P. 1
Calomnia - Turianu

Calomnia - Turianu

|Views: 6|Likes:

More info:

Published by: Cristiana Irina Anghel on Oct 14, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/22/2015

pdf

text

original

1

vineri, 10 mai 2013 INSULTA şi CALOMNIA – Partea I

În ultimele zile ale anului 1999, Clubul de PresăRomân a luat act, cu îndreptăţită îngrijorare, de mai multe tentative aparţinând unor oameni politici de a face o nouă reglementare în cadrul căreia să se desfăşoare profesiunea de ziarist. La unison, toţi ziariştii au luat poziţie, considerând noile proiecte d rept o încercare de a reintroduce cenzura sau, în cel mai bun caz, de a îngrădi simţitor libertatea presei. Şi, trebuie să o recunoaştem, respectivele iniţiative legislative îşi meritau în mare măsură „etichetele”puse de presă, datorită severităţii lor excesive şi inexplicabile. iar propunerea unor pedepse de 7 ani închisoare pentru infracţiunea de calomnie nu avea cum să nu încingă spiritele.

s-au evidenţiat multe aspecte incontestabil pozitive.1003(1993) cu privire la etica ziaristică1[1]se arată că jurnalişti trebuie să respecte dreptul indivizilor la viaţa privată şi că persoanele cu funcţii în viaţa publică au dreptul la protecţia vieţii lor private (în afară de cazul când aceasta poate avea urmări asupra vieţii publice).2 Se ştie. Libertatea presei a devenit un atribut trâmbiţat al democraţiei.26 din aceeaşi lege fundamentală. au făcut toate efor turile pentru a satisface curiozitatea cititorilor şi pentru a da conţinut rolului presei încununată cu atributul democratic al libertăţii. libertatea presei constituie o ispităcare îi poate face pe unii să depăşească limitele exerciţiului corect al acesteia. la publicarea de materiale în care unele persoane să fie împroşcate cu noroi. trebuie să existe întotdeauna un echilibru. tot ceea ce se spune şi se scrie trebuind să fie formulat în termeni civilizaţi. Ea a reprezentat. ca standard de conduită. acuzaţiile nefondate. cunoscutul „limbaj de lemn”. între libertatea de informare. în acelaşi timp. dând loc infracţiunii de calomnie. de asemenea. jurnalistul trebuie să facă tot posibilul spre a rectifica orice informaţie care se dovedeşte dăunătoare şi trebuie. respectul pentru adevăr şi obligaţia ca ziaristul să scrie numai conform faptelor a căror origine o cunoaşte. lipsită de tradiţie şi de rutină. Schimbarea regimului politic a determinat un salt calitativ în activitatea publicistică. profesioniştii îndeletnicirii de gazetar au scris şi au comentat toate aspectele actualităţii.31 alin. odată cu prăbuşirea dictaturii în ţările fostcomuniste s -a înlăturat cenzura şi controlul presei.4 din Constituţia României. De asemenea. În această declanşare bruscă. de asemenea. evaluând uneori subiectiv rolul presei şi dimensiunile reale ale libertăţii acesteia. În „Principiile de conduită a jurnaliştilor”este proclamată. interpretarea tendenţioasă. Aceasta va ridica problema de a şti care sunt limitele libertăţii presei şi când anume şi în ce măsură aceste limite sunt depăşite. să privească ca fiind grave delictele profesionale: calomnia. principiu consacrat de art. Dar. Cenzura implica controale şi modificări ale propriei gândiri pentru ca orice operaţie gazetărească sa se înscrie în coordonatele gândirii planificate impuse de forurile conducătoare. într-un mod lipsit de scrupule. libertatea cuvântului scris integrându-se în imperativele definitorii ale democraţiei. În adevăr. Libertatea presei înţeleasă uneori ca dreptul de a scrie orice despre oricine poate duce la abordarea de subiecte cu caracter imoral şi. Căci . Şi rezolvarea acestei probleme va întâmpina dificultăţi în cercetarea juridică şi în activitatea instanţelor de judecată. defăimarea. un alt principiu statuat prin art. acceptarea mitei sub orice formă pentru publicarea sau suprimarea unor informaţii. ponegrirea. şi respectul vieţii private. Informaţiile nu puteau să atingă domenii considerate tabu. iar comentariile aveau o sferă bine delimitată în conţinut şi un limbaj de folosinţă generalizată. Eliberaţi de orice constrângere. prin Rezoluţia Adunării parlamentare a Consiliului Europei nr. adoptarea unor norme cuprinse în documente internaţionale privind drepturile omului şi condiţiile de participare la viaţa a unor organisme interstatale.

Monica Macovei – la cererea expresă a Clubului Român de Presă – normele de incriminare a insulteişi calomniei cuprinse în art. pentru care este suficientă pedeapsa amenzi penale prevăzute de art.1999. În încercarea de a limpezi aceste aspecte într-un mod cât mai echilibrat şi din punct de vedere strict juridic. sugerându -se „săse analizeze dacă nu ar fi mai potrivit ca propunerea legislativă să fie valorificată în cadrul viitorului proiect de lege al Guvernului…”.000 lei. sub nr.205 şi art. nu a dus la nimic bun. cu rugămintea de a fi inclusă pe ordinea de zi şi dezbătută în procedură de urgenţă.La începutul anului următor. redus în limitele fixate de legislaţia penală românească antebelică.56 din Legea nr. ea nu îşi găseşte în nici un caz locul când este vorba de banala insultă. duminică. au fost abrogate prin dispoziţiile art. Din păcate. precum şi prevederile art. Dar.02.186 din 15.I pct.278/2006. adică de la 150. .000. am înaintat Biroului Permanent al Senatului încă din 1998 o propunere legislativăpentru modificarea art. cum vom arăta într-un alt articol. sub nr.000 şi 15.000 lei la 10.3 demarcaţia între conţinutul libertăţii şi abuzul de libertate nu se desemnează totdeauna cu precizie.2 din Codul penal. respectiv de la 3 luni la 6 luni sau amendă. potrivit art.207 din acelaşi cod privind proba verităţii. am reiterat această propunere legislativă. pentru considerentele prezentate în Expunerea de motive.000. discutarea sa în plenul Senatului a fost dibaci amânată. Arătam în esenţă că. propunerea nu a mai ajuns să fie discutată în plenul Senatului. aceasta s-ar situa între 250. deşi a primit la vremea aceea avizul favorabil al Consiliului Legislativ.1999.23 din 26. deşi şi de această datăpropunerea legislativă a primit avizul favorabil al Consiliului Legislativ. În schimb.63 alin.63 alin. iar criteriile pentru a o determina suntşovăitoare.01. 12 mai 2013 INSULTA şi CALOMNIA – Partea a II-a INSULTA şi CALOMNIAse întorc în Codul penal? · Urmare a iniţiativei legislative de modificare a Codului penal aparţinând ministrului justiţiei de la acea vreme.000 lei. dacăprin gravitatea urmărilor cărora le poate da naştere.3 din acelaşi cod. pedeapsa cu închisoarea s -ar justifica în cazul calomniei. atunci.206 din Codul penal. Ceea ce.205 („Insulta”) şi 206 („Calomnia”) din Codul penal. cuantumul pedepsei privative de libertate aplicabil calomniei (de la 3 luni la 3 ani) trebuie. În ipoteza în care instanţa se opreşte la pedeapsa amenzii.

De asemenea. acestea îşi încetează efecte le .62/2007. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii nu constituie infracţiunea de insultă sau calomnie”. graţie şi jurisprudenţei CEDO. Proba verităţii trebuie să fie prevăzută. trebuie să constituie o apărare în situaţia în care jurnalistul a acţionat în mod rezonabil şi cu bună credinţă”. cu până la 3 ani de închisoare în cazul calomniei. însă în aceste state pedepsele penale nu se mai administrează de mulţi ani. După cum s-a reţinut în considerentele acestei decizii. ori prin expunerea la batjocură.000 lei. boală sau infirmitate care.207 – Proba verităţii „Proba verităţii celor afirmate sau imputate este admisibilă. O simplă comparare a faptelor de insultă şi calomnie din Codul penal român cu cele din legislaţiile din alte state europene relevă faptul că la noi delictele de presă sunt cel mai sever pedepsite. administrativăsau disciplinară ori dispreţului public. 206 şi 207. Împăcarea părţilor înlăturărăspunderea penală”. s-au formulat următoarele recomandări: „În cazul în care sunt prevăzute sancţiuni penale pentru calomnie. De obser vat însăcă în proiectul noului Cod penal dispoziţiile art.000 lei la 130. Împăcarea părţilor înlăturărăspunderea penală”.205 – Insulta „Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte.205. De asemenea.206 şi art. Art. care au fost abrogate prin dispoziţiile art. dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apă rarea unui interes legitim.206 – Calomnia „Afirmarea sau imputarea în public.56 din Legea nr. s -a argumentat că dezincriminarea respectivelor infracţiuni contra demnităţii a fost. trebuie să nu existe pedeapsa închisorii. iar pedepsele pecuniare trebuie să fie proporţionale.000. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În concluziile Conferinţei regionale privind calomnia şi libertatea de exprimare. cuantumul despăgubirilor din procesele civile trebuie să fie proporţionale. · Prin Decizia nr. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect. ar expune acea persoană la o sancţiune penală. în cazul constatării neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale de abrogare.500. a unei fapte determinate privitoare la o persoană.207 din Codul penal în vigoare sunt neconstituţionale.I pct. prin gesturi sau prin orice alte mijloace.I pct. Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art. Art. dacăar fi adevărată.4 Deşi calomnia şi insulta au caracter penal şi în Franţa. o „recomandare a Uniunii Europene care încearcă să uniformizeze legislaţia în toate statele membre”. nu mai prevedeau pedeapsa închisorii şi aveau următorul cuprins: Art. pentru a nu afecta libertatea de exprimare. se pedepseşte cu amendă.56 din legea sus-menţionată referitoare la abrogarea art. prin orice mijloace. Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. se pedepseşte cu amendă de la 2.205. care. de altfel. chiar reale de ar fi. la care au participat majoritatea statelor europene. şi în Italia. nu ar trebui relevate. organizate sub egida Consiliului Europei. Este adevărat că multe state din Uniunea Europeană prevăd în legislaţia proprie pedepse de la câteva luni la maximum doi ani pentru delictele de presă. art. în perioada 17-18 octombrie 2002.278/2006.

147 din Constituţie.205 şi 206 din Codul penal. după caz) au la dispoziţie 45 de zile de la publicarea deciziei pentru a pune de acord prevederile găsite neconstituţionale – şi suspendate de drept pe durata acestui termen – cu dispoziţiile Legii fundamentale (alin. · Din cauza jurisprudenţei divergente.02.1). excepţie prin intermediul căreia insulta şi calomnia pot fi din nou sancţionate cu închisoarea. iar legiuitorul (Parlamentul sau Guvernul. motivând că suspendarea de drept a textului de lege derogator are drept consecinţă reintrarea în vigoare a dispoziţiilor abrogate. În caz contrar.62/20 07 a Curţii Constituţionale.Unele instanţe au considerat dispoziţiile art. republicată. potrivit Constituţiei şi a Legii nr. în forma avutăanterior abrogării. Secţiile Unite. României (21.8 din 18 2[1] CEDO. a admis excepţia de neconstituţionalitateşi a constat că „dezlegarea datăproblemelor de drept judecate” prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. nr. a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că: „Normele de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art.47/2002. Obligatorie.205 -207 din Codul penal ca fiind în vigoare.56 din Legea nr. Prin decizia nr. Curtea Constituţională a României a acceptat o excepţie de neconstituţionalitate ridicată în cadrul unui proces la Judecătoria Iaşi privind dispoziţiile art.4). alte instanţe „au considerat că dispoziţiile abrogate nu mai sunt în vigoare în absenţa reincriminării exprese a celor douăfapte de către legiuitor şi în faţa realităţii că. În adevăr. nu sunt în vigoare.3 din Codul de procedură penală”.414 alin. În urma publicării acestei decizii a Curţii Constituţionale.2012) . precum şi prevederile art. reactivarea insultei şi calomniei printr-o decizie a instanţei de control constituţional venind în contradicţie flagrantă cu principiile previzibilităţii legii şi legalităţii incriminării şi pedepsei”2[1]. care nu mai erau sancţionate cu închisoarea ca o consecinţă a deciziei Curţii Constituţionale nr. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. potrivit art. deciziile Curţii Constituţionale sunt „general obligatorii” (alin.278/2006. Curtea Constituţională. dispoziţii declarate neconstituţionale prin Decizia nr. iar prevederile legale care au format obiectul abrogării continuă să producă efect. potrivit textului constituţional citat. În urma deliberărilor. În schimb. Ulterior. Secţiile Unite. aspectele neconstituţionale îşi încetează oricum efectele juridice.4145 alin. Curtea Constituţională nu poate să-şi aroge sub nici o formă rolul de legiuitor pozitiv. practica instanţelor a devenit neunitară. după ce ÎCCJ a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ prin care cele două infracţiuni nu mai erau sancţionate cu închisoarea. cauza Antonescu c.62/2007.206 din Codul penal. abrogate prin dispoziţiile art.205 şi art.4 din Codul de procedură penală. procurorul general al României a promovat un recurs în interesul legii asupra activităţii dispoziţiilor art.5 juridice în condiţiile prevăzute de art.I pct.8/2010. cu unanimitate de voturi.207 Cod penal privind proba verităţii.

nr. care nu se poate menţine decât atâta vreme cât oamenii nu-şi fac imputări nedrepte. publicată în Monitorul Oficial al României. de nesocotire a demnităţii omului reprezintă în condiţiile prevăzute de lege o faptă socialmente periculoasă pentru ordinea socială. Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. cât ei nu-şi acordă reciproc consideraţie şi respect. În momentul actual este greu de comentat în ce măsură decizia instanţei constituţionale este ancorată în realitatea sau nu.secţia penală. ori la ce anume elemente de neconstituţionalitate s-a referit atunci când a cenzurat actul de voinţă al Parlamentului. Partea I. publicată în Monitorul Oficial al României. 62 din 18 ianuarie 2007. Guvernului. este neconstituţională. Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentatăîn cuprinsul deciziei. nr. Aceasta pentru că decizia nu a fost încămotivată. Partea I.104 din 12 februarie 2007. Consiliului Superior al Magistraturii şi Judecătoriei Iaşi . Parchetului de pe lângăÎnalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Intervenţia legii penale are loc atât pentru a -l apăra pe om de agresiunea morală pe care o exercită asupra propriului sentiment de autopreţuire şi asupra reputaţiei sale afirmaţiile jignitoare şi defăimătoare.416 din 14 iunie 2011. luni. contravenind Constituţiei şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. dar şi pentru a conserva starea de convieţuire armonioasă în sânul societăţii.6 octombrie 2010. . 20 mai 2013 INSULTA şi CALOMNIA – Partea a III-a Infracţiunile contra demnităţii şi presa Orice act de încălcare. care se comunică celor două Camere ale Parlamentului. Decizia este definitivă şi general obligatorie. care a abrogat cele trei articole din Codul penal. înjositoare ori degradante. Partea I. şi se va publica în Monitorul Oficial al României.

Astfel. face aceasta în absenţa persoanei căreia îi este atribuită. împărtăşeşte ori relatează altor persoane – este reală. televizor. povesteşte.) sau în scris (articole publicate în presă. imorale ori degradante. afişe etc. a aduce o acuzare sau a reproşa săvârşirea sau participarea la săvârşirea unei fapte ilicite. Prin„afirmarea unei fapte”. administrativă sau disciplinară. spre deosebire de insultă. în sensul textului ce incriminează calomnia. şi anume : de a lovi în demnitatea acelei persoane. prezentând-o ca fiind o persoană incorectă. afirmarea ori imputarea se poate realiza prin cuvinte în mod oral (vorbe. Pot fi folosite – şi adesea sunt folosite – pentru răspândirea afirmaţiilor sau imputărilor denigratoare şi mijloace de reproducere ori transmitere tehnică (radio. o născocire răuvoitoare. fotografii trucate etc.7 Calomnia este fapta persoanei care. în ipoteza unei pantomime improvizate care se joacă în aşa fel încât să fie de natură a constitui o vădită afirmare a unei fapte determinate). În ceea ce priveşte acest din urmă mijloc de săvârşire. că ea corespunde adevărului. ori dispreţului public. afirmă cu privire la o altă persoană sau impută acesteia o faptă determinată. ea constă deci în atribuirea unei persoane a unei fapte determinate pe care făptuitorul o ştie falsă. în ce priveşte mijloacele de săvârşire. Prin„imputare” se înţelege atât acţiunea de a imputa cât şi rezultatul ei. consideraţie şi respect în rândul semenilor săi. dată fiind necesitatea de a expune o faptă determinată. gesturi ofensatoare făcute în public). cărţi. magnetofon. fapta săvârşităviolează unul dintre drepturile fundamentale ale persoanei: dreptul pe care aceasta îl are de a se bucura de stimă. sau pe care acesta o afirmă sau o impută cu intenţia de a cauza un rău. care se poate comite în public fără folosirea unui mijloc specific de publicitate (de exemplu. Afirmarea sau imputarea în public a unei fapte determinate. întrun cuvânt nedemnă de preţuirea (aprecierea) moralăpublică de care se bucură în rândul semenilor săi. Cu aceleaşi observaţii expuse mai sus.). în aşa fel încât persoana căreia îi este atribuită ar fi expusă la o sancţiune legală ori dispreţului public. în public. calomnia. învinuirea. arătăm că prin„imputarea unei fapte”. discursuri.necinstită ori imorală. nu s -ar putea executa în public fără folosirea unui mijloc special de publicitate (spre pildă. este de observat că. corespunde adevărului şi. are totdeauna aptitudinea de a aduce atingere demnităţii persoanei. Fiind prin natura sa susceptibilă de a cauza astfel de urmări. dar – mai rar – şi prin gesturi care ar putea reproduce fără dubiu o faptă determinată pusă în sarcina unei anumite persoane. se înţelege a formula o învinuire.) sau prin desene ori imagini. născocită de el. Calomnia este. se înţelege acea susţinere a făptuitorului că o anumită faptă – pe care el o expune. ameninţări etc. . adicăreproşul. aşadar. descrie. Cel mai adesea acţiunea de afirmare îmbracăaparenţa unei simple sincerităţi. de regulă. făptuitorul susţine cu tărie că o anumită faptă. Precizăm că. dar în realitate ea reprezintă un mijloc prin care se urmăreşte destrămarea reputaţiei unei persoane. care dacă ar fi adevărată ar expune acea persoană la o sancţiune penală.

restabilind egalitatea de tratament a tuturor acestor infracţiuni. severitatea excesivă a pedepsei prevăzute de ar t. 205 (insulta) şi 206 (calomnia). nu a existat un tratament penal discriminatoriu în ceea ce priveşte incriminarea sau sancţionarea insultei şi calomniei. însă. nici cenzura şi nici pedepsele excesive nu sunt compatibile cu libertatea presei. calomnia comisă de un ziarist să fie sancţionată numai „civil”. respectiv insulta şi calomnia. prezintă. Aceastărealitate nu justifică.8 Aşadar. cea dintâi fiind sancţionată cu închisoare de la o lună la 2 ani sau amendă.indiscutabil. în limitele prevăzute de art. pentru care este suficientă pedeapsa amenzii.63 alin. dacă schimbările politice intervenite la noi în ţarăau dus la înlăturarea uneia dintre aceste metode. în ideea că altminteri s-ar instaura cenzura şi implicit ar fi îngrădită libertatea de exprimare. precizam. anterior anului 1936.1999. însă. altfel spus. Aceastăconstatare conduce inevitabil la întrebarea: este sau nu necesar ca.01. Căci. depusă la Biroul Permanent al Senatului sub nr. adică de la 150. un anumit grad de periculozitate socială de natură să justifice incriminarea lor ca infracţiuni . efortul de a menţine ceea ce s -a dobândit prin aceste schimbări nu se poate concilia cu folosirea celei de -a doua – menţinerea pedepsei închisorii pentru calomnie. când este vorba de banala insultă. În schimb. că faptele contra demnităţii persoanei. iar cea de a doua cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. cuantumul pedepsei privative de libertate aplicabil calomniei (de la 3 luni la 3 . ea nu îşi găseşte în nici un caz locul. În adevăr.2 din acelaşi cod. ci doar forma lor tipică. În expunerea de motive a iniţiativei legislative.000.constând în săvârşirea lor „prin presă”. indiferent de modul şi mijloacele de comitere. atunci când este săvârşită prin presă. A se citi şi INSULTA şi CALOMNIA .000 lei. Dacă.Partea I şi INSULTA şi CALOMNIA . 21 mai 2013 INSULTA şi CALOMNIA – Partea a IV-a Calomnia „prin presă” Înţara noastră. publicarea în presă poate constitui unul din mijloacele de săvârşire a acestei infracţiuni. Codul penal anterior n-a reprodus agravanta săvârşirii prin presă a infracţiunilor contra demnităţii.Partea a II-a marți. Codul penal din 1936 a instituit însă o circumstanţă agravantă legală. prin gravitatea urmărilor cărora le poate da naștere. infracţiunea de calomnie se poate comite şi „prin presă” sau. pedeaps a cu închisoarea s-ar justifica în cazul calomniei. cât se poate de clar. cenzura. 23/26.000 lei la 10.

că a iniţiat Ordonanţa de Urgenţă nr. La sfârşitul lui 2001.53 alin. Asemenea infracţiuni nu sunt de natură să tulbure. cum spuneam. adică amenda de la 100 lei la 50. Voi menţi ona în cele ce urmează unele dintre motivele acestei opţiuni. ministrul Justiţiei din acea vreme a anunţat. aceasta s -ar situa între 250. însă.000 lei. deci. căci orice persoană fizică poate fi autor al acestor infracţiuni.9 ani) trebuie redus în limitele fixate de legislaţia penală românească antebelică. 206 (calomnia) nu prevăd decât forma tipică a acestor infracţiuni. de cea guvernamentală din 2002. altfel spus. căci persoana vătămată nu introduce plângere sau.1 lit. se va ţine seama la individualizarea pedepsei. de această modalitate faptică. în limitele generale. care se nasc sub presiunea unor izbucniri imposibile şi se curmăprin banala trecere a vremii care linişteşte spiritele.prin care ea poate fi realizată. potrivit art. expresie unor conflicte de minorăanvergură. . nu şi forme agravate. Iată de ce. prevăzute în art. În fond. cu surle şi trâmbiţe. Deşi. ministrul Justiţiei nu a făcut altceva decât să xeroxeze iniţiativa mea legislativă din 1999. regimul politic care l-a înlocuit pe cel dictatorial. în raport cu diferitele modalităţi faptice prin care ele se pot realiza. Iar acum se insistă să se menţină pedeapsa închisorii pentru fapte considerate infracţiuni prin presă. De aceea. de cele mai multe ori. Ele dau.000 lei. Este vorba. respectiv de la 3 luni la 6 luni. ele nu ajung în faţa justiţiei. spre deosebire de propunerea mea legislativă din 1999 şi. de echivalenţa socială a unor metode diferite.000 lei şi 15. Dar – aşa cum arătat – infracţiunile contra demnităţii se pot comite şi prin presă sau. care produc însă acelaşi rezultat: sugrumarea libertăţii presei. în mod serios viaţa socială. respectiv a amenzii penale şi în nici un caz a unei pedepse penale privative de liberate. efortul de a menţine ceea ce s-a dobândit prin aceste schimbări nu se poate concilia cu folosirea celei de a doua – menţinerea pedepsei cu închisoarea. pentru fiecare dintre ele. cu atât mai mult. considerăm că este suficientă pedeapsa pecuniară a amenzii penale.c. consider că şi pentru calomnie – ca şi în cazul insultei – este suficientă sancţiunea amenzii penale. şi respectiv. nu sunt compatibile cu libertatea presei. art. În primul rând. Or. desfiinţând cenzura. Sigur că.508/2002 prin care modifică articolele 205 şi 206. Pedeapsa închisorii nu este oportună nici cel puţin în ipoteza în care calomnia ar fi săvârşită „prin presă”. de cele mai multe ori. publicarea în presăpoate constitui unul dintre mijloacele de săvârşire a acestor infracţiuni. În prezent. în sensul eliminării pedepsei închisorii pentru insultă. reducerii limitelor acesteia pentru calomnie. pe care le vom numi bagatelare. Ceea ce voim însă să subliniem este că nici cenzura şi nici pedepsele cu închisoarea. În ipoteza în care instanţa se opreşte la pedeapsa alternativă a amenzii. Cele două infracţiuni contra demnităţii persoanei – insulta şi calomnia– nu vizează în mod exclusiv ziariştii. pentru asemenea infracţiuni.63 alin.3 din acelaşi cod.000. dacă schimbările politice intervenite la noi în ţară au dus la înlăturarea uneia dintre aceste metode – cenzura. chiar dacă ajung în justiţie se soluţionează prin împăcarea părţilor. stabilitădistinct. 205 (insulta) şi art. a acordat libertate presei.

Pentru ei. gazetarii sunt persoane cu o anumită educaţie şi cu factură intelectuală. A se citi și INSULTA şi CALOMNIA – Partea I INSULTA şi CALOMNIA – Partea a II-a INSULTA şi CALOMNIA – Partea a III-a . ascunsă adesea. în sarcina unor persoane. dar neconvenabile. sub amănunte uneori confuze ale realităţii. Şi nu es te recomandabil ca o pedeapsă cu închisoarea să aibă la bazăposibilitatea unui coeficient arbitrar. în care s-ar cuprinde şi relatarea unor fapte reale. în hotărârea instanţei. şi o sancţiune cu amendă are efecte morale puternice. pe de altă parte. Dificultatea acestei distincţii. În al treilea rând. pe de o parte şi. este de observat dificultatea de a se face o distincţie netă între informarea sau comentariul în slujba intereselor generale. calomnia propriu-zisă. al cărei scop este discreditarea unei persoane. Însăşi profesiunea le atribuie o sensibilitate mai accentuată. un coeficient arbitrar. Pentru asemenea persoane nu sunt necesare şi nu sunt oportune pedepse cu închisoarea. poate introduce.10 În al doilea rând.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->