
v =4
− →
i +(2m−1)
− →
j
sunt perpendiculari!
S.
− →
u ⊥
− →
v ⇔
− →
u ·
− →
v =0⇔2·4+(−5)·(2m−1)=0⇔
8−10m+5=0⇔m=
13
10
.
Problemă. Să se arate că unghiul vectorilor
− →
u =4
− →
i −5
− →
j şi
v=3
− →
i +7
− →
j este obtuz.
S.
− →
u ·
− →
v =(4,−5)·(3,7)=12−35=−23<0, deci cosinusul un-
ghiului celor doi vectori este negativ ⇒unghiul este obtuz.
Problemă. Să se determine valoarea parametrului a∈R pen-
tru care vectorii
− →
u =a
− →
i +3
− →
j és
− →
v =4
− →
i +(a+4)
− →
j sunt pa-
raleli.
S.
− →
u ||
− →
v ⇔
a
4
=
3
a+4
⇔a
2
+4a−12=0⇔a
1
=2,a
2
=−6.
20
Problemă. În reperul cartezian xOy sunt date punctele
O(0,0), A(2,1) şi B(−2,1). Să se afle cosinusul unghiului
format de vectorii
−−→
OAşi
−−→
OB!
S.
−−→
OA=(2,1),
−−→
OB=(−2,1), ∥
−−→
OA∥=

5, ∥
−−→
OB∥=

5;
−−→
OA·
−−→
OB=−3⇔

−−→
OA∥·∥
−−→
OB∥·cos(

AOB)=−3⇔



5·cos(

AOB)=−3⇔
cos(

AOB)=−
3
5
.
..
Fie
−→
r
A
=(x
A
,y
A
),
−→
r
B
=(x
B
,y
B
),
−→
r
C
=(x
C
,y
C
).
Teoremă.
−−→
AB=
−→
r
B

−→
r
A
=(x
B
−x
A
,y
B
−y
A
).
Teoremă. Dacă M∈(AB) astfel încât
−−→
MA=k·
−−→
MB,
atunci
x
M
=
x
A
−k·x
B
1−k
şi y
M
=
y
A
−k·y
B
1−k
.
Consecinţă. Coordonatele mijlocului M al segmentului
[AB]:
M
(
x
A
+x
B
2
,
y
A
+y
B
2
)
.
Consecinţă. Coordonatele centrului de greutate al triun-
ghiului ABC:
G
(
x
A
+x
B
+x
C
3
,
y
A
+y
B
+y
C
3
)
.
Problemă. În triunghiul ABC fie G centrul de greutate.
Ştiind că vectorul de poziţie al unctului A, B, G este
−→
r
A
=
4
− →
i +7
− →
j ,
−→
r
B
=2
− →
i −
− →
j respectiv
−→
r
G
=4
− →
i +4
− →
j , să se deter-
mine vectorul de poziţie al punctului C.
S. (4,4)=
(
4+2+x
C
3
,
7−1+y
C
3
)
⇔x
C
=6,y
C
=6⇔C(6,6).
21
3. Trigonometrie
3.1. Elementele trigonometriei
..
Definiţie. Raportul dintre semiperimetrul şi raza unui cerc
este constant şi se notează prin π (valoarea aproximativă
este π≈3,1415).
Definiţie. Măsura unui unghi la centrul unui cerc cuprin-
zând un arc de cerc a cărui lungime este egală cu raza cer-
cului este de 1 radian.
Observaţie. Dacă αeste măsura unui unghi în grade iar x
r
este măsura unghiului în radiani, atunci este adevărată re-
laţia
α
x
r
=
180
π
.
.
Măsura unghiurilor în radiani
..
O
.
A
.
P
0
.
P
π/6
.
P
π/3
.
P
π/2
.
P
2π/3
.
P
5π/6
.
P
π
.
P
7π/6
.
P
4π/3
.
P
3π/2
.
P
5π/3
.
P
11π/6
.
I.
.
II.
.
III.
.
IV.
27
..
Definiţie. Fie xOy un reper cartezian. Cercul cu centrul
în O şi cu raza egală cu 1 pe care este indicat sensul tri-
gonometric direct (invers acelor ceasornicului) se numeşte
cercul trigonometric.
Notaţie. Fie t∈R un număr real. Atunci există un unic
punct P
t
pe cercul trigonometric pentru care m(

AOP
t
)=t.
.
Cercul trigonometric
..
Fie t un număr real şi P
t
punctul pentru care m(

AOP
t
)=t.
Definiţie. Ordinata punctului P
t
se numeşte sinusul nu-
mărului real t şi se notează prin sint.
Definiţie. Abscisa punctului P
t
se numeşte cosinusul nu-
mărului real t şi se notează prin cost.
.
Sinusul şi cosinusul
..
O
.
A
.
P
t
.
t
.
cost
.
sint
. .
O
.
A
.
P
t
.
t
.
tgt
.
T
.
ctgt
.
T

..
Definiţie. Fie d
tg
dreapta verticală de ecuaţie x=1 şi fie d
ctg
dreapta orizontală de ecuaţie y=1.
Definiţie. Fie t∈R\
{
π
2
+kπ| k∈Z
}
şi T intersecţia drep-
telor OP
t
şi d
tg
. Ordinata punctului T se numeşte tan-
genta numărului t şi se notează prin tgt.
Definiţie. Fie t∈R\{kπ| k∈Z} şi fie T

intersecţia drep-
telor OP
t
şi d
ctg
. Abscisa punctului T

se numeşte cotan-
genta numărului real t şi se notează prin ctgt.
.
Tangenta şi cotangenta
28
..
x 0
π
6
π
4
π
3
π
2

3

4

6
π
sinx 0
1
2

2
2

3
2
1

3
2

2
2
1
2
0
cosx 1

3
2

2
2
1
2
0 −
1
2


2
2


3
2
−1
tgx 0

3
3
1

3 | −

3 −1 −

3
3
0
ctgx |

3 1

3
3
0 −

3
3
−1 −

3 |
.
Valori remarcabile
..
x∈C
2
x∈C
3
sinx=sin(π−x) sinx=−sin(x−π)
cosx=−cos(π−x) cosx=−cos(x−π)
tgx=−tg(π−x) tgx=tg(x−π)
ctgx=−ctg(π−x) ctgx=ctg(x−π)
x∈C
4
sinx=−sin(2π−x)
cosx=cos(2π−x)
tgx=−tg(2π−x)
ctgx=−ctg(2π−x)
.
Reducerea la primul cadran
..
x 0 C
1
π
2
C
2
π C
3

2
C
4

sinx 0 + 1 + 0 − −1 − 0
cosx 1 + 0 − −1 − 0 + 1
tgx 0 + +|− − 0 + +|− − 0
ctgx |+ + 0 − −|+ + 0 − −|
.
Semnul funcţiilor trigonometrice
29
..
x 0 C
1
π
2
C
2
π C
3

2
C
4

sinx 0 ↗ 1 ↘ 0 ↘ −1 ↗ 0
cosx 1 ↘ 0 ↘ −1 ↗ 0 ↗ 1
tgx 0 ↗
+∞
|
−∞
↗ 0 ↗
+∞
|
−∞
↗ 0
ctgx |
+∞
↘ 0 ↘
−∞
|
+∞
↘ 0 ↘
−∞
|
.
Monotonia funcţiilor trigonometrice
..
sin
2
x+cos
2
x=1 (formula fundam.) tgx=
sinx
cosx
=
1
ctgx
sin
(
π
2
−x
)
=
cosx
sin(−x)=−sinx sin(x+2π)=sinx
cos
(
π
2
−x
)
=
sinx
cos(−x)=cosx cos(x+2π)=cosx
tg
(
π
2
−x
)
=ctgx tg(−x)=−tgx tg(x+π)=tgx
ctg
(
π
2
−x
)
=tgx ctg(−x)=−ctgx ctg(x+π)=ctgx
.
Formule trigonometrice fundamentale
30
2. Şiruri de numere reale
2.1. Şiruri reale
..
Definiţie. Se numeşte şir real o funcţie f:{k,k+1,k+
2,...}→R (k∈N). Şirul se notează prin (a
n
), unde a
n
=
f(n).
Definiţie. Şirul (a
n
)
n≥k
este
. .
crescător, dacă a
n+1
≥a
n
, ∀n≥k;
. .
descrescător, dacă a
n+1
≤a
n
, ∀n≥k;
. .
mărginit, dacă ∃m,M∈Rastfel încât m≤a
n
≤M,
∀n≥k;
. .
periodic, dacă ∃t∈N

astfel încât a
n+t
=a
n
, ∀n≥k
..
Definiţie. Limita şirului (a
n
)
n≥k
este numărul α, dacă şi
numai dacă în afara oricărei vecinătăţi V a lui α există cel
mult un număr finit de termeni ai şirului:
limita şirului (a
n
)=α ⇔∀V =V (α), ∃n
V
∈N astfel încât
a
n
∈V , ∀n≥n
V
.
Notaţie. Dacă limita şirului (a
n
) este α, se scrie:
lim
n→∞
a
n
=α.
Teoremă. Fie (a
n
)
n∈N
un şir de numere reale, α∈R.
. .
lim
n→∞
a
n
=α⇔∀ε>0, ∃n
0
∈N astfel încât |a
n

α|<ε, ∀n≥n
0
.
..
lim
n→∞
a
n
=∞⇔∀ε>0, ∃n
0
∈N astfel încât a
n
>
ε, ∀n≥n
0
.
.
Limita unui şir
46
..
..
lim
n→∞
a
n
=−∞⇔∀ε>0, ∃n
0
∈N astfel încât a
n
<
−ε, ∀n≥n
0
.
Definiţie. Şirul (a
n
) este convergent, dacă are limită finită.
Un şir care nu este convergent este divergent.
Teoremă. Dacă un şir are limită, atunci limita şirului este
unică.
Teoremă. lim
n→∞
a
n
=α⇒ lim
n→∞
|a
n
|=|α|.
Teoremă. lim
n→∞
a
n
=0⇔ lim
n→∞
|a
n
|=0.
Teoremă. Dacă (a
n
) este convergent, atunci (a
n
) este
mărginit.
.
Limita unui şir - continuare
Problemă. Să se demonstreze că lim
n→∞
2n+1
3n−1
=
2
3
.
S. Trebuie arătat că pentru orice ε>0 există n
0
astfel încât pen-
tru orice n≥n
0
,

a
n

2
3

<ε, unde a
n
=
2n+1
3n−1
.

2n+1
3n−1

2
3

<ε⇔
5
3(3n−1)
<ε⇔
5

<3n−1⇔
5

+1
3
<n,
deci se poate alege n
0
=
[
5+3ε
15
]
+1 ([A] este partea întreagă
numărului A).
Problemă. Să se demonstreze că lim
n→∞
n
2
n+1
=∞.
S. Trebuie arătat că ∀ε>0, există n
0
astfel încât pentru orice
n≥n
0
,
n
2
n+1
>ε⇔n
2
−εn−ε>0⇔n∈
(
−∞,
ε−

ε
2
+4ε
2
)

(
ε+

ε
2
+4ε
2
,∞
)
.
Fie n
0
=
[
ε+

ε
2
+4ε
2
]
+1, atunci a
n
>ε, ∀n≥n
0
.
47
2.2. Operaţii cu şiruri reale
..
Definiţie. Fie şirurile (a
n
)
n∈N
şi (b
n
)
n∈N
.
. .
Suma şirurilor este şirul (c
n
)
n∈N
, unde c
k
=a
k
+
b
k
, ∀k∈N;
..
Produsul şirurilor este şirul (d
n
)
n∈N
, unde d
k
=
a
k
·b
k
, ∀k∈N;
. .
Câtul şirurilor este şirul (e
n
)
n∈N
, unde e
k
=
a
k
b
k
,
∀k∈N, dacă b
k
̸=0, ∀k∈N.
Definiţie. Produsul şirului (a
n
) cu numărul real λ este şi-
rul (p
n
), unde p
k
=λ·a
k
, ∀k∈N.
Teoremă. Dacă şirul (a
n
) are limită, λ∈R

, atunci şirul
(λ·a
n
) are limită şi
lim
n→∞
(λ·a
n
)=λ· lim
n→∞
a
n
.
Teoremă. Dacă şirurile (a
n
) şi (b
n
) au limite iar suma li-
mitelor are sens, atunci şirul (a
n
+b
n
) are limită şi
lim
n→∞
(a
n
+b
n
)= lim
n→∞
a
n
+ lim
n→∞
b
n
.
Teoremă. Dacă şirurile (a
n
) şi (b
n
) au limite iar produsul
limitelor are sens, atunci şirul (a
n
·b
n
) are limită şi
lim
n→∞
(a
n
·b
n
)= lim
n→∞
a
n
· lim
n→∞
b
n
.
Teoremă. Dacă şirurile (a
n
) şi (b
n
) au limite iar câtul li-
mitelor are sens, atunci şirul
(
a
n
b
n
)
are limită şi
lim
n→∞
(
a
n
b
n
)
=
lim
n→∞
a
n
lim
n→∞
b
n
.
Nedeterminări: ∞+(−∞), 0·∞, 0·(−∞),
±∞
±∞
,
0
0
.
.
Operaţii cu şiruri care au limită
48
Exemplu. lim
n→∞
2n+3
3n
2
+5n+2
= lim
n→∞
n
(
n+
3
n
)
n
(
3n+5+
2
n
)=
=lim
n→∞
n
(
n+
3
n
)
n
(
3n+5+
2
n
)=
lim
n→∞
(
n+
3
n
)
lim
n→∞
(
3n+5+
2
n
)=
=
lim
n→∞
n+ lim
n→∞
3
n
lim
n→∞
3n+ lim
n→∞
5+ lim
n→∞
2
n
=
1+0
∞+5+0
=
1

=0.
Exemplu. lim
n→∞

3n
2
+n+1−

n
2
+2n+3=‘‘∞−∞
′′
=
= lim
n→∞

(

3+
1
n
+
1
n
2


1+
2
n
+
3
n
2
)
=
= lim
n→∞

(
lim
n→∞

3+
1
n
+
1
n
2
− lim
n→∞

1+
2
n
+
3
n
2
)
=
∞·(

3−

1)=∞.
Exemplu. lim
n→∞

n
2
+4n+3−

n
2
+3n+1=‘‘∞−∞
′′
=
=
lim
n→∞

n
2
+4n+3+

n
2
+3n+1)

n
2
+4n+3−

n
2
+3n+1
1
=
= lim
n→∞
(

n
2
+4n+3)
2
−(

n
2
+3n+1)
2

n
2
+4n+3+

n
2
+3n+1
=
= lim
n→∞
n+2

n
2
+4n+3+

n
2
+3n+1
=
lim
n→∞
=
1+
2
n

1+
4
n
+
3
n
2
+

1+
3
n
+
1
n
2
=
1

1+

1
=
1
2
.
49
Exemplu. lim
n→∞
1+
1
3
+...+
1
3
n
= lim
n→∞
1−
(
1
3
)
n+1
1−
1
3
=
lim
n→∞
3
2
(
1−
1
3
n+1
)
=
3
2
.
Exemplu. lim
n→∞
7
n
7
n
+11
= lim
n→∞
1
1+
11
7
n
=
1
1+0
=1.
Problemă. Să se calculeze: lim
n→∞
n

k=1
arctg
1
k
2
+k+1
.
S. Pentru k∈N

oarecare fie arctg
1
k
=α, arctg
1
k+1
=β. Atunci
arctg
1
k
2
+k+1
=arctg
1
k

1
k+1
1+
1
k
·
1
k+1
=arctg
tgα−tgβ
1+tgα·tgβ
=
=arctgtg(α−β)=α−β=arctg
1
k
−arctg
1
k+1
,
astfel lim
n→∞
n

k=1
arctg
1
k
2
+k+1
=
lim
n→∞
(
arctg1−arctg
1
2
+arctg
1
2
−arctg
1
3
+...+arctg
1
n

1
n+1
)
=
= lim
n→∞
(
π
4
−arctg
1
n+1
)
=
π
4
−0=
π
4
.
50
4. Funcţii continue
4.1. Continuitatea funcţiilor
..
Definiţie. Funcţia f:D→R este continuă în punctul x
0

D, dacă şi numai dacă pentru orice vecinătate V (f(x
0
)) a
lui f(x
0
) există o vecinătate U(x
0
) a punctului x
0
pentru
care ∀x∈D∩V (x
0
)⇒f(x)∈V (f(x
0
)).
Teoremă. Funcţia f:D→Reste continuă în punctul x
0
∈D
dacă şi numai dacă sau x
0
este un punct izolat al lui D sau
lim
x→x
0
f(x)=f(x
0
).
Teoremă. (Criteriul lui Heine) Funcţia f:D→R este con-
tinuă în punctul x
0
∈Ddacă şi numai dacă pentru orice şir
(x
n
), x
n
∈D, cu lim
n→∞
x
n
=x
0
avem lim
n→∞
f(x
n
)=f(x
0
).
Teoremă. Funcţia f:D→R este continuă în punctul x
0
dacă şi numai dacă ∀ε>0, ∃δ(ε)>0 astfel încât ∀x∈D,
|x−x
0
|<δ(ε)⇒|f(x)−f(x
0
)|<ε.
Definiţie. Funcţia f:D→R este continuă pe mulţimea D
dacă f este continuă în fiecare punct al lui D.
Teoremă. Funcţiile elementare sunt continue pe tot dome-
niul lor de definiţie.
Problemă. Să se arate că funcţia
f:R→R, f(x)=
{
x
2
−2x , dacă x∈Q
x−2 , dacă x∈R\Q
nu este continuă în punctul x
0
=3!
S. Fie (a
n
) un şir cu termeni raţionali şi a
n
→x
0
, iar (b
n
) un şir
de termeni iraţionali, b
n
→x
0
. Atunci lim
n→∞
f(a
n
)= lim
n→∞
a
2
n

2a
n
=3
2
−2·3=3, lim
n→∞
f(b
n
)= lim
n→∞
b
n
−2=3−2=1. Con-
form criteriului lui Heine f nu este continuă în x
0
=3.
67
..
Definiţie. Funcţia f:D→Reste continuă la stânga înpunc-
tul x
0
∈D, dacă x
0
este un punct izolat al mulţimii D sau
lim
x→x
0
x<x
0
f(x)=f(x
0
).
Definiţie. Funcţia f:D→R este continuă la dreapta în
punctul x
0
∈D, dacă x
0
este punct izolat al mulţimii Dsau
lim
x→x
0
x>x
0
f(x)=f(x
0
).
.
Continuitate laterală
..
Definiţie. Funcţia f:D→R este discontinuă în punctul
x
0
∈D dacă şi numai dacă f nu este continuă în x
0
.
Definiţie. Dacă ∃ lim
x→x
0
x<x
0
f(x)=l
b
∈R, ∃ lim
x→x
0
x>x
0
f(x)=l
j
∈R,
dar l
b
̸=l
j
, atunci f are discontinuitate de prima speţă în
x
0
.
Definiţie. Dacă f nu este continuă în punctul x
0
şi discon-
tinuitatea nu este de prima speţă, atunci f are discontinu-
itate de speţa a doua.
.
Puncte de discontinuitate
Exemplu. f:R→R,
f(x)=













2x−1 , dacă x<1
0 , dacă x=1
x
2
, dacă x∈(1,2)
x+1 , dacă x∈[2,3]
1
x−3
, dacă x∈(3,∞)
f cont. pe (−∞,1)∪(1,2)∪(2,3)∪(3,∞).
lim
x↗1
f(x)= lim
x↘1
f(x)=1, f(1)=0⇒f are discontinuitate în
x
0
=1.
68
lim
x↗2
f(x)=4, lim
x↘2
f(x)=3⇒f are discont. de prima speţă în
x
1
=2.
lim
x↗3
f(x)=4, lim
x↘3
f(x)=+∞⇒f are discont. de speţa a doua
în x
2
=3.
Problemă. Să se verifice continuitatea funcţiei
f:R→R, f(x)=







sinx
x
, dacă x<0
1 , dacă x=0
x
2
−2x+2 , dacă x>0
în punctul x
0
=0.
S. Verificăm dacă lim
x↗x
0
f(x)= lim
x↘x
0
f(x)=f(x
0
).
lim
x↗x
0
f(x)= lim
x↗0
sinx
x
=1
lim
x↘x
0
f(x)= lim
x↘0
x
2
−2x+2=1
f(x
0
)=f(0)=1









⇒l
b
(x
0
)=l
j
(x
0
)=
f(x
0
)⇒f este continuă în punctul x
0
=0.
Problemă. Să se determine valoarea lui a∈R ast-
fel încât f să fie continuă pe R, unde f:R→R,
f(x)=
{
ax
2
+x+a+1 , dacă x<1
x
2
+ax−2 , dacă x≥1
.
S. Funcţia f este continuă pe (−∞,1) şi pe (1,∞) (funcţiile
elementare sunt continue), deci verificăm continuitatea în
punctul x
0
=1.
lim
x↗x
0
f(x)= lim
x↗1
ax
2
+x+a+1=2a+2
lim
x↘x
0
f(x)= lim
x↘1
x
2
+ax−2=a−1
f(x
0
)=f(1)=a−1







⇒2a+2=
a−1⇒a=−3.
69


















Comandă versiunea completă, tipărită de
www.presstern-kits.ro

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful