Biofizica

Cursuri 1+2
Obiectul biofizicii
• viata este o forma superioara de mişcare a materiei,
care nu se poate reduce la formele ei inferioare
(fizice, chimice), forme pe care le înglobează
organismele vii, dar fără cunoaşterea acestor aspecte
nu este posibila înţelegerea vieţii.

Definitia biofizicii
Biofizica este o ştiinţă interdisciplinara care se
ocupa cu:
• Studierea fenomenele fizice implicate in
functionarea sistemelor biologice.
• Folosirea tehnicilor pentru cercetarea
sistemelor biologice;
• Cercetarea efectelor biologice ale factorilor
biofizici asupra sistemelor biologice;
Bibliografie

• Biofizica / Margineanu, Doru-Georg, Bucuresti: Editura Stiintifica si
Enciclopedica, 1985,
• Principii de biofizica umana. Vol. 1 si 2 / Dimoftache C, Herman, Sonia,
Bucuresti: Editura Universitara "Carol Davila" din Bucuresti, 2003
• Fundamentele biofizicii medicale / POPESCU, Aurel , Bucuresti: ALL, 1994
• Metode biofizice de analiza. Senzori si biosenzori [Resursa electronica] / Monica
Florescu (2008)
• Fizica generala / Monica Florescu, Sorin Mihai Adam, Natalia Dihoiu (2007)
• Biofizica – note de curs / M. Florescu, http://biofiz.unitbv.ro/moodle2/
• Biofizica si fizica generala : lucrari de laborator / Florescu, Monica (2004)
• Biophysical theory of radiation action : a treatise on relative biological
effectiveness / Gunther, Klaus (1983)
• Biofizica / Margineanu, D.G. (1980)

• Catalog online: http://www2.unitbv.ro/biblio
Mărimi. Unităţi de măsură. Sisteme de unităţi
de măsură
Mărimi fizice
• Corpurile din natura si fenomenele fizice sunt
caracterizate prin doua categorii de proprietăţi:
calitative si cantitative.
• Proprietăţile care pot varia cantitativ se numesc
mărimi.

Mărimi. Unităţi de măsură. Sisteme de unităţi
de măsură
Între diversele mărimi se stabilesc anumite legături care se exprimă
prin relaţii matematice. Stabilirea acestora permite clasificarea
mărimilor în două categorii: mărimi fundamentale şi mărimi
derivate.
• Mărimi fundamentale. Aceste mărimi sunt independente între ele,
adică se definesc fără ajutorul altor mărimi. Numărul mărimilor
fundamentale este egal cu diferenţa dintre numărul mărimilor şi
numărul relaţiilor ce există între ele. Aceste mărimi sunt:
– Lungimea (l).
– Masa (m).
– Timpul (t).
– Intensitatea curentului electric (i).
– Temperatura termodinamică (T).
– Cantitatea de substanţă (molul u).
– Intensitatea luminoasa (I).

Mărimi. Unităţi de măsură. Sisteme de unităţi
de măsură
• Mărimi derivate. Derivă din mărimile
fundamentale (se definesc cu ajutorul altor
mărimi). Astfel, de exemplu viteza v a unui
corp se defineşte prin relaţia:


• în care s este spaţiul şi t este timpul.

t
s
v =
Mărimi. Unităţi de măsură. Sisteme de unităţi
de măsură
Grupul unităţilor fundamentale stabilite împreună cu toate unităţile
derivate recunoscute pe plan internaţional se numeşte Sistemul
Internaţional (SI).
• Unităţile fundamentale ale SI sunt următoarele:
– Metrul (m).
– Kilogramul (kg).
– Secunda (s).
– Amperul (A).
– Kelvinul (K).
– Candela (cd).
– Molul (mol)
Două unităţi de măsură suplimentare întregesc SI:
– Radianul (rad) – unitatea de măsură pentru unghiul plan.
– Steradianul (sr) – unitatea de măsură pentru unghiul solid.

Mărimi. Unităţi de măsură. Sisteme de unităţi
de măsură
• Unităţile derivate sunt unităţile de măsură
corespunzătoare tuturor mărimilor derivate şi se
stabilesc în funcţie de unităţile fundamentale cu
ajutorul formulelor de definiţie corespunzătoare
mărimilor derivate, obţinându-se astfel formulele de
unităţi de măsură.
• În cazul vitezei, se obţine următoarea formulă de
unităţi de măsură:


• indicele SI din formulă arată că unitatea derivată a
vitezei este în SI.

| |
1 ÷
= = ms
s
m
v
SI
PREFIX FACTOR DE MULTIPLICARE AL UNITĂŢII SIMBOL
exa 10
18
E
peta 10
15
P
tera 10
12
T
giga 10
9
G
mega 10
6
M
kilo 10
3
k
hecto 10
2
h
deca 10 da
deci 10
– 1
d
centi 10
– 2
c
mili 10
– 3
m
micro 10
– 6
µ
nano 10
– 9
n
pico 10
– 12
p
femto 10
– 15
f
atto 10
– 18
a
Multiplii şi submultiplii zecimali ai unităţilor de masura
Marimi fizice scalare si vectoriale
• Marimi scalare sunt exprimate
doar cu ajutorul unor valori
(marime).
– Ex. timp, masa, densitate,
concentratie, etc.

• Marimi vectoriale sunt
caracterizate de marime, directie
si sens.
– Ex. forta, viteza, acceleratie,
presiune, etc.
Operatii cu marimi fizice vectoriale
Adunarea vectorilor–Metode grafice
Pentru vectorii care au aceeasi
directie se folosesc adunarea
si scaderea vectorilor.
Atentie la sensul vectorilor.
Pentru adunarea a doi vectori perpendiculari se foloseste Teorema lui Pitagora
pentru a afla vectorul rezultant.
Adunarea vectorilor–Metode grafice
Pentru adunarea mai multor vectori se foloseste metoda poligonului
(metoda “coada-varf”).
Adunarea vectorilor–Metode grafice
Adunarea vectorilor–Metode grafice
Scaderea vectorilor
Pentru scaderea vectorilor se defineste vectorul
negativ, care are aceeasi marime dar e de sens opus
vectorului care se scade.
Diferenta vectorilor se transforma in suma:
Orice vector poate fi exprimat ca suma a doi vectori, numiti componente.
De obicei se aleg vectori perpendiculari.
Adunarea vectorilor pe componente
Daca componentele sunt
perpendiculare se pot folosi functii
trigonometrice.
Adunarea vectorilor pe componente
Inmultirea unui vector cu un scalar
Vectorul rezultant are aceesi directie cu primul vector si marimea multiplicata.
Daca scalarul este negativ, vectoul rezultatnt are sens opus primului vector.
Sisteme fizice. Clasificarea sistemelor
fizice
• Prin sistem fizic se intelege un ansamblu
format din mai multe componenete identice
sau diferite, unite prin legaturi si interactiuni
specifice reciproce.
• Componentele sistemului pot interactiona
intre ele sau cu mediul inconjurator.
• Fiecare tip de sistem este organizat si
functioneaza dupa legi general valabile,
specifice fiecarui tip de sistem.
Clasificarea sistemelor fizice
• In functie de structura interioara a
sitemului:
• Sistem omogen, format din constituenti
identici.
• Sistem neomogen (heterogen), format din
constituenti diferiti, despartiti prin suprafete
de separare.
Clasificarea sistemelor fizice
• In functie de variatia proprietatilor
sistemului pe diferite directii:
• Sistem izotrop in care proprietatile sunt
identice pe diferite directii din sistem.
• Sistem anizotrop in care proprietatile
sistemuli variaza in mod diferit de-a lungul
directiilor din sistem
Clasificarea sistemelor fizice
• In functie tipul de interactiune cu mediul exterior:
• Sistem izolat, care nu schimba nici energie, nici substanta cu
mediul exterior. Cantitatea de energie si substanta sunt
considerate constante in timp.
• Sistem inchis (pentru substanta), care schimba numai
energie cu mediul exterior. Cantitatea de energie a
sistemului inchis este variabila, iar cantitatea de substanta
este constanta.
• Sistem deschis, care schimba cu mediul exterior atat
substanta, cat si energie. Pentru un sistem deschis, atat
cantitatea de energie cat si de substanta sunt variabile in
timp.
Biomecanica
Notiuni de mecanica
Miscarea corpurilor.
• Miscarea mecanica, cea mai simpla forma de
miscare, se refera la modificarea pozitiei corpurilor in
timp.
• Se alege un un corp de referinta considerat in repaus,
de cele mai multe ori Pamantul sau un alt corp legat
de Pamant, caruia i se asociaza un sistem de axe
numit sistem de axe de referinta (SR).
• Cel mai folosit SR este sitemul cartezian de axe de
referinta, format din trei axe concurente intr-un
punct si reciproc perpendiculare intre ele doua cate
doua (OXYZ).
Sistem de Referinta si Deplasare
Miscarea mecanica, cea mai simpla forma de miscare, se refera la modificarea
pozitiei corpurilor in timp.
Ex. Om se misca prin tren cu cel mult 4 km/h fata de un alt
calator, in timp ce fata de Pamant are o viteza mult mai
mare.
Deplasare si distanta
Distanta parcursă (linia punctata) este măsurată
de-a lungul drumului efectiv.
Deplasarea (linia albastra) ne arata cat de departe
se afla un obiect fata the pozitia initiala, indiferent
cum ajunge acolo ( . ).
Viteza medie
Viteza medie : marime fizica egala cu raportul dintre distanta
parcursa (deplasarea) de un corp si intervalul de timp in care se
realizeaza deplasarea.
Vectorul viteza contine informatii legate de directia
deplasarii:
timp
deplasarea
medie viteza =
timp
deplasare vectorul
viteza vectorul =
t
x
v
A
A
=
t
r
v
A
A
=
Viteza momentana
Viteza momentana reprezinta viteza medie in limita in care
intervalul de timp considerat devine foarte mic (infinitezimal).
Graficele prezinta:
(a) viteza constanta
(b) viteza variabila.
dt
dx
v =
Acceleratia
Acceleratia este marimea fizica egala cu viteza de variatie
a vitezei.
timp
vitezei iatia
a accelerati
var
=
t
v
a
A
A
=
Acceleratia este o marime fizica vectoriala.
t
v
a
A
A
=
Acceleratie pozitiva (accelerare)
Acceleratie negativa (franare)
Acceleratia momentana reprezinta acceleratia medie in
limita in care intervalul de timp considerat devine foarte mic
(infinitezimal).
Acceleratia momentana
dt
dv
a =
Tipuri de miscari
• Mişcările particulelor pot fi clasificate după forma
geometrica a traiectoriilor corpurilor. Astfel pot fi
mişcări:
– Rectilinii, traiectoria este o linie dreapta.
– Curbilinii, traiectoria este circulara, eliptica, spirala, etc.

• După felul acceleraţiei miscarile se împart in miscari:
• Uniforme (a = 0).
• Uniform variate (a = const, ): accelerate sau incetinite.
• Variate (a = const, ).

0 =
dt
da
Viteza medie cu care se deplaseaza un obiect intr-un interval de timp este:




Aceleratia constanta este:


Miscarea rectilinie cu acceleratie
constanta
Miscarea circulara uniforma
Miscarea circulara uniforma este miscarea intr-un cerc cu raza constanta si
pentru care viteza momentana este intotdeauna tangenta la cerc.
Pentru ca in miscarea circulara uniforma vectorul viteza
variaza in timp putem vorbi de acceleratie radiala sau
centripeta:

Mişcarea circulara
Mişcarea oscilatorie armonică
• Dacă un punct material se deplasează în timp
de o parte şi de alta a unui punct fix, numit
punct de echilibru, spunem că avem o mişcare
oscilatorie a punctului material.
Mişcarea periodică
• O mişcare se consideră periodică în cazul în
care punctul material se reîntoarce mereu în
aceeaşi poziţie, avand aceesi directie si acelasi
sens, la intervale constante de timp.

• Exemple:
– Miscarea circulara
– Miscarea oscilatorie
Mişcarea periodica

• Intervalul de timp T (s) în care mobilul realizeaza o
miscare completa se numeşte perioada mişcării.

• Marimea inversa perioadei se numeste frecventa
(Hz)si este egala cu numarul de miscari efectuate in
unitatea de timp.


• Frecventa unghiulara (rad/s):
T
1
= u
T
t
e
2
=
Mişcarea oscilatorie armonică
• Daca miscarea oscilatorie este descrisa de legi
de miscare exprimate cu formula de mai jos
atunci mişcarea este oscilatorie armonică.

• Elongaţia (x şi y) şi reprezintă distanţa
punctului fata de pozitia de echilibru.
) sin( sin
) cos( cos
0
0
¢ e ¢
¢ e ¢
+ = =
+ = =
t A A y
t A A x
Mişcarea oscilatorie armonică
• Amplitudinea mişcării, A, reprezintă elongaţia
maximă.
• Faza mişcării, ¢, este argumentul funcţiei
armonice (cos ¢ sau sin ¢).

• Pulsaţia (frecvenţa unghiulară), e.
T
t
e
2
=
0
¢ e ¢ + = t
Oscilatii biologice (de relaxare)
• Oscilatiile biologice sunt deosebite de cele
mecanice. Periodicitatea nu este totdeauna
riguroasa, iar mecanismul este diferit: exista
acumulari pana la un anumit nivel, care o data
atins determina o descarcare relativ brusca.

• Ex. Contractia fibrelor musculare:
– La inceput exista o faza mai lunga de acumulare a
energiei chimice si de refacere a potentialului de
membrana.
– Urmeaza o faza “exploziva” de consum a acestei
energii in cursul contractiei cu depolarizarea
membranei.
Principiile mecanicii
Principiul inerţiei (Lex prima)

• Orice punct material îşi păstrează starea de
repaus sau de mişcare rectilinie uniformă atâta
timp cât asupra sa nu acţionează alte corpuri
care să-i schimbe această stare.

• Sistemele de referinţă în care este valabil principiul
inerţiei se numesc sisteme de referinţă inerţiale (SRI).
Principiul inerţiei (Lex prima)
Inertia corpurilor


• Proprietatea unui corp de a-si menţine starea de
repaus sau de mişcare rectilinie uniformă, în absenţa
acţiunilor exterioare, sau de a se opune la orice
acţiune exterioară care caută sa-i schimbe starea de
mişcare se numeşte inerţie.
• Principiul inerţiei nu este valabil faţă de orice sistem
de referinţă.
Principiul fundamental
(Lex secunda)
• Acest principiu stabileşte legătura dintre
mărimile dinamice şi cinematice.

• Experimental s-a stabilit că acţionând
asupra unui corp cu forţe diferite, corpul
respectiv capătă acceleraţii diferite, însă
raportul dintre forţă şi acceleraţie este
constant pentru corpul dat. Această
mărime caracteristică fiecărui corp în parte
se numeşte masa corpului m.


• Ecuatia principiului fundamental se scrie:




• Se numeşte impuls ( ) al punctului material
produsul dintre masa şi viteza punctului material.
• Ecuaţia principiului se poate scrie:


dt
v d
m a m F



= =
dt
p d
dt
v m d
F
 

= =
) (
Principiul fundamental
(Lex secunda)
p
• Cand actioneaza mai multe forte:


a m F


=
¿
Principiul fundamental
(Lex secunda)
• Fiecărei acţiuni i se opune întotdeauna o
reacţiune, egală în modul şi de sens contrar.

• Forţele de acţiune şi de reacţiune nu se echilibrează una
pe alta deoarece sunt aplicate simultan unor corpuri
diferite (de-a lungul dreptei care uneşte cele două
corpuri).


Principiul acţiunii şi reacţiunii
(Lex tertia)
Principiile mecanicii

–Principiul independenţei acţiunii forţelor

• Un corp sub acţiunea simultană a două forţe
descrie diagonala unui paralelogram având ca
laturi aceste forţe, în acelaşi timp în care ar
descrie separat fiecare latură sub acţiunea
forţei corespunzătoare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful