Copilul nu îşi face temele

Copilul merge frecvent la şcoală cu temele nefăcute. Dacă părintele îl întreabă pe copil ce teme are pentru a doua zi, acesta îi ascunde adevărul. Reacţii tipice Părintele îl pedepseşte pe copil: nu îl mai lasă să se uite la TV timp de o săptămână sau îl obligă să facă 10 exerciţii suplimentare la matematică; îl bate pentru că i-a ascuns adevărul şi pentru ca „să înveţe să fie responsabil”; îi ignoră comportamentul ( spunându-şi „bine că nu e ceva mai rău”), încercând să îl scuze şi în faţa profesorilor; îl umileşte în faţa altora – a colegilor, a prietenilor sau a musafirilor, spunând că a făcut ceva foarte grav şi să „nu mai discute cu el”. Ce pot face părinţii Obiceiul de aş-i face temele se învaţă în primii ani de şcoală. Părinţii au rolul de a-i asista pe copii să îşi însuşească această deprindere. La început, până copilul se obişnuieşte, este important ca părintele sau o altă persoană apropiată să facă temele împreună cu el. Pentru fiecare sarcină realizată, copilul trebuie încurajat, indiferent de performanţa obţinută. Ajutorul acordat trebuie retras treptat şi se va interveni doar din când în când, sau atunci când copilul îl solicită pe părinte. Pentru a-i crea copilului o atitudine pozitivă faţă de realizarea temelor, părintele trebuie să-i ofere un model legat de efectuarea acestui tip de sarcină (ex. „Şi mama merge la serviciu şi trebuie să muncească apoi acasă pentru a pregăti mâncarea. La fel, tu trebuie să mergi la şcoală şi să îşi faci temele.”). Evitaţi folosirea temelor ca pedeapsă pentru un comportament inadecvat. De ex. dacă îi daţi copilului să facă o pagină de bastonaşe pentru că a luat o notă mică, acesta va simţi repulsie faţă de acea materie, la care trebuie să facă bastonaşe. Locul în care învaţă copilul trebuie să fie aranjat în aşa fel încât să îi comunice copilului că acela este locul pentru teme: să fie cărţi în jur, să nu fie în preajma biroului jucării, T.V., aparat de radio sau alte lucruri care i-ar putea distrage atenţia - controlul mediului. Înainte de a investiga metodele folosite, trebuie să verificaţi care este motivul pentru care copilul nu îşi face temele (vezi capitolul „Paşi în aplicarea disciplinării”). De asemenea, ascultaţi copilul dacă vrea să vă spună ceva. Poate că trece printr-o perioadă în care are nevoie de mai multă încurajare şi de recompense. Această metodă se recomandă mai ales atunci când nu îşi face temele din cauză că este prea greu, este încurajat, este suprasolicitat etc. Dacă nu este un comportament care se repetă foarte des sau de prea mult timp, iar copilul este afectat când este „prins” cu tema nefăcută, atunci puteţi să nu interveniţi, întrucât este suficient ceea ce se întâmplă la şcoală – consecinţele logice şi naturale. Dacă însă se repetă de mult timp, acest lucru este deja o dovadă că nu este suficientă „jena” pe care o simte în faţa colegilor şi a profesorilor. Atunci părintele va interveni. Părintele va întreba iniţial copilul ce ar putea face ca să repare greşeala. De pildă, consecinţa logică ar putea fi aceea că va trebui să-şi recupereze temele nefăcute (fără ca acest lucru să fie o pedeapsă). Nu este indicat să îl determinaţi să lucreze suplimentar în acest context, pentru că va asocia învăţatul cu pedeapsa, ceea ce nu este de dorit.