Specificul cunoasterii sociologice: Cercetatorul sau sociologul cunoaste o realitate de acelasi gen cu el=>consecinte pozitive si negative.

. Exista pericolul subiectivismului dar si posibilitatea de a evita acest lucru. Sociologul trrebuie sa studieze oamenii ca fiinte active, fiinte creatoare. In viata sociala actioneaza o cauzalitate eficienta(un fenomen din afara genereaza alt fenomen) si o cauzalitate finala(oamenii intreprind actiuni pt ca au aspiratii, scopuri) Societatea exista in actualitate, dar ea are si un trecut. Sociologia studiaza societatea actuala reala, dar si societatea in evolutia ei istorica. Analizati functiile sociologiei ca stiinta: Cunoasterea sociologica indeplineste mai multe functii: Descriptiva: descrie si expune fenomenele si structurile sociale Explicativa: patrunde in esenta societatii Critica si aplicativa: examineaza critic viata sociala, propunand alternative, cai de dezvoltare. Definiti urmatoarele doua tipuri de categorii sociologice: rel primare si secundare. Relatiile primare sunt relatii directe, personale, implica personalitatea integrala a persoanei. Ex:relatia sot-sotie, mama-copil. Relatiile secundare sunt relatii fragmentare ce ne angajeaza intreaga personalitate. Ex:rel vanzator-cumparator. Definiti urmatoarele categorii sociologice:status social si rol social. Status social= desemneaza pozitia pe care o ocupa o persoana in societate: status atribuit status dobandit status fundamental Rol social= desemneaza totalitatea asteptarilor care definesc comportamentul oamenilor, exprimate in drepturi si responsabilitati. Analiza statistica si cea cauzala Relatia statistica permite explicarea faptelor. Aceasta dobandeste valoare cognitiva daca este interpretata in termenii unei relatii cauzale.Este necesara introducerea unor variabile variabile-test pt a vedea daca legatura dintrevariabilele x si y (dependenta si independenta) este reala,aparenta sau insuficienta. Dupa adunarea materialului de observatie se trece la prelucrarea lui.Aflarea cauzelor se face prin metode din logica,dintre care cea ma iimportanta este metoda variatiilor concomitente , iar generalizarile se obtin prin metoda inductiva (trecere de la singular la particular si general). Ancheta de opinie In investigarea opiniilor oamenilor despre faptele sociale sunt utiliztae diferite tehnici: interviul sociologic si chestionarul sociologic. Interviul sociologic : subiectii investigati participa voluntar la ancheta,iar intrebarile sunt adresate subiectului ca individ in calitatea sa de membru al colectivitatii investigate. Se disting 2 tipuri de interviu: -interviul directiv(ordinea,formularea si nr-ul intrebarilor sunt riguros stabilite) ; - interviul nedirectiv(nestructurat si neformal;grupul de probleme nu este anterior stabilit,acesta putandu-se modifica pe parcurs).

Chestionarul sociologic reprezinta o succesiune logica si psihologica de intrebari scrise sau de imagini grafice care determina din partea celui anchetat un comportament verbal ce urmeaza a fi inregistrat in scris. Alcatuirea chestionarului se face dupa mai multe criterii: -precizia cu care este formulate ipoteza, -genul de ancheta-intensiva sau extensive, -gradul de instructie al subiectilor, -particularitatile lor psihosociale, culturale,socioprofesionale, sau ale grupului studiat, - gradul de interes manifestat de subiecti pentru problema studiata, pentru cercetarea la care iau parte etc. Clasificarea chestionarelor se face dupa diverse criterii: dupa continut-chestionare de date formale si chestionare de opinie; dupa forma-chestionarul inchis, ce ofera o gama limitata de variante de raspunsuri anterior stabilite,chestionarul cu ntrebari deschise, care permite a formula orice fel de raspunsuri in termeni proprii si chestionarul mixt,ce imbina cele doua tipuri dupa modul de aplicare-chestionare administrative si autoadministrate, Adesea ancheta de opinie se realizeaza prin sondaje de opinie, vizand opiniile unui esantion reprezentativ pentru o populatie; Teme si probleme ale cercetarii sociologice Teme: -mobilitatea sociala si teritoriala a populatiei -consumul de timp social functie de particularitatile cadrului construit si ale retelei de servicii; -configuratia retelei de localitati construite in sisteme de localitati,gruparea unitatilor teritoriale cu profiluri socio-economice si culturale asemanatoare -participarea locala; -structuri sociale si demografice,fenomene si procese demografice -satisfactia comunitara Probleme: -orasul ca aglomeratie si ca societate, -discontinuitatea spatiala si segregatia sociala, -marimea orasului si omogenitatea societatii urbane, -rolul centrului ca focar al vietii sociale urbane -functiile sociale ale cartierelor -integrarea noilor cartiere si ansambluri in unitatea orasului ca intreg -relatiile dintre partile orasului Problematica sociologiei urbane -definirea urbanului prin desprinderea unor trasaturi-cheie ale spatiului, -trasaturile vietii urbane-urbanismul ca mod de viata, -aparitia si dezvoltarea oraselor, -clasificarea acestora si a arealelor lor sociale(zone sociale), -procesul de urbanizare cu specificul sau pe etape si zone geografice, -problemele urbane si solutionarea lor, -politica urbana, -planificarea urbana, -fenomene si procese urbane, -educatia,familia,religia,institutii urbane,functia grupurilor primare in contextul orasului,

-modele sociale necesare pentru integrarea acestuia, -conditiile pentru coeziune in societatea urban-industriala, -sociologia locuirii si a mediului construit, -participarea sociala in urban, -ce anume determina formele de actiune si organizarea sociala in urban, care sunt implicatiile lor in coeziunea sociala,consecintele lor asupra vietii sociale, -tipuri de comportament urban.

Procese ecologice care determina azi dinamica structurarii spatiului urban: Invazia:noi oameni sau noi activitati Simbioza:traiesc in acelasi spatiu oameni care nu au relatii de rudenie si nici de etnie Segregatia:diferentierea-in aceeasi zona apar grupuri diferentiate ca segregatie Succesiunea:noile populatii si noile activitati au venit si au inlocuit vechile populatii si vechile activitati. Cum se str complexul ecologic in viziunea ecologieii sociologice umane? Populatia, mediul si organizarea sociala aflate in interdependenta alcatuiesc complexul ecologic. Relatiile dintre populatie si mediu sunt mediate de organizarea sociala. Mediul pune problema adaptarii. Populatia este elementul vital. Ecosistemul este mecanismul adaptativ. Un oras ecologic este un oras organizat dupa cele 5 principii: Princ interdependentelor sociale Princ functiei cheie Princ diferentierii Princ dominantei Princ izomorfismului Spatiul urban si relatiile intrafamiliale Rel intrafamiliale: Tendinta de independenta, autonomie Tendinta de interdependenta: mentinerea unei forme absolute de autoritate, impartirea deciziilor dupa cum s-au impartit responsabilitatile. Un echilibru intre cele doua ar fi ideal, firesc si logic. Spatiul urban si relatiile interfamiliale Rel interfamiliale: sunt determinate de nevoia noastra de afectiune, nevoia de dominare, nevoia de suport, asistenta. De rudenie de apropiere de indiferenta conflictuale De vecinatate Dezvoltari aduse de Morris In oras persista relatii primare si ele au rol funtional. In oras regasim gr. primare sub forma de comunitati integrate: -rezervatii minoritare \ centre de familiarizare a emigrantilor. Aceste grupuri au functie compensatorie in raport cu anonimatul.

Eterogenitatea din viata urbana nu e doar sursa de conflic si proasta integrare. Ea poate fi o baza pt a constitui vecinatati integrate, in mod formal,oficial sau spontan. Individul poate gasi intr- o zona si alti indivizi care impartasesc aceleasi valori si se pot forma vecinatati. Desi sunt asa diferiti, individul poate gasi si alti indivizi ce impartasesc aceleasi valori. Comunicarea prin mass media nu e singura alternativa/sursa de comunicare. Pot aparea grupuri neoficiale intr-o institutie in care indivizii comunica direct si care se inchid pe mai multe niveluri. Orasul ar trebui definit si in alti termeni decat MDE.(marime, densitate, eterogenitate) pt a intelege modul de viata urban este rezultatul unei complexitati de factori cand economici, trasaturi culturale, str sociala, politica, factori tehnologici, geografici Orasul trebuie abordat in context socio-economic cunoasterea modului de viata urban presupune integrarea orasului in societatea in care exista.

Caracteristicile vecinatatii urbane Vecinatatea urbana este definita ca un grup local, dar n interiorul orasului. Dorel Abraham, n cursul de Sociologie urbana, sustinut la Universitatea Bucuresti, evidentia patru caracteristici specifice ale vecinatatii urbane: 1. Vecinatatea este o unitate ecologica, adica un grup local, care are capacitatea de a-si satisface nevoile ntr-un mod relativ autonom. Prin aceasta se ntelege un grup de indivizi dintr-un oras, concentrati ntr-un anumit spatiu, care fac cumparaturi, merg la medic, la biserica, si petrec mpreuna timpul liber, preponderent n zona n care locuiesc. 2. Vecinatatea urbana este o arie naturala; ea desemneaza un grup uman local, caracterizat printr-o anumita omogenitate dupa venit, etnie, rasa s.a.m.d.. 3. Vecinatatea urbana este un spatiu cu interactiune sociala puternica. 4. Vecinatatea urbana presupune angajare simbolica, considerarea avantajelor si dezavantajelor spatiului, identificarea indivizilor cu zona respectiva. Apropiere si omogenitate Distanta fizica ntre vecini este importanta pentru stabilirea diferitelor tipuri de relatii ntre acestia. De exemplu, daca usile locuintelor sunt apropriate, sunt fata n fata sau daca locatarii au drum comun, atunci contactul vizual este inevitabil. Apropierea conduce la contact vizual ntre vecini si la contact social potential. Acesta din urma apare doar daca distanta ntre vecini este destul de mica, astfel nct sa-i ncurajeze pe unul sau pe celalalt sa transforme contactul vizual ntr-unul social. Intensitatea legaturii sociale initiale poate fi variata, de la cteva cuvinte de politete pna la prietenie adevarata (sunt posibile si relatii negative variind de la evitare pna la dusmanie deschisa). Apropierea, traiul laolalta ncurajeaza vecinii sa se asigure ca relatia dintre ei ramne pozitiva. Distanta fizica redusa nu poate determina intensitatea relatiilor, aceasta este n functie de persoanele implicate. Daca vecinii se aseamana si se simt a fi compatibili, exista posibilitatea ca relatia sa fie mai intensa dect simplul schimb de salut. Daca vecinii sunt diferiti, relatia poate sa nu fie puternica, indiferent de gradul de apropiere. Se observa, astfel, ca nasterea relatiilor sociale nu este explicata doar de apropiere; analiza caracteristicilor indivizilor ne va arata ca omogenitatea si eterogenitatea explica existenta sau absenta unor legaturi sociale mai bine dect planul asezarii sau design-ul arhitectural. Vecinatatea cere omogenitate tocmai pentru a mentine contactele primare pe baze pozitive. Daca vecinii sunt prea diferiti, se pot dezvolta comportamente, atitudini si opinii (ex.: politice, religioase) divergente, care sa determine raceala sau chiar conflict. De multe ori, anumiti indivizi minimalizeaza, din principiu, contactul social cu vecinii apropiati spatial pentru a preveni diferendele posibile ce pot sa apara si care genereaza nentelegeri. De vreme ce astfel de vecini traiesc n apropiere involuntara si omogenitatea, probabil, lipseste, raceala si, chiar, conflictul ar putea crea o tensiune permanenta si ar determina pe unul sau pe altul sa se mute (Heberle, 1970 : 289). Functii ale vecinatatii urbane

Fiecare vecinatate are amestecul ei de valori rasarite din dezvoltarea istorica a structurii fizice, relatiilor din interiorul ei, legaturilor cu institutiile din afara ei. Este vorba despre sase valori, sase factori, care constituie baza comunitatii de tip vecinatate urbana. I. Activitatea de zi cu zi Locul de rezidenta este foarte important pentru satisfacerea nevoilor cotidiene. Vecinatatile ofera loc pentru efectuarea cumparaturilor (alimente si bunuri esentiale), pentru educatie, pentru supravegherea copiilor, pentru ngrijirea sanatatii, pentru viata spirituala. Pentru unii, vecinatatea cuprinde si locul de munca, pentru altii este un punct de separare de acesta, dar i nlesneste accesul la mijloacele de transport. II. Reteaua de sustinere informala Locul de rezidenta este o sursa potentiala de produse si servicii de sustinere pentru grupul de indivizi relationati informal care traiesc n zona respectiva. Exemplu n acest sens sunt cei, care desfasoara activitati de baby-sitting, ajuta n gospodaria prietenilor si vecinilor lor, au grija de casa ct timp acestia sunt plecati s.a.m.d.. Uneori spatiul vecinatatii se transforma ntr-o piata informala pe care se opereaza n acord cu un sistem de troc. Regula reciprocitatii guverneaza mprumutul diferitelor obiecte, produse si servicii. Acestea alaturi de alte caracteristici ale vecinatatii genereaza legaturile ntre indivizi, i fac apti sa se relationeze. III. Securitate si ncredere. O vecinatate ofera, de asemenea, un sentiment al securitatii fizice si psihice, care se datoreaza mediului familiar ce caracterizeaza viata ntr-o astfel de comunitate. Exista ochi ai strazii, spectatori prietenosi si dusmani si o varietate de semne sociale, indivizi si institutii ce genereaza dependenta si atasament.. Retelele umane, legaturile cu institutiile ce contureaza vecinatatile, sunt parte a sistemului de ncredere, care nlesneste, nu doar dezvoltarea unor activitati obisnuite, ci si mpartasirea de informatii, construirea unor ntelegeri mutuale si a unor granite morale. Pentru femeile mame, vecinatatea are o semnificatie speciala. Aceasta trebuie sa ofere educatie, securitate pentru copiii lor, si nu n ultimul rnd, cercuri de prieteni, oameni cu preocupari similare. IV. Identitate. Vecinatatea ofera locuitorilor sai o importanta sursa de identitate. Ea ofera unui rezident nu doar demarcare spatiala, dar si demarcare sociala. Fiecare vecinatate trebuie sa fie recunoscuta, sa aiba anumite trasaturi particulare, care sa o deosebeasca de celelalte. V. Aglomeratia urbana. O vecinatate este mai mult dect o colectie de case; este, mai degraba, o experienta mpartasita a unei aglomeratii de avantaje complementare. Concentrarea unui numar mare de persoane similare genereaza aglomeratie, n special n sensul nevoilor acestora. VI. Apartenenta etnica. n multe cazuri vecinatatile au ca trasatura principala apartenenta etnica. Aceasta caracteristica poate reprezenta o caracterizare sumara a tuturor avantajelor vietii n comunitatea respectiva: stil de viata comun, nevoi similare n viata de zi cu zi, perceptia unor granite fizice si sociale pentru furnizarea de servicii.