Epoca Renasterii

Fenomenul artistic petrecut in epoca renasterii este anticipat de o perioada pregatitoare care in unele lucrari de specialitate este denumita Prerenastere si care cuprinde miscarile religioase numite Reforma si Contrareforma, care au avut loc in secolele XII-XIV, fiind etape prerenascentiste. Drumul muzicii din vestul Europei a pornit in perioada Evului Mediu de la cantecul monodic gregorian barabatesc care si-a extins numarul de voci la 2-3 in Organum si Faux Bourdon sau canon, devenind mai apoi misa sau motet. Moda polifoniei cuprinde toata Europa, iar in paralel patrunde si genul dramatic in muzica liturgica. Tot in aceasta perioada (sec. XIII-XIV), madrigalele si celelalte genuri vocal-corale se extind la un numar impresionant de voci si uneori sunt acompaniate si de instrumente. In biserica sau la castelele nobiliare puteau fi ascultate madrigale si motete care descriau scene dramatice din viata. Este in uz si muzica pentru scena care insoteste o piesa de teatru in anumite momente. Totodata, in Anglia este intalnit “Mask”, un carnaval cu masti care avea loc cu ocazia celebrarii laice a casatoriilor. In replica, coralul reformat prefera o accesibilitatea cantecului monodic, cantat de femeile si barbatii participanti la slujba si acompaniat la armoniu (un instrument cu clape). Melodia avea origini populare, iar cuvintele erau traduse in limba fiecarui popor. Disputa din muzica de tip religios, intre polifonia cu un numar mare de voci si monodia corala se termina cu aparitia unui coral vocal care are doar patru voci, denumite sopran, alto, tenor si bas. Giovanni Pierluigi da Palestrina a oferit modelul unanim acceptat pentru acest gen muzical, cifra 4 devenind cifra de echilibru pentru numarul vocilor, a miscarilor intr-o piesa cicilica (ex. suita, sonata etc.), pentru grupul de patru instrumente din cvartet sau pentru organizarea unei orchestre. In schimb, dezvoltarea muzicii din estul Europei a fost una lenta si conservatoare. Genurile monodice vocale raman in continuare, cantate in limba greaca sau traduse in cele a diferitelor popoare. Toata aceasta miscare se incheie in epoca Renasterii cu aparitia teatrului integral cantat, denumit Opera per musica, prescurtat opera si a unei muzici vocale si vocal-instrumentale, specifice creatiei religioase. Printre noile genuri aparute se numara missa si recviemul, constituite ca o replica data de catre biserica muzicii laice sincretico-dramatice (opera), care avea o mare audienta la public. Totodata, apar si primele piese exclusiv instrumentale, de sine statatoare. Se dezvolta si constructia de instrumente, aceasta devenind o adevarata meserie. Printre acestea se numara orga, harpa, viola da braccio (de brat), viola da gamba (de picior), viola d’amore, vioara, clavecinul, orga portativa, luth, chitara, carlitonul, cornul de vanatoare, flautul drept si chalumeau (un stramos al clarinetului). Ca urmare, apar si scoli de constructii de instrumente, in general coarde cu arcus, foarte cunoscute fiind cele din Cremona (Amati, Gurneri si Stradivari) si Neapole (Rugieri, Grancino si Testore). Notatia pieselor instrumentale se facea cu ajutorul tabulaturii, cu litere si cifre care semnificau sunete, octave si chiar valori de note, cu sau fara portativ. Toate acestea se faceau, de obicei, manual, cu ajutorul penelor, hartiei si cernelii. De abia in anul 1450 a fost inventat in Germania tiparul, care avea forma unei prese, moment care a adus cu sine posibilitatea de a multiplica si raspandi mai rapid in centrele europene compozitiile renascentiste. In cele din urma, mentionam ca cel mai important gen muzical aparut si apreciat in aceasta perioada este opera.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful