You are on page 1of 22

Ion de Liviu Rebreanu Aspectele importante ale romanului. Ion de L.Rebreanu 1.

Date despre autor: - opera sa reprezinta un moment valoros in evolutia romanului;la fel ca in cazul lui M.Preda si in opera lui Rebreanu, marile romane sunt anticipate de nuvele.AstfelRusinea, Zestrea, Itic Strul Dezertor vor constitui punctele de plecare pentruIon, Rascoala si Padurea Spanzuratilor; -este scriitor obiectiv, a carui nota de originalitate consta in realizarea unor vaste constructii epice, cu caracter obiectiv, si n orientarea romanului psihologic pe fagas realist -formula de roman pe care o adopta Rebreanu este moderna si rezulta n primul rnd, din schimbarea perspectivei de investigatie , orientata spre obiectiv; -Pentru mine arta()inseamna creatie de oameni si de viata(L.Rebreanu); 2.Date despre opera: -apare in 1920, fiind considerat o capodopera ce prezinta mediul rural in maniera realista, fara a-l idealiza; -tema=problematica pamantului in satul ardelean de la inceputul secolului al XX-lea; -titlul este simbolic-ION=NOI; -procesul de elaborare a romanului a fost ndelungat, autorul gndindu-se mai mult la faptul ca a creat romanul ca o fresca a satului transilvanean din care nsusi autorul s-a ridicat ca poet al omului teluric(dupa cum l apreciaza G. Calinescu) -conflictul =central e ilustrat de lupta pentru pamant in satul traditional, unde respectul e conditionat de posesia pamantului =exterior(social) intre Ion si Vasile Baciu =interior, intre glasul pamantului si cel al iubirii(constiinta lui Ion) =conflicte secundare intre Ion si Simion Butunoiu pentru o brazda de pamant; intre Ion si George pentru Ana , apoi pentru Florica ; =national,in planul intelectualitatii(satul romanesc era sub stapanire austro-ungara) =tragic dintre om si pamantul stihie; 3.Geneza -dupa marturisirile lui Rebreanu,procesul creator a fost ndelungat si esenta lui consta n sudarea ntr-o viziune unitara a trei experiente de viata: 1.prima dintre experiente a fost uimirea pe care a simtit-o Rebreanu, ntr-una din primaverile tineretii sale, cnd iesise la rasaritul soarelui cu arma pe un colnic la vnat de porumbei a observat cum un taran, socotindu-se nevazut de nimeni a sarutat pamntul jilav de roua, cu nfocare, ca pe o iubita. Gestul a fost nregistrat pentru pitorescul lui n sine, fara a i se atribui o semnificatie precisa. 2. a doua experienta i-a fost transmisa scriitorului de sora sa Livia si formeaza substanta nuvelei Rusinea. Este vorba de patania unei fete bogate de la tara, Rodovica, amagita de un flacau sarac si supusa din aceasta cauza, celor mai cumplite batai de catre tatal sau. n chip evident aceste fapte, cu modificarile de rigoare se regasesc n Ion constituind esenta raporturilor

dintre erou, de o parte, Ana si tatal ei, Vasile Baciu, de alta parte. 3.a treia experienta este constituita de impresia puternica pe care i-a lasat-o lui Rebreanu convorbirea cu un fecior de la tara, Ion al Glanetasului, istet si vrednic, mpovarat de greutati si deznadajduit, pentru faptul ca nu avea pamnt. Calea sintezei ntre aceste momente de viata, atesta n continuare Rebreanu, a fost atribuirea catre Ion al Glanetasului, cu motivele sociale si sufletesti necesare si a faptelor apartinnd, n realitatea traita, autorilor celorlalti doua momente. 4.Compozitie si subiect: -e caracterizat de simetria incipitului cu finalul, ce prezinta drumul care duce si iese apoi din satul Pripas; drumul e personificat si are rolul de a limita realitatea de fictiune; -modurile de expunere-descrierea are functie simbolica si de anticipare -naratiunea e obiectiva si prezinta realitatea, intr-un stil cenusiu -dialogul sustine veridicitatea; a)-la nivel macrotextual, romanul e impartit in 2 volume: Glasul pamntului si Glasul iubirii, parti ce cuprind 13 capitole cu titluri semnificative:Inceputul, Iubirea, Nunta, Sfarsitul etc. -din punctul de vedere al compozitiei, Rebreanu urmareste doua planuri paralele: - primul plan surprinde viata tnarului taran Ion Pop al Glanetasului. Din viata lui se desprind nsa aspecte antagonice: dragostea lui pentru Florica, fata saraca, (fiica vaduvei lui Maxim Oprea), si dorinta arzatoare de a obtine ca zestre pamnt mult, pe cai mai putin cinstite. Ion cunoaste un acelasi exemplu, chiar n experienta lui Vasile Baciu, tatal Anei. El ascunde iubirea pentru Florica si si disimuleaza setea de pamnt sub comportamentul unui ndragostit fata de Ana Baciu. -al doilea plan, paralel si interferat primului prezinta viata familiei nvatatorului Zaharia Herdelea. Herdelea, nvatator de stat, depindea de autoritatile austro-ungare. El se considera ntelept si prudent, dar toate actiunile sale sfrsesc prin nfrngeri, pna ce va fi obligat sa ceara n scris pensionarea spre a nu fi dat afara.Acest procedeu e denumit tehnica planurilor paralele, trecerea de la un plan narativ la altul realizandu-se prin alternanta,succesiunea secventelor narative valorificand inlantuirea. -in planuri secundare apare lupta ndrjita a lui Vasile Baciu pentru a-si apara pamntul; lupta lui Avram pentru salvarea averii implicate ntr-o afacere, lupta preotului Ion Belciug pentru a zidi biserica de piatra n satul Pripas; lupta fetelor si a familiilor lor pentru o partida, un mariaj ct mai bun; concurenta dintre avocatii si functionarii marunti, ca si luptele pentru o brazda din ogorul vecinului. -b)la nivel microtextual se remarca utilizarea tehnicii contrapunctului(prezentarea aceleiasi teme in planuri diferite, de exemplu, nunta Anei corespunde cu nunta Laurei) Subiectul-actiunea graviteaza n jurul protagonistului, flacaul chipes, voinic, inteligent, si vrednic, dar sarac, Ion al Glanetasului, care datorita dorintei de a se mbogati si sacrifica iubirea; -Florica, o fata frumoasa, nsa saraca asemenea lui,reprezinta simbolicglasul iubirii de care Ion incearca sa uite in momentul in care se casatoreste cu Ana, simbol al pamantului; -Ana , fiica unui bogatas al satului, Vasile Baciu, echivaleaza pentru personaj cu intrarea in posesie a pamantului ravnit pentru care protagonistul este capabil sa sacrifice tot.Casatorindu-se

cu fata bogata, dar urata , al carei tata a consimtit sa i-o dea de sotie, numai dupa ce a aflat ca a sedus-o si ca, n consecinta, gndul lui de a o marita cu George Bulbuc, cel mai bogat flacau din sat, nu se mai poate mplini, eroul simte ca si-a redobandit demnitatea. Dupa casatorie, Ion o maltrateaza pe Ana pna cnd aceasta, nemaiputnd suporta, se sinucide, lasnd n urma-i un copil de cteva luni, care in scurt timp moare si el. Vasile Baciu crede ca, dupa moartea Anei si a copilului, ar putea primi pamnturile napoi, dar legea nsa nu-l favorizeaza,iar preotul satului, Belciug, speculeaza nestiinta lor, determinandu-i ca, dupa moarte, sa lase toata averea lor bisericii. ntre timp, Ion vrea sa recupereze iubirea pierduta, pe Florica, devenita sotia lui George Bulbuc, care l surprinde noaptea n curtea sa si-l omoara. -in satul lui Rebreanu, oamenii se gospodaresc in functie de starea lor materiala, de priceperea si temperamental lor. Alexandru Glanetasu, tatal lui Ion, n-a pastrat zestrea Zenobiei, care avusese parintii cu avere, si s-a ncuscrit cu saracia. n ograda vaduvei lui Maxim Oprea fusesera clai de fn si grajduri n care nu mai ncapeau vitele. Saracise si ea ca vadana. Vasile Baciu, om silitor, de cnd s-a nsurat, s-a tinut totdeauna printre fruntasi. Vaduv acum, l durea gndul ca va trebui sa rupa din pamnturile lui, ca sa potriveasca zestrea Anei, cnd se va marita. Si nvatatorul Herdelea are necazurile lui. Si-a zidit casa pe locul bisericii, cu nvoirea preotului Belciug. Cu timpul, relatiile nvatatorului cu preotul s-au racit, iar Herdelea, mpovarat cum era, se temea sa nu piarda ceea ce agonisise cu greutate. n schimb, preotul Belciug, ramas vaduv din primul an al preotiei, a fost un om strngator si tenace. Respectat de sateni, preotul nu sufera sa i se ncalce autoritatea. Din aceasta cauza e n conflict cu nvatatorul Herdelea. -satul lui L. Rebreanu este diferentiat economic. Stratificarea sociala depinde depamntul pe care l are taranul. Patimile se nasc din saracie, din nevoia de pamnt.Este cazul lui Ion. n Ion este nradacinata o mentalitate taraneasca, dupa care oamenii se pot numi oameni numai n masura n care gospodaria lor este ntemeiata. Aceeasi mentalitate, care deformeaza pna si sentimentul omeniei, o aflam si dintr-o alta situatie: Dumitru Moarcas se pripasise pe lnga casa Paraschivei. Femeie tnara atunci, l primise creznd ca omul, beteag de picioare, nu mai are mult de trait, ca bruma de acere a mosneagului i-ar putea ramne ei. Si cnd, dupa 20 de ani, Dumitru Moarcas a vndut, fara stirea Paraschivei, casa si gradina, desi i daduse femeii o suta de zloti, a fost alungat fara mila. Taranii lui L. Rebreanu au o vitalitate, o robustete structurala, o tenacitate aspra, care numai la nevoie se lasa nduplecata, nu nsa si nfrnta. Inteligenta se supune instinctului de conservare, rabdarea-de asemenea, ntre momente de incertitudine ce rabufnesc cu violenta. -att cele doua planuri principale, ct si planurile secundare ale actiunii, pun n lumina o multime de suflete mediocre n lupta cu drame peste puterile lor(G. Calinescu) 5.Caracterizarea lui Ion -este un personaj realist, tipic, ilustrand taranimea saraca ce doreste pamant; -caracterizare directa

naratorul(mandru si multumit ca orice invingator, Ion simtea totusi un gol ciudat in suflet) doamna Herdelea, baiat cumsecade, muncitor, harnic, istet preotul Belciug, stricat, bataus, om de nimic autocaracterizarea surprinde prin monologul interior trairile sufletesti ale personajului, in special cele legate de lupta dintre glasul iubirii si al pamantului;

-caracterizare indirecta

limbajul-e respectuos cu invatatorul , preotul , dar ironic cu Vasile Baciu vestimentatia-conditia sociala comportamentul, gesturile si mimica ii tradeaza intentiile, dovedindu-se istet, silitor si cuminte(la scoala), impulsive si violent la hora, orgolios, lacom , viclean si razbunator

-critica literara l-a incadrat pe Ion in tipologii diferite, uneori contradictorii: a)E.Lovinescu, il considera expresia instinctului de stapanire a pamantului, un individ viclean si plin de vointa; b)G.Calinescu, afirma ca este o bruta sireata, nu inteligenta, idea seducerii generand-o viclenia instinctuala specifica fiintelor reduse; c)N.Manolescu, Ion e bruta ingenuadeoarece traieste in preistoria moralei; 6.Ion-roman de tip obiectiv

Trasaturile romanului obiectiv:

-narator obiectiv, omniscient, omniprezent;focalizare zero, viziune dindarat;naratiune la persoana a III-a; -naratorul din Ion este obiectiv, detasat, nu se implica in derularea evenimentelor, relateaza la persoana a III-a, intr-o maniera nonfocalizata.El este omniprezent si omniscient, dirijand destinele personajelor asemeni unui regizor care prestabileste evolutia personajelor,ele avand un destin bine conturat, motiv pentru care in roman apar semne prevestitoare ale destinelor personajelor( de exemplu, crucea stramba de la marginea satului), elemente ce confera veridicitate si obiectivitate;

Trasaturile romanului realist:

-stilul anticalofil, literatura ca mimesis,aspectul veridic al operei, legatura dintre realitatea biografica si roman, personajele sunt tipuri; Ion- mai poate fi interpretat si ca:

roman social, deoarece are caracter monografic surprinzand viata rurala cu momentele importante din existenta individului(nasterea, botezul, nunta, moartea), diferentele sociale produse de posesia pamantului, relatiile de familie; roman cu tematica rurala dat fiind caracterul sau epopeic si de fresca ilustrat de numarul mare de personaje; roman al esentelor(realismul esentelor), daca ne raportam la o serie de simboluri fundamentale:crucea, copacul; roman de familie, structura si conditia familiei si a femeii in satul ardelean; roman erotic, dragostea lui Ion pentru Florica;

7.Stilul- e neutru, impersonal, e prezent si stilul indirect liber, limbajul e regional.

Subiecte oral -romanul obiectiv- Ion de Liviu Rebreanu Ilustreaz conceptul operaional roman, prin referire la o oper literar studiat, alegnd un tip de roman din lista urmtoare: tradiional, modern, obiectiv, subiectiv. Romanul este specia genului epic, n proz, de mare ntindere, cu aciune complex ce se poate desfura pe mai multe planuri, cu personaje numeroase a cror personalitate este bine individualizat i al cror destin este determinat de trsturile de caracter i de ntmplrile ce constituie subiectul operei. E. Lovinescu l fixeaz pe Liviu Rebreanu drept creatorul obiectiv prin excelen al romanului romantic. Romanul Ion a aprut n 1920 n forma sa definitiv i fundamenteaz romanul obiectiv i realist. Este o monografie a realitilor satului ardelean de la nceputul secolului al XX-lea. Conflictului este generat de lupta aprig pentru pmnt. ntr-o lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie de pmntul pe care-l posed, este firesc faptul ca mndria lui Ion al Glanetaului s-l duc spre patima devoratoare pentru pmnt. Soluia lui Rebreanu este aceea c Ion se va cstori cu o fat bogat, Ana, dei nu o iubete, Florica se va cstori cu George pentru c are pmnt, iar Laura, fiica nvtorului Herdelea l va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru c nu are zestre. Personajul central al crii, Ion al Glanetaului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea uman din care face parte prin mentalitatea clasei rneti i a vremurilor creia i aparin. Sfritul lui Ion este nprasnic, este omort de George Bulbuc, care-l surprinde iubindu-se cu nevasta lui. Limbajul artistic al lui Liviu Rebreanu se individualizeaz prin cteva trsturi: precizia termenilor, acurateea i concizia exprimrii, sobrietatea stilului, stilul anticalofil, lipsit de imagini artistice i respectul pentru adevr de unde reiese obiectivitatea i realismul romanului.

Ilustreaz conceptele operaionale incipit i final, folosind ca suport un text narativ studiat. Romanul Ion a aprut n 1920 n forma sa definitiv i fundamenteaz romanul social modern, obiectiv i realist. Incipitul romanului descriind drumul, semnific o metafor a vieii cu bucurii i necazuri. Numele locurilor: Cimeaua Mortului, Rpele Dracului, sugereaz faptele malefice petrecute acolo, numele satului Pripas, o comunitate oarecare a crei via poate fi regsit oriunde. Crucea de lemn strmb, Hristosul de tabl ruginit, coronia de floare veted sunt indiciile unei comuniti care a abandonat credina cretin, fcndu-i ali idoli: pmntul i averea. Finalul romanului reia metafora drumului, viaa merge nainte, comunitatea n-a nvat nimic din faptele petrecute n Pripas; singurele care se ndreapt spre viitor sunt credina i ndejdea reprezentat de turnul bisericii noi i de raza care poleiete Hristosul de tinichea. Generaiile se succed, tnrul nvtor Zgreanu va continua truda socrului su, ducnd crucea unei existene mediocre nsufleite ns de sentimentul datoriei. Comunitatea a rmas aceiai, o vltoare de patimi omeneti fr nceput i fr finalitate. Ilustreaz trsturile prozei realiste prin referire la o oper literar studiat. Realismul este curentul literar prin care concepia artistic, literar, are ca preocupare reprezentarea obiectiv, veridic a realitii. Romanul Ion a aprut n 1920 n forma sa definitiv i fundamenteaz romanul realist modern. Subiectul are o intrig simpl: Ion Pop al Glanetaului dorelte pmntul cu o patim mistuitoare cci tatl su srac iasc i lenevitor de n-avea pereche a mncat repede zestrea Zenobiei. Iubea pmntul de mic copil. A crescut rvnind i pizmuind pe cie bogai, dorind cu orice pre s aib pmnt ct mai mult. De pe atunci pmntul i-a fost mai drag ca o mam. n acest scop o seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, bocotanul satului, dei era urt i n-o iubea. Btut, alergnd mereu ntre un brbat care abia o mai cunotea i un tat care o trata ca pe o dumanc, Ana, care rmsese nsrcinat, vedea n nunta ei captul necazurilor. Urmrindu-i scopul cu tenacitate, Ion intr n posesia pmnturilor pe care jindui-se cu lcomie. Odat nunta fcut, Ion se ndeprteaz de Ana De-abia acum nelesese Ion c odat cu pmnturile trebuie s primeasc i pe Ana i c fr ea n-ar fi dobndit niciodat averea. I se prea o strin i nu-i venea a crede c n pntecele ei se plmdete o fiin din sngele lui. Iubirea ascuns pentru Florica, cae frumoas i srac, mritat mai trziu cu George Bulbuc, nu-i d pace. Tratat inuman i de ctre Ion i de ctre tatl ei, Ana i curm viaa. Copilul rmas se mbolnvete i moare spre disperarea lui Ion care vedea n el grania pstrrii pmnturilor lui Vasile Baciu. Ion este ucis de ctre George Bulbuc, brbatul Florici, fiind astfel pedepsit pentru faptele sale nelegiuite. Ilustreaz modalitile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman de tip obiectiv studiat. Personajul Ion este unul de referin n literatura romn, concentrnd tragica istorie a ranului ardelean din primele decenii ale secolului trecut. nc de la nceputul romanului, la hora satului se evideniaz feciorul lui Alexandru Pop Glanetau, Ion, urmrind-o pe Ana cu o privire stranie, apoi o vede pe Florica, care i era drag, ns e contient c Ana are pmnt. Conflictul interior care marca destinul flcului este vizibil nc de la nceput. Ion era

iute i harnic ca m-sa chipe i voinic, dar srac, el simind dureros prpastia dintre el i bocotani. Astfel cade victim celor dou patimi: glasul pmntului i glasul iubirii. Fiind dominat de dorina de a fi respectat n sat, stpnit de o violen nvalnic, un temperament controlat de instincte primare, hotrt i perseverent n atingerea scopului, dar i viclean, Ion o seduce pe Ana. Cnd s-a nsurat cu Ana, Ion s-a nsurat de fapt cu pmnturile ei, soia devenind o povar jalnic i incomod. Odat satisfcut patima pentru pmnt, cellalt glas ce mistuie sufletul lui Ion, iubirea ptma pentru Florica, nevasta lui George Bulbuc, duce la destinul tragic al eroului, fiind omort de George dup ce i surprinde pe amnoi n flagrant. Astfel, Ion este drastic pedepsit de Rebreanu, ntruct el se face vinovat de dezintegrare morl, rspunztor de viaa Anei i a copilului lor, tulburnd liniltea unui cmin, linitea unei ntregi colectiviti. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narrative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat Ex. Ion-L. Rebreanu -Rebreanu este adeptul romanului de creatie obiectiv modern, impune un narrator obiectiv, omniscient si omnipresent; acesta respinge romanul subiectiv considerand ca introziunea eului diminueaza veridicitatea -este interesat de aspectul veridic al operei, de aceea refuza confesiunea si scrierea la pers. II -relatia naratorpersonaje-> narator obiectiv (prez. venimentele detasat fara a se implica) -> narator omniscient (naratorul stie mai multe decat personajele sale) -> narator omniprezent (adevarat demiurg al universului pe care in creaza; are rolul unui regizor personajele fiind marionette; stie dinainte destinele personajelor sale dovada fiind tehnicile anticipaive ex. Hrisovul de tinichea anticipeaza destinul lui Ion) ->naratiune la pers. III ->focalizare zero (viziune dindarat) -rel. narrator-cititor>efectul pe care naratorul il urmareste sa-l creeze asupra cititorului este impresia de veridic, verosimil -pers. rep. destine umane individuale: Ion, Ana, George, Titu -Rebreanu isi lasa pers. sa actioneze liber, sa izbucneasca in tensiuni dramatic Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata apartinand prozei realiste Ex. Ion-L. Rebreanu ION- tipul parvenitului, taran intelligent, sarac ANA- tipul femeii supuse, bogata, dar urata GEROGE- tipul taranului bogat, mandru, violent FLORICA- tipul femeii frumoase, sarace BACIU- tipul taranului avar HERDELEA- tipul carturarului de la tara, ipostaza a burgheziei rurale TITU- tanarul carturar patriot BELCIUG- preotul avar GLANETAU- taran lenes, risipitor Exemplifica trasaturile romanului modern, prin referire la o opera literara studiata. Ion este un roman modern scris de Liviu Rebreanu i aprut n anul 1920. Liviu Rebreanu este creatorul romanului romnesc modern, deoarece scrie primul roman obiectiv din literatura romn . Ion este modern si sub aspectul sondajului psihologic. Destinul fiecarui personaj devine astfel o problema de psihologie umana, determinata nu numai de factori sociali, ci si de impulsuri ale fiintei ce rabufnesc n mprejurari, uneori patimase. Obiectiv, n desfasurarea lui epica, de fresca sociala, romanul lui Rebreanu este si analitic prin motivarea psihologica a

faptului uman Romanul Ion este o monografie a realitilor satului ardelean de la nceputul secolului al XX-lea, ilustrnd conflictul generat de lupta aprig pentru pmnt, ntr-o lume n care statutul social al omului este stabilit n funcie de averea pe care-o posed, fapt ce justific aciunile personajelor. Soluia lui Rebreanu este aceea c Ion se va cstori cu o fat bogat, Ana, dei nu o iubete, Florica se va cstori cu George pentru c are pmnt, iar Laura, fiica nvtorului Herdelea l va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru c nu cere zestre. Personajul central al crii, Ion al Glanetaului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea uman din care face parte prin mentalitatea clasei rneti careia ii apartine. Tehnicile compozitionale ale romanului sunt moderne. Rebreanu construieste doua planuri de actiune care se intrepatrund: pe de o parte destinul lui Ion, iar pe de alta parte, viata satului ardelenesc. Tehnica romanului este circulara, deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas. Romanul este structurat in doua parti cu titluri sugestive: Glasul pamantului si Glasul iubirii, capitolele au titluri sinteza ( Inceputul, Hora, Nunta, Nasterea). Romanul Ion este modern pentru ca are caracter obiectiv (narator impersonal, naratiunea la persoana a III-a), utilizand sondajul psihologic in construirea personajelor. Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat. Autor narator persoanaje cititori => relatia dintre aceste instante este de subordonare. Autorul Este persoana care scrie o carte, redacteaza o piesa de teatru, un eseu etc. 4se afla in afara textului 5are o viziune de ansamblu asupra continutului 6concepe mesajul 7alege modalitatile de a opera cu tehnicile narative 8creeaza opera, alege modalitatile de exprimare si personajele, carola le atribuie roluri 9se adreseaza cititorilor 10autorului i se subordoneaza toate celelalte instante ale comunicarii (narator, personaje) Naratorul Este o voce careia naratorul ii desemneaza rolul de a nara faptele, de a descrie locurile si personajele dintr-o opera literara epica. Naratorului i se subordoneaza personajele Naratorul omniscient 11povesteste la persoana a III-a 12cracteristic prozei obiective 13independent de autor si de personaj 14autorul ii confera independenta narativa totala 15este tipul clasic, cel ce dirijeaza din spate toate actiunile personajului carora le cunoaste si le anticipeaza evolutia, inventeaza situatii si scene pentru a ilustra anumite trasaturi ale acestora 16este omniprezent pe tot parcursul derularii evenimentului 17perspectiva sa este unica Personajul Cel ce joaca rolul imaginat de autor, participand la evenimente .In text emite si recepteaza mesaje Cititorul este introdus intr-un univers care ii este sau ii devine familiar si despre care va fi informat si documentat Liviu Rebreanu Ion Liviu Rebreanu este un prozator obiectiv, impersonal, narand la persoana a III-a. Romancierul vrea sa creeze impresia ca este un observator (atat si nimic mai mult). Un observator omniscient, desigur, dar lipsit de voce proprie.(N. Manolescu) Ion este un roman de tip obiectiv din perspectiva naratorului, dar si din perspectiva relatiei narator personaj. Ca in toata proza realist-obiectiva, naratiunea este la persoana a III-a cu focalizare zero (viziunea dindarat) naratorul este obiectiv, detasat (atitudine detasata in prezentare si in descriere) este un narator omniscient, stiind mai mult decat personajele, si omniprezent, dirijand

evolutia lor asemenea unui regizor. Acest tip de narator cunoaste traiectoriile existentiale ale personajelor, destinul prestabilit al acestora, finalul. Cititorul se identifica mai putin cu personajul principal si mai mult cu naratorul omniscient. Si in Ion, destinele personajelor, ca si evenimentele sunt previzibile, finalul nu surprinde, creandu-se astfel iluzia vietii (obiectivitate si verosimiliate) Ilustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu Ion Conceptia autorului despre roman, inteles ca un corp sferoid, se reflecta artistic in structura circulara a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor (se desprinde, alearga, urca, inainteaza), drumul are semnificatia simbolica a destinului unor oameni si este investit cu functie metatextuala. El separa viata reala a cititorului de viata fictionala a personajelor din roman. Descrierea initiala a drumului introduce cititorul in viata satuluiardelean de la inceputul secolului al XX-lea, cu aspecte topografice, etnografice (hora), sociale. Descrierea caselor ilustreaza, prin aspect si asezare, conditia sociala a locuitorilor si anticipeaza rolul unor personaje (Herdelea, Glanetau) in desfasurarea narativa. Crucea stramba de la marginea satului , cu un Hristos de tinichea ruginita, anticipeaza tragismul destinelor. Descrierea finala inchide simetric romanul si face mai accesibila semnificatia simbolica a drumului prin metafora soselei viata.

Tema cuplului ntr-un roman obiectiv studiat/ Evoluia relaiilor dintre dou personaje ale unui roman realist studiat - Liviu Rebreanu Ion Ion Introducere: Liviu Rebreanu este un prozator interbelic, creator al romanului realist obiectiv prin apariia, n 1920, a romanuluiIon; alturi de Camil Petrescu i Hortensia Papadat-Bengescu, G. Clinescu l consider un iniiator al romanului modern, pe lng Ion remarcndu-se i alte capodopere ale romancierului precum Pdurea spnzurailor(1922) sau Rscoala (1932). Elemente realiste prezente n romanul Ion sunt prezentarea n manier veridic a faptelor fictive ce compun universul crii, tematica social (drama ranului nsetat de pmnt), aspectul monografic, precizia coordonatelor spaio-temporale , circularitatea/simetria compoziional, prezena unui narator impersonal, obiectiv, la persoana a III-a, cruia i corespund viziunea naratologic din spate, perspectiva auctorial, focalizarea preponderent zero. Nivelul personajelor n roman: La nivelul personajelor, esteticii realiste i sunt specifice personajele tipice n situaii tipice, reprezentative pentru o categorie social: ranul nsetat de pmnt este principalul exponent al

romanului. Pe de alt parte, personajele sunt n strns relaie cu mediul social n care triesc, fiind un produs al societii: faptele lui Ion i gsesc pn la un punct justificarea n modalitatea prin care stenii din Pripas valorizeaz indivizii n funcie de unica valoare material care conteaz, pmntul. De asemenea, personajele se pot clasifica n plate i rotunde, conform tipologiei stabilite de E.M. Forster n Aspecte ale romanului. Ion, protagonist i personaj rotund, cu evoluie interioar, complexitate psihologic, gesturi memorabile i avnd capacitatea de a surprinde n mod credibil cititorul, mplinete alturi de Ana, personaj plat cu vocaia tragicului, unul dintre cuplurile cu rol esenial n evoluia firului epic i n conturarea dramei personajului principal. Evoluia cuplului: Diferena de statut social: personaj eponim, Ion este prototipul ranului srac, npstuit de soart, nscut n snul unei familii al crei tat a risipit pmnturile Zenobiei pe butur. La polul opus, Ana este singura fiic ce i-a mai rmas lui Vasile Baciu, ran nstrit din sat, posesor al pmnturilor soiei sale; tatl dorete s o dea pe Ana lui George, la fel de bogat, pentru a rotunji averea i a nu o risipi prin aliana cu cineva inferior material. Prima scen n care apar cele dou personaje este chiar descrierea horei, pretext narativ prin care prozatorul realist adun toate personajele pe aceeai scen. Ion i Ana bat someana, apoi Ilie, prieten cu George, i vede retrai, ceea ce d natere furiei i reaciilor dispreuitoare ale lui Vasile Baciu. Numindu-l pe Ion tlhar, ho, fleandur, nimeni, srntoc, Vasile Baciu decalneaz conflictul exterior principal al romanului, de esn social. Viziunea diferit asupra iubirii: Dei la hor danseaz cu Ana, Ion o iubete pe Florica, ranca srac, dar frumoas a satului. El va avea de ales ntre a se cstori cu Ana, ceea ce i garanteaz schimbarea statutului social, sau mariajul din dragoste cu Florica i condamnarea la srcie. Instinctul posesiunii i dorina de a parveni fiind mai puternice, el va pune n practic ideea seducerii Anei, pe care altfel Baciu nu i-o d de soie. Ana l iubete ns cu sinceritate i devine victima tragic a lipsei de scrupule i a nepsrii lui Ion. Csnicia lor are, aadar, la baz nu o motivaie de ordin afectiv sau valori precum respectul reciproc sau contiina datoriei, ci n primul rnd considerete materiale (pentru Ion) sau de eliminare a ruinii provocate n urma abaterii de la morala satului (pentru Vasile Baciu). Cu alte cuvinte, pentru Ion cstoria i iubirea sunt condiionate material, iar sentimentele sincere i intense de dragoste ale Anei nu reprezint nici pentru Vasile Baciu, nici pentru Ion un temei demn de luat n seama, cci n societatea rural din acest roman femeia reprezint o modalitate de parvenire, o surs de perpetuare a speciei i dou brae de munc, dup cum observa G. Clinescu. Nunta/pregtirile pentru nunt: Ana nelege abia la nunt c dei este soul ei, Ion nu o va iubi niciodat; vzndu-l dansnd cu Florica, ea i explic schimbarea de atitudine a flcului de dup noaptea petrecut mpreun. Dac n scena horei Ion i se adreseaz cu diminutivul Anu, impulsivitatea, nepsarea i rceala iau locul falsei afeciuni de la nceput; viclenia planului biatului este dublat de inteligena cu care i condiioneaz pmnturile lui Vasile Baciu n schimbul cstoriei cu Ana. Perioada premergtoare nunii se caracterizeaz prin ndeprtarea

celor doi membri ai cuplului, spre deosebire de pregtirile, n registru idilic, ale nunii Laurei cu Pintea, n planul vieii intelectualilor. Niciun moment de intimitate, nicio ncercare de mrturisire a afectului, niciun gest de tandree nu definete comportamentul lui Ion. Csnicia dac n alte romane realiste csnicia reprezint o etap a maturizrii afective, a trecerii la o alt etap n evoluia cuplului, marcat de contiina sumrii unor reponsabiliti, n Ion schimbarea statutului civil nu are consecine n ameliorarea relaiei dintre cei doi. Dispreuit de Ion, jignit de Zenobia, Ana petrece tot mai mult timp n tovria lui Dumitru Moarc, de la care nva c remediul suferinei, regsirea linitii sufleteti sunt n moarte. Nici naterea copilului nu reprezint un motiv de refacere a familiei: dei n momentul naterii pe cmp Ion este impresionat de mreia momentului, dndu-i cu sfial plria jos, ulterior el nu se dovedete a fi un tat iubitor sau un so grijuliu. Ana i pune capt zilelor, mplinindu-i destinul de personaj condamnat la o existen tragic, iar pe Ion nici grija copilului ce i garanteaz pmnturile nu l preocup. Dac pn acum n sufletul lui a dominat glasul pmntului, odat cu mplinirea material eroul simte c nu poate face un compromis cu glasul iubirii i rvnete la Florica, acum nevasta lui George. nclcnd moralitatea satului prin adulter, Ion moare ucis de George cu sapa n cap, ntr-o scen naturalist ce reprezint forma neutr a moralizrii. Concluzie: Cuplul Ion-Ana evolueaz previzibil. Naivitatea Anei, lipsa ei de experien, sinceritatea i intensitatea sentimentelor fac din ea un personaj tragic, iar Ion evolueaz n limitele unor trsturi sufleteti precum lcomia, orgoliul nemsurat, sfidarea moralei lumii satului, impulsivitatea. Format pe considerente materiale, nu afective, cuplul cunoate o involuie curmat de moartea celor doi.

ION Liviu Rebreanu 1. Geneza romanului Rebreanu publica, in 1920, romanul "Ion" prin care depaseste literatura conventionala, idilica, moralizatoare a samanatorismului din primele decenii ale secolului XX. Geneza romanului presupune un proces lent in care experientele intamplatoare din lumea satului acumuleaza pentru scriitor semnificatie morala si devin subiect artistic. Publicat "din necesitati editoriale" in doua volume, intitulate "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii", romanul lasa impresia de masivitate in creatie, care inchide, intre cele doua descrieri ale drumului de la Armadia si Pripas si de la Pripas la Armadia, viata in toata complexitatea de relatii sociale si sufletesti. 2. Structura romanului

Arhitectura romanului sustine, la nivel macrotextual, functia epica de interpretare. Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare, coordonate ale evolutiei interioare a personajului principal: "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii". Titlurile celor 13 capitole (numar simbolic, nefast) sunt semnificative, discursul narativ avand un "Inceput" si un "Sfarsit": "Inceputul", "Zvarcolirea", "Iubirea", "Noaptea", "Rusinea", "Nunta" (prima parte); "Vasile", "Copilul", "Sarutarea", " Streangul", "Blestemul", "George", "Sfarsitul" (partea a doua). Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii rurale. Primul plan urmareste viata lui Ion, iar celalalt situatia famililor Herdelea si Belciug. La nivel microtextual, functia epica de interpretare se realizeaza prin tehnica contrapunctului: prezentarea aceleiasi teme in planuri diferite (nunta taraneasca a Anei corespunde, in planul intelectualitatii, cu nunta Laurei; conflictul exterior dintre Ion si Vasile Baciu corespunde conflictului intelectualilor satului: invatatorul si preotul). Apreciind structura romanului, Eugen Lovinescu face urmatoarea observatie: "romanul se organizeaza totusi in jurul unei figuri centrale, al unui erou frust (rustic), simplu si voluntar, al lui Ion." Compozitia sferoidala a romanului ii asigura semnificatii superioare de univers care inchide un destin. La realizarea structurii simetrice a romanului 'Ion' de Liviu Rebreanu, contribuie mai multe elemente de compozitie: Titlurile celor doua parti ale romanului, Glasul pamantului si Glasul iubirii. Fiecare dintre cele doua titluri numeste o dominanta sufleteasca a personajului principal, o porunca mai puternica decat el insusi. In scurta existenta a lui Ion, cele doua 'glasuri' se impletesc, cel dintai fiind mereu prezent; aparenta lui 'tacere' in partea ultima a romanului isi vadeste inconsistenta in scena mortii personajului cand ' ii paru rau ca toate au fost degeaba si ca pamanturile lui au sa ramaie ale nimanui'. Titlurile de capitol (primul fiind Inceputul, iar ultimul Sfarsitul) contribuie la impresia de sfericitate a operei. Imaginile initiale si finale ale romanului. "Ion" incep si se incheie cu imaginea drumului spre Pripas. Daca in prima parte, soseaua 'vine' sugerand astfel o introducere in actiune, in ultima 'se pierde" o data cu plecarea invatatorului Herdelea, lasand loc altei generatii. Hora este un alt element de compozitie care deschide si incheie romanul avand - de fiecare data o alta semnificatie: in primul capitol, la acest moment din viata satului iau parte mai toate personajele antrenate in actiune; in final, ni se sugereaza ca, daca unii s-au stins, altii le-au luat locul, iar Timpul nepasator acopera totul. Redus la esente, romanul prezinta momentele eternului ciclu al existentei rurale; odata incheiat pentru un individ, ciclul continua pentru altii, asemeni unui fluviu, fara sfarsit.

S-a remarcat existenta in roman a doua planuri (tehnica utilizata si de Lev Tolstoi in Razboi si pace): unul evocand viata taranilor reprezentati prin: Ion al Glanetasului, Alexandru Glanetasul, Zenobia, Vasile Baciu, Ana, George Bulbuc, Florica si altii, celalalt reliefand momente din viata intelectualilor reprezentati prin familia invatatorului Herdelea si prin preot, intre cele doua planuri ale actiunii existand numeroase puncte de convergenta. 3. Demonstratie - roman realist, obiectiv, modern cu elemente traditionale Publicat in 1920, romanul "Ion" reprezinta primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodopera care infatiseaza universul rural in mod realist, fara idilizarea din proza samanatorista; nucleul romanului se afla in nuvelele anterioare: "Zestrea", "Rusinea". Potrivit tipologiei lui Nicolae Manolescu (din lucrarea Arca lui Noe) este roman doric. Romanul este specia epica in proza de mari dimensiuni, cu un numar mare de personaje complexe, actiunea desfasurandu-se pe mai multe planuri narative. Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a. Naratorul omniscient stie mai mult decat personajele sale si, omniprezent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal. Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului in conditiile satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Caracterul monografic al romanului orienteaza "investigatia narativa" spre diverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de momentele de importanta majora din viata omului (nasterea, nunta, inmormantarea), relatii sociale (ierarhia sociala) sau culturale (universul intelectualitatii rurale). Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Modurile de expunere indeplinesc o serie de functii epice. Descrierea are, pe langa rolul de fixare a coordonatelor spatio-temporale, functie simbolica si de anticipare. Naratiunea obiectiva isi realizeaza functia de reprezentare a realitatii, iar dialogul sustine veridicitatea si concentrarea epica. Romanul este alcatuit din doua parti opuse si complementare: "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii". Prin tehnica planurilor paralele este prezentata viata taranimii si a intelectualitatii rurale. Trecerea de la un plan narativ la altul se realizeaza prin alternanta, iar succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire. In expozitiune sunt prezentate principalele personaje, timpul cat si spatiul: o zi de duminica, in care locuitorii satului Pripas se afla la hora, in curtea vaduvei lui Maxim Oprea. Confruntarea verbala intre Vasile Baciu si Ion constituie intriga romanului. Conflictul central

este ilustrat de lupta pentru pamant in satul traditional. Conflictul exterior, social, intre Ion si Vasile Baciu este dublat de conflictul interior intre "glasul pamantului" si "glasul iubirii".Dincolo de aceste aspecte, se poate vorbi si despre conflictul tragic dintre om ( nu intamplator taran) si o forta mai presus de calitatile individului: pamantul-stihie. In fond, destinul personajului principal nu este marcat numai de confruntarile cu semeni de-ai lui, pe care ii domina, cat mai ales in relatie cu pamantul. Dorinta obsesiva a personajului de a avea pamant, iubirea lui patimasa il fac monumental, dar se incheie omeneste, prin intoarcerea in aceasta matrice universala. Impresionanta este scena in care Ion saruta pamantul: "Se opri in mijlocul delnitei [] . Il cuprinse o pofta salbateca sa imbratiseze huma, s-o crampoteasca in sarutari. Intinse mainile spre brazdele drepte, zgrunturoase si umede.[] Apoi incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor." In relatie cu omul, elementul primordial este perceput pe trepte de manifestare distincte: pamantul-mama ("Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil. De pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama"), pamantul-ibovnica, pamantul-stihie. Dorind sa obtina repede mult pamant, Ion ii face curte Anei, o seduce si il forteaza pe tatal ei sa accepte casatoria. Deznodamantul devine previzibil: George este arestat, Florica ramane singura, iar averea lui Ion revine bisericii. In celalalt plan, rivalitatea dintre preot si invatator pentru autoritatea din sat este defavorabila celui din urma. Ion este personajul principal, o figura monumentala, realizata prin tehnica basoreliefului. Exponent al taranimii, prin dorinta de a avea pamant, el este o individualitate prin modul in care il obtine. In goana sa patimasa de avere se dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este expresia moralizatoare a scriitorului ardelean. Naratorul obiectiv isi lasa personajele sa-si dezvaluie trasaturile in momentele de incordare (caracterizare indirecta). Fiind omniscient si omniprezent, realizeaza portretul sau biografia personajelor (caracterizare directa). Registrele lexicale diverse sunt utilizate in limbajul personajelor, in functie de conditia lor sociala. Diversitatea procedeelor artistice nu este utilizata pentru expresivitate, ci pentru plasticizarea ideilor. Romanul dovedeste capacitatea extraordinara a prozatorului Liviu Rebreanu de a reconstitui viata satului si de a prezenta psihologia taranului in toata complexitatea acesteia. 4. Caracterul monografic

Caracterul monografic al romanului orienteaza investigatia narativa spre diverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de marile momente din viata omului (nasterea, nunta, inmormantarea), relatii sociale generate de diferentele economice (ierarhia sociala) sau culturale (universul taranilor, universul intelectualitatii rurale), relatii de familie. Dincolo de destinele individuale, romanul prezinta aspecte monografice ale satului romanesc traditional: traditii legate de marile momente din viata omului (nunta, botezul, inmormantarea), obiceiuri de Craciun, relatii de familie, relatii socio-economice, hora, jocul popular, portul, gura satului, carciuma, institutiile (biserica, scoala), autoritatile. Comunitatea se conduce dupa legile statului austro-ungar, dar si dupa legi nescrise. Casatoriile se indeplinesc in functie de avere si cu acordul parintilor, iar fetele trebuie sa-si apere virtutea. Incalcarea acestor norme are urmari tragice, cum este cazul Anei, alungata si dispretuita de toti. 5. Caracterizarea lui Ion Apreciat constant drept o ampla constructie epica, o "epopee a taranului roman", "Ion" este romanul unui destin individual, asa cum insusi autorul precizeaza. In prim planul romanului se afla viata tanarului taran Ion Pop al Glanetasului, figura monumentala prin tragismul sau, consumandu-se intre iubire si patima pentru pamant. Destinul lui Ion este strans corelat de viata satului din primele decenii ale secoului al XX-lea, a carui existenta Rebreanu o surprinde realist, structurat si diferentiat social, in conditii specifice pentru romanii din Transilvania - o realitate complexa si tragica. Astfel, se observa doua personaje colective: cel al taranimii din pripas si cel al intelectualitatii rurale. Insa, in cadrul fiecareia dintre aceste colectivitati, exista fie o anumita stratificare sociala in functie de avere, in cadrul celei dintai, fie numeroase dimensiuni, nascute din diferenta de opinii si de autoritate, in cazul celei de-a doua. Realizat in maniera obiectiva, avand cateva nuante naturaliste, personajul complex, contradictoriu va trai drama ancestrala a pamantului, iar mai apoi, cea a iubirii. Titlurile celor doua parti in care este structurat riguros romanul - "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii" - sugereaza impresionanta poveste a lui Ion Pop al Glanetasului, grefata pe elemente de viata cotidiana si traditionale care alcatuiesc pulsatia vietii rurale: nunti, botezuri, tarnosiri de biserici, inmormantari, slujbe religioase duminicale. In celalalt plan al romanului se desfasoara viata familiilor de carturari care se plaseaza oarecum izolata din "orgoliu de casta" (G. Calinescu). Asadar, "glasul pamantului" orienteaza toate trairile lui Ion si nu va trece mult pana cand faptele lui se vor subordona dorintei de a dobandi pogoane, iar pentru a-si atinge scopul, Ion trebuie "sa stinga", pentru inceput, "glasul iubirii". Cu toate acestea, drama este profunda, caci eroul are doua posibilitati: "Va trai fara dragoste si ce fel de viata va fi aceasta, decat intunecata ,rece si neomeneasca? Dar si ce fel de dragoste va fi aceea petrecuta in umilinta, terorizata zi de zi de griji, de rusine si nedreptate? El are nevoie de pamant ca sa traiasca, dar pamantul il impiedica sa traiasca omeneste cu patima si bucurie". (Lucian Raicu)

Caracterizarea lui Ion se realizeaza in functie de relatia sa cu celelalte personaje. Asadar, in roman, exista acea pluralitate a perspectivelor asupra protagonistului, in functie de opiniile, nu de putine ori contradictorii, exprimate de Zaharia Herdelea, Vasile Baciu, preotul Belciug, familie si sateni. In al doilea rand, cele doua pasiuni ale lui Ion le afecteaza pe celelalte personaje fata de care se afla in conflict, caci Vasile Baciu, George Bulbuc, Ana si Florica sunt victime ale celor doua "glasuri" sub puterea carora este prins protagonistul, incat se remarca prezentarea obiectiva facuta de catre autor, care il prezinta in lumini si umbre pe Ion. Conceput circular, romanul debuteaza cu un eveniment traditional din viata satului, hora duminicala din batatura Todosiei lui Maxim Oprea si se incheie cu sarbatorirea sfintirii noii biserici inaltate de preotul Belciug. Scena horei de la inceputul romanului indeplineste functia "unui adevarat centru strategic al intregii constructii epice". Aici se contureaza forma de organizare a satului, intentiile unor personaje, pozitiile unora in comparatie cu ale altora, se anunta conflicte viitoare, incat destinul eroilor este previzibil: "hora din primul capitol e o hora a soartei": Vasile Baciu bea datorita dificultatilor in dragoste, iar dintre jucatori se remarca Ion, cel ce o urmareste pe Ana cu o privire stranie, "parca nedumerire si un viclesug neprefacut", iar alaturi, ademenitoare, se profileaza "mai frumoasa ca oricand", Florica, "fata vaduvei lui Maxim Oprea". Astfel, scena luptei dintre Ion si George, petrecuta la carciuma, devine un prolog, o repetitie a crimei, in timp ce moartea lui Moarcas sau a lui Avram anunta si uciderea Anei. "Acestea sunt elemente ale unui ritm esential al existentei" (N. Manolescu, "Arca lui Noe", volumul I). Scriitorul urmareste mobilurile psihologice ale actiunilor lui Ion, aflat sub influenta pasiunii pentru pamant, declansate cu forta instinctelor obscure, atavice. Acesta vede realizate in pamant ambitiile sale, tineretea sa robusta, demnitatea sa umana, caci, "in desclestarea cu uriasul, omul insusi se simte crescand si luand in stapanire lumea" (N. Manolescu). Doua obstacole ii stau, totusi, in cale: Florica, de o frumusete tulburatoare, dar de conditie modesta, pe care o iubeste si la care renunta, in timp ce Vasile Baciu nu-l accepta ca ginere, datorita situatiei sale materiale. Scris din perspectiva unui observator omniscient, de o obiectivitate rece, romanul informeaza cititorul asupra personajelor sale. Astfel, fiul Glanetasului este prezentat ca "iute si harnic ca ma-sa", iar datorita afinitatii sale pentru pamant, "nici o brazda de mosie nu s-a mai instrainat de cand s-a facut dansul stapanul casei." Raspunzator de greutatile familiei este tatal lui Ion, Alexandru Glanetasul, "sarac iasca si lenevior de n-avea pereche", ce a cheltuit rapid zestrea Zenobiei, satisfacandu-si impulsurile viciului sau. Chipes, istet, iute si harnic, Ion se afla sub semnul obsesiei de a avea cat mai multe pogoane: " Trecea deseori, parca dinadins, pe langa pamanturile lui Vasile Baciu. Le cantarea din ochi, se uita daca sunt bine lucrate si se supara cand vedea ca nu sunt toate cum trebuie. Se simtea stapanul lor si-si facea planurile cum va ara faneata cutare, iar cutare porumbiste va semana-o cu trifoi". Paul Georgescu sustine ideea ca pentru Ion pamantul "inseamna situatie sociala,

demnitate umana, posibilitatea de a munci cu folos", criticul apreciind eforturile tanarului de a iesi din starea de umilinta sociala si morala, din saracia crunta in care se zbatea. Pamantul semnifica pentru tanarul ambitios demnitate si totodata, obiect al muncii asupra caruia isi exercita energia, vigoare, harnicia si priceperea. Construit monumental, intr-o dimensiune tragica, personajul intruneste atat trasaturile eroului clasic cat si ale celui romantic. Nicolae Manolescu, in studiul mentionat, apreciaza ca "nici in cele mai izbutite momente ale "Rascoalei"viziunea realista nu atinge maretia din "Ion". Personajele seamana aici cu niste forte ale naturii, existenta lor e privita fara relativism si fara ironie, cuprinsa intr-o temporalitate lenta, ce trece parca pe deasupra istoriei, ingloband-o in sine." Fapte, gesturi, reactii spontane pun in lumina caracterul personajului, conturat realist si obiectiv, dar cu accente naturaliste. Jignit de Vasile Baciu in fata satului, care il numeste "sarantoc", "hot", "talhar", Ion reactioneaza potrivit firii sale impulsive, violente: "statea neclintit, ca un lemn, dar inima ii sfarama coastele ca un ciocan infierbantat. () Ii clocotea tot sangele, si parca astepta inadins sa-l atinga barem cu un deget, ca sa-l poata apoi sfartica in bucatele, mai ales ca la spatele lui vazuse pe George care privea dispretuitor si multumit". Asa cum observa Tudor Vianu in "Arta prozatorilor romani", "senzatia organica ocupa un loc mare in toate romanele lui Rebreanu, in care viziunea naturalista a omului retine in primul rand aspectul lui animalic. Sudoarea, frigul, zecile de fiori care zgaltaie trupul omului, toate componentele organice ale emotiilor reapar in nenumarate descrieri pe care scriitorul le doreste puternice, directe, zguduitoare."Astfel, destinul fiecarui personaj devine si o problema de psihologie umana, determinata nu numai de aspectul social, cat si de impulsurile interioare mai adanci ale fiintei, care rabufnesc in situatii limita. Dupa lupta cu Vasile Baciu, Ion "era multumit acuma si racorit". Orgoliul sau ranit se mai tempereaza in urma acestei "realizari". Conflictul cu Simion Lungu, caruia i-a micsorat lotul de pamant, intrand cu plugul, deoarece a apartinut candva Glanetasilor, confirma aviditatea lui Ion: " Inima ii tremura de bucurie ca si-a marit averea". Insa nu este lipsit complet de sentiment: dojenit de preot in biserica, in fata tuturor, pentru altercatia cu George, Ion "puse ochii in pamant, tremurand de rusine, simtind privirile celorlalti cum il sfredeleau, neindraznind nici macar sa se miste din loc". Monologul interior dezvaluie structura intima a personajului: " Dojana preotului il sfichiuia ca un bici de foc. Numai ticalosii sunt astfel loviti in fata lumii intregi. Dar de ce e el ticalos? Pentru ca nu se lasa calcat in picioare , pentru ca vrea sa fie in randul oamenilor. () Toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata, daca n-are si el pamant mult, mult." Scena cositului, a sarutarii pamantului - memorabile, de altfel - se adauga celor dinainte, alcatuind din Ion o fiinta generica si mareata: " Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-l. Se simtea mic si slab, cat un vierme pe care-l calci in

picioare, sau ca o frunza pe care vantul o valtoreste cum ii place. Suspina prelung, umilit si infricosat in fata uriasului: - Cat pamant, doamne!". Comentand aceasta scena, Nicolae Manolescu adanceste observatia asupra personajului: " Aceasta fiinta simpla, colosala, sublimand instinctul pur al posesiunii sta fata-n fata nu cu acel pamant, ca mijloc economic, pe care Tanase Scatiu sau Dinu Paturica il exploateaza ca sa se imbogateasca, ci cu un pamant-stihie primara la fel de viu ca si omul, avand parca in maruntaiele lui o uriasa anima". Scriitorul isi urmareste personajul in doua ipostaze care il definesc substantial: framantat de dorinta de a avea pamant cat mai mult cat si stadiul sau dupa ce l-a obtinut. Ion dovedeste un comportament bine calculat, inteligent si viclean, dominat de pragmatism, lipsa scrupulelor, adaptandu-si atitudinile in functie de datele realitatii. Eugen Lovinescu vedea in Ion "expresia instinctului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie procedurala si, cu deosebire, o vointa imensa", in timp ce George Calinescu remarca: "Dorinta lui nu e un ideal, ci o lacomie obscura, poate mai puternica decat a altora, dar la fel ca a tuturor. Orice taran voieste zestre in pamant si vite, o insuratoare dezinteresata fiind o adevarata instrainare de la legile de conservare a familiei rurale. (.) Flacaul e un animal plin de candoare, egoist, am zice, lipsit de scrupule, daca n-ar fi strain cu ingenuitate de orice notiune de scrupul". Criticul continua: "Lacomia lui de zestre e centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi dovedind cu ingratitudine calma. Nu din inteligenta a iesit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse". Acelasi George Calinescu considera ca "viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse, i-a determinat actiunile () In planul creatiei, Ion e o bruta. A batjocorit o fata,i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si a ramas in cele din urma cu pamant". Paginile care nareaza existenta dramatica a Anei, izgonita si batuta cand de sot, cand de tata, dezvaluie in Ion "bruta ingenua, care traieste in preistoria moralei, intr-un paradis foarte crud." ( Nicolae Manolescu) Intrand in posesia mult ravnitului pamant, Ion e cuprins de beatitudinea specifica, infratindu-se cu pamantul intr-un ritual mistic al posesiunii: " incet, cucernic, fara sa-si dea seama, se lasa in genunchi, isi cobori fruntea si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud. Si-n sarutarea aceasta grabita simti un fior rece, ametitor () Se vedea acum mare si puternic, ca un urias din basme care a biruit, in lupte grele, o ceata de balauri ingrozitori", o viziune apoteotica, grandioasa a omului in infruntarea cu natura. Construit unitar, pe o trasatura de caracter fundamentala, careia i se subordoneaza toate celelalte personaje, in continua si dramatica transformare, eroul a fost alaturat lui Julien Sorel din romanul " Rosu si Negru" al lui Stendhal, dar si prozei europene de factura existentialista. In privinta parerilor critice asupra lui Ion, Nicolae Manolescu spune: "A vedea in Ion viclenia ambitioasa

sau brutalitatea condamnabila e la fel de gresit, caci implica un criteriu moral. Ion traieste in preistoria morala, intr-un paradis foarte crud, el e asa-zicand bruta ingenua". Ion nu are insa parte de liniste si fericire nici dupa dobandirea pamantului, pentru ca revine "glasul iubirii" ce va narui realizarile din planul tangibilului. Dominat de reflexe primare, aflat sub semnul fatalitatii, Ion este o victima a instinctelor sale riguroase si neclintite, caci, "ce folos de pamanturi, daca cine ti-e pe lume mai drag nu-i al tau." Romanul se incheie prin moartea previzibila, de altfel, a lui Ion, cauzata de catre George, intr-un impuls de aparare a integritatii sotiei sale. Astfel, personajul este drastic pedepsit de narator, intrucat el se face vinovat de dezintegrare morala, fiind raspunzator de viata Anei si a copilului lor, tulburand echilibrul unui camin si linistea unei intregi colectivitati. Dupa dramele consumate, viata satului isi reia cursul normal, finalul romanului ilustrand sarbatoarea sfintirii noii biserici, la care este adunat tot satul, iar drumul dinspre Prispa sugereaza faptul ca totul reintra in firescul vietii. Personajul lui Liviu Rebreanu este primul erou literar realizat in mod obiectiv, rece, deoarece romancierul detine secretul construirii de oameni vii, intr-un stil anticalofil, fara podoabe artistice sau artificii de limbaj. Prezenta regionalismelor ardelenesti asigura un echilibru stilistic, personajele avand un limbaj definitoriu pentru mediul caruia ii apartine fiecare. Cuvintele si expresiile populare, precum si registrul lexical specific mediului rural, sunt proprii lui Ion Pop al Glanetasului, contribuind la desavarsirea personajului realist, reprezentativ pentru mediul rural ardelenesc. Prin Ion, eroul romanului cu acelasi nume, Liviu Rebreanu a creat un personaj de referinta in literatura romana, care va suscita mereu noi introspectii in adancimile fiintei umane. Tudor Vianu afirma despre protagonistul romanului ca "e o natura concentrata si stralucitoare, premeditativa inzestrata cu o vocatie obscura inradacinata pentru pamant. Ion are o viata animalica, puternica, plina de ecou." Anulandu-si chiar instinctul de autoconservare, traind cumva inainte ca morala sa constituie un principiu opresiv relevant, Ion apare in finalul romanului ca dezumanizat. Dar lipsa lui de umanitate nu e decat o interpretare ulterioara a cititorului din a doua jumatate a secolului al XXlea. Privit in contextul vremii sale, protagonistul ramane un personaj tipologic: taranul sarac a carui demnitate poate fi castigata doar prin linistea familiei,determinata mai ales de numarul de ogoare posedate. Tipologia isi largeste in acest mod granitele, putandu-se astfel afirma modernitatea artei narative pe care Liviu Rebreanu o orchestreaza. "Creandu-l pe Ion, Rebreanu a ezitat intre doua impulsuri contradictorii. Pe de o parte, sa infatiseze un personaj tipic pentru drama taranului intrat intr-un proces acut de dezumanizare datorita fetisizarii pamantului, act la care-l obliga relatiile capitaliste, pe de alta parte sa construiasca - asa cum observa si E. Lovinescu . o figura simbolica a plugarului roman, ceea ce implica insa, fatal, absolutizarea conditiei eroului. Talentul scriitorului a obiectivat insa opera

determinarile ideologice. Sugestiile naturaliste, nu sub forma atavismelor simplificatoare, ci a impulsurilor umane obscure, adanci si violente au fost integrate ca o experienta rodnica, un realism exoluat, modern, demitizant, crud, atent la zonele de umbra ale vietii, la viclenia instinctelor si la poezia fortelor stihiale care decid prin jocul lor orb destinul indivizilor" (Ov. S Crohmalniceanu) 6.Arta narativa Opera lui Liviu Rebreanu se integreaza esteticii realismului romanesc. Din creatiile sale se desprinde optiunea pentru faptul credibil, veridic si, mai ales, refuzul scrisului frumos, al ornamentului stilistic. Anticalofil convins, Rebreanu prefera expresia exacta, mesajul direct, in locul formulelor artistice cautate. Romanul " Ion " inseamna biruinta naratiunii moderne, o viziune realista, perspectiva moderna de interpretare, substanta epica organizata in simetrii de compozitie, impunerea unei tipologii din care se detaseaza profilul eroului principal. Creatie epica de mari dimensiuni, roman-fresca, " Ion " reprezinta "epopeea taranului roman" (Pompiliu Constantinescu), " grandioasa fresca a lumii de tara " prin care autorul " a ridicat drama personala, a lui Ion al Glanetasului, la inaltimea unei drame simbolice" (Perpessicius). Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a, nonfocalizata. Viziunea "dindarat" presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implica in faptele prezentate, lasa viata sa curga. Naratorul omniscient aparent stie mai mult decat personajele sale si ,omniprezent, dirijeaza evolutia lor ca un regizor universal. El plasmuieste traiectoriile existentei personajelor conform unui destin prestabilit si legii cauzalitatii. De aceea textul contine semne prevestitoare ale sfarsitului fiecarui personaj, care este o victima a fatalitatii: nu poate iesi din destinul lui ("roman al destinului"). Inlantuite temporal si cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Prozator obiectiv, Rebreanu practica impersonalizarea discursului, notiunea de persoana a III-a , convins ca implicarea auctoriala ar fi destramat veridicitatea operei. Dar din comentariile discrete asupra realitatii epice, asupra personajelor, transpar uneori implicarea, compasiunea sau ironia Prozatorul se dovedeste un arhitect atent la echilibrul epic si perspectiva. O geometrie clasica domina fiecare capitol, structurat an mici diviziuni care cuprind o scena, un moment important pentru tesatura intregului. Gesturi, vorbe, mimica, ganduri alcatuiesc episoade, secvente ale dramei, organizate in structura imaginarului narativ. Starile de criza, situatiile dilematice iau forma " zvarcolirilor " - un adevarat laitmotiv identificat de Lucian Raicu in toate romanele lui Rebreanu. Faptele obisnuite, cotidiene ascund o latenta tragica, intarziata prin tehnica amanarii.

Substanta epica a romanului, drama lui Ion se deruleaza pe fundalul satului, intr-o corelatie cu ritmurile si pulsatia acestuia. Satul rebrenian capata accente mitice, iar viata se desfasoara ritualic, in ritm de nastere, casatorie si moarte. Rebreanu a descoperit in roman poezia epica a vietii taranesti, drama pasiunilor, tragedia aspra a momentelor esentiale ale existentei - nastere, nunta, moarte. Detaliile realiste din actele fundamentale ale vietii, situatiile tipice ale epicii intra in sfera omenescului care isi are propria sa maretie, ascunsa in cenusiul cotidian, alcatuiesc ceea ce George Calinescu numea " calendarul sempitern al satului". G.Calinescu constata autenticitatea limbajului regional ardelenesc. Tudor Vianu observa utilizarea registrelor lexicale variate in limbajul personajelor, in functie de conditia lor sociala. Limbajul se caracterizeaza prin concizie si sobrietate, refuzand ornamentul stilistic in favoarea expresiei aspre, a stilului cenusiu, dar precis. "Prefer sa fie expresia bolovanoasa si sa spun intr-adevar ce vreau, decat sa fiu slefuit si neprecis (.). De altfel, cred ca e mult mai usor a scrie frumos, decat a exprima exact." (Liviu Rebreanu) Arta narativa rebreniana se remarca prin expresia bolovanoasa, anticalofilism, precizia termenilor, sobrietatea si concizia. "Ion" poate fi considerat actul de nastere a romanului romanesc modern, prima realizare consistenta, monumentala si bine articulata estetic din seria impunatoarelor creatii romanesti. Romanul "Ion" este capodopera scriitorului in care arta sa impune viziunea realista, ce il apropie de un Tolstoi sau Faulkner, dar cartea vorbeste si despre permanentele mitice, despre continuitatea si dainuirea unei civilizatii rurale, despre dialectica vietii si mortii, despre miracolul existentei 7. Istoria receptarii Publicat in 1920, romanul "Ion" reprezinta primul roman al lui Liviu Rebreanu, o capodopera care infatiseaza universul rural in mod realist, fara idilizarea din proza samanatorista. In aceste conditii este firesc, ca noul roman sa surprinda si sa uimeasca, sa starneasca reactii violente din partea unor teoreticieni ai curentului literar de la inceputul secolului al XXlea, in special din partea lui G. Ibraileanu si Nicolae Iorga. "Ion e cea mai puternica creatiune obiectiva a literaturii romane". (E. Lovinescu, "Istoria literaturii romane contemporane") "Ion este un roman social si psihologic." (Tudor Vianu) "Ion este cel mai frumos roman romanesc si unul din cele mai tipice opere de acest fel din literatura universala." (Mihail Dragomirescu)

"Ion este opera unui poet ce canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii, nasterea, nunta, moartea." (G. Calinescu)