You are on page 1of 5

Versiune imprimabila: Fata cu pieze rele

Page 1 of 5
Imprima povestea!

Fata cu pieze rele


A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un mparat. El avea doisprezece feciori. Cnd se punea la masa, copiii stau mprejuru-i cununa deplina. El era totdauna cu voie-buna, fiindca vedea ca trebile i merg struna. mparatii, vecinii lui, rvnea la traiul lui cel ticnit. Vezi ca si el era bun la inima, si nu se supara ntru nimic pe popor, si nu asuprea pe vaduva, nici pe siriman. Adeca, de! nimeni nu stia ce vierme l rodea la inima si pe dnsul. Ar fi dorit, boieri d-voastr a, sa aiba si o fata barim, la attia feciori. Si mai una, si mai alta, dete Dumnezeu n cele din urma de i se mplini si aceasta pofta a inimei: nevasta lui, mparateasa, ramase grea si peste noua luni facu o fata, frumoasa, de seaman pe lume n-avea. De unde se astepta acum mparatul ca sa fie pe deplin fericit, asi! unde? iaca se adeveri si la dnsul, ca la toata lumea asta pacatoasa, povestea c ntecului: n lume n ascut, Nimeni n-a statut A fi fericit Cu des avrsit.

ncepu a-i tnji trebile mparatiei. ncepu adeca a da ndarat. Ba cutare mparat l ameninta ca voieste sa se scoale cu razboi asupra lui, daca nu o face cutare lucru; ba, cutare mparat cere cutare lucru; ba, supusii lui vor sa faca razmirita; ba, vitele de pe mosiile lui a calcat hotarele altei mparatii si sunt luate de pripas; ba, ca moartea a dat n ele, si cte neajunsuri toate se tineau lant, de ajunsese bietul mparat n sapa de lemn.

Se silea bietul mparat, cu to ti cei doisprezece fii ai sai, sa faca pace, sa fie ntre oameni buna nvoire, sa opreasca relele ce-l bntuiau, dar geaba, pagubele curgeau grla. n cele mai de pe urma chema un cetitor de stele sa-i spuie ce e pricina de-i merg lucrurile anapoda si nu poate sa dea nainte. Daca veni filosoful, i puse la stele, si a doua zi i zise sa bage de seama n trei zile d-a rndul cum i dorm copiii. Trecnd cele trei zile filosoful veni din nou. mparatul i spuse ca baietii dormeau care cu minile dasupra capului, care ntro parte, care cu minile pe piept, si care pe spate si cu minile pe lnga dnsii, iar fata doarme pe brnci, ori strnsa facuta ghem, sau cu minile ntre genuchi. - Aceasta este piaza reaoa a mparatiei tale, raspunse filosoful; de nu o vei dep arta din casa, nu se va alege nici praful de d-ta si de copiii dumitale. mparatul bagase si el de seama ca se cam adevereau zisele filosofului, ca de cnd, adec a, dobndise fata, d-atunci si el da ndarat. Dara nu stia ce sa fac a, cum sa scape de prapad pe cei doisprezece copii. Bietul mparat! Si acesta i era copil. N-ar fi vrut, vezi, sa piara nici unul. n cele din urma se lasa dupa povata filosofilor. Ei ziceau ca mai bine este sa piara unul

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=011.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Fata cu pieze rele

Page 2 of 5

si sa scape doisprezece, dect toti sa ajunga ca vai de ei si de rsul lumii. Se ndoia mparatul, se ndoia mparateasa sa fac a o asa fapta, dar a ntetiti de toate relele ce-i napadea din toate partile, se nduplecara la sfaturile celor mai aproape de dnsii, si se hotarra n cele din urma sa fac a o jertf a dect trisprezece. Vorbi deci mparatul cu credinciosul sau cum sa faca. S a zic a adeca ca vrea sa mearga la vnat, sa ia si pe fata cu dnsul, mai cu seara ca tot zicea ea ca-i place sa vaza cum merg oamenii la v nat, si sa o lase acolo n padure. Aceasta nsa fara sa stie ea. I se rupea rarunchii mparatului de mhnire pentru rapunerea fiicei sale, se mhni mparateasa pna n fundul sufletului ei cnd i aseza merinde n cos, sub care puse primeneli, si cteva giuvaiericale d-ale ei. Cnd fu caruta gata, puse cosul cu merinde, un urcior cu ap a, si se urcara si ei, adeca fata si cu credincerul mparatului. Pornira si ajunsera ntr-o padure mare. n urma lor acasa se bocea mparatul, mparateasa si fratii fetei, de-ti venea sa-ti iei lumea n cap. Daca ajunsera n padure, stete caruta mai d-o parte la o poteca, luara cu dnsii cosul si urciorul, si plecara prin padure dupa vnat. Stnd la un colnic, fata se dete sa culeaga niste floricele, sa-si faca un manunchi; iara credincerul mparatului umbla razna prin padure dupa pasarele, si, ncet, ncet se departa o bucata buna, ajunse la caruta, se puse ntr-nsa si pe ici ti-e drumul. Cnd baga de seama fata mparatului, credincerul nu e. Dadu chiot, striga, tipa, dara nimeni nu-i r aspuns. Ce sa faca ea? Iara daca vazu ca da nde seara, fata se urca ntr-un copaci, se uita ntr-o parte, se uita ntr-alta, nu care cumva vede vro coliba ceva. Nu e. Se mai ntoarse de se mai uita si n alte parti si zari, tocmai ce! ntr-o departare lic arind o lumina ca o steluta. Atunci se dete jos si cu co sul ntr-o mna, iar cu urciorul de apa ntr-alta, trs dupa dnsa, merse drept la lumina ce zarise. Aci daca ajunse, dete peste o coliba, n care ardea un opai t n ciob. Batu la use si-i deschise. Acolo sedea o batrna cersetoare. Fata se ruga ca s a o adaposteasca si pe dnsa. Saraca o priimi; dara i spuse ca n-are ce sa-i dea de mncare fiindca tot avutul ei este o gaina, un c atel si o pisica. Fata scoase din cos s i dete si batrnei. A doua zi cnd se sculara, batrna ncepu sa se vaiete ca i-a murit gaina pe cuib. Ea se plngea acum ca are sa moara de foame, deoarece cu ousorul ce lua de la gaina pe fiecare zi se hranea ea. Biata fata de mparat i dete o giuvaierica d-ale ei, ca sa-si cumpere o alta gaina cu care sa se hraneasca. Baba cam cu mrial a, cam de voie, cam de nevoie, priimi darul fetei si tacu. A doua noapte i muri catelu sul. Atunci ea zise: - Fata mea, sa-ti iei ale trei fuioare si sa te duci din casa mea, ca de cnd ai venit tu, pagubele se tin lant. Cat elul asta nu l-as fi dat nu stiu pe ce, fiindca mi pazea coliba, si-l am de attia mari de ani. - Lasa, mamusoara, nu te supara, ti dau eu cu ce sa-ti cumperi altul, ba nca sat i mai si ramie. Si scoase de-i mai dete o giuvaierica. A treia zi gasira s i pisica moarta. - Sa te duci, fetico, din casa mea, zise baba si ndarat sa nu te mai ntorci. Te vaz a fi fat a de oameni, te vaz ca ai scule, dara lipsa de asa bog atii. Mai bine eu cu saracia mea si sa traiesc n ticna. De cnd ai venit tu, belele mi-au taiat inima. Dute, dragul mamei, si ia mpreuna cu tine tot ce ai adus n casa mea si bun si rau.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=011.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Fata cu pieze rele

Page 3 of 5

Fata n-avu ncotro, si cata sa plece din coliba babei. nainte nsa de-a pleca, se dezbraca de hainele sale cele bune si ceru de la baba niste zdrente d-ale ei. Baba ca sa scape de dnsa, cauta pe dupa perne, pe sub pat, pe culme, si-i dete niste toale de puse pe dnsa, numai sa se duc a din casa ei. Hainele ce le lasa fata, baba le scoase1 din casa si le dete n celarul ce avea lnga coliba ei. Si asa fata, mbracata n haine de cersetoare, pleca din casa babei si ncepu a orbacai prin bungetul cela de padure, c a doar' d-o gasi vro poteca care sa o scoata la lume. Si tot mergnd asa, dete peste o stna de oi. Acolo nu gasi pe nimeni, caci stapnii erau trei tovarosi, carii se duceau ctetrei cu oile. Aci daca ajunse, fata mparatului se puse de matura coliba, rndui fiecare lucru la locsorul lui, facu focul si atrna caldarusa n cracane. Pna una, alta, mai spala vasele, precum si vedrele si hrdaiele n care adunau ciobanii laptele. Apoi se ascunse. Venind ciobanii si vaznd toate astea, se mirara. Se uitara ncoace si ncolo, dara nu vazura pe nimeni. Atunci zisera: - Cine ne-a facut ast bine, de va fi baiat, frate s a ne fie, iara de va fi fat a, sora sa ne fie. Fata mparatului atunci se arata. Ea se ruga sa o primeasca a locui cu dnsii caci era o nenorocita si n-avea unde sa se adaposteasca, nici sa-si plece capul. Ciobanii o primira si i spusera ce are sa fac a. Seara cnd venira gasira iarasi toate gata, si de mncarica si hrdaiele, n care faceau brnza, curate, si toate bune la stna. nsa unul din tovarosi se plnse ca nu stie ce au oile de t njesc de azidimineata ; pas amite dase boala n ele, capitasera ori nu stiu ce li se ntmplase. A doua zi se plnse altul ca a dat v arsatul n oi, si nu stie c te vor scapa. A treia altul veni cu nu stiu ce bruma de oi. El spuse ca voind a trece peste o punte, pe unde trecea n toate zilele cu oile, de ast a dat a nu stie cum si facu naluca o oaie si sari n ru, dupa dnsa alta, dupa asta alta, pna ce se napustira oile si sarira mai toate n ru. Se sili bietul cioban sa le opreasca, dar asi! pe dracu sa-l opresti? c nd intra spaima n oi, degiaba toata munca; abia scapase vro cteva oi, cu care veni acasa. Se luara de gnduri bietii ciobani, cum de n cele trei zile de cnd venise fata aia la stna lor sa dea ei peste o asa paguba. Ei vazura ca surata lor trebuie sa fie piaza rea, si ca a cazut ca o pacoste peste dnsii. Atunci se vorbira ca s a o goneasc a de la dnsii, si i zisera: - Surata, cum ai venit, sa te duci de la noi unde mila Domnului te va povat ui. Noi nu te mai putem tine. Tu ai intrat n coliba noastr a cu saracia. Paguba ce am ncercat n aceste trei zile de cnd estu tu la noi, nici n zece ani nu o vom putea pune la loc. Fata n-avu ce zice. Vazu si ea ca asa este. Se scula dara si cerndu-si iertaciune de raul ce le facuse fara voia ei, pleca ntr-o doara, ia, asa peste cmp unde o vor duce-o ochii. Si mergnd ea cu inima plina de obida si cu lacramile siroaie, z ari ntro departare mare niste palaturi. ntinse pasul si se duse ntr-acolo ca sa nu nsereze pe drum. Acolo sedea o arapoaica bogat a. Se ruga de slugile palatului sa o priimeasca. Arapoaica, care o vazuse de sus cnd intra pe poarta, porunci sa o aduc a naintea ei. Cum o v azu, o cunoscu, si puse de o mbaie frumos, o mbraca cu niste haine curate si o lua pe lnga dnsa. Si asa, ntr-o zi arapoaica o puse sa-i caute n cap, caci, zice-se ca arapii ct de curati sa fie, tot se gasesc condrantei n capul lor: pentru ca le e parul mbcsit,

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=011.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Fata cu pieze rele

Page 4 of 5

pslos si des, nevoie mare! Fata mparatului vaznd n capul arapoaicei, ce nu mai vazuse de cnd o facuse ma-sa, i se facu scrba s i i veni sa scuipe. Se uita n dreapta, se uita n st nga, si nu-i dete de ochi dect scumpeturi, pe care i fu mila sa scuipe. S a se duca ceva mai ncolo, nu putea, caci arapoaica adormise cu capul n poala ei. Se apuca s i ea de scuipa n latele arapoaicei. Arapoaica, ca dracu, simti si o data se scula. Ea se uita cu mila la fata, si i zise: - Sa nu te stiu cine e sti, ai vedea tu ce ai pat i din mna mea. Dara asa, te iert. Sa te gate sti ca mergem la un loc. Zi sa prinz a caii la caruta . Pna se gatir a ele, caruta trase la scara. Se detera jos si se pusera n caruta . Arapoaica spuse vizitiului unde sa mearga. Pe drum nsa nvata si pe fata ce sa fac a acolo unde merg. Abia sfrsi de vorbit arapoaica si ajunsera n curtea unui palat cu mii de mii de camari. Cum se dara jos din caruta, arapoaica merse la o camara unde erau doi oameni: unul tnar si gras, sedea ntr-un pat de aur rasturnat si se juca cu doua gheme de matase; altul mosneag umbla de colo pna colo si astmpar nu mai avea. El se cocosase de munca, era trenta ros si slab si pipernicit de credeai ca este alta aia, nu fiinta de om. Pas amite, tnarul era norocul fetei, iara batrnul norocul arapoaicei. Cum vazu fata pe tnar, jucndu-se cu ghemele de matase, o data se repezi la dnsul, dupa cum o nvat ase arapoaica, i smulse ghemele din mna, si pe ici ti-e drumul! Iesi fuga, se sui n caruta , vizitiul dete bice cailor si nu statura dec t tocmai acasa. Cela, greoi si mototol cum era el, pna sa se scoale, pna sa iasa afara, pna sa se ia dup a dnsa, ramase cu buzele umflate, c a n-o mai putu ajunge si, ntorcndu-se caruta, lua pe arapoaica s i o duse si pe dnsa acasa. Tocmai atunci mparatul locului aceluia se hotarse sa se nsoare, ca era holtei. Logodnica i ceruse sa-i faca o haina de matasarie foarte scumpa. Facu ce facu mparatul, gasi o asemenea matasarie si o dase la croitor. Dar a ce-i faci necazului, ca matasaria nu ajungea. i mai trebuia un petec. Puse mparatul sa-i caute petecul, dara asemenea matasarie nu se mai gasi n toata mparatia. Ei! cum ramne cu haina miresei? Daca n -o face -o dupa sartul ei, logodnica nu o priimeste; daca n-o gasi petecul ce-i trebuia, ramne haina neispravita. Si aceasta nu se putea, adica sa ramie nunta dintr-un fleac de nimic. Mai pusese mparatul oameni de cercetara si afla ca la arapoaica cutare se gaseste un petec de matasarie aidoma celeia ce cauta mparatul, si tocmai att ct i trebuia. Pasamite n ghemele luate de fata mparatului de la norocul ei cel lenes se afla acel petec de matasarie. Trimise mparatul oameni sa-l cumpere. Arapoaica le spuse ca petecul l da celuia ce i va da att i galbeni cari sa trag a la cumpana ct si m atasaria. Puse, deci, ntr-un taler al cumpenei petecul de matasarie si ndata bratul cumpenei cu petecul se lasa jos. Puse si galbeni n cellalt taler, dara el ramase sus. Mai puse, mai puse si iara mai puse, dara cumpana nu se lasa n jos, pusera oamenii mparatului toti banii ce avura la dnsii, cumpana sta tot sus. Atunci se dusera de spusera mparatului. Se mira mparatul de ntmplarea aceasta. Trimise ct iva saci cu galbeni, dara trimisii se ntoarsera s i spusera ca diavolita de cumpana nu vrea sa se lase n jos de loc, de loc. Atunci mparatul lua cu dnsul nca cat iva saci cu galbeni si se duse singur, ca sa vaza cu ochii lui asta minune, caci altfel nu-i venea s a creaza.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=011.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Fata cu pieze rele

Page 5 of 5

Ajungnd si intrnd n cas a la arapoaic a, vazu pe fata mparatului, ceea pe care o gonise tatal sau mparatul ca p-o piaza rea, si-i ramase la inima. Vezi ca nu era urta; avea nuri, avea pe vino-ncoace, cum se zice, avea nvatatura, ma rog, daca era fata de mparat; dara fusese seaca de noroc. Vazu si mparatul cumpana. Bratul cu talerul n care erau pusi banii sta n sus! Puse un sac cu galbeni de care i adusese, si ca sa se lase cumpana n jos, ba. Mai puse unul, ba nca unul, cumpana habar n-avea. Puse toti sacii, cumpana pare ca era prota pita acolo sus. Atunci ce-i veni mparatului, se sui si el deasupra banilor, cam cu necaz, si o dat a bratul cu talerul n care era pusi banii se lasa n jos si statu drept la linie, tocmai pe tocmai cu cela n care era petecul de matase, veni adec a la cumpana dreapta. - Care va sa zic a, petecul asta de matase se poate cumpara numai cu mine, zise mparatul, care ntelesese el noima acestei cumpene, ca un mparat ce era el acolo. - Cam asa, mparate, raspunse arapoaica. - Apoi daca este asa, mie mi-ar fi voia sa stric logodna cu nazuroasa aia de fat a cu care sunt n vorba, cnd a s sti c a stapna matasariei astia m-ar vrea. - Cum socotesti d-ta ca n-ar vrea ea, raspunse iarasi arapoaica, cnd d-ta vezi bine ca nsusi petecul de matasarie al cui este el te vrea. Si asa se facu vorba si apoi nunta, nu dupa multa vreme, cu mare veselie si dragoste. Daramite tatal, muma si fratii fetei cnd auzira de una ca asta, ce bucurie gnditi ca n-avura? Se ntrolocara cu toti cu totul si facur a o nunta d-alea mparatestile de se duse vestea de dnsa. Iara eu ncalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastr a asa.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=011.php

7/12/2003