MIRELA-ANCA POSTOLE

PREŢURI ŞI CONCURENŢĂ
SINTEZE. TESTE GRILĂ. APLICAŢII PRACTICE

CUPRINS
Cuvânt înainte……………………………………………………………………………... Capitolul I - MECANISMUL PREŢURILOR…………………………………………... 1.1. CONŢINUTUL PREŢULUI………………………………………………............. 1.2. FORMAREA LIBERĂ A PREŢULUI............................................................. 1.3. OFERTA ŞI CEREREA SUB INCIDENŢA COMPORTAMENTULUI AGENŢILOR PIEŢEI................................................................................................ 1.3.1. Oferta............................................................................................................. 1.3.2. Cererea……………………………………………………………………... 1.4. APLICAŢII REZOLVATE........................................................................................ 1.5. APLICAŢII DE REZOLVAT……………………………………………………… 1.6. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE……………………………………………………. 1.7. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE………………………………………………… Capitolul II – STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE PIEŢEI……………………………………………………………………... 2.1. STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE PIEŢEI, PE TIPURI DE CONCURENŢĂ..................................................................................... 2.1.1. Formarea preţului de echilibru în cadrul concurenţei perfecte...................... 2.1.2. Formarea preţului în situaţia de monopol...................................................... 2.1.3. Formarea preţurilor în situaţia monopsonului şi a concurenţei monopolistice................................................................................................ 2.1.4. Obiectivele politicii de preţ........................................................................... 2.2. STRATEGIA FIXĂRII PREŢURILOR DE CĂTRE STAT..................................... 2.3. FORMAREA PREŢURILOR ÎN CADRUL CICLULUI DE VIAŢĂ AL PRODUSELOR.......................................................................................................... 2.4. APLICAŢII REZOLVATE........................................................................................ 2.5. APLICAŢII DE REZOLVAT.................................................................................... 2.6. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE................................................................................. 2.7. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE............................................................................ Capitolul III – STABILIREA PREŢURILOR ÎN ÎNTREPRINDERI METODE BAZATE PE COSTURI............................................................................. 3.1. FIXAREA PREŢURILOR ÎN ÎNTREPRINDERI PE BAZA COSTURILOR......... 3.1.1. Modul de calcul al diferitelor marje ale profitului........................................ 3.2. METODE DE STABILIRE A PREŢURILOR ÎN CADRUL OBIECTIVELOR STRATEGICE ALE POLITICII DE PREŢ............................................................... 3.3. APLICAŢII REZOLVATE........................................................................................ 3.4. APLICAŢIE DE REZOLVAT................................................................................... 3.5. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE................................................................................. 3.6. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE............................................................................ 5 6 6 8 10 10 12 15 17 18 18 19 19 20 21 25 25 26 28 29 33 34 34 35 35 37 38 40 44 45 46

3

Capitolul IV – ACTIVITATEA DECIZIONALĂ PRIVIND PREŢURILE................... 4.1. DECIZIA DE FUNDAMENTARE A PREŢURILOR LA NIVEL MICRO ŞI MACROECONOMIC................................................................................................ 4.2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE FORMARE A PREŢURILOR ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ........................................................................................... 4.3. OBIECTIVE PRINCIPALE DE REGLEMENTARE LEGALĂ A PREŢURILOR........................................................................................................... 4.4. PROTECŢIA SOCIALĂ A POPULAŢIEI ÎN PERIOADA DE LIBERALIZARE A PREŢURILOR.......................................................................... 4.5. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE................................................................................. 4.6. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE ........................................................................... Capitolul V – PROTECŢIA CONCURENŢEI ECONOMICE........................................ 5.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND PROTECŢIA CONCURENŢEI ECONOMICE............................................................................................................. 5.2. PROTECŢIA CONCURENŢEI ECONOMICE ÎN ROMÂNIA............................... 5.3. PIAŢA RELEVANTĂ............................................................................................... 5.4. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE................................................................................. 5.5. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE............................................................................ Capitolul VI – SISTEMUL PREŢURILOR ÎN ROMÂNIA............................................. 6.1. NECESITATEA LIBERALIZĂRII PREŢURILOR................................................. 6.2. SISTEMUL DE PREŢURI ÎN ROMÂNIA............................................................... 6.2.1. Categorii de preţuri în funcţie de sfera de aplicare........................................ 6.2.2. Categorii de preţuri în funcţie de mecanismul pieţei..................................... 6.3. MECANISMUL FORMĂRII PREŢURILOR SUB INCIDENŢA TVA-ULUI....... 6.3.1. Formarea preţurilor cu ridicata ale producătorilor sau importatorilor........... 6.3.2. Formarea preţurilor de comercializare.......................................................... 6.4. APLICAŢII REZOLVATE........................................................................................ 6.5. APLICAŢII DE REZOLVAT.................................................................................... 6.6. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE................................................................................. 6.7. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE............................................................................ Capitolul VII – FUNDAMENTAREA ŞI ACTUALIZAREA PREŢURILOR DE OFERTĂ...................................................................................................... 7.1. ANALIZA COSTULUI DE PRODUCŢIE ÎN VEDEREA FUNDAMENTĂRII PREŢULUI................................................................................................................. 7.2. INCLUDEREA PROFITULUI ÎN PREŢURI..................................................... 7.3. INCIDENŢA IMPOZITELOR INDIRECTE ŞI A SUBVENŢIILOR ASUPRA PREŢURILOR........................................................................................................... 7.4. INFLAŢIA – FACTOR DE INFLUENŢĂ ÎN FUNDAMENTAREA NIVELULUI ŞI A STRUCTURII PREŢULUI DE OFERTĂ.................................. 7.5. APLICAŢIE REZOLVATĂ………………………………………………………. 7.6. APLICAŢII DE REZOLVAT……………………………………………………… 7.7. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE……………………………………………………. 7.8. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE…………………………………………………

47 47 49 50 52 55 55 56 56 57 63 64 65 66 66 66 67 68 71 71 72 75 78 79 79 80 80 85 86 87 88 91 93 94

4

PREŢURILE ÎN STRATEGIA DE DUMPING..........5..............1............... 9..... 9. 9........................................ APLICAŢIE REZOLVATĂ........................................................... 9............5........................................................ 8............Capitolul VIII – PRACTICILE ANTICONCURENŢIALE.. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE............... 10. 8........................... 8. Preţurile produselor exportate.......................2..............................................................................2..................................... Bibliografie…………………………………………………………………………………................ CONŢINUTUL PREŢURILOR EXTERNE..................................... CONCERTAREA PREŢURILOR – O FORMĂ DE ÎNCĂLCARE A PRINCIPIILOR CONCURENŢEI CORECTE.... 9............. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE..............................................7......... APLICAŢIE DE REZOLVAT.. Capitolul X – SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL NIVELULUI ŞI EVOLUŢIEI PREŢURILOR..................................................... CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE...6................... FIXAREA PREŢURILOR DE REVÂNZARE A PRODUSELOR........... 10...................................... 8.......3............ TESTE DE VERIFICARE………………………………………………………………....................3.. CATEGORII DE PREŢURI PRACTICATE ÎN CADRUL SCHIMBURILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE.....2................................. 8......... 95 95 97 98 100 101 103 103 104 104 105 108 108 110 111 111 112 112 115 118 121 122 122 123 138 5 ...........................................4.....................1...... 10.3..........................2...............................4................................. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE..1................................................................6............ CONŢINUTUL SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL PREŢURILOR.........3........3...............................5........................................................................................................................................................... STRATEGIA PREŢURILOR DE DISCRIMINARE……………………………… 8.................................................... ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE................... 9...............1..................................... Preţul produselor importate.............. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE......... Capitolul IX – PREŢURILE ÎN CADRUL SCHIMBURILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE............. STRATEGIA PREŢULUI DE RUINARE........................................................4................... 10......................... 9......................................... 10........................ CALCULUL INDICATORILOR SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL PREŢURILOR.............. 10.......................... PREŢURILE ÎN CADRUL SCHIMBURILOR INTERNAŢIONALE ALE ROMÂNIEI............................... 8.........................

aplicaţii practice şi teste de verificare a cunoştiinţelor. Lucrarea cuprinde zece capitole în care sunt prezentate sinteze. august 2005 Autoarea 6 . Bucureşti. în concordanţă cu necesităţile de pregătire pentru examenele prevăzute în programele universitare. autoarea este recunoscătoare pentru orice sugestie şi propunere cu privire la îmbunătăţirea conţinutului ei şi exprimă totodată mulţumiri. Fondul de idei circumscris în conţinutul lucrării se adresează tuturor studenţilor de la învăţământul economic. îşi va fundamenta decizia preţurilor de vânzare. Lucrarea nu este lipsită de limite şi critici. fiecare agent economic. îşi va putea elabora un program de producţie proprie. celor care au ajutat la publicare acesteia. de aceea. cu deosebire celor de la distanţă. În cadrul autonomiei economice pe care o are. îşi va gestiona liber capitalul existent. iar aplicaţiile practice sunt un instrument util de lucru. va lua decizii cu privire la utilizarea creditelor şi cele privind schimburile interne şi internaţionale.CUVÂNT ÎNAINTE Schimbările care au loc în economia românească impun unele considerări teoretice şi practice în comportamentul agenţilor economici.

îşi va gestiona liber capitalul existent. ce deţin o poziţie de monopol în piaţă. c) existenţa preţului liber – datorită confruntării permanente a cererii şi a ofertei pe piaţă. va lua decizii cu privire la utilizarea creditelor şi cele privind schimburile interne şi internaţionale.CAPITOLUL I MECANISMUL PREŢURILOR 1. îşi va putea elabora un program de producţie proprie. CONŢINUTUL PREŢULUI Existenţa preţurilor este legată de procesul de schimb. Dacă avem de-a face cu societăţi sau companii naţionale. În cadrul autonomiei economice pe care o are. îşi va fundamenta decizia preţurilor de vânzare. vor fi nişte preţuri reglementate de autoritatea naţională de reglementare. proces de schimb care are loc pe piaţă. b) între aceste unităţi economice să existe legături directe de vânzare-cumpărare. 7 . preţurile produselor realizate. d) manifestarea liberă a concurenţei economice loiale. Legătura cu statul al fiecărui agent economic se face prin impozite şi taxe. În cadrul tipurilor de economie avem următoarele categorii de piaţă şi de preţ. Aceste preţuri vor reflecta atât costul încorporat în produsele respective cât şi politica guvernului referitoare la aceste produse sau servicii. Pentru a defini o piaţă trebuie îndeplinite 4 condiţii şi anume: a) existenţa unor unităţi economice autonome şi independente unele faţă de altele.1. fiecare agent economic.

Funcţionarea mecanismului autonom al preţurilor se caracterizează prin următoarele 4 aspecte: 8 . Sub influenţa jocului pieţei. când oferta este excedentară preţul pieţei coboară sub preţul real. iar cantitatea de bani care o măsoară defineşte preţul nominal al mărfii. de aceea aceste raporturi sunt mai complexe. munca fiind preţul real (natural) al mărfii. când cele două laturi sunt egale preţul pieţei = preţul real. Raportul dintre preţul natural şi preţul pieţei este influenţat de raportul cerere-ofertă şi de concurenţă. Preţuri libere Preţuri fixe (limită) stabilite de stat Preţuri libere Preţuri dirijate Preţuri fixe Economia politică clasică subliniază că munca este cea care poate aprecia valoarea mărfurilor. Dar. – proprietate de stat. poate fi mai mare sau mai mic decât nivelul preţului natural (real). Din punct de vedere al raportului cerere-ofertă. preţul pieţei urcă peste nivelul preţului real. Economie planificată (exclusiv) – proprietate de stat. – proprietate cooperatistă. – proprietate cooperatistă. – proprietate cooperatistă. când oferta este deficitară. în realitate.Economie de piaţă (exclusiv) – proprietate privată. în preţul de vânzarecumpărare intervin o serie de elemente de capital şi de fiscalitate. preţul pieţei ca preţ al momentului. Economie mixtă (de piaţă şi planificată) – proprietate privată.

– bunăstare. 2) nivelul şi structura preţurilor se fundamentează în mod direct pe baza raportului dintre cerere şi ofertă.1) reflectarea reală prin preţuri a cheltuielilor de producere şi desfacere a produselor. 1. Comportamentul vânzătorilor ţine cont de transparenţa pieţei şi de strategia preţului de vânzare. Negocierea preţurilor este influenţată şi de politica statului care trebuie să ţină cont de: – preţuri şi concurenţă.2. la fel. ceea ce duce la modificarea deciziilor de preţ. tinzând către un preţ de echilibru. – subvenţii. – echilibrul macroeconomic. determinat de evoluţia raportului dintre cerere şi ofertă. – fiscalitate. – alocarea resurselor şi eficienţa folosirii lor. 4) în fundamentarea deciziilor de stabilire a preţurilor se ţine seama atât de elemente subiective cât şi de elemente obiective. care n-au putut fi identificate prin calculul estimativ al raportului cerere şi ofertă. de transparenţa pieţei şi de strategia preţului de cumpărare. 3) estimarea valorii mărfurilor. iar cel al cumpărătorilor. FORMAREA LIBERĂ A PREŢULUI Preţul se formează în mod liber. diferă în fiecare moment sau etapă. în condiţiile concurenţei. Jocul 9 . Negocierea preţurilor are la bază atât comportamentul producătorilor (al vânzătorilor) cât şi comportamentul beneficiarilor (al cumpărătorilor). prin negociere şi consens. Preţul produs de producător pentru negociere cu cumpărătorii este format din costul unitar şi marja de profit.

b) existenţa diversificării sortimentale a unui bun omogen. 10 . cumpărători. c) decizia preţului să aparţină exclusiv agenţilor economici. condiţie care elimină posibilitatea exitenţei monopolului sau monopolismului. raportul cerere-ofertă şi concurenţă.liber al preţului este rezultatul a doi factori. Formarea preţului trebuie făcută în condiţiile unui mediu concurenţial normal. • când cererea este mai mică decât oferta: se manifestă mai puternic concurenţa între producători ceea ce va duce la scăderea preţurilor. d) rolul statului să se manifeste pentru reglarea comportamentelor operatorilor economici de pe piaţă. calitativă şi structurală a bunurilor pe piaţă. ale căror preţuri pot fi absorbite de către veniturile acestora. Economia de piaţă modernă se bazează pe conservarea principiului libertăţii de concurenţă. în concordanţă cu utilitatea recunoscută de consumatori. e) bunăstarea consumatorilor finali. asigurată de existenţa cantitativă. care îşi are limitele în practicile comerciale cinstite. Un alt factor care contribuie la adaptarea ofertei în raport cu cererea este concurenţa. astfel: • când cererea este mai mare decât oferta: se manifestă mai puternic concurenţa dintre cumpărători obţinându-se o creştere a preţului. Aceasta presupune mai mulţi producători sau mai mulţi cumpărători fiind opusă economiei bazată pe monopol. care este definit prin câteva coordonate: a) existenţa mai multor producători şi respectiv.

Floricel C. Efectele concurenţei asupra nivelului preţurilor. 1. ca preţ de vânzare minim al pieţei. consum limitat. Un singur producător (monopol de Mai mulţi producători (inclusiv stat. Un singur consumator (monopson Mai mulţi consumatori (inclusiv de stat.Se poate vorbi în economia de piaţă şi de un preţ de concurenţă. consum mare. privat sau mixt) diferite forme de proprietate) – – – preţuri de cumpărare mici. – – – preţuri de cumpărare mari.1.. Dumitru D. câştiguri foarte mari. Alexandru F. ci trebuie să acţioneze ca o barieră la intrarea în ramura respectivă a altor producători. fiind un preţ care trebuie să acopere toate costurile. Sursa: Moşteanu T. Ediţia 3. – – – preţuri de vânzare mici. cheltuieli mari. Oferta Oferta (O) – producătorii vor fi preocupaţi de determinarea acelui nivel de producţie pentru care profitul 11 . – Preţuri şi concurenţă.. consum redus.3. privat sau mixt) diferite forme de proprietate) – – – preţuri de vânzare foarte mari. 2000. ponderatedecent. consum ridicat. cheltuieli mici..1. consumului şi câştigului sunt prezentate succint în schema următoare: Schema 1. câştiguri diminuate.3. Acest preţ de concurenţă nu trebuie să fie un preţ de ruinare pentru ceilalţi producători existenţi pe piaţă. OFERTA ŞI CEREREA SUB INCIDENŢA COMPORTAMENTULUI AGENŢILOR PIEŢEI 1. Editura Didactică şi Pedagogică.

CF = costul fix. Oferta reprezintă cantitatea oferită de producători la diferite niveluri de preţ. oferta se determină astfel: Preţ P oferta Cantitate Q Oferta reacţionează în acelaşi sens cu variaţia preţului: la o creştere a preţului. ca raport între preţ şi profit are la bază nivelul producţiei: π(q) = p × q − CT = p × q − (CF + CV) = p × q − ρ(q) − CF unde: p = preţul de vânzare. π = profitul. Funcţia ofertei. ρ(CV) = variaţia costului variabil. care sunt compatibile cu condiţiile ofertei. de cele care nu sunt. pentru a aduce venituri totale 12 . I se asociază o funcţie crescătoare de preţ: O = ∑ Qi × Pi i =1 n Grafic.obţinut să fie maxim şi de elasticitatea ofertei în raport cu preţul pentru descoperirea celei mai bune pieţe de desfacere. Trebuie făcută distincţie între ofertă şi curba ofertei. Curba ofertei separă combinaţiile preţ-cantitate. oferta creşte. CV = costul variabil total.

ΔQ = oferta şi modificarea acesteia. Δp = preţul şi modificarea acestuia. Cumpărătorii trebuie să se orienteze spre pieţele unde elasticitatea ofertei este mai redusă. eo=1. Cererea 13 . producţia oferită creşte de eo ori şi invers. oferta poate fi: – elastică. Elasticitatea ofertei este întotdeauna pozitivă: eo>0. Elasticitatea ofertei în raport cu preţul fiind pozitivă. rezultând preţuri mici. pentru diferite niveluri de preţ. Dacă preţul urcă la eo ori. p. Prin elasticitatea ofertei se pot compara reacţiile diferitelor întreprinderi pe diferitele pieţe. eo>1. Q. pentru a determina pierderile producătorilor pe seama reducerii preţurilor. 1.2. la o reducere a preţului.3. 0<eo<1.mai mari producătorului. Este folosită în studiile de piaţă pentru alegerea celei mai bune pieţe de către producători. – de elasticitate unitară. Elasticitatea ofertei (eo) reprezintă mărimea reacţiei ofertei (O) la modificările preţului de vânzare (p): ΔQ Q eo = Δp p ΔQ p × Q Δp sau eo = unde: eo = elasticitatea ofertei. oferta scade. – inelastică.

Cererea nu este o cantitate fixă. ΔV). cererea se prezintă astfel: P cererea oferta Cantitate Q Elasticitatea cererii (ec) măsoară variaţia cererii rezultată la variaţia venitului sau la variaţia preţului unui bun considerat. C = ∑ Qi × Pi i =1 n Preţ Grafic. ΔC i ΔC i V C × ev = i sau Ci ΔV ΔV V ΔC V i sau ΔV × C i 14 . Ea reprezintă relaţia dintre diferitele preţuri posibile ale produsului şi cantităţile care pot fi cumpărate pentru fiecare preţ. ΔCi) şi variaţia venitului alocat procurării de bunuri şi servicii (V. a) elasticitatea cererii în raport cu venitul consumatorului (ev): este calculată cu ajutorul raportului dintre variaţia relativă a consumului bunului (Ci. sau la variaţia unui alt bun.Cererea (C) – reprezintă cantitatea exprimată valoric. a mărfurilor de care au nevoie consumatorii.

ΔPj). b) dacă eij<0 şi eji<0 atunci bunurile sunt complementare. 15 . ΔCi) faţă de variaţia relativă a preţului altui bun j (Pj. cererea creşte în proporţii mai mari odată cu creşterea veniturilor.În funcţie de aceste valori ale elasticităţii în raport cu venitul. cererea creşte. ΔPi).  bunuri superioare (ev>1).  bunuri cu consum proporţional cu venitul (ev=1).  elasticitatea încrucişată: măsoară variaţia relativă a consumului bunului i (Ci. cererea scade odată cu creşterea venitului. e Pi = ΔC i P × i Ci ΔPi . b) elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul (ep) e formată din următoarele:  elasticitatea directă: măsoară variaţia relativă a consumului bunului i (Ci. în proporţii mici odată cu creşterea veniturilor. ΔCi) faţă de variaţia relativă a preţului aceluiaşi bun (Pi. ΔC i Ci = ΔPj Pj ΔC i Pj × ΔPj C i e Pij sau . Se disting următoarele cazuri: a) dacă eij>0 şi eji>0 atunci bunurile sunt substituibile. bunurile se clasifică în:  bunuri inferioare (ev<0).  bunuri normale (0<ev<1).

nu există între ele nici relaţie de complementaritate sau substituibilitate. e3=0. ce piaţă de desfacere va prefera? Q − Q0 P0 ΔQ P × = 1 × Q ΔP Q0 P1 − P0 Q − 100 Q1 − 100 50 e1 = 1 × =4 × 10 = 4 100 55 − 50 100 100 × 4 Q1 − 100 = Q1 − 100 = 40 Q1 = 140 buc.8 Q2 = 120. Dorind să obţină un preţ cu 10% mai mare. 1. când ec<-1. 100 e= Rezolvare buc. 10 Q − 100 50 Q2 − 100 = 20. e2=2.04. elasticitatea cererii este negativă. Elasticitatea cererii este folosită de către ofertanţi pentru studierea pieţei în vederea folosirii strategiilor de preţ în raport cu cantităţile.4. atunci bunurile sunt indiferente. cererea fiind:  elastică. Deoarece funcţia cererii este descrescătoare în raport cu preţul. APLICAŢII REZOLVATE Aplicaţia 1 O societate cu o producţie de 100 bucăţi poşete damă la preţul de 50 €/bucată doreşte ca în anul următor să-şi extindă producţia pe alte 3 pieţe. 16 .c) dacă eij>0 şi eji<0 sau invers.8 e2 = 2 × = 2.  elastică unitară.04 100 55 − 50 Q − 100 Q3 − 100 = 5 e3 = 3 × 10 = 0. când ec=-1.5 Q3 = 105 buc.5. pieţe caracterizate prin următoarele valori ale elasticităţii: e1=4. când -1<ec<0.  inelastică.

Producătorul va alege piaţa 3, la un preţ mai mare, cererea se apropie de valoarea producţiei. Aplicaţia 2 Veniturile unui consummator sunt de 400.000 lei, din care economiseşte 100.000 lei. Consumul său lunar are următoarea structură: CA = 100.000 lei, CB = 70.000 lei, CC =50.000 lei, CD = 80.000 lei. În anul următor veniturile îi cresc la 500.000 lei, economisirea rămâne aceeaşi, iar în structura consumului său se produc anumite modificări: CA scade cu 20.000 lei, CB creşte cu 60.000 lei, CC creşte cu 70.000 lei, CD scade cu 10.000 lei. Să se calculeze pentru fiecare categorie de bunuri şi servicii elasticitatea cererii în funcţie de venitul consumatorului şi să se determine ce categorii de bunuri s-au consumat. Rezolvare Formula elasticităţii cererii în funcţie de venitul consumatorului este:
ev = ΔC i V × Ci ΔV
V0 = 400.000 −100.000 = 300.000 ;

V1 = 500.000 − 100.000 = 400.000 ;

C A 0 = 100.000
C D 0 = 80.000

C Bo = 70.000

C C0 = 50.000 C C1 = 120.000

C A1 = 80.000 C D1 = 70.000
evC A =

C B1 = 130.000

C A 1 − C A 0 V1 − V0 80.000 − 100.000 400.000 − 300.000 × = × C A0 V0 100.000 300.000

evC A = −0,2 × 0,33 = −0,066 bunuri inferioare.

17

evCB =

C B1 − C B0 V1 − V0 130.000 − 70.000 400.000 − 300.000 × = × C B0 V0 70.000 300.000

evCB = 0,85 × 0,33 = 0,28
evCC =

bunuri superioare. bunuri superioare. bunuri inferioare.

C C1 − C C0 V1 − V0 120.000 − 50.000 400.000 − 300.000 × = × C C0 V0 50.000 300.000 C D1 − C D0 V1 − V0 70.000 − 80.000 400.000 − 300.000 × = × C D0 V0 80.000 300.000

evCC = 1,4 × 0,33 = 0,46
evCD =

evCD = −0,12 × 0,33 = −0,039

1.5.

APLICAŢII DE REZOLVAT

Aplicaţia 1 O firmă produce pentru export 100.000 bucăţi treninguri bumbac la preţul de 50€/bucată. Dorind să-şi vândă produsele pe 3 pieţe, testate de un birou de marketing, se hotărăşte pentru Franţa, Italia şi Polonia. În aceste ţări, elasticitatea ofertei în funcţie de preţ este de 0,4 în Franţa, 0,5 în Italia şi 0,8 în Polonia. În contractare s-au formulat următoarele posibilităţi de desfacere: în Italia 80.000 bucăţi, în Franţa 75.000 bucăţi, iar în Polonia 110.000 bucăţi. La ce preţuri se vor vinde produsele pe fiecare piaţă? Aplicaţia 2 Trei produse sunt caracterizate prin următoarele date: C 3 = 800 u.m. C1 = 3.000 u.m. C 2 = 2.000 u.m. P3 = 20 u.m. P P2 = 400 u.m. 1 = 2,5 u.m. ∆C 3 = −1.000 ∆C1 = −500 u.m. ∆C 2 = +1.000 u.m. u.m. ∆P3 = +10 u.m. ∆P ∆P2 = −100 u.m. 1 = 1,5 u.m. Comparând produsul 1 cu fiecare din celelalte două, să se identifice grupa din care acestea fac parte (complementare, substituibile sau indiferente).
18

Aplicaţia 3 Pentru un mare producător de bumbac experţii au estimat funcţia ofertei şi a cererii sub următoarele formule: P = 200Q şi P = 4.800 − 40Q a) Care este funcţia cererii şi care a ofertei? b) Determinaţi preţul şi cantitatea de echilibru. c) Pentru asigurarea unui venit minim producătorilor, Guvernul fixează un preţ minim de 4.200 u.m. Care sunt consecinţele acestei decizii? Dar dacă preţul maxim impus este de 3.800 u.m.? 1.6.           CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE

preţ mecanism al preţurilor piaţă funcţia cererii funcţia ofertei preţ de echilibru elasticitatea ofertei în raport cu preţul elasticitatea cererii în raport cu preţul elasticitatea cererii în raport cu venitul consumatorilor elasticitate încrucişată 1.7. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE

1. Care sunt condiţiile pentru definirea unei pieţe? 2. Cum funcţionează mecanismul autonom al preţurilor? 3. Care sunt elementele caracteristice ale mediului concurenţial normal?

19

Ce reprezintă elasticitatea încrucişată? 20 .4. Clasificarea bunurilor în funcţie de valorile elasticităţii cererii în funcţie de veniturile consumatorilor. 5.

d) respectarea disciplinei legale comerciale şi fiscale. • duopolul.1. • concurenţa monopolistică. STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE PIEŢEI. b) îndeplinirea cerinţelor de competivitate a produsului respectiv privind performanţa. cel puţin. în dorinţa de a obţine un profit cât mai mare pe seama capitalului investit. financiare şi materiale. • monopolul. În economia de piaţă se pot întâlni situaţii diferite din punct de vedere al concurenţei: • concurenţa perfectă. • oligopolul. trebuie îndeplinite mai multe condiţii: a) existenţa mai multor producători specializaţi în producerea şi livrarea unui anumit bun.CAPITOLUL II STRATEGII DE ADAPTARE A PREŢURILOR LA CERINŢELE PIEŢEI 2. 21 . c) individualizarea interesului pentru o utilizare eficientă a capacităţilor de producţie precum şi a resurselor umane. Pentru a exista un mediu concurenţial pe piaţă. PE TIPURI DE CONCURENŢĂ Prin concurenţă se cunoaşte comportamentul agenţilor economici în piaţă. echilibrarea cererii de către ofertă. e) devansarea sau.

Formarea preţului de echilibru este influenţată de acea cantitate de mărfuri (cerută sau oferită) pentru care există compatibilitatea cumpărătorilor şi a vânzătorilor în raport cu nivelul preţului fixat. • prin cantităţi: cererea creşte până la echilibru. Într-o concurenţă perfectă echilibrul pieţei este stabil iar orice perturbare va conduce în final la o nouă stare de echilibru. • prin cantităţi: oferta scade până când preţul cererii să se stabilizeze la un nou preţ de echilibru. cererea este fixă. • prin preţuri: scade preţul până când creşterea cererii asigură echilibrarea acesteia cu oferta.1. oferta este fixă.1. 3) Oferta creşte. Decizia întreprinderii asupra volumului de ofertă pe care îl produce este legată de egalizarea preţului pieţei cu costul 22 . • prin cantităţi: scade cererea până la echilibru. Formarea preţului de echilibru în cadrul concurenţei perfecte În cadrul concurenţei perfecte piaţa este pe deplin suverană.2. • prin preţuri: preţul scade. oferta este fixă. Adaptarea agenţilor economici la cerinţele pieţei se face numai prin cantităţi sau numai prin preţuri. • prin cantităţi: creşte oferta până când preţul cererii să fie egal cu cel al ofertei. 4) Oferta scade. 2) Cererea scade. Există patru tipuri de perturbaţii: 1) Cererea creşte. cererea este fixă. • prin preţuri: cresc preţurile. Adaptarea pieţei şi restabilirea echilibrului se realizează pe 2 căi: • prin preţuri: preţul creşte până când cererea începe să scadă.

1) Strategia stabilirii preţului pentru acel nivel al încasărilor medii obţinute. realitatea confirmând existenţa unor modele complexe ale concurenţei imperfecte. Formarea preţului în situaţia de monopol Monopolul are avantajul puterii economice ridicate în faţa riscului. 23 . fiecare întreprindere decide cât să producă pentru a se obţine profit maxim. Această relaţie reprezintă diferenţa dintre încasările totale în funcţie de q (producţie) şi costurile totale în funcţie de q. RT = încasările totale. iar profitul unitar este maxim. Demonstraţie: π = RT − CT = RT − (CF + CV) unde: π = profitul. CF = costuri fixe.marginal.2. concurenţa perfectă reprezintă un model de referinţă. al inovaţiilor. 2. Funcţia profitului este o funcţie de q. bazate pe strategii de adaptare concomitentă a preţului şi a cantităţilor la cerinţele variabile ale pieţei. la un nivel al producţiei pentru care încasarea marginală este egală cu costul marginal.1. al apariţiei de noi bunuri. CT = costurile totale. Obiectivul fundamental al întreprinderii situate în poziţia de monopol îl reprezintă maximizarea profitului. utilizându-se de o serie de strategii. În economia modernă. CV = costuri variabile.

24 . Profitul total este maxim pentru acel nivel al producţiei în care încasarea marginală este egală cu costul marginal. pentru a-şi proteja situaţia de monopol. profituri imediate. Cm = costul marginal. Se cunosc 3 reguli importante care pot fi aplicate în scopul echilibrului producătorului. 2) Incidenţa preţurilor în regulile alternative de gestionare folosite de monopol. bazate pe cuplul cantitate-preţ: a) Maximizarea cifrei de afaceri. dRT dCV dRT dCV − =0 ⇒ = ⇒ Rm = C m dq dq dq dq Rm = încasarea marginală. nu foarte ridicate. Pentru o anumită cantitate de producţie se stabileşte un preţ mediu P . Monopolistul câştigă nu pe seama profitului pe produs. Astfel: dπ dRT dCF dCV = − − =0 dq dq dq dq derivata dCF =0 dq fiind derivata unei constante. sporul sau reducerea de încasare pe măsura creşterii producţiei vândute cu câte o unitate suplimentară. creşterea costului pentru fiecare unitate suplimentară de produs obţinută în plus. ci pe seama cantităţii mari a producţiei (cifra de afaceri ridicată).Profitul total este maxim atunci când derivata funcţiei lui prin raportare la nivelul producţiei este 0 (se anulează). uneori pierderi. Această metodă se aplică atunci când monopolistul urmăreşte evitarea apariţiei concurenţilor.

p = Cm unde: p = preţul. Preţul şi costul sunt egale. se înlătură supraprofiturile. folosirea serviciilor diferenţiat după gradul de încărcare a 25 . Producătorul doreşte să-şi mărească producţia dar să nu aibă pierderi.b) Gestiunea la echilibru. c) Stabilirea preţului la nivelul costului marginal. CTM = costul total mediu. Cm = costul marginal. CTM = costul total mediu. ziua sau noaptea. p = CTM unde: p = preţul. Se aplică în situaţia în care monopolul este administrat de stat. Metoda oferă şi posibilitatea de diferenţiere a preţurilor si tarifelor aceloraşi produse sau servicii în funcţie de nivelul costului marginal (consumul de energie diferenţiat. Relaţia de maximizare a profitului va fi: RM = CTM unde: RM = încasarea medie. dar scad şi pierderile. Strategia vizează vânzarea ultimelor cantităţi pentru evitarea creării stocurilor de mărfuri nevândute şi a unor pierderi mari (π = 0).

reţelelor, taxarea transportului în comun după sezon şi altele). 3) Strategia discriminării în stabilirea preţurilor de către monopoluri. Această strategie se foloseşte atunci când întreprinderea vinde aceleaşi produse la preţuri diferite, pe pieţe diferite, în scopul sporirii vânzărilor. Se vând ultimile cantităţi mai ieftin decât primele cantităţi. Se aplică numai pe pieţe diferite care nu comunică între ele. Separarea pieţelor poate fi temporară (sezon), geografică, sociologică (tratament diferenţiat al diferitelor categorii de cumpărători). Dacă obiectivul întreprinderii este maximizarea profitului trebuie să se egaleze pe fiecare piaţă Rm şi Cm. Există 3 tipuri de discriminări: discriminarea de gradul întâi sau perfectă, discriminarea de gradul doi şi discriminarea de gradul trei. a) Discriminarea de gradul întâi sau perfectă presupune că întreprinderea aflată în situaţie de monopol cunoaşte curba cererii fiecărui consumator pentru bunul pe care îl produce, iar în funcţie de aceasta va încerca, pe de o parte să determine consumatorul să plătească preţul maxim, iar pe de altă parte să atragă majoritatea consumatorilor; b) Discriminarea de gradul doi apare atunci când întreprinderea monopolistă fixează preţuri diferite de bunuri cerute, caz în care monopolul încearcă să obţină o parte din surplusul consumatorului; c) Discriminarea de gradul trei apare atunci când o înteprindere în situaţie de monopol îşi va creşte profitul prin vânzarea producţiei la preţuri diferite pe fiecare piaţă în condiţiile menţinerii separate a pieţelor.

26

2.1.3. Formarea preţurilor în situaţia monopsonului şi a concurenţei monopolistice În raport cu piaţa, pe poziţia perfect opusă monopolului, se află monopsonul. Un agent economic devine monopson când, pe piaţa unui bun omogen, este cumpărătorul unic în confruntarea cu un mare număr de vânzători. Preţul produsului în cazul monopsonului este o funcţie crescătoare de cerere (opus situaţiei monopolului unde este o funcţie descrescătoare de cantitatea vândută). Cm de obţinere este mai mare decât preţul (p). Formarea preţului în concurenţa monopolistică presupune existenţa a 2 forme pe piaţă: concurenţa şi monopolul. Există un număr mare de vânzători şi o diversitate de produse, fiecare întreprindere suportând concurenţa produselor fabricate de alte întreprinderi. Fiecare concurent este preocupat de stabilirea preţului şi a cantităţii de produse, deoarece obţinerea de profit incită alte firme să intre pe piaţa produselor respective, ducând la o scădere a cifrei de afaceri a firmei interesate. Apare o concurenţă prin produse care o înlocuieşte pe cea prin preţuri. 2.1.4. Obiectivele politicii de preţ Politica şi decizia de preţ este un element cheie al strategiei generale pentru orice întreprindere. Obiectivul strategiei de preţ poate să nu fie unic şi poate fi diferit de la etapă la etapă. În fixarea obiectivului se are în vedere: • nivelul costurilor individuale; • mărimea şi dinamica preţului dominant pe piaţă; • tipul şi intensitatea concurenţei.

27

Obiectivele strategiei de preţ se pot realiza fie prin creşterea de preţ peste preţul pieţei, fie prin reducerea de preţ sub preţul pieţei. Strategia de preţ mai poate fi şi în funcţie de gradul de noutate al produsului sau de-a lungul duratei de viaţă a produsului. 2.2. STRATEGIA FIXĂRII PREŢURILOR DE CĂTRE STAT

În prezent a crescut rolul statului ca autoritate publică care stabileşte coordonatele de dezvoltare economică şi socială. În cadrul strategiilor de dezvoltare, în ţările Uniunii Europene se alege un orizont de timp de 7 ani, iar autoritatea publică stabileşte o serie de programe de creştere economică, de politică monetară şi programe sociale care să răspundă cerinţelor din Uniunea Europeană. Această intervenţie a statului, pe lângă coordonatele de dezvoltare se mai justifică datorită următoarelor elemente: • penurie de resurse energetice şi de materii prime; • ofertă deficitară la unele produse prelucrate; • creşterea excesivă a preţurilor la unele bunuri de consum şi influenţa negativă a acestora asupra satisfacerii cererii şi asupra nivelului de viaţă al consumatorilor; • necesitatea acordării protecţiei financiare anumitor produse pe care statul le acordă, fără a încălca prevederile ajutorului de stat; • ruinarea unor producători indigeni de concurenţa străină şi necesitatea protecţiei acestora; • apariţia unor situaţii de monopol şi utilizarea practicilor anticoncurenţiale.

28

29 . În cazul stabilirii unui preţ maximal restabilirea echilibrului se va face prin susţinerea unor pârghii financiare care îl vor determina pe producător să crească producţia sau acesta să obţină unele subvenţii. Un capitol aparte în strategia de intervenţie a statului în stabilirea preţurilor este susţinerea produselor agricole. încurajarea producţiei prin acordarea de facilităţi fiscale. – stabilirea unui preţ maximal. fie prin blocarea unor importuri sau prin distribuirea la preţuri minimale a cantităţii excedentare. intervenţia statului se face prin mărirea importurilor. acesta nu poate depăşi nivelul mondial. Dintre modalităţile indirecte. Când se practică preţul maximal. această intervenţie se va face de regulă prin stabilirea unor reguli sau limite de preţ pentru unele grupe de produse (de obicei produsele alimentare sau produsele de larg consum) sau prin îngheţarea sau blocarea preţurilor pentru o perioadă limitată de timp. Dar există şi metode indirecte asupra determinării preţurilor.În situaţia în care statul intervine în economie. reducerea tarifelor vamale sau reducerea la 0 la anumite produse. Prin nivelurile de preţ statul intervine direct. Există 2 practici: – stabilirea unui preţ minimal. Când există o penurie de produse. statul poate promova fie stocarea surplusului de produse direct la producător atunci când în piaţă există o ofertă excedentară. a cererii şi a ofertei.

de uzură morală a produselor existente pe piaţă. Se manifestă prin tendinţa de îmbătrânire. declinul produsului şi dispariţia lui fiind înlocuit cu produse noi.3.2. stat. În timpul ciclului de viaţă al unui produs. Paralel cu tendinţa maximizării consumului apare şi necesitatea minimizării cheltuielilor de producţie. întreprinderi. maximizarea producţiei. între maximizarea consumului (maximizarea producţiei) şi minimizarea cheltuielilor. creşterea cererii şi a consumului. devansaţi de cei ai produselor nou lansate pe piaţă. Când se lansează pe piaţă un produs nou există o tendinţă de maximizare a producţiei prin maximizarea consumului. FORMAREA PREŢURILOR ÎN CADRUL CICLULUI DE VIAŢĂ AL PRODUSELOR Ciclul de viaţă al unui produs este egal cu durata de viaţă a acestuia. au loc mai multe etape – apariţia lui ca produs şi lansarea în fabricaţie. 30 . La nivelul consumului. ceea ce duce la obţinerea unor profituri mari încă de la începutul desfacerii produsului respectiv. În toate fazele ciclului de viaţă al produselor. deci preţul va scădea. Apariţia unui dezechilibru poate genera o serie de situaţii: • abundenţa de produse devine singurul scop al activităţii economice. de când apare ca noutate şi până este schimbat de alt produs. prin confruntarea permanentă a cererii şi a ofertei acesta va fi influenţat de puterea de cumpărare şi de necesităţile cumpărătorilor. Această putere de cumpărare a cumpărătorilor este dată de veniturile celor care interacţionează în procesul de schimb: populaţie. va trebui să existe un echilibru stabil. ceea ce duce la crearea de stocuri. • nivelul redus al preţurilor conduce la cumpărări masive şi la imobilizări de fonduri. exprimată prin parametri tehnici. preţul devenind un element important al acestei înfruntări.

• prin minimizarea cheltuielilor producătorilor, se încetineşte dezvoltarea şi modernizarea producţiei, stoparea progresului tehnic, folosirea de utilaje vechi, amortizate deja. 2.4. APLICAŢII REZOLVATE

Aplicaţia 1 Un monopol are curba costurilor totale de forma:
CT = 0,1q 3 − 0,4q 2 + 2q

unde: q = cantitatea de produse fabricată (mii buc.) Curba cererii este:
p =8 − 1 q. 2

Se cere: a) Construiţi curba costului mediu, a costului marginal, a încasărilor totale, medii şi marginale; b) Monopolul doreşte să-ţi maximizeze profitul. Care este cantitatea vândută, preţul cerut şi profitul obţinut? c) Statul impune întreprinderii stabilirea preţului la nivelul marginal. Determinaţi cantitatea vândută şi preţul cerut în această situaţie. Care este profitul realizat? Rezolvare a)
CT = 0,1q 3 − 0,4q 2 + 2q

CM =

CT = 0,1q 2 − 0,4q + 2 Q

C m = (CT)' = 0,3q 2 − 0,8q + 2

31

unde: CM = costul mediu; Cm = costul marginal; (CT)’ = derivata de ordinul I a costului total.
1 1 q)q = 8q − q 2 2 2

RT = p × q = (8 −
RM =

RT = încasarea totală; RM = încasarea medie;

Rm

RT p ×q 1 = = p =8− q q q 2 = (RT)' = 8 − q

Rm = încasarea marginală; (RT)’ = derivata de ordinul I a încasării totale.

b) În situaţia în care monopolul doreşte să-şi maximizeze profitul, condiţia va fi ca încasarea marginală să fie egală cu costul marginal.
Rm = C m
0,3q 2 − 0,8q + 2 = 8 − q 0,3q 2 + 0,2q − 6 = 0

q1 ≈ 4 q1,2 q2 = nu convine economic (valoare negativă).
⇒q =4

1 q⇒ p =6 2 π = RT − CT = p × q − (0,1q 3 − 0,4q 2 + 2q) = 16 p=8−

c) Stabilirea preţului la nivelul costului marginal ⇒ p = C m
0,3q 2 − 0,8q + 2 = 8 −
0,3q 2 − 0,3q − 6 = 0

1 q 2

q1 ≈ 5
32

q1,2 q2 = nu convine economic (valoare negativă).
⇒q = 5

p=8−

1 q ⇒ p = 5,5 2 π = RT − CT = p × q − (0,1q 3 − 0,4q 2 + 2q) = 15

Aplicaţia 2 Societatea „X” este formată din două uzine, deţinând o poziţie de monopol în regiunea unde este situată. Funcţia costului total pentru fiecare uzină, pe baza producţiilor lunare are următoarea estimare:
C1 = 11,7 + 3q + 0,01q 2 C 2 = 12,5 + 2,4q + 0,06q 2

unde: q = cantitatea produsă în mii bucăţi. Funcţia cererii regionale pentru produsul fabricat de societatea „X” este următoarea: P = 34,2 − 0,01q , unde P este preţul de vânzare al unui produs. Determinaţi: a) Volumul lunar al producţiei ce permite maximizarea profitului total şi repartiţia producţiei între cele 2 uzine componente; b) Preţul de vânzare şi profitul realizat la acest nivel de preţ.

Rezolvare

33

a) Condiţia de maximizare a profitului Rm = C m .02q1 − 0. P = 34.04q1 = −0.02q1 C m2 = 2. C m1 = 3 + 0.2 − 0.8 − 0.01q)q = 34.4 + 0.2q − 0.m.02q1 = 0.02q 2 = 3 + 0.02q1 34.2 − 0. Producţia totală: b) u. datorită existenţei celor 2 funcţii ale costului vom avea Rm = C m1 = C m2 .2 − 0.2 − 0.01 × 840 = 25.04q1 = 0.2 − 0.14q 2 = −0.02(q1 + q 2 ) = 34.5.28q 2 31.02q = 34.4 (ecuaţia 2) 31.02q 2 − 63.01q 2 Rm = 34.02q 2 Pentru a determina volumul lunar al producţiei pornim de la următorul sistem de ecuaţii cu 2 necunoscute: Rm = C m1 Rm = C m2 34.02q1 − 0.153 u.04q1 = 0.12q 2 31.8 − 0. Profitul obţinut va avea valoarea: 2.26q 2 ⇒ q 2 = 125 –2 −32. în cazul nostru.14 × 125 ⇒ q1 = 715 q = q1 + q 2 = 125 + 715 = 840 .6 + 0.m. APLICAŢII DE REZOLVAT 34 .8 π = RT − CT = p × q − (C1 + C 2 ) = 13.2 − 0.2 − 0.02q1 − 0.4 + 0.2 − 0.12q 2 unde q1 şi q2 reprezintă producţiile corespunzătoare celor două uzine Încasarea totală a societăţii este: RT = p × q = (34.02q1 = 0.02q 2 31.02q 2 = 2.2 − 0.

Întreprinzătorul îşi estimează funcţia costului total de forma: C = 22 + 4q ..m.Aplicaţia 1 Un monopol are funcţia costurilor: C(q) = 4q 2 + 6 . cât trebuie să producă întreprinderea pentru a-şi maximiza profitul? Aplicaţia 3 O întreprindere produce colaci de salvare pe care îi vinde unor cluburi de nataţie situate în regiuni diferite. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE  concurenţă perfectă 35 . Curba cererii clubului1 este p1 = 40 − 2q1 . iar cea a clubului2 este p 2 = 92 − 4q 2 . Se cere: a) Care sunt costurile fixe şi cele variabile? b) Dacă p=10 u. iar curba cererii cu care se confruntă este de forma: q = 12 − p . Determinaţi preţul. • salarii: 6 x + 2 . • materii prime: x 3 − 4 x 2 + 6 x . a) Ce preţ trebuie să practice pentru fiecare club în parte? b) Care este profitul total? 2.6. unde q este cantitatea totală (q 1 + q 2 ) . cantitatea şi profitul. Aplicaţia 2 O întreprindere a stabilit că în funcţie de x produse. curba costurilor poate avea pe elemente următorul comportament: • amortizare: 5.

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Definiţi costul marginal şi încasarea marginală. Caracterizaţi formarea preţurilor în situaţia de monopson.7.         monopol monopson concurenţă monopolistică discriminare prin preţ concurenţă prin produs concurenţă prin preţ cost marginal încasare marginală ciclul de viaţă al produsului 2. Unde apare concurenţa prin produse comparativ cu concurenţa prin preţuri? 36 . Ce este discriminarea prin preţ? 4. Prin ce se manifestă intervenţia statului în fixarea preţurilor? 5. Care sunt strategiile de stabilire a preţurilor în condiţiile monopolului? 2. 6. 3.

CAPITOLUL III STABILIREA PREŢURILOR ÎN ÎNTREPRINDERI METODE BAZATE PE COSTURI 3. În general. cât şi pentru cele aflate în diverse faze de expansiune. precum şi cerinţele din piaţa internă şi externă creează posibilitatea fiecărei întreprinderi să-şi elaboreze o strategie proprie în materie de preţuri şi venituri.1. 37 . pentru a obţine o marjă de profit cât mai mare. Se cunosc 3 metode de stabilire a preţurilor de ofertă: 1) pe baza calculaţiei costului de producţie. • Cost = Preţ preţul acoperă integral cheltuielile dar nu asigură profit. În funcţie de cererea şi oferta de pe piaţă avem următoarele situaţii: • Cost < Preţ preţul acoperă integral costul şi asigură profit. nu acoperă în întregime cheltuielile şi generează pierderi. preţul se formează cu ajutorul costului de ofertă pe care cumpărătorul îl recunoaşte în preţul propus de producător. 2) pe baza utilităţii produsului şi a cererii din piaţă. În orice economie de piaţă există o relaţie indirectă între costul de producţie şi preţul producătorului. 3) fixarea preţului în condiţiile concurenţei. atât pentru produsele noi. FIXAREA PREŢURILOR ÎN ÎNTREPRINDERI PE BAZA COSTURILOR Realitatea existentă în mediul economic românesc. • Cost > Preţ preţul este mai mic decât costul.

Obiectivul costului se realizează fie în termeni fiscali (când elementele sale evaluează consumurile din sfera de producţie sau de investiţii). când se iau în calcul o serie de cheltuieli viitoare care vor apărea pe parcursul ciclului de viaţă al produsului. costul poate fi considerat ca o primă evaluare a efortului pe care producătorul la depus pentru obţinerea produsului. acesta poate fi determinat fie contabil. fie economic.În ceea ce priveşte costul de producţie. În ceea ce priveşte metodele de stabilire a preţurilor de ofertă pe baza calculaţiei de costuri se practică 2 metode: 1) Metoda costului complet (Full Cost Pricing) : preţul cuprinde costurile complete pentru realizarea produsului plus o anumită marjă de profit. salarii. În ceea ce priveşte finalitatea costului. cheltuieli cu tehnica nouă. definirea acestuia presupune mai întâi definirea obiectivului costului şi apoi finalitatea costului. În legătură cu calculaţia de cost. contribuţii pentru asigurări sociale şi ajutorul de şomaj. apă. fie în termeni monetari (când sunt însumate resursele utilizate pentru realizarea produsului respectiv). dobânzi şi alte cheltuieli. Acest efort se materializează în principalele elemente de cheltuieli cunoscute: materii prime şi materiale. Există o serie de criterii de grupare a tipurilor de costuri. prin însumarea cheltuielilor angajate. ceea ce duce la o serie de delimitări a costurilor în funcţie de obiectul costului. real Preţul = costul complet + profitul previzional 2) Metoda calculului contribuţiei (contribuţie marginală): în ceea ce priveşte această metodă avem de38 . combustibili. de perioada de analiză a costului. energie. de conţinutul costului etc.

Modul de calcul al diferitelor marje ale profitului Cele mai utilizate marje ale profitului sunt: • Rata marjei pe baza cheltuielilor totale (m).1. a) Marja în valoare absolută: • Marja unitară = preţ vânzare – costul unitar. 3.a face cu o determinare a preţului producţiei peste pragul său de rentabilitate (firma nu realizează profit). cât şi pentru unitatea de produs.1. • Coeficientul multiplicator (k). b) Marja în valoare relativă: globală = marja brută globală ×100 costul global m marja brută unitară ×100 costul unitar marja brută globală globală = ×100 cifra de afaceri unitară = m’ unitară = marja brută unitară ×100 preţ vânzare cifra de afaceri globală = ×100 costul global unitară = preţ vânzare ×100 costul unitar k Marja globală = ∑marjelor unitare 39 . Acest calcul al marjelor se utilizează atât pentru activitatea totală. • Marja globală = cifra de afaceri – costul global. • Rata marjei pe baza cifrei de afaceri (m’).

cât şi riscurile care ar putea să apară în cazul realizării producţiei respective. care pot fi în măsură de a impune un preţ concurenţilor lor. r= π k unde: r = rata randamentului dorit. 2) Metoda „Target Rate of Return Pricing” se aplică de către întreprinderile care ocupă o poziţie dominantă pe piaţă. k = capitalul utilizat inclusiv fondurile împrumutate. METODE DE STABILIRE A PREŢURILOR ÎN CADRUL OBIECTIVELOR STRATEGICE ALE POLITICII DE PREŢ 1) Metoda „Mark-up Pricing” conform căreia. π = profitul întreprinderii. CT = cost total. calculând marja lor în funcţie de randamentul dorit al capitalurilor utilizate. la costul mediu de producţie.2. Relaţia de calcul a preţului este: 40 .3. se aplică o marjă de profit care permite să se recupereze atât capitalul investit. Q = volumul producţiei. Formula de determinare a preţului este: P = (1 + m) × CT Q unde: m = marja de profit.

41 . 3) Metoda aplicării marjei asupra costului variabil . producătorul nu va şti dacă valoarea pe care el o estimează pentru producţia viitoare va fi egală cu cea efectiv vândută. Marja poate varia de la un produs la altul. • Dacă întreprinderea realizează mai multe produse. 4) Metoda de determinare a preţului de ofertă pornind de la elasticitatea cererii. repartiţia costurilor fixe pe fiecare produs. se va face în mod obligatoriu prin nişte chei de repartiţie proprii întreprinderii.p= CT (1 + m) Q Conform acestei metode se calculează nivelul profitului total obţinut de întreprindere în cursul unui an. când are loc egalizarea încasării marginale cu costul marginal. deoarece ea trebui să contribuie la acoperirea costurilor fixe ale întreprinderii şi să procure un profit. Această metodă are următoarele inconveniente: • Deoarece preţul determină cantitatea vândută pe orice piaţă liberă. care de cele mai multe ori prezintă un pronunţat caracter de subiectivism. Costul de referinţă va fi costul variabil mediu care nu conţine decât cheltuieli directe de producţie. Această metodă se aplică în general atunci când dorim maximizarea profitului. CV = cost variabil. Determinarea preţului de vânzare se efectuează adăugând la acest cost o marjă asupra costului variabil care este de fapt o marjă brută. unde m = marjă brută. p = (1 + m) × CV .

cu 200.32 300 0.m.300 km sau 2./km – pasager 200 0. 1+m 3.25 42 .300 2. 250 sau 300 pasageri la bord următorul: Nr. costul de transport pe km – pasager al unui asemenea avion era.400 i u.35 250 0.400 km. Km pasager 1.3.40 0. pentru un zbor de 1. APLICAŢII REZOLVATE Aplicaţia 1 O companie aeriană este capabilă să transporte numeroşi pasageri pe distanţe lungi. L =− 1 e sau L= m .33 0.44 0. de Nr. puterea sa de monopol se măsoară prin inversul coeficientului elesticităţi cererii în funcţie de preţ şi poartă denumirea de indicele LERNER. e = elasticitatea cererii în raport cu preţul. Dacă firma se află în situaţia de monopol şi urmăreşte maximizarea profitului său. Conform evaluărilor primare.Pentru o anumită valoare a marjei brute se poate determina elasticitatea cererii conform relaţiei: e=− 1+m m sau m=− 1 1+e unde: m = marja brută aferentă costurilor variabile conţinute în preţ.

250 − 200 Aplicaţia 2 O întreprindere are o capacitate de producţie normată de 1.m.000 −104.400 ×0. care este costul marginal al transportului unui pasager pe o distanţă de 1. care este costul marginal al unui km? Rezolvare: a) 200 de pasageri sunt transportaţi pe o distanţă de 1.m. costul total este: 250 ×2.000 bucăţi/lună dintr-un bun omogen „Z” şi produce la capacitate de 5 luni./lună.400 km.000 u.000 −143. costul total va fi: 250 ×1.54 u.000 = 780 u.400 km.000 = 44.000 u.m.Se cere: a) Dacă numărul de pasageri este cuprins între 200 şi 250.m.300 km. iar costul fix ete de 500. Costul marginal pe km: Cm 192.000 u.300 şi 2. Dacă 250 de pasageri sunt transportaţi pe distanţa de 2.m.44 =143.. costul total este: 250 ×1.m.300 km. 2. 43 .400 −1.m.m.300 ×0.300 143. Costul marginal pe un pasager: C m= b) Dacă 250 de pasageri sunt transportaţi pe distanţa de 1.32 =192.300 km costul total va fi: 200 ×1.300 ×0.44 =143. Costul variabil unitar este 500 u.40 =104.300 ×0. La 250 de pasageri tranportaţi pe o distanţă de 1.000 u.300 km? b) Dacă numărul de pasageri este de 250 şi distanţa parcursă este cuprinsă între 1.000 u.

În primele 4 luni vinde câte 500 bucăţi/lună la preţul de 800 u. V2 = 800 × 500 = 400.m.000 u.000] = 3.000.000 u.000 = −100.200 u.600.000 u.000 1.000 = −100.000) × 500 = 500. Stabilirea profitului/pierderii lunare ( π i = Vi − Ci ) perioadei analizate ( π = ∑π i ).000 u. = V2 − C 2 = 400. Stabilirea costului lunar aferent vânzărilor C i = costul total unitar × cantitatea vândută C1 = (500 + 500. Rezolvare Metoda costului total: Stabilirea nivelului încasărilor lunare Volumul încasărilor lunare: Vi = preţ × cantitate vândută V1 = 800 × 500 = 400.000 − 3. = V4 − C 4 = 400.m.000.000 u.000 u.000 = −100.000 u.m.000 u.000 u.000 u.m.m.m. C 2 = (500 + 500.000) × 500 = 500.000) × 3.000) × 500 = 500.000 u. Evaluarea stocului la sfârşitul fiecărei luni S i = cost total unitar × cantitatea aflată în stoc S1 = (500 + 500. 44 .m.000 − 500. C 5 = (500 + 500.m.000 u.000 1.200 × [ 4 × (1. V5 = 1.000 = 200.m.000 = 600.m.m. π1 π2 π3 π4 π5 şi la nivelul = V1 − C1 = 400. C 3 = (500 + 500. V3 = 800 × 500 = 400.m.000 − 500.m.m.000 1.000 u.000 − 500.600.000 u.000 = −100.000 u.000 − 500) + 1.000) × 500 = 500.000 1. C 4 = (500 + 500.m.000 − 500.000 u.000) × 500 = 500. Stabiliţi nivelul profitului în cazul în care preţul se stabileşte pe baza metodei costului total şi pe baza metodei costului variabil. = V5 − C 5 = 3.000 = 3.m. = V3 − C 3 = 400.m.000 1.000 + 600. V4 = 800 × 500 = 400.000 1.. π = π 1 + π 2 + π 3 + π 4 + π 5 = −400.m.000 u.m. iar la sfârşitul perioadei vinde întreaga producţie deţinută la preţul de 1.

000 − 2.000) ×1.000 u.000 = 2.000 = 500.m. = V4 − C 4 = 400.000 = −350.600. = V2 − C 2 = 400.m.m.000 1.000 u. V5 = 1.m. Stabilirea profitului/pierderii lunare ( π i perioadei analizate ( π = ∑π i ).000 u.m.m. S 4 = (500 + 500.m.000 − 500) + 1. V3 = 800 × 500 = 400.600.000 u.000 = −350.000 = −350.000 1.200 × [ 4 × (1.500.000 u.600.000) + 500. V2 = 800 × 500 = 400.m.m. π = π 1 + π 2 + π 3 + π 4 + π 5 = −1.000.000 1.000 + 1.000 u.000.000 = 750.m.000 − 750. C 5 = (500 × 3.m.000 u.m. S i = cost variabil unitar × cantitatea aflată în stoc 45 .000 u.000 = 750. = V5 − C 5 = 3.m. Stabilirea costului lunar aferent vânzărilor C i = (C vi × cantitatea vândută ) + CFi C1 = (500 × 500) + 500.000 u.m.000 u.000 u.m.000.000 u. S 3 = (500 + 500.000 u. C 4 = (500 × 500) + 500.000 = 2.m.500 = 1.000] = 3.000.S 2 = (500 + 500.000) × 2.m.000) ×1.000 − 750. = V3 − C 3 = 400.000 = −350.000 = 1.000 = 750.m.600.000 u. V4 = 800 × 500 = 400.000 u.m.000 u.000 = 750.000 u.000 u. Evaluarea stocului la sfârşitul fiecărei luni S1 = 500 × 500 = 250.000 − 750.000 u.000 u. S 2 = 500 ×1. C 3 = (500 × 500) + 500. C 2 = (500 × 500) + 500. Metoda costului variabil: Stabilirea nivelului încasărilor lunare (Vi) este identică cu metoda costului total V1 = 800 × 500 = 400. π1 π2 π3 π4 π5 = Vi − C i ) şi la nivelul = V1 − C1 = 400.m.000 − 750.400.000 = 1.m.000 u.000 = 200.

• Profitul/pierderea la sfârşitul perioadei de 5 luni este la fel.600 Materii Energia prime (kg) 700 200 1. aplicând ambele variante. dar pe total.4.000 375 1.000 600 1. 3. APLICAŢIE DE REZOLVAT O întreprindere ALFA fabrică ciorapi de damă pe care îi vinde cu 50 u.500 = 750.000 = 1.350 525 1.750 700 46 Ore de întreţinere muncitor 5 15 22 27 Ore maşină 20 25 29 33 .000 u.200 700 1.S 3 = 500 ×1. în primele 4 luni se înregistrează pierderi. Compararea rezultatelor: • Prin aplicarea metodei costului total. Directorul tehnic a evaluat după cum urmează cantitatea factorilor de producţie necesari pentru a ajunge la diferite volume săptămânale de producţie: Producţia Ore de (perechi muncă ciorapi) 500 1. în primele 4 luni la fel avem pierderi şi în ultima lună avem profit. dar pe total avem profit.000. perechea. S 4 = 500 × 2.m.400 800 1. la sfârşitul celor 5 luni de activitate se înregistrează profit.m. Un alt concurent doreşte să intre pe această piaţă concurenţială. • Prin aplicarea metodei costului variabil.m.000 u.

050 32 45 36 40 Întreprinderea concurentă utilizează o mână de lucru clandestină pe care o plăteşte cu 7 u.m.m.800 2. Oramaşină este evaluată la 10 u.5.000 2.6.200 2. şi ora unui muncitor la întreţinere este plătită cu 25 u.000 1.025 km/h. Energia este facturată cu 0. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 47 . materie primă de calitate medie cumpărată fără factură la preţul de 8 u.m.. b) La ce volum al productivităţii combinarea factorilor variabili este mai eficientă? c) Ce volum al producţiei va permite întreprinderii concurenţiale sa-ţi maximizeze beneficiul? 3../oră. Se cere: a) Calculaţi costul variabil mediu şi costul marginal.600 850 1.m.            CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE preţ cost cost total cost variabil metoda costului complet marja profitului marjă absolută marjă relativă coeficientul multiplicator k metoda „Mark-up pricing” indicele LERNER 3.900 1.

2. 3. Modalităţi de calcul ale marjelor profitului. 48 . Relaţia cost-preţ de pe piaţă.1. Stabiliţi comparaţii între diferitele metode de stabilire a preţurilor.

cu care vor cumpăra mărfurile necesare. Cea mai simplă formă a politicii de preţuri se manifestă în microeconomie. obiect al politicii statului. pentru a putea fi folosit ca mărime orientativă la deciziile economice privind producţia. prin decizia proprie a agentului economic. astfel: • Preţurile servesc la reglarea şi restabilirea echilibrului economic al întreprinderii. însuşirea structurii producţiei. al economiei în ansamblul ei. susţinerea exportului. atât pentru întreprinderi cât şi pentru stat. Pe producătorii şi beneficiarii bunurilor îi preocupă mărimea preţurilor cu care vor vinde şi respectiv. DECIZIA DE FUNDAMENTARE A PREŢURILOR LA NIVEL MICRO ŞI MACROECONOMIC Preţul este el însuşi obiect al deciziei. orientarea importurilor etc. dezvoltarea unor ramuri ale economiei naţionale. în interacţiune cu problemele generale ale echilibrului economic şi financiar. Preţul trebuie stabilit ferm. • Preţurile servesc ca pârghii economice la stimularea tehnicii noi. progres şi bunăstare.1. prin opţiunea producătorului (furnizorului) în 49 . în funcţie de cerinţele pieţei. cu orientarea economiei spre dezvoltare. Preţurile fac totodată. printr-o serie de antecalcule. • Preţurile sunt pârghii economice şi financiare.CAPITOLUL IV ACTIVITATEA DECIZIONALĂ PRIVIND PREŢURILE 4. în condiţii de concurenţă. Preţurile au şi calitatea de a fi folosite ca pârghii de orientare în anumite direcţii de dezvoltare economico-socială.

50 . elasticitatea cererii din piaţă. decizia de fundamentare a preţurilor devine principalul instrument prin care producătorul îşi realizează veniturile. la nivelul macroeconomic. când agentul economic îşi fundamentează preţul de ofertă. pentru alegerea uneia din variante: ofertă mare cu preţuri mici sau ofertă deficitară cu preţuri mari. prin dirijarea preţurilor. caracteristicile tehnico-economice ale producţiei. Prin politica de preţuri se urmăreşte o serie de obiective: • asigurarea exprimării nivelului real al preţului pentru fiecare produs sau serviciu. • diferenţierea preţurilor în funcţie de valoarea de întrebuinţare diferită a produselor noi faţă de cele existente şi de nivelul calităţii lor. în stabilirea preţurilor pot să apară şi influenţele altor factori în afară de costuri precum marca firmei producătoare. în situaţii strict necesare. a rentabilităţii produselor şi serviciilor. Pe măsura diversificării structurilor de producţie şi desfacere. în cadrul procesului de negociere. permite guvernului să aplice o serie de măsuri şi mecanisme economice prin care poate să orienteze producţia sau consumul pentru realizarea unui obiectiv. • asigurarea. a unor limite maxime sau minime de preţ. financiare şi sociale urmărite prin politica statului. iar consumatorul îşi satisface cerinţa de utilitate. sub influenţa raportului dintre cerere şi ofertă. • introducerea.scopul maximizării profitului. în funcţie de obiectivele economice. În cadrul unei politici de preţuri ce este definită în cadrul strategiei de guvernare. Trecerea de la nivel microeconomic.

Sunt situaţii în care formarea liberă a preţurilor nu este posibilă. • burse de mărfuri. când nu sunt îndeplinite condiţiile de concurenţă sau când unele produse şi servicii trebuie protejate de stat printr-un preţ fix sau limitat (resurse de bază ale economiei cu disponibil limitat. până la asigurarea echilibrului necesar dintre cerere şi ofertă. Competenţele în materie de preţuri se pot delimita la nivelul următoarelor verigi: • întreprinderi (regii autonome. Agenţii economici sunt principalii decidenţi ai preţurilor libere. Când se constată dezechilibre accentuate între cerere şi ofertă. societăţi comerciale etc). 51 . care limitează sau fac inexistentă libera concuenţă. produse de importanţă strategică. guvernul intervine prin următoarele măsuri: a) stabilirea directă de preţuri şi tarife fixe prin negociere cu agenţii economici la produsele şi serviciile deficitare. d) interzicerea majorării preţurilor şi tarifelor peste nivelul în vigoare la o anumită dată.2.4. care să prevină practicarea preţurilor de speculă sau de monopol. într-o concurenţă liberă şi reală se formează preţurile. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE FORMARE A PREŢURILOR ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ În urma negocierii directe dintre producători şi consumatori. c) stabilirea unor metodologii obligatorii de formare a preţurilor şi tarifelor. burse de valori.). b) stabilirea de preţuri sau tarife cu limită maximă. recuperarea deşeurilor refolosibile etc.

procesul de liberalizare a preţurilor a început în anul 1990 prin H. 1109. La închiderea procesului de liberalizare. din Ministerul Finanţelor.• organisme cu atribuţii în domeniul preţurilor şi concurenţei subordonate guvernului. Ministerul Muncii şi Protecţiei Scociale.G.3. Această liberalizare s-a produs controlat de Guvern prin „planul Delors” care prevedea:  scăderea veniturilor populaţiei. prin care statul putea realiza. 4. Guvernul. Consiliul Concurenţei. O exemplificare a modului în care este organizat sistemul de urmărire a preţurilor în cadrul Uniunii Europene îl reprezintă modelul francez. Parlamentul etc. prin care s-au definit şi 52 . Până în 1986 în Franţa funcţiona un sistem de preţuri administrate de stat.  uşurarea sarcinilor fiscale ale întreprinderilor care a însemnat o diminuare a presiunii fiscale asupra nivelului preţurilor. pentru a micşora cererea de mărfuri şi servicii. OBIECTIVE PRINCIPALE DE REGLEMENTARE LEGALĂ A PREŢURILOR În România.  introducerea unui sistem de negociere a salariilor bazat pe indexarea lor cu indicele de inflaţie prognozat. ori de câte ori erau necesare.  promovarea unei concurenţei loiale între agenţii economici. 85% din preţuri au devenit libere. modificări ale preţurilor sau blocarea acestora.

preţurile se stabilesc prin Hotărâri ale Guvernului.categoriile de preţuri. 53 . iar în perioada 1990-1996 s-a desfăşurat o largă activitate legislativă. energie electrică. • pentru produsele şi serviciile din ramurile intermediare şi finale. • pentru produsele subvenţionate. • protecţia concurenţei economice. • regimul fiscalităţii indirecte. • liberalizarea cursului oficial de schimb al leului în raport cu valutele liber convertibile. • negocierea salariilor. reglementând următoarele aspecte: • formarea preţurilor şi regimul acestora în economie. • regimul subvenţiilor acordate prin preţ. Procesul negocierii preţurilor şi tarifelor prezintă următoarele aspecte: • pentru materiile prime de bază. alinierea preţurilor la nivelul celor existente pe piaţa externă. • protecţia consumatorului. energie termică şi unii combustibili lichizi produse în ţară. • tariful vamal şi formarea preţurilor la frontieră. se au în vedere influenţele care decurg din liberalizarea cursului de schimb al leului. preţurile se stabilesc în funcţie de nişte preţuri şi tarife la materiile prime şi energie. • indexarea salariilor şi a celorlalte venituri ale populaţiei în cadrul sistemului de protecţie socială. stabilirea unui salariu minim pe economie.

solvabilitate dependentă de: • Venituri totale realizate (salarii. Analiza practicilor privitoare la preţuri. În ceea ce priveşte formele de vânzare este vorba de vânzări în pierdere şi vânzări cu preţ redus. susceptibile de a influenţa raporturile de concurenţă se referă la: preţuri impuse. Asigurarea protecţiei consumatorilor nu se poate rezuma numai la crearea cadrului legislativ privind concurenţa loială. Această posibilitate defineşte în esenţă solvabilitatea cererii. 4. Principalele măsuri de protecţie a consumatorilor sunt: cele referitoare la preţuri şi cele referitoare la formele de vânzare.• preţurile cu amănuntul pentru bunurile destinate populaţiei se formează pe baza preţurilor negociate plus adaosul comercial. preţuri recomandate. sporuri.4. preţuri discriminatorii. dar şi la organizarea unui control administrativ din partea statului prin organisme specializate. preţuri diferenţiate. În prima perioadă a anilor ’90 s-a acceptat indexarea preţurilor şi datorită ratei ridicate a inflaţiei din economie. posibilitatea de absorbţie a ofertei făcute de producător depinde în mod direct de nivelul de preţ. În ţările cu economie de piaţă problema protecţiei consumatorilor concentrează tot mai mult atenţia autorităţilor publice. venituri suplimentare etc). 54 . de veniturile consumatorilor şi de cheltuielile totale ale acestora. PROTECŢIA SOCIALĂ A POPULAŢIEI ÎN PERIOADA DE LIBERALIZARE A PREŢURILOR Într-o economie de piaţă.

ap = alte plăţi (impozite. menţinerea sub control a preţurilor. solvabilitatea cererii permite reglarea echilibrului dintre cerere şi ofertă. qi = produsele şi serviciile necesare consumatorilor. O cerere este solvabilă atunci când veniturile totale ale consumatorului acoperă un consum normal de bunuri şi servicii precum şi procurarea unor bunuri de folosinţă îndelungată sau a unor bunuri cu frecvenţă mică de utilizare. impozite sau pentru a satisface dorinţa consumatorului de economisire. când avem o solvabilitate mare în raport cu nivelul de preţ atunci va creşte şi cantitatea de bunuri ce poate fi procurată şi invers: când solvabilitatea este mică. Programul de protecţie a consumatorilor cuprinde următoarele măsuri: 55 . dobânzi etc). În fapt. volumul bunurilor cumpărate este scăzut. iar Guvernul va trebui să intervină elaborând un program de protejare a consumatorilor prin indexarea salariilor. taxe. acordarea de compensaţii pentru produsele de strictă necesitate. Astfel.• Cheltuieli totale efectuate de consumator pentru satisfacerea unor obligaţii cotidiene: hrană. Ct = cheltuieli totale ale populaţiei. Vt ≥ C t C t = ∑ qi × pi + a p i =n n unde: Vt = venituri totale ale populaţiei. întreţinere locuinţe. pi = preţurile şi tarifele curente ale acestora. asigurări.

Compensaţia la salariu Compensaţia se calculează prin indexarea acelei părţi din venitul lunar al salariaţilor astfel: CS = C L0 (I pi1/0 − 100) 100 unde: Cs = compensaţia la salariu. 56 . pi1 = preţurile corespunzătoare practicate înainte şi respectiv după majorare. persoane cu ajutor social şi alte categorii sociale). Pe lângă aceste compensaţii. şomer. transport urban de călători. soţii militari în termen. I pi1/0 = ∑q ∑q i0 i0 × pi1 × pi0 unde: qi0 = cantitatea de produse consumate în medie pe o lună înainte de majorare. pi0.• Menţinerea sub control a preţurilor anumitor bunuri şi servicii: energie termică şi electrică. programul de protecţie socială prevede şi majorări de burse pentru studenţi şi alocaţii de hrană pentru elevi. servicii poştale etc. CL0 = consumul mediu lunar în perioada precedentă Ipi1/0 = indicele lui Laspéyres = indicele preţurilor în perioada curentă (1) faţă de perioada de bază (0). • Acordarea de compensaţii – compensaţia este sumă fixă sub formă de indexare acordată pentru fiecare persoană (salariat. pensionari de asigurări sociale.

Enumeraţi obiectivele principale de reglementare legală a preţurilor.4.6. 1. 57 . Care sunt măsurile guvernamentale pentru existenţa unei libere concurenţe pe piaţă? 3.5. Care sunt obiectivele urmărite de politica preţurilor? 2.         CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE preţul cererea şi oferta decizia de fundamentare a preţurilor obiectivele politicii de preţuri liberalizarea preţurilor reglementarea preţurilor protecţia socială a consumatorilor compensaţia ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 4.

Politica statului în domeniul protejării concurenţei economice. • Agenţii economici să dispună de libertate de acţiune pe piaţă. Concurenţa reprezintă. • asigură protecţia consumatorilor. politica de protejare a concurenţei economice se materializează în reglementări care: • reprimă politicile monopoliste. un mijloc pentru atingerea anumitor obiective fie de ordin economic. fie de ordin social. ca modalitate de a corecta deficienţele pieţei. Transpusă în acte normative. numai prin intermediul politicii sale de concurenţă economică.CAPITOLUL V PROTECŢIA CONCURENŢEI ECONOMICE 5.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND PROTECŢIA CONCURENŢEI ECONOMICE Într-o economie de piaţă statul se poate implica pentru eliminarea imperfecţiunii din piaţă. ceea ce înseamnă că sunt interzise structurile de tip monopol şi monopson. Reglementările juridice privind protecţia concurenţei economice din Uniunea Europeană abordează concurenţa economică nu ca pe un scop în sine. Reglementările comunitare în materie se referă la concurenţa eficientă sau practicabilă ale cărei principale componente sunt: • Piaţa să fie deschisă: accesul agenţilor economici să fie liber. ci în mod realist. privind modul de stabilire a 58 . poartă amprenta nivelului de dezvoltare al economiei şi se află în strânsă corelare cu politica industrială. de fapt. • sancţionează concurenţa neloială. pragmatic.

Legea concurenţei se adresează: a) Agenţilor economici sau asociaţilor de agenţi economici. • Utilizatorii şi consumatorii să beneficieze de un grad satisfăcător de libertate în alegerea furnizorului şi a mărfurilor dorite. • transparenţa pieţei. persoane juridice şi persoane fizice. care prin actele şi faptele lor comerciale provoacă efecte de îngrădire a concurenţei pe piaţa liberă. pe baza cererii şi ofertei. • ajutoarele de stat. • factorii care afectează concurenţa. Priorităţile actuale ale aplicării politicii concurenţei pe piaţa europeană sunt: • mediul concurenţial.2. Concurenţa contribuie la buna funcţionare a pieţei unice. • rolul comisiei în aplicarea regulilor concurenţiale.preţului. Cele trei mari domenii de activitate sunt: • acordurile şi practicile anticoncurenţiale. 59 . 5. PROTECŢIA CONCURENŢEI ECONOMICE ÎN ROMÂNIA Reglementarea concurenţei în România printr-o lege organică – Legea concurenţei 21/1996 – a devenit necesară în vederea creării pieţei libere. • sectoarele reglementate sau aflate sub monopol. • respectarea principiilor democratice. fiind excluse măsurile administrative. • cooperarea internaţională.

Consiliul Concurenţei este autoritatea administrativă autonomă în domeniul concurenţei. Legea concurenţei din ţara noastră este compatibilă cu legislaţia Uniunii Europene. format din 7 membri 1.b) Organelor administraţiei publice centrale şi locale. • piaţa monetară şi piaţa titlurilor de valoare. 60 . 2 vicepreşedinţi. Dispune de asemenea de un aport de lucru la nivel judeţean. Consiliul Concurenţei are competenţă consultativă şi competenţă contencioasă. Legea concurenţei nu se aplică pe următoarele pieţe: • piaţa muncii şi a relaţiilor de muncă. împiedicarea sau denaturarea concurenţei. • concentrările economice şi ajutoarele de stat care au ca efect restrângerea. Pentru aplicarea legii s-a înfiinţat Consiliul Concurenţei. ea respectă prevederile comunitare şi asigură armonizarea legislativă deplină în materie. Competenţa contencioasă – ia decizii în cazul încălcării prevederilor legale privind: • practicile anticoncurenţiale. Legea concurenţei plasează România între statele în care reglementarea concurenţei economice corespunde standardelor actuale în materie. 1 7 membri: un preşedinte. pentru deciziile prin care acestea intervin în operaţiunile pieţei. Competenţa consultativă este dată de faptul că această autoritate trebuie să avizeze toate proiectele de legi şi hotărâri ale guvernului care pot avea impact anticoncurenţial în domeniul preţurilor şi al tarifelor. Din punct de vedere al conţinutului activităţii. Prin conţinut. 4 consilieri de concurenţă.

a) Înţelegerile încheiate între agenţii economici având ca obiect sau ca efect restrângerea.: acorduri între producători şi distribuitorii aceluiaşi tip de produs).Practicile anticoncurenţiale sunt constituite din: a) Înţelegeri între agenţii economici sau asociaţii de agenţi economici care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea.  acordurile orizontale privesc agenţii economici situaţi la acelaşi nivel al proceselor economice (ex. ⇒ Înţelegeri care conduc la restrângerea libertăţii de acţiune a concurenţilor de pe piaţă şi care pot fi grupate astfel: 61 . • obstacole în calea introducerii progresului tehnic şi în calea inovării. • înţelegeri privind organizarea unui boicot faţă de anumiţi concurenţi. pot fi clasificate din punct de vedere economic în acorduri orizontale şi acorduri verticale. b) Folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante. împiedicarea sau denaturarea concurenţei. În funcţie de procedeele folosite pentru realizare înţelegerile se pot grupa în: ⇒ Înţelegeri care urmăresc reducerea numărului concurenţilor pe piaţa respectivă şi avem următoarea clasificare: • restrângerea accesului la o anumită profesiune.: acorduri între producători. împiedicarea sau denaturarea concurenţei. • limitarea accesului pe o anumită piaţă a unor produse sau servicii.  acordurile verticale privesc agenţii economici situaţi la nivele diferite ale aceluiaşi proces economic (ex. • înţelegeri privind împărţirea pieţei. acorduri între distribuitori etc).

• categorii de cumpărători. Pentru a defini piaţa se iau în considerare: • natura bunurilor sau a serviciilor. • alinierea pentru fixarea (stabilirea) de condiţii comerciale comune. • o piaţă susceptibilă de a fi dominată.• obstacole în calea drepturilor fiecărui agent economic de a-şi fixa în mod liber preţurile sau adaosurile comerciale (marjele de profit). • obstacole în calea drepturilor fiecărui agent economic de a acorda remize. Piaţa pe care se realizează dominaţia trebuie analizată din punct de vedere tehnic. economic. b) Folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante Pentru definirea poziţiei dominante se iau în considerare 3 elemente: • un agent economic sau un grup de agenţi economici capabili să ocupe poziţii dominante. comercial şi în funcţie de segmentele în care această piaţă se poate împărţi: • utilizatori. • categorii de producători. • diversitatea clientelei. • restrângerea libertăţii de acţiune pe linia conducerii proprii întreprinderi. • dominarea acestei pieţe. • produse. • forme de comercializare. • dimensiunea zonei. Poziţia dominantă este condamnabilă doar atunci când aceasta este folosită în mod abuziv „prin recurgerea la fapte 62 .

21/1996. a unor aprovizionare. consumatorilor.2 Capitolul 2 din Legea concurenţei. în privinţa d) condiţionarea încheierii unor partenerilor comerciali. a preţurilor de de vânzare sau de vânzare sau de cumpărare. un criterii. a tarifelor sau a altor clauze rabaturilor.6 a) fixarea concertată. a adaosurilor. b) limitarea sau controlul b) limitarea producţiei. 63 . producând. al volumului de echivalente. a tarifelor. beneficiari. contractuale inechitabile şi precum şi a oricăror altor refuzul de a trata cu anumiţi condiţii comerciale furnizori. în stipulând prestaţii 2 Legea Concurenţei nr. în mod a) impunerea. distribuţiei. în mod direct sau direct sau indirect. în privinţa desfacere sau a surselor de partenerilor comerciali. a cumpărare. unora dintre ei. prin articolele 5(1) şi 6 se referă la o serie de practici anticoncurenţiale care pot fi exercitate de agenţii economici şi care cu titlu de exemplu sunt prezentate în anexa următoare: PRACTICI ANTICONCURENŢIALE (Legea concurenţei nr. de condiţii inegale la prestaţii către parteneri. c) împărţirea pieţelor de c) aplicarea.anticoncurenţiale care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea comerţului sau prejudicierea consumatorilor”. dezavantaj în poziţia concurenţială. d) aplicarea. a unor contracte de acceptare.5(1) art. 21/1996) Înţelegeri. a preţurilor indirect. decizii ale asociaţilor Folosirea abuzivă a unei poziţii sau practici concertate dominante art. pe criteriul condiţii inegale la prestaţii teritorial. provocând în vânzări şi achiziţii sau pe alte acest fel. sau dezvoltării tehnologice în dezvoltării tehnologice sau a dezavantajul utilizatorilor sau investiţiilor. inechitabile. distribuţiei producţiei. a unor clauze echivalente.

de concurs de oferte. cu oferte trucate la excesive sau practicarea unor licitaţii sau la orice alte forme preţuri de ruinare. acest fel.a unor cauze tratative tehnico-comerciale stipulând prestaţii uzuale. e) condiţionarea încheierii unor e) realizarea de importuri fără contracte de acceptare.suplimentare care. un dezavantaj în poziţia concurenţială. precum şi anumiţi agenţi economici fără ruperea relaţiilor contractuale o justificare rezonabilă. 64 . nici prin serviciilor care determină natura lor şi nici conform nivelul general al preţurilor şi uzanţelor comerciale. f) participarea. în cazul produselor şi suplimentare care. legătură cu obiectul acestor contracte. nu au tarifelor în economie. în mod f) practicarea unor preţuri concertat. pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale nejustificate. cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni. limitarea sau dependenţă economică în împiedicarea accesului pe care se găseşte un client sau piaţă şi a libertăţii exercitării un furnizor faţă de un concurenţei de către alţi asemenea agent sau agenţi agenţi economici. de competiţie de oferte şi către parteneri. nu au legătură cu obiectul acestor contracte. g) eliminarea de pe piaţă a altor g) exploatarea stării de concurenţi. unora dintre ei. către condiţii echivalente. sub costuri. precum şi economici şi care nu dispune înţelegerile de a nu cumpăra de o soluţie alternativă în de la sau de a nu vinde. nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale. în scopul înlăturării concurenţilor sau vânzarea la export sub costul producţiei.

nu ar fi posibilă fără a se face referire la piaţa pe care se desfăşoară concurenţa. 21/1996. elasticitatea cererii unui produs în funcţie de preţurile altor produse etc. astfel încât. preţurile. Produsele existente pe această piaţă trebuie să fie suficient de asemănătoare. • piaţa geografică. Piaţa relevantă este deci piaţa pe care se desfăşoară concurenţa. Aceste principii se aplică şi pentru definirea pieţei relevante în cazul serviciilor. piaţa relevantă are 2 componente: • piaţa produsului. preţului şi utilizării acestora. Deci. condiţiile de concurenţă sunt suficient 65 . O piaţă relevantă cuprinde un produs sau un grup de produse şi aria geografică pe care acestea se produc şi/sau se comercializează. în momentul când iau deciziile de cumpărare. Aplicarea prevederilor Legii concurenţei nr. PIAŢA RELEVANTĂ Noţiunea de piaţă relevantă este folosită în scopul de a identifica produsele şi agenţii economici care se află în concurenţă directă în afaceri. consumatorii sau beneficiarii să le poată lua în considerare. concurenţa. Identificarea pieţei relevante a produsului are la bază o analiză luându-se în considerare o serie de factori. cum ar fi: substituibilitatea. Piaţa relevantă a produsului cuprinde toate produsele care sunt considerate de cumpărători ca interschimbabile sau substituibile. dar terminologia de piaţă relevantă a produsului se păstrează. Piaţa geografică relevantă cuprinde zona în care sunt localizaţi agenţii economici implicaţi în livrarea produselor incluse în piaţa produsului. datorită caracteristicilor.5.3.

4. • diferenţele substanţiale dintre preţurile produselor la furnizori şi nivelul cheltuielilor de transport. Factorii care trebuie luaţi în considerare la definirea pieţei geografice relevante includ: • tipul şi caracteristicile produselor implicate. în timp. • preferinţele consumatorilor. Pentru unele produse sau servicii. • existenţa unor bariere la intrarea în ramură. Pentru a fi considerate pe aceeaşi piaţă geografică relevantă. nu este necesar ca produsele să fie fabricate în aceeaşi localitate sau în localităţi apropiate. piaţa geografică relevantă poate fi o parte dintr-o localitate.de omogene şi care poate fi diferenţiată în arii geografice vecine ca teritorii pe care se desfăşoară concurenţa. un judeţ. întreaga ţară. depăşind graniţele unei ţări. limitele pieţelor geografice relevante. o regiune sau o zonă din România. Progresele în domeniul transporturilor şi comunicaţiilor şi tendinţele de eliminare a barierelor şi de liberalizare a comerţului internaţional pot modifica. • diferenţele dintre cotele de piaţă ale agenţilor economici în zone geografice învecinate. pentru altele. 5. o localitate.       CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE concurenţa economică abuz de poziţie dominantă Consiliul Concurenţei mediul concurenţial practici anticoncurenţiale acorduri orizontale 66 .

5. Definiţi înţelegerile încheiate între agenţii economici. Subliniaţi reglementările juridice privind protecţia concurenţei economice în cadrul politicii economice a unui stat. 3.    acorduri verticale piaţă relevantă piaţa produsului piaţa geografică ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 5. 5. 67 . Piaţa relevantă şi componentele ei. Competenţele Consiliului Concurenţei. Definiţi poziţia dominantă. 1. 2. 4.

• exprimarea prin preţuri a procesului valoric al formării şi repartizării veniturilor în economie. 68 .1. • înlăturarea anacronismului creat în funcţionarea mecanismului preţurilor (preţurile moştenite reflectau costuri mari la anumite consumuri de materii prime. a conexiunii dintre preţuri şi sistemul financiar. NECESITATEA LIBERALIZĂRII PREŢURILOR Una din trăsăturile fundamentale ale economiei de piaţă este formarea liberă a preţurilor. care cuprind preţurile factorilor de producţie şi preţurile bunurilor şi serviciilor obţinute pe seama factorilor de producţie. SISTEMUL DE PREŢURI ÎN ROMÂNIA Sistemul de preţuri creat în România are trăsăturile specifice economiei de piaţă.CAPITOLUL VI SISTEMUL PREŢURILOR ÎN ROMÂNIA 6. Liberalizarea preţurilor duce la eliminarea aspectelor negative din viaţa economică şi socială a ţării şi anume: • eliminarea disfuncţionalităţii din domeniul preţurilor. 6. materiale. • racordarea nivelului şi evoluţiei preţurilor interne la preţurile mondiale. combustibili etc datorită necompetitivităţii tehnologiilor). distingându-se 2 mari structuri: • Preţurile mărfurilor şi serviciilor.2.

• Preţurile speciale (dobânda. si un profit. • preţuri de cotaţii la bursă. • preţuri de deviz. nivelul se stabileşte prin negociere şi conţine. iar evoluţia lor distinctă este determinată de piaţă sau reglementări juridice. • preţuri de consum. preţurile de comercializare (en gros şi en detail). 2) În funcţie de formarea în mecanismul pieţei pot fi: ⇒ Preţuri de ofertă: • preţuri de catalog. comercianţilor şi pentru circulaţia produselor sunt: preţurile cu ridicata ale producătorilor. Preţurile mărfurilor şi serviciilor. predominante în cadrul sistemului de preţuri. pe lângă cheltuielile de producţie. preţul pământului).2. • preţuri de licitaţie. 69 . care implică sectoare specifice de activitate. salariul. preţurile de transfer. Categorii de preţuri în funcţie de sfera de aplicare 1) Preţurile cu ridicata ale produselor industriale – la care acestea circulă între agenţii economici indiferent de forma de proprietate a acestora. categoriile fundamentale pentru preţuri ale producătorilor.1. • preţuri de bursă. se pot grupa în următoarele categorii: 1) În funcţie de sfera de aplicare. ⇒ Preţuri efective: • preţuri de contract. 6.

TVA.2. 6) Preţurile de deviz – folosite pentru determinarea preţurilor lucrărilor de construcţii-montaj şi reparaţii. stabilite după regulile generale ale formării preţurilor. cauciuc natural etc. metale neferoase. cereale. dintre totalitatea ofertelor şi totalitatea cererilor prezentate de către vânzători şi cumpărători. comision vamal. 3) Preţurile de vânzare ale produselor agricole – care sunt egale cu preţurile de cumpărare plus comisionul. marja importatorului dacă este cazul. 5) Preţurile produselor destinate exportului – care includ toate cheltuielile efectuate pentru producerea. în orele de funcţionare a bursei. 70 . exprimate la cursul de schimb valutar în vigoare plus taxe vamale. pregătirea. 4) Preţurile mărfurilor din import – stabilite ca atare sau formate pe baza preţurilor externe în valută. direct sau prin reprezentanţi. Categorii de preţuri în funcţie de mecanismul pieţei Cotaţiile de bursă se stabilesc şi se utilizează la anumite mărfuri: petrol. 6. comisionul societăţii de importexport. Mecanismul de formare a acestor preţuri prin bursă.2) Preţurile de contractare şi preţurile de achiziţie – la care se cumpără produsele agricole de la producătorii agricoli (cheltuieli de producţie plus profit).2. constă în stabilirea punctului de echilibru valoric. accize. 7) Preţurile cu amănuntul – pentru desfacerea produselor care cuprind: preţul cu ridicata negociat. zahăr. 8) Tarifele – pentru servicii prestate agenţilor economici şi populaţiei. transportul până la graniţă. adaosul comercial şi TVA. bumbac. cafea. cacao.

preţurile şi tarifele care funcţionează în cadrul acestor categorii pot fi: ⇒ Preţuri libere – formate prin negociere şi stabilite prin contractele încheiate între agenţii economici sau afişate. Preţul de acord: • are la bază acorduri internaţionale încheiate pe produse. Acestea reprezintă majoritatea preţurilor. • se aplică la mărfurile cu pondere mare în tranzacţiile internaţionale. În ansamblul lor. – metoda de scădere a preţului când acesta este maxim.Preţurile se afişează de către agenţii de bursă. • se scriu în cataloage. Preţurile de licitaţie: • Se stabilesc prin licitaţii organizate în cadrul unor organizaţii comerciale sau în centre comerciale tradiţionale. 71 . • Se formează prin: – metoda preţului minim de strigare. Preţul de listă sau de catalog: • se stabileşte de către producători pe baza analizei cheltuielilor de producţie şi în comparaţie cu preţurile firmelor concurente. • se comunică cumpărătorilor potenţiali. între ţările exportatoare şi ţările importatoare.

ca preţuri de facturare şi deci. sunt preţuri ale factorilor de producţie sau preţuri ale bunurilor aflate în stadii intermediare ale circuitului economic al acestora. care echivalează cu cifra de afaceri pe produs. • limite minime: – sub care nu se permite stabilirea şi aplicarea preţurilor la tranzacţiile comerciale. de cumpărare.⇒ Preţuri fixe – se stabilesc de către guvern sau organe împuternicite de acesta (regii autonome şi societăţi comerciale cu capital de stat). – se aplică la produsele de foarte mare importanţă pentru consumul populaţiei. În sistemul preţurilor se stabilesc şi funcţionează: • preţuri fără TVA. iar consumatorul final (populaţia) este suportatorul real al acestei taxe. Ele sunt denumite preţuri cu amănuntul. Preţurile de detaliu includ TVA. 72 . ele nu cuprind TVA. • preţuri cu TVA. fiind însă baza de calcul a TVA-ului care se formează în stadiul respectiv. ⇒ Preţuri limită – limitele se stabilesc sub formă de plafoane ca: • limite maxime: – nu pot fi depăşite de nivelul preţurilor libere. plătite de cumpărători.

preţurile se formează prin transformarea în lei a preţului extern franco – frontiera română pe baza cursului valutar în vigoare. • TVA. • comision vamal. ansamble. utilaje destinate producţiei şi investiţiilor provenite din import. • marja societăţii comerciale de import-export.1. adăugându-se: • cheltuieli de transport şi asigurare. subansamble. Formarea preţurilor cu ridicata ale producătorilor sau importatorilor a) La materiile prime de bază. lucrări si servicii pentru care furnizorii datorează statului TVA. combustibili. • taxe vamale. alături de preţul care revine producătorilor. cu excepţia celor prevăzute a fi scutite. energie şi principalele resurse naturale. c) Pentru toate categoriile de produse. preţurile se stabilesc la nivelul preţurilor mondiale. b) Pentru celelalte materii prime. Aceste preţuri se facturează cu TVA.6. • cheltuieli de încărcare-descărcare. MECANISMUL FORMĂRII PREŢURILOR SUB INCIDENŢA TVA-ULUI 6. piese de schimb. maşini. a impozitului respectiv. adică: PR facturat = PP + TVA 73 .3.3. preţurile de facturare se formează prin includerea.

în formarea preţurilor şi în baza de determinare a TVA-ului sunt cuprinse şi accizele: PR facturat = PP + Acc + TVA 6.2.La produsele nominalizate în lista anexă a legii privind accizele. vânzând la un alt preţ adăugându-şi un adaos comercial. Formarea preţurilor de comercializare Preţurile de comercializare sunt formate din: a) Preţuri de gros.3. ACG = adaosul comercial al angrosistului. TVA = TVA colectat. fără TVA. de către societăţile comerciale specializate pentru desfacerea mărfurilor en gros. a) Aceste preţuri de gros se aplică la desfacerea produselor în cantităţi mari. PR = preţul cu ridicata. b) Preţurile cu amănuntul se formează în funcţie de cum unităţile comerciale se aprovizionează cu mărfuri. b) Preţuri de detaliu sau cu amănuntul. Unităţile cu ridicata cumpără de la producătorul intern sau din import bunurile la preţul cu ridicata inclusiv TVA. direct de la producători sau de la comercianţi en-gros: PA = PR fara TVA + ACA + TVAcolectat sau PA = PG fara TVA + ACA + TVAcolectat 74 . PG facturat = PR fara TVA + ACG + TVA unde: PG = preţul de comercializare de gros.

unde: PA = preţul cu amănuntul. ACA = adaosul comercial al detailistului. 75 .

Bucureşti. EDP.Schema 6. 76 .1. în drumul parcurs de la producător la populaţie TVA colectat TVA colectat TVA colectat Acciza Profit Preţ de gros Preţ de factură Preţ de cumpărare Preţ cu amănuntul Adaos comercial Adaos comercial Preţ facturat Preţ de cumpărare Preţ cu ridicata Cost PRODUCĂTOR ANGROSIST DETAILIST Sursa: T. Structura preţului unui bun de consum din producţia internă. Moşteanu (coordonator) – „Preţuri şi concurenţă”.171. 2000. pag.

EDP. Structura preţului unui bun de consum din import. în drumul parcurs de la importator la populaţie TVA colectat TVA colectat TVA colectat Marja importatorului Preţ de import Preţul de gros Preţ de cumpărare Preţ de cumpărare Preţ cu amănuntul Adaos comercial Adaos comercial TVA în vamă Acciza Comision Preţ de facturare Taxa vamală Preţul importatorului Valoarea în vamă LA FRONTIERĂ IMPORTATOR ANGROSIST DETAILIST Sursa: T.2. Bucureşti. pag.Schema 6. 171. Moşteanu (coordonator) – „Preţuri şi concurenţă”. 77 . 2000.

000 × 20%) + TVA PA = 330.000 lei PG fara TVA = 300.19 = 471.700 = 392.000 = 357.000 + 300.6. Rezolvare Preţul cu ridicata al producătorului: PR fara TVA = 300.000 ×19% = 300.000 ×1.4. – cota adaosului comercial practicată de angrosist este de 10% la preţul de cumpărare negociat.000 ×10% = 330. – cota de TVA = 19%.000 lei Preţul en-gros: PRcu TVA = 300.000 + (330.000 + 66. Cunoscând aceste elemente să se stabilească: • preţurile negociate între agenţii economici.000 + 300.000 ×10% = 330. • TVA încasat la bugetul de stat de la fiecare plătitor.000) ×19% = 471.000 lei PGcu TVA = 330. APLICAŢII REZOLVATE Aplicaţia 1 Pentru un bun produs în ţară şi destinat consumului populaţiei se cunosc următoarele elemente: – preţ cu ridicata negociat = 300. • preţurile înscrise în factură.240 lei Preţul cu amănuntul: sau PA = 330.000 + 66. – cota adaosului comercial practicată de detailist este de 20% la preţul de cumpărare negociat cu angrosistul.000 lei.000 + 57.2 ×1.700 lei PA = 330.000 + (330. • preţul cu amănuntul.000 + 62.000 + 330.240 lei 78 .

25/bucată. cel cuprins în preţul cu amănuntul.000 lei.Total TVA încasat la buget = 75.540 Total: 75. – cheltuieli de transport facturate = 1$/bucată.240 − 62.000 lei/$.000 = 5. Cursul de schimb valutar este 30. importat de agentul economic A şi revândut detailistului B. Plătitori TVA pe stadii ale mărfii I: 57. 79 . importatorul aplică şi el o marjă de 10% la valoarea în vamă.240 lei.240 Aplicaţia 2 Să se stabilească preţul de vânzare pe piaţa internă al unui bun de consum din import. Comisionul vamal este de 1% la valoarea în vamă. condiţiile de livrare fiind în clauza CIF: – preţul extern/bucată = 50$. – la desfacerea către populaţie.000 II: 62. – cheltuieli de încărcare-descărcare = 0. Să se calculeze: a) Preţurile de vânzare ale celor 2 agenţi economici. În documentele vamale sunt înregistrate următoarele date privind preţul şi alte cheltuieli pe parcurs extern. În vederea revânzării către detailist. – cheltuieli de asigurare = 0.75$/bucată. Detailistul B stabileşte PA = 2. b) Adaosul comercial al detailistului şi proporţia acestuia la preţul importatorului.700 = 12.600. Taxa vamală este de 20% la valoarea în vamă. c) Total TVA încasat la buget şi pe etape ale plăţii: – în vamă.700 III: 75. Produsul nu figurează pe lista accizelor. pentru desfacerea către populaţie. – la revânzarea către detailist.700 − 57.

560.600 + 2.Rezolvare: a) Preţ extern = 50$ + 1$ + 0.25$ = 52 $ Valoarea în vamă = 52 ×30.560.246.884 lei Preţul detailistului B = 2.043.874 lei fara TVA Adaosul comercial = 2.000lei/$ = 1.000 + 15.244 l ei Preţul importatorului: − fara TVA =1.126 (TVA aferent preţului cu amănuntul de la detailistul B) TVA pe etape ale plăţii: – în vamă: 358.600 ×19% = 2.000 lei b) Adaosul comercial al detailistului şi proporţia acestuia la preţul importatorului: Deducem TVA din PA de la detailistul B: 2.600 c) Total TVA încasat la buget = 415.75$ + 0.560.000 × PAdet B 19 = 415.126 80 .600 ×19% = 2.560.184.126 lei 119 = 2.043.600.600 =141.560.043.284 – 358.887.126 = 2.600 +1.000 lei Preţ import fara TVA = 1.000 = 1.600 lei − cu TVA = 2.600 + 312.887.431.284) Total: 415.043.874 − 2.600 +10% ×1.000 − 415.887.644 – revânzare importator: 29.884 lei Preţul importatorului A = 2.91% 2.184.274 × 100 = 6.000 × 20% = 312.887.842 (415.000 = 2.644) – desfacere detailist: 26.600.431.043.274 lei Adaosul în procente = 141.640 (388.600 lei Taxa vamală = 1.000 ×1% = 15.000 lei Comisionul vamal = 1.600 lei Preţ import cu TVA = 1.126 – 388.600.

Angrosistul A a declarat adaosul comercial la preţul de aprovizionare de 5%. iar angrosistul B a declarat adaosul comercial de 7%. APLICAŢII DE REZOLVAT Aplicaţia 1 Un importator din România întocmeşte declaraţia vamală din care rezultă că valoarea în vamă a produsului importat este de 0. TVA 19%. va stabili o marjă de adaos. astfel încât nivelul preţului cu amănuntul să fie acelaşi cu cel al angrosistului A prin magazinul propriu. pentru a-şi vinde marfa. Ştiind că preţul de vânzare al produsului este de 300.000 bucăţi).5$/bucată. iar 81 .000 lei/$.6.5. Aplicaţia 3 Un produs parcurge toate verigile de la producţie la vânzarea cu amănuntul. utilizând o marjă de adaos de 10% la preţul de gros.000 lei. cursul de schimb valutar este de 30. Angrosistul A vinde produsele prin magazinul propriu. iar marja importatorului este de 10% la valoarea în vamă. Care este acest nivel de preţ? Aplicaţia 2 O societate comercială achiziţionează mărfuri de la un producător. Importatorul vinde cantitatea importată la 2 angrosişti. Regimul fiscal la frontieră cuprinde: taxă vamală 10%. reducere comercială 10% (se acordă pentru cantitatea care depăşeşte 10. adaosul de gros de 8%. preţ unitar 50. conform contractului încheiat şi pe baza facturii: cantitate 12.000 bucăţi.000 lei (preţ de factură). Angrosistul B vinde produsele unui detailist C care. accize 30%. Să se determine valoarea facturii şi nivelul TVA-ului. Comisionul vamal se calculează utilizându-se cota de 1%.

3. Definiţi preţurile libere. preţurile fixe şi preţurile limită. Incidenţa TVA-ului asupra preţurilor. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Care este valoarea TVA-ului din preţul cu amănuntul? 6. 82 . Enumeraţi principalele categorii de preţuri în funcţie de sfera lor de aplicare. Din ce elemente este format preţul produselor din import? 6. 4.7.cel cu amănuntul 15%. Definiţi cotaţiile de bursă.6. Prin ce se caracterizează liberalizarea preţurilor? 2.           CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE sistem de preţuri preţurile de ofertă preţuri efective preţuri cu ridicata preţuri de contractare preţuri de import preţuri de export preţuri de comercializare preţuri de gros preţuri cu amănuntul 6. 5. determinaţi preţul cu amănuntul. preţurile de licitaţie şi preţul de listă sau de catalog.

• modificarea consumurilor de materiale şi energie. în concordanţă cu gradul de prelucrare. Obiectivele ce se au în vedere la o analiză a costurilor de producţie sunt următoarele: • folosirea normelor de consum pentru materii prime. • încadrarea în normele de consum avute în vedere la elaborarea preţului proiectat. revizuite periodic. ale combustibililor şi energiei. combustibil. • salariile şi alte drepturi de personal. energie. producătorul este interesat să obţină produsul cu un cost mai mic şi de aceea trebuie să se apeleze la analiza costurilor proiectate. 83 . Principalii factori care determină modificări ale costului sunt: • preţurile materiilor prime.CAPITOLUL VII FUNDAMENTAREA ŞI ACTUALIZAREA PREŢURILOR DE OFERTĂ 7. • recuperarea unui volum cât mai mare din materialele rezultate din proces. ANALIZA COSTULUI DE PRODUCŢIE ÎN VEDEREA FUNDAMENTĂRII PREŢULUI În economia de piaţă. • cotele procentuale ale contribuţiilor pentru asigurări sociale şi cele privind ajutorul de şomaj. materiale. exagerate şi risipitoare.1. • indicele productivităţii muncii. care are ca obiectiv eliminarea costurilor nereale. • indicii de utilizare a materiilor prime. • proporţia recuperării materialelor refolosibile.

verificatoare. CIFU = cota pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor. SDV = Scule. În cadrul calculaţiei pe articole de cheltuieli. în afară de indicele preţurilor. trebuie să luăm în considerare şi modificarea indicilor de 84 . Actualizarea se face pe fiecare reper de materie primă. Mr = materialele recuperabile obţinute în procesul de fabricare a produsului. Sb = salarii directe. materialelor. materiale. combustibililor. CG = cheltuieli generale ale întreprinderii. Asupra elementelor cuprinse în calculul costului unitar pe produs. brute. conform relaţiei: Mp a = Mp0 × Ip1/0 La această actualizare. energiei. combustibil. AS = contribuţia pentru ajutorul de şomaj.• cotele cheltuielilor indirecte. CAS = contribuţia pentru asigurări sociale. pot acţiona următorii factori: 1) Actualizarea preţurilor materiilor prime. energie. costul total pe produs se stabileşte după relaţia: CT = (Mp − Mr) + (Sb + CAS + AS) + CIFU + CCS + SDV + AC + CG unde: Mp = materiale prime şi materiale directe. În cazul acestei modificări se ţine cont de indicele de modificare a preţurilor (Ip1/0) în perioada de actualizare (1) faţă de perioada când s-a efectuat ultimul calcul (0). AC = alte cheltuieli. dispozitive. CCS = cheltuieli comune ale secţiei.

+ΔIw = abaterea indicelui productivităţii muncii de la 100%. M ' p a = Mp a × U0 Ua 2) Actualizarea materialelor recuperabile: Mra = Mp a × indicele de actualizare 3) Actualizarea salariilor brute directe: Sba = Sb0 + ∆Sb unde: Sba = salarii brute directe actualizare. Sb0 = salarii brute directe înainte de actualizare. reaşezări de salarii.utilizare a materiilor prime (Ua) faţă de indicii anteriori (U0). corelate cu influenţa indicelui productivităţii muncii IW. – dacă W creşte ⇒ (−∆I W ) . ΔSb = adaosuri la salarii (majorări. sporuri). 4) Actualizarea CAS şi AS: CAS a = S'ba × cota de actualizare 85 . – dacă W scade ⇒ (+∆I W ) . Modificarea productivităţii muncii (W) duce la recalcularea salariilor astfel: S ' ba = Sba × 100 I ± ∆I W 100 unde: S’ba = salarii brute directe actualizate.

CCS.AS a = S'ba × cota de actualizare unde: CASa = contribuţiile pentru asigurări sociale actualizate. ASa = ajutorul de şomaj actualizat. 5) Actualizarea cotelor de cheltuieli indirecte (CIFU. CG): Recalcularea cotelor de cheltuieli indirecte se efectuează după relaţia: Cheltuieli indirecte totale actualizate ×100 Baza de repartizare totală actualizată Cota de cheltuieli indirecte = – actualizarea CIFU (cheltuieli pentru întreţinerea şi funcţionarea utilajelor): CIFU a = (S'ba + CAS a + AS a ) × cota de actualizare CIFU – actualizare CCS (cheltuieli comune ale secţiei): CCS a = (S'ba + CAS a + AS a ) × cota de actualizare CCS Costul de sectiea = (Mp a − Mra ) + Sba + CAS a + AS a + CIFU a + CCS a – actualizarea CG (cheltuieli generale): CG a = Cost sectiea × cota de actualizare CG Costul total actualizat(Ct a ) = cost sectiea + CG a – actualizarea costului total pe produs faţă de nivelul anterior se face cu ajutorul următorului indice: 86 .

2. PRa = Ct a + (Ct a × r ) + TVA = PPa + TVA 100 unde: PRa = preţul cu ridicata (de facturare) actualizat. care poate fi constantă sau se poate actualiza. INCLUDEREA PROFITULUI ÎN PREŢURI 87 . Cta = cost total actualizat. r% = rata rentabilităţii. TVA = taxa pe valoare adăugată. Proporţia modificării preţurilor: I PP = PPa ×100 PP0 I PR = PRa ×100 PR0 7.IC a/0 = Ct a ×100 Ct 0 Ct a = ( Mp a − Mra ) + Sba + CAS a + AS a + AC a + CIFU a + CCS a + CG a 6) Actualizarea preţului de ofertă: PPa = Ct a + π a unde: PPa = preţul producătorului actualizat. πa = profitul actualizat.

în funcţie de strategia pe care o promovează întreprinderea în piaţă. când profitul rezultă din diferenţa dintre preţul de vânzare acceptat de cumpărător şi costul total postcalcul aferent realizării produsului. care se poate determina pornind de la profitul total pe întreprindere şi costurile totale aferente producţiei realizate. • orientarea subiectivă a producătorilor în funcţie de strategiile sau metodele de gestiune aplicate pentru 88 . În strategia pe care o firmă o furnizează în piaţă se întâlnesc 3 momente distincte. În esenţă. în care se stabileşte mărimea profitului realizat de producător. profitul rămâne o mărime variabilă ce se defineşte în preţul de ofertă.Stabilirea preţului de ofertă se face concomitent cu stabilirea marjei de profit şi a volumului de impozite indirecte (TVA. Cunoscându-se mărimea profitului. b) În etapa de stabilire a preţului pieţei (în momentul negocierii). când profitul se determină din preţul de vânzare minus cifra de afaceri aferentă realizării produsului respectiv. se pot determina celelalte elemente ce caracterizează produsul (rata de rentabilitate a produsului). Nivelul profitului şi al ratei rentabilităţii în preţ depind de o serie de factori: • nivelul şi tendinţele preţurilor libere pe piaţa internă şi externă sub incidenţa legislaţiei specifice economiei de piaţă. când profitul este rezultanta produsului dintre cifra de afaceri şi rata de rentabilitate estimată a se obţine de la produsul respectiv. taxe vamale) şi a adaosului comercial al întreprinderilor. c) În momentul vânzării produsului. Aceste momente sunt: a) În etapa de fundamentare a preţului.

În cazul în care statul aplică impozite indirecte. posibilităţile reale de economisire a resurselor.3. produse diferite. iar producătorul va obţine un preţ mai mare decît preţul iniţial. 2) când statul acordă subvenţii fără a afecta legea ajutorului de stat. ceea ce duce la practicarea de preţuri concurenţiale. intervale de timp diferite. efectul acestor măsuri constă în diminuarea producţiei şi disponibilizarea unor resurse ca urmare a scăderii producţiei. În cazul când statul acordă subvenţii pentru creşterea producţiei efectul va fi invers.• • • • • 7. efectul acestor măsuri constă în diminuarea ofertei. În piaţă. pieţe diferite. taxe de teren. consumatorul va plăti un preţ mai mare pe produs. promovarea unor produse noi. gradul de integrare a activităţii de producţie. INCIDENŢA IMPOZITELOR INDIRECTE ŞI A SUBVENŢIILOR ASUPRA PREŢURILOR Când studiem această incidenţă trebuie să ne referim la cele 2 situaţii ce afectează major atât nivelul producţiei cât şi cel al preţului: 1) când statul aplică producţiei realizate cote de impozite indirecte. pe piaţă consumatorul va plăti un preţ mai mic decât cel iniţial datorită subvenţiei inclusă în preţ. în timp ce producătorul. după deducerea impozitului constată că dispune de un venit mai mic decât venitul iniţial realizat înainte de impozitare. presiunea exercitată de impozite directe (impozit pe profit. presiunea exercitată de impozitele indirecte. impozite pe salarii). 89 .

pe de altă parte. Indicatorii care măsoară inflaţia sunt: • Indicele general al preţurilor. Oprirea spiralei inflaţioniste şi stabilizarea preţurilor sunt dificil sau chiar imposibil de efectuat concomitent pentru toate produsele. pe de o parte şi dintre venituri şi preţuri. În lupta împotriva inflaţiei se pot folosi 4 strategii: 90 . INFLAŢIA – FACTOR DE INFLUENŢĂ ÎN FUNDAMENTAREA NIVELULUI ŞI A STRUCTURII PREŢULUI DE OFERTĂ Inflaţia. integrează aceste creşteri în previziunile lor.4. Indicele nivelului general al preţurilor. constituie un factor care trebuie luat în considerare la fundamentarea preţurilor şi în programele antiinflaţioniste. • Gradul de erodare a monedei naţionale în raport cu valutele liber convertibile. care măsoară în cele din urmă şi inflaţia. în raport cu cantitatea de bunuri şi servicii care îi asigură acoperirea. înseamnă exces de masă monetară. ci el trebuie să fie rezultatul acţiunii combinate a mai multor mecanisme de preţ din economie. • Raportul dintre masa monetară şi PIB. iar agenţii economici aşteptându-se la o creştere a preţurilor. Inflaţia este întreţinută şi prin factori previzionali. nu se poate rezuma numai la preţul unui produs. Înlănţuirea dintre preţuri şi veniturile realizate de producător.7. Rata inflaţiei – prin indicele general al preţurilor. cele de protecţie socială. poartă denumirea de spirală inflaţionistă. ca fenomen monetar.

5. % lei 1 Materii prime şi materiale – 50.200 8 CG 10 6.812 5 7 Cost secţie 68.240 5 CIFU 45 3. indicele preţului fiind Ip = 150%. blocajul monedei. 91 .• • • • blocajul preţurilor.200 4 CAS+AS 20 1. blocajul veniturilor şi cheltuielilor. Articole de calculaţie Valori Ct0 crt.348 6 CCS 10 7.020 Se vor înregistra următoarele modificări legate de variaţia producţiei şi a pieţei: a) preţurile materiilor prime cresc. 7. APLICAŢIE REZOLVATĂ Un producător doreşte fundamentarea preţului unui produs în conformitate cu modificările din interiorul şi exteriorul întreprinderii sale. Antecalculaţia de fundamentare a ultimului preţ de ofertă este: Nr. blocajul cheltuielilor publice.820 9 Total cost complet 75.000 directe 2 Materiale recuperabile 0.8 400 3 Salarii brute directe – 6.

85 = 75. f) cota CAS plus contribuţia la fondul de şomaj se modifică la 22%. Rezolvare: a) Actualizarea costului: • Actualizarea materiilor prime Mp a = Mp 0 × Ip = 50.91 • Actualizarea materialelor recuperabile Mra = Mp a × indicele de actualizare = 75.000 × 0.000 Dar avem şi modificarea indicilor de utilizare a materiilor prime Ua faţă de U0. preţul de ofertă al produsului ştiind că în perioada de bază. e) indicele productivităţii muncii scade cu 35%.91.000 ×150% = 75.9%. salariile vor creşte cu 20%.b) indicele de utilizare a materiilor prime creşte de la 0. d) în urma renegocierii contractelor de muncă.85 la 0. g) cheltuielile comune ale secţiei scad la 95%. rentabilitatea a fost 15% şi se doreşte menţinerea aceleaşi mase a profitului pe produs.9% = 675 • Actualizarea salariilor brute directe 92 .055 Ua 0. a) b) Se cere: actualizarea costului. M ' p a = Mp a × U0 0.000 × = 70. c) proporţia materialelor recuperabile creşte la 0.

641 Cost sectiea = 98.210 • Actualizare CIFU CIFU a = (S'ba + CAS a ) × cota de actualizare CIFU CIFU a = (10.879 • Costul complet actualizat Costul complet a = cost sectiea + CG a 93 .200 + 20% × 6.514 + 11.440 S ' ba = Sba × 100 ± ∆I W 100 + 35 = 7.514 • Actualizarea CCS CCS a = ( S ' ba + CAS a ) × 95% = 11.044 × 22% = 2.044 100 100 • Actualizarea CAS şi contribuţia la fondul de şomaj CAS a = S'ba × cota de actualizare = 10.055 − 675 + 10.641 • Cost secţie actualizat Cost sectiea = M'p a − Mra + S'ba + CAS a + CIFU a + CCS a Cost sectiea = 70.440 × = 10.210 + 5.200 = 7.Sba = Sb0 + Ad × Sbo = 6.210) × 45% = 5.789 ×10% = 9.044 + 2.044 + 2.789 • Actualizarea CG CG a = cost sectiea × cota CG de actualizare CG a = 98.

668 b) Calculăm profitul şi preţul în perioada de bază: π 0 = Ct 0 × rΠ0 = 75. % u.170 rΠa = π0 7.611 94 .502 = × 100 = 6.020 ×10% = 7.8 17 6 3 Salarii brute directe – 197 4 CAS 15 30 5 CIFU 59. 1 Materii prime şi materiale directe din care: 1. APLICAŢII DE REZOLVAT Aplicaţia 1 Antecalculaţia de preţ pentru un produs „Z” realizat de o uzină constructoare de maşini se prezintă astfel: Nr.502 = 116.522 În perioada actualizată masa profitului rămâne aceeaşi (nu ca procent).915 809 – semifabricate.020 + 7.Costul complet a = 98.6. 134 2 6 CCS 120 272 7 Cota SDV 80 8 Cost de secţie 2.668 + 7. p a = Ct a + π 0 = 108.502 p 0 = Ct 0 + π 0 = 75.789 + 9. 2 Materiale recuperabile (se scad) 0.668 7. Articole de calculaţie Valori 0 crt.9% p a 108.m. 83 – materii prime şi materiale din import.502 = 82.879 = 108./buc.

• cheltuielile cu SDV-urile se reduc cu 17.89 la 0. • CAS se modifică de la 15% la 20%.9 10 11 12 CG Cost complet de producţie Profitul Preţ de producţie 13.131 Elementele pe baza cărora se face actualizarea costurilor sunt: • indicele de utilizare a materiilor prime creşte de la 0.93.94%. • productivitatea creşte cu 9%. • cota de reparaţii CIFU s-a redus de la 59. • cota de repartizare a CCS se reduce de la 120% la 115. 4 5.4%.961 170 3. Se cere: a) Pe baza acestor elemente. comentaţi rezultatul obţinut. să se redimensioneze articolele de calculaţie ale costurilor.4% la 12.9%.7 5 350 2.9%. ştiind că se doreşte păstrarea aceleaşi rate a rentabilităţii pe produs.86% la 0. profitul ca şi preţul nou.2% la 57. care este preţul de factură? b) Calculaţi indicele modificării preţului şi al costului total. Aplicaţia 2 Se cere actualizarea costului şi a profitului din preţul de ofertă cunoscând antecalculaţia aflată la baza preţului actual ca şi următoarele modificări: 95 .96%. • cota CG se reduce de la 13. costul total. • coeficientul de recuperare a materialelor refolosibile creşte de la 0.

120 7 CG 11 38.000 CIFU 57 20.7.822 Articole de calculaţie • indicele de creştere a preţurilor la materiile prime este 160%. • productivitatea muncii creşte cu 5%. • cota CAS reprezintă 25%.000 Salarii brute directe – 30. • indicele de utilizare a materiilor prime creşte de la 0. • preţul concurenţei pe piaţă (preţul cu amănuntul) este de 700.629 10 Preţul producătorului 441.600 0 6 Cost secţie 346.193 9 Profit 15 57.000 CAS 20 6./buc.89. 7.      CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE cost de producţie preţ de ofertă calculaţia costului inflaţia blocajul preţurilor 96 . 1 2 3 4 5 Valori 0 % u.85 la 0.073 8 Total cost complet 384. Materii prime directe – 250.520 CCS 11 39.m.Nr. crt.000 u.m.

 blocajul monedei  indicele general al preţurilor  spirala inflaţionistă 7. 97 . Care sunt principalii factori care determină modificări ale costului de producţie? 2. 3.8. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Influenţa inflaţiei în fundamentarea preţului de ofertă. Factorii care stau la baza includerii profitului în preţuri.

chiar dacă entităţile participante la înţelegere sunt capabile să acorde discounturi sau rabaturi. atunci când formatorii preţurilor se află în poziţie dominantă pe piaţă. CONCERTAREA PREŢURILOR – O FORMĂ DE ÎNCĂLCARE A PRINCIPIILOR CONCURENŢEI CORECTE Principalul instrument folosit în practicile concurenţei este preţul. Aceste înţelegeri 98 . deoarece acestea au ca scop eliminarea concurenţilor care nu pot face faţă unui astfel de nivel.CAPITOLUL VIII PRACTICILE ANTICONCURENŢIALE 8. ca expresie a înţelegerilor între competitori. Practica de restricţionare a concurenţei cu ajutorul preţurilor. denumit “preţ leader”. Formele interzise de fixare concertată a preţurilor sunt: a) înţelegerile privind fixarea preţurilor maxime: înţelegerea se interzice şi în cazul fixării comisionului maxim. e) înţelegeri privind preţul impus de întreprinderea dominantă. b) înţelegerile care fixează preţuri minime sunt interzise.1. c) introducerea creşterii uniforme a preţurilor. prin distrugerea concurenţei. fiind considerată o încălcare serioasă a legii. se sancţionează de către autoritatea concurenţei. care comportă respectarea strictă a listei de preţuri convenită. de a încărca uniform nivelele de discount sau de a anunţa simultan creşteri de preţ. prin fixarea concertată a lor. d) înţelegerile prin liste de preţuri. Scopul practicilor de fixare a preţurilor este în general acela de a mări preţurile.

avantaje şi termeni ai pieţei. recomandările cu privire la preţuri. înţelegeri privind rabaturile agregate – o înţelegere în care un grup de ofertanţi agreează faptul de a nu acorda rabaturi. înţelegerile privind interzicerile cu privire la introducerea preţurilor. de exemplu. forme de contracte standard. schimburile de informaţii cu privire la preţuri: – aceste schimburi de informaţii între concurenţi pot fi un element adiţional care să conducă Consiliul Concurenţei la combaterea fixării preţului. O recomandare de preţ făcută. discounturi sau bonificaţii bazate pe totalul cumpărăturilor făcute de consumator. înţelegeri cu privire la marjele profitului sau creşterea procentuală a preţurilor se interzic. rate şi date ale acestor schimburi şi tratamentul special al anumitor clienţi. înţelegeri referitoare la menţinerea preţului de vânzare. chiar dacă este expres nonintenţionată. chiar dacă părţile participante nu vor vinde la preţuri uniforme. – dintre elementele de informaţii ale preţurilor care nu pot fi schimbate sunt: lista de preţuri.f) g) h) i) j) k) l) ale preţului dominant pot fi aplicate şi în diferite zone comerciale din România. de o asociaţie având ca ţintă preţurile sau creşterile de preţuri poate avea ca efect încălcarea legii. 99 .

• folosirea aceleaşi fraze de către concurenţi în anunţarea schimbărilor de preţuri. FIXAREA PREŢURILOR DE REVÂNZARE A PRODUSELOR Principalele forme în care apar preţurile ca instrumente ale unor practici comerciale interzise în cadrul acordurilor verticale sunt: preţurile impuse. 8. • anunţarea schimbării preţurilor înaintea introducerii lor.2. prin contract. şi anume o recesiune sau un exces de ofertă în acel sector. 100 . Preţurile impuse sunt categoric interzise. Preţurile recomandate trebuie să aibă un caracter orientativ. Unii operatori economici eludează legea şi reglementările privind preţurile impuse. cu suficient timp. indiferent de canalul de distribuţie utilizat pentru desfacerea produsului respectiv.Între factorii care pot fi luaţi în considerare pentru a concluziona dacă preţurile sunt sau nu paralele sunt următorii: • existenţa factorilor care pot încuraja operatorii economici din sectoarele particulare să opereze în cartel. substituind noţiunea de preţ impus cu cea de preţ recomandat. Nerespectarea lor de către distribuitori nu trebuie să atragă. • comunicarea între concurenţi a elementelor de preţ comercial. sancţiuni din partea furnizorului. Preţul de vânzare impus este preţul de vânzare en – gros sau en – detail. pe care producătorul îl fixează dinainte pentru un anumit produs. revânzarea în pierdere. preţurile de revânzare recomandate. • înţelegeri între concurenţi cu privire la nivelul preţurilor.

în cadrul unei perioade de timp suficient de lungă. 8. Astfel. nu pornind de la preţul de cumpărare efectiv. • produselor care nu mai corespund datorită evoluţiei modei sau apariţiei perfecţionărilor tehnice. încât unul sau mai mulţi din concurenţii săi. nivelul preţului atât de coborât. ea este definită ca fiind vânzarea oricărui produs la un preţ inferior preţului său de cumpărare efectiv. majorat cu impozitele asupra cifrei de afaceri aferente acestei revânzări. Preţul de revânzare poate fi calculat. fiind uzate moral. Revânzarea în pierdere este asimilată cu practicarea preţurilor ilicite. de la valoarea de reaprovizionare. STRATEGIA PREŢULUI DE RUINARE Preţul de ruinare există atunci când o întreprindere aflată în poziţie dominantă pe piaţă stabileşte. ci pornind de la noul preţ de aprovizionare. Interdicţia vânzării în pierdere nu se aplică în următoarele situaţii: • produselor perisabile. sunt nevoiţi să părăsească 101 .În ceea ce priveşte revânzarea în pierdere.3. altfel spus. Vânzările în pierdere pot fi justificate. • produselor la care vânzarea prezintă un caracter sezonier în timpul perioadei terminale a sezonului vânzărilor. începând din momentul în care sunt ameninţate de o alterare rapidă. vânzarea în pierdere nu este sancţionată decât dacă procură sau poate să procure un câştig suplimentar şi anormal comerciantului. motivate de încetarea sau schimbarea activităţii comerciale. • vânzărilor voluntare sau forţate.

aceste beneficii tranzitorii sunt compensate prin creşterea cheltuielilor acestora în cursul perioadei de recuperare. • zona neagră p < CVM. o perioadă relativ mare de timp. Deşi strategia preţului de ruinare. ca preţ de vânzare foarte scăzut. În funcţie de raporul preţ – cost. Dacă o întreprindere are o putere de piaţă. Preţul de ruinare este considerat un preţ nerezonabil de scăzut. atunci se pune problema de a şti dacă preţul este la un nivel suficient de scăzut pentru a fi denumit rezonabil. Examinarea se bazează pe evaluarea raportului preţ/cost: • dacă preţul practicat este mai mic decât costurile variabile medii. iar politica de preţ promovată nu poate reduce sau elimina concurenţa de pe piaţă. • pentru celelalte situaţii. putem afirma că preţul se găseşte la un nivel nerezonabil.piaţa şi/sau potenţialii noi intraţi pe această piaţă să–şi abandoneze proiectul de intrare. avem de–a face cu o determinare rezonabilă a acestuia. 102 . când preţul este cuprins între costurile variabile medii şi costurile totale medii sau când preţul este mai mare decât costurile totale medii. Legea concurenţei condamnă producătorul care pe o piaţă semnificativă va promova un preţ nerezonabil de scăzut. antrenează beneficii pentru cumpărători în cursul perioadei de practicare. putem vorbi de 3 zone de situare a preţului: • zona albă p > CTM: • zona gri p < CTM.

distribuit în aceleaşi condiţii de vânzare. Criteriile care trebuie îndeplinite pentru a putea defini practicarea acestei strategii şi care sunt sancţionate de lege vizează vânzarea de produse către o anumită persoană juridică. consimţită de vânzător unui cumpărător. utilizată la vânzarea unui bun omogen. de calitate şi de cantitate. Discriminarea are loc numai atunci când vânzarea favorizează o întreprindere în ceea ce priveşte costul achiziţiei în raport cu unul sau mai mulţi dintre concurenţii săi. Pentru ca această practică să nu fie sancţionată de lege trebuie ca această concesie să fie acordată tuturor clienţilor care respectă condiţia respectivă. Discriminarea prin preţuri constă în aplicarea unei concesii la preţ. o concesie de preţ sau un alt avantaj. STRATEGIA PREŢURILOR DE DISCRIMINARE Discriminarea este un termen controversat în materie de concurenţă. Formele discriminării prin preţ: a) discountul condiţional reprezintă o concesie care se acordă unui cumpărător care respectă o anumită condiţie. un rabat. b) discountul de volum reprezintă concesia de preţ pe care vânzătorul o acordă cumpărătorului când 103 . care beneficiază de avantaje în aceleaşi condiţii de vânzare. Discriminarea constă în a acorda un discount.8. faţă de şi în plus de orice avantaj “accesibil” concurenţilor unui cumpărător. avantaje ce nu sunt oferite şi celorlalţi clienţi.4.

depozitarea acestora). Prin dumping apare o discriminare internaţională prin preţ. c) remiza profesională reprezintă concesia de preţ pe care vânzătorul o acordă cumpărătorului în cazul în care acesta din urmă execută unle activităţi (transportul mărfurilor. consumatorii naţionali fiind defavorizaţi în ceea ce priveşte consumul bunului din producţia internă. 8. Preţurile de dumping apar la niveluri mult mai mici decît costurile naţionale.5.volumul de mărfuri cumpărat depăşeste cu un anumit procent pe cel din anul precedent. Practicile de dumping au ca efect distorsionarea concurenţei internaţionale. 104 . PREŢURILE ÎN STRATEGIA DE DUMPING Dumpingul reprezintă modalitatea de a vinde produse pe o piaţă străină. la preţuri mai scăzute decât preţurile existente pe piaţă la produsele autohtone.În general. legea sancţionează toate tipurile de înţelegeri care pot conduce la distribuţia exclusivă a unui produs. d) discountul de exclusivitate este practica prin care vânzătorul oferă cumpărătorului un preţ mai mic în schimbul angajamentului acestuia de a face comerţ numai cu produsele acestui vânzător. împiedicând desfăşurarea liberă a comerţului. pentru producţia şi distribuţia de bunuri. dând naştere unor preocupări privind remediul antidumping. Această practică este sancţionată de lege în cazul în care şi alţi cumpărători care pot oferi aceleaşi posibilităţi nu beneficiază de aceleaşi condiţii. care are preţuri mai ridicate. Regulile antidumping sunt declanşate numai ca răspuns la practica de dumping.

Pentru susţinerea unei concurenţe interne. creat de un guvern care promovează sau tolerează practici inadecvate. 105 .Deşi dumpingul se datorează unor afaceri avantajoase şi segmentării pieţii care apare ca răspuns la forţele comerciale. • politici care împart şi stabilesc părţile de piaţă. • monopolul de stat existent în unele domenii. guvernul poate adopta o serie de măsuri privind limitarea concurenţei interne a producătorilor. • licenţe import. uneori este determinată de anumite politici industriale guvernamentale sau de aspecte – cheie ale sistemului economic naţional. iar pe de altă parte. trebuie să adopte o serie de măsuri faţă de concurenţa externă. ca dumpingul. • impunerea de norme restrictive sanitare şi fitosanitare. printr–o serie de bariere tarifare. Protecţia împotriva concurenţilor străini se poate realiza prin taxe ridicate sau printr-un număr mare de bariere netarifare şi anume: • restricţii cantitative. • practici guvernamentale pentru licitaţii închise. • politici care promovează existenţa unui unic producător în cadrul unei ramuri industriale. Posibilitatea unui producător dintr–o ţară de a se angaja în practici de dumping poate decurge din combinarea a 2 tipuri de politici industriale. prin acordarea restrictivă de licenţe. Pe de o parte. se pot lua o serie de măsuri care includ câteva politici guvernamentale şi anume: • politici guvernamentale care limitează numărul producătorilor într-o anumită industrie.

Practicile de dumping mai pot apărea şi ca rezultat al subvenţiilor guvernamentale. care reprezintă un avantaj pentru producătorii interni. 8. O altă categorie de politici industriale guvernamentale. privesc controlul intern al preţurilor pe care guvernele îl pot folosi pentru a susţine producţia internă.6.• drepturile comerciale ale statului.               CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE preţul concurenţa practici anticoncurenţiale concertarea preţurilor preţuri de revânzare preţuri recomandate revânzarea în pierdere preţ de ruinare preţ de discriminare discountul condiţional discountul de volum remiza profesională dumping antidumping 106 . ceea ce duce la exporturi cu preţuri scăzute. • bariere investiţionale ca: limitarea participării capitalului străin şi limitarea accesului la programe de cercetare fundamentate şi dezvoltate de guvern. care conduc la practici de dumping. • mita şi corupţia.

Expuneţi formele interzise privind fixarea concertată a preţurilor. productivitatea muncii internaţionale. contribuie numai valorile naţionale ale mărfurilor şi serviciilor. Analizaţi formele discriminării prin preţ. La baza formării şi evoluţiei preţurilor pe piaţa externă. 107 . nivelul tehnic naţional şi cel mondial. Dumping-ul – modalitate de distorsionare a concurenţei. CONŢINUTUL PREŢURILOR EXTERNE Piaţa caracteristică sau reprezentativă este acea piaţă pe care se încheie cea mai mare parte din tranzacţiile privind un bun.8. CAPITOLUL IX PREŢURILE ÎN CADRUL SCHIMBURILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE 9. produse în ţările care participă la schimbul internaţional. La formarea valorii internaţionale a mărfurilor şi a serviciilor. Existenţa a două sau mai multe pieţe pentru un singur bun. 2.7. În ce constă strategia preţuilor de ruinare? 4. de resursele naturale folosite etc. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. duce la determinarea preţului mondial a bunului respectiv. care este influenţată de o serie de factori din domeniul economic sau din afara sferei economicului. ce concentrează cererea şi oferta mondială pentru acesta.1. stă valoarea de schimb medie mondială. 3. Valoarea naţională şi cea internaţională sunt determinate de o serie de factori cum ar fi: productivitatea muncii naţionale.

datorită nivelurilor diferite de preţ practicate.politica fiscală a diferitelor state partenere. acţiunea monopolurilor. 108 . modificarea conjuncturii şi raportului cerere-ofertă ce se înregistrează pe piaţa mondială. determinat utilizarea unei varietăţi de preţuri grupate în categorii şi anume: a) cotaţiile de bursă. cereale. Piaţa mondială este privită ca o piaţă neuniformă. În formarea preţului extern. alături de considerarea raportului fundamental dintre cererea şi oferta mondială pentru acel bun. ce se caracterizează prin omogenitate şi mică variaţie a parametrilor valorii de întrebuinţare: petrol. CATEGORII DE PREŢURI PRACTICATE ÎN CADRUL SCHIMBURILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE a a a 5 Diversitatea metodelor de formare a preţurilor. politice diferite. condiţiilor de livrare şi de plată. acordurile comerciale internaţionale etc. impactul inflaţiei. b) preţurile de licitaţie. c) preţul de tranzacţie sau negociat. care îşi vor reflecta interesele prin mărimea preţurilor şi a categoriilor de preţuri pe care le vor practica. 9. Pe piaţa mondială se întâlnesc producătorii şi consumatorii care aparţin unor sisteme economice.2. a) Cotaţiile de bursă se stabilesc şi se utilizează la mărfurile fungibile. e) preţul de acord. culturale. d) preţul de listă sau catalog. mai apar factori importanţi precum: concurenţa pe piaţa internaţională.Modificarea valorilor naţionale ale mărfurilor exportate are ca efect modificarea valorii internaţionale.

stabilit de vânzător în acord cu societatea de licitaţii care cunoaşte tendinţa pieţei. bumbac. ulei. obiecte de artă etc. substituibile. b) Preţurile de licitaţie se stabilesc prin licitaţii organizate în cadrul unor organizaţii comerciale autorizate sau în centre comerciale tradiţionale. Nivelul acestor cotaţii influenţează puternic şi preţul altor produse (similare. Cotaţiile efective – se stabilesc pe baza tranzacţiilor ce se încheie în anul efectiv în perioada considerată. Cotaţiile pot fi efective şi nominale. cacao. sau prin metoda de 109 . Cotaţiile nominale – sunt stabilite pentru produsele care în mod obişnuit sunt cotate la bursă. Se stabilesc şi se aplică la vânzarea (exportul)unor mărfuri generale. cu grad mare de perisabilitate. Aceste preţuri sunt afişate de către agenţii de bursă. metale neferoase. peşte proaspăt) sau la cumpărare (importul) unor echipamente de investiţii. la care se formează stocuri mari în intervale scurte de timp (fructe. – preţuri la livrările imediate şi preţuri la livrările la termen. în orele de funcţionare a bursei. complementare). prin stabilirea punctului de echilibru valoric dintre totalitatea ofertelor şi totalitatea cererilor prezentate de către vânzători şi cumpărători. din lipsă de cerere sau ofertă.zahăr. dar pentru care. Aceste preţuri se formează la bursă. cafea. nu se încheie tranzacţii. Preţurile de licitaţie se pot forma prin metoda preţului minim de strigare. cauciuc natural. Aceste preţuri pot fi: – preţuri de ofertă şi preţuri de cumpărare. direct sau prin reprezentanţi. în perioada considerată.

Se 110 . Se aplică mărfurilor fabricate într-o largă gamă sortimentală şi tipodimensională. volumul tranzacţionat. e) Preţul de acord are la bază acorduri internaţionale încheiate pe produse între ţările exportatoare şi ţările importatoare. totală a tranzacţiei. acesta fiind redus succesiv până când cumpărătorul îşi manifestă acceptul faţă de preţ. pentru evaluarea în sumă absolută. stabilit pe poziţii de forţă economică. Se înscriu în cataloage şi se comunică cumpărătorilor potenţiali. tradiţia în afaceri etc). calitativi şi economici ai produsului. d) Preţul de listă sau de catalog se stabileşte de către producători pe baza analizei cheltuielilor de producţie şi în comparaţie cu preţurile firmelor concurente. precum şi o serie de factori indirecţi (nivelul cotaţiilor de bursă. pentru fiecare partidă de mărfuri ce face obiectul contractării şi va fi consumat în contract. condiţiile de livrare şi plată. Primul cumpărător care şi-a exprimat acceptul pentru preţul dorit de vânzător devine proprietarul mărfii. de către organisme internaţionale ale importatorilor şi exportatorilor (exemplu OPEC). O variantă a preţului de listă este preţul afişat. fără participarea cumpărătorilor. c) Preţul de tranzacţie sau negociat se stabileşte prin tratative între parteneri. practicat sub forma preţului de monopol. Un rol important în evaluare îl au parametrii tehnici. Elasticitatea nivelului preţurilor de vânzare se realizează prin diferenţierea sortimentală şi prin acordarea de bonificaţii sau majorări în funcţie de fluctuaţiile pieţei.scădere a preţului când preţul de strigare este maxim.

9. periodice. Acordul comercial poate avea în vedere limitări cantitative şi valorice ale exporturilor şi importurilor de mărfuri cunoscute sub denumirea de contingente. analiza factorilor ce influenţează nivelul acestora. • preţurile prezentate în diferite publicaţii.aplică la mărfurile cu pondere mare în schimburile internaţionale. Sursele de informare şi documentare a preţurilor externe sunt: • cotaţiile de bursă. pentru prospectarea şi contractarea unor mărfuri. deoarece fiecare dintre părţile participante (cumpărător sau vânzător). • studiile elaborate de diferite instituţii sau organizaţii internaţionale. • contractele încheiate între firme. • preţurile de pe piaţa internă a fiecărei ţări. reviste. • ofertele şi contraofertele concurenţei. • preţurile adjudecate în cadrul licitaţiilor internaţionale. 111 . expoziţii. • rapoartele delegaţiilor aflate în străinătate la târguri. • documentele şi operaţiunile bancare. PREŢURILE ÎN CADRUL SCHIMBURILOR INTERNAŢIONALE ALE ROMÂNIEI Procesul complex de formare a preţului de import şi export ale mărfurilor impune cunoaşterea mecanismului de formare a preţurilor internaţionale. ziare. Acestea pot fi obligatorii şi neobligatorii. trebuie să cunoască evoluţia viitoare a preţurilor produselor pe care le comercializează.3. buletine.

urmărindu-se obţinerea unui preţ cât mai eficient. • costurile suplimentare. • marjele de profit. Aceste tipuri de preţ. Preţurile produselor exportate Preţul extern pentru produsele de export este un preţ negociat cu partenerii externi.9. Preţul poate fi stabilit în următoarele etape: • estimarea cantităţilor cumpărate la diferite preţuri. a) Metoda adăugării la cost.1. pot fi determinate numai prin studierea nivelurilor de preţ la unele produse similare existente deja pe pieţele care ne interesează.3. • costurile de cercetare-dezvoltare. 112 . Această metodă nu se bazează şi pe cererea şi oferta existentă pe piaţa internaţională. • costurile administrative. • estimarea costurilor marginale şi totale pentru a atinge volumele de vânzare preconizate. În practica internaţională se folosesc mai multe metode pentru determinarea preţului de export. • taxele vamale. Folosirea acestei metode presupune următoarele elemente care trebuie luate în considerare la formarea preţului extern pentru export: • costurile de fabricaţie. • costurile de expediere. b) Metoda bazată pe preţuri competitive.

c) Metoda bazată pe extrapolarea vânzărilor pe pieţele similare. Se are în vedere şi diversitatea clienţilor. Selectarea celui mai profitabil preţ depinde de perioada de timp pentru care s-a făcut estimarea. piese de schimb etc. e) Metoda determinării preţului extern pe baza preţului de concurenţă şi a parametrilor tehnici calitativi. FOB. pentru maşini.• selectarea preţului care aduce contribuţia cea mai mare la profit. locul vânzării. f) Formarea preţului pe baza nivelului cererii externe. utilaje. CAF. CIF. construcţii metalice. 9.2. calitatea produsului. Preţul produselor importate 113 . d) Metoda determinării preţului extern pe baza preţului pe unitatea de materie primă. Această metodă este destul de dificil de aplicat din punct de vedere practic. Deciziile de preţ trebuie să ia în considerare reacţiile concurenţei şi a guvernului. realizat de concurenţă.3. Preţurile de export sunt influenţate şi de condiţiile de livrare existente în contracte: franco-frontiera română. Această metodă se foloseşte pentru produse apropiate din punct de vedere al parametrilor tehnici şi economici. Preţul extern de export este inclus în contractul internaţional de vânzare a mărfii şi exprimă preţul în valută obţinut pe piaţa mondială.

transformată în lei la cursul de schimb în vigoare. 9. formate pe baza valorii de tranzacţie (Vt)în valută. iar pentru a se obţine un preţ de import favorabil trebuie luate în considerare mai multe oferte sau licitaţii internaţionale. impozitele indirecte. la care se adaugă o serie de elemente:taxă vamală. Preţul cu ridicata la intern al mărfurilor provenite din import se formează pe baza preţurilor externe în valută. impozite indirecte. Bunurile de consum presupun folosirea la intern a unor preţuri cu amănuntul. comisionul vamal cuvenit societăţii importatoare. comision vamal.             CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE preţ extern piaţa mondială categorii de preţuri internaţionale cotaţiile de bursă cotaţii efective cotaţii nominale preţuri de licitaţie preţul de tranzacţie sau negociat preţul de listă sau de catalog preţul de acord preţul de export preţul de import 114 .4. marja importatorului. alte taxe. la care se adaugă după caz: taxele vamale. Dacă pe parcursul extern se mai efectuează şi alte cheltuieli acestea se vor lua în calcul după anumite reguli.Aceste preţuri sunt preţuri libere. adaosul comercial. transformate în lei la cursul în vigoare.

Care sunt principalele categorii de preţuri practicate în cadrul schimburilor economice internaţionale? 2. Prin ce se caracterizează piaţa reprezentativă? 115 .5.9. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1. Enumeraţi principalele metode de stabilire a preţurilor produselor de export. 3.

de indicatori. profit. 116 . • cataloage şi liste de preţuri. referitori la cost. • evidenţa de urmărire a evoluţiei preţurilor să corespundă obiectivelor stabilite prin sistemul informaţional. de contractare şi de achiziţie. CONŢINUTUL SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL PREŢURILOR Sistemul informaţional al preţurilor şi tarifelor reprezintă un ansamblu de date. medii) ale diferitelor grupe de produse. precum şi influenţele provenite din modificarea lor. tarifele serviciilor. a nivelului general al preţurilor în cadrul unor intervale de timp. • trebuie să se coreleze datele cu privire la indicatori în funcţie de indicatorii deja existenţi. evidenţa statistică. preţuri en detail.1. Sistemul informaţional trebuie să asigure următoarele cerinţe: • trebuie să fie cunoscute nivelul. elemente cuprinse în preţuri. • nivelul şi dinamica preţurilor medii care aparţin principalelor grupe şi subgrupe de produse. folosiţi pentru a se prevede şi a se urmări evoluţia preţurilor (nominale. Sistemul informaţional al preţurilor utilizează informaţii dintr-o multitudine de surse cum ar fi: • în primul rând. TVA.CAPITOLUL X SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL NIVELULUI ŞI EVOLUŢIEI PREŢURILOR 10. structura şi evoluţia tuturor categoriilor de preţuri şi tarife: preţuri en gros.

b) preţurile medii. Preţurile curente şi preţurile constante asigură comparabilitatea în timp a indicatorilor privind producţia. c) preţuri curente – preţuri constante. • subsistemul informaţional al preţurilor de consum (preţuri cu amănuntul şi tarifele pentru populaţie).• actele normative de publicare a preţurilor şi tarifelor. 117 . ales ca bază în cadrul unui interval de timp. Preţurile medii sunt folosite la comparaţii pe o perioadă de câţiva ani şi se referă atât la modificarea preţurilor nominale ale produselor cât şi la modificările care apar în structura sortimentală a producţiei şi a desfacerii mărfurilor. cu ajutorul cărora se va recalcula indicatorii dintr-o altă perioadă (5-10ani) pentru comparaţii în timp. Indicii de preţ permit analiza dinamicii producţiei şi a circulaţiei mărfii în funcţie de modificarea preţurilor. Ca elemente de bază ale sistemului informaţional al preţurilor amintim: a) indicii de preţ. • subsistemul informaţional al preţurilor produselor agricole. Prin preţuri constante se înţeleg preţurile unui anumit an. sistemul informaţional al preţurilor cuprinde 3 subsisteme: • subsistemul informaţional al preţurilor cu ridicata ale produselor industriale. d) preţuri comparabile. analiza lor fiind corelată şi cu veniturile populaţiei. În ţara noastră. Preţurile comparabile sunt preţurile folosite la stabilirea dinamicii pe o perioadă mai mare.

pe ministere. evidenţiind concret grupele. pe grupe de produse etc). • indicii preţurilor pe grupe de familii după nivelul veniturilor. • preţurile medii ale principalelor grupe de produse. subgrupele de produse la care se înregistrează creşteri foarte mari. • indicii preţurilor calculaţi pe ramuri ale economiei. iar pe de altă parte pe destinaţii ale produselor (produse pentru piaţa internă. pe departamente. • indicele general al preţurilor şi tarifelor din sectorul de stat.În cadrul subsistemului informaţional al preţurilor cu ridicata sunt cuprinşi următorii indicatori: • indicii preţurilor cu ridicata care apar structuraţi pe de o parte pe elemente (pe ansamblul industriei. pentru diverse destinaţii). • indicii preţurilor calculaţi pe categorii ale populaţiei. În cadrul subsistemului informaţional al preţurilor de consum sunt cuprinşi foarte mulţi indici care reflectă o caracterizare amplă a preţurilor şi tarifelor pentru consum pe total populaţie şi pe diferite categorii de populaţie. care servesc la identificarea cauzelor creşterii preţurilor. care se calculează pe aceleaşi structuri ca şi indicii de preţ. cooperatist sau particular. 118 . pentru export. • indicii preţurilor pe categorii de consumatori. Indicii preţurilor cu amănuntul şi al tarifelor cuprind: • indicele general al preţurilor cu amănuntul şi al tarifelor. • volumul valoric al modificărilor de preţuri.

10.• indicii preţurilor pe judeţe. care utilizează ca ponderi ale preţurilor. cantităţile de produse vândute sau consumate în perioada de bază (q0). ţara noastră. ∑q0 p1 = valoarea cantităţilor de produse vândute în anul de bază exprimată în preţurile anului curent. care în 1864 propune această tehnică de ponderare în calculul indicilor de preţ. Acest indice al lui Laspeyres are o aplicabilitate foarte largă. 3 E. CALCULUL INDICATORILOR SISTEMULUI INFORMAŢIONAL AL PREŢURILOR Metode de calcul a indicilor de preţ 1) Indicele LASPEYRES3. I L p (1 / 0 ) = ∑q ∑q 0 p1 p0 ×100 0 unde: curentă I p (1 / 0 ) = indicele preţurilor în perioada (1) faţă de perioada de bază (0). 119 . aplică acest tip de indice la determinarea evoluţiei preţurilor şi tarifelor de consum ale populaţiei. începând din anul 1990. Laspeyres.2. q p ∑ 0 0 = valoarea cantităţilor de produse vândute în anul de bază exprimată în preţurile anului de bază. statistician german de origine franceză.

care în anul 1874 propune ca ponderi producţiile din anul curent. fiind utilizat foarte des şi în ţara noastră. Acest indice are o aplicabilitate largă. utilizează ca ponderi cantităţile de produse din anul curent (q1). Cu ajutorul indicilor de preţ Paasche şi Laspeyres se pot transforma indicii veniturilor nominale în indicii veniturilor reale. economist german. 120 . Formula de calcul este: I P p (1 / 0 ) = ∑q p ∑q p 1 1 1 0 ×100 q1 p1 = valoarea cantităţilor de produse unde: ∑ vândute în anul curent exprimată în preţurile anului curent. se poate calcula puterea de cumpărare exprimată în indicele volumului fizic al cunsumului de bunuri şi servicii: I VR (1 / 0 ) = I VN (1 / 0 ) VN 1 VN 0 VR1 = = VR0 I p (1 / 0 ) I p (1 / 0 ) 4 Herman Paasche.2) Indicele PAASCHE4. q p ∑ 1 0 = valoarea cantităţilor de produse vândute în anul curent exprimată în preţurile anului de bază.

I p (1 / 0 ) = ∑p q ∑p q 1 0 0 0 × ∑p q ∑p q 0 1 1 1 Pentru realizarea unui consum al populaţiei la acelaşi nivel cu cel din perioadele precedente. se acordă. care reflectă modificarea puterii de cumpărare exprimată în cantităţile de bunuri şi servicii din perioada curentă la preţurile curente şi invers. 121 . compensaţii la salarii sau pensii. I VN I = I QP sau VN = I QL L I p I pp 3) Indicele Fisher reprezintă media geometrică a indicelui Laspeyres şi Paasche.Indicele veniturilor reale se poate calcula astfel: I L VR (1 / 0 ) = I VN (1 / 0) I L p (1 / 0 ) = VN 1 VN 0 ∑ p1q0 ∑p q 0 0 ∑p q ∑p q = ∑p q ∑p q 0 1 0 0 1 1 0 = 0 0 ∑p q ∑p q 1 1 1 0 I P VR (1 / 0 ) = I VN (1 / 0 ) I P p (1 / 0 ) = VN 1 VN 0 ∑ p1q1 ∑p q 0 1 ∑p q ∑p q = ∑p q ∑p q 1 1 0 = 1 1 0 1 ∑p q ∑p q 0 0 1 0 Dacă se raportează indicele veniturile nominale la indicele de preţ Laspeyres se obţine indicele veniturilor reale de tip Paasche. pentru anumite produse.

3.800.000 100.000 800.000 700.000 3.000 1.000 Indicele preţurilor ip = p1 (%) p0 140 150 110 190 160 145 180 210 122 .800.Pentru calculul compensaţiei se poate folosi una din următoarele formule: Compensatia(C ) = ∑ q 0 p 0 × ∆ I L p ( produse compensate) Compensatia (C ) = 1 0 produse compensate ∑p q −∑p 0 q 0 10.000 400.000 300. APLICAŢIE REZOLVATĂ Se dau următoarele date: Denumirea produselor şi serviciilor Produse alimentare: – grupa 1 – grupa 2 – grupa 3 Produse nealimentare: – grupa 1 – grupa 2 – grupa 3 Servicii: – grupa 1 – grupa 2 Total Valoarea producţiei consumate în perioada de bază exprimată în preţurile anului de bază (q0p0) 800.000 1.000 500.000 600.200.000 400.

000 400.000 1.000 1.000 1.000 × 100 = 172.550.200.000 3.000 L a) I p (1 / 0) = ∑q ∑q 0 p1 p0 × 100 = 0 6.800.520. iar pentru creşterea de preţ la grupa 1 se acordă compensaţie.000 960. Rezolvare: Denumirea produselor şi serviciilor Produse alimentare: – grupa 1 – grupa 2 – grupa 3 Produse nealimentare: – grupa 1 – grupa 2 – grupa 3 Servicii: – grupa 1 – grupa 2 Total q0p0 800.Se cere: a) Să se determine indicii de preţ pe categorii de bunuri şi servicii şi indicele general al preţurilor.00 0 ip = p1 (%) p0 140 150 110 190 160 145 180 210 q0p1 (q0p0xip) 1.000 560.000 400.000. să se determine valoarea compensaţiei şi veniturile curente.000 6. c) Să se calculeze indicele veniturilor reale.000 100.000 123 .00 0 800.800.000 580.000. în anul curent ele cresc cu 10%.000 450.000 700.060.37% 3.120.000 900.000 600.000 2.00 0 500.550.000 3. b) Veniturile nominale totale în perioada de bază sunt de 5.000 110.000 300.470.800.370.000 1.

000 VN 1 = 5.280.000 VN 1 = 5.000 b) VN 0 = 5.000 + 800.800.000 × 100 = 197.000 × 100 = 140. 1.29% 400.000 = 6.000 + compensatia Compensaţia a fost acordată pe grupe de produse şi servicii nr.000 I L p(1/0)produse nealimentare = ∑q ∑q 0 p1 p0 × 100 = 0 I L p (1 / 0 ) servicii = ∑q ∑q 0 p1 p0 ×100 = 0 2.000.000 + 10% × 5.000 p1 − sau grupa 1 ∑q 0 grupa 1 ∑q 0 p 0 = 2.000 + 900.700.120.000 + 1. de aceea trebuie calculat indicele mediu al preţurilor pentru produsele şi serviciile din această grupă.980.370.000 × (175.000.0% 800.I L p(1/0)produse alimentare = ∑q ∑q 0 p1 p0 × 100 = 0 1.280.000 (se poate calcula similar pentru celelalte grupe dacă este cazul) Compensaţia pentru grupa 1 se poate calcula în două moduri: grupa 1 ∑q 0 p0 × ∆I L p ( grupa 1) = 1.000 + 500.700.200.000 3.000 + 1.520.000 =1.000.000.000 −1.5% 1.000 124 .000 × 100 = 170.000.780.280.060.000 + 10% × 5.0% 1. I L p (1 / 0 ) = grupa 1 ∑q 0 p1 p0 ×100 = grupa 1 ∑q 0 560.000 ×100 = 175.29% − 1) = 1.

APLICAŢIE DE REZOLVAT Se dau următoarele date: Consum Valoarea consumului în perioada de bază în preţurile anului de bază (q0p0) Indicele preţurilor ip = p1 (%) p0 Mărfuri alimentare: – grupa 1 – grupa 2 – grupa 3 Mărfuri nealimentare: – grupa 1 – grupa 2 – grupa 3 300.66% VR0 I p (1 / 0) 172. rezultă că veniturile reale au scăzut.000 600.000 150. 10.37%. indicele veniturilor reale este următorul: I VR (1 / 0 ) = VR1 I VN (1 / 0) 135.4.000.000 900.37% Concluzia: creşterea de salariu şi compensaţia nu au fost de ajuns pentru menţinerea consumului la acelaşi nivel din perioada precedentă.000 Veniturile nominale au crescut cu 35.000 ×100 = ×100 = 135.000 125 120 110 135 180 165 140 .6% faţă de indicele general al preţurilor care a crescut cu 72.6% = = = 78.c) Indicele veniturilor nominale I VN (1 / 0 ) = VN 1 6.6% VN 0 5.780.000 250.000 750.

Servicii: – grupa 1 – grupa 2 – grupa 3 500. 10.000. Fischer indicele veniturilor nominale indicele veniturilor reale 10. Ce se poate spune despre sistemul informaţional al preţurilor? 126 .5. iar în anul curent creşte cu 30%.000 800. CUVINTE ŞI RELAŢII CHEIE         sistem informaţional al preţurilor indici de preţ preţuri curente preţuri comparabile subsisteme informaţionale ale preţurilor indicii Paasche. Laspeyres.000 450.000 220 120 115 Să se calculeze: a) Indicii de preţ pe categorii şi indicele general al preţurilor. ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE 1.000. care este venitul nominal în perioada curentă ştiind că se acordă compensaţie pentru mărfurile alimentare şi nealimentare de la grupa 1 şi pentru toate mărfurile şi serviciile de la grupa 2? c) Indicele veniturilor reale şi să se interpreteze rezultatul obţinut.6. b) Dacă venitul nominal total în perioada de bază este de 5.

2. Din ce este alcătuit subsistemul informaţional al preţurilor de consum? 127 . Care sunt cele 3 elemente componente ale sistemului informaţional al preţurilor? 3. Care sunt metodele de calcul ale indicilor preţurilor (Laspeyres. Paasche)? 4.

următoarele date sunt endogene: a) costul complet. la preţuri diferite. pentru diverşi cumpărători concurenţi între ei. 128 . Intervenţia statului în fixarea şi urmărirea evoluţiei preţurilor este justificată de: a) penuria de resurse de materii prime şi energie. c) mai mare decât preţul de echilibru. de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate. d) oferta deficitară la unele produse prelucrate.d. 4. În fixarea preţului.e). 3. c) susţinerea produselor interne care altfel nu ar fi competitive pe piaţa externă.e. b) scăderea excesivă a preţurilor datorită creşterii productivităţii muncii. Care din următoarele expresii defineşte cel mai bine discriminarea prin preţ? a) diferenţierea preţurilor pentru bunuri cu costuri de producţie diferite. b) egal cu preţul de echilibru.d) B(d.c) C(a. e) apariţia unor situaţii de monopol sau de oligopol şi utilizarea practicilor anticoncurenţiale. Pentru a fi eficient. preţul prag (minim) fixat de stat trebuie să fie: a) mai mic decât preţul de echilibru.b. b) vânzarea unui anumit bun. b) concurenţa. 2.TESTE DE VERIFICARE 1. c) modificarea diferenţiată a preţurilor bazată pe costul serviciilor oferite la vânzarea produsului. Răspuns: A(a.

c. preţurile servesc la: a) reglarea şi restabilirea echilibrului economic al întreprinderii.d. în vamă x(1+cota taxe vamale+cota accize). în vamă x(1+cota taxe vamale)(1+cota accize). Indicaţi varianta incorectă. b) antecalcularea preţului de ofertă. d) relaţia cost-volum de activitate-profit. Răspuns: A(a.b. 5. 7.a. 129 . c) la stimularea tehnicii noi. Stabiliţi ordinea următoarelor etape ale procesului negocierii preţului: a) negocierea sau renegocierea între părţi şi fixarea preţului. 6.d. Ca pârghie economico-financiară. Răspuns: A(a.e) B(b.a) C(c. al economiei naţionale în ansamblul ei. e) economiile în scară. c) elasticitatea ofertei în funcţie de preţ. Puterea de monopol a unei întreprinderi se măsoară prin: a) indicele Lerner. c) informaţii privind factorii care influenţează asupra costului. Asupra cărei baze se aplică TVA în vamă? a) val. 8.c) B(c. d) la susţinerea exportului.b. b) asigurarea de profit pentru întreprindere.c) reglementările juridice.b). b) val.e). b) elasticitatea cererii în funcţie de preţ.d) C(c. c) val. în vamă x(1+cota taxe vamale).

Răspuns: A(a. c) maturizarea produsului: producţie constantă.e) C(a.d. preţul se reduce considerabil. e) maturizarea produsului: creşte cererea. b) cercetarea.9. c) eliminarea totală a intervenţiei statului în economie. Încercuiţi-l. 12.c). 11. Dintre elementele ce determică necesitatea trecerii la liberalizarea preţurilor unul este fals. d) RT Q = CT Q . 10. a) ∆ b) Rm = C m ≠ P . proiectarea şi asimilarea în producţie. c) Rm = C m = P .e) B(b.Care din următoarele ecuaţii descrie gestiunea la echilibru: RT Q = ∆ CT Q .Marja de securitate a unei întreprinderi este dată de următoarea formulă: 130 . cerere în creştere. a) eliminarea disfuncţionalităţilor din domeniul preţurilor. d) declinul produsului: cresc costurile de producţie. creşte preţul.Ciclul de viaţă al unui produs cuprinde următoarele etape: a) declinul produsului: cresc costurile de producţie. b) racordarea nivelului şi evoluţiei preţurilor interne la preţurile mondiale.b. se normalizează şi se maximizează producţia.b.

b) Σqi0pi1/Σqi1pi1.d. e) cheltuielile fixe.a) (excedentul volumului vânzărilor previzionate în funcţie de punctul mort)/(volumul produs la punctul mort). 13. c) indicii de utilizare a materiilor prime. în funcţie de profitul dorit de producător.c. b) respectarea indicilor de utilizare a materiilor prime şi materialelor.c.f) B(b. b) mărimea profitului. 14.d). de transport etc. combustibil şi energie. d) calculul scăzămintelor de materii prime şi materiale. calculat după formula Laspéyres. de depozitare. în limitele cotelor normate de pierderi tehnologice. b) (contribuţia netă la profit)/(costuri fixe specifice). 131 . este următorul: a) Σqi0pi1/Σqi0pi0.d. 15. materiale. f) evoluţia preţului la firmele concurente. ale combustibilului şi energiei.Printre principalele obiective ale analizei costurilor nu se numără: a) folosirea normelor de consum pentru materii prime.e) D(a.Indicele preţurilor. Răspuns: A(a.d) C(a. c) determinarea manoperei. c) (marja brută unitară)/(preţul de vânzare). d) salariile şi alte drepturi de personal. c) Σqi1pi0/Σqi0pi0.Principalii factori care determină modificări ale costului unitar sunt: a) preţurile materiilor prime.

c) costuri.Folosirea preţului garantat.Venitul marginal al unui monopol este: a) egal cu preţul de producţie. are efecte benefice generale dacă nivelul lui este: a) mai mic decât nivelul preţului format pe piaţă ca urmare a creşterii producţiei. e) utilizarea clauzei de competitivitate.Dintre înţelegerile urmărind să reducă numărul concurenţilor pe piaţă fac parte: a) restrângerea accesului la o anumită profesiune.d) B(a. b) egal cu nivelul preţului format pe piaţă ca urmare a creşterii producţiei. 18. d) obstacole în calea progresului tehnic şi a inovării.b. 20.e). b) preţuri.Curba cererii pentru un produs indică ce cantitate doresc consumatorii din acel produs. b) restrângerea libertăţii în conducerea propriei afaceri. c) procedarea la împărţirea pieţei.d) D(a. c) mai mic decât preţul corespunzător curbei cererii de pe piaţă. 19.e) C(a. c) mai mare decât nivelul preţului format pe piaţă ca urmare a creşterii producţiei. la diferite: a) momente de timp.c.c. ca preţ de intervenţie a statului. 17.16.c. b) mai mare decât preţul de producţie. Răspuns: A(b.Alegeţi corelaţia corectă dintre următoarele metode de stabilire a preţului şi formulele aferente lor: 132 .

e).a). preţurile cu ridicata ale producătorilor. Ministerul Comerţului 3.b. 22. C(1. c.e.c. Return Pricing” A(1.valoare de întrebuinţare a.c.a.a.În funcţie de diferite criterii. px=(C/X)(1+m). 2. 3. asupra costului variabil 3. „Mark-up-Pricing” 2. preţuri de ofertă.c). avizarea reglementărilor legale care privesc preţurile.a.a. 2. 2.a. 2.a. preţurile de transfer. b.c.b.Stabiliţi legătura dintre fiecare tip de valoare şi aspectele ce o caracterizează: 1. în mecanismul pieţei e. c.b. preţurile de comercializare.d. A(1.b. B(1.d. b.c.b). 23. 3. 2. Consiliul Concurenţei a.Stabiliţi cărui organism îi revine fiecare din următoarele atribuţii: 1.În funcţie de sfera de aplicare a. Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale 2. capacitatea produsului de 133 .b. px=(1+m)v. b.b.b).1.a). C(1. B(1. 3. B(1. 3.c.e). participă la negocierea preţurilor în caz de monopol. 2.b. În funcţie de formarea d. preţurile mărfurilor şi serviciilor se împart în: 1.c. 2. 3. 2. C(1. A(1.d. px=(v+CF/Xn)+m(v+CF/Xn). 2. 21. 3.a.c). „Target Rate of c. 2. Aplicarea marjei a. corelarea veniturilor populaţiei cu evoluţia preţurilor de consum.c). preţuri efective.

măsurată prin costul de producţie. 4.b). 2.a. oferta este fixă 3.a.b. prin preţuri.Stabiliţi legătura dintre condiţiile de maximizare a profitului şi situaţiile date: 1.d.c. scade preţul A(1.c.b.a). în cazul celor patru tipuri de perturbaţii. 2. Monopson b.c.2. (PX(x))’ = p + xf’(x) 2. 3. se va face astfel: 1. 2.b). 3.a. Rm1 = Cm1 şi Rm2 = Cm2 3. 4.b.d.a.Stabiliţi legătura corectă dintre mărimea elasticităţii cererii (în funcţie de venit) şi categoriile de bunuri: 1. cererea este fixă 4. exprimată prin preţul ce poate fi obţinut de producător. 2. 4. 24. 3. b. 2. c. 3. Duopolul simetric al c. 3. 3. 4.b. Cererea creşte.a.a. Oferta scade.c. 3. 3. 2. 2. Rm = Cm lui Cournot A(1.b. b. 2.a.b).b).c. 3. ev=1 a. C(1. A(1. bunuri al căror consum creşte proporţional cu venitul.c). B(1. 3.c.b).d). 3. ev<1 2. B(1. A(1. cererea este fixă a. 4. 27. bunuri normale. B(1.a.b).b. ev>1 4. bunuri inferioare. 26.b). d. ev<0 3. plătibil de către beneficiar. 25.a.c. 2. valoare economică a-şi manifesta funcţiile.a). 2. 4.a.Restabilirea echilibrului. C(1. 2.În funcţie de structura costului. C(1. c. obiectivele strategiei de preţ sunt: 134 . C(1. Monopol a.a). 2. bunuri superioare. valoare de schimb 3.a. creşte preţul b. oferta este fixă 2. 3. B(1.a.b. Oferta creşte. Cererea scade.b.c.

2. Pondere mare a a. 2.b.c).b. b.a.c.b. 2. acoperirea cheltuielilor variabile. în funcţie de criteriile de grupare: 1.d). în legătură cu un anumit act sau fapt privind concurenţa.a. grad de specificaţie 2.b.b). C(1.b. c. A(1. 2.c. cost pe termen scurt. 135 . 29. c) act emis de Consiliul Concurenţei ca hotărâre în plen. maximizarea marjei asupra cheltuielilor variabile. cost direct. c. prin preţ. cheltuielilor fixe b. cost fix. d) stabilirea unei valori minime a nivelului cifrei de afaceri până la care concentrările economice nu fac obiectul intervenţiei autorităţii competente.c).a.1.În materia concurenţei economice. C(1. e) acte sau fapte incriminate de Legea Concurenţei datorită efectelor asupra concurenţei şi a mediului concurenţial.d. B(1.c). cost indirect. cost variabil. B(1. cost pe termen lung. 3. Pondere mare a d. 3. 28. grad de adaptare la structurile de producţie a. asigurarea. 3. 2. A(1. b) procedura specifică de constatare a actelor şi faptelor incriminate de Legea Concurenţei.a. decizia Consiliului Concurenţei reprezintă: a) procedura prin care se aduce la cunoştinţa autorităţii concurenţei un comportament pe piaţă pentru care Consiliul Concurenţei trebuie să acorde aviz sau să certifice nonintervenţia.c.a.a). 2. 2. grad de variaţie a costului 3. a vânzărilor cheltuielilor variabile corespunzătoare capacităţii maxime.d. acoperirea cheltuielilor fixe.Stabiliţi tipurile de costuri.

d) stabilirea unei valori minime a nivelului cifrei de afaceri până la care concentrările economice nu fac obiectul intervenţiei autorităţii competente. în legătură cu un anumit act sau fapt privind concurenţa. b) procedura specifică de constatare a actelor şi faptelor incriminate de Legea Concurenţei. d) stabilirea unei valori minime a nivelului cifrei de afaceri până la care concentrările economice nu fac obiectul intervenţiei autorităţii competente. În materia concurenţei economice. notificarea reprezintă: a) procedura prin care se aduce la cunoştinţa autorităţii concurenţei un comportament pe piaţă pentru care Consiliul Concurenţei trebuie să acorde aviz sau să certifice nonintervenţia. 31. c) act emis de Consiliul Concurenţei ca hotărâre în plen. în legătură cu un anumit act sau privind concurenţa. 136 . e) acte sau fapte incriminate de Legea Concurenţei datorită efectelor asupra concurenţei şi a mediului concurenţial. regula de minimis reprezintă: a) procedura prin care se aduce la cunoştinţa autorităţii concurenţei un comportament pe piaţă pentru care Consiliul Concurenţei trebuie să acorde aviz sau să certifice nonintervenţia.30. b) procedura specifică de constatare a actelor şi faptelor incriminate de Legea Concurenţei. c) act emis de Consiliul Concurenţei ca hotărâre în plen.În materia concurenţei economice.

practicile anticoncurenţiale reprezintă: a) procedura prin care se aduce la cunoştinţa autorităţii concurenţei un comportament pe piaţă pentru care Consiliul Concurenţei trebuie să acorde aviz sau să certifice nonintervenţia. o modalitate de corectare a deficienţelor pieţei. o componentă a politicii industriale. materializată în reglementări privind concurenţa neloială. 2. b) 1+3+4+5. 137 . 3. Combinaţia corectă este: a) 1+2+3+4+5.e) acte sau fapte incriminate de Legea Concurenţei datorită efectelor asupra concurenţei şi mediului concurenţial. 4. 32. 5.În materia concurenţei economice. materializată în reglementări care reprimă practicile monopoliste. c) act emis de Consiliul Concurenţei ca hotărâre în plen. 33. d) stabilirea unei valori minime a nivelului cifrei de afaceri până la care concentrările economice nu fac obiectul intervenţiei autorităţii competente. e) acte sau fapte incriminate de Legea Concurenţei datorită efectelor asupra concurenţei şi a mediului concurenţial.Politica unui stat de protejare a concurenţei economice este: 1. b) procedura specifică de constatare a actelor şi faptelor incriminate de Legea Concurenţei. c) 2+3+4+5. în legătură cu un anumit act sau o faptă privind concurenţa. o modalitate de corectare a dezechilibrelor economice.

c) 1+2+5. 5. reprezintă orice act sau fapt care corespunde uzanţelor cinstite în activitatea comercială sau industrială.d) 1+4+5. 4. presupune ca preţurile să fie rezultatul. nivelul acesteia are ca limită maximă suma estimată a reprezenta valoarea subvenţiei acordate în ţara de origine. reprezintă o măsură de protejare a producătorilor naţionali de concurenţa neloială a produselor importate. 35. în principal. Combinaţia corectă este: a) 1+3+5.Taxa compensatorie: 1. presupune ca accesul agenţilor economici pe piaţă să fie liber. 34. 4. 138 . 2. se instituie pentru a împiedica importul unor produse în cantităţi sau în condiţii de natură să producă sau să ameninţe cu producerea unui prejudiciu grav producătorii naţionali de produse similare. nivelul acesteia are ca limită maximă suma estimată a reprezenta marja de dumping. 2.Concurenţa eficientă sau practicabilă: 1. 3. e) 3+4+5. corespunde unei abordări teoretice în care concurenţa este un scop în sine. 3. d) 3+5. presupune ca utilizatorii şi consumatorii să beneficieze de un grad satisfăcător de libertate în alegerea furnizorului şi a mărfurilor. a unor măsuri cu caracter administrativ. b) 2+4+5. e) 1+3+4+5.

c) 2+3+5. c) existenţa poziţiei dominante. trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile: 1. să fie structurate.Legea concurenţei incriminează: a) folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante pe o piaţă. d) folosirea în mod abuziv a poziţiei dominante pe o piaţă dacă agentul economic care deţine această poziţie cade sub incidenţa regulii de minimis. înlăturarea sau denaturarea concurenţei. Combinaţia corectă este: a) 2+3+4+6. 2. să cadă sub incidenţa regulii de minimis. să iasă de sub incidenţa regulii de minimis. din punct de vedere juridic. b) constituirea poziţiei dominante pe o piaţă. b) 1+2+4+5. indiferent dacă se recurge sau nu la fapte anticoncurenţiale.5. 6. b) 1+3+4. 3. înlăturarea sau denaturarea concurenţei. 36. 4. e) 1+3+5. 5. are rol să neutralizeze efectul subvenţiilor asupra preţului produselor importate. 139 . d) 2+3+6. d) 2+4+5. să aibă ca obiect restrângerea. să urmărească reducerea numărului concurenţilor pe o piaţă. în acorduri exprese sau tacite. să aibă ca efect real sau eventual restrângerea. e) 2+3+5. 37.Pentru ca înţelegerile între agenţii economici sau asociaţiile acestora să intre sub incidenţa Legii concurenţei. c) 1+3+5. Combinaţia corectă este: a) 1+2+5.

definirea acesteia este facultativă în aplicarea prevederilor legale privind concurenţa. ca într-o perioadă rezonabilă de timp. 5. c) 1+3+4+5. 39. omogenitatea condiţiilor de concurenţă pe teritoriul identificat. 4. reuneşte produsul fără a ţine cont de produsele substituibile şi aria geografică pe care acesta se produce şi se comercializează. c) 2+3. caracteristicile produsului. e) 1+4+5+6. 3.38. Combinaţia corectă este: a) 1+2+3+4. b) 2+5. cât de acceptabilă este producerea produsului analizat. 2. Combinaţia corectă este: a) 1+4. 6. din punct de vedere economic. precum şi piaţa geografică a acestuia. 4. este o noţiune folosită numai pentru a identifica efectele unei concentrări economice. b) 1+3+4+6. 5. permite identificarea produselor şi agenţilor economici aflaţi în concurenţă directă. 140 . 7. d) 3+4.Piaţa produsului se defineşte analizând: 1. luând în considerare şi produsele substituibile. posibilitatea pe care o au anumiţi producători.Piaţa relevantă: 1. preţul la care produsul este oferit. 2. 3. d) 2+5+6. pentru un agent economic. teritoriul pe care sunt localizaţi agenţii economici producători/comercianţi. să poată oferi produse substituibile pentru produsul analizat. agenţii economici implicaţi în producerea/ comercializarea produsului. reuneşte produsul.

2002. Vol. Editura Economică. BIBLIOGRAFIE 1. b) 2+4+7. Alexandru. 1994. Editura Lumina Lex. O.. cât de acceptabilă este producerea produsului analizat. caracteristicile produselor. d) 3+4+5+7. teritoriul pe care sunt localizaţi agenţii economici producători/comercianţi. c) 3+5+7. 141 . să poată oferi produse substituibile pentru produsul analizat. din punct de vedere economic. agenţii economici implicaţi în producerea/ comercializarea produsului. Combinaţia corectă este: a) 1+3+5. Căpăţână. 4. 5. – Fiscalitate şi preţuri în economia de piaţă. pentru un agent economic. omogenitatea condiţiilor de concurenţă pe teritoriul identificat. 3. e) 2+5+7.Piaţa geografică se defineşte analizând: 1. – Dreptul concurenţei comerciale. 6. preţul la care produsul este oferit. 2. F. Bucureşti.. Bucureşti. posibilitatea pe care o au anumiţi producători. 2. ca într-o perioadă rezonabilă de timp. III.40. 7.

– Preţuri şi concurenţă. 1990. Editura Tribuna Economică. M. 2003. Ed. EDP. 1996.. – Preţuri... Editura Economică. 16. Eyrolles.Moşteanu. Ediţia a III-a. Bucureşti. Moşteanu. 2005. Bucureşti. 2000. – Les Prix. (coordonator). Frois.. Ed. 40 Editure Economics. T. Bucureşti. Abordări teoretice şi practice. Floricel. C. 1998. – Micro-économie. Tendances Actualles. Alexandru. Editura Economică.. 2000. Th.. – Concurenţa..Moşteanu. 4.Legea concurenţei nr. publicată în M.. Bucureşti. D. România. – Prix et Théorie Economique. T. 14. 13. 11. Purcărea. T. 1997. T.Moşteanu. T. 142 . Handerson. ghidul afacerilor prformante. (coordonator). – Culegere de aplicaţii şi studii de caz la disciplina „Preţuri şi Concurenţă”. sinteze şi aplicaţii. Ed. Economics. (coordonator). Bucureşti. M. 1998. Paris..3. 12. T.A. 10. Friedman.. Paris. J. 6. Gilleta. – Concurenţa. R.M. 1999.. Bucureşti. Paris. – Protecţia Concurenţei în România. T. Armand Collis. – Preţuri şi concurenţă.. Quant.Percheron. nr. 88/30 aprilie 1996.O.. Politique. – Exercices de microeconomie. Principii şi reglementări. echilibru concurenţial şi bunăstare socială. Bucureşti.. 8. Bernard. 9.E. 7. Editura Universitară. G. Dunod. Editura Economică. F. Stratégies et Tactiques des Entreprises. Bucureşti. 5. – Economie Politique. EDP. Editura a II-a. 15. Paris.21/1996. 2001.Moşteanu. 1983. traduit de l’american par Henri P. Consiliul Concurenţei.– Preţuri şi concurenţă. 1999. Dumitrescu. Moşteanu. S.Moşteanu.

99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor pe piaţă.G.Î. 650/2002 pentru aprobarea O. publicată în M.17.consiliulconcurenţei.ro 143 .Legea nr. P. nr. nr.O. ***www. 914/16 decembrie 2002.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful