Gheorghe PROCOPIUC

Mihai ISPAS

PROBLEME de ˘ ANALIZA ˘ MATEMATICA

IAS ¸ I 2002

Prefat ¸˘ a
a matematic˘ a se adreseaz˘ a student ¸ilor Prezenta culegere de Probleme de analiz˘ a din facult˘ a¸ tile de profil tehnic. Ea cont ¸ine acelea¸ si capitole ca ¸ si cursul de Analiz˘ matematic˘ a, format electronic, situat pe acela¸ si site. Inainte de abordarea oric˘ arui capitol din aceast˘ a culegere se recomand˘ a parcurgerea capitolului corespunz˘ ator al cursului, unde pot fi g˘ asite not ¸iunile ¸ si rezultatele teoretice utilizate ˆ ın formularea ¸ si rezolvarea problemelor propuse. Culegerea pune la dispozit ¸ia student ¸ilor exercit ¸ii ¸ si probleme rezolvate, cu indicat ¸ii de rezolvare sau propuse spre rezolvare, constituind un material util ˆ ın desf˘ a¸ surarea seminariilor, dar ¸ si pentru o mai bun˘ a aprofundare a not ¸iunilor predate la curs. Autorii

Cuprins
1 Elemente de teoria spat ¸iilor metrice 1.1 Spat ¸ii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.2 Mult ¸imea numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 S ¸ iruri ¸ si serii 2.1 S ¸ iruri de numere reale . 2.2 Principiul contract ¸iei . . 2.3 S ¸ iruri ˆ ın Rp . . . . . . . 2.4 Serii de numere reale . . 2.5 Serii cu termeni pozitivi 2.6 Serii cu termeni oarecare 5 5 9 17 17 29 31 32 37 43

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

. . . . . .

3 Limite de funct ¸ii 47 3.1 Limita unei funct ¸ii reale de o variabil˘ a real˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 3.2 Limita unei funct ¸ii de o variabil˘ a vectorial˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 4 Funct ¸ii continue 55 4.1 Continuitatea funct ¸iilor reale de o variabil˘ a real˘ a . . . . . . . . . . . . . . 55 4.2 Continuitatea uniform˘ a a funct ¸iilor de o variabil˘ a . . . . . . . . . . . . . . 57 4.3 Continuitatea funct ¸iilor de o variabil˘ a vectorial˘ a . . . . . . . . . . . . . . 59 5 Derivate ¸ si diferent ¸iale 63 5.1 Derivata ¸ si diferent ¸iala funct ¸iilor de o variabil˘ a . . . . . . . . . . . . . . . 63 5.2 Propriet˘ a¸ ti ale funct ¸iilor derivabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 5.3 Derivatele ¸ si diferent ¸iala funct ¸iilor de n variabile . . . . . . . . . . . . . . 73 6 Funct ¸ii definite implicit 6.1 Funct ¸ii definite implicit de o ecuat ¸ie . . . . . . 6.2 Funct ¸ii definite implicit de un sistem de ecuat ¸ii 6.3 Transform˘ ari punctuale . . . . . . . . . . . . . 6.4 Dependent ¸˘ a¸ si independent ¸˘ a funct ¸ional˘ a . . . . 6.5 Schimb˘ ari de variabile . . . . . . . . . . . . . . 3 85 85 88 90 93 95

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . .3 Extreme condit ¸ionate . . . . . . . . . . . . . . . .1 S ¸ iruri de funct ¸ii reale 8. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107 107 111 115 116 119 119 124 131 135 139 139 140 143 145 147 149 149 157 159 161 163 171 171 178 181 182 183 183 185 190 192 195 9 Integrala Riemann ¸ si extinderi 9. . . . . .4 Ecuat ¸ii de ordinul n cu coeficient 13. . . . . 103 8 S ¸ iruri ¸ si serii de funct ¸ii 8. . . . . . . . . . 13. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 Integrale cu parametri . .3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n .5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii . . . . . . .1 Sisteme diferent ¸iale liniare de ordinul ˆ ıntˆ ai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 Ecuat ¸ii c˘ arora li se poate mic¸ sora ordinul . . . . . . . . . . . . . .1 Integrala dubl˘ a . . . . . . . . . . . 101 7.2 Integrala definit˘ a . . . . . 12. . . . . . . . . . . .1 Puncte de extrem pentru funct ¸ii de mai multe variabile . . . . . . . . . . . . . . . . 8. . . . . 11. . . . . .5 Integrala tripl˘ a . 11. 11 Integrale multiple 11. . 10. . . . . . . .2 Integrale curbilinii de primul tip . . . . . . . . . 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 Extreme pentru funct ¸ii definite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 Integrala de suprafat ¸˘ a de primul tip .4 Integrala de suprafat ¸˘ a de tipul al doilea 11. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 Primitive. . . . . . . . . . . 8. . . . . .5 Ecuat ¸ia lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 Aria suprafet ¸elor . 13. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10. . . . . 9. . . . . . . . . . .2 Alte ecuat ¸ii integrabile prin metode elementare 12.4 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4 Independent ¸a de drum a integralelor curbilinii . .1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai . . .3 Integrale curbilinii de tipul al doilea . 99 7. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 Integrale improprii . . . . . .4 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 7 Extreme pentru funct ¸ii de mai multe variabile 99 7. . . . . . . . Integrala nedefinit˘ a. . . . . . . . . 10. . . . . . . . 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare 12. . . . . . . .3 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . 10.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin superior . . . . . 13 Ecuat ¸ii ¸ si sisteme diferent ¸iale liniare 13. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 Serii de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . .2 Sisteme diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i 13. . . . . . . . . . . . ¸i constant ¸i . . . . . . . . . . . . 12. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 Lungimea unui arc de curb˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11. . . . 10 Integrale curbilinii 10. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

z ∈ G. y ). y) = max |xk − yk | k=1. x2 .d. y ∈ G. y2 . ∀m. y ∈ G este o metric˘ a pe G. ∀x. y ) = 0 ⇔ p(x − y ) = 0 ⇔ x − y = 0 ⇔ x = y . . 2) p(−x) = p(x). ∀x. S˘ Rn × Rn → R+ . y ) = p(x − y ) ≤ 0. am c˘ a d satisface axiomele metricii: 1o .2 Fie N mult distant ¸e pe N: 1) d : N × N → R+ . ∀x. y = (y1 . d(x. ∆(x. y ) = p(x − y ). n) = − . n ∈ N∗ . d(x. 2) d : N∗ ×N∗ → R+ . 3o . . d(m. 3) p(x + y ) ≤ p(x) + p(y ). yn ) ∈ Rn . y ∈ G R: Verific˘ si d(x.3 Fie Rn = R × R × · · · × R. produsul cartezian constˆ and din n ≥ 1 factori ¸ si a se arate c˘ a aplicat ¸iile: d.1 Fie (G. n ∈ N. n) = m n n m 3) d : N × N → R+ . 5 . . . pentru c˘ a x − y = x + (−y ) ∈ G ¸ 2o . δ.Capitolul 1 Elemente de teoria spat ¸iilor metrice 1. δ (x. d(m. . y) = k=1 |xk − yk |. xn ). . x = 0. d(x.1 Spat ¸ii metrice si p : G → R+ o funct 1. n ∈ N. ∆ : x = (x1 . ∀m. d(x. 1 1 − . x). ∀x ∈ G. y ) = p(x − y ) = p(−x + y ) = p(y − x) = d(y. 1+m 1+n 1. ∀x. S˘ a se arate c˘ a urm˘ atoarele aplicat ¸ii sunt 1. S˘ a se arate c˘ a aplicat ¸ia d : G × G → R. y ) = p(x − y ) = p(x − z + z − y ) ≤ p(x − z ) + p(z − y ) = d(x. ¸imea numerelor naturale. +) un grup comutativ ¸ ¸ie ce satisface propriet˘ a¸ tile: 1) p(x) = 0 d. . . n) = |m − n|.n sunt metrici pe Rn . z ) + d(z. definite prin: n n d(x. d(m. y) = k=1 (xk − yk )2 . ∀m. y.

. . a inegalit˘ a¸ tile: ∆ ≤ δ ≤ R: Se demonstreaz˘ √ √ n · d ≤ n · ∆ ≤ n · δ ≤ n n · δ. x . y ) = este de asemenea o metric˘ a pe X . ∆ sunt metrici echivalente pe Rn . xi+1 ). y ) = R. x = y. 1. x ) + d(x . y ) + d(y . definit˘ a prin: d(x. a2 . δ. r). . avem: a b c ≤ + . y ) definit˘ a prin δ (x. x = y 1. S˘ d(x. y ). z ∈ X . . δ. 1+α 1+β 1. y ∈ X . R: Se ¸ tine seama c˘ a oricare ar fi a. y ).8 S˘ n 1) d(x1 . . z ) − d(z. y )| ≤ d(x.6 S˘ a se arate c˘ a d : R × R → R+ . 1 + d(x. x=y . b2 . ∀x1 .5 S˘ a se arate c˘ a d. d) avem: 1. |x − y | . y. d(x. x ) + d(x . b = (b1 . y ) a se arate c˘ aˆ ıntr-un spat ¸iu metric (X.6 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Pentru d se aplic˘ a inegalitatea lui Minkowski: n n n 2 + ak k=1 k=1 k=1 (ak + bk )2 ≤ b2 k . x = y a pe X ). a se ha¸ sureze ˆ ın R2 sferele deschise S (0. c ≥ 0 cu a ≤ b + c.4 S˘ 1. y ) = 0. y )| ≤ d(x. . xn ∈ X . . an ). ∀x. bn ). . relative la metricile d. ∀a = (a1 . N ≥ 2. x ) + d(y. 1+a 1+b 1+c deoarece din 0 ≤ α ≤ β urmeaz˘ a β α ≤ . 2) |d(x. y ∈ R este o metric˘ a pe 1 + |x − y | 1. a prin: 1. ∀x. . y ) = este o metric˘ a pe R+ . y ) ≤ d(x. y ) − d(x . ∆. este o metric˘ a pe X (metrica discret˘ 1.10 S˘ a se arate c˘ a aplicat ¸ia d : R+ × R+ → R+ . b. y. 0. x + y. . R: 3) d(x. definit˘ d(x. 3) |d(x. r > 0. . S˘ a se arate c˘ a aplicat ¸ia d : X × X → R. y ) ≤ d(x.7 Fie d : X ×X → R+ o metric˘ a se arate c˘ a aplicat ¸ia δ : X ×X → R+ a pe X .9 Fie X o mult ¸ime nevid˘ a. . ∀x. y ). xn ) ≤ i=1 d(xi .

y = (y1 . . x1 = y1 . 0. (metrica c˘ aii ferate franceze). x1 + x2 + y1 + y2 . . S˘ a se arate c˘ a (M. x2 . 0). xn ). . 1]}. (metrica mersului prin jungl˘ a). || · ||) este spat ¸iu normat ˆ ın raport cu norma dat˘ a prin ||A|| = f (A). 4) d : R2 × R2 → R. . .1] 1) ||f || = sup |f (x)|. xn ) ∈ Rn . ∞) × (0. yn ) ∈ Rn este o metric˘ a pe Rn . x = (x1 . 1. unde: x = (x1 . y ∈ δ. 1 a cu derivat˘ a continu˘ a pe [0. x2 . . dac˘ a exist˘ a o dreapt˘ a δ ⊂ R2 a. f 2 (x) dx 1 /2 3) ||f || = |f (0)|+ sup |f (x)|. k = 1. y = (y1 . 2 2 2 2 ˆ ın rest. xn ) ∈ Rn . . . ∀ x = (x1 . n. y ) = . y) = k=1 |xk − yk | 1 . ∞) → R. b. cu a. · k 2 1 + |xk − yk | ∀ x = (x1 . ∀ x = (x1 . x2 . y) = (x1 − x2 )2 + (x2 − y2 )2 .13 S˘ a se arate c˘ a urm˘ atoarele aplicat ¸ii sunt norme pe Rn : n 1) ||x|| = n k=1 2 .11 S˘ a prin: n 7 d(x. 1] → R.ˆ ı. . f continu˘ e 1 /2 0 este o norm˘ a pe C[1 si s˘ a se . S˘ a se arate c˘ a aplicat ¸ia || · || : . x1 = y1 .e] ¸ k=1 |xk |. d( x.1] 2) ||f || = 1 0 |f (x)| dx. x . x∈[0. . 4) ||f || = 1 0 . e] → R.e] = {f : [1. y1 ).12 S˘ 1 1 1) d(0.16 Fie C[0 a se . y1 ). . xk 2 n 1 2) ||x|| = 3) ||x|| = sup |xk |. c ∈ R. y ) = − . y2 ). |x2 | + |y2 | + |x1 − y1 |. .1] x∈[0. y2 ). . d(x.14 Fie M = {A = si f : M → R+ . . y ) = |x2 − y2 |. f derivabil˘ 1 arate c˘ a urm˘ atoarele aplicat ¸ii sunt norme pe C[0 : . i2 = −1} ¸ −c + di a − bi √ f (A) = det A. . a se arate c˘ a urm˘ atoarele aplicat ¸ii sunt metrici pe mult ¸imile indicate: 1. . .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se arate c˘ a aplicat ¸ia d : Rn × Rn → R.15 Fie C[1 a pe [1. . . 0 1. x y x y √ − 2) d : R × R → R. definit˘ 1. x. unde: 0 = (0. e]}. d(x.e] → R definit˘ √ g˘ aseasc˘ a norma funct ¸iei f (x) = x. 0 a prin ||f || = 1 (f 2 (x) · ln x) dx C[1 . x ) ∈ Rn . y2 . 1 + 1 + x2 1 + 1 + y2 3) d : R2 × R2 → R. . y = (y1 . S˘ 1. d(x. ∀ x = (x .1] = {f : [0. . a + bi c + di 1. .

a se arate c˘ a τ1 este topologie pe X dar τ2 nu este topologie pe X . {a. τ1 ). {a. q ∈Q √ totu¸ si ea nu apart ¸ine lui τ deoarece 2 ∈ / Q. S˘ a se arate c˘ a τ este o topologie pe X ¸ si s˘ a se determine sistemele de vecin˘ at˘ a¸ ti ale punctelor α. {a. τ2 = {∅. 1. numit spat ¸iul topologic nondiscret (grosier) pe X . atunci (X. X. {2}. d}}. b}. diferit˘ 1. b. γ }. 2}. c}. {a. Pentru τ2 se constat˘ R: Se verific˘ a c˘ a. X. ∞)}.25 Fie τ = {∅. c}}. X. e}. {a}. q ∈ Q. {2}. R: τ1 ¸ si τ2 nu. a se arate c˘ a τ este o topologie pe R. {a. α)}. 1. atunci τ = {∅. {a}. X. {a.20 Dac˘ aX=∅¸ si P (X ) este mult ¸imea tuturor p˘ art ¸ilor mult ¸imii X . X }. fixat. {1}. τ2 = {∅. c. {c}. X }. X. {a. τ0 ) este spat ¸iu topologic pe X . 1) S˘ si 4 din spat 2) S˘ a se g˘ aseasc˘ a sistemele de vecin˘ at˘ a¸ ti ale punctelor 3 ¸ ¸iul topologic (X. a propriet˘ a¸ tile din definit ¸ia topologiei. b. τ3 = {∅. 1.18 Fie X = {α. b. {b. b. ∞). c}}. τ3 da. de exemplu {1} ∪ {2} = {1. 3}}. 1. c}}. b}. {α.19 Dac˘ a X = ∅ ¸ si τ0 = {∅. S˘ a se precizeze care dintre urm˘ atoarele familii de p˘ art ¸i ale lui X este o topologie pe X : 1) τ1 = {∅. b. R. {b}. {a}. X. γ ¸ si δ . 1. d}. iar τ1 = P (X ). 3. γ. β. τ1 ) este spat ¸iul topologic discret pe X . ¸iu topologic pe X . d. X. 3}. ∞) este o reuniune de mult ¸imi din τ . β }. d}. γ }. α > 0. numit spat 1. . atunci (X. 3. {α}. 4} ¸ si clasele: τ1 = {∅. c. q > 2} = ( 2. β . {a.17 Fie mult ¸imea X = {1. 4}. {b. (q. c. R. {α.23 Fie τ = {∅. τ4 = {∅.21 Dac˘ a elemente ¸ si a ∈ X . {1. 3) τ3 = {∅. δ } ¸ si familia de mult ¸imi: τ = {∅. c} urm˘ τ1 = {∅. X } a X are mai mult de dou˘ a de topologia nondiscret˘ a¸ si de cea discret˘ a. {α. {a}. 4}}. 2. S˘ a se arate c˘ a τ este o topologie pe R. {2. c.8 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1. X. X. 2} ∈ / τ2 . {1. {3. {γ }. β. {a. {2.22 Fie X = {a. 2. d}}. S˘ √ √ R: Mult ¸imea A = {(q. c}}.24 Pe mult atoarele familii de p˘ art ¸i ale lui X sunt topologii: ¸imea X = {a. {a}. 2) τ2 = {∅. (−α. c}}. este o topologie pe X . {a. 1. b.

R: Cea mai ampl˘ a mult ¸ime deschis˘ a. ∀a ∈ R. 2}. 5}. C I = (−∞. este (3. {1. 2} ⊂ A. deci nu exist˘ 1. notˆ β = 2 2α2 − α + 1. 2) τs = {∅. (a. (topologia superioar˘ ang˘ a a lui R). 1 < n n < 2 ¸ si ≤ . ∞). de unde. 2. x ∈ R} este m˘ x2 + x + 2 pentru orice α ∈ R ¸ si s˘ a se determine inf Aα ¸ si sup Aα . (−∞.2 Mult ¸imea numerelor reale √ n 1 1 n+ √ + + 1. y = R: Fie y ∈ Aα . √ Deci (y − α)2 − 4y (2y − 1) = −7y 2 − 2(α − 2)y + α2 ≥ 0. n ≥ 2} este n n n 1. {1. 2) C A = {4. adic˘ x √ 1 1 a = 3 este un minorant pentru A.26 Pe mult τ = {∅. 3) ¸ si nu cont ¸ine nici o alt˘ a mult ¸ime deschis˘ aˆ ın afar˘ a de mult ¸imea vid˘ a.30 S˘ a se arate c˘ a mult ¸imea Aα = {y ∈ R. R. 5} se consider˘ a topologia: 1. y∈ . 2. urmeaz˘ a n 2 1 9 9 xn < 2 + 1 + + 1 = . 5} ¸ si a puncte exterioare lui A. Fr A = (−∞. a sau stˆ 1. 3) S˘ a se g˘ aseasc˘ a punctele frontier˘ a ale mult ¸imii A. 7 7 A¸ sadar: inf Aα = min Aα = 2−α−β 2−α+β .27 S˘ a se arate c˘ a urm˘ atoarele familii de p˘ art ¸i sunt topologii pe R: 1) τi = {∅. unde τi este topologia inferioar˘ a pe R. 5}}. {1. rezult˘ a xn > 2 + 0 + 1 = 3. Atunci: yx2 + (y − α)x + 2y − 1 = 0. 4}. 2. Cum pentru n ≥ 2. ∀a ∈ R. 3) Fr A = {3. a)}. 4. 1. R.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA ¸imea X = {1. 3. 2. 3 nu este punct interior lui A deoarece nu apart ¸ine la nici o mult ¸ime deschis˘ a inclus˘ aˆ ın A. 3]. deci Int A = (3. 1) S˘ 2) S˘ a se g˘ aseasc˘ a punctele exterioare ale mult ¸imii A.29 S˘ a se arate c˘ a mult ¸imea A = {xn = m˘ arginit˘ a. 3}. 2 ∈ {1. {1}. (topologia inferioar˘ a sau dreapt˘ a a lui R). 7 7 . ∞) relativ la spat ¸iul topologic (R. cont ¸inut˘ aˆ ın I . 2} ⊂ A. 9 R: 1) Int A = {1. 3. 4. a se g˘ aseasc˘ a punctele interioare ale mult ¸imii A = {1. X. τi ). {1. 1 a ≥ 2 pentru orice num˘ ar real pozitiv. Int C A = ∅. ∞). ∞)}. Int C A = ∅.28 S˘ a se g˘ aseasc˘ a interiorul. care trebuie s˘ a aib˘ a solut ¸ii and cu reale. n ∈ N. 2} deoarece 1 ∈ {1. adic˘ a b = este un majorant pentru A.: 2−α−β 2−α+β . 3. 2 2 2 R: Din x + αx + 1 arginit˘ a . exteriorul ¸ si frontiera intervalului I = [3. 1. sup Aα = max Aα = . 4}.

Nici un num˘ ar a > 0 nu poate fi minorant al mult ¸imii A2 deoarece 0 ∈ A2 ¸ si din definit ¸ia minorantului ar rezulta c˘ a a ≤ 0 (contradict ¸ie). n 2n − 1 . 1 1 2) Deoarece ≤ 1. sup A3 = 1. sup A7 = ∞. Deci 0 este un minorant al mult ¸imii n n A2 ¸ si orice num˘ ar a ∈ (−∞. pentru orice n ∈ N∗ . ∞). 3 2 +1 deducem c˘ a mult ¸imea miniorant ¸ilor lui A3 este [1. x2 ≤ 5}. a ∈ R}. ˆ a. iar orice num˘ ar b ≥ sin 2 este un majorant. sin 3 = sin(π − 3). x3 − x ≤ 0}. 3 √ √ 4) inf A4 = min √ A4 = − 5. adic˘ a b nu ar mai fi majorant. sup A5 = ∞. n ∈ N∗ . mult ¸imea majorant ¸ilor este 3 1 . a2 + a + 1 2 x − 3x + 2 2) A = {y ∈ R. Dac˘ adev˘ ar. 0] eare minorant. b ≥ 1 implic˘ n 1 1 sau b < 1 − . ∞).ˆ ı. 7) A = {x − sin x. x2 > 5}. rezult˘ a c˘ a 1− ≥ 0. sin 3}. x ≥ 0. n ∈ N∗ . ın timp ce max A2 nu exist˘ 3) Din inegalitatea: 2n − 1 1 ≤ 2 < 1. majorant ¸ii. y = . 6) A = {x ∈ R. x ∈ R}. 1.31 S˘ a se determine minorant ¸ii. A¸ num˘ ar a ≤ sin 3 este un minorant. rezult˘ 2 sin 0 < sin(π − 3) < sin 1 < sin(π − 2) < sin π 2 sadar: min A1 = sin 3. 2) A = 1− 1 . Intr1 a 1−b > 0 ¸ si a b < 1 rezult˘ a b ≥ 1 − . x ∈ R}. 3) A = 4) A = {x ∈ R. 7) inf A7 = −∞. x ∈ R}. Evident atunci ∃n ∈ N∗ a.32 S˘ si max A dac˘ a: a se determine inf A. deoarece: 0 < π − 3 < 1 < π − 2 < 2 π a: ¸ si funct ¸ia sinus este strict cresc˘ atoare pe 0. x +x+ 1 √ 3x2 + 4x 3 − 1 3) A = {y ∈ R. 6) inf A6 = −∞. 22 + 1 5) A = {x ∈ R. y = 2 . 1 − b > n n sup A2 = 1.10 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1. iar max A3 nu exist˘ a. min A. Evident inf A2 = min A2 = 0. sup A ¸ 1) A = {x ∈ R. x = a+1 . cel mai mic element ¸ si cel mai mare element (dac˘ a exist˘ a) ale urm˘ atoarelor mult ¸imi de numere reale: 1) A = {sin 1. sup A4 = max A4 = 5. n ∈ N∗ . sup A6 = ∞. π R: 1) Cum: sin 2 = sin(π − 2). 5) inf A5 = 5. inf A3 = min A3 = −∞. 1 . . x2 + 1 . max A1 = sin 2 ¸ si orice ¸ si deci 0 < sin 3 < sin 1 < sin 2 < 1. Mult ¸imea majorant ¸ilor este [1. sin 2.

. R: 1) Din [an . ¸ si inf B ¸ si sup A ≤ inf B . an+1 sunt n numere al c˘ . pentru num˘ arul real = x + 1. . aror produs este 1. Din P (2) avem c˘ a a1 + a2 ≥ 1 + a1 · a2 . an . 1 . 3) A = [−3. . . a 2 ∈ R ∗ si a1 ·a2 = 1. atunci exist˘ a un num˘ ar x0 ∈ R. putem presupune c˘ a acestea sunt a1 ¸ si a2 . A¸ sadar mult ¸imea arginit˘ a superior (orice bm este un majorant). n=1 2) Dac˘ a bn − an ≤ proprietatea c˘ a: ∞ n=1 1 . de unde deducem: a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + a1 · a2 + a3 + · · · + an + an+1 ≥ 1 + n. conform axiomei lui Arhimede. . Deci inf A = R: 1) Din xa2 + (x − 1)a + x − 1 = 0. 1. atunci +¸ a1 + a2 ≥ 2. an .35 Dac˘ a a1 . 3 3 3 and axioma lui Arhimede. atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n. bn ] = {x0 }. an+1 ∈ R∗ + ¸ a1 + a2 + · · · + an + an+1 ≥ n + 1. bn+1 ] rezult˘ a c˘ a an ≤ bm . 2) A = . m ∈ N∗ . a n ∈ R ∗ P (n) : dac˘ si a1 · a2 · · · · · an = 1. . n ∈ N∗ . Urmeaz˘ a a1 . exist˘ an∈Z x−1 a. a cel put ¸in unul mai mare sau cel put ¸in egal Printre numerele a1 . In concluzie. atunci P (n + 1) : dac˘ a a1 . sup A = max A = 1. . inf B ] = ∅. . iar mult ¸imea A = {an . . S˘ a se arate c˘ a: ∞ 1) [an . . . a2 . Fie a1 ≥ 1 ¸ a (a1 − 1)(a2 − 1) ≤ 0 sau a1 + a2 ≥ 1+ a1 · a2 ≥ 2. n ∈ N∗ un ¸ sir descendent de segmente reale. a2 . F˘ ar˘ a a restrˆ ange generalitatea. x + 1 ≥ n. a n ∈ R ∗ + ¸ R: Folosim metoda induct ¸iei matematice.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 11 1 a A = − . min A = − .ˆ ı. cu a ∈ R.ˆ ı. R: 1) Inegalitatea se mai scrie: x2 − 1 ≥ n(x − 1). ∀n. Pentru x = 1 este evident˘ a. . bn ]. s˘ a se arate c˘ a pentru orice x ∈ R∗ exist˘ 1. + ¸ si a1 · a2 · · · · · an · an+1 = 1.34 Fie [an . .33 Utilizˆ an∈Z a. bn ] = ∅ (Cantor-Dedekind). m ∈ N∗ } este m˘ arginit˘ a inferior (orice an este un minorant). y ∈ 2) Dac˘ a ar exista x ¸ [an . 2) x2 ≥ 2x + n. si a1 · a2 · · · · · an = 1. Exist˘ a deci sup A ∞ n=1 [an . . an . adic˘ n axioma lui Arhimede aplicat˘ a numerelor y − x ¸ si 1. P (2) : dac˘ a a1 . bn ] ⊃ [an+1 . 5]. a2 . ceea ce ar contrazice rezult˘ a: 0 < y − x ≤ bn − an ≤ . n ∈ N∗ } este m˘ B = {bm . . si a2 ≤ 1. ∞ n=1 si y cu x < y ¸ si x. an+1 exist˘ cu 1 ¸ si cel put ¸in unul mai mic sau cel mult egal cu 1. bn+1 ]. 1. rezult˘ 3 √ √ 9 − 2 21 9 + 2 21 1 . atunci din an ≤ x < y ≤ bn 1 a n(y − x) ≤ 1. bn ] ⊃ [sup A. . . Dac˘ a x2 − 1 x = 1. atunci a1 + a2 + · · · + an ≥ n. . deoarece a1 · a2 . . a2 . bn ] ⊃ [an+1 . unic determinat. n ∈ N∗ . s˘ a avem: 1) x2 + n ≥ nx + 1. cu n [an . .

36 Inegalitatea mediilor. . k = 1.12 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1. bk . 1. H media armonic˘ a a celor n numere. R: Tinˆ and seama de inegalitatea lui Schwarz-Cauchy. xn ∈ R∗ si A media aritmetic˘ a. Inlocuind aici pe xk prin . .37 Inegalitatea lui Schwarz-Cauchy. sau n n n k=1 ak bk ≤ k=1 a2 k · b2 k. . R: Din definit ¸ia mediei geometrice avem: x1 x2 xn x1 · x2 · · · · · xn = 1 sau · · ··· · = 1. Fie x1 . b2 . (ak + bk ) ≤   n 2 + ak k=1 n k=1  .38 Inegalitatea lui Minkowski. Pentru orice numere reale ak . . ceea ce implic˘ a inegalitatea dat˘ a. n are loc inegalitatea: n n n k=1 (ak + bk ) ≤ 2 a2 k + k=1 k=1 b2 k. k = 1. extr˘ agˆ and radicalul rezult˘ a inegalitatea dat˘ a. G media + ¸ geometric˘ a. . . n. . sau n 2 k=1 de unde. k = 1. k=1 R: Fie trinomul de gradul al doilea: 2 2 2 2 2 2 + a2 f (x) = a1 2 + · · · + an x − 2 (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ) x + b1 + b2 + · · · + bn . b2 k 2 . bn are loc inegalitatea: 2 2 (a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn ) ≤ a2 1 + a2 + · · · + an 2 2 2 b2 1 + b2 + · · · + bn . sau Luˆ and ˆ ın exercit ¸iul precedent ak = G G G G 1 asim H ≤ G. 1 1 1 n + + ··· + x1 x2 xn S˘ a se arate c˘ a au loc inegalit˘ a¸ tile: H ≤ G ≤ A. g˘ xk 1. √ x1 + x2 + · · · + xn n A= . an ¸ si b1 . Gn G G G xk xn x1 x2 . x2 . definite prin. . A ≥ G. H = . . . G = n x1 · x2 · · · · · xn . deci ∆ ≤ 0. care se mai scrie: f (x) = (a1 x − b1 )2 + (a2 x − b2 )2 + · · · + (an x − bn )2 ≥ 0 pentru orice x ∈ R. a2 . n. . . Pentru orice numere reale a1 . obt ¸inem: + + ···+ ≥ n. avem: n n n n n 2 bk ≤ n n n (ak + bk ) = k=1 k=1 2 a2 k +2 k=1 ak bk + k=1 a2 k +2 k=1 k=1 a2 k · b2 k + k=1 k=1 2 bk .

a: aj bij + ak bik ≥ aj bik + R: Fie j < k . Fie a1 . 2. . .39 Inegalitatea lui Bernoulli. . f (x) = (1 + x)α − αx − 1. . . b1 ≥ b2 ≥ · · · ≥ bn ¸ si S = a1 bi1 + a2 bi2 + · · · an bin . ij < ik atunci (aj − ak )(bij − bik ) ≥ 0 implic˘ ak bij . . a2 .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 13 si α ∈ [1. bn numere reale cu 1. i2 . atunci: 1 + nb n+1 n+1 > bn . . ∞) → R. n} ¸ {n. an ≥ −1. b2 . . si b1 . in } = {1. 1}. b = 1. 2) 1− 1 n+1 n+1 > 1− 1 n n . si b1 . observˆ and c˘ a aceasta are un minim egal cu 0 ˆ ın x = 0. n}. S˘ a se arate c˘ a: a1 bn + a2 bn−1 + · · · an b1 ≤ S ≤ a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn . . . respectiv b = 1 + . R: Inegalitatea rezult˘ a din studiul monotoniei funct ¸iei f : [−1. . S˘ a se arate c˘ a: n n n n· ai bi i=1 ≥ ai i=1 · bi i=1 . 1. i2 . . n − 1. ∞) ¸ R: Se ia ˆ ın inegalitatea lui Bernoulli α = n. Oricare ar fi a ∈ [−1. a2 . . . an ¸ a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an . 2.45 Fie a1 . . . b2 . . . R: Se folose¸ ste induct ¸ia matematic˘ a. . an ¸ · · · ≥ bn . . . 1. . . R: Se ia ˆ ın inegalitatea precedent˘ a b=1+ 1 1 . 1. b1 ≥ b2 ≥ 1. . . n ≥ 2. . . . . .44 Inegalitatea lui Cebˆ ı¸ sev. unde {i1 . R: Aplicˆ and inegalitatea lui Bernoulli. a a ∈ [−1. in } mic¸ soreaz˘ a suma S . a2 . . avem: 1 + nb n+1 n+1 = b+ 1−b n+1 n+1 = bn+1 1 + 1−b b(n + 1) n+1 > bn+1 1 + 1−b b = bn . .42 S˘ a se arate c˘ a: 1) 1+ 1 n+1 n+1 > 1+ 1 n n . ca atare si minim˘ a pentru permutarea ea este maxim˘ a pentru permutarea identic˘ a {1. n n a se arate c˘ a oricare ar fi numerele reale a1 . . Deci orice inversiune ˆ ın mult ¸imea {i1 . . .41 Dac˘ a b > 0. bn numere reale cu a1 ≥ a2 ≥ · · · ≥ an . . ∞) avem: 1. 1.40 Dac˘ si n ∈ N∗ atunci: (1 + a)n ≥ 1 + na. .43 S˘ are loc inegalitatea (generalizare a inegalit˘ a¸ tii lui Bernoulli): (1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an ) ≥ 1 + a1 + a2 + · · · + an . . de acela¸ si semn. . ∞) ¸ (1 + a)α ≥ 1 + αa. . .

. . Inlocuind aici A ¸ si B . . definit˘ A x = 1 un maxim egal cu 1 − α.. . b1 . rezult˘ a c˘ a: xα − αx ≤ 1 − α.. . b3 .14 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS n R: Din exercit ¸iul precedent rezult˘ a c˘ a max S = i=1 n ai bi .. ∞).. apoi dup˘ a i de la 1 la n. c3 ) ¸ 2) pentru tripletele: (a2 .. respectiv (a3 . a2 . b. . c2 ) ¸ si si c b a b c a . abc abc abc 1. 2n . obt a se arate c˘ a pentru orice n ∈ N∗ are loc inegalitatea: 1. b2 . sumˆ and p q p q ¸inem inegalitatea din enunt ¸. b. Fie: i = 0 inegalitatea este evident˘ A= ap i p ai n .47 Inegalitatea lui H¨ older. ... deci 1 − α = ... c) ¸ si . a1 b2 + a2 b3 + · · · + an b1 . .46 Fie a.. Avem deci inegalit˘ a¸ tile: ai bi i=1 n = ≥ ≥ a1 b1 + a2 b2 + · · · + an bn . a se arate c˘ a: 1. Deoarece f are ˆ ın ¸ si funct ¸ia f : [0. α ∈ (0. bn ≥ 0. b+c a+c a+b 2 2c 2a 2b bc ca ab R: Se aplic˘ a inegalitatea lui Cebˆ ı¸ sev: 1 1 1 . 1). atunci: q>1¸ p q n i=1 n n 1/p n q bi i=1 1/q ai bi ≤ ap i i=1 . . . . b+c a+c a+b 1 1 1 . ∀x ∈ [0.. Dac˘ a a1 .. an ≥ 0.. p > 1... . . 2) a + b + c ≤ + + ≤ + + .. .. B= n q bi i=1 i=1 α bq i a prin: f (x) = x − αx. Lu˘ am x = B 1 1 1 A B 1 ¸ si α = .. a1 bn + a2 b1 + · · · + an bn−1 . ∞) → R. ai bi i=1 n ai bi i=1 Prin adunare membru cu membru obt ¸inem inegalitatea din enunt ¸. b2 . deducem: A p · B q ≤ + .. 1 1 si + = 1. c > 0.. a R: Dac˘ i=1 ap i = 0 sau n i=1 bq a. S˘ a b c 3 a 3 b3 c 3 a2 + b2 b2 + c2 c2 + a2 1) + + ≥ .48 S˘ 1· √ √ √ (n + 1)! 3 N 2 · 3! · · · · · n! ≤ . 1) pentru tripletele (a.

51 Dac˘ a a1 . n ≥ 2 ¸ an a2 n a1 . an ∈ R∗ 1. n. a2 . atunci: (x1 + x2 + · · · + xn ) 1 1 1 + + ··· + x1 x2 xn √ ≥ n2 . . an ∈ R∗ + . . . . . a1 · a2 · · · · · an R: Se folose¸ ste inegalitatea: x + 1 ≥ 2. . . .52 Dac˘ a a. i = 1. c ∈ R∗ + . n. k k 15 1. . a2 . ak k=1 k=1 bk ≤n a1 a2 an + + ··· + S − a1 S − a2 S − an . atunci: (1 + a1 )(1 + a2 ) · · · (1 + an ) ≥ 2n .49 Dac˘ a x1 . a2 a3 an a1 R: Se foloset ¸e inegalitatea mediilor.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA R: Se folose¸ ste majorarea: √ k k! = √ k 1 · 2 · ··· · k ≤ 1 + 2 + ··· + k k+1 = . b. . xi R: Se folose¸ ste inegalitatea lui Schwarz-Cauchy cu ai = 1. . . x 1. . 1 xi . x2 . . atunci: a2 an a1 an−1 + + ··· + + ≥ n. + + ··· + ≥ S − a1 S − a2 S − an n−1 R: Not˘ am bi = 1 a c˘ a bi > 0. a a1 . 1.50 Dac˘ a a1 . atunci: 2 (a2 1 + a1 + 1) · · · · · (an + an + 1) ≥ 3n . xn ∈ R∗ + . . a+b 4 a a1 . an ∈ R∗ si S = a1 + a2 + · · · + an atunci: +. pentru orice x ∈ R∗ +. . Deoarece S > ai rezult˘ S − ai (b1 + b2 + · · · + bn ) sau n2 ≤ n−1 n n 1 1 1 + + ··· + b1 b2 bn ≥ n2 . an ∈ R∗ 1. a2 . . putem scrie: . n ≥ 2. i = 1. bi = √ . . a+b b+c c+a 2 R: Se ¸ tine seama c˘ a ab a+b ≤ etc.53 Dac˘ + . . atunci: ab bc ca a+b+c + + ≤ . a2 .54 Dac˘ + . . .

b1 . bn > 0. . b. √ R: Se ˆ ınmult ¸esc membru cu membru inegalit˘ a¸ tile: a + b ≥ 2 ab etc. a2 . aa−c ≥ ca−c prin ˆ enunt ¸. an > 0. c ∈ R∗ + .56 Dac˘ a a1 . Din aa−b ≥ ba−b . ınmult ¸ire membru cu membru se obt ¸ine inegalitatea din bb−c ≥ cb−c . atunci: ai . b2 .55 Dac˘ a a. atunci: n (a1 + b1 )(a2 + b2 ) · · · (an + bn ) ≥ n b1 b2 · · · bn . c ∈ R+ 1. putem presupune a ≥ b ≥ c. .57 Dac˘ . . R: F˘ ar˘ a a restrˆ ange generalitatea. . . ai + bi ∗ a a. . i = 1. n ¸ si se adun˘ a inegalit˘ a¸ tile obt ¸inute. atunci: (a + b)(b + c)(c + a) ≥ 8abc. . i = 1. i = 1. . √ n a1 a2 · · · an 1. n.16 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ R: Se ˆ ınmult ¸esc membru cu membru inegalit˘ a¸ tile: 1 + ai ≥ 2 ai . . n ¸ si respectiv: ai + bi aa · bb · cc ≥ (abc) a+b+c 3 . b. R: Se folose¸ ste inegalitatea mediilor pentru numerele: bi . 1.

5n ε ln 3 · 4n + (−4)n 4 · 4n 4 .     ln 4 5 2) Fie ε > 0 arbitrar. A¸ sadar. 2) lim = . 2. n→∞ n + 1 n→∞ 5n 2. s˘ a se arate c˘ a: 1) lim R: 1) Fie ε > 0 arbitrar. 3 · 4n + (−4)n − 0 < ε. ε ≤ 4.ˆ ı. Putem n+1 n+1 n+1 lua N (ε) = [1 + ε]. 3 n2 + 2 n2 + 2 a > ε. Ins˘ = n−1+ > n − 1 > ε. ∀n > N . putem lua Dar < ε pentru n > ≤ 4 5n 5n ln 5  0. 3) lim = .Capitolul 2 S ¸ iruri ¸ si serii 2.1 S ¸ iruri de numere reale n2 + 2 3 · 4n + (−4)n = 0 .  ε  ln N (ε) =  4   . s˘ a se arate c˘ a: 1) lim 4n + 1 n2 1 n 1 4 = . pentru n > 1 + ε. ∀n > N.     ε > 4.2 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui ¸ sir.ˆ ı. Este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a exist˘ a un rang N = N (ε) a. Este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a exist˘ a un rang N = N (ε) a. 2 →∞ →∞ n n n→∞ 2n − 1 2 5n − 1 5 2(n + 1) 2 17 .1 Folosind teorema de caracterizare cu ε a limitei unui ¸ sir. 2) lim = +∞.

ln a a se arate c˘ a¸ sirul (xn )n∈N∗ este divergent. |xn+p − xn | < ε. k ∈ N∗ . Putem lua N (ε) = . |xn+p − xn | < ε.ˆ 1− 1 2p . 2k 3) xn = k=1 αk . 2 3 n R: Este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a exist˘ a un ε0 > 0 ¸ si un p ∈ N∗ a.4 Folosind criteriul lui Cauchy. Deoarece 1 (n + k ) avem: |xn+p − xn | = pentru n > 2 < 1 1 1 = .ˆ ı. ak ı. Putem lua N (ε) =  deci |xn+p − xn | < n < ε pentru n > . unde: n 1) xn = k=1 1 . |αk | < 1. ∀n > N (ε) ¸ R: 1) Ar˘ at˘ am c˘ a ∀ε > 0. n+1 2n 2 . Se constat˘ aˆ ıns˘ a imediat c˘ a pentru p = n avem: |x2n − xn | = 1 1 1 + ··· + ≥ = ε0 . |xn+p − xn | ≥ ε0 . unde 2. 1 sin(n + p)x 1 1 sin(n + 1)x + ··· + ≤ n+1 + · · · + n+p = n 2n+1 2n+p 2 2 2   1 1 ln ln 1  ε ε . ∃ N (ε) a. n +1 a a a a a a 1 a p 1 deci |xn+p − xn | < n · 1− a ( a − 1)   1  ln ε (a − 1)   Putem lua N (ε) =   . s˘ a se arate c˘ a ¸ sirurile (xn )n∈N∗ sunt convergente. x ∈ R. ∀n > N (ε) ¸ 2) Ar˘ at˘ am c˘ a ∀ε > 0. 2) xn = k2 n n k=1 sin(kx) . − (n + k ) (n + k − 1) n+k−1 n+k 1 2 (n + 1) + ··· + 1 1 1 1 < <ε < − (n + p)2 n n+p n 1 1 . ∃ N (ε) a.3 Folosind criteriul lui Cauchy. s˘ xn = 1 + 1 1 1 + + ··· + . ln a 1 < n < ε pentru n > a (a − 1) ln 1 ε (a − 1) . 2 ln 2 ln 2 |xn+p − xn | = 3) Avem |xn+p − xn | = αn+p |αn+p | 1 |αn+1 | 1 αn+1 + · · · + n+p ≤ n+1 + · · · + n+p < n+1 + · · · + n+p . a > 1. ε ε si p ∈ N∗ .ˆ si p ∈ N∗ . Avem: ı.18 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2.

. adic˘ x≤ Dar lim n→∞ n n + xn + · · · xn ≤ x √ n x1 p. S˘ a se arate c˘ a: n→∞ lim n n n xn 1 + x2 + · · · xp = max{x1 . n→∞ n→∞ n→∞ ceea ce implic˘ a: lim [sin(n + 1) − sin(n − 1)] = 0. a: xn ≤ xn R: Fie x = max{x1 . 2) x = n n2 nk 2 n→∞ 2.5 S˘ 1) xn = 10 11 n + 10 + + ··· . de unde se sirul (sin 2n)n∈N∗ este un sub¸ lim sin 2n = 0. Rezult˘ 1 + x2 + · · · xp ≤ px . xp }. sin2 n + cos2 n = 0. .6 Folosind criteriul lui Cauchy.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se cerceteze natura urm˘ atoarelor ¸ siruri (xn )n∈N cu termenii generali: 2. xp }. β0 nh + β1 nh−1 + · · · + βh k 1 + 2 + ··· + n Cn n . x2 . k. . xp numere reale pozitive. n→∞ adic˘ a lim 2 sin 1 cos n = 0 sau lim cos n = 0. . . n n n a. 3) xn = n .7 S˘ a se calculeze limita ¸ sirului cu termenul general: xn = α0 nk + α1 nk−1 + · · · + αk . β0 = 0. 2n + 3 4n + 1 4n + 1 2 2) Presupunem c˘ a exist˘ a lim xn = x. . α0 . p 2 √ n p = 1. Se observ˘ a c˘ a: |x2n − xn | = n + 11 2n + 10 2n + 10 1 + ··· + > > . . . 2. 3k 2. h ∈ N.8 S˘ a se calculeze limitele ¸ sirurilor: 1) xn = 2. 2.10 Fie x1 . x2 . . 3) xn = ak n k=1 sin kx . atunci lim nan = 0. . Din sin 2n = 2 sin n cos n ar rezulta c˘ a n→∞ sadar am avea: lim deduce c˘ a lim sin n = 0. . x2 . 1 3 2n + 1 19 R: 1) S ¸ irul este divergent. . 2) xn = k (k + 1) n k=1 cos kx . 2) xn = sin n. Atunci avem ¸ si lim xn+1 = x. R: Deoarece |a| < 1.ˆ ı. s˘ a se studieze natura ¸ sirurilor cu termenii generali: n 1) xn = k=1 cos k ! . .9 S˘ a se arate c˘ a dac˘ a |a| < 1. lim xn−1 = x. |a| = 1 ¸ si se dezvolt˘ a dup˘ a binomul lui 1+b Newton. a > 1. A¸ n→∞ sir al ¸ sirului (sin n)n∈N∗ . Contradict Deci ¸ sirul (xn ) este divergent. . Dar ¸ n→∞ n→∞ n→∞ ¸ie. exist˘ a b > 0 a.

. 01. S˘ a se calculeze lungimea Ln a liniei formate din primele n semicercuri. 7) xn = √ n+ n+1 √ n+ 3n+2 3 12 6) xn = n2 + n + 1 − an. 1+ 1 n 1 n 3 8) xn = −6n 2n2 + 5n + 4 3n + 1 . cu centrele cer3 9 27 curilor coliniare. 2 2 3 100 2 2.20 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. adic˘ a n ≥ 3. r r r 2. n+3 . 14) xn = n n+5 (n + 1)2 − (n − 1)2 . 3) xn = n 4n + 1 3n + 5 3a + 4bn 4) xn = √ √ √ 22 + 42 + · · · + (2n)2 . . 2) S˘ a se g˘ aseasc˘ a rangul de la care |xn − a| ≤ 0.12 S˘ a se calculeze limitele ¸ sirurilor (xn ) date prin termenii generali: √ n 5n2 − 3n + 2 3n + 2 2an + bn . .14 S˘ a se discute dup˘ a valorile parametrului real p: = lim np n→∞ n+1 − n+2 3 n+2 . −9 11) xn = n (13 + 23 + · · · + n3 ) . 10) xn = 3+ −1 2 . de unde 3n ≥ 20. care sunt valorile lui n pentru care diferent a ¸a L − Ln reprezint˘ cel mult 5% din L? R: Avem: Ln = π r + ¸ si L = r r r + + · · · + n−1 3 32 3 = 3πr 1 · 1− n 2 3 n→∞ 5 3πr 3πr 3πr 1 . precum ¸ si L = lim Ln .11 Fie ¸ sirul cu termenul general: n xn = a + n + 1 − k=1 k4 + k2 + 1 .13 Se consider˘ a curba format˘ a din semicercuri de raze r. 3 13) xn = n 1 n+2 3 − 1 . 12) xn = (n + 2)5 k n4 + n 2 + 1 − 3 n4 − n2 + 1 . . 2 2 + 3 + · · · + (2n − 1) √ n+2 n+1− √ n + 4 n + 1. k4 + k 1) S˘ a se arate c˘ a (xn ) este convergent. 2) xn = . . 1) xn = . 5) xn = n + 1 − 2 n + 2 + n + 3. 2. L − Ln = · n ≤ · . 9) xn = 3n 2 + 2 n . .

 0. a > 1. Deci: 6 1 = − · lim np−1 6 n→∞  p ∈ (−∞. 1 1 1 2. deducem: 0 < |x n | ≤ ¸ si cum pentru a > 1. R: Folosim criteriul lui Cauchy: xn+p − xn = = de unde: xn+p − xn < pentru n > N (ε) = 1 1 1 1 1 1 1 < + + ··· + · ≤ < ε. ε a1 + a2 + · · · + an → a.18 S˘ pn = n b1 · b2 · · · · · bn → b. iar nan → − .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA am R: Not˘ an = n+1 − n+2 3 21 n+2 = n+3 n+1 −1 n+2 + 1− 3 n+2 n+3 . p ∈ (1. n 1 1 1 + + ··· + = (n + 1)! (n + 2)! (n + p)! 1 1 1 1 + + ··· + (n + 1)! n + 1 (n + 1)(n + 2) (n + 1)(n + 2) · · · (n + p) a se arate c˘ a dac˘ a an → a. atunci sn = 2.   6 −∞.16 S˘ a se arate c˘ a¸ sirul cu termenul general xn = 1+ + + · · · + este convergent.17 S˘ R: Se aplic˘ a teorema lui Stolz-Cesaro. αn → 0. rezult˘ a c˘ a xn → 0. ∀x ∈ R. [1 + 2a + 3a2 + · · · + (n + 1)an ] (1 − a)(1 − an ) = αn an [1 − (n + 2)an+1 + (n + 1)an+2 ] R: Din |sin x| ≤ 1. 1! 2! n! Limita sa este num˘ arul e. 1 Avem an → 0. atunci 2.15 S˘ a se calculeze limita ¸ sirului (xn ) cu termenul general: xn = an sin 1 + a sin 2 + · · · + an−1 sin n . n! n + 1 (n + 1)2 (n + 1)p n! n n 1 . 1). ∞). p = 1.  1 = − . a se arate c˘ a dac˘ a¸ sirul de numere pozitive bn → b. . 2.

+1 p n→∞ n p+1 lim R: Se aplic˘ a teorema lui Stolz-Cesaro: an+1 − an (n + 1) = = p+1 bn+1 − bn (n + 1) − np+1 Dar lim n n→∞ p 1+ n 1 1+ n p 1 n p p. np+1 p n→∞ R: Se aplic˘ a teorema lui Stolz-Cesaro: n+1 (n + 1)! an+1 − an 1 = lim n = lim n→∞ bn+1 − bn n→∞ a [(n + 1)2 a − n2 ] a − 1 n→∞ lim (n + 1)! n + 1 · 2 n = 0. Se obt ¸ine: 1) 1. n→∞ an N R: Se ¸ tine seama de egalitatea a se calculeze: 2. 2) lim √ an = n a1 a2 an · · ··· · .20 S˘ 1) lim √ n n.21 S˘ a se arate c˘ a: 1p + 2p + · · · np 1 = . 3) . 2) R: Se aplic˘ 2. S˘ a se arate c˘ a dac˘ a n→∞ lim √ an+1 = α ⇒ lim n an = α. 1 a1 an−1 n n→∞ n→∞ √ n (n + 1)(n + 2) · · · (2n) n! . a > 1. n 2 · an n+1 1p + 3p + · · · + (2n − 1) . 1 −1 + 1+ n 1+ 1 n p − 1 = p. 2.24 S˘ lim 1 + (2!)2 · √ √ √ 2 + (3!)2 · 3 3 + · · · + (n!)2 · n n √ . .23 S˘ a se calculeze: lim 1+ √ √ √ 2! + 3 3! + · · · + n n! . 3) lim n n→∞ n n 4 1 . p ∈ N∗ .19 Fie (a)n un ¸ sir de numere pozitive. n! · (n + 1)! · n n→∞ . n+1 n ·a a se calculeze: 2.22 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. e e a exercit ¸iul precedent.22 S˘ a se determine limita ¸ sirului cu termenul general: xn = 2. ∀p ∈ N.

2.25 Se d˘ a¸ sirul (xn )n∈N cu termenul general: n 23 xn = k=0 1 . a se calculeze lim 2) S˘ R: 1) Din identitatea 1 1 = (k + 1)(k + 4) 3 deducem: n→∞ n→∞ 18 · xn 11 n n∈N . 2) lim n→∞ (2n)! · 8n 3n n k=1 k2 + k − 1 . 6) lim 2 n→∞ n +k k=1 k=1 n 1+ . n3 4) lim 3 n→∞ · (n!) . n→∞ bn+1 − bn n→∞ (n + 1)(n + 2) n + 1 − n 2. β > 0. (k + 1)(k + 4) 1) S˘ a se arate c˘ a¸ sirul este m˘ arginit ¸ si s˘ a se calculeze sup xn . a.26 S˘ a se determine limita urm˘ atoarelor ¸ siruri: 1) xn = 5 2n + 1 αn + β n 3 + + · · · .27 S˘ a se calculeze: 1) lim n n→∞ n (n!)2 . 4) xn = n · n n 2 +5 +n 7 · n! n k 2 + 3k + 9 . 3) lim n→∞ (k + 1)! n n k=1 3 2k−1 (k − 1) . α. k ∈ N.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a teorema lui Stolz-Cesaro: R: Se aplic˘ √ an+1 − an (n + 1) · n+1 n + 1 √ lim = lim √ = 0. 2) x . (n + 2)(n + 5) 18 n∈N n = e−1 . 11 . b ≥ 0. 2. (k + 1)! k2 −1 . 18 lim xn = lim n→∞ 1 3 1 1 1 11 − − − 6 k+2 k+3 k+4 = Din xn+1 − xn = 2) lim n→∞ 18 · xn 11 11 1 > 0 rezult˘ a c˘ a¸ sirul este cresc˘ ator ¸ si deci sup xn = . 5) lim n→∞ (3n)! 3 1 √ . 1 1 − k+1 k+4 . k=1 √ 3 R: La 4) se ¸ tine seama de inegalitatea k 2 + 3k + 9 ≥ 3 27k 3 = 9k . + = n 13 13 + 23 13 + 23 + · · · + n3 αn+1 + β n+1 3) xn = 1 a n + b n + 3n .

2) Din − = lim = = n→∞ 16(2n + 1) an 32 (k + 1)! (k − 1)! (k + 1)! n n→∞ n→∞ lim k=1 1 k2 + k − 1 1 = 2. |bc| < 1. = lim 2 − − n→∞ (k + 1)! n! (n + 1)! 3) Din 2 k −1 (k − 1) 2k−1 2k = − deducem c˘ a (k + 1)! k! (k + 1)! n n→∞ lim k=1 2k−1 (k − 1) 2n = lim 1 − = 1. 2) xn = (2n + 2)!! · k2 + k . k 2 (k + 1)2 2 1 · n2 k=1 n 2 2 Cn +1 + · · · + C2n .29 S˘ a se calculeze limitele ¸ sirurilor cu termenii generali: √ √ α 6 n−3 2 3 n+1 π n 1) xn = cos .28 S˘ a se calculeze limitele ¸ sirurilor cu termenii generali 1) xn = 4) xn = 6) xn = 1+ (2n + 1)!! . 3) xn = n3 + k n k=1 n 1 1 1 + + ··· + n 2 22 2 2 + Cn 3 · 2 + (−1) . c ∈ R. 1−c 1 − bc (1 − c)(1 − bc) 1 . n4 2. ∀k ≥ 2 k ln k 2. xn = 1−b n→∞ Deci lim xn = lim xn n→∞ 1 − cn+1 1 − (bc)n+1 ac −b· = .24 R: 1) lim deducem c˘ a GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS an+1 1 k2 + k − 1 n+1 1 1 . 7) xn = k=1 (2k − 1) . b = 1. α ∈ R.31 S˘ a se arate c˘ a: 0 < ln [ln (k + 1)] − ln (ln k ) < n ¸ si apoi s˘ a se calculeze lim n→∞ k=2 1 . 2) xn = 1 + √ . 2.30 S˘ a se calculeze limita ¸ sirului cu termenul general xn = ac + (a + ab)c2 + (a + ab + ab2 )c3 + · · · + (a + ab + · · · + abn )cn+1 . a. n→∞ (k + 1)! (n + 1)! n n 2. k ln k . b. |c| < 1. R: S˘ a observ˘ am c˘ a se mai scrie ac [(1 + c + · · · + cn ) − b (1 + bc + · · · + bn cn )] . (k + 1)! 2k + 1 . 5) xn = 2n 1 · n3 k=1 n k2 + k − 1 . n 2 n−3 n 3) xn = k=1 1 . 4) xn = (k − 1)! + k ! n k=1 k (k + 1) (k + 2) .

n+1 = · · ··· · · I0. pentru diviziunea ∆n = 0. . ∞) → R. R: Inegalitatea din stˆ a prin f (x) = ln (ln x). .34 S˘ n→∞ 1+ k=1 k −1 . n+1 n+1 n+2 n+m+1 (n!)2 2n+1 (b − a) .n = R: Not˘ Im.n+m . care este o sum˘ a Riemann pentru funct ¸ia n k=1 n 1 2 f (x) = ln(1 + x2 ) pe intervalul [0.n = b−a 2 2 . .n = b (x a and prin p˘ art ¸i. (k + 1) ln(k + 1) k ln k 1 . cu n n k punctele intermediare ξk = ¸ si deci n 1 n→∞ lim ln xn = 0 ln(1 + x2 ) dx = ln 2 − 2 + π .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 25 anga rezult˘ a din faptul c˘ a funct ¸ia ln x este strict cresc˘ atoare. Fie f : (1. ln [ln (k + 1)] − ln (ln k ) = Din ln k < ln ck < ln(k + 1) deducem: 1 1 1 < . 1 . ck ln ck Sumˆ and pentru k = 2.32 S˘ a se calculeze limita ¸ sirului cu termenul general xn = R: Avem c˘ a ln xn = n (n2 + 1)(n2 + 22 ) · · · (2n2 ) . 2 2. exist˘ a ck ∈ (k. a < b. n2 . < (k + 1) ln(k + 1) ck ln ck k ln k deci 0< 1 1 < ln [ln (k + 1)] − ln (ln k ) < . k + 1]. de unde lim xn = n→∞ (2n + 1)! n Se obt ¸ine de aici c˘ a In. n rezult˘ a c˘ a limita este ∞. Integrˆ m m m−1 1 · Im−1. a se calculeze lim 2. . k ≥ 2. k + 1) a.ˆ ı.33 S˘ a se calculeze limita ¸ sirului cu termenul general b xn = a (x − a)n (b − x)n dx 1 n . n2 1 n k2 ln 1 + 2 . . am Im. 2. definit˘ conform teoremei lui Lagrange. 1]. Pe fiecare interval [k. . obt ¸inem − a)m (b − x)n dx.

36 S˘ a se studieze natura ¸ sirului (xn ) definit prin: x1 = a ∈ [1.37 Se dau numerele reale a0 .35 Fiind dat˘ a prin f (x) = xn = f (k) (1) + f (k) (2) + · · · + f (k) (n). sumˆ and pentru k = 1. (x + 1)k+1 (x + 2)k+1 2 2. pentru n ≥ 1. −1} → R. Din 1 · n2 ≤ ≤ 1 · n2 k 1 1+ 2 +1 n . c0 . cn+1 = (an + bn ) . 2. Din an+1 = (an−1 + x0 ) rezult˘ 4 3 . 2 1 . Definim ¸ sirurile (an )n∈N . k +1 (n + 2) 2 1 1 − . Adunˆ and cele trei relat ¸ii. 2 2 2 1 (a0 + b0 + c0 ). (bn )n∈N . n. deci (xn ) 1 1 a c˘ a an → x0 etc. rezult˘ a n(n + 1) · 2n2 1 1+ 1 . definit˘ 2. R: Deoarece f (x) se poate scrie: f (x) = f (k) (x) = (−1)k · k ! · ¸ si deci xn = − 1 1 → (−1)k · k ! · k+1 . rezult˘ a c˘ a x+1 x+2 1 1 − . (cn )n∈N prin: an+1 = 1 1 1 (bn + cn ) . b0 . este un ¸ sir constant: xn = x0 . 3 S˘ a se arate c˘ a¸ sirurile sunt convergente la R: Fie xn = an + bn + cn . obt ¸inem: xn+1 = xn . 2] ¸ si xn+1 = xn − 2xn + 2. 1 1+ 2 +1 n deci ¸ sirul are limita calculeze limita ¸ sirului cu termenul general a funct ¸ia f : R \ {−2.26 R: Deoarece GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1+ k 1 −1= 2 · 2 n n k 1 1+ +1 n 1 · n2 k k 1+ 2 +1 n k k 1+ 2 +1 n . bn+1 = (cn + an ) . unde f (k) este derivata de ordinul k a funct ¸iei f . s˘ a se x2 + 3x + 2 1 +1 n n ≤ 1+ k=1 k n(n + 1) · −1 ≤ n2 2n2 1 .

41 Fie (An )n∈N∗ ¸ √ n √ √ a + b k = An + Bn k. 1 + x2 4 − π π ¸ine: an = 2n − 2 − 2 arctg n + . k ∈ R \ Q. R: 1) Prin induct ¸ie matematic˘ a: x2 = 1 + q = q 2 . rezult˘ 3n 6 3n+2 3 2) ∆n = q (q − 2q + 1) = 4q = 4x3n+2 . n ≥ 1. urmeaz˘ a: n An = 1 2 √ a+b k n √ + a−b k 1 . a > 0.39 S˘ √ √ x1 = a.42 Fie matricea A = An = S˘ a se calculeze lim an . Din xn+2 = xn + xn+1 = q n + q n+1 = q n (1 + q ).38 Fie q = si sirul (xn ) definit prin: x1 = q . n→∞ xn+2 xn xn+1 xn+1 xn+2 xn xn xn+1 xn+2 = 4 · x3n+2 . xn+2 = xn + xn+1 . a se arate c˘ a are loc egalitatea 2) S˘ ∆n = 3) S˘ a se calculeze lim xn . Presupunem n a xn+2 = q n+2 . x3 = x1 + x2 = q 3 .40 S˘ a se calculeze n→∞ n n lim 4n − 4 − 2an π . n ≥ 2. Bn = √ 2 k √ a+b k n √ − a−b k . 2 ∗ n∈N . n→∞ a se calculeze limita ¸ sirului: 2. A¸ sadar lim n→∞ √ An = k. S˘ a se calculeze lim An . bn n→∞ . an = 1 2x2 dx. x2 = 1 + q . n ∈ N∗ .ˆ ı. 3) Deoarece |q | < 1.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 27 √ 1− 5 2. iar limita este e R: Se obt . a.: 2. 1) S˘ a se arate c˘ a termenii ¸ sirului sunt ˆ ın progresie geometric˘ a. 2. xn+1 = a + xn . b ∈ Q+ . Bn √ √ R: Din An + Bn k = a + b k n→∞ n √ √ ¸ si An − Bn k = a − b k n n . xn = q . Bn 1 0 3 2 ¸ si 1 an 0 bn . 2. lim xn = 0. 2 si (Bn )n∈N∗ dou˘ a¸ siruri de numere rat ¸ionale a.

. n→∞ √ 2. rezult˘ a c˘ a √ n a n = e. 3 6k + 1 3 6k + 4 3 2 4 2 4 − . limita inferioar˘ a¸ si limita superioar˘ a pentru ¸ sirurile date prin: 1) xn = 1 + (−1)n 2n + (−1)n · . n→∞ 2 a se calculeze limita ¸ sirului 2.28 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Se g˘ ase¸ ste: an = 3 (2n − 1) ¸ si bn = 2n . 1 n+1 n+1 (n + 1)n an+1 .45 S˘ a se determine mult ¸imea punctelor limit˘ a. n ≥ 2. 3 3 3 3 . bn = n n+1 n+1 √ si →e¸ n n! (n + 1)! √ = n n! 1 n+1 n+1 √ n n! ¸ si b n n = n+1 e = lim n→∞ 1+ (n + 1)! − √ n n! √ n n! n deci lim xn = n→∞ 1 . 2 2 R: 1) Deoarece {xn }n∈N = {x2k }k∈N ∪ {x2k+1 }k∈N ¸ si x2k = rezult˘ a c˘ aM= 4k + 2 4k 4 2 2 + → . x2k+1 = − →− . lim inf xn = − . e  xn  1+ √ = lim  n n→∞ n!  √ n n! xn n xn √ n n!  e lim xn  = e n→∞ .43 S˘ a se calculeze lim sin2 π n2 + n + 1 . Deoarece = n! an n+1 1+ → e. lim sup xn = . urmeaz˘ a: sin2 π n2 + n + 1 = sin2 π n+1 n2 + n + 1 − nπ = sin2 π √ n2 + n + 1 + n √ π ¸ si deci lim sin2 π n2 + n + 1 = sin2 = 1.  2. R: Deoarece sin α = sin (α − nπ ).44 S˘ xn = R: Fie an = Fie n+1 (n + 1)! − √ n n!. 2) xn = 3 3n + 1 1+ 1 n n · (−1)n + nπ 1 + cos .

2n + 1 2 n (n + 1) nπ 2 2) xn = 5 − 3 (−1) + sin . limita inferioar˘ a¸ si limita superioar˘ a pentru ¸ sirurile date prin: 1) xn = 1 1+ n n·(−1)n · n nπ + cos .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA si 2) Deoarece {xn }n∈N = {x4k }k∈N ∪ {x4k+1 }k∈N ∪ {x4k+2 }k∈N ∪ {x4k+3 }k∈N ¸ x4k = x4k+1 x4k+2 x4k+3 3 e + 1. 2 3) xn = nπ 1 (−1)n ·n .2 Principiul contract ¸iei a r˘ ad˘ acin˘ a real˘ a ¸ si s˘ a se 2. 1].47 S˘ a se arate c˘ a ecuat ¸ia x3 + 4x − 1 = 0 are o singur˘ determine aproximat ¸iile pˆ an˘ a la ordinul trei ale r˘ ad˘ acinii. e − 1. y ) ≤ d(x. R: Se constat˘ a imediat c˘ a ecuat ¸ia are o r˘ ad˘ acin˘ a pe intervalul [0. 1]. n 4) xn = n (n + 1) nπ 2 5) xn = (−1) − cos . 2 4k + 2 2 2 4k+3 1 (4k + 3)π 1 1 1+ + cos → − e. 1] → R. n ∈ N∗ .46 S˘ a se determine mult ¸imea punctelor limit˘ a. + sin n 2 1 + (−1) n−1 · . sub forma echivalent˘ ax= 2 x +4 1 ϕ(x) = 2 . 2 n+1 n ∈ N. ϕ(y )) = |ϕ(x) − ϕ(y )| = (x2 |x + y | 1 · d(x. lim sup xn = e + 1. Scriind ecuat ¸ia 1 . 2 4k+1 1 (4k + 1)π 1 1 =− + cos 1+ → − e. este o contract ¸ie pe [0. 3 2. =− 2 4k + 3 2 2 1+ 1 4k + cos 2kπ → 3 2 4k 29 rezult˘ a c˘ aM= 1 3 3 3 1 − e. n ∈ N∗ . n ∈ N. y ). Dar x +4 d(ϕ(x). n ∈ N. e + 1 . 2 + 4) (y + 4) 8 . problema revine la a ar˘ ata c˘ a aplicat ¸ia ϕ : [0. 2 2 2 2 2 2. lim inf xn = − e. 2 4k + 1 2 2 4k+2 1 (4k + 2)π 3 3 = 1+ + cos → e − 1.

1]. xn+1 = Estimarea erorii |xn − ξ | < 1 (1 + sin xn ) . 2. . Avem: x0 = 0. Ca ˆ ın exercit ¸iul R: Se constat˘ 1 precedent. 1. x + 12 2 cu q = . 2461538. 2. 12 144 x2 = = 0. cu q = . x1 = = 0. 2. 1 1 Este suficient s˘ a lu˘ am n = 2.49 S˘ a r˘ ad˘ acin˘ a real˘ a¸ si s˘ a se calculeze aceast˘ a r˘ ad˘ acin˘ a cu o eroare mai mic˘ a de 0. 25. 1] → R. n = 0. . 1 . se arat˘ a c˘ a aplicat ¸ia ϕ : [0. . . .30 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS Intr-adev˘ ar. 10998. 1 Se constat˘ a c˘ a este suficient s˘ a lu˘ am n = 2. 083285135. 08 3333. x3 = 0. din |x| ≤ x2 + 4 1 2 . 1) = 10 10 0. . n = 0. 1−q n 1 . 1. . 10 1 9 10 10 1 10 n < 10−3 . a imediat c˘ a ecuat ¸ia are o r˘ ad˘ acin˘ a pe intervalul [0. n = 0. 1]. este o contract ¸ie pe [0. . Avem: x0 = 0. 1]. 1. x1 = = 0. x2 = (1 + sin 0. x2 = 0. 10 10 S ¸ irul aproximat ¸iilor succesive este: x0 = 0. 2462695 etc. Deci ϕ 4 4 1 este o contract ¸ie pe [0. Se constat˘ R: Se constat˘ a c˘ a 1 1 aplicat ¸ia ϕ : [0. S ¸ irul aproximat ¸iilor succesive este: 169 x0 = 0.48 S˘ a se arate c˘ a ecuat ¸ia x3 + 12x − 1 = 0 are o singur˘ a r˘ ad˘ acin˘ a real˘ a ¸ si s˘ a se calculeze aceast˘ a r˘ ad˘ acin˘ a cu o eroare mai mic˘ a de 0. deducem |x + y | ≤ |x| + |y | ≤ x + 4 (y 2 + 4). xn+1 = Estimarea erorii metodei este dat˘ a de |x n − ξ | < ˆ ın care δ = |x1 − x0 |. a imediat c˘ a ecuat ¸ia are o r˘ ad˘ acin˘ a pe intervalul [0. . In cazul nostru |xn − ξ | < 1 169 12 167 2 169 δ q n . 2 . este o contract ¸ie pe [0. ϕ(x) = 2 . ∀n ∈ N. 1]. x2 + 12 n < 10−4 . ϕ(x) = (1 + sin x). S ¸ irul aproximat ¸iilor succesive: 8 x0 = 0. 1729 a se arate c˘ a ecuat ¸ia sin x − 10x + 1 = 0 are o singur˘ 2. 001. . 1] → R. xn+1 = 1 . 0001. 1]. cu q = . x2 n+4 ne d˘ a x1 = 0.

presupunˆ and p = p(x).52 Ce condit ¸ie trebuie s˘ aˆ ındeplineasc˘ a funct ¸ia f : [a. M ) pentru ca funct ∀x ∈ [a. pentru x > 0. 001. b] → [−c. √ a se calculeze aproximativ p a. f (x) − f (x0 ) se obt ¸ine medoda coardei. . dac˘ a p ∈ (max m. 2.50 S˘ calculeze aceast˘ a r˘ ad˘ acin˘ a cu o eroare mai mic˘ a de 0. a alegem Putem generaliza exercit ¸iul precedent. b]? si pentru R: Avem: d(ϕ(x). M )). b]. Astfel.ˆ ı. |ϕ (ξ )| < q .54 S˘ 1) xn = . condit ¸ia |ϕ (ξ )| ≤ q < 1 conduce la: |f (x) · f (x)| ≤ q · f 2 (x). 1+ . de dou˘ a ori derivabil˘ a f (x) s˘ a fie o contract ¸ie pe [a. en  .53 S˘ R: Lu˘ am f (x) = xp − a. iar dac˘ a alegem p(x) = f (x) se ajunge la metoda lui Newton. Este ¸ si din 0 < m ≤ f (x) ≤ M rezult˘ a 1− p p M M M deci necesar ca −1 < 1 − . b]. b]. n n+1− n−1 3n − 1 n   1 2 √ n +2 n 2 2) xn =  2 . b] pentru ca funct ¸ia ϕ(x) = x − f (x) R: Deoarece d(ϕ(x). x ∈ [a.ˆ ı. b]? pe [a. 0 < q < 1. a > 0 ¸ si p = 2. dac˘ p(x) = x − x0 . 16 = 0 are o singur˘ 2. In concluzie.51 Fie f : [a. x ∈ [a. y ) ¸ 1 ca ϕ s˘ a fie contract ¸ie este necesar s˘ a existe q < 1 a. . b] ¸ 2. n p 2. Cum = f (x) p ϕ (x) = p−1 p−1 (1 − ax−p ) < . c] o funct si a. n . ¸ie derivabil˘ a pe [a. b] → R. rezult˘ a c˘ a ϕ este o contract ¸ie ¸ si deci p p putem lua √ 1 −p p a ≈ xn+1 = (p − 1) xn + ax1 . b]. n +1 a se calculeze limitele urm˘ atoarelor ¸ siruri din R3 : 2.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 31 a r˘ ad˘ acin˘ a real˘ a¸ si s˘ a se a se arate c˘ a ecuat ¸ia x5 + x3 − 1. 2. Ins˘ a ϕ (ξ ) = 1 − f (x) p m M ≤ ϕ (ξ ) ≤ 1 − < 1 (c˘ aci p ∈ (m. ϕ(y )) = |ϕ(x) − ϕ(y )| = |ϕ (ξ )| · d(x. b] ¸ si deci ecuat ¸ia ϕ(x) = 0 s˘ a aib˘ a p o singur˘ a solut ¸ie pe [a. ϕ(y )) = |ϕ(x) − ϕ(y )| = |ϕ (ξ )| · |x − y | = |ϕ (ξ )| · d(x. . M ). 3. y ). Atunci ϕ(x) = x − 1 f (x) (p − 1) x + ax1−p . p 2 2 ϕ este o contract ¸ie pe [a. ¸ie trebuie s˘ aˆ ındeplineasc˘ a num˘ arul p ∈ (m. 0 < m ≤ f (x) ≤ M . adic˘ ap> . Ce condit ¸ia 1 ϕ(x) = x − f (x). s˘ a fie o contract ¸ie pe [a. . .3 S ¸ iruri ˆ ın Rp −2n √ √ √ 1 2n .

. 0. n+1 1 1 1 1 + + ··· + + ··· = 2 3 n n n=1 a. Deci lim sn = +∞.56 S˘ a se arate c˘ a seria este convergent˘ a¸ si s = 1 ..55 In R4 se consider˘ a¸ sirul (xn ) definit prin relat ¸ia de recurent ¸˘ a: 6xn+3 = 11xn+2 − 6xn+1 + xn . cu r˘ 2 3 2 3 1 9 27 Se obt ¸ine limita x = . deoarece pentru n ≥ 2.58 S˘ a se arate c˘ a seria 1 − 1 + 1 − 1 + · · · + (−1) este divergent˘ a.4 Serii de numere reale 1 1 1 1 + + ··· + + ··· = 1·2 2·3 n(n + 1) n ( + 1) n n=1 ∞ 2. cu x0 = (0. 0. 3. . . n−1 ∞ n=1 + ··· = (−1)n−1 . 0). a xn = λn a. . 11λ2 + 6λ − 1 = 0. cu a ∈ R4 . x2 = (1. 2. R: In adev˘ ar. 6).57 Seria 1+ 1 1 1 + + ··· + = 1·2 2·3 n(n + 1) n k=1 1 1 − k k+1 ∞ =1− 1 → 1. n+1 n+2 2n 2 ceea ce arat˘ a c˘ a (sn ) nu este ¸ sir fundamental. . 8). Se obt R: Se caut˘ ¸ine penrtu λ ecuat ¸ia caracteristic˘ a 6λ3 − 1 1 1 1 ad˘ acinile: 1. an este media armonic˘ a a termenilor se nume¸ ste seria armonic˘ a se arate c˘ a seria este divergent˘ a¸ si are suma +∞.32 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. 9.9 . 0. S˘ si s˘ a se calculeze a se determine xn ¸ limita ¸ sirului. ∀n ∈ N. vecini an−1 ¸ si an+1 . . R: Este o serie oscilant˘ a deoarece ¸ sirul (sn ) al sumelor part ¸iale este ¸ sirul oscilant: 1. sn = 2. 7. S˘ ¸ irul (sn ) al sumelor part R: S ¸iale este strict cresc˘ ator ¸ si divergent. 0. x1 = (1. 2 2 2 2. deoarece |s2n − sn | = 1 1 1 1 + + ··· + ≥ . 1. 9. Deci xn este de forma: xn = a + n b + n c. .

Se obt ¸ine √ suma α − α + 1. an = q n−1 .59 Seria 1 + q + q 2 + · · · + q n−1 + · · · = 33 ∞ n=1 q n−1 . 8) (n + 2)! n=1 2n n. (α + k )(α + k + 1) α+k α+k+1 se obt ¸ine sn = 1 1 1 − . ( + α α n )( + n + 1) n=1 1 . Se observ˘ a c˘ a sn = an+1 − an .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 2. α > 1. pentru |q | < 1 ¸ si are suma 1−q 2. 2 n−1 sn = 1 + q + q + · · · + q = 1−q  n. este o progresie geometric˘ se nume¸ ste seria geometric˘ a deoarece ¸ a a se studieze natura acestei serii dup˘ a valorile lui q . Astfel. Seria este convergent˘ a¸ si are suma . q ∈ R sirul (an ). 2 − 8n − 3 15 n n=1 ∞ n=1 ∞ ∞ n . α+1 α+n+1 α+1 . n n 7) n·2 . n→∞ Obt ¸inem lim sn =   sirul (sn ) nu are limit˘ Pentru q ≤ 1 ¸ a. 1−q  +∞. cu rat ¸ia q . α > 0. n=1 1 . [5 + (−1)n ] n=1 √ √ R:√ 1) Not˘ am cu an = n + α − n + α − 1. dac˘ a q = 1. 6) n ∞ 1 √ . dac˘ a q = 1. 2) ∞ 1 . seria geometric˘ a cu rat ¸ia q este convergent˘ a 1 ¸ si divergent˘ a pentru |q | ≥ 1. 2) Folosind identitatea: 1 1 1 = − .60 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriilor urm˘ atoare ¸ si ˆ ın caz de convergent ¸˘ a s˘ a se determine sumele lor: ∞ √ √ √ 1) n + α + 1 − 2 n + α + n + α − 1 . α ∈ Z− . dac˘ a q ≥ 1. S˘ R: S ¸ irul sumelor part ¸iale are termenul general  n  1−q . dac˘ a |q | < 1. 4) 3) n α n=1 5) ∞ ∞ n=1 n ln n+1 .

4 5) S ¸ irul sumelor part ¸iale al acestei serii n sn = k=1 ln k+1 = ln(n + 1) k are limita ∞. seria este divergent˘ a. Dar bn → 0 deoarece seria gent˘ a¸ si are suma 1. deci seria este divergent˘ a. α . avem: 2x nxn−1 nxn+1 − α(n + 1)xn + αn+1 1 + 2 + ··· + = . 1 = 1. Seria este convergent˘ a¸ si are 4n + 1 1 . Folosind aceast˘ a identitate se obt ¸ine sn = suma 1 . Rezult˘ a c˘ a seria este convern=1 (n + 2)! 1 1 1 + 3 + 5 + ··· + 2 2 2 1 1 1 + 4 + 6 + ··· 2 3 3 3 = 19 .34 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3) Pentru a evalua suma part ¸ial˘ a de ordinul n plec˘ am de la identitatea: x x2 1 xn+1 − xαn xn + 2 + ··· + n = n · . 24 . Deci n n sn = k=1 ∞ ak = k=1 kbk = 2(b0 − bn ) = 1 − 2bn . 2 α α αn α n (x − α ) De aici. (1 − α)2 4) Termenul general al ¸ sirului sumelor part ¸iale se descompune ˆ ın fract ¸ii simple astfel: 16k 2 1 1 = − 8k − 3 4 1 4 1 1 − 4k − 3 4k + 1 1− . iar (n + 2)! (n + 2)bn = 2bn−1 . pentru x = 1. Atunci termenul general al seriei se scrie an = n · bn . α α α α x−α Derivˆ and ˆ ın raport cu x. obt ¸inem sn = Seria este convergent˘ a¸ si are suma n − α(n + 1) + αn+1 αn (1 − α) 2 . 8) Se observ˘ a c˘ a: 2n n = [5 + (−1)n ] n=1 ∞ 2n este convergent˘ a. 6) Deoarece lim √ n→∞ n n 2n 7) Fie bn = .

. 2) ¸ si 3) Analog. 2) Serie geometric˘ a cu suma . 2) 3n n=1 ∞ 2n + (−1)n+1 . ¸ stiind c˘ a termenii ¸ sirului (an ) formeaz˘ a si rat ¸ia r > 0: o progresie aritmetic˘ a cu a1 > 0 ¸ 1) 1 . 3 Obt ¸inem: x 1 n x x 3n−1 sin3 n = 3 sin n − 3n−1 sin n−1 . . 3) Serie a cu rat ¸ia ¸ 3 4 6 1 telescopic˘ a cu suma .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 35 a se arate c˘ a urm˘ atoarele serii sunt convergente ¸ si s˘ a se determine sumele lor: 2. 3) an + an+1 .61 S˘ 1) (−1)n+1 . Atunci sn = an+1 − a1 ¸ 4 3 n→∞ lim sn = 1 (x − sin x) . 4 si lu˘ am θ = 2n x. 2) 3n 4 ∞ n=1 2n tg 2n x = 2 ctg 2x − 1 . 1 1 − an an+1 . avem: 1 1 = an an+1 an+2 2r 1 1 − an an+1 an+1 an+2 1 1 − 2 2 an an+1 . −1 1 1 5 R: 1) Serie geometric˘ si suma . 2 a2 n an+1 n=1 ∞ R: 1) Pentru orice n ∈ N. x x R: 1) Multiplic˘ am identitatea sin 3θ = 3 sin θ − 4 sin3 θ cu 3n−1 ¸ si lu˘ am θ = n .63 S˘ a se arate c˘ a: 1) ∞ n=1 3n−1 sin3 1 x = (x − sin x) . 2 2. Obt 2) Multiplic˘ am identitatea tg θ = ctg θ − 2 ctg 2θ cu 2n ¸ ¸inem: 2n tg 2n x = 2n ctg 2n x − 2n+1 ctg 2n+1 x. 3 4 3 3 Punem an = x 3n−1 si sin n−1 . 3) 5n n=1 ∞ ∞ n=1 4n2 1 . avem: 1 1 = an an+1 r Se obt ¸ine o serie telescopic˘ a.62 S˘ a se calculeze sumele urm˘ atoarelor serii. 1 an + an+1 = 2 2 an an+1 r 2. 2) a a n=1 n n+1 ∞ ∞ n=1 1 an an+1 an+2 .

deci 1 1 = . 2n+1 + 3n+1 n=1 1 √ .36 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. n 1 1 − n−1 n = 1 − lim n→∞ 2. 2) n . a. p n np p=2 n=2 n=2 p=2 Dar 1 1 = 2 p n n p=2 ¸ si ∞ n=2 ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ R: Seria 1 1 1− n = 1 1 1 = − n(n − 1) n−1 n 1 = 1. n n+1 n+1 4 1 = 1. 2n + 1 − 2n − 1 ∞ 4) 1 √ √ .66 S˘ a se arate c˘ a urm˘ atoarele serii sunt divergente: 1) ∞ n=1 ∞ √ n 2. 5) n+1− n n=1 ∞ √ a se studieze natura seriei: 2. np p=2 n=2 ∞ ∞ 1 1 1 + p + ··· + p + ··· 2p 3 n este convergent˘ a pentru orice p ≥ 2. 3) n + 1 n=1 ∞ n=1 ∞ 2n + 3n . n2 + n + 1 R: Din x−y 1 arctg x − arctg y = arctg ¸ si 2 = 1 + xy n +n+1 1 1 − n n+1 . 1 1 1+ · n n+1 rezult˘ a c˘ a an = arctg 2.64 S˘ a se calculeze suma seriei ∞ n=1 arctg 1 .65 S˘ a se arate c˘ a: 1 1 1 π − arctg ¸ si deci sn = arctg 1 − arctg → . b ∈ R∗ +. n−1 b)(1 + an b) (1 + a n=1 .67 S˘ an−1 .

adic˘ a care este o serie geometric˘ a cu rat ¸ia q = 21−α > 0. numit˘ a generalizat˘ a α n n=1 ∞ este: .convergent˘ a pentru α > 1. a dac˘ a q = 21−α < 1. ∞).5 Serii cu termeni pozitivi  1  . dac˘ a seria a atunci ¸ si seria 1 + an 1 + an este convergent˘ a. . n 1 n − b)(1 + a b) 1 − a (1 + a b(1 − a) (1 + an−1 b)(1 + an b) 37 2. dac˘ a α ≤ 0. a ∈ (1. adic˘ si divergent˘ a dac˘ aq=2 a se arate c˘ a seria cu termenul general an = 2. .68 Fie (an ) un ¸ sir de numere pozitive. Deci seria an este convergent˘ a. ¸ ≥ 1. pentru a = 1: an = adic˘ a an = Deci 1 b(1 − a) 1 1 − 1 + an b 1 + an−1 b ¸ si sn = 1 b(1 − a) 1 1 − 1 + an b 1 + b . α > 1. ¸ srul cu termenul general an = α este descresc˘ ator ¸ si deci seria lui n Riemann are aceea¸ si natur˘ a cu seria 1 2 · n α = (2 ) n=1 n=1 n ∞ ∞ 1 2α−1 n . seria este divergent˘ cunverge la zero.69 Seria 1 a seria lui Riemann sau seria armonic˘ .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA R: Deoarece termenul general al seriei se poate scrie. Atunci an ≤ 2 1 + an 2. Deci pentru Dac˘ a seria 1 + an 1 + an an 1 . S˘ a se arate c˘ a seria an d.70 S˘ n+1 2n − 1 n este convergent˘ a. 1 + an R: Deoarece an an an este convergent˘ ≤ an . (1 − a)(1 + b) an este convergent˘ a 2. a deoarece ¸ sirul termenilor ei nu R: Intr-adev˘ ar. deci an → 0. = (1 + an−1 b)(1 + an b)   1 n=1   .   ∞  a b ( − 1)( b + 1) an−1 ∞. a = 1.divergent˘ a pentru α ≤ 1. 1).d. a ∈ (0. an an este convergent˘ a. convergent˘ 1− α a α ≤ 1. 1 1 an −1 − an (1 + an−1 b) − (1 + an b) = . atunci → 0. 0 ≤ an ≤ 1. seria este convergent˘ a. α ∈ R. n suficient de mare. 1 Dac˘ a α > 0.

3) n 2 + 3n + 5 n n n n=1 n=1 ∞ ∞ k=n+1 ak ≤ an 1 1 + + ··· 3 32 = 1 1 2n · an = · < 10−3 . seria este divergent˘ a.74 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriilor: √ ∞ ∞ 7n 1 √ 1) . pentru n ≥ 4. avem c˘ a √ > √ . 2n este convergent˘ a¸ si ¸ sa se precizeze num˘ arul de n=0 (n + 1)! termeni necesar pentru a obt ¸ine suma seriei cu o eroare mai mic˘ a de 0.73 S˘ 1 1 1 √ + √ + ··· + √ + ··· 3 n ln 2 ln 3 ln n √ √ 1 1 R: Deoarece n ln n < n n. an (n + 1)! n+1 2 Suma acestei serii este e = 2. n Deoarece lim n = 1. 3) Pentru a > 1. Deoarece = ≤ . Se compar˘ a 1 1 . Pentru a = 1 seria dat˘ a este seria armonic˘ a. restul de ordinul an n+2 3 n rn = s − s n = pentru n ≥ 9. . pentru n ≥ 2. seria este convergent˘ a. n→∞ n + 2 an an+1 2 1 deci seria este convergent˘ a. 2 2 (n + 1)! 1 √ n n 1 . a se stabileasc˘ a natura seriei: 2. an + n a Pentru |a| < 1 se aplic˘ a criteriul comparat ¸iei cu limit˘ a. n ≥ 1. seria este divergent˘ a. 2. 7182818 . a > −1. 001.71 S˘ a se arate c˘ a seria ar: R: Intr-adev˘ 1 este convergent˘ a. a +n . Se compar˘ a cu seria armonic˘ a. Deoarece lim √ = 1. . n n=0 ! n! 1 1 an+1 = = ≤ < 1. Dar seria n n n ln n este divergent˘ a. 2. 2) .38 R: Avem: GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS n→∞ lim √ n an = lim ∞ n n→∞ n+1 2n − 1 n = lim n→∞ 1 n+1 = < 1. 2) Se aplic˘ a criteriul comparat ¸iei cu limit˘ a. 2n − 1 2 2. cum cu seria n n n 1 1 < n .72 S˘ a se arate c˘ a seria ∞ R: Aplic˘ am criteriul raportului cu limit˘ a n→∞ lim an+1 2 = lim = 0 < 1. n+n a n=1 R: 1) Seria este convergent˘ a.

76 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriilor: 1) 1 . Deoarece n→∞ lim 1−a 1 = lim = 1 − a. seriile sunt divergente.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se stabileasc˘ a natura seriilor: 2. 2) a a2 · · · + an ) n (1 + + + n=1 ∞ ∞ n=1 39 an √ . R: Se aplic˘ a criteriul r˘ ad˘ acinii cu limit˘ a. Rezult˘ a c˘ a seria dat˘ a este divergent˘ a. Pentru a = 1. 2) ∞ n=1 an 1 + 1 n n . 2. deci seriile a > 1. 2) n · 2n n=1 ∞ ∞ n=1 arctgn 1 . avem c˘ a √ ≤ an . deducem c˘ a seria n n! este convergent˘ a. obt . ¸ sunt divergente. 3) n ∞ n=1 n 1 1+ n n2 . Pentru a < 1 seriile sunt convergente. pentru a < 1. pentru sirurile termenilor au limita e. Dar. a > 0. pentru a ≥ 1. n n! a c˘ a R: 1) Pentru a ≥ 1.77 S˘ 1) ∞ n=1 a n2 + n + 1 n2 n . R: Se aplic˘ a criteriul r˘ ad˘ acinii cu limit˘ a. Seriile sunt convergente.78 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriei: ∞ n=1 a n n+1 n n2 . Se compar˘ a cu seria armonic˘ a. √ an n 2) Deoarece n! ≥ 1. 1 + a + +a2 · · · + an ≥ n + 1 > n. a se stabileasc˘ a natura seriilor: 2. n→∞ 1 − an+1 1 + a + +a 2 · · · + an seria dat˘ a este divergent˘ a. seria este n n n n! divergent˘ a. Pentru 0 < a < 1 se aplic˘ a criteriul comparat ¸iei cu limit˘ a. Rezult˘ 1 1 < 2 2 n n (1 + a + +a · · · + a ) n ¸ si deci seria este convergent˘ a.75 S˘ 1) 1 . √ √ an an an n ¸inem c˘ a √ ≥ Din n! ≤ n nn = n. a > 0. De aici. 2. .

79 S˘ 1) n2 . 2) Serie convergent˘ a. 2) Criteriul raportului d˘ a dubiu. seria devine: e e 1 n e n=1 Din e < 1+ 1 n n+1 ∞ n+1 n n2 . obt ¸inem: 1 en n+1 n n2 > 1 1 1+ n 1 1+ 1 n n. e Rezult˘ a c˘ a seria dat˘ a este divergent˘ a. 2) 5 · 9 · 13 · · · · · (4n + 1) n=1 ∞ 1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) .40 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 R: Se aplic˘ a criteriul r˘ ad˘ acinii cu limit˘ a. Pentru a < seria este convergent˘ a. 2n+1 R: Se aplic˘ a criteriul raportului cu limit˘ a.80 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriilor: 1) 2 · 7 · 12 · · · · · (5n − 3) . . 2. Seria este convergent˘ a. a > 0. Se obt ¸ine λ = − ln a. . de unde 1 lim n n→∞ e n+1 n n2 ≥ lim n→∞ n = 1 > 0. Seria 1 1 1 si divergent˘ a pentru a > . Aplic˘ am criteriul lui Raabe-Duhamel. pentru e 1 1 a > . 2 · 5 · 8 · · · · · (3n − 1) n=1 ∞ R: Se aplic˘ a criteriul raportului cu limit˘ a. Seriile sunt convergente. 2. Pentru a = .81 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriilor: 1) an √ . 1) Serie divergent˘ a. deci divergent˘ a. 2) 2n n=1 ∞ ∞ ∞ n=1 ∞ n=1 n2 arcsin π . a se stabileasc˘ a natura seriilor: 2. 2n 3) n! . R: 1) Se aplic˘ a criteriul raportului cu limit˘ a. seria este divergent˘ a. 2) n! n=1 ∞ ∞ n=1 aln n . Pentru a = se obt ¸ine seria este convergent˘ a pentru a < ¸ e e e armonic˘ a. 4) n n n=1 n tg π .

deci este un ¸ Rezult˘ a c˘ a 2 − − 1 = 0. cu r˘ ad˘ acinile 0 ¸ si 1. 2. pentru n ≥ 1. n→∞ 16n2 + 8n + 1 an+1 deci seria este divergent˘ a. R: Criteriul raportului d˘ a dubiu. Aplic˘ am criteriul lui Bertrand: n→∞ lim n ln n an − 1 − 1 · ln n = − lim = 0 < 1. 1). definit˘ f (x) = 0 pentru x0 = − ln(ln 2). R: Criteriul raportului ¸ si criteriul lui Raabe-Duhamel dau dubiu. Deoarece (an ) este descresc˘ ator. Presupunem c˘ a an ∈ (0. 1). Fie = lim an . 1). prin induct ¸ie. dac˘ a α > − seria este convergent˘ a. 2 2 1 dac˘ a α = − seria devine: 2 ∞ 1 4· n 2 +1 n=1 care este divergent˘ a. a se stabileasc˘ a natura seriei: 2. Apoi: sir descresc˘ ator ¸ si m˘ arginit.83 S˘ ∞ n=1 n→∞ (2n + 1) · α(α − 1) · · · (α − n + 1) (α + 1)(α + 2) · · · (α + n + 1) 2 . 1). an+1 − an = 2an − an − 1 < 0. Ar˘ at˘ am. dac˘ a α < − seria este divergent˘ a. α ∈ R \ Z− . urmeaz˘ a c˘ a = 0. a prin f (x) = 2x − x − 1. Deoarece f (x) = 2x · ln 2 − 1 ¸ si R: Fie f : R → R. a se stabileasc˘ a natura seriei: 2.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 41 a se studieze natura seriei cu termenul general an definit astfel: a1 ∈ (0.82 S˘ an+1 = 2an − 1.84 S˘ ∞ n=1 32 · 72 · 112 · · · · · (4n − 1) 12 · 52 · 92 · · · · · (4n − 3) 2 2. Avem c˘ a a1 ∈ (0. . Putem deci scrie: 2an − 1 2x − 1 an+1 = lim = lim = ln 2 < 1 n→∞ an n→∞ x→ 0 an x lim ¸ si conform criteriului raportului seria este convergent˘ a. c˘ a an ∈ (0. avem tabloul de variat ¸ie: x f (x) f (x) 0 − 0 − − ln(ln 2) 0 m + 1 + 0 Deci f (x) < 0 pentru orice x ∈ (0. 1). de unde 2x < x + 1. 1). Deoarece 1 1 λ = 4a + 3. ∀x ∈ (0. Aplic˘ am criteriul lui Raabe-Duhamel. Dar an+1 = 2an − 1 > 20 − 1 = 0 ¸ si an+1 = 2an − 1 < 21 − 1 = 1.

88 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriei: α (α + 1) · · · (α + n − 1) n · x . R: Incepˆ and de la un rang N care depinde de a. 2. α. α > 0. Conform criteriului lui Gauss. b ∈ R. b ¸ si c. 1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) n + 2 n=1 ∞ n=1 ∞ 3) lg (n + 1) . β > 0. n n=1 ∞ 4) (α + 1) (2α + 1) · · · (nα + 1) . ) ln (ln n) n (ln n n=1 n! · np . 6) 5) n · ln n n=2 2. c ∈ R \ Z. δ > 0. β (β + 1) · · · (β + n − 1) n=1 ∞ . β. numit˘ a. p. α. γ.85 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriilor: 1) (2n)! . ( · · · (α + n − 1) α α + 1) n=1 3) ∞ ∞ 2) cos (αn) · ln n √ . iar pentru c ≤ a + b seria este divergent˘ a. n(n + a)(n + b) ∞ S ¸ irul (θn ) este convergent. n ! c(c + 1) · · · (c + n − 1) n=1 a seria hipergeometric˘ cu a. Avem: an 1 + c − a − b θn =1+ + 2. β. q ∈ N.86 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriilor: 1) ∞ 1 . 4) n (n + 2) ∞ αn + β γn + δ ∞ n . pentru c > a + b seria este convergent˘ a. 2) n 4 · (n!)2 n=1 ∞ n=1 2 ∞ 2 · 4 · 6 · · · · · (2n) 1 · . an+1 n n cu θn = [c − ab − (a + b) (1 + c − a − b)] n3 − ab (1 + c − a − b) n2 .42 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2.87 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriei: 1 a(a + 1) · · · (a + n − 1)b(b + 1) · · · (b + n − 1) · . (q + 1) (q + 2) · · · (q + n) n=1 n! . 1 . α ∈ R. termenii seriei au acela¸ si semn ¸ si deci putem presupune c˘ a seria este cu termeni pozitivi. (β + 1) (2β + 1) · · · (nβ + 1) n=1 2. α. x > 0. deci m˘ arginit.

¸ sirul αn = √ este monoton descresc˘ ator la zero. π sin 3 cos 3 3 sin 3 2 arginit. 2. ∞) seria este divergent˘ a dac˘ a b>a+1 ¸ si divergent˘ a dac˘ a b ≤ a + 1.90 S˘ a se arate c˘ a dac˘ a convergent˘ a. (b + a1 ) (2b + a2 ) · · · (nb + an ) n=1 unde b > 0. cu |sn | ≤ √ . conform primului criteriu de comparat ¸ie rezult˘ a c˘ a seria convergent˘ a. 2. De unde. convergent c˘ atre a cu a = b. 2. iar 2 x +n n sn = k=1 cos 2nπ 1 (n + 1)π nπ = . iar (an ) este un ¸ sir de numere reale pozitive. 1) seria este convergent˘ R: Se aplic˘ a. x ∈ R. atunci seria a2 n este o serie convergent˘ |an | 1 ≤ n 2 1 . Pentru x ∈ (0. R: Din |an | − 1 n 2 a ≥ 0 deducem c˘ a2 n+ 1 n2 sunt convergente.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 43 a criteriul raportului cu limit˘ a. | sin | 2 1 1 R: Pentru ∀x ∈ R. Seria este convergent˘ a.92 S˘ a se studieze natura seriei 2nπ cos 3 . a. ¸ sirul αn = α este monoton descresc˘ ator la zero. Deoarece n2 an este absolut n 2 ¸ si an 2.91 S˘ a se arate c˘ a seria sin nx este convergent˘ a pentru α > 0. Pentru x = 1 seria este convergent˘ pentru x ∈ (1. √ 2+n x n=1 ∞ x . iar n n |an | este n (n + 1)x nx . cu k num˘ ar ˆ ıntreg.6 Serii cu termeni oarecare a. nα 1 R: Pentru α > 0.89 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriei: n! · b n . sn = sin kx = 1 |sn | ≤ adic˘ a (sn ) este m˘ arginit. ∞ 2. deci m˘ 3 . x sin 2 sin 2 sin k=1 2 pentru x = 2kπ .

Dup˘ a criteriul lui Leibniz seria este ¸ irul ( ) este monoton descresc˘ n convergent˘ a. Pentru α > 1 seria este absolut convergent˘ 0 < α ≤ 1 seria lui Riemann alternat˘ a este simplu convergent˘ a. Rezult˘ a 1 1 1 an care.95 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriilor: 1) ∞ ∞ n=1 (−1)n−1 sin 1 . n2 n . |cos nα| 1 2) Deoarece < 2 . 2) cos nα . n2 n=1 ∞ √ √ si se aplic˘ a criR: 1) an = sin π n2 + 1 − n + nπ = (−1)n sin π n2 + 1 − n ¸ teriul lui Leibniz. α ∈ R. 1+x a se arate c˘ a seria armonic˘ a generalizat˘ a (sau seria lui Riemann) alternat˘ a 2. seria este absolut convergent˘ a. 1 R: S ator la zero. Dup˘ a criteriul lui Leibniz n a. n R: Serii alternate convergente. 1 R: S ¸ irul ( α ) cu α > 0 este monoton descresc˘ ator la zero.96 S˘ a se stabileasc˘ a natura seriilor: 1) ∞ n=1 sin π n2 + 1 .44 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2. dac˘ a not˘ am an = 1 + + + · · · + .93 S˘ a se arate c˘ a seria armonic˘ a alternat˘ a 1− 1 1 1 1 1 + − + ··· + − + ··· 2 3 4 2n − 1 2n este convergent˘ a¸ si s˘ a se determine suma sa. 2. 2) n n=1 (−1)n−1 arctg 1 . revine la: a2n − 2 2 3 n 2 c˘ a:   n→∞ lim sn = 1  n 1 1 1+ n + 1 2 1+ n + ··· +  n= 1+ n 1 1 0 dx = ln 2. Pentru calculul sumei folosim identitatea lui Catalan-Botez: 1− 1 1 1 1 1 1 1 1 − = + + ··· + . + − + ··· + 2 3 4 2n − 1 2n n+1 n+2 2n = a2n − an . In concluzie. 2. pentru seria este convergent˘ a.94 S˘ ∞ n=1 (−1)n+1 1 nα ˆ ın care 0 < α ≤ 1 este simplu convergent˘ a.

Pentru 2 sin2 x > 1.98 S˘ a se studieze convergent ¸a absolut˘ a¸ si semiconvergent ¸a seriei: ∞ n=1 (−1)n+1 2n sin2n x . n+1 R: Pentru studiul absolutei convergent ¸e folosim criteriul r˘ ad˘ acinii. n! e 2. pentru n ≥ 1: cn = 1· = (−1)n + n! (−1)n 1− n! 1 (−1)n−1 1 1 1 (−1)n−2 1 + · + ··· − · + · ·1= 1! (n − 1)! 2! (n − 2)! (n − 1)! 1! n! n (n − 1) (−1)n n n n + + · · · + (−1)n−1 + (−1)n = (1 − 1) = 0. R: Seria produs ∞ n=0 ∞ ∞ n=0 (−1)n 1 n! cn are termenul general cn = a0 bn + a1 bn−1 + · · · + an−1 b1 + an b0 . n 2. Pentru 2 sin2 x = 1 obt ¸inem seria armonic˘ a alternat˘ a care este simplu convergent˘ a. dup˘ a teorema lui Mertens.100 S˘ a se efectueze produsul ˆ ın sens Cauchy al seriilor 1− ∞ n=1 3 2 n ¸ si 1 + ∞ n=1 3 2 n−1 2n + 1 2n+1 . adic˘ a c0 = 1.99 S˘ 1 ¸ si n! n=0 ¸ si s˘ a se deduc˘ a de aici suma ultimei serii. Cum rezult˘ a c˘ a ∞ n=0 (−1)n 1 1 = .97 S˘ ∞ n=1 45 1+ 1 1 + ··· + 2 n · sin nθ . a se efectueze produsul ˆ ın sens Cauchy al seriilor absolut convergente 2. n→∞ n n + 1 Pentru 2 sin2 x < 1 seria este absolut convergent˘ a¸ si deci convergent˘ a. n=0 n! ∞ Deci seria produl are suma egal˘ a cu 1. Avem: lim n n→∞ 2 sin2 x |an | = lim √ = 2 sin2 x. iar. . 1! 2! 1! n! 1 = e.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se stabileasc˘ a natura seriei: 2. deci seria este divergent˘ a. termenul general al seriei nu tinde la 0.

46 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Ambele serii sunt divergente deoarece ternenii lor generali nu tind la zero. 3 Se observ˘ a c˘ a seria produs este convergent˘ a. 4 Rezult˘ a de aici c˘ a ipotezele teoremei lui Mertens sunt suficiente dar nu ¸ si necesare. fiind seria geometric˘ a cu rat ¸ia q = < 1. Seria produs ∞ cn are termenul general 3 2 n−1 n=0 cn = 1· = 3 2 2n + 1 2n+1 − 3 · 2 3 2 n− 2 2n−1 + 1 2n − ··· − − 3 2 n ·1= 3 4 n n−1 2n − 2n−1 + · · · + 2 + 1 2n+1 1 1 + ··· + 2 2n 2 3 = 2 . .

x→ 4 1 − x→0 3 1 + x − 1 5−x 1) lim x→ 0 a se calculeze: 3. f (xn ) = 0 ¸ si deci tinde la 0. 1 → 0.2 S˘ sin 5x cos x − cos a . 2) lim . definit˘ f (x) = nu tinde c˘ atre infinit cˆ and x → 0. 2) lim x→∞ x→∞ x2 + 1 3) lim 2 3.4 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f : R → R. 4) lim .1 S˘ a se calculeze: √ 3 x2 + 1 . R: Pentru ¸ sirul xn = π + nπ 2 a pentru 3. nu are limit˘ x → ∞.3 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f : R\ {0} → R. x+1 3 (x + h) − x3 x2 − 7x + 10 . 2 x→5 h →0 x − 25 h √ √ 3− 5+x 1+x−1 √ .Capitolul 3 Limite de funct ¸ii 3. 4) lim x→∞ x+2 x−1 x+1 x 3) lim x→−2 . x → a sin 2x x−a tg πx . 47 1 1 cos x x . x →0 x→0 a prin 3. definit˘ a prin f (x) = sin x. 6) lim (cos x) x . 6) lim 5) lim √ .1 Limita unei funct ¸ii reale de o variabil˘ a real˘ a (x + 1) 1) lim . 1 1 5) lim (1 + sin x) x .

10) 1. x→∞ xk ex 3. 13) lim x →0 1 − cos x · √ √ 1 cos 2x · 3 cos 3x x . 13) 3. definit˘ a prin f (x) = α2 − 2αx ln (ex) + x2 . 2) lim = 0. 2] → R. 1). 4) 1. 11) lim x→0 1 x+1 − ctg2 x . 3 y 2 √ α1 α2 n ab.7 S˘ a se cerceteze dac˘ a funct ¸ia f : R → R. e s˘ a aib˘ a limit˘ aˆ ın punctul x = 1. x ∈ (0. a se arate c˘ a: 3. αi ∈ R. definit˘ a prin f (x) = [x]. y → 0. 16) . 7) . 9) . limita este .48 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3. pi > 0. 12) Se ia x = . 3) lim . x→0 x2 1 α2 x αn x 1x + p · · · + p pα + x n 1 2 . 15) lim x→ 0 n 16) lim asin x + btg x 2 1 x .8 S˘ a se calculeze: 1) lim x2 − 2x + 3 x2 − 3x + 2 x+1 x→∞ 3 ln (1 + arcsin 2x) x . x→0 x→0 sin 3x 2 √ √ esin 2x − esin x x2 − 2x + 6 − x2 + 2x − 6 4) lim . k ∈ N ∗ . 9) lim . x→0 sin 2x − sin x x→3 x2 − 4x + 3 √ √ √ √ 3 x3 − 5 x + 3 − x2 + 3 x − 9 x + 4 − 3 x + 22 √ 6) lim . 4 x →2 x →5 x2 + x − 6 x + 11 − 2 √ √ 3 1 + x2 − 4 1 − 2 x arcsin x − arctg x 8) lim . 14) e 2 . cu a. x→0 2 1 7 112 1 1 R: 1) e. 3) . 14) lim [1 + ln (1 + x) + · · · + ln (1 + nx)] .5 S˘ a se determine α ∈ R a. b > 0. 2 x→0 x→0 x+x x3 10) lim x arcsin x − 1− x2 π 2 2 1 . funct ¸ia f : (0. α+ .6 S˘ 1) lim x→∞ ln x xk = 0. 5) − . x x ∈ [1. 2) e6 . · p2 · · · · · pα 15) n p1 n . 3.ˆ ı. are limit˘ aˆ ın punctul x = 2. 7) lim . 5) lim . 2) lim 1 + 2 sin x 2 . 12) lim x − x2 ln 2 x→∞ x x . 3 3 30 27 2 2 n(n+1) 2 1 1 11) . 2]. 6) − . 8) .

2 5 40 5 a se calculeze: 3. R: Adun˘ am ¸ si sc˘ adem x. 5 . +1 +1 n n x x xn+1 Se obt ¸ine limita n 1 . . 2) lim x2 e x − e x + 1  .10 S˘ a se determine a. n ≥ . 2 e  1  √ 1 √ 3 cos x − cos x · 3 sin x . 2) 2 2 Not˘ am 1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx . b = √ . 5) lim  3) lim 2 4) lim  n n +2 +1 x→0 x→ 0 x →0  x x e 3. b. n ∈ N∗ . Se obt ¸ine an = . R: a = √ 7 209 5.11 S˘ 1) lim cos (xex ) − cos (xe−x ) 1 − cos x · cos 2x · · · · · cos nx . an = lim x →0 x2 1 n2 n (n + 1) (2n + 1) Avem c˘ a a1 = ¸ si an = an−1 + . Se obt ¸ine a = 2 ¸ si limita egal˘ a cu 3.12 S˘ a se calculeze: 1) lim π x→ 4 sin x · . c ∈ R a.ˆ ı. 6 s˘ a fie finit˘ a¸ si nenul˘ a. 2) lim . 3) Funct ¸ia se 2 2 12 mai scrie sin xn − sinn x sin xn − xn xn − sinn x = + . xn+2 xn+2 xn+2 n Se obt ¸ine limita . 3. . x→0 x→0 x3 x2  α+β β−α R: 1) Se ¸ tine seama c˘ a cos α − cos β = 2 sin sin ¸ si se obt ¸ine limita 2. x→∞ ln (tg x − cos 2x) 1 1 x  (1 + x) x  sin xn − sinn x tg xn − lnn (1 + x)  . x→∞ lim 5x4 + 7x3 − 8x2 − 4x − ax2 − bx − c = 0.9 S˘ x→∞ 49 lim x2 + x + 1 + 3 x3 + x2 + x + 1 − ax . c = − √ . 5) √ .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se determine parametrul real α a.ˆ ı. 4) Funct ¸ia se mai scrie 6 tg xn − lnn (1 + x) tg xn − xn xn − lnn (1 + x) = + .

13 S˘ a se g˘ aseasc˘ a ¸ si s˘ a se reprezinte grafic mult ¸imile de definit ¸ie ale urm˘ atoarelor funct ¸ii de dou˘ a variabile: 1) f (x. y. z ) = arcsin x + arcsin y + arcsin z. y. y ) = y sin x. · ex + 1 · 1 x (x + 1) x (x + 1) 3. y. y ) = 1 + − (x − y ) . 10) f (x. y ) = x + arccos y. y ) = ln (x + y ) . y. y ) − | < ε. 6) f (x. z ) = ln (xyz ) . z ) = z xy . y.14 S˘ a se g˘ aseasc˘ a mult ¸imile de definit ¸ie ale urm˘ atoarelor funct ¸ii de trei variabile: 1) f (x.y )→(x0 . 12) f (x. y ) ∈ E pentru care a un δ (ε) > 0.d. y ) = arctg 11) f (x. 4) f (x. z ) = 9 − x2 − y 2 − z 2 . y ) = arcsin . y ) = 1 − x2 + y 1 − y 2 . 2) f (x. 5) f (x. y ) = 9) f (x. pentru orice (x.50 R: 1) √ 3 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2 . y ) = ln x2 + y . y. pentru orice ε > 0 exist˘ ı. x 1 1 + .y0 ) lim f (x.2 Limita unei funct ¸ii de o variabil˘ a vectorial˘ a 3. |y − y0 |) ≤ x − y ≤ (|x − x0 | + |y − y0 |) . 3.ˆ |x − x0 | < δ (ε) . 7) f (x. a. x 7) f (x. . 2) f (x. E ⊂ R2 . 6) f (x. x−y . z ) = √ x+ √ y+ z. 5) f (x. y. |y − y0 | < δ (ε) s˘ a avem |f (x. R: Afirmat ¸ia rezult˘ a din dubla inegalitate: max (|x − x0 | . y ) = 1 − x2 − y 2 . 3. z 3) f (x. y ) = x−y y √ sin (x2 + y 2 ). y ) = d. z ) = (xy ) .15 Se d˘ a funct ¸ia f : E → R. y ) = 1 + x2 + y 2 1 y− √ . 2 3) f (x. 2) Putem scrie 6 1  1 x2 e x − e x + 1  =  1 1 x2 e x (x + 1) − 1 . z ) = ln −x2 − y 2 + z 2 − 1 . S˘ a se arate c˘ a: (x. 8) f (x. 4) f (x.

Observ˘ am c˘ a punctele xn sunt situate pe dreapta y = 2x ¸ si lim f (xn ) = n n 1 1 −3.2. Observ˘ am c˘ a punctele xn sunt situate pe parabola y 2 = x ¸ si n n 1 2 lim f (xn ) = −3. 3) δ (ε) = .y )→(2.y )→(2. a.2) x = 1. pentru orice (x. . ata c˘ a pentru ¸ siruri diferite convergente la 0. √ . y 2 − 2x aˆ ın origine. 2) 4) lim (x. 3) (x. obt 1 1 Fie xn = . obt R: Vom ar˘ ¸inem limite diferite.18 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f (x. nu are limit˘ R: Vom ar˘ ¸inem limite diferite. R: 1) Vom ar˘ ata c˘ a pentru orice ε > 0 exist˘ a un δ (ε) > 0. y ) ∈ R2 pentru care |x − 2| < δ (ε) . |y − 4| < δ (ε) s˘ a avem |(2x + 3y ) − 16| < ε. y ) = y 2 + 2x . √ .4) 51 lim (2x + 3y ) = 16.∞) lim xy = 1.− .y )→(2. y 2 = 4x ¸ . Atunci pentru |x − 2| < δ (ε) ¸ si |y − 4| < δ (ε) 6 ε ε 5ε |(2x + 2y ) − 16| < 2 + 3 = < ε.16 Folosind definit 1) (x. Fie apoi xn = si lim f (xn ) = . 5) y (x. 3. definit˘ a pentru y 2 = 2x. 7 7 x+y . 6 6 6 2) Este suficient s˘ a lu˘ am δ (ε) = a se arate c˘ a funct ¸ia 3.−3) lim (4x + 2y ) = 2. s˘ a se demonstreze c˘ a: 3.17 S˘ f (x.z )→(−1. x−y aˆ ın origine. Intr-adev˘ ar. |(2x + 3y ) − 16| = |2 (x − 2) + 3 (y − 4)| ≤ 2 |x − 2| + 3 |y − 3| . Punctele xn sunt situate pe parabola n n si lim f (xn ) = 3. Lu˘ am δ (ε) = ε . Punctele xn sunt situate pe dreapta y = −x ¸ n n 0.y )→(5.y.ˆ ı.0) lim (2x + 3y − 2z ) = 4. Fie ε > 0. Fie apoi xn = . definit˘ a pentru x = y . y+1 (x.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA ¸ia. Fie 1 2 xn = . nu are limit˘ ata c˘ a pentru ¸ siruri diferite convergente la 0. y ) = ε ε .

0) Pentru diferite valori ale lui m se obt ¸in valori diferite ale limitei. lim x →0 y →0 lim f (x. y ) = 5) f (x.y )→(0. 3. y. y ) = (x + y ) sin 10) f (x. 4) f (x. y ) = x cos . y ) = lim my 2 m = . 11) f (x. y ) = x2 + y 2 x2 + y 2 + 1 − 1 14) f (x. + y2 definit˘ a pentru x = 0 ¸ si y = 0. x3 + y 3 + z 3 − 8) f (x. y ) = (x + y ) tg x2 + y 2 x2 + 12) f (x. y ) = 0. are limitele iterate ˆ ın origine egale cu zero. 1) f (x. y →0 (m2 + 1) y 2 1 + m2 (x. 6) f (x. deci f nu are limit˘ aˆ ın origine. y ) = x2 y . 2 y + 2x x+y y sin x3 + y 3 1 1 sin . y →0 3. . x4 R: In adev˘ ar. avem lim f (x. y ) = 1 + x2 y 2 1 − cos x2 + y 2 . y ) = 2 x + y2 y x 3) f (x.y )→(0. 13) f (x. y ) = 2x − 3y + x2 + y 2 2xy 2 .19 S˘ a se demonstreze c˘ a x2 + y 2 = 0.52 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3. y ) = 0. y ) = . 9) f (x. z ) = xyz . 7) f (x. x2 y 2 (x2 + y 2 ) x2 1 + y2 . x+y 2x + 5y 4 x − y + 2 x2 + y 2 1 y 2 − 2x . y ) = . y ) = . x y x2 + y 2 y2 . y ) = 2 . (x.0) |x| + |y | lim R: Se ¸ tine seama de inegalit˘ a¸ tile: 0< x2 + y 2 x2 + y 2 + 2 |x| |y | < < |x | + |y | .20 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia lim x →0 lim f (x.21 S˘ a se cerceteze existent ¸a limitelor iterate ¸ si a limitei ˆ ın origine pentru urm˘ atoarele funct ¸ii: 1 1 xy . ˆ ıns˘ a nu are limit˘ aˆ ın origine. y ) = x sin + y cos . Ins˘ a pe parabola x2 = my . |x| + |y | |x| + |y | f (x. 2) f (x.

1 1 + |y | · cos ≤ |x| + |y | → 0. y x y →0 x→ 0 x →0 y →0 Dac˘ a limitele iterate exist˘ a.y )→(1. x (x. θ ∈ [0. Rat ¸ionaliz˘ am numitorul. Avem 0 xy + 1 + 1 = 2. r →0 r 3. x ın cazul de except ¸ie R: 1) Suntem ˆ lim 0 . sunt finite ¸ si distincte nu exist˘ a limita ˆ ın punct.0) lim ln (x + ey ) (x − 1) + y 2 2 = lim ln 1 + r cos θ + er sin θ = ∞.y )→(0. lim lim f (x.y )→(1.2) sin xy sin xy = lim · y = 2. Obt ¸inem R: Fie (x.0) lim 2) Avem (x.23 S˘ a se calculeze 1) (x.y )→(0. y )| ≤ |x + y | .y)→(0.22 S˘ (x. y ) ˆ x = 1 + r cos θ. ≤ 2 2 x +y x2 + y 2 lim ln (x + ey ) (x − 1) + y 2 2 a se calculeze 3. 2) Nu R: 1) Exist˘ 1 1 exist˘ a limitele iterate. (x. ın interiorul discului cu centrul ˆ ın punctul (1. deoarece 0 ≤ |f (x. Deci (x. deoarece sin nu are limit˘ a pentru y → 0 ¸ a si cos nu are limit˘ y x pentru x → 0.y )→(0.0) xy √ = lim xy + 1 − 1 (x. y = r sin θ.y )→(0. 8) Se ¸ tine seama c˘ a − |x + y | ≤ |f (x. y )| ≤ |x| · sin 3) Exist˘ a limitele iterate: lim lim f (x. y ) = 2.2) lim sin xy . y ) = iar sin x3 + y 3 x3 + y 3 · 2 .0) lim xy √ . y ) = −3. 2) xy + 1 − 1 (x.0) . 9) Funct ¸ia se mai scrie f (x. 2π ).2) xy .y )→(0. x3 + y 3 x + y2 3 3 x3 + y 3 |x | + |y | < 2 (|x| + |y |) . Funct ¸ia are ˆ ıns˘ a limit˘ aˆ ın origine. dar nu exist˘ a limta ˆ ın origine. 0) ¸ si de raz˘ a r.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 53 a limitele iterate ¸ si sunt egale cu 0.

3) Limita este ek .y )→(∞.54 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3.0) lim x2 + y 2 sin 1+ y x x 1 . 4) x+y . (x.24 S˘ a se calculeze 1) 3) (x. 2) Funct ¸ia nu are limit˘ a.y )→(0.∞) x2 + y 2 lim 1 ≤ x2 + y 2 . Limita este 0.k) lim . R: 1) Deoarece x2 + y 2 sin . limita este 0. xy De exemplu. 2) xy (x.0) lim x . x+y (x.y )→(0. 4) Putem presupune x + y > 1.y )→(∞. pe dreapta y = mx se obt ¸ine o limit˘ a ce depinde de m.

x2 f (x) = ˆ ın x0 = 0. x ∈ [1. f (x) = x−1  −α + 5x. 2 α   . x = 1. 3]. 55 ˆ ın x0 = 0. definit˘  1  f (x) = (1 + αx) x . urm˘ atoarele funct ¸ii s˘ a fie continue ˆ ın punctele indicate: 1) f : R → R. 3] → R. 1). a prin 3) f : R → R. 1 R: 1) α = − .ˆ ı. x = 0. urm˘ atoarele funct ¸ii s˘ a fie continue pe mult ¸imile lor de definit ¸ie: 1) f : [1.  x ≤ 0.1 S˘ a se determine α real a. definit˘ a prin   6 sin α(x − 1) . definit˘ a prin   α · arctg (x − 1) . 2).ˆ ı.Capitolul 4 Funct ¸ii continue 4. 3 4. f (x) =  α2 . 2) α = −1.1 Continuitatea funct ¸iilor reale de o variabil˘ a real˘ a 4. 2 2) f : [1. x ∈ [0. x = 0. 2] → R. x − 1 x = 1. x > 0. x ∈ [1. definit˘ a prin    α (1 − cos x) . definit˘ a prin √ α2 − 2αx + x2 . 2) f : [0. 2]. . f (x) = αx + 3. 2 ˆ ın x0 = 1.2 S˘ a se determine α real a. x + e. ∞) → R. x ∈ [2.

f (x) = 4x − 16  α. 1 − x.  α     (sin x + cos x) x . x ∈ R \ Q. f (x) = e2 . 4) α = . 2) f (x) = x 1 . p > 0. a prin: 4. 2 2 4.3 S˘ a se determine punctele de discontinuitate ale funct ¸iilor: 1) f (x) = x − √ x. x x 1 aˆ ın x = n2 . S˘ a se studieze continuitatea. x − 5x + 4 ˆ ın x0 = 1. avem: x0 − x0 = − x0 . x ∈ (1. x < 0. x = 0. f (x) = 1 − x. f (0) = 0. f (0) = 0. x = 0. atunci pentru orice ¸ 1 3 2 si orice ¸ sir xn ∈ R \ Q. f (0) = 1. x ∈ Q. 1]) este un interval ¸ si c˘ a f nu are proprietatea lui Darboux. 2) Discontinu˘ ıntreg nenul. f (x) = α sin (x − 1)  2 . definit˘ a prin   2x+2 − 16 . n ∈ N. 0. definit˘ a prin   e 3x . .4 S˘ a se studieze continuitatea funct ¸iei f : R → R definit˘ f (x) = x3 − x2 . π ] → R. 1] → R. x > 0. x ∈ [0. 6) α = 2. R: 1) α ∈ {0.56 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 4) f : R → R. definit˘ 4. x ∈ Q.5 Fie funct a prin √ x. xn → x0 . ˆ ın x0 = 0. cu k ˆ k ¸ si 4) Funct ¸ii continue pe R. 5) α = −3e3 . 3) α = 1. 4) f (x) = xp arctg . . x = 0. de unde xn ∈ Q. 3) R: 1) Discontinu˘ aˆ ın x = . 2 ¸ia f : [0. 4 sir R: Dac˘ a x0 ∈ R este un punct de continuitate pentru f . 1 1 . 1}. x ∈ R \ Q. π ]. 2) α ∈ √ a prin 6) f : R → R. 5) f : [0. x = 2. x = 2. ˆ ın x0 = 2. 1]. xn → x0 ¸ 4 1 rezult˘ a c˘ a x0 ∈ 0. x 1 1 3) f (x) = x sin . s˘ a se arate c˘ a f ([0. x = 0. definit˘  1      ( x + ex ) x . x > 0.

1]). Consider˘ . d˘ a Dac˘ a x ∈ Q. x + x. Fie y ∈ [0. deci f ([0. d˘ a x = √ ∈ / Q. am 9 4 9 3 4 2 1 1 1 1 1 λ= √ ∈ . 1]. pentru orice x.7 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f : (0. x ∈ (0. dac˘ . cu δ (ε) = 4. exist˘ a. 0 ∈ [0.ˆ ı.ˆ [0. ¸ si ar˘ at˘ am c˘ a ecuat ¸ia f (x) = λ nu are solut ¸ii ˆ ın intervalul . definit˘ a prin f (x) = este uniform continu˘ a pe (0. R: Fie x. Pentru a ar˘ ata c˘ a f nu are proprietatea 1 1 1 1 1 1 lui Darboux.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 57 √ R: Punctul x x0 = 1 − x0 . x = √ 4 4 17 17 17 1 1 1 1 1 / . x ∈ [1. 1]. A¸ sadar. 1]. 1]) = [0. exist˘ a x = 1 − y (x ∈ R \ Q) a. 3] este uniform continu˘ R: Intr-adev˘ ar.2 Continuitatea uniform˘ a a funct ¸iilor de o variabil˘ a a pe [1. Dac˘ a y ∈ Q.d. 1 − x ∈ [0. 1]. x+1 ε . iar dac˘ ı. x ∈ [1. deoarece 1 − √ > . 1]. f (x) = y . 4. Avem: f ([0. . Avem |f (x) − f (x )| = |x − x | 1 + dac˘ a |x − x | < δ (ε) = ε . f (x) = y . 2 1 (1 + x) (1 + x ) < 2 |x − x | < ε. x + x. x+1 . f = . 1 − x = √ . definit˘ a prin f (x) = nu este uniform continu˘ a pe (−1. cu f = . fie intervalul ⊂ [0. 4 3 2 9 4 17 √ 1 1 1 a x ∈ R \ Q. a y ∈ R \ Q. |f (x) − f (x )| = |x − x | · (x2 + xx + x 2 ) < 27 |x − x | < ε. 3] pentru care |x − x | < δ (ε). ∞). 1]) ⊂ [0. 1] este un punct de continuitate pentru f d. Pentru orice x ∈ [0. ∞) → R. x=1− √ ∈ . 4 4 9 4 4 17 17 4. 3]. ∞). 1].6 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f (x) = x3 . 27 4. 2 √ a x = y 2 (x ∈ Q) x. √ 1− 5 adic˘ a x0 = este singurul punct de continuitate al lui f . 1] ⊂ f ([0. ∞) → R. ∞).8 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f : (−1.

4. (n + 1) (n + 2) a se studieze uniforma continuitate a funct ¸iei f : R → R.11 S˘ x sin2 x2 . 2 (4n + 1) π .10 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f : (0.x = 2 . a pe intervalul [a. s˘ a consider˘ am ¸ sirurile xn = − |xn − xn | = n+1 n . ˆ |f (xn ) − f (xn )| = 1 + deci funct ¸ia nu este uniform continu˘ a. este nu uniform continu˘ a pe (0. R: Fie xn = Avem |xn − xn | = ¸ si |f (xn ) − f (xn )| = Dar. definit˘ a prin f (x) = 4. e]. 1).58 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Intr-adev˘ ar. e] m˘ R: Funct ¸ia f este continu˘ arginit ¸ si ˆ ınchis. este uniform continu˘ a pe [a. R: Fie xn = 1 1 . pentru xn = √ 2nπ . 2 (4n + 1) π − 2 (4n + 3) π → 0. 2 →0 |f (xn ) − f (xn )| = A¸ sadar. f nu este uniform continu˘ a pe R. dar n n n +1 |f (xn ) − f (xn )| = ln n2 + 1 → ∞. 1) → R. deci este uniform continu˘ a pe acest interval. n 1 > 1.x =− . definit˘ a prin f (x) = ln x. x = 2 n π π (4n + 1) + 2 π (4n + 3) 2 (4n + 3) π . definit˘ a prin f (x) = ln x. 4. e] → R. Avem |xn − xn | < δ . a > 0.9 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f : [a. (n + 1) (n + 2) Punctele xn ¸ ıns˘ a si xn sunt oricˆ at de apropiate pentru n suficient de mare. avem (4n + 1) π √ − 2nπ · 0 → ∞. . Avem n+2 n n+1 1 .

3 Continuitatea funct ¸iilor de o variabil˘ a vectorial˘ a x2 y 3 . f (x) = ln x. x 2 + y 2 = 0. 5) Da. y ) = x  0. f (x) = sin x2 .14 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia   sin x3 + y 3 . 8) f : [0. f (x) = ln x. R˘ amˆ ane de verificat numai continuitatea ˆ ın origine. 1] → R. 3) Nu. 1] .12 S˘ 1) f : (0. f (x. adic˘ aˆ ın orice punct cu except ¸ia originii. 4) Nu. f (x) = R: 1) Nu. y ) = x2 + y 2  0. 2 2 2 x +y x +y 2 ¸iei este 0. f (x) = x2 . x 59 5) f : [0. 1] . x x2 1 . este continu˘ a pe R2 . 3) f : 0. este suficient s˘ a lu˘ am xn = ¸ si xn = n + 1 . deoarece x2 + y 2 ≥ 2 |x| |y |. ∞) → R. 2) f : [a. f (x) = 7) f : (0. Deci limita funct 4. x2 + y 2 = 0 . 2 + y2 f (x. 2) Da. este suficient s˘ a lu˘ am xn = n n n+1 4. se ¸ tine seama c˘ a |cos x − cos x | ≤ 2 sin 7) Nu. 1) → R. ˆ ıns˘ a: 1 |x| |y | x2 y 3 < 2 · |x | · y 2 ≤ · |x | · y 2 . f (x) = cos x. x 2 + y 2 = 0. e] → R. a > 0. 1) → R+ . 4) f : R → [−1.13 S˘ este continu˘ a pe R2 . x 2 + y 2 = 0. 1 1 ¸ si xn = . n x−x 2 ≤ 2 |x − x | . R: Funct ¸ia este continu˘ aˆ ın orice punct ˆ ın care x2 + y 2 = 0. ceea ce revine la a ar˘ ata c˘ a funct ¸ia are limit˘ aˆ ın origine ¸ si aceasta este egal˘ a cu 0. 6) f : R → [−1.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se studieze uniforma continuitate a urm˘ atoarelor funct ¸ii: 4.   a se arate c˘ a funct ¸ia 4. −x−2 1 . 8) Nu. . 1 π 1 → R. Avem. f (x) = sin . 6) Da.

16 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f (x.17 S˘ a se cerceteze continuitatea urm˘ atoarelor funct ¸ii:   1 − cos x3 + y 3 . este continu˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu x ¸ si y . x2 + y 2 x3 + y 3 x + y2 Ins˘ a lim sin x3 + y 3 =1¸ si x3 + y 3 |x| + |y | x3 + y 3 ≤ < |x| + |y | . 2 + y2 1) f (x. Funct x+ y x3 + y 3 R: 1) Se ¸ tine seama c˘ a 1 − cos x3 + y 3 = 2 sin2 . Funct ¸iile f (x. x2 + y 2 = 0 . 2) 2 Putem scrie   √ xy √ 1 1 x+ y √ √   x y + xy (1 + xy ) = (1 + xy )  . y ) = R: Punem r = 1 − x2 − y 2 . x2 + y 2 = 0 .0) x2 + y 2 . Funct ¸ia este continu˘ a pe R2 .  1   √ √ x+ y . x>0¸ 2) f (x. y ) = (1 + xy ) si y > 0.y )→(0. √ xy √ √ ¸ia este continu˘ a. Funct ¸ia f (x. y ) nu are limit˘ 4. y ) = 2xy . y0 ) ∈ R2 . 2 2 x +y x2 + y 2 4. y ) sunt continue ˆ aˆ ın origine. ¸ si √ √ ≤ xy x + y . x2 + y 2  0. y ) = x  0. ceea ce revine la a ar˘ ata c˘ a funct ¸ia are limit˘ aˆ ın origine ¸ si aceasta este egal˘ a cu 0. adic˘ aˆ ın orice punct cu except ¸ia originii. x 2 + y 2 = 0.60 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Funct ¸ia este continu˘ aˆ ın orice punct ˆ ın care x2 + y 2 = 0. R: Fie (x0 . x 2 + y 2 > 1. 0. ın orice punct.   4. x2 + y 2 ≤ 1. y0 ) ¸ si f (x0 . Putem scrie: sin x3 + y 3 x3 + y 3 sin x3 + y 3 = · 2 .   x = 0 sau y = 0. x 2 + y 2 = 0. dar nu este continu˘ aˆ ın origine. 1.15 S˘ a se cerceteze continuitatea funct ¸iei f (x. 3 3 (x. R˘ amˆ ane de verificat numai continuitatea ˆ ın origine. Funct ¸ia este continu˘ a.

0) . 0) . z ) = x+y+z  α. Funct ¸ia este continu˘ a pe R3 \ {(0. t ∈ R o dreapt˘ a prin origine. nt) = m2 n2 . 2 + y2 ) 1) f (x. 2 = mt. R: 1) Not˘ am r = x2 + y 2 .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se discute dup˘ a valorile parametrului α continuitatea urm˘ atoarelor funct ¸ii: 4. π pentru α = 2 2) Fie x = t. 0. y. y ) = (0. y. (x. y 1 . Avem lim 0. y. z ) = (0. 4) f (x. 0)}.18 S˘  π  1 − cos x2 + y 2 . z ) = x6 + y 6 + z 6  α. y. 0. 2) f (x. z ) = (0. y ) = tg ( x 2  α. 0. z ) = (0. 0. 3) f (x. 0) . Funct ¸ia este continu˘ a pe 2 lim f ( t. rezult˘ a c˘ a f nu are limit˘ aˆ ın origine. (x. (x. 0) . z ) = (0. 0) . 6 + m6 + n6 2 deci depinde de direct ¸ie. 0) . y. y. (x. 0) . y. y.  x2 y 2 z 2  . (x. (x. (x. y. z ) = x2 + y 2 + z 2  α.  2 2 2  (x + y + z ) tg x + y + z . z ) = (0. mt. 0 < x2 + y 2 < . Deoarece t→0 r →0 61 1 − cos tg r √ r = 1 . . z ) = (0. 0. 0.   3x + 2y − z + x2 + yz . z = nt. 0.

62 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

1 ln (1 + 2x) . 8 √ √ 2) f (x) = x2 + x − 3 x. x ∈ (0. 1) f (x) = x + 2. x ∈ (− . R: Se obt ¸ine: 1 1 1) f (x) = 4x3 + 15x2 . 2) f (x) = ln x2 + 5x . ∞) → R. s˘ a se calculeze derivatele urm˘ atoarelor funct ¸ii.1 Utilizˆ and definit ¸ia. x+1 8) f (x) = ex 2 2) f : (0. ˆ ın x0 = √ 2 ın x0 = 1. 9 7 x+ . x−1 . 2 + cos x 2 3 1 − x . ∞) .∞ 2 → R. 0].3 S˘ 1) f (x) = x4 + 5x3 − 8. 4 a se studieze derivabilitatea urm˘ atoarelor funct ¸ii. ˆ ın x0 = . ˆ ın punctele specificate: √ 7. ∞) . 7) f (x) = 1 + x2 3) f (x) = x cos x. 5) f (x) = e3x . f (x) = f (x) = 9 .1 Derivata ¸ si diferent ¸iala funct ¸iilor de o variabil˘ a 5. 3) f (x) = sin 3x . 2 x 3 ( 3 x) 63 . ˆ ın punctele specificate: 5. 2 2 x. 4) f (x) = 2 x +1 x2 6) f (x) = ln . 2]. √ x2 + 5x + 2. 8 4 R: 1) f (0) = 2. 2) f (2) = a se calculeze derivatele urm˘ atoarelor funct ¸ii: 5. ˆ π 6) f (x) = tg x. ˆ ın x0 = 0. ˆ ın x0 = 1. 2) f (x) = 2x + √ − √ 2 .2 S˘ 1) f : 1 − . 5) f (x) = cos x .Capitolul 5 Derivate ¸ si diferent ¸iale 5. x ∈ (0. sin x . ˆ ın x0 = 1. 4) f (x) = arcsin (x − 1) . ˆ ın x0 = 2. x ∈ (0. ˆ ın x0 = π.

n−1 √ nx 7) f (x) = a2 − x2 . 4) f (x) = − x2 − 2x − 1 2 (x2 + 1) 1x+2 2 cos x + 1 5) f (x) = 2 . 2 x2n + 1 x2 + k . . 15 15 xx 6) f (x) = x (x ln x − x − 1) .64 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3) f (x) = cos x − x sin x. 7) f (x) = 2 2 a R: Se obt ¸ine: 1) f (x) = 3) f (x) = √ cos x 4 sin2 x − 1 . 4) f (x) = sh2 5. 2 2 √ 5) f (x) = ex arctg ex − ln 1 + e2x . 15 15 x x+1 −x x 5) f (x) = e arctg e . 7) f (x) = − 8) f (x) = 2x cos x − x2 sin x ex x2 + 1 1 − x2 2 2 . (2 + cos x) x 4 2 3 (x + 1)2 3 . 4 x −1 4 x+1 2 2x − 1 1 1 1 3) f (x) = ln (1 + x) − ln x2 − x + 1 + √ arctg √ . cos3 x sin x 1 + sin x + ln . e √ 8) f (x) = loge2 xn + x2n + 1 . cos x a se calculeze derivatele urm˘ atoarelor funct ¸ii: 5. 6) f (x) = x x + 1 . 1 − sin x 2 3 x +1 1 x−1 1 2) f (x) = ln 2 + ln + arctg x.5 S˘ a se calculeze derivatele urm˘ atoarelor funct ¸ii: √ √ 1 + sin x √ 1) f (x) = ln + 2arctg sin x . 2) f (x) = x 3 x ch . 4) f (x) = 4x b−x R: 1) f (x) = . b−x 2 1 x (x − 3) √ . 6) f (x) = x e (ln x) (ln x − 1). 3) f (x) = 3 . 8) f (x) = √ . 4 x −1 x +1 cos x sin x x .4 S˘ √ √ 1) f (x) = ln 2 sin x + 1 + 2 sin x − 1 . 3 6 3 3 √ x 2 2 4) f (x) = 3b arctg − (3b + 2x) bx − x . cos2 x cos x x x 4) f (x) = 5sh3 + 3sh5 . a2 x x√ 2 a − x2 + arcsin . √ k x√ 2 3) f (x) = x + k + ln x + x2 + k . 2) f (x) = . 2) f (x) = 2 .

(a2 + x2 ) x . 5. 5. x 1 + 1 − x2 √ 2x2 + 1 2 . 11) f (x) = . +1 a se calculeze derivatele de ordinul n ale urm˘ 5. 2) f (x) = 2 2 2 + 1 − x2 2x (1 − x2 ) 3 3 arcsin x.9 S˘ ¸ia xy = (1 − x) y . 2) f (x) = ln x4 + x2 + 1 + √ arctg √ 3 3 3x x 3 3) f (x) = 2 + 8 (x2 + 1) + 8 arctg x. 4) f (x) = − 5) f (x) = 2arctg x + 2 x2 x . 8) f (x) = 2 x − 3x + 2 1 α 10) f (x) = eax · ebx . 2) f (x) = 4 2 x x + x2 + 1 5x − 3 1 √ 3) f (x) = . 3) f (x) = 2 . 2) f (x) = . a se arate c˘ a funct ¸ia y = xe−x satisface relat − 1 satisface relat ¸ia xy = y (y ln x − 1). . 3 . 3) f (x) = 2ex + 4x2 ex .6 S˘ arcsin x x √ 1) f (x) = − + ln . 2 R: Se obt ¸ine: 1) f (x) = 56x6 + 210x4 . 6) f (x) = ln 2 5) f (x) = sin x. 6) f (x) = 2 cos 2x. 6) f (x) = sin2 x. 12) f (x) = (1 + x) . 4) f (x) = 2 2x2 + 8x + 1 (x + 1) 65 (2x2 + 8x + 1) . 2 4 (x + 1) √ 5 13 4) f (x) = (2x2 + 8x + 1) − √ ln 2 (x + 2) + 2 2 R: Se obt ¸ine: 2x3 + 3x arcsin x 1) f (x) = .13 S˘ atoarelor funct ¸ii: 1 1 1) f (x) = eax .7 S˘ a se arate c˘ a derivata unei funct ¸ii pare este o funct ¸ie impar˘ a.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se calculeze derivatele urm˘ atoarelor funct ¸ii: 5. 5) f (x) = 1 + x2 arctg x.10 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia y = xe 2 satisface relat 2) f (x) = (arcsin x) .8 S˘ 5. 7) f (x) = 2x . 1 + x + ln x 5.11 S˘ 6 1) f (x) = x8 + 7x√ − 5x + 4. x −1 1 . x2 ¸ia xy = 1 − x2 y . iar derivata unei funct ¸ii impare este o funct ¸ie par˘ a. ax + b . 9) f (x) = ln (ax + b) .12 S˘ a se calculeze derivatele de ordinul doi ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: a se arate c˘ a funct ¸ia y = 5. . x−a x − a2 2x 4) f (x) = cos x. 5. a se arate c˘ a derivata unei funct ¸ii periodice este o funct ¸ie periodic˘ a. 4) f (x) = ln x + a2 + x2 . 2 3) f (x) = ex .

R: Se aplic˘ a regula lui Leibniz. se obt ¸ine f (n) (x) = (−1) n! 8) f (x) = n+1 − n+1 .15 Fie f (x) = x2 · sin x. 1. prin derivare. Se obt ¸ine: f (10) (x) = 39 · e3x · 3x2 + 20x + 30 . R: Se aplic˘ a formula lui Leibniz.14 Fie f (x) = x2 · e3x . 9) f (n) (x) = (−1) n . x 2) f (x) = x2 · e−2x . and regula lui Leibniz. 5. 5) f (x) = x3 ln x. k=1 xk − 2 R: Din f (x) = (x − x1 ) (x − x2 ) (x − x3 ) (x − x4 ). h = 0. f (x) = − ¸ si se scrie fract ¸ia ca sum˘ a de fract ¸ii simple. atunci y = x. unde xk sunt r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei f (x) = 0. 1+x 4) f (x) = √ . S˘ a se calculeze f (20) (x). 5) f (n) (x) = sin x + . √ a x este aria p˘ atratului ¸ si y latura sa. 2 9 .18 S˘ a se determine cu cˆ at se modific˘ a (aproximativ) latura unui p˘ atrat dac˘ a aria sa cre¸ ste de la 9 m2 la 9. Se dau: x0 = 9. − x−a x+a nπ nπ . f (2) 31 4 k=1 1 . 016 m. x (x2 + 1) n 7) f (n) (x) = 2x ln 2. 12) Avem: f (n) (x) = α (α − 1) · · · (α − n + 1) (1 + x) tine seama de identitatea: R: 3) Se ¸ 1 1 = x2 − a2 2a 5. deducem: f (x) = f (x) Deci S = − 49 f (2) =− .66 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 . S˘ a se calculeze f (10) (x). 1 = 0. x−2 x−1 (x − 2) (x − 1) n n n−1 (n − 1)!a (n) (x) = eax · ebx (a + b) . R: Dac˘ Cre¸ sterea laturii p˘ atratului este dat˘ a de: 1 y − y0 ≈ dy = f (x) · h = √ · 0. s˘ a se calculeze derivatele de ordinul n ale funct ¸iilor: 5. (ax + b) α− n .17 Se consider˘ a se calculeze a funct ¸ia polinomial˘ a f (x) = x4 + x3 + x2 + x + 1. Se obt ¸ine: f (20) (x) = x2 sin x − 40x cos x − 380 sin x. 4) f (n) (x) = cos x + 2 2 2 x +1 6). x − xk 5. 1 1 1 1 n − .16 Utilizˆ 1) f (x) = x · ex . 3) f (x) = 1 − x2 cos x. 10) f (ax + b) n!an n 11) f (n) (x) = (−1) n+1 . S˘ 4 1 suma: S = . 1 m2 . 5.

x2 = 12 sunt puncte de minim. 5) f (x) = 2 sin 2x + sin 4x.23 S˘ a se calculeze diferent ¸ialele de ordinul doi ale funct ¸iilor: √ 1) f (x) = 1 − x2 . π π 5) xk = − + kπ sunt puncte de minim. 3) f (x) = x . 4) f (x) = ln 1+x 1) f (x) = R: Se obt ¸ine: 1) df (x) = − 4) df (x) = xn 2) f (x) = x ln x − x. R: y − y0 = 0. x2 5. xn 1−x .24 S˘ a se arate c˘ a: dn (arctg x) = (−1) n−1 2 dx. 4) x1. 009. 1−x 6) f (x) = ex sin x. 4) f (x) = 3 (x2 − 1) .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 67 a se g˘ aseasc˘ a cre¸ sterea y − y0 ¸ si diferent ¸iala dy ale funct ¸iei y = 5x + x2 ˆ ın punctul 5. 2) x1 = 0. 5) f (x) = x2 e−x .2 Propriet˘ a¸ ti ale funct ¸iilor derivabile 2) f (x) = x2 (x − 12) . x2 = 2 este punct de minim. 2) f (x) = arccos x. 5) f (x) = x2 e−x . x3 = 0 este punct de maxim. 5) df (x) = x (2 − x) e−x dx. a se calculeze diferent ¸iala funct ¸iei y = √ ˆ 5.22 S˘ 1 .25 S˘ a se determine abscisele punctelor de extrem ale funct ¸iilor: 1) f (x) = 2 cos x + x2 .21 S˘ x a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor: 5. x0 = 2. 6) df (x) = e (x sin x + cos x) dx. +1 (1 − x) (1 + (n − 1)! n/2 x2 ) · sin narctg 1 x dxn . 2 3 3) f (x) = R: 1) x0 = 0 este punct de minim.19 S˘ a h = 0. xk = + kπ sunt puncte de maxim. 01. 3) df (x) = 2 dx. dac˘ si dy = 0. yk = 6 (2k + 1) π ¸ 6) xk = 12kπ ¸ si xk = 12 k ± 5 1 yk = 12 k ± π sunt puncte de minim. 009001 ¸ 5. 1 6) f (x) = ex sin x. x 5. 001. x3 = 6 este punct de maxim.2 = ±1 sunt puncte de minim.20 S˘ a se calculeze diferent ¸iala funct ¸iei y = cos x ˆ ın punctul x0 = π π . 4) f (x) = ln x. 2 5. 6 36 2 ın punctul x0 = 9. 2) df (x) = ln x dx. 3) x1 = 0 este punct de maxim. pentru h = −0. x−1 x x 6) f (x) = 2 cos + 3 cos . pentru h = . 5. 5 . 3) f (x) = sin x ln x. 6 6 2 si π sunt puncte de maxim. 2 x2 − 2x + 2 . −1 n 1 dx.

definite prin: 3 1) f (x) = |x − 1| . x ∈ 0. a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funct ¸iile f : − . ∞) \ {1} a.ˆ ı. f (a) − f (c) = f (c) (c − a). 2) f (x) = |x − 1| . π 5. b].29 S˘ a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funct ¸iile f : [0. deci x0 = 0 este un punct de minim pentru f ¸ si conform teoremei lui Fermat: f (0) = 0.ˆ ı.31 S˘ a se arate c˘ a polinomul lui Legendre Pn (x) = distincte ˆ ın intervalul (−1. 1). π . a teorema lui Rolle funct ¸iei g (x) = (x − a) f (x) − xf (a) pe intervalul R: Se aplic˘ [a.32 Fie f : [a.26 Fie a1 . π . ∀x ∈ R. b) ¸ ¸ie continu˘ a pe [a. ∀x ∈ R. 4 2 R: Funct ¸ia nu este derivabil˘ aˆ ın π . . S˘ arate c˘ a atunci a1 · a2 · · · · · an = 1.68 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS x x 5. dn x2 − 1 dxn n n are n r˘ ad˘ acini a de n ori teorema lui Rolle funct ¸iei f (x) = x2 − 1 R: Se aplic˘ . 5. . 4 f (x) =  sin x. 4 → R. 2] → R. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a c ∈ (a. b] → R o funct a pe (a.30 S˘ → R. b) a. a se arate 5. R: Fie unct ¸ia f : R → R. derivabil˘ si a. 2) f (x) = sin3 x . definit˘ a prin f (x) = ax a 1 + a2 + · · · + an . b]. definit˘ a prin f (x) = ax · b + bx · a. f (a) = f (b). 2 2 2 2 5. ∞) ¸ si ax a se 1 + a2 + · · · + an ≥ n pentru orice x ∈ R. . 2 definit˘ a prin   cos x.27 Fie a. b ∈ (0.ˆ ı. Avem c˘ f (x) ≥ n = f (0). 2 2 definite prin: 1) f (x) = |sin x| . an ∈ (0. 5. a2 . pentru orice x ∈ R. π π 5. R: 1) Nu. x ∈ π . c = 1. deci x0 = 1 este un punct de minim pentru f ¸ lui Fermat: f (1) = 0. R: 1) Nu. c = 0. 2) Da. 2) Da.28 S˘ a se studieze aplicabilitatea teoremei lui Rolle pentru funct ¸ia f : 0. x x R: Fie funct ¸ia f : R → R. Avem c˘ a f (x) ≥ si conform teoremei 2ab = f (1). S˘ c˘ a ab = 1. . ax · b + bx · a ≥ 2ab. .

0] . f (d) = 0. b]. 1] → R. 1] ¸ R: n = 4. c = √ 1 −a + a2 + a ∈ (0. [−1. p = −7. 5. b). p ∈ R a. 5. b] → R o funct a pe (a. . f s˘ a satisfac˘ a ipotezele teoremei lui Rolle pe intervalul si s˘ a se g˘ aseasc˘ a valoarea constantei c ˆ ın acest caz. f (a) = f (b) = 0 ¸ a se arate c˘ a exist˘ a cel put ¸in un punct c ∈ (a. f (a) = f (b) = 0. 1] → R. S˘ a se determine m.ˆ ı. b) a.33 Fie numerele reale a0 . a + b − 2c . b) a. m = 4. 1). definit˘ a prin f (x) = a0 + a1 ln x + a2 ln2 x + · · · + an lnn x se anuleaz˘ a cel put ¸in ˆ ıntr-un punct din intervalul 1. R: Fie h [a. an care verific˘ a0 2n an 2a1 22 a2 + + + ··· + = 0. S˘ am teorema lui Rolle. . Exist˘ a apoi c1 ∈ (a. f (c) = 0. .ˆ ı.ˆ ı. derivabile pe (a. care este o funct ¸ie Rolle. x ∈ (0. ¸ corespunz˘ atoare. e2 → R. b] → R dou˘ a funct ¸ii continue pe [a. b) a.36 Fie f.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a relat ¸ia 5. 1]. x ∈ [−1. b].38 S˘ a se cerceteze √ aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru funct ¸ia f : [0. . f (c1 ) = 0 ¸ si f a c ∈ (c1 . S˘ ¸ie continu˘ a pe [a. e2 . 7 5. Dar h (x) = f (x) eg(x) + f (x) g (x) eg(x) . a teorema lui Rolle funct ¸iei g (x) = a0 ln x + R: Se aplic˘ a1 ln2 x an lnn+1 x + ··· + . b] → R o funct ¸ie de trei ori derivabil˘ a pe [a. Exist˘ a deci c ∈ (a.ˆ ı. definit˘ a prin: f (x) = x2 + mx + n. b) ¸ si cu f (a) = f (b). b) a. c = 2 . 2 n+1 5.ˆ ı. a2 .ˆ si ı. definit˘ a prin h (x) = f (x) eg(x) . 2 . a > 0. a1 . n. S˘ a se arate c˘ a ecuat ¸ia f (x) g (x) + f (x) = 0 are cel put ¸in o solut ¸ie ˆ ın intervalul (a.37 Fie f : [a. b]. R: Da.34 Fie f : [a. f (c) = 0.ˆ R: Aplic˘ ı. b] a. b] → R. Exist˘ a d ∈ (a. g : [a. Deci exist˘ ¸ si c2 ∈ (d.35 Se consider˘ a funct ¸ia f : [−1. 1 2 3 n+1 69 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia f : 1. R: Se aplic˘ 5. h (c) = 0. d) ´ (c2 ) = 0. b) aˆ ı. f (c) = (c − a) (c − b) a teorema lui Rolle funct ¸iei g (x) = ef (x) (x − a) (x − b) pe intervalul [a. px2 + 4x + 4. c2 ) a. si ˆ ın caz afirmativ s˘ a se determine constanta c definit˘ a prin f (x) = x2 + ax. derivabil˘ a sea arate c˘ a exist˘ a c ∈ (a. b).

0] . x ∈ [1. Din f (c1 ) = f (c2 ) cu a. c2 = 2. este paralel˘ a cu coarda care une¸ ste punctele de pe grafic de abscise x1 = −4 ¸ si x2 = 3. 13 R: c = . x + 1. f (x) = √2 x + 1. x ∈ [0. a + 3]. x > 0 . c = .70 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 5.44 S˘ si g . g (x) = .  3 4 4  x  − x2 + 1. x ∈ (1.40 S˘ ın care tangenta la graficul funct ¸iei f : a se determine abscisa c a unui punct ˆ R → R. Aplic˘ am teorema lui Lagrange si c2 ∈ (a + 2.   −x + 4 . x x x x x x R: Ecuat ¸ia se mai scrie: ax − (a − 1) = (a + 3) − (a + 2) . 1) f (x) = 2) f (x) = x2 2 1 x − . x ∈ [1. 1). = f (q ) .  + 1. x ∈ (2.43 Fie f o funct ¸ie de dou˘ a ori derivabil˘ aˆ ıntr-o vecin˘ atate V a punctului a ∈ R. f (x) = ln x. x2 = 1. c = 8 4 4 36 2 5. definite prin: e 1) f. x √ x + 3. definit˘ a prin f (t) = tx . g : [1. cu 5. 2]. 3] .42 S˘ a > 1. R: 1) Da. f (x) = g (x) = x. 1] .ˆ ı. c1 = c2 . rezult˘ 5.   1. f (c) = . g : [0. 1] . 5] → R. q ∈ V a. c = . x 7 + . 2) f. pentru x∈ R. 2] . f (x) = g (x) = x. x ∈ [0. e] → R. definit˘ a prin f (x) = 3 x. se arate c˘ a pentru orice h suficient de mic exist˘ f (a + h) − f (a − h) f (a + h) − 2f (a) + f (a − h) = f (p) . x ≤ 0. 2 x 4) f (x) = 3) f (x) = + 1. x ∈ [−2. 2 x √ 9 9 3 13 1 . 2) Da. 3) Da. x2 . 3 3) f. x ∈ [0. x ∈ [−4. a] ¸ a deci c1 ∈ (a − 1. 5] . f (a) − f (a − 1) = f (c1 ) ¸ a x1 = 0. 4) Da.39 S˘ a se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pentru funct ¸iilor f . ∞) → R. Consider˘ am funct ¸ia f : (0. 3] → R.ˆ ı. definit˘ a prin x+2 . 3 . definite prin:   x. 30] → R. 2].41 S˘ a se arate c˘ a 3 30 − 3 < . R: Se aplic˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸iile reale ale ecuat ¸iei (a − 1) + (a + 3) = ax + (a + 2) . x ∈ (1. x ∈ [1. Exist˘ si f (a + 3) − f (a + 2) = f (c2 ). c1 = . 3]. x ∈ (0. 1] . fixat. 3]. 2h h2 a se cerceteze aplicabilitatea teoremei lui Cauchy pentru funct ¸iile f ¸ 5. a + 3) pe intervalele [a − 1. S˘ a a punctele p. a) ¸ si [a + 2. 36 √ 1 5. 9 √ a teorema lui Lagrange funct ¸iei f : [27. g : [−2. 4  2 √   3 − x .

f (0) = 1.ˆ ı. x2 2) lim xx − x .50 S˘ a se g˘ aseasc˘ a primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funct a ¸iei f (x) = ln x dup˘ puterile binomului x − 1. .49 S˘ ¸iei f (x) = ex dup˘ puterile binomului x + 1.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA √ 1 2 2 e R: 1) Da. Se obt ¸ine .45 S˘ 1) lim tg x − x . 2) −e. R: f (x) = 11 + 7 (x − 2) + 4 (x − 2) + (x − 2) . 1+x x 3) lim ln (sin 2x) . 6) lim   x →0  e  . eax 1 − ctg2 x . 9) lim x→ 1 x→0 tg πx 4 tg πx 2 . 3) 1. c = + 1. 7) Putem scrie: 2 sin2 x − x2 cos2 x 1 2 − ctg x = x2 x2 sin2 x 2 1 ¸ si se aplic˘ a de patru ori regula lui l Hospital. x − sin x xn . ln x − x + 1 ctg x − 1 x . 5. 2 e 5. a se g˘ aseasc˘ a primii 5 termeni din dezvoltarea Taylor a funct a 5. 4) 0. cu t → 0 3 t 1 1 pentru x → ∞. 6) − . 2) Da. c = .47 S˘ a se dezvolte polinomul f (x) = x3 − 2x2 + 3x + 5 dup˘ a puterile binomului x − 2. R: P4 (x) = 1 1 1 1 1 2 3 4 + (x + 1) + (x + 1) + (x + 1) + (x + 1) . 9) .48 S˘ a se determine o funct ¸ie polinomial˘ a de gradul trei a. ln (sin 3x) 71 x→0 x→1 4) lim x→∞ 5) lim x→0 7) lim x→ 0 8) lim x→∞ x − x2 ln 1 1 x  (1 + x) x   . c = . 1 R: 1) 2. e e 2e 6e 24e 2 3 tg x − x sin x x [ln x − ln (x + 1)] + 1 . utilizˆ and regula lui l Hospital: 1) lim R: 1) 5. 5) 0. a > 0. 2) −2. 3) Da. 8) Lu˘ am x = . f (0) = 2 ¸ si f (0) = 6. 5.46 S˘ a se calculeze. utilizˆ and regula lui l Hospital: 5. e−1 16 3 a se calculeze. R: Polinomul Taylor al funct ¸iei f este f (x) = 1 + x + x2 + x3 . Se obt ¸ine . x→∞ ex [ln (ex + 1) − ln x] − 1 x→0 x − sin x 5. f (0) = 1. 2) lim .

72 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: P4 (x) = (x − 1) − 1 1 1 2 3 4 (x − 1) + (x − 1) − (x − 1) . ∞).53 S˘ a se determine n ∈ N astfel ca polinomul Taylor de gradul n ˆ asociat funct ¸iei f (x) = ex s˘ a aproximeze funct ¸ia pe intervalul [−1. Pentru x = 1. Se obt ¸ine: ¸ia se mai scrie: f (x) = a 1 + a f (x) = √ a 1+ x + 2a n n+1 k=2 (−1) k −1 1 · 3 · · · · · (2k − 3) k ! · 2k x a k + Rn (x) . R: Avem |Rn (x)| = 1 |x| eθx < . 3) f (x) = cos x. eθx < e < 3 ¸ < pentru n ≥ 6. θ ∈ (0. unde R4 (x) = e .54 S˘ a se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru funct x > −a . 5. cu θ ∈ (0. 1). α ∈ R. 2) f (x) = sin x.52 S˘ a se scrie formula Mac-Laurin de ordinul n pentru funct ¸iile: 1) f (x) = ex . x ∈ R. arile: R: Avem dezvolt˘ n xk xn+1 θx x 1) e = + e . 1 √ x 2 R: Funct .51 S˘ e≈2+ R: Avem c˘ a: ex = 1 + 1 1 1 x5 θx 1 x + x2 + x3 + x4 + R4 (x). |R4 (1)| ≤ 5! 40 5. 2! 3! 4! a se evalueze eroarea comis˘ aˆ ın aproximarea: 5. 2) sin x = + (−1)n (2k − 1)! (2n + 1)! k=1 n 2 +2 2 k n x x (−1)k 3) cos x = + (−1)n+1 cos(θx). cu 1! 2! 3! 4! 5! 1 3 = . x ∈ (−1. (n + 1)! k=0 k ! n x2k−1 x2n+1 (−1)k−1 sin(θx). ın punctul x0 = 0 5. x ∈ R. 5) f (x) = (1 + x)α . 2 3 4 1 1 1 + + . k (n + 1) (1 + θx) k=1 n α(α − 1) · · · (α − k + 1) α(α − 1) · · · (α − n) n+1 5) (1 + x)α = 1 + x xk + (1 + k! (n + 1)! k=1 θx)α−n+1 . 1). (2k )! (2n + 2)! k=0 n xk xn+1 (−1)k−1 4) ln(1 + x) = + (−1)n n+1 . ∞). (n + 1)! 1000 3 1 Dar cum θx < 1. 1] cu trei zecimale exacte. 4) f (x) = ln(1 + x). a > 0. x ∈ R. . |x| ≤ 1. si deci |Rn (x)| < (n + 1)! 1000 √ ¸ia f (x) = a + x. x ∈ (−1.

5) − .56 Utilizˆ and formula Mac-Laurin s˘ a se calculeze urm˘ atoarele limite: ex + e−x − sin2 x − 2 .57 Utilizˆ and definit ¸ia. 1) = − √ .3 Derivatele ¸ si diferent ¸iala funct ¸iilor de n variabile 5. y ) = ln x − y 2 ˆ . 1) = . 1) = √ . 1) . 1) = . fy (2. 1) = .55 S˘ √ ca valorile polinomului Taylor de gradul n ˆ ¸iei f (x) = 1 + x. fy (1. π ın . 6) fx (4.0 = . 2) fx (1. 3) cos a. 5. 1) = 3. 2) 4. 6) f (x. 3) f (x. 1) . 1) . y ) = ın (4. fy (1. 4) fx (1. x →0 x3 √ 2 1 − 1 + x · cos x 4) lim . pe intervalul [0.0 . 2 2 π 1√ 1 2 π 3) fx . y ) = sin2 x + sin2 y ˆ 4 ın (2. x+y 4) f (x. 5) f (x. y ) = ln 1 + x + y 2 ˆ ın (1. 1) = − . 2.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 73 a se determine n ∈ N astfel ın punctul 5. s˘ x0 = 0 asociat funct a nu difere de f (x) cu mai 1 mult de . x→0 x4 1) lim R: 1) 1 1 1 . ˆ ın punctele specificate: 1) f (x. 1) = − . fy (4. 1) . y ) = x3 − 3x2 y + 2y 3 ˆ ın (1. 0 = 0. 12 3 12 ln (1 + 2x) − sin 2x + 2x2 . fy 4 2 4 3 3 2 2 1 1 5) fx (2. < (n + 1)! · 2n+1 16 |Rn (x)| = ≤ Se obt ¸ine n ≥ 2. 1]. s˘ a se calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘ atoarelor funct ¸ii. 4) . x →0 tg4 x 2) lim 5. y ) = x2 − y 2 ˆ R: Se obt ¸ine: 1 1 1) fx (1. 3 3 3 3 x−y ˆ ın (1. 3) lim x→0 x−a 2 x − cos x − e 2 5) lim . fy (1. 1) . x→0 x4 sin x − sin a . 2) f (x. 1) = . 1) = −3. 16 R: Avem 1 · 3 · · · · · (2n − 1) (n + 1)! · 2n+1 xn+1 1 n+ (1 + θx) 2 1 · 3 · · · · · (2n − 1) 1 .

58 S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: 1) f (x. y ) = . x2 + y 2 . y ) = − 2 e x cos . y ) = 1− x+y xy 2 1 + (xy 2 + x2 y ) . 2y −2 x 2) fx (x. 4) f (x. y. 2 x +y x + y2 y y y sin y y 1 sin 7) fx (x. x2 + y 2 y 6) f (x. + arcsin x+y xy . fy (x. y. y ) = arcsin 8) f (x. y ) = xy arctg 1 − xy x z − 6) f (x.59 S˘ a e calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: y y x 1) f (x. fy (x. . x x x √ √ x x2 2 xy 2 . fy (x. y ) = 2 . y ) = . x x2 − y 2 8) f (x. x2 + y 2 ¸ine: R: Se obt 1) fx (x. y ) = x−y . y ) = ln x + y sin 7) f (x. y ) = 2. x2 + y 2 x+y . 3 3 (x2 + y 2 ) (x2 + y 2 ) 1 y 5) fx (x. y ) = y sin . y ) = . y ) = − . y.74 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 5. (x + y ) (x + y ) x −y 3) fx (x. y ) = (x2 + y 2 ) x2 − y 2 (x2 + y 2 ) x2 − y 2 5. 5. y ) = arctg . y ) = arctg xy . xz . 2) f (x. y ) = ln xy 2 + x2 y + 2) f (x. fy (x. 3) f (x. y ) = x3 + y 3 − 3axy. y ) = . x2 − y 2 . y ) = . z ) = xyz x2 . fy (x. y ) = 3y 2 − 3ax. 8) fx (x. y ) = . 5) f (x. z ) = exyz cos . y ) = − 2 . y ) = 3x2 − 3ay . 2) f (x. y. 2 2 x +y x2 + y 2 x + x2 + y 2 y x 6) fx (x. y ) = e x . y ) = arcsin . fy (x. y ) = e x cos . fy (x. x √ 3) f (x.60 S˘ a e calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: 1) f (x. z ) = e y − e y . z ) = (sin x) yz + y2 + z2 y 7) f (x. y ) = 2 . 2 . y ) = 4) f (x. 2 2 x −y x2 − y 2 y2 x2 4) fx (x. x+y x 5) f (x. fy (x. y ) = x2 − y 2 .

˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA

75

a se calculeze, utilizˆ and definit ¸ia, urm˘ atoarele derivate part ¸iale de ordinul doi: 5.61 S˘ 1) 3) ∂2f (1, 1) , dac˘ a f (x, y ) = ∂y∂x x2 + y 2 . 2) ∂2f (−2, 2) , dac˘ a f (x, y ) = ∂x∂y
3

x2 y.

∂2f ∂x∂y

π ∂2f a f (x, y ) = x sin (x + y ) . 4) , 0 , dac˘ (1, 1) , dac˘ a f (x, y ) = xy ln x. 4 ∂x∂y

R: 1) Deoarece ∂f ∂f (1, y ) − (1, 1) ∂2f ∂x (1, 1) = lim ∂x , y →1 ∂y∂x y−1 √ 1 2 π 1 se obt ¸ine − √ . 2) . 3) 1− . 4) 1. 9 2 4 2 2 5.62 S˘ a e calculeze derivatele part ¸iale ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: 1) f (x, y, z ) = x3 y 2 z + 2x − 3y + z + 5. 3) f (x, y, z ) = x2 + y 2 + z 2 . 2) f (x, y, z ) = (xy ) . 4) f (x, y, z ) = z xy .
z

R: Se obt ¸ine: 1) fx (x, y, z ) = 3x2 y 2 z + 2, fy (x, y, z ) = 2x3 yz − 3, fz (x, y, z ) = x3 y 2 + 1. z z z z z 2) fx (x, y, z ) = (xy ) , fy (x, y, z ) = (xy ) , fz (x, y, z ) = (xy ) ln (xy ). x y y x 3) fx (x, y, z ) = , fy (x, y, z ) = , 2 2 2 2 x +y +z x + y2 + z2 z . fz (x, y, z ) = 2 x + y2 + z2 xy xy 4) fx (x, y, z ) = y z xy ln z , fy (x, y, z ) = xz xy ln z , fz (x, y, z ) = z . z a se arate c˘ a urm˘ atoarele funct ¸ii sunt omogene ¸ si apoi s˘ a se verifice relat ¸ia lui 5.63 S˘ Euler: 1) f (x, y ) = ax2 + 2bxy + cy 2 . 3) f (x, y ) = x . x2 + y 2 2) f (x, y ) = x+y
3

y 5) f (x, y ) = x2 + y 2 sin . x

x−y . 4) f (x, y ) = x2 − y 2 ln x+y y 6) f (x, y ) = x2 − y 2 e x .

x2 + y 2

.

5.64 S˘ a se arate c˘ a dac˘ a u = f (x, y, z ) este o funct ¸ie omogen˘ a de grad de omogenitate m, care admite derivate part ¸iale de ordinul doi continue pe D ⊂ R3 , atunci: 1) x 2) x2 ∂2f ∂2f ∂f ∂2f +y +z = (m − 1) . 2 ∂x ∂x∂y ∂x∂z ∂x

2 2 ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f 2∂ f 2∂ f + + + 2 + 2 + 2 = m (m − 1) f. y z xy yz zx ∂x2 ∂y 2 ∂z 2 ∂x∂y ∂y∂z ∂z∂x

76

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.65 S˘ a se arate c˘ a funct ¸iile date mai jos satisfac egalit˘ a¸ tile scrise ˆ ın dreptul lor: 1) z = ln x2 + xy + y 2 , x ∂z ∂z +y = 2. ∂x ∂y

y ∂z ∂z 2) z = xy + xe x , x +y = xy + z. ∂x ∂y 3) u = (x − y ) (y − z ) (z − x) , 4) u = x + ∂u ∂u ∂u + + = 0. ∂x ∂y ∂z

x − y ∂u ∂u ∂u , + + = 1. y − z ∂x ∂y ∂z

5) u = ln x3 + y 3 + z 3 − 3xyz , 5.66 Se d˘ aa funct ¸ia: f (x, y ) =   

1 ∂u ∂u ∂u + + = . ∂x ∂y ∂z x+y+z

y 2 ln 1 + 0,

x2 y2

, y = 0, y = 0.

S˘ a se arate c˘ a de¸ si nu sunt satisf˘ acute ipotezele teoremei lui Schwarz, totu¸ si ∂2f ∂2f (0, 0) = (0, 0) . ∂x∂y ∂y∂x R: S˘ a observ˘ am c˘ a teorema lui Schwarz d˘ a condit ¸ii suficiente nu ¸ si necesare pentru egalitatea derivatelor mixte. Deoarece pentru x > 1, ln x > x, avem 0 < y 2 ln 1 + deci lim x2 y2 = 2y 2 ln 1+ x2 < 2y 2 y2 1+ x2 = 2 |y | y2 x2 + y 2 ,

¸ si

  2xy 2 ∂f , y = 0, (x, y ) = x2 + y 2  ∂x 0, y = 0, ∂2f (0, 0) = ∂x∂y ∂2f (0, 0) = ∂y∂x

(x,y )→(0,0)

f (x, y ) = f (x, y ) = 0, apoi  x2  ∂f 2y ln 1 + 2 (x, y ) = y  ∂y 0, 2xy 2 , y = 0, x2 + y 2 y = 0,

∂f ∂f (x, 0) − (0, 0) ∂x lim ∂x = 0, x→0 x ∂f ∂f (0, y ) − (0, 0) ∂x ∂x = 0. lim y →0 y

˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA Dar  4x3 y  ∂2f , y = 0, 2 + y 2 )2 (x, y ) = x (  ∂y∂x 0, y = 0,

77

nu este continu˘ aˆ ın origine.

5.67 S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul doi ale funct ¸iilor: 1) f (x, y ) = 2x2 − 3xy − y 2 . 2) f (x, y ) = 4) f (x, y ) = x2 y2 + . a2 b2 2 2xy + y .
2

3) f (x, y ) = ln x2 + y . x+y . 5) f (x, y ) = arctg 1 − xy 7) f (x, y, z ) = x2 + y 2 + z 2 .

6) f (x, y ) = (arcsin xy ) . 8) f (x, y, z ) = xy + yz + zx.

5.68 S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul doi, ˆ ın origine, ale funct ¸iei: f (x, y ) = (1 + x) (1 + y ) . R: fxx (0, 0) = m (m − 1), fxy (0, 0) = mn, fyy (0, 0) = n (n − 1). 5.69 S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul m + n: ∂ m+n f x+y a: 1) f (x, y ) = (x, y ) , dac˘ . 2) f (x, y ) = x2 + y 2 ex+y . ∂ m ∂xn x−y R: 1) Prin induct ¸ie dup˘ an¸ si apoi dup˘ a m, se obt ¸ine: mx + ny ∂ m+ n f n (x, y ) = (−1) · 2 (m + n − 1)! · m+n+1 . m n ∂y ∂x (x − y ) 2) Se obt ¸ine: ∂ m+ n f (x, y ) = x2 + y 2 + 2 (mx + ny ) + m (m − 1) + n (n − 1) ex+y . ∂y m ∂xn 5.70 S˘ a se arate c˘ a funct ¸iile: 1 y 1) u = arctg , 2) u = ln , unde r = x r satisfac ecuat ¸ia lui Laplace: ∂2u ∂2u + 2 = 0. ∂x2 ∂y (x − a) + (y − b) ,
2 2 m n

5.71 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia u = A sin (aλt + ϕ) sin λx satisface ecuat ¸ia undelor: ∂2u ∂2u − a2 2 = 0. 2 ∂t ∂x

78

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

5.72 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia 1 x2 + y 2 + z 2 t ·e

u= √ πt satisface ecuat ¸ia c˘ aldurii: ∂u 1 = ∂t 4

3

∂2u ∂2u ∂2u + 2 + 2 ∂x2 ∂y ∂z

.

a funct ¸ia f (x, y ) = x2 + xy − y 2 . S˘ 5.73 Se d˘ a se g˘ aseasc˘ a variat ¸ia ¸ si diferent ¸iala funct ¸iei ˆ ın punctul (x0 , y0 ). R: Variat ¸ia funct ¸iei este: f (x, y ) − f (x0 , y0 ) = [(2x0 + y0 ) · h + (x0 − 2y0 ) · k ] + h2 + hk − k 2 . Deci diferent ¸iala este df (x0 , y0 ) = (2x0 + y0 ) · h + (x0 − 2y0 ) · k . 5.74 Se d˘ a func˘ atia f (x, y ) = x2 y . S˘ a se calculeze variat ¸ia ¸ si diferent ¸iala funct ¸iei ˆ ın punctul (x0 , y0 ) = (1, 2), pentru: 1) (h, k ) = (1, 2), 2) (h, k ) = (0, 1; 0, 2). 5.75 Utilizˆ and definit ¸ia, s˘ a se arate c˘ a urm˘ atoarele funct ¸ii sunt diferent ¸iabile ˆ ın punctule specificate: ın (1, 1). 1) f (x, y ) = (x − 1) + y 2 ˆ z 3) f (x, y ) = ˆ ın (3, 4, 5) . x2 + y 2 R: 1) Pentru orice (h, k ) ∈ R2 , avem f (1 + h, 1 + k ) − f (1, 1) = 2k + h2 + k 2 = 2k + α (k, h) · cu α (k, h) = √ h2 + k 2 → 0, pentru (k, h) → (0, 0), iar df (1, 1) = 2k . h2 + k 2 ,
2

ın (1, 1) . 2) f (x, y ) = x2 + (y − 2) ˆ 4) f (x, y ) = ln x3 + y 3 ˆ ın (0, 1) .

2

este continu˘ a, admite derivate part ¸iale, ˆ ıns˘ a nu este diferent ¸iabil˘ a. R: Din 0< |xy | |xy |

5.76 S˘ a se arate c˘ aˆ ın origine, funct ¸ia  xy  , x2 + y 2 f (x, y ) =  0,

x 2 + y 2 = 0, x 2 + y 2 = 0,

x2

+

y2

<

y2

= |x| ,

deducem c˘ a f este continu˘ aˆ ın origine. Utilizˆ and definit ¸ia se arat˘ a c˘ a funct ¸ia are derivate part ¸iale ˆ ın origine egale cu 0.

˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA

79

S˘ a ar˘ at˘ am c˘ a funct ¸ia nu este diferent ¸iabil˘ aˆ ın origine. Dac˘ a ar fi diferent ¸iabil˘ aˆ ın origine, ar avea loc egalitatea: f (x, y ) − 0 = 0 (x − 0) + 0 (y − 0) + α (x, y ) · x2 + y 2 ,

ˆ ın care α (x, y ) s˘ a aib˘ a limit˘ aˆ ın origine egal˘ a cu 0. Dar din egalitatea precedent˘ a rezult˘ a xy α (x, y ) = 2 , funct ¸ ie care nu are limit˘ a ˆ ın origine. x + y2 5.77 S˘ a se cerceteze dac˘ a funct ¸ia f (x, y ) = ¸iabil˘ aˆ ın origine. x2 + y 2 este diferent

R: Funct ¸ia nu admite derivate part ¸iale ˆ ın origine, deci nu este diferent ¸iabil˘ aˆ ın origine. 5.78 S˘ a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor: 1) f (x, y ) = x3 + y 3 − 3xy. x2 − y 2 3) f (x, y ) = 2 . x + y2 5) f (x, y ) = ln x2 + y 2 . 2) f (x, y ) = x2 y 3 . 4) f (x, y ) = sin2 x + sin2 y. y x 6) f (x, y ) = arctg + arctg . x y

R: 1) df (x, y ) = 3x2 − 3y dx + 3y 2 − 3x dy . 5.79 S˘ a se calculeze diferent ¸ialele funct ¸iilor: 1) f (x, y, z ) = xyz. 3) f (x, y, z ) = arctg xy . z2 2) f (x, y, z ) = 4) f (x, y, z ) = x2 + y 2 + z 2 . z x xy + . y

R: df (x, y, z ) = yz dx + zx dy + xy dz . 5.80 S˘ a se g˘ aseasc˘ a cu cˆ at se modific˘ a (aproximativ) volumul unui con avˆ and raza bazei si ˆ ın˘ alt ¸imea y = 30 cm dac˘ x = 10 cm ¸ a raza se mic¸ soreaz˘ a cu 1 mm, iar ˆ ın˘ alt ¸imea cre¸ ste cu 3 mm. π ¸ia volumului este dat˘ a de: R: Volumul conului este V = x2 y . Variat 3 π π V − V0 ≈ dV = 2xy dx + x2 dy = (−600 · 0, 1 + 100 · 0, 3) = −10π cm3 . 3 3 a se calculeze aproximativ (1, 02) 5.81 S˘
3,01

.

am funct ¸ia z = xy . Lu˘ R: Consider˘ am x0 = 1, y0 = 3, h = 0, 02 ¸ si k = 0, 01. Putem scrie: y0 0 −1 z − z0 ≈ dz = xy y0 · h + x0 ln x0 · k = 3 · 0, 02 + 0 · 0, 01 = 0, 06. 0 Deci z ≈ 1 + 0, 06 = 1, 06. 5.82 S˘ a se calculeze diferent ¸ialele de ordinul doi ale funct ¸iilor: 1) f (x, y ) = cos xy. 4) f (x, y ) = ln xy. 2) f (x, y ) = x2 + y 2 . 5) f (x, y, z ) = xyz. 3) f (x, y ) = exy . 6) f (x, y, z ) = ex sin yz.

80

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: 1) d2 f (x, y ) = − y 2 dx2 + 2xy dxdy + x2 dy 2 cos xy .

5.83 S˘ a se calculeze diferent ¸iala de ordinul doi a funct ¸iei f (x, y, z ) = sin (x − 2y + z ). 5.84 S˘ a se calculeze diferent ¸iala de ordinul n a funct ¸iei f (x, y ) = eax+by . ¸ine: dn f (x, y ) = eax+by (a dx + b dy ) . R: Se obt 5.85 Aplicˆ stiind and formula de derivare a funct ¸iilor compuse, s˘ a se calculeze F (x0 ), ¸ c˘ a F (x) = f (u (x) , v (x)) in care: 1) f (u, v ) = u + uv, u (x) = cos x, v (x) = sin x, x0 = 2) f (u, v ) = eu−2v , u (x) = x2 , v (x) = x2 − 2, x0 = 2. 5.86 S˘ a se g˘ aseasc˘ a dz dac˘ a: dt 1) z = e3x+2y , unde: x = cos t, y = t2 . x 2) z = , unde: x = et , y = ln t. y √ x 3) z = ln sin √ , unde: x = 3t2 , y = t2 + 1. y 5.87 S˘ a se g˘ aseasc˘ a 1) z = ex
2

n

π . 4

dz dac˘ a: dt 1 x ln , unde: x = tg2 t, y = ctg2 t. 2 y

+y 2

, unde: x = a cos t, y = a sin t. 2) z = du dac˘ a: dt

5.88 S˘ a se g˘ aseasc˘ a

1) u = xyz, unde: x = t2 + 1, y = ln t, z = tg t. z , unde: x = R cos t, y = R sin t, z = H . 2) u = 2 x + y2 5.89 S˘ a se g˘ aseasc˘ a 5.90 S˘ a se g˘ aseasc˘ a 5.91 S˘ a se g˘ aseasc˘ a 5.92 S˘ a se g˘ aseasc˘ a 5.93 S˘ a se g˘ aseasc˘ a dz dac˘ a z = uv , unde u = sin x, v = cos x. dx dz ∂z ¸ si dac˘ a z = xy , unde y = ϕ (x). ∂x dx ∂z ∂z ¸ si , dac˘ a z = f (u, v ), unde u = x2 + y 2 ¸ si v = exy . ∂x ∂y x ∂z ∂z si y = u cos v . ¸ si , dac˘ a z = arctg , unde x = u sin v ¸ ∂u ∂v y ∂z ∂z y ¸ si , dac˘ a z = f (u), unde u = xy + . ∂u ∂v x

y = R cos u sin v. unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘ a.96 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia w = f (u.101 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia z = f (xy ) + dou˘ a ori diferent ¸iabile. v ).˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se arate c˘ a dac˘ a ω = f x2 + y 2 + z 2 .97 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia z = yf x2 − y 2 .95 S˘ a se arate c˘ a dac˘ a z = f (x + ay ).99 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia z = ey f ye 2y . v = y + bt. unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘ a. ∂t ∂x ∂y 5. z = R sin u. unde f este o funct x satisface ecuat ¸ia: ∂z ∂z x +y = xy + z. satisface ecuat ¸ia: ∂w ∂w ∂w =a +b .94 S˘ x = R cos u cos v. satisface ecuat ¸ia: 1 ∂z 1 ∂z z + = 2. satisface ecuat ¸ia: x2 ∂2z ∂2z ∂2z + 2xy + y 2 2 = 0. satisface ecuat ¸ia: x2 2 ∂2z 2∂ z − = 0. atunci ∂z ∂z =a . unde: 5.98 S˘ . ∂x ∂y  satisface ecuat ¸ia: y y 5. x ∂x y ∂y y y a se arate c˘ a funct ¸ia z = xy + f ¸ie diferent ¸iabil˘ a. unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘ a. x2 − y 2 ∂z ∂z + xy = xyz. ∂u ∂v 81 5. unde f ¸ ¸ii de dou˘ a x x ori diferent ¸iabile. unde f ¸ si g sunt o funct x 5. ∂x ∂y  x2 2  5. unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘ a ¸ si u = x + at. atunci: ∂ω ∂ω si =0¸ = 0. 2 ∂x ∂x∂y ∂y y √ ¸ii de xy · g . ∂y ∂x 5.100 S˘ si g sunt o funct a se arate c˘ a funct ¸ia z = xf +g . 5. y ∂x2 ∂y 2 .

103 S˘ a se g˘ aseasc˘ a d2 z dac˘ a: 1) z = f (u). R:Polinomul Taylor de gradul 3 asociat funct ¸iei f este: T3 (x. 1. 1) este: T3 (x. ˆ ın 1 1 1 (x − 1) + [2(x − 1)(y − 1)] + [3(x − 1)2 (y − 1)]. 1. x . 1). z ) = f x + y + z. y ) = √ 1 1 1 1 √ [(x − 1)2 + 2(x − 1)(y − 1) + (y − 1)2 ]− 2 + √ [(x − 1) + (y − 1)] + 1! 2 2! 2 2 − 1 1 √ [(x − 1)3 − (x − 1)2 (y − 1) − (x − 1)(y − 1)2 + (y − 1)3 ]. x2 + y 2 + z 2 . 2) ≈ T3 (1. v = xy. ∂x ∂x∂y ∂y ∂x2 5. y ) = ˆ ın punctul (1. 3) F (x.107 S˘ a se g˘ aseasc˘ a o valoare aproximativ˘ a a num˘ arului (1. −1).102 S˘ a se arate c˘ a funct ¸ia z = f (x + g (y )) satisface ecuat ¸ia: ∂z ∂ 2 z ∂z ∂ 2 z = . 1. 3! 4 2 x2 + y 2 a se g˘ aseasc˘ a polinomul Taylor de gradul n asociat funct ¸iei f (x. 3) z = f (u. i!(k − i)! 5. v ). 1! 2! 3! Putem atunci scrie f (1. punctul (1. y > 0. y. 1)1. y 4) z = f (u. y ) = 1 + k=1 1 [(x − 1) + (y + 1)]k = k! n k k=0 i=0 1 (x − 1)k−i (y + 1)i . unde u = xey ¸ si v = yex . x y . y ) = 1 + x > 0. v ).82 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 5. unde u = ax ¸ si v = ay.2 .104 S˘ a se calculeze diferent ¸ialele de ordinul doi ale funct ¸iilor compuse: 1) F (x) = f x2 . 1021. y ) = xy .106 S˘ ın punctul (1. unde u = x2 + y 2 . R: Avem: n Tn (x. 2) z = uv . unde u = 5. 2) = 1. R: Polinomul Taylor de gradul 3 asociat funct ¸iei f (x. y ) = f x2 . 5. 2) F (x. y ) = ex+y ˆ 5. ln x . . 1.105 S˘ a se g˘ aseasc˘ a polinomul Taylor de gradul 3 asociat funct ¸iei f (x.

2) T3 (x. 2).108 S˘ f (x. 1). z ) = x2 + y 2 + z 2 + 2xy − yz − 4x − 3y − z + 4 dup˘ a formula lui Taylor ˆ ın vecin˘ atatea punctului (1. y ) = arctg 1−x . 2) f (x.113 S˘ a se g˘ aseasc˘ a polinoamele Taylor de gradul 2 asociat funct f (x. R: Avem: f (x.112 S˘ a se g˘ aseasc˘ a polinoamele Taylor de gradul 3 asociate. R: f (x. 2 m n dac˘ a |x | ¸ si |y | sunt mici ˆ ın comparat ¸ie cu unitatea. 1). z + ) dup˘ a formula lui Taylor ˆ ın vecin˘ atatea punctului (x. 1 1 1 1 R: 1) T3 (x. [(x − 1) + (y − 1)]+ 1! 2! 2 2 x2 + y 2 a se deduc˘ a formule aproximative (exacte pˆ an˘ a la termeni de gradul doi ˆ ın x ¸ 5. y ) = (1 + x) + (1 + y ) . S˘ f (x + k. R: Avem √ T3 (x. y. ˆ ın origine. funct ¸iilor: 1) f (x.114 S˘ si y ) pentru funct ¸iile: 1) f (x. . y ) = x3 − 2y 3 + 3xy dup˘ a formula lui Taylor ˆ ın vecin˘ atatea punctului (1. 6 2 2 2 ¸iei 5. y ) = 1 − (x + 2) + 2 (x + 2) (y − 1) + 3 (y − 1) . 5. y. 1).˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se dezvolte polinomul 5. y ) = 2+ √ 1 1 2 √ (x − 1)2 − 2 (x − 1) (y − 1) + (y − 1)2 . y + h.110 S˘ a se dezvolte polinomul f (x. y ) = cos x cos y. z ) = x2 + y 2 + z 2 − 2xy − 2xz − 2yz . y ) = y + xy − y 3 + x2 y . a se dezvolte 5. y ) = ˆ ın punctul (1. y ) = ex sin y. y ) = 1 − y 2 − x2 . 1. y ) = −x2 + 2xy + 3y 2 − 6x − 2y − 4 dup˘ a formula lui Taylor ˆ ın vecin˘ atatea punctului (−2. y. 5. z ).109 S˘ a se dezvolte polinomul f (x.111 Se d˘ a polinomul f (x. y ) = 9 (x − 1) − 21 (y − 2) + 3 (x − 1) + 3 (x − 1) (y − 2) − 12 (y − 2) + + (x − 1) − 2 (y − 2) . 2 2 3 3 2 2 83 5. 1−y 2) f (x.

84 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

Deci exist˘ − (2z + 3xy ). f2 (x) = √ x. pentru orice α. 1). ∞). β ). a o vecin˘ atate U a punctului x0 = 4 ¸ si o vecin˘ atate V a punctului y0 = 2. 2) Cele patru solut ¸ii continue pe [0. ∞) sunt: f1 (x) = x. continu˘ care satisface condit ¸ia f (4) = 2. Derivatele lor part ∂z 2x − 3yz ∂z 2y − 3xz = . 2) Admite numai patru solut ¸ii continue y = f (x). si z2 = −1.ˆ a dou˘ a funct ¸ii continue ¸ si diferent ¸iabile pe o vecin˘ atate a punctului (0. y . f : [0. ˆ ın rest.1 Funct ¸ii definite implicit de o ecuat ¸ie 6. 1. f : U → V . Fz (0. √ f (x) = x. ˆ x. x ∈ [α. x ∈ [1. x ∈ [1. 1) = 1 ¸ ¸iale sunt date de: respectiv z2 (0. = . 6. Deci. 2) = −8 = 0. β ∈ R. 1. f3 (x) = x. y . Fz (0. ˆ 3) Exist˘ ın a pe U . f : [0. care ecuat ¸ia F (x. si V = (1. y ) = 0 admite o singur˘ a solut ¸ie y = f (x). 1). z ) = x2 + y 2 − z 2 − 3xyz = 0 admite numai dou˘ a si z = z2 (x. f : [0. ∞). 1) = −2. y ) ¸ (0. √ f (x) = f (x) = x. 1) care satisfac condit si ¸iile z1 (0. ∞) → [0. funct ¸ia 3) Deoarece a lu˘ am U = (1. 4 √ x. z ) = 1 − z 2 = 0 are r˘ ı. ın rest. x ∈ [0. x.2 S˘ a se arate c˘ a ecuat ¸ia F (x. ∞). x. a. x ∈ [0. 1) = −1. x ∈ [α. R: 1) Ecuat ¸ia se mai scrie: (y − x) y 2 − x = 0. definite prin: 0 ≤ α ≤ β . cu ¸iile y = f (x). ∞). ∂x 2z + 3xy ∂y 2z + 3xy 85 . −1) = 2. β ). ∞) → [0. 1. ∞) ¸ Fy (4. z ) = ad˘ acinile z1 = 1 ¸ R: Ecuat ¸ia F (0. ∞). 1).Capitolul 6 Funct ¸ii definite implicit 6. y ) = y 3 − xy 2 − xy + x2 = 0: 1) Admite o infinitate de solut ¸ii y = f (x). iar Fz (x.1 S˘ a se arate c˘ a ecuat ¸ia F (x. y ) continue ¸ si diferent ¸iabile pe o vecin˘ atate a punctului solut ¸ii z = z1 (x. ∞) → [0. ∞). funct √ x. dac˘ √ f (x) = x este continu˘ a¸ si f (4) = 2.

dx 1 − xy x−1 1) F 2) F 3) F 4) F (x. z ) = x cos y + y cos x + z cos x − 1 = 0. 1) = −1. 1) = 1. y ) = x2 + y 2 − 3 x2 + y 2 + 1 = 0. y . 4) = = ∂y e −1 ∂x 2z − yez − ex ∂y 2z − yez − ex . (x. y ) = ln x2 + y 2 − a acrtg = 0. (0. ¸ s i dac˘ a dx dx2 dx3 y2 x2 + − 1 = 0. y ) = x2 + y 2 + ln x2 + y 2 − a2 = 0. (x. = .86 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS Valorile lor ˆ ın punctul (0. dx 6. = . a2 b2 R: dy d3 y b2 x d2 y b4 3b6 x =− 2 . = ¸ s i = . z ) = z 2 − xey − yez − zex = 0. 2) = . − − dx a y dx2 a2 y 3 dx3 a4 y 5 dy dac˘ a F (x.5 S˘ a se calculeze R: dy y x ln x = . z ) = x + y + z − ez = 0. 1) = − .3 S˘ a se calculeze d2 y dy ¸ si dac˘ a dx dx2 3 1) F (x. 1) sunt: ∂z1 3 ∂z1 ∂z2 3 ∂z2 (0. 2 ∂x xy − z ∂y 3 (xy − z 2 ) z cos x − cos y ∂z x sin y − cos z = . (0.4 S˘ a se calculeze dy d2 y d3 y . a2 + 1 x2 + y 2 x2 + y 2 d2 y dy x + ay d2 y x dy =− ¸ si = − . ∂x 2 ∂y ∂x 2 ∂y 6. y . S˘ a se calculeze: R: 1) 2) ∂z ∂x ∂z 3) ∂x ∂z x2 − yz ∂z 6y 2 − 3xz − 2 = . y . ∂x ∂y 6. y 2) F (x. 3 dx y dx2 y3 dx ax − y dx2 (ax − y ) x2 + y 2 dy x d2 y =− .6 Ecuat ¸iile: definesc funct ¸ii z = z (x. = − . z ) = x3 + 2y 3 + z 3 − 3xyz − 2y + 3 = 0. = . ∂z ∂z ¸ si . (x. a = 0. . x 3) F (x. cos x − y sin z ∂y cos x − y sin z y x ∂z ∂z ∂z 1 e + ze xey + ez . 3) dx y dx2 y3 R: 1) 6. (0. y ). 1) = − . y ) = y x − y + 1 = 0. = = z . y .

3) =− ∂x ∂x ∂x x (exy + x − cos xy ) 6. d2 z = z x z3 z3 z3 6. . z sin z ∂x ∂y R: Avem: y ∂z ∂z sin z − x − z = . S˘ 6. 2) = 1. y ) este definit˘ a de ecuat ¸ia (y + z ) sin z − y (x + z ) = 0. 0) = 0. − a2 b2 z 3 R: a se calculeze dz ¸ si d2 z dac˘ 6. b.12 Funct ϕ este o funct ¸ie derivabil˘ a¸ si a. d2 z (2.8 S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai ¸ si cele de ordinul al doilea ale funct ¸iei z = z (x. ∂x ∂y . unde 6. y xy y 2 − a2 2 x 2 − a2 2 x dx − 2 dxdy + dy . 2) x − z + arctg definesc funct ¸ii z = z (x.7 Ecuat 1) xey + yex + zex = 1. 1) dac˘ a funct ¸ia z = z (x. ∂x a z ∂y b z ∂x2 a2 b2 z 3 ∂x∂y a2 b2 z 3 ∂y 2 4 2 2 c a −x . 2 a b c c4 b2 − y 2 ∂z c2 x ∂z c2 y ∂ 2 z c4 xy ∂ 2 z ∂2z = − 2 . y ). 15 ¸ia z = z (x.11 Funct a se arate c˘ a ∂z ∂z − y2 = 0. R: dz (2. y ) este definit˘ si d2 z ˆ a de ecuat ¸ia: 2x2 + 2y 2 + z 2 − 8xz − z + 8 = 0.10 S˘ a se calculeze dz ¸ ın punctul (2. ∂x sin z + y cos z + z cos z − y ∂y sin z + y cos z + z cos z − y ¸ia z = z (x. z−x 87 ∂z . =− . S˘ a se calculeze R: 1) y = 0.9 S˘ a funct ¸ia z = z (x. 0. 0) = 4 dx2 + dy 2 . ∂x ∂z ∂z ∂z y (exy + 2x − cos xy ) . y ) este definit˘ a de ecuat ¸ia: x2 + y 2 + z 2 = a2 . = −y − z − ey−x . S˘ a se arate c˘ a (cy − bz ) ∂z ∂z + (az − cx) = bx − ay. 3) sin xy − exy − x2 y = 0. = − = = − . c sunt constante. y ) este definit˘ a de ecuat ¸ia x2 + y 2 + z 2 = ϕ (ax + by + cz ). = − 2 . y ) definit˘ a de ecuat ¸ia x2 y2 z2 + 2 + 2 − 1 = 0. R: dz = − dx − dy .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA ¸iile: 6.

20 Sistemul 4 5y 2 + 4x2 1 x2 − 5z 2 . G(x. ¸ia F (sin x + y. S˘ x ∂z ∂z +y = z − xy. S˘ a se calculeze y (x). y ) este definit˘ a se arate c˘ a funct ¸ie diferent ¸iabil˘ a iar a ¸ si b sunt constante.z = . z ) = x2 + 2y 2 + 3z 2 − 5 = 0. y ). ∂x ∂y 6. unde F este o ¸ia z = z (x. . S˘ a ∂z ∂z +b = 1. z =− . S˘ a se calculeze y (x) ¸ia F (x + 2y.14 Ecuat ste funct ¸ia y = y (x). ∂x ∂y 6. z ) = cos x + cos y + cos z − a = 0.17 Ecuat ¸ia F z z x + . z ) = x3 + y 3 + z 3 − b = 0.16 Ecuat ln x2 + y 2 + z 2 + arcsin (ax + by + cz ) = 1 define¸ ste funct ¸ia z = z (x.2 Funct ¸ii definite implicit de un sistem de ecuat ¸ii F (x. z ) = x2 + y 2 − z 2 = 0. y. y − bz ) = 0. . y. 4x x . define¸ ste funct ¸iile y = y (x). S˘ a se calculeze y (x). 3 25 y 25 z3 F (x. y. z = z (x).88 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 6. z = z (x). G(x. y ). ∂x ∂y ∂x∂y = 0 define¸ a se arate c˘ a: ste funct ¸ia z = z (x. z (x). x + 2yy + 3zz = 0. define¸ ste funct ¸iile y = y (x). S˘ x ∂z ∂z +y = z. ∂x ∂y 6.19 Sistemul si z (x). z z a se arate c˘ a: = 0 define¸ ste funct ¸ia z = z (x.15 Ecuat a se calculeze y (x) ¸ si y (x). y. y − 2x) = 0 define¸ ¸ si y (x). y ). obt y =− 6. S˘ a se calculeze 6.13 Funct a de ecuat ¸ia F (x − az. se obt ¸ine: y = − ¸inem: Derivˆ and din nou ¸ si ˆ ınlocuind y ¸ si z . S˘ 6.y + y x ∂z ∂z ∂ 2 z . . 5y 5z 6. ¸ia 6. z (x). y (x) ¸ R: Din sistemul: x + yy − zz = 0.18 Ecuat ¸ia F x y . cos y + x) = 0 define¸ ste funct ¸ia y = y (x).

y . si v = v (x. vx = − . v ) = u − x − y = 0. z =− 2 . si v ca funct a se calculeze derivatele part ¸iale pentru x = y . v ) = x + y + u + v − a = 0. y ). u. ¸ii de x ¸ si y . v ) Aplicˆ and regula lui Cramer se obt ¸ine: ux = 6. y ) ¸ si v = v (x. deriv˘ am R: Pentru a calcula derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor u = u(x.22 Sistemul dx2 . vy = − . . xux + yvx = −u. u. y−x y−x y−x y−x F (x. S˘ si v ca funct a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai ¸ si doi ale funct ¸iilor u = u(x. y . u.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA ¸inem: R: Din sistemul: sin x + y sin y − z sin z = 0. uy + vy = 1.23 Sistemul y+v x+u x+v y+u .21 Sistemul xyz = a. calculeze dy . x2 + y 2 y + z 2 z = 0. 2 2 y sin z − z sin y z sin y − y 2 sin z 89 6. y . ¸ si doi ale funct ¸iilor u = u(x. G) = D(u. G(x. u. u. v ) = xu + yv − 1 = 0. dz = dx. uy = . S˘ ale funct ¸iilor u = u(x. S˘ a se si d2 z . y . v ) = u + v − x − y = 0. v ) = x3 + y 3 + u3 + v 3 − b = 0. define¸ ste pe u ¸ ¸ii de x ¸ si y . G(x.24 Sistemul F (x. v ) = uv − y = 0. d2 y ¸ R: Din: yzdx + xzdy + xydz = 0 ¸ ¸ine: si dx + dy + dz = 0 se obt dy = − z (x − y ) y (x − z ) dx. G(x. y ). x + y + z = b define¸ ste funct ¸iile y = y (x). define¸ ste pe u ¸ ¸ii de x ¸ si y . y ) ¸ 6. dz . y ). S˘ define¸ ste pe u ¸ si v ca funct a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai si v = v (x. y ). xuy + yvy = −v. y . Se obt ¸in sistemele liniare: ux + vx = 1. obt y =− x2 sin z − z 2 sin x x2 sin y − y 2 sin x . al c˘ aror determinant este D(F. x (y − z ) x (y − z ) x2 + y 2 + z 2 − xz − xy − yz x2 (y − z ) 3 d2 y = −d2 z = −2yz 6. y ) ¸ cele dou˘ a ecuat ¸ii ˆ ın raport cu x ¸ si apoi cu y . 1 x 1 y = y − x = 0. y . u. F (x. y ) ¸ si v = v (x. z = z (x).

+ = 0.90 R: Obt ¸inem: GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS ux = 6. z = cv. y = u − v. ψ ) ∂x D (u. vx = 2 .3 Transform˘ ari punctuale a se arate c˘ a transformarea 6. d2 u ¸ si d2 v . 0)}. v ) a se g˘ aseasc˘ a zx ¸ a: 6. ψ ) ∂x D (ϕ. ∂x ∂x ∂y ∂y R: Derivˆ and cele dou˘ a ecuat ¸ii ˆ ın raport cu x. D (ϕ. ψ (u. uy = 2 . S˘ a se 6. zy = cvy = 2 . u. si v ca funct ¸ii de x ¸ si y .27 S˘ si zy dac˘ 1) x = u cos v. S˘ punctual˘ a: x = r cos ϕ. ∈ E. S˘ define¸ ste pe u ¸ a se calculeze du. dv . se obt du = 1 1 (y dx + v dy ) . 2) zx = x. dv = ( dx − v dy ) . ψ ) = 0. 2 2 2 2 u −v u −v u −v u − v2 F (x. G(x. R: Din: du + dv = dx ¸ ¸ine: si du − y dv = v dy . 2π ) ⊂ R2 ¸ si F = R2 \ {(0. v ) = u + v − x = 0. obt ¸inem: D (u. y . . vy = 2 . v ) = u − yv = 0.28 Fie E = (0. 4 .26 Sistemul ϕ (u. ste pe u ¸ ¸ii de x ¸ si y . x2 + y 2 x + y2 2 2 6. v ) D (u. y = r sin ϕ. (r. ∞) × [0. obt ¸inem: ∂ϕ ∂u ∂ϕ ∂v ∂ψ ∂u ∂ψ ∂v + = 1. 2) x = u + v. u. z = uv. . v ) = x. zy = − y . ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x Dac˘ a D (ϕ. ϕ) ∈ E. . v ) = y define¸ si v ca funct calculeze ∂u ∂v ∂u ∂v . y .25 Sistemul v 2 − x2 x2 − u2 v2 − y2 y 2 − u2 . y = u sin v. R: 1) zx = cvx = − cy 1 1 cx . π este regulat˘ a pe E ¸ si s˘ a se determine inversa sa ˆ ın vecin˘ atatea punctului 1. v ) ∂ψ ∂ψ ∂v ∂u ∂v = − ∂u . 1+y 1+y d2 u = −d2 v = 2 (1 + y ) 2 dx dy − v d2 y . = .

π .29 Fie E = (0. este regulat˘ a pe E ¸ ¸ional al transform˘ arii este R: Determinantul funct D(x. 4 Deci ˆ ın orice punct cu except ¸ia celor de pe axa Oz este regulat˘ a¸ si inversa ei este y r = x2 + y 2 . 2π ) × R ⊂ R3 ¸ si F = R3 \ {(0. z ) = D(r.31 Se d˘ a transformarea punctual˘ a f : R2 → R2 definit˘ u = x2 + y 2 . y. ϕ. este regulat˘ a pe E ¸ si s˘ a se determine inversa sa ˆ ın vecin˘ atatea punctului 1. 0. (r. y > 0 prin transformarea f . z ∈ R}. z = z. 4 = r2 sin θ = 0. ∀(r. ϕ) ∈ E. ϕ) cos ϕ sin ϕ −r sin ϕ r cos ϕ = r = 0. z ) . z ) = D(r. a se arate c˘ a transformarea f este regulat˘ 3) S˘ a se g˘ aseasc˘ a inversa transform˘ arii f . y = r sin ϕ. 0. z ∈ R}. y = r sin ϕ sin θ. z ) . ∀(r. y ) ∈ R2 | x > 0. x 6. ϕ. z ) sin θ cos ϕ sin θ sin ϕ cos θ r cos θ cos ϕ r cos θ sin ϕ −r sin θ −r sin θ sin ϕ r sin θ cos ϕ 0 π . ϕ = arctg . 91 Deci ˆ ın orice punct cu except ¸ia originii. ∞) × [0. z ) ∈ E.30 Fie E = (0. θ) ∈ E. ∞) × [0. S˘ a se arate c˘ a transformarea punctual˘ a: x = r cos ϕ. 1). R: Determinantul funct ¸ional al transform˘ arii este D(x. z ) cos ϕ sin ϕ 0 −r sin ϕ 0 r cos ϕ 0 0 1 = r = 0. 0 ∈ E.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA ¸ional al transform˘ arii este R: Determinantul funct D(x. Deci ˆ ın orice punct cu except ¸ia celor de pe axa Oz este regulat˘ a¸ si inversa ei este y z . . 1) S˘ a se g˘ aseasc˘ a imaginea mult ¸imii E = (x. 2) S˘ aˆ ıntr-o vecin˘ atate a punctului (1. ϕ = arctg . z = z. 0 ∈ E. ϕ. v = x2 − y 2 . ϕ. x 6. z = r cos θ. transformarea este regulat˘ a¸ si inversa ei este y r = x2 + y 2 . θ = arccos x x2 + y 2 + z 2 a prin: 6. ϕ = arctg . 2π ) × (0. r = x2 + y 2 + z 2 . si s˘ a se determine inversa sa ˆ ın vecin˘ atatea punctului 1. S˘ a se arate c˘ a transformarea punctual˘ a: x = r cos ϕ sin θ. π ) ⊂ R3 ¸ si F = R3 \ {(0. y. y ) = D(r.

1. y = √ u − v.92 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: 1) F = (u. Inversa transform˘ arii este: ϕ = arccos ∂ϕ ∂x 1 1 . 6. y = r sin ϕ sin ψ .33 S˘ x = cos ϕ cos ψ. ∀(ϕ. y. 4 4 4 4 R: π D (u. y0 . ψ ) − sin ϕ cos ψ − sin ϕ sin ψ − cos ϕ sin ψ cos ϕ cos ψ = −2 sin ϕ cos ϕ = 0. y = cos ϕ sin ψ. ψ ) cos ϕ sin ψ sin ϕ sin ψ cos ψ −r sin ϕ sin ψ r cos ϕ sin ψ 0 r cos ϕ cos ψ r sin ϕ cos ψ −r sin ψ = −r2 sin ψ. 2 2 = ∂ψ ∂x 1 1 . 1) = −8 = 0.32 S˘ a se arate c˘ a transformarea punctual˘ a f : R2 → R2 definit˘ a prin: u = sin (x + y ) . u − v > 0 . y ) 2 a se arate c˘ a transformarea: 6. π π π π nu este regulat˘ a pe mult ¸imea D = − . . . este regulat˘ a pe mult ¸imea E = (ϕ. z = r cos ψ . ψ = arctg . z0 ) = (0. iar: x = ∂ϕ ∂y 1 1 . R: 1) Jacobianul transform˘ arii este: D (x. D (x. (r. v ) (1. 2) S˘ ın a se calculeze jacobianul transform˘ arii inverse ¸ si derivatele rxx . 4 4 1 1 . × − . . imaginea prin transformarea dat˘ a a punctului (ϕ0 . ψzz ˆ punctul (x0 . 0). ψ ) | 0 < ϕ < π . ψ ) ∈ R3 . 2 2 6. 3) Inversa D (x. ϕ. 1) S˘ a se determine punctele ˆ ın care transformarea este regulat˘ a. y ) = D(ϕ. ϕyy .34 Fie transformarea: x = r cos ϕ sin ψ . S˘ a se calculeze: 2 ∂ϕ ∂ψ ∂ϕ ∂ψ . 2 2 = ∂ψ ∂y 1 1 . v = y 3 . 2) D (u. 2 2 R: Determinantul funct ¸ional al transform˘ arii este D(x. z ) = D (r. 2 2 y x2 + y 2 . ψ ) ∈ E. ψ0 ) = . v ) = 3y 2 cos (x + y ) = 0 pentru y = 0 sau x + y = ± . . v ) ∈ R2 u + v > 0. ψ ∈ R . ∂x ∂x ∂y ∂y ˆ ın punctul (x0 . . ϕ. . 2 2 = −1. y0 ) = π π . y ) transform˘ arii f este: 1 √ 1 √ x = √ u + v.

˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA si ψ = kπ , k ∈ Z. Transformarea este regulat˘ a dac˘ ar=0¸ 2) Jacobianul transform˘ arii inverse ˆ ın punctul (0, 1, 0) este: D (r, ϕ, ψ ) 1 (0, 1, 0) = D (x, y, z ) π π D (x, y, z ) 1, , D (r, ϕ, ψ ) 2 2 Transformarea invers˘ a este: r= y x2 + y 2 + z 2 , ϕ = arctg , ψ = arccos x z x2 + y2 + z2 . = −1 .

93

Iar: rxx (0, 1, 0) = 1, ϕyy (0, 1, 0) = 0, ψzz (0, 1, 0) = −1.

6.4

Dependent ¸˘ a¸ si independent ¸˘ a funct ¸ional˘ a

6.35 S˘ a se arate c˘ a funct ¸iile: 1) f (x, y, z ) = x + y + z, g (x, y, z ) = x2 + y 2 + z 2 , h (x, y, z ) = xy + xz + yz. h (x, y, z ) = 4xy + 4yz. 2) f (x, y, z ) = x + y + z, g (x, y, z ) = x − y + z,

sunt funct ¸ional dependente pe R3 . ¸ional˘ a R: 1) Matricea funct 

are rangul mai mic decˆ at 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘ a funct ¸ional˘ a este: h = f 2 − g 2 . 6.36 S˘ a se arate c˘ a funct ¸iile: f (x, y, z ) = ln x2 + y 2 + z 2 , x y − +z , g (x, y, z ) = arctg y x sunt funct ¸ional independente pentru x > 0, y > 0, z > 0. R: Matricea funct ¸ional˘ a  2x  x2 + y 2 + z 2  1 y  +  y x2    x y − +z 1+ y x 2y 2 x + y2 + z2 x 1 − 2− y x x y − +z 1+ y x 2z 2 x + y2 + z2 1
2 2

are rangul mai mic decˆ at 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘ a funct ¸ional˘ a este: g = f 2 − 2h. 2) Matricea funct ¸ional˘ a   1 1 1  1 1  −1 4y 4x + 4z 4y

x  2x y+z

y 2y x+z

 z 2z  x+y

2

1+

x y − +z y x

are rangul 2.

      

94

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

6.37 S˘ a se arate c˘ a funct ¸iile: f (x, y, z ) = x + y + z, g (x, y, z ) = x3 + y 3 + z 3 + 6xyz, h (x, y, z ) = xy (x + y ) + yz (y + z ) + zx (z + x) , sunt funct ¸ional dependente pe R3 ¸ si s˘ a se g˘ aseasc˘ a relat ¸ia de dependent ¸˘ a funct ¸ional˘ a. R: Matricea funct ¸ional˘ a  1  3x2 + 6yz y 2 + z 2 + 2x (y + z )  1 1  3y 2 + 6xz 3z 2 + 6xy 2 2 2 z + x + 2y (z + x) x + y 2 + 2z (x + y )

are rangul mai mic decˆ at 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘ a funct ¸ional˘ a este: f 3 = g + 3h. 6.38 Dac˘ a funct ¸iile f, g, h sunt derivabile ¸ si inversabile, atunci funct ¸iile: u = f v=g D. R: Matricea funct ¸ional˘ a       0 z − 2g x 1 h y 1 f z 0 x − 2h y − y f z2 1 g x 0       z , w=h x y , z

x , definite pe D = R \ {(0, 0, 0)}, sunt funct ¸ional dependente pe y

are rangul mai mic decˆ at 3.

6.39 S˘ a se arate c˘ a funct ¸iile: f (x, y, z ) = xy − z, g (x, y, z ) = xz + y, h (x, y, z ) = x2 + 1

y 2 + z 2 − x2 − 1 yz − x y 2 − z 2 ,

sunt funct ¸ional dependente pe R3 ¸ si s˘ a se g˘ aseasc˘ a relat ¸ia de dependent ¸˘ a funct ¸ional˘ a. R: Matricea funct ¸ional˘ a are rangul mai mic decˆ at 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘ a funct ¸ional˘ a este: h = f 2 − f g + g2 . 6.40 S˘ a se arate c˘ a funct ¸iile: f1 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x1 + x2 − x3 , 2 2 2 f2 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x2 1 + x2 + x3 + x4 , 2 f3 (x1 , x2 , x3 , x4 ) = 2x1 x2 − 2x1 x3 − 2x2 x3 − x4 , sunt funct ¸ional dependente pe R4 .

˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA

95

¸ionale este mai mic decˆ at 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘ a funct ¸ioR: Rangul matricei funct nal˘ a este: 2 f2 + f3 = f1 . 6.41 S˘ a se arate c˘ a funct ¸iile: f1 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x1 + x2 + · · · + xn , 2 2 f2 (x1 , x2 , . . . , xn ) = x2 1 + x2 + · · · + xn , f3 (x1 , x2 , . . . , x4 ) = x1 x2 + x1 x3 + · · · + xn−1 xn , sunt funct ¸ional dependente pe R4 . R: Rangul matricei funct ¸ionale este mai mic decˆ at 3. Relat ¸ia de dependent ¸˘ a funct ¸ional˘ a este: 2 f2 + 2f3 = f1 .

6.5

Schimb˘ ari de variabile
1 ˆ ın ecuat ¸ia: t

6.42 S˘ a se efectueze schimbarea de variabil˘ a independent˘ a x= x2 R: Deoarece: dy d2 y a2 + 2x + 2 y = 0. 2 dx dx x

dt 1 d2 t 2 = − 2 = −t2 ¸ = 3 = 2t3 , avem: si dx x dx2 x dt dx
2

dy dt dy d2 y d2 y dy = = −t 2 , = 2 2 dx dt dx dt dx dt ¸ si deci ecuat ¸ia devine: d2 y + a2 y = 0. dt2

+

dy d2 t d2 y dy = t4 2 + 2 t3 2 dt dx dt dt

a se efectueze schimbarea de variabil˘ a independent˘ a indicat˘ aˆ ın urm˘ atoarele ecu6.43 S˘ at ¸ii pentru funct ¸ia y = y (x): 1 , x 2 3 2) x y − x y + 2xy − 2y = x3 + 3x, 2 3) 1 + x2 y + 2x 1 + x2 y + y = 0, 3 2 4) (1 + x) y + 3 (1 + x) y + (1 + x) y = ln (1 + x) , 2 5) 1 − x y − xy + y = 0, 1) x2 y − 2y = x2 + R: Not˘ am x = et . x = et . x = tg t. x = et − 1. x = cos t.

dy =y ˙ . Se obt ¸ine: 1) y ¨−y ˙ − 2y = e2t + e−t , dt ... ˙ − 2y = e3t + 3et . 3) y ¨+y y + 5y ˙ = 0. 4) y ¨ − 2y ˙ + y = te−t . 2) y −4¨ 5) y ¨+y ˙ = 0.

v = arctg . u = x. x R: z − z = 4x. v = x2 + y 2 .96 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 6. u = x. 4) − = 0. √ (1 + x) . 2) x 1 + x2 y − 1 − x2 y 1 + x2 y − 3x3 y 2 = 0. =y ˙ .44 S˘ a se efectueze schimbarea variabilei independente ˆ ın urm˘ atoarele ecuat ¸ii pentru funct ¸ia y = y (x). ∂x ∂y ∂z x ∂z +y = z. 2) u − z = 0. a se efectueze schimbarea de variabile independente indicat˘ aˆ ın urm˘ atoarele ecu6. Se obt ˙ = 4 cos t. y 2 2 − 2xy ∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y ¸ine: R: Se obt ∂2z = 0. u = ln x2 + y 2 .47 S˘ ecuat ¸ia lui Laplace: ∂2z ∂2z + 2 = 0. t = 1 + x2 . ∂θ2 . 3) x ∂x ∂y ∂z x ∂z 4) (x + y ) − (x − y ) = 0.46 S˘ at ¸ii pentru funct ¸ia z = z (x. luˆ and drept nou˘ a variabil˘ a independent˘ a funct ¸ia t = t (x) indicat˘ a: 1) (1 + x) y + (1 + x) y + t = ln √y = 4 cos [ln (1 + x)] . y = r sin θ ˆ ın ecuat ¸ia: ∂2z ∂2z ∂z ∂z ∂2z + x2 2 − x −y = 0. ∂x ∂y y R: 1) ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z ∂z = 0. 2) y dt 2 ¸ia y = y (x) verific˘ 6. v = ln y + 1 + y 2 .45 Funct a ecuat ¸ia x2 y + 4xy + 2 − x2 y = 4x. unde z = z (x). S˘ a se g˘ aseasc˘ a ce devine aceast˘ a ecuat ¸ie dac˘ a se efectueaz˘ a schimbarea de variabil˘ a de1 pendent˘ a y = 2 z . 2) x ∂x ∂y y ∂z ∂z 2 + 1+y = xy. 3) + = eu sh v . ∂u ∂u ∂u ∂v ∂u ∂v a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ. ∂r2 r2 ∂θ2 r ∂r 6. y = r sin θ ˆ ın 6. u = ln x. v = . 2 ∂x ∂y R: Se obt ¸ine: ∂2z 1 ∂2z 1 ∂z + + = 0.48 S˘ a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ. y ): ∂z ∂z 1) y −x = 0. R: 1) Not˘ am dy ¸ine: 1) y ¨+y ¨ + yy ˙ − y 2 = 0.

54 S˘ a se efectueze schimbarea de variabile u = x. ∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y R: u ∂z ∂2z − = 0. y = r sin θ ˆ ın ecuat ¸ia: dy x+y = .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 97 a se efectueze schimbarea de variabile independente indicat˘ aˆ ın urm˘ atoarele ecu6. y ): ∂2z ∂2z x 1) x2 2 − y 2 2 = 0. ∂x ∂y 1 1 1 . v = ın ecuat ¸ia: x − sin x + y . u = xy. u = 3x + y. 2) = 0. ˆ 6. u = ax + y. cos θ · dr − r sin θ · dθ cos θ − sin θ dθ 6. 2) ∂x2 ∂y 2 ∂2z ∂2z ∂2z −4 3) + 3 2 . v = x + y. x ∂x2 ∂x∂y ∂y 2 ∂y R: ∂2z = 0.51 S˘ ın x ecuat ¸ia: ∂2z ∂2z ∂z ∂2z ∂z xy 2 + x2 + y 2 + xy 2 − y −x = 0. se obt ¸ine: = r. ˆ ∂2z ∂2z ∂2z ∂z 2 + 2 cos − sin x − sin x = 0.50 S˘ a se efectueze schimbarea de variabile independente u = sin x + x − y . v = . ∂u∂v 2u ∂v ∂u∂v ∂u∂v 6. ∂u∂v ∂v 6. ∂u∂v y a se efectueze schimbarea de variabile independente u = x2 − y 2 .49 S˘ at ¸ii pentru funct ¸ia z = z (x. v = x2 ∂z ∂z + y2 = z2. ∂x ∂y y 2 ∂2z 2∂ z −a = 0. w= − . 2 ∂x ∂x∂y ∂y R: 1) ∂2z 1 ∂z ∂2z ∂2z = . 3) = 0. v = . x y 6.52 S˘ a se efectueze schimbarea de variabile independente x = r cos θ.53 S˘ a se efectueze schimbarea de variabile u = x2 + y 2 . ∂x ∂y 1 1 + . v = −ax + y. ∂v ∂z ∂z −x = (y − x) z. dx x−y R: Din dr cos θ + sin θ sin θ · dr + r cos θ · dθ = . w = ln z − (x + y ).ˆ ın ecuat ¸ia: y z x . v = ˆ ın ecuat ¸ia: y R: Se obt ¸ine: ∂w = 0.

ˆ ın ecuat ¸ia: ∂2z ∂2z ∂2z + 2 = 0. 2 ∂x ∂x∂y ∂y R: Se obt ¸ine: ∂2w = 0. 2 ∂u 2 .55 S˘ a se efectueze schimbarea de variabile u = x + y . +2 2 ∂x ∂x∂y ∂y ¸ine: R: Se obt ∂2w 1 = .56 S˘ a se efectueze schimbarea de variabile u = x + y .98 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Se obt ¸ine: ∂w = 0. ∂v 2 6. w = xy − z . v = ∂2z ∂2z ∂2z −2 + 2 = 0.ˆ ın ecuat ¸ia: y x 6. v = x − y . ∂u x z . w= .

2). −1) este un punct de maxim. −1) este un punct de maxim ¸ 99 . ∆2 = 108 > 0. (−1. Punctul (0. 2 3 4 R: 1) Punctele stat ¸ionare sunt solut ¸iile sistemului: ∂f ∂f = 3(x2 + y 2 − 5) = 0. In punctul (−2. ∆1 = −12 < 0. 4) f (x. 1). −1).1 S˘ a se determine punctele de extrem ale funct ¸iilor: 2) f (x. 2). 4) Un punct stat ¸ionare: (0. 2 47 3) Un punct stat ¸ionar: (21. In punctele (1. 1). ∆2 = 3 > 0. (−2. (1. −1). = 6x. 2) Un punct stat ¸ionar: (0.Capitolul 7 Extreme pentru funct ¸ii de mai multe variabile 7. f (2. 1 x y 3) f (x. 0). −2). (2. (−1. −1) = 1. −2). 1) f (x. y ) = x3 + y 3 + 3xy. 3) este un punct de minim ¸ si fmin = f (0. Nu sunt puncte de extrem. Punctul (21. ∆1 = − < 0. −1) = 28. f (−2.1 Puncte de extrem pentru funct ¸ii de mai multe variabile 7. = 6(xy − 2) = 0. ∂x ∂y adic˘ a: (2. 20) este 3 144 un punct de maxim ¸ si fmax = f (21. Punctul (−1. ∆1 = 2 > 0. 3). 3) = −9. ∆2 = > 0. = 6y. 20). ∆2 = −108 < 0. 0) nu este punct de extrem. 1) este un punct de minim. (−1. y ) = x2 + xy + y 2 − 3x − 6y. 1) = −28. Punctul (0. 20) = 282. ∆1 = 12 > 0. Derivatele de ordinul doi sunt: ∂2f ∂2f ∂2f = 6x. y ) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y. ∆2 = 108 > 0. 2 ∂x ∂x∂y ∂y 2 In punctul (2. (−2. −1). si fmax = f (−1. y ) = xy + (47 − x − y ) + .

(−1. π . 2). . x y R: Punctele stat ¸ionare sunt solut ¸iile sistemului: ∂f ∂f 50 20 = y − 3 = 0. 0) = 1. −1) = z (−1. x2 y2 5) z = xy 1 − − . 2 √ R: 1) zmax = z (1. y > 0. 0 . −1) = 3. 0) = 0. Derivatele de ordinul doi sunt: ∂2f ∂2f 100 ∂2f 40 = . zmax = z . x ≥ 0.100 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 7. 1) = z (−1. ∂x x ∂y y Se obt ¸ine un singur punct stat ¸ionar (5. 3) (0. 5) z = x4 + y 4 + 2x2 y 2 − 8x + 8y. −1) = 3. x. 2 3) z = (x − 1) − 2y 2 . 4) zmax = z (3. Punctul (5. = . 2) zmin = z (0. 3 π π π π .3 S˘ a se g˘ aseasc˘ a extremele funct ¸iilor: 1) z = (x − 1) + 2y 2 . 0) = 0. 1). e 7. = x − 2 = 0. 4) z = sin x + sin y + cos (x + y ) . 1√ 1√ Extreme: zmax = z (1. 6) z = x4 + y 4 − 2x2 + 4xy − 2y 2 . 1) = − 3. 7) z = 1 − x2 + y 2 2 2) z = x2 + xy + y 2 − 2x − y. 1). 2) z = x2 + y 2 e2x+3y . = 3. 3 3 2/3 . y ∈ 0. x > 0. = 1 . (1. ∆2 = 3 > 0. 3) = 0. y ) = xy + 50 20 + . ± 3 . 3 3 √ √ √ √ 6) zmin = z 2. √ √ 5) Puncte stat ¸ionare: (0. 4) z = x3 y 2 (6 − x − y ) . 0) = 0. In punctele cercului x2 + y 2 = 1. R: 1) zmin = z (1. 2 = −8. 0) = −1 3) Nu are extreme. 2) este un punct de minim ¸ si 5 = f (5. 2) zmin = z (1. 0. 4) 2 2 6 6 2 5) zmin = z (1. y > 0. zmin = z (1. ± 3. −1). zmax = . −1) = −12. nu este punct de extrem. 2) = 108. 7) zmax = z (0. (1.2 S˘ a se determine punctele de extrem ale funct ¸iei f (x. 7. zmin = z (3. − 2 = z − 2. 0). 0) nu este punct de extrem. 2) = 30. y ≥ 0. ∂x2 x3 ∂x∂y ∂y 2 y Deci ∆1 = fmin 4 > 0. (−1. 8) z = x2 + y 2 e−(x 2 +y 2 ) . −1).4 S˘ a se g˘ aseasc˘ a extremele funct ¸iilor: 1) z = 1+x+y 1 + x2 + y 2 3 3) z = x + y 3 − 9xy + 27. 1 8) zmin = z (0. x > 0.

3) f (x. deci (1. ∆2 = > 0. 2) Dou˘ a puncte stat ¸ionare: (0. are solut ¸iile: (1. 3). −1). fmin = f (24. z ) = 0 define¸ ste dou˘ a funct ¸ii: z = z1 (x. −2) este un punct de minim. y ): A11 = − 1 Fxy (1. π ) . 8). −2) 1 Fxy (1. 101 R: 1) Un punct stat ¸ionar: (−1. −2. R: 1) Sistemul: Fx = 2x − 2 = 0. Fz (1. y . −2. −144. −2. A22 = − =− Fz (1. −2. y . 2) F (x. 8) 1 Fxx (1. 8) 5 . −2. F = x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 11 = 0. Ins˘ a d2 f (x. definite implicit prin ecuat ¸iile: 1) F (x.2 Extreme pentru funct ¸ii definite implicit 7. Ecuat ¸ia F (x. −144. −2. Pentru z = z2 (x. −2) ¸ si (1. 8) Fz (1. −1). −2. A12 = − = 0. y . Fy = 2y + 4 = 0. 0. −2) 5 Fz (1. −2. π π π 3) fmax = f = 4. −1) = 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = 2 (dy + 6 dx) − 72 dx2 + 2 dz 2 . −2) = −2.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se g˘ aseasc˘ a extremele funct ¸iilor: 7. −2. −2) 1 Fyy (1. 8) 5 Fz (1. −2. 2) f (x. −144. 3) = −14. y. −2. z ) = x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y − 6z − 11 = 0. z ) = x2 + y 2 + z 2 + 2x + 4y − 6z. −2. −1) nu este punct de extrem. −2) = = − Fz (1. y ) ¸ si z = z2 (x. d2 f (24. −2. z ) = x3 − y 2 + z 2 − 3x + 4y + z − 8 = 0. −2. y. z ) = x3 + y 2 + z 2 + 12xy + 2z.5 S˘ 1) f (x. . −2. −144.6 S˘ a se g˘ aseasc˘ a extremele urm˘ atoarelor funct ¸ii z = f (x. fmin = f (−1. 3) este un punct de minim. z ∈ (0. 3) = 2 dx2 + dy 2 + dz 2 este o form˘ a p˘ atratic˘ a pozitiv definit˘ a¸ si deci punctul (−1. form˘ a p˘ atratic˘ a pozitiv definit˘ a¸ si deci punctul (24. a iar: d2 f (0. x. Pentru z = z1 (x. . y ). z ) = 6x dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy. 2 2 2 2 2 7. −2. y. A12 = − = 0. −1) = 144 dx2 + 2 dy 2 + 2 dz 2 + 24 dx dy = (12 dx + dy ) + dx2 + 2dz 2 . y ). −1) = −6913. −2) 5 − 1 1 > 0. 0. −2. z ) = sin x + sin y + sin z − sin (x + y + z ) . d2 f (−1. zmin = 5 25 z1 (1. deci (0. form˘ p˘ atratic˘ a nedefinit˘ a. −2. 0. 8) = − . 8) Fyy (1. y ): A11 A22 ¸ si deci ∆1 = = Fxx (1. −2) = . (24. −1) este un punct de minim. y. y.

y ) ¸ Ecuat ¸ia F si z = z2 (x. ste dou˘ a funct ¸ii: z = z1 (x. Ecuat ¸ia F (x. In punctul 5 25 al doilea: Fxx (−1. − 3 . zmax = 3 7. 2. (−1. y ). ∆2 = − < 0. Fz (−1. −3) Fz (1. −2) 3 ¸ si deci ∆1 = −2 < 0. 2. 2) = 1. 2) = −2. 2. 2. y ) ¸ si z = z2 (x. 0. F = 0. zmin = √dou˘ √(x. y ). deci (1. 2) este un punct de minim. 0) = − 3. 2) Sistemul: GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 < 0. A12 = − = 0. 2. 2. Fy = 0. F = x3 − y 2 + z 2 − 3x + 4y + z − 8 = 0. z ) = 0 define¸ z1 (0. −2) Fz (−1. ∆2 = − < 0. 2) Fz (1. 2. y . Fz (−1. 2) Sistemul Fx = 0. −3) Fyy (1. 2) 6 2 Fyy (1. 5). −2) 2 Fyy (−1. z ) = 0 define¸ si z = z2 (x. 1) F (x. y . 2. ∆2 = z1 (−1. 2. 2. y . 1) Fz (−1. 2. −3) 5 A11 = − 6 12 ¸ si deci ∆1 = > 0. (0. 2. In 5 25 punctul al doilea: A11 = − Fxx (−1. F = 0. are solut ¸iile: (1. zmax = 5 25 Fx = 3x2 − 3 = 0. zmin = z1 (0. 1). −2). z ) = 12 4 32 2 2 x y z 2) F (x. deci (1. 4 > 0. zmax = z2 (0. −3) 2 6 = . −2) = 8. 2. 2. 2. y ). z ) = + − + 1 = 0. 2) = − . A22 = − = . 3 4 25 √ √ R: 1) Sistemul Fx = 0. Fy = 0. −3) Fxy (1. 2. y ) ¸ Ecuat ¸ia F (x. . are solut ¸iile (0. 2) Fxy (1. y . 0. 2. Fy = −2y + 4 = 0. deci (−1. 0. −2) Fxy (−1. 0) = −5. A12 = − = 0. 2. A22 = − = Fz (1. 1) Fxy (−1. 1) 2 = 2. A22 = − =− Fz (1. fiecare avˆ and cˆ ate dou˘ a puncte stat ¸ionare. (1. −3) 5 Fz (1. y ). y ). 2) nu este un punct de de extrem. 2) 5 6 12 ¸ si deci ∆1 = − < 0. y . deci (1. 2. 1) 3 Deci ∆1 = 2 > 0. definite implicit prin ecuat ¸iile: y2 z2 x2 + + − 1 = 0. 2. z ) = 0 define¸ ste dou˘ a funct ¸ii: z = z1 (x.7 S˘ a se g˘ aseasc˘ a extremele urm˘ atoarelor funct ¸ii z = f (x. 2. A12 = − = 0. 0. y ). 2. ın primul punct: Pentru z = z1 (x. 1) Fyy (−1. 3 Pentru z = z2 (x. ∆2 = > 0. 2. 2. deci (−1. 2. 2) nu este un punct de extrem. 0. 0) = 5. 2) 5 Fz (1. zmin = z1 (−1. 2) este un punct de minim. A12 = − = 0. −2) A22 = − =− Fz (−1. 2.102 ¸ si deci ∆1 = − z2 (1. are solut ¸iile 0. −5). 3 . ste a funct ¸ii: z = z1 (x. −3). 2. 2). ˆ A11 = − Fxx (1. 1) Fz (−1. ∆2 = 4 > 0. 2. (−1. 0) = 3. −2) A11 = − = −2. ˆ ın primul punct: Fxx (1. −2) este un punct de maxim. zmax = z2 (0.

pentru x − y = . pentru y − x = . 3) z = 6 − 4x − 3y. (0. pentru 2x + 3y − 5 = 0. 0. pentru x − 2 + y − 2 = 9. z ) = 5x2 + 6y 2 + 7z 2 − 4xy + 4yz − 10x + 8y + 14z − 6 = 0. 4) z = cos2 x + cos2 y. F = 0. pentru x2 + y 2 = 1. pentru + = 1. 2 2 2 2 2 Atunci 1 1 d2 Φ .8 S˘ ecuat ¸iile: 1) F (x. 2).10 S˘ a se g˘ aseasc˘ a extremele condit ¸ionate ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: 1) z = xy. L y = x + λ = 0 . definite implicit prin 7. −a 2 = 4a2 . y0 = . + kπ = . pentru 2 + 2 = 2 . = . π x y 2 2 3) z = x + y . −2). zmin = z −a 2.9 S˘ a se g˘ aseasc˘ a extremele condit ¸ionate ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: R: 1) Construim funct ¸ia lui Lagrange: L (x. 0. pentru + = 1. 2 = 2 . a 2 = 4a . λ) = xy + λ (x + y − 1). y . y . 7. 8 8 2 ab2 a2 b2 a2 b 5) zmin = z . pentru x + y − 1 = 0. y ) = L(x. zmax = z . 3) zmin = z 13 13 13 √ 7π 2+ 2 9π 4) zmax = z + kπ. . 2 2 2 2 2) zmax = z (1. . −2) = −5. − ) = xy − (x + y − 1). 4 4 . 8 8 √2 5π 3π 2− 2 zmin = z + kπ. = dx dy. 2 3 4 1 1 1 1 1 x y 5) z = x2 + y 2 . y . 2) F (x. x. 6) z = + . 36 18 12 . R: 1) Sistemul Fx = 0. y ). y ∈ 0. 2) = 5. 4 7. = 1 . L λ = x + y − 1 = 0 1 1 1 1 1 are solut ¸ia: x0 = . √ 2 √ 2 2) z = x2 + y 2 . y . 2 2 si deci d2 Φ Ins˘ a dx + dy = 0 ¸ 1 1 1 1 = − dx2 < 0. pentru x2 + y 2 − 5 = 0. Sistemul: Lx = y + λ = 0 . are solut ¸iile (0. + kπ = . Fy = 0. z ) = 4xy − z 2 − 4x − 4y + 8 = 0.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 103 a se g˘ aseasc˘ a extremele urm˘ atoarelor funct ¸ii z = f (x. a b x y x y a 7. Fie Φ(x. π π 4) z = cos2 x + cos2 y.3 Extreme condit ¸ionate 1) z = xy. 2 2 2 a a + b2 √ √ + b√ a + b 2 √ 6) zmax = z a 2. 2) z = x + 2y. zmin = z (−1. λ0 = − .

− 2 2 5 5 4 3 4 3 = 11. 3) umax = u (1. x2 + y 2 + z 2 = 1. umin = u (0. y. 3 6 3 6 7. − 2 5 5 2 5 5 3π π 4) zmax = z . 0. z . zmax = z . 3 3 3 27 1 1 2) umin = − √ . pentru + + = 1. 1. zmin = z − . 2) u = xyz. 2. λ2 = . y . λ) = xy + λ (2x + 3y − 5). 0. x > 0. = 1. x > 0. 3 3 3 9 3 112 7 4 4 umax = u . ±c) = c. umin = u (2.13 S˘ a se g˘ aseasc˘ a extremele condit ¸ionate ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: 1) u = x4 + y 4 + z 4 . z > 0. 1. z > 0. 3) = 9. zmin = z . 8 8 a se g˘ aseasc˘ a extremele condit ¸ionate ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: 7. µ) = xyz + λ (x + y + z − 5) + µ (xy + xz + yz − 8) . pentru x + 2y + 3z = 6. = 25. pentru x + y + z = 3.12 S˘ a se g˘ aseasc˘ a extremele condit ¸ionate ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: 1) u = xyz. pentru xyz = 1. 1) = 4. λ.11 S˘ 1) u = x − 2y + 2z. 4. y > 0. x y z R: Avem: 1) umin = u (−1. = . . 7. 1) = 1. = . 2. 5) umin = u (3. a > b > c. are punctele stat ¸ionare: 7 4 4 16 4 . 1 1 1 5) u = x + y + z. . 2. y > 0. . λ2 = − . pentru x + y + z = 5. pentru x2 + y 2 + z 2 = 3.− ¸ si (2. x > 0. = 1. zmax = z − . . x > 0. 1. pentru x + y + z = 0. 3) λ1 = − . xy + xz + yz = 8. R: 1) Funct ¸ia lui Lagrange: L (x. pentru 2 + 2 + 2 = 1. 2) = 9. 2) umax = u (±a. 2) u = x3 + y 3 + z 3 . pentru x2 + y 2 + z 2 = 9. 3. 1) = 3. −2) = −9. −2). . λ = − . zmax = z .104 R: Avem: GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 5 5 5 25 1) L (x. 3 4 6 24 √ √ 5 1 5 2 5 2 2) λ1 = − . −2. y > 0. y > 0. z > 0. x ≥ y ≥ z > 0. y2 z2 x2 2) u = x2 + y 2 + z 2 . 4) u = xy + xz + yz. 4) umin = u (1. z > 0. umax = u (1. 3 2 2 3 √ √ 2 2 = 1. umax = √ . 0) = a. a b c 3) u = xy 2 z 3 .

= a2 . 3 3 3 3 3) Amin = A (a. . Volumul egal cu a3 ¸ si aria total˘ a minim˘ a. R: Avem: .: Aria total˘ a s˘ a fie egal˘ a cu 2a2 ¸ si volumul maxim.ˆ ı. √ . 105 √ a3 3 a a a = . √ 9 3 3 3 2 a a a 2) Amax = A . a) = 6a2 .14 1) 2) 3) S˘ a se determine dimensiunile unui paralelipiped dreptunghic a. 1) Vmax = V √ . a. Suma celor trei dimensiuni egal˘ a cu a ¸ si aria total˘ a maxim˘ a.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 7.

106 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

cos nx . x = 0. este simplu convergent pe R n+1 rezult˘ a c˘ a mult ¸imea de convergent ¸˘ a este A = R \ {0}.1 S ¸ iruri de funct ¸ii reale nx2 − n a se determine mult ¸imea de · e 2 . dac˘ a ε ≥ x2 . iar funct ¸ia limit˘ a: f (x) = 0. x ∈ R. 107 . adic˘ . 8. R: Deoarece: n→∞ lim fn (x) = 0. este uniform convergent n2 + 1 1−ε cos nx 1 < ε.2 S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii fn (x) = c˘ atre f (x) = 0.1 Se d˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ). π ]. x) = ε  0. x2 . fn (x) = convergent ¸˘ a¸ si funct ¸ia limit˘ a. R: Intr-adev˘ ar. N (ε) = ε  0.3 S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii fn (x) = c˘ atre f (x) = 0.d. dac˘ a ε < 1.d. S˘ 2π 8. dac˘ a ε ≥ 1. 8. x ∈ R \ {0} . n2 > < ε dac˘ a 2 n2 + 1 n +1 ε   1−ε .Capitolul 8 S ¸ iruri ¸ si serii de funct ¸ii 8. n > n+1 ε   x2 − ε . N (ε. R: Intr-adev˘ ar. Deci < ε d. ∞. Deci a d. dac˘ a ε < x2 . x ∈ [0. x2 x2 − ε .

S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ) nu este uniform convergent pe (0. pentru x = 1. fn (−1) = R:Deoarece. x ∈ [1. 2 x . 4]. sin nx 1 ≤ α → 0. pe [0. nα n 8. S˘ a se calculeze lim fn (x) = n→∞ n+x f (x). enx ≥ 1 ¸ si deci 0 < fn (x) < 8. avem: 0 < fn (x) ≤ 4 4 < → 0. ∞) c˘ 1 . xn+1 1 a c˘ a fn (x) este divergent + . 1). 4]. x ∈ R cu α > 0. x ∈ [3.10 Se d˘ a ¸ sirul de funct ¸ii (fn ). S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ) n+x este uniform convergent pe [3. ˆ ıns˘ a pentru xn = n. 2 n 8. 4 2 n + x 2n 2n x . x ∈ [0. ∞). R: Pentru 3 ≤ x ≤ 4. ˆ 8. fn (xn ) = 1 . este uniform nα 8. x ∈ (0. fn (x) = pe (0.9 S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ). ∞) c˘ atre f . nu este uniform convergent x3 + n3 8. fn (x) = . S˘ a se n=0 arate c˘ a multimea de convergent ¸a ˘a¸ sirului este A = (−1.8 Se d˘ a¸ sirul de funct ¸ii fn (x) = 1 .6 Se d˘ a¸ sirul de funct ¸ii fn (x) = x2 . 1). ∞) c˘ atre f . S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ) este uniform convergent pe [1. n R: Pentru x ≥ 0. ˆ ıns˘ a¸ sirul nu este uniform convergent pe (−1.4 S˘ a se arate c˘ a ¸ sirul de funct ¸ii fn (x) = convergent pe R c˘ atre f (x) = 0. R: Intr-adev˘ ar. ∞). 4] c˘ atre funct ¸ia f (x) = 0. x ∈ [3. Apoi. este convergent pentru |x| < 1. R: f (x) = 0. rezult˘ 1−x x−1 pentru |x| > 1. n+3 n x3 . fn (1) = n → ∞.108 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS sin nx . 8. S˘ a se g˘ aseasc˘ a o mult ¸ime de convergent ¸˘ a uniform˘ a. R: 0 < fn (x) = 1 2nx2 1 · < → 0.5 S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii fn (x) = atre f (x) = 0. fn : R → R. definite prin: fn (x) = xk . ∞). este uniform convergent nenx 1 → 0.7 Se d˘ a¸ sirul de funct ¸ii fn (x) = ıns˘ a pentru xn = n. S˘ a se calculeze lim fn (x) = n→∞ n2 + x 4 f (x). fn (xn ) = R: f (x) = 0. ∞).

˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA

109

1 n (1 + (−1) ) este un ¸ sir divergent. Deci mult ¸imea de convergent ¸˘ a a¸ sirului este A = 2 1 . (−1, 1) ¸ si funct ¸ia limit˘ a este f (x) = 1−x Dac˘ a¸ sirul ar fi uniform convergent pe (−1, 1), pentru orice ε > 0 ar exista un N (ε) xn+1 < ε pentru orice n > N (ε) ¸ a cu: a.ˆ ı. si orice x ∈ (−1, 1), inegalitate echivalent˘ x−1   1 1 ln  ln ε 1 1 |x − 1|   = +∞. n+1> ln − ln |x − 1| , dar sup  +  1 1 1  ε | < x | 1 ln ln ln |x| |x| |x| Pentru orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1), putem lua   1 ln  ε   N (ε) =   1  ln |a|

¸ si deci ¸ sirul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1). 8.11 1) 2) 3) Se d˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ), fn : R → R, definite prin: fn (x) = 1 + x2n . S˘ a se g˘ aseasc˘ a multimea de convergent ¸˘ aa¸ sirului ¸ si funct ¸ia limit˘ a. S˘ a se arate c˘ a¸ sirul nu este uniform convergent pe (−1, 1). S˘ a se g˘ aseasc˘ a o mult ¸ime de convergent ¸˘ a uniform˘ a.

R: 1) A = [−1, 1], iar funct ¸ia limit˘ a este: f (x) = 1, x ∈ (−1, 1) , 2, x ∈ {−1, 1} .

3) S ¸ irul (fn ) este uniform convergent pe orice interval [−a, a] ⊂ (−1, 1). 8.12 S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ), fn : R → R, definite prin:
n

fn (x) =
k=1

sin kx , k3

este uniform convergent pe R, iar limita sa este o funct ¸ie continu˘ a cu derivat˘ a continu˘ a pe R. am criteriul lui Cauchy: R: Aplic˘
p p 3 p 2

|fn+p (x) − fn (x)| ≤

1 (n + k )

<
k=1 n

1 (n + k )

<
k=1

k=1

1 1 < . (n + k − 1) (n + k ) n

Analog se arat˘ a c˘ a¸ sirul (fn ), fn (x) =

cos kx , este uniform convergent pe R. Deci k2 k=1
n n→∞

f (x) = lim

k=1

cos kx . k2

110

GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS

8.13 S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ), definite prin fn (x) =x arctg (nx), este uniform convergent pe [0, ∞). am criteriul lui Cauchy: R: Aplic˘ |fn+p (x) − fn (x)| = x · |arctg ((n + p) x) − arctg (nx)| = x · arctg < x · arctg px < 1 + (n + p) nx2

p px p 1 ≤x· = < . 2 (n + p) nx (n + p) nx (n + p) n n sin nx , converge uniform n2

8.14 S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ), definite prin fn (x) = pe R c˘ atre funct ¸ia f (x) = 0. R: Se va observa c˘ a sin nx 1 ≤ 2. n2 n

sin2 nx , x ∈ [0, π ], este n+1 si c˘ a de¸ si funct ¸iile fn ¸ si f sunt derivabile pe uniform convergent c˘ atre funct ¸ia f (x) = 0 ¸ n sin 2nx nu este convergent pe [0, π ]. [0, π ], ¸ sirul derivatelor fn (x) = n+1 π π R: Intr-adev˘ ar, pentru x = ¸ sirul fn este divergent. 4 4 x , x ∈ [−1, 1]. S˘ a se cerceteze dac˘ a 8.16 Se d˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ), fn (x) = 1 + n2 x2 se poate aplica ¸ sirului (fn ) teorema de derivare termen cu termen. 8.15 S˘ a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ), definite prin fn (x) = ¸ irul este convergent pe [−1, 1] la funct R: S ¸ia f (x) = 0. S ¸ irul derivatelor: fn (x) = (1 + n2 x2 ) 1 − n2 x2
2,

are lim fn (x) =
n→∞

1, 0,

x = 0, x ∈ [−1, 1] \ {0}

¸ si nu este uniform convergent pe [−1, 1]. Deci nu se poate aplica ¸ sirului (fn ) teorema de derivare termen cu termen. 1 a se arate c˘ a: 8.17 Se d˘ a¸ sirul (fn ), fn (x) = · arctg xn , x ∈ R. S˘ n
n→∞

lim fn (x)

x=1

= lim fn (1) .
n→∞

π π R: Deoarece mult ¸imea valorilor funct ¸iei arctg x este intervalul − , , rezult˘ a c˘ a 2 2 π |arctg x| < ¸ si deci: 2 1 π 1 · arctg xn < · , 0 ≤ |fn (x)| = n n 2 si deci: f (1) = 0. de unde deducem c˘ a¸ sirul este convergent pe R la funct ¸ia f (x) = 0 ¸ Pe de alt˘ a parte: xn−1 1 lim fn (1) = lim = . n→∞ 1 + x2n n→∞ 2 x=1

˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA

111
2

a se arate c˘ a¸ sirul de funct ¸ii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = nxe−nx 8.18 S˘ este convergent, ˆ ıns˘ a
1 n→∞ 1

lim

fn (x) dx =
0

0 n→∞

lim fn (x) dx.

R: Intr-adev˘ ar,
1 n→∞

lim

fn (x) dx = lim
0

n→∞

1 1 − n 2 2e

=

1 , 2

1 0 n→∞

lim fn (x) dx = 0.

8.19 S˘ a se arate c˘ a ¸ sirul de funct ¸ii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = 2 3 −n2 x3 n x e este convergent, ˆ ıns˘ a
1 n→∞ 1

lim

fn (x) dx =
0

0 n→∞

lim fn (x) dx.

R: Intr-adev˘ ar,
1 n→∞

lim

fn (x) dx = lim
0

n→∞

1 1 − n2 3 3e

=

1 , 3

1 0 n→∞

lim fn (x) dx = 0.

8.20 S˘ a se arate c˘ a ¸ sirul de funct ¸ii (fn ), fn : [0, 1] → R, definite prin: fn (x) = n si nx (1 − x) nu este uniform convergent pe [0, 1], totu¸
1 n→∞ 1

lim

fn (x) dx =
0

0 n→∞

lim fn (x) dx. 1 → 0, n

R: S ¸ irul este convergent pe [0, 1] la funct ¸ia f (x) = 0. Dar, pentru xn = fn (xn ) = 1− 1 n
n

1 = 0, e

deci convergent ¸a nu este uniform˘ a. Pe de alt˘ a parte:
1 1

fn (x) dx = n
0 0

x (1 − x) dx =

n

n → 0, (n + 1) (n + 2)

1 0 n→∞

lim fn (x) dx = 0.

8.2

Serii de funct ¸ii
∞ n=1 n n

8.21 S˘ a se determine mult ¸imea de convergent ¸˘ a a urm˘ atoarelor serii de funct ¸ii: 1) n+1 n 1−x 1 − 2x . 2) sinn x , α ∈ R. 3) nα n=1

(−1) ln n n=2

n

1 − x2 1 + x2

n

.

0) ∪ R: 1) Aplic˘ (−1) n n+1 2 n +n+1 x2 − 2 1 − 2x2 n . 2) 3 3 2 4 − . 2 2 2 8. iar pentru x = − + 2kπ . α ∈ R. √ 2+n x n=1 ∞ R: Din criteriul lui Dirichlet rezult˘ a c˘ a seriile sunt uniform convergente pe mult ¸imile indicate. . −1] ∪ [1. +∞ .24 S˘ a se studieze convergent ¸a urm˘ atoarelor serii de funct ¸ii. +∞). √ 1+ 5 2 . x ∈ R. x ∈ −1. conform criteriului lui Leibniz.22 S˘ 1) ∞ n=1 am criteriul r˘ ad˘ acinii: A = (−∞. Deci: A = (−∞.23 S˘ a se determine mult ¸imea de convergent ¸a ˘ a urm˘ atoarelor serii de funct ¸ii: 1) ∞ n=1 (−1) √ n 3n · 1 √ n2 + 1 tg x. o serie convergent˘ a pentru: x ∈ R \{0}. . 3) Aplicˆ and criteriul raportului obt ¸inem a. obt 2 generalizat˘ a alternant˘ a. Pentru x = 0 seria este de asemenea convergent˘ Deci A = R.112 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2 . 2 2 ∪ 1. −1 2 ∪ √ √ 1 − 5 −1 + 5 . √ √ 1 1 + 5 −1 + 5 Pentru x ∈ − . α ∈ (0. Pentru x = + 2kπ . π π R: 1) A = − . . convergent˘ a dac˘ a α > 0. +∞). obt ¸inem seria armonic˘ a 2 2 π ¸inem seria armonic˘ a generalizat˘ a. 2) n ∞ n=0 (−1) n n2 + 1 2 n +n+1 √ 4x − 1 x+3 n . 2) ∞ n=1 ( n3 1 n+1 · x3 − 2x α 2 + n + 1) ln (n + 1) n . π ) . . 2) Aplic˘ am criteriul 3 r˘ ad˘ acinii: A = R \ ± π π + 2kπ . 5 3 8. 1 seria este convergent˘ a dac˘ a α ≥ . convergent˘ a dac˘ a α > 1. 2) Din x3 − 2x < 1 rezult˘ a c˘ a seria este convergent˘ a pentru orice α ∈ R pentru: R: 1) Din x∈ − √ 1+ 5 . pe mult ¸imile indicate: sin nx √ . Pentru x = ±1 seria este 1 − 2x2 convergent˘ a. a se determine mult ¸imea de convergent ¸a ˘ a urm˘ atoarelor serii de funct ¸ii: 8. 2) 1) n n=1 ∞ 2nπ cos 3 . . iar pentru 2 2 6 √ √ 1− 5 1+ 5 1 seria este convergent˘ a dac˘ aα> . x2 − 2 < 1 rezult˘ a x ∈ (−∞. x ∈ [α. −1) ∪ (1. 2π − α] . ∀α ∈ R.

. x ∈ [0. 1] .ˆ ı. pe mult ¸imile indicate: 1) x + ∞ n=1 x x − 1 + nx 1 + (n − 1) x . 3) 3 ∗ si ∀n ∈ N . definite pe R: 8. 1].26 S˘ a se studieze convergent ¸a simpl˘ a¸ si uniform˘ a a urm˘ atoarelor serii de funct ¸ii. 2) Deoarece |fn (x)| ≤ arctg 2 . |sn (x) − 0| ≥ ε pentru cel put ¸in un punct din intervalul [0. rezult˘ n [0. In baza uniform convergent˘ a pe R. 2) 1 + n3 x4 n=1 √ 1 − x2 n3 2 ∞ n ∞ n=1 113 arctg 2x . Pe de alt˘ a parte. ∀x ∈ R ¸ n criteriului lui Weierstrass. din: |sn (x) − 0| < . 2) 1 + ∞ n=1 xn − xn−1 . exist˘ a un ε > 0 a. 1] care este 1 + n2 x 2 1 1 continu˘ a. ¸ irul: sn (x) = R: 1) S 8.25 S˘ 1) (−1) x2 . pe mult ¸imile indicate: ∞ (n − 1) x nx − . rezult˘ a c˘ a seria este uniform 2) sn (x) = xn → 0 ¸ 2 1 convergent˘ a pe 0. rezult˘ ∀x ∈ R ¸ a c˘ a seria este absolut ¸ si 1 ∗ si ∀n ∈ N . 1]. Deci seria nu este uniform convergent˘ a pe [0. 2 R: 1) sn (x) = 8. 1]. pentru xn = . 1].27 S˘ a se arate c˘ a seria de funct ¸ii: ∞ n=1 (n − 1) x nx − . deducem c˘ a |fn (x)| ≤ 8. 1]. rezult˘ a c˘ a seria este absolut ¸ si uniform convergent˘ a pe R. x ∈ [0. n+1 1 √ . oricare ar fi n ∈ N.28 S˘ a se studieze convergent ¸a simpl˘ a¸ si uniform˘ a a urm˘ atoarelor serii de funct ¸ii. n 2 A¸ sadar. nx converge la funct ¸ia f (x) = 0 pe [0. ∀x ∈ R ¸ n c˘ a seria este absolut ¸ si uniform convergent˘ a pe R. In baza criteriului lui Weierstrass. 2 2 2 1+n x 1 + (n − 1) x2 este convergent˘ a pe [0. 1 .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se studieze convergent ¸a urm˘ atoarelor serii de funct ¸ii. n 1 n si |sn (x) − 0| ≤ |x| ≤ . 1 + nx 1 a c˘ a seria este uniform convergent˘ a pe Apoi. 1] la o funct ¸ie continu˘ a. 1]. In baza criteriului lui Weierstrass. 2 x → 0. x ∈ 0. 3) 2 x + n4 ∞ n=1 e− 1+ 1 n n cos nx . avem: |sn (x) − 0| = . 1) + 1 + n x n+x n=1 . ∀x ∈ [0. 1]. dar nu este uniform convergent˘ a pe [0. oricare ar fi n ∈ N. 2 n3 si ∀n ∈ N∗ . R: 1) Din ≥ 0 pentru orice x ∈ R. rezult˘ a Deoarece |fn (x)| < 2 . deci seria este convergent˘ a la funct ¸ia f (x) = 0 pe [0.

seria este uniform convergent˘ a pe R. 1) ¸ si are ca ∞ n=0 ∞ n=0 ∞ ∞ n=1 ∞ 1) Derivˆ and termen cu termen seria 2) Integrˆ and termen cu termen seria 1 . 1]. 4) Conform criteriului lui Cauchy. 1): 1) ∞ n=1 n xn−1 . x ∈ [0. − 1 + nx (n) − 1 + x x2 n . 2 n=1 x + n R: 1) Uniform convergent˘ a. 6) Uniform convergent˘ a. 4) (−1) x2n+1 . 3) (−1) n n 8.114 2) 3) 4) 5) 6) ∞ n=1 ∞ n=1 ∞ n=1 ∞ n=1 ∞ GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS nx (n − 1) x .29 S˘ 1) xn . 1]. x ∈ R. R: Seria de funct ¸ii sum˘ a funct ¸ia f (x) = xn este convergent˘ a pe intervalul m˘ arginit (−1. x ∈ R. x ∈ R. x ∈ [−1. 1 n x = − ln (1 − x). 5) n + 1 2 n=0 ∞ n ∞ n=1 n2 xn−1 . 2) n2 n=1 ∞ sin nx . x ∈ [0. (−1) n+1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 . pe R. 2) Simplu convergent˘ a. 3) n n=1 ∞ n=0 ∞ (−1) n n=1 ∞ n−1 xn . 1−x ¸inem xn obt xn obt ¸inem n−1 n xn −1 = 1 (1 − x) 2. 2) 1 n x . pe [0. 1] . x ∈ [0. 2 n n sin nx 1 ≤ n . 3) 2n n=1 ∞ ∞ n=1 (−1) n−1 xn √ . . x ∈ [0. n+1 (−1) . rezult˘ a 2) 1 xn ≤ 2. n n=1 3) Trecˆ and pe x ˆ ın −x ˆ ın 2) obt ¸inem (−1) n n=1 xn = ln (1 − x). 5) Simplu convergent˘ a. (1 + x) nxe−nx − (n − 1) xe−(n−1)x . a se arate c˘ a seriile urm˘ atoare sunt uniform convergente pe mult ¸imile indicate: 8.30 Aplicˆ and derivarea ¸ si integrarea termen cu termen s˘ a se g˘ aseasc˘ a sumele urm˘ atoarelor serii de funct ¸ii definite pe intervalul (−1. 1]. 3) Simplu convergent˘ a. 1]. 2n 2 n 1 n−1 x √ ≤ √ . 1] . n R: 1) Din |x| ≤ 1.

8. 2) (−5.3 Serii de puteri ∞ ∞ n=1 ∞ n=1 8. 2) n 2 n=1 n nα (x − 1) . 2) (n + 1) · 3n n=0 ∞ (−1) xn √ . 2) ρ = lim n n→∞ 2 2 √ a 1 n+1 = 4. R: Seria 1 0 n=1 n=1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 are ca sum˘ a funct ¸ia f (x) = 0. Integrˆ and termen cu termen aceast˘ a serie. 3) −2 − . + 1 2 n n=0 ∞ n 5) ∞ n=0 n2 xn−1 = x (1 + x) (1 − x) 3 . lim n nα = 1. 4) 3 n=0 (2n + 1) ∞ n (x − 1) . deci f (x) dx = 0. 3) n n (2n)! (n!) 2 (x + 3) . deci r = 2. Pe de alt˘ a parte: ∞ 1 0 n=1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 dx = ∞ n=1 1 1 1 1 − + − n + 1 n 2n − 1 2n + 1 = 0.32 S˘ a se calculeze raza de convergent ¸˘ a a urm˘ atoarelor serii de puteri: 1) n n x . 2 2 . n n 1 = . (2 n − 1) · 2n n=1 ∞ n √ √ 3 3 R: 1) [−3.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA ın −x2 ˆ 4) Trecˆ and x ˆ ın seria este ∞ n=0 115 (−1) x2n a c˘ arei sum˘ a n ¸inem convergent˘ a xn obt ∞ n=0 1 . 3).31 S˘ a se arate c˘ a: 1 0 ∞ n=1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 ∞ ∞ dx = ∞ n=1 0 1 xn − x2n − xn−1 + x2n−2 dx. 3). −2 + . 4) [−1.33 S˘ intervalului. deci r = . pentru urm˘ atoarele serii de puteri: 1) xn . 8. obt ¸inem 1 + x2 (−1) x2n+1 = arctg x. 3) 5n n + 1 n=0 ∞ n 2n (x + 2) 2 √ n . 5]. deci r = 1. 3) ρ = lim n→∞ n→∞ an 4 R: 1) ρ = lim n→∞ |an | = lim n n→∞ |an | = a se determine intervalul de convergent ¸˘ a¸ si s˘ a se studieze convergent ¸a la capetele 8.

37 S˘ a se stabileasc˘ a formula lui Euler: eix = cos x + i sin x. 8. 2! 4! (2n)! 1 1 n−1 1 n x + · · · . 2 2) sh x = . iar ˆ ın punctul x = − seria este convergent˘ 4 1 1 Deci intervalul de convergent ¸˘ a este − . ∀x ∈ R. Deci intervalul In punctul x = −1 seria este convergent˘ de convergent ¸˘ a este [−1. 1) are loc dezvoltarea binomial˘ a: a se arate c˘ a pentru orice α ∈ R ¸ (1 + x) = 1 + α α (α − 1) 2 α α (α − 1) · · · (α − n + 1) n x+ x + ··· + x + ···. a. 1]. 1! 3! 5! (2n + 1)! = ex + e−x . x ∈ R. 1! 2! n! 8. In punctul x = 4 4 1 a. 1! 2! n! 1 1 3 1 1 5 n−1 2) sin x = x − x + x − · · · + (−1) x2n−1 + · · · . 2 ex − e−x . . conform criteriului lui Raabe2) r = . Duhamel. 1! 3! 5! (2n − 1)! 1 1 1 n 3) cos x = 1 − x2 + x4 − · · · + (−1) x2n + · · · . x ∈ (−1.36 S˘ si x ∈ (−1.34 S˘ a se determine intervalul de convergent ¸˘ a¸ si s˘ a se studieze convergent ¸a la capetele intervalului. x ∈ R. 2! 4! (2n)! 1 1 1 1 x + x3 + x5 + · · · + x2n+1 + · · · . x ∈ R. conform criteriului lui Leibniz. conform criteriului lui Leibniz.38 S˘ a se g˘ aseasc˘ a seriile Mac-Laurin ale funct ¸iilor: 1) ch x = 2) sh x ¸ine: R: Se obt 1) ch x = 1+ 1 1 1 2 x + x4 + · · · + x2 n + · · · . pentru urm˘ atoarele serii de puteri: √ ∞ ∞ n2 + 1 n 1 · 5 · 9 · · · · · (4n − 3) n n 1) (−1) x . In punctul x = 1 seria este convergent˘ a. α > 1. 4 4 8. 2) α n · ln n n! n=2 n=1 R: 1) r = 1.4 Serii Taylor 1 1 n 1 1) ex = 1 + x + x2 + · · · + x + · · · . x ∈ R. conform criteriului lui Bertrand.35 S˘ a se arate c˘ a: 8. 4) ln (1 + x) = x − x2 + x3 − · · · + (−1) 2 3 n 8. x . 1]. 1 1 seria este divergent˘ a.116 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 8. x ∈ R.

√ 4) f (x) = ln x + 1 + x2 . pentru x ∈ (−2. 4) Se ¸ tine seama c˘ a: f (x) = 1 x (1 − cos x). ˆ ınlocuind ˆ ın dezvoltarea bino1 − x2 1 mial˘ a. (2n)!! n=1 ∞ . 5) Funct . s˘ a se g˘ aseasc˘ a seriile MacLaurin ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: 1) f (x) = (1 + x) ln (1 + x) . 3) f (x) = arcsin x. R: 1) Deoarece f (x) = ln (1 + x). a > 0.39 S˘ 1) f (x) = 3 . |x| < . pe x prin −x2 . 2) f (x) = arctg x.40 Aplicˆ and derivarea ¸ si integrarea termen cu termen. Dar.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se g˘ aseasc˘ a seriile Mac-Maurin ale urm˘ atoarelor funct ¸ii: 8. n! n=0 ∞ ∞ 3) Se ¸ tine seama c˘ a: f (x) = cos x cos α − sin x sin α. 117 R: 1) Putem scrie: f (x) = 2) Se obt ¸ine: f (x) = 1 + 2 1 1 n + = 1 + (−1) 2n+1 xn . 1·2 2·3 n (n − 1) −1 1 = 1 + x2 1 + x2 pentru α = −1. 4) f (x) = sin2 x. 2]. 1 − x 1 + 2x n=0 2 lnn a n x . n (−1) n 1 x2n+1 . obt ¸inem: 2) Avem c˘ a: f (x) = f (x) = care prin integrare. 2n + 1 1 − 1 /2 3) Avem c˘ a: f (x) = √ = 1 − x2 . 2) f (x) = ax . tinˆ and seama de dezvoltarea funct ¸iei ln (1 + x). ¸ia se mai poate scrie: f (x) = ln 2+ln 1 + 2 2 8. ∞ n=0 (−1) x2n . d˘ a: arctg x = ∞ n=0 . x ∈ (−1. ¸ prin integrare obt ¸inem: (1 + x) ln (1 + x) = 1 1 3 1 2 n x − x + · · · + (−1) xn + · · · . ˆ ınlocuind ˆ ın dezvoltarea binomial˘ a. pentru α = − . pe x prin x2 . Dar. obt ¸inem: 2 f (x) = 1 + (2n − 1)!! 2n x . 1) . x ∈ (−1. (1 − x) (1 + 2x) 3) f (x) = cos (x + α) . 5) f (x) = ln (2 + x) . x ∈ R. 1].

1) . Dar. 1] . seriile: 8. (2n)!! 2n + 1 8. ∞ α β − + 2 . (2 )!! 2 + 1 n n n=1 ∞ 1 −1/2 .42 S˘ a se determine parametrii reali α ¸ 1 1 1) n · arctg + ln 1 + n n n=1 s˘ a fie convergente. x ∈ (−1. x ∈ (−1. 1] . d˘ a: ln x + 1 + x2 = x + ∞ n=1 ∞ n=1 (−1) n (2n − 1)!! 2n x . d˘ a: arcsin x = x + (2n − 1)!! 1 x2n+1 . ˆ ınlocuind ˆ ın dezvoltarea bino4) Avem c˘ a: f (x) = √ = 1 + x2 2 1+x 1 mial˘ a. x ∈ R. 1) . g˘ ase¸ ste α = 2 ¸ ste dezvoltarea lui ex ¸ si β = . pentru α = − . x ∈ [−1. ! n n 2 + 1 0 n=0 2) Inlocuind ˆ ın dezvoltarea funct ¸iei arctg x pe x prin t.ˆ ı. 2) f (x) = 0 2 x arctg t dt. obt ¸inem: 2 f (x) = 1 + care prin integrare. (2n)!! (−1) n (2n − 1)!! 1 x2n+1 . pe x prin x2 . 2 x t + 1) (2 n n=0 ∞ 3) Inlocuind ˆ ın dezvoltarea funct ¸iei ln (1 + x) pe x prin t. 2) Se folose¸ 2 2 . (−1) 2 t n n=1  1 β α − 1  n · 1 + e n + + 2 n n n=1 ∞ ∞ si β a. ˆ ımp˘ art ¸ind prin t ¸ si integrˆ and ˆ ıntre 0 ¸ si x obt ¸inem: x 0 1 arctg t n 2n+1 dt = (−1) . R: 1) Inlocuind ˆ ın dezvoltarea funct ¸iei ex pe x prin −t2 ¸ obt ¸inem: ∞ x 2 1 n 1 e−t dt = (−1) x2n+1 . t si integrˆ and ˆ ıntre 0 ¸ si x. x ∈ [−1.41 S˘ a se g˘ aseasc˘ a seriile Mac-Laurin ale funct ¸iilor: x 1) f (x) = 0 e−t dt. ˆ ımp˘ art ¸ind prin t ¸ si integrˆ and ˆ ıntre 0 ¸ si x obt ¸inem: x 0 ln (1 + t) n−1 1 dt = xn . 3) f (x) = t x 0 ln (1 + t) dt. 2) n n  si se R: 1) Se folosesc dezvolt˘ arile ˆ ın serii de puteri ale funct ¸iilor arctg x ¸ si ln (1 + x) ¸ 3 1 si se obt ¸ine α = 1 ¸ si β = .118 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS care prin integrare.

Integrala nedefinit˘ a 6x2 + 8x + 3 dx. 2 8 4 x −x 2+1 4 1√ 1 2 1 1 1 2 6) x + ln (x − 1) − ln x + x + 1 + 3arctg √ (2x + 1) + C .1 S˘ a se calculeze integralele: 1) 2pxdx. − − 4 x+1 2 (x + 1) x−1 x−1 x+2 1 2 1 1 3) √ arctg √ (4x + 3) + C . 2) 1 1− 2 √ n x 2px + C . 2 x2 + 4x + 5 2 7 7 √ √ √ 1√ 1√ x2 + x 2 + 1 1 √ √ 5) 2 ln + 2arctg x 2 + 1 + 2arctg x 2 − 1 + C . − 10 R: 1) 2x3 + 4x2 + 3x + C . n x 9. x3 − 1 1 x−1 1 x 1 ln + C . dx . 6) +7 x2 dx . 2) 4) dx √ . 2) x3 2. 5) 8 − x2 dx √ . 2 3 6 3 3 R: 1) 119 . 6) √ ln 4 7 7 2 10 x + 10 9.2 S˘ a se calculeze integralele: 1) xdx (x − 1) (x + 1) 4) 2. 2) ln + C. 3) x n + C. 3) x2 dx .Capitolul 9 Integrala Riemann ¸ si extinderi 9. 4) arcsin x 2 + C .1 Primitive. 5) √ arctg √ + C . 4) + arctg (x + 2) + C . 3) − 2x2 + x x4 dx . 3 n−1 √ 1 x 1 1 √ x − 10 √ + C. 6) +1 2x2 dx . + 3x + 2 dx (x2 + 4x + 5) 5) x4 dx .

t = a sin x. 1 − x8 2 a2 1 cos x 2 dx. 2) 1 + x4 1√ 6 sin x + C . t = dx 1 . t = 5x. 2) x ex + 1 3) 5) 7) dx √ . 3 2x √ dx. 11) x √ earcsin x dx. dx. 5) 7) 10) ln3 x dx. d˘ a: et (sin t − cos t) + C . R: 1) arctg x2 − ln 1 + x4 + C . 2 a +b a + b2 1 1 9) x (x2 + 1) + ln x + (x2 + 1) + C . t = ln x. 2x · 32x · 53x dx. 9) √ x √ dx. 2) t = 2x . 7) 5) a | | 2 |a | 2 √ 1 8) ln x2 + 1 + x4 + C .3 S˘ a se calculeze. 4) 1 − 25x2 x3 dx √ . x 1 + x4 2 sin x. 3) x2 + 2 7 ln 2 + 3 ln 5 + 2 ln 3 1 5) tg x − ctg x + C . 6) eax cos (bx) dx. 2 6 6 ln3 x 3 2 7) − − ln x − ln x − + C . 3 1 1 3) arcsin 5x + C . 1 1 1 arcsin t + C . 2 2 . 3) 1 − 4x (tg x + ctg x) dx. 1 − x2 x2 + 1dx. 8) x2 9− x2 dx. 2) ln (ex + 1) + C .120 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. 4) arcsin x4 + C . 12) 1 − x3 2 √ 1 x+ √ 3 x 2 dx. t = tg x. t = ex .4 S˘ a se calculeze integralele: 1) 4) x 1 − x2 dx. x2 + x + 1dx. 2 9. 6) + 2 sin x cos x 2 + cos (2x) dx. 8) 3 3 2 R: 1) ln 2 x + C . 4) 2x 32x 53x + C . 5 4 √ 2 1√ 1 √ arctg 2 arcsin sin x + C . t = x4 . t2 = 1 + 4 . 6) t = arcsin x. d˘ a: 2 4 ln 2 √ √ 1 12 6 7 1 ( x) + 3 3 x + C . x x x x a b 8) 2 eax cos bx + 2 eax sin bx + C . 2 2 sin x + 2 cos x √ xdx 1 . efectuˆ and schimbarea de variabil˘ a indicat˘ a: √ ln x ex 1) dx.

2) x4 + 1 dx. 5) x4 + x2 + 1 7) dx (x2 + 1) 2 . n ≥ 2. 9) √ arctg √ (4x + 3) + C . + 3x + 2 dx.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 10) 9 2 1 1 x (9 − x2 ) + arcsin x + C . 3) x3 + 1 dx . 2) In (x) = cosn x xn e−x dx.7 S˘ 1) −x2 + 3x − 2dx. 8) dx . 4 8 1 1 2 2 2 2) x + ln (x + 1) − ln x − x + 1 + C . 6) ln x − 4x + 8 + arctg 2 2 2 2 2x +1 2 5 x−1 1 1 3 2 + ln + 8) − − C . n n 9. 3) x3 + x5 2x 2 1√ x2 + x + 1 1√ 1 1 1 3arctg √ (2x + 1) + 3arctg √ (2x − 1) + C . 9) 1 1 R: 1) − (−2x + 3) (−x2 + 3x − 2) + arcsin (2x − 3) + C . 4 8 2 121 9. − 4) ln 2 4 x −x+1 6 2 3 3 1 1 5) ln x − ln (x + 1) + ln (x + 2) + C . (n + 1) cosn+1 x n + 1 a se calculeze integralele: 9. 7) + arctg x + C . 2) In (x) = −xn e−x + nIn−1 (x). 2 8 ( x 32 x + 3 − 1) 7 7 4 (x − 1) . x2 − 4x + 8 2x2 dx . R: 1) In (x) = n n n−1 1 2) Jn (x) = Jn−2 (x) + cosn−1 x sin x. 2 3 3 dx 1 1 = − 2 − ln x + ln x2 + 1 + C .5 S˘ a se g˘ aseasc˘ a formule de recurent ¸˘ a pentru integralele: 1) In (x) = sinn x dx. 11) t2 = x3 . n 1 + In (x). + x5 x3 4) x+1 dx. n ≥ 2. 6) x (x + 1) (x + 2) x2 + 1 (x − 1) (x + 3) 3 3x − 1 dx. 2 2 1 x−2 1 x 5 3 2 + C . 2) Jn (x) = cosn xdx.6 S˘ a se g˘ aseasc˘ a formule de recurent ¸˘ a pentru integralele: 1) In (x) = R: 1) In+2 (x) = dx . 2 2 3 3 √ 1 1 √ 2 3 2 12) (2x + 1) x + x + 1 + ln x + + x + x + 1 + C . d˘ a: arcsin t + C . n−1 1 In−2 (x) − sinn−1 x cos x.

J (x) = + sin x + cos x ex ex + cos x dx. x2 + x + 2 dx . 5) 1 + x + x2 dx .9 S˘ a se calculeze integralele: 1) 4) 3 1+ √ 4 xdx. 2) x2 + 2x + 2 x4 + 4x2 √ dx. + C .11 S˘ a se calculeze integralele: I (x) = R: I (x) + J (x) = √ 1 1 √ arcsin 2 cos 4x + C1 . 3) 4 x4 + 1 9. 2) x · 3 x2 + 1 dx √ . 3) x · sin 2 x x4 dx √ . 4) x2 + 1 2x − 5 dx. 2) − + 2 e 2x − e x + 1 e3x cos x · cos 3x · cos 6x dx. 8) 2 sin x − cos x + 5 dx √ . (x − 1) (x − 2) (x − 3) (x − 4) + a R: 1) ln 1 1 1 1 e2x − ex + 1 + C . 2) x + 1 + x2 + x + 1 4) 7) dx √ √ 10 . 9) sin 2x − cos 2x dx √ . x2 + 4 . 1 + sin x x e dx. I (x) − J (x) = √ 3 + sin 4x + C2 .10 S˘ 1) 3) e4x e3x − ex dx .13 S˘ a se calculeze integralele: 1) x 3 + 2x 2 + 3x + 4 √ dx. 9. J (x) = 3 + sin 4x cos 2x √ dx. 2 x e +1 8 2 4 5 x2 − 5x + 5 1 arctg x 3) xe arctg √ + C. dx .12 S˘ a se calculeze integralele: I (x) = ex sin x dx. x2 + x + 1 arctg x e dx. 2) sin 4x + sin 8x + sin 2x + sin 10x . 2 2 9. 6) · 1 + x2 3x + 2 √ dx. + sin x + cos x R: Se calculeaz˘ a J (x) + I (x) ¸ si J (x) − I (x). a > 1.122 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. 1 + cos x (1 + x) x+1 √ dx. 5 + 4 sin x tg7 x dx.8 S˘ a se calculeze integralele: √ x + x2 + x + 1 √ 1) dx. 5) 4 x · ( x + 1) √ √ sin x + cos x √ √ dx. 4) √ a−1 a−1 sin 2x √ dx. 6) −x2 + 4x + 5 a se calculeze integralele: 9. 3 + sin 4x 9.

15 S˘ a se calculeze integralele binome: 1) x3 2x2 + 1 dx 3 − 3 2 dx. se efectueaz˘ a schimbarea de variabil˘ a: 1 + x−4 = t4 ¸ si se obt ¸ine: n − t2 1 dt = ln 4 t −1 4 t+1 t−1 1 − arctg t + C. 2 2 m+1 = 3.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA R: 1) Integrala se poate pune sub forma: x 3 + 2x 2 + 3 x + 4 √ dx = αx2 + βx + γ x2 + 2 x + 2 x2 + 2x + 2 + λ dx √ . se efectueaz˘ a schimbarea de variabil˘ a: 1 + x 3 = t2 ¸ si se obt ¸ine: 3) n 3 t2 − 1 2 dt = 3 5 t − 2t3 + 3t + C. λ = . 5 1 m+1 = 2. 5 ln x + 1 + 2 √ √ 1 3 1 x + x x2 + 4 − 2 ln x + x2 + 4 + C . se efectueaz˘ a schimbarea de variabil˘ a: 1 + x 4 = t3 ¸ si se obt ¸ine: 4) n 12 t3 t3 − 1 dt = 12 7 t − 3t4 + C. obt ¸inem: α = 1 2 1 7 x + x+ 3 6 6 2) x2 + 2 x + 2 + 1 1 7 5 . 7 9. 2) 3 x x2 + 1 dx √ . 2 x + 2x + 2 123 Derivˆ and ¸ si identificˆ and coeficient ¸ii. 4) √ 4 1 + x3 √ √ 3 x 5x 3 x + 3dx. 2) x2 3 dx (x3 + 2) 5 . 4 2 √ 1+ 4x √ dx. x 9. 2 t3 − 1 2 3 t2 + t + 1 2 2) m+1 + p = 0. G˘ asim: 3 6 6 2 x2 + 2x + 2 + C. γ = . 3) 4 x4 + 1 xdx . . 4) √ 3 1 + x2 3 m+1 = 0. β = . 3) √ x3 .14 S˘ a se calculeze integralele binome: 1) R: 1) dx √ . se efectueaz˘ a schimbarea de variabil˘ a: x2 + 1 = t3 ¸ si se obt ¸ine: n √ tdt t−1 1√ 1 3 1 √ t = ln + 3 arctan (2 + 1) 3 + C.

19 S˘ a se arate c˘ a: In = 0 π 2 sinn x dx = π n−1 2 cosn x dx ¸ si c˘ a In = In−2 . 9) e−e . 2) 1+x 4 1 x x et dt. 2) an = k=1 1 n2 n k=1 n k2 . 5) . −1 −2 1 4) 0 x dx.2 Integrala definit˘ a n a se arate c˘ a: 9.18 S˘ a se calculeze. . n 0 a se g˘ aseasc˘ a o formul˘ a de recurent ¸˘ a pentru integrala: 9. 3) −x 0 cos t dt. 3) sin x. 2) 2 2 n +k 4 n n→∞ lim k=1 1 = ln 2.124 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. 7) 0 x8 x3 dx. n2 1 3) an = 2 n n k=1 k2 1 e n2 .16 S˘ 1) lim n n→∞ k=1 1 π = . 6) x2 π 3 π ctg x dx. 9) 6 x dx. 16 2 2 9. n+k k2 .17 S˘ a se calculeze limitele urm˘ atoarelor ¸ siruri: 1) an = 1 n5 n k 4 . aplicˆ and formula lui Leibniz-Newton: 1 1) 0 1 1 dx. 8) ln 3. 4) 2 ln 3 − 3 ln 2. 8) +1 0 1 1 7 R: 1) ln 2. 2) lim n→∞ 1 + x2 n k=1 1 = n+k 1 0 1 dx. x2 + 4x + 5 ch x dx. 2) ex − e−x .20 S˘ 1 Jn = 0 1 − x2 n dx. 1+x 9. 5) x2 + 3x + 2 1 √ 1+ x dx. 4) an = n 1+ k=1 9. 4 2 2 1 1 1 −1 7) π . n+k R: Se va observa c˘ a: n 1) lim n n→∞ k=1 1 = 2 n + k2 1 0 1 dx. 6) ln 2 − π .

2) 2 e dx √ . 5) x 2 0 π 3 x sin x dx. 6) π cos2 x 3 − (x + 1) 3 2π 5π − ln tg 3 12 . 9) 0 √ √ π 2 R: 1) e − 2. x2 sin2 x dx. . 2) √ − √ . succesiv: 0 2nπ 0 sin (x + sin x) dx. deoarece integrantul este o funct ¸ie impar˘ a. 3) (x + 1) x2 − 1 dx √ x+1+ 2 −2 min {x − 1. 9) − . 2) a 1 (x − a) (x − b)dx. 3) 1 0 x2 cos x dx. 6) 4 3 8 6 2 6 4 9. 8) 0 x2 arctg x dx. x + 1} dx. 2 4 1 + sin x 0 π 2) Efectu˘ am schimbarea de variabil˘ a: x = t + nπ ¸ si obt ¸inem succesiv: nπ nπ I= −nπ sin [t + nπ + sin (t + nπ )] dt = = (−1) n nπ −nπ −nπ n sin [nπ + (t + (−1) sin t)] dt = n sin [t + (−1) sin t] dt = 0. 3) 2.23 S˘ a se calculeze: π cos x 1) I = 2 π (2 − cos2 x) (ex + 1) dx.21 S˘ a se calculeze: 1 b π 1) 0 x2 ex dx.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 125 and schimbarea de variabil˘ a x = sin t. 1 π 1 R: 1) 2e2 − e. . 2n + 1 9. 5) arctge − π . 7) ln 2. 4) 1 − cos 1. 5) 1 + x2 dx . 4) 1 sin (ln x) dx. 3) −2π . 8) − 1 + ln 2 . 6) x e + e−x 1 4 x 0 π x2 + 9dx. 6) 2 6 2 3 9. se obt ¸ine Jn = I2n+1 . 0 4) 0 x+1 √ dx. 4) 2 − 1 + ln 2 + 1 . x2 dx. 5) . I = = 2 cos x cos x dx + dx = π 2 x 1 + sin x (e + 1) 1 + sin2 x (ex + 1) − 0 2 π 2 π cos x π 2 dx = arctg (sin x)|0 = . 2) (b − a) . n ∈ N∗ . 8 1 98 π 1 π π2 π . 2) I = − 2 R: 1) Avem.22 S˘ a se calculeze: 2 3 1) 0 ex max 1. 7) 0 π 4 ln (1 + tg x) dx. de unde: R: Efectuˆ 2n Jn = Jn−1 .

(b − a) (2n + 1)! 2 n→∞ In. k ∈ Z. rezult˘ a prin induct ¸ie. se obt ¸ine formutla de recurent ¸˘ a: Im.n = de unde rezult˘ a: Im.126 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. 4 R: Din exercit ¸iul precedent avem c˘ a: In. 1] → R o funct π 0 π x · f (sin x) dx = π · f (sin x) dx. Se constat˘ a c˘ a: 1 − cos x π I (k + 1) + I (k − 1) = 2I (k ) + 2 ε→0 cos kx dx. c˘ a lim I (k + 1) = lim I (k − 1) = (k − 1) π ¸ ε →0 ε→0 ε →0 a se calculeze integrala: 9.25 S˘ b Im. n+1 m n R: Integrˆ and prin p˘ art ¸i. m · Im−1. s˘ a se arate c˘ a: b n→∞ n n lim a (x − a) (b − x) dx 1 n = 1 2 (b − a) .n = de unde rezult˘ a c˘ a lim n (n!) 2n+1 .26 Dac˘ aa<b¸ si n ∈ N∗ . 0 . (b − a) (n + m + 1)! 9. ε de unde: lim [I (k + 1) − 2I (k ) + I (k − 1)] = 0. cu m. S˘ a se arate c˘ a: 9. presupunˆ and c˘ a (k + 1) π . ε→0 si lim I (k ) = kπ . 1 − cos x R: Not˘ am I (k ) = ε 1 − cos kx dx.n = (b − a) lim 2 n n→∞ (n!) 1 2 = (b − a) .24 S˘ a se arate c˘ a: ε→ 0 π π lim ε 1 − cos kx dx = kπ. n ∈ N.n = n!m! n+m+1 .n = a (x − a) (b − x) dx. (2n + 1)! 4 2 ¸ie continu˘ a.n+1 .27 Fie f : [0. Cum lim I (1) = π .

pentru orice x ∈ [−1. 2) 0 π 2 sin2 x + sin x dx. obt ¸inem: π π x · f (sin x) dx = π · 2 0 0 9. 1].30 Fie f : [−1. S˘ a se calculeze integrala: (2n+1)π I= 0 f (cos x) dx. f −x = 4 2 π cos2 x + cos x ¸ si deci valoarea integralei este . f − x = (sin x) ¸ si conform exercit ¸iului 2 π π precedent valoarea integralei este . 2) Fie f (x) = sin2 x + sin x. 1] → R o funct ¸ie continu˘ a cu proprietatea c˘ a f ( x ) + f ( −x ) = π . a] → R∗ ¸ie integrabil˘ a. 2 Dar: f (− cos t) = π − f (cos t) ¸ si deci I = . a obt ¸inem c˘ a J (a) = I (a). Obt ¸inem: (2n+1)π I= 0 f (− cos t) dt. S˘ a se arate c˘ a: + o funct a 0 a f (x) dx = . f (x) + f (a − x) 2 a 0 R: Fie: a I (a) = 0 f (x) si J (a) = dx ¸ f (x) + f (a − x) f (a − x) dx. 2 9.28 Fie f : [0. 2n + 1 2 π .29 S˘ a se calculeze integralele: 1) 0 π 2 (cos x) (cos x) sin x sin x cos x + (sin x) dx. R: Efectu˘ am schimbarea de variabil˘ a: x = (2n + 1) π − t. I (a) = . Deci.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA ar. f (x) + f (a − x) and ˆ ın integrala J (a) schimbarea de variabil˘ Evident: I (a)+ J (a) = a. 0 2 π 2 f (sin x) dx − π 2 x · f (sin x) dx. Efectuˆ a x = a − t. 4 R: 1) Fie f (x) = (cos x) sin x 9. Efectuˆ and ˆ ın cea de-a doua integral˘ a schimbarea de variabil˘ a: x = π − t. Atunci. R: Intr-adev˘ π 0 127 π π x · f (sin x) dx = 2 x · f (sin x) dx + π x · f (sin x) dx. sin x + cos x + 1 π cos x . Atunci.

34 Fie f (x) = 1 cos t2 dt. Atunci: R: Not˘ am cu G (t) o primitiv˘ a a funct ¸iei et . s˘ a se arate c˘ a: 9. axa Ox ¸ si dreapta x = a si dreapta y = b. Evident: ¸ si Sy aria suprafet ¸ei cuprins˘ aˆ ıntre graficul funct ¸iei f . x x 2 x a se determine funct ¸iile derivabile f : [0. deci a.31 Fie f : R+ → R+ o funct ¸ie continu˘ a strict cresc˘ atoare pe R+ ¸ si f (0) = 0. Deci f (x) = ln (1 + x). R: f (0) = 0 ¸ si prin derivarea relat ¸iei date. S˘ a se stabileasc˘ a inegalitatea lui Young: a b f (x) dx + 0 0 f −1 (y ) dy ≥ ab. axa Oy ¸ Sx + Sy ≥ ab. S˘ a se calculeze f (x). obt ¸inem: 1 + f (x) = [(x + 1) f (x)] . 8 2e 9. 9.35 S˘ a relat ¸ia: x √ x x+ 0 f (t) dt = (x + 1) f (x) . 2 2 2 ı.33 Fie f : R → R o funct ¸ie derivabil˘ a pe R. b ∈ R+ .36 F˘ 1 0≤ ln 0 ex + 1 e+1 dx ≤ ln .32 Fie F (x) = x3 0 et dt. unde: f (x) = x+1 ar˘ a a calcula efectiv integrala. S˘ a se calculeze F (x). ∞) → R. ∀a. care verific˘ 9.128 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. definit˘ a prin: f (x) = si s˘ a se arate c˘ a: S˘ a se calculeze f (x) ¸ 1 0 arctg x tg2 t e dt. R: Fie Sx aria suprafet ¸ei cuprins˘ aˆ ıntre graficul funct ¸iei f .ˆ F (x) = G (t)|0 = G x3 − G (0) . G (t) = et . de unde inegalitatea cerut˘ a. x > 0. 9. 2 2 . Integrˆ and prin p˘ art ¸i. de unde: F (x) = 3x2 G (x) = 3x2 ex . avem: 1 + x2 1 0 2 1 xf (x) dx = − f (x) e−x 2 ex 2 1 0 + 1 2 1 0 e−x f (x) dx = 2 π f (1) − . 1 + x2 8 2 ex R: Se constat˘ a c˘ a f (0) = 0 ¸ si f (x) = . 0 x3 6 xf (x) 1 dx + 2e ex 2 1 0 2 ex π dx = . de 1 . x 1 1 1 R: f (x) = √ cos x + 2 cos 2 .

39 Dac˘ a f : R → R este o funct ¸ie continu˘ a¸ si periodic˘ a. rezult˘ a: f (0) < f (x) < f (1) etc. atunci: x+T T f (t) dt = x 0 f (t) dt.40 Fie In = 1 0 x 2n dx. R: Se integreaz˘ a pe [a. 1]. cu derivat˘ a continu˘ a. b] inegalitatea: f (x) ≥ 1. 9. Pentru x = 0 obt ¸inem C = 0 f (t) dt. rezult˘ 9. definit˘ a prin F (x) = x f (t) dt. b] → R o funct ¸ie derivabil˘ a. Din: f (x) > 0 pe R.38 Fie f : [a.37 Fie f : [0. f (x) = 0. b] . R: Se integreaz˘ a pe [0. de perioad˘ a T .41 Fie P (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn . 1] inegalitatea: [f (x) − a] [f (x) − b] ≤ 0. Se cere: 1+x 1) S˘ a se arate c˘ a pentru orice n ∈ N are loc inegalitatea: 0 ≤ In ≤ 2) S˘ a se calculeze lim In . b] o funct ¸ie continu˘ a pe [0. 1] → [a. 2 a se arate c˘ a dac˘ a: 9. 2 3 n+1 . 1+x 1+x = ln 2. a. 1) a. ∀x ∈ R. 2 2 9. atunci 0 0 f 2 (x) dx ≤ −ab. Deoarece F (x) = f (x + T ) − T a c˘ a F (x) = C .ˆ P (c ) = a0 + an a1 a2 + + ··· + . 3) Folosind identitatea: 1 − x + x2 − x3 + · · · − x2n−1 = s˘ a se arate c˘ a: n→∞ n→∞ 1 . 2n + 1 1 x 2n − .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA R: Fie f (x) = ln 129 ex + 1 . ∀x ∈ [a. lim 1− 1 1 1 1 + − + ··· − 2 3 4 2n ı. S˘ a se arate c˘ a: b − a < π . S˘ 1 1 f (x) dx = 0.ˆ ı. ∀x ∈ [a. f (x) ≥ 1 + f 2 (x) . pentru orice α ∈ R. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a c ∈ (0. x+ T R: Fie F : R → R. b] 1 + f 2 (x) ¸ si se ¸ tine seama de faptul c˘ a: − π π < arctg α < . 9.

cu derivata f [0. 1] → R o funct 1 6 0 f (x) dx = 2a + 3b + 6c.44 Fie f : [0. S˘ a se arate 9. S˘ a se arate c˘ a exist˘ a x0 ∈ (0. 1) a. exist˘ a c ∈ (0. x0 ∈ (0. din teorema de medie. ∞) → R care verific˘ 9.130 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 0 am prima formul˘ a de medie integralei R: Aplic˘ P (x) dx. 1) a. ı. 1]. 1] → R o funct ¸ie continu˘ a care satisface condit ¸ia: 1 0 1 0 f (x) dx = ı.ˆ R: Condit ¸ia din enunt ¸ se mai scrie: medie. a prin: g (x) = 6 f (x) − ax2 + bx + c . dar. 1) a.42 Fie f : [0. f (c) = c2 . cu derivat˘ a continu˘ a pe [0. 1] → R o funct ¸ie de dou˘ a ori derivabil˘ a. a se determine funct ¸iile continue f : [0. 1 0 1 1 f (x) dx = f (0) + f (0) + f (c) . 1]. rezult˘ a c˘ a exist˘ a 1 ı. x > 0. Pe de alt˘ a parte.ˆ ı. Se constat˘ a R: Fie g : [0.45 Fie f : [0.ˆ 9. 2 6 R: Se integreaz˘ a de dou˘ a ori prin p˘ art ¸i ¸ si se aplic˘ a teorema de medie. 1) a. 1) a. 0 g (x) dx = g (x0 ). se arate c˘ a exist˘ a c ∈ (0. S˘ a 3 f (x) − x2 dx = 0 ¸ si se aplic˘ a teorema de ¸ie derivabil˘ a. conform formulei de medie. 2 continu˘ a pe 9. 2 0 R: Avem: 1 0 f (x) dx = (x − 1) f (x)|0 − 1 1 0 (x − 1) f (x) dx.46 S˘ a egalitatea x sin 0 f (t) dt = x . f (x0 ) = ax2 0 + bx0 + c.ˆ 1 0 1 (x − 1) f (x) dx = f (c) 0 1 (x − 1) dx = − f (c) . 1] → R definit˘ 1 imediat c˘ a 0 g (x) dx = 0. 1 .43 Fie f : [0. 1+x . S˘ a se arate c˘ a exist˘ a c ∈ (0. 1) a.ˆ ı. ¸ie continu˘ a care satisface condit ¸ia: 9.ˆ ı. 1] → R o funct c˘ a exist˘ a c ∈ (0. 1 1 f (x) dx = f (0) + f (c) .

S˘ pentru care: c b b a a f (x) dx + b c f (x) dx = a xf (x) dx. 9. n ≥ 2. t a R: Fie funct a prin: F (t) = ¸ia F : [a. b) ¸ie continu˘ a pe [a. definit˘ f (t). 1 f (x) dx = 1 + 0 1 1 1 + + ··· + . g (x0 ) = 0. 1) a. derivabil˘ b b xf (x) dx = a a xF (x) dx = xF (x)|a − b b F (x) dx = b a b a a f (x) dx − F (x) dx. b) a. Se constat˘ a imediat c˘ a a.3 Integrale improprii ∞ 0 9. 2 3 n 1 − xn 0 . n ∈ N. 1] → R. deci dup˘ 9. cum (a2 + x2 ) α = 2n > 1 ¸ si M = 1. b] → R. 1] → R o funct ¸ie continu˘ a pe [0. 1) g (x) dx = 0. Deoarece |f (x)| x2n = I1 = 1 2n − 3 π . 1 − x0 S˘ a se arate c˘ a exist˘ a x0 ∈ (0.49 S˘ a se studieze natura ¸ si ˆ ın caz de convergent ¸˘ a s˘ a se calculeze integralele improprii: 1) In = dx ∗ n . a2 − x2 x2n n ≤ 1.48 Fie f : [0. 2a a 2 (n − 1) . F (x) dx = (b − a) F (c).ˆ ı. b] → R o funct a se arate c˘ a exist˘ a c ∈ (a. In = 2 In−1 . succesiv: b b a cu F (t) = f (x) dx. de unde f (x) = .ˆ ı. f (x0 ) = a prin: R: Fie g : [0. n ∈ N . a Conform teoremei de medie exist˘ a c ∈ (a. a > 0.ˆ ı. rezult˘ a c˘ a integrala este convergent˘ a. b]. b]. ∞). 2) In = (a2 + x2 ) a 0 xn √ dx.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a rezult˘ a: R: Din egalitatea dat˘ x 131 f (t) dt = arcsin 0 x 1 √ . definit˘ g (x) = f (x) − 1 + x + x2 + · · · + xn−1 . ∀x ∈ (0. ∀x ∈ [a. 1 0 a teorema de medie exist˘ a x0 ∈ (0. a > 0. 1] pentru care exist˘ a n ∈ N∗ a. Avem apoi: R: 1) Aplic˘ am Criteriul I. 1+x (1 + x) 1 + 2x 9.ˆ ı.47 Fie f : [a. Avem.

3) Convergent˘ a pentru α > 1 ¸ si I = 2. M = 2. Se obt ¸ine I = . sin4 x + cos4 x + sin2 x cos2 x R: 1) Efectu˘ am schimbarea de variabil˘ a x=π+u ¸ si obt ¸inem: I= −π du = 4 + 3 cos u ∞ −∞ t2 2π 2 dt =√ . 2 2 schimbarea de variabil˘ a t = tg x. 2 n ∞ 9. In = a2 In−1 . 2) Convergent˘ a¸ si I = √ . 3) I = 2 (1 + x ) 4 − x2 1 −1 x−1 √ dx.132 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 xn an ≤ √ . 2 ¸ si a doua √ 1 1 a α = pe intervalul [ 2. n ≥ 2. 1) I = 1 √ dx. 2) I = 4 − 3 cos x π π 0 dx . 3) Divergent˘ 2 5 9. se obt ¸ine: I=2 0 ∞ 2π 1 + t2 dt = √ . Deoarece |f (x)| (a − x) 2 = √ a a+x 1 an cum α = < 1 ¸ si M = √ . deci ambele integrale sunt convergente. rezult˘ a c˘ a integrala este convergent˘ a. 2 a −1 (α − 1) divergent˘ a pentru α ≤ 1. 3 x5 1) I = 0 dx . 2 1 a2 + 1 1 2) Convergent˘ a ¸ si I = ln 2 . Avem apoi: 2 a I1 = π n−1 . ∞).51 S˘ a se studieze natura ¸ si ˆ ın caz de convergent ¸˘ a s˘ a se calculeze integralele improprii: 1) I = 1 ∞ ∞ 1 √ dx. M = √ . Pentru prima integral˘ < 1. 3) I = 3 (1 + x2 ) 2 x ln x (1 + x2 ) 3 dx. 2) Aplic˘ am Criteriul II. 2) I = 0 arctg x dx. a). a¸ si I = ln 2. 2) I = x x2 − 1 9. 3) I = x x2 + 1 ∞ dx . xα 1 1 a √ R: 1) Scriem integrala ca sum˘ a de dou˘ a integrale.50 S˘ a se studieze natura ¸ si ˆ ın caz de convergent ¸˘ a s˘ a se calculeze integralele improprii: ln x dx. +7 7 π π ¸ si a doua pe . una pe 0. una pe intervalul 1. . π cu 2) Scriind integrala ca sum˘ a a dou˘ a integrale. 2) I = x (x + 1) 2 0 π R: 1) Convergent˘ a. a > 0. 4 2 t +t +1 3 ∞ ∞ 0 a calculeze integralele: 9.52 S˘ a calculeze integralele: 2π dx √ . pentru a doua 2 2 √ π integral˘ a α = 2 > 1.53 S˘ 1) In = 0 ∞ e−x xn dx. ∀x ∈ (0.

atunci integrala I este convergent x→∞ b ¸ si I = [f (0) − k ] ln . 7) I = a (x − a) (b − x) . 8) I = 3 2x + x2 + 1 + 5 3 + cos x (x − 2) 2 dx. 5) I = √ . integrala 3 2 (1 + x2 ) 2 π 1 este convergent˘ a. 2 2 si integrala improprie (integrala 9. a < b.55 Fie f : [0. ∞) ¸ lui Froullani): ∞ f (ax) − f (bx) I= dx. 7) Divergent˘ a. 6) I = (π + 2). 2) Deoarece 1) I = 0 1 ∞ e−αx cos (βx) dx. o < a < b. 7) I = (a + b). 5) I = 2 1 − x + 2 1 − x2 ∞ 1 −1 dx √ . π 9) Efectu˘ am schimbarea de variabil˘ a x = − 2t ¸ si obt ¸inem: 2 π π π 4 4 dt + 2 ln (sin t) dt + 2 4 ln (cos t) dt. dar α f (x) dx este convergent˘ 2) Dac˘ a exist˘ a lim f (x) nu este finit˘ x→∞ b orice α > 0. arctg x π x3 < . 2 α π π 33π . a ∞ a pentru a. 4) I = √ . 9) I = x ln x 1 0 ln (1 − x) dx. x 0 1) S˘ a se arate c˘ a dac˘ a exist˘ a lim f (x) = k ∈ R. 3) I = x ln2 x 5 3 x2 dx (x − 3) (5 − x) 1 0 3 . Integrˆ and prin p˘ art ¸i. 9) I = 0 π 2 ln (cos x) dx. 2) I = 0 1 e dx . α2 + β 2 2 3 3 3 6) Divergent˘ a. ∞) → R o funct ¸ie continu˘ a pe [0.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA b 133 ∞ 1 4) I = a dx b 1 (x − a) (b − x) x dx . 6) I = 3 x e √ x (1 + x) 2 dx. I = 2 ln 2 R: 1) I = 0 0 0 In ultima integral˘ a efectu˘ am schimbarea de variabil˘ at= π π − u. 8) I = 2. 4) I = 0 dx √ . 2) I = 1. a . 6) I = (2 − x) 1 − x2 4 x2 dx (1 − x2 ) 5 . obt ¸inem: I = − 1. 7) I = 1 dx √ . deci In = n!. 5) I = −1 √ ln (2 + 3 x) √ dx. atunci integrala I este convergent˘ a¸ si I = f (0) ln . Rezult˘ a I = − ln 2. 4 2 9. 8) I = 1 dx √ . 8) Divergent˘ a. α > 0. ∀x (0. 3) I = − . 9) I = 1. a < b.54 S˘ a calculeze integralele: R: 1) In = nIn−1 . 4) I = π . ∞). 2 8 √ π 1 5) I = 6 − 9 ln 3. 3) I = .

2) I = x e−a 2 ∞ 0 1 p + qe−ax ln dx. bt2 ]. atunci c1 → 0 ¸ deci: f (c1 ) → f (0). a. atunci c → 0.56 Folosind integrala lui Froullani. x avem: ∞ t f (ax) − f (bx) dx x = = ∞ at bt at f (u) du − u ∞ bt f (u) du = F (bt) − F (at) = u b f (u) du = f (c) ln . 9. 1] e avem o integral˘ a definit˘ a. Deci integrala dat˘ a este convergent˘ a. a. a. bt].134 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: 1) Pentru orice [t1 . Dac˘ a t → 0. 5) I = ln . s˘ a se calculeze: 1) I = 0 ∞ e−ax − e−bx dx. Pentru orice t ∈ (0. x p + qe−bx ∞ 0 ∞ 0 3) I = 0 ∞ x 2 − e−b x 2 x 2 dx. ∞) → R o primitiv˘ a a funct ¸iei pe (0. bt1 ] ¸ si c1 ∈ [at2 . q > 0.57 S˘ a se calculeze integrala lui Euler-Poisson: I = ∞ −x2 e dx. b > 0. ∞). b. b > 0. 4) I = sin ax − sin bx dx. f (x) 2) Fie F : (0. a. u a = at1 f (u) du− u f (u) du = f (c1 ) u si c2 → ∞. ∞). x arctg (ax) − arctg (bx) dx. Observ˘ am c˘ a pentru 2 2 2 ∞ ∞ x > 0 are loc egalitatea: 0 xe−x y dy = 0 e−y dy = I . t2 ] ⊂ [0. 6) I = ln . ∞) avem: 1 e−x dx < 1 e−x dx = . b > 0. a t1 → 0 ¸ cu c1 ∈ [at1 . iar f (c2 ) → k . 6) I = x b b p+q b ln . p. 0 1 2 ∞ ∞ R: Pe intervalul (1. iar pe intervalul [0. a p a a b π a 4) I = 0. a 2 b 9. 2) I = ln . x 5) I = 0 ∞ cos ax − cos bx dx. deci: f (c) → f (0). Dac˘ si t2 → ∞. u a cu c ∈ [at. ∞) avem: t2 t1 at2 f (ax) − f (bx) dx = x bt2 bt1 t2 t1 bt1 at1 f (ax) dx − x du − f (c 2 ) u t2 t1 bt2 at2 f (bx) dx = x du b = [f (c1 ) − f (c2 )] ln . 3) I = ln R: 1) I = ln . Putem scrie succesiv: I2 = = 0 I ∞ 0 ∞ e−x dx = 0 ∞ 0 2 ∞ Ie−x dx = 0 2 ∞ 0 ∞ xe−x 2 2 y dy e−x dx = 2 xe−x (y 2 2 +1) dx dy. . ab = 0.

de unde: 2 2 Cu schimbarea de variabil˘ a ix2 = u2 . 2) I (m. n) = (−1)! . and schimbarea de variabil˘ a t = x2 . π . y2 + 1 2 cos x2 dx. obt R: Efectuˆ ¸inem: Ic = 0 ∞ cos t √ dt. g˘ m+1 n! (m + 1) n+1 .58 S˘ Ic = 0 ∞ ∞ 0 135 1 2 ∞ 0 1 y2 + 1 ∞ 0 e−t dt dy = 1 2 ∞ 0 π dy = . Is = t ∞ 0 sin t √ dt. dx = (1 + xy ) (1 + x2 ) 2 (1 + y 2 ) 1 + y2 prin integrare. obt I2 = √ π Rezult˘ a c˘ aI= .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA ¸inem: Efectuˆ and schimbarea de variabil˘ a t = x2 y 2 + 1 . obt ¸inem: y I (y ) = 0 ln 1 + t2 t 1 + arctg t dt = (arctg y ) ln 1 + y 2 . g˘ asim: Ic − iIs = Ic = Is = 1 2 π .59 S˘ a se calculeze integralele: 1) I (y ) = 0 ln (1 + xy ) dx.4 Integrale cu parametri y 9. 2 1 (1 − i) 2 9. 2 a se calculeze integralele lui Fresnel: 9. Is = sin x2 dx. R: 1) Deoarece: I (y ) = ln 1 + y 2 + 1 + y2 y 0 ln 1 + y 2 y x + arctg y. Putem ˆ ıns˘ a scrie: Ic − iIs = ∞ 0 cos x2 − i sin x2 dx = e−ix dx. 2 2 2 (1 + t ) 1+t 2 1 0 2) Derivˆ and egalitatea xm dx = 1 asim de n ori ˆ ın raport cu m. I (m. n) = 1 + x2 1 0 xm lnn x dx. t ∞ 0 care sunt convergente.

 2 sin (xy ) 0. .136 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 9. 2) I (y ) = ln y + 1 + y 2 .60 S˘ a se calculeze integralele: 1) In (y ) = 0 ∞ dx (x2 + y ) n+1 . . β > 0. 2) I (k. k2 + y2 y Deci. 4) I (y ) = 0 x (1 + x2 )  π   − . . 2 and ˆ ın raport cu y . n ∈ N. y ) = arctg . |y | < 1. y > 0. . 4) I (y ) = ln (1 + y ). dx =  x  π  . . Pentru y = 0. y ) = 0 ∞ e−kx cos (xy ) dx = k . 3) I (y ) = 2) I (y ) = 2 ln 1 − y cos x cos x 0 0 π 2 ln y 2 − sin2 x dx. β ) = 2 ln α2 sin2 x + β 2 cos2 x dx. avem: R: 1) Derivˆ y2 y2 2 ∞ − −z y 2 x e I (y ) = −2 dz = −2I (y ) . y ) = ∞ 0 e−kx sin (xy ) dx. 2 2 9.62 S˘ a se calculeze integralele: π 1) I (α. α. y > 0. 1) I (y ) = 0 e π 2) I (y ) = 02 arctg (y sin x) dx. x 1 − x2 1 arctg (xy ) dx. y = 0. Pentru k = 0. 2 2 2 π π 3) I (y ) = ln y + 1 + y 2 . I n (y ) = 2 y 2 2y y 2 · 4 · 6 · · · · · (2n) 2y y 2) Pentru k = 0. dx = −2 e z2 2 x 0 0 y ˆ ın urma schimb˘ arii de variabil˘ a x = . avem: I (k. Deci I (y ) = e obt ¸inem C = I (0) = . De aici rezult˘ a: I (y ) = Ce−2y . x R: 1) Avem succesiv: π 1 π 1 · 3 · 5 · · · · · (2n − 1) π I0 (y ) = √ . y ) = 0 ∞ a se calculeze integralele: 9. z √ √ π π −2y π . avem: k I (0. y > 1. I1 (y ) = · n√ . I (k.61 S˘ y2 2 ∞ −x − 2 x dx. ∞ −x2 − 0 π 1 + y cos x dx . y > 0. 1 arctg (xy ) 3) I (y ) = 0 √ dx. y < 0. derivˆ and ˆ ın raport cu y ¸ si integrˆ and de dou˘ a ori prin p˘ art ¸i. √ .

R: Putem scrie: 1 Γ(p) = 0 xp−1 e−x dx + 1 ∞ xp−1 e−x dx. m. convergent˘ a dac˘ ap>0¸ . M2 1 p−1 . x→∞ 9. Fie apoi m2 . q ) = (m − 1)! (n − 1)! Γ (p) Γ (q ) . q ) = xp−1 (1 − x)q−1 dx + 1 xp−1 (1 − x)q−1 dx. pentru p > 0 ¸ si Γ (n + 1) = n!. Γ (p + q ) (m + n − 1)! R: Putem scrie: 1 1 2 B (p. cu e−1 < x1−p xp−1 e−x ≤ 1.64 S˘ a se arate c˘ a integrala lui Euler de prima spet ¸˘ a: 1 B (p. adic˘ a p > 0. fiind improprie de spet ¸a a doua. q ) = 0 xp−1 (1 − x)q−1 dx. Deci B (p. deoarece lim xα xp−1 e−x = 0. q ∈ R. 2 2 ∞ 0 137 9. S˘ a se stabileasc˘ a relat ¸iile: Γ (p + 1) = pΓ (p). S˘ a se si q > 0 ¸ stabileasc˘ a relat ¸iile: B (p. 2) I (y ) = π arcsin y . ∀q ∈ R. 1 . Atunci: pe marginile funct ¸iei x 2 0 < m2 ≤p−1 (1 − x)1−q xp−1 (1 − x)q−1 ≤ M2 . Rezult˘ a c˘ a prima integral˘ a este convergent˘ a dac˘ a p > 0. M1 marginile funct ¸iei (1 − x) q −1 pe 0. p ∈ R. q > 0 ¸ si B (m. 1 . ∀p ∈ R. q ) este si q > 0. 0 2 Fie m1 .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA R: 1) I (α. n) = . Prima integral˘ a este convergent˘ a dac˘ a 1 − p < 1. pe [0. Rezult˘ a c˘ a a doua integral˘ a este convergent˘ a dac˘ a q > 0. 1]. A doua integral˘ a este convergent˘ a pentru orice p. p. este convergent˘ a pentru p > 0 ¸ si divergent˘ a pentru p ≤ 0 sau q ≤ 0. Atunci: 2 0 < m1 ≤ x1−p xp−1 (1 − x)q−1 ≤ M1 .63 S˘ a se arate c˘ a integrala lui Euler de spet ¸a a doua: Γ(p) = xp−1 e−x dx. 3) I (y ) = π ln . p. este convergent˘ a pentru p > 0 ¸ si divergent˘ a pentru p ≤ 0. β ) = π ln α+β y + y2 − 1 . ∀p ∈ R. n ∈ N∗ .

138 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

t ∈ [0. y = a sin3 t. y = 1 + t2 . . 2π ] . y (t) = . y = ln . Atunci sin t cos t π L = π3 6 1 1 dt = ln 3. 1] .2 S˘ a se calculeze lungimile urm˘ atoarelor drumuri: t 1 + sin t π π 1) x = ln tg . t ∈ [0. t∈ . 2π ] . 0 10. deci 2 1+t 1 + t2 1 L= 0 t2 1 + dt = 1 + t2 1 + t2 1 dt = 1. 2 1 − sin t 6 3 2) x = 5 sin t − sin 5t. + sin2 t cos2 t 139 .1 S˘ a se calculeze lungimile urm˘ atoarelor drumuri: √ √ 1) x = ln t + 1 + t2 . 2) x = a cos3 t. y (t) = √ . R: 1) Avem x (t) = 1 1 .1 Lungimea unui arc de curb˘ a 10. y = 5 cos t − cos 5t. 0 si y (t) = 3a sin2 t cos t. t ∈ [0.Capitolul 10 Integrale curbilinii 10. 1 t R: 1) Avem x (t) = √ . deci 2) Avem x (t) = −3a cos2 t sin t ¸ 2π L = 3a 0 |sin t cos t| dt = 6a π 2 sin 2t dt = 6a.

y = a sin t. y (t) = −5 sin t − 5 sin 5t. t ∈ [0. y = t. t ∈ [0. t ∈ [−1. y = [sin (ln t) + cos (ln t)] . (C ) x = − t4 . y = t2 . 3) L = 8π 4 . 1] . 2 2 2 3) x = 3t − 6 sin t − t3 − 6t cos t.   4 4 4 3 z = tg t − t. x∈ y = 2 ln (cos t) . 2π ] . 2π ] . 3 6 . 1) I = C a se calculeze integralele curbilinii de primul tip. x = tg t. R: 1) L = a2 + b2 a (e − 1). 2) . √¸ie impar˘ 2) Deoarece ds = t6 + 1 dt. a 10. pe arcele de curb˘ a C .4 S˘ a se calculeze lungimile urm˘ atoarelor drumuri:   t. 2] . y = 3t2 − 6 cos t + t3 − 6t sin t. a. y = 1 − cos t. t ∈ [1. z = 2 ln (tg t) . 1] . . 3 10.140 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2) Avem x (t) = 5 cos t − 5 cos 5t. a > 0.5 S˘ R: 1) Deoarece ds = √ 1 + 4t2 dt. deci L=5 2 0 √ 2π √ 1 − cos 3t dt = 10 2π 0 |sin 3t| dt = 60 π 3 sin 3t dt = 40. avem 1 I= −1 t3 1 + 4t2 dt = 0. avem 2 I= 0 t2 t6 + 1 dt = 1 3 8 u2 + 1 du = 0 √ 4√ 1 65 + ln 8 + 65 . t ∈ − . 2] . t ∈ 0.2 Integrale curbilinii de primul tip xy ds. R: 1) L = 2. .3 S˘ a se calculeze lungimile urm˘ atoarelor drumuri: 1) x = eat (a sin bt − b cos bt) . 2) L = √ 2 3 . t ∈ [−2π. y = eat (a cos bt + b sin bt) .  x=√  π π π π y=√ ctg t. 1) . indicate: 10. t t 2) x = [sin (ln t) − cos (ln t)] . t ∈ [0. 2 3 3 2 2 4) I = C x y ds. (C ) x = a cos t. integrantul fiind o funct a¸ si intervalul de integrare este simetric fat ¸˘ a de origine. 2) L = 1. 4 π 3) I = C y (2 − y ) ds. 0 10. 1 2) I = C y 2 ds. (C ) x = t. b > 0. (C ) x = t − sin t.

t ∈ [0. t ∈ [0. (C ) x = t. (C ) x = et cos t. −1 x2 + y 2 + z 2 ds. t ∈ 0. y = r (sin t − t cos t) . C 1 1√ 3 2 8t . t ∈ [0. C x2 + y 2 ds. y = sin t. r] . (C ) x = r (cos t + t sin t) . y = t sin t. 3 ( a + b) 10. 4) I = + . 3) I = 42 5 15 1) I = 2) I = C 10. C r2 3 √ 1 + 4π 2 3 R: 1) I = − 1 . C |xy | ds. z = t. |sin 2t| dt = 5 2 0 0 π 7 am schimbarea de variabil˘ a deoarece funct ¸ia |sin 2t| este periodic˘ a. unde C = C1 ∪ C2 . 2π ]. y = r sin t. √ √ √ t 3 a2 + b2 2πb 3 aI = arctg .  x = r cos t. unde C este cercul de a a (1 + cos t). z = bt. pe arcele de curb˘ a C . t ∈ [0. 2π ] . y = et sin t. y = 3 2 4) I = C x2 + y 2 z ds. avem 2 π t I = 2 2 sin t sin dt = 4 2 0 4) Obt ¸inem: 2π π 4 2 sin2 t cos t dt = √ . a. Se obt 1) I = 2) I = 3) I = R: O reprezentare parametric˘ a a cercului C este: x = 10.8 S˘ a se calculeze integralele curbilinii de primul tip. π y = r − t. 2π ] . n x2 + y 2 ds. 1] . 2) I = R: 1) Deoarece ds = 3e dt. 4π ] . 3) I = 8ab a2 + ab + b2 . (C1 ) . indicate: C x2 + y 2 ds. b > 0. (C2 )   2 z = t. Efectu˘ 2 u = cos 2t ¸ si obt ¸inem: 3a5 1 3 5 3 1 − u2 du = I= 6 a . 2π ] . de perioad˘ a . y = b sin t. y = a sin t. t ∈ [0. t ∈ [0. y = a sin t. z = et . 3) I = C xy z ds. (C ) x = a cos t.6 S˘ a se calculeze integrala curbilinie I = ecuat ¸ie x2 + y 2 = ax. (C ) x = a cos t. indicate: x2 + y 2 ln z ds.9 S˘ a se calculeze integrala curbilinie I = C (x + y + z ) ds. z = 0. (C ) x = a cos t.7 S˘ a se calculeze integralele curbilinii de primul tip.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 3) Deoarece ds = (1 − cos t) + sin2 t dt = 2 sin 2 141 t dt. (C ) x = t cos t. 2 2 ¸ine I = 2a2 . t ∈ [0. 2 2 3 2 0 π 5 3 a 7 2 sin7 2t dt. z = t2 . 2e + 1 . 1] . 1] . cu:    x = 0. . 2) I = 2πa2n+1 . rezult˘ 9 ab a √ √ 5 4 3 8 2 . t ∈ [0. 2 70 −1 3a5 I= 7 2 10. pe arcele de curb˘ a C . t ∈ [0.

2 3 3) ρ (x. (C ) x = t. y = √ cos t.11 S˘ a se calculeze masa M firului material cu densitatea liniar˘ a ρ (x. (C ) x = R cos3 t. G R. y. 2π ] . √ 3) ρ (x. . y = R sin3 t. z ) = 4 2y. (C ) x = R (t − sin t) . π ] . z = t . R: 1) M = + 5 100 8 2 3 √ 2 15 3) M = + ln 2 . G 2 2 5 5 R: 1) M = πR. z = t. R > 0. 2) M = 4R. y = R: Deoarece ds = M= √ 1 + t2 dt. y = t2 . 1] . R > 0. y = R sin t. 2 1 1 + t2 dt = √ 7√ 1 1 2 + ln 1 + 2 − . t ∈ [0. 2y 2 + z 2 ds. (C ) x = t8 . z = a sin t. z ) = 2y. ln 2] . t ∈ [0. R . y ) = 1. 2π ]. (C ) x = ch t. care este imaginea curbei: (C ) x = t. t ∈ [0. π 4) ρ (x. R . G 0. . Se obt 10. y = R (1 − cos t) . z = t3 . y = t8 . 1] . y = R (1 − cos t) . t ∈ [0. t ∈ 0.12 S˘ parametrice urm˘ atoare: √ √ 3 11 3 1 1) ρ (x. y. R > 0.13 S˘ a se calculeze masa M ¸ si centrul de greutate G ale firelor materiale cu densitat˘ a¸ tile liniare ¸ si reprezent˘ arile parametrice urm˘ atoare: 1) ρ (x. π 3 3 √ 3 2 2 3 R. R . y ) = 1. t ∈ [0. 2 2 ¸ine: I = 2πa2 .10 S˘ ecuat ¸ie x2 + y 2 + z 2 = a2 . 1] . 4) M = R. (C ) x = R (t − sin t) . 3) M = 2R 2Rπ .142 R: I = 2 + GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ 2 r2 . π ] . unde C este cercul de a a R: O reprezentare parametric˘ a a curbei este: x = √ cos t. z ) = x. 2) M = 3 3 − 1 + ln . 6 2 3 a se calculeze masele firelor materiale care au densit˘ a¸ tile liniare ¸ si reprezent˘ arile 10. y. 8 2 3 √ 1 1 2) ρ (x. 2 16 10. y = sh t. √ 11 3 3+2 3 1 √ 3 ln 11. (C ) x = R cos t. y ) = y. y ) = 1. G Rπ. 2) ρ (x. t ∈ [0. y = x. t ∈ [0. R > 0. t ∈ [0. avem (1 + t) 0 1 2 t . C a se calculeze integrala curbilinie I = 10. 2 2R 4 4 . y ) = 1 + x.

3) I = π − . 2). 1] . t ∈ [1. 2) M = 7. 2]. (C2 ) x = 2 − t.17 S˘ a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C (x + y ) dx−(x − y ) dy . 2) ρ (x. t ∈ [−1. 0 10. 2π ] . 4) I = . (C ) 3 x x2 + y 3 y 2 10. t ∈ 0. . . (C ) x = a cos t. (C3 ) x = 0. y = t. z ) = 2 √ 68 R: 1) M = 2π a2 + b2 . (C ) x = ln 1 + t . y = 2 − t. √ |z | . R: I = 35 . dy = 3t2 dt. t ∈ 0. ˆ ınchis˘ a¸ si orientat˘ a pozitiv. (C ) x = 4t5 . B (0. t ∈ [0. y = 15 t4 . C (2. unde C este curba simpl˘ a. t ∈ [0. x=√ 2) I = C (arcsin y ) dx + x3 dy. dy = 2 cos t dt. y = 1 − t2 . cu: (C1 ) x = t. √ . y = a sin t. (C ) x = cos t. B (3. indicate: 1) I = xy dx − y 2 dy. (C ) x = t2 . √ √ π 4) I = C x2 y dy − xy 2 dx.15 S˘ a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea. 3π 3π √ r 3 r. y = sin t. y = 2arctg t − t. unde C este curba simpl˘ a. z = bt.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 143 a se calculeze masa M ¸ si centrul de greutate G ale firelor materiale cu densi10. y = 2 sin t. t ∈ − . t ∈ [0. z ) = 1. G (0. t ∈ [0. C y = r sin3 t. 1]. 21 8 π ¸inem I = π . ˆ ınchis˘ a¸ si orientat˘ a pozitiv. t ∈ [0. care are drept imagine dreptunghiul cu vˆ arfurile ˆ ın punctele A (1. 0. A (1. y = t3 .14 S˘ tat˘ a¸ tile liniare ¸ si reprezent˘ arile parametrice urm˘ atoare: 1) ρ (x.16 S˘ a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea: 1) I = π x = r cos3 t. y. 2) I = − 2. 7 15 10. √ π π 2) I = C 1 − x2 dx + x dy. z = 2t3 . 1] . 2 C 1 0 R: 1) Deoarece: dx = 2t dt. 16 8 R: 1) I = 10. 2) Deoarece: dx = − sin t. 2]. 2 . avem: I = 1 2t6 − 3t8 dt = − . 0 . bπ ). pe arcele de curb˘ a C . . care are drept imagine triunghiul cu vˆ arfurile ˆ ın punctele O (0.18 S˘ a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C 2x dy − 3y dx. Incˆ 2 (−2 + t) dt = −2. 1] . 2 −t. 1). y. 2 2 2 x 3) I = C ye dx. (C ) t ∈ [−1. 0). (C ) x = cos t. R: Avem: C = C1 ∪ C2 ∪ C3 .3 Integrale curbilinii de tipul al doilea 10. 5) ¸ si ambele capete ˆ ın punctul A. 2) ¸ si ambele capete ˆ ın origine. 1). 1] . obt 3 4 x2 dy − y 2 dx √ . y = 2 1 at: I = 0 2t dt + 1 (−4 + 2t) dt + t. G 0.

a. R: 1) Deoarece: dx = t sin t dt. 0). 2) I = −2πa (a + b).  x = a cos t. 4). 0) ¸ si A (2. B (2. situat ˆ ın primul domeniului plan delimitat de curbele: y 2 = 8x. pe arcele de curb˘ a C .0 . (C )  z = bt. 2π ] . y = b sin t. 3 9 3 243 a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea. 2) I = C (y − z ) dx + (z − x) dy + (x − y ) dz. R: I = −1. t ∈ [0. Se obt ¸ine I = −2πab. care are drept imagine triunghiul cu vˆ arfurile ˆ ın punctele A (−1.20 S˘ a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C ydx − (x − a) dy . 1) ¸ si ambele capete ˆ ın punctul A. y = t sin t + cos t. x2 + y 2 + z 2 = 2t2 + 2t + 2. A . 1). t ∈ [−π. −1). 1) I = C y dx − x dy + x2 + y 2 + z 2 dz.23 S˘ cate:   x = −t cos t + sin t. 15 2 10. √ 1 80 1 2 2 R: Vˆ arfurile conturului sunt: O (0. care are drept imagine conturul unde C este curba simpl˘ si y = 0. π ] . 9x2 + y 2 = 1 ¸ cadran. dz = dt. ˆ ınchis˘ a¸ si orientat˘ a pozitiv. ˆ ınchis˘ a¸ si orientat˘ a pozitiv. 10. C (2. Se obt ¸ine I = − .22 S˘ a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x − y 2 dx + 2xy dy . −1). care are drept imagine elipsa: y2 (x − a) + 2 = 1. 10. se obt ¸ine I = π 3 + π 2 + 2π . |y |} unde C este curba simpl˘ a. dy = t cos t dt. B . .  z = t + 1. R: I = − 56 . D (−1. y = a sin t. unde C este arcul din parabola y = x2 cuprins ˆ ıntre punctele O (0. π ]. . max {|x| . (C ) t ∈ [0. ˆ ınchis˘ a¸ si orientat˘ a pozitiv. R: O reprezentare parametric˘ a a curbei C este: x = a (1 + cos t).19 S˘ a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I= C dx + dy . indi10. unde C este curba simpl˘ a.144 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 10. b > 0 2 a b ¸ si ambele extremit˘ a¸ ti ˆ ın origine. a.21 S˘ a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I = C x2 − y 2 dx.

3) (2. 2) I = C z a2 − x2 dx + xz dy + x2 + y 2 dz. t ∈ [0. 2 2 R: O reprezentare parametric˘ a a curbei C este: a 2a a a a (C ) x = √ cos t + √ sin t. 2). y = e−t  x = a cos t.25 S˘ a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I= C y 2 + z 2 dx + z 2 + x2 dy + x2 + y 2 dz. . 3 10. 2. √ 15 2 R: I = . y = √ sin t.2) (2. t ∈ 0. R: 1) I = 1 2 1 1 a2 b e + − . (C )  2 z = bt.4 Independent ¸a de drum a integralelor curbilinii 10. 0.27 Constatˆ and ˆ ın prealabil c˘ a expresia de sub semnul integral˘ a este o diferent ¸ial˘ a exact˘ a.1) 2) I = 4) I = y 2 ex dx + 2yex dy. unde C este curba simpl˘ a de ecuat ¸ii: (C ) ˆ ın punctul A a a √ . x2 + y 2 + z 2 = a2 . z = 2 t. unde C este curba simpl˘ a care are drept imagine segmentul [AB ] cu: A (−1. − √ .1) (2. (0. 2 10. indi10. z = √ sin t − √ cos t. iar primul cap˘ at ˆ ın A. (x + 3y ) dx + (3x + y ) dy.26 S˘ a se calculeze integrala curbilinie de tipul al doilea I= C (y − 2z ) dx − (z − x) dy + (2x − y ) dz. 1) I = C x dx + xy dy + xyz dz. −1) ¸ si B (2. 2 6 6 6 2 4a2 Se obt ¸ine I = √ . (0. 2 e 2 2 10. 2) I = (π − 1). s˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale curbilinii.0) 1) I = (2.1) 3) I = 2xy dx + x2 dy. cu a > 0 ¸ si ambele capete x − y + z = 0. −1. pe arcele de curb˘ a C . 2π ] .24 S˘ cate: √ .0) . t ∈ [0. (1. 1] .3) y dx + x dy. ˆ ın care s-au specificat numai capetele curbei de integrare: (1. (C ) x = et . √ π y = a sin t.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 145 a se calculeze integralele curbilinii de tipul al doilea.

y. adic˘ a dU = dx + x dy ¸ 41 2) I = −4. 1.3. y ) = xy este o primitiv˘ a a expresiei diferent ¸iale y dx + x dy . rezult˘ a c˘ a valoarea integralei ∂x ∂y nu depinde de curba rectificabil˘ a cu capetele ˆ ın punctele (2. 3.4) x dx − y 2 dy + z dz. 3) I = x2 + y2 + z2 . s˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale curbilinii.2) (0. ˆ ın care s-au specificat numai capetele curbei de integrare: (5. 4) I = x dx + y dy + z dz . A3 (2.−2) 2) I = (1 2 .0.2) 1 2 (3. avem: ∂Q ∂P ∂R ∂Q ∂P ∂R = = x. Fie A1 (2. si deci I = U (1. 1) = 1. 3) I = 4. A4 (2. 1). 0). 3] . x2 + y 2 (−3.1) 1) I = (3.12) (9. 1. y.−1.2) (x2 + y 2 + z 2 ) 2 R: 1) Cum: P (x. 0).1. y ) = x ¸ si (C1 ) x = −t.2) y2 (x − y ) 2 dx − x2 (x − y ) 2 dy. ˆ ın care C1 are A2 (1. 2 10. si (C2 ) t ∈ [−2.1.5) yz dx + xz dy + xy dz.−2) (3 y x dx + dy. ˆ ın care s-au specificat numai capetele curbei de integrare: (2. Se observ˘ a u¸ sor c˘ a funct ¸ia U (x. 1).−2. −1 3 Obt ¸inem: I = C y dx + x dy = C1 y dx + x dy + C2 y dx + x dy = − −2 dt + 1 dt = 1. 4) I = ln 3. ∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y deci expresia de sub semnul integral˘ a este o diferent ¸ial˘ a exact˘ a¸ si integrala curbilinie nu depinde de drum. −1] ¸ y = 1. Alegem pentru integrare curba simpl˘ a C = C1 ∪ C 2 .3. z ) = xy . iar C2 are ca imagine segmentul A2 A3 paralel cu axa Oy . 4) I = 1 . 1 + xy 1 + xy R: 1) I = ln 13 .146 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS ∂P ∂Q = = 1. si A3 (3. Alegem pentru . A2 (2. 4) I = 4.4. s˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale curbilinii.28 Constatˆ and ˆ ın prealabil c˘ a expresia de sub semnul integral˘ a este o diferent ¸ial˘ a exact˘ a. y = t. 3 (1. t ∈ [1. y ) = y . Q (x. avˆ and reprezent˘ arile parametrice: R: 1) Cum P (x. = = y. z ) = xz . 3) I = . y.1) (2. z ) = yz .0) 2) I = (1. 3) − U (2.4) x dx + y dy . Q (x. 3).0) (3. Fie A1 (1. y 3) I = (1. x dx + y dy + z dz (0. 3.0) 1 y dx + x 2 x dy. R (x. 2) I = 2. = = z. 1).29 Constatˆ and ˆ ın prealabil c˘ a expresia de sub semnul integral˘ a este o diferent ¸ial˘ a exact˘ a. 5 10. x = 1. 1) ¸ ca imagine segmentul A1 A2 paralel cu axa Ox.3) 1) I = (1. 1) ¸ si (1. 0).

31 S˘ a se calculeze. 3) 8 .3) (2. t ∈ [0. ˆ ın care s-au specificat numai capetele curbei de integrare: (5.1. y = a (2 sin t − sin 2t).1. 2π 0 3a 3a2 sin2 2t dt. 3] . ∞). (1.  x = 2.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 147 Obt ¸inem: I = ın care C1 are ca imagine segmentul A1 A2 paralel integrare curba simpl˘ a C = C1 ∪ C2 ∪ C3 . z z z 4) I = (−1. cu ajutorul integralei curbilinii. 2) I = √ 2 10 . t ∈ [0. 1] . t ∈ (0. t ∈ [0. 3) Cardioida: x = a (2 cos t − cos 2t).5 Calculul ariei cu ajutorul integralei curbilinii 10.1) x xy y dx + dy − 2 dz. (C2 ) y = t.2) 1) I = −yz dx + zx dy + xy dz (7.  x = 2. z = 0. avˆ and reprezent˘ arile parametrice:     x = t.6. 3) I = 5 2. y = . ˆ cu axa Ox.3. t ∈ [0.30 Constatˆ act˘ a. 3at 3at2 4) Foliul lui Descartes: x = . 3 15 and ˆ ın prealabil c˘ a expresia de sub semnul integral˘ a este o diferent ¸ial˘ a ex10. 2) I = y 2 z 2 dx + 2x2 z dy + 2x2 y dz (2x + yz ) 2 . 2π ]. y = b sin t. 3) I = 7. 2 3 2 10. avem A = 2) Deoarece x dy − y dx = A = 6πa2 .3. (C3 ) y = 3. y = 1. 2 1 2 2π 0 ab dt = πab.5) z (dx + dy ) − (x + y ) dz .2. 2π ]. 2) I = . s˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale curbilinii. 2] .2. C2 are ca imagine segmentul A2 A3 paralel cu axa Oy .2. y = a sin3 t.3) (x − yz ) 2 . 2π ). (C1 )    z = 0. t ∈ [1.4) 3) I = (−1. aria domeniului plan m˘ arginit de: 1) Elipsa: x = a cos t. t ∈ [1. 4) A = 3a2 . 1 + t3 1 + t3 R: 1) Deoarece x dy − y dx = ab dt. avem A = 4 8 sin2 2t dt = 3πa2 . 2) Astroida: x = a cos3 t. 2 1 0 dt + 3 1 0 dt + 1 0 6 dt = 6.1) (2.1) (2. z = t. 4) I = . C3 are ca imagine segmentul A3 A4 paralel cu axa Oy . x2 + y 2 + z 2 + 2xy 2 9 π R: 1)I = − . 4) I = .

148 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS .

2 2 2) Domeniul D este un dreptunghi.Capitolul 11 Integrale multiple 11. unde: D = (x. x. 4) I = (e − 1) (eπ − 1). Aplic˘ am formula de reducere la integrale iterate.1 S˘ a se calculeze integralele duble: 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = 5) I = ¸ia de sub semnul integral˘ a este continu˘ a. 0 ≤ x ≤ . unde: D = [0. D 1 + sin x sin y 2 2 π π . unde: D = [0. 2 8 3) I = π 4 0 dx π 4 0 cos2 x + sin2 y dy = π 1 2 π . D 2 2 x dxdy. 0 ≤ x ≤ 1. R: 1) Funct Aplic˘ am formula de reducere la integrale iterate. Avem mai ˆ ıntˆ ai. 1] × [0. 1] . π π cos y dxdy. π ] × 0. 0 ≤ x ≤ . y ) . unde: D = {(x. 5) I = . y ) . 9 3 ln 3 − 4 ln 2 − . x ˆ ın ordinea x. cos2 x + sin2 y dxdy. 0 ≤ y ≤ . 0 ≤ y ≤ D 4 4 π x+sin y e cos y dxdy. Avem: 1 2 1 I= 0 dx 1 ln (x + y ) dy = 0 [(x + 2) ln (x + 2) − (x + 1) ln (x + 1) − 1] dx. y ) . 16 12 149 . D 1 + y2 D 11. efectuˆ and schimbarea de variabil˘ a t = tg : 2 deci I = π 2 0 cos y dx = 1 + sin x sin y π 2 π 2 1 0 1 + sin y 2 cos y dt π = 2arctg − 2y = − y. unde: D = (x. Domeniul D este un dreptunghi. 0 dy 0 cos y dx = 1 + sin x sin y 0 π 1 − y dy = π 2 . . 1 ≤ y ≤ 2} . y . ˆ ın ordinea y . t2 + 2t sin y + 1 cos y 2 π 2 Apoi.1 Integrala dubl˘ a ln (x + y ) dxdy.

D (x + y + 1) y dxdy √ 4 π 2+ 2 √ R: 1) I = ln .3 S˘ a se calculeze integralele duble: 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = D 3 . 4 2 12 11. y ) . x2 + y 2 ≤ 2x . 1 + y2 3 1 1 . 2) I = 3 ln 3 − 4 ln 2. y ) . 3) I = 2. x ∈ [0. x2 + y 2 ≥ 1. D dxdy 2 . y ) dy . x+y 2 x dy. 4) I = π. 2) I = − . x ≥ 0 . × [0. unde: D = [0.150 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 11. 2] . y ∈ [−2.5 S˘ 1 x 1 √ x 1) I = −1 dx −x xdy. 1] × [0.2 S˘ a se calculeze integralalele iterate: 1) I = 3) I = R: 1) I = 1 0 dx dx 1 0 1 0 x3 + 2xy dy. y dy. 1. 4 R: 1) D este un domeniu simplu ˆ ın raport cu axa Oy : D = {(x. 1] × [0. 1] . unde: D = [0. (1 + x2 + y 2 ) 2 π x2 y cos xy 2 dxdy. 1) D = (x.4 S˘ pentru urm˘ atoarele domenii: D f (x. 2) I = 0 dx x2 √ xy dy. unde: D = 0. − 2 √ 2x−x2 2x − x2 ≤ y ≤ 2x − x2 . y ). 1] × [0. x2 + y 2 ≤ 4. 2]}. 1 + x2 y 2 2) I = 4) I = 2 1 1 0 dx dx 1 0 1 0 1 −1 1 dy. √ 2 4−y dy √ 1 2 f (x. 2] . y ). 3) I = R √ dy − −R √ R 2 −y 2 R2 −y 2 3x2 y 2 dx. ın raport cu axa Ox: 2) D este un domeniu simplu ˆ D = {(x. 16 3 1+ 3 a se transforme integrala dubl˘ aI= 11. y ) dx. unde: D = [0. deci I = 0 dx −√2x−x2 f (x. 4) I = ln . a se calculeze urm˘ atoarele integrale iterate: 11. y ) dxdy ˆ ın integrale simple iterate. 3) I = π − ln 2. D 2 2 xy x ye dxdy. 2]}. . 2) D = 1 (x. deci I = 2 −2 1− 4 y 1 1 − y2 ≤ x ≤ 4 4 − y 2 .

D y ln x dxdy. x + y = 1. √ x2 dxdy . y ) . y = x. 2) I = . y = 2. y = 1. arcsin D x3 1 dxdy. + 3 2 11. A (1. y ≤ 2x. y = 1. B (1. x2 + (y − 1) ≤ 1. y ≤ x2 . y = x. y = x. 3) I = 15 2. unde D este interiorul triunghiului cu vˆ arfurile ˆ ın punctele indicate: 1) I = 2) I = x dxdy. D dxdy √ .10 S˘ a se calculeze integralele duble pe domeniul D m˘ arginit de curbele indicate: 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = D (x + y ) dxdy. m˘ arginit de curbele de ecuat ¸ii: y = 2 − x2 ¸ R: I = 64 . A (2.9 S˘ a se calculeze integralele duble: 1) I = 2) I = 3) I = (1 − y ) dxdy. 15 3 11. y = 1. y + 4x ≤ 24 . x = 3. x ≥ 0 . 0) . x = y 2 . 5) . 4) I = (ln 4 − 1). D (cos 2x + sin y ) dxdy. 0) . y = 3 2. y = x. y ) . y = x2 .7 S˘ a se calculeze integralele duble pe domeniul D m˘ arginit de curbele indicate: 1) I 2) I 3) I 4) I 5) I R: 1) I = = = = = = (x + 2y ) dxdy. |x| + |y | ≤ 1} . y ) . D 3x2 − 2xy + y dxdy. xy = 1. y = x2 . x = 0. x = 0. x = 2. 15 11. 2) I = 3 √ π 3 . y 2 ≤ 8x. y = 0. unde: D = (x. unde D este domeniul plan si y = 2x − 1. x = 0. y = 2.8 S˘ a se calculeze integralele duble pe domeniul D. C (4. 3) I = . y = x. π 8 − 2 151 11. . unde: D = (x. 1) . y = x2 . D y 4 . B (7. 2) I = . 4x2 − y 2 dxdy. D D √ 244 1 5 76 π+1−2 2 . (|x| + |y |) dxdy. 4x + 4y = π.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 4 4 R: 1) I = . D D 1 R: 1) I = 26. x √ = 0. 3) . unde: D = {(x. 2) . 5) I = 3 21 8 4 11. y = −1.6 S˘ a se calculeze integrala dubl˘ a: I = D (x − y ) dxdy . x = 2. y = 2x. y = 4. x2 + y 2 dxdy. x + y = 0. O (0. D x D 2 R: 1) I = √ 1 4 . D x2 + y2 √ x + y dxdy. 2) I = 5. 3) I = 2R6 3 27 π 2 sin2 t cos4 t dt = π R6 .

y ) . unde: D = 0. I = J (α) = π2 1 2 − (arccos α) . cos x R: Integrˆ and ˆ ın ordinea y . putem scrie: D= deci A = dxdy = D (x. 4). y ) . 20 6 4 π dxdy . 8 2 11.152 R: 1) I = GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ π 3 1 √ . 2) I = 2 − ln 1 + 2 . y = cos 2θ. 4] . − b a a2 − x 2 ≤ y ≤ b a a2 − x2 . 45 x2 y2 + 2 = 1. sin 2θ 1 + t2 tg2 θ de unde. avem: π α dy = I = 2 dx 0 0 1 + y cos x α 0 ln (1 + α cos x) dx = J (α) .12 S˘ si a se calculeze aria domeniului plan m˘ arginit de parabolele: y 2 = 10x + 26 ¸ 2 y = 10 − 6x. 1) . × [0. α] 1 + y cos x 2 D a se calculeze 11. si (−1. −4) ¸ simplu ˆ ın raport cu aza Ox. x ∈ [−a. avem R: Considerˆ D= deci A= D (x. a] .13 S˘ a se calculeze aria domeniului plan m˘ arginit de elipsa and domeniul simplu ˆ ın raport cu axa Oy . 3) I = . obt 2 1 0 I= 0 dy 0 π 2 1 arccos α dx = −2 π2 sin 2θ dθ 1 + y cos x 4 2 d (ttg θ) .11 S˘ I= ¸ si apoi s˘ a se deduc˘ a valoarea integralei: α J (α ) = 0 ln (1 + α cos x) dx. Considerˆ and domeniul R: Parabolele se intersecteaz˘ aˆ ın punctele: (−1. 2 a b dy 10−y 2 6 y 2 −26 10 11. 4 −4 y 2 − 26 10 − y 2 ≤x≤ . 10 6 dx = 1024 . 4) I = 30. cos x Schimbˆ and ordinea de integrare ¸ si punˆ and tg α x ¸inem: = t. y ∈ [−4. b√ 2 2 a −x b dxdy = dx a dy = 2 b √ a −a a2 −x2 − a a a −a a2 − x2 dx = πab. . x. α ∈ (0.

cum J (r. y ) . 4 11. R: V = a 0 dx x 0 √ 1 a2 − x2 dy = a3 . unde: D = (x.16 S˘ a se calculeze volumul corpului m˘ arginit de planele x = 1. θ) = r. situat ˆ ın primul octant. θ) . x2 + y 2 ≤ a2 . y ) . 11. 6 a se calculeze volumul corpului m˘ arginit de planele de coordonate. x ∈ [0. y = r sin θ. y = 0. 1]} ¸ si deci 1 x V= D (x2 − y 2 ) dxdy = dx 0 −x (x2 − y 2 )dy = 1 . x2 + y 2 ≤ 4 . avem: I= D r2 drdθ. ax ≤ x2 + y 2 ≤ 2ax . 2 . 3 11. 3 x2 y2 z2 + + = 1. x ∈ [0. y ) . z = 0 ¸ si paraboloidul hiperbolic z = x2 − y 2 . 2π ]} 2π 0 ¸ si deci: I = 2 0 dr r2 dθ = 16 π . −x ≤ y ≤ x. R: D = {(x. θ ∈ [0. D a2 − x2 − y 2 dxdy. 2 2 a b 3 a se calculeze. z = 0 ¸ si cilindrul x2 + z 2 = a2 . D x2 + y 2 dxdy.18 S˘ a se calculeze volumul corpului m˘ arginit de elipsoidul v u u t R: V = 8 a 0 b dx 1− 0 x2 2 2 a2 c 1 − x − y dy = 4 πabc. D R: 1) Trecˆ and la coordonate polare x = r cos θ.14 S˘ x + y = 0. x ≤ 0 . a2 b2 c2 11. unde: D = {(r. trecˆ and la coordonate polare. unde: D = (x. R: A = 1 . 1]} ¸ si deci: V= D (2x2 + y 2 + 1) dxdy = 0 1 dx 0 1− x (2x2 + y 2 + 1) dy = 3 .15 S˘ 1¸ si paraboloidul eliptic z = 2x2 + y 2 + 1. y ) .19 S˘ 1) I 2) I 3) I 4) I = = = = D x2 + y 2 dxdy. y ) . 0 ≤ r ≤ 2. unde: D = (x. urm˘ atoarele integrale duble: 11. planul x + y = 11. 0 ≤ y ≤ 1 − x. 2) I = 3 a 0 dr 3π 2 π 2 r sin r2 dθ = 1 π 1 − cos a2 .17 S˘ a se calculeze volumul corpului m˘ arginit de planele y = x.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 153 a se calculeze aria domeniului plan m˘ arginit de curbele de ecuat ¸ii x = y 2 − 2y . unde: D = (x. x2 + y 2 ≤ ax . sin x2 + y 2 dxdy. R: D = {(x. y ) .

x2 + y 2 = π . 9 0 11. y = βx (0 < α < β ) ¸ y R: Efectu˘ am schimbarea de variabile: u = xy .20 S˘ a se calculeze integrala I pe domeniul D m˘ arginit de curbele de ecuat ¸ii indicate: 1) I = 2) I = π2 2 . unde: D = (r. avem: J (u. xy = b (0 < a < b).22 S˘ a se calculeze aria domeniului plan m˘ arginit de curbele de ecuat ¸ii: xy = a. Deoarece x 1 J (u. D sin x2 + y 2 dxdy. 9 0 4) Trecˆ and la coordonate polare avem: π 2 dθ 0 2a cos θ a cos θ I= 7 r dr = a3 3 2 π 2 cos3 θdθ = 14 a3 . 2π ] ¸ si deci: 3 π D R: 1) Trecˆ and la coordonate polare avem: D = 2π I= D sin r drdθ = 0 dθ π sin r dr = 3π. y = 3x. 2 2 ¸ si deci: I=2 0 π 2 dθ 0 a cos θ r 2 a2 − r2 dr = a3 3 π 2 1 − sin3 θ dθ = 1 a3 (3π − 4) . si situat ˆ ın primul cadran. x + y2 = π2 . 11. θ ∈ − . π × [0. v ) = . x2 = αy . 9 x2 + y 2 dxdy. xy = 2. v 2 α 11. y = αx. 0 ≤ r ≤ a cos θ. xy = b (0 < a < b).21 S˘ a se calculeze aria domeniului plan m˘ arginit de curbele de ecuat ¸ii: xy = a. y = uv .154 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 3) Trecˆ and la coordonate polare avem: I= D r π π a2 − r2 drdθ. v ) = . avem: 2v A= D dxdy = D 1 b−a β dudv = ln . v 2v 2) Efectu˘ am schimbarea de variabile: x = √ Rezult˘ a I = ln 3. x2 = βy (0 < α < β ). y = x. θ) . v = . xy = 1. R: A = b−a β ln . D = [a. 3 α . β ]. 3 √ u 1 . b] × [α.

45 . unde: D = (x.26 S˘ a se calculeze volumul corpului limitat de suprafet ¸ele de ecuat ¸ii z 2 = xy . (x. 3) I = 2π 3. 2 3 9 R: 1) I = 2 14 4 a3 1 πab. avem: 3 2 D = (r. cu ∆ = {(u. √ √ √ R: Dac˘ a D = (x. y ) . x + y ≤ 1 . 2) Trecˆ π− and la coordonate polare. D D R: 1) I = 2π . D ln x2 + y 2 dxdy. y ) . y ) . y ) . unde: D = = (x. unde: D = (x. 0 ≤ u ≤ 1 − v. x + √ y = 1. ax ≤ x2 + y 2 ≤ a2 .24 S˘ a se calculeze integralele duble urm˘ atoare. asim: V = cum J (u. 4) I = 3 5 3 3 11. x ≥ 0. 1 ≤ x2 + y 2 ≤ 4 . unde: D = (x. e2 ≤ x2 + y 2 ≤ e4 . y ) . g˘ 4 3 1 0 √ √ r3 √ drdθ = 4arctg 2 − 2 ln 3. D 4 − x2 − y 2 dxdy. y ≥ 0 . 4 − r4 v 2 (1 − v ) dv = 3 1 . unde: D x2 + y 2 dxdy. unde: D = x2 + y 2 dxdy. unde: D = (x. y ) . y ) . x2 + y 2 ≤ 4 . 2) I = πa5 . y ) . 1 ≤ x2 + y 2 ≤ e2 . unde: D = x2 + y 2 dxdy. z = 0. 0 ≤ r ≤ 2 . v ) ∈ ∆. atunci V = D xy dxdy . y ≥ 0 . x2 + y 2 ≤ a2 . y = v . unde: D = (x. π 2 14 3 − . a2 b2 (x2 + y 2 ) dxdy.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 155 a se calculeze integralele duble urm˘ atoare. π 2 x2 + y 2 dxdy 1 . y2 x2 + ≤1 . 3) I = π . Efectuˆ and schim2 2 barea de variabile: x = u . 4) I = πe2 3e2 − 1 . π 2 ≤ x2 + y 2 ≤ 4π 2 . ax ≤ x2 + y 2 ≤ 2ax. (x. 0 ≤ v ≤ 1} . unde: D = (x. x2 + y 2 ≤ 1 . 5) I = a . (u.23 S˘ spunz˘ atoare: 1) I = 2) I 3) I 4) I 5) I = = = = D D D D D 1− y2 x2 − dxdy. y ≥ 0 . θ) . efectuˆ and schimb˘ ari de variabile corespunz˘ atoare: 1) I = 2) I = 3) I = 4) I = ln x2 + y 2 dxdy. v ) . unde: D = a2 b2 3 (x. 0 ≤ θ ≤ 2π 1 + sin2 θ ¸ si deci I = D √ 11. y ) . y ) . y ) . 2 2 4 − (x2 + y 2 ) R: 1) I = π 3 1√ 7 3 . (x. efectuˆ and schimb˘ ari de variabile core11. 2) I = π 1 − √ 1 .25 S˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale duble: 1) I = 2) I = D D arcsin x2 + y 2 dxdy. x2 + y 2 2 2 e−(x +y ) dxdy. 4 e 11. v ) = 4uv . y ) . π 2 ≤ x2 + y 2 ≤ 4π 2 .

y ≥ 0} . . 0 < α < β. I0 = . 3 (π − 2) π − 2 11. y ) . y ≥ 0 . 3) 35 35 64 64 32 1 4 1 4 Ix = Iy = a . x ≥ 0. 2 a b 2) D = (x. . m˘ arginit˘ a de curbele: y = x2 ¸ si y = 1. x + y = b. y ) = y . G 3 a 14a 4a 4b 3 .31 S˘ a se calculeze momentele de inert ¸ie ˆ ın raport cu axele de coordonate ¸ si ˆ ın raport cu originea ale pl˘ acilor plane omogene. care ocup˘ D = {(x. care ocup˘ a domeniile plane m˘ arginite de urm˘ atoarele curbe: 1) y = x2 . 3x + 5y = 15. x = α2 y. 2) G 5 10 2 . R: 1) M = 1 2 a bρ. I0 = a . 2) 9x2 + 25y 2 − 225 = 0.).30 S˘ a se calculeze momentele de inert ¸ie ˆ ın raport cu axele de coordonate ¸ si ˆ ın raport a domeniul cu originea ale pl˘ acii plane de densitate superficial˘ a ρ (x. y ≥ 0. y ) = const. R: G 0.27 S˘ a se determine masa ¸ si coordonatele centrului de greutate ale pl˘ acii plane omogene (ρ (x. x ≥ 0.156 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 11. y ) . care ocup˘ a un domeniul: x2 y2 + 2 ≤ 1. . y ) . 2) √ x2 + y 2 = ay. a > 0. 5 . √ 3) x + y = a.32 S˘ a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆ ın raport cu axa Oy a pl˘ acii plane de densi1 tate superficial˘ a ρ (x. . x ≥ 0.29 S˘ a se determine coordonatele centrului de greutate ale pl˘ acii plane de densitate superficial˘ a ρ (x. Iy = πa4 . y 2 = −2x + 4. y ) = xy . R: 1) G 2 . R: Ix = Iy = 1 1 . x = 0. x2 + y 2 ≤ a2 . I0 = πa4 . G − . 2) M = πa2 . 3 6 5 1 3 R: 1) Ix = Iy = . √ a > 0. y ) = 4 . I0 = . x2 + y 2 ≥ ax. 1) D = (x. 3π 3π 8 6 9π 11. 2) Ix = πa4 . a > 0. 0 < a < b. 0 . 84 42 11. 120 60 11. x = β 2 y. care ocup˘ a domeniul m˘ arginit de curbele de ecuat ¸ii: x √ √ √ √ x + y = a. 7 11. x = y 2 .28 S˘ a se determine coordonatele centrelor de greutate ale pl˘ acilor plane omogene m˘ arginite de urm˘ atoarele curbe: 1) y 2 = 4x + 4. y ≥ 0 . y = 0. x + y ≤ 1.

β 2 . definit˘ a pe D (x. parcurse ˆ 1) I = C x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy . θ) . unde C este frontiera domeniului plan x2 y2 D = (x. 2 2 2) I = C ex +y (−y dx + x dy ).34 S˘ a se determine aria port ¸iunii din sfera (S ) x2 + y 2 + z 2 = a2 . y tunghiului D = [1. 5) I = − . y ) . C (1.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA R: Efectu˘ am schimbarea de variabile: Se obt ¸ine Iy = 2 b β 2 − α2 ln . unde C este conturul triunghiului cu vˆ ˆ ın punctele A (1. y ≥ 0 . 2]. 1). 2). b] × α2 . a > 0. D = [a.2 Aria suprafet ¸elor 11. unde C este conturul drep- x2 + y 2 dx + y xy + ln x + x2 + y 2 dy .33 Utilizˆ and formula lui Green. R: Datorit˘ a simetriei. = v . t ∈ [0. 0 ≤ θ ≤ 2 . a b 4) I = C (x − y ) dx + dy . unde C este frontiera domeniului plan D = (x. unde (C ) x = 1 + cos t. b > 0. 4 3 2 R: 1) Deoarece: P (x. 2 + 2 ≤ 1 . 8) I = C −y 3 dx + x3 dy . pentru care avem: f (x. y ≥ 0 . x2 + y 2 ≤ a2 . y ) . 5) I = C y 2 dx + x2 dy . 3) I = 2πab. 4) I = π . y ) = y xy + ln x + x2 + y 2 . 3) I = C (xy − y ) dx + (xy + x) dy . 4] × [0. 8) I = π . 0 ≤ r ≤ a sin θ. q= ∂f =− ∂y D y a2 − x2 − y 2 . y ) . 7) I = − . y = 1 + sin t. y ≥ 0 . unde (C ) 2 + 2 − 1 = 0. 1 4 obt ¸inem: I = D y 2 dxdy = 8. 9) I = 0. situat˘ aˆ ın 2 2 interiorul cilindrului x + y = ay . a2 − x2 − y 2 π . 6) I = C 11. x ≥ 0. a > 0. Deci S = 4a Trecˆ and la coordonate polare. pe ın sens direct: curbele ˆ ınchise C . y ) = a2 − x2 − y 2 . a b x2 + y 2 ¸ si Q (x. x2 y2 2 2 9) I = C e−x +y [cos (2xy ) dx + sin (2xy ) dy ]. 2π ]. p = ∂f =− ∂x x a2 − x2 − y2 . unde C este frontiera domeniului plan D = (x. dxdy . aria cerut˘ a este de patru ori aria port ¸iunii situat˘ aˆ ın primul octant. unde C este cercul x2 + y 2 = 1. x2 + y 2 ≤ 2x. y ) = 11. 3). x2 + y 2 ≤ 1. 2 2 α β a 157 √ x √ x + y = u. B (2. s˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale curbilinii. 2) I = 2πe. unde C este conturul cercului cu centrul ˆ ın origine ¸ si raza egal˘ a cu 1. avem: D = obt ¸ine S = 2a2 (π − 2). Se (r. y ) . 2 3 4 3 5 6) I = π . 2 arfurile 7) I = C 2 x2 + y 2 dx + (x + y ) dy .

3 11. 6 4 aˆ ın interiorul 11. √ √ R: S = S dS = D 1 + p2 + q 2 dxdy = 2 D dxdy = π 2.42 S˘ a se calculeze aria port ¸iunii din cilindrul (S ) x2 + z 2 = a2 . y = 0. R: S = D 1 + 4x2 + 4y 2 dxdy = π 6 (4r2 + 1) − 1 . situat˘ a 2 2 2 ˆ ın interiorul cilindrului: x + y = r . a se g˘ aseasc˘ a aria port ¸iunii din paraboloidul hiperbolic (S ) x = 1 − y 2 − z 2 . am suprafat ¸a ˆ ın planul Oyz : R: Proiect˘ S= D 1 + 4y 2 + 4z 2 dydz = 1 √ 5 5−1 . m˘ 11. √ √ 2 5 R: S = + ln 3 + 2 2 . 11. 2a 2b 3 11. a2 b2 a se calculeze aria port ¸iunii din√ cilindrul parabolic (S ) x2 = 2z . R: S = ∆ sin u 1 1 + sin u + ln + v.35 S˘ a se determine aria port ¸iunii din conul (S ) z = x2 + y 2 . v ) ∈ ∆ = 0. m˘ arginit˘ a de √port planele de ecuat ¸ii: x + y = 2. 6 11. R: S = 13.39 S˘ arginit˘ a de planele de ecuat ¸ii: x = 2y . y = tg u sin v. x = 2 2.41 S˘ a se calculeze aria ¸iunii din cilindrul parabolic (S ) z = x2 . 4 √ 8π A2 + B 2 + C 2 dudv = . 2 cos2 u 2 cos u π × [0. a > 0. z = (u. situat˘ aˆ ın interiorul cilindrului de ecuat ¸ie: x2 + y 2 = 2x. situat˘ 2 2 cilindrului de ecuat ¸ie: x + y = a2 . 2π ].38 S˘ a se g˘ aseasc˘ a aria port ¸iunii din paraboloidul eliptic (S ) z = b > 0.40 S˘ situat˘ aˆ ın interiorul cilindrului de ecuat ¸ie: y 2 + z 2 = 1. x = 0. y = 2x. situat˘ aˆ ın interiorul cilindrului eliptic: R: S = 2 πab 3 1 + c2 √ 1 + c2 − 1 .37 S˘ a se calculeze aria port ¸iunii din paraboloidul de rotat ¸ie (S ) z = x2 + y 2 . x2 y2 + = c2 . y2 x2 + .158 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 11.36 S˘ a se calculeze aria suprafet ¸ei: (S ) x = tg u cos v. . 11.

v ) ∈ ∆ = [0. cuprins˘ aˆ ıntre si z = 1.43 S˘ a se calculeze integralele de suprafat ¸˘ a de primul tip: 1) I = + z ) . y = a sin u cos v . 2) O reprezentare parametric˘ a a sferei este: x = a cos u cos v . dS . cu (u. cu ∆ = [0. z ) . R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele ¸ sase fet ¸e ale cubului. z = v. y ≥ 0 . 2π ]. de R: Datorit˘ √ a pe domeniul D = (x. 11. z = π π a sin v . 2 x + y 2 + a2 situat˘ aˆ ıntre planele z = 0 ¸ si z = h (a > 0. cu (u. iar ru × rv = a2 cos v . y = u sin v. 2π ] × − . 2π ] × [0. 1]. unde S este port ¸iunea din paraboloidul 2az = x2 + y 2 . x2 + y 2 ≤ a2 . x ≥ 0. y = 1. 2) I = S x2 + y 2 dS . unde S este suprafat ¸a lateral˘ a a conului 2 + 2 − 2 = 0. 3 3) O reprezentare parametric˘ a a conului este: √ x = av cos u. unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 . unde S este suprafat ¸a conic˘ a z 2 = x2 + y 2 . 3) I = 8 √ √ a a2 + 1 + ln a + a2 + 1 √ 2 √ πa 3 ln 2 + 3 . a a b 0 ≤ z ≤ b. ecuat ¸ie: z = a2 − x2 . Deci: 2 2 I = a4 ∆ cos3 u dudv = 8 4 πa .44 S˘ a se calculeze integralele de suprafat ¸˘ a de primul tip: 1) I = S y 2 z 2 + z 2 x2 + x2 y 2 dS . z dS 2) I = S . 2 2 situat˘ aˆ ın interiorul cilindrului x + y − 2x = 0. y ) . 3 1 √ . 3) I = S x2 + y 2 + 4 z 2 4) I = S z dS . a] × [0. sin2 θ 0 11. 2) I = πh2 . I = 9. y. y. definit˘ S = 8a D dxdy √ = 8a2 a2 − x 2 π 2 1 − cos θ dθ = 16a2 . 5) I = π 2. planele z = 0 ¸ R: 1) I = 4) I = π 2 29 √ π 2. z ) . 5) I = S x2 + y 2 dS . x = u cos v. unde: S = {(x. 2 .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 159 a simetriei. iar ru × rv = av a2 + b2 . aria c˘ autat˘ a este de opt ori aria port ¸iunii din primul octant. unde: S = (x. x2 + y 2 + z 2 = a2 . unde S ( x + y dS este suprafat ¸a cubului ale c˘ arui fet ¸e apart ¸in S planelor de coordonate ¸ si planelor x = 1. x2 y 2 z 2 3) I = S x2 + y 2 dS . z = bv . . z ≥ 0 . (u. unde S este port ¸iunea din conul z = x2 + y 2 . v ) ∈ ∆}. z = 1. v ) ∈ ∆ = [0. Deci: I = a2 a2 + b2 ∆ v 2 dudv = 2 2 πa 3 a2 + b 2 .3 Integrala de suprafat ¸˘ a de primul tip 11. y = av sin u. h > 0).

0 ≤ h z ≤ h. y ) . avˆ and 11. 11. 0. S 2 D x2 + y 2 1 + x2 + y 2 dxdy = a se determine masa suprafet ¸ei cubului 0 ≤ x ≤ 1. R: M = 3 .46 S˘ 1 2 x + y 2 . R: M = zdS = 1 2 a se determine masa suprafet ¸ei (S ) z = 11. unde 2 h 6 tatea superficial˘ a ρ (x. 3 ¸ei omogene 11. x ≥ 0.45 S˘ a se determine masa suprafet ¸ei omogene (ρ = ρ0 ): (S ) z = x + y2 . avˆ and densi2 √ 2 π 6 3 + 1 . y ) . x2 + y 2 ≤ h2 . y. R: G 0. y. situat˘ aˆ ın interiorul cilindrului x2 + y 2 − x = 0. 16 . unde D = 15 (x. R: Iz = 4 4 πa ρ0 . 4 11. R: M = ρ0 S dS = ρ0 D 1+ D = (x.48 S˘ a se g˘ aseasc˘ a coordonatele centrului de greutate al suprafet ¸ei omogene z = x2 + y 2 .47 S˘ densitatea superficial˘ a ρ (x. 2 . √ 1 4 (x2 + y 2 ) dxdy = ρ0 πh2 5 5 − 1 . h > 0. 2+1 4 4 π .160 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 2 11. h > 0. y ≥ 0.51 S˘ a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆ ın raport cu axa Oz al suprafet (ρ = ρ0 ): (S ) z = x2 + y 2 . 0 ≤ z ≤ 1. 0 ≤ z ≤ h. x2 + y ≤ 2 . z ) = xyz .49 S˘ a se determine masa ¸ si coordonatele centrului de greutate ale suprafet ¸ei omogene (ρ = 1): (S ) z = 1 − x2 − y 2 . z ≥ 0. 2.50 S˘ a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆ ın raport cu axa Oz al suprafet ¸ei omogene (ρ = ρ0 ): (S ) x2 + y 2 + z 2 = a2 . 0 ≤ z ≤ 1. x + y ≤ 1. z ) = z . R: M = 1 √ π 2−1 ¸ si G 2 1√ 1√ 1 √ 2. 19 11. R: Iz = 1 4√ πh 2. 0 ≤ y ≤ 1.

si Dx . Dy = {(z.4 Integrala de suprafat ¸˘ a de tipul al doilea 11. x + y ≤ a} . 0. Deci I = 0. situat˘ aˆ ın interiorul cilindrului x2 + y 2 = 1. ¸a superioar˘ a a suprafet ¸ei 3) I = S xz dydz +yz dzdx+ x2 + y 2 dxdy . B (0. 0). Dx = {(y. x ≥ 0.52 S˘ a se calculeze integralele de suprafat ¸˘ a de tipul al doilea: 1) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy . Dy . 0). Sx ¸ ˆ ın care perechile Sz ¸ arei proiect ¸ii pe planele de coordonate const˘ aˆ ın Dz . Se obt 2 a b 3 2 11. x2 + y 2 ≤ 1 . ¸a exterioar˘ a a tetraedrului cu 5) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy . z ≥ 0. x) . y + z ≤ a} . z ≥ 0. Sy ¸ si Dy au orient˘ ari diferite. unde S este fat vˆ arfurile ˆ ın punctele O (0. 1). 0 ≤ z ≤ 1. 1. 6) I = S x2 + y 2 z dxdy . y ) . dxdy 4) I = S . + 2 ≤ 1 . unde S este fat ¸a exterioar˘ a a paraboloidului (S ) z = 4x2 + y 2 + 1 4x2 + y 2 . unde S este fat ¸a exterioar˘ a a tetraedrului m˘ arginit de planele de coordonate ¸ si de planul x + y + z = a (a > 0). Dx . (Sy ) y = 0. y ) . x ≥ 0. unde S este fat ¸a exterioar˘ a a paraboloidului (S ) z = 2 x + y 2 . iar S0 . y ) . y ≥ 0. unde S este fat z ≥ 0. Dz = {(x. A (1. a c˘ avˆ and aceea¸ si orientare cu S0 . ¸a exterioar˘ a a emisferei x2 + y 2 + z 2 = R2 . a b c ¸a exterioar˘ a a emisferei x2 + 3) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy . . x2 4 1 y2 ¸ine I = πabc. C (0. 2 a b unde Dz = (x. unde S este fat a ortogonal pe planul Oxy ˆ ın domeniul (S ) z = x2 + y 2 . 0. 0). 0. z ≥ 0. unde S este fat y 2 + z 2 = a2 . 2) Integrala sa reduce la I= D 1− x2 y2 − 2 dxdy. x2 y2 z2 2) I = S z dxdy . care se proiecteaz˘ D = (x. ˆ ın planul x + y + z = a. z ) . 3) I = πa4 . situat˘ aˆ ın primul octant. R: 1) Scriem integrala ca suma integralelor pe cele patru fet ¸e ale tetraedrului: (Sz ) z = 0. unde S este fat ¸a interioar˘ a a sferei x2 + y 2 + z 2 = 2 a . Astfel xy dxdy = S Sz xy dxdy + S0 xy dxdy = − D xy dxdy + D xy dxdy = 0. (Sx ) x = 0. unde S este fat ¸a exterioar˘ a a elipsoidului 2 + 2 + 2 = 1. 2) I = S x2 y 2 z dxdy .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 161 11. y ≥ 0.53 S˘ a se calculeze integralele de suprafat ¸˘ a de tipul al doilea: 1) I = S y dydz + z dzdx +3x dxdy . Rezultate identice avem pentru ceilalt ¸i doi termeni. fat ¸a cont ¸inut˘ a si Dz . z + x ≤ a} .

Rezult˘ I= bc ca ab + + a b c ∆ 1+ 64x2 + 4y 2 . urmeaz˘ a c˘ a I = − 4x2 + y2 + 1 = sin v dudv = 4π 2 2 b c + c2 a2 + a2 b2 . unde (C ) x = a sin t. 0). 4x2 + y 2 1 . z = 0. y ) . cu ∆ = [0. unde C este conturul triunghiului cu vˆ arfurile ˆ ın punctele A (a. 0). (u. v ) ∈ 0. Deoarece 2 2 2 7 2 3 dS = a sin v dudv . 8) I = C x dx + (x + y ) dy + (x + y + z ) dz . unde (C ) x2 + y 2 + z 2 = a2 . 0. 1 + 4x 2 + 4 y 2 I= S x2 + y 2 (1 − 2z ) 1+ 4x 2 + 4y 2 1 π dS = − . unde D = (x. a. C (0. 2π ] × [0. a (u. x + z = 1.ˆ ı. cos γ = − . 2) I = C x2 y 3 dx + dy + z dz . 0). z = a cos v. pe ın sens direct: curbele ˆ ınchise C . unde C este conturul triunghiului cu vˆ arfurile ˆ ın punctele A (2. z ) este n = (−2xi − 2y j + k). unde (C ) x2 + y 2 + z 2 = 4x2 . 3) I = C (y + z ) dx +(z + x) dy +(x + y ) dz . y = a cos t. π ]. y = a sin u sin v. unde (C ) x2 + y 2 = 1. se obt πR . x + y + z = 0. × 0. y dy dx + √ + x dz . 0. 1). 0. B (0. x2 + y 2 = ax (curba lui Viviani).162 7) I = GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS dydz dzdx dxdy x2 + + . z ≥ 0. b. 4) I = C y 2 + z 2 dx + z 2 + x2 dy + x2 + y 2 dz . B (0. y = b sin u sin v . 7) O reprezentare 12 84 parametric˘ a a elipsoidului este (S ) x = a cos u sin v . 6 dxdy D 4) Deoarece cos γ = − π 1− √ 25 1 2 . b2 c2 S x y z R: 1) Deoarece cos α = − . c). s˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale curbilinii. 2) I = 105 1 suprafat ¸˘ aˆ ın punctul M (x. x + y + z = 0. 3) Versorul normalei la ¸ine I = −2a . 3. 0. 5) I = C (z − y ) dx + (x − z ) dy + (y − x) dz . 5) I = . unde (C ) x2 + y 2 = 2x. t ∈ [0. 6) I = π . v ) ∈ ∆. . unde (C ) x2 + y 2 = r2 . 9) I = C 2 1+x x . z = c cos v . abc 11. parcurse ˆ 1) I = C (x + 3y + 2z ) dx +(2x + z ) dy +(x − y ) dz . 7) I = C (y − z ) dx + (z − x) dy + (x − y ) dz . 2 x + y 2 = 2x. avem a a a I=− 1 a S (xy + yz + 3zx) dS. unde S este fat ¸a exterioar˘ a a elipsoidului (S ) 2 + x y z a y2 z2 + = 1. cos β = − . z = a (sin t + cos t).54 Utilizˆ and formula lui Stokes. π π cu (S ) x = a cos u sin v. C (0. 0). y. 6) I = C y 2 dx + z 2 dy + x2 dz . unde (C ) x2 + y 2 + z 2 = a2 . 2π ].

V a2 b2 c2 2 2 2 y z x 3) I = z dxdydz . a] . y. V a b c R: 1) I = 0 dx 0 dy raport cu axa Oz . z ≥ 0 . rezult˘ a −5. z ) . y. 6) Avem I = −2 D x+y+ xy a2 − x2 − y2 π dxdy = − a3 . z ) = (x + 3y + 2z ) i +(2x + z ) j +(x − y ) k ¸ ¸a triunghiului cu vˆ arfurile ˆ ın punctele A (2. 8) I = −πa2 . 2 a b 1− x2 y2 − 2 ≤z≤c 2 a b 1− unde D = (x. 0). C (0. 3. deci V = (x. Deci a2 b2 x2 y 2 − 2 b2 v a dxdy x2 dz = 2c u u x2 y 2 t −c 1 − − a2 b2 c 1− v u u t I= D x2 D 1− x2 y2 − dxdy. cos γ = . 2) Domeniul spat ¸ial V este simplu ˆ 110 x2 y2 − 2 . unde = x. y.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 163 si rot F = −2i + j − R: 1) Deoarece F (x. B (0. 4) Deoarece cos α = 8 2 2 2 I = D (z − y ) dS = 4π . (x. y ) ∈ D. 2 a a x2 2 v a x2 dx I = 2c u u x2 −a t −b 1− a2 b 1− 1− y2 x2 − 2 dy = πbc 2 a b a −a x2 1 − x2 a2 dx = 4 πa3 bc. 0 ≤ y ≤ x. 7) I = 4π . 4 cu D = (x. a2 b2 ın raport cu axa Oy .55 S˘ a se calculeze integralele triple: 1) I = x3 y 2 z dxdydz . unde V = {(x. 0 ≤ z ≤ xy }. 9) I = −π . y ) . y. S fiind suprafat x y z 1 din planul + + − 1 = 0 ¸ si deci n = (3i + 2j + 6k). V x2 y2 z2 2 . 0 ≤ x ≤ 1. z ) . deci Domeniul plan D este simplu ˆ D= ˆ ıncˆ at a (x. z ) . −b v u u t 1− x2 x2 ≤ y ≤ b 1 − 2 . 2) I = − πr . 11. rezult˘ a I = S (n · rot F) dS = 2 3 1 7 1 6 x−2 y z . x dxdydz V 2) I = ( ) + + ≤1 . cos β = . 15 . 3) I = 0. y ) . unde V = (x. z . y ) . 1) k. 0). y. −c 1 x xy 0 x3 y 2 z dz = 1 ın . 5) I = ab + bc + ca.5 Integrala tripl˘ a 11. 0. x2 + y 2 ≤ ax . 2 + 2 + 2 ≤ 1. y2 x2 + ≤ 1 . 0. x ∈ [−a.

4) I = z dxdydz . 2x ¸ R: 1) Domeniul V este simplu ˆ ın raport cu axa Oz : I= D dxdy 0 1−x−y dz (1 + x + y + z ) 3 = 1 2 D 1 (1 + x + y ) 2 − 1 dxdy. y ) . x2 + y 2 ≥ z. z ) . z ≥ 0}. deci I= 2) I = 1 0 1 2 x2 1 0 1 3−x − 1+x 4 y2 + 4 z2) dx = ln √ 5 2− . z ) | x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 . unde V = (x. 4 unde D = {(x. avem I = 2π 2 2 − 3 . x2 + y 2 + z 2 ≤ R2 . unde: V = {(x. y ) .164 3) I = 1 πabc2 . z ) . 7) I = arginit de cilindrul x2 + y 2 = z x2 + y 2 dxdydz . 2π ] × [0. R] × [0. y. xyz 2) I = 4 dxdydz . 4 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS a se calculeze integralele triple: 11. 1]}. x2 + y 2 ≤ 1. unde 3) I = V 3 2 2 (1 + x + y − z ) V (x. z ≥ 0 . 1 − 1 + x2 + y 2 −  1 2  dxdy. (r. unde V = [0. y ≥ 0. y. 1]. 1] × [0. V x 6) I = dxdydz . z = a (a < 0). x ≤ y ≤ 2x.  z = r cos θ. Trecˆ and la coordonate polare. θ) ∈ [0. . unde V 1 V = (x. ϕ. 1] × [0. y. 5) Trecem la z dz = 4) I = 0 dx x 0 0 2 3 192 coordonate sferice:   x = r cos ϕ sin θ. 0 ≤ x ≤ . y. x ∈ [0. unde V este tetraedrul delimitat de planele de coordoV (1 + x + y + z ) nate ¸ si planul x + y + x = 1. 2 2 5) I = x dxdydz . 1 1 √ 2 2 7 10 1 2 1−x −y 2x 2 x − x3 dx = . π ] . 16 dx 1 0 dy 1 0 xyz (1 + + dz = 1 . x ≥ V x2 + y 2 + z 2 + a2 0. unde V este domeniul m˘ V si planele y = 0. z = 0.56 S˘ dxdydz 1) I = 3 . z ) . y = r sin ϕ sin θ. V 2 (1 + x + y 2 + z 2 ) dxdydz . 0 ≤ y ≤ 1 − x. 3) Domeniul V este simplu ˆ ın raport 192  D cu axa Oz : x2 + y 2 I= D dxdy 0 dz 3 2 2 (1 + x + y − z ) 2 = −2 √ unde D = (x. x2 + y 2 ≤ 1 . 0 ≤ z ≤ 1 − x2 − y 2 .

θ) = r2 sin θ. z ) . z = 0. ϕ. z = 2 .57 S˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale triple: . y = r sin ϕ sin θ. 0 ≤ r ≤ 2 cos θ. 9 0 4a2 r2 dr = 3 11. z = 0. Deoarece J (r. 0 ≤ θ ≤ . unde V este domeniul spat ¸ial m˘ arginit de conul V a x2 + y 2 ¸ si planul z = a. z = z . 1 + (x2 + y 2 + z 2 ) 2 dxdydz . θ) . 7) Trecem la coordonate cilindrice: x = r cos θ. y = 0. z = a. x + y = b. unde V este domeniul spat V 2 2 dul z = x + y ¸ si sfera x2 + y 2 + z 2 = 6. y = r sin θ. z ) ∈ V . 3 ¸ial m˘ arginit de cilin4) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz . unde V este prisma triunghiular˘ a m˘ arginit˘ a de V planele x = 0. cu a. R] × 0. deci 2 π 2 2 cos3 θ dθ = 8a . x2 + y 2 + z 2 ≤ 1 . (r. x = 1. . θ. unde V este domeniul spat 2) I = ¸ial m˘ arginit de suprafet ¸ele z = V xy . 3) I = (2x + 3y − z ) dxdydz . avem 2 a I= V zr2 drdθdz = D drdθ 0 zr2 dz = a2 2 D r2 drdθ. y = x. R > 0. 0 ≤ r ≤ 2 cos θ. 5) I = V 6) I = x2 + y 2 dxdydz . b > 0. unde D = (r. ¸ial m˘ arginit de paraboloi7) I = x2 + y 2 z dxdydz . 1. unde V este domeniul spat ¸ial m˘ arginit de suprafet ¸ele V 2 2 2z = x + y . unde V este domeniul spat V drul x2 + y 2 = 1 ¸ si planele y = 0. situat ˆ xy 2 z 3 dxdydz . 8) I = z dxdydz . z= R 3 . 0 ≤ θ ≤ a2 I= 2 π 2 dθ 0 0 2 cos θ π . 0 ≤ z ≤ a . unde V este domeniul spat 1) I = xyz dxdydz ¸ial m˘ arginit de sfera x2 + y 2 + z 2 = V ın primul octant. z ) = r. π 2 dϕ 0 R (r.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA Deoarece J (r. 2 2 I= r3 sin2 θ cos ϕ π dr = 2 2 r +a 8 R2 + a2 ln a2 a2 + R 2 . unde π V = (r. cu a.  z = r cos θ. θ. π π × 0. θ. y = 1. z ) . y. avem π 2 dθ 0 0 6) Trecem la coordonate sferice:   x = r cos ϕ sin θ. avem R 2π π 165 I= 0 r4 dr 0 cos2 ϕ dϕ 0 sin3 θ dθ = 4 πR5 . unde V = (x. θ. ϕ) ∈ [0. 15 Deoarece dxdydz = r2 sin θ drdϕdθ.

3) I = ab (10b − 3a). 4) I = π . ϕ. x + y + z ≤ 1. x2 + y 2 + z 2 ≤ z .166 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS √ 8 1 1 1 2 3 R: 1) I = . π ] . ( V a2 b2 c2 a2 b2 c2 x2 + y 2 + z 2 dxdydz . unde V 2 x + y2 + z2 V = (x. y. x + y + z ≤ 1. x2 + y 2 + z 2 ≤ 16 . 1] × [0. 0 < α < β ¸ h > 0. x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 . z ) . 7) I = π . z = βx. 3 3 4 11. y ≥ 0. si de suprafet ¸ele z = αx. z ) . 5) I = π 2 2 − 1 . Avem V = [1. 9) I = V = V 1− x2 y2 z2 + 2 + 2 2 a b c dxdydz . unde (x. 2] × [0. z ) . unde V este domeniul spat ¸ial m˘ arginit de sferele x2 + y 2 + V x2 + y 2 + z 2 z 2 = 1. z ) . x2 + y 2 + z 2 = 9 ¸ x2 y2 z2 + 2 + 2 ≤1 . (r. y ≥ 0. x2 + y 2 ≤ z 2 . 2) 2 Se trece la coordonate sferice generalizate:   x = ar cos ϕ sin θ. V V 10) I = 11) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz . z ) . 2π ] × 0. unde 8) I = V (y + z ) (x + y + z ) V = {(x. z 3 dxdydz . x2 + y 2 + z 2 ≥ 4. y. y. + + dxdydz . y. unde V este domeniul spat ¸ial m˘ arginit de suprafet ¸ele z = ay 2 . 2 a b c z dxdydz . unde V = (x. x2 + y 2 + z 2 ≤ x . x2 + y 2 + z 2 ≤ 2az. z ≥ 0}. x2 + y 2 + z 2 ≤ 3a2 . z ≥ 0. z ) . z ) . x2 + y 2 + z 2 ≤ 8. y. z ) . 6) I = V 2 z = by cu y > 0 ¸ si 0 < a < b ¸ si z = h. z ≥ 0 . unde V V = (x. 4) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz . x2 x2 y2 z2 y2 z2 2) I = V = x. x ≥ 0. unde V = (x. unde + + ≤1 . . 8) I = πa R . dxdydz 12) I = . x ≥ 0. z ≥ 0}.58 S˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale triple: dxdydz 1) I = . .  z = cr cos θ. z ) . x dxdydz 7) I = 3 . y. z ) . θ) ∈ [0. y = br sin ϕ sin θ. 2) I = . y. x2 + y 2 ≤ z 2 . V 2 x dxdydz . unde 3) I = V V = (x. x2 + y 2 + z 2 = 4. π R: 1) Se trece la coordonate sferice. 2π ] × [0. y. 48 364 12 2 9 16 8 1 2 2 6) I = π . unde V = (x. I = 2π . unde V 2 (x + y + z + 1) V = {(x. 13) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz . y. 5) I = x2 + y 2 + z 2 dxdydz . z > 0 . unde V este domeniul spat ¸ial m˘ arginit de sfera V si conul z = x2 + y 2 . y. cu a > 0.

2 + 2 ≤ 2 . unde S este sfera x2 + y 2 + z 2 = a2 . 0 ≤ z ≤ a . ϕ.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 167 √ 1 4 Deoarece J (r. 3) y = x2 . 13) I = π 2− 2 . s˘ a se calculeze urm˘ atoarele integrale arginesc domeniile spat ¸iale V . z ) . unde S este frontiera piramidei delimitat˘ a de planele x = 0. θ) = abcr2 sin θ. 5 11. volumul domeniului spat ¸ial m˘ arginit de suprafet ¸ele 1) y 2 = 4a2 − 3ax. x2 + y 2 ≤ R2 . a > 0. a b c 5) I = S x dydz + y dzdx + z dxdy . z ≤ 1 − y 2 . 9) I = S x3 dydz + x2 y dzdx + x2 z dxdy . y. unde S este frontiera domeniului spat ¸ial arginit de paraboloizii z = x2 + y 2 . y. 12 11. x + y + z = 3. y ≥ 0. x ≥ 0. R: V = V dxdydz = 1 0 dx 1 −x 0 dy 1−y 2 0 dz = 5 . z = ±h. cu ajutorul integralei triple. unde S este frontiera domeniului spat ¸ial x2 y2 z2 V = (x. a a b ¸ial 7) I = S yz dydz + zx dzdx + xy dxdy . V m˘ x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy . z ) . 2 + 2 + 2 ≤ 1. 8) I = . 2) V = (3π − 4) a3 . z ≥ 0 . 4) I = 5 5 √ √ 1 2 1 5 1 1 1 1 97 √ − √ h4 h. n fiind versorul de suprafat ¸˘ a pe suprafet ¸ele ˆ ınchise S ce m˘ normalei la fat ¸a exterioar˘ a: 1) I = S x3 y 2 dydz + x2 y 3 dzdx + 3z dxdy . 12) I = 24π . 8) I = S xyz (x dydz + y dzdx + z dxdy ). x + y + z = a.61 Utilizˆ and formula lui Gauss-Ostrogradski. 3) V = 9 9 1 −1 dx 1 x2 dy 3−x−y 0 dz = 16 . y = 0. z = 0. 10 5 11. z ) . z = 6 − x2 − y 2 . 4) I = S 2x2 yz dydz + z 2 dzdx + xyz 2 dxdy . 6) I = − 3 3 5 6 10 27 α β a b √ 1 √ 1 1 1 1 1 1 ln 2 + √ arctg √ + √ arctg 3 − arctg √ . z ≥ 0 . rezult˘ a I = πabc. y. unde S este frontiera domeniului spat 2) I = ¸ial S V = [0. 11) I = π . a > 0. 3) I = S x3 dydz + y 3 dzdx + z 3 dxdy . cu ajutorul integralei triple. 0 ≤ z ≤ b . y. 5) I = π . z ) . 7) I = πa 18 3 − . unde S este frontiera domeniului spat ¸ial V = (x. unde S este frontiera domeniului spat ¸ial V = (x.60 S˘ a se calculeze. x2 + y 2 = ax. 3) I = πa5 2 − 2 . x2 + y 2 + z 2 ≤ a2 . a] × [0. 9) I = π 2 abc. y ≥ 0. 6) I = S x2 cos α + y 2 cos β + z 2 cos γ dS . z ) . R: 1) V = 32 2 1 a h.59 S˘ a se calculeze. a]. unde S este frontiera unui domeniu spat V. 10) 4 64 4 7 7 2 3 3 √ 1 243 I = 8π . x ≥ 0. a] × [0. volumul domeniului spat ¸ial V = (x. 0 ≤ z ≤ 6. x + y ≤ 1 . z = 0. y. y 2 = ax. y = 1. . 2) x2 + y 2 + z 2 = a2 . unde S este frontiera domeniului spat ¸ial 2 2 2 y z x V = (x. z ≥ 0.

B (0. z ) = x. y ) .64 S˘ a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ a domeniul spat ¸ial V = (x. 12) I = π . 0). 0. y ≥ 0.65 S˘ domeniul spat ¸ial m˘ arginit de suprafet ¸ele x2 + y 2 = z . 1. 4) unde D = (x. 11) I = S x dydz + y dzdx + x2 + y 2 dxdy . R: 1) Deoarece F (x. y. 11) I = π .168 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2 2 10) I = x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy . a] × [0. A (1. care ocup˘ a domeniul spat ¸ial V m˘ arginit de suprafet ¸ele x2 = 2y . 0. y. care ocup˘ domeniul spat ¸ial V = [0. R: M = 8√ 2. nde S este frontiera tetraedrului cu vˆ arfurile ˆ ın punctele O (0. − . y. a > 0. 9) I = πaR4 . 8 8 8 a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ a 11. 1 1 5 R: G − . z ) . y. putem scrie I= V (div F) dτ = 3 V 2x2 y 2 + 1 dxdydz = D dxdy 6−x2 −y 2 x 2 +y 2 2x2 y 2 + 1 dz. 2) I = 3a4 . 2 11. unde S este sfera (x − a) + (y − b) + S 2 2 (z − c) = R . y. x2 + y 2 ≤ z ≤ 2 x2 + y 2 . 0. situat ˆ ın primul octant. z ) . . z ≥ 0 . z ) = x + y + z . 3 96 8 12 3+2 2 9+4 5 11. 35 11. y + z = 1. C (0. 3) I = πa . z ) = x3 y i + x2 y 3 j + 3z k ¸ si div F = 3 2x2 y 2 + 1 . x + y + z = 0. x2 + y 2 + z ≤ . 0). R: M = 3 4 a . 4 12) I = S y 2 z dydz + xz dzdx + x2 dxdy . 6) I = πa2 b2 . 0). cilindrul x2 + y 2 = 1. 2 2 6 .62 S˘ a a se calculeze masa cubului de densitate ρ (x. 7) I = 0. 12 5 297 π . 13) I = S x2 dydz + y 2 dzdx + z 2 dxdy . 5) I = a3 . a]. 8) I = a6 . 1). 13) I = I = πR (a + b + c). unde S este frontiera domeniului spat ¸ial V m˘ arginit de paraboloidul z = x2 + y 2 . x2 y2 z2 + 2 + 2 ≤ 1. unde S este frontiera domeniului spat ¸ial 1 V = (x. x ≥ 0. . Se obt ¸ine I = 8 5 1 3 1 1 5 I = πabc2 . 2y + z = 2. a] × [0. . x2 + y 2 ≤ 3 . 10) 2 2 2 8 4 8 3 1 20 1 8 1 √ − √ . 2 a b c R: G 3a 3b 3c .63 S˘ a se calculeze masa corpului de densitate ρ (x.

y.67 S˘ domeniul spat ¸ial V = (x. care ocup˘ V = R: Iz = 1 ab 5 π h . 3 3 πa. 15 11. x + y ≥ z . Izx = πab3 c.69 S˘ a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆ ın raport cu axele de coordonate ¸ si ˆ ın raport arginit˘ a de planele de coordonate ¸ si de cu originea ale piramidei omogene (ρ = 1). 3 a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ a 11. z ≥ 0 . (ρ = 1). x2 + y 2 ≤ 2z. R : G 1.68 S˘ a domeniul spat ¸ial m˘ arginit de suprafet ¸ele x2 + y 2 + z 2 = 2. y. b > 0. 5 5 5 11. 0 ≤ z ≤ h .70 S˘ z2 x2 y 2 a domeniul spat ¸ial m˘ arginit de suprafet ¸ele 2 + 2 = 2 . x2 y2 z2 + ≤ . I0 = . z ≥ by. 16 32 a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆ ın raport cu axa Oz al corpului omogen 11. care ocup˘ a b c z = c . . R: G 0. a > 0. πab . 1. 0 ≤ z ≤ a . R: Iyz = 1 1 1 3 πa bc. 30 20 a se calculeze momentele de inert ¸ie ˆ ın raport cu planele de coordonate ale cor11. z ) = a domeniul spat ¸ial 2 . 5 . y. z ) . x2 + y 2 = z 2 . c > 0.71 S˘ a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆ ın raport cu axa Oz al corpului omogen a domeniul spat ¸ial (ρ = 1). z ) . z ) . x2 + y 2 ≤ z 2 . 5 c2 (x.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 169 a se calculeze coordonatele centrului de greutate ale corpului omogen care ocup˘ a 11. care ocup˘ (x2 + y 2 + 2z 2 + a2 ) V = (x. x2 + y 2 ≤ a2 . a2 b2 c2 a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆ ın raport cu planul Oxy al corpului avˆ and 11.66 S˘ domeniul spat ¸ial V = (x. z ) . R: Ix = Iy = Iz = 1 1 . R: Iz = √ 4 π 4 2−5 . y. Ixy = πabc3 . m˘ planul x + y + z = 1. care ocup˘ z ≥ 0. h > 0.72 S˘ z densitatea ρ (x. pului omogen (ρ = 1). y.

5 .73 S˘ a se calculeze momentul de inert ¸ie ˆ ın raport cu originea al corpului omogen m˘ arginit de sfera de raz˘ a 2 cu centrul ˆ ın origine. R: I0 = 128 π. 27 11.170 R: Ixy = GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 πa2 ln 12 163 4 a .

care verific˘ a condit ¸ia init ¸ial˘ a x (0) = 2. 4) t3 − 3tx2 + 2 dt − 3t2 x − x2 dx = 0.3 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale care provin din anularea unei diferent ¸iale exacte: 1) 3t2 + 6tx2 dt + 6t2 x + 4x3 dx = 0. Solut ¸ia particular˘ a care satisface condit ¸ia init ¸ial˘ a dat˘ a este t3 − 3 3tx2 + 2 = 0. x0 ) ∈ D. deci membrul stˆ ang al ecuat ¸iei date este o diferent ¸ial˘ a exact˘ a. 6) (t + x − 1) dt + (ex + t) dx = 0. x t 7) − x dt + ex − t − 2 dx = 0.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai 12. Atunci integrala general˘ a este dat˘ a de t t0 x (τ 2 − x2 0 ) dτ − 2 tξ dξ = C. 3) t2 + 2t + x2 dt + 2tx dx = 0. x0 (t0 . 2 cos2 x sin t 171 . 2 12. sau 1 3 t − tx2 = C . 2) (t + x) dt + (t + 2x) dx = 0. Q(t. R: 1 2 t t + xe x = 2. x) = t2 − x2 . 12. x) = −2tx ¸ si Px = Qt = −2x.1 S˘ a se integreze ecuat ¸ia (t2 − x2 ) dt − 2tx dx = 0 ¸ si apoi s˘ a se determine curba integral˘ a care trece prin punctul (1.Capitolul 12 Ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare 12.2 S˘ a se g˘ aseasc˘ a integrala particular˘ a a ecuat ¸iei t + e x dt + e x t t 1− t x dx = 0. 5) (et + x + sin x) dt + (ex + t + t cos x) dx = 0. t2 + x2 t + x2 x t 8) tg x − dt + ctg t + dx = 0. R: Avem P (t. 1).

2 3) txx = 1 − t . 2) t2 + tx + x2 = C . sau tx = C . √ √ R: 1) et+x + t3 + x4 = 1. 1 3 x 5) x = tg t + t + C .172 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 R: 1) t3 + 3t2 x2 + x4 = C . 8) t3 + tx2 dt + t2 x + x3 dx = 0. 2 3 1 3 1 1 4 3 2 2 t x 4) t − t x + 2t + x = C . 2) (arcsin t + 2tx) dt + t2 + 1 + arctg x dx = 0. 5) e + tx + t sin x + e = C . 2 3) t ln x + x2 cos 5t = e2 . cu x (0) = 1. 5) xet + t ln x = 1. 8) t4 + 2t2 x2 + x4 = C . R: Separˆ and variabilele. 3 2 8) x = ln [tg (ch t + C )]. t 2 2 dx = 0. 6) x2 = C t2 − 1 . R: 1) Ecuat ¸ia se mai scrie. avem 1 x2 dt + 2 dx = 0. 3) x2 − 2 ln t + t2 = C .5 S˘ a se determine solut ¸ia ecuat ¸iei (x2 + 1)dt + (2t + 1)x2 dx = 0. 8) x = sh (t + x) + sh (t − x) . 3) t3 = tx2 + x2 = C . 7) x + sin (t + x) = sin (t − x) . 7) ln tg + 2 sin t = C . cu solut ¸ia general˘ a 2t + 1 x +1 1 ln (2t + 1) + x − arctg x = C.4 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale care provin din anularea unei diferent ¸iale exacte: 1) et+x + 3t2 dt + et+x + 4x3 dx = 0. 7) (sin tx = tx cos tx) dt + t2 cos tx dx = 0. 3) ln x − 5x2 sin 5t dt + x 4) [sin x + (1 − x) cos t] dt + [(1 + t) cos x − sin t] dx = 0. cu x (0) = e. 2 2 5) dx = t + 1 x + 1 dt. t + 2x cos 5t dx = 0. 2 3 12. 5) 2txet + ln x dt + et + x 6) (t + x + 1) dt + t − x2 + 3 dx = 0. separˆ and variabilele: ln |x| = ln |C |. 2 2 12. 4) (1 + t) sin x + (1 − x) sin t = C . 4 2 3 2 t x 7) arctg − tx + e = C . 2) t2 1 + x2 = Cx2 . 8) t tg x + x ctg t = C . De unde ln|t| + t x . 1 1 dt + dx = 0. 6) t2 − 1 x − tx = 0. 7) t sin tx = C . 2) t arcsin t + 1 − t2 + t2 x + xarctg x − ln 1 + x2 + x = C . 4) tg t sin2 x dt + ctg x cos2 t dx = 0. x 12. 6) ex + t2 + tx − t = C . 2 Solut ¸ia particular˘ a care safisface condit ¸ia dat˘ a este 1 1 ln (2t + 1) + x − arctg x = ln 3. 1 1 6) t2 + t + tx − x3 = 3x = C . 4) ctg2 x = tg2 t + C . 1) x dt + t dx = 0. cu x (0) = 0. care trece prin punctul (1. 0).6 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile separabile: 2) tx − x = x3 .

cu x (0) = . 7) Cu schimbarea de funct ¸ ie = Ce u tx . 8) t 1 + x + x 1 + t2 x = 0. 2 12. cu x (1) = . obt sin x − 2x t3 3 1 1 dµ =− ¸ si o solut ¸ie particular˘ a este µ = 3 . 4 1 2t π 2 4) e1+t th x dt − e dx = 0. + tx = a (1√ + tx) . cu x (1) = 1.7 S˘ init ¸iale precizate: 1) (1 + et ) xx = et . cu x (0) = 1. cu x (0) = 1. 6) t + x + 2 ln t − ln x = 2. R: 1) x2 = 1 + 2 ln 1 + et π 1 . t−1 2 5) x = et+x + et−x . 5) x = sin (t − x) . t2 a c˘ arei solut ¸ie general˘ a este t sin x + . 12. Ca atare avem ¸inem Inmult ¸ind ecuat ¸ia cu µ. 4 π 7) 3arctg t2 + 2arctg x3 = . 2) x = sin C ln 1 + t2 . π 3) x + cos (t + 2x) = cos (t − 2x) . cu x (0) = 0. R: 1) tg t x x 1 − tg . R: Avem Px = t3 cos x − 2. 6) x √ 2 2 2 2 7) (tx − 1) tx + t x + 1 x = 0. 2) x3 + = arctg et .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 173 a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile separabile.8 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile separabile: √ 1) (cos t − sin t + 1) x = cos x − sin x − 1. µ dt t t 1 t2 dx = 0 dt + t cos x + x = C. 2 4 1 tx− at 2 tx Ce . obt ¸ inem x = √ √ 8) 1 + t2 + 1 + x2 = C . 3) ln |tg x| = 4 (1 − cos t). 7) t x6 + 1 dt + x2 t4 + 1 dx = 0. = C 1 + tg 2 2 2 1 + C . 5) x = ln et + − 1 . 3) et sin3 x + 1 + e2t (cos x) x = 0. 2) 1 + e2t x2 dx = et dt. cu x (0) = 0. 4) x = (1 + ln x + Cx) cos t. 2) 2t 1 − x2 = x 1 + t2 . 5) t + C = ctg 3) arctg et = 2 sin2 x x−t π + . Qt = 4t3 cos x + 1 ¸ si deci 1 Q ∂P ∂Q − ∂x ∂t =− 3 t este funct ¸ie numai de t. 6) x (t + 2) dt + t (x − 1) dx = 0. 6) 1 + tx = . 2 3 4 π 2 4) ln sin2 x = e(x−1) − 1. cu condit ¸iile 12. 4) x2 (sin t) + cos2 t (ln x) x = 0.9 S˘ a se determine un factor integrant ¸ si s˘ a se integreze ecuat ¸ia (t3 sin x − 2x)dt + (t4 cos x + t)dx = 0.

µ = µ (t + x) .174 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 12. ln t2 + x2 − arctg = C . 5) (t − tx) dt + t2 + x dx = 0. 2) t = x (x + C ). Solut 5 . µ = µ x2 − t2 . avem t2 = C t2 + x2 . 2 2 2 3) 2tx (ln x) dt + t + x 1 + x dx = 0. 4) µ = . µ t + x2 . xet t2 + x2 = C . ln |t| − x2 = C . 4) (t + sin t + sin x) dt + cos x dx = 0.13 S˘ init ¸ial˘ a x(1) = 2. x2 x 2 3 1 2 1 2 1 t 3) µ = . R: 1) µ = ¸ia a se g˘ aseasc˘ a solut ¸ia ecuat ¸iei omogene t2 + 2x2 = txx . 6) µ = t + x2 . 4) µ = et . ecuat ¸ia devine ¸ia general˘ a = . (t + x) t + x2 = C . 2) tx − ln |x| = C . 2) µ = 2 . 3) (t sin x + x cos x) dt + (t cos x − x cos x) dx = 0. ydy dt R:Cu schimbarea de variabil˘ a x = ty . . 3 √ 2 5) µ = t2 + x2 2 . 12. + t3 = C .12 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸ stiind c˘ a admit un factor integrant de forma indicat˘ a: 1) (t − x) dt + (t + x) dx = 0. 4) 1 + 3t2 sin x dt − tctg x dx = 0. C = √ . µ = µ t2 + x2 . 4) µ = x2 − t2 + 1 . 2) tx2 dt + t2 x − t dx = 0. 3 2) t + x2 dt − 2tx dx = 0. 3 t t 3) µ = et . 1 t 1 . 6) 3t + 2x + x2 dt + t + 4tx + 5x2 dx = 0.11 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸ stiind c˘ a admit un factor integrant de forma µ = µ (x): 1) x (1 + tx) dt − t dx = 0√ 2) x dt − t + x2 dx = 0. Inlocuind pe y .10 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale ¸ stiind c˘ a admit un factor integrant de forma µ = µ (t): 1) 1 2tx + t2 x + x3 dt + t2 + x2 dx = 0. Condit √ √ 1 2 2 2 ¸ia particular˘ a c˘ autat˘ a este t 5 = t + x . 4) t2 + x2 + 1 dt − 2tx dx = 0. t ln |x| + x + 1 2 = C . 1 1 1 R: 1) µ = et . x − 1 = C t2 + x2 . + t2 = C . x 3 sin x sin x R: 1) µ = 12. µ = µ (tx) 3) 2t3 + 3t2 x + x2 − x3 dt + 2x3 + 3tx2 + t2 − t3 dx = 0. 1 t 1 . 2et sin x + 2et (t − 1) + et (sin t − cos t) = C . µ = µ t2 + x2 . t2 + x 2 2 x −2 3) t3 + tx + x3 = C (t + x). cu solut 2 y 1 + t √ ¸ia init ¸ial˘ a determin˘ a pe t = C 1 + y 2 . care satisface condit 12. (t sin x + x cos x − sin x) et = C . x2 − t2 + 1 = Cx.

8) 2t = (t − x) ln (Ct). 2 2 2 7) x + 3tx + t − 5t − 5x = C . t t C y 2) Se obt ¸ine ty = e . t t C t 3) Se obt ¸ine ty = −1 − 2y . 3t π 3t = 0. 6) 8) (3t + 2x − 5) x + 2t + 3x − 5 (t − 2x + 3) x + 2t + x − 1 = 0. 1) te = ecos t .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene: 12. t 8) 2t2 x = t2 + x2 . cu condit ¸iile init ¸iale 12. 6) (t + x − 1) (t − x − 1) = C . cu x (1) = 0. 7) tg = ln (Ct). 10 4t−2x R: 1) t2 − 2tx − x2 + 2t + 6x = C . 2) arctg −2 ln |t| = . 3) 4tx t2 + x2 x + x4 + 6t2 x2 + t4 . C˘ 2 . 6) (t − x) x = t + x. (4t + 2x + 1) x + 8t + 4x + 1 = 0. 4) t2 x = x (t − x) . t 2 x x t 5) sin = Ct. ¸ie x = ty ecuat R: 1) Prin schimbarea de funct ¸ia se transform˘ aˆ ıntr-o ecuat ¸ie cu 1 C variabile separabile: y = − . t ∈ R \ { π + nπ }.16 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale reductibile la ecuat ¸ii omogene: 1) 3) 5) 7) 9) 2) (t + x − 3) x = t − x + 1. ¸ia general˘ a x(t) = C · cos t π aut˘ am pentru ecuat ¸ia neomogen˘ a o solut ¸ie particular˘ a de forma t ∈ R \ { + nπ }. (2t + 2x − 1) x + t + x + 1 = 0. x 5) tx = x + ttg . 4) t = Ce x . 4) (t − x + 4) x + t + x − 2 = 0. 3) tx = −t − x. cu x = 1.17 S˘ a se integreze ecuat ¸ia liniar˘ a neomogen˘ a x = xtg t + cos t.15 S˘ precizate: x x 1) tx sin + t = x sin . 8) (4t + 2x + 1) = 4t + C . (3t − 7x − 3) x = 3x − 7t + 7. 5 2 5) x2 − 2tx − t2 + 4x = C . 10) (t − 2x + 3) x = 2t − 4x + 1. de unde x = t ln . x = xtg t. t t t+x a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene. cu x (1) = 0. t x 2) tx = x + te t . de unde x = − . t t 2) t2 x = x2 + tx + t2 . cu x (1) = 2. 12. 4) t + 2x + 3 ln |t + x − 2| = C . 2 9) t2 + tx − x2 − t + 3x = C . 10) (x − 2t) = C (t + 2x − 5). 2 1 R: Ecuat ¸ia omogen˘ a corespunz˘ atoare. 4) x − 3t sin x + 3x sin x x 3 R: Avem: 3t π x x = 1. are solut . x 7) tx = x + t cos2 . (t − x − 2) x + t + x = 0. 175 9) txx + 2tx + t2 = 0. 3) t5 +10t3 x2 +5tx4 = 1. 3) t2 + 2tx − x2 − 4t + 8x = C . 2) (1 − 3t + 6x) 9 e 3 = C . (6t + 2x − 10) x = 2t + 9x − 20.14 S˘ 1) tx = x − t. 9) ln |t + x| + = C. de unde x = −t ln ln . 4) ln |x|− cos 2t 4 x 12.

R: 1) x (t) = t2 sin t + C sin t. b pt e + Ce−at . 6) x (t) = 1 − te−t . 12. 1) x = 5) tx − nx = tn+1 et . 7) 3tx x − 2x = t . de unde u(t) = t + sin 2t. 2) x (t) = arctg t − 1 + Ce−arctg t . cu x (a) = b (a = 0) . b. 5) x (t) = 4) x (t) = t + 1 + t+1 4 √ 1 √ ln t + 1 + t2 + C . 3 3) 3tx = x 1 + t sin t − 3x sin t . a. 4) x = 2tx + t3 x. 4) x cos2 t + x − tg t = 0 cu x (0) = 0. 4) x (t) = −1 + tg t + e−tg t . t t +1 12. p ∈ R. cu condit ¸iile init ¸iale precizate: x − t − 1. solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei date este x(t) = C · 1 1 1 1 + ( t + sin 2t) · . 3 3 2 8) 2x sin t + x cos t = x3 sin2 t. 1 x − t + 1 = 0. cos t 2 4 cos t t∈R\{ π + nπ }. n t3 − 2 n 7) t t3 + 1 x + 2t3 − 1 x = . pentru p = −a ¸ 3) x (t) = si x (t) = (bt + C ) e−at . 3) x (t) = 4 2 2 5) x (t) = tn (et − e + 1).176 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 1 1 1 x∗ (t) = u(t) · . 3) x + ax − bept = 0. e . 6) tx + x = x2 ln t. t t+1 1) x − xctg t + 2t sin t = 0. 4) tx − t+1 3 √ √ √ 2 2 6) 1 + t2 x + x + t − 1 + t2 = 0. 2) x (t) = (et − ea + ab). . 5) t − 1 x t3 + 3tx t2 − 1 = 0. cu x (1) = 1 − . 2) 2txx − x2 + √ t = 0. 8) x (t) = (et + C ) (t + 1) . cu x (1) = 1. cu x (0) = 0. cos t 2 4 In consecint ¸˘ a. 8) x − x = et (t + 1) .20 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Bernoulli: 1) tx + x + tt x2 = 0. 1 − t2 3) tx − nx = tn+1 ln t. 2) tx + x = et . 2 2 1−t t 1 1 n t − tn+2 + tn+2 ln |t|. 6) x (t) = t + 1 + t2 Ct 1 n 7) x (t) = + 3 . a+p 1 C t −3 C − t 4 t2 − 1 2 . Se obt ¸ine pentru u ecuat ¸ia u = cos2 t. R: 1) x (t) = 1 6) tx + 2t2 − 1 x = 2t2 − 1. e 1 1 1+t 1 √ t 1 − t2 + arcsin t . cu x (1) = 0. 5) x = tx − tx3 . pentru p = −a.19 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii liniare de ordinul ˆ ıntˆ ai.18 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii liniare de ordinul ˆ ıntˆ ai: 2) 1 + t2 x + x − arctg t = 0. 2 12. n ∈ N.

cu x (π ) = 1. 3) tx 3 3 ln 3 1 2 4) t (1 − Cx + ln x) = 1. S˘ a se integreze apoi ecuat ¸iile diferent ¸iale: 2) 4t2 x + x2 + 1 = 0. 5) tx + 2x = 3t3 x 3 . cu x (0) = 1. ¸ie care ¸ie dac˘ a aα2 + (b + 1) α + c = 0. x 2t 6) x − x = 4√ arctg t. 1) O solut 1 1 Efectuˆ and schimbarea de funct ¸ie x = − + . . 4) t2 ln x − t dx = x√ dt. t y t 1 2 a c˘ arei solut ¸ie general˘ a este: y (t) = (C − ln t). 12. 3) x2 + 2x + t2 x + 2t = 0. 4) x (t) = − + . 4 2 C . cu x (0) = . x∗ (t) = αt−1 este solut 2 ∗ ¸ie particular˘ a este x (t) = −t−1 . Deci. 2 2 3) t x + (2 − tx) = 0. are r˘ ad˘ acini reale dac˘ a (b + 1) − 4ac ≥ 0. (t3 + 1) cos t 2 n − 3 (n−1) sin t = 2 sin t + + e . 2 t t (C − ln |t|) 2 3t 1 1 1 1 1 2) x (t) = + . b. 5) x− 3 = Ct 3 − t3 .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA R: 1) x t2 + Ct = 1. 6) x (t) = 1 + t2 7 12. 3) x3 (3 + Cecos t ) = t. c ∈ R. 2) x (t) = 1 . 4) t2 x = t2 x2 + tx + 1. 2 R: 1) t3 e−x = x + C . 3) t2 + x2 = e−x . t 2) txdt + t2 + x2 + 1 dx. 2t t (C + ln |t|) t t +C t t (C − ln |t|) . 5) x − x cos t = xn−1 sin 2t. 8) x2 (C − t) sin t = 1. 3) x (t) = + 3 . 1) 2t2 x = t2 x2 + 1. admit solut ¸ii particulare de forma x∗ (t) = αt−1 . 2) x2 = t ln t2 2 177 t2 + 2 2 4) x = Ce − . 1) x + x = e 2 t R: 1) x (t) = e−t 4) x2 = t2 − 1 + √ t2 − 1. 1 + t2 1 + t2 C = 1. n−1 n−1 12. cu x 2 = 2. 4 2 2) t3 + 1 x + 3t2 x = x2 t3 + 1 sin t. ecuat R: Intr-adev˘ ar. n ∈ N \ {1. 5) x1−n 1 t e +1 2 2 . 2) x4 + 2t2 x2 + 2x2 = C .21 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Bernoulli: 1) 3t2 dt = t3 + ex dx.23 S˘ a se arate c˘ a ecuat ¸iile diferent ¸iale de tip Riccati de forma t2 x = at2 x2 + btx + c. dac˘ a (b + 1) − 4ac ≥ 0. 2 7) x3 = t3 + Ct2 . 5) 1 + Ce−t x2 = 1. 2} .22 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Bernoulli. 3) tx + x = t3 x4 . cu condit ¸iile init ¸iale precizate: √ 9 x. t C + arctg2 t . cu x (1) = 0 √ √ 4) 2 t2 − 1 xx − tx2 = t t2 − 1 . obt ¸inem ecuat ¸ia liniar˘ a 2t2 y = 2ty − t2 . x (t) = − + . 6) x (1 + Ct + ln t) = 1. 2 a. n = 1.

t 6) 1 + t3 x − x2 − t2 x = 2t. x (t) = 4Ct3 − 1 Ct3 − 1 . Atunci dx = p dt. p > 0. 3) x (t) = + .26 S˘ a se integreze ecuat ¸ia x = an (x )n + an−1 (x )n−1 + · · · + a1 x + a0 . x−t 2 t+1 t Ct − t C −t 2 t 1 .178 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 12. 2) tx − x2 + (2t + 1) x = t2 + 2t. 2 5) t2 x + t2 x2 + tx = 4. x∗ (t) = . ¸ stiind c˘ a admit solut ¸iile particulare indicate: 1) x − x2 + 2et x = et + e2t . x∗ (t) = 3t. 2 − 3 t t t (Ct − 1) 6Ce −1 R: 1) x (t) = et + 12. x = p2 tg p. t 1 1 3 cos2 t 1 .24 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Riccati. 2) n = 3. R: t = ptg p − ln (cos p) + C . sin t 1 3) x + x2 sin t = 2 2 . . n−1 n−2 x = an pn + an−1 pn−1 + · · · + a1 p + a0 . 2 12. x∗ (t) = t. p Solut ¸ia general˘ a este dat˘ a de t= n n−1 an pn−1 + an−1 pn−2 + · · · + a2 p + a1 ln p + C. R: Punem x = p. C −t Ct + 1 cos t 3C − cos3 t 3 t−1 1 4 1+t 1 2 4) . x∗ (t) = . x (t) = 2 . x (t) = t. 6) x (t) = t2 + = ln + C . 2) x (t) = t + . R: 1) n = 1. 5) x (t) = + 5 .27 S˘ a se integreze ecuat ¸ia x = (x ) tg x . 1 7) x − x2 − x + 9t2 = 0. 8) x (t) = + 7) x (t) = 3t + . x∗ (t) = et .2 Alte ecuat ¸ii integrabile prin metode elementare 1 dx. de unde p 12. α = −1. dt = t= 1 (nan pn−1 + (n − 1)an−1 pn−2 + · · · + a1 ) dp. α ∈ R. 4 Ct − t t −C 12. cos t cos t ∗ 2 2 4) t − 1 x + x − 2tx + 1 = 0. n ∈ N: 1) t (2t − 1) x + x2 + (4t + 1) x + 4t = 0. t 2 8) t2 x + x2 − 2 (tx − 1) = 0. 2) t5 − 1 x + 2tx2 − t4 x − 3t2 = 0. x∗ (t) = .25 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii diferent ¸iale de tip Riccati. ¸ stiind c˘ a admit solut ¸iile particulare de forma x∗ (t) = αtn . α = 2. x∗ (t) = t2 .

x = p2 − 2 sin p + 2p cos p + C . dp p C p pentru p = 0. Pentru p = 0 se obt ¸ie singular˘ a. 2 3 10) x = 2tx − 4 (x ) .31 S˘ a se integreze ecuat ¸ia Clairaut x = tx + (x )n . x = p2 − 1 sin p + p cos p + C . Avem: p = 0. 2) x = t (1 + x ) + (x ) . x = (1 − n)pn . 3) t = 2p2 − 2p + 1 e2p .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA a se integreze ecuat ¸iile: 12.29 S˘ a se integreze ecuat ¸iile: 1) t = 2x + ex . 2) x 5 + (x ) 5 = a 5 . x = cos3 τ .28 S˘ 1) x 3 + (x ) 3 = 1. R: 1) Punem x = p. ¸ine x(t) ≡ 0. x = a sin5 τ . p 3 p ∈ R \ {0}. x = p2 + (p − 1)ep + C. 4) t = x sin x . care d˘ a solut ¸ia general˘ a x(t) = Ct + C n . 2 2 2 2 2 179 R: 1) Lu˘ si x = sin3 τ . 8) x = tx + 1 + (x ) . 2) 1 3 tg τ − tg τ + τ + C . 2 . 12) t (x ) − xx = 1. 6) x = (x ) + t (x ) . R: Punem x = p. 2 p 3 x= 2C p2 + . a c˘ arei solut ¸ie general˘ a. este t = 2 − . a = 0.32 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii de tip Lagrange sau Clairaut: 1) x = 2tx + ln x . dx = p dt = (2p + pep ) dp. care este o ecuat ¸ie liniar˘ a. R: Punem x = p ¸ si derivˆ and obt ¸inem: p = tp + p + npn−1 p sau p (t + npn−1 ) = 0. 2 2) t = x sin x + cos x . 3) t = 2 (x ) − 2x + 1 e2x . ˆ ıncˆ at solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei date se scrie p 3 t= C p − . p = C . x = 2p3 − 3p2 + 3p − 2 4) t = p sin p. Atunci x = 2tp + p2 ¸ dt 2 Dar dx = p dt ¸ si deci = − t − 1. 2 2 2 2 2 7) x = (x ) + t (x ) . Sau t = −npn−1 . 4) x = tx + ex . a se integreze ecuat ¸ia Lagrange x = 2tx + (x )2 . Atunci t = 2p + ep . 11) x = tx + x (1 − x ) . 12. Solut ¸ia general˘ a este dat˘ a de t = 2p + ep . 9) x = 1 + tx + (x ) . Lu˘ am x = a sin5 τ ¸ si x = a cos5 τ . Rezult˘ at=5 3 12. 3 2p e + C. 3) x = 2tx + sin x . 12. 2) t = p sin p + cos p. 3 2 3 2 5) x = 2t + (x ) − 4x . Rezult˘ am x = cos3 τ ¸ a t = 3τ + 3tg τ + C . care este o solut 12.30 S˘ si diferent ¸iem: dx = 2p dt + 2t dp + 2p dp. care reprezint˘ a o integral˘ a singular˘ a.

solut ¸ii singulare. x = t + 1. x = [2 (1 − p) + Ce−p ] (1 + p) + p2 . p = 0 ¸ ¸ie singular˘ a. a se integreze ecuat ¸iile: 12. x = 2 ¸ − 1) (p − 1) ( p √ 8) x = Ct + 1 + C 2 ¸ si t2 + x2 = 1. deci x = 2x sau x = t. si x = −p2 . 4) t = 3 − 2ep − p p p2 p 2p p p 5) t = 2p + C . p > 0. p2 p p 2) t = 2 (1 − p) + Ce−p . solut ¸ie singular˘ a. t ∈ R. . solut ¸ie singular˘ a. p p p p p C 1 2 2 3C 3 3 + 3 . solut ¸ie singular˘ a. x = p2 . solut ¸ie singular˘ a. solut 11) x = Ct + C (1 − C ) ¸ si t = 2p − 1. 2 a se integreze ecuat ¸ia (x )2 + tx + 3x + t2 = 0. 12. avem t = 1 x + (x )n .34 S˘ R: Punem x = p. si x = 0. Obt · (npn−1 − ¸inem p dx dp 1 1 ) = 0. 2) Ecuat ¸ia se mai scrie: t (x − 2x) = x (x − 2x). care reprezint˘ 12. avem p2 + tp + 3x + t2 = 0.180 R: 1) t = GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 2C 1 C − . x = p2 + 2C ¸ ¸ie singular˘ a. C 2C cos p sin p 2 cos p 3) t = 2 − 2 − . care reprezint˘ a o integral˘ a singular˘ a.33 S˘ 1) xx + (t − x) x − t = 0.35 S˘ a se integreze ecuat ¸ia t = R: Punem x = p. 10) t = 3p2 + Cp−2 . 2 p dx C t = (n + 1)pn . x = t + 1. x = 1 − p2 . x = 2 − 2ep 1 − + 2 . De unde: x = t + C1 sau x2 + t2 = C2 . Deriv˘ am ˆ ın raport cu x. p = 0 ¸ si x = 0. De unde 1 2t x = C1 e sau x = t2 + C2 . 2 − 1. p = C . solut ¸ie singular˘ a. p = 0. 2 9) x = Ct + 1 + C ¸ si t = −2p. 12) t = Cx + C 2 ¸ si x2 + 4t = 0. Din p = −2 urmeaz˘ a p = −2t + C . solut 2 3 p2 p 1 3 2 p + p − C − p C + ¸ si x = 0. x 2 dp 1 x + pn . de unde solut ¸ia general˘ a 1 x(t) = − [t2 + t(C − 2t) + (C − 2t)2 ]. 2) (x ) − (2x + t) x + 2tx = 0. Deriv˘ am ˆ ın raport cu t: 2pp + p + tp + 3p + 2t = 0 sau (2p + 1)(p + 2) = 0. sau x = npn+1 . deci x = 1 sau t = −xx . x = 2 2 2 2 (p − 1) (p − 1) solut ¸ii singulare. x = 2p3 − 2Cp−1 .x= − − sin p. Deci = 0. 6) t = . de unde solut ¸ia general˘ a t(x) = x + C n . 3 Apoi t = −2p ¸ a o integral˘ a singular˘ a. si x = 2t − 4. x + ln p + − 2. R: 1) Ecuat ¸ia se mai scrie: t (x − 1) + xx (x − 1) = 0. Cp2 1 7) t = si x = 0.

Din dx = cos τ dt = − sin τ dτ ¸ si dx = sin τ dt. 3) (x ) = 2x . 1 R: Punem x = τ . deci t = −τ + C1 . x(4) (0) = 1. Din dx = dτ 1 1 1+τ ¸inem dt = ¸ si dx = 1 − τ 2 dt.39 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei t = x + ln x . x = sin τ . Din dx = 1 − τ2 2 1−τ 1 τ dτ . Din dx = a dt = −dτ . R: Punem x = τ . rezult˘ − cos τ dτ . Avem dx = τ dt = τ (eτ − 2τ ) dτ . Condit ¸iile init ¸iale 4! 3! 2! 1! 1 4 1 2 t − t + 1. x (0) = −1. 12. x (0) = 0. obt dτ .41 S˘ a se integreze ecuat ¸iile: 1) x = 1 − (x ) . iar din dx = (− sin τ + C2 ) dt = (sin τ − C2 ) dτ . de unde x = − ln 1 − τ 2 + C2 . care satisface condit ¸iile init ¸iale: C1 4 C 2 3 C3 2 C 4 t + t + t + t + C5 . 2 2 2 2 2 . x (0) = 0. De unde 2 2 x = τ eτ − eτ − τ 3 + C1 . Atunci t = eτ − τ 2 . Solut ¸ia problemei lui Cauchy este x(t) = cos t + t2 − t. Atunci t = τ + ln τ .40 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei t = ex − (x ) . De 3 3 unde 3 2τ 2 4 1 x= τ− e + 2τ − 2 − τ 3 + C1 eτ + τ 5 − C1 τ 2 + C2 . = sin t. x (0) = −1. x = 1 − τ 2 .37 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei x = R: x (t) = t ln |t| + C1 t + C2 . precizate conduc la solut ¸ia particular˘ a x ( t) = 24 2 ¸ia general˘ a este x(t) = R: Solut 12. Apoi dx = x dt = τ eτ − eτ − τ 3 + C1 (eτ − 2τ ) dτ . Deci t = ln + C1 . a se determine solut ¸ia ecuat ¸iei x 12.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin superior x(0) = 1. Avem dx = τ dt = τ (1 + ) τ . deducem x = − cos τ − C2 τ + C3 . x(3) (0) = 0. 12.38 S˘ x(0) = 1. x = τ 3 + τ 2 + C1 (τ + ln τ ) + C2 . 2 4 3 15 12. urmeaz˘ a x = − sin τ + C2 . 6 4 12. t ∈ R.36 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸ia ecuat ¸iei x(5) = 0. R: 1) O reprezentare parametric˘ a a ecuat ¸iei este: x = τ . care satisface condit ¸iile init ¸iale 1 . t 1 ari succesive obt ¸inem solut ¸ia general˘ a x(t) = cos t + C1 t2 + C2 t + R: Prin trei integr˘ 2 C3 . Se obt ¸ine τ 1 3 solut ¸ia general˘ a t = τ + ln τ .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 181 12. 2) (x ) + (x ) = 1. τ dt = 2 1−τ 2 2) O reprezentare parametric˘ a a ecuat ¸iei este: x = cos τ .

46 S˘ 2 2 12. Rezult˘ C1 − 2) x = C2 te t . 12. dx. Din dx si dx = 4τ dτ ¸ = 2τ dt. Obt ¸inem dx(3) = dτ .44 S˘ a se integreze ecuat ¸ia xx − (x )2 = x2 . Deci x(n−1) = cos t + C1 sin t.4 Ecuat ¸ii c˘ arora li se poate mic¸ sora ordinul si ecuat ¸ia se transform˘ aˆ ıntr-o ecuat ¸ie liniar˘ aˆ ın u: u sin t − R: Punem x(n−1) = u ¸ ¸ia u (t) = cos t + C1 sin t. Punem x = u. rezult˘ a 4 a x = τ 3 + C2 . cu solut . x = − τ + C1 τ 4 − C2 τ 2 + C3 . Luˆ and u = xy . x = x(u2 +u ) ¸ a x = C2 t2 + C1 . iar din dt = 2 dτ . x. cu solut du u u u 2τ 2 2 2 2 u (τ ) = C2 e − C1 . Atunci x = 2τ 2 . De unde + p − 2 = 0. 12.43 S˘ a se integreze ecuat ¸ia x(n) sin t − x(n−1) cos t + 1 = 0. de dx x 1 √ ((t−C2 )2 −C1 ) 2 ¸ia x = e 2 unde y = 2 ln |x| + C1 . cu solut u cos t + 1 = 0. Rezult˘ a x = t C2 t − C1 . si deci ecuat ¸ia devine tu −u+2tu2 = 0. Se obt ¸ine solut ¸ia general˘ a τ 1 1 7 1 1 t = − τ 2 + C1 . x = u R: Ecuat dx du 1 = u2 + x2 . care este o ecuat xu ¸ie omogen˘ a. deducem x = τ + 2C2 τ + C3 . urmeaz˘ 3 4 3 2 4 4 3 dx = τ + C2 dt = 2 τ + C2 dτ . Deci u = u + C1 . Imp˘ art ¸ind prin t2 se 2 x x x = 0. deci t = 2τ + C1 .42 S˘ a se integreze ecuat ¸ia x(3) · x(4) = −1. 2 105 8 2 12.45 S˘ x = u. x = tu poate pune sub forma · tx + (x )2 − 5 · x + 4 t t t ¸inem ecuat ¸ia liniar˘ a ¸ si ecuat ¸ia devine uu + (u )2 − 2uu = 0. 1) Cu schimbarea de funct ¸ie R: Ecuat ¸ia este omogen˘ a de ordinul patru ˆ ın t. dt. deci x = x 2 ln x + C1 . du ¸ si obt ¸inem ecuat ¸ia ¸ia nu cont ¸ine pe t explicit. . x . Cu solut ¸ia general˘ a: x (t) = cos t − n−1 C2 n−1 Cn−1 π + C1 sin t − π + tn−2 + · · · + t + Cn . 12. a se integreze ecuat ¸ia t2 xx + t2 (x )2 − 5txx + 4x2 = 0. Luˆ and acum u = p obt dp 1 1 2 1 2 ¸ia p (u) = u + C1 . obt ¸inem y dy = dx. deci dt = −τ dτ . τ = 0. a se integreze ecuat ¸iile: 1) txx + t (x ) − xx = 0. x . 2 2 (n − 2)! 1! 12. Din dx = 2τ 2 dt = 4τ 2 dτ . d2 x. Punem t = eτ . 3 3 3 1 R: O reprezentare parametric˘ a este x(3) = τ . 2) t2 xx = (x − tx ) . obt ¸inem x √ x = xu. R: Ecuat ¸iile sunt omogene ˆ ın x. x(4) = − .182 3) Lu˘ am x GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS = 2τ . τ 1 dx(3) = − dt.

y 2 = − 2 (1 + ln t). R: Solut ¸ia general˘ a este: x(t) = 1 (C1 + C2 ln t) .1 Se d˘ formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii ¸ si s˘ a se scrie solut ¸ia general˘ a a sistemului. formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii ¸ si s˘ a se scrie solut ¸ia general˘ a a sistemului.2 Se d˘ a sistemul: 1 1 4 3 x = − x + y. t t t t S˘ a se verifice c˘ a: x1 = t. x2 = t ln t. x2 = 2 ln t.Capitolul 13 Ecuat ¸ii ¸ si sisteme diferent ¸iale liniare 13. t > 0. t2 t t t a sistemul: 13. t t t t S˘ a se verifice c˘ a: x1 = 1 1 1 1 .1 Sisteme diferent ¸iale liniare de ordinul ˆ ıntˆ ai 3 1 1 1 x = − x − y. t > 0. y = x − y. y 1 = − 2 . y 2 = t(1 + 2 ln t). 183 . t2 13. R: O solut ¸ie particular˘ a a sistemului este: x∗ (t) = t ln2 t. t2 y (t) = − 1 (C1 ln t + C2 (1 + ln t)) . y = − x + y + 2. y ∗ (t) = 2t(ln2 t + ln t). y 1 = 2t.

Inlocuind ˆ si y ∗ (t). u + t3 v = t. t ∈ (0.4 Se d˘ a sistemul: x = 4 1 4 1 x − 2 y + .v = − 2 + 3. ∞). 2 1 . y (t) = C1 t + C2 t3 . y1 (t) = t ¸ a un sistem fundamental de solut ¸ii ¸ si s˘ a se scrie solut ¸ia general˘ a a sistemului. Derivˆ and ¸ si ˆ ınlocuind ˆ ın sistem. t ∈ (0. ∞). t t t t t − ln(t + 1). ın x∗ (t) ¸ t 2t obt ¸inem solut ¸ia particular˘ a a sistemului neomogen 1 x∗ (t) = 4t − 1 − ln t. y =− . y ∗ = 13. cele dou˘ a solut ¸ii formeaz˘ a un sistem fundametal de solut ¸ii pentru sistemul dat ¸ si deci solut ¸ia general˘ a a sistemului omogen corespunz˘ ator este x(t) = C1 + 2C2 t2 . y = 2 x − y + t. formeaz˘ S˘ a se verifice c˘ a: x1 (t) = 1. rezolvˆ and ˆ ın privint ¸a lui u ¸ si v : 1 1 1 u = 2 − . obt ¸inem u + 2t2 v = sau.184 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 13. t . C˘ aut˘ am pentru sistemul neomogen o solut ¸ie particular˘ a de forma x∗ (t) = u(t) + 2t2 v (t). (t + 1)2 si x2 (t) = 2t2 . prin integrare u(t) = 2t − ln t. t+1 t − ln(t + 1). x2 = R: O solut ¸ie particular˘ a a sistemului este: x∗ = ln(t + 1). x1 = t. y2 (t) = t3 . ty = −y + S˘ a se verifice c˘ a: 2 1 2 . y ∗ (t) = 3t2 − t − t ln t 2 ¸ si deci solut ¸ia general˘ a a sistemului neomogen este x(t) = C1 + 2C2 t2 + 4t − 1 − ln t. 1 y (t) = C1 t + C2 t3 + 3t2 − t − t ln t. t > 0. R: Deoarece W (t) = −t3 = 0. t t t 1 1 de unde. y (t) = t u(t) + t3 v (t). t t formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii ¸ si s˘ a se scrie solut ¸ia general˘ a a sistemului. y 1 = 0. v (t) = − 2 .3 Se d˘ a sistemul: tx = x + y. t > 0.

a se determine solut ¸iile generale ale sistemelor: 13. 4). ieit ). Solut ¸ia general˘ a a sistemului se scrie atunci   x(t) = C1 e−t + 5C2 e−2t + 5C3 e3t . cos t). 1. iar vectorii proprii 1 ¸ii (complexe) va corespunz˘ atori u = (1.5 S˘ ent ¸i constant ¸i: x = 3y − 4z.6 S˘ x = y. y = −z. −3). x3 (t) = e3t (5. λ3 = 3. y = −x − 3y. 1. formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 185 13. cu r˘ ad˘ acinile λ1 = −1. u2 = (1. Deci funct ¸iile x1 (t) = e−t (1. obt ¸inem sistemul fundamental de solut ¸ii (reale) y1 (t) = (cos t. y (t) = C1 e−t + 2C2 e−2t + C3 e3t . λ2 = −i.7 S˘ 1) x = x + y. t ∈ R.2 Sisteme diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i a se determine solut ¸ia general˘ a a sistemului diferent ¸ial liniar omogen cu coefici13. a se determine solut ¸ia general˘ a a sistemului 13. 0 −2 1 Ecuat ¸ia caracteristic˘ a a transform˘ arii liniare T este λ3 − 7λ − 6 = 0. Deci transformarea T poate fi adus˘ Vectorii proprii corespunz˘ atori sunt u1 = (1. −ie−it ). 1. x2 (t) = e−2t (5. z = −2x + y. i). λ2 = −2. Un sistem fundamental de solut fi x1 (t) = (eit . − sin t). y = x − y. u3 = (5. 2. −3) u2 = (5. 2) x = 3x + 8y.  z (t) = C1 e−t + 4C2 e−2t − 3C3 e3t . ˆ ıncˆ at. 1). simple. R: Matricea transform˘ arii liniare asociate este   0 3 −4 A =  0 0 −1  . 1). 2. solut ¸ia general˘ a a sistemului diferent ¸ial dat se va scrie x(t) = C1 cos t + C2 sin t. R: Ecuat ¸ia caracteristic˘ a este λ2 + 1 = 0 ¸ si deci λ1 = i. x2 (t) = (e−it . y = −x. y2 (t) = (sin t. 4). y (t) = −C1 sin t + C2 cos t. a la expresia canonic˘ a. Prin schimbarea precedent˘ a. . −i). 1.

2 a se rezolve sistemul liniar: x = Ax. ¸ia caracteristic˘ a este (λ − 1)2 = 0 ¸ si deci λ1 = 1. x2 (t) = 2 2 1 3 − i.  z (t) = C1 et + (C2 + C3 t)et . y (t) = C1 et + C2 e−t . Corespunz˘ u = (1. 1 e−3it . y (t) = (C1 + C2 + C2 t)e3t . y = x + 3y. y (0) = 3. C2 + C3 t)et . 2) x = x − 5y. 1. Transformarea liniar˘ a la expresia a T nu poate fi adus˘ canonic˘ a. a2 + b2 t. y (t) = 2e3t + et . 1)e2t . ¸ie a sistemului este x1 (t) = (2. 1). b = d. 13. Luˆ and a = C1 . 3) x = 5x − y. R: x (t) =1 e3t − et . a2 + b2 t)e3t .11 S˘ a se rezolve sistemele de ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene: 1) x = 2x + y. λ1 = 3. O solut ator valorii proprii λ2 = 1. m2 = 2. C2 − C3 + C3 t. b.186 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Avem: √ √ √ √ √ √ 1) x (t) = C1 et 2 + C2 e−t 2 . y (t) = (C1 + C2 + C2 t)et . 2) x (t) = −4C1 et − 2C2 e−t . C˘ aut˘ am atunci solut ¸ia general˘ a sub forma x(t) = (a + bt)et . a se determine solut ¸ia sistemului: x = 2x + y . R: 1) λ2 − 6λ + 9 = 0. 0. m2 = 2. 2 2 . m1 = 1. y (t) = (C2 − C3 + C3 t)et . d = C2 a.ˆ b = C2 . care este compatibil dublu nedeterminat. y = −x + 2y . care:  0 2 . λ2 = −3i. iar vectorul R: Ecuat 1 propriu corespunz˘ ator u = (1. 1 e3it . a − c + d = 0. y = −x + 4y. d sistemul: a + b = c. 0. cu m1 = 2. ˆ 13. a3 + b3 t)et .9 S˘ a se determine solut ¸ia general˘ a a sistemului x = y. Se obt ¸ine: x(t) = (C1 + C2 t)e3t . c˘ aut˘ am o solut ¸ie de forma: x(t) = (a1 + b1 t. λ1 = 3i. obt ¸inem pentru a. 1). Solut este:   x(t) = 2C1 e2t + (C2 + C3 t)et . y (t) = C1 2 − 1 e t 2 − C2 2 + 1 e−t 2 . u1 = (2. 2 R: Valorile proprii ale matricei A sunt: λ1 = 2. y (t) = (c + dt)et . solut ¸ia general˘ a va fi x(t) = (C1 + C2 t)et . C˘ aut˘ am solut ¸ia sub forma: x(t) = (a1 + b1 t. m1 = 2. g˘ ı. ¸ia general˘ a Se obt ¸ine prin identificare: x(t) = (C2 + C3 t. b − 2c + d = 0. Se obt ¸in solut ¸iile complexe: x1 (t) = 1 3 + i.8 S˘ condit ¸iile init ¸iale: x (0) = 1. 2) λ2 + 9 = 0.10 S˘ ın  2 −1 A =  −1 0 0 −1 13. y = x + 2y . 1). λ2 = 1. care satisface 13. c. asim c = C1 + C2 . Derivˆ and ¸ si ˆ ınlocuind ˆ ın sistem. y = 2x − y.

λ2 = 3.  z (t) = −C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t . y = x − y + z. 1 3 3 1  x(t) = C1 cos 3t − sin 3t + C2 cos 3t + sin 3t . y = 3x + 4y. y (t) = C2 sin 3t + (2C1 − 3C2 ) cos 3t. 1) e2t . 0. y = −x + 5y − z. 3 − i ¸ si deci:  1  x (t) = (1. 3 x = x − 5y. y (t) = (C1 sin 5t + C2 cos 5t) e12t .   x (t) = C1 e2t − C2 e−2t + C3 e−t . y = 5x + 12y. 3) x (t) = C1 cos 3t + (5C2 − 3C1 ) sin 3t. 3)   z = x + y + z. .  2i 2 2 dente  reale.  x = −x + y + z. 1 − i.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 187    1 (x1 (t) + x2 (t)) = 1 cos 3t − 3 sin 3t. x = 4x − 3y. y = 2x − y. 2 − i)e(3+i)t . λ1 = 2. λ3 = 6.  3 x (t) = (1.12 S˘ 1) R: Avem: y (t) = (C1 sin 3t + C2 cos 3t) e4t . z = −x + 2y + 3z. cos 3t . sin 3t . a se rezolve sistemele de ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene: 13. y (t) = (C2 (cos t − sin t) + C3 (cos t + sin t)) e3t . 3) x (t) = (C1 + C2 + C2 t) e4t . 1 + i. valorile proprii: 2. 3 + i. Solut ¸ia real˘ a este:   x(t) = C1 e2t + (C2 cos t + C3 sin t)e3t . y (t) = (C1 + C2 t) e4t . x2 (t) = (1.  z (t) = C1 e2t + (C2 (2 cos t + sin t) − C3 (cos t − 2 sin t)) e3t . 2) 1)  z = x − y + 3z. 2) x = 12x − 5y. 1) = (1. y = x + 3y − z.13 S˘ a se rezolve sistemele de   x = 3x − y + z. y (t) = C1 e2t + C2 e−2t + C3 e−t . 12t 2) x (t) = (C1 cos 5t − C2 sin 5t) e . 0. ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene:    x = 2x + y. 2) λ3 − 8λ2 + 22λ − 20 = 0. 2 + i)e(3−i)t .  2 2 2 sunt solut ¸ii liniar indepenDar: 1 3 1   (x1 (t) − x2 (t)) = cos 3t + sin 3t. R: 1) λ3 − 11λ2 + 36λ − 36 = 0. Se obt ¸ine:   x(t) = C1 e2t + C2 e3t + C3 = C1 e2t + C2 e3t + C3 e6t . y ( t ) = C 2 e 3 t − 2 C 3 e 6t . 3)  z (t) = 2C1 e2t − C3 e−t . 1) x (t) = (C1 cos 3t − C2 sin 3t) e4t . 13. Deci: 2 2 2 2  y (t) = C1 cos 3t + C2 sin 3t.

13. 2 2 2 y = 2y − 2t − 1.16 S˘ a se determine solut ¸ia general˘ a a sistemelor de ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare neomogene: x = 2x + 4y + cos t. y (0) = 0. y = x − 3y − z.   z = 2x + 8y − 2z. x = 2 x + y + 2 et .188 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS ecuat ¸ii diferent ¸iale  x = y + z.  3 y (t) = C1 et + C2 e2t + C3 e3t . z (t) = C2 e2t + C3 e−t . y (t) = e−2t − cos 4t. 2 3 1 3 R: x (t) = −4e−2t − 2 sin 4t. cu condit ¸iile init ¸iale: x(0) = 0.18 S˘ a se determine solut ¸ia general˘ a a sistemelor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i: 1) x = y + 1. 2) 1) y = −x − 2y + sin t.17 S˘ x = x + y.  x = 8y. z = −4x + 12y + 3z. 2) 1)   z = 2x. 2) y = x + 1. 3)  x = x + y.15 S˘ a se rezolve sistemul omogen.  y = 2z. y = x + 2 y + 3 e 4t . 13.  y = z + x. 3)    z (t) = −2C et − 8 C e2t − 3C e3t . a se determine solut ¸ia problemei lui Cauchy pentru sistemul: 13. omogene: x = 6x − 12y − z. 1) 2 2    z (t) = − 1 C − C √3 e−t sin t√3 − 1 C √3 + C e−t cos t√3 + C e2t . y (t) = (t − 2) cos t + t sin t. y (0) = −1. . 3 3) y = −x + y + t2 . z (t) = e−2t − 2 sin 4t. z (0) = 1.    √ √ √ √ 1 1 y (t) = − C1 + C2 3 e−t sin t 3 + C1 3 − C2 e−t cos t 3 + C3 e2t .  7   x (t) = 2C1 et + C2 e2t + 3C3 e3t .14 S˘ a se rezolve sistemele de    x = 2y. 2) x(t) = C1 t + C2 + 2 sin t. R: Avem: √ √  x (t) = C1 e−t sin t 3 + C2 e−t cos t 3 + C3 e2t . y (t) = C1 et + C2 e3t − (t + 1)et − 2e4t . cu condit ¸iile init ¸iale precizate:    x (0) = −4. 2 1 3 1 x = 3x − y − 3t2 − t + . x = −2x − 4y + 1 + 4t. 1 1 2 3 2 2 2 13. y (t) = − (C1 + C3 ) e−t + C2 e2t . 2) x (t) = C1 e−t + C2 e2t . y (t) = 2C1 t − C1 − 2C2 − 3 sin t − 2 cos t. R: x(t) = (1 − t) cos t − sin t. y = −2x + 4y. y = −2z. R: Avem: 1) x(t) = C1 et + C2 e3t + tet − e4t . 13.

2 3) x(t) = C1 e2t + C2 e3t + t + t2 . y (0) = 3. cu condit ¸iile init ¸iale precizate: 1) x = y + t. 2 7 49 343 49 7 343 1 5 2) x (t) = C1 et + C2 e−t + e3t . y (t) = −C1 et + C2 cos t − C3 sin t + t. y (t) = C1 et − C2 e−t − 1. y = x + 2y.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA R: Avem: 1) x(t) = C1 et + C2 e−t − 1.  z = −8x + 3y + 9z − 3e−t + 8t − 9.   x(t) = C1 e2t + (C2 t + C2 + C3 )et + t. y (t) = 2e3t + et . R: Avem: 1) x (t) = 2e3t − et . 26 13 104 8 26 26 52 4 13. 1) 2)  z = x + y − z + 1 − t.20 S˘ 1) x = 2x + y. y (0) = −2. 13. y (t) = −C1 e2t + C2 e−3t − t2 . y (t) = −2C1 e2t + 3C2 et + e−t . y (t) = − cos t − sin t − e5t + et . 2) x = 3x + 8y. y = −x + 1 . cu condit ¸iile init ¸iale precizate: 13. y = −4x + 3y + cos t. y = −x − 3y. 2)  z (t) = 2C1 e2t + (C2 t + C3 ) et + 1. y (t) = et − e−t + et t − t. x (0) = 1. 13. x = 4x + 6y. y = 6x − y − 6z − 6t − 6. y (t) = C1 + C2 e7t − t + t2 − . y (0) = 0. 189 1 2) x(t) = C1 e2t + 4C2 e−3t + t + t2 . 4 4 2 4 4 2 21 9 3 75 5t 5 t 1 75 5 2) x (t) = − cos t − sin t + e + e . x (0) = 1. y (0) = −1. y = 2x + 3y + t. y (t) = 2C1 e2t + 1 + t.19 S˘ a se determine solut ¸ia general˘ a a sistemelor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i: x = −y + e3t . 1)  z (t) = C2 sin t + C3 cos t + 1. x (0) = 6. y (t) = −C1 et + C2 e−t + e3t .22 S˘ a se determine solut ¸ia general˘ a constant ¸i:   x = 2x + y − 2z − t + 2. 8 8 a se rezolve urm˘ atoarele sisteme. y (t) = −et − e−t .   x(t) = C1 et + C2 sin t + C3 cos t. 2) x = 3x − y + sin t. x (0) = 1. 2) 1) y = −x + 2e3t . R: Avem: 3 5 1 5 5 1 1) x (t) = et + e−t − 1 + et t. R: Avem: a sistemelor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i   x = −4x + 2y + 5z + 4t − 2e−t − 4. y = x + et . −t t 2) x (t) = 4e + 2e .21 S˘ a se rezolve urm˘ atoarele sisteme. . R: Avem: 3 3 3 6 6 2 3 1) x (t) = − C1 + 2C2 e7t − t2 − t − .

t0 t0 ∈ I. x2 (t) formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii al c˘ arui si wronskian este W (t). x (t) = sin at ¸ si s˘ a se scrie solut ¸ia general˘ a. . S˘ diferent ¸ial˘ a liniar˘ a omogen˘ a a c˘ arei solut ¸ie general˘ a este: x(t) = C1 x1 (t) + C2 x2 (t). t ∈ I. 3) x = t. + a2 (t)xi = 0.3 Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordinul n x + a1 (t)x + a2 (t)x = 0. R: Avem: xi W (t) = d dt + a 1 ( t) x i x1 x1 x2 x2 a1 (t)dt . 13. 4) x − 3x 4x − 2x = 0. = x1 −a1 x1 x2 −a 1 x 2 = −a1 (t)W (t). and x(t) de dou˘ ıntre cele trei relat ¸ii se R: Derivˆ a ori.23 Se d˘ S˘ a se arate c˘ a dac˘ a x1 (t). 4) x − 2tx +2x = 0.Ostrogradski . a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a liniar˘ a omogen˘ a de ordinul al doilea: 13.25 S˘ a se formeze ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a omogen˘ a al c˘ arui sistem fundamental de solut ¸ii este: 1) x1 = sin t. x3 = et cos t. 13.190 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 13. 2. 13. 2) x1 = et . cu C1 ¸ si C2 constante arbitrare. x2 (t) .24 Se d˘ a se arate c˘ a ecuat ¸ia a sistemul de funct ¸ii liniar independente x1 (t). x2 = tet . x2 = cos t. a ∈ R \ {0} admite solut ¸iile 1 2 x (t) = cos at. x2 (t) x 2 ( t) x2 (t) x x x = 0. 2) x − 2x + x = 0. pentru i = 1. 4) x = e . Dar.26 S˘ a se arate c˘ a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a x + a2 x = 0. 1 t x2 = et sin t. 1 x2 = t 2 .Liouville: t W (t) = W (t0 ) exp − Generalizare. R: 1) x + x = 0. atunci W este solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale: W + a1 (t)W = 0 ¸ s˘ a se deduc˘ a formula lui Abel . este: x1 (t) x1 (t) x1 (t) Generalizare. prin eliminarea lui C1 ¸ si C2 ˆ obt ¸ine ecuat ¸ia din enunt ¸.

a ∈ R \ {0}. C2 constante arbitrare. este x(t) = sin at. C2 = 0. x2 (t) este W (t) = cos at sin at −a sin at a cos at = a = 0. 4a2 2a t ∈ R. C˘ aut˘ am o solut ¸ie particular˘ a pentru ecuat ¸ia neomogen˘ a sub forma x∗ (t) = u1 (t) cos at + u2 (t) sin at. S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸ia π π π = 0. 4a2 u 2 ( t) = 1 1 t + 2 sin 2at. iar solut ¸ia ei general˘ a este x(t) = C1 cos at + C2 sin at. = π cu C1 . x2 (t) formeaz˘ a un sistem fundamental de solut ¸ii pentru ecuat ¸ia dat˘ a. obt ¸inem u1 (t) = 1 cos 2at.˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA R: Wronskianul sistemului x1 (t). x = − . t ∈ R. C2 constante arbitrare. Rezult˘ a u1 = − 1 sin 2at. De unde. a 2a 4a 2a . ˆ ın care u1 (t) ¸ si u2 (t) verific˘ a sistemul u1 cos at + u2 sin at = 0. Solut ¸ia problemei lui Cauchy cu condit ¸iile init ¸iale x a π π t 1 0. cu C1 . 191 Deci x1 (t). x =− . pˆ an˘ a la constante aditive arbitrare. cum C1 = − 2 .27 S˘ a se integreze ecuat ¸ia x + a2 x = cos at. t ∈ R. problemei lui Cauchy cu condit ¸iile init ¸iale x a a 2a R: Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei omogene asociate este x(t) = C1 cos at + C2 sin at. 2a t ∈ R. 2a 4a Avem deci solut ¸ia particular˘ a x∗ (t) = 1 1 cos at + t sin at. 4a2 2a t ∈ R. u2 = 1 (1 + cos 2at). 2a −au1 sin at + au2 cos at = cos at. 13. Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei date se scrie atunci x(t) = C1 cos at + C2 sin at + 1 1 cos at + t sin at.

2) x(t) = C1 e−3t + C2 e2t . x2 = et . 4) x(t) = C1 cos t+C2 sin t. 3) x − x = 0. C˘ aut˘ am o solut ¸ie particular˘ a pentru ecuat ¸ia neomogen˘ a sub forma x∗ (t) = u1 (t) cos t + u2 (t) sin t. sin t 2 a x1 (t) = este o solut ¸ie 13. 2 t 2 2) (t + 1)x − 2tx + 2x = 2(t + 1)e . 3) x(t) = C1 + C2 et . 2 4 2) x(t) = C1 t + C2 t2 − 1 + (t − 1)2 et . R: Se face schimbarea de variabil˘ a dependent˘ a x = x1 y . R: Avem: 1 1 1) x(t) = C1 t + C2 e−2t + t2 − t + . x1 = t. R: 1) Ecuat ¸ia caracteristic˘ a r2 − 5r + 6 = 0. x3 = e−t . 1) (2t + 1)x + 4tx − 4x = (2t + 1)2 . 2) x − 9x = 0. 13. 3) tx = x − tx + x = −t2 . Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei omogene este deci x(t) = C1 cos t + C2 sin t. cos t 2 ¸ia caracteristic˘ a r2 + 1 = 0. 5) x(t) = et (C1 cos t + C2 sin t).31 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare de ordinul al doilea cu coeficient ¸i constant ¸i: 1) x − 5x + 6x = 0. . 6) x(t) = e−2t (C1 cos 3t+ C2 sin 3t). 4) x + x = 0. 3) x(t) = C1 t + C2 et + C3 e−t + t2 + 2. R: x(t) = C1 t − C2 ln t. t ∈ R \ {kπ + }.4 Ecuat ¸ii de ordinul n cu coeficient ¸i constant ¸i 13.32 S˘ a se integreze ecuat ¸ia x + x = 1 π . t 13. 13. Se obt ¸ine: 1 x(t) = (C1 sin t + C2 cos t). 6) x + 4x + 13x = 0. are r˘ ad˘ acinile r1 = 2. r2 = −i. x1 = t. r2 = 3. dac˘ a x1 (t) = t este o solut ¸ie particular˘ a.29 S˘ a se integreze ecuat ¸ia x + x + x = 0. dac˘ t t particular˘ a. cu r˘ ad˘ acinile R: Ecuat ¸ia omogen˘ a x + x = 0 are ecuat r1 = i. x2 = t2 − 1. 5) x − 2x + 2x = 0.28 S˘ a se integreze urm˘ atoarele ecuat ¸ii ¸ stiind c˘ a ecuat ¸iile omogene corespunz˘ atoare admit solut ¸iile indicate: x1 = t.192 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 13. x2 = e−2t .30 S˘ a se integreze ecuat ¸ia t2 (ln t − 1)x − tx + x = 0. Solut ¸ia 2t general˘ a este x(t) = C1 e + C2 e3t .

Se obt ¸ine 1 t 3 t x(t) = (C1 + C2 t) e + t e .34 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i de ordinul al doilea. R: Avem: 1) x (t) = C1 + C2 e−t + 2t2 − 6t + 7 et . 2) x + 10x + 25x = 4e−5t . 7) x − 7x + 6x = sin t. neomogene: 1) x + x = 4t2 et . 8) x (t) = C1 cos 2t + C2 sin 2t − t cos 2t + t sin 2t + 8 16 64 1 17 3 3 9) x (t) = C1 e−2t + C2 e−t + − t + cos t + t+ sin t. 2) x (t) = (C1 + C2 t) e−5t + 2t2 e−5t . 1 4) x (t) = C1 e−t cos 2t + C2 e−t sin 2t + te−t sin 2t. u2 = 1 ¸ si deci cos t u1 (t) = ln | cos t|. 5 25 2) Se caut˘ a o solut ¸ie particular˘ a de forma: x∗ (t) = t2 et (At + B ). Se obt R: 1) Se caut˘ t − 4 28 x(t) = C1 et + C2 e 2 + e2t t− . 2 4 2t 1 t −t 6) x (t) = C1 e + C2 e + t− e . 74 74 1 2 1 1 cos 2t. solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei neomogene va fi x(t) = C1 cos t + C2 sin t + cos t · ln | cos t| + t sin t. 6 3) Se caut˘ a o solut ¸ie particular˘ a de forma: x∗ (t) = t[(At + B ) cos t + (Ct + D) sin t]. −u1 sin t + u2 cos t = 193 1 . 4) x + 2x + 5x = e−t cos 2t. 4) x + x = t2 + t. 9) x + 3x + 2x = t sin t. de unde u1 = −tg t. 3) x + x = t sin t. 5) x + x = t − 2. 3) x (t) = C1 e3t + C2 e3t t + (4 cos t + 3 sin t) et . u2 (t) = t. 1 5) x (t) = C1 + C2 e−t − 3t + t2 . 3) x − 6x + 9x = 25et sin t. 6) x − x = te2t .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA cu u1 cos t + u2 sin t = 0. 13. neomogene: 1) 2x − x − x = 4te2t . 8) x + 4x = t sin 2t. ¸ine a o solut ¸ie particular˘ a de forma: x∗ (t) = e2t (At + B ). 3 3 7 5 7) x (t) = C1 et + C2 e6t + cos t + sin t. 4 .33 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i de ordinul al doilea. 4 4 4) x (t) = −2 + t + t2 + C1 cos t + C2 sin t. Se obt ¸ine t2 t x(t) = C1 cos t + C2 sin t − cos t + sin t. 10 50 10 25 13. 2) x − 2x + x = tet . ˆ ıncˆ at.

1 si deci Introducˆ and ˆ ın ecuat ¸ie ¸ si identificˆ and coeficient ¸ii. √ √ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i 13. 5) x(4) + 8x + 16x = 0. Deoarece r = −1 este r˘ ad˘ acin˘ a dubl˘ a pentru ecuat ¸ia caracteristic˘ a. x(t) = et C1 + C2 t + C3 t2 . 9) x + 4x + 13x = 0. x(t) = (C1 + C2 t) cos 2t + (C3 + C4 t) sin 2t. R: Ecuat ¸ia caracteristic˘ a r4 + 2r3 + 5r2 + 8r + 4 = 0 are r˘ ad˘ acinile r1 = r2 = −1 ¸ si r3 = 2i. . R: Avem: 1) x(t) = C1 + C2 et + C3 e12t .35 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i de ordin mai mare decˆ at doi: 1) x − 13x + 12x = 0 4) x − 3x + 3x − x = 0. 4) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + (C3 + C4 t) e2t . 7) x − 2x − 3x = 0. 13. B = 0. 2 2 3) 4) 5) 6) 7) 8) 9) x(t) = C1 + C2 t + C3 et 2 + C4 e−t 2 .37 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei x(4) + 2x + 5x + 8x + 4x = 40e−t + cos t. C = ¸ 6 solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei neomogene va fi x(t) = (C1 + C2 t)e−t + C3 cos 2t + C4 sin 2t + 4t2 e−t + 1 sin t. (4) 3) x + 4x + 8x + 8x + 4x = 0. x (t) = C1 + C2 e−t + C3 e3t . 2) x + x = 0. 2) x (t) = (C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t + C5 e2t .194 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS 13. 3) x(4) 2x = 0. 6) x(4) − 2x + x = 0. t ∈ R. 4) x(4) − 4x + 5x − 4x + 4x = 0. √ √ t 3 3 2) x(t) = C1 e−t + e 2 C2 cos t + C3 sin t .36 S˘ constant ¸i: 1) x + 4x + 5x = 0. vom c˘ auta o solut ¸ie particular˘ a de forma x∗ (t) = At2 e−t + B cos t + C sin t. R: Avem: 1) x (t) = (C1 cos t + C2 sin t) e−2t . x(t) = (C1 + C2 t) e−t + (C3 + C4 t) et . 2) x(5) − 2x(4) + 2x − 4x + x − 2x = 0. 3) x (t) = [(C1 + C2 t) cos t + (C3 + C4 t) sin t] e−t . x (t) = C1 + (C2 + C3 t) e−t . x (t) = C1 + (C2 cos 3t + C3 sin 3t) e−2t . 6 t ∈ R. Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei omogene se scrie x(t) = (C1 + C2 t)e−t + C3 cos 2t + C4 sin 2t. r4 = −2i. 8) x + 2x + x = 0. se g˘ ase¸ ste A = 4.

2 . 13.41 S˘ a se integreze ecuat ¸iile Euler: 1) (t − 2) x − 3 (t − 2) x + 4x = t − 2. neomogene: 1) x(4) − 2x + x = et . Rezult˘ 2) Se caut˘ a x∗ (t) = t2 A + Bt + Ct2 + Dt3 . t 1 3) x(t) = C1 t3 + C2 t2 + t. 2 1 2 4) x (t) = C1 t + C2 3 . t2 2 et . 2) x(4) − 2x + x = t3 . care verific˘ a condit ¸iile init ¸iale: x(0) = 0. 3) t2 x − 4tx + 6x = t. 1 2) x(t) = (C1 + C2 ln t) . 3) x − x + x − x = t2 + t.40 S˘ a se integreze ecuat ¸iile Euler: R: Avem: 1) x(t) = C1 cos (ln t) + C2 sin (ln t) + 1. t 4 13. 5) t2 x − 2tx + 2x = t2 − 2t + 2. 4) x − x = 12t2 + 6t.39 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸ia particular˘ a a ecuat ¸iei: x + 2x + 2x + x = t. t 5) x (t) = C1 t + C2 t2 − t2 + 2t ln t + 1 + t2 ln t + 2t. R: x(t) = e −t t +e 2 − √ √ 3 3 1 t + √ sin t cos 2 2 3 + t − 2. 13. x (0) = 0.38 S˘ constant ¸i de ordin mai mare decˆ at doi. 1 1 6) x (t) = C1 + C2 t3 − t. 2 3) (4t − 1) x − 2 (4t − 1) x + 8x = 0. 6) t2 x − tx − 3x = t. 4) x (t) = C1 + C2 t + C3 et − 15t2 − 5t3 − t4 . 2) t3 x − t2 x + 2tx − 2x = t3 + 2t. 3 2 4) (t + 1) x + 3 (t + 1) x + (t + 1) x = 6 ln (t + 1) .˘ MATEMATICA ˘ PROBLEME DE ANALIZA 195 a se g˘ aseasc˘ a solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i 13. 4) t2 x + 2tx − 6x = 0.5 Ecuat ¸ia lui Euler 1) t2 x + tx + x = 1. 13. a x(t) = C1 + C2 t + C3 + C4 t + R: 1) Se caut˘ a x∗ (t) = At2 et . x (0) = 0. Rezult˘ a 1 1 x(t) = (C1 + C2 t) + (C3 + C4 t) et + 12t2 + 3t3 + t4 + t5 . 2) t2 x + 3tx + x = 0. 2 20 3) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + C3 et − 1 − 3t − t2 .

x (1) = 1. 4) x (t) = t+1 t+1 t+1 13. R: x(t) = t ln t + ln2 t . C1 1 C2 + ln (t + 1) + ln3 (t + 1). care verific˘ a condit ¸iile init ¸iale: x(1) = 0. .42 S˘ a se g˘ aseasc˘ a solut ¸ia particular˘ a a ecuat ¸iei: t2 x = tx + x = 2t.196 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS R: Avem: 2 1) x (t) = t − 2 + [C1 + C2 ln (t − 2)] (t − 2) . 4 3) x (t) = C1 (4t − 1) + C2 (4t − 1). 1 2) x (t) = C1 t + C2 t2 + C3 t ln t + t3 − t ln2 t + 2 ln t + 2 .

Ecuat CLA. Editura Didactic˘ gogic˘ a. I and II. Curs de analiz˘ a matematic˘ a. 1989. Editura Didactic˘ ¸a a¸ si pedagogic˘ a. D. Mathematical Analysis for Engineers. ˘. II ¸ si III. Ecuat si. Editura FA[8] A. Moscow. Editura Tehnic˘ a. Donciu. Pletea. Ga ˘ . 1978.1980. Bucure¸ sti. Precupanu. [7] S. Probleme de matematici superioare. Mosvow. Berman. Moscou. Vol. T. 1967. Mir Publishers. Culegere de probleme. I. ¸iuni de teoria ecuat ¸iilor diferent ¸iale. G. ´ [6] G. ˆmpu. 1981. Editura ALL. 1989. Editura [9] A. Bucur. Mir Publishers. Ecuat sti. Moscow. 1985. [5] N. Corduneanu. Bucure¸ sti. Chilov. ¸ii diferent ¸iale. Chirit Bucure¸ sti. Calistru. Flondor. Ca integral. Culegere de probleme de calcul diferent ˘ina ¸ial ¸ si [4] Gh. 1999.Bibliografie ˘ . A. Vol. S. Aplicat ¸ii. Editions Mir. Morozanu. 1993. 1979. [3] G. 1988. Demidovich. Analyse math´ ematique. A. [15] Gh. Krasnov. [11] N. Editura Junimea. Gheorghiu. [10] B. a¸ si peda[12] N. Analiz˘ a matematic˘ a. E. 1984. Corduneanu. Moros ¸ii diferent ¸iale. P. Mir Publishers. Kudryavtsev and B. Editura Academiei. Ia¸ [2] V. Vol. Analiz˘ a matematic˘ a. Culegere de probleme de calcul diferent [1] Lia Arama ¸ial ¸ si integral. Editura Tehnic˘ a. Kiselev. Ciobanu. 1990. Gh. Barbu. N. Demidovich. A Problem Book in Mathematical Analysis. Makarenko. Shihin. Bucure¸ ¸anu. Timi¸ soara. A Brief Course of Higher Mathematics. Mir Publishers. 1967. E. A. Bucure¸ sti. 1981. L. Bucure¸ sti. Not MATRIX ROM. Problems in mathematical analysis. 197 . T. ¸ii diferent ¸iale cu aplicat ¸ii ˆ ın electrotehnic˘ a. [13] M. Bucure¸ sti. [14] V. Rotaprint IPI. Moscow.

Asachi Ia¸ si. Editura Didactic˘ a¸ si pedagogic˘ a. [21] Gh. Bucure¸ sti. Calculul [29] Rodica Tudorache. Ionescu. [17] M. Matematic˘ si. Tehnice “Gh. Ros ¸culet ¸ . I. Exercit ¸ii. Gh. integral. Asachi” Ia¸ si. Vol. Calcul diferent st. 1984. [27] Gh. 1. Gh. 2001. Ed. Ionescu. Mir Publishers. Vol. M. 1990. Editura Tehnica-Info. Editura Tehnica-Info. Siret ¸ial ¸ si integral. Not ¸iuni fundamentale. Buecuat ¸ii diferent ¸iale ¸ si cu derivate part ¸iale. ¸ ¸ si Encicl. Procopiuc. P. 2001. B. S. [20] Gh. [28] Rodica Tudorache. Analiz˘ a matematic˘ a. Bucure¸ sti. Bucure¸ sti. Slabu. Nicolescu. Asachi” Ia¸ [19] Gh. N. Asachi Ia¸ . Matematic˘ a. 2. Procopiuc. Probleme de a ¸ si pedagogic˘ a. a matematic˘ a. Vol. A. Analiz˘ [23] M. 1982. Siret ¸ial ¸ si integral. [26] Gh.. Procopiuc. [22] Gh. Ed. 2002.tuiasi. 2000. Editura Didactic˘ a ¸ si pedagogic˘ a. Ispas. Micula. B. Gh. Algebr˘ Chi¸ sin˘ au. [24] Ioan A. [18] Gh. N. II. ¸ si Encicl. a. Rus. Teste de analiz˘ a matematic˘ a. Culegere de probleme de analiz˘ a matematic˘ a. Analiz˘ a matematic˘ a. Ionescu. Gh. Probleme de algebr˘ a liniar˘ a ¸ si geometrie. 2002. Calculul diferent ¸ial. Bucure¸ sti. A Course of Higher Mathematics. Tipografia Univ. Editura “Gh. [25] A. Procopiuc. a matematic˘ a. ¸ chi. teorie ¸ si aplicat ¸ii. Paraschiva Pavel. Chi¸ sin˘ au.198 GHEORGHE PROCOPIUC & MIHAI ISPAS [16] C.ro/˜tcm1. 1985. 1985. Shestakov. Nicolescu. 1984. Marcus. Procopiuc N. Univ.tcm. Culegere de probleme de analiz˘ si. a liniar˘ a¸ si geometrie. 1999. Dinculeanu. Vol. I.. S Bucure¸ sti. Th. http://ontario. Editura Albatros. Univ. Moskow. Vol. ¸ chi. Th. Calcul diferent ¸ t. 2002. 1966. Editura Didactic˘ cure¸ sti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful