P. 1
Meccania

Meccania

|Views: 3|Likes:
Published by Alexandru Anghel
Roman distopic tradus partial
Roman distopic tradus partial

More info:

Categories:Book Excerpts
Published by: Alexandru Anghel on Oct 13, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/13/2015

pdf

text

original

INTRODUCERE Câteva cuvinte despre dl.

Ming şi jurnalul său Din moment ce această carte este mai mult decât o transcriere a unui document iniţial scris sub formă de jurnal de către un om care, până acum aproape un an, îmi era cu totul străin, şi din moment ce documentul în sine conţine destul de multe afirmaţii care solicită din plin credulitatea cititorului obişnuit, mi se pare necesar să ofer unele explicaţii atât în privinţa jurnalului cât şi a autorului acestuia, dl. Ming – sau, pentru a da numele său întreg, Ming Yuen-hwuy. Dacă aş fi putut să garantez pentru dl. Ming şi să asigur publicul britanic că acesta a fost un martor întru totul credibil şi imparţial, această carte ar fi ocupat acelaşi pe care îl au alte volume de „dezvăluiri” cu privire la o ţară cu care englezii nu sunt suficient familiarizaţi. Dar nu pot să garantez pentru dl. Ming. Principala sursă prin care am aflat câte ceva despre el este însuşi acest jurnal. Mi s-a sugerat chiar şi faptul că dl. Ming nu a scris acest jurnal, ci trebuie să-l fi furat de la vreun european, probabil un englez. Despre această problemă voi avea ceva de spus în momentul de faţă. Poate că cea mai bună soluţie la aceste dificultăţi va fi aceea de a spune că ştiu care este originea cărţii. Dl. Ming mi-a fost introdus de către un prieten al cărui nume nu este nevoie să-l ofer în noiembrie sau decembrie 1917. Amicul meu mi-a spus că-şi amintea că l-a întâlnit în Londra prin 1909. Însă de atunci dl. Ming nu numai că a trăit în Londra şi a călătorit prin Anglia, dar a petrecut cam doi ani în Franţa şi Italia şi a vizitat America. Nu ştiu ce ocupaţie anterioară a avut, tot aşa cum nu ştia nici prietenul meu. Părea întotdeauna să aibă mulţi bani, iar noi presupus că trebuie să fi fost cumva vreun ataşat al misiunii diplomatice chineze; însă niciodată nu a lăsat nici cel mai mic indiciu că ar avea astfel de legături. Ceea ce ştiu este că avea o remarcabilă cunoaştere a limbii noastre şi că era foarte familiarizat cu legile , obiceiurile şi instituţiile noastre politice. Manifesta o puternică admiraţie pentru Constituţiile noastre britanice, o împrejurare care ar explica unele dintre concepţiile politice cărora le dă expresie în jurnalul său. La o zi s-a două după ce ni s-a făcut cunoştinţă, l-am invitat la cină şi cu această ocazie am avut multe de discutat – în principal despre politica europeană. Până la urmă, după ce terminaserăm o sticlă de vin şi un lichior sau două, el a observat că dintre toate ţările pe care le-a vizitat în Europa occidentală cel mai impresionat a fost de Meccania (a pronunţat cuvântul Mek-kah-nia). Ştiinţa mea despre geografie este, recunosc, incompletă, dar credeam că cunosc toate ţările Europei occidentale (războiul m-a ajutat minunat în umplerea unor goluri). Am răspuns că nu am auzit despre vreo astfel de ţară. „Probabil că nu”, a răspuns el. „Dar există. Iar dovada acestui lucru este că am petrecut cinci luni acolo în 1970 şi am păstrat un jurnal a experienţelor avute”. „Vrei să spui 1870”, am zis eu. „Nu, 1970”, a răspuns el. Nu ştiam foarte exact dacă îmi pune la încercare simţul umorului sau dacă a făcut o confuzie între cronologia chineză şi cea europeană; sau dacă lichiorul i s-a urcat la cap. Probabil – şi aici am devenit puţin mai neliniştit – era un pic „anormal”. „Oricum”, a spus

acesta, „unul dintre principalele motive pentru care am dorit să am o întrevedere cu tine a fost acela de a te consulta în vederea publicării acestui jurnal”. Luam masa în camera mea şi a cerut voie să-şi ia geanta din anticameră. S-a întors cu un manuscris gros. M-am întrebat dacă nu cumva era falit şi voia să mă atragă în vreun fel de afacere, dar m-am gândit că părea să fie mult mai bogat decât mine. A spus că era convins că jurnalul său constituia o importantă contribuţie la literatura politică şi că ar fi de interes nu doar în Marea Britanie, dar şi în Franţa şi în America. Ar fi bine dacă şi meccanienii l-ar putea citi. Din nefericire, nu exista nici o şansă să se întâmple aşa ceva, a spus el, fiindcă în Meccania nu se citea nimic fără permisiunea statului. A continuat prin a explica că acest jurnal a fost scris în parte în engleză, în parte în chineză şi în parte în meccană, dar că între timp a făcut o traducere neprelucrată în engleză a întregului manuscris. Cunoaşterea limbii engleze pe care o avea, deşi suficientă în majoritatea problemelor de ordin practic, nu era de aşa natură încât să satisfacă criticii literari, iar acesta a fost unul dintre motivele pentru care a apelat la mine. Rezultatul a fost că i-am promis că voi citi manuscrisul, lucru pe care l-am făcut a doua zi pe parcursul câtorva ore. Am aflat că are intenţia de a fi jurnalul unei vizite sau călătorii, făcute în 1970, într-o ţară pe care o numea Meccania. Nu mi-a fost greu să trec dincolo de ficţiune (era evident despre ce ţară era vorba). Cât despre dată, 1970, am ajuns peste puţin timp la concluzia că acesta era un procedeu literar, pentru a-i permite să descrie cu o mai mare libertate ceea ce considera a fi dezvoltarea posibilă sau, aşa cum ar fi înclinat să spună, inevitabilă a tendinţelor pe care le-a observat în acea ţară. În timp ce unele părţi ale descrierii erau clare şi chiar pline de viaţă, multe lucruri au fost lăsate în umbră. De pildă, întinderea şi hotarele acelei ţări erau destul de vagi. Doar două oraşe au fost descrise în detaliu. Au fost puţine lucrurile spuse despre viaţa casnică, despre religie, despre femei şi copii. Când l-am întrebat după aceea despre aceste puncte, a spus că obstacolele care au stat în calea obţinerii unor informaţii complete s-au dovedit insurmontabile: nu a avut libertatea să călătorească unde şi când voia, şi nici să intre în legătură cu oamenii de rând. Însuşi jurnalul, dacă ar fi citit cu atenţie, spune el, ar da un răspuns satisfăcător la aceste probleme, şi a preferat să povestească despre ce i s-a întâmplat de fapt şi despre discuţiile pe care le-a avut cu reprezentanţii meccanilor, lăsând mărturiile să vorbească de la sine. Dacă despre educaţie a spus puţin, puţinul pe care l-a spus se va dovedi foarte edificator prin ajutorul înţelegerii şi imaginaţiei. Dacă despre problemele militare a spus puţin, acest lucru s-a întâmplat fiindcă ar fi fost cu siguranţă periculos să fie suspectat de spionaj. Apoi l-am întrebat despre trimiterile sale la Luniland, care apar încă din prima pagină a jurnalului şi sunt răspândite pe tot cuprinsul cărţii. Se referea prin acest termen cumva la Anglia? Dacă da, atunci nu era chiar o onoare. Dl. Ming a spus că nu a vrut să ofenseze. Trimiterile erau poate puţin cam obscure. Faptul era că cu câţiva ani mai înainte, pentru propriul său amuzament, scrisese o satiră inofensivă cu referire la unele dintre însuşirile noastre naţionale. Apoi a dat peste cuvintele Luniland şi lunilanderi, care nu-i mai ieşeau din cap. nu era decât un exemplu al caracterului său capricios. „Dar de ce Luniland?” am întrebat. „De ce nu?” a spus el. „Foi faceţi atât de multe lucruri amuzante fără să vedeţi că sunt astfel”.

„Ca de pildă?” am întrebat. „Ei bine, ca să luăm ca exemplu câteva lucruri care s-au întâmplat de curând în legătură cu marele vostru război. Voi sunteţi foarte mândri de toţi soldaţii voştri, şi pe bună dreptate. Şi totuşi se pare că vă plătiţi cetăţenii care stau acasă de trei ori mai mult decât soldaţii care pleacă la luptă; şi mi s-a spus, deşi acest lucru pare mai greu de crezut, că pe bărbaţii care s-au oferit voluntari încă de la început îi plătiţi mai puţin decât pe aceia pe care a trebuit să-i obligaţi după aceea să se înroleze în armatele voastre”. „Mă tem că aceste lucruri pe care le afirmaţi sunt adevărate”, am răspuns eu, „dar nu ni se par amuzante”. „Nu, probabil că nu”, a spus el. „Fiecare popor îşi are propriul simţ al umorului!” „Aţi mai observat şi altceva asemănător?”, am întrebat. „O, o mulţime de lucruri”, a spus, „dar nu v-am dat decât un exemplu din ce mi-a venit mai întâi în minte. Am auzit că unii oameni au fost scutiţi de armată fiindcă se ocupau de cioplirea pietrelor de mormânt”. „Pentru soldaţi, presupun?” „O, nu”, a răspuns, „nu este timp de cioplit pietre de mormânt pentru soldaţi; pentru cei care mor în paturile lor de acasă. Şi totuşi voi nu pretindeţi că îi veneraţi pe cei morţi”. „Să nu mă înţelegeţi greşit”, a adăugat el. „Sunteţi un popor minunat şi poate pentru că sunteţi lunilanderi nu mă pot abţine să nu vă plac. Şi noi suntem lunilanderi, dacă măcar ne-am da seama de acest lucru. Dacă aţi veni în ţara mea veţi găsi multe lucruri la fel de nostime ca şi cele pe care le-am observat aici. Poate că atunci când veţi avea mai mult timp şi împrejurările vor fi favorabile veţi dori să citiţi cartea me de observaţii despre Luniland, însă Meccania este un subiect mult mai important”. După o lectură atentă a observaţiilor dl-ui Ming despre Meccania am ajuns să fiu de acord cu el. Într-adevăr, aş merge atât de departe încât să spun că pericolele pe care le presupune Meccania sau meccanismul sunt mult mai reale şi mai iminente decât pericolele pe care le-ar presupune ceea ce el ar considera că este lunilandismul nostru, şi din acest motiv am făcut cum am putut mai bine să aduc în faţa publicului britanic relatarea sa despre Meccaniam deşi sper că în viitor voi obţine, poate pentru un cerc mai restrâns de cititori, observaţiile sale despre Luniland şi lunilanderi. În fine, câteva cuvinte despre sugestia potrivit căreia acest jurnal nu poate fi opera unui chinez. Se presupune că sentimentele exprimate de dl. Ming, preocupările şi modul de a privi lucrurile aparţin unui englez. Ce înseamnă de fapt acest lucru? D-lui Ming nu-i plac meccanii. Desigur, nouă nu ar trebui să ne placă meccanii. Prin urmare, dl. Ming este un englez. D-lui Ming nu-i plac amestecurile în obiceiurile sale personale: el are o anumită credinţă în valoarea politică a libertăţii individuale. Englezul respinge imixtiunea şi este recunoscut ca fiind pasionat de libertate. Prin urmare, dl. Ming este un englez. Acum aş vrea să sugerez că, departe de ideea că atitudinea d-lui Ming ar fi o dovadă împotriva sa, aceasta confirmă faptul că este chinez şi elimină orice bănuială că ar fi furat documentul de la vreun englez sau vreun alt european. În primul rând, se suportă cu calm unele umilinţe pe care un englez tipic le-ar respinge cu violenţă. În al doilea rând, consemnează lucrurile cu o detaşare de care puţini englezi ar fi capabili şi se resemnează în faţa obiceiurilor ţării respective ca un simplu spectator. În al treilea rând, trădează un interes filosofic care este din nou foarte diferit de atitudinea celor mai mulţi dintre conaţionalii noştri. El consemnează pe larg discuţii pe care noi poate că le-am considera

fiindcă este de părere că ideile meccanilor sunt mai importante decât obiceiurile lor. Jurnalul unui englez. dar de aceste trăsături este vinovat editorul. având în vedere că dorinţa d-lui Ming a fost ca această carte să nu sufere de cele mai comune defecte ale unei simple traduceri. în timp ce dl. figurile de stil şi colocvialitatea dau jurnalului o înfăţişare literară engleză. Ming scrie cu o neobişnuită reţinere. Poate că stilul în care cartea este prezentată.anoste. chiar şi atunci când descrie aspecte ale vieţii meccane pe care noi le-am considera revoltătoare. va căuta să conţină diatribe furioase împotriva meccanilor. în circumstanţe similare. .

. Traducerea numelor de persoane şi de locuri este foarte dificilă. dar se pare că şi-a luat unele libertăţi în privinţa limbii în încercarea de a oferi un echivalent englez aproximativ pentru a exprima sensul original. având în vedere că multe nume sunt corupte sau obscure. Ming în jurnalul său.Notă în privinţa numelor de persoane Numele care apar în istorisire sunt exacta aşa cum le-a oferit dl.

MECCANIA SUPER-STATUL .

Deja primisem unul sau două mesaje insistente din partea familiei mele. Totuşi. în general. Pe de altă parte. înainte de a mă întoarce acasă le promisesem unora dintre prietenii mei politici. în Francaria oamenii erau mai interesanţi decât ţara şi în multe privinţe la fel de fermecători ca şi ţara. şi erau totodată foarte receptivi la cele mai moderne idei politice şi discutau neîncetat noi aspecte ale tuturor acelor probleme care se ivesc de cele mai multe ori acolo unde libertatea politică este privit ca un articol al credinţei populare. manifestau o combinaţie de rafinament intelectual şi moral. Când am început să vorbesc cu prietenii mei din Luniland despre ideea mea de a investiga cultura meccană la faţa locului.CAPITOLUL I DEVIN UN OBSERVATOR STRĂIN Înainte de a mă hotărî să fac o vizită în Meccania. după cum mi se pare. iar dacă mă voi duce acolo voi vedea cu certitudine ceva demn de ţinut minte. De fapt. Alţii au mai spus că dacă mă voi duce voi fi privit cu suspiciune la întoarcere. petrecusem deja mai mulţi ani în diferite părţi ale Europei occidentale. Dar forţele vii ale prezentului nu aveau să se găsească în Romania. deşi chiar şi unui oriental i s-ar putea îngădui să critice unele dintre caracteristicile naţiunilor occidentale. care erau interesaţi de cultura meccană. mi-am dat seama că . că nu mă voi întoarce fără să cercetez viaţa socială şi politică din Meccania. Unii au spus: „Nu te duce sub nici un pretext. Aici este suficient să spun că nu am fost foarte impresionat de bogăţia ideilor care circulă în societatea din Luniland – Francaria avea mai multe idei şi în Francaria discuţiile intelectuale erau mult mai strălucite – cu privire la unele principii politice care. care îmi cerea să mă întorc. contrar planului meu iniţial. precum şi un standard tradiţional de comportament şi moravuri. i-am petrecut acolo. cu unele momente de scurtă absenţă. se vor răspândi în întreaga lume. am stat atât de mult. În Romania m-am bucurat de nesfârşitul spectacol al istoriei expusă în toate părţile ţării. Ar dura prea mult să spun care au fost exact lucrurile care mi-au plăcut şi mi-au reţinut neîncetat atenţia şi va trebui să-mi păstrez observaţiile pentru altă ocazie. Din mai multe motive. o apreciere a bucuriilor materiale şi voluptoase oferite de viaţă. încât nu a mai rămas mult timp pentru a îndeplini proiectul de vizitare a Meccaniei şi îmi puneam problema dacă nu va trebui cumva să mă întorc acasă fără a vedea acea remarcabilă ţară. stând perioade mai lungi în Francaria. De fapt. nu puteam să intru Meccania fără o pregătire minuţioasă. Se observa că oamenii erau foarte civilizaţi. am primit cele mai contradictorii sfaturi. Întregul ţinut era ca un muzeu nesfârşit. Romania şi Luniland. aceştia mi-au scris de mai multe ori pentru a-mi aduce aminte de promisiune şi eu am refuzat explicându-le că. Experienţele din timpul călătoriilor mele. Mi-am făcut multe cunoştinţe şi chiar un număr considerabil de prieteni. Vei fi arestat ca spion şi probabil vei fi împuşcat!” Alţii au spus că Meccania depăşise Luniland în toate privinţele. m-am bucurat cu desăvârşire de cei trei sau patru ani pe care. Înainte de a veni în Europa citisem multe lucruri despre civilizaţia occidentală în general şi am căpătat o mare admiraţie pentru multe dintre aspectele acesteia. în timp ce în restul Europei deplasarea era o problemă simplă şi uşoară. Dar cel mai mult m-am simţit ca acasă în Luniland. De fapt. mi-au întărit sentimentul de admiraţie.

un domn care ocupă o poziţie importantă în Lunopolis. alegând drumul cel mai scurt. va trebui să recunosc. care pornesc din diferite puncte şi ajung până la cele cinci oraşe de frontieră. Este total nelocuită şi necultivată. Tu oricum nu eşti atât de naiv încât să fii păcălit de vreo scamatorie.majoritatea prietenilor mei nu se vor mai uita la mine. după o cercetare reală a vieţii din Meccania. Aşa cum se ştie. În cele din urmă. eram mai degrabă mândru de aptitudinea mea pentru limbile străine şi mă consideram foarte bine pregătit. aflate în partea din interior. Dacă ar fi să te sfătuiesc. pe care aveam marele privilegiu să-l număr printre prietenii mei. asemenea bătrânului Dogberry. Dar. şi cu toate că nu sunt foarte multe legături între meccani şi noi ceilalţi. ai venit în Europa în parte pentru a studia civilizaţia noastră şi nu doar să te distrezi. Dar dacă nu te vei duce acolo nu vei considera că lucrurile citite sunt adevărate şi nu le vei simţi ca pe un lucru real. Nu este străbătută de nici o linie de cale ferată şi este împânzită doar de cinci drumuri. dar dacă lucrurile sunt făcute aşa cum ştiu că sunt făcute acum. Dar încearcă să veţi această ţară în totalitatea ei. Yorke. până la urmă. O zonă care se întinde pe treizeci de kilometri este păstrată ca teritoriu neutru. nu există greve. fiindcă învăţasem să citesc cu uşurinţă înainte să vin în Europa şi luasem deja cursuri de conversaţie în meccană ţinute de un bun profesor în timpul unei vizite în Francaria. am ajuns la frontieră pe 28 martie. vei fi asemenea unor persoane obsedate din această ţară care se întorc şi ne spun că în Meccania nu există sărăcie. o adevărată ţară a nimănui. nu te mulţumi să observi doar ce te interesează sau te distrează. Am mai obţinut permisiunea necesară din partea statului meccan şi. Dacă. lunilanderilor”. a spus el. De fapt. ignoranţă şi boli. vei afla mai multe din cărţi – ştiu că poţi citi deja în meccană cu uşurinţă – decât dintr-o vizită pe viu. nu vei vedea tot ceea ce vrei sub nici o formă. „nu ne plac meccanii şi suntem puţini care vizităm Meccania. Şi astfel am împachetat toate lucrurile pe care le-am strâns şi le-am depozitat în Lunopolis. Însă meccanii sunt foarte deştepţi şi reuşesc să se impună în faţa multor persoane care nu sunt atât de vigilenţi cum eşti tu. însă am putut să-l satisfac în această privinţă. Meccania are două frontiere în partea occidentală. De altfel. un om cu o vastă cultură şi cu vederi aşezate. vei descoperi că ţi-ar plăcea să-ţi transformi propria ta ţară într-o copie a Meccaniei. aş spune să te duci acolo neapărat. Reformatorii entuziaşti sunt gata să închidă ochii la toate celelalte lucruri numai de ar avea susţinere pentru capriciile lor. nu există dezordine. . neasfaltate. când o instituţie din alta. Aveam paşaportul din ţara mea. ci spiritual. m-am sfătuit cu dl. păstrând doar două valize umplute cu necesităţile obişnuite pentru un simplu turist. Mi-a vorbit de importanţa unei cunoaşteri aprofundate a limbii. Important este să priveşti această ţară ca întreg – nu vreau să spun din punct de vedere geografic. Preferăm să nu avem nimic de-a face cu acea ţară şi dacă ai urma sfatul pe care nouă din zece concetăţeni ai mei ţi l-ar da. El a discutat foarte deschis această problemă cu mine. Am procurat un altul de la Ministerul de Externe din Luniland. Vezi cât poţi de multe cu proprii tăi ochi. „Nouă. Îmi amintesc că era o seară răcoroasă de martie şi şedeam lângă foc în camera sa de lucru după o cină excelentă. Dacă faci astfel. Oamenii nesăbuiţi au mereu tendinţa să preia când o idee dintr-o ţară. nu te-ai mai apropia de Meccania. că nu eşti omul care am crezut”. Nu ştiu cât de mult te vor lăsa să vezi. S-au scurs mulţi ani de când am trecut pe acolo. într-un anumit sens. sau îşi inspiră admiraţie. dacă vrei să cunoşti Europa nu-ţi poţi permite să neglijezi Meccania. Aceasta este o relicvă a Marelui Război.

La sfârşitul săptămânii au mai sosit câţiva călători şi au fost întâmpinaţi de mijlocul de transport din Bridgetown. Fără biletul acela nu puteam intra în Meccania. „Eu sunt Inspectorul Străinilor Stiff”. am răspuns. Aici s-a petrecut prima mea întârziere. şi a zis: „Dl. cu un păr stufos. S-a uitat l-a mine câteva secunde cu ochii săi de culoare cenuşiu deschis. Cei care mergeau cu mine era evident că nu se cunoşteau. nu am găsit adunate acolo mai mult de douăsprezece persoane. Ming?” Am răspuns: „Eu sunt dl. „Dar aveţi şi un alt titlu. a spus. Acestea au sosit după două zile şi printre ele se afla preţiosul meu bilet. Ming”. Ming sau cetăţeanul Ming”. Transportul nu mergea decât o dată pe săptămână. care comparativ arăta ca o grădină. „Ce funcţie aţi avut la dumneavoastră în ţară?” . nu am putut să aflu nimic despre nici unul dintre ei. nu avem decât să stau într-un hotel din Graves sau să mă întorc la Lunopolis în căutarea biletului lipsă. nici o persoană neautorizată nu a trecut de acea zonă. se numeşte Graves. dar puţin chel în faţă. însă oficialul care se ocupa de străini mi-a arătat o notă tipărită pe spatele scrisorii care mă informa că în intervalul următor de timp mi se va expedia un bilet.Acestea sunt singurele căi de acces în Meccania din partea de vest. Unul sau doi. Ici şi colo se aflau zone unde creştea iarbă. în interiorul frontierei. Legătura cu Meccania este atât de limitată încât. dar din moment ce nu s-au spus prea multe. de diferite culori. Astfel. La un interval de peste douăzeci de metri sau cam aşa ceva se afla câte un stâlp de fier care susţinea reţeaua de sârme. dar destul de confortabilă în interior. când s-a descoperit că nu avem bilet care să-mi autorizeze această călătorie. în perioada caldă. erau meccani care se întorceau acasă. am bănuit eu. Era un bărbat oarecum solid şi de vârstă mijlocie. fără vreo altă vegetaţie. deşi mijlocul de transport oficial nu merge decât o dată pe săptămână. Se întindea ca o zonă de deşert cât vedeai cu ochii. unde un bărbat într-o uniformă verde stătea la birou înconjurat de mici suluri de hârtie ordonate. iar călătoria nu a durat mai mult de o oră. învecinată. Ce titlu aveţi autorizaţia să vi se adreseze?” „Eu sunt doar dl. fără îndoială”. după cum mi s-a spus. spuse el răspicat. Eram gata să-mi ocup locul în maşina prevăzută să ne ducă la Bridgetown. „şi atâta vreme cât vă aflaţi în Bridgetown veţi răspunde în faţa mea pentru buna dumneavoastră purtare. Nu exista nici un alt obstacol. În fiecare an. Când maşina s-a oprit – era un fel de autobuz mai mare – uşa a fost deschisă de un hamal într-o uniformă de culoare albastru-închis şi m-am trezit în curtea mare a Comisariatului de Poliţie. prin care aveam să trec. uşor ieşiţi în afară. M-am instalat într-un mic hotel din Graves şi am telegrafiat la ultima mea adresă pentru a-mi recupera scrisorile. unde un alt funcţionar subordonat într-o uniformă gri mi-a luat actele şi după aproape zece minute m-a condus într-o încăpere mai mică. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu cei care m-au însoţit. Săptămâna petrecută în Greves nu face parte din excursia mea meccanească şi astfel nu voi spune nimic despre ea cu excepţia faptului că mi-a oferit oportunitatea de a vedea extraordinara privelişte a ţării nimănui. dar eu am fost condus într-o cameră de aşteptare. pregătite pentru călătoria care va traversa ţara nimănui. cu excepţia faptului că pasagerii nu puteau vedea afară. dar. iarba era arsă şi se luau măsuri pentru a împiedica buruienile să afecteze vegetaţia de pe partea cultivată. gri închis şi cu favoriţi. Era ca o dubă a închisorii ceva mai mare. Explicaţiile şi observaţiile erau de prisos. Orăşelul de pe frontiera exterioară din Francaria. Mi-am scos paşapoartele şi scrisoarea care îmi dădea voie să călătoresc în Meccania.

„Păi”. „Alegeţi pe care-l doriţi şi scrieţi titlul pe al treilea rând al acestui formular”. „până dimineaţă. mi s-a ordonat să intru în baie. Doctorul m-a condus din biroul său într-un dormitor mai mic. iar după cele cincisprezece minute am fost condus din nou în biroul domnului Stiff. îmbrăcat şi el într-o uniformă verde. Am scris cu un zâmbet: „Consilier Naţional Ming”. iar când a intrat ordonanţa pentru a pregăti masa. Primul document era o circulară cu tipar înghesuit de opt pagini hârtie concept care conţinea un număr mare de pasaje din Legea referitoare la Comportamentul Observatorilor Străini. mi s-a făcut o înregistrare a vocii. vă rog să treceţi în camera următoare şi să vă supuneţi unei examinări medicale”. Nu părea să înţeleagă ce vreau să spun. „sunt ceea ce noi numim Consilier Naţional. „Consilier Naţional Ming”. M-am bucurat de mâncare. întâi în apă şi apoi într-un lichid care era în mod evident un fel de dezinfectant. piept etc. Veţi descoperi acolo toate instrucţiunile de care aveţi nevoie în primele zile”. Masa vi se va servi în cameră şi din moment ce aveţi câteva ore de răgaz v-aş sfătui să vă familiarizaţi cu conţinutul acestor documente. M-am întors în camera mea simţindu-mă destul de epuizat din cauza diferitelor experienţe prin care trecusem. etc. Sunt şi Preşedintele Societăţii Literare din provincia mea şi am fost la un moment dat Primarul oraşului meu natal”. picioare. După aproape o oră şi jumătate doctorul a hotărât că sunt „fără boală” şi ma rugat să mă îmbrac în nişte haine folosite în aceste împrejurări. fiind prima masă pe care o luasem de când am sosit. braţe. a spus el. organele mi-au fost investigate cu diferite instrumente ciudate. a răspuns el prompt. mâini. Doctorul a dispărut şi la uşă a bătut un fel de ordonanţă cu o tavă pe care se afla mâncare şi cafea. După ce m-am dezbrăcat în dormitor. dar cu petliţe diferite faţă de cele purtate de Inspectorul Străinilor Stiff. Mi s-a tăiat o şuviţă de păr şi în cele din urmă am fost fotografiat din poziţii diferite. Mi-au fost luate amprentele degetelor de la picioare şi ale celor de la mâini. După ce am terminat de citit mi-am zis că am făcut destule pentru azi. a zis când i-am înapoiat formularul. pentru care a trebuit să rostesc mai multe propoziţii lungi în meccană şi în propria mea limbă. am fost cântărit. unde mai întâi am fost măsurat cu atenţie în cel puţin douăzeci de locuri: cap. zise el. Am trecut în camera alăturată unde am găsit un bărbat. M-am întrebat cum de a reuşit să-mi rostească numele atât de exact. din care se ajungea într-o baie prevăzută cu diferite dispozitive. M-a anunţat că Inspectorul Străinilor Stiff va fi pregătit să mă vadă din nou în cincisprezece minute. urechi. „Consiler Naţional Ming”. când vi se vor înapoia hainele după ce aţi fost complet dezinfectat. „înainte de a avea orice altă discuţie. l-am întrebat dacă pot să citesc un cotidian. am răspuns. „daţi-mi voie să-mi îndeplinesc examinarea medicală necesară”. mi s-a ascultat pieptul. „Atunci ar fi bine să fiţi apelat prin Consilier Naţional Ming sau prin Preşedinte Literar Ming sau Primar Ming”. Apoi miam amintit că exact înainte de a fi trimis în camera următoare. îmbrăcat tot în hainele de hârtie. Mi s-a ordonat să mă îmbăiez. „Veţi rămâne în camera dumneavoastră”. dar neavând ceva mai interesant de făcut am început să studiez „Instrucţiunile” primite. Acum mă aflam în dormitor. Hainele erau făcute din hârtie sau dintr-o substanţă asemănătoare cu hârtia şi aveau să fie distruse după folosire. Inspectorul Stiff a introdus un cartonaş într-un tub pneumatic de lângă biroul său. După ce i-am .

mi-a răspuns. am zis eu. fiindcă. nu există ziare generale. În plus. care a intrat în cameră pentru a mă anunţa că baia îmi va fi pregătită în cinci minute şi că regulile interziceau întârzierea. I-am mulţumit şi am mers să văd cărţile. trebuie să avem grijă de noi înşine. Am luat un volum. verde-gălbui care mirosea ca un dezinfectant puternic. „doar ca să văd ştirile de azi”. Ordonanţa a explicat că toţi străinii erau obligaţi să fie dezinfectaţi astfel. „Baia de ieri”. „Poate este publicat într-un alt oraş mai mare. din care. am spus. o Istorie a dezvoltării planificării orăşeneşti. fără să observ prea bine ce era. în cinci volume. „Dar nimeni nu vrea ceva fără un scop”. o Enciclopedie de construcţie şi alte câteva lucrări tot atât de interesante. Mi s-a spus să rămân în cadă timp de patruzeci şi cinci de minute. şi-a făcut apariţia un alt oficial îmbrăcat într-o uniformă cafeniu-închisă cu petliţe verzi. la care a zis: „Dacă doriţi ceva de citit după masă avem o ladă de cărţi în birou. am sugerat eu (Mecco este capitala Meccaniei). „Este pentru a vă împiedica să contractaţi vreo nouă boală datorită schimbării de climă”. i-am răspuns. Dar până nu veţi intra în circuitul autorizat de observaţie nu voi avea autoritatea să vă furnizez nici un exemplar”. în două volume. „abia ieri am fost dezinfectat”. „iar dumneata nu mi-ai explicat motivul pentru care ai nevoie de un ziar. nu avem decât gazeta locală săptămânală”. . „a fost ca să ne asigurăm că nu aţi adus nici o boală în ţară”. Mi-a explicat că Inspectorul Stiff s-a dus acasă – era în jurul orei şapte sau mai târziu – şi că acum el este responsabilul biroului. în trei volume. Mi-am cerut scuze că am făcut o astfel de cerere. În timp ce luam masa. şi mi-am dat seama că nu aveam de ales. „Şi asta la ce foloseşte?” am întrebat. Avem diferitele gazete emise de mai multe departamente ale statului şi mai există câteva gazete locale care se ocupă de probleme exclusiv municipale. „Ziarul este căutat pentru a vedea ce se întâmplă”.explicat a zis: „Nu avem nici un cotidian în Bridgetown. Cerusem un ziar. mi-a răspuns. cu intenţia de a-l folosi ca somnifer. poate în Mecco?”. Am crezut că m-a înţeles greşit şi astfel l-am rugat să-mi aducă gazeta locală. lucru pe care l-a realizat cu eficienţă. Am făcut observaţia că autorităţile erau foarte preocupate de sănătatea străinilor. Am intrat de îndată în baie şi am găsit cada umplută pe jumătate cu un lichid subţire. am fost trezit pe la şase şi jumătate de către ordonanţa în uniformă gri. nu am mai avut forţe să mai ies. vă pot obţine ce doriţi”. la care mi-a răspuns: „A. Câtă agitaţie pentru nimic. „Dar”. „Nu avem nici un ziar general publicat zilnic”. „Despre orice”. de îndată ce am intrat. şi mi-am dorit să nu-l fi deranjat deloc. „Ştiri despre ce?” m-a întrebat. un om bolnav este o sursă de infecţie”. fără îndoială. a explicat el. m-am gândit. am zis. o serie de rapoarte despre diferitele departamente municipale din Bridgetown. Mia spus că va încerca să-mi aducă un exemplar. În ce scop am cerut un ziar? „Ah”. Am găsit o lucrare despre Legea în raport cu observatorii străini. „Dar trebuie să aveţi vreun ziar care circulă în Bridgetown”. un tratat despre Canalizare. A doua zi.

„Întâi trebuie să vă hotărâţi dacă vreţi să staţi o săptămână sau o lună sau mai mult. „Atunci. Şi mi-a dat patru formulare. 4s. după ce aţi completat aceste formulare conform Instrucţiunilor pe care vi leam dat ieri. am spus cu oarecare surpriză. „şi trebuie să vă reamintesc că dacă aţi fi citit extrasele din Lege cu referire la Observatorii Străini nu aţi fi pus această întrebare. 23s..La sfârşitul celor patruzeci şi cinci de minute a venit ordonanţa şi m-a scos de din lichid. 1. Trebuie să vă hotărâţi acum pe care o veţi lua”. Desigur. care era obişnuita masă de dimineaţă continentală alcătuită din cornuri şi cafea. „Nu mai sunteţi în Luniland”. „Îndrumătorul meu?” am exclamat eu. M-am gândit doar să arunc o privire. şi mă pregăteam să părăsesc Comisariatul de Poliţie. Am optat pentru o săptămână şi am completat amândoi formularele necesare pentru Vizita nr. . Sub-îndrumătorul Sheep va sosi aici în cinci minute”. nu?” „Dacă aţi fi citit Instrucţiunile aţi fi văzut că planul unei vizite de o săptămână se află la o scară diferită faţă de cel al unei vizite de două săptămâni sau de o lună. poate o zi sau două. 5s.. „Desigur că nu le veţi prezenta până când nu veţi primi mai întâi permisiune de la autorităţile competente. 2s. M-am îmbrăcat degrabă. 4. actele mele personale au fost examinate îndeaproape în timpul cât m-am aflat în procesul de dezinfectare). veţi fi autorizat să vă începeţi vizita de observaţie în Bridgetown”. „Consilier Naţional Ming”. „Îndrumătorul dumneavoastră va fi Sub-îndrumătorul Observatorilor Străini Sheep”. Şi astfel mi-a înmânat un fel de factură care conţine următoarele informaţii: Pentru mâncare. iar aceasta nu poate fi dată decât după trei luni. răspunse cu asprime. i-am răspuns. „iar dacă vreau să stau mai mult presupun că pot s-o fac. când ordonanţa m-a informat că Inspectorul Străinilor Stiff era pregătit să mă vadă. „Cred că ar fi mai bine să stau o săptămână”. dar totodată mă revoltau cei 10s. vă rog să completaţi acest formular”. Dacă vreţi să staţi o lună.. mi-am mâncat micul dejun. şi apoi să merg într-un alt oraş important al dumneavoastră şi să ajung treptat la Mecco”. „nu bănuiam că ar trebui. „Este atât de necesar să am un îndrumător?”. pentru pat. „şi de îndată de veţi achita această notă de plată vă va conduce la Hotelul Pentru Observatori Străini şi vă veţi începe vizita”. Nu puteţi nicidecum pleca fără să daţi un preaviz cu trei zile înainte şi să vă încheiaţi pregătirile pentru a ajunge în locul dorit”. a dat drumul la duş şi a zis: „Micul dejun în zece minute”. nu aţi citit Formularul de Instrucţiuni nr. „O”. pentru hainele temporare. „aflu că aveţi la dumneavoastră scrisori de introducere la mai multe persoane din Meccania” (astfel. – total. pentru controlul medical. costurile nu erau exorbitante. pentru servire. mi-a spus el după aceea. evident nerăbdător să scape de mine. Astfel. Mi s-au returnat şi hainele. căci acest lucru va determina desigur programul vizitei dumneavoastră de observaţie.. pentru controlul medical. mi-a zis. a început el de îndată ce am intrat în camera sa. altfel aţi fi ştiut că acest lucru este imposibil. 2s. o noapte. 10s.

însă nu avea o atitudine ofensatoare. „Trebuie să aveţi unul ca acesta”. Şi să nu uitaţi că discuţiile cu alţi observatori străini sunt interzise până la primirea Certificatului de Aprobare”. Cu o voce perfect firească mi-a spus calm: „Fiecare persoană din Meccania foloseşte o agendă de buzunar ca aceasta. va trebui să-l consult pe administratorul hotelului. pe care nu le mai văzusem de când am plecat din Graves. acesta şi-a vârât capul într-un fel de ghişeu aflat la intrare şi a spus cu voce ridicată: „Ora nouă. vă voi explica totul la momentul potrivit. Nu părea foarte mulţumit de apariţia mea. m-a informat el. îmbrăcat şi el într-o uniformă verde ca a lui Sheep. Administratorul era un omuleţ cumva agitat. „O!” am spus. Vom obţine o agendă de buzunar pe drum”. la unu şi la şase. Când am intrat în hotel. Nu l-am văzut zâmbind deloc toată săptămâna cât am stat cu el. unde mi-am găsit bagajele. însă cu petliţe diferite. dar cu petliţe mai puţine şi cu nasturi de culoare cafenie. O veţi găsi indispensabilă în vederea introducerii corecte a consemnărilor în agenda dumneavoastră săptămânală pentru Departamentul de Timp”. „Primul lucru ce trebuie făcut este să vă prezentaţi la administratorul hotelului”. vom face mai întâi o constatare geografică a oraşului. şi mi-a arătat o carte de cincisprezece pe zece centimetri. mi-a spus Sheep după ce m-a condus în cameră. Dacă veţi citi regulamentele vom fi amândoi scutiţi de mai multe inconveniente. „Este nefolositor pentru în acest scop”. 1. Era un bărbat bine făcut de vreo cinci zeci de ani şi avea înfăţişarea unui subofiţer. În drum spre hotel. „Departament de ce?” am întrebat oarecum încurcat. apoi vom vizita clădirile publice. Consilierul Naţional Ming”.CAPITOLUL II BRIDGETOWN. Avea un aer tăcut şi cam indiferent. VIZITA NR. şi să o vizez în orice altă zi la funcţionara din ghişeu. acesta purta o uniformă verde. Îndrumătorul Sheep sună după o maşină şi în minutele cât aşteptam să sosească mi-a zis: „După aţi fi văzut din programul tipărit al Vizitei nr. care nu era foarte mare – cert este că numărul străinilor din Bridgetown nu putea să depăşească niciodată un total de doisprezece. Înainte de a ne îndrepta către hotel. „nu o să am nevoie niciodată de aşa ceva şi în plus cuprinde doar o lună”. fără excepţie. Am scos un carneţel asemănător cu cel pe care-l foloseam în Luniland pentru programări. Tot ce a spus a fost: „Sper că nu o să faceţi la fel de multe probleme ca ultimii dumneavoastră compatrioţi pe care i-am cazat aici. Ca şi Inspectorul Stiff. Masa este servită la opt. „Departamentul de Timp – dar lăsaţi. m-a întrebat dacă mi-am luat agenda de buzunar. Dacă perioadele nu corespundeau cu înregistrarea. 1 Sub-îndrumătorul Observatorilor Străini Sheep a venit în timp ce plăteam nota. luând seama de . dacă erau cu toţii cazaţi aici –. Shepp se strecură într-un fel de oficiu şi mi-a adus o agendă de tip standard. cu câte patru pagini pentru fiecare zi. O fată din casa de bilete i-a repetat cuvintele în timp ce scria pe o coală din carton divizată sau aranjată în mai multe pătrăţele. Acesta mi-a arătat-o spunându-mi să notez pe ea ora exactă când voi intra şi voi ieşi din hotel.

care mi-a spus că nu pot să părăsesc hotelul dacă nu sunt însoţit de îndrumătorul meu. De aici puteam să vedem toate împrejurimile. produceau în general un efect plăcut. care. La ora şase am fost adus la hotel exact la momentul cinei. „prima este alcătuită din înalta aristocraţie. sistemul de livrare a poştei. cu un venit de 5000 de lire sterline pe an. toţi de viţă nobilă. luminii şi căldurii. cele care aparţineau primelor trei clase se aflau în partea de vest. a treia din înalta categorie comercială. Din trei părţi se ridicau dealuri joase şi împădurite. răspunse Sheep. continuând cu cele aflate sub controlul comun al Conducerii Centrale şi Locale şi încheind cu cele aflate doar sub controlul Conducerii Centrale. ba chiar şi străzile ordonate cu case şi blocuri de apartamente din partea mai înghesuită de la răsărit. sistemul parcelelor. Restul dimineţii a trecut ascultând descrierile elaborate ale lui Sheep despre sistemele de scurgere şi canalizare. apoi cele legate de îmbrăcăminte şi apoi cele legate de locuinţe – căci aceasta este singura ordine logică. iar a şaptea din grupurile industriale servile”. cele care aparţineau celei de-a patra la nord şi la sud. Totul a fost prestabilit cu atenţie de către Departamentul Culturii şi Departamentul de Sociologie. însă nu ştiam exact ce înseamnă. „Şapte clase sociale?” am întrebat. Ţinutul din jur era magnific. Auzisem vag de existenţa acestei rânduiri. iar între acestea se aflau cartierele de locuinţe ale celor şapte clase sociale. Magazinele erau aranjate sub formă de inel ce străbătea prin mijloc fiecare dintre cartierele de locuinţe. „Da”. Ne-am dus mai întâi la un turn de observaţie care se afla pe un deal aflat la un kilometru şi ceva în afara oraşului. a şasea din cele cvasi-calificate. Pe parcursul zilei am observat că toţi oamenii erau îmbrăcaţi peste tot într-un fel de uniformă şi că culorile acestor .aspectele lor arhitecturale. străzile largi limitate de vile. Iar din prima categorie le vom vedea mai întâi pe cele care au de-a face cu nevoile trupeşti. Şi acum m-am pregătit ca să merg într-un loc de divertisment. sistemul liniilor de tramvai. În partea de este se mai aflau şi fabricile. începând cu cele aflate sub controlul local. timp în care am notat informaţiile pentru le folosi în viitor. în marele cartier rezidenţial din partea de apus. a şasea şi a şaptea clasă la est. despre furnizarea apei. parcă citind dintr-un ghid. a patra din oficialii de grad secund din serviciul civil şi din majoritatea claselor profesionale. sistemul de livrare a laptelui. dintre care mai întâi cele legate de alimente. Apoi a indicat faptul că planul oraşului era asemenea unei roţi. însă numărul mare al noilor clădiri publice din apropierea centrului. dar când să ies din hotel am fost oprit de uşier. În felul acesta s-a încheiat constatarea geografică. şi din oficialii de prim grad din serviciul civil imperial. Străzile principale se desfăşurau asemenea unor spiţe. toate din punct de vedere geografic. indiferent de oraşul pe care îl vizitează”. Oraşul se afla într-o cotitură a râului. Şi astfel mi-am petrecut seara scriind în paginile jurnalului. a cincea din categoriile meşteşugăreşti calificate. am petrecut o vreme plimbându-ne prin tot oraşul în tramvaie. continuate la distanţă de alte dealuri. După masa de prânz. Sheep a vorbit aproape ca un specialist despre geologia zonei şi despre raţiunile istorice ale poziţionării oraşului. În centru se aflau clădirile publice şi pieţele. sunt înconjurate de o grădină. atelierele şi depozitele. L-am rugat să reia ce a spus. iar acelaşi plan este urmat de către toţi observatorii străini. a doua din ofiţerii militari şi navali. Nu era tocmai pitoresc. militară şi civilă. furnizarea energiei. iar cele deţinute de a cincea.

a celei de-a Patra verde. Cele cinci pieţe se aflau în cinci zone ale oraşului. a cele de-a Doua este roşie sau stacojie. oi şi porci. Cantitatea oricărui tip de produs animal necesară în fiecare săptămână din an era stabilită de Departamentul Sociologic şi astfel nu exista nici o dificultate în regularizarea aprovizionării. Toate aceste decoraţiuni. Nu am fost foarte surprins la auzul acestor lucruri – totul avea un aer atât de naiv şi evident. dar poate că încă nu am înţeles scopul şi semnificaţia avute. au fost executate de către studenţii Şcolii de Artă din Bridgetown. M-a dus mai întâi la „Camera Alimentelor de Import”. dar cele mai întâlnite erau uniformele verzi ale celei de-a Patra Clase şi uniformele cafenii ale celei de-a Cincea. Trebuie să-i cer lui Sheep o explicaţie în această privinţă. Azi am văzut câteva uniforme galbene. Acestea erau folosite doar pentru distribuirea alimentelor perisabile. a afirmat el. Arhitectura nu ducea lipsă de o anumită gravitate aspră. Poate că ar fi trebuit să menţionez această situaţie mai devreme. căreia îi aparţin meşteşugarii calificaţi. a celei de-a Şaptea albasru-închisă. care se afla alături de calea ferată. Dar ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost numărul mic de oameni care umblau pe străzi. Într-un astfel de cadru. iar întreaga faţadă care dădea în stradă era acoperită cu sculpturi rudimentare în altorelief. Inspectorul Sheep m-a informat de câte minute era nevoie pentru a sacrifica şi a pregăti pentru piaţa de desfacere a cărnii un număr dat de vite. îmi imaginez că autorităţile responsabile cu reconstruirea acestuia au eliminat orice urmă a orăşelului medieval care exista odinioară în acest loc şi l-au înlocuit cu un plan urbanistic meccanist perfect uniform. judecând după impresia pe care acest oraş mi-a lăsat-o în prima zi. Dar până acum nu am văzut nici o uniformă albă şi doar câteva stacojii. Culoarea uniformelor membrilor Clasei Întâi este albă. a celei de-a Treia galbenă. A insistat asupra perfecţiunii maşinăriei în fiecare proces şi m-a asigurat că nu era irosită nici o picătură de sânge. Zidurile interioare erau acoperite cu fresce care înfăţişau scene asemănătoare. fiindcă a fost în mod cert unul din primele lucruri pe care le-am observat când am început să umblu pe străzi. Perfecţiunea metodelor de conservare a cărnii facilitau şi ele o anumită economie. lângă cartierul industrial. Îndrumătorul Sheep fu aproape cuprins de entuziasm în faţa acestei manifestări a artei meccane. care nu puteau fi vândute în magazinele . Arcadele erau decorate în stil romanic. Clădirea era foarte întinsă şi cu mai multe etaje.uniforme corespund rangului sau clasei celor care le poartă. care erau aproape învecinate. căci. Acestea reprezintă singurul element pitoresc din Bridgetown. Uniformele gri şi albastruînchise erau şi ele destul de numeroase. ce reprezentau scene asociate cu producerea alimentelor. aceste uniforme par să fie la prima vedere nepotrivite. Îndrumătorul Sheep m-a asigurat că măcelăriile meccane au devenit modele pentru întreaga lume civilizată şi că fostul Director măcelăriilor din Bridgetown a fost împrumutat unui guvern străin pentru a organiza sistemul de pregătire tehnică a măcelarilor. a celei de-a Cincea cafeniu-închisă. a celei de-a Şasea gri. la periferia oraşului. Era un depozit de dimensiuni mari prin care trebuie să treacă toate alimentele care sunt aduse în oraş înainte de a putea fi vândute în pieţe şi magazine (singura excepţie este laptele. Culorile uniformelor sunt foarte izbitoare şi chiar grosolane. care este distribuit de funcţionarii municipali). La cele două capete era deschisă pentru a permite trecerea vagoanelor de tren. Apoi am văzut abatoarele municipale. Sub-îndrumătorul al Observatorilor Străini Sheep şi-a făcut apariţia la hotel exact la ora nouă şi ne-am început vizita clădirilor publice.

„Aplicarea acestor bugete familiale şi contabilităţi gospodăreşti precise este pur şi simplu indispensabilă pentru Departamentul Sociologic. Alimentele care nu sunt perisabile sunt vândute în magazine. „Nu”. . Toate femeile din Clasele a Cincea. De fapt. „nu este oare displăcută şi chiar eludată?” „Nu cred că este displăcută”. am remarcat eu. De ce să fie displăcută? Faptele nu sunt cunoscute decât de oficiali şi în orice caz este nevoie de ele pentru Departamentul Sociologic. s-a realizat o economie de 50 la sută a timpului petrecut pentru procurarea zilnică a produselor alimentare. Prin urmare. Cum altfel să obţină datele necesare pentru cercetările sale? Fiecare femeie este învăţată cum să-şi păstreze contabilitatea gospodăriei în mod corespunzător şi la fiecare sfârşit de semestru aceasta trimite registrul contabil. datorită acestora. Bugetele săptămânale ale fiecărei familii. Totul este atât de bine ţinut sub observaţie încât nici o ocolire nu pare să fie posibilă – cel puţin cât priveşte ultimele trei clase. sunt controlate de către autorităţi – nu ştiu care departament – iar dacă banii cheltuiţi pe băutură depăşesc o anumită sumă stabilită pe cap de membru al familiei. Foarte ciudat este modul în care este înfrânat excesul. astfel încât să nu se ajungă la înghesuială. condimentele. presupun eu. ca şi cum această idee nu-i venise până acum. dar nu şi în Meccania. Bârfa sau cleveteala lipsea cu desăvârşire. se vor plânge numai aceia care au vrut să ocolească o regularizare salutară. Gospodina trebuie să-şi cumpere pâinea numai de la acelaşi brutar. „Care sunt avantajele?” am întrebat. însă lucruri precum muştarul. această regularizare nu pare să fie o povară. „şi cu siguranţă nu este eludată. mi-a răspuns Sheep. explică ordinea minunată în care se află aceste pieţe. Vânzarea băuturilor este regularizată în mod diferit. Acest lucru este necesar din mai multe motive. „Această supraveghere a bugetelor de familie”. se emite o amendă şi contravenientul este avertizat. de la introducerea sistemului modern de piaţă.obişnuite. făptaşul are interdicţie de a mai cumpăra băutură pentru o anumită perioadă. Dacă ar fi să se plângă. Aceste regularizări sunt foarte valoroase şi pentru Departamentul de Comerţ şi Industrie. Dacă contravenţia este continuată. o practică care prezintă atât de multe avantaje”. Ultimele trei clase nu au voie să păstreze băutură în casă. Fiecare persoană era obligată să se ducă la un singur comerciant timp de un an şi să se ducă la piaţă la o anumită oră. Mi-a spus că Departamentul de Timp a calculat că. Însă Sheep nu m-a lămurit dacă oamenii într-adevăr se bucură de această rânduire. pe când restul articolelor se vând fără restricţii. a Şasea şi a Şaptea erau obligate să-şi facă piaţa în persoană. din toate clasele inferioare celei de-a patra. se poate considera că toate instituţiile noastre meccane sunt în aşa fel rânduite încât slujesc mai multor scopuri şi se potrivesc cu întregul plan de viaţă meccan”. S-ar putea crede că astfel de reguli pot fi uşor de ocolit – poate că aşa ar sta lucrurile în majoritatea ţărilor. iar în privinţa anumitor articole se aplică acelaşi sistem de alegere anuală a magazinului de unde se cumpără articolul respectiv. căci până acum nu văzusem alt avantaj decât controlul cheltuielilor pe băutură. iar negustorii să îşi piardă timpul. „nu am auzit de nici o plângere. dar având în vedere că băutura naţională favorită este un fel de bere slabă care poate fi cumpărată în orice restaurant. Acest lucru. nu există nici un motiv pentru care să deranjăm. cafeaua sau mâncarea conservată pot fi cumpărate de la orice magazin. încheie el.

Secţia Spitalicească. nasturi şi insigne. Acesta cuprindea Secţia de Sanitaţie. atunci când o persoană era supusă unui control medical – iar acest lucru se întâmpla cel puţin o dată pe an – cadrul medical poate să prescrie o dietă pentru individul respectiv. Era destul de uşor stabilit dacă uniforma purtată era cea de culoare potrivită. „Nu face parte din sistemul nostru”. Bridgetown nu avea nevoie decât de zece inspectori. „Şi care este situaţia îmbrăcămintei de damă?” am întrebat. În primul rând. Departamentul respectiv nu era foarte mare. acesta a adus vorba din întâmplare despre dietele alimentare standard. M-am interesat ce sunt acestea. când Sheep mi-a adus aminte că mai avem de vizitat şi alte departamente municipale înainte de a ajunge la Departamentul Medical şi că nu trebuie să ne abatem de la programul turului nostru. Membrii claselor superioare au desigur cei mai buni croitori. în plus de asta diferitele grade ale fiecărei clase erau indicate prin diferenţieri în petliţe. banii cheltuiţi pe rochii sunt limitaţi potrivit clasei sociale”. Sheep mi-a spus că am judecat greşit când am ales Vizita nr. Secţia Căsătoriilor şi Naşterilor. văzând că regularizările erau uniforme în întreaga ţară. un croitor de grad înalt nu va avea voie să facă costume pentru ultimele trei clase. „Producţia tuturor tipurilor de stofă pentru toate uniformele este atât de standardizată încât nu ar fi avantajos ca statul să preia simpla confecţionare. secţia Consiliului Medical Special. De asemenea. o bucată de pânză care să aibă culoarea şi modelul regularizate. De fapt. iar abaterile erau foarte rare. Şi în al treilea rând. Datoria lor era aceea de a se asigura că nimeni nu purta vreo uniformă la care nu avea dreptul şi că în momentele ceremoniale era purtată uniforma de gală. răspunse Sheep. 1 – care cuprindea doar o săptămână – din moment ce în Departamentul de Sănătate am putea să ne preocupe o săptămână. Pedepsele pentru purtarea unor decoraţii neautorizate erau foarte grele. Secţie de Inspecţie Medicală. „Fiecare femeie trebuie să poarte. După aceea nu am mai fost surprins când am auzit că în Departamentul de Sănătate erau angajate o mie de persoane. Departamentul de Alimente prescria diete standard pentru familiile din ultimele trei clase care aveau o stare normală de sănătate. Fiecare persoană îşi alege croitorul de pe un mic panou. ar fi o risipă de talent”.Referindu-se la cheltuiala făcută de familie pe mâncare. „Ele nu poartă uniforme. Sheep mi-a explicat că funcţia de administrare a regularizărilor a putut fi încredinţată municipalităţii tocmai pentru că acestea erau atât de bine uniformizate. Secţia de Autopsie şi Secţia Clădirilor. pentru a indica clasa căreia îi aparţine. Secţia de Asistenţă Medicală. Mi-a explicat că există trei tipuri de diete recunoscute. în partea superioară din faţă a fiecărei rochii de exterior. Am fost cumva surprins că aceasta ar putea fi o instituţie municipală. din moment ce detectarea era aproape sigură. trese. pe lângă muncitori – care aparţineau în . am remarcat eu. a răspuns Sheep. dacă o persoană era clar bolnavă. Aveam de gând să pun mai multe întrebări despre Departamentul Medical. „Ar fi să cred că întregul comerţ cu îmbrăcăminte s-ar afla în mâinile statului”. cadrul medical care se ocupă de acel caz va avea datoria să prescrie o dietă. Există reguli şi pentru hainele lor?” „Doar în două privinţe”. În al doilea rând. A urmat Departamentul pentru Inspectarea şi Regularizarea Îmbrăcămintei. Secţia de Dispensarizare Medicală. Când am ajuns la birourile Departamentului de Sănătate. precum şi prin ocupaţiile diferite din cadrul fiecărei clase şi fiecărui grad.

„Ce se întâmplă”. dar poate că va fi suficient dacă voi pomeni cele mai neobişnuite aspecte. se pronunţă dacă vreun caz este incurabil. care prescrie ca. în cazul neglijenţei repetate a instrucţiunilor funcţionarului medical autorizat. prin încuviinţarea Consiliului Medical Special. „De ce nu permiteţi alegerea doctorilor?” am întrebat. răspunse Sheep cu mustrare în glas. „Fără consimţământul pacientului?” „Pacientul nu va putea fi cel mai bun judecător în acest caz”. „Cum rămâne cu rudele?”. Fiecare persoană este supusă controlului medical o dată pe an – care se adaugă la sistemul de inspecţie medicală din şcoli – şi trebuie să respecte orice tratament care îi este prescris. Această secţie este într-un anumit fel cea mai remarcabilă dintre toate. „Acest lucru ar intra în conflict cu clasificarea adecvată a bolilor”. Şi am ajuns la Consiliul Medical Special. Acest termen este depăşit. am observat eu. astfel încât. „Autorizează moartea pacientului?” am spus. „De îndată ce o boală este diagnosticată. iar în această eventualitate autorizează moartea pacientului”. În privinţa aşa numitelor boli incurabile. Aş putea să scriu un întreg capitol despre Departamentul de Sănătate. a răspuns. Principala ocupaţie a Secţiei de Asistenţă Medicală ţine de naşteri. Sheep s-a ocupat apoi de Secţia de Căsătorii şi Naşteri. „dacă cineva refuză să se supună tratamentului?” „Va fi adus înaintea Consiliului Medical Special”.principal claselor a Şasea şi a Şaptea – care se ocupau de activităţile cu adevărat servile de păstrare a ordinii în sistemele de canalizare şi de curăţire a străzilor. am întrebat. Departamentul determinând numărul . am întrebat. „Ce presupune acest Consiliu?” am întrebat. angajăm un anumit număr de femei sore-doctor. spuse Sheep. Se pare că primesc licenţă de căsătorie toate acele persoane care au o stare normală de sănătate. ci sunt aduse în spitale. „Vom ajunge şi la acest subiect”. în această Secţie. nu se potriveşte cu sistemul nostru de clasificare”. „şi cum rămâne cu cazul pe care dumneavoastră l-aţi pomenit ceva mai devreme?” „Cazul pe care dumneavoastră l-aţi pomenit?” spuse Sheep. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul Secţiei de Asistenţă Medicală. aceasta este predată doctorului potrivit pentru tratare. Doctorii erau funcţionari municipali şi nu puteau să fie aleşi. persoana care se face vinovată de un astfel de refuz să fie mutată într-un azil de anomalii mentale”. însă persoanele din ultimele trei clase nu sunt în general tratate la ele acasă. Primeşte instrucţiunile Departamentului Medical Central al Meccaniei şi se asigură că acestea sunt îndeplinite. Acesta colaţionează rezultatele activităţii tuturor celorlalte secţii medicale şi este responsabil pentru raportul anual. „Rudele nu au nici o capacitate în această problemă”. A continuat prin a explica că Secţia de Dispensarizare trata toate persoanele ultimelor trei clase care nu aveau nevoie să meargă la spital. „Sună foarte drastic”. dar dacă aşa ceva s-ar petrece ar intra sub incidenţa paragrafului 143 al Regulamentelor Medicale. „Un ospiciu!” „Noi nu le numim ospicii. spuse Sheep. Inspectorii vizitează fiecare locuinţă de două ori pe an pentru a vedea dacă toate casele sau apartamentele respectă igiena. Conduce investigaţiile speciale ale tuturor cazurilor neobişnuite. răspunse Sheep. „Nu-mi aduc aminte de nici un astfel de caz. Este un fel de Stat Major Superior.

Populaţia noastră este atât de bine crescută încât nu are aproape nici o înclinaţie către infracţiuni. Am început cu Poliţia. Şi totuşi observasem foarte puţini ofiţeri de poliţie pe străzi. Pare să fie un fel de punte între Departamentul de Arhitectură şi Departamentul de Sănătate. Postul Central al Comisariatului de Poliţie se afla în clădirea unde am fost inspectat. şi chiar dacă nu am fost peste hotare.de copii care trebuie să se nască în fiecare perioadă de cinci ani. Îndrumătorul Sheep a venit exact la ora nouă pentru a continua vizita de observaţie. şi acum aveam să începem o alta – instituţiile conduse în parte de municipalitate şi în parte de stat. zise Sheep. Am bănuiala că acest control exercitat de către municipalitate este în mare parte fictiv. i-am zis. am zis. „Exact”. I-am remarcat acest lucru ghidului meu. pe care-l puteam procura din Marea Bibliotecă Meccană din Mecco. aşa cum veţi descoperi de îndată dacă veţi încerca aşa ceva”. „acestea sunt cel mai puţin importante funcţii ale lor. Noi angajăm cel mai mic număr de poliţişti care să păstreze ordinea pe străzi şi să caute infractori faţă de orice altă ţară din lume. spuse Sheep. Infracţiunile şi dezordinea sunt aproape necunoscute în Meccania. şi supraveghează regulile de construcţie din punctul de vedere al igienei. fiindcă statul are putere de a prelua oricare dintre funcţiile care nu sunt îndeplinite într-un mod satisfăcător. funcţia lor este aceea de a avea grijă ca regulile gândite pentru binele statului să fie îndeplinite cum se cuvine”. Ajunsesem la finalul unei secţiuni. examinat şi testat prima dată când am sosit. „Vă cred fără probleme”. „Dar atunci ce activităţi are poliţia voastră?” „În general vorbind. În plus. ofiţeri de poliţie şi secretari. însă foarte mulţi alţi funcţionari care lucrează în slujba poliţiei. mi-a zis. Cei care vădesc vreo înclinaţie de acest fel sunt deportaţi în colonii infracţionale şi după aceea nu prea mai fac probleme. în alte ţări. iar în această privinţă Sheep mi-a recomandat Raportul Departamentului Medical Central. există multe ocazii în care suportul poliţiei este necesar pentru ca oamenii să nu facă greşeli”. „Ce altceva să facă?” „În cazul nostru”. „Şi presupun că aceste reguli sunt numeroase?” „Desigur. A doua zi. Am întrebat ce este Secţia Clădirilor. În centrul atenţiei se află persoanele clasificate ca fiind anormale. nu prea există oportunităţi pentru a face vreo infracţiune. am adăugat . Era o clădire cam mare pentru un oraş ca Bridgetown şi părea să fie plină de funcţionari. „Dar”. aşa cum era trasată în mintea „Autorităţii”. „am crezut că funcţionarii fiecărui departament al statului se ocupă de atât de multe lucruri încât poliţia nu ar mai avea nimic de făcut. Puteţi să-mi explicaţi acest lucru?” „Da”. Poliţia din Luniland – din câte am aflat – nu face altceva decât să păstreze ordinea pe străzi şi să urmărească infractori”. „am mai auzit astfel de observaţii şi mai înainte. Aici se pare că aveţi foarte puţini ofiţeri de poliţie pe străzi. Secţia de Autopsie se ocupa de examinarea tuturor cazurilor de interes pentru Departamentul de Sănătate înainte de incinerare. Având în vedere că acestea se raportează la fiecare aspect al vieţii. De pildă”. I-am zis: „Pe străzile marilor oraşe ale ţării din care tocmai am venit se găsesc mulţi ofiţeri de poliţie şi foarte puţini funcţionari care să lucreze în poliţie. cărţile din bibliotecile noastre descriu organizarea poliţienească atât de complet încât cred că pot să vă răspund la întrebare. am remarcat eu.

fiindcă mi s-a spus că conţine o copie a fiecărui raport de poliţie din fiecare parte a ţării. câte doi sau câte patru. Apoi mai este şi raportul anual şi certificatul de purtare pentru fiecare cetăţean. „Aşadar. Când am ajuns la Departamentul de Învăţământ. În clădirea Departamentului se găseşte un fel de muzeu al dotărilor şcolare în asociere cu secţia magazinelor. văd”. i-am răspuns. Nici un tânăr din Meccania nu poate să se angajeze fără un certificat emis de . conform explicaţiilor date de îndrumătorul meu enciclopedic. Dincolo de aceasta. fără a fi permise altele. este Biroul de Industrie Pentru Tineret. Cărţile sunt toate prescrise de Departamentul Central. ai clădirilor. Membrii primelor două clase nu au şcoli în Bridgetown. După vârsta de cincisprezece ani. Copiii celei de-a Şasea şi de-a Şaptea clase merg la şcoală până la doisprezece ani. Şi în cazul acesta nu voi putea să notez decât câteva dintre aspectele neobişnuite ale sistemului. Aceştia strâng informaţii de la toate celelalte departamente. vedeţi că poliţiştii noştri nu stau degeaba”. pentru ultimele trei clase. Îndrumătorul Sheep regretă încă o dată că am ales Vizita nr. Nu alergau şi nici nu se jucau pe străzi. Nu puteam rezerva decât o jumătate de zi pentru acest departament important. ai educaţiei şi aşa mai departe”. ca nişte soldăţei. da”. Să presupunem că cineva ar încerca să facă o călătorie neautorizată sau să lipsească de la muncă fără un certificat medical sau să cheltuiască mai mult decât se cuvine şi să se înglobeze în datorii sau să se dea drept membrul unei clase superioare: în astfel de cazuri. ai sănătăţii publice. poliţiştii supraveghează viaţa oamenilor din punctul de vedere al interesului public general. spuse Sheep triumfător. aceştia primesc o educaţie ştiinţifică în raport cu diferitele lor ocupaţii. După această explicaţie lămuritoare. iar pregătirea lor care în mare parte un caracter practic şi manual. M-am uitat cu uimire la sutele de volume de rapoarte ale poliţiei din biblioteca oficială a biroului de poliţie din Bridgetown şi m-am întrebat cum ar arăta Biblioteca Comisariatului Central de Poliţie. Strâns legat de sistemul de învăţământ. Copii celei de-a Şasea şi de-a Şaptea clase merg în şcoli comune pentru a profita de beneficiul unei mai bune clasificări. Acesta este controlat de către Departamentul de Industrie şi Comerţ.eu. poliţia este cea care ia la cunoştinţă încălcarea. Cum să se realizeze acest lucru fără informaţii exacte? Toate acestea presupun un efort foarte mare”. Cei din a Cincea clasă rămân până la cincisprezece ani şi sunt pregătiţi pentru a fi muncitori calificaţi. le-am văzut pe din afară. precum şi rapoartele din marea capitală Mecco. Şcolile pe care le-am văzut. Să presupunem că un om nu respectă prezenţa la teatru: autoritatea de divertisment trebuie să raporteze acest caz poliţiei. Aceştia se duc în altă parte. Indiferent din ce loc plecau aceştia se alăturau ritmului de mers al colegilor lor şi îşi duceau ghiozdanele ca pe nişte raniţe. Tot aşa şi în cazul tuturor celorlalte departamente. „Da. 1. răspunse Îndrumătorul Sheep. „inspectorii alimentelor şi îmbrăcămintei. dar am observat ducându-se şi venind de la şcoală. am răspuns. însă celelalte clase au şcoli separate. Se pare cei care decid ce şi cum trebuie să se predea sunt Inspectorii de Stat: funcţionarii locali îndeplinesc instrucţiunile acestora şi clasifică copiii. Toţi mergeau la pas cadenţat. „Da. „Într-adevăr”. „dar să presupunem că apare o problemă care ţine de mai multe departamente – cetăţenii au nevoie de îndrumare. care era una dintre instituţiile conduse de stat şi de municipalitate. birourile Departamentului de Poliţie nu mai erau un mister pentru mine.

altul se specializase în organizarea unor îndeletniciri recreative utile pentru grade diferite de copii. „Atunci. experţii au născocit un sistem de educaţie fizică care satisfăcea toate cerinţele meccane. „Cum rămâne cu înclinaţiile băieţilor şi fetelor. mi-a spus el. altul se dedica clasificării profesorilor potrivit aptitudinilor acestora de a preda anumite materii. Această şcoală era aranjată ca o serie de ateliere pentru tot felul de meserii. Mi-am dat seama că ar fi inutil să-i sugerez vreo altă idee Îndrumătorului Sheep. Bridgetown era prea mic pentru a avea o Universitate proprie. Sheep mi-a spus că acestea sunt şcolile prin care meseriaşii meccanieni au devenit de departe cei mai eficienţi muncitori din lume. însă din cele afirmate de Sheep am dedus că în timp ce întrecerile sportive au fost reduse la minim. Îmi închipui că exista o clasificare foarte minuţioasă. Şi nu e nici ca şi cum i s-ar modifica clasa – va fi în aceeaşi clasă. „În ce fel afectează acest lucru problema?” „Unui băiat ar putea să-i placă să fie mai degrabă un tâmplar de mobilă decât un muncitor metalurg. Sheep m-a sfătuit cu hotărâre să studiez învăţământul meccan din Mecco dacă voi ajunge vreodată acolo. Structura nu am văzut-o decât pe dinafară şi încă foarte puţin. sau un zidar decât un funcţionar”. prevăzute cu săli de clasă şi laboratoare. Toţi meccanii adevăraţi. „Dar o astfel de problemă va fi determinată în timp ce băiatul este la şcoală”. spuse Sheep. Nu nădăjduiam că voi putea afla prea multe despre învăţământ într-o singură după-amiază. a adăugat Sheep. şi chiar în fiecare trimestru. Şi până la urmă. Mai mult încurcat decât surprins. care părea constitutiv incapabil să înţeleagă orice obiecţie faţă de punctul de vedere oficial. un altul administra toate distracţiile care ţineau de tineret. recunoşteau că întreaga . a copiilor conform aptitudinilor şi meseriilor viitoare. cu tot felul de subdiviziuni. ce pondere au părinţii?” am întrebat. iar meseria lor principală era aceea de a face experimente psihologice şi de a folosi tot felul de teste de inteligenţă pentru a introduce metode îmbunătăţite de educaţie. „Părinţii îl vor încuraja desigur pe băiat să se descurce cât mai bine la şcoală. contează atât de mult dacă un băiat este zidar sau tâmplar? Oricum. în afară de cazul în care se dovedeşte o persoană excepţională şi trece Examenul de Stat pentru promovare”. numărul de tâmplari este hotărât în fiecare an. „Înclinaţiile băieţilor?”. i-am răspuns. Inspectorii înşişi erau specialişti. şi cu dorinţele părinţilor acestora?”. Erau îndeajuns de mulţi inspectori locali pentru a avea câte unul pentru fiecare şcoală mai mare. decid ocupaţiile pe care ar trebui să le aibă băieţii şi fetele. după consultarea cu funcţionarii Departamentului de Învăţământ. când are ocazia să-şi aleagă o ocupaţie?” „Va depinde de aptitudinile sale pentru diferitele tipuri de activităţi. i-am atras atenţia lui Sheep. şi nici un angajator nu poate primi vreun băiat sau vreo fată fără intermedierea Biroului. Iar el nu este în măsură să decidă”. Sheep mi-a arătat exteriorul unui laborator psihologic de mari dimensiuni alăturat Colegiului Tehnic. „Atunci. însă avea două mari Şcoli „Secundare” pentru elevii din cea de-a Treia şi cea de-a Patra clasă. de către Departamentul de Industrie. Funcţionarii Biroului Pentru Tineret. şi o uriaşă şcoală tehnică pentru băieţii din a cincea Clasă. Unul era expert în epuizarea mentală.către acest Departament. Nu am avut timp să pun multe întrebări despre asigurarea întrecerilor sportive sau a educaţiei fizice.

Probabil că alte ţări vor descoperi valoarea unor astfel de funcţionari când vor ajunge la un sistem mai bun de educaţie”. am răspuns. cerându-mi scuze dacă întrebarea era prea indiscretă. iar înşişi oameni ide stat au fost crescuţi în sistemul meccan de învăţământ. Dacă examinaţi diagrama care arată starea actuală a Meccaniei şi o comparaţi cu hărţi similare din alte ţări. „A mai rămas ceva care să nu fie regularizat în ţara asta?” am întrebat eu pe un ton cât mai nevinovat cu putinţă. „Ce extraordinară instituţie!” „În ce fel extraordinară?” întrebă Sheep. „Este condusă de Secţia estetică a Departamentului. 1 nu asigura studierea laturii mai destinse a vieţii din Bridgetown. iar regularizarea cheltuielilor claselor inferioare le fereşte de risipă. Toate sferele vieţii au fost treptat organizate una câte una. când am fost promovat în Departamentul de Poliţie”. Inspectorii îl vor sprijini printr-o consiliere expertă şi se vor asigura că îşi va îndeplini programul”. dar că Inspectorii Organizatori ai Timpului Liber Privat erau numiţi la nivel local. „Poate că nu”. însă baza a fost pregătită de către învăţători. vă veţi da seama cât de avansată este cultura noastră faţă de cea a oricărei alte ţări”. aceşti oameni primesc o pensie de bătrâneţe şi alocaţii de boală sau invaliditate. „Dacă veţi consulta Al patruzeci şi optulea raport anual al Ministerului Culturii veţi găsi o diagramă sau hartă interesantă care înfăţişează întreaga alcătuire a vieţii meccane şi etapele organizării acesteia. „Orice persoană care. Fără îndoială că oamenii de stat au făcut multe. prin contribuţia la fondurile de asigurare. l-am întrebat eu. a răspuns. era fiul unui învăţător dintr-un sat meccan. Nu este de mirare să descoperi că acolo unde totul este atât de regularizat sărăcia. arătând ce preocupări culturale are intenţia să urmeze. „Şi ce alte zone mai are de cucerit Departamentul de Cultură?” „În momentul de faţă are loc o investigaţie cu privire la interesanta problemă a gustului personal”. cu aprobarea Departamentului Central. aşa cum este înţeleasă în alte ţări. În plus. rămâne cu mai mult de o oră pe zi nejustificată trebuie să prezinte un plan la fiecare şase luni. şi tot aşa şi eu am fost în a Cincea clasă până la treizeci de ani. Sheep avea din nou pregătită o explicaţie completă. Vizita nr. „dar. Sărăcia este aşadar imposibilă. „nu lasă pe nimeni să stea degeaba. a încetat să mai existe. spuse Sheep. „Sunt sigur că nu există în nici o altă ţară”. „învăţătorii de la sate care nu erau absolvenţi se aflau în a Cincea clasă. după ce şi-a terminat serviciul şi toate celelalte îndatoriri. de ce purta nasturele cafeniu care arăta că mai înainte fusese un membru al celei de-a Cincea clase? „Atunci când a fost introdusă clasificarea înşeptită”. Însă nu-mi era atât de clar cum reuşeau să o ţină la distanţă. bineînţeles. De ce atunci. Sheep m-a informat că practic toate formele de divertisment erau controlate de către o secţie a Departamentului Culturii. „Inspectorii Organizatori ai Timpului Liber Privat!” am exclamat eu. „Legile noastre”. însă membrii acesteia nu au dat încă raportul”. . cultura noastră nu este modelată după cultura altei ţări. zise el. răspunse el. mi-a mărturisit acesta.măreţie naţională a Meccaniei se baza pe sistemul lor de învăţământ. El însuşi. „Iată o întrebare foarte interesantă”. „Dar care este funcţia lor?” am întrebat. răspunse Sheep.

„Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi prin cedarea libertăţii”. deceselor şi căsătoriilor. veţi studia istoria Presei la locul potrivit. în câteva zile. o listă de amenzi mărunte date pentru diferite încălcări ale regulilor şi anunţuri ale unor litigii. am observat eu. Bridgetown nu merita chiar atât de mult cercetarea atât de obositoare şi sistematică pe care acesta m-a obligat să o întreprind şi m-am hotărât ca. patruzeci şi şapte de băieţi mijlocii şi patruzeci şi opt de fete mijlocii. cu scurte detalii. împotriva salariilor sau a altor condiţii nesatisfăcătoare.„S-ar părea aşadar”. şi am întâlnit oameni în aceste ţări spunând că ar prefera mai degrabă să-şi păstreze libertatea de a face astfel de lucruri decât să aibă parte de securitate chiar şi împotriva sărăciei”. Mai erau şi statistici despre accidente. iar dacă veţi rămâne în Meccania suficient de mult pentru a studia dezvoltarea istorică a culturii noastre. de pildă. 1 nu presupunea suficient timp pentru studiul vieţii sociale locale la un nivel atât de detaliat încât să facă loc pentru aşa ceva. însă reacţia a fost una de iritare. „Nu este treaba mea să discut astfel de probleme”. „În multe alte ţări”. Deşi mă aflam aici de aproape o săptămână. liste de persoane trecuseră diferite examene. care servesc ţării în totalitatea ei aşa cum Bridgetown Weekly Gazette slujeşte zonei în care apare”. zise Sheep. nu avusesem încă oportunitatea de a mă plimba de capul meu pentru a vedea ceva care să mă atragă. voi adăuga pentru informaţia dumneavoastră. Am încercat să-l fac pe Sheep să discute despre ziare în general. însă a fost destul de înţelegător încât să-mi de-a şansa să arunc o privire pe Bridgetown Weekly Gazette. şi statistici ale naşterilor. iar acum dumneata vrei să discuţi despre un subiect care nu are nici o legătură vizita noastră. Era tipărită bine pe o hârtie de calitate. am observat câteva lucruri pe parcursul vizitelor pe care Îndrumătorul Sheep nu a considerat că merită comentarii. Singurele reclame erau cele câteva referitoare la vânzarea unor proprietăţi şi bunuri casnice. Abia spre sfârşitul săptămânii i-am spus Îndrumătorului Sheep că mi-a fost foarte greu să obţin un exemplar din ziarul local publicat în Bridgetown – de fapt nu apucasem să-l văd deloc. replică Sheep. „şi nu am auzit niciodată discutându-se vreo problemă de acest fel în Meccania. „oamenii doresc să muncească din plăcere şi chiar să opteze pentru a nu lucra. am spus. Totul a fost făcut conform programului. Era absolut cel mai arid document pe care îl văzusem şi care îşi spunea ziar. şi tot aşa până la trei băieţi născuţi în al paisprezecelea rând şi şapte fete născute în al paisprezecelea rând. . „Am făcut rost de această Gazetă”. „că dacă clasele muncitoare îşi cedează libertatea statului vor scăpa de pericolul sărăciei”. Această problemă are doar o valoare istorică. Sheep a explicat că Vizita nr. mi-a spus acesta. Totuşi. că Guvernul Central publică o serie completă de gazete. anunţuri despre viitoarele examene. dar semăna mai mult cu o notă oficială a municipalităţii decât cu un ziar. Conţinea scurte rapoarte ale întrunirilor comitetului municipal. să merg direct la Mecco. Legea meccană se bazează pe faptul că individul nu are nici un drept faţă de stat”. Cifrele naşterilor erau oferite într-o formă neobişnuită. Mă săturasem de explicaţiile sale în stil de ghid. „ca o concesie făcută curiozităţii dumitale. Totuşi. Erau cincizeci de băieţi prim născuţi şi patruzeci şi cinci de fete prim născute. deşi nu face parte din programul nostru. Le place să fie liberi să facă grevă.

Nu am fost niciodată un mare cumpărător. Nu pot să obţin nici o informaţie pe acest subiect de la Sheep. De pildă. Trebuie să recunosc că le cam duceam lipsa. Existau magazine mai mari. dar de multe ori sunt interesante. Reclama este limitată la revistele comerciale. însă. Am crezut că voi vedea librării expunând toate cărţile şi publicaţiile nou apărute. Librăriile au fost întotdeauna o atracţie pentru mine. trebuia să le comanzi printr-un agent de carte autorizat. toate celelalte fiind regularizate. Sheep mi-a răspuns: „Nicidecum. „Un singur agent de carte poate furniza toate cărţile necesare din Bridgetown. care deţine un fel de monopol. ei nu au nevoie de nici o stimulare pentru a citi. însă ştiu din ce am citit că acestea constituiau o particularitate importantă din viaţa vechii Meccanii. Cumpărăturile neplanificate şi la întâmplare sunt în special descurajate de către stat. Am întrebat dacă statul descuraja publicul de la lectură. dar când am primit explicaţia de la Sheep. . aşa că am vrut să-mi cumpăr o pereche. Nu se pot dezvolta la nesfârşit decât acele forme de producţie pe care statul le consideră necesare. M-am întrebat de trebuia să se facă un aranjament atât de neobişnuit. Nu exista nici un poster. În alte ţări am putut să culeg foarte multe informaţii observând tipul de literatură pus la vânzare. nu există nici un fel de stimulare a cheltuielilor care se găseşte în majoritatea ţărilor moderne. Aceasta este într-adevăr o instituţie foarte folositoare. „Dar de ce nu lăsaţi oamenii să deschidă librării?” „Ar fi o risipă totală”. mi-am dat seama că am făcut gestul extrem de nesăbuit să vin fără o pereche de papuci. Oamenii trebuie să ştie ce vor şi să se ducă la magazinele care sunt specializate în articolele respective. să aleg dintr-un catalog ilustrat calitatea pe care o doream şi să cumpăr ce se găsea. Ei consultă listele de noi apariţii şi merg în sălile de cărţi pentru a vedea vreo carte de care sunt interesaţi. N-am văzut nici o femeie uşoară pe străzi. însă bănuiesc că există unele lucruri de aflat. singurul loc din Bridgetown în care puteam să văd cărţi era un fel de oficiu din cadrul Colegiului Tehnic. fără a păstra un stoc de mii de cărţi care nu vor fi dorite ani de zile sau chiar niciodată. Am căutat desigur un magazin unde puteam să văd asemenea articole expuse în vitrină. cu excepţia unor mici spaţii în sărăcăcioasele gazete locale. S-ar părea că Departamentul Editorial din Ministerul Culturii – cred că aceasta este denumirea corectă – are în fiecare oraş câte o cameră publică în care toate noile publicaţii în materie de cărţi sunt expuse câte şase luni. În consecinţă. Apoi se hotărăsc dacă să o cumpere sau să o împrumute de la biblioteca publică”. răspunse Sheep. poate că or fi ele urâte. Magazinele erau foarte neatrăgătoare. În orice caz. însă cărţile expuse nu erau de vânzare şi astfel toate emoţiile plăcute prilejuite de o librărie lipseau cu desăvârşire. însă a trebuit să mă duc la secţia de papuci a departamentului de încălţăminte a unui magazin. Pentru a cumpăra cărţi. Oamenii din această ţară sunt mari cititori. Aplicaţi acelaşi principiu în alte oraşe şi veţi vedea că prin păstrarea unui singur depozit central noi facem o mare economie”. nu mi-aş fi dat seama cât de plictisitoare ar fi viaţa fără atracţiile vitrinelor şi magazinelor. Spre uimirea mea. mi-am dat seama că această situaţie se potrivea cu starea generală a lucrurilor de aici.N-am văzut nici un om beat – regulile nu permit beţia. dar chiar şi acestea erau în aşa fel divizate în departamente încât cumpărăturile se dovedeau extrem de plictisitoare. Nu era nimic în vitrine pentru a-i tenta pe oameni să cumpere şi nu era nimeni pe străzi care să facă cumpărături la întâmplare. librăriile au dispărut din Meccania. dacă nu aş fi trecut pe aici. Cenzura impusă publicaţiilor a revoluţionat aparent afacerea vânzării de carte.

Acestea se adaugă perioadelor anuale de instrucţie. Căci publicul. Sheep mi-a oferit o explicaţie ciudată pentru a justifica această neobişnuită instituţie. argumentul său era acesta. care seamănă cu obiceiurile altor ţări. nu se dedă la redactări inutile de scrisori. Editorii sunt de fapt tipografi care stabilesc forma şi stilul cărţii. responsabilitatea financiară pentru vânzări este asumată de editori sau de tipografi. care hotărăsc câte exemplare ar trebui să fie scoase iniţial. Toate scrisorile sunt de fapt citite de către funcţionarii din Departamentul de Cenzură. care poate fi dedicat unor scopuri mai folositoare. Fiecare părea să aibă în vedere un scop. Statisticile culese de Departamentul de Timp au dovedit foarte clar că munca celor cincizeci de funcţionari angajaţi pentru a cenzura scrisorile contribuie la economisirea unei perioade de timp de patru ori mai mare decât cea care ar fi fost petrecută de către public în redactarea inutilă de scrisori. „Atunci editorul este de fapt statul?” i-am sugerat. însă nu au nici o responsabilitate aşa cum au editorii din alte ţări”. şi că acesta era astfel un sistem cam tot atât de economic. Copiii fie mărşăluiau de la sau spre şcoală. iar. Poşta seamănă cam cu oricare altă poştă. Alaltăieri am început să vizităm instituţiile statului. Adică numărul publicaţiilor statale depăşeşte numărul publicaţiilor particulare. este acela de a sta seara în grădinile adiacente restaurantelor. atât timp cât se supun condiţiilor impuse de Departamentul Editorial”. fie erau implicaţi în vreun fel de joc organizat – dacă putea fi numit joc – sub supravegherea unui profesor sau observator. Biletul fiecăruia avea trecute ziua în care să meargă. ştiind că scrisorile sale pot fi citite. Când o carte este scrisă. răspunse Sheep. oamenii formaţii muzicale în timp ce beau un tip de băutură slabă şi fumează trabucuri. „Dar”. Fiecare oră din zi mi-a fost prestabilită. „noi nu avem editori în sensul înţeles de voi. Senzaţia de ordonare este aproape apăsătoare. Dar am deviat prea mult. „statul este editorul majorităţii cărţilor. cu excepţia momentelor pe care le petrec seara scriind jurnalul. aceasta îşi este propria răsplată. Ar putea să apară tot felul de necazuri. Aici nu existau lucruri precum meciuri de fotbal sau alte sporturi la care să participe mulţimi. Cea mai importantă dintre acestea este Poşta. să lase toate scrisorile să treacă necenzurate. unii duminica şi alţii sâmbăta. „Ei bine”. însă cea mai interesantă este Departamentul de Timp. ţinând cont de interesul comunităţii. numărul locului şi perioada exactă în care trebuia să fie prezent. în privinţa ultimelor. Statul nu putea. Bărbaţii participau o dată pe săptămână la instrucţia militară. Dacă statul cenzurează un anumit număr de scrisori rezultă că le poate cenzura pe toate. Pe scurt. Motivul trebuie să fie interesul meu pentru lumea cărţii. cu excepţia faptului că are un Departament de Cenzură.I-am spus că în alte ţări editorii păstrau cărţile în depozit şi livrau librarilor ceea ce doreau. . Astfel se economiseşte timp. permiţându-le să păstreze câteva copii pentru vânzările directe. La teatru nu se afla lume afară: fiecare îşi avea numărul locului stabilit şi se aşeza cu puţin timp înainte de spectacol. Singurul obicei care supravieţuieşte din vremurile mai vechi. zise Sheep. dar nu am văzut pe nimeni plimbându-se pe străzi. Nu numai că nu erau cumpărători de ocazie. Nu găseai nici un copil jucându-se. nu poate fi tipărită fără aprobarea cenzorilor statali. Aici. dar care sunt asiguraţi împotriva pierderilor de către stat. Muncitorii mergând sau revenind de la serviciu mărşăluiau şi ei ca soldaţii. Femeile care mergeau la piaţă se duceau la ora stabilită şi se aşezau la coadă dacă înaintea lor se aflau mai mult de trei sau patru persoane. Cât despre munca depusă.

studiu (precizat). îmbrăcat. după micul dejun. aflate pe trei coloane. „somn” etc. Departamentul de Poliţie. cum şi-a petrecut timpul în fiecare activitate întreprinsă zilnic.Departamentul de Timp este cea mai interesantă instituţie dintre cele pe care leam văzut până acum. Mi-a spus că va trebui să plătesc o amendă de zece şilingi pentru întârziere.a. În aceste spaţii se fac notaţii scurte. biserică. După o oră. Cât de nesăbuit am fost! Am petrecut următoarea oră cu acesta fabricând informaţiile din agendă şi apoi am trimis-o. însă. Departamentul de Comerţ şi Industrie ş. Acuzaţia de falsificare a propriului jurnal nu va fi emisă. precum „mic dejun”. cititul. care cuprinde patru pagini în total. Am un motiv întemeiat să-mi aduc aminte de Departamentul de Timp. călătorie (transportul precizat). Cele două pagini de la mijloc sunt împărţite în 336 spaţii alungite. unde îşi desfăşoară activitatea Departamentul Central de Timp. fiindcă duminică dimineaţă. Prima pagină are imprimate numele. a doua zi. ocupaţie (precizată sub mai multe capitole). ceremonii publice. acuzaţia fiind redusă la aceea de neglijenţă în verificarea detaliilor. Fiecare secţiune are trecut în dreptul ei numărul total de minute care i s-au dedicat în săptămâna respectivă. deşi fusesem împreună toată săptămâna de la 9 dimineaţa până la 6 seara. Mi-am amintit pe loc de agenda de buzunar de care mi-a făcut rost Sheep. mese (subdivizate). I-am explicat încurcătura în care mă aflam. săptămânal.m. dar uitasem să o folosesc. adresa şi alte informaţii particulare despre celui ce ţine jurnalul. Informaţiile obţinute din aceste jurnale sunt examinate şi transformate în rapoarte şi statistici elaborate în beneficiul Departamentului Sociologic. Perioadele pentru anumite secţiuni nu se potriveau cu cele trecute în jurnalul Îndrumătorului Sheep. „mers cu tramvaiul”. Sheep era destul de deranjat de întreaga păţanie. Aveaţi instrucţiunile pe care le primesc toţi străinii. fiecare reprezentând o jumătate de oră din săptămână. instrucţie etc. prieteni. redactatul de scrisori. ţinând cont de uriaşa mea ignoranţă. care venise însoţit de Îndrumătorul Sheep pentru a-mi arăta că jurnalul meu avea multe erori. Am căutat şi. Pe ultima pagină este tipărită o listă lungă cam de 150 de categorii. având în vedere că o să-i păteze reputaţia. într-adevăr. Acesta m-a informat scurt că tocmai primise un mesaj telefonic de la biroul local al Departamentului de Timp. Şi administratorul mi-a zis: „Aţi face bine că completaţi formularul cât mai repede”. A trebuit să completez un nou jurnal cu ajutorul Îndrumătorului Sheep şi să plătesc o amendă de 1 liră. Fiecare persoană care depăşeşte vârsta de zece ani trebuie să relateze. în fiecare zi. am fost chemat la administratorul Hotelului Pentru Observatori Străini. întrevederi cu funcţionari.. sub formă de jurnal. alte distracţii (precizate). Dar nu am putut să-mi amintesc nici îndeajuns pentru a umple măcar jumătate din pagini. Am observat diviziuni precum: Somn. muzeu etc. a venit administratorul ca să mă întrebe ce am făcut în tot acest răstimp. am găsit o fişă de instrucţiuni şi trei formulare în alb. M-am astfel dus în camera de scris şi am început. conversaţii (subdivizate în familie. Sper că voi afla mai multe despre această remarcabilă trăsătură a vieţii meccane când voi ajunge în capitală. fiindcă nu ajunsese. Căutaţi-vă în acte”. mersul la teatru. Această parte a jurnalului oferă astfel o prezentare cronologică a fiecărei zi defalcată în jumătăţi de oră succesive. alţii). M-a întrebat dacă am completat agenda de buzunar – era indispensabilă. iar el mi-a zis: „Prostii. Nu m-a deranjat acest lucru. care întreba dacă mi-am trimis jurnalul. Am considerat că n-ar fi stricat să dedice şi el mai mult timp pentru a mă instrui în această problemă atât . am primit o vizită de la un funcţionar al Departamentului de Timp. I-am spus că nu ştiam nimic despre aşa ceva. „conversaţie”.d. concerte. „Jurnalul” respectiv este o coală în variantă folio.

nu prea m-a deranjat indispoziţia sa. . Dar din moment ce eram pe punctul de a părăsi Bridgetown. pentru a merge în capitală.importantă.

Este clar că şederea dumneavoastră în Luniland nu v-a îmbunătăţit cu nimic capacitatea de înţelegere pe care măcar aţi avea-o.CAPITOLUL III Introducere la oraşul Mecco A trecut o săptămână de când am ajuns în Mecco şi este pentru prima dată când am timp să-mi scriu jurnalul. un bărbat scund şi în vârstă. pe zi. Am plătit şi nota de la hotel şi m-am dus la interviul final cu Autorităţile Poliţieneşti. A trebuit să mă supun unei alte băi dezinfectante. individul nu are nici o valoare. Sub-îndrumătorul Sheep şi-a exprimat din nou părerea că. Deşi nu sunt decât un spectator. iar în afară de acest lucru controlul medical a fost o simplă formalitate. Deja simt că după această vizită va fi binevenită o vacanţă. care nu permitea decât o săptămână pentru studierea unui oraş important. Totuşi”. Încep să mă întreb dacă individul din Meccania există cu adevărat sau dacă persoana sa este contopită în persoana funcţionarului care reprezintă singurul lucru la care am acces. Presupun că aveţi certificatul medical care să arate că încă nu v-aşi îmbolnăvit?” L-am scos. Această maşinărie pare să absoarbă totul. mă simt ca o rotiţă dintr-o uriaşă maşinărie complicată. Şi acum să continui consemnarea experienţelor mele. nimic nu este neprevăzut. În tot acest mare oraş numit Mecco nimic nu este neplanificat. „Şi astfel credeţi că nu mai este nimic de aflat în Bridgetown”. deoarece metoda meccană de a vedea totul în funcţie de program şi orar este foarte obositoare. Viaţa unui observator străin este extrem de încordată. „Nu au trecut nici zece zile de când aţi plecat din Luniland şi vă credeţi pregătit pentru a merge în chiar centrul Culturii naţiei noastre. observă el. şarlatani şi ciudaţi. cu o uniformă de culoare cafeniu-închisă. 1. dar până la urmă este o pierdere totală de vreme să trimitem un Îndrumător experimentat şi calificat pentru persoane care sunt atât de deştepte încât nu au nevoie decât de o săptămână pentru a afla tot ce se poate afla într-un oraş. mi-am arătat incapacitatea de Observator Străin. alegând Vizita nr. La Comisariatul de Poliţie. unde am completat un formular de cerere. Bună dimineaţa”. îmi spuse cu vocea ridicată. Am mers la casa de bilete din gară însoţit de Sheep. Înainte de a părăsi Bridgetown-ul. Inspectorul Străinilor Stiff s-a purtat foarte sarcastic pe seama mea. Cu o zi înainte de plecare am plătit pentru serviciile sale. Este clar că m-a aşezat într-unul din sertăraşele minţii sale ca fiind un simplu turist – o făptură aproape dispărută în Meccania. „Daţi la paragraful 44 din Instrucţiunile pe care le-aţi primit şi veţi vedea că trebuie să faceţi o înştiinţare cu o zi înainte”. Acesta este probabil motivul pentru care pare să fie aproape imposibil să intri în contact cu o altă fiinţă umană în afară de funcţionarii care mă învaţă şi mă conduc în fiecare moment al zilei. Când hârtia a fost prezentată şefului de tură. adăugă acesta. s-a întors către Sheep foarte agitat şi i-a . nimic nu este la voia întâmplării. care au fost socotite la o valoare derizorie de 16s. „Aţi anunţat Autoritatea Feroviară despre intenţia dumneavoastră de a merge la Mecco?” Nu făcusem acest lucru. „Va trebui mai staţi încă o noapte în hotel şi să plecaţi mâine. colecţiile noastre de artă sau bibliotecile noastre: nu vă interesează aşa ceva. dar este de aşteptat de la o ţară de amatori. Nu aţi văzut nimic din muzeul nostru. Cum credeţi atunci că veţi putea aprecia ceea ce o să găsiţi în Mecco? Facem cum putem mai bine să-i ajutăm pe Observatorii Străini. „legea privitoare la Observatorii Străini nu vă interzice să mergeţi la Mecco.

a Patra verde. Toţi cei care călătoreau purtau un fel de palton uniformă de aceeaşi culoare cu cea a vagonului în care călătoreau. Exact cu un sfert de oră înainte de zece. trenuri care nu sunt deloc aglomerate. Şi se pare că nu erau nici pasageri din a şasea şi a şaptea Clasă. spuse cu iritare. nu contează. Voi arunca o privire prin gară până când porneşte trenul”. iar a Doua roşu sau stacojiu. Trenul trebuia să plece la ora zece. „Veţi merge în sala de aşteptare – acesta este rostul unei săli de aşteptare. Nu se petrecea nici o îmbulzeală. „nu sunt decât Consilierul Naţional Ming”. urcând poşta ş. Nu există un trafic foarte mare peste frontieră. „Nu ştiţi”. N-aveam nici o idee unde fuseseră până atunci. Nu le-am mai văzut până când am ajuns în hotelul din Mecco. „Văd şi eu”. am văzut cam o sută de persoane pregătindu-se să intre în tren. A sunat un clopoţel şi apoi a venit hamalul pentru a mă duce la locul meu. 12”.d. Se pare că nu am pierdut mai nimic interesant.şoptit ceva ce nu am auzit. acest tren nu avea vagon de Clasa Întâi. Mărfurile perisabile erau deja încărcate.m. „dar de ce doriţi să călătoriţi cu Clasa Întâi?” (completasem cu cuvântul „Întâi” în spaţiul destinat pentru „Clasă”). mi-a spus el. „Nu este permis”. Vagonul Clasa a Treia. două pentru bunuri perisabile şi un vagon special pentru soldaţi. din moment ce nu călătorea nimeni care să intre în această categorie. Acesta s-a uitat permisul meu de călătorie şi m-a informat pe scurt că am ajuns prea devreme. în compartimentul pentru Observatori Străini”. „că numai străinii care sunt Ambasadori pot să călătorească cu Clasa Întâi? Dumneavoastră veţi călători cu Clasa a Treia. fiindcă aceasta a fosta una dintre cele mai tăcute şi mai plictisitoare gări pe care le-am văzut. Trenul dumneavoastră va sosi cu un sfert de oră înainte de momentul plecării. A doua zi dimineaţă m-am dus la gară mai devreme. uitându-mă pe geam. Fiecare îşi ocupa locul ca şi cum s-ar aşeza la un concert. I-am spus: „Aa.a. Doar trei trenuri de persoane merg zilnic direct la Mecco. De atunci am aflat că restricţiile impuse călătoriilor în orice parte din Meccania fac parte din politica generală gândită pentru a ţine la un nivel minim orice formă inutilă de cheltuială. de pe vreo linie . l-am văzut alunecând în staţie de-a lungul peronului. Abia mai târziu am putut să recunosc imediat şi fără confuzie culorile care aparţineau celor şapte clase sociale. Fiecare îşi rezervase locul cu o zi înainte şi fiecare loc era numerotat. iar un altul vopsit în maro era însemnat cu cifra V. În timp ce traversam platforma. a Treia galben. nici chiar un Agent Guvernamental”. Unul dintre vagoanele de pasageri vopsit în roşu era însemnat cu cifra romă II. scrisă la dimensiuni mari şi care arăta că este un vagon de Clasa a Doua. Compartimentul IV. „Nu”. Şi apoi s-a întors cu indignare către mine şi a zis: „Dar dumneavoastră nu sunteţi un Ambasador. Mai rămăseseră zece minute până la plecarea trenului şi astfel am aruncat o privire pe fereastră şi i-am văzut pe hamali şi diferiţi funcţionari mărunţi aşzând bagajele. Am fost predat unui funcţionar al gării. Biletele nu erau luate la control. Locul nr. însă reuşisem să observ că a cincea Clasă purta maro. i-am zis. iar atunci vă veţi aşeza la locul dumneavoastră. un altul vopsit în galben era însemnat cu cifra III. unul pentru poştă. alte două vopsite în verde erau însemnate cu cifra IV. astfel încât gara Bridgetown este un fel de capăt de linie. Şi astfel am fost dus în sala de aşteptare. Am fost dus într-un compartiment separat temporar pentru străini din vagonul celei de-a treia Clase. spuse el. unul pentru bagaje. Un însoţitor de la hotel mi-a adus bagajele şi le-a dat unuia dintre hamali. Trenul era compus din cinci vagoane de pasageri.

timp de un minut sau două. mi-a spus că este imposibil. acesta făcu semn şi trenul a început să se mişte. grădinile. clădirile. şi a plecat. Acoperişul părea să fie făcut dintr-o sticlă din minunate culori strălucitoare şi variate. unul dintre conducătorii de tren a intrat pentru a vedea dacă totul este în ordine. Purta o uniformă maro. statuia Prinţului Mechow! Nu există nicăieri ceva semănător. ce vă face să credeţi că nici un alt oraş din lume nu se compară cu el?” am întrebat. cu petliţe maro şi o mică tresă aurie pe bonetă. Dar când i-am pomenit acest lucru lui Sheep. Ce norocos sunteţi! Nu se compară nimic cu el în lume”. am aprins lumina şi am încercat să citesc.secundară presupun. Deşi gara era populată de o sute de persoane. Solul era acoperit cu nişte lespezi uriaşe. Nu am părăsit niciodată Meccania. toate curate de parcă ar fi fost spălate şi curăţate chiar atunci. care a durat puţin peste două ore. Spre sfârşitul călătoriei. Trenul înainta lin. slavă Domnului!” „Atunci. Trenul se opri încet în dreptul peronului şi când am coborât am fost cuprins de admiraţie privind arcadele şi înalta cupolă cu adevărat uimitoare ale marii Gări Centrale din Mecco. iar fiecare localitate unde aveam să mă opresc trebuia să fie anunţată. „O. Nimeni nu umbla la întâmplare. muzica. nu. care împrăştiau lumină peste tot. probabil având să-mi întrerup călătoria de câteva ori. Aflasem mai înainte că dacă voi merge la Mecco cu trenul expres nu voi mai apuca să văd nimic din această ţară şi astfel am propus să călătoresc cu un tren care se opreşte în staţii. Acum. ocupaţia şi anii de serviciu. nu se crea nici o busculadă. Când începusem să ne apropiem de Mecco. trenul a încetinit viteza şi am putut să văd. prevăzute cu modele colorate. „Într-adevăr?” am întrebat. toţi . Nu avea nimeni voie pe platforma peronului în afară de angajaţii căilor ferate. fie în vreun alt oraş. Apoi. turle şi acoperişuri cu pinaclu. Trebuia fie să mă duc direct la Mecco. însă fără fum. Aşa că iată-mă. „O. a zâmbit cu o bună dispoziţie neobişnuită la un meccan şi mi-a zis: „Şi vă duceţi să vedeţi minunile nemaipomenitului nostru Mecco. Nu se vedea nici un pic de praf sau de fum. cu trese şi alte însemne care indicau gradul. Iam promis că n-o să uit acest lucru. răspândit pe o câmpie întinsă. Nu puteam să mă opresc nicăieri fără să rămân cel puţin trei zile. străzile cuprinzătoare. mase uriaşe de zidărie care sugerau clădiri publice de mari dimensiuni. După aproape o oră. intră pe peron şi îşi urmărea tura. exact când clopotul mare al ceasului gării a început să bată pentru ora zece. şeful de gară. Veţi vedea! Şi nu trebuie să rataţi Muzeul Memorial al Prinţului Mechow! Vă spun că este un privilegiu să trăieşti în Mecco. însă am început să simt că ameţesc când am privit pe fereastră. monumentele. căci din când în când treceam printre baraje care blocau priveliştea. mergeam cu 160 de km/h şi în mai puţin de un sfert de oră viteza a crescut la 225 de km/h. astfel încât gara părea să fie aproape părăsită. iar în depărtare depozite şi fabrici. spuse el. „am multe îndatoriri”. un mare oraş. uniformele. aproape zburând spre Mecco. Nu prea aveai ce să vezi. Am coborât jaluzelele. Se puteau vedea cupole şi turnuri. Am trecut printr-un tunel şi am ieşit pe loc într-o baie de lumină. În câteva minute. parcă pe jumătate ruşinat. Dar să nu pălăvrăgim”. apoi kilometri întregi de case şi grădini. În scurt timp aproape că am uitat de viteza uriaşă cu care călătoream. „atunci înseamnă că aţi călătorit foarte mult”. îmbrăcat într-o uniformă verde. După ce mi-a compostat biletul. totul – este COLOSAL! Când veţi vedea marele monument. s-a întors şi mi-a zis: „Să nu părăsiţi Mecco până când nu aţi văzut marele festival de ziua de naştere a Prinţului Mechow”.

a zis. Mi-a testat vederea. Nu ştiu ce mi-a făcut în acel răstimp şi nici nu a catadicsit să-mi spună. Mi-a pus un şir de întrebări despre ce am văzut în Bridgetown. A prelevat chiar şi o mică porţiune de piele. Impresia de rigurozitate era aproape stranie. Apoi mi-a luat un mulaj al dinţilor şi al urechilor. timp în care m-a examinat în detaliu. Mi-a răspuns că nu conta şi a început să scrie o reţetă pe care mi-a spus să o duc la un anumit sediu. auzul şi mirosul. voi primi perechea necesară de ochelari. Numai persoanele din primele trei clase puteau să folosească taxiuri. S-a uitat la mine. Scopul acestui control nu era acela de a se asigura că sunt „fără boală”. mi-a pus câteva întrebări triviale şi m-a dat în primire unui subordonat. De ce depindea durata şederii mele? . cât timp îmi propun să stau? Nu ştiam. aşa cum am observat mai târziu. În primul rând. decât dacă puteau fi duse într-o mână. pe care a început să noteze răspunsurile pe care i le dădeam. „iar eu sunt Îndrumătorul Observatorilor Străini Prigge”. şi m-a măsurat în douăzeci de locuri diferite. Sediul acesteia nu era departe de gară şi era o clădire mare şi. În cele din urmă. semăna mai mult cu o clădire de birouri cu geamuri mari. de parcă aş fi fost un elev nepriceput. Mi-a spus că. Nu avea nimeni voie să ia bagaje la el.) Apoi a început să discute planurile vizitelor mele de observaţie din Mecco. Mai întâi am fost dus la doctorul poliţiei. fără vreo durere. decorată cu mai multe trese şi insigne. Mi-am dat seama din observaţiile doctorului Pincher de pe parcursul controlului său că era un expert în antropologie. având în vedere că autorităţile obţinuseră toate amprentele digitale şi tot ceea ce era necesar de la începutul călătoriei în Meccania. ci am putea să mergem direct la Poliţie. nu va trebui să mergem întâi acolo. dar care m-a lăsat fără cunoştinţă timp de câteva minute. I-am spus că nu cred că ar merita. era aproape ca o fortăreaţă. Care dintre instituţiile locale am vizitat. M-a informat că ar trebui să cer o pereche de ochelari. cel puţin. Mi-a luat o mostră de sânge şi de sudoare de la diferite glande. Inspectorul Adjunct pentru Străini Bulley. Nu se întrecea nimeni ca să-şi ia bagajele sau să ia un taxi. Părea să se afle într-o stare de spirit bună. din moment ce încă nu suferisem nici un neplăcere. din moment ce bagajele mele au fost duse la Hotelul pentru Observatori Străini. iar acestea erau toate comandate din timp. restul erau înregistrate şi trimise la destinaţie de către angajaţii feroviari. m-a atins de umăr un bărbat în uniforma verde specifică celei de-a Patra clase. Am fost dus apoi la biroul Inspectorului Şef pentru Străini Pryer. sub formă de hârtie concept. unde.păreau că se duc exact acolo unde au treabă. însă acest lucru îl făcea s fie mai degrabă ofensiv decât amiabil. puteam cumva să i le dau? (Norocul a fost că toate consemnările mele erau într-o limbă pe care Inspectorul Bulley nu o putea citi. Nu puteam să conchid decât că avea ca scop cercetarea ştiinţifică. La plecare mi-a zâmbit – presupun că avea impresia că este amabil – şi a zis: „Nu avem plăcerea să vedem chinezi în fiecare zi”. privită din faţă. Acest domn stătea la birou şi după ce a notat ora şi numele meu pe un fel de carnet. A luat mostre din părul meu. nu doar de pe cap. cu care am stat aproape două ore. în câteva zile. a scos un formular galben. Nu avea cum să fie în scopul identificării. forţa musculară şi tot felul de reacţii la diferiţi stimuli. ci şi din alte părţi ale corpului. care dintre cele naţionale şi care dintre cele locale şi naţionale? Ce am aflat despre economia industrială şi socială din Bridgetown? Ce am aflat despre instituţiile culturale? Mi-am notat vizitele zilnice. mi-a dat să beau din ceea ce părea să fie apă. M-a tratat de parcă aş fi fost un prizonier sau. Dar privită dintr-o altă latură. „Dumneavoastră sunteţi Consilierul Naţional Ming”. Când am ajuns la capătul peronului. fiindcă fusesem controlat cu o zi înainte de doctorul poliţiei din Bridgetown.

Am crezut că va fi deranjat de acest lucru. mai mult decât veţi afla într-un an în Luniland. În primele săptămâni veţi fi însoţit de Îndrumătorul Adjunct Prigge. „Vă aflaţi aci ca să studiaţi instituţiile din Mecco şi veţi rămâne atât cât veţi avea puterea să vă îndepliniţi sarcina”. puteţi să începeţi studiul oricărei ramuri spaciale pentru care sunteţi calificat şi pentru care aveţi o înclinaţie. având în vedere că nu bea ceai. i-am propus să bem nişte ceai. aşa. zise Prigge. sub îndrumarea mea. acesta fiind genul de conversaţie pe care am avut-o: „Înţelegeţi”. măsurând cam jumătate dintr-o carte poştală.I-am spus că va depinde în pare parte de capacitatea mea de a face faţă solicitărilor pe care le presupunea. acesta şi-a dorit să întoarcă pentru a se uita la ceva din secolul al doisprezecelea!” „Cred că ar fi bine”. „Acesta”. Am studiat principiile pedagogiei folosite în îndrumarea Observatorilor Străini şi voi adapta prezentarea noilor probleme la conţinutul existent al minţii . Astfel. în timp ce îl conduceam pe unul dintre ei prin marele nostru muzeu care înfăţişează etapele de cultură. „că totul depinde de energia şi inteligenţa dumneavoastră. „este jurnalul preliminar în care veţi nota în orice formă doriţi. mi-a răspuns el. veţi afla în două săptămâni. dar vă voi găsi un înlocuitor potrivit”. Era acum miezul zilei. poate sociologie. Într-o zi vor să vadă o Galerie de Artă. i-a făcut mare plăcere. Am o îndelungată experienţă în îndrumarea străinilor. „Propunerea dumneavoastră presupune”. „dacă vă voi pune întrebări pe măsură ce înaintăm legat de probleme care mă interesează. poate artă. Vom hotărî acest lucru la încheierea perioadei preliminare. Fiecare zi are câte patru pagini. atunci când am ajuns la al şaisprezecelea. spuse el. poate industrie. Acestea sunt fişele cu instrucţiuni scrise special pentru observatorii străini din Mecco. Vor să umble. Apoi mi-a dat câteva documente. şi astfel când Prigge a venit să mă ducă la hotel. mai ales cei care vin din Luniland. poate educaţie. dar nu am mai insistat. Dacă vă concentraţi cu totul asupra muncii pe care o aveţi înainte. veţi afla mai multe decât aţi putea să aflaţi vreodată prin orice fel de interpelare întâmplătoare şi neorganizată. am zis. „este biletul dumneavoastră de identificare”. fără nici un plan sau metodă. dar a acceptat să bea nişte cafea şi să fumeze un trabuc în sala de fumat dacă vi dori să-mi beau ceaiul acolo. veţi putea să-mi spuneţi multe lucruri din afara rutinei prestabilite”. Nu luasem deloc prânzul. Şi astfel am continuat să discutăm la un ceai şi o cafea. „Foarte bine!” mi-a zis. Şi apoi vor să viziteze un muzeu de istorie naturală în aceeaşi zi în care vor să viziteze unul de arheologie – vor să alerge de la olărit la pictură şi de la geologie la botanică. nu va mai fi disponibil după primele săptămâni. spuse acesta. „Cred că ar fi mai bine dacă aţi selecta vizita preliminară de şase luni”. Dar din moment ce acesta tocmai a fost promovat pe un rang superior în serviciul poliţiei. dimpotrivă. Iar acesta”. înmânându-mi un caiet gros cam de două sute de pagini. „faptul că nu va trebui să vă dau informaţiile cuvenite în ordinea corectă. A protestat puţin. dar. „După aceea. Ţinând cont de cunoştinţele pe care le aveţi. dispuse în douăzeci de secole succesive. veţi observa că toate sunt marcate cu Vizita nr. Dacă veţi urma îndrumările mele. Cei mai mulţi n-au nici o idee cum să observe. 4 şi sunt numerotate consecutiv. Acesta este jurnalul formal pentru Departamentul de Timp. sau chiar în aceeaşi zi. iar informaţiile comunicate înainte de dimineaţa fiecărei duminici. care trebuie să fie completat în fiecare săptămână. Nu la asta mă refeream. întinzându-mi o placă subţire de metal. într-alta o fabrică.

au făcut acest lucru fiindcă nu ştiu cum să le remodeleze. căci părea că nu a mai rămas aproape nici o urmă din vechiul oraş. „că am păstrat vechiul palat regal şi alte câteva clădiri importante. După aceea. Acestea nu stau în calea planului general. Înainte de a ne despărţi. Avea în el. Inelul exterior. Dar de. vom merge cu tramvaiul în trei cercuri concentrice şi când se va lăsa seara veţi participa la prelegerea profesorului Proser-Today”. citind din „Instrucţiuni” şi scriind în jurnal. poliţist şi sergent de instrucţie. mi-a zis. Veţi putea să puneţi şi întrebări. „Toate celelalte capitale ale Europei”. însă pentru inteligenţă toate lucrurile sunt posibile. „Prima noastră treabă este să studiem harta”. de fapt. „În prima săptămână”. în măsura în care mintea dumneavoastră are vreun conţinut clar. însă noi suntem singurul popor din Europa care ştim să ne remodelăm vechile noastre oraşe. iar seara veţi avea permisiunea să participaţi la una dintre prelegerile oferite în mod special pentru Observatorii Străini de către profesorul Proser-Toady despre Prinţul Mechow. iar aceste prelegeri sunt oferite periodic. Muzee. Prigge părea să fie mai degrabă mulţumit. Inelul central. Şi acum veţi observa”. la un loc. veţi fi liber să vă ocupaţi de propriile dumneavoastră probleme şi să vă pregătiţi pentru mâine. refondatorul statului meccan. „Acesta este un exemplu al superiorităţii culturii noastre”. „Acestui lucru îi vom dedica o oră şi jumătate.m. Orice imbecil poate face planul unui nou oraş. Mi-am petrecut astfel seara compunând scrisori. Grădinile Zoologice. continuă el. Autorităţile susţin că le-au păstrat datorită valorii lor istorice. la ora nouă. interviurile cu funcţionarii au durat cel puţin cinci ore. Vom începe cu o prezentare a geografiei generale a oraşului. zise mai departe. parcă încercând să-mi arate propria isteţime. mi-a zis. remarcă el. cel puţin în părţile centrale. ele nu sunt aglomerate.a. este cea mai mare din Europa. şi cu toate că sunt mai multe ca număr decât cele aflate în toate capitalele europene la un loc. astfel încât străinii nu au nici o scuză că nu cunosc adevărata istorie a apariţiei şi dezvoltării culturii meccane”. Împotriva prostiei omeneşti chiar şi zeii luptă în zadar. unde se află marea statuie. „încă mai păstrează planul oraşului medieval. Iar părţile centrale sunt cele mai importante.) Totul prezintă o asemănare superficială cu o roată uriaşă”. (În Mecco nu există membrii din a Şaptea clasă. Grădinile Botanice ş. . „Am văzut câteva fabrici de la distanţă”. mi-a dat câteva instrucţiuni generale.d. este ocupat de clădiri guvernamentale. Apoi urmează inelul mult mai mare. ne vom urca în turnul de observaţie al Departamentului de Meteorologie şi vom arunca o privire asupra oraşului aşa cum arată în realitate. Profesorul Proser-Toady este profesorul de Istoria Culturii din Mecco. În această zi. „Unde este atunci cartierul industrial şi cartierul comercial?” „Unde vă aşteptaţi să fie?” m-a întrebat. care este ocupat de Instituţii Culturale. Am început cu hărţile. dar de fiecare dată când voi răspunde la acestea se va întâmpla în funcţie de relevanţa avută pentru subiectul în discuţie”. am răspuns.5 km2. ocupat aproape în întregime de cartierele rezidenţiale ale celor şase clase sociale. Piaţa Prinţului Mechow. În seara aceasta. Biblioteci. A doua zi dimineaţă. Universitatea. „nu veţi avea voie să vorbiţi cu alţi străini care sunt cazaţi la hotel.dumneavoastră. Galerii de Artă. toate aerele de profesor. Mi-am amintit câte ceva despre hărţile vechiului oraş din studiile mele geografice de acasă şi am remarcat cât de mari fuseseră schimbările. cu o întindere de peste 2. După amiază. a apărut Îndrumătorul Prigge arătând mai infatuat ca oricând.

Altfel. care se află între al doilea inel şi latura din afară a cercului exterior. în Mecco. noi nu avem o a Şaptea clasă. ca să spun aşa. „că. „Şi cartierul comercial? Ar trebui să fie poziţionat central”. „Nu neapărat. nu ar fi corect. am zis. mi-a răspuns. A trăi în Mecco este într-adevăr cel mai mare privilegiu pentru un meccan. iar toţi cetăţenii din Mecco sunt. Cartierul comercial străpunge astfel inelul rezidenţial într-o anumită zonă. continuă acesta. Cartierele rezidenţiale ale claselor a Şasea şi Cincea sunt situate pe ambele laturi ale cartierului comercial şi sunt astfel cele mai apropiate de cartierul industrial”. Numai susţinătorii loiali ai idealului naţional şi imperial se pot bucura de privilegiul de a locui aici. aleşi. Acesta este un Oraş Imperial şi chiar şi servitorii celor înstăriţi aparţin celei de-a Şasea clase. tot cultura noastră naţională superioară a fost cea care ne-a dat posbilitatea să . Dacă trageţi o linie din centrul oraşului până în cartierul industrial veţi descoperi cartierul comercial. cu formă dreptunghiulară. „Veţi observa”. „cartierul industrial se află în afara cercului şi formează în sine un fel de oraş”. Şi în acest caz.„Da”.

excluşi sau exilaţi?” „A! Să nu credeţi că noi ne-am fi lăsat în voia vreunei politici de expulzare. colorată în alb. Cea de-a Şaptea clasă este alcătuită din persoane cu nivelul cel mai scăzut de inteligenţă. Aceştia sunt apoi învăţaţi fie să îndeplinească munci manuale simple. Nu avem nevoie de multe aziluri de nebuni. însă cei mai mulţi sunt în aziluri de nebuni”. „necunoaşterea de care dau dovadă străinii legat de ţara noastră este extraordinară. Nu veţi găsi nici un element neloial nicăieri în Meccania. iar când au destulă forţă se apucă de munca cea mai de jos. Am observat că părţile colorate în alb. „Iar aziluri de nebuni. este mai mare decât a Şasea şi a Şaptea la un loc. Aceştia nu sunt foarte numeroşi. ei bine. care aveau. „Într-adevăr”. mai ales în rândul claselor muncitoare. Dacă dăm peste vreun individ ciudat. Începând cu vârsta de zece ani. care nu pot depăşi în învăţământul general un anumit grad mediu de educaţie. roşu şi galben acopereau aproape jumătate din cerc. să zicem. roşu. am răspuns. şi chiar câţiva ani . cu excepţia celei de-a Şaptea. „Mă tem că nu chiar atât de bine”. maro şi gri. galben. Poate că veţi găsi câţiva indivizi. îi instruim pe toţi cei care pot să profite de pe urma combinării învăţăturilor practice şi teoretice până la vârsta de cincisprezece ani. aveţi destule în acest scop?” m-am aventurat să întreb. nu dovedesc decât o capacitate medie. a zis el. am zis eu. Ascultaţi! Să o luăm cu cea mai de jos. Avem nevoie de un mare număr de lucrători şi funcţionari calificaţi în funcţii secundare. „Dar”. Membrii acesteia sunt recrutaţi din rândul copiilor care. „cert este că am citit în istoriile despre Meccania că înainte existau oameni foarte mulţi. „ameninţarea este suficientă.realizăm acest plan. „În cele mai multe cazuri”. În consecinţă. „Dar ce se întâmplă cu acei cetăţeni neloiali atunci când sunt. Am scăpat de ea cu mult timp în urmă prin simplul proces de educaţie. îl considerăm nebun şi îl tratăm în consecinţă”. Mai pot fi şi unele persoane care au greşit în viaţă din propria vină şi care sunt retrogradate la această clasă sub formă de pedeapsă. Din fericire. Cea de-a Şasea clasă corespunde clasei muncitoare neclaificate din majoritatea ţărilor de peste graniţă. şi scoase o hartă a cartierelor rezidenţiale. Voi explica. „Cum?” am întrebat. mi-a zis. Dar ne-am abătut de la subiect”. care manifestă sentimente neloiale. sunt învăţaţi să facă o muncă simplă. Aceasta este ordinea logică. „Îl băgăm într-un azil de nebuni”. idei cam revoluţionare şi pe care nu m-aş fi aşteptat să-i văd devenind loiali unui stat cum este Meccania de azi”. Eram gata să-l întreb pe Prigge despre numerele corespunzătoare fiecărei clase. Îndrumătorul Prigge nu a înţeles ce voiam să spun. Ce guvernământ din Europa ar putea să-şi îndepărteze din propria capitală toţi cetăţenii care nu susţin statul în mod activ?” „Este într-adevăr un lucru minunat”. Lipsa de loialitate faţă de stat se găseşte în toate ţările în afară de Meccania. mi-a zis. tot aşa cum nu avem nevoie nici de multe închisori. „Nu se poate spune că ai înţeles dacă nu-şi este foarte clară. verde. fie să îndeplinească funcţia de servitori ai familiilor aflate sub primele două clase superioare. la vârsta de doisprezece ani. care nu cere prea multă gândire. Cea de-a Cincea este clasa cea mai mare. observă el. când acesta mi-a zis: „Nu cred că aţi înţeles încă clasificarea înşeptită a statutului de cetăţean din Meccania”. de tip mecanic. am spus. „Atunci nu aţi înţeles-o”. Mi-a zâmbit cu un zâmbet superior. culorile claselor.

În detaliu fie spus. unde studiază aspectele practice ale matematicii şi ştiinţei. A doua Clasă este cea militară.000. a continuat el. de pildă. şi nici un avocat care să nu ţină de aparatul oficial. „Ce excepţie?”.000£ pe an.000 în cea de-a Treia.000 în cea de-a Şasea. care trebuie să fie de origine nobilă. 20. De aceea. Profesioniştii de care am pomenit mai sus sunt cei câţiva care nu au fost absorbiţi în clasa funcţionărească. am răspuns. . în funcţie de care este mai înalt. cantitatea numerică a persoanelor din sistemul de clase este distribuită astfel: dintr-o populaţie totală de 100. În fine. Aceştia nu sunt destul de buni pentru a fi luaţi în slujba statului şi au început treptat să dispară. „corespunde în parte înaltei burghezii din alte ţări”.000. În această clasă se găsesc şi câţiva dintre funcţionarii de stat de gradul întâi. 6. dar mai include şi alte elemente importante. cel puţin. Cuprinde toţi ofiţerii. conţine comercianţi. care trebuie să aibă un venit de cel puţin 5. În Meccania. „Nu sunt decât o mână de oameni. Toţi aceştia ţin de sfera industrială şi comercială. În ce mod persoană care îşi începe viaţa.000 celei de-a Doua.000 aparţin clasei Întâi. 20. însă au servit cu toţii o perioadă ca ofiţeri în Armată. sau cultivă artă. Chiar şi conducătorul departamentului de stat nu este primit în clasa Întâi dacă nu a fost în prealabil în cea de-a Doua clasă. funcţionarii de stat de gradul întâi. căci orice membru al celei de-a Cincea clase care nu reuşeşte să scoată foloase din sistemul de învăţământ care i se pune la dispoziţie se va trezi cât de curând în cea de-a Şasea clasă. Apoi urmează toţi funcţionarii de stat.000.000. „dar cu o singură excepţie”. cu excepţia membrilor familiilor regale şi ducale. dar trebuie înainte să fi servit ca ofiţeri în Armată sau Marină. şi toţi Rentierii cu un venit de 10. iar restul. 4.000 în cea de-a Patra. Ambasadorii sunt cu toţii în clasa Întâi. în cea de-a Şaptea clasă.000. Toate femeile preiau gradul taţilor sau soţilor lor. acei profesori universitari care ocupă această funcţie de zece ani şi sunt aprobaţi de Ministerul Culturii. în a Patra clasă poate fi primită în a Treia?” „Trebuie să alegem o anumită categorie”. aceasta reprezintă de departe cea mai calificată clasă din lume.000. cu excepţia celor de gradul întâi. care aduce mai puţine privilegii şi avantaje materiale faţă de a Cincea. aproape 10. Prima Clasă este în parte militară şi în parte civilă. a funcţionarilor şi a clerului. „Dar cine sunt aceşti profesionişti?” l-am întrerupt. muzică sau ştiinţă.000 doar 10. Nu avem nici o dificultate în a-i convinge să se consacre studiului. „Înţeleg că unele persoane. „Cea de-a Treia clasă”. trec dintr-o clasă în alta. A Patra clasă include majoritatea burgheziei.după aceea. Cuprinde comercianţii şi industriaşii mai bogaţi. dar. cei mai mulţi dispunând de resurse private. toţi subofiţerii din armată şi marină şi toţi clericii care au funcţii mai mici decât cea de episcop. Este clar?” „Foarte clar”.000. care scriu cărţi ce nu sunt publicate niciodată.000 în cea de-a Cincea. 40. clerul superior. copiii preiau gradul părinţilor lor până în al şaisprezecelea an. precum şi grupul mai mic al profesioniştilor care nu au calităţi oficiale. nu există nici ziarişti şi nici doctori care să nu se afle în slujba statului.000£ pe an.000. în şcolile industriale. toţi cei care sunt în clasa Întâi au trecut în prealabil prin cea de-a Doua clasă. administratori de afaceri şi supraveghetori aflaţi pe poziţii de răspundere. proprietarii funciari care sunt Consilieri Districtuali şi Magistraţi.

. În jur de 4 procente din a Şaptea clasă intră în a Şasea. aceasta este singura clasificare logică şi ştiinţifică a societăţii – îi aşează pe toţi acolo unde le este locul”. iar dispreţul atât de aprig din privirea cu care mi-a zis „Scoate-ţi pălăria!” a fost de-a dreptul năucitor. Totodată. „Este un sistem minunat”. pe drum. Cum este primit în a Treia clasă?” „Trebuie să aibă un venit de cel puţin 5. Iar peste această construcţie se înălţa un uriaş piedestal înalt de peste treizeci de metri şi cu un diametru de doisprezece metri. acoperit cu sculpturi în relief înalt reprezentând sub formă alegorică reconstrucţia Super-statului meccan. Prima senzaţie pe care am avut-o când am monumentul a fost una de dezgust faţă de grosolănia de pe care o emana. După această conversaţie sau mai degrabă discurs. cei îmbrăcaţi militar o salutau şi spuneau: „trăiască Meccania şi Domnul să-l binecuvânteze pe Prinţul Mechow”. De fapt. nimeni nu intră în a Doua clasă din cea de-a Treia. Procentajul a fost obţinut cu grijă de ramura statistică a Departamentului Sociologic. da. Avea o expresie de extaz absolut.000£ pe an şi trebuie să fi făcut un serviciu statului”. dar. îmi răspunse Prigge fără ezitare. zise Prigge. „Este simplitatea în sine”. în jur de 5 procente din a Şasea intră în a Cincea. va fi primit şi în a Treia clasă. Fiecare om din acea piaţă. Deasupra şedea statuia colosală a Prinţului Mechow. şi eram gata să fac o observaţie satirică când dădui brusc cu ochii peste chipul lui Prigge. dar în agitaţia momentului nu eram chiar atât de sigur ce a spus. iar fiii acestora pot şi ei intra în Armată”. însă acest lucru nu se întâmplă foarte des”. îşi dădea jos pălăria. Deasupra acesteia se ridica un bloc de granit. o reprezentare gigantică a unui bărbat îmbrăcat în uniforma clasei Întâi. Cultură şi Putere. când se apropia de statuie. înalt de şase metri. „şi totuşi nici o altă naţiune nu a avut inteligenţa să-l descopere şi nici măcar să-l copieze. în jur de 8 procente din a Patra intră în a Treia. fiii acestora pot accede la cea de-a Doua clasă. La bază era prevăzută cu o masă informă de bazalt. care este clasa bogată. Şi a mai adăugat ceva ce părea să cuprindă cuvintele „maimuţă mongolă”. într-o mână având o sabie. pe un ton cât mai nevinovat posibil: „Este într-adevăr cea mai remarcabilă statuie pe care am văzut-o”. copiii rămân în general în clasa în care s-au născut?” „De regulă. m-am aventurat să observ. face probabil vreo descoperire valoroasă care îl îmbogăţeşte. Senzaţia de forţă brută pe care o transmitea era teribilă. am plecat ca să ne urcăm în turnul de observaţie. un producător care este foarte prosper. iar acolo am văzut pentru prima dată marele monument despre care auzisem atât de multe. Intelect. sunt şi femei din a Doua clasă care se căsătoresc cu bărbaţi din a Treia clasă. pieptul acoperit cu decoraţii.„Un om de afaceri. dacă pot deveni ofiţeri în Armată. iar în cealaltă un baston sau un fel de armă simbolică. dar având în vedere că mulţi dintre bărbaţii din a Doua clasă se căsătoresc cu femei din cea de-a Treia. „Iar un funcţionar de stat?” „Dacă va fi promovat la gradul întâi. în jur de 3 procente din a Cincea intră în a Şasea. În cele patru colţuri se aflau patru figuri reprezentând Arme. „Atunci. Am încercat să-l împac spunându-i. Mă aşteptam le ceva extraordinar. Era înalt cât o turlă de biserică. dar nu eram pregătit pentru ce am întâlnit. Strict vorbind. a trebuit să traversăm marea piaţă a Prinţului Mechow.

„Cine a fost artistul care a conceput şi executat un monument de proporţii atât de minunate?” „Artistul? Ce alt popor ar putea să dea naştere uni om care să întrunească astfel înzestrări într-un spirit meccan atât de adevărat? Acesta a dorit ca numele său să nu fie rostit niciodată.104 . după zece ani. am zis. nici o altă ţară n-ar putea produce o astfel de operă”.„Este cea mai reuşită întruchipare a culturii meccane. Când. răspunse el cu solemnitate. „Inclin să fiu de acord”. lucrarea a fost încheiată p.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->