15.10.

13

2. INSTALAŢII ELECTRICE 2.1. Instalaţia electrică
Instalaţia electrică (prescurtat, "instalaţie") este ansamblul de echipament electric interconectat în cadrul unui spaţiu dat sau al unei zone precizate. Localizarea şi interconectarea într-un anumit scop funcţional constituie cele două criterii inseparabile pentru delimitarea unei instalaţii. Instalaţia electrică are deci două componente de bază: - echipamente electrice, cu o anumită destinaţie funcţională; - canale conductoare (linii) , care servesc pentru dirijarea energiei electrice şi pentru interconectarea echipamentelor: - reţeaua electrică, care conţine linii , situate în amonte faţă de ultimul receptor sau de ultima unitate funcţională, şi care servesc pentru alimentarea cu energie electrică a receptorului sau unităţii respective; - linii de interconectare a echipamentelor în cadrul schemelor de alimentare, de comandă sau de automatizare; - linii de conexiune în interiorul echipamentelor sau unităţilor funcţionale.

2.2. Echipamentul electric
Echipamentul electric (prescurtat, "echipament") cuprinde elementele sau unităţile funcţionale complexe care intervin în fluxul de energie electrică – producere, transport, distribuţie, stocare, conversie, măsurare şi consum (utilizare), ca: - elemente indispensabile (de bază) în lanţul de transfer (alimentare); - elemente auxiliare (suplimentare), care asigură funcţionarea corectă, la parametri şi secvenţe precizate, a elementelor de bază sau/şi protecţia adecvată, în cazul apariţiei unor disfuncţionalităţi. Echipamentele electrice constau în: maşini electrice (generatoare şi motoare), transformatoare (de putere şi de măsură), convertoare (electromecanice sau statice), aparate electrice (de comutaţie, de protecţie, de măsură), diverse dispozitive (de semnalizare, de acţionare, electromagneţi), elemente de conexiune (tablouri de distribuţie, doze de ramificaţie, prize).

2.3. Clasificarea instalaţiilor electrice
În funcţie de intensitatea curentului şi de destinaţie (de receptoarele alimentate), instalaţiile electrice se pot clasifica în: a. instalaţii de curenţi "tari" (intensităţi ale curentului de ordinul amperilor sau kiloamperilor): - instalaţii de putere ("forţă"), cuprinzând echipamente destinate nemijlocit aplicării energiei electrice (producere, transport, distribuţie, consum) în scop util: producerea de lucru mecanic, căldură; procese electrochimice - instalaţii de iluminat electric; - instalaţii de automatizare, măsură şi control; - instalaţii pentru compensarea puterii reactive; - instalaţii pentru reducerea regimului deformant; - instalaţii de protecţie împotriva şocului electric (electrocutării).
2.1

. tabele.înţelegerea fără echivoc a prezentărilor.standarde internaţionale. Documentaţia trebuie să furnizeze informaţia sub o formă unitară şi cât mai simplă posibilă.ISO – International Organization for Standardization. elaborate de organizaţii şi organisme cuprinzând reprezentanţi a cât mai multe state: . Se deosebesc: . automatizarea şi monitorizarea funcţionării acestora. ceea ce impune claritatea expunerii.reguli unitare de întocmire şi prezentare a documentelor. întreţinerea. instalaţii de curenţi "slabi": . Schema este o prezentare grafică ilustrând. Elaborarea şi utilizarea materialului informativ trebuie să se asigure: . …13 (notare cu 5 cifre. ca şi descrierea modului de concepere a schemelor (de exemplu conexiunile între elementele componente).10. să fie precisă şi concisă.transferul corect către toţi factorii implicaţi în folosirea instalaţiei. agreat simultan de către proiectant.International Electrotechnical Commission . . în contextul introducerii pe scară din ce în ce mai largă a proiectării asistate de calculator. În general. exploatarea. În general. scheme de amplasare.instalaţii de telecomandă şi telemăsurare.instalaţii de telesupraveghere a funcţionării instalaţiilor de curenţi "tari" din clădiri. elaborarea porneşte de la un nivel de ansamblu.CENELEC – Comité Europeen de Normalization Electrotechnique .instalaţii de ceasoficare. liste de instrucţiuni sau descrieri funcţionale etc. Tabelul sau lista pot înlocui sau completa o schemă sau o diagramă. separat prin liniuţă. Informaţia şi documentaţia tehnică referitoare la o instalaţie Informaţia tehnică asupra unei instalaţii electrice este furnizată sub formă de documente cum sunt: scheme electrice. începând cu faza de concepţie. de regulă neafectat de deosebirile lingvistice. producător şi utilizator. urmat de niveluri din ce în ce mai detaliate.4. Prezentarea documentaţiei conform unei structuri normalizate permite tratarea unitară şi informatizarea elaborării. schemelor. diagrame funcţionale. cu ajutorul simbolurilor grafice şi al unor inscripţii adecvate. dacă standardul 2. sistemul sau echipamentul respectiv. oferind informaţii atât cu privire la echipamentele componente cât şi la montajul. prima fiind 6.15. .terminologie unică. instrucţiunilor şi ilustraţiilor.CEI – Commission Electrotechnique Internationale/IEC. Documentaţia tehnică însoţeşte instalaţia pe toată durata existenţei acesteia. 2. Standardizarea răspunde acestor cerinţe. sa fie uşor de însuşit şi de actualizat. Planul de amplasare (harta) prezintă grafic plasarea instalaţiei în spaţiul înconjurător. . Elaborarea şi prezentarea documentelor trebuie să vizeze aplicabilitatea practică.13 b. documentaţia trebuie să prezinte cât mai complet instalaţia. Aceasta implică existenţa unui limbaj tehnic unic.instalaţii de telecomunicaţii. precum şi folosirea unui sistem de identificare precisă şi rapidă a tuturor elementelor la care utilizatorul va avea acces.instalaţii de detectare automată şi de alarmă. inclusiv interconexiunile aferente. stocării şi transmiterii informaţiei. pe toată durata existenţei acesteia. . relaţiile dintre componentele şi părţile unui sistem sau ale unui echipament. 2. Exemplu: CEI Publication/IEC International Standard CEI/IEC 60617 –1. Nivelul de detaliu trebuie să furnizeze explicarea funcţionării (de exemplu schemele circuitelor terminale ale instalaţiei).2 . urmate de numărul părţii. punerea în funcţiune. care să cuprindă: . .

SR EN 61082 (pe părţi) – Întocmirea documentelor folosite în electrotehnică.. precedat de SR (standard român).). dulap. Rezultatul subdivizărilor succesive bazate pe un anumit aspect al obiectelor poate fi reprezentat ca o structură arborescentă. motoare. SR CEI 60364 (pe părţi) – Instalaţiile electrice ale clădirilor. şi 1500 V c. definit ca un set de obiecte interdependente (în corelaţie). prezintă interes materialele documentare elaborate de diferiţi furnizori de echipamente din alte ţări. . o structură bazată pe aspectul de produs şi o structură bazată pe amplasament.5. aşa cum este ilustrat în figura 2. poate fi considerat ca un obiect. din principiile generale de structurare a sistemelor. Normativul privind proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000 V c. (I 7).c.15. fie parţial. cameră. exploatare sau întreţinere constituie un obiect. execuţie. prin urmare. Un sortiment de obiecte/elemente este o clasă sau o familie de elemente cu trăsături generale comune. se pot defini pentru orice sistem/instalaţie: o structură bazată pe funcţie. 2.a.. Principiile de structurare a instalaţiei decurg. . Fiecare entitate tratată în cadrul unui proces de proiectare. care au la bază standardele internaţionale pe care le preiau fie integral.13 este elaborat pe părţi).3 . etaj. Structurarea unui sistem semnifică divizarea succesivă şi subdivizarea sistemului în părţi şi organizarea acestora (permiţând astfel ca sistemul să poată fi proiectat.standarde naţionale. Sunt în vigoare şi alte materiale normative naţionale ca.5. preluate integral. SR EN 61346 (pe părţi) – Principii de structurare şi identificare pentru sisteme industriale. se poate găsi singur sau împreună cu alte obiecte într-un amplasament).. Atunci când un sistem este o parte a unui alt sistem. instalaţii şi aparate.. indiferent de funcţia concretă sau de particularităţile constructive (de exemplu: rezistoare.10.amplasare – unde este situat (poziţia fiică în cadrul unui amplasament precizat: clădire. au acelaşi număr de identificare ca şi standardele internaţionale. întreţinut sau comandat în mod eficient) şi descrie relaţiile de componenţă (este compus din. ca. fără a ţine seama de funcţia realizată sau de amplasament (un produs poate realiza mai multe funcţii. Principii de structurare a unei instalaţii Instalaţia electrică este considerată un caz particular de sistem . de exemplu. Orice sistem sau obiect poate fi privit sau descris de o manieră specifică ( aspect) şi anume: . Plecând de la cele trei aspecte menţionate. Moeller etc. transformatoare). Standardelor CEI preluate ca norme europene de către CENELEC păstrează acelaşi număr însă precedat de EN (europeen norm). executat/fabricat.1. 2. Siemens.. Manualul instalaţiilor electrice (pe baza documentaţiei elaborate de firma Schneider).indiferent de funcţia îndeplinită sau de produs. Odată cu dezvoltarea schimburilor internaţionale.funcţie – ce face el (activitatea prin care realizează scopul propus). de exemplu. Exemple: SR EN 60617 (pe părţi) – Simboluri grafice pentru schemele electrice. cu adaptare la tradiţia naţională Standardele româneşti. panou). fără a lua în considerare amplasarea şi/sau produsele care realizează funcţia. face parte din.produs – cum este construit. sinteze documentare. cataloage şi programe de calcul ale firmelor Schneider. .

N – elemente analogice. filtre. la un anumit nivel. B – traductoare de mărimi neelectrice. permite identificarea unui component al elementului de nivel imediat superior.10. K – relee. identificatorului i se ataşează un prefix specific aspectului avut în vedere ( " =" pentru funcţie. X – borne. C – condensatoare. sortimentele de elemente sunt: A – ansamble. care precizează clasa (sortimentul) din care face parte elementul şi un număr (1. Literele prin care se identifică. U – modulatoare. uzual. modificând semnul prefix. H – dispozitive de semnalizare (optice. "+" pentru amplasament. V – tuburi electronice. S – aparate de comutaţie pentru circuite de comandă. protecţia la supracurenţi). El este constituit frecvent din una sau mai multe litere majuscule (A … Z.5. valvă pneumatică. zăvor.6. fişe. Exemplu: A2Q12 – întreruptorul 12 din ansamblul A2. 2. semiconductoare. L – inductoare. P – echipamente de măsură sau testare. W – conductoare.4 . Identificarea componentelor Identificarea precisă (fără ambiguitate) a unui anumit obiect în cadrul unui sistem dat. 2. Z – transformatoare hibride. care precizează elementul considerat din clasa respectivă. subansamble. Dacă este necesar.15. de la un aspect la altul.1 este reprezentat arborele structural pentru un obiect oarecare A sub aspect funcţional şi identificarea corespunzătoare a elementelor (acoladele cuprind forma completă şi forma simplificată pentru un identificator). încălzit). bobine. E – dispozitive diverse (iluminat.6. invertoare. cabluri. …). In figura 2. ele pot fi: omise (dacă identificatorul precedent se termină cu un număr iar următorul începe cu o literă) sau înlocuite printr-un punct.6. memorii. se realizează folosind un cod alfanumeric ataşat fiecăruia dintre acestea. R – rezistoare. Identificatorul cu un singur nivel. prize.1 2.2 prezintă un exemplu de identificare a unui aparat (siguranţa principală dintr-un demaror) din instalaţia electrică aferentă unei oţelării. "-" pentru produs. D – elemente binare. bare. Z –dispozitive mecanice acţionate electric (frână. cu excepţia literelor I şi O care se pot confunda cu cifrele 1 şi 0). M – motoare. contactoare. Drept indicator poate servi şi un număr. Q – aparate de comutaţie (de putere). Dacă semnele prefix pentru identificarea elementelor sunt aceleaşi ca şi pentru identificarea elementului precedent. conform unuia sau mai multor aspecte ale sistemului. Identificatorul cu niveluri multiple serveşte pentru identificarea unui anumit element în cadrul întregului sistem (întregii instalaţii) şi se obţine prin înlănţuirea identificatorilor cu un singur nivel situaţi pe traseul de la "vârful" structurii arborescente până la elementul considerat. ambreiaj). se poate trece. Dacă este necesar.13 Obiect[A] Obiect[B] Obiect[C] Obiect[B] Obiect[D] Obiect[E] Obiect[F] Obiect[G] Obiect[H] Fig. F – dispozitive de protecţie (siguranţe fuzibile. G – generatoare. Codurile literale recomandate pentru fiecare sortiment de elemente sunt precizate în standarde. Figura 2. Identificatorul se scrie pe un singur rând (nu se admit indici sau exponenţi). 2. T – transformatoare. Exemplu: T2 – transformatorul numărul doi din ansamblul considerat. acustice).

În ceea ce priveşte dispunerea simbolurilor grafice şi a circuitelor. un semn sau un caracter folosit în mod convenţional pentru a reprezenta un obiect sau un concept. 13 (a se vedea exemplele din Anexa 1).5 . dispunerea funcţională: simbolurile elementelor componente sau ale unor părţi a cestora sunt plasate în schemă astfel încât să poată fi recunoscute uşor relaţiile funcţionale. Se deosebesc două clase de simboluri: .. { Fig.circuitele unui sistem polifazat. Reprezentarea monofilară. 2. care oferă o informaţie suplimentară.15. comună unei familii de componente. Reprezentarea multifilară. În funcţie de numărul de conductoare.7. De exemplu. Simbolurile pot reprezenta: funcţii. se deosebesc două moduri de dispunere: a. Simbolurile grafice pentru componentele schemei trebuie selectate în primul rând dintre simbolurile standardizate în SR CEI 617-1 . b. o singură linie poate reprezenta: . Schemele electrice 2. ansambluri de funcţii sau dispozitive.circuitele sau conductoarele care aparţin aceleiaşi căi de semnal.2.13 [A] =B1 =A1 =F1 =F1 = U1 =C1 =1 = F2 =B 2 =2 2. Două sau mai multe conductoare sunt reprezentate printr-o singură linie. se pot distinge două metode de reprezentare a schemelor: a. 2. dispunerea topografică: simbolurile pentru elementele componente şi liniile de (inter)conexiune sunt plasate pe schemă astfel încât să corespundă cu amplasarea fizică a elementelor reprezentate. b. atât funcţii cât şi componente (produse) reale care execută aceste funcţii. Forme de prezentare Schema este alcătuită din simboluri grafice şi linii de interconexiune între simboluri.1 =B1=F1=F1 =B1F1F1 { =B1=A1 =B1A1 { { =B1=F1=U1 =B1F1U1 { =B2=2 =B2..1. .simboluri distinctive. dispozitive sau elemente reprezentate printr-un singur simbol.2 { =B1=F1 =B1F1 =B1=F1=F2 =B1F1F2 2. Simboluri grafice Simbolul grafic este o figură.10. fiind destinate a fi folosite numai asociate la simbolurile generale. Fiecare conductor sau dispozitiv/aparat aflat pe traseul conductorului este reprezentat printr-un simbol individual.7. . componente sau dispozitive.7. care furnizează o informaţie de bază. .6.simboluri generale.circuite care urmează acelaşi traseu fizic.

6 .6.10. Simbolurile standardizate sunt concepute corespunzător unui sens de propagare a informaţiei după cum urmează: 2.2 Dacă pentru un anumit component nu se găseşte un simbol standardizat adecvat.15.13 Instalatia electrica =E1 Sistemul de distributie =W1 =T1 Reteaua de alimentare Post de transformare -A1 Echipament primar -Q1 Echipament intreruptor -Q2 Echipament separator -T1 Echipament transformator -A2 Echipament secundar =W1 Sistemul de apa de racire =P1 Echipament de pompare -A1 Comanda echipamentului =W1P1-Q1F1 -Q1 Demaror pentru motor -F1 -Q2 -Q3 -T1 -F2 -M1 =P2 Alimentarea cu aer comprimat Echipament de pompare Motorul pompei Siguranta principala Intreruptor principal Contactor Transformator de curent Protectia la supracurenti =W2 Fig. pornind de la simboluri standardizate şi folosind reguli standardizate. 2. se poate realiza un simbol specific.

4. Punerea în fascicol a mai multor conductoare respectiv ieşirea din fascicol se pot reprezenta (Anexa 1. poz. Joncţiunea (conexiunea electrică) a două conductoare este reprezentată prin linii perpendiculare.utilizând o linie oblică (fără punct!).folosind o linie transversală separată printr-un mic interval.3. poziţia deschis pentru aparatele de comutaţie mecanică).7. cu excepţia celor care reflectă dispunerea topografică a elementelor componente. c. verticale sau orizontale. un contact) sunt concepute astfel încât să corespundă poziţiei de repaus (neacţionat) pentru produsele cu revenire automată sau poziţiei inactive pentru produsele fără revenire automată (de exemplu. liniile de conexiune se pot întrerupe. în cazul schimbării succesiunii fazelor sau în cazul conexiunii în punte. 10). Sunt posibile următoarele reprezentări: 2. în sens trigonometric. Bornele elementelor sunt simbolizate specific (§ 2. . Simbolurile grafice care conţin elemente reprezentând o parte mobilă a unui produs (de exemplu.7 . e ).7. marcând în mod corespunzător cele două extremităţi. cu linie întreruptă sau cu o linie continuă dublă dacă spaţiul disponibil este redus. (respectând însă proporţiile iniţiale) şi rotite. poz. cu un număr minim de schimbări de direcţie şi de încrucişări.semnale de alimentare – de la stânga la dreapta sau de sus în jos. cu excepţia cazurilor când liniile oblice îmbunătăţesc claritatea schemei.comenzi mecanice – de la stânga la dreapta. de regulă. fără sau cu utilizarea unui punct (Anexa 1. în cazul dispunerii simetrice a componentelor. Reprezentarea părţilor dependente funcţional ale unui component Pentru a realiza dezideratele legate de uşurinţa urmăririi funcţionării schemei concomitent cu evitarea aglomerării desenului. poz. 36. Se foloseşte frecvent precizarea conductorului de alimentare sau a echipamentului şi a bornei la care se va conecta linia.13 .elementele similare din circuitele paralele vericale/orizontale să fie aliniate orizontal/vertical. . Se recomandă ca.7. În schemele cu dispunere funcţională plasarea simbolurilor se face.circuitele să fie dispuse în ordinea intrării lor în funcţiune. astfel încât traseele circuitelor şi identificarea lor să fie cât mai clare. b. g): . în trepte de 90o. d. Pentru claritatea desenului. În funcţie de necesităţi. pe cât posibil: . neseparată de un interval (Anexa 1. Legăturile mecanice între diverse elemente sunt reprezentate. de regulă. 2.10. liniile de (inter)conexiune (electrică) trebuie să fie reprezentate ca linii continui drepte. de exemplu. . Linii de conexiune În toate schemele. indiferent de poyiţia lor relativă reală. 36.5) numai când este absolut necesar. Liniile respective trebuie să fie.circuitele de comandă să fie plasate la stânga sau deasupra circuitelor de putere. se poate recurge la descompunerea simbolului elementului respectiv în simboluri ale părţilor componente. Numărul de linii de conexiune sau de conductoare similare reprezentate printr-o singură linie se indică printr-un număr corespunzător de liniuţe oblice plasate pe liniile respective.15. simbolurile standardizate pot fi mărite sau micşorate. f. 2. . Divizarea respectiv reconstituirea unui cablu în raport cu conductoarele componente se reprezintă folosind o linie transversală groasă.

sau "+". W. Identificarea elementelor în schemă Componentele. Dacă este necesar. 3 şi 4 – contact de închidere (normal deschis). Conductoarele sistemului de alimentare sunt notate L1.grupurile similare de elemente având aceeaşi literă de referinţă se disting printr-un prefix numeric. bornele şi conductoarele din schemă trebuie identificate cu claritate. Reprezentarea asamblată (concentrată): simbolurile pentru constituenţii simbolului compus sunt plasate împreună (inclusiv legăturile funcţionale). Cifrele 9 şi 0 sunt rezervate contactelor releelor de protecţie la suprasarcină. conform principiilor următoare: . Pentru bobine se foloseşte un reper alfanumeric cu litera pe prima poziţie: A1 şi A2. 7 şi 8 . . 6/T3. în general. urmate de funcţiile 5 şi 6 sau 7 şi 8. decalat. b. sau C. de trecere.7. temporizat. la conductoarele sistemului de alimentare sau de protecţie se notează: U. "-" în curent continuu. Cifra zecilor indică numărul de ordine al fiecărui contact în aparat. 2/T1. Identificarea componentelor se realizează conform § 2. c.8 .6. De exemplu. Câteva cazuri particulare sunt prezentate mai jos. de trecere. PE în curent alternativ. Bornele contactelor principale (ale unui aparat de comutaţie mecanică) sunt notate. decalat. L2. Metoda se foloseşte uzual în cazul unui număr redus de componente având o legătură funcţională mecanică. părţile fiind legate prin intermediul reperelor de identificare a elementelor.13 a. temporizat. Bornele unui echipament destinate a fi racordate. 5 şi 6 – contact de deschidere cu funcţie specială (de exemplu. N. 2. direct sau indirect.10. numărul impar fiind mai mic decât cel impar. este cea mai logică reprezentare. L. Identificarea bornelor specifice unui element sau echipament este obţinută prin cifre arabe sau combinaţii de litere şi cifre plasate după identificatorul de element/echipament şi precedate de semnul ":" (două puncte).pentru mai multe elemente similare. L3 (fazele 1. 3). 2. Reprezentarea desfăşurată se foloseşte frecvent în schemele de automatizare complexe. 5/L3. -Q1:3 semnifică borna 3 a întreruptorului Q1. de declanşare termică). fiind apropiată de realitatea fizică. 3/L2. .5. PEN (conductor combinat. V.extremităţile unui element simplu se disting prin numere consecutive. N (neutru). neutru şi de protecţie) în curent alternativ şi L+. Reprezentarea desfăşurată: părţile componente ale simbolului sunt plasate în schemă astfel încât traseele circuitelor să poată fi identificate cu uşurinţă. localizarea simbolurilor în raport cu organul de comandă sau de influenţă poate fi indicată direct sau folosind scheme sau tabele anexe situate în vecinătatea organului de comandă. Pentru un contactor se foloseşte o combinaţie alfanumerică: 1/L1. 2. numere care preced numere (separate printr-un punct) sau numere consecutive diferite.contact de închidere cu funcţie specială (de exemplu. Cifra unităţilor indică funcţia contactului: 1 şi 2 – contact de deschidere (normal închis). Bornele contactelor auxiliare (ale unui aparat de comutaţie mecanică) se notează cu numere formate din două cifre. putând fi precedate sau urmate de numere.15. Identificarea se realizează folosind un cod alfanumeric specific. Reprezentarea aranjată (ordonată): fiecare parte componentă a unui simbol compus este plasată în schemă astfel încât circuitele să apară cât mai clar (traseele circuitelor să poată fi urmărite uşor). dar poate conduce la aglomerări ale schemei. părţile fiind legate între ele prin simbolul legăturii funcţionale. de declanşare termică). se pot utiliza litere care preced numerele. cu o singură cifră (de la 1 la 6 în tripolar). Fiecare simbol care reprezintă o parte a elementului trebuie însoţit de un reper de identificare care stabileşte legătura cu celelalte simboluri care compun reprezentarea aceluiaşi element. D în curent continuu. 4/T2.

Elemente conductive ale instalaţiei Conductorul electric este elementul folosit pentru interconectarea elementelor componente ale unui circuit. în condiţii specificate. element conductor) este un element conductiv care nu face parte din instalaţia electrică dar se găseşte în vecinătatea acesteia şi poate fi eventual accesibil în timpul funcţionării instalaţiei (de exemplu. cu un conductor legat la pământ sau cu un element activ legat la pământ.8.7. funcţiile conductorului neutru şi conductorului de protecţie pot fi combinate. putând fi parcurs de curent în mod normal în cursul funcţionării instalaţiei electrice. Element conductor accesibil sau parte conductivă accesibilă (denumit şi masă) este acel element conductor care nu este parte activă dar care ar putea deveni parte activă (ar căpăta un potenţial diferit de zero) ca urmare a unui defect în instalaţie şi care ar putea fi atins de personal în decursul funcţionării instalaţiei (de exemplu. în cazul liniilor de conexiune orizontale si la stânga simbolului dacă liniile de conexiune sunt verticale. Conductoarele de linie L1. Element conductor extern sau parte conductivă externă unei instalaţii electrice (prescurtat. altfel spus. În anumite structuri ale sistemului electric. 2. structura metalică a clădirii. în care sunt evidenţiate reprezentarea circuitelor şi componentelor şi identificarea acestora. deasupra simbolului.6. chiuvete metalice -.10.radiatoare. plite neelectrice. conductoarele de linie sau conductoarele de fază nu sunt conectate la punctul neutru al sistemului (de exemplu. conductele metalice pentru fluide şi elementele neelectrice racordate la acestea . Exemple de scheme Reglementările prezentate mai sus sunt ilustrate în exemplele de scheme din Anexa 2. Priza de pământ este un element conductiv (electrod) sau un ansamblu de elemente conductive (electrozi) în paralel îngropate în pământ în scopul de a stabili în mod intenţionat un contact electric cu masa generală a pământului. fiind constituit dintr-un element metalic (cupru. Conductorul de protecţie PE este acel conductor folosit în cadrul anumitor măsuri de protecţie împotriva şocului electric în cazul unui defect în instalaţie şi pentru legarea electrică a elementelor conductive accesibile (masa) cu alte elemente conductive accesibile. Element activ sau parte activă într-o instalaţie electrică este orice conductor sau element conductiv care se găseşte sub tensiune (la un anumit potenţial diferit de zero) în funcţionarea normală a instalaţiei sau. carcasa metalică a unui echipament electric).9 . al transformatorului de alimentare). cu prizele de pământ. în lungul liniilor de conexiune (chiar în lipsa simbolului pentru borne). cu elementele conductive externe. aluminiu sau oţel) neizolat sau prevăzut cu izolaţie.pentru borne şi conductoare: preferabil deasupra liniilor de conexiune orizontale si la stânga liniilor de conexiune verticale. fiind parcurs de curent numai în caz de defect. face parte din circuitul curenţilor de lucru. 2. Într-un sistem electric multifazat. 2. într-un singur conductor conductorul de protecţie şi neutru PEN.15. L3 (în curent alternativ trifazat) sunt conductoarele care leagă sursa de alimentare cu elementele de consum. Conductorul neutru (de nul) N într-un sistem electric multifazat este conductorul legat la punctul neutru al sistemului. . L2.pentru echipamente: orizontal.13 Plasarea şi orientarea identificatorilor se realizează: . pardoseli neizolante sau pereţi neizolanţi).

b. 2. reprezentând ansamblul elementelor prin care se asigură transferul de energie între sursă şi elementul alimentat. cutii de derivaţie. Circuitul electric 2.generator (maşină electrică) . măsurarea parametrilor electrici.puterea aparentă nominală S = U0In – puterea limită care poate fi furnizată unui receptor rezistiv.impedanţa internă Zs. . în principiu: sursa de alimentare cu energie electrică. din context."pseudosursă" .10.9. protecţia circuitului (receptor şi linie). . 2.9.dispozitive de conexiune (doze de ramificaţie.tensiunea la borne în cazul funcţionării în sarcină Us – inferioară tensiunii de funcţionare în gol şi dependentă de intensitatea curentului furnizat. care realizează un contact fix. .2. în sens larg.1 a.13 2.10 . . 2.9. de exemplu secundarul unui transformator. se poate considera : – partea din instalaţia electrică protejată împotriva supracurenţilor prin aceleaşi aparate de protecţie.tensiunea de funcţionare (mers) în gol (fără sarcină) U0 – tensiunea generată prin fenomenul primar.1. distribuţia în diferite direcţii. Sursa de energie poate fi: . în principal: .15. este ansamblul de elemente prin care trece curentul electric. Drept circuit electric. . în sens restrâns. Linia electrică. Caracteristici ale sursei primare sau secundare sunt. Elemente componente Elementele componente ale unui circuit sunt. .porţiunea din reţeaua electrică de la ultimul punct de distribuţie la un receptor sau la o unitate funcţională (circuit terminal). închiderea/deschiderea circuitului (într-o secvenţă prestabilită).barele unui punct de distribuţie. Definiţii Circuitul electric.conductoare (izolate)/cabluri/bare. .1). borne). de regulă.sursă secundară. elementul alimentat (consumatorul)şi linia de legătură între sursă şi elementul alimentat (fig.tensiunea electrică disponibilă la: . conţine: .pilă (acumulator). . bazată pe modificarea parametrilor energiei electrice. Destinaţia şi delimitarea în cadrul instalaţiei rezultă.o priză de curent. bazată pe transformarea altei forme de energie: . Sursa Linie Element alimentat Fig.9.9.sursă primară. 2.

Punctul de distribuţie sau receptorul complex este caracterizat prin: . 2. Elementul alimentat (consumatorul).impedanţa nominală (impedanţa de utilizare) Zu. Se impune. realizate anterior de către alţi proiectanţi şi executanţi. unde tensiunea are valoarea U < Us : Isc = U0/|Zs+Zl|.11 .curentul nominal al "sosirii" (linie şi bare la care se racordează "plecările" spre elementele alimentate) In. poate fi: .receptor simplu. .10. prin urmare: . atât în regim normal cât şi în caz de defect. constituind sarcina circuitului.realizarea. Obiective urmărite O reţea de distribuţie a energiei electrice până la nivelul echipamentelor (receptoarelor) de utilizare trebuie concepută. .13 . pentru realizarea unor funcţii şi performanţe tehnico-economice impuse. destinate manevrelor de închidere-deschidere a circuitelor. .abaterile admisibile de la tensiunea nominală. . Receptorul simplu este caracterizat prin : . 2. Zu >>Zl). 2. Proiectarea şi executarea unei instalaţii electrice Proiectarea şi executarea unei instalaţii electrice constă în îmbinarea unor elemente existente. ∆U = U0 . destinate atât elementului alimentat cât şi celorlalte elemente de pe linie. . .transformator.punct de distribuţie a energiei. a siguranţei în alimentarea receptoarelor şi a funcţionării corecte a acestora. .elemente de cablare.….15. Un. comandă şi supraveghere.1. . unitate funcţională). a parametrilor de calitate a energiei furnizate. fixare şi/sau protecţie faţă de mediu (tuburi. executată şi exploatată astfel încât să se asigureatât alimentarea corespunzătoare a acestora cât şi limitarea la maxim a riscurilor de accidente pe toată durata de funcţionare. Linia este caracterizată prin impedanţa sa Zl. valoarea curentului de scurtcircuit şi căderea de tensiune în reţea până la bornele receptorului. dispunerii teritoriale şi destinaţiei respective.aparate de protecţie împotriva supracurenţilor.aparate de comutaţie. pe cât posibil independent de funcţionarea celorlalte receptoare sau de defectele manifestate în alte circuite. proiectată.receptor complex (echipament. datorită căderii de tensiune pe linia de alimentare.U= I|Zs+Zl|. rezultând în concordanţă cu parametrii nominali şi determinând practic valoarea intensităţii curentului şi a puterii absorbite la alimentarea din reţea: In ≈ U/Zu ( Zu>>Zs .10. Tensiunea U a bornele elementului alimentat este inferioară tensiunii secundare a sursei. conform specificului. în condiţii tehnico-economice optime (cheltuieli minime de execuţie şi exploatare). nu se indică direct. împreună cu impedanţa sursei. .aparate de măsură. cu caracteristici cunoscute. ţevi). determinând practic.10.parametrii funcţionali nominali: Pn. c. de regulă mult mai mică decât impedanţele sursei şi elementului alimentat.protecţia elementelor instalaţiei faţă de suprasolicitările electrice. cu accesoriile aferente. .puterile cerute activă şi reactivă Pc şi Qc (inferioare puterii instalate – puterea totală a receptoarelor alimentate). termice şi mecanice produse de sarcinile reţelei în timpul exploatării.

în principal. După cum este cunoscut. pe baza unor studii şi experimentări anterioare asupra unor instalaţii similare. pe de o parte. Rezultatul final al unei asemenea investigaţii este furnizat utilizatorului (proiectantului) sub cea mai simplă formă posibilă. De o mare importanţă sunt. Apropierea cât mai mult a echipamentelor de performanţele preconizate de proiectantul şi executantul de echipamente depinde hotărâtor de modul în care proiectantul. ca şi aproximarea (statistică) a solicitărilor (sarcinii) determină rezultate teoretice (cantitative) aproximative. evaluarea cantitativă. făcând apel la o informaţie tehnică din care să rezulte. la creşterea operativităţii şi la reducerea substanţială a volumului de calcule necesare a fi efectuate şi. durată de viaţă. b.10. de considerente funcţionale (de cerinţele impuse instalaţiei. în primul rând. ceea ce conduce.12 . cât şi de precizia datelor luate în calcul. izolaţie. c. 2. următoarele aspecte: . regulile expuse succint în § 2. . nu reprezintă un scop în sine. prin calcul. interacţiunea cu reţeaua electrică (comportarea în reţea. pe baza unei calculaţii minimale. executantul şi utilizatorul de instalaţii electrice reuşesc să întocmească corect schemele şi să aleagă cele mai potrivite echipamente şi canale conductoare. exploatare şi întreţinere constă în următoarele: a. exploatarea şi întreţinerea unei instalaţii electrice au ca element de bază schemele electrice. Ele sunt puse în valoare numai ca elemente componente ale unei instalaţii electrice. Proiectantul. În acest scop. execuţie. .pentru canalele conductoare: tipuri constructive. executarea. Echipamentele electrice. chiar şi cele mai performante. Cataloagele de produs şi alte materiale informative elaborate de către producător stau la baza soluţiilor care vor fi alese. . caracteristici principale de material conductor. care pornesc de la considerarea tuturor fenomenelor ce pot avea loc. Complexitatea situaţiilor reale în care funcţionează o instalaţie electrică. Aceasta implică verificarea experimentală pe un model fizic sau pe o instalaţie existentă. principiul de funcţionare. Rezultatul evaluării depinde atât de modelul adoptat. d. conform destinaţiei acesteia). la dispoziţia proiectantului sunt puse materiale documentare în care.15. Întocmirea şi utilizarea schemelor este determinată. care pot diferi substanţial de realitate. în acelaşi timp. Specificul activităţilor Specificul activităţilor de proiectare.10. mai ales în cazul instalaţiilor cu reţele complexe şi cu numeroase echipamente. ci le alege în mod adecvat. la certitudinea că soluţiile tehnice sunt acceptabile din punct de vedere tehnico-economic.protecţia bunurilor materiale aflate în preajma instalaţiei contra pericolului de deteriorare. au fost stabilite 2. a unui anumit fenomen real se poate face adoptând un model care aproximează fenomenul considerat. a echipamentelor şi a altor instalaţii învecinate datorită supratensiunilor şi influenţelor electromagnetice care se pot manifesta pe toată durata de existenţă a instalaţiei.7. Pentru a se putea concentra asupra obiectivelor de mai sus. conform cărora se realizează alimentarea şi/sau interconectarea elementelor componente ale instalaţiei. stabilitate la solicitări.protecţia personalului şi a altor fiinţe care vin în contact cu instalaţia electrică. executantul sau utilizatorul unei instalaţii electrice nu se ocupă de proiectarea elementelor componente. corelarea între caracteristicile tuturor elementelor la nivelul reţelei).evitarea perturbării funcţionării instalaţiei. pe de altă parte.2.13 . care asigură interpretarea universală şi fără echivoc a schemelor respective. Proiectarea. incendii sau explozii care pot apare în decursul funcţionării instalaţiei. caracteristicile tehnice şi performanţele individuale. personalul respectiv trebuie degrevat de calculaţii complexe şi profunde. la verificarea pe model făcându-se în mod frecvent apel la teoria similitudinii.pentru echipamente: variante constructive.

a fiecărui tronson al reţelei şi stabilirea sarcinilor electrice de calcul. cuprinse în tabele. e. 6. 4). 5.verificarea reţelei la căderea de tensiune (detalii în cap. 3). • alegerea elementelor componente ale reţelei. 8). în urma unui examen. f. 2. în: • stabilirea schemelor reţelei electrice (detalii în cap. Respectarea întocmai a normativelor este obligatorie. nomograme etc. Proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice se realizează numai de personal autorizat.13 . ci presupune o mare capacitate de sinteză şi spirit practic.10. pe baza analizei funcţionării receptoarelor alimentate (detalii în cap.13 statistic soluţii finale. în vederea stabilirii soluţiilor realiste şi optime. • dimensionarea instalaţiei de compensare a puterii reactive (detalii în cap. • analiza sarcinilor electrice de încărcare.15. 2. în principiu. în timpul exploatării. Acest mod de abordare nu este de natură să minimalizeze nivelul ştiinţific al activităţilor desfăşurate. • verificarea funcţionării corecte a instalaţiei în ansamblu.3. pe baza sarcinilor de calcul pe fiecare tronson al reţelei (detalii în cap. făcând şi obiectul aprobării proiectelor sau executării instalaţiei. 9). • dimensionarea instalaţiei pentru reducerea regimului deformant.corelarea caracteristicilor aparatelor din întreaga reţea (detalii în cap. 14). privind: . căruia i se acordă calificarea şi legitimaţia respectivă. 10). • dimensionarea instalaţiei de protecţie a personalului împotriva electrocutării (detalii în cap. . Există numeroase standarde şi alte materiale normative cuprinzând reguli tehnice şi legale de proiectare şi execuţie menite să asigure funcţionarea corectă şi realizarea scopului propus pentru instalaţia considerată. relaţii de calcul simplificate (incluzând coeficienţi prestabiliţi). Etape de proiectare Proiectarea unei instalaţii electrice constă. 7).10.

....................4 2.....................9........5..........4............................14 ..............................10.......... Obiective urmărite ...1................ Proiectarea şi executarea unei instalaţii electrice............2............................6.......................8............................. Linii de conexiune..............................................3.........10 2.......................................3.........5 2....................................................... Clasificarea instalaţiilor electrice.......................1 2.............7............. Instalaţii electrice 2.......................................10.........................10 2.13 2...8 2.......................... Simboluri grafice................................7 2..................................................9.....................................................................7.................3..............10....................................................... Schemele electrice.......................... Definiţii....................................................................................... Identificarea elementelor în schemă .........5 2..... Echipamentul electric..... Instalaţia electrică....................................... Circuitul electric..................................5 2...10.......9 2........1 2.....13 2............................................4........................................................ Reprezentarea părţilor dependente funcţional ale unui component............ Identificarea componentelor ..10.......... Exemple de scheme......................................9 2..............................6..........5...................11 2.......................................................................7...........................................................................................................................15.............12 2........1.......11 2........................................... Forme de prezentare.....1.......................................7 2..................... Etape de proiectare..............3 2........ Elemente componente........1 2.................................2 2............2....... Principii de structurare a unei instalaţii..2............... Elemente conductive ale instalaţiei.............................9...........................................10 2...................1..............7..........7..................................................7...2............7................ Informaţia şi documentaţia tehnică referitoare la o instalaţie............................................................................................ Specificul activităţilor..............................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful