NORMATIV

PRIVIND CALCULUL TERMOTEHNIC AL ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE ALE CLĂDIRILOR Indicativ C 107 – 2005 Partea a 3-a - NORMATIV PRIVIND CALCULUL PERFORMANŢELOR TERMOENERGETICE ALE ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE ALE CLĂDIRILOR C 107/3
Ediţie revizuită de: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURA ŞI URBANISM „ION MINCU” – Bucureşti UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCŢII – Bucureşti INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR I N C E R C – Bucureşti COORDONATOR: ASOCIAŢIA INGINERILOR DE INSTALAŢII DIN ROMÂNIA – AIIR Prof. dr. ing. Liviu DUMITRESCU

Elaboratori:

dr. ing. MIHAELA GEORGESCU

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE 1.1. Prezentul normativ se referă la calculul termotehnic, pentru timpul iernii, al tuturor elementelor de construcţie ale clădirilor, cu excepţia elementelor de construcţie în contact cu solul. 1.2. Prevederile prezentului normativ se aplică la elementele de construcţie care delimiteză spaţiile încălzite ale clădirilor de locuit, social-culturale şi industriale. Prevederile normativului se utilizează şi la elementele de construcţie care delimitează spaţiile neîncălzite, în scopul determinării temperaturii interioare a acestor spaţii, pe baza unui calcul de bilanţ termic. 1.3. Prevederile prezentului normativ nu se aplică la elementele de construcţie aferente clădirilor şi încăperilor la care se impun cerinţe speciale ale regimului de temperaturi şi de umiditate, cum sunt: spaţiile frigorifice, cele cu mediu agresiv, ş. a. 1.4. Izolarea termică a elementelor de construcţie care delimiteză încăperile încălzite, se realizează în vederea asigurării climatului interior impus de exigenţele igienico-sanitare şi de confort la clădirile de locuit şi social-culturale, de condiţiile necesare desfăşurării muncii şi procesului tehnologic la clădirile industriale, precum şi pentru reducerea, în cât mai mare măsură, a consumului de energie şi de combustibil în exploatare. 1.5. Prevederile prezentului normativ se utilizează atât de către proiectanţi, pentru determinarea şi pentru verificarea caracteristicilor termotehnice ale elementelor de construcţie, cât şi de către factorii abilitaţi pentru verificarea proiectelor de clădiri. Prevederile normativului se utilizează deasemenea la determinarea necesarului de căldură de calcul, în scopul dimensionării instalaţiei de încălzire. Între modelul de calcul folosit pentru verificările termotehnice şi cel adoptat pentru calculul instalaţiilor, trebuie să existe o riguroasă corespondenţă. 1.6. Prevederile prezentului normativ se aplică atât pentru elementele de construcţie perimetrale, cât şi pentru elementele de construcţie interioare care despart spaţii între care există o diferenţă de temperatură mai mare de 5K. 1.7. Prevederile normativului se aplică la verificarea termotehnică, atât a clădirilor noi, cât şi a clădirilor existente care urmează a fi supuse unor lucrări de reabilitare şi de modernizare. 1.8. Prevederile prezentului normativ se aplică, atât la clădirile având sisteme centrale de încălzire, cât şi la cele cu încălzire locală (inclusiv cu sobe). 1.9. Alegerea modului de alcătuire a elementelor de construcţie, din punct de vedere termotehnic, se face astfel încât să se realizeze, în principal, următoarele : • rezistenţa termică minimă necesară pentru asigurarea climatului interior, pentru limitarea fluxului termic şi pentru economisirea energiei în exploatarea clădirilor; • evitarea condensării vaporilor de apă pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie; • rezistenţa la permeabilitate la vapori, pentru limitarea sau pentru împiedicarea condensării vaporilor de apă în interiorul elementelor de construcţie; • stabilitatea termică necesară, atât pe timp de iarnă, cât şi pe timp de vară, pentru limitarea oscilaţiilor temperaturii aerului interior şi pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie.

1.10. Pe baza prevederilor din prezentul normativ, se pot determina : - Rezistenţele termice specifice corectate ale elementelor de construcţie, cu luarea în considerare a influenţei punţilor termice, permiţând :
2

• • • •

compararea acestor valori, calculate pentru fiecare încăpere în parte, cu rezistenţele termice minime necesare din considerente igienico-sanitare şi de confort; compararea acestor valori, calculate pentru ansamblul clădirii, cu rezistenţele termice minime, normate, în scopul economisirii energiei în exploatare; determinarea coeficientului global de izolare termică, în scopul stabilirii nivelului de performanţă termotehnică de ansamblu a clădirii şi a comparării cu valoarea normată, stabilită în vederea limitării consumului de energie pentru încălzirea clădirilor; utilizarea rezistenţelor termice specifice corectate la calculul necesarului de căldură, în vederea proiectării instalaţiilor de încălzire.

- Temperaturile pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie, permiţând : • verificarea riscului de condens superficial, prin compararea temperaturilor minime cu temperatura punctului de rouă; • verficarea condiţiilor de confort interior, prin asigurarea indicilor globali de confort termic PMV şi PPD, în funcţie de temperaturile medii de pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale. 1.11. Calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul se face în conformitate cu [1]. Verificarea comportării elementelor de construcţie la difuzia vaporilor de apă, precum şi verificarea stabilităţii termice a elementelor de construcţie perimetrale şi a încăperilor, nu este tratată în prezentul normativ, aceste verificări făcând obiectul unor alte reglementări tehnice. De asemenea sunt tratate în acte normative speciale - [12] şi [13] - aspectele referitoare la determinarea şi la verificarea coeficientului global de izolare termică. 1.12. Normativul este întocmit în următoarele ipoteze generale : • transferul termic se face în regim staţionar; • toate caracteristicile termofizice ale materialelor sunt independente de temperatură; • principalele calcule termotehnice se bazează pe calculul numeric automat al câmpurilor de temperaturi. 1.13. Calculele şi verificările termotehnice prevăzute în cadrul prezentului normativ, se referă la următoarele elemente de construcţii perimetrale : • partea opacă a pereţilor exteriori, inclusiv suprafaţa adiacentă rosturilor deschise; • componentele transparente şi translucide ale pereţilor exteriori şi acoperişurilor (tâmplăria exterioară, pereţii vitraţi şi luminatoarele); • planşeele de peste ultimul nivel, de sub terase şi poduri; • planşeele care delimitează clădirea la partea inferioară, faţă de mediul exterior (bowindouri, ganguri de trecere, ş.a.); • planşeele de peste pivniţe şi subsoluri neîncălzite; • pereţii şi planşeele care separă volumul clădirii de spaţii adiacente neîncălzite sau mult mai puţin încălzite, precum şi de spaţiul rosturilor închise. 1.14. Pentru cazuri speciale şi studii termotehnice, prin efectuarea unui calcul numeric automat al câmpului plan, bidimensional, de temperaturi, pe baza prevederilor din prezentul normativ se pot determina şi reprezenta grafic : • variaţia temperaturilor pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie; • curbele izoterme din interiorul elementelor de construcţie. 2. Prezenta reglementare tehnică utilizează prevederi cuprinse în următoarele acte normative: [1] C107/5-Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de construcţie în contact cu solul. [2] [3] C107/4-Ghid pentru calculul performanţelor termotehnice ale clădirilor de locuit. SR-1907-2 Instalaţii de încălzire. Nrcesarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare de calcul.
3

Unităţi ale mărimilor caracteristice fenomenelor calorice. Terminologie.Determinarea indicilor PMV şi PPD şi nivele de performanţă pentru ambianţe. cu o conductivitate termică echivalentă. Ambianţe termice moderate. STAS 6472/7-Fizica construcţiilor. doors and shutters – Calculation of thermal transmittance – Part 2: Numerical method for frames. 3. doors and shutters – Calculation of thermal transmittance – Part 1: Simplified method. EN ISO 10211-1 Thermal bridges in building construction – Heat flows and surface temperatures – Part 1: General calculation methods. *) Calculul transferului de masă (umiditate) prin elementele de construcţie STAS 6472/6-Fizica construcţiilor. STAS 737/10-Sistemul internaţional de unităţi (SI). C 107/2-Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădiri cu altă destinaţie decât cea de locuire.[4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] SR ISO 7345-Izolaţie termică. având conductivităţi termice diferite. EN ISO 10211-2 Thermal bridges in building construction – Calculation of heat flows and surface temperatures – Part 2: Linear thermal bridges. EN ISO 10077-2 Thermal performance of windows.1. Pentru utilizarea prezentei reglementări tehnice se pot consulta standardele europene în domeniu: [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] EN ISO 6946 Building components and building elements – Thermal resistence and thermal transmittance – Calculation method. Strat cvasiomogen : Strat alcătuit din două sau mai multe materiale. Termotehnica. Strat omogen : Strat de grosime constantă. EN ISO 10077-1 Thermal performance of windows. Mărimi fizice şi definiţii. C 107/1-Normativ privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit. DEFINIŢII ŞI SIMBOLURI 3. Calculul permeabilităţii la aer a elementelor şi materialelor de construcţie. Definiţii • • • Regim (termic) staţionar : Ipoteză convenţională de calcul termotehnic. Proiectarea termotehnică a elementelor de construcţie cu punţi termice. EN ISO 14683 Thermal bridges in building construction – Linear thermal transmittancesimplified methods and default values. în cadrul căreia se consideră că temperaturile nu variază în timp. STAS 7109-Termotehnica construcţiilor. STAS 13149-Fizica construcţiilor. *) Stabilitate termica a elementelor de inchidere ale cladirilor. 4 . având caracteristici termotehnice uniforme sau care pot fi considerate uniforme. EN ISO 13789 Thermal performance of buildings – Transmission heat loss coeficient – Calculation method. dar care poate fi considerat ca un strat omogen. simboluri şi unităţi de măsură.

în care se ţine seama de influenţa punţilor termice liniare şi care se bazează pe un calcul plan.şi care se bazează pe un calcul spaţial. faţă de un calcul unidirecţional al coeficientului de transfer termic. Flux termic (Φ) : Cantitatea de căldură transmisă la sau de la un sistem. Calcul tridimensional (3D) : Model de calcul termotehnic. în care se ţine seama de influenţa tuturor punţilor termice . Coeficient punctual de transfer termic/ Transmitanţă termică punctuală ( χ): Termen de corecţie care ţine seama de influenţa unei punţi termice punctuale. bidimensional. Coeficient liniar de transfer termic/ Transmitanţă termică liniară ( ψ): Termen de corecţie care ţine seama de influenţa unei punţi termice liniare. Coeficient de cuplaj termic (L) : Fluxul termic în regim staţionar. altfel uniformă. Inversul rezistenţei termice. Linii de flux: Linii perpendiculare pe izoterme reprezentând direcţia şi sensul fluxului termic în elementele de construcţie. Calcul unidirecţional (1D) : Model de calcul termotehnic simplificat. în care rezistenţa termică. Izoterme: Linii sau suprafeţe care unesc punctele având aceleaşi temperaturi. este sensibil modificată ca urmare a faptului că izotermele nu sunt paralele cu suprafeţele elementelor de construcţie. al câmpului de temperaturi. Suprafaţă adiabatică : Suprafaţă prin care nu se produce nici un transfer termic. Coeficient de transfer termic/Transmitanţă termică (U): Fluxul termic în regim staţionar. tridimensional. care delimiteză volumul interior (încălzit) al unei clădiri. Coeficient de emisie (e) : Fluxul radiant al unui corp în raport cu fluxul radiant al corpului negru în aceleaşi condiţii de temperatură. faţă de un calcul unidirecţional al coeficientului de transfer termic.liniare şi punctuale .• • • • • • • • • • • • • • • • Punte termică : Porţiune din anvelopa unei clădiri. Rezistenţă termică (R): Diferenţa de temperatură raportată la densitatea fluxului termic. Anvelopa clădirii : Totalitatea suprafeţelor elementelor de construcţie perimetrale. bidimensional de temperaturi. determinate pe baza unui calcul al câmpului plan. de mediul exterior sau de spaţii neîcălzite din exteriorul clădirii. raportat la diferenţa de temperatură între două medii care sunt legate între ele din punct de vedere termic. raportată la timp. raportat la suprafaţa şi la diferenţa de temperatură dintre temperaturile mediilor situate de o parte şi de alta a unui sistem. Densitatea fluxului termic (q): Fluxul termic raportat la suprafaţa prin care se face transferul căldurii. în care se consideră că liniile de flux sunt perpendiculare pe elementul de construcţie. printr-un element de construcţie. 5 . în regim staţionar. Calcul bidimensional (2D) : Model de calcul termotehnic. al câmpului de temperaturi.

4 Temperatura - o C Diferenţa de temperatură Raportul ecartului de temperatură superficială Factorul de corecţie a temperaturilor exterioare Rezistenţa termică superficială interioară exterioară interior exterior Coeficientul de transfer termic superficial Conductivitatea termică de calcul Capacitatea calorică masică la presiune constantă Densitatea aparentă Coeficientul de asimilare termică Indicele inerţiei termice 2 Umiditatea relativă a aerului interior Ti .Tsi Te . 2) Se dă mai jos corespondenţa între simbolurile utilizate în cadrul prezentului normativ şi simbolurile folosite în prescripţiile tehnice elaborate anterior : θr c s A n e = τr = cp = sm =S =N =ε Φ q R R’ U τ  = Q  = q = Ros = R’os =k =θ ψ χ R’nec R’m R’min = k’ = k” = Ro nec = Rom = Rom min SIMBOLURI ŞI UNITĂŢI DE MĂSURĂ TABELUL I SIMBOL 1 Te Ti Tu Tsi Tse θr ∆T ∆T i ∆Te ζ τ Rsi Rse αi αe λ c ρ s D 1 ϕi TERMENUL 2 exterioară de calcul interioară de calcul în spaţii neîncălzite pe suprafaţa interioară pe suprafaţa exterioară punctului de rouă între Ti şi Te între Ti şi Tsi între Te şi Tse RELAŢIA DE DEFINIRE 3 U.T e Ti .3.M.Tse Ti .Tsi --------∆T Ti .T u --------∆T 1/αi 1/αe q/∆Ti q/∆Te K - m2K/W W/(m2K) W/(mK) a unui material de construcţie - J/(kg K) kg/m3 W/(m2K) 4 % 6 Σ(d/λ) s 3 - . Majoritatea simbolurilor folosite sunt precizate în SR ISO 7345 şi STAS 737/10. Observaţii : 1) Temperaturile şi diferenţele de temperatură se pot nota şi cu simbolurile θ şi respectiv ∆θ. pentru unii termeni s-au menţinut simbolurile prevăzute în STAS 7109.2 Simboluri şi unităţi de măsură Simbolurile şi unităţile de măsură ale principalilor termeni utilizaţi în prezentul normativ sunt date în tabelul I.

Sistemul de unităţi de măsură Se foloseşte sistemul internaţional de unităţi de măsură (SI).3 Indici În prezentul normativ se utilizează. etc. Coeficientul de emisie Grosimea unui element de construcţie. h = 3600 J 1kcal/h = 1.Tk) Coeficientul de cuplaj termic Coeficientul global de izolare termică a clădirii h-1 - m m2 m3 J W W/m2 W/(mK) W/K m2K/W W/(m2K) W/K W/(m3K) 3.39 . CARACTERISTICI TERMOTEHNICE 4. sau a unui strat al elementului de construcţie Lăţimea clădirii. a clădirii.860 kcal = 1. următorii indici : i interior r rouă.4.163 J/s 4. buiandrugilor. condens e exterior t timp si suprafaţa interioară m mediu se suprafaţa exterioară min minimum u spaţiu neîncălzit max maximum a aer nec necesar w apă ech echivalent 3. Pentru unele transformări se pot folosi şi relaţiile : 1W =1 J/s 1J =1 W. nivelului sau a clădirii Perimetrul clădirii sau al încăperii Aria ( de transfer termic) Volumul încăperii sau al clădirii Cantitatea de căldura Fluxul termic (puterea termică) dQ/dt Densitatea fluxului termic Φ/A Coeficientul liniar de transfer termic Coeficientul punctual de transfer termic a unui strat omogen d/λ a unui strat de aer neventilat unidirecţională (Tj . rata schimburilor convenţionale de aer). în principal.Tk)/q Rezistenţa termică corectată (specifică) a unui element medie de construcţie necesară ∆T/ αi∆Ti max minimă 1/R Coeficientul de unidirecţional transfer termic corectat a unui element 1/R' de construcţie Φ/(Tj . etc.860 kcal/h -4 = 2. Caracteristicile termotehnice de calcul ale materialelor care se utilizează la alcătuirea elementelor de construcţie. se vor considera în conformitate cu anexa A. a unei zone.163 W = 0. 7 .1. Lăţimea considerată în calculul coeficientului liniar de transfer termic Înălţimea încăperii.n e d b l h B H P A V Q Φ q ψ χ Rs Ra R R' R'm R'nec R'min U U' L G Viteza de ventilare naturală (numărul schimburilor de aer pe oră. Lungimea încăperii. sau a punţilor termice liniare Înălţimea grinzilor. 10 kcal = 0.s 1 W .

4. conductivităţile termice trebuie majorate corespunzător.18oC .zona I Te = . în cazul unei umidităţi sporite.9. 4.4.4. În anexa A se dau următoarele caracteristici termotehnice. Alte materiale decât cele din anexa A pot fi utilizate în elemente de construcţie numai cu avizul unui institut de specialitate. 5. în funcţie de felul materialului şi de densitatea aparentă ρ (kg/m3): . la materialele termoizolante tasabile.58 W/(mK) 4. 4. Caracteristicile termotehnice de calcul ale apei sunt următoarele: ρ = 1000 kg/m3 c = 4180 J/(kg K) la o temperatură de + 10oC λ = 0. în stare uscată : ρ⋅c [ J/(m3K)] 4.1. Caracteristicile termotehnice de calcul ale straturilor de aer imobil.12oC .conductivitatea termică de calcul λ [W/(mK)] .8.zona III Te = .capacitatea calorică masică la presiune constantă c [ J/(kgK)]. Conductivităţile termice de calcul din anexa A corespund unui regim normal de umiditate a materialelor în timpul exploatării.3.15oC .025 W/(mK) 4. Conductivităţile termice de calcul din anexa A sunt date în condiţiile unui regim normal de umiditate a materialelor în timpul exploatării.coeficientul de asimilare termică s [W/(m2K)] .zona II Te = . Conductivităţile termice de calcul din anexa A includ influenţa următorilor factori. TEMPERATURI DE CALCUL 5.6.23 kg/m3la o temperatură de + 10oC şi la o presiune de 100 kPa c = 1000 J/(kg K) la o temperatură de + 10oC λ = 0. . Conform acestei hărţi. Rezistenţele termice specifice ale straturilor omogene se calculează cu 3 zecimale. 4.21oC 8 .zona IV Te = . . care înlocuieşte harta din STAS 6472/2-83. Capacitatea calorică volumică se obţine prin multiplicarea capacităţii calorice masice cu densitatea aparentă a materialului. pentru perioada de iarna. Temperaturile exterioare (Te) Temperaturile exterioare de calcul se consideră în conformitate cu harta de zonare climatică a teritoriului României. • creşterea densităţii aparente ca urmare a tasărilor din timpul execuţiei şi în decursul exploatării.7. Conductivităţile termice echivalente ale straturilor cvasiomogene se calculează în conformitate cu prevederile din cap. se pot considera astfel: ρ = 1. aferenţi condiţiilor de punere în operă a materialelor termoizolante : • existenţa rosturilor dintre plăcile termoizolante .2. care va atesta şi conductivitatea termică de calcul a respectivului material. 4.10. la plăcile termoizolante friabile . • micile deteriorări admise.2.5. din anexa D. teritoriul României se împarte în 4 zone climatice. 7. astfel : .

Pe ansamblul clădirii aria verticală exterioară totală. 6. se consideră aceleaşi cu temperaturile utilizate la proiectarea instalaţiilor de încălzire şi se iau din [3]. Temperaturile interioare ale spaţiilor neîncălzite (Tu) Temperaturile interioare ale spaţiilor şi încăperilor neîncălzite se determină exclusiv pe bază de bilanţ termic. precum şi cele din balcoanele şi logiile închise cu tâmplărie exterioară. Dacă încăperile au temperaturi de calcul diferite.5. Aj Ti = ---------------Σ Aj în care: Aj aria încăperii j având temperatura interioară Tij .. precum şi prin colţurile. intrânde sau ieşinde. prin faţa inferioară a plăcii ultimului planşeu. în calcule se consideră această temperatură. 8 din prezentul normativ. DIMENSIUNI DE CALCUL 6.. Pe verticală. în funcţie de temperaturile de calcul ale încăperilor adiacente. 1). inclusiv aria vitrată. Dacă nu există o temperatură predominantă. suprafeţele se delimitează prin axele geometrice ale plăcii planşeelor intermediare. 6. aria orizontală este delimitată exclusiv prin conturul interior al pereţilor exteriori (fig. precum şi de rezistenţele termice ale acestor elemente.1. la clădirile de locuit se consideră Ti=+20oC.4. Ariile tâmplăriei exterioare se determină pe baza dimensiunilor nominale ale golurilor corespunzătoare din pereţi (fig. A = Σ Aj = A1 + A2 + . planşeul de peste subsolul neîncălzit ş.2..5. precum şi prin faţa superioară a pardoselii primului nivel încălzit (fig. măsurat pe conturul interior al pereţilor de faţadă. Suprafeţele orizontale ale elementelor de construcţie exterioare (planşeul de la terasă sau de la pod. 2). de la acelaşi nivel : Σ Tij .. Temperaturile interioare ale încăperilor încălzite (Ti) Temperaturile interioare convenţionale de calcul ale încăperilor încălzite. este : A = H ⋅ Σ lj = H ⋅ P în care P este perimetrul clădirii. Suprafeţele verticale exterioare (pereţii) se delimitează pe orizontală prin axele geometrice ale pereţilor interiori structurali şi nestructurali. temperatura interioară convenţională de calcul se poate considera temperatura medie ponderată a tuturor încăperilor încălzite. Determinarea temperaturilor Tu ale spaţiilor şi încăperilor neîncălzite se face în conformitate cu prevederile cap. ale feţei interioare a pereţilor exteriori (fig. se delimitează prin axele geometrice ale pereţilor interiori structurali şi nestructurali şi prin conturul interior al pereţilor exteriori (fig.. Pe ansamblul clădirii. 6. Suprafeţele înclinate se calculează pe baza dimensiunilor din planul lor. dar există o temperatură predominantă.2. Tot pe bază de bilanţ termic se vor determina temperaturile T u din rosturile închise.3. 9 . 5. 1) . 1 şi 2). + An 6. Ca principiu general. 6.3. 3). de exempu. suprafeţele se delimitează prin axele geometrice ale elementelor de construcţie interioare şi prin feţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale.. a. podurile şi etajele tehnice. În calcule se va ţine seama în mod obligatoriu şi de viteza de ventilare a spaţiului neîncălzit. de ariile elementelor de construcţie care delimitează spaţiul neîncălzit...

.. 2: Vj = A j · H j Volumul clădirii .. şi alte spaţii comune. ..6. se include atât în lungimea punţilor orizontale.2. V = ΣVj = V1 + V2 + ……………Vn Volumul V include atât încăperile încălzite direct (cu elemente de încălzire). Volumul încăperilor se calculează pe baza ariilor orizontale determinate conform pct... precum şi balcoanele şi logiile. puţul liftului.. holuri de intrare. 6.7. 10 . lipsiţi de o termoizolaţie semnificativă. în consecinţă ele sunt delimitate.. chiar în situaţia în care ele sunt închise cu tâmplărie exterioară.6. Lungimile “ l ” ale punţilor termice liniare se stabilesc. şi a înălţimilor Hj considerate ca în fig.reprezintă volumul delimitat. cât şi încăperile încălzite indirect (fără elemente de încălzire). de conturul suprafeţelor respective . . În acest sens se consideră ca făcând parte din volumul clădirii: cămări. cu următoarele precizări : . 6. în lungimile “l ” ale punţilor termice create prin întreruperea stratului termoizolant (amplasat peste planşeu) în dreptul pereţilor interiori structurali şi nestructurali. la extremităţi.intersecţia punţilor orizontale cu cele verticale. pe contur.6. nu se includ lăţimile golurilor de uşi. vestibuluri. debarale.4.V .6. Nu se includ în volumul clădirii: camerele de pubele. de feţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale.. 6. casa scării. cât şi în lungimea punţilor verticale . în funcţie de lungimile reale pe care se prevăd detaliile respective.4 . 6.la planşeul de peste spaţii neîncălzite. în principiu.lungimile se măsoară în cadrul ariilor A determinate conform pct. Aria anvelopei clădirii se calculează ca suma tuturor ariilor elementelor de construcţie perimetrale ale clădirii prin care au loc transferuri termice. dar la care căldura pătrunde prin pereţii adiacenţi. verandele. ale căror arii totale se calculează conform pct.8.2.2. 6.

11 .

12 .

grosimea de calcul a stratului se va considera egală cu grosimea minimă admisă. La straturile la care grosimea finală. λ conductivitatea termică de calcul a materialului. 13 . după punerea în operă. DETERMINAREA REZISTENŢELOR ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE OPACE TERMICE SPECIFICE ALE 7. conform anexei A. Rezistenţele termice ale straturilor omogene se calculează cu 3 zecimale. este mai mică decât grosimea iniţială. în calcule se consideră grosimea finală (după tasare).7.1. Rezistenţa termică specifică a unui strat omogen Rezistenţa termică specifică a unui strat omogen al elementului de construcţie se determină cu relaţia: d Rs = -------[m2K/W] (1) λ în care: d grosimea de calcul a stratului . În cazurile în care abaterea negativă admisă la grosimea straturilor este semnificativă.

între colţul ieşind şi cel mai apropiat colţ intrând.3. 7. în locul conductivităţii termice λ se introduce valoarea conductivităţii echivalente λech.1.x) [W/(m2K)] (4) în care : x distanţa. χ coeficientul punctual de transfer termic.3.3. d grosimea stratului termoizolant [m] .2. 7. Conductivitatea termică echivalentă a straturilor cvasiomogene de tipul zidăriilor se poate calcula cu relaţia : Σ (λj . cap. în funcţie de direcţia şi sensul fluxului termic. să se înlocuiască materiale cu conductivităţi termice diferite cu un material având o conductivitate unică. n numărul de ancore metalice pe metru pătrat [m-2]. în metri. 14 . pe ambele suprafeţe ale elementului se consideră valori: αi = αe = 8 W/(m2K).6. măsurate în planul stratului (în elevaţie). 7. La straturile cvasiomogene alcătuite dintr-un strat termoizolant + ancore metalice de legătură.3. În spaţiile neîncălzite. conductivitatea termică echivalentă se poate determina cu relaţia : λech = λ + d • n • χ [W/(mK)] (3) în care : λ conductivitatea termică a materialului termoizolant [W/(mK)].2. La calculul câmpului de temperaturi pentru verificarea temperaturilor superficiale conform cap. valoarea coeficientului de transfer termic superficial interior αi . Stratul respectiv este denumit “strat cvasiomogen”.7. Într-un model geometric este admisibil ca. Rezistenţele termice superficiale 7.2. pe lungimea x. Rezistenţele termice superficiale (Rsi şi Rse) se consideră în calcule în conformitate cu tabelul II.2.2. se consideră : αi = 8 (1 . Aj ariile materialelor componente din cadrul stratului cvasiomogen. Rezistenţa termică a unui strat cvasiomogen se calculează cu relaţia (1). dar cel mult 0. prin care trec ancore din oţel inoxidabil de diametre reduse. care se determină pe baza unui calcul tridimensional al câmpului de temperaturi. Ca exemplu de straturi cvasiomogene se pot da zidăriile (alcătuite din cărămizi sau blocuri + mortar. pe suprafeţele verticale şi orizontale interioare ale încăperilor. în care.25 m.3. în colţurile interioare ieşinde (fig. la fluxul termic din interior spre exterior se consideră αi = 12 W/(m2K).2. echivalentă.2. 7. 10.1. dispuse uniform pe suprafaţa elementului de construcţie. 7. aferent unei ancore din oţel inoxidabil. precum şi straturile termoizolante din cadrul elementelor de construcţie tristrat.4. 7. în anumite condiţii. Aj) λ ech = --------------[W/(mK)] (2) Σ Aj în care: λj conductivităţile termice ale materialelor componente . conf. La determinarea rezistenţelor termice ale elementelor de construcţie interioare. indiferent de sensul fluxului termic. Rezistenţa termică a unui strat cvasiomogen 7. aferente colţului ieşind. 3). Între valoarea astfel determinată şi valoarea αi = 8 W/(m2K) se consideră o variaţie liniară.[W/K].

125 12 ----0.9) .03 0. netratate (cu un coeficient de emisie e = 0.suprafaţa exterioară netratată. Rezistenţele termice ale straturilor de aer 15 . sunt valabile şi pentru suprafeţele înclinate cu un unghi de cel mult 30o faţă de verticală.02 COEFICIENŢI DE TRANSFER TERMIC SUPERFICIAL [W/(m2K)] ŞI REZISTENŢE TERMICE SUPERFICIALE [m2K/W] TABELUL II Elemente de construcţie în contact cu: • exteriorul • pasaje deschise (ganguri) Elemente de construcţie în contact cu spaţii ventilate neîncălzite: • subsoluri şi pivniţe • poduri • balcoane şi logii închise • rosturi închise • alte încăperi neîncălzite αi/Rsi αe/Rse 8 ----0.167 12 ---0. Valoarea rezistenţei termice superficiale exterioare din tabelul II corespunde următoarelor condiţii: .3.08 0. Valorile rezistenţelor termice superficiale interioare din tabelul II sunt valabile pentru suprafeţele interioare obişnuite.3.125 24 ---0.5. Valorile din tabelul II aferente suprafeţelor verticale.084 m2K/W 7.3.084 Pentru condiţii de vară : αe = 12 W/(m2K).125 αe/Rse 24 -----0. iar cele aferente suprafeţelor orizontale sunt valabile şi pentru suprafeţele înclinate cu un unghi de cel mult 30o faţă de orizontală. 7.084 DIRECŢIA ŞI SENSUL FLUXULUI TERMIC αi/Rsi 8 ---0.06 0.167 *) 6 ---0.viteza vântului adiacent suprafeţei exterioare v = 4 m/s În studii. 7. . pentru alte viteze ale vântului se poate considera orientativ: v Rse [m/s] 1 2 3 4 5 7 10 [m2K/W] 0.042 *) 8 -----0.084 6 ----0.7.4. Rse = 0.3.9 .125 12 -----0.4.temperatura exterioară Te = 0 oC . valorile din tabel au fost determinate pentru o temperatură interioară evaluată la + 20 oC.042 *) 24 ---0.04 0.04 0. cu un coeficient de emisie e = 0.042 *) 8 ---0.05 0.

7.22 300 0.1.stratul de aer este mărginit de suprafeţe paralele şi perpendiculare pe direcţia fluxului termic.13 0.4.1.18 0.16 0. .13 0.16 0.23 OBSERVAŢIE: Pentru valori intermediare se interpolează liniar. se calculează cu relaţia : R = Rsi + ΣRs + ΣRa + Rse [m2K/W] (5) Relaţia (5) se utilizează şi pentru determinarea rezistenţei termice specifice în câmp curent.5. inclusiv din eventuale straturi de aer neventilat. În calculul unidirecţional.18 0.18 0. REZISTENŢELE TERMICE ALE STRATURILOR DE AER NEVENTILATE Ra [ m2K/W] TABELUL III Direcţia şi sensul fluxului termic Grosimea stratului de aer Vertical Orizontal (mm) ascendent descendent 0 0.13 10 0.5. se poate consulta anexa E.21 100 0. iar cele din coloanele "flux termic vertical" sunt valabile şi pentru fluxuri înclinate cu cel mult 30o faţă de orizontală. .4.15 0. specifică unidirecţională a unui element de construcţie alcătuit din unul sau mai multe straturi din materiale omogene.2.11 0. fără punţi termice. Pentru modul în care se pot considera în calculele termotehnice straturile de aer în care există un oarecare grad de ventilare al spaţiului de aer.4. deci o comunicare cu mediul exterior. şi nu mai mult de 0. pentru care se poate consulta anexa I.19 50 0.00 5 0.16 0.17 0.stratul de aer are grosimea (pe direcţia fluxului termic) de cel mult 10% din oricare din celelalte două dimensiuni.5.17 25 0.3 m. a elementelor de construcţie neomogene (cu punţi termice). suprafeţele izoterme se consideră că sunt paralele cu suprafaţa elementului de construcţie. Rezistenţa termică specifică unidirecţională 7. cu excepţia geamurilor.11 0.15 0.nu are loc nici un schimb de aer. Valorile din tabel. dispuse perpendicular pe direcţia fluxului termic.11 7 0. cu un coeficient de emisie ridicat (e > 0. 7.00 0. Valorile din tabelul III sunt valabile pentru toate elementele de construcţie. 7. 7. 16 . 7. Rezistenţele termice ale straturilor de aer neventilate (R a) se iau din tabelul III.18 0.16 0.4. atât cu mediul interior. netratate. din coloana “flux termic orizontal” sunt valabile şi pentru fluxuri termice înclinate cu cel mult 30o faţă de verticală. în funcţie de direcţia şi sensul fluxului termic şi de grosimea stratului de aer.3.4.4..7. toate suprafeţele fiind suprafeţe obişnuite. Valorile din tabel sunt valabile în următoarele condiţii: .15 15 0. cât şi cu cel exterior.00 0. Rezistenţa termică.16 0.8).

respectiv în zona cu alcătuirea predominantă. R [W/(m2K)] (8) în care r reprezintă coeficientul de reducere a rezistenţei termice unidirecţionale : 1 r = ------------------------------------R .1. din cadrul suprafeţei A. bidimensională. ele pot fi rotunjite la 3 cifre semnificative (2 zecimale). Punţile termice punctuale rezultate la intersecţia unor punţi termice liniare. Coeficienţii specifici liniari (ψ) şi punctuali (χ) de transfer termic aduc o corecţie a calcului unidirecţional. 7. cât şi de comportarea reală. 17 .3.5.5. de regulă. lungimea punţilor liniare de acelaşi fel. Coeficientul de transfer termic unidirecţional se determină cu relaţia : 1 U = -----[W/(m2K)] R (6) 7. l) + Σχ ] 1 + ----------------------------A [-] (9) 7.6. Rezistenţa termică specifică corectată se determină la elementele de construcţie cu alcătuire neomogenă.6.6. La elementele de construcţie cu straturi de grosime variabilă(de ex. 7. Rezistenţa termică specifică corectată R‘ şi respectiv coeficientul de transfer termic corectat U' se calculează cu relaţia generală : 1 1 Σ(ψ .5.= -----.+ -----------. La elementele de construcţie cu permeabilitate la aer ridicată. pentru o mai mare exactitate se recomandă utilizarea prevederilor din anexa F.2. 7.+ --------R' R A A în care : R l [W/(m2K)] (7) rezistenţa termică specifică unidirecţională aferentă ariei A.5. a fluxului termic. În cazul în care conductivitatea termică a stratului cu grosime variabilă este redusă. Rezistenţa termică specifică corectată 7. l)Σ χ U' = -----. 7.4.3. Rezistenţa termică specifică corectată se mai poate exprima prin relaţia : R’ = r . Dacă valorile R şi U reprezintă rezultate finale ale calculelor termotehnice. rezistenţele termice se pot determina pe baza grosimilor medii ale acestor straturi. aferente suprafeţelor care se calculează . respectiv tridimensională.6.2. [ Σ(ψ . Coeficienţii ψ şi χ nu diferă în funcţie de zonele climatice.7.5. în zonele de neomogenitate a elementelor de construcţie. determinarea rezistenţei termice specifice unidirecţionale se va putea lua în consideraţie prevederile STAS 6472/7. ţinând seama atât de prezenţa punţilor termice constructive. se neglijează în calcule. ea ţine seama de influenţa punţilor termice asupra valorii rezistenţei termice specifice determinate pe baza unui calcul unidirecţional în câmp curent. La planşeele de la terase). ei se determină pe baza calculului numeric automat al câmpurilor de temperaturi.

7.6.. de exemplu o încăpere de colţ. 7. 18 .10 din [1]. în această situaţie în relaţia (10) în loc de U' j se introduce coeficientul de transfer termic unidirecţional Uj . 7.. cu relaţiile (7). 7. 7...2.1. valorile R' şi U' pot fi rotunjite la trei cifre semnificative (2 zecimale). Rezistenţa termică specifică medie 7. U'j) în care : U'j coeficienţii de transfer termic corectat [W/(m2K)] aferenţi suprafeţelor Aj . • pe baza relaţiilor de calcul din anexa F. 73 se dau coeficienţii ψ şi χ pentru o serie de detalii curent utilizate.= --------------[ m2K/W] (10) U'm Σ (Aj .6. Rezistenţa termică specifică medie a unui element de construcţie se calculează cu relaţia : 1 ΣAj R'm = ----. În cazul rezistenţei termice medii pe un nivel sau pe ansamblul clădirii. valorile A j şi U'j sunt aferente diferitelor încăperi j.7 După finalizarea calculelor termotehnice. (8) şi (9).. în care valorile A şi l.3. în cazul în care pantele se realizează din materiale cu conductivităţi termice scăzute. semnul ( . 7. poate fi determinată cu metoda aproximativă din anexa H. Rezistenţele termice medii R'm se pot calcula : • pentru o încăpere având mai multe suprafeţe pentru un acelaşi element de construcţie. În anexa G se prezintă o clasificare a punţilor termice liniare şi punctuale precum şi o clasificare a tipurilor de coeficienţi liniari de transfer termic ψ.) are o frecvenţă mai redusă şi semnifică o mărire a valorii R' faţă de valoarea R.6. obţinându-se rezistenţa termică specifică medie Rm = 1/Um. Relaţia (10) este valabilă şi pentru determinarea rezistenţelor termice specifice medii ale unor elemente de construcţie alcătuite din două sau din mai multe zone cu alcătuire omogenă.. Pentru calcule la faze preliminare de proiectare.7. ei se pot determina pe baza indicaţiilor din anexa J. 7.7. 7. precum şi numărul de punţi termice punctuale sunt cele corespunzătoare unui nivel sau unei clădiri în întregime. Semnul ( + ) reprezintă o reducere a rezistenţei termice corectate R' faţă de rezistenţa termică unidirecţională R. • pentru ansamblul unei clădiri. Coeficienţii liniari de transfer termic aferenţi pereţilor exteriori din zona de intersecţie cu placa pe sol se iau din tabelele 1.5. rezistenţa termică medie pe ansamblul terasei se poate determina : • pe baza grosimii medii a betonului de pantă.7. în cazul în care betonul utilizat nu are caracteristici termoizolante . Valorile R'm şi U'm pe ansamblul unui nivel sau al unei clădiri se pot determina şi direct.4. În tabelele 1 . cu straturi în pantă. La planşeele de terasă.4.6. • pentru un nivel al clădirii. rezistenţa termică specifică corectată a elementelor de construcţie neomogene..6. 7.7.. Coeficienţii ψ şi χ au valori pozitive sau negative şi ei se introduc în relaţiile (7) şi (9) cu semnele lor algebrice.În cazurile în care aceste coeficienţi nu pot fi extraşi din tabele.

34 • V • Σ n (14) τj [W/(m3K)] (13) 19 . 7.7. Fluxul termic (Φ) aferent unui element de construcţie se calculează cu relaţia generală : Φ = Lj . 7. se calculează cu relaţia generală : Σ (Lj • τj) G = --------------. la un nivel sau la ansamblul clădirii.34 • V •Σ ( n • Tj ) Tu = -------------------------------------------.8. aferent unei clădiri în ansamblu. se face un calcul de bilanţ termic.8.8. Coeficientul global de izolare termică (G). utilizându-se relaţia generală : Σ ( Tj •Lj ) + 0. Pentru determinarea temperaturii convenţionale de calcul dintr-un spaţiu neîncălzit.3. DETERMINAREA TEMPERATURILOR DINTR-UN SPAŢIU NEÎNCĂLZIT. Pentru ansamblul mai multor elemente de construcţie. aferent unui element de construcţie se calculează cu relaţia generală : Aj Lj = Aj .8. 8. în locul valorii ∆T = Ti . conform cap.1. corespunzătoare suprafeţei j. În cazul elementelor de construcţie care separa spaţiul interior încălzit de un spaţiu neîncălzit. ∆T [W] (12) în care indicele j are aceeaşi semnificaţie ca la pct 7.34 •n V în care: factorul de corecţie a temperaturii exterioare. aferent suprafeţei j a elementului de construcţie sau încăperii j.1. Rezistenţa termică specifică medie a mai multor sau a tuturor elementelor de construcţie aferente unei încăperi.Tu) în care Tu reprezintă temperatura din spaţiul neîncălzit. respectiv numărul mediu al schimburilor de aer pe oră aferent tuturor încăperilor încălzite şi neîncălzite din cadrul volumului interior [h-1].8. U'j = -----[W/K] (11) R'j în care indicele j se poate referi la o suprafaţă a elementului de construcţie.[oC] Σ Lj + 0. Relaţia (10) astfel modificată este valabilă la calculul rezistenţei termice medii a unui singur element de construcţie care separă mediul interior de două sau mai multe medii exterioare. unui nivel sau întregii clădiri. 7. Calcului coeficientului global de izolare termică este tratat în detaliu în normativele [1] şi [2] 8. valorile Φ se pot însuma. n viteza de ventilare naturală a spaţiului interior al clădirii.1.Te se utilizează diferenţa de temperatură (T i . Coeficientul de cuplaj termic (L). 8. Alte caracteristici termotehnice 7. în care τj este factorul de corecţie a temperaturii exterioare. se calculează cu relaţia (10) în care la numitor termenul Σ(Aj · U’j) se înlocuieşte cu termenul Σ(Aj · U’j ·τj). determinată pe baza unui calcul de bilanţ termic.+ 0.7.5. la o încăpere.2. valorile L se pot însuma. V volumul interior al clădirii [m3]. având temperaturi Te şi Tu diferite. Pentru ansamblul mai multor elemente de construcţie.

vestibuluri.a. dar cu uşi sau ferestre obişnuite Între spaţiul neîncălzit ( u ) şi exterior ( e ) Elemente de construcţie făra goluri sau orificii de ventilare Elemente de construcţie cu goluri închise. luminatoare ş.4. DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE ALE SUPRAFEŢELOR VITRATE 20 . debarale. ferestre. 8.0 10. dar cu mici orificii de ventilare Elemente de construcţie cu etanşeitate redusă Elemente de construcţie evident neetanşe n ( h -1 ) 0 0. ş. etc. 8. fie pe baza unui calcul de bilanţ termic. • temperaturile Tj se introduc în relaţia de calcul cu valorile lor algebrice.în care : Lj Tj V n coeficienţii de cuplaj termic aferenţi tuturor elementelor de construcţie orizontale şi verticale care delimiteza spaţiul neîncălzit de mediile adiacente : aer exterior sau încăperi încălzite [W/K].) . uşi sau ferestre Ca la 1). în funcţie de destinaţia acesteia (de exemplu cerinţe mai mari de ventilare la cămările de alimente de la locuinţe. precum şi între spaţiul neîncălzit şi mediul exterior. • dacă încăperea neîncălzită este prevăzută cu uşi. se fac următoarele precizări : • la determinarea valorilor Lj aferente elementelor de construcţie interioare se pot utiliza rezistenţele termice specifice unidirecţionale ( R). Temperaturile în subsolurile neîncălzite se determină în conformitate cu prevederile din [1]. dar cu uşi sau ferestre etanşe Ca la 1).2.a. degajamente ş. • spaţii de dimensiuni mai mari.a. în relaţia de calcul se introduc şi aceste elemente de construcţie. Valorile n se vor stabili şi în funcţie de necesităţile de aerisire a încăperii neîncălzite. Pentru numărul de schimburi de aer pe oră între spaţiul neîncălzit şi spaţiul încălzit.2 0.5. garaje. 1 2 3 4 5 6 7 8 Tipul de etanşare la aer Între spaţiul neîncălzit ( u ) şi încălzit ( i ) Pereţi şi planşee fără goluri. • rosturi închise . RATA SCHIMBURILOR CONVENŢIONALE DE AER TABELUL IV Nr. viteza de ventilare naturală a spaţiului neîncălzit. temperaturile convenţionale de calcul ale mediilor adiacente : Te sau Ti [oC]. precum şi în funcţie de gradul de etanşeitate a elementelor de construcţie perimetrale. Viteza de ventilare a spaţiului neîncălzit. windfanguri neîncălzite. volumul interior al spaţiului neîncălzit [m3]. se stabileşte în funcţie de existenţa uşilor şi a ferestrelor. fie cu relaţia (14) prin încercări succesive. respectiv rata schimburilor convenţionale de aer. Pentru utilizarea corectă a relaţiei (14).. se pot utiliza valorile orientative din tabelul IV.c rt.3.) . rezolvând un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute. În situaţia în care două spaţii neîncălzite sunt adiacente.0 8. dar fără orificii de ventilare Ca la 5). • poduri sau etaje tehnice neîncălzite.). 9.0 5.5 1. temperaturile Tu se pot determina. Spaţiile neîncălzite pentru care se face calculul cu relaţia (14) pot fi : • încăperi interioare de dimensiuni reduse şi înconjurate în mare parte de încăperi încălzite (cămări. interioare sau adiacente clădirii (casa scării neîncălzită.5 0 0. de existenţa unor eventuale goluri sau orificii de ventilare. 8. respectiv numărul de schimburi de aer [h-1].

9. Nu se recomandă utilizarea tâmplăriilor din aluminiu la care nu se realizează ruperea punţilor termice pe o adâncime de cel puţin 12 mm. de alcătuirea şi de grosimea acestora şi de valorile Rsi şi Rse corespunzătoare poziţiei uşilor. rezistenţele termice specifice vor fi determinate prin încercări de către un institut de specialitate.cu o foaie de geam simplu R’ = 0.28 m2K/W 9. produse de firme din ţară sau produse în ţară pe baza unor licenţe străine.6.7.17 m2K/W .4. 9.cu un geam termoizolant R’ = 0. a luminatoarelor şi a pereţilor exteriori vitraţi se consideră conform tabelului V . rezistenţele termice ale tuturor tipurilor de tâmplării se pot determina pe baza prevederilor din anexa I.2. Pentru uşile interioare. 9. în funcţie de materialele utilizate la tocuri şi foi. Calculele se vor efectua pe baza indicaţiilor din anexa I .5. Rezistenţa termică a tâmplăriei exterioare (ferestre şi uşi vitrate) din lemn. 21 . nu vor fi utilizate decât după atestarea caracteristicilor lor termotehnice de către un institut de specialitate. Pentru calcule în fazele preliminare de proiectare. Tâmplăriile exterioare cu tocuri şi cercevele din mase plastice sau din aluminiu. 9. 9. Pentru tâmplăriile metalice simple.1. sau importate.3. opace sau vitrate. necuprinse în tabelul V. realizate din profile din oţel se vor considera următoarele rezistenţe termice : .9. rezistenţele termice pot fi determinate prin calcul. Pentru alte tipuri de elemente de construcţie vitrate.

30 0.39 0.cuplată. montat dublu .pereţi dubli . cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţă de 8. DETERMINAREA TEMPERATURILOR PE SUPRAFAŢA INTERIOARĂ A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE 10. Valorile din tabele sunt valabile pentru zona II climatică şi pentru o temperatură interioară Ti = +20o C.simplă.pereţi simpli ..REZISTENŢE TERMICE SPECIFICE PENTRU ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE VITRATE TABELUL V ELEMENTUL DE CONSTRUCŢIE VITRAT TAMPLĂRIE EXTERIOARĂ DIN LEMN .18 0.triplă.-------------[oC] (15) αi ..51 0.cuplată..33 0. temperaturile superficiale minime Tsi min se dau în tabelele1 .4 cm .. Calculul câmpurilor de temperaturi se face pe baza precizărilor din anexa J . de temperaturi. bidimensional.. Pentru cazurile şi detaliile curente.2.triplă.plăci presate din sticlă.Tu).55 0.geam profilit tip U.18 0.19 0.57 0.22 0.simplă.29 0. cu o foaie de geam .12cm .Te . de 80 mm grosime .duble PEREŢI EXTERIORI VITRAŢI . se introduce diferenţa de temperatură (T i .27 0..12 cm .plăci PAS.1. R La elementele de construcţie adiacente spaţiilor neîncălzite în locul valorii ∆T = Ti .42 0...geam profilit tip U. cu două foi de geam la distanţă de 8. tip S (Nevada) : .carămizi presate din sticlă cu goluri. cu trei foi de geam .73.18 10.geam profilit tubular .4cm .dublă. cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţă de 2.dublă.4 cm . În mod curent. cu două foi de geam la distanţă de 2.69 0.vitrine cu rame metalice..31 0..3 cm ..cu un geam termoizolant . cu un geam termoizolant . cu o foaie de geam şi un geam termoizolant la distanţă de 2.cu două foi de geam la distanţa de 1. cu o foaie de geam R' m2K/W 0. pentru determinarea temperaturilor minime Tsi min este suficient a se face calculul câmpului plan. montate simplu .simplă. 10. în relaţia de calcul (15). În zona punţilor termice.43 0. cu două foi de geam şi un geam termoizolant LUMINATOARE .simplă..3.din plăci PAS . 22 .4cm .31 0.. temperaturile T si se determină printr-un calcul automat al câmpului de temperaturi. cu două foi de geam la distanţă de 2.simple ..34 0. Temperatura pe suprafaţa interioară a elementelor de construcţie fără punţi termice (sau în câmpul curent al elementelor de construcţie cu punţi termice) se determină cu relaţia : ∆T Tsi = Ti . 10.cu o foaie de geam .44 0..17 0.27 0.18 0. montat simplu .

T ’e T ’si min = T ’i ----------. aferentă.----------[oC] (18) αi .Tsi m Rsi ζm = ----------------. temperatura minimă se poate determina numai pe baza unui calcul automat al câmpului spaţial.Tsi min)[oC] (16) Ti .Te = 35 K 10.3 Ti [oC] (17) în care : Tsi min temperatura superficială minimă. temperatura minima (T’si min ) se poate determina cu relaţia : T ’i .3 Tsi min . Temperatura superficială medie. tridimensional. folosind relaţia : Ti . 11.5.6. determinată pe baza câmpului plan de temperaturi. se poate face o reprezentare grafică a variaţiei temperaturilor T si. fie unei încăperi. 10. Pe baza temperaturii superficiale minime T si min.4. cu relaţia : ζmax = Ti .1. 7. se poate calcula valoarea maximă a raportului ecartului de temperatură superficială. 10. La elementele de construcţie adiacente spaţiilor neîncălzite. La colţurile ieşinde de la intersecţia a doi pereţi exteriori cu un planşeu (la tavan sau la pardoseală). (20). de temperaturi.Tsi min -------------∆T [-] (19) Pe baza temperaturii superfciale medii T si m . (19).Tu).7. se poate determina valoarea medie a raportului ecartului de temperatură superficială. se poate determina cu relaţia: ∆T Tsi m = Ti . În cazul în care nu se face un astfel de calcul. determinată conform cap. Prin efectuarea unui calcul numeric automat al câmpului plan de temperaturi (2D) conform indicaţiilor din anexa J.Pentru alte condiţii de temperatură (T’e şi T’i ).15 0C Ti . se introduce diferenţa de temperatură (T i .8. după necesităţi.( Ti . aferentă unui element de construcţie.0. R’ în care : R’ rezistenţa termică specifică corectată. Se are în vedere verificarea comportării elementelor de construcţie la difuzia vaporilor de apă. în locul valorii ∆T din relaţiile (18). se poate considera valoarea : Tsi colţ = 1. COMPORTAREA ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE LA DIFUZIA VAPORILOR DE APĂ 11.T e în care : Ti = + 20 0C Te = . 23 . 10. fie ansamblului clădirii.= -------∆T R' [-] (20) 10.

respectiv exterioară . şi planul n. Coeficienţii de asimilare s se iau din anexa A.planşeele de peste ultimul nivel încălzit. STABILITATEA TERMICĂ A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE 12. Pentru materiale necuprinse în anexa A. Dj) 24 . pe baza relaţiei (15) . R • într-un plan n din interiorul elementului de construcţie. coeficientul de asimilare termică se calculează cu relaţia : s = 8.partea opacă a pereţilor exteriori supraterani ai încăperilor încălzite.K)] conform anexei A.2.relaţia (23). Temperaturile din interiorul elementelor de construcţie neomogene se pot determina printrun calcul numeric automat al câmpului bidimensional de temperaturi. În cazul elementelor de construcţie neomogene. indicele inerţiei termice se calculează cu relaţia : Σ (Aj .1.3.relaţia (22). Pe baza temperaturilor astfel determinate. Indicele inerţiei termice D a unui element de construcţie plan.( Rsi + ΣRsj ) [oC] (22) R sau ∆T Tn = Te + -------.( Rse + ΣRsj ) [oC] (23) R în care : ΣRsj suma rezistenţelor termice ale straturilor amplasate între suprafaţa interioară . pentru perioada oscilaţiilor densităţii fluxului termic de 24 ore.5 ⋅ 10-3⋅√λ ⋅ c ⋅ ρ [W/(m2K)] (25) în care : c capacitatea calorică masică la presiune constantă [J/(kg. .-------.5.3. Calculele se fac în ipoteza că elementul de construcţie este alcătuit din straturi omogene perpendiculare pe fluxul termic. cu una din relaţiile : ∆T Tn = Ti . 12. alcătuit din mai multe straturi dispuse perpendicular pe fluxul termic. În această ipoteză se pot determina următoarele temperaturi : • pe suprafaţa interioară a elementului de construcţie.4. se pot reprezenta grafic curbele izoterme din interiorul elementelor de construcţie. ρ densitatea aparentă a materialului [kg/m3]. 12. 11.11. se calculează cu relaţia : D = ΣRs . Se are în vedere determinarea stabilităţii termice a elementelor de construcţie perimetrale ale clădirilor. de sub terase şi poduri. Elementele de construcţie care se verifică la exigenţa de stabilitate termică sunt următoarele: . 12. s) [-] (24) în care : s coeficientul de asimilare termică.2. 12. 12. • pe suprafaţa exterioară a elementului de construcţie : ∆T Tse = Te + ------------[oC] (21) αe .

Pentru încăperile clădirilor de producţie cu degajări importante de căldură.degajările de căldură depăşesc cu cel putin 50 % necesarul de căldură de calcul . 13.D = ---------------[-] Σ Aj în care : Aj ariile zonelor distincte de pe suprafaţa elementului de construcţie [m 2]. La elementele de construcţie care separă încăperea considerată de un spaţiu mai puţin încălzit. Rezistenţa termică. având valori conform [3]. dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii : .suprafaţa interioară a elementului de construcţie este supusă unui flux radiant permanent sau este spălată de aer uscat şi cald. calculate pentru fiecare încăpere în parte. valorile normate T i şi ∆Ti max . Pentru destinaţii şi funcţiuni specifice. Rezistenţele termice specifice ale elementelor de construcţie vitrate trebuie să fie mai mari decât valorile R’nec din tabelul VII. admisă între temperatura interioară şi temperatura medie a suprafeţei interioare ∆Ti max = Ti . în care Tu reprezintă temperatura în spaţiul neîncălzit. 13. 25 .3.Tsim Valorile ∆Ti max se dau în tabelul VI. La elementele de construcţie ale încăperilor în care staţionarea oamenilor este de scurtă durată (de exemplu casa scării.) valorile ∆Ti max din tabelul VI se măresc cu 1 K. pot şi trebuie să fie stabilite de proiectant. Dj indicii inerţiei termice corespunzători zonelor cu arii Aj. spre încăperile neîncălzite sau mai puţin încălzite. în relaţia (27) se introduce diferenţa dintre cele două temperaturi interioare convenţionale de calcul. în loc de valoarea ∆T. Rezistenţele termice specifice corectate R’ ale tuturor elementelor de construcţie ale clădirilor. holurile de intrare în clădirile de locuit. determinată pe baza unui calcul de bilanţ termic.6. 13. Condiţia (28) se aplică şi la elementele de construcţie adiacente rosturilor închise. izolate faţă de mediul exterior.2. ş. 13. REZISTENŢE TERMICE NORMATE (26) 13. în relaţia (27) se introduce diferenţa de temperatură (T i .1. se calculează cu relaţia : R'nec ∆T = -------------αi • ∆Ti max [m2K/W] (27) în care : ∆Ti max diferenţa maximă de temperatură. .a. necesară din considerente igienico-sanitare.densitatea fluxului termic degajat este de cel putin 23 W/m2 de element de construcţie . în loc de valoarea ∆T = Ti . chiar dacă ele diferă de valorile Ti din [3] şi de valorile ∆Ti max din tabelul VI.4. în funcţie de destinaţia clădirii şi de tipul elementului de construcţie. 13. trebuie să fie mai mari decât rezistenţele termice necesare : R' ≥ R'nec [m2K/W] (28) 13. . valoarea ∆Ti max nu se normează. La elementele de construcţie care separă încăperea considerată de un spaţiu neîncălzit.7. 13. precum şi la clădirile încălzite cu sobe. Relaţia (27) nu se aplică la suprafeţele vitrate.Tu).5. la verificarea termotehnică a elementelor de construcţie interioare.Te .

0 3.cu excepţia suprafeţelor vitrate .8. policlinici.0 3. internate Spitale. Pentru elementele de constructie uşoare .0 2.culturale. Creşe.60 m2K/W 13.8 • ∆Tr 3.5 0. a.0 4.50 m2K/W 2 pentru 50 kg/m R’nec = 2.θr 26 .0 ∆T r 4. a fiecărui element de construcţie. Trebuie să fie îndeplinită condiţia : R’m ≥ R’min [m2K/W] VALORI NORMATE ∆Ti max TABELUL VI Grupa clădirii I Destinaţia clădirii • • • • • • • IV • Clădiri de locuit. În scopul reducerii consumului de energie în exploatare. cu regim normal de umiditate Clădiri sociale cu regim ridicat de umiditate Clădiri de producţie cu regim normal de umiditate Clădiri de producţie cu regim ridicat de umiditate *) ϕi (%) 60 50 Pereţi 4. medie pe clădire.a.9.5 ∆Ti max [K] Tavane Pardoseli 3. prin rezistenţe termice specifice sporite : pentru 20 kg/m2 R’nec = 2. ş.5 (29) II III 60 ≤75 6.5 *) ∆Tr = Ti .sunt valabile valorile R’nec de mai jos. rezistenţa termică corectată. ş.13. cămine.80 m2K/W 2 pentru 150 kg/m R’nec = 1. prin care se urmăreşte a se compensa inerţia (exprimată prin greutate) redusă. grădinţe Şcoli.5 2.00 m2K/W pentru 100 kg/m2 R’nec = 1. licee. Alte clădiri social . poate fi comparată cu rezistenţele termice minime prescrise de actele normative în vigoare.

chiar dacă ele diferă de valorile ϕi din tabelul VI.1.26 R'nec [m2K/W] Luminatoare 0.4. variaţia pe verticală a temperaturii aerului şi asimetria temperaturii radiante. atât în câmp curent. precum şi indicatorii specifici disconfortului local : temperatura suprafeţei pardoselii. în funcţie de temperatura interioară convenţională de calcul Ti şi de umiditatea relativă a aerului interior ϕi . în procente.32 0.2.29 0.3. 27 .29 0. această valoare a temperaturii este temperatura punctului de rouă θr .23 OBSERVAŢII: 1) La casa scării şi la alte spaţii de circulaţie.26 m2K/W 2) La vitrine se admite R'nec = 0.22 m2K/W 14. Mai exact. cu relaţia : ps • ϕi pvi = ----------[Pa] (31) 100 în care : ps presiunea de saturaţie corespunzătoare temperaturii aerului interior. Pentru destinaţii şi funcţiuni specifice. în conformitate cu [10]. conform anexei C . temperatura punctului de rouă se calculează astfel: • se determină presiunea parţială a vaporilor de apă la interior.32 0. Temperaturile de pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie.29 0. TEMPERATURI SUPERFICIALE NORMATE 14. se admite R'nec = 0.REZISTENŢE TERMICE SPECIFICE NECESARE PENTRU ELEMENTELE DE CONSTRUCŢIE VITRATE TABELUL VII Grupa clădirii I II III IV Tâmplăria exterioară 0. Temperatura punctului de rouă se poate determina din anexa B. calculată cu relaţia (31). indiferent de grupa clădirii. 14. ϕi umiditatea relativă a aerului umed interior. aproximativ. 14. Pentru alte valori Ti şi ϕi decât cele din anexa B.în pascali. devine presiune de saturaţie. considerată conform tabelului VI. trebuie să fie mai mari decât temperatura punctului de rouă θr : Tsi ( Tsi min .39 0.23 Pereţi exteriori vitraţi 0.26 0.32 0. Cu ajutorul temperaturilor superficiale medii determinate cu relaţia (18) se pot calcula şi verifica indicii globali de confort termic PMV şi PPD. valorile ϕi pot şi trebuie să fie stabilite de proiectant. cât şi în dreptul tuturor punţilor termice. temperatura punctului de rouă poate fi determinată. Tsi colţ ) ≥ θr [oC] (30) 14.26 0. prin interpolare liniară. • din anexa C se determină temperatura pentru care presiunea parţială a vaporilor de apă.

ANEXE 28 .

29 .

30 .

31 .

32 .

33 .

34 .

35 .

36 .

15 m2K/W. corespunzătoare. pentru rezistenţa termică superficială Rse se adoptă o valoare egală cu rezistenţa termică superficială Rsi.15 m2K/W. În această situaţie. stratul de aer se poate considera în calcule ca un strat de aer neventilat. Strat de aer slab ventilat În această categorie intră straturile de aer care au legatură cu mediul exterior prin intermediul unor găuri având următoarele dimensiuni : • pentru straturi verticale între 500 si 1500 mm2/metru liniar • pentru straturi orizontale între 500 si 1500 mm2/metru pătrat Trebuie să se respecte deasemenea condiţia ca găurile să nu fie dispuse astfel încât să favorizeze un curent de aer prin stratul de aer considerat.500 mm2/metru liniar • pentru straturi orizontale max. care se consideră în calcule. se limitează la valoarea de 0. Dacă rezistenţa termică a straturilor amplasate între stratul de aer şi mediul exterior depăşeşte 0.ANEXA E CONSIDERAREA ÎN CALCULE A STRATURILOR DE AER VENTILATE Prezenta anexă utilizează prevederi din EN ISO 6946 [14]. În aceste condiţii. cât şi fără cel al straturilor amplasate între stratul de aer şi mediul exterior. Strat de aer bine ventilat Din această categorie fac parte straturile de aer care au legatură cu mediul exterior prin intermediul unor găuri care depăşesc : • pentru straturi verticale 1500 mm2/metru liniar • pentru straturi orizontale 1500 mm2/metru pătrat În aceste condiţii rezistenţa termică se calculează atât fără aportul stratului de aer. În aceste condiţii. rezistenţa termică a stratului de aer slab ventilat se consideră în calcule cu jumătate din valorile prevăzute în tabelul III. rezistenţa termică a acestor straturi. 2. 1. • găurile prevăzute să fie astfel dispuse încât să nu se poată naşte un curent de aer prin stratul de aer considerat. 37 .500 mm2/metru pătrat Trebuie să se respecte de asemenea următoarele condiţii : • între stratul de aer şi mediul exterior să nu existe nici un strat termoizolant . Strat de aer foarte slab ventilat În această categorie intră straturile de aer care au legătură cu mediul exterior prin intermediul unor găuri de dimensiuni reduse şi anume : • pentru straturi verticale max. 3.

ANEXA F DETERMINAREA REZISŢENŢEI TERMICE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE AVÂND STRATURI DE GROSIME VARIABILĂ Prezenta anexă utilizează prevederi din EN ISO 6946 [14]. corespunzători celor 3 tipuri de suprafeţe. Coeficienţii de transfer termic U. Calcul se conduce astfel : 1) Se calculează Ro ca o rezistenţă termică totală a tuturor straturilor.[ 1 . Aj ) U = -------------------Σ Aj [W/(m2K)] 5) Se calculează rezistenţa termică specifică pentru ansamblul elementului de construcţie cu relaţia: 1 R = ------[ m2K/W] 38 .) . 2) Suprafeţe triunghiulare cu vârful mai înalt.= -----. Prezenta anexă se referă la elementele de construcţie în alcătuirea cărora intră un strat de grosime variabilă. rezistenţa termică specifică medie pe ansamblul elementului de construcţie. 4) Se calculează coeficientul de transfer termic total. 3) Se calculează valorile Uj aferente fiecărei arii Aj.ln ( ----------------. Ro rezistenţa termică a celorlalte straturi. este în funcţie de rezistenţele termice aferente acestor zone.1 ] R d1 d1 λ Ro 1 2λ λRo d1 + λRo U = ----. F1).[ ------------. cu relaţia : Σ ( Uj . cu excepţia stratului de grosime variabilă.= -----.) R d1 λ • Ro 1 2λ d1 + λRo d1 + λRo U = ----. În această situaţie rezistenţa termică este diferită de la zonă la zonă. d1 grosimea maximă a straturilor cu grosime variabilă .3026 log x). F1. se calculează cu relaţiile : 1 λ d1 + λ Ro U = -----. de asemenea.) ] R d1 d1 λRo în care : λ [W/(m2K)] [W/(m2K)] [W/(m2K)] conductivitatea termică de calcul a stratului cu grosime variabilă (având grosimea egală cu zero la o margine) . 3) Suprafeţe triunghiulare cu vârful mai puţin înalt.ln ( -----------. de exemplu planşeul terasă (fig. Se definesc 3 tipuri de zone (fig. Relaţiile de calcul de mai jos sunt valabile în cazurile în care pantele nu depăşesc 5 %. ca exemplul din fig. 2) Se subîmparte aria totală în arii de tipurile 1). 2) şi 3). inclusiv ambele rezistenţe termice superficiale (Rsi şi Rse) . ln logaritmi naturali (ln x = 2.= ----.ln ( -------------. F2) : 1) Suprafeţe dreptunghiulare.------------.

2) În situaţia în care straturile cu grosime constantă conţin punţi termice. în relaţiile de calcul se introduce rezistenţa termică specifică corectată R'o . Cu un grad mai mic de exactitate.U Observaţii 1) Relaţiile din această anexă permit să se determine. relaţiile din această anexă permit a se calcula şi rezistenţele termice corespunzătoare unor încăperi sau unui ansamblu de două sau mai multe încăperi. cu un grad sporit de exactitate. 39 . rezistenţa termică aferentă întregului element de construcţie. în loc de rezistenţa termică unidirecţională Ro .

ANEXA G 40 .

3. Puntea termică reprezintă o zonă a anvelopei unei clădiri. • punţi termice geometrice. realizate prin incluziuni locale din materiale având o conductivitate diferită. În figura G2 se prezintă câteva tipuri caracteristice de coeficienţi liniari de transfer termic. • se modifică alura suprafeţelor izoterme şi a liniilor de flux termic. • punţi termice mixte. 2. Din punctul de vedere al alcătuirii lor. de exemplu la un gol de fereastră amplasat lângă o intersecţie de pereţi. c) doi coeficienţi inegali. în care fluxul termic . punţile termice se clasifică ( fig. b) doi coeficienţi simetrici (la detaliile cu un ax de simetrie). d) coeficienţi care cumulează efectul a două sau a mai multor punţi termice. ). acestea din urmă au consecinţe în următoarele direcţii : • se modifică cuantumul fluxului termic. de exemplu la unele colţuri şi la secţiunile verticale. e) coeficienţi aferenţi la două spaţii din exteriorul elementului de construcţie. G1 ) în : • punţi termice cu incluziuni liniare şi • punţi termice cu incluziuni punctuale Punţile termice punctuale pot fi independente (agrafe sau ploturi de legătură) sau provenind din intersecţia unor punţi termice liniare. 5. Punţile termice constructive se pot clasifică în : • punţi termice totale şi • punţi termice parţiale 4. realizate ca urmare a unor forme geometrice specifice ( colţuri.altfel unidirecţional . precum şi la cele dintre pereţi şi planşee ( fig. În comparaţie cu elementele de construcţie fără punţi termice. cu materiale având o conductivitate diferită. Din punctul de vedere al lungimii lor. punţile termice se clasifică astfel : • punţi termice constructive. G1 ). • se modifică temperaturile superficiale interioare.a. ş.CLASIFICAREA PUNŢILOR TERMICE ŞI A COEFICIENŢILOR DE TRANSFER TERMIC 1. 41 . schimbări ale grosimilor. • o schimbare a grosimii elementului de construcţie şi/sau • o diferenţă între ariile suprafeţelor interioare şi exterioare. astfel: a) un singur coeficient aferent unei punţi termice amplasate într-o unică încăpere. având ambele caracteristici de mai sus.este sensibil modificat prin : • penetrarea parţială sau totală a elementelor de construcţie perimetrale. aşa cum se întâmplă la colţurile dintre pereţi. neîncălzit. de exemplu un spaţiu exterior şi un spaţiu interior.

42

43

ANEXA H
METODĂ SIMPLIFICATĂ DE CALCUL PENTRU DETERMINAREA REZISTENŢELOR TERMICE SPECIFICE CORECTATE A ELEMENTELOR DE CONSTRUCŢIE NEOMOGENE Prezenta anexă utilizează prevederi din EN ISO 6946 [14]. Metoda simplificată de mai jos se poate utiliza la fazele preliminare şi intermediare de proiectare pentru determinarea rezistenţelor termice specifice corectate aferente elementelor de construcţie alcătuite din straturi neomogene. 1. Se împarte elementul de construcţie în straturi paralele cu suprafaţa elementului şi în zone perpendiculare pe suprafaţa acestuia, aşa cum se arată în figura H1.

Straturile se denumesc “j”(j = 1,2,3) iar zonele se denumesc“m”(m = a, b, c, d). Straturile au grosimi “dj”, iar zonele au arii “Am”. Se calculează ariile zonelor “Am” (Aa, Ab, Ac, Ad) şi ponderea acestora “fm” faţă de aria totală A = ΣAm : Aa Ab Ac Ad fa = -------fb = -------fc = ------fd = ------A A A A fa + fb + fc + fd = 1

44

în procente. Fiecare fragment “mj” (de ex a1.. folosind relaţia de calcul : 1 fa fb fc fd ------. straturile de aer neventilat trebuie să fie înlocuite cu straturi de aceleaşi dimensiuni. fa + λbj .Rmin -----------------100 [%] 45 . o pondere “fm” şi o rezistenţă termică “Rmj”.+ -----[W/(m2K)] Rmax Ra Rb Rc Rd în care : Ra. a3.. fd [W/(mK)] În această variantă de calcul. cu relaţia : dj Rj = --------[m2K/W] λ' j în care : λ'j conductivitatea termică echivalentă a stratului "j".= ----. care sunt omogene din punct de vedere termic.. realizate dintr-un material având o conductivitate termică echivalentă : dj λ''j = -----[W/(mK)] Ra în care : Ra rezistenţa termică a stratului de aer.) are o conductivitate termică “λmj”.+ ----.= ----.+ ----. λbj dj Rcj = ------. Eroarea relativă maximă posibilă. Se determină valoarea maxima a rezistenţei termice (Rmax).În acest fel. calculate cu relaţia ( 5 ) 3.. 4. care se calculează cu relaţia : λ‘j = λaj . b1 .. fb + λdj . Rc şi Rd reprezintă rezistenţele termice R. Rb. în variantă. Rezistenţa termică specifică corectată se calculează ca medie aritmetică a valorilor Rmax şi Rmin: Rmax + Rmin R' = ---------------------2 [m2K/W] 6. fb + λcj .+ ----. b2 .+ -----Rj Raj Rbj Rcj Rdj în care : dj Raj = -------. a2. o grosime “dj”.. λaj dj Rbj = -------. elementul de construcţie a fost împărţit în fragmente “mj”.+ ----. λcj dj Rdj = -----λdj [W/(m2K)] Rezistenţele termice echivalente (Rj) se pot calcula. 2. este : Rmax . Se determină apoi rezistenţele termice echivalente (Rj) ale fiecărui strat neomogen în parte : 1 fa fb fc fd ------. Valoarea minimă a rezistenţei termice (Rmin) se calculează cu relaţia : Rmin = Rsi + R1 + R2 + R3 + Rse [W/(m2K)] 5.

25 .5 . eroarea maximă este de 33%. 46 . iar pentru R max = 2Rmin . pentru un raport Rmax/Rmin = 1.2R' De exemplu. eroarea maximă este de 11%. pentru un raport Rmax/Rmin = 1. eroarea maximă este de 20%.

ANEXA I METODĂ SIMPLIFICATĂ DE CALCUL PENTRU DETERMINAREA COEFICIENŢILOR DE TRANSFER TERMIC A TÂMPLĂRIEI EXTERIOARE Prezenta anexă utilizează prevederi din EN ISO 10077-1 [15]şi EN ISO 10077-2 [16].lemn de esenţă moale (brad) (ρ = 600 kg/m3) λ = 0. 1. .125 m2K/W 8 1 Rse = --. 3. Caracteristici termotehnice 3. Relaţiile de calcul din prezenta anexă permit determinarea aproximativă a coeficienţilor de transfer termic pentru tâmplăria exterioară. Conductivităţile termice ale tocurilor şi cercevelelor din lemn (cu o umiditate de 12 %) se consideră astfel : .cea mai mare dintre ariile (proiectate pe un plan paralel cu geamurile) vizibile dinspre cele două feţe ale tâmplăriei.fereastră sau uşă toc . . se consideră astfel : 1 Rsi = --. cât şi pentru geamuri. .cea mai mică dintre ariile vizibile dinspre cele două feţe ale tâmplăriei. Notaţii • • • • • • • • ferastră uşă tâmplărie exterioară .3.idem ca lg.0 W/(mK).19 W/(mK) 3 . . m2K/W 47 . Valorile obţinute pot fi utilizate la calculele termotehnice din primele faze de proiectare. atât pentru toc şi cercevele.25 W/(mK) 3.părţile mobile ale tâmplăriei toc + cercevele geamuri panouri (opace) F U T t c f g p 2.042 24 .1.cea mai mare dintre sumele perimetrelor panourilor de geam termoizolant. Dimensiuni Aria geamului (Ag) Aria panoului (Ap) Aria tocului+ cercevelelor (Af) Aria ferestrei (AF) şi a uşii (AU) Perimetrul geamului (lg) Perimetrul panoului (lp) 3. Conductivitatea termică a geamurilor se consideră λ = 1. Rezistenţele termice superficiale.partea fixă a tâmplăriei cercevele .idem ca Ag .lemn de esenţă tare (ρ = 900 kg/m ) λ = 0.= 0.suma Af+ Ag + Ap .2. Pentru ultima fază de proiectare se vor utiliza valori atestate ale coeficienţilor de transfer termic.= 0. în conformitate cu actele normative în vigoare. vizibile dinspre cele două feţe ale tâmplăriei.

1. Ferestre (fig. Relaţii de calcul 4. în care Ug se determină cu relaţia : 1 Ug = --------------------------------------[W/(m2K)] (4) 1 1 ( -----.Rse) Ug1 Ug2 în care : Ug1 coeficientul de transfer termic a geamului interior.2. RF2 idem RF1. Ferestre duble 1 1 UF = ----. se utilizează relaţia : 1 Ag . 4.Valorile de mai sus sunt valabile pentru tâmplării exterioare verticale sau înclinate cu cel mult 30 o faţă de verticală.+ Ra .1. Ug + Ap . ψg UF = ----.+ ------.= -------------------------------------[W/(m2K)] (3) RF (RF1 + RF2 + Ra .2. Up + Af . dar a geamului exterior.2.= ----------------------------------------------------------[W/(m2K)] (2) RF Ag + Ap + Af în care : ψp coeficientul liniar de transfer termic care reflectă în principal influenţa negativă a reducerii rezistenţei termice a panoului opac pe contur. calculat cu relaţia (5) sau (6). 4.Rse) în care : Ra rezistenţa termică a stratului de aer dintre cercevele (tabelul I2). 4. Ferestre cuplate Calculul se face cu relaţia (1).1. Ug2 idem Ug1. Geamuri 4. ψp UF = --.1.+ Rse) [W/(m2K)] (5) 48 . RF1 rezistenţa termică a tâmplăriei interioare. I 1) 4. dar a tâmplăriei exterioare.1.Rsi . Ug + Af . la geamurile obişnuite (simple) se consideră ψg = 0 În cazul în care pe lângă geamuri se prevăd şi panouri opace.3. Geamuri obişnuite (simple) : 1 Ug = --------------------------dj ( Rsi + Σ ----.= -------------------------------------RF Ag + Af în care : ψg [W/(m2K)] (1) coeficientul liniar de transfer termic care reflectă în principal influenţa negativă a distanţierilor metalici de pe conturul geamurilor termoizolante. 4. ψg + lp . Uf + lg . Uf + lg . Ferestre simple : 1 Ag .1.Rsi . calculată cu relaţia (1).

3.2.= -------------------------------------RU Ag + Af în care ψg are aceeaşi semnificaţie ca în relaţia (1). dintre foile de geamuri. 4.3. Uşi (fig.λj în care : dj λj grosimea panoului de geam sau a stratului de material j . I 1) 4.3.+ Σ Raj + Rse ) λj în care : dj şi λj ca în relaţia (5).1. Ra j rezistenţa termică a stratului de aer. care se ia din tabelul I 2. Uşi complet vitrate 1 Ag • Ug + Af • Uf + lg • ψg UU = ----.2.= ----------------------------------------------------------RU Ag + Ap + Af în care ψp are aceeaşi semnificaţie ca în relaţia (2). în m2K/W. în m . [W/(m2K)] (8) [W/(m2K)] (7) 49 . în W/(mK). conductivitatea termică a geamului sau a stratului de material j. În cazul în cara spaţiul dintre foile de geam este umplut cu aer. 4.2. j. Geamuri termoizolante duble sau triple Coeficientul de transfer termic se poate lua din tabelul I 3. 4. se poate folosi relaţia: 1 Ug = -----------------------------------[W/(m2K)] (6) dj ( Rsi + Σ ----. Uşi cu geamuri şi cu panouri opace 1 Ag • Ug + Ap • Up + Af • Uf+ lg • Ψg + lp • Ψp UU = --.

50 .

51 .diferenţa de temperatură între feţele exterioare ale geamurilor este de 15 K.2 0. .260 0. sau prin măsurători în laborator. REZISTENŢELE TERMICE ALE STRATURILOR DE AER NEVENTILATE PENTRU FERESTRE CUPLATE ŞI DUBLE (Ra) .[m2K/W] TABELUL I 2 Grosimea stratului de aer (mm) 6 9 12 15 50 100 300 0.363 0.162 0.186 0.132 0. În lipsa acestor posibilitaţi se pot folosi datele din tabelele şi graficele care se dau în această anexă.259 0. Coeficienţii de transfer termic aferenţi tocului şi cercevelelor (Uf) se pot determina printrun calcul numeric automat al câmpului plan. Rezistenţele termice ale straturilor de aer neventilate pentru ferestre cuplate şi duble (R a) se dau în tabelul I 2.189 0.între cele două geamuri obişnuite este aer . bidimensional.179 0.182 0.376 0.333 O SUPRAFAŢĂ TRATATĂ coeficient de emisie (e) 0.127 0.1 0.376 0. se dau în tabelul I 3.temperatura medie a geamurilor în perioada rece a anului este de + 10 0C . Coeficienţii de transfer termic pentru geamuri duble şi triple (Ug).173 0.446 0.276 0.182 0. . .163 6.190 0.211 0. Valorile din tabel sunt valabile pentru gaze cu o concentraţie mai mare de 90 %.ferestrele sunt verticale sau înclinate cu cel mult 300 faţă de verticală .316 0.284 0.247 0.171 AMBELE SUPRAFEŢE NETRATATE 0.406 0.298 0.154 0.163 0.247 0. 7.5.4 0. Valorile din tabel sunt valabile în următoarele condiţii : . de temperaturi.173 0.228 0.8 0. umplute cu aer sau cu diferite gaze (argon sau cripton).335 0.197 0.211 0.315 0.

52 .

obţinându-se valori Uf în funcţie de grosimea convenţională a tocului df.2. în funcţie de materialul din care sunt realizate tocul şi cercevele (poliuretan sau PVC). I 4. grosime definită prin schemele şi relaţiile de calcul din cadrul aceleiaşi figuri. Valorile din tabelul I 5 sun valabile în condiţiile în care distanţele (luminile) dintre feţele interioare ale camerelor sunt de cel puţin 5 mm. Tocuri şi cercevele din lemn Se utilizează graficul din fig. 7. Tocuri şi cercevele din mase plastice Se utilizează valorile Uf din tabelul I 5.1. Toate tocurile şi cercevelele sunt prevăzute cu profile metalice de ranforsare . 53 .7. tocurile din PVC pot fi prevăzute cu 2 sau 3 camere (goluri umplute cu aer).

În figura I 6 sunt arătate două tipuri de secţiuni caracteristice : . .cu miez metalic.2 şi 0.8 2. .conductivitatea termică a tampoanelor termoizolante . grosimea PUR ≥ 5mm Uf [W/(m2K)] 2.laţimea “bj” a tampoanelor termoizolante .două camere interior 2. de următoarele caracteristici constructive (fig. iar raportul bj/bf ≤ 0.3 W/(mK).1 şi 0.tip 2 . Tocuri şi cercevele metalice Coeficienţii de transfer termic aferenţi tocurilor şi cercevelelor metalice. realizate din profile de aluminiu. sunt influenţate. în principal.2 W/(mK).2.raportul dintre lăţimea tampoanelor termoizolante şi lăţimea totală a tocului şi a cercevelei (bj/bf). cu întreruperea punţilor termice. 54 . iar raportul bj/bf ≤ 0. I 6) : .3.tip 1 . .2 PVC (profile cu goluri) .3. .trei camere interior .Conductivitatea termică a tampoanelor termoizolante este cuprinsă între 0.Conductivitatea termică a tampoanelor termoizolante este cuprinsă între 0.distanţa “d” dintre profilele din aluminiu .VALORI Uf PENTRU TOCURI ŞI CERCEVELE DIN MASE PLASTICE CU RANFORSĂRI METALICE TABELUL I5 MATERIALUL POLIURETAN TIPUL TOCULUI .0 7.

55 .

maxime si minime . În tabelul I 8 se dau câteva valori ψ valabile în cazul distanţierilor metalici. Coeficientul liniar de transfer termic ψ reprezintă transferul termic suplimentar datorat interacţiunii între cercevea. I 6 referitoare la conductivitatea termică şi la lăţimea tampoanelor termoizolante. Coficienţii ψg sunt în funcţie.Fig I7 – Coeficienţi de transfer termic Uf pentru tocuri metalice cu întreperea punţilor termice În figura I 7 se dau valorile Uf . Pentru tocurile şi cercevelele din aluminiu fără măsuri de întrerupere a punţilor termice. se pot adopta valorile maxime din fig. În cazul când nu există date obţinute prin calcul sau prin încercări de laborator. geamul termoizolant şi distanţierii de pe conturul acestuia. 8. Interacţiunea termică între cercevele şi geamurile termoizolante Coeficientul de transfer termic aferent geamului (U g) este aplicabil suprafeţei centrale a acestuia şi nu include efectul distanţierilor de pe conturul geamurilor termoizolante.în funcţie de distanţele minime dintre profilele de aluminiu. I 7. 56 . de conductivitatea termică a materialului din care sunt realizaţi distanţierii. în special. Pe de altă parte coeficientul de transfer termic al tocului şi a cercevelelor (U f) este valabil în condiţiile absenţei geamului. opuse. se consideră: Uf = 5. Valorile Uf din grafic sunt valabile numai dacă se respectă condiţiile prevăzute în fig.9 W/(m2K).

Aer sau gaz 0.Geamuri duble şi triple FELUL TÂMPLĂRIEI DIN LEMN ŞI DIN PVC .08 0.Geamuri triple cu 2 suprafeţe tratate .04 0.Aer si gaz 0.fără întreruperea punţilor termice .Geamuri netratate .Geamuri duble cu o suprafaţă tratată .06 0 .COEFICIENŢI LINIARI DE TRANSFER TERMIC ψ PENTRU GEAMURI TERMOIZOLANTE CU DISTANŢIERI METALICI [W/(mK)] TABELUL I 8 .cu întreruperea punţilor DIN termice METAL .06 0.02 57 .

pe baza unui : 1 . fie pe baza metodei de calcul dată în capitolul 7. Indicaţiile cuprinse mai jos. Generalităţi Metodele de calcul numeric automat pot fi utilizate pentru determinarea rezistenţelor termice specifice corectate ale elementelor de construcţie. J 2 şi J 3): • distanţele b.2 m. J 2. • distanţele f.ANEXA J CALCULUL NUMERIC AUTOMAT 1. La tâmplăriile exterioare. La calculul câmpului spaţial de temperaturi. măsurate de la conturul exterior al tâmplăriei . pot fi considerate ca un singur strat având grosimea egală cu distanţa dintre feţele exterioare ale geamurilor extreme sau cu lăţimea stilizată a tocului şi cecevelelor.8 m (fig. care furnizează coeficienţi liniari sau punctuali de transfer termic.calculul plan. 2 . Calculul numeric automat este indispensabil pentru determinarea temperaturilor minime T si suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie. în toate direcţiile minimum 1. bidimensional (2D) al câmpului de temperaturi.0 m (fig. să se adopte următoarele dimensiuni minime (fig. pe baza unui : 1 .minimum 0. 2 . care permite determinarea coeficienţilor punctuali de transfer termic (χ). bidimensional (2D) al câmpului de temperaturi. 2.6. tridimensional (3D) al câmpului de temperaturi. de forma unei suprafeţe cu conturul în trepte exterioare cercului.calcul plan. se refera exclusiv la metoda a) de mai sus. necesar determinării coeficienţilor χ aferenţi ancorelor metalice şi ploturilor din beton armat. care permite determinarea directă a rezistenţei termice aferente unei zone din elementul de construcţie. latura pătratului aferent unui element va fi de minimum 1.2m. măsurate de la colţurile suprafeţelor interioare.7. Modelul geometric Pentru obţinerea unor rezultate corecte. care permite determinarea coeficienţilor liniari de transfer termic (ψ). • ansamblul geamurilor şi al straturilor de aer dintre ele.3). Subdiviziunile modelului geometric 58 .calcul spaţial. mai exact. pe min 3.calcul spaţial.6. este necesar ca la stabilirea modelului geometric pentru calculul câmpului plan de temperaturi. tridimensional (3D) al câmpului de temperaturi. b) Metoda alternativă. fie ca o metodă alternativă. Agrafele. în această anexă.. fie. J 2. • distanţele u. J 1. astfel : a) Metoda utilizată în cap. se admit următoarele simplificări: • tocul + cercevelele pot fi stilizate sub forma unuia sau mai multor dreptunghiuri . precum şi ploturile circulare pot fi considerate în calcul fie de forma unui pătrat circumscris.2). măsurate de la suprafeţele pardoselilor de peste spaţiile neîncălzite minimum 1.

Caracteristicile termotehnice de calcul Conductivităţile termice de calcul ale materialelor de construcţie se vor lua.25 mm . 4. distanţele dintre planurile auxiliare vor fi mult mai mici. formând reţeaua de calcul a câmpului de temperaturi.15 oC la pereţi exteriori. Pentru calcule uzuale. cu următoarele precizări : • planurile orizontale şi verticale de decupaj sunt adiabatice . agrafele vor fi împărţite în 4 sau 6 paşi iar ploturile în minimum 8 paşi.restul distanţelor. de regulă. la câmpul plan de temperaturi aceste distanţe nu trebuie să depăşească: .primele 6 distanţe de la conturul plotului sau agrafei. La calculul câmpului spaţial de temperaturi. conform cap.50 mm . conform cap. Tu = . La calculul câmpurilor de temperaturi utilizate pentru determinarea rezistenţelor termice ale tocurilor şi cercevelelor tâmplăriilor exterioare. .următoarele 3 distanţe. distanţele dintre planurile auxiliare vor avea o creştere gradată spre planurile de decupaj . Ra rezistenţa termică a stratului de aer. + 3 oC la planşee peste subsoluri neîncălzite.straturile de aer neventilate înglobate în elementele de construcţie. se vor respecta şi următoarele distanţe maxime: .Modelul geometric.în interiorul elementului de construcţie.100 mm . terase şi tâmplării exterioare.5. . la determinarea coeficienţilor liniari şi punctuali de transfer termic se pot considera următoarele temperaturi convenţionale : Ti = + 20 oC Te = .orizontale şi verticale . 5. .25 mm . cu următoarele precizări : . 4 şi anexei A din prezentul normativ.se subîmparte cu planuri auxiliare. În mod normal.50 mm .12 oC la planşee de pod. Fiecare strat alcătuit dintr-un material se va împărţi în cel puţin două distanţe.200 mm . în metri. cuprins între planurile de decupaj . inclusiv de ordinul milimetrilor. . .primele 6 distanţe de la feţele interioare şi exterioare ale elementelor de construcţie.restul distanţelor. Se vor dispune întotdeauna planuri auxiliare în planurile care separă straturi din materiale diferite. Temperaturile de calcul Calculul câmpului de temperaturi se va face pe baza temperaturilor din cap. precum şi în axul geometric al punţilor termice liniare sau punctuale.4 şi anexei E.7.la tâmplăriile exterioare. vor fi introduse în calculul câmpurilor de temperaturi cu grosimea lor reală şi cu o conductivitate termică echivalentă λa : da λa = --------[W/(mK)] Ra în care : da grosimea stratului de aer. în locul ansamblului de geamuri şi straturi de aer se va introduce în calculul câmpului de temperaturi o conductivitate termică echivalentă λg : d 59 . • temperatura în interiorul spaţiilor neîncălzite va fi egală cu temperatura T u rezultată dintr-un calcul de bilanţ termic .

Rse ) Ug [W/(mK)] în care : Ug coeficientul de transfer termic al ansamblului de geamuri şi de straturi de aer. Rezistenţele termice superficiale se vor considera. se recomandă ca una din verificări să fie compararea temperaturilor Tsi şi Tse în dreptul planurilor de decupaj.λg = ----------------------------1 ( ---. cu cele rezultate dintr-un calcul unidirecţional (1D).. Pentru a verifica corectitudinea datelor de intrare. aferent unei suprafeţe având lăţimea B şi lungimea 1m [W/m]. care dispun de următoarele facilităţi : • permit alcătuirea unei reţele de calcul cu un număr mare de paşi pe ambele direcţii. cu un grad sporit de siguranţă. 7. Relaţii de calcul Coeficientul specific liniar de transfer termic ψ se calculeaza cu relaţia : Φ B ψ = ------.3 şi cu tabelul II din prezentul normativ. care se poate determina conform anexei I. Pentru determinarea fluxurilor termice. se va considera variaţia valorilor Rsi la colţurile ieşinde. d distanţa între feţele exterioare ale geamurilor extreme (sau orice altă lăţime considerată în modelul geometric).Rsi .. • pot furniza fluxurile termice Φ. în conformitate cu cap. rezultate din calculul automat. Φ fluxul termic rezultat din calculul automat (2D). constante : • în jumătatea superioară a încăperilor încălzite : αi = 4 W/(m2K) • în jumătatea inferioară a încăperilor încălzite : αi = 3 W/(m2K) 6. de regulă. 7. • permit considerarea a 3 medii cu temperaturi diferite. câmpurile de temperaturi se pot calcula considerând valoarea Rsi constantă. aferente oricăror porţiuni din suprafeţele interioare. în condiţiile considerării la colţurile interioare ieşinde. a unei variaţii a rezistenţei termice superficiale. 60 . Programele de calcul automat Se vor folosi exclusiv programe de calcul atestate. se pot calcula câmpuri de temperaturi considerând următoarele valori αi . Pentru verificarea. a exigenţei referitoare la absenţa fenomenului de condens superficial. La calculul câmpurilor de temperaturi în scopul determinării temperaturilor superficiale T si. • pot furniza temperaturile Tsi pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie. de regulă peste 200 paşi.------.[W/(mK)] ∆T R în care : ∆T şi R au semnificaţiile din tabelul I .

În cazul coeficienţilor ψ aferenţi elementelor de construcţie care separă mediul interior încălzit de un mediu neîncălzit. pe baza relaţiei : Φ = Σαi • l . J 2 şi J 3. aferent suprafeţei A [W]..-----[W/K] ∆T R în care : A.lj ) . Φ şi R au semnificaţiile de mai sus . ∆Ti [W/m] în care l şi αi reprezintă lungimile şi respectiv coeficienţii de transfer termic superficial interior.Fluxurile termice Φ şi lăţimile B se consideră conform figurilor J 1.Te) se introduce diferenţa de temperatură (Ti . Coeficientul specific punctual de transfer termic χ aferent unei interesecţii de punţi termice liniare se calculează cu relaţia : Φ A χ = ---------. Fluxurile termice Φ sunt determinate prin calculul automat (3D).Σ (ψj . lj şi ψj reprezintă lungimea şi respectiv coeficientul de transfer termic al punţilor de tip j din cadrul ariei A. Coeficientul specific punctual de transfer termic χ pentru agrafe şi ploturi. Φ fluxul termic rezultat din calculul automat (3D). R rezistenţa termică unidirecţională [m2K/W]. aferenţi fiecărui punct din reţeaua de calcul. Σ (Aj . 61 . pe baza relaţiei : Φ = αi .. ∆Ti) în care Aj sunt ariile aferente fiecărui punct din reţeaua de calcul.Tu). se calculează cu relaţia: Φ A χ = ------.-------[W/K] ∆T R în care : A aria adoptată pentru calculul automat al câmpului de temperaturi [m2]. Fluxurile termice Φ sunt determinate prin calculul automat (2D). în locul termenului ∆T = (Ti .

62 .

63 .

64 .

65 .

66 .

67 .

68 .

69 .

70 .

71 .

72 .

73 .

74 .

75 .

76 .

77 .

78 .

79

80

81

82

83

84 .

85 .

86 .

87 .

88 .

89 .

90 .

91 .

92 .

93 .

94 .

95 .

96 .

97 .

98 .

99 .

100 .

101 .

102 .

103 .

104 .

105 .

106 .

107 .

108 .

109 .

110 .

111 .

112 .

113 .

114 .

115 .

116 .

117 .

118 .

119 .

120 .

121 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful