William Shakespeare - Sonetul 149

William Shakespeare

Sonetul 149 Nu te iubesc? Cruzimea ta m-apasă, când împotrivă-mi partea ta o ţin! Gândindu-te, eu uit de tot, frumoasă tirană, şi de mine uit deplin, Mi-s prieteni oare cei care te-acuză, în faţa celor ce-i alung apar? Când tu mă cerţi, suspine port pe buză şi mă răzbun pe mine însumi doar. Ce dar m-ar face să nu pot, de-a pururi robul să-ţi fiu, urmându-te-n restrişti, când îţi ador belşugul de cusururi numai când ochii, poruncind, ţi-i mişti? I-s dragi cei care văd, aşa ţi-i vrerea, Urăşte-mă,eu mi-am pierdut vederea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful