Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, ^ 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera ^ et Koci, 2001).

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R.S.14 INTRODUCERE Fig. 1978. România. cu completãri) .

1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic. utilizate la nivel european. prin urmare. EMERALD. vale. rocã sau substrat. Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali. Oltenia. Suprafaþa este datã cu aproximaþie. luncã etc. panonic. Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. platou. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. Criºana. având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României. vest-pontic. Pentru pãduri.) (fig. ii) pentru dealuri ºi câmpii. 2000). Muntenia. care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. pe baza informaþiilor existente în diverse studii. Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. etc. EUNIS). fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. Structura este definitã prin caracterul geografic. s-a utilizat denumirea consideratã validã. Dobrogea. CORINE. ponto-sarmatic. balcanic) (fig. Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. IV) foarte mare. pajiºti. Câmpia Dunãrii etc. culme. Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). Maramureº. planuri de amenajament etc. ºi. moldav. forme de relief (versant. pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. danubian. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora. III) specii endemice ºi rare. III) mare. Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. Carpaþii Meridionali. Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). dacic. se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective). PALAEARCTIC HABITATS. lucrãri necuprinse în asemenea sinteze).INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri. 2). II) moderatã. II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. Banat. precipitaþii medii anuale). cercetãri. 15 . Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. tufãriºuri. soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). în plus. climã (temperatura medie anualã. care nu necesitã mãsuri specifice de conservare. Corespondenþa cu sistemele de clasificare. pe regiuni istorice (Moldova. ecologic.). trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. getic. Subcarpaþii Munteniei. Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000.).

turbãrii. tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic. respectiv 24 de subclase. iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri. care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. Un numãr de 173 de habitate. Partea I. din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni. publicat în M. se poate afirma cã. În concluzie. Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357. nr. iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România. Directiva Habitate). 1198/25. IV) lista tipurilor de pãdure.097/ 6. al României.2005. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. prin descrierea habitatelor din România. V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr. din Directiva Habitate. Pe subclase de habitate. ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare.2005). izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase. II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate. din cele descrise în lucrare. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine.O. numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini. III) lista tipurilor de habitate. Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini. 1. se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor. stepe. cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor).11.12.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv. corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1.

Ca urmare. în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României. din România. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali. între altitudinile de 100–300(400) m. Abies alba ºi Picea abies). în parte a celor termofile-submezofile. între altitudinile de 50 ºi 150 m. în România clima. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. Astfel. • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. între altitudinile de 0 ºi 100 m. induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã.3. sudeuropene. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni. la altitudini mai mari. sudul ºi vestul României. AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. Q. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. în câmpiile ºi podiºurile din estul. 17 . medioeuropene. Q. 3). iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). Principalele unitãþi de relief. în majoritate. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. ÎN CARE SE Dar. Luând în considerare. temperat oceanic. temperat continental. se poate constata cã. în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. corelat. România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. teritoriul României s-ar situa. În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. determinatã de creºterea altitudinii. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã. sunt redate în harta din figura 2. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. frainetto. clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. la care se face referire în rãspândirea habitatelor. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine.INTRODUCERE 1. 4): • zona de stepã. În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. din preajma Carpaþilor. în parte a celor mezofile. în centrul teritoriului. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. • zona de silvostepã. cerris. • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m). Principala modificare. la cel stepic. Pe harta geograficã a Europei. Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig.

România.S. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R. 1978) .18 INTRODUCERE Fig.

3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. ca etaj. se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã).INTRODUCERE În Dobrogea. Q. În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. silvostepa se situeazã. În cadrul zonei de silvostepã. • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. pedunculiflora). deasupra stepei zonale. 1983) 19 . În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid. • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur). • etajul pãdurilor nemorale. iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. dar puternic influenþat submediteraneean. • al pãdurilor de molid presubalpine. În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Fig. zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. În cadrul zonei de stepã. • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. • a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. frainetto). Q. În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur).

Doniþã. 4 Harta vegetaþiei României (dupã N. manuscris) .20 INTRODUCERE Fig.

pentru cã trebuie avut în vedere cã. existã ºi habitate intrazonale. pe douã profile – A: nord-sud. influenþat submediteranean. În partea de est a þãrii. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj. puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. diferenþierea regionalã a climei. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România. de exemplu între climatul est-european. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. de sol. inferior. ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. pe fondul climatului stepic. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. B: vest-est (dupã Chiþu. deci în habitate. pe lângã habitate zonale. unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii. din aceastã parte a þãrii. clima este mai continentalã. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. În partea de sud a României. Dar. Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali. 21 . clima are o nuanþã oceanicã. continental ºi cel submediteranean.INTRODUCERE Fig. dar cu douã maxime. 5). de rocã etc. al tufãriºurilor pitice de Salix. condiþionate de climatul local. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. clima are nuanþe submediteraneene. în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. mai temperat vara ºi mai cald toamna. Carex curvula ºi Juncus trifidus. precipitaþii mai puþine. În partea de vest ºi de nord a României. În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. în fiecare din aceste unitãþi. în special prin regimul termic mai rece primãvara. care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri.

2000). sarmatic. pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice). caucaziene. în România existã o mare varietate de specii. textura. Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. tauric. arcto-alpin. din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. 22 . de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig. granodiorite. 6). ponto-panonic. dezvoltate pe aluviuni. dar în compunerea cãrora intrã. În funcþie de aºezarea geograficã. fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. de la higrofile la xerofile. În aceste condiþii geografice. adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. ecologic importante. diversitatea floristicã ºi faunisticã. 8). continental (pontic. alpinã (23%). uscate vara). dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. ale solurilor. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. balcanic. de la oligotrofe la eutrofe. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. Pe rocile acide (granite. de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. caucazic. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic. mai mult sau mai puþin evoluate. structura. Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. 7). subartic. subatlantic.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. În lunci. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. conþinutul de schelet. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã. stepicã (17 %). În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. taurice. existã soluri aluviale. trebuie arãtat cã staþiunile. În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit. structural asemãnãtoare celor din restul Europei. Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. Trebuie avut în vedere cã. precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri. pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. anatolic) – estic. în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. varietatea geologicã ºi pedologicã. ponto-siberian. În stepã. Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). Din punct de vedere al rãspândirii. multe elemente sud-est europene (balcanice. de la oligoterme la termofile. nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. altaic.

În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. mezotrofã-oligotrofã. În acest etaj.8t/an/ha. Alnus viridis. Rhododendron myrtifolium. solurile. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide. în subetajul superior. mezotrofe. în întregime disponibilã. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. 6t/an/ha. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. Nardus stricta. în parte acide. mai profunde. Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã. numai în partea inferioarã a etajului. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. pe locul pãdurilor defriºate. În subetajul superior. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula. pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. sunt încã sãrace în elemente nutritive. 8t/an/ha. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. de cca 2-6 t/an/ha. Pinus cembra. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). sãrace ºi foarte acide. Festuca supina. cu apã multã. de cca. cu apã multã. cu multã apã. Pe calcare. solurile sunt încã puþin profunde. Juniperus sibirica. din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. ºi pentru 23 . Briofitele au aici frecvenþa maximã. încã foarte rece. local Larix decidua. Juncus trifidus. productivitatea biocenozelor este scãzutã. mezofile. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. mezofilãhigrofilã. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. de cca. a solurilor puþin profunde. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. în parte foarte acide. pe stânci.INTRODUCERE Fig. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. 0. În etajul alpin. la care.

7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity.24 INTRODUCERE Fig. 2005) .

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

Nedelcu 1997. P = 450 mm. Sanda. Sanda. cu concentraþia în sãruri mai mare. gmelini. Taraxacum bessarabicum.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. Popescu. Halimione pedunculata. salina. În micile depresiuni. Sanda. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975. Rumex maritimus. înalt de 30–40 cm. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. ºi acoperirea de 70–80%. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata. Aeluropus littoralis. Salicornia europaea. Literaturã selectivã: Popescu.HAB: 15. L. Juncus gerardi. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. Chenopodium glaucum. Rosetti). Aeluropus littoralis.1. aluviuni luto-nisipoase. cu mici exca- 35 . salina. Cynodon dactylon. Suaeda maritima. Redactat: A. Spergularia maritima. Plantago tenuiflora. Salsola soda. C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. Sanda et Popescu 1992. Stancu 2001. Petrosimonia triandra.A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. Centaurium pulchellum. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Aeluropus littoralis. vaþii unde se acumuleazã apa. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri. Carex distans. Aeluropus littoralis. Halimione pedunculata. Trifolium fragiferum. Specii caracteristice: Puccinellia limosa.50C. Artemisia santonicum. Artemisia santonicum. Roci: nisipuri maritime. Aster tripolium. Aster tripolium. Specii caracteristice: Limonium meyeri. Limonium gmelini. Salicornia europaea. Centaurium pulchellum. Suprafeþe: 10–15 ha. Juncus gerardi. Popescu. Juncus maritimus. Spergularia salina. maritima. Valoare conservativã: mare. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. Puccinellia limosa. Valoare conservativã: moderatã. maritimus. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. Relief: teren plan. Limonium bellidifolium. Soluri: soloneþuri în curs de formare. Popescu. Halimione verrucifera. Popescu. Cirsium alatum. Oroian 1997. Rumex maritimus. Plantago maritima.2.A. S. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Aeluropus littoralis. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Carex distans. nisipuri maritime sãrãturate. J. Clima: T = 11. S. Artemisia santonicum. Alte specii importante: Limonium gmelini. S. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. Redactat: A. Limonium gmelini. Aster tripolium.

Sfiºtofca). Gheorghe. Samolus valerandi. Juncus gerardi. Juncus littoralis. Valoare conservativã: moderatã. vechi dune fixate sau microdepresiuni. Artemisia santonicum. Stancu 2001. apar speciile halofile: Salicornia prostrata.HAB: 15. Soluri: aluviale. Halimione verrucifera. P = 350–450 mm. Rumex maritimus. Chenopodium glaucum.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999. Salicornia europaea.1. Aster tripolium.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae ^ Slavnic 1948. Delta Dunãrii (Caraorman. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. Popescu. Gheorghe. Suprafeþe: Circa 45–50 ha. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Trifolium fragiferum. Sf. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2. Alte specii importante: Juncus littoralis.5– 10. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. Argusia sibirica. iar în Deltã. R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. Aeluropus littoralis. Aeluropus littoralis. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Specii caracteristice: Carex divisa. Limonium vulgare. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate. se întind pe zeci de ha. Relief: teren plan. Limonium gmelini. cu concentraþie mare de sãruri. Agrostis pontica. Roci: nisipuri maritime. Sanda. Carex distans. Samolus valerandi. Plantago maritima. 36 .A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6. Clima: T = 11. Primul. Suaeda maritima. zahariadi. la Sf. Clima: T = 11– 10. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: Pe litoral. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Grindul Chituc. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Puccinellia limosa. Daucus guttatus ssp. Roci: nisipuri maritime. Letea dar mai ales la C. cel mai înalt (50–70 cm). Daucus guttatus ssp. zahariadi. Redactat: A. Agropyron elongatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa. Spergularia maritima.HAB: 15. Lotus tenuis.2. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. Plantago coronopus. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje. Medicago falcata. Rosetti. P = 450 mm. Spergularia maritima. Spergularia maritima. Cynodon dactylon. temporar bãltite.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Sulina. nisipuri fixate ºi semifixate. inclusiv Grindul Lupilor). Plantago arenaria. Plantago maritima. 1997.50C. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase.50 C. Medicago falcata. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud. Literaturã selectivã: Popescu et al. În zonele mai joase. Popescu. cu mici ondulaþii de nisip. Plantago coronopus. în locurile neamenajate. Artemisia santonicum. moderat sãrãturate.A.

Alte specii importante: Juncus littoralis. Popescu. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp. Taraxacum bessarabicum. Carex distans. Pulicaria dysenterica. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. zahariadi. zahariadi. Aster tripolium ssp. P = 450–500 mm. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. Nedelcu 1997. Redactat: A. Taraxacum bessarabicum. înalt de 50–55 cm. pannonicum. Hordeum marinum. Agrostis pontica. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Specii caracteristice: Carex distans. Clima: T = 10. Orchis laxiflora ssp. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. orientalis. orientalis. Atriplex hastata. Lythrum virgatum. Literaturã selectivã: Popescu. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp. în puþine exemplare. Carex distans. Structura: Specia dominantã este Carex distans. Scorzonera cana. Holoschoenus vulgaris. Sanda 1975. Teucrium scordium. Lycopus europaeus. Juncus gerardi. Þopa 1939. Sonchus arvensis. Doltu 1980. gerardi. în sudul Moldovei. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Plantago maritima.HAB: 15. Redactat: A. Puccinellia limosa. Trifolium repens. Popescu. Aster tripolium ssp. pannonicum. Agropyron elongatum. 37 . Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. Sanda. Trifolium fragiferum. 1977. Aster tripolium ssp. Hordeum marinum. Stancu 2001. Gratiola officinalis. Popescu. Daucus guttatus ssp. 1984. Trifolium fragiferum. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii. Teucrium scordium. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum. J. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului. pannonicum. Juncus gerardi. realizeazã etajul superior. Agropyron elongatum. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. speciile: Puccinellia limosa. Juncus gerardi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. Popescu. Plantago lanceolata. Popescu. Caricetum distantis Rapaics 1927.50C. Sanda. care realizeazã o acoperire de 90–95%. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis. Cynodon dactylon. elegans. Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. Daucus guttatus ssp. Medicao lupulina. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Roci: loess. maritimus. orientalis ºi Carex distans. ªerbãnescu 1965. în Bãrãgan. Sanda. Centaurium spicatum. Valoare conservativã: moderatã.2. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii.1. Popescu et al.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. Taraxacum bessarabicum. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. Juncus littoralis. care împreunã realizeazã etajul superior. Medicago lupulina. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. Centaurium spicatum. J. Taraxacum bessarabicum.

Puccinellia distans. Plantago lanceolata.2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. Roci: loess ºi depozite aluviale. lãcoviºti sãrãturate. Spergularia maritima. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara. 2002. Puccinellia limosa. se instaleazã: Suaeda maritima. Chamomilla recutita. tenuiflora. Limonium gmelini. Cynodon dactylon. Alte specii importante: Plantago maritima.HAB: 15. Valoare conservativã: mare. Petrosimonia triandra. Sanda. Clima: T = 10. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. Taraxacum bessarabicum. 10–15 ha în Moldova. Redactat: A. Juncus gerardi. Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. cernoziom levigat ºi sãrãturat. Popescu et al.2. Gypsophila muralis. Artemisia santonicum. Specii caracteristice: Camphorosma anuua. Lepidium crassifolium. Popescu et al. Cãlmãþui). Acorellus pannonicus. 1978. cu concentraþie sporitã în sãruri. Spergularia maritima. Poa bulbosa. Juncus gerardi. ªerbãnescu 1965. Taraxacum bessarabicum. tenuiflora. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Hordeum marinum. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua. Bassia sedoides.50C. Buzãu. Puccinellia limosa. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 . Artemisia santonicum. P. În microdepresiuni. Lepidium ruderale. Atriplex hastata. Popescu. Plantago maritima. Suaeda maritima. Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). Literaturã selectivã: Pop I. Artemisia santonicum.1. Crypsis aculeata. 1984. Atriplex littoralis. P = 500–550 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua. P. Crypsis aculeatus. Lepidium cartilagineum.5–9. Moldova (sãrãturile de pe Jijia).

Roci: loess în Muntenia. Artemisia santonicum. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Bassia sedoides. Alte specii importante: Suaeda maritima. Spergularia maritima. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Todor 1947–1948. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed. Puccinellia limosa.5–9.5–9. Aeluropus littoralis.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn.HAB: 15. solodii. Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Redactat: A. Bãrãgan. Valoare conservativã: mare. Soluri: soloneþuri. Specii caracteristice: Petrosimonia triandra. Camphorosma annua. Artemisia asutriaca. înalt de circa 35 cm. depozite salifere în Transilvania. Clima: T = 10. 39 . cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi.2. Myosurus minimus.HAB: 15. Cerinþele ecologice. Limonium gmelini. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. P = 500–650 mm. 1980. Puccinellia distans. Literaturã selectivã: Popescu et al. Atriplex littoralis.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Atriplex tatarica. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. Artemisia santonicum.50C. Scorzonera cana. Etajul inferior este mai slab reprezentat.50C. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939). Specia dominantã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra. toate halofile. Salicornia europaea.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6.1. Lepidium ruderale. împreunã cu: Artemisia santonicum. Atriplex littoralis. Halimione verrucifera. Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. H. Lepidium ruderale. Juncus gerardi. Oltenia. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. realizeazã etajul superior. Salsola soda. Puccinellia distans. ªerbãnescu 1965. Poa bulbosa. cernoziomuri sãrãturate.2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927. Popescu. Sanda. Suprafeþe: Circa 12–15 ha. Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii. Rãspândire: Câmpia Jijiei. P = 550–650 mm. Clima: T = 10. patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri. Nedelcu 1997. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate. Bãile Sãrate – Turda. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. pedunculata. Popescu. Limonium gmelini. Atriplex littoralis. Petrosimonia triandra. Spergularia maritima. fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera. Bassia sedoides. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã.

Spergularia maritima. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. Heleochloa schoenoides. Artemisia santonicum ssp. Carex extensa. Juncus gerardi.HAB: 15. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. Cynodon dactylon. Artemisia santonicum. Chenopodium glaucum. Atriplex hastata. Popescu. Clima: T = 11– 10. Agropyrum elongatum. Trifolium fragiferum. Popescu. Stancu 2001. Sanda. Aster tripolium. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Petrosimonia triandra. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Atriplex littoralis. Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa. Dianthus guttatus. Soluri: solonceacuri. Bassia hirsuta. Taraxacum bessarabicum. loess. Sanda 1977. Camphorosma annua. Literaturã selectivã: Popescu. Moldova. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . Þopa 1939. Spergularia marina.50C. Heleochloa schoenoides. Specii caracteristice: Limonium gmelini. Festuca pseudovina. Dianthus guttatus. Cynodon dactylon. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. Roci: depozite salifere. Oroian 1997.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Aeluropus littoralis. Taraxacum bessarabicum. Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. Atriplex littoralis. Halimione pedunculata. determinã ca cele douã specii. S. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Sanda. Bupleurum tenuissimum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. Popescu. salina. pannonicus. Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm.1. Delta Dunãrii. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. Suaeda maritima. Artemisia santonicum ssp. Juncus gerardi. Plantago maritima. Redactat: A. Valoare conservativã: mare. Spergularia maritima. Juncus gerardi. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni). Salsola soda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. Alte specii importante: Aster tripolium. Dobrogea. patens. Aeluropus littoralis. P = 500–550 mm. Agropyron elongatum. Trifolium fragiferum. Artemisia santonicum. S. Limonium bellidifolium.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. Suaeda maritima. nisipuri marine sãrãturate. Juncus gerardi. Aeluropus littoralis. Centaurium spicatum. patens. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus.2. Atriplex tatarica. salina. Spergularia maritima.

Lepidium ruderale. Suprafeþe: 2–3(5) ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. Lepidium latifolium. Structura: vegetaþia este alcãtuitã. salina. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania. Carex distans.50C. Clima: T = 10–9.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). Artemisia santonicum. Popescu.2.HAB: 15. Camphorosma annua. uscate în timpul verii. Valoare conservativã: foarte mare. Sanda. 1980. hystrix. Aster tripolium. P = 450–500 mm.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. Popescu. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã. Nedelcu 1997. împreunã cu plantele mai sus menþionate. Taraxacum bessarabicum. Specii caracteristice: Nitraria schoberi. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. judeþul Buzãu). Artemisia santonicum. 1979– 1980.1.HAB: 15. Atriplex tatarica. Redactat: A. Scorzonera cana. Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. Bupleurum tenuissimum. S. Sanda. Doltu 1980. în jurul vulcanilor noroioºi. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Trifolium angulatum. Popescu. Roci: marne salifere. Festuca pseudovina. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere. pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele. Stancu 2001. Limonium gmelini. Sanda. în principal. Festuca pseudovina. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. Lepidium ruderale. realizând. salina. este rãspânditã în judeþul Buzãu.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. Bupleurum tenuissimum. Popescu. Spergularia maritima. dar este bine reprezentat în zonã. Pop 2002. Halimione verrucifera. 1959. în codominanþã cu Artemisia santonicum. 41 . Alte specii importante: Halimione verrucifera. Redactat: A. Spãtaru. Achillea setacea f. Puccinellia limosa. fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. Lepidium latifolium. Dianthus guttatus. Limonium gmelini. Puccinellia limosa. Carex distans. Relief: pante mediu înclinate. Muntenia (pãdurile Frasinu. în zona vulcanilor noroioºi. Soluri: salifere. Hordeum marinum ssp.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6.225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979. Taraxacum bessarabicum. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. de Artemisia (maritima) santonicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi.

Alte specii importante: Carex melanostachya. Sanda. Spergularia rubra. Agrostis stolonifera. Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Alisma lanceolatum. Dobrogea.5–90C. în puþine exemplare.2. cu acumulãri de sãruri în profunzime. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie. bine reprezentat. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Ranunculus sardous. Aster tripolium. Ranunculus sardous. Roci: depozite salifere. 1957) Pass. Rorippa sylvestris. Eleocharis palustris. Trifolium arvense. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m.HAB: 15. Alopecurus pratensis. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Valoare conservativã: mare. Gratiola officinalis. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. loessuri. Polygonum aviculare. Lysimachia nummularia. care poate depãºi 50 cm înãlþime. Specii caracteristice: 42 . Taraxacum bessarabicum. Soluri: faeoziomuri. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Taraxacum bessarabicum. Juncus gerardi. Pop 1968. Lepidium latifolium. 1984. Etajul inferior. Al doilea etaj este format din plante scunde. 2002. Mentha pulegium. Atriplex hastata. Anthemis austriaca. realizeazã etajul superior. în general repente. Aster tripolium. cuprinde speciile: Carex praecox. lacoviºti. Ranunculetum sardoi (Oberd. Popescu. Zingeria pisidica. Moldova. Ranunculus sardous. Redactat: A. Popescu et al. Lysimachia nummularia. Gratiola officinalis. Ranunculus lateriflorus. Clima: T = 10. P = 500–600 mm. gleizate. Gypsophila muralis. Roci: depozite aluviale. 1964.50C. nisipuri. Trifolium fragiferum. Consolida regalis. et Balas 1958. cum sunt: Spergularia maritima.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. Agrostis stolonifera. lãcoviºti salinizate. lateriflorus. Stancu 2001. Clima: T = 10. Puccinellia distans. Alopecurus geniculatus. Trifolium fragiferum. în luncile râurilor.-Bl. Literaturã selectivã: Buia et al. Alãturi de aceasta. Valoare conservativã: redusã. Zingeria pisidica. care atinge 30–35 cm înãlþime. Plantago tenuiflora. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. Rãspândire: Câmpia Munteniei.1. P = 400–700(800) mm. Juncus gerardii.5–9. Rorippa kerneri. 1960. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne. Puccinellia limosa. Soluri: salifere. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. soloneþuri. R. Beckmannia eruciformis. Plantago major. Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã.

Atriplex tatarica.2. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii. Juncus gerardi. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m.HAB: 15. 43 . Rorippa austriaca. Artemisia santonicum. Trifolium arvense.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg. R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lotus tenuis. împreunã cu: Spergularia maritima. Rãspândire: Transilvania. Juncus gerardi. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha. Aeluropus littoralis. Barabaº 1998. Piscu). Rumex stenophyllus. luvisoluri (crovurile din Muntenia). 1943. Artemisia santonicum. Alte specii importante: Spergularia maritima. Vicia villosa. Juncus bufonius. Puccinellia limosa.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6.5–9. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides. Taraxacum bessarabicum. Valoare conservativã: moderatã. Dobrogea (Eforie). Chenopodium glaucum. 1960. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. Roci: aluviuni. Trifolium fragiferum. Redactat: A. Redactat: A. 2002. Bupleurum tenuissimum.1. crovuri. Relief: microdepresiuni.50C. Muntenia. salina. Sanda. Moldova. Chamomilla recutita. Rumex maritimus. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon. Trifolium fragiferum. Limonium gmelini. Literaturã selectivã: Popescu et al. microdepresiuni. Popescu. H. Ranunculus sardous. Taraxacum bessarabicum. Lepidium ruderale. Tâmbureºti.. Aeluropus littoralis. Cerastium dubium. Clima: T = 10. Aster sedifolius. 1984. Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului). soloneþuri. S. lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. P = 500–550 mm. Popescu. Lotus tenuis. Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides. Atriplex littoralis.HAB: 15. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. Agrostis stolonifera. Þopa 1939. Soluri: lãcoviºti. Heleochloa alopecuroides. Artemisisa santonicum. Rumex crispus. nisipuri. alopecuroides. 1984. Banat. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939. Popescu. Alte specii importante: Gypsophila muralis. Bupleurum tenuissimum. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi. Lepidium ruderale. Rãspândire: Oltenia (Sadova. Literaturã selectivã: Pop 1968. Popescu et al. pe terenuri slab sãrãturate. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. Aster tripolium.

Redactat: A. Beckmannia eruciformis. Juncus gerardi. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. Spergularia maritima. Alte specii importante: Hordeum marinum. Limonium gmelini. ªerbãnescu 1959. Roci: terenuri salifere. Bupleurum tenuissimum. P = 450–550 mm. Limonium gmelini.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I. loess în restul þãrii. Atriplex littoralis. bãltite în sezonul ploios. Sanda.50C. Zingeria pisidica. suprafeþele s-au diminuat foarte mult. pedunculata. Soluri: soloneþuri. realizând o acoperire de 50–60%. Juncus gerardi. Literaturã selectivã: Popescu. În prezent sunt estimate la circa 10 ha. Scorzonera laciniata. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). Gypsophila muralis. Rãspândire: Muntenia. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. fragiferum. Puccinellia distans. Relief: plan cu mici concavitãþi. de 500 pânã la 700–1000 m2. H. Puccinelia distans. Myosurus minimus. Soluri: soloneþuri. T. Doltu 1980. Cerastium dubium. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni.5. Beckmannia eruciformis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. Zingeria pisidica. Hordeum marinum. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Salicornia prostrata. cernoziomuri sãrãturate. P = 450–500 mm. Dobrogea. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. Artemisia santonicum. dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. Halimione verrucifera.2. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Plantago tenuiflora. solodii. Sanda et al. Artemisia santonicum. Valoare conservativã: mare. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. Stratul inferior este mai bogat în specii. Roci: nisipuri. înalt de 25–35 cm. majoritatea halofile. 1978.1. Clima: T = 11–100C. Taraxacum bessarabicum. Alopecurus pratensis. Suaeda maritima. Agropyron elongatum. Plantago tenuiflora. Staþiuni: Altitudine: 10–100 m. Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse.HAB: 15.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6. Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol. Popescu. în Oltenia. ªerbãnescu 1965. gleizate. Juncus gerardi. Halimione verrucifera. Rorippa kerneri. Clima: T = 11–10. Trifolium fragiferum. Valoare conservativã: moderatã-mare. 44 . Heleochloa alopecuroides. Myosurus minimus. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. Agropyron repens. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. retusum. nisipuri marine. Alãturi de specia dominantã. Vegetaþia este etajatã. Trifolium angulatum. speciile înalte depãºesc 80–100 cm. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. 1965. Cynodon dactylon. Etajul superior. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor. Artemisia santonicum. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. T. Camphorosma annua.

în Moldova. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. Puccinellia limosa. Halimione (Obione) pedunculata. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. Soluri: solonceacuri. Sanda. Salsola soda. Salicornia prostrata. este realizat de speciile: Spergularia salina. Artemisia santonicum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum. Puccinellia distans. pannonicus. Aeluropus littoralis. Literaturã selectivã: Pop 2002.1. Stancu 2001. P = 400–450 mm. Halimione verrucifera. Taraxacum bessarabicum. Redactat: A. nisipuri sau loessuri. Halimione pedunculata. Limonium gmelini. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. Clima: conti- 45 . Bassia hirsuta. Bupleurum tenuissimum. Alte specii importante: Petrosimonia triandra. Juncus gerardi. Acorellus pannonicus. Limonium gmelini. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984. de cele mai multe ori întins pe sol. Pauccinellia limosa. Popescu. 1980. Aeluropus littoralis. S. prostrata.HAB: 15. Valoare conservativã: mare. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. T = 11. Plantago schwarzenbergiana. Plantago tenuiflora. 1981. Popescu et al.11 Glasswort Salicornia. Aster tripolium ssp. Staþiuni: Altitudine: mici. Popescu et al. Spergularia maritima. Trifolium fragiferum. Artemisia austraica. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha. Roci: terenuri salifere. Specii caracteristice: Salicornia patula. Etajul inferior. Cryspis aculeatus. primãvara. Poa bulbosa. puternic sãrãturate. unde apa stagneazã în timpul primãverii. Plantago maritima. Chenopodium glaucum.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6. Suaeda maritima. Þopa 1939. Redactat: A. cu microdepresiuni. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). Popescu. Suaeda swards PAL.5–100C. Taraxacum bessarabicum. nentalã. ªerbãnescu 1965. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. Relief: teren plan. Lotus tenuis. ªerbãnescu 1965. de 3–4 m pânã la 200–250 m. Atriplex littoralis. pannonicus. Popescu.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. Bassia hirsuta.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. Literaturã selectivã: Pop 2002. Suaeda maritima. maritima. S.2. Achillea collina. Aster tripolium ssp. Alte specii importante: Camphorosma annua. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata.

P = 450–500 mm. Agropyron elongatum. Soluri: cernoziomuri sãrãturate. Valoare conservativã: mare.2. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Puccinellia limosa. depozite aluviale. S. cu acoperirea de 60–70%. Spergularia maritima. Camphorosma annua. Achillea setacea. în lunci. R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. este alcãtuit din: Halimione verrucifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera. Specii caracteristice: Halimione verrucifera. Limonium gmelini.5–9. în Lunca Jijiei depozite aluviale. Limonium gmelini. Stratul superior. P = 500–550 mm.50C. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. Literaturã selectivã: Pop 2002.5–9. Alte specii importante: Camphorma annua. Roci: loess. salina. Puccinellia limosa. unde apa bãlteºte în timpul primãverii. soluri aluviale sãrãturate. Sanda. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha. Þopa 1939. Soluri: soloneþuri. monspeliaca. Roci: loess. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Camphorosma annua. iar în Moldova maximum 4–5 ha. Scorzonera canna. Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei). Popescu. Popescu et al. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale. de 30–35 cm.1. Clima: T = 10. Juncus gerardi. Nedelcu 1997. Artemisia santonicum. Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea.HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Erysimum repandum. Clima: T = 10.50C. salina. Suaeda maritima. solonceacuri sulfato-sodice. cu mici adâncituri. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. lãcoviºti soloneþizate. Aster tripolium. Artemisia santonicum. Juncus gerardii. Salicornia prostrata.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957. Redactat: A.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939.HAB: 15. Kochia prostrata. Aster tripolium. 1980. Din aceastã 46 . Popescu. Juncus gerardi. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. Relief: terenuri plane. Achillea setacea f. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. solonceacuri. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare. C. Dianthus guttatus. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. Petrosimonia triandra. Petrosimonia triandra.

Lotus tenuis. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Centaurium pulchellum. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. lãcoviºti.1. Dobrogea. P = 400–500 mm. Halimione pedunculata. Trifolium fragiferum. Cynodon dactylon. soloneþuri. Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului. Cynodon dactylon. Suaeda maritima. Popescu et al. Literaturã selectivã: Pop 2002. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. S. Carex distans. C. Rumex maritimus. Limonium gmelini. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. lunca Jijiei. Clima: temperatã. Centaurium pulchellum. Alte specii importante: Limonium gmelini. Camphorosma annua. Heleochloa schoenoides. Plantago maritima. Puccinellia distans. Lepidium crassifolium. Moldova. lunca Jijiei). Redactat: A. Triglochin palustris. Scorzonera parviflora. Etajul inferior. inclusiv pe litoral. Artemisia santonicum. Redactat: A. S. P. 47 . inapte pentru agriculturã. loessuri (Moldova). Valoare conservativã: mare. convoluta. Þopa 1939. Pholiurus pannonicus. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni).5–100C. Juncus gerardi. Taraxacum bessarabicum. maritima. Sanda. Dianthus guttatus. Halimione pedunculata. Plantago maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Stancu 2001. Roci: depozite lutoase. Atriplex littoralis. Sanda. Lepidium crassifolium. lunca Iencii. Pop 2002. Literaturã selectivã: Popescu et al. 1984. Valoare conservativã: mare. Barabaº 1998. Cryspis aculeatus. Lactuca tatarica. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã. Spergularia maritima. Halimione pedunculata. aluviuni (în Deltã). Crypsis aculeata. Plantago maritima. Centaurium pulchellum. Hordeum hystrix.2. Hordeum histrix.A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate. Popescu. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. T = 11. Alte specii importante: Agropyron elongatum. Agrostis pontica. Plantago tenuiflora. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Lotus tenuis.HAB: 15.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. Juncus bufonius. ªerbãnescu 1965. Popescu. Chenopodium glaucum. 1980. Daucus guttatus. Juncus gerardi. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Silene conica. Plantago maritima. salina. Popescu. Popescu. Brãila. Þopa 1934. Moldova. bine reprezentat. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice. Aeluropus littoralis. ªerbãnescu 1970. spicatum. ªerbãnescu 1965. este alcãtuit din Spergularia salina.

deoarece. Alte specii importante: Halimione verrucifera. meyeri. Plantago schwerzenbergiana. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis. Salicornia prostrata etc. În Transilvania soluri gleice. cu exces de umiditate. P = 450–500 mm. Chartolepis glatifolia. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima. Juncus gerardi.1.2. Puccinellia limosa. Todor 1947–1948. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Bolboschoenus maritimus.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. Sanda. Aster tripolium. Carex distans. prin drenaje ºi spãlãri. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici. Samolus valerandi. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. Dobrogea. Taraxacum bessarabicum. Crypsis aculeata. unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum.50C. Nedelcu 1997. convoluta. Serratula bulgarica. Speciile caracteristice: Plantago maritima. 1984. moderat sãrãturate.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. S. sunt redate agriculturii. Puccinellia limosa. salina. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus. Delta Dunãrii. Muntenia (Câmpia Bãrãganului). Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Redactat: A. Scorzonera parviflora. Popescu. Chenopodium glaucum. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Plantago maritima. Aster tripolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima. Lepidium cartilagineum. Scorzonera laciniata. Valoare conservativã: mare. Camphorosma annua. Moldova. Artemisia santonicum. Halimione pedunculata. Popescu. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. L. ªerbãnescu 1965. Clima: T = 11–9.HAB: 15. Limonium gmelini. P. Literaturã selectivã: Popescu et al. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Specii rare: Leuzea altaica. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni.

Clima: T = 10. Popescu. Plantago schwarzenbergiana.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. Plantago schwarzenbergiana.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. lãcoviºti sãrãturate. Festuca pseudovina.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. P = 450–500 mm. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti.2. Lepidium latifolium. Agropyron elongatum. Puccinellia limosa. Peucedanum latifolium. Taraxacum bessarabicum. Rorippa sylvestris. ªerbãnescu 1965. Scorzonera cana. Rãspândire: Muntenia. Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). Lotus tenuis.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997. mucronata sunt plante rare. Festuca pratensis. 1997. Lepidium latifolium. Scorzonera cana. Carex distans. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia. Hordeum histrix. pannonicum. depozite aluviale. Roci: loess. pânã în prezent numai din aceste locuri. Alte specii importante: Aster tripolium. Juncus gerardi. Peucedanum latifolium. Redactat: A. Specii caracteristice: Leuzea altaica.HAB: 15. Specii endemice: Scorzonera austriaca var. Cynodon dactylon.n) I. Scorzonera austriaca var. Festuca pseudovina. Frasinu. Agropyron elongatum.1. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Spãtaru. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica. Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior. Oenanthe silaifolia. 1978. Scorzonera austriaca var.HAB: 15. Lotus corniculatus. Soluri: soloneþuri. Literaturã selectivã: Monah 2001. Popescu et al. Etajul inferior. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului). Aster tripolium ssp. Sanda. mucronata. în bazinul inferior al Jijiei. 49 . Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica. Carex distans. mucronata. Moldova. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Taraxacum bessarabicum. Valoare conservativã: mare. mucronata. Trifolium fragiferum. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. acestea fiind: Leuzea altaica. Alopecurus pratensis. Hordeum histrix. cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara.5–100C. Puccinellia limosa. mucronata. slab dezvoltat. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%. Poa pratensis. fiind semnalate. Juncus gerardi. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu. Scorzonera austriaca var. 2–3 ha în judeþul Galaþi.

Puccinellia distans. Rorippa sylvestris.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. Literaturã: Popescu. Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. J. P = 500 mm. Specii caracteristice: Juncus gerardi.A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6. Muntenia (Bãrãgan). Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. nisipoase. Puccinellia distans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila. Clima: T = 10. Popescu. nisipuri sãrãturate. maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Taraxacum bessarabicum. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15. Agrostis stolonifera. lãcoviºti sãrãturate. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. Popescu. Prodan 1939. compressus. Bassia sedoides. C. se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis. Sanda. divisa. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha. cu acoperire de pânã la 90%. nisipuri. Lotus tenuis. Dobrogea (zona litoralã). Camphorosma annua. Crypsis aculeata. Scorzonera cana. Dactylis glomerata. Festuca pratensis. Delta Dunãrii. este cea care realizeazã etajul superior. alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi. Trifolium retusum. Agrostis stolonifera. În stratul inferior. Cerastium dubium. Achillea setacea. Roci: aluviuni. Bromus commutatus. înalt de aproximativ 40–45 cm. Etajul inferior este bine reprezentat. S. Valoare conservativã: mare. Suaeda maritima. Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. Trifolium fragiferum. Crypsis aculeata. ªerbãnescu 1965. Hordeum marinum. 50 . Moldova. Trifolium fragiferum. Carex extensa. Rãspândire: Banat. Taraxacum bessarabicum. Plantago cornuti. pe terenurile slab sãrãturate. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Roci: depozite argilo-lutoase. Camphorosma annua. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova). Valoare conservativã: mare. Soluri: solonceacuri. Structura: Iris halofila.1. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime. Artemisia santonicum.HAB: 15. Artemisia santonicum. Clima: T = 11–9. Daucus carota. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora. Taraxacum bessarabicum. Alte specii importante: Carex distans. Limonium gmelini. Soluri: soloneþuri. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. Redactat: A. Relief: teren plat. Plantago media.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923. Bassia sedoides. În cadrul fitocenozelor. Limonium gmelini. Scorzonera cana. Aster tripolium.50C.5–100C. înalt de 35 cm. Taraxacum bessarabicum. Festuca pratensis. Carex distans. care alcãtuiesc etajul superior. Sanda et Doltu 1980. Dactylis glomerata. Stancu 2001. P = 450–600 mm. Lamium amplexicaule. Spergularia salina.2. Specii caracteristice: Iris halofila. uneori pe loessuri.

Valoare conservativã: mare. Suaeda maritima. Specii caracteristice: Triglochin palustris. P. pannonicum. Clima: T = 10. Trifolium fragiferum. Puccinellia distans. are în componenþã speciile: Spergularia maritima. Structura: Cele douã specii dominante. Lunca Iencii. Teucrium scordium.HAB: 15. Puccinellia limosa. Relief: teren plat. Acorellus pannonicus. Suaeda maritima. Oltenia (Murta. Alte specii importante: Plantago cornuti. Taraxacum bessarabicum. Agrostis stolonifera. pannonicum. Camphorosma annua.HAB: 15. ªerbãnescu 1965. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede. 1976. înalt de 35–40 cm. Lutu Alb. T. Trifolium fragiferum. cu mici excavaþii.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Dobreºti. pannonicum. Camphorosma annua. Artemisia santonicum. Buzãu. Rãspândire: Transilvania. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Etajul inferior. jud. Spergularia maritima. nisipuri (în Oltenia). Suaeda maritima. Brãila). Trifolium fragiferum. Scorzonera parviflora. Popescu. Muntenia (Caragele.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. Aster tripolium ssp. Juncus geradii.50C. Sanda. Lotus tenuis. bine reprezentat. Redactat: A. pannonicum. Literaturã selectivã: Pop 2002. Artemisia santonicum. Popescu. Sârbu et al. Crypsis aculeata. Aster tripolium ssp. P = 450–500 mm. Aster tripolium ssp. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. Juncus gerardi. Scorzonera parviflora.1.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. Scorzonera parviflora. Bupleurum tenuissimum. 2000. Salicornia europaea. Taraxacum bessarabicum. Triglochin palustris. 51 .141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. Agropyron elongatum. ªerbãnescu 1970. jud. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum. Soluri: lãcoviºti sãrãturate. Juncus bufonius. Þopa 1934. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. Roci: loess. Glavacioc). T. maritima. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima. Redactat: A. Popescu. palustris. Trifolium fragiferum. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. Plantago maritima. limosa. Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. Acorellus pannonicus. Þopa 1939. Festuca pseudovina.2. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata.

Structura: Planta dominantã. Delta Dunãrii.50C. Trifolium ornithopodioides. Suaeda maritima. retusum. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. estul Câmpiei Române. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. Clima: T = 10. Puccinellia distans.2. În micile excavaþii. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat.50C. Atriplex tatarica. Cynodon dactylon. Atriplex hastata. Rumex maritimus. limosa. Plantago tenuiflora. Cyperus fuscus. Atriplex littoralis. Dobrogea. cu exces de umiditate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum. Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. Lactuca tatarica. Alopecurus pratensis. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Bassia sedoides. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. Moldova. specie rarã în flora þãrii. Juncus bufonius. aluviuni. Carex pseudocyperus. 52 . Salicornia europaea (prostrata). P = 450–600 mm. ªerbãnescu 1965. T. Limonium gmelini. Alte specii importante: Spergularia maritima. cernoziomuri sãrãturate. Rumex maritimus. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Trifolium fragiferum. Cerastium dubium.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. Trifolium fragiferum. Juncus gerardi. Bolboschoenus maritimus. Lotus tenuis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus. Festuca pseudovina. Crypsis aculeata. lãcoviºti sãrãturate. Puccinellia limosa. Scirpus triqueter. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. Myosurus minimus. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus. Pholiurus pannonicus. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). Valoare conservativã: moderatã. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. Scorzonera cana. Redactat: A. umede primãvara ºi uscate vara. Polygonum amphibium. Soluri: solonceacuri. Þopa 1939. Clima: T = 10. nisipuri maritime în curs de fixare. Rãspândire: Muntenia.5–9. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. în deltã: nisipuri maritime. Popescu. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate. Polygonum maritimum. O caracteristicã. Spergularia maritima. Aster tripolium. Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. ªerbãnescu 1965. Chenopodium glaucum. P = 450–600 mm. Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. Carex distans. Puccinellia distans. Salicornia europaea.5–9. Sueda maritima.HAB: 15.1. Moldova de Nord. Bassia sedoides. Poa bulbosa. Roci: terenuri salifere. Valoare conservativã: moderatã. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse. P. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat.

Alopecurus pratensis. Toate aceste plante formeazã etajul inferior. Valoare conservativã: moderatã. 200 m în Criºana. P = 350–650 mm.50C. Popescu. în mai micã mãsurã. Plantago tenuiflora. Limonium gmelini. dar uscate în sezonul secetos. Etajul superior este format din puþine specii. Banat ºi. Trifolium parviflorum. Limonium gmelini. Þopa 1939. Sanda. Taraxacum bessarabicum. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Rãspândire: Transilvania. Trifolium retusum.2. 53 . dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Dobrogea ºi Moldova. Scorzonera cana. Lolium perenne. Gypsophila muralis. Specii caracteristice: Hordeum hystrix. Clima: T = 11. Criºana.1. în Oltenia. Literaturã selectivã: Pop 1968. Carex stenophylla. Popescu 1990.5–8. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus. Puccinellia limosa. Popescu 1973. Taraxacum bessarabicum. 1980. Redactat: A. Scleranthus annuus. Lepidium ruderale. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm. 2002. Popescu et al. Cynodon dactylon. lãcoviºti. Bromus hordeaceus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. Scorzonera cana. 1991.5–9. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Lotus tenuis. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie. Popescu. Sanda. Achillea collina. Pãun et Popescu 1974. cu reacþie bazicã.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. Scorzonera cana. Camomilla recutita. Literaturã selectivã: Pop 2002. EUNIS: E6. cu pH cuprins între 6. Cerastium dubium. Scleranthus annuus. Alopecurus pratensis. Kochia prostrata. Redactat: A. Aster tripolium. Lepidium ruderale. Plantago tenuiflora. Puccinellia limosa. care realizeazã o acoperire relativ mare. Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate. Muntenia. Artemisia santonicum. umede în timpul primãverii. Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. Plantago tenuiflora. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Atriplex tatarica. Lotus angustissimus. Cerastium dubium. Specii caracteristice: Hordeum marinum. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat.2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. Artemisia santonicum. Roci: depozite salifere. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina. 1984. Popescu et al.HAB: 15.

Banat. T. Achillea setacea.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Artemisia santonicum. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Hordeum hystrix.HAB: 15. striatum.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6. Clima: T = 10–9. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Banat. Aster tripolium. Trifolium angulatum. Taraxacum bessarabicum. Roci: roci salifere. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Rãspândire: Criºana. Myosurus minumus. Achillea setacea. Rorippa kerneri. Muntenia. Valoare conservativã: moderatã. Popescu. Plantago schwerzenbergiana. Peucedanum officinale. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. P = 600–700 mm. Alte specii importante: Ranunculus pedatus. Redactat: A: Popescu. Moldova. Juncus gerardi. soloneþuri slab sãrãturate.50C. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Þopa 1939. Muntenia. Rãspândire: Transilvania.HAB: 15. Limonium gmelini.1. Lotus angustissimus. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Soluri: lãcoviºti. loess în Moldova ºi Muntenia. Ranunculus pedatus. Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. 54 . umede primãvara. Camphorosma annua. Artemisia santonicum ssp. Carex stenophylla.A. Limonium gmelini. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. Suprafeþe: Pe islazurile. cum sunt: Festuca pseudovina. patens. Borhidi 1996. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina. Nedelcu 1997. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile. Artemisia santonicum ssp. Sanda. Todor 1948. Literaturã selectivã: Pop 2002. în rest mai reduse. Hordeum hystrix. Bupleurum tenuissimum. aride vara. Peucedanum officinale. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Moldova. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud. patens. Bupleurum tenuissimum. Criºana. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m. Trifolium fragiferum. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945. Trifolium fragiferum.2. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Lotus tenuis. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum. Trifolium striatum. Lotus angustissimus.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr.

Festuca pseudovina. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. P. Scorzonera cana. Puccinellia limosa. soluri gleice. Potentilla argentea. Popescu et Stancu 2001. Lotus angustissimus. Scorzonera cana. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate. Valoare conservativã: mare. unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. Peucedanum officinale. Valoare conservativã: mare. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9. Achillea collina. Bupleurum tenuissimum. gleizate. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana. T. Specii rare: Nitraria schoberi. 55 . de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. Camphorosma monspeliaca. Literaturã selectivã: Mititelu et al.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6.0–9. Festuca pseudovina. Arenaria serpyllifolia. C. 1982. Rãspândire: Transilvania. P = 400–500 mm. Scorzonera cana. Redactat: A. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Lotus corniculatus. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%). cornuti.50C. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Sanda. Pop 2002. Bupleurum tenuissimum. micranthum. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. Artemisia santonicum. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. Peucedanum officinale.HAB: 15. Petrosimonia triandra. Hordeum marinum. Artemisia santonicum. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina. Poa pratensis.2. Pop 1968. ªerbãnescu 1965. Kochia prostrata. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Achillea collina. Popescu. Criºana. în împrejurimile vulcanilor noroioºi.00C. Pâclele. Roci: depozite solifere. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. Alopecurus pratensis. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. annua. Soluri: solonceacuri. Lotus tenuis. Achillea setacea. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. judeþul Buzãu. Erodium cicutarium.1. iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea. plantã foarte rarã în flora României. Aster sedifolius. Clima: T = 10. Aster linosyris. Trifolium angulatum. P = 600–700 mm. Trifolium strictum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi. Pop 1968. Plantago schwarzenbergiana. dominã Artemisia pontica. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. Structura: Etajul superior. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite. Banat. Roci: depozite salifere. Carex stenophylla. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I. Soluri: soloneþuri deficitare hidric.

în curs de fixare. Delta Dunãrii. slab sãrãturate. Juncus gerardi. Redactat: A. nisipoase (în Delta Dunãrii). Valoare conservativã: mare. Nedelcu 1997. Puccinellia distans.2. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cynodon dactylon. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Popescu. la Sulina în fitocenoze mai apar. S. Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. Atriplex hastata. Substrat: nisipuri marine. Aster tripolium. Cynodon dactylon. Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. Plantago maritima. Sanda. 1970. Literaturã selectivã: Morariu 1957. puþin rãspânditã în România. numai pe litoralul Mãrii Negre. Bolboschoenus maritimus. pe nisipuri maritime. În Delta Dunãrii. Clima: T =11–10.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. 1997. P. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã. Chenopodium glaucum. Popescu et al. coronopus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum. Trifolium fragiferum. 1980.50C. în puþine exemplare: Plantago maritima. mediteraneanã. P = 400 mm. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã. Acorellus pannonicus. Juncus gerardi. Suprafeþe: 5–6 ha. 2002. aluviuni 56 . tabernaemontani.1. Popescu. Soluri: nisipuri umede. Pop 1968. Schoenoplectus triqueter. Sonchus arvensis. Popescu. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. Spergularia media.

Gypsophila trichotoma. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2. R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp. Clima: T = 11– 10. Atriplex hastata. Valoare conservativã: mare. Pe falezele mai înalte (Agigea. Atriplex hastata. Popescu et Stancu 2001. Euphorbia sequierana. de la Sulina pânã la Vama Veche. Suprafeþe: În zonele amenajate. Crambe maritima. Salicornia prostrata. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16. bessarabicum. euxina.1. Elymus sabulosus.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957. Agropyretum juncei (Br. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977. bessarabicum. Popescu. Cakile maritima.50C. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. Secale sylvestre. Dunes CORINE: 16. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. Salsola kali ssp. iar în Delta Dunãrii (Sf. marine. Eryngium maritimum. et De L. Polygonum maritimum. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1.-Bl. Aeluropus littoralis.2.1. Convolvulus lineatus.HAB: 16. ruthenica.4. 57 . Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia. Sanda. în lungul litoralului. euxina. Roci: depozite nisipoase. precum ºi Bromus tectorum.12 Sand beach annual communities PAL. Relief: teren plat.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999. Bromus tectorum.2. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. Gheorghe. Suaeda maritima. Bassia hirsuta. inclusiv Grindul Chituc.211 Embryonic dunes PAL. Soluri: nisipuri nefixate. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre. Argusia sibirica. Redactat: A. Alte specii importante: Eryngium maritimum. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp.HAB: 16. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Sf. Gheorghe). Crambe maritima. 1936) Tx. Polygonum maritimum. Agropyron junceum ssp. suprafeþele sunt de 300–500 m2. Specii endemice: Agropyron junceum ssp. Salsola soda. P = 400–500 mm. Centaurea arenaria. Secale sylvestre.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha. 1952.3 Humid – dune slacks CORINE: 16. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare. se instaleazã Convolvului persicus.

Agropyrum junceum. Relief: dune maritime. Redactat: A. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m.50C. Elymus sabulosus. deficitare în apã. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). Secale sylvestre. Nedelcu 1997.2. Agropyron junceum. Sanda. Delta Dunãrii (Grindul Letea).4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Doltu. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Apera maritima. Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum. Bromus tectorum.1. litoralul Mãrii Negre. Staþiuni: Dune maritime semifixate. Secale sylvestre. Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. Gypsophila trichotoma. Astragalus varius. Corispermum nitidum. nisipuri maritime în deltã. Sanda. Altitudine: 2–5 m. Eryngium maritimum. Bromus tectorum. alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat. Centaurea arenaria. Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria). de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959). Scabiosa argentea. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. Agropyron junceum. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. Stachys patula. Plantago arenaria. precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia. Eryngium maritimum. Etajul inferior. Verbascum banaticum. Artemisia tschernieviana (arenaria). 58 . uneori cu roci calcaroase în profunzime. Seseli tortuosum. perene. Silene borysthenica. Popescu. Thlaspi perfoliatum. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn. Medicago falcata.50C. Euphorbia sequierana. Valoare conservativã: foarte mare. Alãturi de speciile anuale. Substrat: loess (la Agigea). care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. Crambe maritima. foarte uscate.n. Holoschoenus vulgaris. Salsola soda.22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. Siderites montana. P = 350–400 mm. Alte specii importante: Centaurea arenaria. Alyssum hirsutum. Clima: T = 11–10. Secale sylvestre. 1980. Clima: T = 11– 10. Ephedra distachya. Cakile maritima ssp.: As. Popescu. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus. Elymus sabulosus. Salvia verticillata. Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. Popescu. Plantago arenaria. euxina. Soluri: nisipuri slab sãrãturate. Artemisia tschernieviana (arenaria). la Letea 10 ha. Astrodaucus littoralis. sãrãturate. Silene otitis. Euphorbia sequierana. Melica ciliata. P = 400–500 mm. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Roci: depozite nisipoase. Poa bulbosa. Gypsophila trichotoma.HAB: 16. Salvia aethiopis. Morariu 1959. Festuca beckeri. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile. Popescu. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea). Oroian 1997.

Medicago falcata var.HAB: 16. Prodan 1939. Marrubium peregrinum. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica. 59 . Rãspândire: Delta Dunãrii. Clima: T = 110C. Astragalus varius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica.2. Popescu. S. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic. Stachys patula. Melica ciliata. Popescu et al. Ephedra distachya. Dâmbul lui Bãlan). Hasmacul Mare. Ephedra distachya. Silene conica. 1997. Specii caracteristice: Alyssum borzeanu. Specii endemice: Alyssum borzeanum. 1984. Agropyron pectiniforme. Alte specii importante: Scabiosa argentea. filifolia. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. P = 350–400 mm. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Seseli tortuosum. Euphorbia sequierana. Xeranthemum annum.1. Secale sylvestre. Redactat: A. Literaturã selectivã: Morariu 1959. R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Elymus sabulosus. Carex colchica. Relief: dune maritime.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. recta.

Helichrysum arenarium. Specii rare: Ephedra distachya. Alte specii importante: Apera maritima. Astragalus varius. plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Carex colchica. Kochia laniflora. Asperula setulosa. Linum austriacum.HAB: 16. Corispermum nitidum. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Specii caracteristice: Stipa borysthenica. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica. Roci: depozite nisipoase. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. Gypsophila paniculata. Plantago arenaria. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Centaurea arenaria. 1997. Popescu. 1980. Ephedra distachya. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar. Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat). Gypsophila trichotoma. Euphorbia seguierana. Carex colchica. Redactat: A. Dianthus polymorphus. Stachys nitens. maritima. Koeleria glauca. Syrenia canna. Seseli tortuosum. Scabiosa argentea. Fumana procumbens. Sanda 1987.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Bromus tectorum. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. P = 400–550 mm. Koeleria glauca. Diferenþiale locale: Fumana procumbens. Elymus sabulosus.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Medicago falcata. Soluri: nisipuri semifixate. Popescu. 1980. Asperula setulosa. Relief: dune în diferite stadii. Suprafeþe: Circa 20–30 ha. Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Dianthus polymorphus. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor. Tragopogon floccosus. Ephedra distachya. Gypsophila perfoliata. 60 . deficitare în apã. Euphorbia sequierana. Syrenia montana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica. Asperula setulosa. Artemisia campestris. Valoare conservativã: foarte mare. Syrenia montana. Artemisia campestris. Achillea ochroleuca.2. Tragopogon floccosus. Scabiosa argentea. Literaturã selectivã: Popescu et al. Aperetum maritimae Popescu et al. Onobrychis arenaria. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. Fumana procumbens. Apera spica-venti ssp. Corispermum nitidum. Koeleria glauca. Seseli tortuosum. Dianthus polymorphus. Clima: T = 11–100C.

Doltu 1980. Valoare conservativã: foarte mare. Tragopogon floccosus. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare. Altitudine: 5–80 m. Secale sylvestre. Convolvulus persicus. Artemisia campestris. deficitare în umiditate. Redactat: A. Minuartia viscosa. Euphorbia seguierana.1. Convolvulus persicus. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia. Etajul secund este format din speciile: Apera maritima. Astragalus virgatus. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Galaþi). Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare. Bromus tectorum. Euphorbia sequierena. Sulina). 1973. Chrysopogon gryllus. Substrat: nisipuri. Thymelaea passerina.61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. Secale sylvestre. Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. Popescu. Asperula setulosa. Syrenia cana. Alte specii mai importante: Plantago arenaria. Cynodon dactylon. Gypsophila trichotoma. Festuca beckeri. Clima: T = 10. Holoschoenus vulgaris.25 Dune thichets EUNIS: B1. Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . P = 400–550 mm. Achillea ochroleuca. Koeleria glauca. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). 1973. Asperula setulosa. circa 2–3 ha. Sanda. Letea. Soluri: nisipuri nefixate. Calamagrostis arundinacea.HAB: 16. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia. Tragopogon floccosus. Gypsophila paniculata.2. jud. Apera maritima.50C. Holoschoenus vulgaris. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Popescu. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16.25 Dune thichets PAL. G. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum. Moldova (Hanu Conachi. Syrenia cana. paniculata. Bromus tectorum. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia. Festuca beckeri.5(110)–9. deficitare în umiditate. Specii caracteristice: Secale sylvestre. Stachys nitens. Calamagrostis epigeios. Holoschoenus vulgaris. Apera maritima.

1973. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. P = 400 mm. Agrostis pontica. Redactat: A. Plantago maritima. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Juncus maritimus. Popescu et al. Carex distans. Specii rare: Tragopogon floccosus. Gypsophila trichotoma. Minuartia viscosa. Koeleria glauca. Carex distans. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei.2 Dunes CORINE: – PAL.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1. Holoschoenus vulgaris. Festuca arundinacea. Cynodon dactylon. Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre. Orchis laxiflora ssp. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Artemisia santonicum. Samolus valerandii. Sonchus arvensis. de origine marinã. Specii rare: Merendera sobolifera. Merendera sobolifera. Sanda. elegans.1. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica. zahariadi.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R. Lythrum salicaria. 62 . Daucus guttatus ssp. Gypsophila trichotoma. Agropyron junceum. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile. Valoare conservativã: foarte mare. Taraxacum bessarabicum.HAB: 16. 1947 subas. Soluri: nisipuri sãrãturoase. Literaturã selectivã: Popescu. Cynodon dactylon. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Plantago maritima. J. Teucrium scordium. Doltu 1980. Alte specii importante: Artemisia santonicum. Popescu. Tx. Koch 1926. Clima: T = 10. de câte 500–1000 m2. Mentha arvensis.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. Calamagrostis epigeios. plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37. Festuca arundinacea. Popescu et al. Samolus valerandi. Popescu. Teucrium scordium. totalizând 8–10 ha. Agrostis pontica. Merendera sobolifera.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Sanda 1975. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. 1997. Centaurium pulchellum. elegans. 1922) W. Lythrum salicaria. 1980.50C. Cirsium alatum. Orchis laxiflora ssp. littoralis. Substrat: nisipuri maritime. Festuca beckeri. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans.HAB: 16. Cirsium alatum.2. Popescu. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana. între Mamaia ºi Nãvodari. littoralis.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. Centaurium pulchellum. Viola kitaibeliana. Redactat: A. Aster tripolium.

Gheorghe ocupã circa 25–30 ha. Gheorghe. Rãspândire: Delta Dunãrii.1. P = 400–450 mm. Centaurea arenaria. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Valoare conservativã: moderatã. Elymus sabulosus. Alte specii importante: Elymus sabulosus. Minuartia setacea. Valoare conservativã: mare. dintre care menþionãm: Carex colchica.5 m. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni). deficitare în umiditate. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. dar densitatea acestora este redusã. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Gypsophila perfoliata. Holoschoenus vulgaris.50C. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune. Festuca beckeri. acoperirea nedepãºind 75%. periodic spãlate de valurile puternice. realizând o acoperire de 60–70%.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965. Clima: T = 11– 10. Soluri: nisipuri în curs de fixare.HAB: 16. de 45–50 cm. Specii caracteristice: Carex 63 . Polygonum arenarium. Euphorbia seguierana. Corispermum marschallii. Gheorghe). Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru. Festuca beckeri ssp. Secale sylvestre. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. Dunes CORINE: – PAL. Redactat: A. Sonchus arvensis. Agrostis pontica.2.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. Syrenia montana. pe dune maritime în curs de fixare. Etajul superior. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Corispermum marschallii. Relief: dune în curs de fixare. Capul Midia) ca ºi la Sf. Koeleria glauca. Seseli arenarium. este realizat de: Scabiosa argentea. Cynodon dactylon. Artemisia campestris. Popescu.50C. Sf. Roci: nisipuri maritime. Artemisia campestris. 1980. Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987. Stipa borysthenica ssp. Elymus sabulosus. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã. Artemisia tschernieviana. Clima: T = 11– 10. Popescu et al. Consolida regalis. Literaturã: Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. Dianthus polymorphus. Roci: nisipuri maritime. Suprafeþe: 40–50 ha. Helichrysum arenarium.2. Salsola soda. Specii caracteristice: Melilotus alba. arenicola. Secale sylvestre. În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. P = 350–500 mm. Salsola soda. sabulosa. Gypsophila trichotoma. Secale sylvestre. Cakile maritima. Silene conica. Scabiosa argentea. Bromus tectorum. Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari. Argusia sibirica. Sanda 1978. Sulina.

Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Gypsophila trichotoma. orientalis.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. Scabiosa argentea. maritima.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas. Popescu. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica. Sãrãturile. maritima. Redactat: A. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari. Agrostis pontica. Cynodon dactylon. Popescu. Festuca arundinacea ssp. Oroian 1997. Dianthus polymorphus ssp. Holoschoenus vulgaris. Syrenia montana. Valoare conservativã: moderatã. Specii rare: Convolvulus persicus. Literaturã selectivã: Popescu. arenosum Popescu et Sanda 1976). P = 350–450 mm. Doltu 1980. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate. Carex distans. Popescu.HAB: 16. Sanda. Festuca arundinacea ssp. Fumana procumbens. bessarabicus. Potentilla reptans.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. Ephedra distachya. Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. Popescu. Holoschoenus vulgaris.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. peste 1 metru înãlþime. Alte specii importante: Inula salicina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios. Structura: Specia dominantã. Centaurea arenaria. Caraorman.) Dihoru et Negrean 1976. Polygonum arenarium.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn. Sonchus arvensis. Alte specii importante: Euphorbia seguierana. Helichrysum arenarium. Lythrum virgatum. Literaturã selectivã: Krausch 1965. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. Delta Dunãrii pe grindurile Letea.1. Sonchus arvensis. Sanda 1976. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Agrostis pontica. Holoschoenus vulgaris. Popescu. Teucrium scordium.HAB: 16. Minuartia setacea. Redactat: A. este plantã mare. R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda. orientalis. Asperula setulosa. Sanda. Doltu 1980. Seseli arenarium. 64 . Apera spica venti ssp. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana. iar în Delta Dunãrii.2. Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. Rãspândire: Dobrogea. Artemisia campestris. Lythrum virgatum. Sanda. Artemisia tschernieviana. Secale sylvestre. Cynodon dactylon. Syrenia montana. Carex distans. Teucrium scordium. Popescu. Roci: nisipuri maritime. Bromus tectorum.n. Calamagrostis epigeios. Clima: T = 11– 100C. Oroian 1997.

Argusia sibirica. Bromus tectorum. fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. Gypsophila trichotoma. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Relief: Dune maritime în curs de fixare. Sanda. Redactat: A. Bromus tectorum. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. 1998. Popescu. Rumex dentatus ssp. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune. P = 350–400 mm. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre. halacsyi. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976. Plantago arenaria.50C. de origine marinã. Apera maritima. Barabaº 1998. La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. Petasites spurius dominã fitocenozele. 65 . Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Specii caracteristice: Petasites spurius. Popescu et al. Clima: T = 11– 10.1. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Valoare conservativã: moderatã. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune. Soluri: nisipuri sãrãturate. 1987. iar Argusia sibirica lipseºte. Popescu.2. Sfântu Gheorghe. Ciotic. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina. Roci: nispuri maritime. Apera maritima. Alte specii importante: Secale sylvestre.

Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. Ionescu Venera 1976. Popescu. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare. Utricularia vulgaris. Stancu 2001. Phragmites australis.2. Potamogeton pectinatus.2. C. Substrat: depozite aluviale. 22.000 m2 în deltã. Ceratophyllum demersum. Rãspândire: Bazinele acvatice. EMERALD: 22.442 Nitella carpets PAL. Tolypella syncarpa.441 Chara carpets. vulgaris. tomentosa. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. C.141 Chara carpets. N. C. gracilis. Chara brauni. Azolla caroliniana. C1. 1971. Lychnothamnus barbatus. Butomus umbellatus. fragilis. nisipuri. cu acoperire de 40–60%. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. trisulca.50C. luturi. fragilis. Lemna minor. Lychnothamnus barbatus. 1997. La suprafaþa apei se dezvoltã. Azolla caroliniana.1. din lunca Dunãrii. 22. maritima. Nitella gracilis.441 Chara carpets. Nitella gracilis. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . permanente. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa. L. nefixate cum sunt: Lemna minor. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2. Alisma plantago-aquatica. Clima: T = 11–10.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22. Alte specii importante: Tolypella syncarpa. Valoare conservativã: moderatã. trisulca. Spirodela polyrhiza. Ranunculus trichophyllus.442 Nitella carpets EUNIS: C1. C. Chara aspera. specii natante. în puþine exemplare. C. P = 450–550 mm.2. Sanda. Popescu. Literaturã selectivã: Coldea et al. Redactat: A.5–40 m. Charetum braunii Coriolan 1957. canescens. Spirodela polyrhiza. Schoenoplectus palustris. Najas minor.HAB: 22. Salvinia natans. argile. Suprafeþe: 2. fragilis. Myriophyllum spicatum. Relief: bazine acvatice permanente. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii. Staþiuni: Altitudine: 0. Tolypella prolifera. Nitella gracilis. Salvinia natans.000–4. C. L. tomentosa. Tolypelletum proliferae Krause 1969. C. Specii caracteristice: Chara braunii. Tolypella syncarpa.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957.

411 Duckweed (Lemna. T. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. angustifolia.415 Salvinia covers EUNIS: C1. apar izolat: Phragmites australis. Ceratophyllum demersum. Wolffia) covers PAL. Typha angustifolia. mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza. Myriophyllum spicatum. Phragmites australis. Suprafeþe: 2–3. Azolla caroliniana. Aldrovanda vesiculosa. Tx.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965. 67 . Sunt fitocenoze heliofile. trisulca. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. pusillus mai rar Hippuris vulgaris.HAB: 22. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor. Sparganium erectum. 1967.000 ha. gibba. Spirodela polyrhiza ºi o W lffia arrhiza Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J. Marsilea u qadrifolia. Relief: microdepresiuni cu apã permanentã. Alte specii importante: Salvinia natans. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum. Lemno – Spirodeletum W. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962. Lemna trisulca. 1984. iazuri. lacuri. În anii secetoºi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. Trapa natans. Myriophyllum spicatum. Oenanthe aquatica.2. Criº). Potamogeton crispus. Butomus umbellatus. Nedelcu 1967. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor. Utricularia vulgaris. bãlþi. Spirodela polyrhiza.HAB: 22. Spirodela. P. 1997. 1960.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927.2. nisipuri.415 Salvinia covers CORINE: 22. L. P = 350–550 mm. pectinatus. Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi. dar suficient de umede. Câmpia vesticã (Timiº – Bega. trisulca. Alisma plantago-aquatica. Lemnetum gibbae Miyavaki et J. Tx. argile. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . sãrace în specii. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). P. L.411 Duckweed covers EUNIS: C1. L. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii. Rãspândire: Ape puþin adânci. luturi. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis. 1960. Azolla caroliniana ºi A. Redactat: A. Schoenoplectus lacustris.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse. Literaturã selectivã: Coldea et al.415 Salvinia corvers PAL. Spirodela polyrhiza. Spirodela polyrhiza. Clima: T = 11–100C. lunca ºi Delta Dunãrii. trisulca. Popescu et al. Oenanthe aquatica. Nymphoides peltata. Popescu. din Câmpia Munteniei. Specii caracteristice: Lemna minor.type vegetation EMERALD: 22. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967. L. Wolffia arrhiza. 1997. Sagittaria sagittifolia. Koch 1954. Typha latifolia. Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans. Komlodi 1959. Substrat: depozite aluviale.

moderat acidofile cum sunt: Lemna minor. Relief: teren plan.22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em. Spirodela polyrhyza. semiumbrite. Specii caracteristice: Azolla caroliniana. ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. Relief: bazine acvatice permanente.50C. argile. În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. datoritã curenþilor de aer mai activi. Utricularia vulgaris. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%. Popescu. sau intrânduri. Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum. puþin profunde. luturi.2. Nedelcu 1967. microdepresiuni cu apã permanentã. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Lemna gibba. Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. Utricularia vulgaris. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana. 1994. Alisma plantagoaquatica. P= 450–650 mm.Tx 1974.5-–100C. Myriophyllum spicatum. Azolla caroliniana. Substrat: loess. Ranunculus sceleratus. Hippuris vulgaris.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22. Cãldãruºani). Redactat: A. Sanda et al. Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. Salvinia natans. Azolla caroliniana.41 Free floating vegetation PAL. 2001.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1.2. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. cu ape stagnante.type vegetation EMERALD: 22.50C. Clima: T = 11–9. Potamogeton pectinatus. însoþite de unele elemente foto-reofile. A. care dominã stratul natant. Mogoºoaia. care le deplaseazã dintr-o parte în alta. Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans. R. A. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã. Literaturã selectivã: Coldea 1997. nisipuri. filiculoides. Clima: T = 10. canale cu apa foarte slab curgãtoare. P = 550–600 mm. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m. 1997. Popescu et al. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie. cu temperatura medie anualã de +10. Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor. adesea reofile. filiculoides. ale bazinelor din zona de câmpie. 1984. Wolffia arrhiza. Spirodela polyrhiza. Typha angustifolia. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W. Sagittaria sagittifolia. puþin adânci. Substrat: depuneri aluviale. Utricularia vulgaris. braþe obturate ale râurilor de câmpie.HAB: 22. Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 .

în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. Phragmites australis. T.2. pectinatus. Specii caracteristice: Riccia fluitans. Myriophyllum spicatum. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. având o acoperire de circa 55–60%. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat.412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. Vallisneria spiralis. T = 11–9. 1997. Valoare conservativã: moderatã. 22. angustifolia. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae. Potamogeton crispus. Utricularia vulgaris. Najas minor. Popescu et al. Lemna minor. Salvinia natans. 1994.2. Fitocenozele se prezintã rarefiate.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22. Utricularia vulgaris. adâncã de 40–50 cm. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. Nedelcu 1973. Spirodela polyrhiza.HAB: 22. Wolffia arrhiza. Lemna minor.50C. Potamogeton pectinatus. Ceratophyllum demersum. Ricciocarpus natans. Valoare conservativã: mare. Stratiotes aloides. Lemna minor. Timiº – Bega). Popescu et al. Ricciocarpus natans. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. Alte specii importante: Trapa natans.413 water soldier rafts EUNIS: C1. 1984. Substrat: depozite aluviale. Butomus umbellatus. 1976. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite. Alte specii importante: Salvinia natans. Redactat: A.412 Frogbit rafts. Utricularia vulgaris. Banat (Lugoj. Popescu. Nuphar luteum. Literaturã selectivã: Coldea et al. nisipuri. Ceratophyllum demersum. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae. Nedelcu et al. Polygonum amphibium. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930. Salvinia natans. Stratiotes aloides. Formeazã fitocenoze compacte. argile. 1984. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. Myriophyllum spicatum.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935. Literaturã selectivã: Gehu et al. Clima: 69 . Marsilea quadrifolia. Alisma plantago-aqautica. Popescu. Utricularia vulgaris. Sagittaria sagittifolia. P. P = 350–650 mm. Stratiotes aloides. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides. Salvinia natans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. Redactat: A.

L. inflorescenþele apar la suprafaþa apei. Kárpati 1963. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor. R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. Marsilea quadrifolia. Stancu 2001. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. Sanda. trisulca. Muntenia. argile. P. P. Utricularia vulgaris. în luncile Siretului ºi Prutului. Cristea.2. P.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. Moldova. 1997. gramineus. perfoliatus.2. Popescu. Ceratophyllum demersum.43 Rooted floating vegetation PAL. contribuind la colmatarea acestora. P. Banat. perfoliatus. Elodea canadensis. Trapa natans. Dobrogea. bogate în substanþe nutritive. P = 350–650 mm. lucens. Salvinia natans. lucens. Specii caracteristice: Potamogeton lucens. Pop. Azolla caroliniana. nisipuri. Valoare conservativã: moderatã. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926.HAB: 22. perfoliatus. Hydrocharis morsus-ranae. Relief: bazine acvatice (lacuri. Najas minor. Nedelcu 1973. În perioada de antezã. Clima: T = 11–9. Koch 1926 Görs 1977. P. canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare. P. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. Nuphar luteum. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus. Lemna minor. Elodeetum canadensis Eggler 1933. Oltenia. 70 . Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. luturi. gramineus. se dezvoltã în lacuri.HAB: 22. Myriophyllum spicatum.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W. Trapetum natantis V.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Spirodela polyrhiza. Ceratophyllum submersum. bãlþi. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Azolla filiculoides. Nymphaea alba. La sfârºitul sezonului vegetativ. P. în ape permanente. Polygonum amphibium. Popescu et al. Lunca ºi Delta Dunãrii. Myriophyllum spicatum. Alte specii importante: Elodea canadensis. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. Görs 1977. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em. Ceratophyllum demersum. Literaturã selectivã: Coldea et al. Redactat: A. Najas marina. Trapa natans. Delta Dunãrii. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor. Koch 1926.50C.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii. gramineus. Hodiºan 2002. canale de colectare a apelor). 1984. Rãspândire: Criºana. P. bãlþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus. Ceratophyllum demersum. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. Substrat: depozite aluviale. Potametum natantis Soó 1927. Vallisneria spiralis. Suprafeþe: Circa 50–100 ha.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. Popescu. Salvinia natans. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22.

5– 9. înainte de desecare. Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii. Valoare conservativã: mare. cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7. Clima: T = 10.2. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris. Se dezvoltã în ape puþin profunde (0.5–8). Potamogeton natans.2. P = 350–450 mm. Trapa natans. pectinatus. Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . unde ocupã suprafeþe relativ mari. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha. Nymphoides peltata. Altitudine: 5–150 m. Potamogeton crispus. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. P. Ceratophyllum demersum. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã. Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum. În prezent.50C.5–2 m). Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre.

et al. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1. Popescu A. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Popescu.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis. L. Hippuris vulgaris. iar unele specii au dispãrut aproape complet. M. Salvinia natans.5–2 ha. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov. L. Rãspândire: Criºana. Myriophyllum verticillatum. pectinatus. Trapa natans. Popescu et al.HAB: 24. Hydrocharis morsuranae. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. Hottonia palustris. Banat.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL. P. Marsilea quadrifolia. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. Hottonietum palustris R. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana. Phragmites australis. 1997. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0. Spirodela polyrhiza. cum sunt: Lemna minor. Potamogeton crispus.5–90C. Lemna minor. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m. Salvinia natans. Myriophyllum verticillatum. Specii caracteristice: Nymphaea alba. 1998. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans. Ceratophyllum demersum. Myriophyllum spicatum. Nymphoides peltata. Ranunculus trichophyllus.Tx 1937. sudul Moldovei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis. Substrat: aluviuni luto-nisipoase. Nedelcu 1972.5 m. Nuphar luteum. 1995.HAB: 22. Elodea canadensis.2. lunca ºi Delta Dunãrii.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1. Sanda et al. spicatum. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha. Alte specii importante: Potamogeton natans. 2001. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var. Literaturã selectivã: Coldea et al. ªtefan et al. trisulca. Redactat: A. P = 450–600 mm.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947. Valoare conservativã: mare. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului. Nymphoides peltata.2. Nuphar luteum. Gehu 1961. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aq uatilis ºi Hottonia palustris Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22. Hottonia palustris. Hottonia palustris. 1984. Typha angustifolia. Popescu. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. Ceratophyllum demersum. Wolffia arrhiza. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. Nymphaea alba. 1997. 72 . trisulca. Polygonum amphibium. Wolffia arrhiza. Spirodela polyrhiza. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Clima: T = 10.

care au devenit concurente periculoase pentru nufãr. Staþiuni: Altitudine: 150 m. Literaturã selectivã: Borza 1963.2. Phragmites australis. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. thermalis. thermalis. cu temperaturã de 20–300C. Clima: T = 9. thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963). Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var. Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea. Specia dominantã Nymphaea lotus var. Substrat: aluviuni recente. thermalis se dezvoltã în apele calde. Nelumbo nucifera (31A0*). ssp. În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum. Specii endemice: Nymphaea lotus var. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). Valoare conservativã: foarte mare. Sparganium erectum ssp. Alisma plantago-aquatica. Pistia stratiotes. Butomus umbellatus. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor. Butomus umbellatus. Lacul Snagov. Redactat: A. P = 600–700 mm. Bucureºti. thermalis. neglectum. Popescu. Specii caracteristice: Nymphaea lotus var. neutre sau bazice (pH – 7.2. ºi exemplare rare de Phragmites australis. În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale. Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*). Sparganium erectum.50C. Sanda. Alisma plantago-aquatica. 73 . Stancu 2001. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. neglectum.5–8).

HAB: 22. Suaeda splendens. Sanda. Crypsis aculeata. Popescu. P = 350– 700 mm. Popescu. În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C. Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. Nedelcu 1972. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus. Glyceria maxima. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani.3 Amphibious communities PAL. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Schoenoplectus tabernaemontani.2. Redactat: A. Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate. Schoenoplectus triqueter.2. Aster tripolium.50C. Aeluropus littoralis. Mentha aquatica. Nedelcu 1973. Crypsis aculeatus. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Aster tripolium. Oltenia. Veronica anagalis-aquatica. Agrostis stolonifera.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Substrat: aluviuni. Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Schoenoplectus tabernaemontani. Carex distans.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. Sanda 1977. Butomus umbellatus. 74 . Juncetum bufonii Felföld 1942. Aeluropus littoralis. Suaeda maritima. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Agrostis stolonifera. Clima: T = 11–9. Carex riparia. Valoare conservativã: redusã. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. Stachys palustris. Junus gerardi. cu rol important în structura fitocenozelor. nisipuri. Lycopus europaeus. Carex riparia. Doltu. totalizând peste 150–200 ha. Alte specii importante: Teucrium scordium. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica). Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947. în cea mai mare parte.32. Galium palustre. 1997. Ranunculus repens. Alisma plantago-aquatica. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Literaturã selectivã: Coldea et al. Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%. Eleocharis palustris. Rorippa amphibia. Structura: Etajul superior este alcãtuit. Banat. Moldova. Pop 1968. Popescu. 1984. Muntenia. Phragmites australis. Stachys palustris. Galium palustre. Spergularia maritima. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. Aster tripolium. Eleocharis palustris. Phragmites australis. Etajul inferior este compus din specii de talie micã. Oenanthe aquatica.HAB: 22. Lycopus europaeus. Ranunculus sceleratus. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania). Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22. Juncus gerardi. Schoenoplectus triqueter. Eleocharis uniglumis.

Isolepis supina. Delta Dunãrii. În marea lor majoritate.5–90C. Eleocharis carniolica. Mititelu et Barabaº 1972. Limosella aquatica. Lythrum hyssopifolium. Juncus compressus. Lunca ºi Delta Dunãrii. Alte specii importante: Cyperus michelianus. Centuncus (Anagallis) minimus. Muntenia. Gypsophila muralis. Juncus bufonius. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. 1997. Soluri: aluviosoluri. Radiola linoides.32. Peplis portula. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat. Trifolium fragiferum. argile. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens. Popescu. luturi. Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. Lindernia procumbens. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. flavescens. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2. Gnaphalium uliginosum. Potentilla supina. Centaurium pulchellum. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Centaurium pulchellum. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus. Gnaphalium uliginosum. pânã la mai multe ha. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice. Isolepis supina. Juncus bufonius. T = 11–90C. Elatine triandra. Grigore 1971. Sol: brun de pãdure levigat. Specii caracteristice: Juncus bufonius. Coldea et al. Rãspândire: Câmpia Banatului. uneori slab salinizate. Pulicaria vulgaris. Ranunculus lateriflorus. Câmpia Românã. Pop 1968. Lunca Dunãrii. Cyperus flavescens. Drãgulescu 1995. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã. Clima: T = 10. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. 75 . Substrat: depozite aluviale. Climã: continentalã. Heleochloa alopecuroides.HAB: 22. Cyperus glomeratus. Elatine triandra. Roci: depozite loesoide. Valoare conservativã: moderatã. Lindernia procumbens. Isolepis supina. Cyperus michelianus. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m.2. Lindernia procumbens. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. P = 350–550 mm. luto-nisipoase profunde.2.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). Eleocharis acicularis. 1973. Juncus bufonius. Ranunculus pedatus. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). Ranunculus lateriflorus. C. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. P = 350–550 mm. Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. Elatine alsinastrum. Lindernia procumbens. Redactat: A.

HAB: 22. Muntenia. Ranunculus flammula. Ranunculus lateriflorus. 76 . Radiola linoides. Grigore 1971. Cyperus michelianus. Soluri: luvosoluri. Pop 1968. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis.2. Eleocharis palustris. Lythrum hyssopifolium. Centaurium pulchellum.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. Pulicaria vulgaris. Redactat: A. Popescu. Heleochloa alopecuroides. Isolepis supina. Clima: T = 11–10.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. 1997.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL. Gypsophila muralis. 1997. în cantitate apreciabilã. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium. 1984. gleiosoluri. Lythrum thymifolia. Specii caracteristice: Limosella aquatica. Substrat: depozite aluviale. Trifolium fragiferum. aluviosoluri. lunca Siretului. Popescu. Alte specii importante: Elatine alsinastrum. nisipoase. Popescu. luto-argiloase. Stancu 2001. Popescu. Literaturã selectivã: Coldea et al. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. Peplis portula. Cyperus flavescens. Delta Dunãrii. Junucus bufonius. Hypericum humifusum. iar în locurile cu apã permanentã apare. Mentha pulegium. Drãgulescu 1995. Koch 1926 emend. Radiola linoides. Oberd. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. Marsilea quadrifolia. Gnaphalium uliginosum. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. Coldea et al. Eleocharis carniolica. Alte specii importante: Caldesia parnasitolia. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Potentilla supina. Lindernia procumbens. Cyperus hamulosus. Redactat: A. Relief: teren plan.50C. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice. P = 350–550 mm. Junucs bufonius. Potentilla reptans. Popescu et al. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. Patt 1995). Sanda. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Cyperus fuscus. 1957. Mentha pulegium.2. Lindernia procumbens. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22. Timiº-Bega. Sanda et Stancu 2001. temporar inundate (3–4 luni pe an).

Ape continentale (non-marine) (2) 2. Prodan 1939.2. Zannichellia pedicelata.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile. Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. P = 350–600 mm.2. Phragmites australis. Fitocenozele sunt sãrace. Redactat: A.211 Tasselweed communities PAL. Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. Substrat: depozite salifere. Zpedicellata Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23. Specii caracteristice: Ruppia maritima. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Oltenia (Slatina). nisipuri maritime sãrãturate. P = 400–450 mm. Mangalia). Staþiuni: Altitudine: 0–250 m. Transilvania (SomeºeniCluj. Suprafeþe: 50–250 m2. Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus. Pott 1992. Relief: ochiuri de apã sãratã. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2. Zannichellietum pedicellatae Nordh. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia. Potamogeton pusillus. Structura: Speciile dominante Ruppia maritima. Transilvania (Bãile Sãrate Turda). 77 . Todor 1948. Alte specii importante: Zannichellia palustris. Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). Ocna Sibiului). 1954 em. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima.5–90C. Clima: T = 10. Potamogeton pectinatus. Moldova (Valea Bârladului).2. puþin adânci. Turda. totalizând 4–5 ha. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu a Znnichellia palustris ºi . Heleocharis uniglumis. în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. Bolboschoenus maritimus. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Agigea. Zannichellia palustris. Ranunculus baudotii. Dobrogea (Midia – Nãvodari). microdepresiuni din lungul litoralului. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare.HAB: 23.2. Clima: T = 110C. Najas minor.211 Tasselweed communities PAL. Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze. Popescu. Potamogeton pectinatus.

pusillus. Pop. Delta Dunãrii. Potamogeton trichodes. fixatã de substrat. nisipuri maritime (Delta Dunãrii).2. Potamogeton crispus. Typha latifolia. Z. Sagittaria sagittifolia. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum. 78 . Myriophyllum spicatum. Soran 1956. Butomus umbellatus. al. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: 20–30 ha. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile.2. Specii caracteristice: Zannichellia palustris. Cristea. lanceolatum. L. 1984. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. Ranunculus trichophyllus.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris. Grigore 1971. Schoenoplectus lacustris. Najas minor. Potamogeton trichodes. Literaturã selectivã: Popescu et. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina. Spirodela polyrhiza. Redactat: A. Spirodela polyrhiza. A. Salvinia natans. Clima: T = 10. Oenanthe aquatica). Salvinia natans. nisipuri maritime (pe litoral). Potamogeton pectinatum. Lemna minor. Z. pectinatus. Câmpia Munteniei. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Potamogeton pectinatus. Popescu. Valoare conservativã: mare. Redactat: A. Mititelu et Barabaº 1972. P = 450–500 mm. submersã. Sparganium erectum. Alisma lanceolatum. P. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. Pop 1968. pedicellata. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Alisma plantago-aquatica. trisulca. Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis.5–90C. Ranunculus trichophyllus.HAB: 23. Structura: Specia dominantã Najas marina. Substrat: depozite salifere. Alte specii importante: Najas minor. Todor 1948. Myriophyllum verticillatum. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). este o plantã hidrofilã.211 Tasselweed communities PAL. Hydrocaris morsus-ranae. P. Najas minor. pedicellata. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum. Substrat: depozite aluviale. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23. Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7. Potamogeton pusillus. Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. 1986. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. Myriophyllum spicatum. Ceratophyllum demersum. Specii caracteristice: Najas marina.3–8). Hodiºan 2002. pedicellata. Butomus umbellatus. Dobrogea. Nedelcu et al. Najas minor. Z.

Arenaria alpina. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Campanula alpina. Vaccinium gaultherioides. Resmeriþã 1982. Sesleria coerulans. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm. Campanula alpina. arealele fiind reduse. Antennaria dioica. Poa alpina. Thamnolia vermicularis. Csürös 1956. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2. Puºcaru-Soroceanu et al. 2001. Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol. Primula minima. 1981. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens. Speciile de graminee dominante. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 . et al. Ligusticum mutellina.1. Phyteuma confusum. Anthemis carpatica. Empetrum nigrum spp.5). Festuca supina. Specii caracteristice: Cetraria islandica. Alte specii importante: Carex curvula.3. Puºcaru et al. Hieracium alpinum. Borza 1934. 1956. foarte acide (pH = 4–4. între 35–85%.-Bl. mozaicate. Nardus stricta. însumând < 10 ha.1956). Nardus stricta. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. Vaccinium myrtillus. însorite. (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al. Oreochloa disticha.40C. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. et al. Senecio carpaticus. Syn. Juncus trifidus. Loiseleuria procumbens. Relief: platouri.0– -1. Minuartia sedoides. P = 1350–1450 mm. Roci: silicioase.2. Phleum alpinum. 1962. Agrostis rupestris. Festuca supina. Acoperirea fitocenozei este variabilã.3. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme.HAB: 31.1939. Pulsatilla alba. Rhododendron myrtifolium. Luzula spicata. hermaphroditum. gresii. ternata. acidofile. Boºcaiu 1971.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario . Avenula versicolor. rar conglomerate.411 Loiseleuria heaths PAL. însã cu tulpini scurte. precum Primula minima. Popescu G. Vaccinium vitis-idaea. oligotrofe. culmi domoale. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm. el se înalþã la 5 cm. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Geum montanum. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31. Climã: T = 0. Ligusticum mutellina. Suprafeþe: suprafeþe reduse. sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). Buia et al. Potentilla ternata. Phyteuma confusum. expuse la vânt. Valoare conservativã: mare. xerofile. Carpaþii Meridionali. Hieracium alpinum. Ghiºa 1940. Geum montanum. în etajul alpin.Loiseleurietum procumbentis Br.

Nardus stricta.5 m înãlþime. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum. Specia edificatoare nu depãºeºte 1. Senecio subalpinus. 100 m2. habitatul este rar întâlnit în România. Rãspândire: intrazonal. Trisetum fuscum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata. 1962. P = 1300– 1400 mm. Suprafeþe: suprafeþe mici. Total < 10 ha.HAB: 31. Viola biflora.) Popescu et al. poliþe sau jgheaburi. stâncãrii umede.50C. Climã: T = 1. Specii endemice: Trisetum fuscum. Festuca supina. în etajul boreal.0– 0. 1986. Heracleum palmatum.62 Willow (Salix) brush PAL. Heracleum carpaticum. stratul al doilea este format din ierburi. Chaerophyllum hirsutum. Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului. Achillea distans. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã. Nardus stricta. scrub EMERALD: 31. Literaturã selectivã: Coldea 1990. calcifile. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp.n. pe grohotiºuri.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n. Festuca supina. 1991. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. Buia et al. pante înclinate. grisebachii. subendemice ºi rare.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng). Trisetum fuscum. R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Oaºa). are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã.2. în etajul subalpin. Suprafeþe: restrânse. cca. distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Soluri: superficiale. Valoare conservativã: mare.HAB: 31. Campanula abietina. care realizeazã o acoperire de 80–100%.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31.00C. Hypericum richeri ssp. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31. Relief: vale 80 . având un rol antierozional bine cunoscut. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud. Cuprinde specii endemice. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. total < 10 ha. cu mult material schelet. Nardus stricta. Rumex alpestris. Veratrum album. Festuca picta. higrofile.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. Clima: T = 3. P = 1050 mm. Leucanthemum waldsteinii. Specii caracteristice: Salix hastata.622 Subarctic willow brush PAL. Adenostyles alliariae. Geranium sylvaticum. Versanþi nordici. Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. mai ales pe calcare. Alte specii importante: Calamagrostis villosa. Aconitum tauricum. la Tãrtãrãu. 1962).3.62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2. Salicetum hastatae Buia et al.

în medie. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. Specii caracteristice: Salix bicolor. cu acoperire de 60–85%. Valea Olteþului. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea. Juncus conglomeratus. dar dominã Agrostis canina.2–1. Munþii Parâng. Cardamine impatiens. Munþii Bucegi. Valoare conservativã: mare. ecologic fiind oligoterme. Boºcaiu 1971 (Syn. Valeriana simplicifolia. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare. Filipendula ulmaria. Galium palustre. Caltha palustris. Scirpus sylvaticus. Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991). Alte specii importante: Salix cinerea. în etajul subalpin ºi alpin. Munþii Retezat. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Luzula sudetica. Soluri: superficiale. oligobazice (V = 20–25%). Scirpus sylvaticus. Cirsium rivulare. cu aciditate moderatã (pH = 6.. Senecio subalpinus. rankere ºi criptopodzoluri. rom. zone vântuite. Nardus stricta. Godeanu. Þarcu.000 ha. Pedicularis palustris. Carex echinata. Geum rivale.2. Relief: versanþi. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe.5 m. Eriophorum vaginatum. depresionarã.0). Cirsium rivulare.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31.00C. Cardamine pratensis. cuprinsã în medie între 1. 1959. gneisuri-granitogneisuri.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. litosoluri. Geum rivale.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2. Munþii Piatra Mare. Deschampsia caespitosa.4 Alpine and Boreal heaths PAL. Nardus stricta. erodate de râu ºi transformate în aluviuni. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%). R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Munþii Sebeºului. Cãpãþânii. Literaturã selectivã: Popescu A. Specia dominantã Salix bicolor este relictarã.5). Borza A. circumpolare ºi boreale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului. structuratã ca mlaºtinã.0– -2. Munþii Bistriþei. Deschampsia caespitosa. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine. Înãlþimea stratului. Carex fusca.HAB: 31. P = 1300–1450 mm. Clima: T = 1. Carex echinata. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm. mezo-xerofile. Cernei. Munþii Fãgãraº. Munþii Rodnei. Munþii Semenic). Carex rostrata. Suprafeþe: întinse > 10. et al.: Rhodoretum kotschyi auct. Munþii Iezer-Pãpuºa. humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar). Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. pe margine de râu.3. Agrostis canina. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã. Roci: cristaline. reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4. Myosotis scorpioides. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m. Sphagnum magellanicum. coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari.7–5. Epilobium nutans. 1986. Polygonum bistorta. scheletice. Munþii Cãlimani. mode- 81 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. Stratul arbuºtilor este practic monodominant. Cardamine pratensis. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor). Soluri: turbosoluri.

3. Vaccinium vitis-idaea. Polytrichum juniperinum. Calamagrostis villosa. Acoperirea 80–100%. Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime. Melampyrum sylvaticum. 82 . Luzula luzuloides. Campanula serrata. kotschy). Vaccinium vitis-idaea. major. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh. Homogyne alpina. Vaccinium gaultherioides. Luzula luzuloides. Dicranum scoparium. Vaccinium myrtillus. Avenula versicolor. Carex atrata. Homogyne alpina. Biomasa stratului arbustiv este de 10. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. fiind prezente speciile Dicranum scoparium. Juniperus sibirica. Lonicera caerulea. Stratul ierburilor nu este distinct. precum: Potentilla ternata. Hylocomyum splendens. Polytrichum juniperinum.s.u.s.11 t. Vaccinium myrtillus. Soldanella hungarica ssp.2. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate. Huperzia selago.u. Campanula abietina. Potentilla ternata. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate. Hylocomyum splendens. Oxalis acetosella. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium. Geum montanum. Pinus mugo. Nardus stricta. Saxifraga paniculata. Valoare conservativã: mare. Campanula kladniana.51 t. Anthoxanthum odoratum. Luzula sylvatica. Vaccinium gaultherioides./ ha./ ha iar a stratului ierburilor este de 2. habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice. Picea abies. Lycopodium annotinum. Loiseleuria procumbens. Geum montanum. Fitocenoza este primarã. kotschy). Pinus cembra. Loiseleuria procumbens. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia. Vaccinium myrtillus. Deschampsia flexuosa. Anthoxanthum odoratum. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Specii endemice: Melampyrum saxuosum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile.

cu schelet bogat. are o acoperire variabilã. Beldie 1967. 2001. Rãspândire: Carpaþii Orientali. em. Sorbus aucuparia).: Pinetum mugi carpaticum auct. Ribes petraeum. Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo. în general monodominant.5 t / ha.462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959. Pãun et Popescu G. Puºcaru et al. Speciile sunt oligoterme. conglomerate. Alexiu 1998. Resmeriþã et Raþiu 1983. Luzula sylvatica. oligobazice (13–19%). iar la limita inferioarã. roci eruptive. Hylocomium splendens. Deschampsia flexuosa. între 6. Salix silesiaca. Roci: ºisturi cristaline. Mititelu et al. P = 1250–1425 mm anual. oligotrofe. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. PuºcaruSoroceanu E. F2.40 m la altitudini de peste 2200 m. Oxalis acetosella. Resmeriþã 1978. având o înãlþime de 25–30 cm. Horeanu et Viþalariu 1991. Campanula abietina. et al.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti. Coldea 1995 (Syn. podzol. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus. Coldea et Pânzaru 1986. Picea abies. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.00C în sud. Clima: T = 3. 1989. Specii caracteristice: Pinus mugo. cu 9 ramuri la tufã în medie). Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor. Sanda et al. 1986. 2. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha. acidofile.461+F2. Carpaþii Occidentali. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31. dar pot apãrea sporadic. platouri vânturate. se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra. et al. superficiale.8). higrofile. Suprafeþe: Total > 50. cu reacþie acidã (pH = 4.561 Subalpine mountain pine scrub and 31.. Acoperirea stratului este de 30–60%. în rariºti. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi). Coldea 1990. Boºcaiu 1971. Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002). rom.0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund.46 Carpathian Pinus mugo scrub.6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. Salix silesiaca. Rhododendron myrtifolium.0– -0. Dicranum scoparium. Polytrichum juniperinum.2–0. Acoperirea generalã este de 90–100%.20C în nord. 1977.1975. Buia et al. Ribes petraeum. Relief: versanþi puternic înclinaþi. calcare. circuri glaciare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. 1956. Luzula luzuloides.1–4. Buiculescu 1972. Juniperus sibirica. Sanda et Popescu 1988. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. ajungând la 0. Soluri: humosiosoluri. 1981. Homogyne alpina. Borza 1959.3. Sanda et Popescu 1988. în etajul subalpin. cu înãlþime de 2–2.5 (3. prepodzol. Carpaþii Meridionali. Calamagrostis villosa.. Alnus viridis. Alte specii importante: Juniperus sibirica.2. 83 . Coldea 1991. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. Calamagrostis villosa. Chifu et al. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã. Stratul de jneapãn este de regulã compact.HAB: 31. Pinus cembra.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2.000 ha. în medie. 1962. Popescu G. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Mihãilescu 2001. Rhododendron myrtifolium.

Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. Cicerbita alpina. 1990.5). Melampyrum silvaticum. et al. Picea abies. mezo-oligoterme. Relief: zone montane depresionare. Coldea et Pânzaru 1986. Luzula luzuloides. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. 1971.HAB: 31. Chifu et al. Sanda et Popescu 1993. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . Alnus viridis. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. Hieracium alpinum. Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime). Dicranum scoparium. Poa media. Melampyrum sylvaticum. Deschampsia flexuosa. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe.562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. Pleurozium schreberi. alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. higrofite–mezo-higrofite. Carex pauciflora. gresii ºi conglomerate. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). 1981. Dobrescu et al. Roci: magmatice. Coldea 1985. Oxalis acetosella. Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. 1989. Leucanthemum waldsteinii. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant. Oxycoccus palustris. Andromeda polyfolia. Resmeriþã 1982. Buia et al. urmat de Vaccinium vitis-idaea. Sorbus aucuparia.2. în mlaºtinile din etajul boreal. Munþii Bihor). Puºcaru-Soroceanu E. oligotrofe. Vaccinium myrtillus. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. Dryopteris carthusiana ssp. Luzula sylvatica. Polytrichum juniperinum. habitatele sunt periclitate antropic. Boºcaiu 1971. 1962.3. Resmeriþã 1970. Pãun et Popescu G. oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3.: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. acide. Valoare conservativã: mare. P = 1000–1050 mm. Silene nivalis. 1987 non Hadác 1956). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis).00C. Alexiu 1998. acidofile. 1989. mai abundent fiind Vaccinium myrtillus. Hylocomium splendens. Homogyne alpina. Clima: T = 5. reprezentând limita esticã în Europa. dilatata.8–4. Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. Empetrum nigrum.

3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .2.

3. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm. Vaccinium myrtillus.7–1.HAB: 31. Sphagnum capillifolium. Sphagnum russowii.p. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961.: Juniperetum intermediae Nyár. Rumex arifolius. Deschampsia flexuosa. Betula pendula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia. Potentilla ternata). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Geum montanum. xero-mezofile. Bruckenthalia fiind o heliofilã. commutatum. Polytrichum strictum. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). Poa alpina. Melampyrum sylvaticum. Andromeda polyfolia. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus. Soldanella major.n.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. Suprafeþe: mici. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum. as. Clima: T = 1. Rhododendron myrtifolium. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. Phleum alpinum ssp. Valoare conservativã: mare. Thymus balcanus. cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. habitate rare. Sphagnum magellanicum. Pinus mugo. 1987. Literaturã selectivã: Pop et al. Potentilla ternata. Empetrum nigrum. Alte specii importante: Campanula abietina. Homogyne alpina. Roci: silicioase ºi calcaroase. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. din Europa centralã. Relief: versanþi montani sudici. Veratrum album. Viola biflora. Juniperus sibirica. Achillea distans. Calamagrostis villosa. Oxycoccus palustris. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. Polytrichum juniperinum. as. Total < 10 ha. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al. acidofile.2.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv. Vaccinium vitis-idaea. 1936 (Syn. oligotrofe. Specii caracteristice: Pinus mugo.30C. Carex pauciflora. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã. Athyrium alpestre.46 Bruckenthalia heaths PAL. cu o reacþie acidã. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m..4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2. Picea abies. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Vaccinium myrtillus. însoriþi. Luzula sylvatica. bogate în schelet. în etajul subalpin. P = 1150–1250 mm. cuprinzând specii relicte. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare. 86 . Empetrum nigrum. cuprinzând însã câteva specii relictare.. 1962 p. Alnus viridis. Vaccinium vitis-idaea. Campanula serrata. R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Festuca supina. Eriophorum vaginatum. Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice. 1956 n. Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri.

Luzula sylvatica. speciile carpatice fiind bine reprezentate.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn. Înãlþimea stratului este de 50–60 cm. Soluri: rankere ºi rendzine. 87 . Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare. protejate Emerald. mezo-xerofile. Picea abies. Hylocomium splendens.: Juniperetum nanae Soó 1928. Luzula sylvatica. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. Coldea 1991. Polytrichum juniperinum. communis ssp. Buia et al. P = 1250–1400 mm. nana. Alnus viridis.n. în etajul boreal. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin. Festuca supina. Betula pendula. ªerbãnescu 1961. Picea abies. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp.3. Homogyne alpina. Coldea et Pop 1988. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo. Carex atrata. Orthilia secunda. Popescu G. Sunt specii oligoterme. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. cu înclinaþie medie ºi mare. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium. Festuca supina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Total > 1000 ha. Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. oligotrofe. pe prepodzoluri scheletice. etajul subalpin ºi boreal. Biomasa ajunge. Vaccinium gaultherioides. Soldanella hungarica ssp.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31.21 t ha s. dar se instaleazã ºi secundar. Vaccinium vitis-idaea. Nardus stricta. et al. nana).u.431 Juniperus nana scrub PAL.).00C. Buiculescu 1972. 1956 n. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%. Lonicera caerulea.HAB: 31. major. Deschampsia caespitosa. Potentilla ternata. Loiseleuria procumbens. la valori medii de 1.6–0. dupã defriºarea molidiºurilor. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5. Climã: T = 1. dar ºi pe calcare. 1962. Luzula luzuloides. Valoare conservativã: mare. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã. Pinus cembra. Vaccinium myrtillus. Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. la stratul subarbustiv. Drãgulescu 1995. Vaccinium vitis-idaea. acidifile.6) dar secundar. Calamagrostis villosa. Carpaþii Occidentali. În Munþii Cãlimani. Campanula serrata. Carpaþii Meridionali. 2001. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%. Rhododendron myrtifolium.2. Geum montanum. Pleurozium schreberii. hermaphroditum.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. Oxalis acetosella. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al. Pinus cembra.5–6. Cicerbita alpina. Bruckenthalia spiculifolia. Leucanthemum waldsteinii. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova. Pinus mugo. Deschampsia flexuosa. biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. nana). Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. J. habitate puþin rãspândite. Roci: silicioase. Specii caracteristice: Campanula abietina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. Vaccinium gaultherioides.

Soluri: ranker.50C. Sanda et al. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum.HAB: 31. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp. Vaccinium vitis-idaea. Coldea et Pânzaru 1986. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã.3.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971). Buia et al. Juncus trifidus. Puºcaru-Soroceanu et al. Alexiu 1998.6– -0. versanþi mijlociu înclinaþi. la 10–15 cm. Coldea et Pop 1988. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. Roci: silicioase. 1989. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. regosol. Betula pendula.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali. 1981. Total: < 10 ha. Simon 1966. Nardus stricta. Agrostis rupestris.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Coldea 1991. 1977. în special în Carpaþii Orientali. Resmeriþã 1982. 1962. Relief: vârfuri înalte. Climã: T = 1.-Bl. Csürös et al. rar în Carpaþii Occidentali. Vaccinium vitis-idaea. Dobrescu et al. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. cu umiditate mare. culmi. Boºcaiu 1971.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. Festuca supina. care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha. umbriþi. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede. Kovács A. 31. Luzula luzuloides. 1989. în etajul alpin ºi subalpin. Picea abies. Deschampsia caespitosa. Vaccinium vitis-idaea. Raþiu 1965. Mititelu et al. 1962. Vaccinium myrtillus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum. expuºi la vânt puternic ºi rece. Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp. mezo-xerofile. Stratul de tufãriº caracteristic. Vaccinium myrtillus. Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica. sãrace în humus. asociatã cu Vaccinium myrtillus. Alnus viridis. P = 1250–1400 mm.412 Alpine Vaccinium heaths PAL.7). Dicranum scoparium. Huperzia selago. dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. La suprafaþa solului. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite. Pleurozium schreberii. acide. habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000. Raþiu et Gergely 1970. Lycopodium annotinum. Buiculescu 1972. Mihãilescu 2001. Festuca supina. 88 . Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. foarte acide (pH = 4.44 Empetrum – Vaccinium heaths. Resmeriþã 1970. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm. Valoare conservativã: mare. 1979. Dihoru 1975. Hylocomium splendens. Specii endemice: Melampyrum saxosum. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides. 1926 (Syn. 31. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m.4–4.2. 1986. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. în timp ce în cei Meridionali. Deschampsia flexuosa. Polytrichum juniperinum. Chifu et al.

1967. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A. Soluri: protorankere. hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum). conglomerate. Achillea distans. Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m. Senecio subalpinus. Phleum alpinum.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2. Hieracium alpinum. Deschampsia caespitosa. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). Leucanthemum waldsteinii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. Phyteuma confusum. Heracleum palmatum. Relief: vâlcele. Veratrum album. ªtefan et al. Chaerophyllum hirsutum. Ligusticum mutellina. gresii. Rubus idaeus. 1999. Carduus personatus. apennina. Vicol et al. 1989. Campanula abietina. Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Poa nemoralis. jgheaburi deschise. 1962. Vaccinium myrtillus. Rhododendron myrtifolium. Juniperus sibirica. Salix silesiaca. Thamnolia vermicularis. alnobetula). Dobrescu et al. Cetraria islandica. Agrostis rupestris. Climã: T = 3. superficiale ºi permanent umede.subass. Suprafeþe: 10–100 ha. Vaccinium vitis-idaea. în etajul subalpin-boreal. Popescu G.2–0. Antennaria dioica. Thamnolia vermicularis. Polytrichum alpinum. Rumex alpestris.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. Luzula luzuloides. Horeanu et Viþalariu 1991.5–0. Rosa pendulina. arealele fiind foarte reduse. 89 .HAB: 31. Carpaþii Meridionali. Specii caracteristice: Alnus viridis (A. dar ºi acide. R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Primula minima. Specii caracteristice + dif. margini de cascade. Rumex arifolius. Avenula versicolor. Alte specii importante: Oreochloa disticha. 2001. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. hornuri umede.00C. Festuca supina. et al. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. Roci: calcaroase.2. (Syn. alnobetula). Cetraria islandica. Chaerophyllum hirsutum. realizând 65–75% acoperire. Doronicum austriacum. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae. Dicranum scoparium.: Vaccinium gaultherioides. Boºcaiu 1971. Aconitum toxicum.30 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. Hypericum richerii ssp. Dihoru 1975. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã. Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã.3. Festuca pratensis ssp. Alte specii importante: Adenostyles alliariae.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Pulsatilla alba. Rumex alpestris. Aconitum tauricum. P = 1100–1400 m. Salix silesiaca. Deschampsia flexuosa. Poa alpina. Festuca nigrescens. Resmeriþã 1976. Resmeriþã 1974. Campanula alpina. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Salix caprea. între 1.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959).611 Alpine green alder scrub PAL. Juncus trifidus. Resmeriþã 1982. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Valoare conservativã: foarte mare. Saxifraga heucherifolia. Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). Potentilla ternata. intrazonal. de cele din Alpi. circuri glaciare. Senecio nemorensis. Doronicum austriacum. Leucanthemum waldsteinii. Geum montanum. substratificat. Sârbu et al.1999. Calamagrostis villosa. Cirsium waldsteinii.

Thymus praecox. P = 1250–1400 mm. Bruckenthalia spiculifolia. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Coldea 1990. Sanda. litosoluri. Huml et al. Heracleum palmatum. cu exigenþe hidrice variabile. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976. Luzula luzuloides var. Phyteuma wagneri. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al.000 ha. Vaccinium vitisidaea. Coldea et Kovács 1969. Stratul inferior. Rhododendron myrtifolium. Picea abies.2. criptopodzoluri. Popescu 1988. Cruciata glabra. Deschampsia flexuosa.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. Chaerophyllum hirsutum. Pleurozium schreberii). Specii endemice: Trisetum fuscum.6–0. oligotrofe. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Polygonatum verticillatum. Deschampsia caespitosa. Campanula serrata. Vaccinium gaultherioides. Relief: versanþi montani semiînsoriþi. Genista oligosperma. la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. Suprafeþe: mari. Dihoru 1975. Viola biflora. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990). de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta. Rubus idaeus. Potentilla ternata. Rumex alpestris.4). oligoterme. 1962. Alexiu 1998. Specii caracteristice: Campanula abietina. Festuca supina. Dobrescu et al. dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Borza 1959. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. Rosa pendulina. Myosotis sylvatica. Climã: T = 1.HAB: 31. Înãlþimea stratului este de 25–30 cm. Cicerbita alpina. Ranunculus platanifolius. specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens. Alte specii importante: Pinus mugo. 1962) Boºcaiu 1971 (Syn.6–5. Juniperus sibirica. Pulmonaria filarskyana. Calamagrostis arundinacea. Vaccinium vitis-idaea. 1979. Buiculescu 1972. În general.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Loiseleuria procumbens. Buia et al. 1962. Juniperus sibirica. Valoare conservativã: moderatã. Athyrium distentifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii. Pinus mugo. Luzula luzuloides. cu înclinare moderatã-mare (25–600). mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. Valeriana tripteris. 1991. circumpolare ºi boreale.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. erythranthema. cu aciditate mare (pH = 4. Fitocenoza este probabil secundarã. Vaccinium myrtillus. Bruckenthalia spiculifolia. Juniperus communis. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). 90 . acidofile. Geranium sylvaticum. Soluri: rankere. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. podzoluri alpine. poate înregistra specii endemice ºi subendemice.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2. Valeriana sambucifolia. Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. Geum montanum. Rhododendron myrtifolium. Polytrichum juniperinum. Luzula luzuloides. 1989. Empetrum nigrum.3. Poa nemoralis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Total > 50.50C. Boºcaiu 1971.

3.2. Raclaru 1967. xeromezofile.4–5.2 Dry heaths PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina. (Syn.: Nardo – Callunetum Csürös 1964. Oxalis acetosella.5–1.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük.HAB: 31. Roci: silicioase. Suprafeþe: restrânse. 1989. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974. habitate extinse primar ºi secundar. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi. Hylocomium splendens. Festuca supina. ca urmare.2 European dry heaths CORINE: 31. Deschampsia flexuosa. Arnica montana – Calluna vulgaris ass. realizeazã o acoperire variabilã. Climã: T = 7. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea. Soldanella hungarica ssp. Buiculescu 1975. Luzula sylvatica. Campanula abietina. 2001. în etajul fagului ºi molidului. Ghiºa et al. Dihoru 1975. et al. Se asociazã în Carpaþi. bogat în humus (3. Popescu G. Coldea 1990. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Pleurozium schreberii. Todor et Culicã 1967. rar Carpaþii Orientali. foarte acid (pH = 4. P = 1300 mm. 1962. de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm.3–9. acidofile. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme. Coldea 1991. oligotrofe.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966. Rãspândire: Carpaþii Occidentali.8%). major. EUNIS: F4. Vicol et al. coame. Melampyrum sylvaticum. Polytrichum juniperinum. Valoare conservativã: redusã. Soluri: tip districambosol. Sanda et Popescu 1988. Dobrescu et al. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1970). Buia et al. Geum montanum. Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã. 1942. 1971. < 10 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Calamagrostis villosa. acidofile. Resmeriþã 1970. Sorbus aucuparia. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . Campanula serrata. Nardus stricta.80C.1). Relief: versanþi moderat înclinaþi. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia. Resmeriþã 1976. Raþiu 1965.

Alte specii importante: Gentiana kochiana. Vaccinium vitis-idaea. Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. Hypericum maculatum. 1999. subass. Salicetum capreae Schreier 1955. Specii caracteristice+ dif. Hodiºan 1969. Arnica montana. Cytisus nigricans. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. 1970. Lycopodium clavatum. Hypericum maculatum. Campanula abietina. 1967 (Syn. Hieracium lactucella. Festuca rubra. 92 . Nardus stricta. Valoare conservativã: moderatã. Bruckenthalia spiculifolia. Csürös 1964. Raþiu et Cristea 1980. Resmeriþã et Csürös 1966. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris. Vaccinium vitis-idaea. Sârbu et al. Leucorchis albida. Euphrasia stricta. Genistella (Genista) sagittalis.2. arealele fiind relativ reduse. Alchemilla glaucescens. Resmeriþã 1970. Pop 1976. Luzula luzuloides. Campanula serrata. Antennaria dioica. Hodiºan 1968. Danthonia decumbens. ªtefan et al. Alchemilla flabellata. Coldea 1991. Hieracium pilosella. Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961).8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Agrostis capillaris. Potentilla erecta. Vaccinium myrtillus. Agrostis capillaris.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968. Thymus pulegioides.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. Ghiºa et al. Hypochaeris uniflora. Carex pallescens. Luzula campestris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Potentilla erecta. Veronica officinalis). Viola declinata. Carex ovalis. Festuca rubra. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire.HAB: 31. Polygala vulgaris. Anthoxanthum odoratum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Pop et al. 1999.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd. Hieracium pilosella. Anthoxanthum odoratum. Festuca tenuifolia. Luzula luzuloides.3. 1969. bruckentalietosum. Scorzonera rosea.: Vaccinium myrtillus.

Sanda et Popescu 1988. 1997. Urtica dioica. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei. Suprafeþe: reduse. 1946 (Syn. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. Specii caracteristice: Senecio fuchsii.5–4. Rubus hirtus. Soluri: districambosoluri. indiferent ce specii forestiere sunt 93 . Clima: T medie anualã = 7–3. P = 850–1100 mm. cu regim hidric normal.3. Salix caprea. Sanda et al. Impatiens noli-tangere. Galeopsis speciosa. 1997. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã. Acoperirea variazã. stadii succesionale antropizate. Luzula luzuloides.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. între 60–90%. Calamagrostis arundinacea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Carpaþii Meridionali. Raþiu et Gergely 1985. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. Salix silesiaca.50C. profunde sau cu schelet slab. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec. Betula pendula. Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. Salix silesiaca. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. dupã stadiul de evoluþie. Rubus hirtus.50C. cu mult material organic în descompunere. în etajul nemoral al fagului. Stachys sylvatica. P anuale = 800–1200 mm. Popescu et al. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Chamaenerion angustifolium. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. eutricambosoluri. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. Raþiu 1970.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Soluri: eutricambosoluri. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975). în ochiuri de pãdure.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss. Roci: conglomerate calcaroase.: fit. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. Sambucus racemosa. Carpaþii Occidentali. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi. total < 10 ha. Relief: pante mediu – înclinate. ºisturi cristaline. Suprafeþe: > 100 ha. Coldea 1991. Gnaphalium sylvaticum. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Roci: diverse. Sârbu et al. Valoare conservativã: redusã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Verbascum thapsus. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. Betula pendula. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. în etajul nemoral. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. Sorbus aucuparia. Clima: T= 6.2. Rumex acetosella. Fragaria vesca. Rubus idaeus. Urtica dioica. gresii calcaroase marne. Rubus idaeus. Drãgulescu 1995. Cirsium vulgare. criptopodzoluri. Pascal et Mititelu 1971. Bromus ramosus. gresii. Sambucus nigra. Fragaria vesca. Centaurium erythraea. Raþiu et Resmeriþã 1972. al pãdurilor de fag. 1977. Sãmãrghiþan 2001. marne-argiloase. Myosotis arvensis. Parascan et Danciu 1975. roci silicioase. Hypericum hirsutum. Impatiens noli-tangere.

Cytisus nigricans. Brachypodium sylvaticum. Stratul ierburilor este foarte divers. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. de peste 2 m.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. 80–90%. Râmeþ).). Agrostis capillaris. 1977. Scãriþa-Belioara. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Raþiu et Gergely 1972. Galeopsis speciosa.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%. Senecio sylvaticus. Fraxinus ornus. ajungând la 1–1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina. dar stratificarea ei este foarte diferitã. 1997. Calamagrostis epigeios. Thymus comosus. Oroian 1998.43 Dwarf Juniper scrub PAL. Cirsium vulgare. Rubus plicatus. stadii succesionale antropice.5–4. Suprafeþe: Total < 10 ha. Speciile lemnoase de Sambucus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus. cu elemente xero-mezofile. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina.50C.HAB: 31. situatã în jurul buturugilor. Carex sylvatica. Hypericum hirsutum. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium. Juniperus communis. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. sporadic apar Picea abies. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. mai numeroase sudice. Clima: T = 7.5 m înãlþime. ªtefan et al. Stratul inferior are cea mai mare acoperire. Rubus radula. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys. Torilis japonica. Chamaenerion angustifolium. mezotermetermofile. Rhamnus saxatilis ssp. Sesleria rigida. alãturi de Fragaria vesca. Larix decidua. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Munþele Mare. Roci: grohotiºuri calcaroase. Rubus suberectus. Gnaphalium sylvaticum.2. Raþiu et Gergely 1976. Populus tremula (juv. Stachys alpina. Fragaria vesca. Atropa bella-donna. specie caracteristicã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. Asplenium ruta-muraria. Calamagrostis arundinacea. Rubus candicans. Sãmãrghiþan 2001. Teucrium montanum. Zanoschi 1974. Carex sylvatica. Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%. Soluri: litosoluri. Achillea stricta. Raþiu et Resmeriþã 1972. Senecio fuchsii. P = 800–1000 mm. Juniperus communis ºi. rendzine puþin evoluate. Sorbus aucuparia. Alte specii importante: Sambucus racemosa. Salix caprea sunt sporadice. Chamae- 94 . Carex humilis. Rubus hirtus. Urtica dioica. Sambucus ebulus. Calamagrostis arundinacea. Poa nemoralis. Luzula luzuloides. Parascan et Danciu 1975. neutrofile-calcicole. Cardaminopsis arenosa. Dihoru 1975. Specii caracteristice: Juniperus sabina. O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. dupã vârsta comunitãþii constituite. Pascal et Mititelu 1971. Valoare conservativã: redusã. dar ajung la înãlþimi mai mari. Helictotrichon decorum.3.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. Sanda et al. Acoperirea fitocenozei este de 100%. Calamagrostis epigeios. Betula pendula. Agrostis capillaris. Vincetoxicum hirundinaria. Eupatorium cannabinum. Specii caracteristice: Rubus idaeus. Coldea 1990. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides. tinctoria. Salix caprea. Alte specii importante: Sesleria rigida. abundând gramineele: Poa nemoralis.

Picea abies. habitate mai rare.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Epilobium collinum. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu. Alte specii importante: Digitalis grandiflora. Picea abies. Solidago virgaurea. Polystichum setiferum. Fagus sylvatica. Calamagrostis arundinacea. Salix caprea. Fagus sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia. ªuteu 1970. Poa nemoralis. Soluri: superficiale. Lunaria rediviva. Lunaria rediviva. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. Centaurea triumfetti. P = 850–950 mm. Valoare conservativã: mare. Cornus mas. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. habitate cu areal restrâns.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Helianthemum canum. Luzula luzuloides. Vincetoxicum hirundinaria. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Specii endemice: Thymus comosus. Helictotrichon decorum. Fraxinus ornus. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. xero-mezofile. Angelica sylvestris. Valoare conservativã: moderatã. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. Munþii Vlãdeasa). în blocuri foarte mari. Fraxinus excelsior. Dryopteris filix mas. heliofile. Erysimum pannonicum. umbritã. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. Salix silesiaca. Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%. incluzând specii endemice. Teucrium chamaedrys. Clima: T = 6. Athyrium filix-femina. Dianthus spiculifolius. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Rhamnus catharticus. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Coldea 1991. Rosa pendulina. Roci: conglomerate. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea. Lonicera xylosteum. Brachypodium pinnatum. Cardaminopsis arenosa. Pulmonaria rubra. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris. Rosa pendulina. obscurum. saxicole. Sedum maximum. Athyrium filix-femina. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. Stachys recta.00C. Salix caprea. Resmeriþã. Salix silesiaca. în etajul nemoral al fagului. Asplenium ruta-muraria.5–6.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Betula pendula. Larix decidua. Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. Corylus avellana. Lonicera nigra. Symphytum cordatum. Teucrium montanum. Fragaria vesca. Lonicera nigra. Laserpitium latifolium. Helianthemum nummularium ssp.3. Sedum telephium.2. Picea abies. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri. Relief: 95 . Csürös 1966. Polystichum setiferum. Suprafeþe: < 10 ha. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile. Carex humilis. precum Betula pendula. Biscutella laevigata. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia.HAB: 31. Carlina vulgaris. Glechoma hirsuta. Dryopteris robertiana. Poa nemoralis. Cytisus nigricans. Dryopteris filix mas).8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31. Csürös 1966. Campanula rapunculoides.

Asplenium trichomanes. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. instalate primar.5–5. Spiraea chamaedryfolia. Urtica dioica. mezotermofile. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Brachypodium pinnatum. Ribes uvacrispa. Pulmonaria rubra. Calamagrostis arundinacea. Urtica dioica. bolovãnoase. Sambucus nigra. Sorbus aucuparia. mezofile.HAB: 31. Alte specii importante: Spiraea crenata. Rosa pendulina. ferigi: Asplenium trichomanes.HAB: 31. Festuca rupicola ssp. Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. Athyrium filix-femina. edificat de Corylus avellana intens dominant. saxicole ºi forestiere. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp. Geranium robertianum. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana. Dryopteris filix-mas. cu roca mamã la zi. E). Gergely I. Ribes uva-crispa.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Brachypodium pinnatum.3. cenuºie). 1962. Rosa pimpinellifolia.8C Hazel thickets PAL. Tilia cordata. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Valoare conservativã: mare. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Senecio nemorensis ssp.2. Roci: calcaroase. Spiraea chamaedryfolia. Stratul arbuºtilor este luxuriant. („gresie de Siriu” calcaroasã. Tilia cordata. Galeopsis speciosa. CsürösKáptalan M.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. saxatilis. pe stânci. Carpaþii Meridionali. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.50C. (Syn. alte specii din flora de mull. Evonymus verrucosus. ca: Poa nemoralis. Geranium robertianum. Specii caracteristice: Corylus avellana.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv. Carpaþii Occidentali. habitate restrânse ca areal. 96 . însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior. Acer pseudoplatanus. Rosa pendulina. Pulmonaria rubra. Suprafeþe: 10–100 ha. 1962.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. Climã: T = 6. P = 850–1000 mm. Relief: versanþi stâncoºi.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981. Rubus idaeus. Dryopteris filix-mas. fuchsii. Mercurialis perennis. Spiraea media. situate pe stâncãrii în curs de solificare. 1944. Salix silesiaca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. saxatilis. Mercurialis perennis. Drãgulescu 1995. Hodiºan 1979.: Corylo – Tilietum Vida 1959. Poa nemoralis. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Fraxinus excelsior. însoriþi sau mai umbriþi (SE. Ulmus glabra. europene. Athyrium filix-femina. Soluri: superficiale. în etajul fagului. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31.

Potentilla thuringiaca. Galium mollugo. Pyrus pyraster. Evonymus verrucosus.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Anthemis tinctoria. Galium mollugo. Crataegus monogyna. Rhamnus tinctoria. Total: sub 10 ha. Alte specii importante: Rosa canina. Ajuga genevensis. P = 850–900 mm.2 m. Evonymus verrucosus. Corylus avellana. Suprafeþe: reduse. Phleum montanum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata. Gorj. Seseli varium. Genista tinctoria. non Oberd.5–6. P = 800–1000 mm. Cytisus hirsutus. Carduus candicans. Roci: 97 . Rãspândire: În toþi Carpaþii României. mediteraneenepontice. cu areal în curs de restrângere. sudice.HAB: 31. Malus sylvestris. R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Cynanchum vincetoxicum.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. al pãdurilor de gorun-fag. Betonica officinalis. Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Spiraea crenata.30C. Teucrium chamaedrys. Cynanchum vincetoxicum. Cytisus hirsutus.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. cu unele excepþii ce ajung la 80%. rom.4–0.: Rubo-Coryletum auct. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme. Brachypodium sylvaticum. cu troficitate moderatã. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Teucrium chamaedrys.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere. Soluri: rendzinice. humifere. calcifile. Peucedanum oreoselinum. Înãlþimea stratului este de 1–1. Prunus spinosa. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981. Calamintha clinopodium. Tulcea. specie rarã. mezoxerofile ºi xerofile. Anthemis tinctoria. Clima: T = 7. Valoare conservativã: foarte mare. cu reacþie neutrã – slab alcalinã. Rosa pimpinellifolia.00C. Rhamnus tinctoria. Berberis vulgaris. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. Ligustrum vulgare. Viburnum lantana. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia. Cornus sanguinea.5–5. Geranium robertianum. Evonymus europaeus. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). Ligustrum vulgare.8C Hazel thickets PAL. într-un ochi de stepã. Genista tinctoria. Hypericum perforatum. Arrhenatherum elatius. Relief: versanþi stâncoºi. Phleum montanum. Fragaria viridis. Acoperirea cu vegetaþie este maximã. etajul gorunului. Cotoneaster integerrimus. Jurinea nevelis. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. Aster amellus. Euphorbia epithymoides. 1957). Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Geranium robertianum. mai ales în S. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator. cel puþin la 0. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov). Arrhenatherum elatius.3. habitat rar. Sunt dominante Calamintha clinopodium.6 m. Roci: calcaroase. Geranium sanguineum.2. edificat de Spiraea crenata. Sedum maximum. Ajuga genevensis. Seseli varium. Suprafeþe: > 100 ha. în etajul nemoral. Specia citatã ºi în judeþele Cluj. Climã: T = 6. de 100%.

Salvia glutinosa. Digitalis grandiflora. Aegopodium podagraria. districambosoluri. dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum. în majoritate. Rosa canina. Clinopodium vulgare. cu regim hidric normal. Viburnum opulus. Poa nemoralis. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. eurasiatice. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. Geum urbanum. slab acidofile. Mellitis grandiflora. mezotermofile. eutrofe. Stellaria nemorum. Brachypodium sylvaticum. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. dupã tãierea pãdurilor de gorun. Cynanchum vincetoxicum. Speciile componente sunt. Dactylis glomerata. Urtica dioica. Alnus glutinosa. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Cynanchum vincetoxicum. Alnus incana. stratul ierburilor. Specii caracteristice: Corylus avellana. continental-europene.2. Frangula alnus. Acer campestre. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. Melampyrum bihariense. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna. Poa nemoralis. Salvia glutinosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide. Vicia sylvatica.3. Populus tremula. 98 . în stadii intermediare. Rosa canina sau Prunus spinosa. Soluri: eutricambosoluri. Geranium phaeum. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Aegopodium podagraria. Alnus incana. Stachys officinalis. Frangula alnus sau Alnus glutinosa. Digitalis grandiflora. Festuca gigantea. Prunus spinosa. Mellitis grandiflora. Evonymus europaeus. Populus tremula. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Galium schultesii. Melampyrum bihariense. mezofile. criptopodzol. Anthriscus sylvestris.

Helleborus purpurascens. Viola mirabilis. Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. Galium aparine. et al. instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã. Literaturã selectivã: Popescu A.5–6. 99 .112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. non Moor 1967.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului). Glechoma hederacea. ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%. Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum. Alliaria petiolata. Alte specii importante: Clematis vitalba. Pass. Ballota nigra. sylvatica. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Galium odoratum.HAB: 31.: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). P = 750–850 mm. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. Braºov). având un caracter mezoterm-mezofil. Roci: acide sau calcaroase. Ballota nigra. Sãmãrghiþan 2001. 1968 (Syn. Galeopsis tetrahit. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. stadii succesionale antropizate. et al. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2. stadii succesionale antropizate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. Helleborus purpurascens. Urtica dioica. Urtica dioica. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Nepeta cataria. Specii caracteristice: Sambucus nigra. Galeopsis tetrahit. Borza 1959. 1952 em. în luminiºuri. cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm. Polygonatum latifolium. Munteniei. Aegopodium podagraria. Aegopodium podagraria.3. Paucã-Comãnescu 2005 inedit. 1967. et Hoffim. Drãgulescu 1995. Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Sambucetum nigrae auct. 2000.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Stachys sylvatica. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse. umiditate alternativã.24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Valoare conservativã: redusã.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Total < 10 ha.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Arctium tomentosum. Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra.HAB: 31. Climã: T = 7. rom.2.00C. în etajul nemoral). Soluri: eutricambosoluri. Viola mirabilis. Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud.

Pteridium aquilinum. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar.HAB: 31. Vulpia myuros. un strat intermediar ca înãlþime. Rubus hirtus. Cornus sanguinea. Cornus sanguinea.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Crataegus monogyna. Festuca rubra. Carpinus betulus). Agrostis capillaris. Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud. Evonymus verrucosus. Dianthus armeria. Viburnum lantana. Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat. Ligustrum vulgare. Fragaria vesca. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna. Relief: versanþi cu înclinare medie.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. central europene.2. Vulpia myuros). Rosa canina. protejat Emerald. Betula pendula. 40–45%. Sub aspect ecologic sunt mezoterme. Agrostis capillaris. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã. Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã. europene. Alte specii importante: Carpinus betulus.: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. bine extins în suprafaþã. Stratul ierburilor. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. Galium verum. Evonymus verrucosus. Rosa canina. Clematis vitalba.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn.8B3 South-eastern subMediterranean PAL. dar cu participare redusã. cu acoperire de 100%. diversificat de multe dicotiledonate. formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Rubus idaeus.00C. Popescu et Sanda 2000. Total < 100 ha. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Specii caracteristice: Crataegus monogyna. Betonica officinalis. P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V. Viburnum lantana. Prunus spinosa. Soluri: luvosoluri. petraea) sau carpineto-gorunetelor. într-una forestierã. petraea. Myosotis sylvatica. Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile. Hieracium umbellatum. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra.3. Cytisus nigricans.5 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric. Q. Ligustrum vulgare. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã. deºi prezent. Alnus glutinosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Valoare conservativã: redusã. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei. Prunus spinosa. Adeseori. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea.5–6. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum. Clima: T = 8. Hypericum perforatum. Staþiuni: Altitudinea 300–800 m. Roci: vulcanice ºi metamorfice. câmpia ºi podiºurile din 100 .

Câmpia Românã. unde pot apare Jasminum fruticans. 101 . Bromus inermis. Origanum vulgare. 1981. Popescu et Sanda 2000. Crataegus monogyna. Pãun 1966. Mihai 1971. Sãmãrghiþan 2001. în special în Dobrogea. Rosa canina.1984. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. între culturi. mai ales la sfârºitul verii. Evonymus verrucosus. Popescu et al. Schneider-Binder 1972.3. Dihoru et al. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare. Poa bulbosa. Agropyron repens. P = 400–800 mm anual. Jasminum fruticans. Agropyron repens. gresii. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. Humulus lupulus.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã. Productivitatea stratului arbustiv este de 3. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri. Amygdalus nana. Valoare conservativã: moderatã.5 t/ha. datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. Clematis vitalba. iar biomasa suprateranã este de 74. 1973. Solurile: de tipuri variate. cu hidratare deficitarã. se ridicã ºi pânã la 3. Phleum phleoides. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns. Agrimonia eupatoria. Þara Oaºului. Crataegus monogyna. Ligustrum vulgare. Pop et al 1978. pedunculiflora. sunt termofile. cu o acoperire de 100%. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa. Rhamnus cathartica. în general profunde. Burduja et Horeanu 1969. chiar ºi în silvostepã. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. Veronica chamaedrys. alãturi de Prunus spinosa var. cernoziomuri în silvostepã. cu elemente mai numeroase sudice. Horeanu et Horeanu G. Poa bulbosa. Specii caracteristice: Prunus spinosa. Cornus sanguinea sau Cornus mas. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. Aniþei L. Pyrus pyraster. în majoritate. deosebit de dense.5–7. Total > 10. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Vicia tenuifolia. pe locurile defriºate. Q. neutre sau slab acide-alcaline. Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. Origanum vulgare. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna). Evonymus europaea. Horeanu 1981. Prunus fruticosa. de la 200–500 m2. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne. Asparagus verticillata. eurasiatice. Agrimonia eupatoria. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie. 1970. Rosa gallica. pante însorite cu înclinare redusã. Alte specii importante: Rubus caesius. Relief: depresiuni mici în câmpie.2. Plantago media. Bromus inermis. Dactylis glomerata. sau eutricambosoluri. Clima: T = 10. Borza 1959.000 ha.50C. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Structura: Fitocenozele se instaleazã. Cornus mas. xerofile. PaucãComãnescu et al. Phleum phleoides. mezotrofe. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. Dactylis glomerata.5–2 m în silvostepã dar. Calamintha clinopodium. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. Q. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. de obicei.66 t/ha/an material vegetal. Teucrium chamaedrys. Calamintha clinopodium. Cornus sanguinea. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã. Poa angustifolia. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei. 2001. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus. Festuca valesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud. Raþiu et Gergely 1979. 2004. Speciile sunt. Asparagus verticilatus. Teucrium chamaedrys. Rosa canina. Literaturã selectivã: Mihai 1971. Evonymus europaeus. habitate prioritare Emerald. Poa angustifolia.

2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%). alcãtuit din aproape 80 de specii. Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. Suprafeþe: 20 ha.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. termofile. Piatra Cloºanilor. Daphne blagayana. împreunã cu Cotinus coggyria. Soluri: rendzinã negricioasã. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m.5). Clima: T = 4. nu depãºeºte 1 m. Teucrium montanum.40C.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Stratul ierburilor este foarte divers. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi.HAB: 31. Relief: 102 . Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata. în etajul fagului. Geranium macrorrhizum. dacice ºi subendemice (7%). P = 900–1200 mm. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã. modificatã de curenþii calzi de la vest.3. Daphne mezereum. Sorbus borbasii.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.2. neutru-slab alcalin (pH = 6–7. xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea. adesea numai în crãpãturile stâncilor. Teucrium chamaedrys. Silene saxifraga. Cerastium banaticum. Cotoneaster nebrodensis. Roci: calcare cenuºii.2–3. mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa.

Literaturã selectivã: Maloº 1972. Geranium macrorrhizum. europene. Primula auricula ssp. Sorbus borbasii. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cephalaria laevigata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii. Genista radiata. Daphne blagayana. Valoare conservativã: foarte mare. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Daphne mezereum.3. SE. Cerastium banaticum. Bromus fibrosus. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Carpinus orientalis. Athamanta hungarica. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. Draba lasiocarpa. Moehringia muscosa. mezoxerofile. Sesleria filifolia. cu acoperire de 40–60%. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima.00C. Asplenium ruta-muraria. ca: Ceterach officinarum. Sesleria filifolia. Specii caracteristice: Syringa vulgaris.2. SV. Ceterach officinarum. Roci: calcare. serratifolia.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. calcifile. habitat puþin extins. lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. Teucrium montanum. Suprafeþe: reduse. Helianthemum canum. P = 650–1050 mm. Cephalaria laevigata. Festuca xanthina. cu numeroase elemente sudice. Helianthemum canum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. este o fitocenozã cu aspect pionier. Draba lasiocarpa. Bromus fibrosus. pereþi verticali stâncoºi. Micromeria pulegium. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. Stipa pulcherrima. Fraxinus ornus. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. Cu tot caracterul ei relictar. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. datorat compoziþiei floristice. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . Cotinus coggyria. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice. Fraxinus ornus. cu orientare S. Relief: versanþi abrupþi. de 70–90%. Silene saxifraga. Alte specii importante: Draba lasiocarpa.HAB: 31.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Sorbus borbasii. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase. Dianthus henteri. Total < 100 ha. Genista radiata. Thesium bavarum. Specii endemice: Dianthus henteri. Micromeria pulegium. Fraxinus ornus.8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. subtermofile.0-–5. Festuca xanthina. în special în chei. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare. Specii endemice: Sorbus borbasii. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. Teucrium chamaedrys. de-a lungul apelor. Clima: T = 10. Silene petraea. Fraxinus ornus. expuse prelungit la soare. Cotinus coggyria.

Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. cu acoperire de 40%. Carex digitata. Roman N. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. intens însorite. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). este specie endemicã.2. Valoare conservativã: foarte mare. Campanula rapunculoides. ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã. Viola joói. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. dar vârfurile lor sunt uscate. Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. Thymus comosus. Carex humilis. Specii endemice: Sorbus dacica. subscaposa. Sorbus aucuparia. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. Suprafeþe: foarte restrânse. fixate sub acþiunea tufãriºului. Coronilla varia. etajul fagului. Sorbus aucuparia. Acer pseudoplatanus. habitat endemic.00C. expoziþie S ºi SV.3. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. Acer pseudoplatanus. Boºcaiu 1971. cristaline. Aconitum moldavicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet.HAB: 31. Sesleria rigida. Helictotrichon decorum. Coronilla varia. 1974. calcifilã. Campanula rapunculoides. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Iris ruthenica. slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate. Aconitum moldavicum. Mãgãlie 1970. pe stâncãrii. endemic tufãriºului. xerofilã. intercalate cu stâncãrii calcaroase. Atragene alpina. Atragene alpina este prezentã. toþi de talie scundã. Climã: T = 5. P = 900 mm. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Viola joói. subscaposa. Iris ruthenica. Roci: grohotiºuri calcaroase. Muntele Mare. Aquilegia nigricans ssp. subtermofilã. Melampyrum bihariense. 104 . Valeriana tripteris. Helictotrichon decorum. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare. acestea dau un caracter local. Valeriana tripteris. Melampyrum bihariense. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor. Staþiuni: Altitudine 1100 m. fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. ca Sesleria rigida. Sesleria rigida.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. Literaturã selectivã: Gergely 1962. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice). Alte specii importante: Fagus sylvatica. cu habitus de arbust. Specii caracteristice: Sorbus dacica. mobile.8B South-eastern deciduous thickets PAL. Corylus avellana. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp. Corylus avellana. < 10 ha.

Carex brevicollis. termofile. SE. dar ºi unele specii nemorale. Hedera helix. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus. Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%.8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. Evonymus verrucosus. Sorbus torminalis. cu multe specii sudice (26.2. Quercus cerris. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Polygonatum odoratum. întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes.3. cu numeroase ramuri. mai frecvent fiind 105 . Melittis melissophyllum. Campanula grossekii. Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964. Staphylea pinnata. Fagopyrum convolvulus. Climã: T = 8. Rosa canina. Scabiosa banatica. Carex sylvatica. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m. Galanthus nivalis. Dentaria bulbifera. SV. Cornus sanguinea. Arabis turrita.20C. P = 750–825 mm. uneori chiar absent. iar celelalte specii sunt eurasiatice. Cotinus coggygria. Polypodium vulgare. Corylus avellana. Soluri: rendzine. Peia 1978. Silene italica. Polypodium vulgare. Rosa canina. Lithospermum purpureocaeruleum. Brachypodium sylvaticum. Phyllitis scolopendrium. Evonymus verrucosus. Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus.0–7. dintre care 31 sunt rare).HAB: 31. Suprafeþe: Total < 10 ha. Phyllitis scolopendrium. bogate în humus.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964. Habitusul lor este arborescent. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. calcifile. Fagopyrum convolvulus. expoziþie sudicã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Lathyrus venetus. Cardaminopsis arenosa. europene. Melica uniflora. Valoare conservativã: mare. Rhamnus tinctoria. Cynanchum vincetoxicum. Poa nemoralis. pe stânci de mãrimi variabile. signifera. Galium mollugo. Campanula divergens.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Evonymus latifolia. mezo-xerofile. Lathyrus vernus. Clematis vitalba. Asplenium trichomanes. Lamium galeobdolon. Campanula persicifolia. Primula veris. habitat rar. Piptatherum virescens. Sedum maximum.6%). Orchis mascula ssp. Geranium robertianum. Mycelis muralis. Tilia cordata. Lychnis coronaria. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. Fraxinus ornus. Melica nutans. Alte specii importante: Syringa vulgaris. Aremonia agrimonioides. Roci: calcaroase. Cardaminopsis arenosa. Specii caracteristice: Cornus mas.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Isopyrum thalictroides. Sedum maximum. Arabis turrita. Galium schultesii. Tilia platyphyllos. Mercurialis perennis. Stratul ierburilor este bogat în specii (49. Crataegus monogyna. cu grosimi reduse. la limita între etajul gorunului / fagului. Geranium robertianum.

1970. Corylus colurna. Quercus dalechampii. Ceterach officinarum. Festuca valesiaca. xerotermofile. Suprafeþe: restrânse. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. divergens. Bujorean et al.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). Peia 1978. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului.1975. Sorbus cretica. Roci: calcare. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Lithospermum purpureocaeruleum. Defileul Dunãrii. Melittis melissophyllum. Acer monspessulanum.00C. Resmeriþã 1972 (Syn. Campanula sibirica ssp. Dianthus kitaibelii. Coronilla varia. Brachypodium pinnatum. Festuca valesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Hodiºan 1976. Dianthus giganteus. Cytisus nigricans. Syringa vulgaris. Relief: baza versanþilor sau pe platouri. Climã: T = 10. cu mult schelet. Carpinus orientalis. Fragaria viridis. Coronilla emerus. Physocaulis nodosa. Physocaulis nodosa. Resmeriþã 1972. gresii calcaroase. Tamus communis. Sanda et Popescu 1972. Lithospermum purpureocaeruleum. Tilia tomentosa. Melittis melissophyllum. calcifile ºi numeroase specii endemice. Hypericum perforatum. Stachys recta. Evonymus latifolia. Erysimum saxosum. Specii caracteristice: Fraxinus ornus. Satureja kitaibelii. marno-calcare intercalate. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Valeriana officinalis. Sorbus aria. Cotoneaster nebrodensis. Echinops banaticus. alãturi de care mai apar Sorbus aria. Cotinus coggygria. Sanda et Popescu 1991. 1971. Alte specii importante: Cytisus ciliatus. Myrrhoides nodosa.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Sorbus cretica. Viburnum lantana. Junglans regia. Galium erectum. Quercus cerris. Viburnum lantana. Aster amellus.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em.HAB: 31. în strat subþire dar continuu.2. uneori faciesuri aparte. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii. Dianthus banaticus. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund. Juniperus communis. În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã. în stratul arbustiv. ªuteu et Faur 1976. Crataegus monogyna. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan. Galium erectum. între 6–8 m. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna. P = 650–1050 mm. Fritillaria montana. Boºcaiu 1971.3. Viola hirta. Fraxinus ornus. Campanula alpina. Helleborus odorus. Specii endemice: Sorbus borbasii. imediat deasupra lor.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3. Roman 1974. fiind considerate codominante. Pãun et al. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale. Fraxinus ornus. Tilia tomentosa. Peia 1981. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Carpinus orientalis. Valoare conservativã: mare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Anthemis tinctoria. Satureja kitaibelii. frecvente fiind Helleborus odorus. Silene otites. Brachypodium pinnatum. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus. 10–100 ha.0–5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. modificatã microclimatic. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali. Înãlþimea variazã 106 . Edificatorii sunt Syringa vulgaris.

Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice. Valoare conservativã: mare. 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Pyrus pyraster.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum. neutrofile. Climã: T = 10.5–2 m înãlþime. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene. Roci: calcaroase. Dihoru 1970. Koeleria gracilis. xerofile. Satureja caerulea. Cotinus coggygria. Paeonia peregrina.HAB: 31.HAB: 31. termofile. Paliurus spina-christi. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice. Ulmus minor. Coronilla scorpioides. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord. Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. habitat rar în România. periclitat.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Cytisus nigricans. Ligustrum vulgare. Silene otites. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Mehedinþi. Asparagus verticillatus.8B33 Moesian Christ’s thorn brush. Koeleria gracilis. Teucrium polium. mai rar de rariºti de pãduri.8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets. Paeonia peregrina. pontice ºi balcanice. Opopanax bulgaricus. Soluri: cernoziomuri superficiale.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. Salvia ringens.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Carpinus orientalis. 1993.3. Teucrium chamaedrys. Satureja caerulea. Genista sessilifolia. 1964) Mititelu et al. incluzând specii rare ºi ocrotite în România. Ligustrum vulgare. Carex hallerana. Cornus mas. < 10 ha.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda. Fraxinus ornus. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970).2. 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3. Câmpia Aradului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã. Pyrus elaeagrifolia.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970. 107 . Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi. Achillea coarctata. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb.70C.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3. 31. Câmpia Burnazului. Crataegus monogyna. Alte specii importante: Jasminum fruticans. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Cerasus mahaleb. Teucrium chamaedrys. Achillea clypeolata. Teucrium polium. Popescu 1999 (Syn. Dianthus giganteus. rendzine. Ononis columnae. Ulmus minor sau Cornus mas. în silvostepã. Pyrus pyraster. Orchis simia. Podiºul Dobrogei de Sud. Bothriochloa ischaemum. ajungând la 1.

Piptatherum virescens. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus.3. Braºov). Podiºul Casimcea. Rosa canina. Tilia tomentosa. periclitat. Specii caracteristice: Jasminum fruticans. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2. pontice ºi balcanice. Staþiuni: Altitudine 50–100 m. Câmpia Banatului.5–3 m. P = 450–500 mm. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. sunt însoþite de Crataegus monogyna. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase. în silvostepã ºi stepã. Dobrogea de Sud. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã. cu înclinaþie mare. Rosa canina.70C. calcifile. pajiºti uscate. Podiºurile Dobrogei de Nord. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã. din specii mediteraneene. Bãrãganul Mostiºtei. Fraxinus ornus. Total < 10 ha. în margini de pãdure. cu expoziþie sudicã. Fraxinus ornus. Asparagus verticilatus.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951. Crataegus monogyna.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3. Cerasus mahaleb. culturi agricole. Arcuº 1998. Relief: pante stâncoase. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum. Clima: T = 9. Cotinus coggygria. Se diferenþiazã în douã straturi. Tanacetum corymbosum. xerofile. 1994. Cornus sanguinea. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. Crataegus monogyna. Ligustrum vulgare. Tamus communis. Aradului. Valoare conservativã: mare.2.8–8. Scutellaria altissima. P = 400 mm. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. < 10 ha. Rhamnus tinctoria. Ferulago meoides. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale. îndeosebi. Climã: T = 10. în silvostepã. Carpinus orientalis. Ajuga laxmanni.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Quercus pubescens. Rhamnus cathartica. Dictamnus albus. Tragopogon dubius. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. Literaturã selectivã: Mihai et al. Câmpia GãvanuBurdea. Evonymus verrucosus. Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. Chrysopogon gryllus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans. Acer tataricum. Asparagus verticillatus. Carpinus orientalis). Ulmus minor.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Rhamnus cathartica. uneori superficiale pe rocã la zi. Soluri: cernoziomuri. însorite. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. termofile. Quercus cerris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. Cornus mas. Cornus mas.60C. Lithospermum purpurocaeruleum). Covasna. habitat rar în România.HAB: 31. Convolvulus cantabrica. Roci: calcare. Lychnis coronaria. secetã 108 . Pyrus pyraster. Suprafeþe: 50–100 m2.

Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase. R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Ligustrum vulgare.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse. Soluri: cernoziomuri. xerofile. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. habitat rar în România. Bãrãganul Mostiºtei. 1975. dasyphylla. Schneider-Binder Erika 1972.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31.HAB: 31. Valoare conservativã: mare.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn. Dactylis glomerata. cu înãlþimi mici de 109 . xerofile.3. Bromus inermis.: Prunetum nanae Borza 1931. Rosa canina. Clima: T = 10. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). Asparagus tenuifolius. Roci: marne argiloase. Teucrium chamaedrys. Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G. Vicia cracca ssp. Suprafeþe: 100–300 m2.2. Elymus repens. Thalictrum minus. Inula britannica. Asparagus tenuifolius. Cornus mas. Podiºul Dobrogei de Nord. termofile. Vicia cracca. Prunus spinosa var. tenuifolia. Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys. E. Dobrescu 1969. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. Galium mollugo. Rhamnus cathartica. 1981. Total < 100 ha. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord. Calamintha clinopodium. Relief: fragmentat. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Prunus spinosa var.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Depresiunea Fãgãraº. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. 1969. termofile. protejat Emerald. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. periclitat. hispida. Agrimonia eupatoria. Rosa canina. Depresiunea Sibiului. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Soluri: carbonatate. hispida. dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. Evonymus verrucosus. Bromus inermis. cernoziomuri carbonatice. cu înclinaþie micã (5–100). P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile. Origanum vulgare. Amygdalus nana. Nonea pulla. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile). Dobrescu et al. Mititelu D. Relief: pante cu expoziþie SE.60C. Asparagus tenuifolius. Dactylis glomerata. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. Sanda et al 1980. Coronilla varia.0–8. Podiºurile Moldovei de Sud. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa. fragmentar între alte tufãriºuri. Podiºul Dobrogei de Sud. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar. cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. Prunus spinosa var. Inula britannica. Depresiunea Braºov. dasyphylla. SV. Piemontul Olteþului. E. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. Roci: loessuri.

Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc. Raþiu et al. Valoare conservativã: mare. Sârbu et al. Soluri: rendzine. Popescu et Sanda 2000. Schneider-Binder Erika 1972. Cytisus albus.HAB: 31. Medicago falcata. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%. Iris hungarica. Bupleurum falcatum. Rosa canina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. depozite de loess. 1998. 1981. Teucrium chamaedrys. continentalã. incluse în protecþia Emerald. periclitate. Elymus hispidus. Crataegus monogyna. Inula hirta. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Dactylis glomerata.2. Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã. Medicago falcata. Depresiunea Rãdãuþi. Clima: T = 10. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee. Danciu 1970. habitate rare. ajungând în unele zone pânã la 1. Podiºul Babadag. Carex michelii. Câmpia Buzãului – Galbenu. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Crataegus monogyna. Festuca valesiaca. Neamþ). Elymus repens. Vicia tenuifolia. Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Alte specii importante: Prunus spinosa. Holboca). Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud. Cynanchum vincetoxicum. kastanoziomuri. Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex. Literaturã selectivã: Coldea et al. ªuteu 1975. P = 420 mm. Pyrus pyraster.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. Roman 1994. Relief: versanþi slab înclinaþi. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. Linaria genistifolia. cu dominanþã mare fiind Bromus inermis. Medgidia. Specii caracteristice: 110 .2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970.5 m. Aster amellus.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Hypericum perforatum. specie arbustivã xerotermã. Teucrium chamaedrys. Elymus repens. Potentilla thuringiaca. 1995. Rhamnus tinctoria. 1998. Bromus inermis. Total < 10 ha. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. platouri. 1966. Horeanu et Horeanu G. Borza 1959. Suprafeþe: extrem de reduse. Veronica teucrium. Geranium sanguineum. Cristea et al. termofilã. Roci: calcaroase. Fragaria viridis. Verbascum lychnitis. Crasna). Trifolium alpestre. Podiºul Covurluiului – Murgeni.3. Cytisus austriacus. Elymus hispidus. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. Nepeta pannonica. Festuca valesiaca. Rosa dumetorum. ªtefan cel Mare. fiind însoþit de Prunus spinosa. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Origanum vulgare. Dictamnus albus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm.70C. Alyssum murale.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Dactylis glomerata. Thalictrum minus. Zapodeni. Tanacu.

Acer campestre. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia. Tussilago farfara. Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest. Fagus 111 . Calamintha clinopodium. Clematis vitalba. Coronilla varia. Ligustrum vulgare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Rhamnus cathartica. eutricambosoluri. cu succesiune de marne. Carex humilis. rar pseudorendzine cu orizontul A distrus. mai apar Frangula alnus. R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Relief: colinar. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. mezofile dar ºi mezoxerofile. fãrã orizont organic. Calamagrostis epigeios. Hippophaë rhamnoides.50C ºi P = 600–850 mm anual. Quercus petraea. dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). Elymus repens. cu desiºuri greu de strãbãtut (1. sunt bine reprezentate. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. Alte specii importante: Prunus spinosa. deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice.2 tufe/100 m2. Soluri: adesea puternic erodate. Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est).5–5. Carex humilis. Stratul de arbuºti. Lithospermum purpureocaeruleum. Acoperirea stratului este de 15–20%. Crataegus monogyna. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3. Bromus inermis. Structura: Fitocenoza este instalatã secundar. argile nisipoase. Veronica jacquini. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.1 European wet heaths CORINE: 31. Brachypodium pinnatum. Valoare conservativã: foarte mare.2. este edificatã de specii nemorale.8F Mixed scrub woodland PAL. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare. Festuca rupicola. Clima: T = 10. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui.HAB: 31. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. Cytisus nigricans. Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. gorun sau amestecuri. Cornus sanguinea. habitat extrem de rar. luvosoluri.8–2. eliminã pe Hippophaë rhamnoides. Rosa canina. Acoperirea stratului este de 75–100%. mezoterme. în fitocenoza maturã. Euphorbia amygdaloides. Alte specii importante: Orlaya grandiflora.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn. Roci: psamito-pelitice. suportã solurile erodate. Dorycnium herbaceum.: Hippophaëtum Issler 1924). periclitat de lucrãrile agricole. Total > 1000 ha. Cytisus nigricans.3. nisipuri. Crataegus monogyna ºi Rosa canina. când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti. Rhamnus tinctoria.5 m înãlþime. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex. Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. dupã defriºarea pãdurilor de fag. Staþiuni: Altitudine 150–900 m. Bothriochloa ischaemum. Origanum vulgare. În stadii evoluate. preluvosoluri. alãturi de care. Origanum vulgare.

Bothriochloa ischaemum. stadii succesionale. Rhamnus tinctoria. Frangula alnus.3. Dorycnium herbaceum.). Tussilago farfara. ªtefan 1986. Poa angustifolia. Viola reichenbachiana. Parascan.). Valoare conservativã: redusã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Festuca rupicola. uneori plantaþii cu rol antierozional. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. Danciu 1975.2. Evonymus verrucosus. Euphorbia amygdaloides. Poa nemoralis. Cornus sanguinea. 112 . Literaturã selectivã: N. Elymus repens. Carpinus betulus (juv.

Viola jooi. 1963). Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. 1958). 1964. 1973. 1996. 1965).2. Seseli rigidum. Cheile Turului. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. Redactat: Simona Mihãilescu. 1970). Mihãilescu S. Centaurea triumfetii. Clima: T = 7. 1939. Metaliferi. Munþii Leaota. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. 2001. Alexiu 1998. transsilvanicum (Zólyomi. 2001. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni. Morariu et al. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze. Edrainthus graminifolius. Diaconescu F. Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al. Cnidium silaifolium. 1939. R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Sanda et al. Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. Gilãu. Raþiu et al. oltenicum (Ciurchea. Boºcaiu 1971. Munþii Piatra Craiului. Sanda et al. Munþii ScãriþaBelioara. rigida ºi Asperula capitala. Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. Conioselinum tataricum. Munþii Bucegi. Cheile Crãciuneºti. Festuca xanthina. Munþii Bihorului. Helictotrichon decorum. Specii caracteristice: Asperula capitata. Cheile Bulzeºti. Primula columnae. Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. campestris. Saxifraga marginata. Seseli gracile. Cheile Runcu. Cheile Dâmboviþei. 113 . 1984.2. Coldea et al. Pop 1971. Mãgura Codlei. element carpato-balcanic. Valea Someºului. Munþii Þarcu-Godeanu. 1966). Cheile Feneºului.HAB 1999: 36. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Bupleurum falcatum.: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. habitat endemic. 1997. Cheile Ordâncuºii. Sesleria rigida. Asperula capitata.3. Alte specii importante: Alyssum repens. Munþii Lotru. samusense (Simon. 1939). Fink 1977. Anthericum ramosum. Valoare conservativã: mare. Coldea 1990. Stipa eriocaulis. Pop et al. Pop et Hodiºan 1967. 1967. Coldea 1974. Munþii Trascãu. P = 800–1200 mm. Cheile Rudãriþei. CsürösKáptalan 1962. 1991. Saponaria bellidifolia.3–8). biharicum (Csûrös. buricium (Zólyomi.43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. 1958).4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958. Sanda 2002. Gergely 1967. Pedicularis comosa ssp. Valea Cãlineºti. Dianthus petraeus. Literaturã selectivã: Gergely 1957.3. bucegicum (Beldie 1967). Thymus comosus. Centaurea atropurpurea.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn. Aconitum anthora.8–30C. în regiunea montanã.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. Pedicularis comosa ssp. Cheile Feneº. Muntele Trascãu. lângã Lacul Roºu.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962.HAB 1999: 34.50C. Aster alpinus. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. 2001. Seseli rigidum. Minuartia verna.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932. Structura: Habitat mezo-heliofil. Seseli gracile. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara. P = 800–1150 mm. Viola jooi. Saponaria bellidifolia. Cheile Râmeþ. ristice: Helictotrichon decorum. Sanda et al. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. 34. et al. Coldea 1991.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34. Hodiºan 1965. versanþi însoriþi. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic. Suprafeþe: restrânse. Substrat: calcaros.35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Alte specii importante: Asperula capitata. Soluri: rendzine superficial. 114 . Ranunculus oreophilus. Myosotis alpestris. ªuteu 1968. Sesleria rigida.HAB: 34. Anthericum ramosum. Coldea et al. Primula veris ssp. Centaurea reichenbachii. Relief: stânci. Cheile Runcu. precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum. Valoare conservativã: mare. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. Alyssum repens. 1960. Rãspândire: Colinele din Transilvania. în regiunea colinarã ºi montanã. campestris. Phyteuma orbiculare. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile. Suprafeþe: 40–50 ha. Thymus comosus. Biscutella laevigata.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands. Aconitum anthora. melicetosum flavescentis Zólyomi 1939. Sanda 2002. Pop I.3. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8).35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL.2. habitat endemic. Acinos alpinus. Erysimum witmannii. Clima: T = 7. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Moldova. de ordinul a 100 ha. Stipa eriocaulis. seslerietosum rigidae Csûrös 1958. Muntenia. Dianthus spiculifolius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum. Gergely 1967. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. columane. 1964. Carduus glaucus.3–3. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei. Centaurea atropurpurea. Fink 1977. 1997. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m.

septentrionale. Clima: T = 7. Cystopteris fragilis. Medicago falcata. septentrionale. jacquinii. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2). Stipa pulcherrima. Stipa joannis. Melica ciliata. Peucedanum oreoselinum. Cardaminopsis arenosa. Agropyron repens. Phleum montanum.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. Botriochloa ischaemum.3. Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes. fiind alcãtuit din: Festuca pallens. Sanda 1992. Banat ºi Transilvania. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens. Onobrychis viciifolia. Redactat: A. Brachypodium pinnatum. Seseli gracile. Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. sud-esticã. Dobrogea. Poa pannonica ssp. trichomanes. Popescu. Speciile caracteristice: Festuca pallens. 1956. Genista januensis var. etc. Melica ciliata.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963).911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1.3–60C. Roci: calcare. Linum tenuifolium. cu înãlþimea de 35–45 cm. Oltenia. Teucrium chamaedrys. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. cu expoziþie sudicã. Acinos arvensis. Thymus comosus. deficitare în umiditate. P = 700–850 mm. Roci: marne ºi argile.2. Muntenia. Acinos arvensis. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie. spathulata. A. Luzula campestris. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958. A. Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria. Moehringia muscosa. înalt de 35–40 cm. Clima: T = 9–60C. bogate în humus. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. Phleum montanum. Melica ciliata.HAB: 34. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Stachys recta. valesiaca. Vincetoxicum hirundinaria. F. Cystopteris fragilis. Jurinea mollis. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. Artemisia campestris. Soluri: eutrisambosoluri. spatulata. Suprafeþe: Ocupã circa 230. Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum. Genista januensis var. A. Relief: platouri. Erysimum odoratum. slab acide. Soluri: rendzine superficiale. Cynosurus cristatus. Structura: Fitocenozele sunt bine structurate. A. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. sud-vesticã. Sedum hispanicum. ruta-muraria. Cruciata glabra. Sedum hispanicum. scabra.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Valoare conservativã: moderatã. Festuca rupicola. Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium. Popescu. Galium album. bolovãniºuri calcaroase. Veronica austriaca ssp. Jurinea mollis. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. Vicia 115 . etajul superior. care dã o notã caracteristicã acestora. P = 750–900 mm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Vincetoxicum hirundinacea.

cum sunt: Alyssum repens ssp. Cynosurus cristatus. bine individualizat. Botriochloa ischaemum. Campanula divergens. Sanda.0–6. toate incluse în DH2. Achillea setacea. Dorycnium herbaceum. Euphorbia cyparissias. Sanda 1992. F. Koeleria macrantha. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii. cu reacþie bazicã. Scleranthus annuus. hungarica. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. superficiale. Clima: T = 9. Chamaecytisus austriacus. Munþii Bârsei. Athamantha turbith ssp.3. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. Trifolium campestre. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu. bogate în schelet. Eryngium campestre.00C. Medicago orbicularis. Artemisia austriaca. Draba lasiocarpa. Poa angustifolia. banatica. 116 . Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. laciniata. cracca. Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. valesiaca. Lathyrus nissolia. poliþe. A. Specii caracteristice: Festuca rupicola. Poa nemoralis. Mureº. Poa bulbosa. P. Helictotrichon decorum. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud).3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Medicago minima. Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae. Thymus comosus. Braºov ºi Cluj). Popescu. Trifolium montanum. Cele câteva specii repente. Leontodon hispidus. Minuartia setacea ssp.HAB: 34. Thymus comosus. Achillea millefolium. V. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. setacea. Hypericum perforatum. Eryngium campestre. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. Cynodon dactylon. Bromus hordeaceus. M. Munþii Apuseni. Euphorbia cyparissias. Seseli libanotis. nutans. Salsola ruthenica. Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. lupulina.2. Dianthus spiculifolius.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. transsilvanicum. P = 650–800 mm. Peucedanum austriacum. Alyssum desertorum. Dorycnium herbaceum. Alyssum petraeum. rigidula. Dracocephalum austriacum. Suprafeþe: 10–20 ha. Fragaria viridis. Orlaya grandiflora. Puºcaru-Soroceanu 1963. Banat. Prunella vulgaris. terenuri calcaroase. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Soluri: rendzine levigate. Stancu 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni). Viola arvensis. Relief: versanþi abrupþi. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. Salvia nemorosa. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. Alte specii importante: Achillea collina. Redactat: A. Potentilla argentea. Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima. M. Euphrasia salisburgenis. Pulsatilla patens (judeþele Cluj. Valoare conservativã: redusã în general. S. Onobrychis viciifolia. Lolium perenne.

pannonica. Specii caracteristice: Carex humilis. Potentilla arenaria. Thymus glabrescens. Centaurea pinnatifida.3. Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov). Astragalus monspessulanus. împreunã cu puþine plante însoþitoare.2. Potentilla arenaria. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. Helictotrichon decorum. Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor. calcicolam Moehringia muscosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. rigidum. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius. Viola joói. Chrysopogon gryllus. Thymus comosus. Dealurile Sibiului. Polygala major. Linum flavum. Dorycnium pentaphyllum ssp. austriaca. Suprafeþe: pajiºti. Valoare conservativã: moderatã. Saxifraga paniculata. Bistriþei. Biscutella laevigata. Lotus corniculatus. Soluri: faeoziomuri. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã. herbaceum. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana. Dorycnium pentaphyllum ssp. Salvia pratensis. Dracocephalum austriacum. pe calcarele din Munþii Apuseni. Coldea 1991. Alyssum repens ssp. Clima: T = 8–6. Helianthemum canum. Echium russicum. Linum flavum. Bupleurum diversifolium. transsilvanicus. campestris. Doltu 1977. Salvia transsilvanica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Koeleria macrantha. Pedicularis comosa ssp. deficitare în umiditate. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. dar puþine plante intrã în componenþa sa. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.50C. Stipa joannis.HAB: 34. Helictotrichon decorum. Festuca valesiaca. S. Poa nemoralis. Athamantha turbith ssp. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Chamaespartium sagittale. Seseli gracile. P = 750–850 mm. Roci: calcare. Cheile Turzii. Primula auricula ssp. Alte specii importante: Briza media. hungarica. Inula ensifolia. S. herbaceum. R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. pe suprafeþe de 5–10 ha. Etajul inferior este prezent. Cerastium arvense ssp. Centaurea atropurpurea.D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. serratifolia. Achillea millefolium. Chamaespartium sagittale. Rãspândire: Transilvania. Draba lasiocarpa. Briza media. Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. Thymus glabrescens ºi Carex humilis. Koeleria macrantha. Stipa joannis. Salvia nutans. A. Asperula cynanchica. Râpa Roºie (Alba). Dealurile 117 .922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte. Carex humilis. grohotiºuri calcaroase fixate. Peucedanum oreoselinum. Salvia pratensis. cum sunt Dianthus spiculifolius. Leucanthemum vulgare.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Lotus corniculatus. Redactat: A. Trifolium montanum. sud-esticã. Danthonia alpina. Popescu. Popescu. Sanda. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare. Polygala major. dintre care amintim: Trifolium campestre. Helianthemum nummularium.

Redactat: A. Galium verum. apar elemente de silvostepã. Alte specii importante: Festuca valesiaca. slab acide-neutre. Jurinea mollis ssp. Valoare conservativã: moderatã.2. Campanula sibirica. Ferulago sylvatica. transsilvanica. Veronica spicata. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior. Suprafeþe: Circa 50–70 ha. Ghiºa 1941. Popescu. Rãspândire: Moldova. Literaturã selectivã: Gergely 1970. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S. Euphorbia cyparissias. 118 . Danthonia alpina. Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Teucrium chamaedrys. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus. Agropyron intermedium. 1953. Popescu. Echium rossicum. Popescu. Dictamnus albus. Onobrychis viciifolia. rupicola. P = 700–800 mm. Adonis vernalis. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.3. Dianthus carthusianorum. Muntenia (Dealurile Buzãului). Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla. Puºcaru-Soroceanu 1963. Rãspândire: Câmpia Transilvaniei. Eryngium campestre. F. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. Clima: T = 8–60C. Campanula sibirica. platouri. 1969. Helianthemum nummularium. pinnatum. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. Inula hirta. Soluri: faeoziomuri.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn. Morariu. Scabiosa ochroleuca. Brachypodium pinnatum. Specii caracteristice: Stipa stenophylla. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia. Danciu 1977. Inula ensifolia. Podiºul Târnavelor.HAB: 34. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã). Sanda 1992. Stipetum stenophyllae Soó 1944. Csürös et al.). Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.: Brometum erecti auct. Stachys recta. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. Koeleria macrantha. Redactat: A. Polygala major. Chamaecytisus albus. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Soó 1944.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL. Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca. în zonele amintite.9 Continental steppes CORINE: 34. Fragaria viridis. rupicola.HAB: 34. Carex humilis. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Silene otites. F.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. Raþiu et al. de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov). Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. Adonis vernalis. Inula ensifolia. rom.

Soluri: erodosoluri. Lotus corniculatus. pulcherrima ºi S. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. Onobrychis viciifolia. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. E. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. Dactylis glomerata. Medicago lupulina. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc).5–60C. 119 . cu sol profund ºi fertil. Festuca rupicola.2. S. Puºcaru-Soroceanu et al. dar densitatea speciilor este mare. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. Dorycnium herbaceum. Carlina vulgaris. Anthylis vulneraria. Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34. Trinia glauca.HAB: 34.3. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. circa 50–60 ha în Transilvania. Doltu 1976. Dianthus carthusianorum. Stellaria graminea. Linum tenuifolium. Brachypodium pinnatum. Soluri: eutricambosoluri. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã. preluvosoluri. Clima: T = 8. Salvia pratensis. lessingiana. Medicago lupulina. Rhinanthus rumelicus. Brachypodium pinnatum. Rhinanthus rumelicus. Euphrasia rostkoviana. Coronilla varia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Leucanthemum vulgare. mai slab reprezentat. este format din: Thymus pulegioides. Toate aceste specii. S. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. loess în Moldova. însoriþi. Onobrychis viciifolia. realizând acoperirea de 90–95%. P = 700–850 mm.n.) 1947. Clima: T = 8–60C.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. Koeleria macrantha. S. stricta. Redactat: A. Roci: calcare. S. Podiºul Târnavelor. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. Pimpinella saxifraga. cernoziomuri erodate. Relief: pante domoale.9 Continental steppes CORINE: – PAL. cu înãlþimea de pânã la 45–60. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol. Trifolium pratense. pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. capillata. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. Ocupã. Hornungia petraea. Valoare conservativã: moderatã. Lotus corniculatus. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet. Speciile dominante sunt: Bromus erectus. Knautia arvensis. Popescu. Specii caracteristice: Bromus erectus. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus. P = 700–800 mm. dar se menþine pe Dealurile Buzãului. în total. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). Popescu. Alte specii importante: Festuca valesiaca. coame late. pulcherrima. Literaturã selectivã: Pázmány 1971. Asperula cynanchica. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. Achillea millefolium. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Trifolium montanum. 1963. Cephalaria uralensis. Etajul inferior.

Popescu et al. Redactat: A. Jurinea mollis. Agropyron cristatum.50C. Koeleria macrantha. fruticosa. Serratula radiata.3). jacquinii. Centaurea trinervia. Suprafeþe: mici. Acest tip de vegetaþie.9–7. joanis. Hodiºan 2002. în general. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. Clima: T = 10. Cristea. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6. 1992. P. Medicago minima. Polygala major. Phleum phleoides. Salvia nutans. A. Medicago falcata. Inula ensifolia. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Salvia austriaca. Galium glaucum. Cerastium arvense ssp. Jurinea simonkaiana. Doniþã et al. Cephalaria uralensis.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn. de ordinul 1–10 ha. Scorzonera hispanica. Relief: pereþii stâncoºi. S. pratensis. Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier. Dictamus albus. Ceterach officinarum. plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei. Nepeta ucranica. Cheile Caraºului. calcicolum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. pulcherrima. cu puþine specii în compoziþia floristicã. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL.: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. 1984. Astragalus austriacus. Erysimum odoratum. Inula ensifolia. Popescu. pante însorite înclinate. capillata. Stachys recta. dintre care menþionãm: Festuca rupicola. Cheile Miniºului. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm. stepicã. A. Specii caracteristice: Stipa lessingiana. S. Substrat: calcaros. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. Domin 1932).6–7. Adonis vernalis.HAB 1999: 36. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. Trifolium pratense. Beuºniþa-Cheile Nerei. Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm. Potentilla argentea. Alyssum desertorum. Puºcaru-Soroceanu et al. F. Saxifraga paniculata. Pop. Veronica austriaca ssp. Fragaria viridis. amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii. S. Onobrychis viciifolia. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Peucedanum cervaria. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. Alyssum saxatile. villosus. S.3. Trifolium campestre. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica. Teucrium chamaedrys. Dianthus spiculifolius.. Campanula 120 . Munþii Aninei. Rosa pimpinelifolia. întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. Valea Ciclovei (Banat). Galiu album. S. Crambe tataria.2. abrupþi (50–550). Alte specii importante: Astragalus peterfii. ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). Sesleria filifolia. alyssoides. pulcherrima. Danthonia alpina. Nepeta ucranica. valesiaca. P = 575–770 mm. 1963. Valoare conservativã: moderatã. Aster linosyris. Salvia transsilvanica.

Dihoru et al. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Viola arvensis. divergens. Chrysopogon gryllus. Dianthus petraeus. Elytrigia (Bromus) intermedia. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Vicia lathyroides. Onobrychis viciifolia. platouri. Thesium linophyllon. Dobrogea (Podiºul Babadag). Alte specii: Seseli rigidum. Cephalaria uralensis. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. 1997. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. calcicolum. Cephalaria laevigata. Potentilla arenaria. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Etajul mijlociu este. Thymus pannonicus. Coldea et al. et al. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus. Rãspândire: Muntenia. În etajul inferior. 121 . Valoare conservativã: mare. 1973. Relief: versanþi slab înclinaþi. Erysimum comatum. Centaurea biebersteinii. Ceterach officinarum. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. Cerastium banaticum. Draba lasiocarpa. Redactat: Simona Mihãilescu. Centaurea atropurpurea. Festuca rupicola. faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate. habitat endemic. Draba aizoon. Suprafeþe: Circa 350 ha. Vinca herbacea. Campanula sibirica. 1997. 1970. Botriochloa ischaemum. Moehringia muscosa. Polygala major. Knautia arvensis. Dorycnium herbaceum. Carex humilis. Roci: loess în Muntenia. Clima: T = 10. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Schneider-Binder E. Coldea 1991. Eryngium campestre. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). 2001. care depãºeºte 1 m înãlþime.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al.2. Leontodon asper. Transilvania (Podiºul Târnavelor). sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire. Centaurea atropurpurea. Sateureja kitaibelii. 1992. Helianthemum nummularium. bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. Sanda et al. Schrött et Purdelea L. Seseli gracile. Sempervivum marmoreum. Sanda 2002. Silene otites. Linum flavum.3.HAB: 34. Onobrychis viciifolia. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. Lotus corniculatus. Salvia nutans. Chondrilla juncea. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. 1963). Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. hungarica. Alyssum petraeum. Valoare conservativã: redusã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes. P = 550–650 mm. de asemenea.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. 1993. Stachys recta. Cerastium arvense ssp. Peia 1978. Athamantha turbith ssp. Saxifraga marginata. Acinos alpinus. Dianthus spiculifolius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus. Jurinea mollis. Alyssum repens. Lotus corniculatus. Cruciata pedemontana. Campanula sibirica ssp.5–80C. Melica ciliata. Artemisia campestris. Soluri: cernoziomuri ciocolatii.

Alte specii importante: Onobrychis alba. Convolvulus cantabrica. Redactat: A. Knautia arvensis. Melica ciliata. superficiale. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. Centaurea atropurpurea. Artemisia campestris. Stachys nitens. Valerianella coronata. Literaturã selectivã: Popescu. P = 600–750 mm. SchneiderBinder 1971. 1984. dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare. Alyssum pulvinare. Cerastium banaticum. Clima: T = 10–80C. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. Trifolium montanum.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E. H. Vinca herbacea. Adonis vernalis. Popescu. Specii rare: Fumana procumbens. Stachys recta. specia endemicã Stipa danubialis. Cerastium banaticum. Sedum album. Niedermaier 1966. Orlaya grandiflora. Siderites montana. se dezvoltã. Festuca pseudodalmatica. Melica ciliata. Astragalus onobrychis. Aceste fitocenoze se deosebesc. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2). Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. Roci: depozite calcaroase. Trifolium campestre. hispanicum.2. Anthericum ramosum. Relief: pante abrupte. în bune condiþii. Senecio jacobea. R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Scabiosa ochroleuca. Erysimum comatum. Soluri: 122 . Asperula cynanchica. 1992. Thymus pannonicus. Redactat: A. Schneider-Binder 1970. ªtefureac 1976. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. Stipa eriocaulis. Dorycnium herbaceum. Crupina vulgaris. foarte uscate. Stipa eriocaulis. Jurinea glycacantha. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E.3. Doniþã et al. Alyssum saxatile. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. Cerastium banaticum. Valerianella coronata. Hypericum elegans. uºor pânã la mediu degradate. perforatum. Erysimum comatum. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului. Salvia nutans. La Porþile de Fier. Teucrium montanum. Popescu et al. Koeleria macrantha. Gypsophila glomerata. Stachys nites. Astragalus onobrychis var. Coronilla varia. Literaturã selectivã: Csürös. Cerastium banaticum. Fumana procumbens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon. Fumana procumbens. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Convolvulus cantabrica. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha.HAB: 34. Minuartia glomerata. Schneider-Binder 1971. S. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. banaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. Popescu. Ephedra distachya. în cadrul etajului superior. Roman 1974.

Dianthus armeria. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum. deficitare în umiditate. Clisura Dunãrii. Valoare conservativã: moderatã. Popescu. Muntenia.312 Central European steppes grasslands PAL. Teucrium montanum. înãlþimea fiind de 45–55 cm. Thymus pannonicus. Veronica orchidea. Dianthus armeria. Chondrilla juncea. Festuca rupicola.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. P = 600–750 mm. Inula oculus-christi. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie. Cleistogene serotina. Roci: depozite loessoide. Thymus comosus. În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. Euphorbia cyparissias. R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Popescu. Medicago falcata. teren plan. Eryngium campestre.5–80C. Melica ciliata.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. Scabiosa ochroleuca. 34. Moldova. Polygala major. 1963. Salvia pratensis. Alte specii importante: Tulipa hungarica.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34. Rãspândire: Banat. faeoziomuri. Cleistogene serotina. Linaria genistifolia. în general. Potentilla argentea. Clima: T = 9. Redactat: A. Carduus acanthoides.9 Continental steppic CORINE: 34. Festuca valesiaca. Sanda 1992.911 Pannonic loess steppes. Nepeta nuda. Orlaya grandiflora.2. Soluri: eutricambosoluri. 123 . Asperula cynanchica. Dobrogea. Lotus corniculatus.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Literaturã selectivã: Doniþã et al. Ornithogalum comosum. cernoziomuri. Pimpinella saxifraga.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania.3. Alyssum alyssoides.HAB: 34. Dorycnium herbaceum. Achillea millefolium. Puºcaru-Soroceanu et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Echium vulgare. Agrostis capillaris. Stipa capillata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Câmpia Aradului. Festuca valesiaca. Oltenia. Lathyrus sphaericus. Medicago minima. Banat. Onobrychis viciifolia. Achillea setacea. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Erodium cicutarium. Marrubium vulgare. Specii caracteristice: Cleistogene serotina. Soó 1964. Linum austriacum.HAB: 34. Botriochloa ischaemum. Relief: pante foarte uºor înclinate. neutre. Suprafeþe: Circa 40. 1992. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2).

uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m.2. 1956. Inula ensifolia. Teucrium polium.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). A. Medicago minima. Asperula cynanchica. Medicago minima. Arenaria serpyllifolia. din Dobrogea. Agropyron cristatum. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Medicago orbicularis. Sanda 1992. Cluj.5–80C. deficitare în umiditate. cu expoziþii variate. Ranunculus illyricus. Coronilla varia. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . arenaria (Carei – jud. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp.3. Vaslui). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar. Valoare conservativã: redusã. faeoziomuri mai rar pseudorendzine. Toate aceste specii. Botriochloa ischaemum. versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Cheile Turzii – jud. Taraxacum serotinum. în general. Seseli tortuosum. Sol: cernoziom ciocolatiu. mai puþin reprezentate. Poa angustifolia.000 ha. Taraxacum serotinum. iar în zona colinarã. Popescu. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. judeþul Argeº). Alte specii importante: Stipa capillata. Trifolium arvense. Phlomis pungens. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. Literaturã selectivã: Burduja et al. marne. formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm. P = 400–650 mm. menþionate în DH2. 1963. A. Satu Mare. Redactat: A. Relief: terenuri plane. jurineifolia. Salvia aethiopis. P = 400– 800 mm. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Astragalus onobrychis. Clima: T = 11–70C. Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp. Muntenia ºi sudul Moldovei. Suprafeþe: 15–20. Dianthus leptopetalus. Centaurea napulifera. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca. Phleum phleoides. sud-esticã ºi sud-vesticã. Relief: teren plan. Roci: loess. precum ºi altele. Popescu. Botriochloa ischaemum. ponticus. Achillea setacea. Koeleria macrantha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. Puºcaru-Soroceanu et al. 1992. Clima: T = 11. Potentilla arenaria. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã. Doniþã et al.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist. Poa angustifolia. constituie etajul inferior al acestor pajiºti. Artemisia austriaca. C. Centaurea arenaria. rutifolia ssp. arenaria. Bombycilaena erecta.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. Achillea setacea. alyssoides. Medicago minima. Fãlciu – jud.HAB: 34. 1937) Pop 1977. Medicago falcata. Scleranthus annuus. Melica ciliata. Stipa capillata.

Artemisia austriaca. Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior. Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum. Botriochloa ischaemum. cernoziomuri. Stachys angustifolia. Puºcaru-Soroceanu et al. Achillea ochroleuca. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. Dihoru 1969. Dianthus nardiformis. Astragalus onobrychis. acoperirea medie 90–95%. lessingiana. Asperula cynanchica. Soluri: castanoziomuri. Redactat: A. Achillea setacea. Androsace maxima. Bombycilaena erecta. 125 . Clima: T = 11–8. M. A. A. Teucrium polium. cu expoziþii variate. Festuca valesiaca. Ranunculus illyricus. Cynodon dactylon. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. 1963. Minuartia viscosa. Potentilla bornmuelleri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Orlaya grandiflora. Trigonella monspeliaca. Sanda 1992. eutricambosoluri. Soluri: castanoziomuri. Salvia nutans. Alte specii importante: Taraxacum serotinum. roci granitice ieºite la suprafaþã. Trifolium arvense. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. Chrysopogon gryllus. Daucus guttatus. Centaurea rutifolia ssp. Galium humifusum. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. unde roca iese la suprafaþã.2. dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. repens. Kochia prostrata. Jurinea mollis. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. lupulina. Trifolium campestre. Inula oculus-christi. Rãspândire: Dobrogea de Nord. Stipa capillata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei. Sedum sartorianum ssp. Ceratocarpus arenarius. jurineifolia. În zonele stâncoase. Eryngium campestre. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%. Bromus hordeaceus. Psilurus aristatus. Medicago minima. Doniþã 1970. coarctata. Achillea setacea. Artemisia austriaca. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. Allium saxatile.50C. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. Munþii Mãcinului. Veronica austriaca ssp. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei). F. rupicola. Astragalus onobrychis. deficitare în umiditate. Podiºul Casimcei. Galium humifusum. Silene compacta. faeoziomuri. Literaturã selectivã: Dihoru. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului). P = 450–500 mm. xerofile. Thymus zygoides. Adonis vernalis. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã.HAB: 34. Chrysopogon gryllus. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. jacquinii. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor. Popescu. mai puþin nordice. Festuca valesiaca. Popescu. Taraxacum laevigatum. Dintre aceste plante.3. Valoare conservativã: redusã. Chrysopogon gryllus. Cleistogene serotina. Linaria genistifolia.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. Medicago lupulina. pânã la moderat înclinate.9 Continental steppes CORINE: – PAL. S. Inula oculus-christi. Potentilla argentea. Agropyron cristatum. Euphorbia seguierana. cernoziomuri. Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. Galium humifusum. faeoziomuri. Relief: pante domoale. Podiºul Babadag.

Sedum sartorianum ssp. Allium saxatile. Achillea ochroleuca. Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã.3. Cruciata pedemontana. Iris pumila. A. Agropyron brandzae. Scleranthus perennis. Agropyron brandzae. Stachys angustifolia. PuºcaruSoroceanu E. et al. Crocus chrysanthus. grisebachii. Suprafeþe: 50–100 ha. R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Stancu 2001. Potentilla bornmuelleri. Scorzonera mollis. Satureja caerulea. Muscari racemosum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides. Sanda. Bupleurum apiculatum. 1963. Sanda 1988. Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. faeoziomuri. Silene compacta. Literaturã selectivã: Dihoru. lithophila. moschatum. Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. Doniþã 1970. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. uneori numai de 50–60%. Scleranthus perennis ssp. urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). glareosa. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. Ranunculus illyricus. M.HAB: 34. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. Gypsophila glomerata. 126 . Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Scutellaria orientalis var. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. Dianthus nardiformis. Thymus zygoides. Campanula romanica.50C. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei. Chrysopogon gryllus. Psilurus aristatus. Specii caracteristice: Festuca callieri. Valoare conservativã: moderatã. sudicã ºi vesticã. Podiºul Babadag ºi Casimcei). Euphorbia nicaensis ssp. Clima: T = 10–8. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2). Paronychia cephalotes. Festuca rupicola. Achillea coarctata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. Roci: calcare. cernoziomuri. Scorzonera mollis. Minuartia glomerata. Soluri: castanoziomuri. Popescu. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). loess. Trifolium arvense. Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. pinnatifida. sãrace în umiditate. Redactat: A. Ornithogalum amphibolum. dar realizeazã o acoperire slabã. Bufonia tenuifolia. Sempervivum zelleborii. Paeonia tenuifolia. Minuartia glomerata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Herniaria glabra. Dianthus nardiformis. cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. Potentilla bornmuelleri. Popescu. Pimpinella tragium ssp.9 Continental steppes CORINE: – PAL. hillebrandtii. Silene compacta. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Euphorbia myrsinites. Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite).951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. dichotomus. P = 450–500 mm. Popescu.2. Achillea leptophylla. Ornithogalum amphibolum. Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. Dianthus pseudarmeria. de regulã. Bombycilaena erecta.

Euphorbia nicaeensis. Agropyron intermedium.3. Galium humifusum. PuºcaruSoroceanu et al. În cadrul fitocenozelor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp. Ceratocarpus arenarius. Specii endemice: Agropyron brandzae. Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. Coronilla varia. cu acoperire mare (circa 60–80%). Muntenia ºi estul Banatului. Seseli tortuosum. Festucion rupicolae. Doniþã 1970. Astragalus onobrychis. Medicago falcata. pectinatum. de talie medie ºi mare. pectinatum. Kochia prostrata. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. Artemisia austriaca. Specii caracteristice: Thymus zygoides. Literaturã selectivã: Dihoru. Doniþã 1970. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. A. Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. Jurinea mollis. Minuartia adenotricha. Potentilla bornmuelleri. Centaurea diffusa. mai rar pe calcare (în Dobrogea). tesquicola. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. Agropyron brandzae. Sisymbrium orientale. Stipa capillata. Rãspândire: Dobrogea. Dianthus pseudarmeria. Kochia prostrata. Clima: T = 11–8. Festuca valesiaca.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Koeleria macrantha. Stipa capillata. Alyssum montanum. Ranunculus illyricus. Asperula cynanchica. Teucrium polium.911 Pannonic loess steppes.2. Stipa capillata. Achillea coarctata. Specii endemice: Agropyron brandzae. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. Asperula tenella. Medicago falcata. Suprafeþe: 100–120 ha.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958. lithopilla. Popescu. A. Echium italicum. Medicago falcata. Sanda 1992.HAB: 34. Literaturã selectivã: Dihoru. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. Alyssum desertorum. Horeanu 1976. Linum austriacum. Teucrium polium. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. Valoare conservativã: mare. Festuca valesiaca. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. Alte specii importante: Achillea setacea. Melica ciliata. 1963. P = 350–450 mm. Asperula cynanchica. Redactat: A. Onobrychis gracilis. Botriochloa ischaemum. Festuca valesiaca. Popescu. 127 . Koeleria lobata. Salvia nemorosa ssp. Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. Artemisa (caucasica) pseudomontana. Festuca valesiaca. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%. Botriochloa ischaemum. Popescu.50C. Poa angustifolia. Teucrium polium. Coronilla varia. Artemisia austriaca. leptophylla. Roci: loess. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate. cum sunt: Sempervivum zeleborii. leptophylla. Taraxacum serotinum. 34. pe terasele înalte ale Ialomiþei. Ornithogalum amphibolum. Redactat: A. Onopordon tauricum. Kochia prostrata. Achillea coarctata. Toate aceste plante. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. Satureja caerulea.

Festuca valesiaca. 128 . rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Podiºul Babadag).9 Continental steppes CORINE: – PAL. Structura: Vegetaþia este stratificatã. Achillea clypeolata. Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Astragalus ponticus. de 500–600 ha. Centaurea napulifera. Polygala major. Astragalus asper. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Ocupã terenurile plane. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan). Popescu 1999 (Syn. Ferulago meoides. D. Ferulago meoides.HAB: 34. dar ºi pantele uºor înclinate. Phlomis tuberosa. Salvia aethiopis. Artemisia austriaca. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. Echinops ruthenicus. Koeleria macrantha. Chrysopogon gryllus. 1963. Suprafeþe: Reprezintã islazurile. Astragalus ponticus. 1970) Sanda.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1. de circa 100 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica. Marrubium peregrinum. loess. S. Inula salicina. giganteus. acestea realizând al treilea etaj. uneori bine individualizat. Doniþã 1970. Dianthus pallens. Teucrium chamaedrys. Inula ensifolia. tesquicola. Specii caracteristice: Stipa ucrainica. dasyphylla. Dobrogea. P = 450–500 mm. Popescu.50C. S. Stipa ucrainica. Botriochloa ischaemum. Redactat: A. Puºcaru-Soroceanu et al. sudul Moldovei. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj. nicaeensis. Euphorbia nicaeensis ssp. Salvia nemorosa ssp. capillata. cernoziomuri. Plantele înalte. Seseli campestre.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). în trei etaje. Agropyron intermedium. versanþi slab înclinaþi. cu expoziþie sud-esticã.HAB: 34.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. T. sud-vesticã. chamaedrys. sunt: Centaurea orientalis. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã. Clima: T = 11–8. cu vegetaþia degradatã. Dianthus pallens. Relief: platouri. Phleum phleoides. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. Scorzonera mollis. Valoare conservativã: mare. Trinia multicaulis. Euphorbia nicaeensis. Roci: calcare. R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. Alte specii importante: Stipa pulcherrima. Festuca valesiaca. Asperula cynanchica. Salvia nutans. Ranunculus illyricus. Adonis vernalis. Bibliografie: Dihoru. Linosyris villosa. Dactylis glomerata. Teucrium polium. Ajuga laxmannii. Popescu. Soluri: soluri rendzinice. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus. Adonis vernalis.2. Prunus tenella. Sanda 1992.3. Stipa pulcherrima. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. Koeleria macrantha. Crupina vulgaris.

plantã xerofilã. Taraxacum laevigatum. Roci: calcare marnoase. Valoare conservativã: redusã. M. Astragalus pseudoglaucus.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. valesiaca. Gagea callieri. Cynodon dactylon. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). Soluri: cernoziomuri. uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Specii caracteristice: Artemisia austriaca. Poa bulbosa. Poa bulbosa. castanoziomuri. Bupleurum apiculatum. P = 400 mm. F. puþin rãspândit la noi. cenuºii. Stancu 2001. Coronilla varia. Deºi numãrul speciilor componente este mare. Rãspândire: Dobrogea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. Staþiuni: Terenuri uscate. Androsace maxima. Popescu. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. Relief: teren plan. Agropyron cristatum. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. Festuca pseudovaina. Medicago minima. minima. Ceratocarpus arenarius. pe faleza Lacului Razelm. Medicago falcata. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Capul Doloºman. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. Ornithogalum amphibolum. Roci: loess. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii. Artemisia lerchiana. Galium humifusum. Altitudine: 5–10 m. Festuca valesiaca. Puºcaru-Soroceanu 1963. masiv. Bromus tectorum. Botriochloa ischaemum. glareosa. 129 . Poa angustifolia. F. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. Poa angustifolia. minima. Buzãu. Soluri: castanoziomuri.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. cernoziomuri. La începutul verii. În luncile râurilor mari (Ialomiþa. E. Doltu 1980. faeoziomuri. sequierana. Poa angustifolia.3. Literaturã selectivã: Pop 1970. Specia dominantã. Taraxacum serotinum. lupulina.HAB: 34. Relief: terenuri stâncoase. Redactat: A. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Euphorbia nicaeensis ssp. Suprafeþe: Restrânse. Medicago lupulina. Euphorbia sequierana. Koeleria lobata. Artemisia austriaca. M. 4–5 ha. uneori chiar mai scãzutã. pseudovina. Potentilla bornmuelleri. Goniolimon besserianum. Erodium cicutarium. Lotus corniculatus. Lolium perenne. Sanda. Popescu. Popescu. Clima: T = 11–80C. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Sanda. Euphorbia nicaeensis. Agropyron cristatum. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. care se menþine pânã toamna. P = 400–750 mm. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. Minuartia viscosa. M. Alte specii importante: Festuca valesiaca. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae.2. Cynodon dactylon. Clima: T = 110C. Siret) aluviosoluri. Structura: Habitat xerofil.

2. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). Agropyron brandzae. Koeleria lobata. Echinops ruthenicus. Festuca valesiaca. Alte specii importante: Centaurea jankae. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Popescu. Astragalus pseudoglaucus. Minuartia viscosa. Redactat: A.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. glareosa. Taraxacum serotinum. Ornithogalum amphibolum. Salvia nutans. Androsace maxima. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare. Goniolimon besserianum. Koeleria lobata. Euphorbia nicaeensis ssp. 130 . Alyssum minutum. Teucrium polium. Thymus zygoides. Euphorbia sequierana. Specii endemice: Agropyron brandzae. Specii caracteristice: Artemisia lerchiana.

Cleistogene serotina.3. Verbascum lychnitis. Petrorhagia illirica ssp. Thymus jankae. Onobrychis alba. Bromus riparius. Rãspândire: Dealurile Olteniei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. aproape singurã. Lotus corniculatus. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã. Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda. Roman 1974. Stachys recta. cu mult schelet. platouri. Valerianella pumila. Doniþã et al. Medicago falcata. P = 550–650 mm. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m. Popescu 1999.5–8. Suprafeþe: 15–20 ha. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina. jacquinii. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972. Clima: T = 10. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie.50C. Valoare conservativã: moderatã. Ferulago sylvatica. Festuca rupicola. haynaldiana.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. Alyssum alyssoides.316 EUNIS: E1. Bromus riparius. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune. Orlaya grandiflora. Danthonia alpina. Specii rare: Thymus jankae. Petrorhagia illirica ssp. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã. Stachys recta. în microdepresiunile. Alãturi de specia dominantã mai apar. Convolvulus cantabrica. Popescu.5 Mediterranian xeric grasslands PAL.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus. Campanula rapunculoides. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . T. Koeleria macrantha. haynaldiana.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. Banat. Bromus riparius. Achillea crithmifolia. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. Dianthus giganteus. În acest etaj. arvense. Arenaria serpyllifolia. Anthylis vulneraria. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. speciile: Ferulago sylvatica. Veronica austriaca ssp. etajul superior al fitocenozelor. balcanice ºi ilirice. Polygala major. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Podiºul Mehedinþi. Cephalaria uralensis. Alte specii importante: Dianthus giganteus. Asperula cynanchica. Crepis sancta.HAB: 34. Filipendula vulgaris. Briza media. Redactat: A. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare. cu frecvenþã micã. Dintre acestea. Aira caryophyllea.3. Koeleria macrantha.2. unde procesul de solificare a fost favorizat. Siderites montana. Danthonia alpina. Crupina vulgaris. Fragaria viridis. 1992. Soluri: districambosoluri. 34. Verbascum phoeniceum.3.

în curs de fixare.2. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Vulpia myuros. Dobrogea. Trifolium arvense. Aegilops cylindrica. Festuca valesiaca. Sedum acre.5–80C. Alte aspecii importante: Rumex acetosella. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. argile etc. Ventenata dubia. Trifolium incarnatum ssp. 132 . Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp. ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri.3. Popescu. Erysimum cuspidatum. Melica ciliata. Stancu 2001. sunt: Sedum acre. Alyssum petraeum. Sanda. Speciile scunde. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. Dasypyrum villosum. Trifolium arvense. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. molinerii. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii). F. Xeranthemum cylindraceum. sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire. Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988. Valoarea conservativã: moderatã. S.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974. Roman 1974. Aira capillaris. luturi. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. Filago arvensis. Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase. Ventenata dubia. Relief: pante slab înclinate. provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi. Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. Oltenia. Trifolium incarnatum ssp. S. Sedum hispanicum. Banat. Vulpia myuros. Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. Thymus comosus. Solul. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Transilvania (Munþii Apuseni. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. cu acumulãri de materiale organice. Rãspândire: Pe coline din Transilvania. Scleranthus perennis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum. Popescu. Scleranthus annuus. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã. molinerii. ovina. Hypericum perforatum. Valea Someºului). Poa bulbosa. Dasypyrum villosum. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania). Medicago minima. annuum.HAB: 34. Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp.HAB: 34. Aira capillaris. Poa compressa. molinerii. Poa compressa. Redactat: A.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941. Clima: T = 10. Achillea collina. Ventenata dubia.

Clima: T = 11–9. periodic inundate de apele torenþilor. Syntrichia ruralis. Hieracium pilosella. Alyssum petraeum. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi. Cel de al doilea etaj. Alyssum petraeum. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. nisipuri grosiere. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. Popescu. P = 400–650 mm. Aira elegans. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. ºi perene Poa bulbosa. Thymus pulegioides.00C. Literaturã selectivã: Andrei. Alyssum desertorum.3. Trifolium arvense. cel inferior. Silene conica. acre. Scabiosa columbaria. Sagina procumbens. Popescu 1967. Rumex acetosella. Relief: versanþi slab înclinaþi. Schneider-Binder 1971. S. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. Crupina vulgaris. Satureja kitaibelii. Sedum hispanicum. Filago arvensis. Petrorhagia saxifraga.2. Scleranthus annuus. Siderites montana. Soluri: nisipuri. Sedum rubens. Alyssum petraeum. 133 . Valoare conservativã: moderatã. Polycnemum arvense. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros. Scleranthus annus. care are 15–20 cm înãlþime. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã. Erophila verna. Roman 1974. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Veronica verna. Structura: Vegetaþia este realizatã. Medicago minima. Sedum rubens. Redactat: A. în principal. Jasione montana. Alte specii importante: Trifolium arvense. Sedum acre. Racomitrium canescens etc.

Polygonum viviparum. Helianthemum alpestre. Cocora. Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Festuca glacialis. conglomerate. Carex rupestris. vârfurile Baba Mare. P = 1300–1450 mm. Bucºoiu. Gentiana nivalis. Minuartia gerardii. cu pH = 4. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis. Agrostis alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides). Valoare conservativã: mare. Primula minima. Substrat: calcare. acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii. Poa alpina. Omu. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). Minuartia verna. Carex atrata. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate. Leontopodium alpinum.3. Elynetum myosuroides Puºcaru et al. Obârºia. Clima: T = 1.3. Astragalus alpinus. Helianthemum alpestre. Pedicularis verticillata. gresii. Erigeron uniflorus. Agrostis rupestris.42 Wind edge naked-rush swards PAL. Dryas octopetala. Euphrasia salisburgensis. Cerastium alpinum ssp. Coºtila.50C. Oxytropis carpatica. Munþii Retezat (Piule). Potentilla crantzii. Silene acaulis. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Festuca bucegiensis. Piatra Arsã. Achillea schurii. Morarul. Caraiman. Dianthus glacialis. Onobrychis transsilvanica. Anthyllis alpestris. Uneori habitatul se prezintã fragmentar. 134 . Munþii Piatra Craiului. Festuca versicolor.HAB 1999: 36.4. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha.425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4. habitat endemic.2.3. Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m. Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. Minuartia verna. Alte specii importante: Minuartia sedoides. Bãtrâna). Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit. în etajele subalpin ºi alpin.0– -2. Oxytropis halleri. 1956.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al. R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina. fiind considerat ca un relict glaciar. reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica. Specii endemice: Achillea schurii. lanatum. 1956) Coldea 1991(Syn. Salix reticulata.8–5. Oxytropis carpatica. Relief: creste ºi muchii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin. Munþii Fãgãraº. Pedicularis verticillata etc. În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987.

Munþii Godeanu.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al. având o acoperire cuprinsã între 65–85%. în etajele subalpin ºi alpin. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Ghiºa 1940. Ineu. Sanda et al. Caricetum curvulae Brockm. 1962. Samoilã 1960. Alte specii importante: Pedicularis exaltata. Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. Munþii IezerPãpuºa. Csürös et 135 . Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris. Senecio carpaticus. Puºcaru et al. Munþii Retezat. Racomitrium lanuginosum. Coldea et al. Pulsatilla alba. Puºcaru et al. 1977. În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp. 1956 din Bucegi. Gãrgãlãu. Hieracium alpinum. Safta 1943. Oreochloa disticha. Transilvania. Ineuþ). Sesleria bielzii. Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula. 1907). prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic. Hieracium alpinum. Valoare conservativã: redusã în general. Loiseleuria procumbens. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Sanda 2002. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv. mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). 2001. Buia et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Juncus trifidus. Munþii Þarcu. Puºcaru-Soroceanu et al. Campanula alpina. Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. Munþii Cãlimani. Phyteuma confusum. Festuca supina (diferenþialã geograficã). primuletosum minimae Evd. Munþii Piatra Craiului (Vf. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. 1926 em. Redactat: Simona Mihãilescu.HAB. Sesleria coerulans. Vaccinium myrtillus. Oberd. Polytrichum juniperinum. festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn. Ligusticum mutellina.5– -2.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. Luzula spicata. 1981. Puºcaru et D. Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. 1977 din Fãgãraº.-Jer. Piatra Albã. Oltenia. Munþii Parâng. Coldea 1991. Munþii Suhard. Munþii Fãgãraº. Potentilla ternata. dar o acoperire redusã. Täuber 1987. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin. profilul solului este redus (10–20 cm). gelidus. Clima: T = 0. Vaccinium vitis-idaea. Munþii Cibinului. Vaccinium gaultherioides. Specii caracteristice: Carex curvula. conglomerate.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br. 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd. Structura: Habitat primar.2–4. P = 1350–1450 mm. Potentilla ternata. 1959. Thamnolia vermicularis.3. Primula minima are o prezenþã ridicatã.50C. 1997. Literaturã selectivã: Borza 1934.341 Carex curvula grassland PAL.-Bl. Puzdra. 1999: 36. Primula minima. Beldie 1967. Geum montanum. Rebra. Minuartia sedoides. 1956.2. Piscul Baciului).1957 (Syn. 1956.4). Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii. Avenula versicolor.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. 36. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. Buia et al. Valoare conservativã: redusã. Anieºul Mare. Hieracium alpinum. Mihãilescu S.5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. Dicranum scoparium. Munþii Parâng. Munþii Cibinului. cu expoziþii variate. 1982. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al. Relief: 136 . Ghiºa E.3463 Carpathian Juncus trifidus swards. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu). A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum.50C. 1977. Galaþiul. Structura: Habitat primar. Luzula spicata. 1981.HAB 1999: 36. Sanda 2002. Sanda et al.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al. Munþii Cãlimani. Primula minima. conglomerate.2. Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha). Thamnolia vermicularis. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. vârfurile Pietrosul Mare. 1964. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã. Campanula alpina. Coldea 1990. în etajele subalpin ºi alpin. ºaua GãrgãlãuGalaþiu.3. 2001. care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. Loiseleuria procumbens. Samoilã 1960. Minuartia sedoides. Munþii Giumalãu. Alexiu 1998. Puºcaru et D. Vaccinium myrtillus. hermafroditum. 2005 (ined. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. Popescu G. Golgota. Phyteuma confusum. 2001. Potentilla ternata. Juncus trifidus Carex curvula. 1940. Agrostis rupestris. Avenula versicolor. Festuca supina. expuse vânturilor. Pulsatilla alba. Empetrum nigrum ssp. Ineu). Valea Sadului. Coldea et Pânzaru 1986. Resmeriþã 1974. Mihãilescu S. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. Momaia. Vaccinium gaultherioides.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Boºcaiu 1971. 1976. 1997. Resmeriþã 1974. Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea. Polytrichum juniperinum. Munþii Retezat. 1927 (Syn. Oltenia.). et al. Senecio carpaticus. 1962. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36. 1962. în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus. P = 1300–1450 mm. Oreochloa disticha fiind sporadicã.: Juncetum trifidi Buia et al. Omul. 2001. Buhãiescu. Clima: T = 1– -2. Substrat: gresii. Coldea et al. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc. cu caracter xerofil-oligoterm. versanþi slab-puternic înclinaþi. de cele mai multe ori. Juncus trifidus. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Þibleº. Literaturã selectivã: Borza 1934. Sesleria coerulans. Puºcaru 1969.2–4. Specii caracteristice: Oreochloa disticha. 1991.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al. Resmeriþã et Raþiu 1983. Redactat: Simona Mihãilescu. 1981. Drãgulescu 1995. Mihãilescu S. 1977. et al. 2005 (ined. Sanda et al. 1997. Coldea 1990. 2001. 137 .3.). 2001. Cristurean 2000. Sanda 2002.2. 1991. Coldea et al. Popescu G.

Coºtila. Thamnolia vermicularis. Bãtrâna. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº. 1956 se încadreazã. cu Dor. reavene pânã la uscate. Cobãºel.0– -2. Munþii Retezat. nardetosum strictae Puºcaru et al. aurea ssp. în etajele subalpin ºi alpin. Valea Sebeºului. Munþii Cernei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. Muntele Siriu. Festucetum supinae Vicol et al. Valoare conservativã: mare. vârfurile Rebra. aurea ssp. Vf. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. airoides). Piatra Arsã. Omu. Bucºoiu.1–4. Relief: locuri 138 . asociaþia. Primula minima. Festuca supina Puºcaru et al. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. chrysocraspeda). Munþii Iezer-Pãpuºa. Munþii Piatra Craiului. Jepii Mici). Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha). Puºcaru et D. seslerietosum Puºcaru et al. Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al. Festuca supina. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957. La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al. Vârfu Goru (jud. airoides) prezintã o acoperire foarte mare. mai rar calcaros. Obârºia. Ciºa).HAB 1999: 36. Gardina. ca sinonimã. Munþii Parâng. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. vârfurile Baba Mare. As. Substrat: cristalin. Galaþiul. 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. Munþii Godeanu. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. 1971. adeseori bogate în humus. Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). Structura: Habitat alpin. Oltenia.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. habitat endemic. chrysocraspeda). Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971. Vrancea). Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Munþii Þarcu. Cocora. Valea Sadului.2. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin.5). Sesleria coerulans.3.50C. uneori chiar pe grohotiºuri fixate. plane. As. hungarica. Jepii Mari. 1959. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al. Polytrichum juniperinum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. Stratul muscinal: Polytrichum alpinum. 1959. Prin practicarea pãºunatului intensiv. Munþii Fãgãraº. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P. Bãtrâna. Furnica. puþin profunde pânã la superficiale.: Festucetum supinae Domin 1933.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn. hungarica (DH2).34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4. P = 800 mm. versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. Phyteuma confusum. Festuca supina (F. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri. 1956 din Bucegi. Specii caracteristice: Potentilla ternata. Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975. în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. Muntele Ciucaº. Muntele Gârbova. 1959. din Valea Sebeºului. Beldie 1967 din Bucegi. Clima: T = 3. fiind considerat ca un relict glaciar. Cormaia. poëtosum mediae Evd. Caraiman. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. foarte acide sau slab acide (pH = 4. Morarul. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959.

1956. Csürös et al. Beldie 1967. Boºcaiu 1971. 2001. Campanula serrata. Mihãilescu S. Coldea et al. 2001. Mihãiasa). Drãgulescu 1995. Puºcaru-Soroceanu 1981. 2001. 1959. Phleum alpinum. Resmeriþã et Raþiu 1983. Todor et Culicã 1967. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). 2004. 1956. 2005 (ined. Dihoru 1975. Vf. Sanda et al. Coldea 1990. Campanula patula ssp. Campanula alpina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris. 1997. Antennaria dioica. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Luzula spicata.3.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4. Loiseleuria procumbens. Corongiºul Mare. Vaccinium gaultherioides. abietina.). Poa alpina. Resmeriþã 1974. Festuca nigrescens. Sanda 2002. Vf. Minuartia sedoides. Hieracium alpinum. Nardus stricta. Redactat: Simona Mihãilescu. 1977.HAB 1999: 36. Buia et al. Avenula versicolor.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Geum montanum. Pulsatilla alba. Faþa Cãtinului. 1956. Mihãilescu S. Viola declinata. 1962. R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. Poa media. 139 . Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Alexiu 1998. Popescu G. et al. Oreochloa disticha. Carex curvula.2. Juncus trifidus. Ligusticum mutellina. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn.

140 . Onobrychis transsilvanica. Festuca violacea. P = 1400–1450 mm. Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967. Specii caracteristice: Festuca versicolor. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn. Thymus pulcherrimus. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu.4). Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre.). Dianthus callizonus. Coldea et al. 2001.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. Jepii Mari. Beldie 1967. Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate. Munþii Retezat.6– -2. 2001. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei. Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. habitat endemic. Soluri: rendzine bogate în humus. Dryas octopetala. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. tomentosum.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. Cerastium transsilvanicum. Sanda 2002.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. Calamintha alpina ssp. Substrat: calcare. 1956. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii endemice: Achillea schurii. Valoare conservativã: mare. Anthyllis alpestris. Carex semper- virens. 1956. Nigritella nigra. 1997. Phyteuma orbiculare. Caraiman.50C. Clima: T = -0.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Helianthemum nummularium ssp. baumgateni. extraaxilare. Dianthus tenuifolius. Poa alpina. în etajele subalpin ºi alpin. Campanula cochleariifolia. 1997.p. Suprafeþe: mari. Linum perenne ssp. Seseli libanotis. Cerastium transsilvanicum. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Munþii Piatra Craiului. 1981.2. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. jankae.HAB 1999: 36. Structura: Habitat primar. Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m. Koeleria transsilvanica. Festuca saxatilis. Sesleria bielzii. haynaldiana. Thlaspi dacicum. Bucºoiu). Festucetum saxatilis subalpinum auct. Scabiosa lucida. Hieracium villosum. Mihãilescu S. haynaldiana. Alyssum repens. Galium anisophyllon. Androsace lactea.. Dianthus spiculifolius. conglomerate calcaroase. 1993. Biscutella laevigata. R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Aster alpinus. Munþii Fãgãraº. vârfurile Baba Mare. Asperula capitata. Puºcaru-Soroceanu et al. Colþii Morarului. Strunga. Oxytropis carpatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor. Coldea 1990. Sesleria rigida ssp. Dianthus tenuifolius.3. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp. Cerastium transsilvanicum. de ordinul 500–1000 ha. Minuartia verna. Cerastium alpinum. Carduus kerneri. Thymus comosus. 1991. Sesleria rigida ssp. roman. Festuca amethystina. Euphrasia salisburgensis. la care se adaugã adesea Festuca saxatilis. Festucetum flaccidae Coldea 1984.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn. Thesium kernerianum. cernuum. Eritrichium nanum ssp. 36. Pedicularis verticillata. Potentilla crantzii.: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp. Gypsophila petraea. într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Festuca saxatilis. Sanda et al.

Redactat: Simona Mihãilescu. poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I.3. rupicola ssp. Carduus kerneri. Scabiosa lucida. Trisetum macrotrichum. Corongiºul Mare. în Munþii Rodnei (Corongiº. grandiflorum. Dianthus tenuifolius. în etajele subalpin ºi alpin.4–6. Festuca versicolor. amintim: Dianthus tenuifolius. Alyssum repens. 1956. Centaurea kotschyana. Saca. În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Phyteuma orbiculare. Dianthus tenuifolius. Onobrychis transsilvanica. alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). 1936. Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. Paucã et al. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. Turnu. De asemenea. flaccida. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Helianthemum nummularium ssp. Munþii Fãgãraº. saxatilis). Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. P = 1100–1450 mm. Poa rehmanii. Coasta Netedã). carpatica. caricosum montanae ªtefurac 1941. Muntele Siriu. Muntele Postãvarul. Munþii Retezat. 141 . Substrat: stânci calcaroase. Primula elatior ssp.50 C.: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). dar în care Festuca nitida ssp.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). seslerietosum haynaldianae I. Cerastium arvense ssp. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. extraaxilare. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Polygonum viviparum. 1977. În cadrul asociaþiei dominã. 2001. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. 1991. seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. Relief: stãnci calcaroase însorite. Nedeia Þãranului). habitat endemic. Munþii Ciucaº. saxatilis ca specie edificatoare. Clima: T = 4. Hieracium villosum. Helianthemum nummularium ssp. Corongiºul Mic. uneori chiar slab bazicã. Sesleria rigida ssp. Cruciata glabra. Festuca amethystine. Dianthus tenuifolius. Beldie 1967. tomentosum. Pop 1968. Puºcaru-Soroceanu et al. 2001. Valoare conservativã: mare. sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. extraaxilare. haynaldiana. Coldea 1984. Muntele Gârbova. Coldea et al. Androsacea lactaea. Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. Carex atrata. Sanda et al. care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze. Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf. et al. Popescu G. Carduus kerneri ºi Achillea schurii.2. de regulã. Popescu A. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Munþii Rarãu. Muntele Hãºmaºu Mare.8). Trisetum fuscum. Sanda 2002. superficiale. Raclaru 1967. Bartsia alpina. Centaurea pinnatifida. Pop 1968 (Syn. ca însoþitoare ale grupãrii. et Sanda 1989. flaccida este dominantã. Carex sempervirens. Polygonum viviparum. 1981. Alte specii importante: Sesleria bielzii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F. Koeleria transsilvanica. Munþii Piatra Craiului. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. Pedicularis verticillata. Thlaspi dacicum. 1997. Sanda et al. Festuca flaccida.0– -2. Sesleria rigida ssp. Linum perenne ssp. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl. Pop 1968. Soluri: rendzine. Todor et Culicã 1967. Oltenia. Fink 1977. Potentilla crantzii. 1990. Carex sempervirens. Festuca versicolor. haynaldiana. Nechita et Mititelu 1996. Dihoru 1975. Festuca nitida ssp. 1960. Myosotis alpestris. Pop 1968 (Syn. Galium anisophyllon. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. seslerietosum bielzii I. calcicolum.

Clima: T = 3. Piatra Singuraticã. Dianthus tenuifolius. Relief: versanþii calcaroºi. Bartsia alpina. ca însoþitoare mai frecvente. Nyárády 1963).HAB 1999: 36. Calamintha alpina.43 Stepped and garland grassland PAL. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius. Muntele Hãºmaºu Mare. 142 .: Cariceto-Festucetum amethystinae A. Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m. Valoare conservativã: mare. Festuca saxatilis. Specii caracteristice: Festuca amethystina. Festuca versicolor. Munþii Rarãu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Trifolium repens. însoriþi. Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn. Alyssum repens.43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4. Dianthus tenuifolius. având. Munþii Ciucului. Poa nemoralis. fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina. Substrat: calcaros. Festuca airoides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Alte specii: Sesleria bielzii. Soluri: rendzine cu pH = 5. P = 1200–1450 mm. Aster alpinus. Potentilla ternata. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice. tomentosum. Helianthemum nummularium ssp.3. pe pante înclinate de 10–450. Polygonum viviparum. în etajele subalpin ºi alpin.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al. unde cantoneazã aceste fitocenoze. Suprafeþe: (> 100 ha). Structura: Habitat xerofil.2– -1. Scorzonera rosea. pe: Poa violacea. Munþii Fãgãraº. Muntele Siriu. Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36.5. Biotopurile adãpostite de vânt. 1956.50 C.8–7. habitat endemic.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn.2. Agrostis rupestris. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967).

E4. haynaldiana. Thlaspi dacicum. Dianthus tenuifolius. Dianthus spiculifolius. Sanda 2002. Onobrychis transsilvanica.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri. Coldea 1991.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Cerastium arvense ssp. Linum perenne ssp. Primula elatior ssp. Raclaru 1967. carpatica. PuºcaruSoroceanu et al. Thymus pulcherrimus. R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Festuca amethystine. calcicolum. Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960).3. Resmeriþã 1985. Sesleria rigida ssp. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. Andrei M.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al. Centaurea kotschyana. Centaurea pinnatifida. Poa rehmanii. Koeleria transsilvanica.HAB 1999: 36. 1963. Beldie 1967. Sanda et al. Coldea et al. 1997. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Nechita et Mititelu 1996. extraaxilare. Dihoru 1975. 1981. 1956. Potentilla thuringiaca.2. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. 1956. 143 . 1956) Coldea 1978 (Syn.

Sanda et al. habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. 1991. Oltenia. caracteristice pentru Arrhenatheretea. numãrul de specii este mic. Mihãilescu S. 1956. Polytrichum juniperinum. prezentã în etajul subalpin. Thymus pulegioides. Nigritella rubra. 1999. mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). Hipochoeris uniflora. Polygala vulgaris. Hieracium aurantiacum. Stratul muºchilor – redus. 2003–2005 (ined. Alchemilla glaucescens. Hieracium pillosela. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. Danthonia decumbens. Arnica montana. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. 1990. Specii caracteristice: Scorzonera rosea. 2001. Geum montanum. Carex ovalis. Vaccinium vitis-idaea. Mihãilescu S. Potentilla erecta. Viola declinata. Au fost descrise subasociaþia typicum. Todor et Culicã 1967. Hypericum umbellatum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului.0– -1. et al. 2001. Buia et al. Alexiu 1998. dintre care: Vaccinium myrtillus. Gentiana kochiana. Potentilla ternata. Antennaria dioica. Sârbu I. În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile. Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Munþii Fãgãraº. Puºcaru et al. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. Alchemilla flabellata. Substrat: diferit. Campanula serrata. PuºcaruSoroceanu 1981. speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. Geum montanum.50C.2. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin.3. Munþii Parâng. Festuca nigrescens. în pajiºti pãtrund specii arbustive. P = 950–1450 mm. Euphrasia stricta. Alte specii importante: Tozzia carpathica. Luzula sudetica. care este întâlnitã în etajul montan superior. Coldea 1987. et al. Munþii Retezat. Munþii Cãlimani. Munþii Rarãu. platouri. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Raclaru 1967. menþionãm: Polytrichum commune. Soluri: disticambosoluri. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid. Festuca nigrescens. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m.). Munþii Iezer-Pãpuºa.5. cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. Thymus balcanus. Munþii Gârbova. Csürös 1963. Munþii Rodnei. Popescu G. Stratul arbustiv – foarte redus. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul ierbos – dominant. Ligusticum mutellina. 1962. Sanda 2002. Poa media. Luzula campestris. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Vrancea). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea. Clima: T = 6. Munþii Piatra Craiului. Relief: versanþi. Valoare conservativã: moderatã. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 . Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%. 2001. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987.

în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. Festuca nigrescens. xerofil. Valoare conservativã: moderatã. Calluna vulgaris. iar numãrul de specii mic. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%. Hypochoeris uniflora. Specii caracteristice: Viola declinata. Munþii Iezer-Pãpuºa. Vlãdeasa. Campanula abietina. Poa media. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate.5. Muntele Siriu. Genista sagittalis. Hieracium pilosella. Alchemilla flabellate. sãrace în baze (5–10%). LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Transilvania.3. Polytrichum juniperinum. Dicranum scoparium. Relief: platouri. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã. Valea Sebeºului. E4. Euphrasia stricta.6–4. Munþii Rarãu. Geum montanum. habitat prioritar european. 1962. Ligusticum mutellina. Carex ovalis. Scorzonera rosea. Muntele Penteleu. Alchemilla glaucescens. Vf. Structura: Habitat oligotrof. Nardus stricta. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã. dintre care: Vaccinium myrtillus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. acidofil. 145 . Alte specii importante: Hieracium aurantiacum. Carex pallescens. menþionãm: Polytrichum commune. Campanula serrata. Vrancea). Stratul arbustiv – foarte redus. Clima: T = 6. Munþii Piatra Craiului. Stratul muºchilor este redus. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata. Munþii Fãgãraº. Hieracium lactucella. Au fost descrise subasociaþiile typicum. Munþii Parâng. Hypericum maculatum. Nardus stricta. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987. Leucorchis albida. Polygala vulgaris. Luzula campestris.2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. în pajiºti pãtrund specii arbustive.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963. Hylocomium splendens.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Goru (Jud. Pleurozium schreberi. Vrancea). prezentã în etajul subalpin.HAB 1999: 36. slab aerate ºi acide pH = 3. Munþii Retezat.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Vaccinium vitis-idaea. Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului. versanþi. Substrat: acid. Soluri: spodisoluri cu profil scurt. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). dar cu o acoperire de pânã la 5%. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic. Luzula sudetica. Antennaria dioica. P = 900–1400 mm.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Potentilla erecta. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice. Muntele Gârbova.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Nardetum strictae alpinum Buia et al. Potentilla ternata.0–00C. Danthonia decumbens. Arnica montana. Oltenia.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Mihãilescu S.HAB 1999: 36. Puzdra. Raclaru 1967. Soluri: humosiosoluri. Munþii Fãgãraº. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. ªaua Anieº-Galaþiul. R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 1959. Dihoru 1975. et al. în etajul subalpin. et al. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m. Mihãilescu S. Rebra. Popescu G. Substrat: diferit. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. 1999. Resmeriþã 1963. 2001.7– -0. Vf. Sârbu I.3.00C. dintre care: Vaccinium uliginosum. Stratul ierbos-dominant. Munþii Parâng. 1991. et al. Gnaphalium supinum. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã. Cãldarea Buhãiescu). Cãldarea Gropile. Alexiu 1998. Raclaru 1967. Vf. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus.2. Relief: versanþi. Munþii Rodnei (Faþa vf. ªtefan N. bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al. 1990. Buhãiescu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã). 2001. Hodiºan 1968. 1962. Clima: T = 0. P = 950–1450 mm. Buia et al. 1963. 2003–2005 (ined. 1956. Csürös et Resmeriþã 1970. Munþii Retezat. Structura: Habitat mesotrof. Todor et Culicã 1967. Resmeriþã et al. 146 . Suprafeþe: mici (100 ha). 2001. Stratul arbustiv – foarte redus. platouri. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. Sanda et al. Coldea 1987.). 1999. 1977. 1956. Puzdra. Puºcaru-Soroceanu 1981.

Munþii Retezat. Specii caracteristice: Poa media. Potentilla ternata. Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Clima: T = 2. 1991. Achillea stricta. Alchemilla glabra. Hieracium aurantiacum. în etajele subalpin ºi alpin. Colþii Trascãului. Cheile Râmeþului. Sanda 2002. Munþii Vâlcanului.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al.). 2001. Avenula versicolor. Veronica alpine.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei).HAB 1999: 36. Cardaminopsis halleri ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. ovirensis. Munþii Godeanu. Alchemilla xanthochlora. Anthoxantum odoratum. Buia et al. Vaccinium uliginosum.1956. 1950. Alchemilla obtuse. 1962 Resmeriþã 1975.: Seslerietum heuflerianae auct. Munþii Rarãu. Luzula multiflora. Cerastium fontanum ssp. 1956.50C. Coldea 1990. Plantago atrata. haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Campanula serrata. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m. Antennaria dioica. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. commutatum. 1956. Munþii Fãgãraº.5– -2. 1997.2. Hypochoeris uniflora.3. Sanda et al. PuºcaruSoroceanu et al.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956). 1981. Munþii Ciucaº. Alchemilla flabellate. Geum montanum. Viola declinata. Leuchoris albida. Muntele Hãºmaºu Mare. Phleum alpinum ssp. Festuca nigrescens. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. triviale. Pedicularis verticillata. Hypericum richeri ssp. Agrostis rupestris.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al. brâne. Coldea et al. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. rom. Alte specii: Nardus stricta. Resmeriþã 1965). Leontodon croceus. Euphrasia minima. Munþii Piatra Craiului. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. Campanula abietina. Sanda et Popescu 1996. Specii endemice: Lychnis nivalis. Substrat: 147 . Achillea distans. însoriþi sau cu expoziþie nordicã. Munþii Þarcu. Veronica officinalis. 1956 (Syn. Muntele Postãvarul. Suprafeþe: 1000-2000 ha. Relief: stânci calcaroase. grisebachii. versanþi diferiþi. Literaturã selectivã: Csürös et al. Thlaspi dacicum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. P = 1200–1450 mm. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn. Pietrele Albe (Vlãdeasa).

Astragalus frigidus. Pe lângã cele douã specii codominante. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros. cu o reacþie neutrã (pH = 6. Sesleria rigida ssp. Saxifraga moschata. alãturi de care. cu deosebire cã. Festuca amethystine. ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. Alyssum repens. Poa violacea. Valoare conservativã: mare. Sesleria heufleriana. Festuca saxatilis. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei. Soluri: rendzine. habitat endemic. Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. Galium anisophyllum. Speciile componente. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Helianthemum nummularium ssp. Carex sempervirens.2. Helianthemum alpestre. haynaldiana. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia. în majoritatea lor.3. – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. haynaldiana. Euphrasia salisburgensis. Dryas octopetala. Carex sempervirens. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. Carex sempervirens. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp. Saxifraga marginata. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp. îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. haynaldiana. Festuca saxatilis. Structura: Habitat mezoterm-heliofil. Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze.8–7). compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. un rol important. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului). în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile. Centaurea pinnatifida. precum: Carex sempervirens. Primula 148 . constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp. în diferite masive muntoase. tomentosum.

2005 (ined. se mai întâlnesc: Astragalus alpinus. Hedysarum hedysaroides.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina.43 Stepped and garland grassland PAL. cu constanþã ridicatã. extraaxilare. 149 . pe grohotiºuri fixate. 2004. Alyssum repens.3. Coldea et al. calcicolum. Hedysarum hedysaroides.5. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. habitat endemic. Poa rehmanii. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Fink 1977. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. în unele cazuri.2. cu umiditate crescutã. Munþii Cibin. barcensis. Csürös et al. Soluri: soluri rankere.: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956. umbrite. Redactat: Simona Mihãilescu. prezintã o acoperire semnificativã. Relief: stânci calcaroase însorite. 1981. Calamintha alpina ssp.HAB 1999: 36. 1956 (Syn. 1956. 1993. Munþii Fãgãraº. dar mai ales în locuri depresionale. Munþii Parâng. Specii caracteristice: Sesleria bielzii. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. 1990. Suprafeþe: mari. Maloº 1977. Geranium coerulatum. realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic. Bromus riparius ssp. Munþii Ciucaº. Valoare conservativã: mare. Coldea 1984. În Bucegi. Dianthus spiculifolius. În evoluþie. baumgarteni. 2001. Onobrychis transsilvanica. cu pH = 5. Clima: T = 2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. 1997. Substrat: calcaros.). Munþii Þarcu. Sausurea alpina.50C.0– -1. Carex sempervirens. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. Csürös 1963. 1960. Carduus kerneri. Mihãilescu S. Androsace chamaejasme. 2001. Linum perenne ssp. Sanda et al. Munþii Rarãu. Muntele Gârbova. Dianthus tenuifolius. 1956. Munþii Piatra Craiului. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Thlaspi dacicum. Beldie 1967. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica. 1977. Muntele Hãºmaºu Mare. Koeleria transsilvanica. Bartschia alpina. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Sanda et al. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Masivul Ceahlãu. carpatica. Astragalus frigidus. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia. Cerastium transsilvanicum. în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae. alãturi de care. Munþii Vâlcanului. se întâlneºte pe versanþii estici. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. Gergely 1967. Dianthus tenuifolius. bogate în schelet. Munþii Rodnei. Boºcaiu 1971.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. P = 1200–1450 mm. Anthyllis alpestris. 1991. Structura: Habitat mozaicat. la altitudini mai mari. Potentilla thuringiaca. Trollius europaeus. Biscutella laevigata. Cerastium arvense ssp. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. de ordinul 1000–2000 ha. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Mihãilescu S. 1958). Cerastium transsilvanicum. Sanda 2002.8–7. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Paucã et al. Carex sempervirens. În condiþii de umiditate ridicatã. Muntele Postãvaru. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante. Centaurea kotschyana. adeseori slab înþelenite. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. Puºcaru-Soroceanu et al.

cu pH = 6.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. et al. Corongiºul Mare.HAB 1999: 37. Nechita et Mititelu 1996. Todor et Culicã 1967. Soluri: rendzine. 1956) Coldea 1990 (Syn. Linum perenne ssp. Alyssum repens. Centaurea pinnatifida. P = 1200–1450 mm. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. habitat endemic. pyrethriformis. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Sanda et al.50C. Cerastium transsilvanicum. Potentilla thuringiaca. Alte specii importante: Festuca versicolor. Coldea 1990. reavãne. Beldie 1967. pe mici suprafeþe. Thlaspi dacicum. Dihoru 1975. Vf. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu. 2001. calcicolum. Sesleria rigida ssp. Alchemilla palmata. 1991. Popescu G. 1981. Trisetum fuscum. tomentosum. 1977. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL. 1997. Raclaru 1967. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. Alyssum repens. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp. Relief: versanþi slab însoriþi. Festuca saxatilis. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Festuca amethystine. Sanda et al. Poa rehmanii.5– -1. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. Festuca amethystina. Carduus kerneri. superficiale. Centaurea kotschyana. Puzdrele. Onobrychis transsilvanica. Anthemis carpatica ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum. Helianthemum nummularium ssp. Sesleria rigida ssp.8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Negoiescu. Alte specii: Sesleria bielzii. Dianthus spiculifolius. Muntele Cailor). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica. 1956. Dianthus tenuifolius. haynaldiana. Fink 1977.2.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al. Primula elatior ssp. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Paucã et al. Vf. Calamintha baumgarteni. Koeleria transsilvanica. Carduus kerneri.7–7. Valoare conservativã: mare. extraaxilare. 1956). în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei. Specii caracteristice: Festuca carpatica. Redactat: Simona Mihãilescu. Festuca flaccida. Puºcaru-Soroceanu et al. 2001. Coldea et al. Suprafeþe: restrânse (100 ha). Clima: T = 3. În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia. Sanda 2002.3. Cerastium arvense ssp. carpatica. Piatra Rea. 1960. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 .

-Bl. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina. Beldie 1967. Suprafeþe: restrânsã (100 ha). columnae. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Bartsia alpina.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2. 1913. 2001. Hieracium villosum. Pedicularis verticillata. Maloº 1973. Ranunculus oreophilus. Draba lasiocarpa. Scabiosa lucida. 1993. Myosostis alpestris. Redactat: Simona Mihãilescu. Soluri: rendzine. hungarica. Piatra Cloºani.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br. P = 800 mm. Scrophularia heterophylla ssp. Primula elatior ssp.HAB 1999: 36. extraaxilare.3. Helianthemum nummularium ssp. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice. Ranunculus thora.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Centaurea kotschyana.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971.50C. Ranunculus oreophilus. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Sanda et al. cu humus de tip mull. Myosotis alpestris. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Aster alpinus. Coldea et al. PAL. Munþii Þarcu-Godeanu. Thymus pulcherrimus. Athamantha turbith ssp. Sausurea discolor.HAB 1999: 34. Linum perenne ssp. carpatica. Alte specii importante: Asperula capitata. Hedysarum hedysaroides. Sanda 2002. Bupleurum diversifolium. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34. Anemone narcissiflora. Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. pentru alianþa Seslerion rigidae. Biscutella laevigata. Seseli rigidum. Primula veris ssp. Coldea 1990. laciniata. Sesleria rigida. Polygonum viviparum. Phyteuma orbiculare. Alyssum repens. Substrat: conglomerat calcaros. Valoare conservativã: habitat endemic. 1956. Poa rehmanii. 1997. ºi versanþi abrupþi. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae. Minuartia verna. Crepis jacquinii. Sanda 2002. Galium anisophyllon. Viola jooi.2. Saxifraga marginata. Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. Phyteuma orbiculare. Munþii Cernei. R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. Seseli gracile. 1991. Coldea et al. Specii endemice: Thymus comosus. Clima: T = 8–1. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. Valea Jiului). Sanda et al. Astragalus frigidus. Coldea 1991. Centaurea pinnatifida. Biscutella laevigata. Carduus glaucus. Carex sempervirens. Erysimum witmannii. Dianthus petraeus. 151 . Specii caracteristice: Festuca xanthina. grandiflorum. 1997.

R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa. Valoare conservativã: mare. Carex curvula. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii. puþin evoluate. Specii endemice: Poa granitica ssp. Gnaphalium supinum. Climã: T = 0. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an. Suprafeþe: total < 10 ha. Soluri: humosiosoluri.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. 1956). Resmeriþa 1982. Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. chionohigrofile. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. Lophozia wentzelii. Carpatii Meridionali. iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. Poa supina. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare. Sedum alpestre.3– -2. disparilis. Ranunculus crenatus. Relief: crio-nival. reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2. Kiaeria starkei. Agrostis rupestris. et al. Roci: acide. S. 1926 (Syn. în etajul alpin. Chrysanthemum alpinum.: Salicetum retusae Buia et al. Buia et al 1964. versanþi N ºi NE. 1997.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL. Primula minima. P = 1350–1450 mm. Specii caracteristice: Salix herbacea. S.50C. 1956. Salicetum reticulatae Puºcaru et al. faþã de cormofite.12211 Alpide (Salix retusa. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.-Bl. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Puºcaru-Soroceanu E. Soldanella hungarica ssp. Speciile însoþitoare sunt mai înalte. Luzula alpinopilosa. variate. Alexiu 1998.2.3. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã. Sanda 2001. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. 1962. arealele fiind reduse. Veronica alpina. Boºcaiu 1971. puternic acide. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. Cerastium cerastoides. cu tulpinile chiar îngropate. Minuartia sedoides. Juncus trifidus. Plantago gentianoides. Munþii Fãgãraº).HAB: 36. Festuca supina. Kobresia myosuroides. dar nu depãºesc 10 cm. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. cu mult schelet ºi hidratare în exces. în consolidarea terenului. 1981. Coldea 1990. în etajul alpin. 1991. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . Soldanella pusilla. hungarica.

Structura: Fitocenozã pionierã. Armeria alpina.50C. edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme. Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. Saxifraga aizoides. Relief: versanþi N. Silene acaulis. (< 10 ha). slab acide sau alcaline (pH = 6. Salix reticulata. Silene acaulis.3. În diferitele variante. pante înclinate (45–850). Clima: T = 1. conglomerate. între pajiºti alpine.2. Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. Saxifraga 153 . P = 1250–1400 mm. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%. Saxifraga androsacea. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau. sau NV. Salix reticulata. Primula minima. superficiale. chionofile. fie Sesleria rigida ssp. Viola alpina. ca specii diferenþiale ºi dominante. Soluri: protorendzine cu mult schelet. rar platou. în alte habitate.7–7. Festuca supina.3).: Salix retusa. Specii caracteristice + dif. dintre speciile de ierburi se asociazã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat. Roci: calcare jurasice. Primula minima. acoperite îndelung cu zãpadã. Rhododendron myrtifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii. haynaldiana.subass.0– -2. Staþiuni: Altitudine 1800–2400. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm. Pedicularis oederi. Polygonum viviparum. Saxifraga paniculata. bogate în humus.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. vânt puternic.-Bl. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2). Primula minima.5–0.HAB: 31. Sedum alpestre. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Dryas octopetala. Sesleria rigida ssp. Roci: calcaroase. Achillea schurii. P = 1250–1400 mm. Staþiuni: Altitudine 1700–2200. haynaldiana. conglomerate. Luzula alpinopilosa. Soluri: de tip rendzinic.-Bl. 1956. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984). Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. Armeria alpina. Primula minima. Saxifraga androsacea. Carex sempervirens. Saxifraga androsacea. Pedicularis verticillata. Specii caracteristice: Dryas octopetala. Csürös 1957. Sesleria coerulans. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii. Salicetum retuso-reticulatae Br. Cerastium transsilvanicum. de regulã. Leontodon montanus ssp. Ierburile se înalþã.2. uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi. Schneider-Binder et Voik 1979. Lloydia serotina. Saxifraga oppositifolia. cu reacþie neutrã (6. Resmeriþã 1976. inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare. 10–15 cm înãlþime.491 High montane Dryas mats PAL. Anemone narcissiflora. haynaldiana. Polygonum viviparum.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. bogate în humus. 1926. Poa molinerii ssp. 154 . Poa molinerii ssp.2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al. Puºcaru-Soroceanu et al. Climã: T = 1. Voik 1979. Rhododendron myrtifolium. Pedicularis verticillata. Festuca supina. Carpaþii Meridionali. deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. Achillea schurii. glacialis. Alte specii importante: Soldanella pusilla. Polygonum viviparum. Polygonum viviparum. Lloydia serotina. Ranunculus oreophilus. Saxifraga aizoides.3. 1926 (dupã Puºcaru. expoziþie mai ales nordicã. Bartsia alpina. mozaicat distribuite între pajiºti.1969). calcifile. total < 10 ha. mult timp înzãpezite. glacialis. neutrofile. chionofile. Specii endemice: Achillea schurii. Saxifraga aizoides. Saxifraga aizoides. Achillea schurii. Stratificarea este foarte redusã.4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31. pseudotaraxacii. Dryadetum octopetalae Br.6–7) sau slab acidã. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Salix reticulata. Anemone narcissiflora. Saxifraga oppositifolia. Saxifraga paniculata. pseudotaraxacii. Bartsia alpina. Poa molinerii ssp. Ranunculus oreophilus. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Draba fladnitzensis. întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. glacialis.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2. Dianthus gelidus.00C. Salix herbacea. superficiale. 1981.1956 (Syn. Literaturã selectivã: Beldie 1967. în etajul subalpin ºi alpin. Beldie 1967. Puºcaru et al. Leontodon montanus ssp. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. oligoterme. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans. frecvent. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. Specii endemice: Achillea schurii. Sesleria rigida ssp.

1978.2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare. Sanda et al. Schneider-Binder et Voik 1979. Beldie 1967. 1991. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Literaturã selectivã: Voik 1976. 1977. Coldea 1990. Pãun et Popescu G. Boºcaiu 1971. 155 . Nechita 2000.3. Mihãilescu 2001. cuprinzând specii endemice ºi rare.

Campanula alpina. Viola alpina. Clima: T = 0. Specii caracteristice + dif. Luzula alpinopilosa. disparilis ºi Silene nivalis. 1997. Avenula versicolor. Saxifraga pedemontana ssp. mozaicate. Salix herbacea. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin. calcifile. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36.5– -2. Polygonum viviparum. protorendzine. Soldanella hungarica ssp. oligoterme. Relief: terenuri plane.12 Calcareous snow-patch communities PAL. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm. total < 10 ha.2. Rhodiola rosea. Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. Literaturã selectivã: Coldea 1985. cymosa. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. kitaibeliana). chionofile. Oreochloa disticha. Veronica baumgartenii. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est.subass. Oreochloa disticha. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Carex atrata. hungarica sunt endemice în Carpaþi. hungarica. 1919). 156 . Campanula alpina.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv. Carex atrata. Silene nivalis. vegetal are o acoperire mare. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. hungarica. mai abundente fiind Polytrichum alpinum. Festuca supina. Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp.00C. Soldanella hungarica ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. disparilis. Polygonum viviparum. cuprinzând ºi alte specii endemice. Soluri: litosoluri organice.HAB: 36.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Poa granitica ssp. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Saxifraga carpathica.HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Silene nivalis. Rhitidiadelphus triquetrus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Festuca supina. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa. Avenula versicolor. cu aciditate slabã. Anthemis carpatica. P = 1350–1450 mm. Viola alpina. poliþe la baza stâncilor. 1991. habitat endemic în Carpaþii Orientali. Saxifraga aizoides.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii. Dryas octopetala. Doronicum clusii. Primula minima. expoziþii umbrite.3. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. cu conþinut organic redus. Primula minima. Roci: calcare. acoperire prelungitã cu zãpadã. Rhodiola rosea. Veronica baumgartenii.

Þarcu. Bartsia alpina. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Silene acaulis. regim hidric excedentar. vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. Clima: T = 1. grego-calcare cretacice. Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Polygonum viviparum. Salix herbacea. Saxifraga aizoides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat. Sesleria rigida ssp. Ranunculus oreophilus. Soluri: rendzine. cu humus mult. 157 .subass. Coldea 1993. Soldanella hungarica. cu zãpadã persistentã. dar puþin reprezentatã cantitativ. habitat endemic. în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali. Saxifraga oppositifolia. P = 1350–1400 mm. Fãgãraº.0– -1. brâne.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Veronica alpina. rãspândite în mozaic printre pajiºti. Dryas octopetala. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Voik 1976. provenind în special din topirea zãpezii. care realizeazã o acoperire de 30–65%. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. Ranunculus oreophilus. Myosotis alpestris. haynaldiana. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm. Bartsia alpina. Rhodiola rosea. Specii caracteristice + dif. Soldanella pusilla. Myosotis alpestris. cu caracter oligoterm. Relief: terenuri plane. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Salix kitaibeliana. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Roci: calcare masive. poliþe cu orientare N. calcifil. Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2.3. total < 10 ha. 10 luni pe an. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae. Soldanella pusilla este caracteristicã. Carex atrata. Lloydia serotina. Primula minima. Primula minima.70C. Polygonum viviparum. NV. Rhodiola rosea. kitaibeliana). Godeanu). Anemone narcissiflora.2. Oreochloa disticha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). kitaibeliana). Carex atrata ºi Dryas octopetala. Luzula alpinopilosa. chionofil. protorendzine. Oreochloa disticha. Sunt prezente. circumpolare. Silene acaulis. cu o dominanþã mai bunã.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum. Carduus personata. Heracleum sphondylium ssp. Achillea distans. Sanda et al. Coldea 1990. Suprafeþe: restrânse. Redactat: Simona Mihãilescu. 1934. A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum. 2001. Stellaria nemorum. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Milium effusum. Chaerophyllum hirsutum. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã. Sanda 2002.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Saxifraga heucherifolia. litosol. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare. Rumex alpestris. Doronicum austriacum. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 . Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer. Myosotis sylvatica. în etajele subalpin ºi alpin. P = 1325–1450 mm. Buhãescu). Boºcaiu 1971. Alexiu 1998.5. 1997. ºi Adenostiletalia alliariae.50C. de ordinul a 10– 50 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul. Chrysosplenium oppositifolium. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Saxifraga heucherifolia.5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. Literaturã selectivã: Borza A. Athyrium distentifolium. Substrat: acid. Viola biflora. Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m. foliosoluri bogate în nitraþi.HAB 1999: 37.0– -1. Clima: T = 2. Senecio subalpinus. Coldea et al. Specii caracteristice: Aconitum tauricum. Veratrum album. Leucanthemum waldsteinii.2.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934). 1991.3. Senecio nemorensis. Geranium sylvaticum. Pulmonaria filarszkyana. Munþii Þarcu-Godeanu. Phleum alpinum. Valoare conservativã: redusã. transsilvanicum.Pãpuºa. Soluri: rendzine. Munþii Retezat.3.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5.

Phyteuma vagneri. numãrul de specii fiind mic. Valea Zârnei–Valea Drãganului. Soluri: coluviale umede.00C. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 . de ordinul a 100– 200 ha.8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5. menþionãm: Alnus viridis.2.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. etajele subalpin ºi alpin. menþionãm: Polytrichum commune. în regiunea montanã. uneori la marginea pâraielor. Achillea distans. Substrat: diferit.HAB 1999: 37. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. Relief: vãi abrupte. P = 950–1450 mm. bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat. Valea Sebeºului. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. transsilvanicum. 1950 din Alpi. Munþii Godeanu. jgheaburi ºi hornuri umbrite.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946).3. Clima: T = 5.-Bl. Poa delyii. care definesc aceste grupãri regionale. Heracleum sphondylium ssp. Munþii Þarcu. Stratul muºchilor este redus. Carpaþii Occidentali: Semenic. Stratul ierbos este dominant.4– -1. diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br.5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn. specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. Salix silesiaca. Structura: Stratul arbustiv este redus. Suprafeþe: restrânse. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.

Structura: Stratul arbustiv este redus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. Achillea distans. Soluri: rendzine superficiale. scheletopietroase coluvionate cu humus. Geranium sylvaticum. Substrat: diferit. Athyrium distentifolium.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Ranunculus platanifolius. transsilvanicum. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Geranium sylvaticum. 1991. Cicerbita alpina. rom. Valeriana sambucifolia.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. Suprafeþe: restrânse. 1997. Alte specii: Adenostyles alliariae. 2005 (ined. 160 .: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. Festuca picta. Doronicum austriacum. Aconitum toxicum. Aconitum tauricum. Munþii Godeanu. Veratrum album. Ranunculus platanifolius. Literaturã selectivã: Borza 1946. Saxifraga heucherifolia. Raþiu et Gergely 1969. Huml et al. menþionãm: Alnus viridis. Milium effusum. Coldea 1990. Polygonatum verticillatum. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii. grisebachii. Saxifraga heucherifolia. transsilvanicum. Tozzia alpina. Munþii Þarcu. apennina. 2001. Valea Sebeºului.). Campanula abietina.HAB 1999: 37. grisebachii. Myosotis sylvatica. Carduus personata. Clima: T = 5. Carduus personata. Veratrum album.00C. Leucanthemum waldsteinii. Myosotis sylvatica. Rumex alpestris. Sanda 2002. Viola biflora. Hypericum richeri ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. Myosotis sylvatica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic). pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. Alte specii importante: Aconitum tauricum. Heracleum sphondylium ssp. Viola biflora. Relief: vãi abrupte. Sanda et al.3. Rumex alpestris.). Salix silesiaca. Chaerophyllum hirsutum. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. Pulmonaria filarszkyana. Doronicum austriacum. Raþiu et al. Doronicum austriacum. Mihãilescu S. Redactat: Simona Mihãilescu. 1959. Festuca pratensis ssp. Boºcaiu 1971. Campanula abietina. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. Carpaþii Occidentali: Semenic. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. Cicerbita alpina. Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp. Valea Zârnei – Valea Drãganului. P = 900–1425 mm. Coldea et al. Pulmonaria filarszkyana. 1979. Leucanthemum waldsteinii. Valoare conservativã: redusã. Calamagrostis villosa.2. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. de ordinul a 10– 100 ha. Milium effusum. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. 1983.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Cirsium waldsteinii. Athyrium distentifolium. Cirsium waldsteinii. Achillea distans. Stellaria nemorum. Senecio nemorensis.4–0. Cirsium waldsteinii. Stellaria nemorum. Senecio nemorensis. et Walas 1949 (Syn. Aconitum toxicum. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore. Hypericum richeri ssp.

1997. unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. P = 980–1425 mm. PuºcaruSoroceanu et al. Beldie 1967. Glechoma hederacea. 2001. 1975. Zanoschi 1974.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Galeopsis tetrahit. Defileul Mureºului. Soluri: bogate în nitraþi. Alte specii importante: Poa supina.88 Alpine dock communities PAL. Carduus personata.5–0.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv. Valea Gurghiului. Pãun et Popescu G. Achillea distans. Geranium phaeum. 1969. Substrat: diferit.00C.HAB 1999: 37. Puºcaru-Soroceanu et al. terenuri plate. lobelianum. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. Sanda et al.2. Cherophyllum hirsutum. Fink 1977. Oltean et Dihoru 1986. 1977. Redactat: Simona Mihãilescu. Csürös et al. 1944). R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Boºcaiu 1971. Munþii Parâng. Sanda 2002. Sãmãrghiþan M. Munþii Ceahlãu. Rumex obtusifolia. 1919 em. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense. Buia et al. Munþii Iezer-Pãpuºa. 1997. 1964. Sanda et al. Coldea (1986) 1990 (Syn. Chenopodietum subalpinum Br. Oroian S. Coldea et al. Lamium maculatum. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Rumex alpinus. Silene alba. Coldea et al. dintre care amintim: Uritica dioica. în general nitrofile. 1981. Raþiu et Gergely I. Coldea 1990. de ordinul a 1000– 5000 ha. Todor et Culicã 1967. Muntele Gârbova. Valea Zârnei.. 1981. Bistriþa Aurie. 1962. Dihoru 1975. Geum urbanum. Clima: T = 4. 2001. Muntele Coza (Munþii Vrancei). Coldea 1990. 1991. rom. Vicol et al. Poa annua. Alexiu 1996. 1971. Valea Olteþului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Valoare conservativã: redusã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Raþiu et Gergely 1969. Suprafeþe: mari. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii. Plantago major. Relief: 161 . Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. 1998. Muntele Siriu.-Bl. Literaturã selectivã: Borza 1959. Poa trivialis. 2001. Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m.: Rumicetum alpini auct. Poa supina. Munþii Retezat. Veratrum album ssp. Pascal et Mititelu 1971. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Senecio rupestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus. 1991. Chenopodium bonushenricus. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. Sanda 2002.3. Capsella bursapastoris. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939. Todor et Culicã 1967) corr. 1956. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Munþii Fãgãraº.

Carduus personata. Geranium pusillum.81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5. în lungul vãilor. Polygonum aviculare. caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic. stâni.HAB 1999: 37. un grup mare de specii nitrofile. Dihoru (1975). rom. în etajul montan. Altitudine: 950–1450 m. Stellaria media.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer. TimiºBega. Senecio nemorensis. Valoare conservativã: redusã. 1926 (Syn. Plantago major. Trifolium repens. unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale.2. La alcãtuirea asociaþiei participã. 2001. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. pe terenurile de lângã sate. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al.7–3. douã variante. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn. Muntele Siriu. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. Sanda 2002. Poa trivialis. Substrat: diferit. în multe masive). subalpinus. Literaturã selectivã: Grigore 1968. iar antropogen. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri. Poa supina.3. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor. et Pawl. P = 950–1200 mm. Chenopodium bonus-henricus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp. Clima: T = 4. Cuscuta europaea. Cirsium boujartii. în general.. Kulcz.: Petasitetum glabrati Morariu 1943). 162 .: Rumicetum obtusifolii auct.HAB 1999: 37. Scrophularia scopolii. Cirsium oleraceum. Capsella bursa-pastoris. Geum urbanum. Staþiuni: tãieturi de pãdure. R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Geranium robertianum. unde se acumuleazã material organic. Carduus acanthoides. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila). Veronica chamaedrys. Dihoru 1975. 1965). una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare. 1991. terenuri plane.88 Alpine dock communities PAL. Taraxacum officinale. Relief: vãi. Malva neglecta. Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã.50 C. Stellaria nemorum. Coldea 1985. subalpinus. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Alte specii importante: Urtica dioica. Se diferenþiazã dupã G.

Mohoº. Carduus personata. Geranium robertianum. Telekia speciosa. Cabana Mãdãraº. Munþii Ceahlãu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. în etajul fãgetelor. Harghita Bãi. Munþii Rodnei. Sanda et al. Clima: T = 7. Suprafeþe: mari. Substrat: 163 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. Valea Feneºului. Rumex obtusifolius.. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967. Cheile Tiºiþei. Defileul Criºului Repede. Rumex alpinus. Munþii Iezer-Pãpuºa. Anthriscus sylvestris. Urtica dioica. Pãdurea Hoghiz. Eupatorium cannabinum. în etajul montan mijlociu. Valea Oltului. Substrat: diferit. Dihoru 1975. Aegopodium podagraria. Heracleum sphondylium. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Bazinul Bistriþei. P = 800–1100 mm. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic.3. Valea Chirui.3. Valea Mraconiei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus. Sanda 2002. Muntele Siriu. Chaerophyllum hirsutum. Valoare conservativã: redusã. Specii caracteristice: Petasites kablikianus.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn. Altitudine: 550–1100 m. Valea Iadului. rom. Petasites albus. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. Munþii Piatra Craiului.8144 Carpathian butterbur communities. Defileul Mureºului. Achillea distans. de ordinul a 1000 ha. Cruciata laevipes. Coldea et al. Relief: vãi intramontane. rom. Poa trivialis. 1991. (1968) 1969. Bistriþa Aurie. Silene dioica. Valea Gurghiului. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei). Alte specii importante: Petasites hybridus. Relief: vãi. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº. ªtefan et al. Stâna de Vale. în etajul montan. Muntele Postãvaru. Literaturã selectivã: Nyárády A. Geranium phaeum. Clima: T = 5.: Petasitetum hybridi auct. Redactat: Simona Mihãilescu. 37. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. Pascal et Mititelu 1971. Muntele Siriu. Galium aparine.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5. Glechoma hederacea. 2001.HAB 1999: 37.50C. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol. Senecio subalpinus. P = 900–1200 mm. Bistriþa Aurie.. Petasitetum albae Dihoru 1975.8–4. Coldea 1990. Valea Sebiºelului. Geum urbanum. Bazinul Tazlãului. Munþii Harghita (Pârâul). Munþii Baraolt.2. Lamium maculatum.0–5.10C. 1997. de-a lungul pâraielor. Staþiuni: semiumbrite. 1997.

Impatiens noli-tangere. et al. Rubus caesius. care formeazã pâlcuri constante. Achillea distans. Galium aparine. Chelidonium majus. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . Poa trivialis. Chaerophyllum aromaticum. 1991. 1974. Petasites albus. 1968. 1966. Cirsium oleraceum. Alliaria petiolata. Coldea et al. Mycelis muralis. Fink F. Petasites hybridus. 1984. 1974. Dihoru et al. Scrophularia alata. 1973. Galeopsis tetrahit. 1983. Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa. Chaeropyllum hirsutum. Anthriscus sylvestris. Pop I. 1973.2. Hodiºan I. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. Pulmoraria rubra. Popescu G. Anthriscus nitida. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. Sanda 2002. Rumex obtusifoius. Scirpus sylvaticus. Pascal et Mititelu 1971. Raþiu et Gergely 1976. Cirsium oleraceum. Caltha laeta. Silene heuffelii. 2001. Dihoru 1975. 1997. Literaturã selectivã: Raþiu I. Hypericum acutum. Beldie 1967. Filipendula ulmaria. Campanula rapunculoides. Equisetum maximum. Alte specii importante: Aruncus dioicus. Coldea 1990. Valoare conservativã: redusã. Resmeriþã et Raþiu I. Symphytum officinale.3. Myosotis scorpioides. Silene alba. Petasites hybridus. Eupatorium cannabinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. Sãmãrghiþan M. 1965. Carduus crispus. Heracleum sphondylium. Petasites albus. Silene dioica. 2001. la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Aconitum toxicum. 1977. Geranium robertianum. Orobanche fava. Aegopodium podagraria. Glechoma hederacea. transsilvanicum. În Siriu. Specii caracteristice: Telekia speciosa. 1997a. 1996. Stellaria nemorum. Alexiu 1996. Danciu 1973. menþionãm: Cardamine amara. Redactat: Simona Mihãilescu. 1981. 1998. Chaerophyllum cicutaria. Soluri: rendzine. soluri coluvionate ºi bogate în humus. Zanoschi V. Lamium maculatum. Heracleum sphondylium ssp. Impatiens noli-tangere. Sanda et al. Chaerophyllum hirsutum. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea. Cruciata laevipes. Oroian S. Geranium phaeum. iar pe Valea Crãpãtura. 1966. Raþiu et al. Geum urbanum. Urica dioica. Carduus personata.

3. R. Mentha longifolia. Geranium palustre. Cirsium oleraceum. Popescu. Juncus articulatus.2. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . Scirpus sylvaticus. Filipendula ulmaria. Polemonium caeruleum. în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora. Coldea 1995-1996. Crepis paludosa. Angelica sylvestris. P = 650–800 mm. Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã. Valoare conservativã: redusã. Schwich 1944. pseudo-gleice. bogate în substanþe nutritive. Drãgulescu 1995.HAB: 37. Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. Sanda. Relief: versanþii vãilor.7 Humid tall fringes CORINE: 37.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%). Angelica sylvestris. Aceste plante realizeazã etajul superior. Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Trolius europaeus. Alte specii importante: Angelica archangelica. Myosotis scorpioides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Lychnis flos-cuculi. Scirpus sylvaticus. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Cirsium oleraceum. Literaturã selectivã: Cârþu 1972. Cirsium rivularis. Stancu 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara. Soluri: aluviale. dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum. dintre care semnalãm: Caltha laeta. Clima: T = 8–70C. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. Tx. Popescu. Geranium palustre. repens. Equisetum palustre.5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R. Redactat: A. cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte. Ranunculus acris. Crepis paludosa.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL. Specii rare: Ligularia sibirica. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). 1937.

Soluri: aluviale. Juncetum effusi Soó (1931) 1949. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. J. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus.4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. 2002. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã. Gratiola officinale. Lysimachia nummularia. sardous. Taraxacum officinale. Lythrum salicaria. Ranunculus repens. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37. Potentilla reptans. Alopecurus pratensis. Trifolium fragiferum. J. Alte specii importante: Medicago lupulina. Potentilla reptans. Roci: depozite aluviale. P. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965. Lolium perenne. Stancu 2001. Gergely. Specii caracteristice: Juncus inflexus. Agrostetum caninae Harg. În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina. Braºov). reavãne ºi umede. gleice sau pseudogleice. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 37.2.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Alopecurus geniculatus. afânate. Poiana Rusacã. Stachys officinalis. Galium palustre. Gratiola officinale. se dezvoltã abundent: Poa trivialis.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3.3. Symphytum officinale. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha. Bârcã 1971 Redactat: A. Alopecurus pratensis. Literaturã selectivã: Pop et al. Popescu. Juncus articulatus. Ranunculus acris. cu acumulãri de material organic. Fãgãraº. iar în jurul izvoarelor. Carex vulpina. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Agrostis canina. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%. 1942.31 Purple moograss meadows PAL. Clima: T = 9–70C. Agrostis stolonifera. Popescu. Poa trivialis. Carex hirta. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia. Todor. Sanda. Oenanthe silaifolia. J. Valoare conservativã: redusã. Mentha longifolia. Lotus corniculatus. Transilvania (Haþeg. 1953. effusus. Prunella vulgaris. Rãspândire: Banat (Caransebeº).HAB: 37. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus. Moldova. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate. Medicago lupulina. Relief: terenuri plane sau uºor concave. Agrostis canina. effusus. R. unde solul este permanent umed. Bazinul Giurgeului. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare. Rumex crispus. Festuca arundinacea. 166 .511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951. Carex hirta. unde bãlteºte apa permanent.3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37. Pe terenurile din jurul izvoarelor. effusus. palustris. dominate de Juncus inflexus ºi J. P = 650–750 mm. Structura: Fitocenozele.

iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud.3. Juncus conglomeratus. Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis. Cirsium rivulare. LoznaDersca (jud. cu expoziþii variate. Soluri: brune luvice. Carex ova- 167 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha. Relief: depresiuni. jud. în numãr mare. Trolius europaeus. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces.2. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. brun acide de pantã. Roci: depozite lutoargiloase. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. Braºov). Angelica sylvestris. cu pante foarte uºor înclinate. Lychnis flos-cuculi. Structura: în cadrul fitocenozelor participã. Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. Botoºani) ºi Vad (jud. P = 700–850 mm. Harghita). Serratula tinctoria. Dianthus superbus. Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m. Clima: T = 9–80C. plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime.

Agrostis capillaris. Saccharum strictum (Erianthus appressus). Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului). Vicia biennis. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã. Cirsium alatum.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958. Nardus stricta. Juncus articulatus. Succisa pratensis. Peucedanum rochelianum. Potentilla erecta. Specii caracteristice: Molinia coerulea. dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. Cirsium rivulare. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis. Mititelu. Negrean 1976. Moldovan 1977. Juncus inflexus. ovalis. Rhinanthus glaber. Peucedanum rochelianum. Soluri: luvosoluri gleice. În Delta Dunãrii. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. Gergely. Carex pallescens. Galium uliginosum. Juncus glaucus. A. euxina. Valoare conservativã: moderatã. Lysimachia nummularia. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. la Letea. Specii caracteristice: Molinia caerulea. Festuca rubra. P = 700–800 mm. Galium boreale. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. Ranunculus flammula. Raþiu. Dihoru. Stachys officinalis. C. Holoschoenus vulgaris. diferenþialã localã. Lathyrus pratensis. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Stachys officinalis. Lysimachia vulgaris. Redactat: A. Molinia caerulea ssp. Literaturã selectivã: Buia 1963.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Clima: T = 8–70C. Juncus artatus.HAB-36 pentru habitatul descris. Elékes 1989. Popescu. 168 . Popescu. Deschampsia caespitosa. Parnassia palustris. Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. Achillea ptarmica. Parnassia palustris. Serratula tinctoria. Gentiana pneumonanthe. Molinia coerulea. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. Carex ovalis. Valoare conservativã: moderatã. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. Gladiolus imbricatus. Substrat acid. Gergely. Gentiana pneumonathe. Succisia pratensis.312 Acid purple moorgrass meadows PAL.3. Serratula tinctoria. Agrostis stolonifera. stolonifera. Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. Hypochoeris radicata. Solidago virgaurea.HAB*: 37. Stachys officinalis. Lychnis flos-cuculi. Alte specii importante: Angelica sylvetris. Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. Danthonia decumbens. Transilvania (Depresiunea Vad).312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Lathyrus pratensis. ultima fiind specie rarã în flora României. Alte specii importante: Luzula campestris. Campanula patula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Raþiu 1980. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2. Redactat: A. Stellaria graminea. Juncus conglomeratus. Juncus conglomeratus.

bine dezvoltat.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947. Trifolium pratense. glei. Literaturã selectivã: Pop 2002. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa. Lathyrus pratensis. Rãspândire: Transilvania. Juncus conglomeratus. Briza media. Briza media. iar în Oltenia.HAB: 37. Trifolium pratense. Popescu. Alopecurus pratensis. Cynosurus cristatus. Dactylis glomerata. Clima: T = 8–6. Agrostis stolonifera.2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 . Luzula campestris. Ranunculus acris.2. P = 700–800 mm. Equisetum palustre. Roci: depuneri aluviale. Juncus conglomeratus. J. Taraxacum officinale. conglomeratus. P. Alãturi de specia dominantã. soluri aluviale. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera. Rhinanthus angustifolius. Holcus lanatus.50C. Soluri: gleiosoluri. Redactat: A. Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. numai în zona colinarã. T. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Muntenia ºi Moldova. cu exces de umiditate. Valoare conservativã: redusã. palustris. Trifolium hybridum. Popescu. Poa trivialis.3. Myosotis scorpioides. Festuca pratensis. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%. Carum carvi. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. Stancu 2001. Festuca pratensis. Alopecurus pratensis. Cirsium canum. Sanda.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Juncus inflexus. este realizat de speciile: Juncus articulatus. Agrostis stolonifera. Stratul inferior. Stellaria graminea. în rest suprafeþe mici. repens. Alte specii importante: Phleum pratense. Lathyrus pratensis.

Siss. Aceasta realizeazã etajul superior. Chaerophyllum hirsutum. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Roci: silicioase. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare. Bellis perennis. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Taraxacum officinale. Prunella vulgaris. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania. din Transilvania. Soluri: luvosoluri slab gleizate. Clima: T = 7. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37. P = 700–950 mm. Plantago media. Veronica serpyllifolia.5–2 m. Agrostis capillaris.3. care atinge 1. Trifolium repens.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont. Taraxacum officinale. Redactat: A. Barabaº 1997. 1944. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria. Trifolium dubium. Ranunculus acris. Carex ovalis. Potentilla anserina. Rumex crispus.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. P = 600–800 mm. Valeriana officinalis. Centaurium erythrea.HAB: 37. Koch 1926. uneori slab sãrãturate. Etajul inferior este 170 . Moldova. Centaurium erythraea.5–7.50C. Lolium perenne. Alopecurus aequalis. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. gleice ºi pseudogleice.414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Popescu. Suprafeþe: cca 25–30 ha. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive. Muntenia. Roci: depozite luto-argiloase. Juncus bufonius. Soluri: aluviale.716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. Ranunculus repens. 1973. Rãspândire: Locuri umede. Potentilla anserina. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã. J. Sagina procumbens. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. Alte specii importante: Juncus inflexus. Poa pratensis. Holcus lanatus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Moldova. în amestec cu: Lythrum salicaria. Plantago major. Muntenia. Clima: T = 10.00C.5–6. Valoare conservativã: redusã. et Westhoff 1940) Schwik. Epilobium parviflorum. Telekia speciosa. Popescu.2.HAB: 37. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora. Rumex crispus. este o plantã de talie mare. Trifolium repens. Plantago major. Sanda. Festuca pratensis. Specii caracteristice: Juncus tenuis. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis. Filipendula ulmaria. bufonius. Juncus bufonius.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. Juncus inflexus. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al.

Sanda. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. Agropyron (Elymus) repens. 1984.HAB: 37. Telekia speciosa. Valea Tiºiþei – jud. Popescu. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. specii care indicã degradarea pajiºtilor. Trifolium repens. ªtefan. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. oleraceum. realizând etajul superior al fitocenozelor. Valoare conservativã: redusã. Potentilla reptans. Impatiens noli-tangere. Lysimachia vulgaris.2. Banat. Geranium palustre. Poa pratensis. Equisetum palustre. cum sunt: Mentha longifolia. Literaturã selectivã: Buia. Rãvãruþ. Structura: Specia caracteristicã. Rorippa austriaca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria.3. Barabaº 1997. Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. C. Oltenia. Clima: T = 9–7. Scirpus sylvaticus. cu valoare furajerã ridicatã. Turenschi 1956. Agrostis stolonifera. Trifolium fragiferum. Mititelu 1971. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud. toate fiind specii de talie mijlocie. Barabaº 1997. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. Muntenia. Chaerophyllum hirsutum. P = 550– 700 mm. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. ocupã suprafeþe de sute de ha. Pãun. Daucus carota. Dobrogea. Festuca pratensis. Redactat: A. Rorippa sylvestris. Popescu et al. Scirpus sylvaticus. Soluri: aluviosoluri. T. repens. realizând pajiºtile de luncã. Agrostis stolonifera. Rorippa sylvestris. Agrostis stolonifera. Ranunculus acris. Popescu. Popescu. Eleocharis palustris. Pop 1960.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Lotus corniculatus. Ranunculus repens. 171 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde. Chaerophylum hirsutum. Suceava. Cãzãceanu. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria. Moldova. Alte specii importante: Crisium canum. Valoare conservativã: redusã. Suprafeþe: În zonele joase. Telekia speciosa. Popescu. Caltha palustris. Myosotis scorpioides. gleiosoluri. Poa trivialis. Equisetum palustre. Crepis paludosa. Lysimachia nummularia. Sanda. Potentilla reptans. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania. Safta. Trifolium fragiferum. Alopecurus pratensis. Drãgulescu 1995. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina. Alte specii importante: Poa trivialis. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis. Festuca pratensis.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. Vrancea). Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. Geranium palustre.50C. Chifu. Deschampsia caespitosa. Lychnis flos-cuculi. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m. Galega officinalis. Specii rare: Cypripendium calceolus. Redactat: A. în amestec cu: Alopecurus pratensis. Lolium perenne.

3. fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. Relief: teren plan. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm. Soluri: eutricambosoluri.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv. uºoare.. Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. Dobrogea. Cãzac. Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. în total circa 300–400 ha.HAB: 37. Banat. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania. et Turenschi 1956. tot timpul anului. luturi. dintre care 172 . Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37. Muntenia. humico-gleice. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933. Oltenia. terasele râurilor din câmpie. nisipuri. Moldova. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. pe islazuri.2. pante foarte slab înclinate.5–80C. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m. Clima: T = 9.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis. gleiosoluri. P = 550–700 mm. Roci: depozite aluviale.

Potentilla reptans. Redactat: A. Sanda. Dactylis glomerata. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis. Galium palustre. Valoare conservativã: moderatã. Agropyron repens. Ranunculus repens. 173 . Popescu. Juncus effusus. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus. Agrostis capillaris. Trifolium repens. Carex hirta. Specii caracteristice: Festuca pratensis. Galium palustre. Leucanthemum vulgare. R. Alopecurus pratensis. Agrostis stolonifera. Festuca pratensis. Poa pratensis. Stellaria graminea. Trifolium pratense. Briza media. Juncus effusus. Alopecurus pratensis. Lysimachia nummularia. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Taraxacum officinale. acris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis. Nedelcu 1984. Popescu. Holcus lanatus. Turenschi 1966. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995.3.2. Festuca pratensis. Doltu. Alte specii importante: Poa palustris.

Trifolium campestre. Dactylis glomerata.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct. Daucus carota. Soluri: eutricambosoluri. Redactat: A. Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã. Knautia arvensis.3. Roci: ºisturi.000–12. Cerastium holosteoides. Anthoxanthum odoratum. Anthyllis vulneraria. neutre pânã la slab acide. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907.6. Onobrychis viciifolia. P = 700–800 mm. Suprafeþe: Aproximativ 10. T. Briza media. PuºcaruSoroceanu et al. cu o acoperire de 80–95%. montanum. Dianthus carthusianorum. Popescu. Hypochaeris uniflora. Valoare conservativã: redusã. Holcus lanatus. Achillea millefolium. Cerastium holosteoides.000 ha.3 Montan hay meadows PAL. Cerastium holosteoides.HAB: 38. Specii caracteristice: Trisetum flavescens.2. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38. Leucanthemum vulgare. Rumex acetosa. Poa pratensis. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris. 1963. conglomerate. Sanda. rom. Polygonum bistorta. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Phleum montanum. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. Clima: T = 7–60C. Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime. Gymnadenia conopsea. Silene vulgaris. Arrhenatherum elatius. Lotus corniculatus. Festuca pratensis. Campanula glomerata. Carum carvi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens. Onobrychis viciifolia. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense.25 Continental meadows CORINE: 38. Festuca pratensis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Luzula campestris. Leontodon autumnalis. Cynosurus cristatus. Lotus corniculatus. bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede. Alte specii importante: Agrostis capillaris. non Knapp 1951). Leucanthemum vulgaris. Toate acestea sunt prezente 174 . Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat. Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici). Trifolium pratensis.3.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. Popescu 1991.

721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. fertile. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime. Podiºul Transilvaniei. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia. Doniþã et al. Soluri: brune luvice. Trifolium pratense. Sanda. Soluri: districambosoluri.HAB: 38.50C. Podiºul Mehedinþi. Anthoxanthum odoratum. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina. Festuca rubra. luvosoluri. Obcinele Moldovei.-Bl. Onobrychis viciifolia. Leontodon autumnalis. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha. Rumex acetosella. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%). pietriºuri. Campanula patula.50C. Roci: silicioase. Onobrychis viciifolia. estice. Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris. Trisetum flavescens.000 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Alopecurus pratense. rata. Clima: T = 9–6. Poa pratensis. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi. Cerastium holosteoides. Phleum pratense. Lotus corniculatus. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br. Dactylis glomerata. ex Scherrer 1925. Suprafeþe: 15. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Festuca pratensis. Stancu 2001. Leucanthe- 175 . Rãspândire: Dealurile subcarpatice. Lolium perenne.2. Lotus corniculatus. Clima: T = 8–6. Salvia nemorosa. brun-montane slab acid. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica. este format din plante de talie mai micã. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. Depresiunea Dornelor. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante. Popescu.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii. moderate în humus.HAB: 38. Trifolium repens. Valoare conservativã: moderatã. Campanula patula. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius.3. Relief: versanþi slab înclinaþi.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL. Agrostis stolonifera. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. 1992. Literaturã selectivã: Chifu 1995. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. expoziþii sudice. expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Cel de al doilea etaj. Popescu. P = 700–800 mm. Redactat: A. Alte specii importante: Trifolium pratense. P = 600–800 mm.

Hypochoeris radicata. Subcarpaþii Moldavi.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Cynosurus cristatus. 176 . Trifolium pratense. Campanula patula. Mititelu et al. Briza media. Redactat: A. Pimpinella saxifraga. Popescu. Anthoxanthum odoratum. Lotus corniculatus. Literaturã selectivã: Burduja et al. R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Puºcaru-Soroceanu 1963. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. Festuca pratensis. 1978. Agrostis capillaris. Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Pimpimella saxifraga. Rhinanthus minor. Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris. Valoare conservativã: redusã. Trifolium campestre.HAB: 38. Carex pallescens. Hodiºan 1968. Lotus corniculatus. 1973. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. Carex ovalis. Cynosurus cristatus. platouri. Specii caracteristice: Festuca rubra. Piminella saxifraga. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. Trisetum flavescens. Popescu. Leucanthemum vulgare. dubium. Holcus lanatus. aluviosoluri. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens. Stellaria graminea. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. Achillea millefolium.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. P = 650–750 mm. Filipendula vulgaris. Anthoxanthum odoratum. Euphorbia stricta. Pastinaca sativa. Polygala vulgaris. districambosoluri. Suprafeþe: 500–600 ha. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense. Redactat: A. Alte specii importante: Cynosurus cristatus.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933. Valoare conservativã: moderatã. Relief: pante moderat înclinate. Trifolium pratense. Lotus corniculatus. Carum carvi. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis. Chifu et al. Linum catharticum. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. 1982. Daucus carota.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Briza media. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. Agrostis capillaris. 1972. Cerastium holosteoides. Knautia arvensis. Anthoxanthim odoratum. Literaturã selectivã: Chifu et al. Trifolium repens.2. Substrat: slabmoderat acid. Cynosurus cristatus. Soluri: eutricambosoluri. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Achillea millefolium. Medicago lupulina. Trifolium campestre. Luzula campestris. T. Lolium perenne.3. Dactylis glomerata. Anthoxanthum odoratum. Puºcaru-Soroceanu 1963. Cerastium fontanum.0–70C. Knautia arvensis. Daucus carota. Pimpinella saxifraga. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Galium mollugo. Lotus corniculatus. Dactylis glomerata. Clima: T = 9. Podiºul Transilvaniei. Luzula campestris.

fag (Fagus sylvatica ssp.6.3–3. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL.000 în Carpaþii Orientali. Suprafeþe: circa 520.1123. 33. 112. mezofite. PÃDURI (4) 2. culmi. moderat – slab acide. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies).000 în Carpaþii Meridionali. ulm de munte (Ulmus glabra). Climã: T = 5. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale.000 ha.60C. P = 750–950 mm. Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 . Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. jilave.4. în etajul nemoral. Soluri de tip eutricambosol. 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula. 25–30 pentru fag la 100 de ani. din care 375. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). îndeosebi în Carpaþii Orientali. conglomerate. ºisturi cristaline. 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite. în special fliº. luvosol. HAB: 41. slab scheletice. Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m.2.1. Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4. mezo eubazice. oligo-mezotrofe. pânã la profunde. oligo-mezoterme. brad (Abies alba). sylvatica). Roci: variate.4.000 în Carpaþii Occidentali. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad. platouri. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.

Doniþã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus. creste. Senecio nemorensis. sylvatica.a. Fagus sylvatica ssp. mijlociu profunde – superficiale. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: moderatã. Symphytum cordatum. Lonicera xylosteum.HAB: 42. oligomezoterme. oligo-mezotrofe. Impatiens noli-tangere. umede.1323. oligobazice. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. primãvara: Allium ursinum. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Soluri: de tip districambosol. vara: Cardamine impatiens. sylvatica). Carex sylvatica. criptopodzol. 30. Daphne mezereum. ± scheletice. Alte specii importante: Actaea spicata. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. Circaea lutetiana. dominant de 178 . Carex pendula. Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. Rubus idaeus. acide.6. format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa. Hylocomium splendens. 90. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. scoruº (Sorbus aucuparia). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum. Ribes petraeum. I. Salvia glutinosa. Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii.a. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula). brad (Abies alba) în proporþii variate. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. culmi. Geranium robertianum. Lonicera nigra º. (100. Biriº. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. Climã: T = 6. în locuri umede. Rosa pendulina. Galium odoratum. Luzula luzuloides).4. Redactat: N. cu rare exemplare de Sambucus racemosa. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). P = 850–1000 mm. 1990. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. mezofite.000 ha în Carpaþii Orientali.00C. Stachys sylvatica. Abies alba. Mercurialis perennis.5–3. Polygonatum multiflorum. Doniþã et al.000 ha în Carpaþii Occidentali). local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea.2. Dicranum scoparium º. R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). 18–24 m pentru fag la 100 de ani. Oxalis acetosella. Lamium galebdolon. Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Sanicula europaea. Rubus hirtus). Suprafeþe: circa 220. Dentaria glandulosa. în etajul nemoral. prepodzol.000 ha în Carpaþii Meridionali. fag (Fagus sylvatica ssp.000 ha.

cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra).5–3. oligomezoterme. Galium odoratum. 1990. º. Soluri de tip districambosol. P = 850–1000 mm. Täuber 1987. Resmeriþã 1977. mijlociu profunde acide. Pteridium aquilinum.a. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis. Fagus sylvatica ssp. Fagus sylvatica ssp. Doniþã. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. Gymnocarpium dryopteris. Climã: T = 6. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Myosotis sylvatica. sylvatica. Eurynchium striatum. Festuca drymeia. Symphytum cordatum. Stellaria nemorum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum. Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. ude. Vaccinium myrtillus). are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad. filix-mas.2.00C. I. suprafeþe din preajma izvoarelor. oligo-mezobazice. sylvatica. Lamium galeobodolon. Equisetum sylvaticum. Literaturã selectivã: Soó 1964. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Digitalis grandiflora. Dryopteris filix-mas. Luzula luzuloides. oligo-mezotrofe. Biriº. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii.HAB: 41. 22–26 m pentru fag la 100 ani. vâlcele umede. Rubus hirtus. Valoare conservativã: moderatã.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid. Literaturã selectivã: Coldea 1991. I. Dryopteris dilatata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Valoare conservativã: foarte mare. fag ºi brad. Senecio nemorensis. Paris quadrifolia. mai mult sau mai puþin gleizate. Veronica officinalis.a. Roci: diferite. Redactat: N. Deschampsia caespitosa. Chrysosplenium alternifolium. Doronicum austriacum. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Luzula luzuloides. Lamium galeobdolon. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Circaea lutetiana. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat.6. fag (Fagus sylvatica ssp. Oxalis acetosella. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Doniþã. Dicranum scoparium. Abies alba. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa. Pulmonaria rubra. 1991. Poa nemoralis. 1990 Redactat: N. Veronica urticifolia º. Doniþã et al. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies). Boºcaiu 1971. Impatiens noli-tangere. Coldea 1990. 179 . Oxalis acetosella. Abies alba. Doniþã et al. Epilobium montanum. Suprafeþe: reduse. D. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Galium schultesii. Sorbus aucuparia.4. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. higrofite. sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. Biriº.

Climã: T = 7. slab scheletice. mijlociu profunde–profunde. brad (Abies alba).000 ha în Carpaþii Orientali. sylvatica). carpen (Carpinus betulus). conglomerate. mezofite. din care 152. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse. 2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. 115. ulm de munte (Ulmus glabra).1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3. jilave. moderat–slab acide.000 ha în Carpaþii Meridionali. Soluri: de tip eutricambosol. Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 .000 ha în Carpaþii Occidentali. 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. culmi. oligo-mezoterme. mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali.7–4. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.50C. mezo-eutrofe. gresii calcaroase.1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula.2. platouri. Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41. în proporþiii diferite.1 Beech forests CORINE: – PAL. luvisol. cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Suprafeþe: circa 285. Roci: fliº.4. mezo– eubazice.000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. P = 850–950 mm. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. 18.HAB: 41. districambosol. Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp. mai rar frasin (Fraxinus excelsior). roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice.

Catharinea undulata º.2.a. Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad. Senecio nemorensis. Actaea spicata. este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. Geranium phaeum. Doniþã. Redactat: N. Veronica officinalis. Bromus benekeni. Valoare conservativã: moderatã. Biriº. 22–30 m pentru fag la 100 de ani. Rubus hirtus). Daphne mezereum. Crataegus monogyna. Oxalis acetosella. în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). poate deveni dominantã Rubus hirtus. Stellaria holostea. Dentaria glandulosa. Thuidium abietinum. cu umiditate ridicatã a aerului. pe versanþi umbriþi. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. 1990. sylvatica. compus din Hylocomium splendens. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. Rubus idaeus. Dicranum scoparium. Symphytum cordatum. Impatiens noli-tangere. Asarum europaeum. Stachys sylvatica. Doniþã et al. Alte specii importante: Adoxa moscha- telina. Polygonatum multiflorum. local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Majanthemum bifolium º. nigra. 181 . Mercurialis perennis.4. Coldea 1991. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Carex remota. Sanicula europaea. Asarum europaeum. Literaturã selectivã: Täuber 1987. Paris quadrifolia.a. I. S. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). Circaea lutetiana. Euphorbia amygdaloides. Milium effusum. G. Galium odoratum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. Cardamine impatiens. Abies alba. Lonicera xylosteum. Dentaria bulbifera. Lamium galeobdolon. Sambucus racemosa. robertianum. Carex sylvatica. Salvia glutinosa.

Alte specii: Calamagrostis arundinacea. Galium odoratum). Carex pilosa. 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. sylvatica) ºi brad (Abies alba). Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Poa nemoralis. cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Literaturã selectivã: Morariu et al. mesteacãn (Betula pendula). Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani. mezofile. Oxalis acetosella. mezoterme. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide.1 Beech forests CORINE: PAL.HAB: 41. Luzula luzuloides.a. superficiale – mijlociu profunde. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. luvisol. Soluri: de tip districambosol. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Viola reichenbachiana º. Stratul muºchilor de regulã lipseºte. Biriº.2. Coldea 1991. * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp.HAB: 41. moesiaca) cu Galium kitaibelianum. Valoare conservativã: moderatã. Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium.1 Beech forests CORINE: – PAL. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. Suprafeþe: probabil apreciabile. 1968. Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. cu diverse expoziþii. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Doniþã et al. participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa. Roci: ºisturi cristaline.4. Vaccinium myrtillus. roci eruptive ºi sedimentare acide. Stratul arborilor. 182 . în proporþii diferite. Rubus hirtus. în funcþie de luminã. Sambucus racemosa.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. Euphorbia amygdaloides. sau în petece de mãrimi diferite. Pulmonaria rubra. 1990. Redactat: N. Doniþã.1323. criptopodzol. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Scrophularia nodosa.1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3.5–4. îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Climã: T = 6. mezotrofe.00C. dar puþin consemnate în amenajamente. gneisuri. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia. culmi. sylvatica. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia. Glechoma hirsuta. Lamium galebdolon. Abies alba. P = 800–1000 mm. Hieracium rotundatum (rar). Lathyrus vernus. mezobazice jilave.

în etajul nemoral. exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba).50C. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull.00C. Stratul arbuºtilor. mijlociu profunde-superficiale.0–4. circa 30. I. 183 . oligotrofe. Roci: acide. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali. Carpaþii Occidentali). mezoterme. granite. Epilobium montanum. Galium odoratum. Oxalis acetosella. oligotrofice. Coldea 1991. 40. oligobazice. Valoare conservativã: moderatã. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Fragaria vesca. Dryopteris filix-mas. gneise silicioase. Climã: T = 8. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. Biriº. versanþi foarte înclinaþi. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp. foarte acide. lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia. Doniþã. Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Rubus hirtus. foarte acide. Stratul arborilor. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Roci: acide – ºisturi cristaline. hidric echilibrate. frecvent cu expoziþii umbrite. criptopodzol. Soluri: de tip podzol. Cruciata glabra.HAB: 41. mijlociu profundesuperficiale. hidric echilibrate. Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides. Veronica chamaedris. oligobazice. Doniþã et al. rar molid (Picea abies). creste culmi. 9.000 ha. sylvatica).0–3. Relief: creste înguste. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. ºisturi. Täuber 1987. având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. mezofile. P = 700–1200 mm. Athyrium filix-femina. sylvatica. din care 94. 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Poa nemoralis.). Viola reichenbachiana.000 ha în Carpaþii Occidentali.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium.000 ha în Carpaþii Occidentali. Lamium galeobdolon. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. foarte rar în Carpaþii Orientali).1 Beech forests CORINE: – PAL.4. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Soó 1964. Blechnum spicant). oligotrofice. Calamagrostis arundinacea. scoruº (Sorbus aucuparia.000 ha (din care 20. granite. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale. 10. Climã: T = 6.000 ha în Carpaþii Orientali. Veronica officinalis. gneiºuri. Carpaþii Orientali Nordici. Suprafeþe: reduse. Digitalis grandiflora. Soluri: de tip podzol.000 ha în Carpaþii Meridionali. Redactat: N. P = 1000–1300 mm. fiind constituit din specii de Polytrichum. Alte specii importante: Anthenaria dioica. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea). Pteridium aquilinum. Vaccinium myrtillus. pin silvestru (Pinus sylvestris). Suprafeþe: circa 143. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Dentaria glandulosa. Gentiana asclepiadea. mesteacãn (Betula pendula). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral.000 ha în Carpaþii Meridionali.2. coboarã local ºi sub 700 m.

Suprafeþe: reduse. R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. acide – slab acide. Stratul arbuºtilor. vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus. de regulã. Soluri: de tip gleiosol. în etajul nemoral. Literaturã selectivã: Soó 1962. Täuber 1987.HAB: 41.00C. Brukenthalia spiculifolia. Saxifraga cuneifolia º. în parte Abies alba.2.1 Beech forests CORINE: – PAL. Specii caracteristice: –. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m). sylvatica.4. Lycopodium selago. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. V. Roci: mai ales silicioase. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. mezofite. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Dechampsia flexuosa.a. mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris). P = 800–1100 mm.1D213. mezooligoterme. Doniþã. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor. cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari). Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad. Oxalis acetosella. Calamagrostis arundinacea.0–4. mezobazice. mezotrofice. ude (înmlãºtinate). I. Redactat: N. dispersate între celelalte pãduri. Climã: T = 7. Stratul arborilor. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp. Valoare conservativã: mare. stagnosol. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Biriº. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m). oligotrofe. Luzula luzuloides.

Alte specii importante: Athyrium filix-femina.4. anin alb (Alnus incana). Stratul arbuºtilor. mezoterme. soc roºu (Sambucus racemosa). Rubus hirtus. umede. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. P = 800–1200 mm. mezo-eutrofe. districambosol. platouri. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Coldea 1990. Ranunculus carpaticus. 100. Veronica urticifolia º. cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia).HAB: 41.6D21. 120.000 în Carpaþii Meridionali.5–4. coame. Doronicum austriacum. Dentaria glandulosa. compus din fag (Fagus sylvatica ssp.a. caprifoi (Lonicera nigra). racemosa. S. Soluri: de tip eutricambosol. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. filix-mas. Lonicera xylosteum. slab dezvoltat. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies). rare exemplare de Daphne mezereum. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Climã: T = 7. mai rar brad (Abies alba).000 în Carpaþii Occidentali. Suprafeþe: circa 300. mezotrofe. eu-mezobazice. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani.1 Beech forests CORINE: – PAL. ulm de munte (Ulmus glabra). Roci: bazice. Gymnocarpium dryopteris. boreale ºi carpatice oligo.00C. eutrofice. Corylus avellana. Sambucus nigra.2. D. sylvatica. slab-mediu acide. Valoare conservativã: foarte mare. Coldea 1991. Redactat: N. cu diferite expoziþii. Täuber 1987. profunde-mijlociu profunde. mezofite. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1. higrofite. paltin de munte (Acer pseudoplatanus).000 în Carpaþii Orientali). intermediare. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. sylvatica). mesteacãn (Betula pendula). Dryopteris dilatata. Stratul arborilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 3327 Fãget cu Rubus hirtus. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei. rar acide. are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani. Spiraea chamaedri- 185 . Symphytum cordatum. sylvatica). Senecio nemorensis. Biriº. Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii. Luzula sylvatica. relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica.ºi mezoterme. funduri de vãi. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stellaria nemorum. I. Doniþã. Resmeriþã 1977. Leucanthemum waldsteinii).000 ha (80. Oxalis acetosella. Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. în etajul nemoral.

2. ºisturi cristaline. cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 . chiar calcaroase. mezobazice. sylvatica. Suprafeþe: circa 580. Morariu et al. Stellaria nemorum º. Literaturã selectivã: Beldie 1951. I. Specii caracteristice: Symphytum cordatum. luvisol. Sanicula europaea. Dryopteris filix-mas. Climã: T = 8.4. mediu profunde. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Boºcaiu 1971. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. sylvatica la altitudini mari. H. slab – semischeletice. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).1 Beech forests CORINE: – PAL. Dentaria glandulosa. Doniþã.0–4. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.000 ha. Soluri: de tip districambosol. Pãduri (4) folia. Anemone nemorosa. în parte. pe versanþii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. conglomerate.000 ha în Carpaþii Orientali. Mycelis muralis. Pulmonaria rubra. Doniþã et al. culmi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice. reavãne. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Euphorbia amygdaloides. brad (Abies alba) la altitudini mari. Vida 1963. gresii. Mercurialis perennis. Valoare conservativã: mare. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite.a. Dentaria glandulosa. în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum. 145. moesiaca la atitudini mici).50C. Geranium robertianum. mezoterme. Pulmonaria rubra. carpen (Carpinus betulus). R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. 155.HAB: 41. Athyrium filix-femina. mezofite. Alte specii importante: Actaea spicata.1D54. Dentaria bulbifera. P = 700–1100 mm. pe dealurile înalte.000 ha în Carpaþii Meridionali. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima. Stratul arborilor. gorun (Quercus petraea). roci eruptive. ulm (Ulmus glabra). Hepatica nobilis. Lamium galeobdolon. 1990. Roci: variate. Redactat: N. Oxalis acetosella. din care 280. Epilobium montanum. 4136 Fãget cu Festuca drymeia. South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al.1968. Coldea 1991. în funcþie de umbrire. umbriþi cu microclimã mai umedã. plop tremurãtor (Populus tremula). transsilvanica. mezotrofe. poate domina Rubus hirtus. ssp. în regiunea de munte ºi. Biriº. Galium odoratum.000 ha în Carpaþii Occidentali. moderat acide. poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). în etajul nemoral. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.

1968. Carex pilosa. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã. Viola reichenbachiana º. Pulmonaria obscura. Daphne mezereum º. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani. mai rar Rubus hirtus. S. Poa nemoralis. ssp. Literaturã selectivã: Morariu et al. nigra. cu exemplare de Sambucus racemosa. Pãduri (4) la altitudini mici. Crataegus monogyna. Doniþã. Coldea 1991. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 . sylvatica. Lathyrus vernus. I. relativ slab dezvoltat. Euphorbia amygdaloides. Alte specii importante: Galium odoratum.a. Stratul arbuºtilor.2. Evonymus europaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. moesiaca. Doniþã et al.a. Biriº. Lamium galeobdolon. Scrophularia nodosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni. Calamagrostis arundinacea. Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Luzula luzuloides. Corylus avellana.4. 1990. Valoare conservativã: redusã. Dentaria bulbifera.

mezofite. Melittis melissophyllum).000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14. Stratul arbuºtilor.2. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. local Fraxinus ornus. prin extinderea bradului. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite.0–5.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera. pe roci calcaroase (Bucegi. În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format.50C. conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis. terra-rossa.1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. Piatra Craiului. în funcþie de acoperirea arboretului. cu mull – moder eubazice. Godeanu. marne. neutre-slab bazice.). sylvatica). format din Daphne mezereum. în primãvara umede. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia. dezvoltat variabil. în regiunea montanã ºi de dealuri înalte. Pãdurea Craiului etc. Cornus sanguinea º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.HAB: 41. Stratul arborilor. mezoterme. Locvei. P = 850–1100 mm.1 Beech forests CORINE: – PAL. Crataegus monogyna.a. Occidentali. Roci: calcaroase. superficiale – mijlociu profunde. sorb de câmp (Sorbus torminalis). are acoperire de 80–100%. promovatã de silvicultori. pe grohotiºuri calcaroase 188 . respectiv.000 ha. gresii calcaroase. eutrofe. Climã: T = 7. Suprafeþe: circa 48. paltin de munte (Acer pseudoplatanus).000 ha în Carpaþii Orientali ºi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Valoare conservativã: moderatã. Viburnum lantana. Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41. vara reavãne. Retezat. platouri. Codru Muma. sau cu amestec de brad (Abies alba). constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. cu orhidee. nemorale. din care 20. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium. de frasin (Fraxinus excelsior). betulus). Cernei. Staphylea pinnata. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. Soluri: rendzine tipice ºi cambice. Vulcan. în etajul nemoral. Corylus avellana. Cornus mas.4. are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani.

Lamium galebdolon. Redactat: N. Galium odoratum. Campanula ranunculoides. Semenic. în etajul nemoral. Lathyrus vernus. Euphorbia amygdaloides. 1990. Moehringia trinervia. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. Stratul arborilor. Hepatica nobilis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. mezobazice. Symphytum tuberosum.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1. ssp. Coldea 1991. cu specii ale florei de mull. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus). platouri. Pulmonaria officinalis. Circaea lutetiana. Biriº. Redactat: N. compus din puþine exemplare de Daphne mezereum.a. mezoterme. Stratul arbuºtilor. 1966. Euphorbia amygdaloides. umede. P = 1000–1300 mm. Doniþã et al. roci calcaroase. Almãj. culmi. Coldea 1975. E. Resmeriþã 1972. Festuca drymeia. moesiaca. Asarum europaeum.50C. moesiaca. Hepatica nobilis. Biriº. Relief: 189 . sylvatica. eutricambosol. mezotrofice. Pulmonaria officinalis. Cephalanthera longifolia.HAB: 41. Roci: ºisturi. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides.6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu. slab dezvoltat. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica ºi ssp. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Saxifraga heuffeli.000 ha. Dentaria bulbifera. profunde-mijlociu profunde. I. Doniþã. Epipactis microphylla. Athyrium filix-femina. Corylus avellana.a. Sambucus nigra. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. moesiaca. Viola reichenbachiana º. Epipactis helleborine. I. Salvia glutinosa. Potentilla micrantha. rubra. Soluri de tip districambosol. Carex pilosa. Sanicula europaea. Geranium robertianum.2. Resmeriþã 1972. ssp.4. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Sanicula europaea. Crataegus monogyna. mezofile. Suprafeþe: circa 70.5–4. Cernei). Alte specii importante: Anemone nemorosa. Locvei. slab-mediu acide. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. Oxalis acetosella. Asarum europaeum. Galium odoratum. Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium. C. Alte specii importante: Anemone nemorosa. sylvatica). mezo-eutrofe. Dryopteris filix-mas. Salvia glutinosa. Helleborus purpurascens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Dentaria bulbifera.1 Beech forests CORINE: – PAL. Mercurialis perennis. Doniþã. Valoare conservativã: mare. atrorubens. Viola reichenbachiana º. Coldea 1991. Lamium galebdolon. Climã: T = 7.

sorb de câmp (Sorbus torminalis). constituit din Crataegus monogyna.1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1. roci calcaroase. Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Mehedinþi. câteva mii de ha. Stratul arborilor. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani.1 Beech forests CORINE: – PAL. ssp.0–6. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. slab dezvoltat.2. Genista tinctoria. Corylus avellana. sylvatica. mezotrofice.a. în etajul nemoral. Dactylis polygama. molase. Potentilla micrantha. Viburnum lantana º. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. mezobazice. balcanice.4. 190 . Lamium galebdolon. Luzula luzuloides. reichenbachiana º. Soluri: de tip districambosol. reavane-umede. mezo-euterme. Literaturã selectivã: Schrött 1972. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Pãduri (4) Suprafeþe: reduse. Valoare conservativã: foarte mare. eutricambosol. P = 890–1100 mm. mezofite. Viola hirta. Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite. cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. I. Doniþã. Climã: T = 9. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. profunde-mijlociu profunde.00C. Biriº. V. carpen (Carpinus betulus). moesiaca ºi ssp. moesiaca. Redactat: N. Stratul arbuºtilor. Locvei). Galium odoratum. Cernei.6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan. Cornus mas. Roci: ºisturi silicioase.HAB: 41. Almãj. Poa nemoralis. mediu acide. mezotrofe. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Specii caracteristice: Helleborus odorus.a. Peia 1982.

subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. eubazice. eutrofice. Laser trilobum. Stratul arbuºtilor. Rhamnus cathartica. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). hidric echilibrate. C.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. de fag (Fagus sylvatica ssp. Knautsia drymeia. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. Cardaminopsis arenosa. Galium lucidum. turrita. Genista tinctoria.4. Bupleurum praealtum. niger. compus. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. Crataegus monogyna. odoratum. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens. Orchis simia. Carex hallerana. în etajul nemoral. A. orientalis). Smyrnium perfoliatum) etc. I. Syringa vulgaris. Specii caracteristice: Ruscus aculeatus. E. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. F. Redactat: N. câteva mii de ha. Campanula persicifolia. Literaturã selectivã: Roman 1974. Alte specii importante: Asperula taurina. L. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mijlociu profundeprofunde. Lilium martagon. Arabis hirsuta. în etajul superior. câteva mii de ha. Inula conyza. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp. Lathyrus venetus. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). Stratul arborilor. Aremonia agrimonoides. Doniþã. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. slab acide. macrophyllum. G. 191 . Climã: T = 9–70C.HAB: 41. Tanacetum corymbosum. Fritillaria tenella. în etajul nemoral. Suprafeþe: reduse. nigra. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. T.HAB: 41.1 Beech forests CORINE: – PAL. Euphorbia polychroma. hypoglossum. local Cotinus cogyria. P = 900–1000 mm. Chamaecytisus ratisbonensis. cretica. Suprafeþe: reduse. dezvoltat variabil. orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). moesiaca. R. Carex pilosa. Ruscus aculeatus. frecvent scheletice. S. Sorbus mougeotii. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani. amygdaloides. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Calamintha sylvatica. compus din Cornus mas.1 Beech forests CORINE: – PAL. Biriº.

moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Clima: T = 8–4. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. Pulmonaria officinalis. Rosa pendulina. Stratul arbuºtilor. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. I. Helleborus odorus. Melittis melissophyllum. Lychnis coronaria. din fag (Fagus sylvatica ssp. Salvia glutinosa. compus din Ribes uva–crispa. Valoare conservativã: foarte mare. Poa nemoralis. Polystichum lobatum. Clima: T = 9–70C. Geranium robertianum. Viola reichenbachiana º. Epipactis atrorubens. frasin (Fraxinus excelsior). întotdeauna umbriþi. cu elemente din flora de mull (Galium odoratum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Corylus avellana. R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Doniþã. Scutellaria altissima. în etajul superior. 192 . Saxifraga heuffeli. Peltaria alliacea. Dryopteris robertiana. Roci: calcare. Stratul arborilor. P = 800–1200 mm. carpen (Carpinus betulus). Suprafeþe: de ordinul a 10. eubazice. eutrofice. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Soluri: de tip rendzinã. Coldea 1991. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre). în etajul nemoral. Stratul arborilor. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Cornus sanguinea. Sedum maximum. relativ umede. Soluri: de tip rendzinã. Roci: calcare. carpen (Carpinus betulus). are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. litosol. în etajul superior. P = 900–1000 mm. Cystopteris fragilis. Biriº. umbriþi. Seseli libanotis.1 Beech forests CORINE: – PAL. A. slab dezvoltat. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arbuºtilor. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). scheletice. Arabis turrita.4. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi. Doronicum columnae. eubazice permanent umede. Daphne mezereum.HAB: 41. procurens. Spiraea chamaedrifolia.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti. frasin (Fraxinus excelsior). superficiale – mijlociu profunde. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Mercurialis perennis. Silene heuffeli. slab dezvoltat. compus. Galium odoratum. Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Crataegus monogyna.50C. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. dominat de Geranium macrorrhizum. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Relief: versanþi puternic înclinaþi. superficiale– mijlociu profunde. Asarum europaeum).2. Potentilla micrantha. Asarum europaeum etc). Gymnocarpium robertiana. Asplenium trichomanes. Sambucus nigra. Crataegus monogyna. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Dactylis polygama. Evonymus europaeus. compus. tei (Tilia platyphyllos). Brachypodium sylvaticum. Evonymus verrucosus. eutrofice.a. compus din Corylus avellana.

sylvatica) uneori brad (Abies alba). P = 850–1000 mm. Suprafeþe: reduse. Relief: vãi înguste. Evonymus europaeus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Cystopteris fragilis. Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Isopyrum thalictroides. bine dezvoltat. Athyrium filix-femina. Geranium robertianum. Fraxinus excelsior. de ordinul a câteva mii de ha. bulbifera. în parte ºisturi. Cardamine impatiens. Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. 193 . Mercurialis perennis. Primula columnae. I. Oxalis acetosella. Asplenium trichomanes. Helleborus purpurascens. Dryopteris filixmas. eubazice. Dentaria glandulosa. Soluri: în formare humifere. Polystichum setiferum. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. anin negru (Alnus glutinosa). Campanula persicifolia. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. Salvia glutinosa. Circaea lutetiana. Dentaria glandulosa. umbrite. Literaturã selectivã: Coldea 1991. puþin profunde. Geranium phaeum. compus din Sambucus nigra.A464. Moehringia muscosa. Euphorbia amygdaloides. Rubus hirtus. Aconitum moldavicum. Mercurialis perennis. transilvanica. Corylus avellana. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. molid (Picea abies). Biriº. Polypodium vulgare. în etajul nemoral. Crataegus monogyna. compus. Valoare conservativã: foarte mare. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Clima: T = 7–50C. Impatiens nolitangere. Doniþã.HAB: 41. Roci: în general calcaroase. Lunaria rediviva. Stratul arborilor. Senecio neumorensis. Lamium galebdolon. ulm de munte (Ulmus glabra). Myosotis sylvatica. Hepatica nobilis. Ulmus glabra.4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. Polystichum aculeatum. dominat de Lunaria rediviva. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus. Cystopteris fragilis. Symphytum cordatum º. Moehringia muscosa. Hordelymus europaeus. Pulmonaria rubra. Sanicula europaea. chei în masivele calcaroase. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre). Lamium galebdolon.4642. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani. carpen (Carpinus betulus). Cornus sanguinea. în etajul superior. screes and ravines EMERALD: !41. Redactat: N. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull. Lilium martagon. eutrofice. Sanicula europaea. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare.2. paltin (Acer pseudoplatanus). Alte specii importante: Actaea spicata. Helleborus purpurascens. Carex sylvatica. umede. Brachypodium sylvaticum. vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. D. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Poa nemoralis. în cheile. Stachys sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.a. Doronicum columnae. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes. H. R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior).4. Dryopteris filix-mas. Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. Stratul arbuºtilor. Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium. Melica uniflora.

Pãduri (4) Salvia glutinosa. 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. nemorale ºi balcanice.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali.000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali. 1990. Carex pilosa. Silene heuffeli. 180. Carpinus betulus. Cerasus avium. Crataegus monogyna. Sambucus nigra º. moesiaca cu frecvenþa mare. 80. Soluri: de tip eutricambosol. cireº (Cerasus avium). Tilia cordata. Stellaria holostea. Valoare conservativã: redusã. umede. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. Stellaria nemorum. calcare. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. conþine specii din flora de mull (Galium odoratum. Melampyrum bihariense. Doniþã et al. în general molase (alternanþe de argile.HAB: 41. cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus. Staphylea pinnata. pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. este compus din Corylus avellana. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Stachys sylvatica.2. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). ºisturi (la munte). mezofile. profunde. slab acide. ulm (Ulmus glabra. 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria. la altitudini peste 700 m. minor).000 în Podiºul Transilvaniei. ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor.ºi intra carpatice. în etajul nemoral.a. Sanda et al. luvosol. Stratul arbuºtilor. iar diseminat gorun (Quercus petraea). moesiaca ºi ssp.1D224. posibil Erythronium dens-canis. I. Dentaria bulbifera). Cornus sanguinea. Ranunculus auricomus. tei pucios (Tilia cordata). Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi. Roci: 194 . Dactylis polygama. Rãspândire: în toate dealurile peri. gresii calcaroase.00C. Stratul arborilor. ssp. platouri. nisipuri. U. chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri. frainetto).1 Beech forests CORINE: – PAL. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Crocus heuffelianus. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret.0–6. culmi. din care 290.000 ha. iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. Climã: T = 9. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Literaturã selectivã: Paucã 1941. cu dezvoltare variabilã. Asarum europaeum. mezo-eutrofe. sylvatica). Redactat: N. Doniþã. Suprafeþe: circa 585. marne. frasin (Fraxinus excelsior). Evonymus europaeus. 2001. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41. sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus). Biriº. 30. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m. mezoterme. eutrofice. P = 650–850 mm. Stellaria holostea. pietriºuri).000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali.a. eubazice.4. Bromus benekenii º. cu dezvoltare variabilã. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Specii caracteristice: nu sunt. Mercurialis perennis. sylvatica cu frecvenþã mai micã.

eutrofice. I. Evonymus europaeus º.0–6. Lathyrus niger). paltin de câmp (Acer platanoides). Ghiºa et al. cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B.1D221. Milium effusum. A. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa. platouri. Resmeriþã 1977: Coldea 1991. jugastru (Acer campestre). Carex digitata. cu expoziþii diferite.000 ha în Transilvania. Roci: molase (argile. Hodiºan 1966. Stratul arborilor. în etajul nemoral. Ligustrum vulgare. ssp.HAB: 41. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani.). Doniþã et al. moesiaca. restul în dealurile din preajma Carpaþilor).l. Asarum europaeum. nisipuri. ulm (Ulmus glabra). plop tremurãtor (Populus tremula). Doniþã. Dactylis polygama. Pãduri (4) hallersteinii). R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Valoare conservativã: redusã. Euphorbia amygdaloides. Lamium galebdolon. mezo-eutrofe. Suprafeþe: circa 160. solul este acoperit cu Allium ursinum. Dactylis polygama. frasin (Fraxinus excelsior). în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida. sylvatica). Stratul arbuºtilor. Coldea 1975. Campanula persicifolia. Melica uniflora. Crataegus monogyna. dezvoltat variabil. Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii. 58. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum. Sanicula euopaea. Pulmonaria oficinalis. cireº (Prunus avium). 40. Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa. pietriºuri).a. Dentaria bulbifera. în locuri umede. marne. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. 195 . cer (Quercus cerris). Primula vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Viola reichenbachiana. 1971. Rãspândire: în toate dealurile peri. 1990. în funcþie de acoperirea arboretului. hidric echilibrate. Campanula persicifolia. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Carpinus betulus. Lathyrus vernus. 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa. Climã: T = 9. C. Galium schultesii. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1. mezoterme.000 ha (22. Cornus sanguinea. Carex sylvatica. sylvatica. Biriº. Soluri: de tip luvosol.000 în dealurile estice. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Primula vulgaris. profunde. Mercurialis perennis. Galium odoratum.1 Beech forests CORINE: – PAL. Pulmonaria officinalis.00C. Galium odoratum. Lamium galeobdolon. mezofile.4. mai rar gorun (Quercus petraea s.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor.000 în dealurile vestice. eubazice. Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera. nemorosa. Asarum europaeum. cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides. compus din Corylus avellana. moesiaca. Specii caracteristice: Carex pilosa. exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus). preluvosol. tei pucios (Tilia cordata). cu elemente din flora de mull. P = 600–750 mm. ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice.6D22. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Lathyrus vernus. slab acide. sylvatica. Poa nemoralis. primãvara. Brachypodium sylvaticum. Redactat: N.2.

I. L. cireº (Prunus avium). Doniþã et al. paltin (Acer platanoides). taurica) ºi tei (Tilia tomentosa.a. cordata). Biriº. Carex brevicollis.HAB: 41. profunde. bulbifera. platouri. Suprafeþe: circa 25. eubazice. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al. Coldea 1991. I. Ajuga reptans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica.). Corydalis solida. Glecoma hirsuta. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. Mercurialis perennis. coriariaefolia). venetus. Ligustrum vulgare. D. Veronica chamaedris. 1992. 2001. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. Soluri: de tip eutricambosol. compus din Corylus avellana. frasin (Fraxinus excelsior. quinquefolia. Paris quadrifolia. sanguinea. Sanicula europaea. gorun (Quercus petraea). luturi.1 Beech forests CORINE: – PAL. foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum. Redactat: N. faeoziom. plop tremurãtor (Populus tremula). C. Stachys sylvatica.50C. Carex pilosa. Sambucus nigra. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). D. brevicollis. orientalis. Doniþã. marschaliana. Ivan et al. sylvatica. gresii calcaroase. A. sorb de câmp (Sorbus torminalis). liane: Hedera helix. Roci: marne.4. Stellaria holostea etc. Asarum europaeum. Crataegus monogyna. Stratul arborilor. în etajul superior. F. Circaea lutetiana. digitata. compus. Pulmonaria officinalis. hidric optimale. în flora estivalã: Athyrium filix-femina. Doniþã. Stratul arbuºtilor. Stellaria media. Lamium galeobdolon. C. T. P = 500–600 mm. Viburnum lantana. slab acide. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Sanda et al. 1971.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973. 196 . C.000 ha. ranunculoides.2. balcanice ºi caucaziene. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. 1990. Lathyrus vernus. moesiaca cu exemplare de F. Cornus mas. Stellaria holostea. Pãduri (4) Ranunculus auricomus. slab dezvoltat. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. jugastru (Acer campestre). Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. stejar pedunculat (Quercus robur). Valoare conservativã: mare. 1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. Viola reichenbachiana. umbriþi. Brachypodium sylvaticum. Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. C. din fag (Fagus sylvatica ssp. platyphyllos. Gymnocarpium robertianum. T. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Clima: T = 9. în etajul nemoral. F. Evonymus verrucosus. Viola reichenbachiana º.5–7. eutrofice. paltin (Acer pseudoplatanus). Biriº. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). Dentaria glandulosa. Salvia glutinosa. Isopyrum thalictroides. Platanthera bifolia. Resmeriþã 1979. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. Redactat: N. Tilia tomentosa. Coldea 1975. Ghiºa et al. Anemone nemorosa.

slab acide-neutre. iar. Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. 1955) Borh. P = 700–900 mm. Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani. moesiaca).1 Beech forests CORINE: – PAL. Alte specii importante: Asperula taurina. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Lathyrus venetus. Dentaria bulbifera. Redactat: N. eutrofice. Potentilla micrantha. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. R. Valoare conservativã: foarte mare. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled. Clima: T = 10. Suprafeþe: câteva sute de ha.HAB: 411D12. mojdrean (Fraxinus ornus).1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1. Peltaria alliacea. persicifolia.4.6D12. în etajul inferior. umbriþi. Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. eutricambosol profunde-mijlociu profunde. Biriº. carpen (Carpinus betulus).HAB: 41. Staþiuni: Altitudine: 200–500 m.6D52. Tilia tomentosa. Knautia drymeia.1 Beech forests CORINE: – PAL. spinossima. Relief: versanþi. Scutellaria altissima. Specii caracteristice: Corylus colurna.a. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. Roci: calcare. scoruº (Sorbus domestica). Stellaria nemorum. Stratul arborilor. Rosa pendulina. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Stratul arbuºtilor. Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. Soluri: de tip rendzinã. Poa nemoralis. în etajul nemoral. Brachypodium sylvaticum. Viola reichenbachiana º. alun turcesc (Corylus colurna). (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 . Melica uniflora. Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41. hidric echilibrate. Doniþã. Euphorbia amygdaloides. Dactylis polygama. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. C. slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas. Asarum europaeum. Fritillaria orientalis.2. Arabis turrita. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Coronilla varia.5–90C. tei (Tilia tomentosa). Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. eubazice. Thalictrum aquilegifolium. de la slab la puternic înclinaþi. Viburnum lantana. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. Corylus colurna. Anthriscus sylvestris. Ligustrum vulgare. dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice. Moehringia trinervia. Campanula rapunculoides. Melampyrum nemorosum.

mai ales în sudul þãrii (35.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. ºisturi cristaline. Galium bailloni. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Literaturã selectivã: Sanda et al. Veronica bachofeni. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41. 1970.4. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani. tomentosa). ssp. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . în etajul nemoral. slabmoderat acide. mijlociu profunde-superficiale. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. mai mult umbrite la altitudini mici. Roci: gneise. ssp. tei (Tilia cordata rar T. Primula columnae º. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa.HAB: 41. Quercus petraea. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. profunde-mijlociu profunde. cireº (Prunus avium). compus. Potentilla micrantha.000 ha. în etajul nemoral. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: variate.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. molase. jugastru (Acer campestre) º. mezo-oligobazice. Soluri: de tip districambosol. P = 800–850 mm. Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Pop 1988. Calamagrostis arundinacea. Doniþã. Coldea et A. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). I. câteva sute de ha. polycarpa. Clima: T = 9–60C..a. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite.000 ha). Clima: T = 8. Suprafeþe: circa 45. hidric echilibrate. scheletice. petraea. mezobazice. moesiaca). Galium bailloni. mezotrofice. caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Stratul arborilor. Stratul arborilor. dalechampii).ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. în etajul superior. sylvatica. Biriº. Luzula luzuloides. T. Redactat: N.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa. Coldea 1991. Stratul arbuºtilor. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Staþiuni: Altitudini 600–800 m. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.5–70C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Rãspândire: pe toate dealurile peri. depozite lutoargiloase. Valoare conservativã: foarte mare. marne. mezobazice. hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B. Deschampsia flexuosa. slab dezvoltat. acide. P = 600–800 mm. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). din gorun (Quercus petraea. ssp.2. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa.a.

Genista tinctoria. Rãspândire: în toate dealurile peri. Redactat: N. Rosa canina. Bromus benekeni º. Brachypodium sylvaticum. Asarum europaeum. Stellaria holostea). Evonymus europaeus. Valoare conservativã: moderatã. Doniþã. verrucosus. uneori Acer tataricum. Specii caracteristice: – . Scrophularia nodosa. 1992. venetus. Biriº.HAB: 41.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani. E. Viola reichenbacjiana.a. Euphorbia amygdaloides. fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 . Crataegus monogyna. Stratul arbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Cornus sanguinea. în funcþie de umbrire.4. Lamium galeobdolon. dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Luzula luzuloides. Literaturã selectivã: Doniþã et al. L. I. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41.2. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea). în etajul nemoral.2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1. Lathyrus niger. Stellaria holostea. dezvoltat variabil. Dactylis polygama. compus din Corylus avellana.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii. 4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria. Pulmonaria officinalis. Alte specii importante: Ajuga reptans. Ligustrum vulgare.

din gorun (Quercus petraea. Staphylea pinnata. Roci: marne. C. Mercurialis perennis. R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). sorb de câmp (Sorbus torminalis). platyphyllos. Literaturã selectivã: Coldea 1975. Dentaria bulbifera. slab acide. tomentosa). Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Soluri: de tip eutricambosol. Galium odoratum. pãr (Pyrus pyraster). Bromus benekeni. în etajul superior. Lamium galeobdolon. dezvoltat variabil. petraea. eutrofice. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Sambucus nigra. 1990. Doniþã et al. V. Convallaria majalis. Clematis vitalba. jugastru (Acer campestre). în etajul nemoral. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. compus. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. reichenbachiana º. eutrofice. Evonymus europaeus. paltini (Acer pseudoplatanus. sylvatica. niger.a.). platanoides). genevensis.000 în Podiºul Transilvaniei). Lathyrus vernus. Viola mirabilis. gresii calcaroase. Dealurile Dorohoiului).HAB: 41. Milium effusum. odorata. marne. Crataegus monogyna. calcaroase. fag (Fagus sylvatica). ssp. V. Stratul arborilor. Clima: T = 9–80C. Stellaria holostea etc. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arborilor. Alte specii importante: Ajuga reptans.000 ha (din care 47.000 ha. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Liane: Hedera helix. I. dalechampii). P = 600–700 mm. T. profunde. coame. Suprafeþe: circa 26. 200 . tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41. tei (Tilia cordata. faeoziom. Redactat: N. P = 600–800 mm. Biriº. Sanicula europaea. sanguinea. Doniþã. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). compus din Corylus avellana. verrucosus. cu diferite expoziþii.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. hidric optimale. eubazice. Roci: variate mai ales molase. E. hidric optimale. profunde. eubazice. Geranium robertianum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. A. Stratul arbuºtilor. Dactylis polygama. platouri. L. Cornus mas. T. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). mãr (Malus sylvestris). slab acide. Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii. coame. Valoare conservativã: moderatã. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. luvosol. preluvosol. Soluri: de tip eutricambosol. gresii. Melica uniflora.4. cu expoziþii diferite. depozite luto-argiloase. Clima: T = 9–60C.2. moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium). Ligustrum vulgare. A. platouri. cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. Euphorbia amygdaloides. ssp. în funcþie de umbrã. Brachypodium sylvaticum.

petraea. Polygonatum multiflorum. sylvatica).50C. Redactat: N. cireº (Prunus avium). Convallaria majalis. slab acide. A. Stratul arborilor. 1992. tei argintiu. în etajul superior. Doniþã. P = 500–650 mm. Actaea spicata. Tilia cordata. Sanicula europaea.HAB: 41. A. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. discontinuu din cauza umbrei. Biriº. C. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. 1990. ulm (Ulmus glabra). Adoxa moschatellina. plop tremurãtor (Populus tremula). vãi largi. jugastru (Acer campestre). Valoare conservativã: mare. Ranunculus ficaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). eutrofice. Stachys sylvatica.2. 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). Stellaria holostea). Viola mirabilis. nemorale ºi caucaziene. Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria. ranunculoides. reichenbachiana º. Mercurialis perennis. Dactylis polygama. Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. tei (Tilia tomentosa. Pulmonaria officinalis. 201 . Sambucus nigra. Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu). Staphyllea pinnata. Carex pilosa. dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur). Salvia glutinosa. Corydalis cava. solida. în flora estivalã: Ajuga reptans. tei pucios (Tilia cordata). Specii caracteristice: – . Roci: marne. Galanthus nivalis. Melica uniflora. Dentaria bulbifera. mãr (Malus sylvestris). Lamium galeobdolon. Stratul arborilor. Scilla bifolia. petraea).2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL.4. profunde. în etajul superior. gresii calcaroase depozite lutoargiloase. Ivan et al. Literaturã selectivã: Doniþã et al. V. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Pãduri (4) compus. la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp. eubazice. R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). din gorun (Quercus petraea ssp. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Circaea lutetiana. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. odorata. Suprafeþe: circa 60. din gorun (Quercus petraea ssp. în etajul nemoral. Asarum europaeum. compus din Corylus avellana. sorb (Sorbus torminalis). I. Lathyrus vernus.000 ha. cu diferite expoziþii. Ranunculus auricomus. Rosa canina. luvosol. Carpinus betulus.a. Cornus sanguinea. Clima: T = 9–7. C.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1.A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. paltini (Acer pseudoplatanus. sylvatica. platanoides). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. culmi late. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). frasin (Fraxinus excelsior). iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). V. compus. pãr (Pyrus pyraster). Euphorbia amygdaloides. Evonymus europaeus. eutricambosol. Allium ursinum. Fraxinus excelsior. platouri.

Biriº. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum).000 ha în vest. eubazice. platyphyllos.5–6. în general dezvoltat variabil. paltin (Acer platanoides. profunde. Salvia glutinosa. genevensis. eutrofice. Dentaria quinquefolia). Brachypodium sylvaticum. sanguinea. Dentaria quinquefolia. C. Crataegus monogyna º. pãr (Pyrus pyraster). V. pseudoplatanus).2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1.000 ha. cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis. Dentaria bulbifera. Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice. V. din care 43. Clima: T = 9. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. A.a. slab acide. cu expoziþii diverse. Carpinus betulus. paltini (Acer platanoides. Carex sylvatica. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. Alte specii importante: Allium ursinum. funduri de vãi. 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu. cordata). marne. Viola mirabilis. pilosa. compus. reichenbachiana.000 ha Podiºul Transilvaniei. Lathyrus venetus. I. cordata. platouri. ssp. Specii caracteristice: Carex brevicollis. coriariaefolia). Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. 1990. cireº (Prunus avium). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Soluri: de tip eutricambosol. 62. Sanicula europaea. ulmi (Ulmus glabra. Tilia tomentosa. Polygonatum multiflorum. C. Euphorbia amygdaloides. Fraxinus excelsior.000 ha în sud. cireº (Prunus avium). T. 55. A. Staphyllea pinnata.HAB: 41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor. Mercurialis perennis. Scrophularia nodosa. jugastru (Acer campestre). la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp. F.2. U. frasini (Fraxinus excelsior. A. P. Pãduri (4) T.4. coame. Stachys sylvatica. Suprafeþe: circa 160. Scutellaria altissima. platyphyllos). Corylus avellana. T. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). gresii calcaroase. V. Bromus benekeni. pseudoplatanus). în etajul nemoral. Roci: molase. Arum orientale. dominat de flora de mull (Galium odoratum.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. frasin (Fraxinus excelsior). Ivan et al. Valoare conservativã: moderatã. Sambucus nigra. minor).50C. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea). fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41. Doniþã et al. dalechampii). carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Asarum europaeaum. sorb de câmp (Sorbus torminalis). petraea. 1992.A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. Redactat: N. Stratul arbuºtilor. din gorun (Quercus petraea ssp. 202 . Doniþã. hirta. tei (Tilia tomentosa mai rar T. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. Stellaria holostea). Melica uniflora. este compus din Cornus mas. moesiaca). Ranunculus auricomus. Dactylis polygama. latifolium. în etajul superior. P = 800–1000 mm. Ajuga reptans. hidric optimale. odorata. mãr (Malus sylvestris).

Euphorbia amygdaloides. Allium ursinum. Mercurialis perennis. genevensis.a. marne. Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Scrophularia nodosa º.000 ha. Rãspândire: în toate dealurile României. 1992. I. L. Ajuga reptans. Dentaria bulbifera. C. Roci: molase. funduri largi de vãi. profunde. în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei. Valoare conservativã: moderatã. Carex sylvatica. minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. dezvoltat variabil. pãr (Pyrus pyraster). gârniþã (Quercus cerris.2. Staphylea pinnata. latifolium. stejar pedunculat (Quercus robur). Galium odoratum. P. frainetto). compus din Corylus avellana. gresii. petraea. Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi. Rosa canina. Astragalus glycyphyllos. Biriº. moesiaca). Pulmonaria officinalis. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina.4. Cornus sanguinea. Lathyrus vernus. pilosa. Geranium robertianum. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. plop tremurãtor 203 .HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. mãr (Malus sylvestris). cer. robur). Scilla bifolia. Redactat: N. 36. P = 650–800 mm. în dealurile vestice. Podiºul Transilvaniei. Sanicula europaea. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp. lutoase. Stratul arbuºtilor. venetus. sylvatica). în etajul nemoral. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. Clima: T = 10. jugastru (Acer campestre). Q. Lamium galeobdolon. C. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Carpinus betulus (Fagus sylvatica). are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani.50C. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. cu expoziþii diferite. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Aposeris foetida. eubazice.5–7. Stratul arborilor. Corydalis cava. Paris quadrifolia. sorb de câmp (Sorbus torminalis).000 în sudul României. tei (Tilia cordata) în nord. Evonymus europaeus. dalechampii). ssp. Doniþã.000 în vestul ºi 30. Fraxinus excelsior.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Dactylis polygama. exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Cornus mas. Anemone nemorosa. Suprafeþe: circa 196. U. toate speciile de tei în restul teritoriului. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Galanthus nivalis. Moehringia trinervia. Crataegus laevigata º. 1990. R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. Tilia tomentosa. din care 80. 50.000 în centrul.000 ha în estul. solida. Ivan et al. în flora estivalã: Arum maculatum. A. cireº (Prunus avium). Polygonatum multiflorum. mai mult umbrite. ssp. Stellaria holostea). Soluri: de tip eutricambosol.a. moesiaca. depozite lutoase. eutrofice. Lilium martagon. Isopyrum thalictroides. hidric optimale. Asarum europaeum.

Ficaria verna. I.4. slab dezvoltat. Specii caracteristice: – . sylvatica. Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1. solida. Stellaria holostea. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Doniþã. Pãduri (4) (Populus tremula). Stratul arbuºtilor. º. Dentaria bulbifera.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. U. Lathyrus vernus. bogatã Corydalis cava.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Lamium galebdolon. 4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Ajuga reptans. în etajul nemoral. Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae. Paris quadrifolia. Carex pilosa. A. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Evonymus europaeus. Sambucus nigra. Bromus benekeni º. Sanicula europaea. Isopyrum thalictroides. ulmi (Ulmus glabra. paltini (Acer pseudoplatanus. Biriº. Crataegus monogyna. compus din Corylus avellana. minor).7A151.HAB: 41. Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara. A. E. 4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia. pe lângã speciile dominante. Allium ursinum. Ligustrum vulgare. Morariu et al.2.8713. verrucosus. genevensis. Rhamnus cathartica º.a. Valoare conservativã: moderatã. Millium effusum. Campanula rapunculoides. Acer platanoides). mai frecvent în sudul ºi vestul României. L. iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre). cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. niger. Mercurialis perennis. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. Galanthus nivalis. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. C. Asarum europaeum. bine dezvoltat. C. Convallaria majalis. Alte specii importante: în flora vernalã. Brachypodium sylvaticum. Malus sylvestris).. iar în flora estivalã. Cornus sanguinea. Dactylis polygama. 1990. R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Anemone nemorosa. Redactat: N. ranunculoides. Doniþã et al. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. 204 . sorb (Sorbus torminalis).a.

criptopodzol. Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. mai mult sau mai puþin întinse. oligobazice. Roci: molase. Stratul ierburilor ºi 205 . cireº (Prunus avium).000 ha în Transilvania. neuniform dezvoltat. ssp. ssp. ºi de Luzula luzuloides. 78. polycarpa. Suprafeþe: circa 60. Redactat: N. compus din Crataegus monogyna. mezotrofice.000 ha în vest ºi nord. hidric echilibrate. sanguinea. sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Rosa canina.4. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol. dominat de Festuca drymeia. Geum urbanum. din gorun (Quercus petraea ssp. Specii caracteristice: Festuca drymeia.000 ha în sud. frecvent scheletice. Stratul arborilor. expoziþii mai mult însorite.000 ha. Galium schultesii. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus din Crataegus monogyna. Relief: versanþi repezi. Doniþã. Alte specii importante: Asperula odorata. Ligustrum vulgare º. Clima: T = 9–70C. Calamagrostis epigeios. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. sylvatica).5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941. în special silicioase. dalechampii. în etajul nemoral. sorb (Sorbus torminalis). mezobazice. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. Doniþã et al. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. de regulã însoriþi. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice. Genista tinctoria. din care 59. Rãspândire: în toatã þara.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). P = 700–900 mm. 1970. carpen (Carpinus betulus). mijlociu profunde. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Euphorbia amygdaloides. Glechoma hirsuta. în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). I. moesiaca). Stratul arbuºtilor. petraea). compus. superficale–mijlocii profunde. oligotrofice. în petece. acide. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. gresii silicioase. Veronica officinalis. Soluri: de tip districambosol. Cornus mas. 59. Poa nemoralis. în etajul superior. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. de regulã repezi. Relief: versanþi cu diferite înclinãri. Lamium galeobdolon. sorb de câmpie (Sorbus tominalis). hidric deficitare. de regulã slab dezvoltat. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor. creste.2. C. alte roci acide. Ligustrum vulgare.000 ha. Literaturã selectivã: Morariu et al. Valoare conservativã: moderatã. P = 700–900 mm. 1990. Roci: variate. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. rar chiar Vaccinium myrtillus. acide. Dentaria bulbifera. Biriº. Melica uniflora. frecvent scheletice. Evonymus verucosus. polycarpa). Clima: T = 9–70C. rar. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster).HAB: 41.

hidric echilibrate. Dealurile Tazlãului). Galium cruciata. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani.HAB: 41. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. uneori scheletice. Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. Doniþã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale.4. polycarpa). Literaturã selectivã: Paucã 1941. criptopodzol. versanþi repezi cu expoziþii diferite. R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Roci: gresii silicioase. Soluri: de tip podzol. uneori pin silvestru (Pinus sylvestris). Clima: T = 8–70C. rar mesteacãn (Betula pendula). Hieracium umbellatum. Suprafeþe: suprafeþe punctuale. Poa nemoralis. alte roci foarte acide. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. rare exemplare de Sorbus aucuparia. de ordinul a câteva mii de ha. I. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. G. compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna. Redactat: N.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. Relief: creste. pilosella. Biriº. P = 700–900 mm. în etajul nemoral. Stratul arborilor. sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. Doniþã et al. hirsutus). oligobazice.571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. officinalis. V.2. Veronica chamaedris. oligotrofice. mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã. petraea ºi ssp. 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Specii caracteristice: Cytisus nigricans. pilosa. prepodzol. Deschampsia flexuosa. sylvatica). nigricans. Valoare conservativã: moderatã. Dactylis polygama. C. H. Genista tinctoria. superficiale pânã la mijlociu profunde. Resmeriþã 1974. foarte acide.

cerris) în proporþii diferite. tufuri vulcanice. mijlociu profunde-profunde. etc. în parte scheletice. Stratul muºchilor fragmentar. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). ºi cer (Q. Soluri: de tip preluvosol. culmi. jugastru (Acer campestre). Poa nemoralis. marne. P = 700–900 mm. Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 . ssp. Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. paltin (Acer platanoides). mojdrean (Fraxinus ornus). R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q. Biriº.000 ha din care 110.8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. E. Specii caracteristice: – . compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. C. pilosa. Specii caracteristice: Calluna vulgaris. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Doniþã et al. în etajul nemoral. Vaccinium vitis-idaea.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Ajuga genevensis. Majanthemum bifolium. Hieracium umbellatum. Valoare conservativã: moderatã.4. cerris. Bruckenthalia spiculifolia. H. andezite. uneori ºi carpen. Stratul arbuºtilor. Redactat: N. Ligustrum vulgare.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum. României. în general variabil dezvoltat. Chamaecytisus albus. mezotrofice. Rumex acetosella. laevigata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Dactylis polygama. are acoperire de 0. 1970. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. L. gresii. Viburnum lantana. hidric echilibrate. iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis). Veronica officinalis. Staþiuni: Altitudini 200–600 m. Luzula luzuloides. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite.1990. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. mezobazice.000 în vestul ºi 70. Deschampsia flexuosa. Stratul arborilor. I. exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris.7–0. Pyrus pyraster). Alte specii importante: Anthennaria dioica. Melampyrum pratense.2. acide. polycarpa. Brachypodium sylvaticum. Evonymus verrucosus. luto-argiloase. compus din Cornus mas. Literaturã selectivã: Morariu et al. compus din Polytrichum sp. Calamagrostis epigeios. Cruciata glabra. sabaudum. Q. Clima: T = 10–7. Crataegus monogyna. europaeus.000 ha în sudul României. moesiaca).50C. petraea). Roci: molase. dalechampii. fag (Fagus sylvatica ssp. cireº (Prunus avium).HAB: 41. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 180.

carpen (Carpinus betulus). Lythospermum purpurocoeruleum. culmi. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. cordata). Lathyrus niger. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. Sedum cepaea. Redactat: N. venetus. Lithospermum purpurocoeruleum. 1992. I. Literaturã selectivã: Soó 1957. Piptatherum virescens. mezotrofice. V. Dognecei). Brachypodium sylvaticum.a. Dactylis polygama.HAB: 41. Pulmonaria officinalis. C. hypoglossum. Vincetoxicum hirundinaria. versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. conþine Cornus mas. pe alocuri cu schelet. P = 800–900 mm. Biriº. Lychnis coronaria. Soluri: de tip luvosol. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Melittis melissophyllum.2. Valoare conservativã: foarte mare. Digitalis grandiflora. Locvei. ssp. Relief: 208 . Poa angustifolia. I. Carex pilosa. Festuca heterophylla. Galium mollugo. Sedum maximum. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). officinalis. Lamium galeobdolon. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Glechoma hirsuta. Evonymus europaeus. Doniþã. Lychnis coronaria. E. moesiaca). Roci: calcare. Doniþã et al. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. paltin (Acer pseudoplatanus). hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). L. Campanula persicifolia. austriacus. Clima: T = 10–90C. Specii caracteristice: Helleborus odorus. Ivan et al. R. Luzula luzuloides.4. bine dezvoltat. Potentilla micrantha. dalechampii). ssp.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. în etajul nemoral. Stratul arbuºtilor. Primula acaulis. Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. 1992. pe alocuri ºisturi cristaline. Vicia cassubica. T. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. preluvosol mijlociu profundeprofunde. Redactat: N. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Alte specii importante: Galium odoratum. Viola hirta. Lathyrus venetus. Pãduri (4) Ch. Suprafeþe: reduse.7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. nemoralis. R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. verrucosus. platouri. Tamus communis. de ordinul câtorva mii de ha. Veronica chamaedris. Ruscus aculeatus. P. sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. Munþii Almãj. divulsa. Tamus communis. º. Tanacetum corymbosum. 1990. Dactylis polygama. Biriº. Asperula taurina. Doniþã. Carex pilosa. polycarpa. mezobazice. Ligustrum vulgare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. mojdrean (Fraxinus ornus). Ivan et al. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice.

polycarpa.76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. Specii caracteristice: – . I. Stratul arborilor. coriariaefolia numai în Dobrogea). Brachypodium sylvaticum. Ivan et al. Melica uniflora. ssp. Potentilla micrantha. în etajul 209 . Piptatherum virescens. dalechampii. Myrrhoides nodosa.4. Valoare conservativã: foarte mare. dezvoltat suficient. Evonymus verrucosus. Stratul arbuºtilor. Vincetoxicum hirundinaria. mijlociu profunde. culmi. scheletice. Viola hirta. mojdrean (Fraxinus ornus). jugastru (Acer campestre). Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. 1992. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Veronica chamaedris. însoriþi. Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice.HAB: 41.2. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene. polycarpa. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea). Fraxinus ornus. Tamus communis (în vest). Lathyrus niger. Poa nemoralis. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. Carpinus orientalis. venetus. este compus mai ales din Cornus mas. hidric deficitare. Defileul Dunãrii). Sedum maximum.000 ha. Polygonatum latifolium. Suprafeþe: restrânse. Biriº. în special în Dobrogea de Nord. uneori tei (Tilia tomentosa).HAB: 41. Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Clima: T = 10–80C. eutrofice. Crataegus monogyna. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. ssp.2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. compus din gorun (Quercus petraea. uneori ºi Cotinus coggygria. P = 500–600 mm. L. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. dalechampii). circa 10. Redactat: N. ssp.

Doniþã. Pulmonaria obscura. Dactylis polygama. Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. Carex digitata. Brachypodium sylvaticum. ssp. de regulã umbriþi. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41.).7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. Mercurialis ovata.000 ha. Polygonatum latifolium. petraea). Viburnum lantana º. vãi adãpostite. carpen (Carpinus betulus). Tilia cordata. în 210 . mai dezvoltat în luminiºuri. compus din gorun (Quercus petraea ssp. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.4. dalechampii. C. Stratul arborilor. Soluri: de tip eutricambosol profunde. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. P = 500–600 mm. Fraxinus ornus. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. eutrofice. Hedera helix. Suprafeþe: restrânse. cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). Corydalis solida. Scrophularia nodosa. Biriº. 2001. Fraxinus excelsior. Astragalus glycyphyllos. subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun. în partea inferioarã a etajului nemoral.2.76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1. Galium odoratum). Bromus benekeni. Geum urbanum. platanoides. Lapsana communis. I. Viola suavis etc.HAB: 41. Valoare conservativã: ridicatã. Literaturã selectivã: Doniþã 1968. Melica uniflora. frasin (Fraxinus excelsior). Ulmus glabra. dezvoltat variabil. Alte specii importante: Arum orientale. Suprafeþe: circa 20.000 ha. Stratul arbuºtilor este fragmentar.a. hidric echilibrate (reavãne). Viola hirta. circa 6. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. pentagyna. eubazice. tei argintiu (Tilia tomentosa). platouri. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. P = 500–600 mm. Redactat: N. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia. Ligustrum vulgare. Potentilla micrantha.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis. reichenbachiana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp. Crataegus monogyna. div. Corylus avellana. divulsa. Dentaria bulbifera). Acer campestre. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Pãduri (4) nemoral. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. V. compus din Cornus mas. Crataegus pentagyna. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima. Sorbus torminalis. C. mai ales în Dobrogea. Clima: T = 10–90C. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Carpinus betulus. Sanda et al.). Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Tilia tomentosa. Clima: T = 10–90C. A. Ajuga reptans. Lithospermum purpurocoeruleum. Poa nemoralis. Glecoma hirsuta.

Stratul arbuºtilor. Evonymus verrucosus º. este compus din Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina. Stratul arborilor. cu participarea speciilor Crataegus monogyna. Piptatherum virescens º.a. Stratul arbuºtilor. mijlociu profunde pânã la superficiale. eutrofice. F. Polygonatum latifolium.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord. relativ slab dezvoltatã. Acer campestre. Poa nemoralis. Viburnum lantana. Suprafeþe: restrânse. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. rar Sorbus torminalis. Pãduri (4) funcþie de altitudine. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. compus din gorun (Quercus petraea ssp. eubazice. Stratul arborilor. Roci: gresii calcaroase. iar în cea estivalã. hidric deficitare în timpul verii. Redactat: N. Hedera helix. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene.5–90C. T. F. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani. Sanda et al.). Sorbus torminalis. Acer campestre. tomentosa). slab dezvoltat. Clima: T = 10. Viola hirta. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). Tilia tomentosa. Valoare conservativã: foarte mare. 2001. ornus). bogate în humus ºi schelet calcaros. dalechampii). Relief: cumpene înguste. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Doniþã. Bromus benekeni. mai rar stejar brumãriu (Q. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene. puternic 211 . frasini (Fraxinus excelsior. de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%). Alte specii: Arabis turrita. ornus). specii sudice (Mercurialis ovata. compus mai ales din Cornus mas. pedunculiflora). în etajul nemoral. de regulã scheletice. circa 1. Arum orientale. Melica uniflora. petraea). Viburnum lantana º. plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi. coriariaefolia. F. ssp. P = 500–600 mm. Geum urbanum. eubazice. Brachypodium silvaticum. R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. eutrofice. Vincetoxicum hirundinaria. Roci: calcaroase. compus din gorun (Quercus petraea ssp.500 ha. Lithospermum purpurocoeruleum. coriariaefolia. Evonymus verrucosus.a. Potentilla micrantha.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. puternic înclinaþi. Dactylis polygama. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Acer platanoides. Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum. F. hidric deficitare.a. frasini (Fraxinus excelsior. în etajul pãdurilor mezofile. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). tei (Tilia tomentosa.HAB: 41. dalechampii. are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. superficiale. uneori acoperite cu un strat subþire de loess. Fraxinus excelsior. Glecoma hirsuta. tei (Tilia platyphyllos.4. platyphyllos). Biriº.2. Soluri: de tip rendzinã. T. Clinopodium vulgare. I. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol.

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

50C. versanþi slab înclinaþi. iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus). Climã: T = 9. Dentaria bulbifera. A. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Festuca gigantea. Carex sylvatica. profunde. în etajul superior. Crataegus monogyna. Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. Doniþã ºi colab. Relief: câmpie planã. Staphylea pinnata. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. eutricambosoluri. pentagyna. jugastru (Acer campestre). Substraturi: loessuri. Soluri: preluvosoluri. slab acide. sanguinea. în locuri umede Allium ursinum. Stratul arborilor. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. Valoare conservativã: ridicatã. Lamium galeobdolon. Stachys sylvatica. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971. Aegopodum podagraria. Arum orientale. F. Circaea lutetiana. 1992. Geum urbanum. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Glechoma hirsuta. taurina.a. T. Ornithogalum flavescens. Staþiuni: Altitudine 100–450 m. platyphyllos). Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Ligustrum vulgare.2. Carpinus betulus. Podiºul Central Moldovenesc. Pulmonaria officinalis. Corylus avellana. Suprafeþe: circa 50. Evonymus europaeus. Viburmun lantana.5–8. Scrophularia nodosa. Dihoru 1976. angustifolia. Euphorbia amygdaloides. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 . Geranium robertianum. compus din Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. Salvia glutinosa. platouri. sorb de câmp (Sorbus torminalis). E. Rubus caesius º. Doniþã. C. Tilia tomentosa. T. Biriº. Asperula odorata. pilosa. C. Mercurialis perennis. verucosus. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). A. compus. paltin de câmp (Acer platanoides). eutrofice.000 ha. C. excelsior). arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. eubazice. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. Scute- llaria altissima. gresii calcaroase. ulm (Ulmus minor). Stratul arbuºtilor.4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Redactat: N. F. marne. P = 550–700. reavãn-umede. cordata. Pyrus pyraster). Fraxinus excelsior. Geranium phaeum. I.

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. Betonica officinalis. mojdrean (Fraxinus ornus). Specii caracteristice: – . Stratul arborilor. Vincetoxicum hirundinaria.000 ha în Câmpia Dunãrii. Stratul arbuºtilor. în Dobrogea. bogate în humus. D. Teucrium chamaedris. EMERALD: !41. glomerata. profunde. Sedum maximum. Rosa canina. Vicia tenuifolia. de regulã. Evonymus verrucosus.a. eubazice. puternic dezvoltat. Doniþã et al. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. hidric deficitare în timpul verii.76221 Pontic A. E. Glechoma hirsuta. poienit. Cotinus coggygria. C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Staþiuni: Altitudini 15–200 m. R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Chrysopogon gryllus. Ligustrum vulgare. de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. Trifolium alpestre. Cornus mas. Valoare conservativã: foarte mare. restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea. verticillatus. în Moldova de sud. Geum urbanum. tataricum – Q. 1990.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Euphorbia polychroma. iar în poieni de Festuca valesiaca. Coronilla varia. A. Potentilla argentea. în Dobrogea ºi sudul Moldovei. Viola hirta º.HAB: 41. Biriº. P = 400–450 mm. Roci: depozite loessoide. pentagyna. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci. officinalis. Prunus spinosa. A. Suprafeþe: circa 49. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum. Filipendula vulgaris. Fragaria viridis. Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). Nepeta panonica. I. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P. europaeus. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Viburnum lantana. jugastru (Acer campestre).4. Poa angustifolia. Thalictrum minus. Quercus cerris.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum. vãi late. pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. Doniþã. Tanacetum corymbosum. Galium verum. eutrofice. Inula hirta. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic).2. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului). Quercus pubescens. compus din Crataegus monogyna. Polygonatum latifolium. în zona de silvostepã. Stipa capillata.7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. Brachypodium sylvaticum. Clima: T = 11–100C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. slab acide. Festuca rupicola. compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . Dactylis polygama. Dictamnus albus. Redactat: N. Melica altissima. are acoperire variabilã. platouri. Literaturã selectivã: Morariu 1944. tenella.000 ha din care 31. Rhamnus catharticus. Carex michelii.

V. S. V. Festuca rupicola. jordanii. Podiºul Dobrogei. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Achillea neilreichii. Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. puternic dezvoltat. Acer tataricum. Veratrum nigrum. EMERALD: !41. Viola suavis. 1992. F. Chrysopogon gryllus. A. Clima: T = 10. Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. Doniþã et al. Dactylis polygama. Sambucus nigra. Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. capillata. compus Crataegus monogyna. E. la limita interioarã a zonei de silvostepã. Pulmonaria mollis. Teucrium chamaedris. Brachypodium sylvaticum. Poa angustifolia. Asperula cynanchica. în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa. Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. local Cotinus coggygria. Rosa canina. pubescens). Stratul arborilor. Vinca herbacea. Vincetoxicum hirundinaria. cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari. profundemijlociu profunde. Roci: straturi groase de loess. 1990. 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. jugastru (Acer campestre). Prunus spinosa. S. compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). 230 . Fraxinus excelsior. C.76833 Dobrogean Q. eutrofice. Centaurea stenolepis.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. tei argintiu (Tilia tomentosa).000 ha. Ivan et al. R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. europaeus.2. umbriþi. Carex michelli. Stipa joannis. Valoare conservativã: mare. pulcherrima. Pãduri (4) stejar pufos (Q. mojdrean (Fraxinus ornus). pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. Biriº. procera).4. origini de vãi largi. Soluri: de tip faeziom. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). verticillatus. Suprafeþe: reduse. suavis. Ligustrum vulgare. Redactat: N. hidric deficitare. Evonymus verrucosus. V. Sorbus torminalis. circa 3. Phlomis tuberosa. pãr (Pyrus pyraster). bogate în humus. Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius. Moldova de sud). platouri. Fragaria viridis. ulmi (Ulmus minor. constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum.5–90C. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. Filipendula vulgaris. tomentosa. P. eubazice. în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Stratul arbuºtilor.HAB: 41. Literaturã selectivã: Borza 1937. tenella. cu exemplare de Acer campestre. Rhamnus cathartica. de regulã. Viburnum lantana. Glecoma hirsuta). valesiaca. Viola hirta. Koeleria pyramidata. dar ºi caucaziene. hirta º. Relief: versanþi slab înclinaþi.a. U. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. I. iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. P = 450–600 mm.

Viola jordanii. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani. luto-argiloase. Bromus benekeni º. Specii caracteristice: – . subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Viola reichenbachiana etc. caucaziene ºi continentale. ulm (Ulmus minor. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura. pedunculiflora-Q. Paeonia peregrina. iar cea de varã. 231 . Danubian Q. jugastru (Acer campestre). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. V. Tilia tomentosa. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat. P = 450–475 mm.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. hidric deficitare în timpul verii. Suprafeþe: restrânse. are acoperire variabilã. slab acide. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Verbascum phoeniceum. Myrroides nodosa. Valoare conservativã: foarte mare. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis. Climã: T = 11–100C. Q. Stratul arborilor. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus. Dactylis polygama. pe lângã graminee. Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q. procera). eubazice. Vincetoxicum hirundinaria. robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum. robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Crataegus monogyna.HAB: 41.2. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Evonymus europaeus º. Ligustrum vulgare. profunde. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. Clematis vitalba. Brachypodium sylvaticum. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei. Bupleurum praealtum.a.a. Veratrum nigrum. Biriº. compus din Crataegus monogyna. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur. I. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. dezvoltat variabil. Prunus spinosa. pedunculiflora). Soluri: de tip faeoziom. Redactat: N. iar în etajul inferior.). Geum urbanum. vãi largi. EMERALD: !41. Staþiuni: Altitudini 50–200 m. câteva sute de ha. Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970.7A228.4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Lithospermum purpurocoeruleum. Ornithogalum fimbriatum). Roci: depozite loessoide fine. Doniþã. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. hirta. în zona de silvostepã. eutrofice. are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani. U. în rariºte 20–40%. Corylus avellana.

dar pe alocuri ºi Q. Pãduri (4) Rhamnus cathartica.4. pedunculiflora. Redactat: N. Asparagus tenuifolius. Evonymus verrucosus. Soluri: de tip rendzinã. Carex humilis). robur). Alte specii importante: Adonis vernalis. petraea ssp. Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. glomerata. Stipa pennata. ambele subetaje. eubazice. C. Betonica officinalis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. local Sorbus cretica. Literaturã selectivã: Dobrescu et al. Arum orientale. D. Podiºul Târnavelor. Polygonatum latifolium. cerris). iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte. Dactylis polygama. Tipuri de ecosisteme: – 232 . Doniþã. compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens. Campanula sibirica. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q. uneori Cornus mas. Q. adesea cu roca la suprafaþã.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q. Carex michelii. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Prunus spinosa. rom. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. sanguinea.. verrucosus.50C. 1969.HAB: 41. Sambucus nigra. S. Ramnus cathartica.7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct. Valoare conservativã: foarte mare. pubescens EMERALD: !41.a. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene.000 ha în vestul ºi centrul României. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. în etajul nemoral. Podiºul Secaºelor). Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. stejar pedunculat (Q. Specii caracteristice: Carex humilis. Doronicum hungaricum. având sub masiv ca specii frecvente. 1990. Brachypodium sylvaticum. Evonymus europaeus. Doniþã et al. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. hidric deficitare în timpul verii. Biriº. Valoare conservativã: foarte mare. E. 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. are acoperire redusã (20–40%) în rariºte. Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. Viburnum lantana. P = 650–900 mm. Fragaria viridis. Suprafeþe: circa 1. polycarpa). Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. Corylus avellana. Crataegus monogyna. Clima: T = 8–4. Ligustrum vulgare. uneori cer (Q. Rosa canina. Allium montanum. eutrofice. Viola hirta º. Vincetoxicum hirundinaria. Ligustrum vulgare.2. Stratul arborilor. Poa angustifolia. compus din Cornus mas. Glechoma hirsuta. Roci: calcaroase. dacica. Phlomis tuberosa. Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. Stratul arbuºtilor. superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice. Heracleum sphondylium. virgiliana). I.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus. hidric puternic deficitare. Doricnium herbaceum. Carex michelii. Brachypodium pinnatum. Festuca rupicola. pânã la începutul verii Paeonia peregrina. Verbascum phlomoides. în zona de silvostepã. Pulmonaria molissima. Clima: T = 10. Dactylis glomerata. Linum flavum. Inula ensifolia. Soluri: de tip rendzinã. ruthenica. Stachys recta.5–100C. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Suprafeþe: restrânse. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster. Specii caracteristice: Galium dasypodum. Galium mollugo. 233 .000 ha. Lathyrus niger. Fragaria viridis. Vincetoxicum hirundinaria. Vincetoxicum hirundinaria º. Piptatherum virescens. eubazice. Roci: în general calcaroase. Sedum maximum. cu asociaþii stepice în poieni. Poa angustifolia. compus din specii xerofile. Pulsatilla montana. P = 450–500 mm. 1962. Bromus inermis º. Polygonatum odoratum. însoriþi. Doniþã.2. Leucanthemum corymbosum. semischeletice.HAB: 41. exclusiv. I. Biriº. întotdeauna puternic dezvoltat. Seseli gracile. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna. Redactat: N. Asparagus verticillatus. Galium verum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum. T.4. bogate în humus. Serratula tinctoria. Stratul arborilor. Sorbus domestica. Iris pumila. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor. Dictamnus albus. circa 8.a. sudice. cu acoperire pânã la 100%. Trifolium alpestre. Galium dasypodum. Astragalus glycyphyllos. Moldova de sud). P. Pãduri (4) ricum ramosum. eutrofice. Doniþã. superficiale. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani. I. Stratul arbuºtilor. frecvent este poienit. Vicia tenuifolia. platouri. elaeagrifolia. Vinca herbacea. montanum. în general mici. Veratrum nigrum. Filipendula vulgaris. Literaturã selectivã: Gergely 1960. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria. Fraxinus ornus. Thalictrum minus. Biriº.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudine 100–200 m. Valoare conservativã: foarte mare. Calamintha acinos. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. vara Lithospermum purpurocoeruleum. I. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Lathyrus niger. Redactat: N. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Cotinus coggygria.a. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. dezvoltat variabil. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea. uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi.

Melica uniflora. P = 450–500 mm. Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Acer campestre. Vincetoxicum hirundinaria.HAB: 41.2. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei. Geum urbanum. format din Cornus mas. 234 . Veratrum nigrum. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. Redactat: N. scheletice.4. Vinca herbacea º. Carpinus orientalis. Mercurialis ovata.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Pyrus pyraster. Fragaria viridis. în etajul nemoral. Roci: calcaroase ºi loess. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Brachypodium sylvaticum. Stratul arborilor. 1971. Suprafeþe: circa 6. constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Valoare conservativã: foarte mare. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa).7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. verticillatus. Lithospermum purpurocoeruleum. mai ales însoriþi. Doniþã et al.a. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani. Boºcaiu et al. Teucrium chamaedris. Cotino-Quercetum pubescentis Zol. eubazice.HAB: 41.a.). et al. 1958. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii. Tanacetum corymbosum.73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis. în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi. hidric deficitare. Relief: platouri. Biriº. Crataegus monogyna. mijlociu profunde. Thlaspi perfoliatum. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Poa nemoralis. compus din stejar pufos (Q. Cotinus coggygria º. 1990. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure. pubescens). eutrofice. Rãspândire: în Dobrogea.000 ha. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în etajul pãdurilor submediteraneene. Polygonatum latifolium.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata. Climã: T = 10. A. Specii caracteristice: Paeonia peregrina. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis). versanþi slab înclinaþi. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%). Carex hallerana. Carex michelii. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. specii sudice (Paeonia peregrina. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958. Dactylis polygama. Doniþã. Fraxinus ornus.a. Piptatherum virescens º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens.5–100C. I.

693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1. Stratul arborilor.5–110C. Coronilla elegans. Climã: T = 11.a. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. jugastru (Acer campestre). Carex hallerana. Clima: T = 11. 235 . are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. Doniþã. Tanacetum corymbosum. Evonymus verrucosus.50C. Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. 1971. compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens. Boºcaiu et al. compus din Cornus mas. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. superficiale.5–10. Polygonatum latifolium. Roci: calcaroase. Stratul arbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene. hidric deficitare vara. Roman 1974. Q. Crataegus monogyna. Literaturã selectivã: Jakucs 1961. º. iar în etajul inferior. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Alte specii importante: Achillea coarctata. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. carpen (Carpinus betulus). bogat în specii submediteraneene. de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani. iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. în etajul nemoral. dalechampii). slab acide eubazic. Valoare conservativã: foarte mare. cãrpiniþã (Carpinus orientalis).a. compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia). sorb (Sorbus domestica). viºin turcesc (Prunus mahaleb). cu puþin gorun (Quercus petraea ssp. Roci: calcare. Specii caracteristice: Echinops banaticus. Laser trilobum. cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. eubazice. Dictamnus albus. Potentilla micrantha. eutrofice. Suprafeþe: foarte restrânse. P = 750–800 mm. P = 700–800 mm. Stratul arborilor. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1. virgiliana). câteva zeci de ha. scheletice. Syringa vulgaris. Hypericum perforatum.2. Acanthus longifolius. scheletice. rendzinã. bine dezvoltat. ulm (Ulmus minor). Redactat: N. Cotinus coggygria. superficialemijlociu profunde.000 ha. Tamus communis. virgiliana. eutrofice. Vincetoxicum hirundinaria º. Q. Soluri: de tip litosol.4. Biriº. rar tei (Tilia tomentosa). gârniþã (Quercus frainetto). Geranium sanguineum. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Tilia cordata). Carduus candicans. ssp.7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. însoriþi. dalechampii. gorun (Quercus petraea ssp. Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi. stâncoºi. hidric optimale. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m.HAB: 44. bine dezvoltat. Stratul arbuºtilor. Fragaria viridis. polycarpa). Lithospermum purpurocoeruleum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. mojdrean (Fraxinus ornus). I. Orchis simia. are acoperire variabilã.

Euphorbia cyparissias. Rubus tomentosus. dezvoltat. Helianthemum nummularium. pH = 5. Artemisia campestris.a. Alte specii importante: Achillea crithmifolia. Parietaria officinalis. Literaturã selectivã: Roman 1974.). tenuis).5. Redactat: Simona Mihãilescu. Centaurea apiculata ssp.HAB 1999: 41. Cruciata pedemontana. Veronica prostata. Lolium perenne. Syringa vulgaris. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Mihãilescu S. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat. R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Acanthus longifolius. Melica uniflora. Arum orientale.B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud. Dianthus cartusianorum. Agrostis capillaris (A. Rhamnus tinctoria. Doniþã. Alte specii: Medicago falcata. I. Redactat: N. Agrostis capillaris (A. Linum austriacum. tenuis). Brachypodium sylvaticum. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis. spinulosa. cu multe specii termofilesubmediteraneene. Valoare conservativã: foarte mare. Cotinus coggygria. Staþiuni: Altitudine: 490–530 m. Covasna). P = 750 mm. Carex caryophyllea. Alium fuscum.4. 2004 (ined. Myrrhoides nodosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Potentilla cinerea. Poa nemoralis. Koeleria macrantha. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha). Trifolium montanum. Pãduri (4) compus din Cornus mas. Lythospermum purpurocoeruleum. Tamus communis. Sedum acre. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri. Sedum acre. Clima: T = 7. Genista tinctoria. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan. Thymus pannonicus. Elymus repens. Campanula grossekii.8–7. Biriº. Achillea collina. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola. Juglans regia. º. Symphytum tuberosum º.2. Ferulago heuffeli. Specii caracteristice: Betula pendula.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula. habitat endemic. Festuca rupicola. Calamintha vulgaris. Substrat: nisipuri. situate în rariºtile de pãdure. Asperula cynanchica. având o acoperire de pânã la 75%. Leucanthemum macrophyllum. Ruscus hypoglossum. Lunaria annua. Dactylis polygama. Potentilla argentea. Soluri: psamosoluri. 236 . Salvia nemorosa.50C.

4. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .2.

scoruº (Sorbus aucuparia). bine dezvoltat. Soldanella hungarica. Alnus viridis (pe versanþi umezi). reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari.4. oligobazice. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m. Luzula sylvatica. Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi.2.HAB: 42. acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). superficiale–mijlociu profunde. Campanula abietina. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. frecvent. Pãduri (4) 2. Retezat. Suprafeþe: reduse. Salix silesiaca. arbori în grupe de câteva exemplare. P= 1300–1400 mm. Clima: T = 2–00C. Roci: ºisturi cristaline. în partea inferioarã a etajului subalpin. dominat de Vaccinium myrtillus. Homogyne alpina. Stratul arborilor. de ordinul sutelor de ha. la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . mai rar zâmbru (Pinus cembra).2.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. umede. Calamagrostis villosa.a. Strei. Bruckenthalia spiculifolia. R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Soluri de tip podzol ºi prepodzol.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3. gneisuri.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. foarte acide. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m. vãi largi. frecvent scheletice. Huperzia sellago.4. Stratul arbuºtilor. vitis-idaea. oligotrofe. Deschampsia flexuosa. culmi. mezofite. Viola declinata º. Dryopteris expansa. oligoterme. Fãgãraº). cu participarea speciilor V. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). cu expoziþii diferite. glaciare.

I. P = 1100–1200 mm. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Rubus idaeus º. Calamagrostis villosa. Doniþã. Roca: ºisturi cristaline. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Melampyrum sylvaticum. Festuca nigrescens. V. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. vitis-idaea. Juniperus sibirica. Soluri de tip podzol. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Luzula luzuloides. I. Campanula abietina. V.HAB: 42. umede. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Larix decidua (local). Saxifraga cuneifolia. Luzula sylvatica. Clima: T = 3–10C. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Relief: 239 . Luzula luzuloides. andezite.a. mezofite. Stratul arborilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Literaturã selectivã: Coldea et. Salix silesiaca. Redactat: N. Fragaria vesca. Dryopteris expansa. Oxalis acetosella.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. Oxalis acetosella. oligoterme. versanþi puternic–mediu înclinaþi. Viola declinata º. Melampyrum sylvaticum. de ordinul sutelor de ha. oligobazice. Alte specii importante: Athyrium distentifolium. frecvent scheletice. Redactat: N. prepodzol. culmi. foarte acide. Potentilla chrysocraspeda etc. Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m.a. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Suhard. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). oligotrofe. Pinus cembra. superficiale-mijlociu profunde. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice.4. glaciare. Suprafeþe: reduse. scoruº (Sorbus aucuparia). reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Pinus mugo. Valoare conservativã: foarte mare.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. Homogyne alpina. cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium. Biriº. Doniþã. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. 1986. Mititelu et al. vãi largi. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Coldea 1991. în partea inferioarã a etajului subalpin. Juniperus sibirica. Biriº. de la 10–12 m. Deschampsia flexuosa. gaultherioides. Huperzia sellago. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. Coldea 1991. Ribes petraeum. Cãlimani). Coldea et Pop 1988. Pinus mugo. Soldanella hungarica. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. Lonicera caerulea. Pinus cembra.2. Pânzaru 1986.

21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3.50C. Roci: silicioase ºi calcaroase. Penteleu. Carpaþii Orientali. Rubus idaeus. ªurianu. Þarcu. 7. oligobazice. versanþi puternic înclinaþi.000 în Carpaþii Meridionali. atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani.000 ha (25. oligoterme.4. andosol.21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL. Clima: T = 3. Vlãdeasa. Rosa pendulina º.000 în Carpaþii Occidentali). Rãspândire: Munþii Þibleº. Lotrului. superficiale-mijlociu profunde. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp. Ceahlãu. podzol. Cindrel. Stratul arborilor. Lonicera nigra. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv.000 în 240 . compus exclusiv din molid (Picea abies). umede. Soluri: prepodzol. Retezat. în etajul boreal. Cãlimani.2. Bucegi. criptopodzol. Harghitei. Fãgãraº. Ciucaº.0–1.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella. cu diferite expoziþii. poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%. mezofite. Cãpãþãnii. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). Suprafaþa ocupatã: 43. Parâng.a.HAB: 42. 1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis). 11. P = 900–1400 mm. Rodnei. foarte acide. Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m. oligotrofe. Godeanu. culmi. Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice.). Relief: creste. Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42.

paltin de munte (Acer pseudoplatanus). 1990. V. sau micã. R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu). Roci: conglomerate calcaroase. dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata. Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse. I.HAB: 42. Salix silesiaca. zâmbru (Pinus cembra). Rumex alpinus. Biriº. Meridionali (masivele Ciucaº. fag (Fagus sylvatica). Rubus idaeus. Senecio nemorensis.5–1.3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula. Deschampsia caespitosa. Dryopteris expansa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mediu-slab acide. Calamagrostis villosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Bândiu. rar. calcare. Redactat: N. mai rar Pinus mugo. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. L. Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. Literaturã selectivã: Coldea. Soluri: de tip litosol. P = 900– 1200 mm. mezofile. Wagner 1998. compus din Juniperus sibirica. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. major. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus. Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm).35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL. Stratul arbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 . Ribes petraeum. acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. Gymnocarpium dryopteris. Homogyne alpina. Doniþã. Doniþã 1988. sylvatica. vitis-idaea. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies). Sorbus aucuparia. creste.a. Lamium galeobdolon). bine dezvoltat.50C. Luzula luzuloides.2. oligotrofe. Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m). oligoterme. Bucegi. Climã: T = 2. Doniþã et al. Stratul arborilor. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium. Deschampsia flexuosa). dezvoltat variabil. scheletice. stâncãrii. Valoare conservativã: foarte mare.4. Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp. mijlociu profunde. brad (Abies alba). Viola declinata º. de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii.

Climã: T = 3. mai rar ºisturi silicioase. compus exclusiv din molid (Picea abies).000 ha. mezobazice. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula. sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). din care 220. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m.00C. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua. Doniþã. mezofite. Soluri: districambisol (brun acid). Ranunculus carpaticus.a. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali. acide-slab acide. Oxalis acetosella. Rubus idaeus. Homogyne alpina. 242 . coame.000 în Carpaþii Occidentali.000 în Carpaþii Orientali.21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. Luzula luzuloides. Soldanella hungarica. Melampyrum sylvaticum. Plagiochila asplenioides. andosol.000 în Carpaþii Meridionali ºi 25. Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv. Calamagrostis arundinacea. I. Phleum alpinum. andezite. Luvisol (brun luvic). mezo-eutrofe. cu expoziþii diferite.0–5. sylvatica. Valeriana montana º.a. Suprafeþe: circa 285. în etajul boreal. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Stratul arbuºtilor. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul arborilor. Hylocomium splendens. Moneses uniflora. umede. conglomerate. slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice. Athyrium distentifolium. fag (Fagus sylvatica). Chrysanthemum rotundifolium. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud. Roci: fliº marno-gresos. Redactat: N. oligoterme. Carduus personata. Fragaria vesca. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice. ulm de munte (Ulmus glabra). Bl.HAB: 42. profunde. Coldea 1991. Dryopteris carthusianorum. Biriº.4. gresii calcaroase. Sambucus racemosa. Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica. cu Dicranum scoparium. Campanula abietina. 40. Rhitidiadelphus triquetrus º. Poa nemoralis. L. Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia.2. tufuri andezitice.

suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. Daphne mezereum. P = 900–1000 mm în nord. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.000 ha) ºi Orientali (31. et Br.000 ha. 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. Deschampsia flexuosa. major. 1990. Valoare conservativã: moderatã. R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Campanula abietina. 1256 Molidiº cu Vaccinium. scheletice. 1200–1400 mm în sud. Dryopteris filix-mas. versanþi puternic înclinaþi. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba. Literaturã selectivã: Coldea 1991. oligobazice. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. compus exclusiv din molid (Picea abies) sau. Stratul arborilor. criptopodzol. Doniþã et al. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. puternic acide. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani.5–1. Fragaria vesca. în etajul boreal. L. are acoperire mai redusã (50–80%). Homogyne alpina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.2. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa. Suprafeþe: circa 88. scoruº (Sorbus aucuparia). Rubus hirtus. I. mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. Oxalis acetosella. 243 . cu amestec de brad (Abies alba). Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp. culmi. Fragaria vesca. la altitudini mai mici. Homogyne alpina. puternic dezvoltat. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Spiraea chamaedrifolia etc. Dryopteris filix-mas. Lycopodium annotinum. Bl. Stellaria nemorum. Alte specii importante: Athyrium filixfemina. mezofite. Dentaria glandulosa. Silene heuffeli). Lamium galeobdolon. Lonicera nigra. Soldanella hungarica. Moneses uniflora. Gentiana asclepiadea. Lonicera nigra. Valoare conservativã: moderatã.). superficiale. oligoterme. Mercurialis perennis.4. Pãduri (4) Ribes petraeum.50C. Polygonatum verticillatum. dezvoltat în pete. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m. Calamagrostis villosa. Roci: silicioase. Biriº. Luzula luzuloides. sylvatica. Spiraea chamaedrifolia etc. Luzula luzuloides. Doniþã. dominat de specii de Calamagrostis. umede. cu expoziþii diferite. neuniform. Relief: creste. C. podzol.000 ha).21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã). Soluri: prepodzol.000 ha). 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula. Senecio nemorensis. Redactat: N. Alte specii: Athyrium filix-femina.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. cu Oxalis acetosella. oligotrofe. mai ales în golurile din arboret.HAB: 42. arundinacea. Rubus idaeus. Huperzia sellago. Gentiana asclepiadea. Campanula abietina. Climã: T = 4.

mai rar fliº. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti. et Br. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Climã: T = 4. umede. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium.000 ha din care 39. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium. 1. profunde – mijlociu profunde. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991. slab pânã la semischeletice. 32. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. gresii silicioase. 1400–1800 m în sud. mai putin frecvent în ceilalþi munþi. 1000–1200 m în sud.4.000 ha în Carpaþii Meridionali. Roci: ºiºturi cristaline.4–3. mai frecvent în Carpaþii Orientali. Biriº. I.50C. Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. mezofilehigrofile. P = 900–950 mm în nord. mezo-oligobazice. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 . Doniþã.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. Suprafeþe: circa 72. Stratul arborilor. oligotrofe.2. mai frecvent umbriþi.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3. Doniþã et al. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului.HAB: 42.000 în Carpaþii Orientali.000 ha în Carpaþii Occidentali. roci euptive acide ºi intermediare. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului. în etajul boreal. R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Bl. 1990. uºoare. oligoterme.

Lonicera nigra. 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica. oligobazice. Eurynchium striatum. 1000–1200 m în sud. Doniþã. granite). 12. oligotrofe. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus exclusiv din molid (Picea abies). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies.2. Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord. gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp. Rosa pendulina. 1990. Mnium punctatum. sau cu amestec de brad (Abies alba). Polytrichum commune. mijlociu – submijlociu profunde. Redactat: N. Oxalis acetosella. acide. Specii caracteristice: – . Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. permanent umede dar drenate. Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Soldanella hungarica.00C. 245 . reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. scoruº (Sorbus aucuparia). Stratul muºchilor. et Br. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). P = 900–1000 mm în nord. Doniþã et al.000 ha din care 10. Stratul arborilor.000 în Carpaþii Orientali. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. mai frecvent în Carpaþii Meridionali. Roci: roci acide (ºisturi silicioase. slab dezvoltat. Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). Soluri: prepodzoluri. Specii de muºchi: Dicranum scoparium. I. scheletice. Bl. uºoare. 17. cu moder fin.4. în etajul boreal. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Ptilium crista – castrensis. mezofite. oligoterme. 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. Valoare conservativã: moderatã.HAB: 42. gnaisuri. mesteacãn (Betula pendula). Majanthemum bifolium. podzoluri. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.0–2.000 în Carpaþii Occidentali. bine dezvoltat. Thuidium tamariscinum. Alte specii importante: Lycopodium annotinum. Climã: T = 4. Hylocomium splendens (dominant). Vaccinium myrtillus. are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa.21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3. Biriº. Suprafeþe: circa 49. luzuloides.000 în Carpaþii Meridionali. Luzula sylvatica.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. 1000–1200 mm în sud. L.

Hieracium rotundatum. Vaccinium myrtillus º. Symphytum cordatum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. sylvatica). mezotrofe. A. Moneses uniflora. Athyrium distentifolium. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor. Dryopteris dilatata. D. oligoterme. sylvatica). Campanula abietina. 1990.4. Senecio nemorensis. P. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. de regulã bine dezvoltat. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. Veronica urticaefolia. Homogyne alpina. Redactat: N. Valoare conservativã: mare. Senecio nemorensis. Doronicum austriacum. filix-femina. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Stratul arbuºtilor. Oxalis acetosella. cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). Muºchi: Dicranum scoparium. Luzula luzuloides. filix-femina. Clima: T = 3. R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. Sorbus aucuparia. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.HAB: 42. sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Literaturã selectivã: Wraber 1962.a. Stellaria nemorum. Dryopteris dilatata. Biriº. Myosotis sylvatica. Chrysosplenium alternifolium. Adenostyles kerneri. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã). Doniþã. 246 . Rhitidiadelphus triquetrus. Boºcaiu 1971. brad (Abies alba). Doniþã. Pleurozium schreberi. Oxalis acetosella. nu acoperã complet solul. Pãduri (4) Rubus idaeus. Alte specii: Athyrium distentifolium. higrofite. în etajul boreal. Doniþã et al. Soluri: de tip gleisol. Vaccinium myrtillus. P = 1000–1300 mm. Coldea 1991.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. Raþiu 1967. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. pe lângã izvoare. pe vâlcele umede. mezobazice. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). acide-slab acide. Ranunculus carpaticus. A. Campanula abietina. de tip Hylocomiun. filix-mas. I. Suprafeþe: mici. commune. carpatice.2. Hylocomium splendens. Rubus idaeus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Valeriana tripteris. Redactat: N. Deschampsia flexuosa. în petece de mãrimi diferite. Biriº. 1990. Stratul muºchilor: variabil. slab dezvoltat (Sambucus racemosa).0–1. Alte specii importante: Aconitum toxicum. dominat de Luzula sylvatica. Polytrichum juniperinum. ude (înmlãºtinate). Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies).50C. stagnosol. Paris quadrifolia. Doniþã et al. Valoare conservativã: foarte mare. Roci: mai ales roci silicioase. Soldanella hungarica. 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium.

Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Melampyrum sylvaticum. cu expoziþii în general umbrite. P = 800–1200 mm. oligoterme. Stratul muºchilor este gros. umede.000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6. Compoziþie floristicã: Bazania triloba. puþin în Carpaþii Occidentali (6. eu-mezobazice. mesteacãn (Betula pendula. foarte acide. Roci: în mare parte fliº. profundemijlociu profunde. Sphagnum girgensohnii.0–4. Relief: versanþi cu pante medii-mici. S. Redactat: N. palustre. terase. Climã: T = 5. S. I. eu-mezotrofice. în etajul nemoral.000 ha). subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. oligotrofe. Stratul arborilor. relativ dezvoltat. Stratul arbuºtilor lipseºte. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m.4. 247 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana). strictum. S. Polytrichum comune. slabmoderat acide. S. Oxycoccus microcarpus. umede-ude (înmlãºtinate). ticum.000 de ha. în parte scheletice. S. Suprafeþe: circa 6. P. Polytrichum. R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. de 40–70%. Eriophorum vaginatum. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4.00C. B. districambosol. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. Biriº.2.8–2. platouri. russowii. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã.60C. 1990. acoperã complet solul. Literaturã selectivã: Coldea 1991. vitis-idaea. V. în general acide. Deschampsia flexuosa. Clima T = 6. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. cu specii de Sphagnum. culmi late. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum. de tip Vaccinium.1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula.HAB: 42. are acoperire redusã. extrem oligobazice. majoritatea în Carpaþii Orientali (88. în etajul boreal. restul în Munþii Apuseni. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. Valoare conservativã: foarte mare.000 de ha). pubescens). recurvum. depresiuni. Vaccinium myrtillus. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp.000 ha. P = 800–1300 mm. Doniþã. wulfianum.000).2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm. Soluri: de tip eutricambosol.HAB: 42. squarrosum. Doniþã et al. higrofite. Soluri: turbosoluri. Roci: variate. Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m. Suprafeþe: circa 100.

Täuber 1987. Redactat: N. 1990.000 ha. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa. ulm de munte (Ulmus glabra). 2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Lamium galeobdolon. Literaturã selectivã: Soó 1964. de ordinul 7. dezvoltat variabil în funcþie de luminã. acoperirea de 80–100%. Dentaria glandulosa. Sanicula europaea.000 ha). R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carex sylvatica.4. Mercurialis perenis. în majoritate în Carpaþii Orientali (6. Rosa pendulina. Symphytum cordatum.HAB: 42. Dryopteris filix-mas.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium. iar.a. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare.2. Doniþã. Galium odoratum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. fag (Fagus sylvatica). compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies). Rubus hirtus. Milium effusum. Borhidi 1971. Lonicera xylosteum. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani. Suprafeþe: restrânse. în amestec. Stratul arbuºtilor. în etajul nemoral. Geranium robertianum. Salvia glutinosa. Athyrium filix-femina. Senecio nemorensis. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata. Biriº. Picea abies. în proporþii diferite. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull. Euphorbia amygdaloides. rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului). 248 . Doniþã et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba. paltin de munte (Acer pesudoplatanus). Stratul arborilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Coldea 1991. Viola reichenbachiana º. I.

Salix silesiaca. Rosa pendulina. Oxalis acetosella. Piatra Craiului. compus din molid (Picea abies). superficiale-mijlociu profunde. brad (Abies alba). Equisetum sp.5– 1. gresii. prepodzol.a. Stratul arborilor. pe calcare (Ceahlãu. Stratul arborilor. rar fag (Fagus sylvatica ssp. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Salvia glutinosa. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. Suprafeþe: reduse. Doniþã.50C. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Literaturã selectivã: Doniþã et al. are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani. Abies alba. Lonicera nigra.50C. în etajul boreal. P = 700–900 mm. mezofile. oligo-mezotrofe. 1990. Biriº. scoruº (Sorbus aucuparia). moderat – puternic acide. luvosol. Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria. Symphytum cordatum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Apuseni). 26–33 pentru brad la 100 de ani. neutre în orizonturile cu schelet. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Soluri de tip eutricambiosol. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. mezofite. platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). 249 .HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. culmi late. dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi.4. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã..2. P = 950–1300. Relief: platouri. uneori larice (Larix decidua). Sambucus nigra. puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. greu permeabile. Chrysosplenium alternifolium. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. Ciucaº. fãrã schelet sau slab scheletice. Retezat. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum. mezo-eubazice. sylvatica). Stratul muºchilor este bine dezvoltat.0–4. mesteacãn (Betula pendula). de ordinul câtorva zeci de mii de ha. format din Corylus avellana. profunde. Staþiuni: 1200–1600 m. cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). Lotrului. Stachys sylvatica º. Climã: T = 7. Stratul arbuºtilor. oligo-mezoterme. uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp. I. S. scheletice. Clima: T = 4. Petasites hybridus. Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. Valoare conservativã: foarte mare. oligomezoterme. oligomezobazice. soluri de tip redzinic. slab dezvoltat compus din Daphne mezereum. Sorbus dacica. sylvatica). terase. Dentaria glandulosa). marne. Myosotis sylvatica. coame. Redactat: N. moderat-slab acide în orizontul superior. rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). ude. hidric echilibrate. Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe. Roci: calcaroase. racemosa. Alte specii: Carex remota. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii.

2. Literaturã selectivã: Coldea 2002. Euphorbia amygdaloides. la contactul etajului nemoral cu etajul boreal.4. Luzula luzuloides. Saxifraga rotundifolia. Mnium undulatum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Geranium robertianum. Primula leucophylla. Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia. Asplenium viride. Cortusa matthioli. Suprafeþe: circa 15.2. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium. P = 900–1200 mm. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m. oligotrofice. Redactat: N.25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3. mijlociu profundesuperficiale. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. iar în amestec brad (Abies alba). mari ºi expoziþii diferite. Cystopteris fragilis. la altitudini mari ºi Pinus mugo. Dentaria glandulosa. Mercurialis perennis. Huperzia selago. Astrantia major. Doniþã et al. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. oligobazice. Tortella tortuosa. Dicranum scoparium. dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. 6000 în Carpaþii Orientali. Relief: versanþi cu înclinãri. din care 6.000 de ha. Stratul muºchilor. Lamium galeobdolon. Anemone rannunculoides. Campanula abietina. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. scoruº (Sorbus aucuparia). dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum. Polytrichum formosum. Soluri: de tip podzol. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani.500 de ha în Carpaþii Meridionali. Thalictrum aquilegiifolium. Viola biflora. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arborilor. Vaccinium myrtilus. Stratul arbuºtilor lipseºte. Oxalis acetosella. Clima: T = 4. în general. 250 . umede. Carex sylvatica. acide. Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide. prepodzol.a.HAB: 42. platouri. Valoarea conservativã: moderatã. Doniþã. Alte specii importante: Polystichum aculeatum. Homogyne alpina. compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite. º. Vaccinium myrtillus.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. etc. Fragaria vesca.500 în Carpaþii Occidentali. Galium album º. Stellaria nemorum. rar culmi. Specii caracteristice: Doronicum columnae.5–3.a. 1990.).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. Melampyrum sylvaticum. Epilobium montanum. D. Polygonatum verticillatum.4. Doniþã. Gentiana asclepiadea. villosa. Fragaria vesca. distentifolia. Senecio nemorensis. Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare. Redactat: N. Huperzia selago. Specii caracteristice. Stellaria nemorum. Coldea 1991. Lamium galeobdolon. filix-mas. Rubus hirtus. C. Oxalis acetosella. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº). A. Doniþã et al. I. Calamagrostis arundinacea. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Fagus sylvatica.HAB: 42.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Veronica urticifolia. Biriº. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Lycopodium annotinum.2.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3. 1990. 251 . Hieracium rotundatum. Dryopteris dilatata.

culmi. superficiale– mijlociu profunde. Tanacetum vulgare. Fragaria vesca. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). exclusiv. Veronica chamaedris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. alte roci acide. Relief: versanþi puternic înclinaþi. din pin silvestru (Pinus 252 . Spiraea chamedrifolia. Orthilia secunda. eutrofice. expoziþii însorite.4. compus. Biriº. Stratul arborilor.HAB: 42. Coldea 1991. Clima: T = 7–50C. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale. criptopodzol. neutre. eubazice hidric echilibrate. Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu). Clima: T = 7–40C. în etajele nemoral ºi boreal. în etajul nemoral. Specii caracteristice: Sesleria rigida. însoriþi. Hieracium bifidum. compus. mesteacãn (Betula pendula). 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides. oligobazice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Knautia dipsacifolia. Corylus avellana. Thymus comosus. în etajul superior. V. Bupleurum falcatum. Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi. Doniþã. Valoare conservativã: foarte mare.5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. Hepatica nobilis. Stratul arborilor. Lonicera xylosteum. Redactat: N. Dianthus spiculifolius. Soluri: de tip podzol. Suprafeþe: câteva sute de ha. Poa nemoralis. hidric echilibrate. în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). Campanula persicifolia. Helictotrichon decorum. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). Cotoneaster integerima. Rhamnus cathartica. Roci: calcare. carthusianorum. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica).4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna. Vaccinium myrtillus. Euphorbia amygdaloides. Euphorbia salisburgensis. P = 800–1000 mm. Calamagrostis arundinacea. frecvent scheletice. profunde-mijlociu profunde. I. gorun (Quercus petraea). frecvent cu stânci la suprafaþã. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. dominat de Sesleria rigida. Asperula capitata. P = 900–1000 mm. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene. izolat. Suprafeþe: circa 9. Scabiosa columbaria. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. în mai multe masive din Carpaþii Meridionali. din pin silvestru (Pinus sylvestris). Melampyrum sylvaticum.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL.2. în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi.a. oligotrofice. Soluri: de tip rendzinã. puternic acide. Rosa pendulina. scoruº (Sorbus aucuparia). subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Roci: gresii silicioase. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m. Saxifraga paniculata. D. cu posibile deficite temporare. vitis-idaea º.

Dryopteris filix-mas. Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). Soluri: de tip podzol.4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A. Calamagrostis arundinacea. Leucobrium glaucum.a. I. scheletice. ºisturi.HAB: 42. hidric optimale. molid (Picea abies). Coldea 1991. Calluna vulgaris. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). Deschampsia flexuosa.2. Monotropa hypopitys. dominat de Vaccinium myrtillus. mesteacãn (Betula pendula). Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice. oligotrofice. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Gentiana asclepiadea. Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. boreale ºi balcanice. are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. vitis idaea º. cu Leucodon sciuroides. câteva zeci de ha. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Poa nemoralis. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973.5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. Campanula abietina. Hypnum cupresiforme.4. Vaccinium myrtillus. în etajul nemoral. Roci: gneise. oligobazice. Cladonia sp. P = 1000–1100 mm. Stratul 253 . Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. brad (Abies alba). Anthennaria dioica. V. Veronica urticaefolia. Calluna vulgaris. Doniþã et al. foarte acide. Oxalis acetosella. criptopodzol. Athyrium filix-femina. Valoare conservativã: foarte mare. 1990. Suprafeþe: foarte reduse. Biriº. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis. Redactat: N. Stratul de muºchi ºi licheni. Clima: T = 5–30C. Doniþã. superficiale.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Pãduri (4) sylvestris). Luzula luzuloides. Polypodium vulgare.

compus din Cotoneaster integerrima. Bruckenthalia spiculifolia. din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp. Sesleria rigida. hidric echilibrate. Stratul arborilor. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. în etajul nemoral. în etajul superior.HAB: 42. dominat de Carex humilis. 254 .562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. Doniþã. Rãspândire: în Munþii Cernei. Hieracium bifidum. Digitalis grandiflora.4. banatica) care nu formeazã un strat încheiat. Soluri: de tip rendzinã. conþine specia caracteristicã Daphne blagayana. slab dezvoltat. Rhamnus saxatilis. I. Luzula luzuloides. Iris ruthenica. cu posibile deficite vara. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Deschampsia flexuosa.662 Banat pine forest EUNIS: G3. stâncãrii. P = 900–1100 mm. Pop 1988. cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Literaturã selectivã: Coldea et A. Pãduri (4) arborilor. brad (Abies alba). Campanula kladniana. Alte specii: Achillea distans. însoriþi. Betula pendula.66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. Anthemis carpatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. gorun (Quercus petraea). borbasii. Alte specii importante: Arabis hirsuta. Asperula capitata. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. superficiale. S. Cornus mas. tei (Tilia platyphyllos). molid (Picea abies). Staþiuni: Altitudini: 500–900 m. format din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. slab dezvoltat. Clima: T = 9–70C. Roci: calcare. Vaccinium myrtillus. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula). Specii caracteristice: Genista radiata. are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp. Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha. Calamagrostis arundinacea. Cotinus coggygria. Sorbus cretica. scheltice. V. Cytisus hirsutus. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. eutrofice. R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. alun turcesc (Corylus colurna). Genista janensis. Ceterach officinarum.2. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eubazice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. C. vitis idaea º. Redactat: N. banatica. Dianthus petraeus. Specii caracteristice: Daphne blagayana. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Biriº. Brachypodium pinnatum. Valoare conservativã: foarte mare. Relief: versanþi abrupþi. Biscutella laevigata. tomentosa.a. Festuca xanthina. divergens. compus. local Syringa vulgaris. Juniperus communis. C. Stratul arbuºtilor. Coldea 1991.

S. Coldea 1991. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972. Scabiosa banatica. rigiditum.4. Seseli gracile. Doniþã et al. Pãduri (4) Hypericum rochelii. Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 . Biriº. Doniþã. Teucrium montanum. Viola hirta º. I.a.2. 1990. Redactat: N. Libanotis montana.

HAB: 44. Stratul arborilor. Salvia glutinosa.214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1.a. Oxalis acetosella.. P = 800–1200 mm. Geranium phaeum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana. Petasites hybridus. Alnion incanae. Matteuccia struthiopteris. acide. Glechoma hederacea. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Corylus avellana. Stachys sylvatica. Cirsium oleraceum. Prunus padus. în etajul boreal. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies).5–20C. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani. obiºnuit puternic dezvoltat.2. Climã: T = 7. Redactat: N. Circaea lutetiana. Biriº. Mentha longifolia. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. gleiosol.4. superficiale. brad (Abies alba). Pãduri (4) 2.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia. compus din Salix triandra. Impatiens noli-tangere. Doniþã et al. Doniþã.3. Athyrium filix-femina. Chaerophyllum hirsutum. Lonicera xylosteum. Valoare conservativã: foarte mare. mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali. Cardamine impatiens. 256 . Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. 1990. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României. Dryopteris filix-mas. Literaturã selectivã: Coldea 1991. mezobazice.a. Ranunculus repens. Myosotis sylvatica. nisipuri grosiere. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. I. Alte specii importante: Angelica sylvestris. Tussilago farfara º. Relief: lunci montane înguste. Festuca gigantea. fag (Fagus sylvatica). sub formã de pietriºuri. Suprafeþe: circa 4. Stellaria nemorum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. kablikianus.000 ha. versanþi umeziþi de izvoare. calcaroase ºi silicioase. Aegopodium podagraria. permanent umede-ude. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. Soluri: de tip litosol. scheletice. Carex remota. mezotrofice.4. P. Roci: variate. boreale. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Staþiuni: Altitudini 700–1700 m.

Sambucus nigra. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia).323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. 1990. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Myosotis palustris. Glecoma hederacea. Matteucia struthiopteris. Rãspândire: în luncile râurilor. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. plop negru ºi alb (Populus nigra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Literaturã selectivã: Coste 1980. frecvent liana Humulus lupulus. frecvent scheletice. sãlcii (Salix fragilis. Corylus avellana.HAB: 44. Sambucus ebulus. P.2. Circaea lutetiana. Stellaria nemorum. Valoare conservativã: foarte mare. are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Galium aparine. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Eupatorium canabinum. Biriº. 257 . sanguinea.000 ha. umed-ude. Tussilago farfara º. în etajul nemoral. Mentha longifolia. dezvoltat variabil. Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri. Stratul arbuºtilor. din care 2. ulm (Ulmus laevis).50C. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Carex remota. Doniþã. Crataegus monogyna. superficiale-mijlociu profunde. Brachypodium sylvaticum. Clima: T = 10–7. Stratul arborilor. Ranunculus repens. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. Geranium robertianum.ºi intracarpatice. alba). Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: circa 4. Relief: terase joase ºi maluri de râuri. Ficaria verna. Lamium galebdolon. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. din toate regiunile de dealuri peri.9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL. Solanum dulcamara.4.4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus. Impatiens noli-tangere. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria. I. Doniþã et al. S. Viburnum opulus. P = 600–900 mm. Bidens tripartita. Specii caracteristice: Alnus glutinosa. eu-mezobazice. eutrofice. Redactat: N.HAB: 44. jugastru (Acer campestre). alba).500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. Soluri: de tip aluviosol. Alnion incanae.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. Salvia glutinosa.a. compus din Frangula alnus. Petasites albus.

Suprafeþe: circa 40. P = 500–700 mm. 8. Clima: T = 11. minor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Rãspândire: în toatã România.a.000 ha în vestul României. Argeº. Doniþã.a.2234. Cornus sanguinea.4. ambele subzone. Fraxinus excelsior or F. riparia. în luncile râurilor mari. Valoare conservativã: foarte mare. angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44.50C. Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare. mite. C.0–9.000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. paniculata. I. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. Polygonum hydropiper. Hottonia palustris. Solanum dulcamara. ce coboarã din Carpaþi (Prut. Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum. paniculata º. R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). C. permanent ude. Doniþã et al.000 ha în est ºi 8. Stratul arborilor. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus. frasini (Fraxinus sp. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. Peucedanum palustre. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”). Jiu.50C. acutiformis. Galeopsis speciosa. Staþiuni: Altitudini 50–150 m. pe locuri mai uscate Galium apa- rine. Salix cinerea. º.000 ha din care 1. elongata. În trecut. Relief: terase înalte plane. Staþiuni: Altitudini 15–150 m. foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice. C. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Soluri: de tip gleiosol.434. Ranunculus repens. U. Viburnum opulus. de 20–22 m la 100 de ani. C. Corylus avellana. Galium palustre. eutrofice. Caltha palustris. Olt. Timiº. Literaturã selectivã: Soó 1963. Someº. Stellaria aquatica. profunde. mai rar inundabile din 258 . rar. Redactat: N. în zona pãdurilor de stejar. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º.000 în sud. are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor. Mureº.43. Sambucus nigra. în mlaºtini din lunci (Jiu. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. În sud ºi est. eubazice. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare. în ambele subzone. Biriº.). Climã: T = 11–9. Siret. Evonymus europaeus). South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa.2. Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago.) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis.) ºi ulmi (Ulmus sp. în locuri umede cu specii de Carex (C.000 ha din care 24. 1990.a). exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia). Specii caracteristice: Carex elongata. P = 500-700 mm. Suprafeþe: circa 2. P. Câlniºtea etc. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. Roci: argile aluviale. Symphytum officinalis. 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium.HAB: 44. Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1.

umede. Crataegus monogyna. Fraxinus angustifolia. Aegopodium podagraria. în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. Geum urbanum. aluviosol. cordata). Stratul arborilor. lutos argiloase. reichenbachiana º. mezotrofice. pallisae). în etajul superior. în parte. ulm (Ulmus laevis). mai rar plopi (Populus alba. U. Clima: T = 11–100C. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. Malus sylvestris. Impatiens noli-tangere. mai rar în Lunca Dunãrii. Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. 1990. Solanum dulcamara. nemorale. Circaea lutetiana. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Coryllus avellana.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. compus din Cornus 259 . S. mezobazice. Geranium phaeum.6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. Carex pilosa. pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa. anin negru (Alnus glutinosa). hirsuta. în etajul nemoral. Physalis alkekengi. umede. I. Pãduri (4) luncile marilor râuri. uneori scheletice. Biriº. fragilis). Polygonatum latifolium. minor). Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Frangula alnus. ambele subzone ºi. carpen (Carpinus betulus).4. Populus nigra). Roci: aluviuni diverse. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. iar în etajul inferior Acer campestre. nemorale. Viola odorata. Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã. în zona pãdurilor de stejari. din stejar pedunculat (Quercus robur). Staþiuni: Altitudini 50–300 m. sãlcii (Salix alba.a. Prunus spinosa. Lysimachia nummularia. stejar pedunculat (Quercus robur). compus. Dactylis polygama. P = 450–600 mm. Festuca gigantea. Alte specii: Brachypodium sylvaticum. nisipoase. Doniþã et al. Pyrus pyraster. Soluri: de tip aluviosol. G. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba). V. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº). Alnion incanae. Galium aparine. Redactat: N. toate în sudul României. Suprafeþe: circa 5. T. Eupatorium canabinum.HAB: 44. gleizate în adâncime.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. rar Acer tataricum. Stratul arbuºtilor. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F.000 ha. mijlociu-profunde. Doniþã. cu dominarea speciilor Rubus caesius. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor. Lygustrum vulgare º. eubazice. Salvia glutinosa. Ulmus laevis (Populus alba). Valoare conservativã: moderatã.2. Stratul arbuºtilor. eutrofice. are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. Stratul arborilor. dezvoltat variabil. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999. ulmi (Ulmus laevis. are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. pietriºuri. Glechoma hederacea. R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Sambucus nigra. Specii caracteristice: – . profunde.

HAB: 44. Suprafeþe: circa 48.000 ha. º. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P. Doniþã et al. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri: de tip aluviosol. P = 400–600 mm. Lysimachia nummularia. Agrostis stolonifera. Galium aparine.a. 2001. Melandrium album. nigra). frasin (Fraxinus angustifolia). 260 . Literaturã selectivã: Soó 1957. Specii caracteristice: – . 2001. Eupatorium canabinum. mezobazice. Valoare conservativã: foarte mare. compus din plop alb (Populus alba). vulgaris. Redactat: N. 1990. rar. º. I. Valoare conservativã: foarte mare. în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba. L. Crataegus monogyna.6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1. Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. Symphytum officinalis. Redactat: N. salcie (Salix alba). Liane prezente Vitis sylvestris. Solanum dulcamara. Galium aparine. Evonymus europaeus. Pãduri (4) sanguinea. ambele subzone.a. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. compus din Cornus sanguinea. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. profunde. Doniþã. Biriº. Amorpha fruticosa. nisipoase. Aegopodium podagraria. Sanda et al. Physalis alkekengi. Sambucus nigra. Prunus spinosa. Viburnum opulus. Specii caracteristice: – . Stratul arborilor. dud (Morus alba) º. Rosa canina. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Ranunculus repens. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Alte specii importante: Althaea officinalis. Vitis sylvestris. Relief: grinduri de mal din luncile mari. Clima: T = 11. Stratul arbuºtilor.a. Sambucus nigra. mezotrofice-eutrofice. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine. Scutellaria galericulata. Liane: Clematis vitalba. Calystegia sepium. Glechoma hederacea. are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani.a. 1990. Cicuta virosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. în zona pãdurilor de stejar. umede.2. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Lycopus europaeus. Rorippa sylvestris. Sanda et al. Althaea officinalis. de regulã foarte dezvoltat. Biriº. Ranunculus repens. Evonymus europaeus. Clematis vitalba. Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate. º.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Doniþã I.5–100C.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Lycopus europaeus. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius. Humulus lupulus. Lysimachia nummularia. în zona de silvostepã ºi de stepã. stejar pedunculat (Quercus robur). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra.4. ulm (Ulmus laevis)..

P = 400–600 mm. lutosargiloase.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. profunde. mai rar Populus nigra). Rãspândire: în toate luncile din România. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii. aproape toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). umede-ude.5–100C. Roci: aluviuni. în zona pãdurilor de stejar. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine.1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em.HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1. mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari. mai ales în Lunca Dunãrii. Stratul arborilor. relativ argiloase. zona de silvostepã ºi zona de stepã.4. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari.000 ha. mezotrofice. 261 . are acoperire de 100% în tinereþe. rar anin negru (Alnus glutinosa). afluente. compus exclusiv din salcie (Salix alba). Clima: T = 11. plopi (Populus alba. Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã. Suprafeþe: circa 12. Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. eumezobazice. Soluri: de tip aluviosol.2.

R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. P. Myosotis scorpioides. Doniþã. Lycopus exaltatus. mezotrofice. Sium latifolium. Equisetum arvense. 1990.a. Someº). Scutellaria galericulata º. permanent ude-umede. dominat de Polygonum hidropiper. vulgaris. Doniþã et al. P = 350–550 mm. Suprafeþe: circa 23.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Stachys palustris. Eupatorium cannabinum. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Frangula alnus. 1990. Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii. Glechoma hederacea. Valoare conservativã: mare. Lythrum salicaria. 1992. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. Bidens tripartitus. gleizate. Literaturã selectivã: Soó 1957. cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite. Olt. Biriº. I. mijlociu profunde. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba.HAB: 44. Iris pseudacorus. Lysimachia nummularia. Mentha aquatica. plopi (Populus alba. mezobazice. Siret.4. nigra). Galium palustre.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em.000 ha. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus.a. Climã: T = 12. 1966 Doniþã et al. se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor. Redactat: N. are acoperire de 100% la vârste tinere. Bidens tripartita. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Biriº. Viburnum opulus.a. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii. º. Calystegia sepium. L. Staþiuni: Altitudini 0–100 m. Lycopus europaeus. Specii caracteristice: – . în zona pãdurilor de stejar. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Stratul arborilor. Solanum dulcamara.2. Jiu. Solanum dulcamara. neutre. I. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire. Lycopus europaeus. Mureº. Redactat: N. Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere. 262 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. iar. Soluri: de tip aluviosol. Ivan et al. Roci: aluviuni argiloase. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Stellaria aquatica º. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Doniþã. pe râurile interioare. Polygonum hydropiper. Specii caracteristice: – . Equisetum palustre. Valoare conservativã: mare.5–100C. mai rar anin negru (Alnus glutinosa). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.

HAB: 44. eubazice. Roci: aluviuni luto-argiloase. pedunculiflora). în etajul superior. Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. Stratul arbuºtilor.5–100C.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. câteva mii de ha. iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. rar inundabile. hidric echilibrate. frasin (Fraxinus angustifolia. compus. ulmi (Ulmus minor. aluviosol. Staþiuni: Altitudini 5–100 m. Stratul arborilor. Relief: terase. U. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. Clima: T = 11. eutrofice. F. jugastru (Acer campestre). P = 400–500 mm. din luncã.4. pallisae). gleizate în profunzime. profunde. rar Populus alba. cu posibile deficite în timpul verii. 263 . Soluri: de tip eutricambosol. luto-argiloase. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului). pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.2. dud (Morus alba). Malus sylvestris).6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. Suprafeþe: reduse. Salix alba. slab acidneutre. laevis). corcoduº (Prunus cerasifera).

1990. cu apa freaticã la 0. Alte specii importante: Althaea officinalis. în locuri joase Carex acutiformis. Eupatorium cannabinum. umed-reavãne. Brachypodium sylvaticum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. Clima: T = 11. pallisae. pallisae. 264 . Leonurus cardiaca. Redactat: N. Q. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Ligustrum vulgare.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. slab humifere.) ºi frasini (Fraxinus sp. compus. tomentosa. Krausch 1965. F. Glechoma hederacea. pedunculiflora. în zona de stepã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Valoare conservativã: foarte mare. tenuifolius. Vitis sylvestris. 1990. Biriº. Galium rubioides. F. Polygonatum latifolium. Pãduri (4) bine dezvoltat. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. P. Berberis vulgaris. canescens). între dunele de nisip. Literaturã selectivã: Simon 1960. liane: Vitis sylvestris. E. P = 350–450 mm. Redactat: N. puternic dezvoltat. Literaturã selectivã: Simon 1960. Cornus sanguinea. Geum urbanum. tremula. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Clematis vitalba. I. Vincetoxicum hirundinaria.HAB: 44. Frangula alnus. Liane: Periploca graeca.4. Staþiuni: Altitudini 3–5 m.a. Ligustrum vulgare. pedunculiflora). Specii caracteristice: – . dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine.2 m. Biriº. Relief: depresiuni înguste ºi mai largi. eutrofice. Roci: nisip cochilifer. Populus alba. F. Solanum dulcamara. Fraxinus angustifolia. Fraxinus angustifolia. eubazice. I. Specii caracteristice: – . Doniþã. Stratul arbuºtilor. Phragmites australis º. puþin adânci (1–2 m). Doniþã. Symphytum officinalis º.5– 110C.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Hedera helix. verrucosus. Iris pseudacorus. P. plopi (Populus alba. Calystegia. Valoare conservativã: foarte mare.a. profunde. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã et al. Symphytum officinalis. Clematis vitalba. pedunculiflora. Glechoma hederaceea. C. sepium. Carex michelii. compus din Crataegus monogyna. Pyrus pyraster. Rhamnus cathartica. Brachypodium sylvaticum.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. Doniþã et al. dominat de Rubus caesius. A. Soluri: de tip psamosol. Lysimachia vulgaris. Rhamnus catharticus. Q. în etajul superior. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii.) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Q. compus din Crataegus monogyna. iar în etajul inferior din Malus sylvestris. Prunus spinosa.6–1. Dactylis polygama.2. Asparagus officinalis. Humulus lupulus. Suprafeþe: circa 1600 de ha. frasini (Fraxinus angustifolia. Convallaria majalis. Stratul arborilor. pallisae). Evonymus europaeus. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius.

Stratul arborilor.66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Quercus penduculiflora. 265 .HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1. compus din stejar pedunculat (Quercus robur). din Delta Dunãrii. mai rar. Climã: T = 11. bogate în humus. frasini (Fraxinus sp. Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã. eutrofice.) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.4. Soluri: de tip psamosol. P.). cu participarea Fraxinus pallisae. Staþiuni: Altitudini 0–5 m. tremula). în zona de stepã. Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. localizat pe fundul depresiunii. P = 350–450 mm. umed-ude. plopi (Populus alba. frasin de luncã (Fraxinus angustifolia). pe margini.2. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene. compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman.5– 110C. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani. profunde. Roci: nisip cochilifer. eubazice. Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat. Suprafeþe: circa 250 ha. anin negru (Alnus glutinosa).3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960).

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Crataegus monogyna. Relief: depresiuni. Doniþã et al. S. Doniþã. Specii caracteristice: – . Literaturã selectivã: I. oligotrofe. Carex acutiformis. platouri. Populus alba. pentru tinov: S. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius. Lysimachia nummularia. oligoterme. Convallaria majalis.).00C.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL. russowii. Oxycoccus microcarpus. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita. Alte specii importante: Orthilia secunda. S.a. Stratul arbuºtilor. Galium rubioides. Valoare conservativã: foarte mare. S. Periploca graeca. Symphytum officinale. Huperzia sellago. rossowii. quinquefolium. Climã: T = 5. S. higrofite. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. I. 1990. Redactat: N. Literaturã selectivã: Simon 1960. recurvum. Doniþã. S. vitis-idaea. bine dezvoltat. nana). au acoperire de 10–20%. B. Stachys palustris. compus din rariºti de molid (Picea abies). Heracleum sphondylium. Stratul arborilor. C. strictum. Cornus sanguinea. capillifolium). I. Lycopodium annotinum. uneori mai mult. S. palustre.4. S. Coronilla varia. dominat de specii de Sphagnum (S. gros. echinata. 266 . ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani. S. P. P = 950–1200 mm. squarrosum. Krausch 1965. S. în locurile cele mai joase. palustre. wulfianum. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens.HAB: 44. dominat de Vaccinium myrtillus. Coldea 1991.a. Scutellaria galericulata º. Pãduri (4) cus nigra. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Pleurozium schreberi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Alnus glutinosa. Myosotis sylvatica. Glechoma hederacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies. R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44. Biriº. Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm. Specii caracteristice: S. Fraxinus angustifolia. Polytrichum commune.2. Frangula alnus º. ªtefureac 1977. Calystegia sepium. Substrat: turbã acidã. wulfianum. russowii. Lucina etc.5–3. Biriº. squarrosum. Redactat: N. Pop 1960. Soluri: histosoluri. din Munþii Parâng. Carex canescens.a.A. Pinus sylvestris. Doronicum austriacum. Calamagrostis arundinacea º. Stratul muºchilor. Suprafeþe: reduse. Calispogea sphagnicola º. Liane: Vitis sylvestris. câteva mii de ha. din Munþii Apuseni ºi alte masive. alãturi de care frecvent apare V. mai rar versanþi slab înclinaþi. Crepis paludosa.a. Poa trivialis. Humulus lupulus.

Oberd.HAB 1999: 31. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului. Carex brizoides. Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL. Clima: T = 7.4.8–7. Cu toate acestea. este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni. Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului. în vãi. 1953). 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I. Soluri: districambosoluri umede. Relief: vãi montane înguste. Substrat: acid. Fiind situat la limita fãgetelor.5. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. 1938 em. Valea Aleului). Dipsacus pilosus. endemit carpatic. Stellaria nemorum.0–5. Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.50C. Structura: Syringa josikaea.8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al. P = 800–900 mm. ajungând la o acoperire de pânã la 75%. Angelica sylvestris.2. cu pH = 5. 267 . Staþiuni: Altitudine: 490–830 m.

Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Geranium robertianum. 2001. Pãduri (4) filix-femina. dar ºi pe cele drenate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea. Mai sunt prezente. P = 600–1050 mm. Eriophorum vaginatum. ciperacee ºi juncacee (Carex canescens. Mihãilescu S. Juncus effusus. Raþiu et al. 1984. dar însoþeste numai alte dominante.). Clima: T = 7. Are o înãlþime redusã.5–4. de 50–70%. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. habitat endemic în Munþii Apuseni.4. 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 . dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies. Specii caracteristice: Syringa josikaea. Redactat: Simona Mihãilescu. Cardamine impatiens. numai sporadic. specii de graminee. Luci).HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933. în pâlcuri. Galeobdolon luteum. prezentã specia Syringa josikaea (DH2). Literaturã selectivã: Coldea 1994. R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. unde ea este dominanta. Lamium galeobdolon. Alte specii: Salvia glutinosa. Galium schultesii. Dryopteris filix-mas. cu multe relicte. silicioase sau calcaroase. Carex rostrata. Relief: zone montane depresionare. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. mezo ºi higrofile. Suprafeþe: < 10 ha. Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. Agrostis canina. Stratul arborilor este scund. Valoare conservativã: mare. unde turba este subþire. 2005 (ined. de 10–20 cm. în marginea turbãriilor (zonele de lagg).2. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. Luzula sylvatica). Sanda et al. compacte. Soluri: histosoluri. cu exces de umiditate. Vaccinium vitisidaea. oligoterme. Alnus incana. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã. Staþiuni: Altitudine: 550–1200. Roci: diverse.50C.

de la 10–75%. glutinosa). cu specii relictare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. Sphagnum capillifolium. Sphagnum capillifolium. Sphagnum magellanicum. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. cu regim trofic ºi hidric alternant. Subcarpaþii Moldovei. mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. Suprafeþe: 10–100 ha. Vaccinium vitis-idaea.111 Willow-tamarisk brush PAL. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp. Empetrum nigrum. Dryopteris carthusiana. Dicranum scoparium. Picea abies. Relief: albia majorã a râurilor de munte. nisipuri. în special dupã revãrsãri. habitate rare.2. Rãspândire: intrazonal pe vãi. Tetraphis pellucida. Peucedanum palustre. Oxalis acetosella.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn. Polytrichum strictum.4. ªtefãnuþ 2004. Cystopteris montana. Polytrichum strictum. Roci: aluviuni grosiere. Sanda. Agrostis canina. argile. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). Juncus effusus. iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. 1997. Pãduri (4) 30–65%. Pleurozium schreberi. Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. P = 750–850 mm. Climã: T = 8–60C. Carex rostrata. în Carpaþii Orientali. Carpaþii Meridionali.: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger. Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri. Sphagnum centrale. Carpaþii Occidentali. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens. Alte specii importante: Pinus sylvestris. Polytrichum commune. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Luzula sylvatica. Sphagnum magellanicum. Carex canescens. Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. Sphagnum russowii. Lepidozia reptans. Vacinium myrtillus. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 .HAB 1999: 44. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44. Riparian willow formations CORINE: 44. Eriophorum vaginatum. Literaturã selectivã: Coldea et al. Pohlia nutans. Valoare conservativã: foarte mare. Sphagnum centrale.

Aegopodium podagraria. Ranunculus repens. inferior. 270 . Sporadic. Barabaº 1975. Fagus sylvatica. Drãgulescu 1995. Paucã-Comãnescu 2004. Lysimachia nummularia. Aegopodium podagraria. 1997. Lycopus europaeus. încã bine reprezentate în România. Salix fragilis. Sanda et al. ªuteu 1972. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%. Glechoma hederacea. Salix triandra. Dactylis glomerata. Lycopus europaeus. 1970. Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã. Agrostis stolonifera. Salix elaeagnos. habitate protejate Emerald. Alnus incana. Valoare conservativã: mare. 1987. Ardelean 1981. Mititelu et col. împreunã cu Trifolium pratense.4. Alte specii importante: Lysimachia nummularia.50–0. Agrostis stolonifera. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0. D. Saponaria officinalis. Fagus sylvatica. Mentha longifolia. cu înþelenire redusã.50 m. Trifolium pratense. Myricaria germanica. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Epilobium dodonaei. Acoperirea stratului este de 40–75%. Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee. Humulus lupulus. D. 1984. Literaturã selectivã: Coldea 1990. 1977. Specii caracteristice: Salix purpurea. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens.50–2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica. fiind frecvent distrus de viituri. Alnus glutinosa. Pázmány 1969. Cirsium oleraceum. Raþiu et al.2. Calamagrostis pseudophragmites. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. fiind asociat cu Salix purpurea. N. Mititelu. Festuca pratensis. Calystegia sepium. Alnus incana. Tussilago farfara. Dihoru 1975. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tussilago farfara.75 m. Fink 1977. ªtefan et al. la 0.20 cm. iar înãlþimea variazã între 0. existând un al doilea strat.

Rubus caesius. Alte specii importante: Salix alba.121 Almond willow-osier scrub PAL. Doniþã ºi col. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra. habitate protejate Emerald. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile. Rãspândire: intrazonal. În Moldova. Morus alba. 1992. Rudbekia laciniata. de tipul prundiºului. Petasites hybridus. Csürös et al. Todor et al. Mititelu et al. Dihoru 1975. ca ºiruri de tufe. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. Distribuþia fitocenozei.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului. 1993. Buzãu. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii. Artemisia absinthium. P = 550–850 mm.2.50C. Urtica dioica. Echinocystis lobata. Eupatorium cannabinum. Mititelu et al. Bârlad. 271 . în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2). Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt. Dubova. Chaerophyllum bulbosum. Helianthus decapetalus. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. Syn. Staþiuni: Altitudine 100–800 m. Arctium tomentosum. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. Valea Argeºului). Salix fragilis. Înãlþimea acestora este mare. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. pornind de la 2–3 m. Reynoutria japonica. 1931) Lohm 1952. Arctium tomentosum.8–6.HAB 1999: 44. Roci: sedimentare. Urtica dioica. Moldova Veche. 1973. Valea Someºului). la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare. Salix viminalis. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol.121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Cirsium oleraceum. Valea Bahlui. 1971. Angelica palustris. dar ºi Salix fragilis. Dihoru et al. Populus nigra. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix. eu-mezotrofe.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Salix alba sau Alnus incana. Amorpha fruticosa. 1992. 1968. Suprafeþe: > 100 ha. Relief: vãi largi. Angelica sylvestris. de regulã de cca 1 m. Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. de obicei peste loess. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. Artemisia absinthium. Pojejena). Artemisia vulgaris. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. cel puþin în aceste fitocenoze. Calamagrostis pseudophragmites. Salicetum triandroviminalis (Tx. Myosoton aquaticum. Valoare conservativã: mare. nisipului. în special Salix purpurea. Sãmãrghiþan 2001. mezoterme. Mititelu et al. dominantã fiind Salix triandra. Humulus lupulus. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Troficitate variabilã. Cucubalus baccifer. Calystegia sepium. Climã: T = 9. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar.121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9. Câmpia Românã ºi Olteniei. cu terasele inferioare late. în funcþie de depunerile postinundare. Aniþei 2001. foarte aproape de cursul apelor. Alnus glutinosa. Galeopsis speciosa. Mititelu et al. Prahova. Cirsium arvense. Specii caracteristice: Salix triandra. Drãgulescu 1995.4. în câmpie este codominantã Salix viminalis. Artemisia vulgaris. Siret). 1987. Saponaria officinalis. încã bine reprezentate în România. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. argilei. este totdeauna primarã ºi pionierã. dar ele acoperã un alt strat. Heracleum sphondylium. 1970. Cirsium arvense. Salix purpurea. Angelica sylvestris. Alnus incana.

nisipuri. Rãspândire: Subcarpaþii. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului).: Calamagrostio epigei. cu o succesiune de marne. rom.00C. prundiºuri. Non.4. dune marine.6-7. P = 500-800 mm anual.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL. argile nisipoase. et Volk 1940 Syn.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9. Roci: psamito-pelitice. 272 . în Delta Dunãrii. de-a lungul râurilor. uneori salinizate. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene. cu tendinþe oligotrofe. nisipuri sãrace.HAB 1999: 44.-Bl. Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale). central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Suprafeþe: > 100 ha. 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44.1 Riparian willow formations CORINE: 44.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al. Relief: lunca – albia majorã – a râurilor. argile. slab hidrofile. Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3. euritrofe. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m.2. Moor. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile. Climã: T = 10. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct.112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br. Câmpia Moldovei ºi Munteniei. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã. Delta Dunãrii.

2. Salvia nemorosa. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana.). Costicã M. habitate protejate Emerald. Berberis vulgaris. Asperula cynanchica. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides. în timp ce. Sanguisorba minor. 1986. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri. Teucrium scordium. Cornus sanguinea. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. Euphorbia seguieriana. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. Alte specii importante: Ligustrum vulgare. Agrimonia eupatoria. Salix eleagnos (S. între 30–80%. Fraxinus excelsior (juv. Burduja et al. Agrostis solonifera. În Delta Dunãrii. Agrostis solonifera. Teucrium chamaedrys. unde poate înþeleni bine terenul nisipos. Danciu 1975. Crataegus monogyna. Cãlin G. ierburile cresc înalte. În perioadele umede ale anului. Valoare conservativã: mare. ªtefan N. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Carex digitata. Sanguisorba minor. Galium verum. 1994. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. incana) Salix purpurea. Clematis vitalba. Teucrium scordium. Este dominat de: Carex digitata. 1994. Carpinus betulus (juv. Chamaenerion dodonei. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã. încã bine reprezentate în România. Gypsophila trichotoma. Rubus caesius. et Mititelu D. ajungând pânã la 80%. în Delta Dunãrii.4. Parascan. Thymus pulegioides. Salix purpurea. Bupleurum falcatum. Dihorul et Negrean 1969. uneori la mai mult de 50 cm. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie. Convolvulus persicus. Convolvulus persicus. Campanula sibirica.. Gypsophila trichotoma.1971.). 273 . ajungând la 30 cm. Dianthus polymorphus. Pimpinella saxifraga. Asperula cynachica. Rosa canina. Dianthus polymorphus. Teucrium chamaedrys. et al. Bupleurum falcatum.

Rãspândire: intrazonal. Potentilla anserina. în zonele lor mai largi. înãlþimea variazã. purpurea. Ranunculus repens. Stratul ierburilor este în general sãrac.4. umede. 50–70 cm. Aegopodium podagraria. Alnus glutinosa). Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana. cu puþine. Lycopus europaeus. prundiºuri-nisipuri. Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. Clima: T = 9–60C. diseminate. Mentha longifolia. aluviosoluri cu troficitate variabilã. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile. fragilis) participã în proporþii mai mici. Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Carpaþii Meridionali. Suprafeþe: > 100 ha. specii. Eupatorium cannabinum. Cirsium oleraceum.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Salix triandra. Alnus incana. Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Symphytum officinale. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea. mezoterme. Celelalte specii de Salix (viminalis. Equisetum arvense. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei. Aegopodium podagraria. alba. Humulus lupulus. Salix eleagnos. Wendelbg. Salix viminalis. Valea Dunãrii la Orºova.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 . Eºelniþa. Agrostis stolonifera. Alnus glutinosa. mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice. Salix alba. Symphytum officinale. Ranunculus repens. Alte specii importante: Salix fragilis. P = 750–850 mm. Potentilla anserina. Galium rivale.-Bl. triandra. Valea Sadului. Roci: sedimentare din material grosier. Carpaþii Occidentali. Salicetum purpureae Soó 1934. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. cel puþin temporar.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. Soluri: protosoluri. înguste. Mentha longifolia. Relief – vãi montane.2. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m. între 10–70%. Salix caprea. Poa nemoralis. de-a lungul cursurilor de apã. Rubus caesius. Lunca Oltului. mezoterme ºi eu-mezotrofe. în etajul nemoral (al fagului / gorunului).122 Mediterranean purple willow scrub PAL. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. Lycopus europaeus. Calamagrostis pseudophragmites. Saponaria officinalis. – Zelinka 1952. Myosoton aquaticum. mai ales ssp. dar cel mai mult variazã acoperirea. 1930) Tschou 1946 Syn. Specii caracteristice: Salix purpurea.HAB 1999: 44. Agrostis stolonifera.

Iris pseudacorus. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn.: Salix cinerea ass. Impatines nolitangere. Evonymus nanus. Frangula alnus. apare Alnus incana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Viburnum opulus. Lysimachia vulgaris. Juniperus communis. 1984. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. Galium palustre. Ajuga reptans. 1968. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934. Angelica sylvestris. Ranunculus repens. Ribes nigrum.4. Lythrum salicaria. Solanum dulcamara. Suprafeþe: > 100 ha. Lonicera nigra.50C. mezotermofile. mezotrofe. Lupu 1979. Deschampsia caespitosa. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. Între dunele din Câmpia Nirului. Padus racemosa. Mititelu et al. Aconitum toxicum. R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. Urtica dioica. Ionescu et al. Evonymus nanus. Zólyomi 1931. Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus. ajungând la 1 m înãlþime.HAB 1999: 44. vãi montane. Polemonium caeruleum). Raþiu et al. Salix cinerea. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). Viburnum opulus. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. ca în salicetele tipice de zãlog. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. acidofile. Evonymus nanus). Specii caracteristice: Salix cinerea. Dryopteris filix-mas. în stadiu de nuieliº. Lycopus europaeus. specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii. Lathyrus pratensis. Soluri: aluvial turboase. Poa trivialis. Frangula alnus.921 Grey willow scrub PAL. între 2-4 m. 1987. Calamagrostis canescens. Roci: depozite sedimentare. 1992. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia. Csürös et al. Înãlþimea stratului este diferenþiatã.2. Relief: depresiuni. Scirpus sylvaticus. Thalictrum aquilegifolium. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Filipendula ulmaria. Drãgulescu 1995. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali. Alnus incana. Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. Spiraea salicifolia. Spiraea salicifolia. cu umiditate mai redusã. Mititelu 1970. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . Doniþã et al. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. Juniperus communis. Betula pubescens. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. Lonicera nigra. Telekia speciosa. dupã speciile dominante. Myosotis palustris.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. încã bine reprezentate în România. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. Viburnum opulus. Equisetum sylvaticum. Evonymus nanus. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Climã: T = 7. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum. se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile. Betula pubescens. habitate protejate Emerald. Filipendula ulmaria. sectorul N. Ribes nigrum. Polemonium caeruleum. P = 700–825 mm. Myosotis palustris. 1974. Angelica sylvestris. Valoare conservativã: mare.5–6.

Salix fragilis. În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. terasa râului Sadu.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. aspen. Galium palustre. Ularu et Parascan 1970. mezoterme. 276 . cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal. 1989. flexuosum). total < 10 ha. Climã: T = 8. Roci: diferite ºisturi. P = 800–900 mm. alãturi de edificator. dã un aspect compact. willow.2. Gergely et al. Dihoru 1965. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. în etajul nemoral. acide. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului. Voºlobeni). squarrosum. Aniþei Liliana. Sãmãrghiþan 2001. mlaºtini eu-mezotrofe. Lupaºcu Angela 1999. swamp wood CORINE: 44. Sanda et al 1980. Majoritatea speciilor sunt higrofile.50C. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Molinia caerulea.22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954. Myosotis palustris.9 Alder. 2001. Siriu.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9. 1968. Acoperirea asociaþiei. Picea abies. Soluri: turboase. acidofile. 1984. Karácsonyi 1980. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. Rãspândire: intrazonal. Dihoru 1975. Carex elongata. Raþiu et al. Poa trivialis. gresii calcaroase de Siriu.0–6. Relief: depresiuni pe vãi montane. Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S.HAB 1999: 44. S. Populus tremula. oak.4. Dobrescu 1981. Suprafeþe: reduse. În stratul ierburilor sunt dominante. Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl. de 90%.

Roci: sedimentare.921 PAL. Equisetum fluviatile. Populus tremula. Picea abies. Carex elongata. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã.5 (3–4 m). Thelypteris palustris. Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite.2. Staþiuni: Altitudine 10–400 m. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. Carex pseudocyperus. Pãduri (4) Eriophorum gracile. Varianta deltaicã a habitatului. Ophioglossum vulgatum. Sphagnum squarrosum. Soluri: protosoluri aluviale. pânã la suprafaþa apei. Ceratophyllum demersum. Drãgulescu 1995. Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. dupã loc. Carex acutiformis. diverse ferigi. Prunus spinosa. Carex contigua. în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã.4. în anii cu exces hidric. cu înãlþime mare a stratului superior 0. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992. pe canale naturale sau sãpate. Valoare conservativã: moderatã. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44. tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. Galium palustre.21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely ^ 1979 Syn. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. Cornus sanguinea. Sphagnum fallax. Relief: în câmpie. Stratiotes aloides. Alte specii importante: Dryopteris carthusiana.0–8. Rubus caesius. Suprafeþe: 10–100 ha. Calamagrostis canescens. Chamaenerion dodonei. Hydrocharis morsus-ranae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Delta Dunãrii. Equisetum fluviatile. mezoterme ºi moderat acidofile. Crataegus rhipidophylla. 277 . Mnium undulatum. de-a lungul canalelor. Înãlþimea stratului este de 3–3. Eriophorum gracile. Salix fragilis. alãturi de care se pot dezvolta. Galium mollugo la altitudinea inferioarã. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse. Molinia caerulea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Amblystegium juratzkanum. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius. soluri aluviale cu apa freaticã. Poa trivialis.50C.: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963. Filipendula ulmaria. Raþiu Fl. Specii caracteristice: Salix cinerea. Crataegus monogyna. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Myosotis palustris. Chamaenerion dodonei. Plagiothecium ruthei. iar acoperirea ajunge la 80–90%. Salix triandra. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº). 1956.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9. Climã: T = 11. Brachythecium rutabulum. cu excepþia deltei. Câmpia Românã (Neajlov). Leptodyctium riparium. Rãspândire: intrazonal.5 m. Rorippa amphibia. Dihoru 1975.HAB 1999: (44. Berula erecta. P = 550–750 mm. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. 1968.8–1. Athyrium filix-femina. loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. Peucedanum palustre. Sphagnum warnstorfii. Carex riparia. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase. Coldea 1991. Lysimachia nummularia. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. Sphagnum flexuosum. Poa palustris. frecvent pânã la suprafaþã. areale restrânse. Listera ovata. Prin desecarea terenurilor.

Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã. Rubus caesius. Staþiuni: Altitudine 0–150 m. Angelica sylvestris. Ceratophyllum demersum. Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. ce formeazã desiºuri de nepãtruns. Pod. alcaline. tufele variind între 273–16 kg. Carex acutiformis. Câmpia Românã. 1997.HAB 1999: 44. Valoare conservativã: redusã.5 m. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Crataegus rhipidophylla. Cornus sanguinea. Phragmites australis. mezo-higrofile. Filipendula ulmaria. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime. Galium mollugo. Prunus spinosa. Rosa canina. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. Lysimachia vulgaris.5 m–1 m. Thelypteris palustris.50C. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. Hydrocharis morsus-ranae. în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. Câmpia Siretului. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Suprafeþe: > 1000 ha. Thalictrum lucidum. uºor salinizate. ºi este edificatã de specii eurasiatice.5 m ºi pot ajunge la 6–6. pionier. de-a lungul apelor. Carex riparia. Carex contigua. 2004. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. iar în tufãriºurile rare.813 Tamarisk thickets PAL. Ranunculus repens. Paucã-Comãnescu et al. mai ales Populus alba. intrazonal.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. Popescu et al. sunt mezoterme.4. Cornus sanguinea ºi specii de arbori. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides. Rorippa amphibia. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate. în condiþii protejate. Covurluiului. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor. Humulus lupulus. Lunca Buzãului. Rãspândire: Câmpia Olteniei. Lythrum salicaria. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. sãrace. litoralul mãrii Negre. Alte specii importante: Veronica longifolia. canalelor. Roci: depozite aluvionare. Delta Dunãrii.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului. Crataegus monogyna. Climã: T = 10–10. Solanum dulcamara. Symphytum officinale. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%. Stratiotes aloides. de-a lungul râurilor. acoperirea poate fi de 70–80%. pe aluviuni. biomasa este de 14–18 kg / ha. 278 . P = 400–500 mm. marginea canalelor. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%).2. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an. Berula erecta.

Lappula squarrosa. dar unele exemplare se ridicã la 1. Lotus tenuis. Stellaria palustris. Cynodon dactylon. Calystegia sepium. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. Lappula squarrosa. Populus alba. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Melilotus officinalis. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima. Trifolium fragiferum. Cornus sanguinea. Mentha longifolia. Rosa canina. Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. habitate protejate Emerald. Althea officinalis. Mentha longifolia. cu excepþia gramineelor amintite. dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. Valoare conservativã: mare. încã bine reprezentate în þarã. Althea officinalis. Potentilla reptans. se întâlnesc constant. Hippophaë rhamnoides. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. 279 . Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul.2. Solanum dulcamara. Polygonum aviculare. Polygonum aviculare.5 m (Althea officinalis). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Rhamnus cathartica. Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. Solanum dulcamara. De remarcat este faptul cã. pe râurile interioare. Calamagrostis epigeios. de obicei ºi abundentã. Cynanchum acutum. Elymus repens. Stellaria palustris.4. Paucã-Comãnescu et al 1997.

din câmpie. subas. Valoare conservativã: redusã. Salix purpurea. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%. 1974. Polygonum lapathifolium. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi. Suprafeþe: > 50 ha. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. cu bogãþie mare de specii însoþitoare. Stachys sylvatica. Cucubalus baccifer. fragmentarã pe 200–400 mp. Saponaria officinalis. Polygonum lapathifolium. Relief: vãi largi. Alte specii importante: Rubus caesius. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. Stachys sylvatica. protosol aluvionar. în extindere invazivã. Salix triandra. alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra. Rãspândire: intrazonal. Oltenia.1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. terase inferioare.50C. Salix triandra. Ecologic. Transilvania. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. Soluri: aluviosoluri. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius. Cucubalus baccifer. troficitate variabilã. în raport cu depunerile apelor mari.2. P = 500–800 mm. ca mai în toate cenozele de lunci. cu ape temporare. Staþiuni: Altitudine 20–500 m. sau chiar albia minorã a pâraielor. Specii caracteristice: Amorpha fruticosa. Saponaria officinalis.HAB 1999: – EUNIS: F9. Lithrum salicaria. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice. 280 . Symphytum officinale. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. chiar negativã fiind un stadiu invaziv. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.6–7. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa. Roman N. cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. Salix purpurea. dominã specii higrofile. amorphosum fruticosae Borza 1954. Cirsium arvense. 1968. Climã: T = 10. mezoterme eu-mezotrofe.4. Literaturã selectivã: Csürös et al. Lithrum salicaria.

Munþii Retezat.5. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. Sphagnum rubellum. Sphagnum capillifolium. Muntele Siriu. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989. Pinus mugo.50C. Oxycoccus microcarpus. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum. Piciorul Galaþiului. Fitocenozele etajului montan. mezooligotrofe. Stâna de Vale. dacica. Munþii Harghitei. Lacul Negru (jud.11 Bog hummocks. Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989. Empetrum nigrum.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice.5– -3.1. Comandãu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum. ridges and lawns EUNIS: D1. Valea Sadului.: Eriophoro-Sphagnetum auct. Sphagnum subsecundum.11 Bog hummocks. Bodoc.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). Substrat: turbã de 1–3 m. habitat prioritar. Alte specii importante: Carex nigra ssp. Andromeda polifolia. iar cele din etajul subalpin ºi alpin. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia. Neagra Broºtenilor. Valoare conservativã: foarte mare. Carex 281 . Aulacomnium palustre. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor. Carex pauciflora. Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m. Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al.2–5). Plantago gentianoides. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. roman). Sphagnum fallax. Clima: T = 5. Drosera rotundifolia. Suprafeþe: zeci de ha. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae. Oxycoccus palustris. dacica. P = 950–1400 mm. Sphagnum magellanicum.2. Lacul Frumos – Mosoroasa. caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp. Stratul arborescent. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare. a speciei Pinus mugo. Puzdra Micã. menþionãm: Polytrichum strictum. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof. în care menþionãm prezenþa. ridges and lawns PAL. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2. Vrancea). Sphagnum fuscum.5. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha). Specii caracteristice: Sphagnum fallax. Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Sphagnum angustifolium. Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%). Relief: terenuri plane. în unele staþiuni. Munþii ÞarcuGodeanu.HAB 1999: 51.

Munþii Vrancei. ridges and lawns PAL. conþinut redus de substanþe minerale (1–1. Drosera rotundifolia. structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. Luzula sudetica. Soluri: histosoluri. Clima: T = 5. Luci. Sanda et al. Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Boºcaiu 1971. în regiunea montanã.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. a speciei Pinus sylvestris.5%). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. 1977. Carex canescens.00C. Din cauza condiþiilor ecologice extreme. Bodoc. ridges and lawns EUNIS: D1. Substrat: turbã de 3–6 m. Coldea et Plãmadã 1989. Lunca Neagra-Broºtenilor.5–4. Bihor.5. 1965. molhaºul Cãpãþâna.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn. P = 950–1300 mm. et al.8). Empetrum nigrum.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia.11 Bog hummocks. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata. 1972. Drãgulescu 1995. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. Harghita. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa.11 Bog hummocks. mlaºtina Izvoarele. 2001. Lungu L. oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Coldea et al. Juncus filiformis. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98. Sârbu I. Sanda 2002.2. Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Bistriþei. în unele staþiuni. 1968). Dihoru 1975. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum. 1997. Literaturã selectivã: Borza 1934. 1986. 1991. Danciu et Kovács A. Izbucul Mare. 282 .5–2.400 ha). Mohoº. Relief: terenuri plane. 1997. 1979.HAB 1999: 51. Raþiu O. Poiana Stampei. Boºcaiu et al. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice. et al. Carex rostrata.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Pop I. Comandãu. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. ªtefureac 1969. 1997. Coldea 1990.

Carex pauciflora. Literaturã selectivã: Raþiu O. Pop I. Valoare conservativã: foarte mare. 1979. Spre deosebire de cenozele din Germania. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. et al. Coldea et Plãmadã 1989. grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977.5. Sphagnum angustifolium. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. Sphagnum fallax. Oxycoccus microcarpus. 1997. inexistente în Carpaþii României. et Moldovan 1972. Polytrichum strictum. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum. Sphagnum fuscum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. Coldea et al. Carex echinata. Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 . Danciu et Kovács A. Sanda 2002. Sphagnum rubellum. Sanda et al. Oxycoccus palustris. Redactat: Simona Mihãilescu. Pinus sylvestris. Aulacomnium palustre. 2001. 1987. Lungu 1977. 1997. Coldea 1991. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. habitat prioritar.2. Sphagnum capilifolium.

2.2. Etajul mijlociu este. Agrostis stolonifera. Redactat: A.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3. Carex vulpina. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Leersia oryzoides. Ranunculus flammula. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. Lysimachia nummularia. Sparganium neglectum. Juncus effusus. Specii caracteristice: Glyceria fluitans. Structura: Speciile dominante. Eleocharis palustris. 284 . Juncus articulatus. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. Potentilla reptans. Moldova. Leersia oryzoides. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni. Soluri: aluviosoluri. plicata. Mentha aquatica. Phalaris arundinacea. Berula erecta. Dobrescu 1981. Sanda. Literaturã selectivã: Coldea 1971. Veronica beccabunga. Catabrosa aquatica. riparia. Poa palustris. Lythrum salicaria.HAB: 53. Lemna minor. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Lycopus europaeus. însorite. Muntenia. Catabrosa aquatica. malul apelor. Mentha aquatica. Raþiu 1973. Phalaridetum arundinaceae (W. Galium palustre. neglectum. crovuri. Koch) Libbert 1931. Stachys palustris.5. Substrat: depozite aluviale. acolo unde apa este în exces tot timpul anului. trisulca etc.5. pietriºuri. plicata. gleiosoluri. înalte de 80–110 cm. Gergely. Leersia oryzoides. Typha latifolia. Popescu. Bidens tripartipa. Clima: T = 10. Alisma plantago-aquatica. Schoenoplectus lacustris. Ranunculus repens. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior. Sparganium erectum ssp. de asemenea. Trifolium repens. Ranunculus repens. Veronica anagalisaquatica. Phragmites australis. Popescu 1973. angustifolia. Schoenoplectus tabernaemontani. Banat. P = 350–700. Phalaris arundinacea.5–60C. Berula erecta. Carex acutiformis. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL. nisipuri. Phragmites australis. Leersia oryzoides. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris. Nedelcu 1972. Lycopus europaeus. G. C. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. Iris pseudacorus. Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica.26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933. Oenanthe aquatica. T. Phalaris arundinacea. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans. G. realizeazã o acoperire de 70–85%. ªtefan 1995. Rumex crispus. Valoare conservativã: moderatã. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans. Eleocharis palustris. L. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania.

Mititelu 1973. Lysimachia nummularia. 1973.511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919. interfluviul Timiº – Bega. Carex riparia. Alisma plantago-aquatica. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã. Oenanthe silaifolia. Moldova. de regulã. Bolboschoenus maritimus. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae.5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris. Sârbu 1978. Carex hirta.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL. Butomus umbellatus. Redactat: A. Popescu. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera. Lythrum salicaria. G.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3. Ranunculus sceleratus. Lycopus europaeus.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3. Oltenia. Phleum pratense. când terenurile se zvântã.HAB: 53. Lysimachia nummularia. împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare. Myosotis scorpioides. Câmpia Românã (în bazi- 285 . Valoare conservativã: moderatã. Poa palustris. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea. Veronica beccabunga. Muntenia. Specii caracteristice: Eleocharis palustris. Rumex hydrolapathum. P = 350–700 mm. Galium palustre. Dintre plantele scunde. Literaturã selectivã: Grigore 1971. lanceolatum.HAB: 53. Myosotis scorpioides. 1971. Scutellaria galericulata. Nedelcu 1972. periodic inundate. C. Alte specii importante: Carex riparia. Popescu et al. Phalaris arundinacea. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare. Mentha aquatica. T. Alopecurus pratensis. Rãspândire: Luncile râurilor.2. Typha angustifolia. A.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950.14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL. vulpina. În perioadele secetoase. Galium palustre. Alopecurus aequalis. Ranunculus repens. Phragmites australis. Glyceria fluitans. fragiferum. Alisma plantago-aquatica. etajul mijlociu al fitocenozelor. Banat. Oenanthe silaifolia.31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. Clima: T = 11–70C. Bolboschoenus maritimus. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului. Lythrum salicaria. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. care participã în cadrul etajului inferior. Relief: teren plan. Potentilla reptans. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Poa trivialis. menþionãm: Potentilla reptans. Medicago lupulina. Phragmites australis. luvosoluri. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii. Substrat: depozite aluviale. Berula erecta. în zona de câmpie din Transilvania. plicata. Trifolium repens.

Lycopus europaeus. Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%. Lythrum salicaria. dintre care au fost identificate: Sium latifolium. Polygonum amphibium. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53.143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. în regiunile menþionate. Bolboschoenus maritimus. Carex vulpina. Popescu. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice.. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã). P = 350–600 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica. Mihai 1971. Lycopus europaeus. Rorippa amphibia. Relief: microdepresiuni. Sparganium erectum. Glyceria maxima. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. Stancu 2001. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m.000 m. Soluri: luvosoluri. Pop 1968. Alisma plantago aquatica. Eleocharis palustris. Lycopus europaeus. Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Ranunculus lingua. Bolboschoenus maritimus. Stachys palustris. Clima: T = 11–9. Berula erecta. Eleocharis palustris. ªtefan et al. Bolboschoenus maritimus. Typha angustifolia. Schoenoplectus lacustris. Câmpia Munteniei. P = 350–700 mm. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice. Rorippa amphibia.50C. R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum.50C. Solanum dulcamara. gleiosoluri.243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. Lunca ºi Delta Dunãrii. Clima: T = 11–10. Rãspândire: Banat în luncile râurilor. Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. Polygonum amphibium. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre. Mentha aquatica. Delta Dunãrii. Popescu. 1995. Myosotis scorpioides.HAB: 53. Stachys palustris. Bolboschoenus maritimus. Sparganium erectum. Stachys palustris. Typha angustifolia. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. Substrat: depozite aluviale. Sanda. 1984. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 . Galium palustre. acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. Agrostis stolonifera. Redactat: A. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001.2. Iris pseudacorus. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia. Moldova (bazinul Baºeului). Alisma plantago-aquatica. Popescu et al. Lythrum salicaria.5. Alisma plantago-aquatica. Phragmites australis. bazine acvatice permanente. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. Valoare conservativã: moderatã. Oenanthe aquatica. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. Galium palustre.

Galium palustre. Roman. Oenanthe aquatica. Ocupã ape cu adâncime micã (0. Sanda. Redactat: A. angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã. Berula erecta. riparia. Mentha aquatica. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse. Popescu. Berula erecta. Valoare conservativã: moderatã. Lycopus europaeus. 1973. Nasturtium officinale.31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53. T. Alisma plantago-aquatica. Alte specii importante: Phragmites australis. Schoenoplectus lacustris. Lythrum salicaria.5–0. uºor alcalinã (pH = 6. Ceratophyllum demersum. Stachys palustris. Glyceria maxima. Mentha aquatica.8–7. Suprafeþe: 500 ha.8 m) fiind 287 . Popescu. Doltu. P = 350–600 mm. Najas marina. Altitudine: 0–250 m. 1997. latifolia. râurile interioare din toatã þara. latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris. Typhetum latifoliae G. Etajul inferior este slab reprezentat. Galium palustre.2. Alisma plantago-aquatica. Iris pseudacorus. parviflorum. Myosotis scorpioides. Solanum dulcamara.HAB: 53. Lysimachia vulgaris. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Sium latifolium. E. Stancu 2001. Bolboschoenus maritimus. Lang. Butomus umbellatus. Spirodela polyrhiza. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia. speciile semnalate sunt: Galium palustre. Lycopus europaeus. Clima: T = 10. Sparganium erectum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei. Marsilea quadrifolia. ªtefan 1995. Alisma plantago-aquatica. Gehu. T. Substrat: depozite aluviale.50C. Stachys palustris. Rumex hydrolapathum. Veronica beccabunga. Ranunculus lingua. cu densitate ºi acoperire mare.231/232 Typha latifolia/T. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Agrostis stolonifera. Scutellaria galericulata. Glyceria maxima. cantonate la marginea bazinelor acvatice. Blanchard 1994. Mentha aquatica.13 Reedmace (Typha) beds PAL. Pop 1962. Epilobium hirsutum. Popescu et al. Glyceria fluitans. Myriophyllum spicatum. Lysimachia nummularia. 1984. Specii caracteristice: Typha angustifolia. Alte specii importante: Epilobium hirsutum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum. Polygonum hydropiper.5–9. Carex acutiformis. latifolia. Vallisneria spiralis. Nedelcu 1984.13 Reedmace beds EUNIS: C3. Iris pseudodacorus. Symphytum officinale. Redactat: A.2). Sanda. Myosotis scorpioides. C. Specii caracteristice: Sparganium erectum. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Popescu. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã. Literaturã selectivã: Coldea et al.5. T.

Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .2.5.

Beckmannia eruciformis. Schoenoplectus tabernaemontani.13 Reedmace Typha beds PAL. 1997. nisipuri. 1984. Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Clima: T = 11–90C. E. Muntenia. bium hirsutum.HAB: 53. Rãspândire: Transilvania. puternic încãlzite în timpul verii.5–8). Relief: ºanþuri. Suprafeþe: 50–60 ha. Sparganium erectum. Typha angustifolia.15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL.5. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia. Lycopus europaeus. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. Moldova. 1997. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Bolboschoenus maritimus. Alte specii importante: Ceratophyllum demersus. luturi. Alisma plantago-aquatica. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf. Eleocharis palustris. Ocupã suprafeþe relativ mici. Literaturã selectivã: Coldea et al. parviflorum. Dobrogea. P = 350–700 mm. Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7. Valoare conservativã: moderatã. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari.133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967. Alisma plantago-aquatica. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate.. Banat.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53.251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii. Redactat: A. Rãspândire: Câmpia Românã. Popescu.5–9. Eleocharis palustris. Oltenia.151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3. P = 550–600 mm. Myriophyllum spicatum. Juncus gerardi. specia caracteristicã fiind în expansiune. Bolboschoenus maritimus. 289 .HAB: 53. Galium palustre. Agrostis pontica. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). Epilobium hirsutum.2. Substrat: depozite aluviale. Myosotis scorpioides. canale. Moldova. Nedelcu 1967. Phalaris arundinacea. Typha angustifolia. Specii caracteristice: Typha laxmannii. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Clima: T = 10. Oenanthe aquatica. Substrat: depozite aluviale. Rorippa amphibia. Oenanthe aquatica.50C. loessoide. Lythrum salicaria. Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare. Popescu et al.

Dobrescu 1970. din resturi de plante ºi rizomi de stuf. Popescu. Carex elata. T. Sium latifolium. Phalaris arundinacea. Valoare conservativã: moderatã. Butomus umbellatus. Sparganium erectum. Typha latifolia. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima.211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn. Stachys palustris. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al. Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. Oenanthe aquatica. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea. Marsilea quadrifolia. Popescu et Sanda 1974. Mentha aquatica. Rorippa amphibia. R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Ranunculus lingua. Bolboschoenus maritimus. Lycopus europaeus. Pop 1968. Cicuta virosa.111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3.: Phragmitetum natans Borza 1960. Bolboschoenus maritimus. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii. Ranunculus lingua. În etajul mijlociu. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. Spirodela polyrhiza. lãcoviºti. Oenanthe aquatica. Gergely et Raþiu 1973. Alisma plantago-aquatica. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov. Symphytum officinale. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris. Schoenoplectus lacustris. Irirs pseudacorus. a speciilor: Schoenoplectus lacustris.111 Flooted Phragmites beds PAL.50C.2.5 m2. latifolia. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. care alcãtuiesc etajul inferior.5–3. Butomus umbellatus. Rumex hydrolapathum. Lysimachia vulgaris. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea. de 1. Eleocharis palustris. Stachys palustris. Delta Dunãrii. Substrat: organic. Cicuta virosa. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. T. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. latifolia. Nedelcu 1972. Lemna minor. Phragmites australis. Poa palustris. Specii caracteristice: Glyceria maxima. Typha angustifolia.5 m). Polygonum lapathifolium. Phragmites australis. Galium palustre. P = 350–550 mm.HAB: 53. Stachys palustris. Speciile de talie micã. Lycopus europaeus. Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei.5. Redactat: A. Rorippa amphibia. Mititelu et Barabaº 1971. Myosotis scorpioides. Wolffia arrhiza etc. 1995). luto-argiloase. Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2. Rumex hydrolapathum. Thypha angustifolia. Cladium mariscus. Relief: teren plan. în puþine exemplare. Glyceria fluitans. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Carex acutiformis. Glyceria maxima. Carex riparia. Lythrum salicaria. sunt: 290 .5–2 m. Clima: T = 11–10.

Redactat: A. Popescu. Glyceria maxima. Delta Dunãrii. Rorippa amphibia. Sium latifolium. 1997. Nedelcu 1984. P = 350–550 mm. Scutellaria galericulata. Galium palustre. Butomus umbellatus. Carex elata. cu înãlþime de pânã la 3 m. Stachys palustris. Nymphaea candida. Stachys palustris. Oenanthe aquatica.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. latifolia. Stachys palustris. Redactat: A. Carex riparia. Mentha aquatica. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. Spirodela polyrhiza. latifolia. Oenanthe aquatica. Rumex hydrolapathum. bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5. Specii caracteristice: Phragmites australis. Iris pseudacorus. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza. în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Ranunculus lingua. Salvinia natans. Schoenoplectus lacustris. Valoare conservativã: moderatã. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare.5. au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. T. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m.2. Alisma plantago-aquatica. Ranunculus lingua. Iris pseudacorus. Carex acutiformis. Popescu. Valoare conservativã: moderatã. Thelypteris palustris. Literaturã selectivã: Coldea et al.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W.8). Suprafeþe: 4. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris. Koch 1926. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Alte specii importante: Typha angustifolia. ªtefan et al. Lemna minor. 1995. Oenanthe aquatica. Lemna trisulca. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. Hydrocharis morsus-ranae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Specii caracteristice: Phragmites australis. Rumex hydrolapathum.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL. Bolboschoenus maritimus. Substrat: depozite aluviale.HAB: 53. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Typha angustifolia. T. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest.50C. 291 . Un numãr relativ mare. Sanda. Eleocharis palustris. Schoenoplectus lacustris. Clima: T = 10. Carex riparia. Thelypteris palustris. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. cu indivizi viguroºi. Typha angustifolia. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. Lycopus europaeus. Popescu et Sanda 1974.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53.5–9. Popescu. Nedelcu 1967. 1997. Mentha aquatica. Marsilea quadrifolia. Glyceria maxima. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. Rumex hydrolapathum.5–5. Polygonum hydropiper. Ranunculus lingua.000 ha. ªtefan 1995. Acorus calamus. Lemna minor. Grigore 1971. Fitocenozele sunt compacte.

Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. P = 350–750 mm. Lycopus europaeus. Relief: teren plan. Lythrum salicaria. depresiuni cu exces de umiditate. Alisma plantagoaquatica. acutiformis. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm. C.5. argile. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava. Caricetum rostratae Rübel 1912. acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. Banat. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. Eleocharis palustris. nisipuri. Galium palustre. paniculata. Equisetum palustre. aluviale. Soluri: gleiosoluri. Mentha aquatica. C.2. soluri gleice cu exces de umiditate. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense. Caricetum acutiformis Eggler 1933. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm. C. Clima: T = 10. C. Oltenia. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua. rostrata. uneori. Delta Dunãrii. rostrata. C. acoperirea poate atinge 95–100%. Moldova. elata. Senecio paludosa. Substrat: depozite 292 . C. Alisma lanceolatum. Lysimachia vulgaris. riparia ºi C. cu reacþie slab acidã.5–60C. Epilobium hirsutum. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. Peucedanum palustre.HAB: 53. gracilis.21 Large Carex beds PAL. C.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. Muntenia. Rorippa sylvestris. pante uºor înclinate. Lathyrus palustris.

Lycopus exaltatus. Prezenþa a numeroase specii halofile. Ranunculus lingua. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani. Specii caracteristice: Carex elata. Alte specii importante: Juncus gerardi. Rorippa sylvestris. Equisetum palustre. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã. Crypsis aculeata. Sanda. Carex distans. Aeluropus littoralis. rostrata. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8. L. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp. Raþiu 1971. Mentha aquatica. de 1. Stachys palustris. în Deltã. Butomus umbellatus. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii.3–1. Neajlov. Senecio paludosus. Siret. cum sunt: Suaeda maritima. humilis.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Substrat: depozite aluviale. C. S.5. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. Redactat: A. Literaturã selectivã: Coldea 1997. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic. Popescu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata. Buzãu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. Stachys palustris. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%. alcãtuieºte etajul superior înalt. S. Scutellaria galericulata. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Butomus umbellatus. Morariu 1964. Schoenoplectus tabernaemontani. Spergularia maritima. splendens. C. luturi. C. P = 350–550 mm. Eleocharis palustris. C. humilis. Phragmites asutralis ssp. C. Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima. Redactat: A. Carex distans. Clima: T = 11–100C. Spergularia maritima. Popescu. nisipuri. Aster tripolium. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Oenanthe silaifolia. riparia. Aeluropus littoralis. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. Aster tripolium. Valoare conservativã: moderatã. Alopecurus arundinaceus. Galium palustre. Sãrãturile. acutiformis. acutiformis. 1984. Câmpul Chiliei. Aster tripolium. 293 . humilis. Structura: Specia dominantã. splendens. virgatum.5 mm. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. riparia. Lathyrus palustris.112 Dry Phragmites beds PAL.HAB: 53. Caraorman. Poa palustris. Lythrum virgatum. Cicuta virosa. în lunca Dunãrii.5). Lythrum salicaria. Phragmites australis. Popescu. C. Grigore 1971. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Lycopus exaltatus. Alisma plantago-aquatica. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. precum ºi în luncile râurilor Jiu. Gergely et Raþiu 1973. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi. Crypsis aculeata. Lycopus europaeus.2. Popescu. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. gracilis. Stancu 2001. Peucedanum palustre. Lysimachia vulgaris.

Oroian 1997. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Rumex palustris. Bidens tripartita. Soluri: gleiosoluri. Valoare conservativã: redusã. Câmpia Dunãrii. hydropiper. Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. frondosa. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. Substrat: depozite aluviale. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935. 294 . Chenopodium polyspermum. B. Popescu. Alopecurus aequalis. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis. Pop 1968. aluviosoluri. Alte specii importante: Rorippa austriaca. hydropiper. Sanda. Mentha arvensis. P. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic.52. Transilvania. Polygonum lapathifolium. Chlorocyperus glomeratus. Popescu. Chenopodium polyspermum. Echinochloa crus-galli. Tx 1950. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. Rorippa austriaca. Rumex palustris. Ranunculus sceleratus.HAB: 24. care este mai slab reprezentat. lapathifolium. Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. Chenopodium botrys. Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. Polygonum hydropiper. P. Symphytum officinale. Bidens tripartita.5.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului. nisipuri ºi luturi. Bidens frondosa. cum sunt: Alopecurus aequalis. Redactat: A.2. Bidens cernua. Veronica anagalis-aquatica. P = 350–650 mm. Chlorocyperus glomeratus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate. Plantele mai scunde. Specii caracteristice: Bidens tripartita. P. din Banat. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. Clima: T = 11– -80C.

bogat în material organic pânã la 87. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973).2.5. Carex canescens. Carex canescens. Literaturã selectivã: Borza 1934.: Caricetum dacicae Buia et al. Coldea et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu. 1972. în care. Dactylorhiza cordigera. Structura: Sub aspect sindinamic. Comarum palustre. cu Carex nigra ssp. Munþii Godeanu. Carex echinata. 1997. Polytrichum commune. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Sanda 2002. Boºcaiu et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Sphagnum subsecundum. 1972. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum. Eriophorum angustifolium. Coldea et Plãmadã 1980.22 Carex nigra. Polytrichum strictum. Carex rostrata. 1977.5. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 . Substrat: acid. Dactylorhiza maculata. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. dacica. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn. turbãrii. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate.7%. 1972 (Syn. 1962). Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. Munþii Þarcu. Plantago gentianoides. Alte specii importante: Agrostis canina. Juncus filiformis.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54.8. Clima: T = 1. R5401 Turbãrii sud-est carpatice. Munþii Parâng. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. Tarniþa la Cruce). Resmeriþã 1973.3. având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus. Eriophorum scheuchzeri. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Valoare conservativã: mare. acide. Coldea 1990. în etajul subalpin ºi alpin. Pseudorchis frivaldii. dacica. Plantago gentianoides. Sphagnum teres.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2. Mlaºtini. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m. Munþii Fãgãraº. Relief: terenurile înmlãºtinite. eu-mezotrofe. Calliergon stramineum.42 Black-white-star sedge fens PAL.0– -20C. Munþii Retezat. Sanda et al. P= 1300–1450 mm. Drepanocladus fluitans. pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice. 1991.HAB 1999: 1999: 54. Aulacomnium palustre. Sphagnum recurvum. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5. ªtiol. 1997. 2001.

Relief: terenuri plane sau slab înclinate. ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine. bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 . Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm. Literaturã selectivã: Coldea et al. P = 1300–1400 mm. cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite. Sanda 2002. fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial. Tarniþa la Cruce. 2001. 2005 (ined. Lacul Lala. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul. Mihãilescu S. în etajele subalpin ºi alpin. Cãldarea glaciarã Gropi). Philonotis fontana. dacica. Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Carex canescens ºi Epilobium palustre. cu acoperire pânã la 30%. Coldea 1990.80C. Substrat: turbã. Campylium stellatum. Sub aspect microclimatic.4 Acidic fens CORINE: 54. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie. Juncus triglumis. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. puternic acide (pH = 5–5.5.: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944).3).41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL. Sanda et al. Juncus castaneus. Valoare conservativã: mare. 1977. Carex nigra ssp. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri.211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum.HAB 1999: 54. Clima: T = 0. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice. Coldea et Plãmadã 1980.4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici.7– -0. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m. K ºi Na. Soluri: histosoluri. Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti. Epilobium palustre.). Cãldarea Buhãiescu Mare. Redactat: Simona Mihãilescu.2. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. 1997. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri. 1991. Carex canescens.

Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. 1997. Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m. 1998.5.2. Drepanocladus fluitans. Raþiu F. Munþii Cãlimani. acide (pH = 4. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Camptothecium nitens. Stellaria palustris. Carex canescens. Boºcaiu et al. Carex magellanica. Defileul Mureºului.80C. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Carex nigra ssp. Rebra. et Boºcaiu 1967. Specii caracteristice: Carex rostrata. Literaturã selectivã: Raþiu 1966. Veronica scutellata. Ularu 1971. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire. Resmeriþã 1973. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale.6). Triglochin palustre. Redactat: Simona Mihãilescu. • drepanocladetosum (Resm.HAB 1999: 54. Munþii Bistriþei. 75%. Juncus articulatus. prezintã o compoziþie floristicã unitarã. Cardamine amara. Gergely I. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL. Munþii Retezat.: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973. Pedicularis palustris. Relief: terenuri plane. Raþiu F. Munþii Godeanu. Sphagnum recurvum. situate la diferite altitudini. Raclaru 1970. la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata.). Dicranum bonjeanii. Coldea et al. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. P = 825–1400 mm. ªtiol). Alte specii importante: Pedicularis limnogena. Sârbu et al. Pop I. Pedicularis sceptrum-carolinum. Sub aspect sindinamic. Sphagnum teres. Izbuc). Oroian S. Eriophorum angustifolium. Ligularia sibirica. Juncus filiformis. Substrat: turbã. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. Sphagnum subsecundum. 1965 non Zólyomi 1931). 1971. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965. Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 . Soluri: histosoluri. Depresiunea Giurgeului. 1997. Vf. Juncus alpinus.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2.9–5. Rotunda-Preluc. Menyanthes trifoliata. Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România. Munþii Gurghiu. Munþii Þarcu. Depresiunea Trascãului.22 Carex nigra. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1977. Vrancea). dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%. K ºi Na. Coldea 1973.2 – -0. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. Lungu 1971. Comarum palustre. 1966.p. foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã. Carex canescens. Calla palustris. 1987.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. Stellaria uliginosa. Calliergon stramineum. Sphagnum warnstorfii. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). 1972. cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca. Clima: T = 7. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Lacul Negru (Jud. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. dacica. et al. Munþii Rarãu. Carex echinata. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. 1937. Valea Ieduþului. 1973) Coldea 1981 (Syn. Agrostis canina.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. Suprafeþe: circa 1 ha. pot realiza o acoperire de pânã la 65%. Valea Morii. 1991. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Luzula sudetica. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp. Munþii Piatra Craiului. Carex limosa. Bistriþa Aurie. Depresiunea Bilbor.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2. P = 1300 mm. Perºani. Muntele Plopiº.7–7). Munþii Plopiº. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna. 298 .2 Rich fens PAL. slab înclinat. Redactat: Simona Mihãilescu. Piatra Rea-Dealul Prisãcii. Vâlcelele. în regiunea montanã ºi colinarã. Munþii Gilãu (Valea Runcului). ssp. Carpaþii Occidentali: Întregalde. Carex dioica. Valea Sadului. în etajul subalpin. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza. conferã caracterul regional al vegetaþiei.5 Transition mires CORINE: 54. Mânãstireni. endemic în Carpaþii Sud-Estici.2 Rich fens CORINE: 54. Munþii Rarãu. Valea Rebra. dacica. Sanda et al. Valea Iadului. Târnava Mare. Buhãiescu. Feneº. Relief: fund de vale. Valoare conservativã: foarte mare. Swertia perennis. Swertia perennis.HAB 1999: 54. Comarum palustre. Valea Remeþului. Eriophorum angustifolium. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia. Suprafeþe: mari. sibiricum. Speciile edificatoare. Munþii Ceahlãu. Carex rostrata. Substrat: bazic. Soluri: histosoluri profunde. În circ glaciar.253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4. Munþii Þarcu-Godeanu. Munþii Bistriþei.2. Depresiunea Trascãu. mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54.00C. sibiricum. înalt de 10–30 cm. Defileul Mureºului. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice. de ordinul 500–1000 ha. habitat prioritar EMERALD. Depresiunea Giurgeului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu.5 Transition mires PAL. Alte specii importante: Carex echinata. Coldea et al.153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944. Parnassia palustris.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990. în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). Menyanthes trifoliata. Munþii Baraolt.HAB 1999: 54. 2001. Sanda 2002. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum. 1997. Clima: T = 1. Valea Gurghiului. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Carex nigra ssp.5. Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice. Vf. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota.

Literaturã selectivã: Pop E. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm. Epipactis palustris. Munþii Rarãu. Kovács et Coldea 1967. 1972. Zanoschi 1971. Diaconescu F. Lychnis floscuculi). Coldea 1978.00C. Hodiºan 1966. • caricetosum gracilis (Gergely 1966). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Relief: locuri plane. Depresiunea Bârsei. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum. Redactat: Simona Mihãilescu. Mihãilescu S.2. Soluri: histosoluri gleice. Substrat: În unele situaþii. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Blysmus compressus. Raþiu F. 1973. 299 . Carex davalliana. ªuteu 1973. Csürös-Káptalan M. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. 1998. Parnassia palustris. 1983. Boºcaiu 1971. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Coldea 1973. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. Coldea 1991. sunt bine reprezentate speciile caracteristice. Sanda 2002. eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54.2F Middle European flat sedge fens PAL. Coldea 1977.2 Rich fens CORINE: 54. Juncus compressus. Oroian S. Juncus effusus. Dactylorhiza incarnata. habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. Raþiu O. Valea Runcu.6–70. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997. Ularu 1972. 1960. et al. habitat prioritar EMERALD. Danciu 1974. s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã. 1978. 2001. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. 2005 (ined. Molinia caerulea. Lungu 1971. Juncus inflexus. Raclaru 1970. Valeriana simplicifolia. Dactylorhiza maculata. 2001. Swertia perennis. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Drãgulescu 1995. bogate în substanþe organice (58.). Sãmãrgiþan M. Gergely 1966. 1962.0–1. Carex lepidocarpa. Valea Jiului.HAB 1999: 54. Coldea et al. Sanda et al.5. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice. Campylium stellatum. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977. Munþii Cãlimani. Alte specii importante: Carex nigra ssp. Páll 1965. 1997. Mihãilescu S. Bistriþa Aurie.8). Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre. 2001. Salix rosmarinifolia. P = 750–1000 mm. în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat. Carex distans. Pascal 1973. Deschampsia caespitosa. Clima: T = 7. Pinguicula vulgaris. Valoare conservativã: mare. Gymnadenia conopsea. Carex panicea. Carex appropinquata. Carex gracilis. nigra. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. 1997. Eriophorum latifolium. Camptothecium nitens. Succisa pratensis. Schoenus nigricans.8–6. Depresiunea Bilbor. et al. 1965. Tofiledia calyculata.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972.

Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977. Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m. Juncus inflexus. Carex panicea.HAB 1999: 54. Carex serotina). Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Juncus articulatus. Stratul muºchilor dominant. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa.51 Slender-sedge swards EUNIS: D2.5. Clima: T = 3. P = 750–1100 mm. Alte specii importante: Juncus compressus. 1956. Soluri: histosoluri. Coldea et al. Drepanocladus revolvens. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa. bogate în substanþe organice (18–44. Relief: terenuri plane în depresiuni. Puºcaru et al. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. Valoare conservativã: foarte mare. nigra. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. P= 1200–1300 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa. Se remarcã. habitat prioritar EMERALD. Carex flava. Carex distans.0–1. Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Blysmus compressus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. Vrancea). Coldea 1973. 300 . Pedicularis sceptrum-carolinum. Juncus effusus. Soluri: gleice. Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa. Sanda 2002.5–8. Sphagnum warnstorfii. Eriophorum angustifolium.5).5–1. Substrat: acid. Triglochin palustre. Literaturã selectivã: Zanoschi 1971. Carex diandra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926.00C. Dactylorhiza maculata. Defileul Mureºului. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. 1997. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. Pascal 1973. Blysmus compressus. Ligularia sibirica. Epipactis palustris.00C.5 %). nisipoase. specificã mlaºtinilor de mare altitudine. Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m. uneori cu acoperiri mari. Swertia perennis.2.2). Raclaru 1970. Lacul Negru (Jud. Pinguicula vulgaris. cu o reacþie bazicã (pH = 7. Coldea 1991. Sphagnum warnstorfii.5 Transition mires PAL. Carex echinata. habitat prioritar EMERALD. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha). printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. 2001. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Coldea et Plãmadã 1980. Valeriana simplicifolia. Substrat: bazic. Philonotis calcarea. Sanda et al. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2).5 %) ºi în carbonat de calciu (7. Gymnadenia conopsea. Carex nigra ssp. Clima: T = 7. Pedicularis palustris.5 Transition mires CORINE: 54. Relief: terenuri plane.

5. Raþiu O.4. Relief: terenuri plane. Andromeda polifolia. Rhynchospora alba. et al. Menyanthes trifoliata. Sanda et al. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc). Oxycoccus palustris. 2001. înalt de 12–30 cm. Coldea et Plãmadã 1980. Valoare conservativã: foarte mare.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei). Mohoº. Coldea et al.5–4. Coldea et Marchievici 1978.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. habitat prioritar EMERALD. Drosera rotundifolia. Munþii Rodnei (ªtiol). Comarum palustre. Specii caracteristice: Carex limosa. 1997.: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973). Literaturã selectivã: Coldea 1973. Carex pauciflora. Oxycoccus microcarpus. Coldea et Plãmadã 1970. Carex canescens.-Bl. Literaturã selectivã: Pop E. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice. Calliergon straminaeum. 1960. et al. uneori cu acoperiri mari. 1977. 301 . 1998. depresiuni montane. Munþii Gilãu. ocupând suprafeþe mici în tinoave. în zona molidului. 1997. andezite. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum.54 Mud sedge swards PAL. Substrat: acid.0–4. et al. Polytrichum strictum. cristalin.80C. Agrostis canina. 1991. 1987. Staþiuni: Habitat oligotrof. Altitudini: 800–1100 (1580) m. Sphagnum contortum. paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Eriophorum angustifolium. Eriophorum gracile. Carex lepidocarpa. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Pop I. 1921 (Syn. 1997. 1982. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%. în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm. Soluri: histosoluri cu pH = 3. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Coldea et al. et Moldovan 1972. gresie. Carex rostrata. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata). Raþiu O. Clima: T = 6. Izvoarele. Harghita (Vlaschinez. a cãrei acoperire variazã între 30–75 %.HAB 1999: 54. Bodoc). Sphagnum cuspidatum este dominant. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Sârbu I. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. Eriophorum vaginatum. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion. Speciile Scheuchzeria palustris. Oroian S. Munþii Maramureºului. Carex chordorrhyza. Sanda et al. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe. P = 925–1100 mm.5 Transition mires CORINE: 54. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa. Scheuchzeria palustris. Sanda 2002. 1991.2. Stratul muºchilor este dominant. oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Empetrum nigrum. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. în regiunea montanã. Coldea 1990. Carex serotina. 2001. iezere. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa.

Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã. Stratul ierbos este dezvoltat. Koch 1926. Relief: terenuri plane în depresiuni montane. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae. acid peat and sands. înalt de 10–20 cm. Cãlãþele). de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase. Rhynchospora alba.6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54. Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald.3H Wet. Structura: Habitat tipic oligotrof. with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em. 302 . Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice.HAB 1999: 54. Carex limosa. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia. 1923) Dierssen et Reichelt 1988. Clima: T = 7–50C.6 Beak-sedge quaking bogs PAL.2) ºi conþinut ridicat în azot total.2. Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2. open.2–5. Soluri: histosoluri. Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). P = 700–1050 mm. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4. oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54. • caricetosum echinatae Coldea 1981. Substrat: acid. menþionãm: Drosera rotundifolia.5.

mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Sphagnum contortum.4–82. Stratul muºchilor este dominant. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. Clima: T = 7.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Eriophorum vaginatum. în stratul ierbos.5%). speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice. Sphagnum cuspidatum. Comandãu. în regiunea montanã ºi subalpinã. Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970. Munþii Cãlimani.2.5. 1991. Empetrum nigrum. Carex lepidocarpa. uneori cu acoperiri mari. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Carex diandra. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn. Oxycoccus microcarpus. Munþii Þarcu. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. 303 . Carex limosa. Relief: terenuri plane sau slab înclinate.: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942). Soluri: histosoluri. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex canescens. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Juncus alpinus. Andromeda polifolia.00C. Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis. Munþii Bistriþei.0–3. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m. depresiuni montane. mlaºtina Blejoaia. Depresiunea Giurgeului. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice. Scheuchzeria palustris. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu. menþionãm: Spagnum cuspidatum. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor. spre a cãror grupãri evolueazã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. Specii caracteristice: Rhynchospora alba.HAB 1999: 54. Alte specii importante: Carex nigra. ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5. Depresiunea Dornelor. Specie relict glaciar: Rhynchospora alba. caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci. Menyanthes trifoliata.4 Acidic fens CORINE: 54. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971. Valea Ieduþului). Munþii Harghitei.22 Carex nigra. Sanda et al. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena. Coldea 1981. Coldea et al. Carex fusca ºi Agrostis canina. 1977. Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Eriophorum gracile. Lacul Negru (Jud. 1997. Substrat: acid. habitat prioritar. • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. Carex lepidocarpa.4 Acidic fens PAL. Vrancea). Conþinutul în materie organicã este variabil (35. Din cauza aciditãþii ridicate a mediului. 2001. Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn.2). Menþionãm cã. • nardetosum strictae Lupºa 1971. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%. Munþii Gilãu. Valoare conservativã: foarte mare. Polytrichum strictum. Sphagnum magellanicum. 1980. Valea Sebeºului. Sanda et al. P = 850–1200 mm. 1956. Izbucul Mare.: Caricetum stellulatae Csürös et al.

Eriophorum scheuchzeri. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx. 1972. Aulacomnium palustre. Raþiu F. nigra. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. Agrostis canina. Alte specii importante: Carex canescens. Drepanocladus vernicosus. Drepanocladus revolvens. Coldea et al. Boºcaiu 1971. fusca). Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carex stellulata. Munþii Bistriþei 304 . Depresiunea Giurgeului. Literaturã selectivã: Borza 1959. având o umiditate ridicatã. Pop I. Munþii Gurghiu. Coldea 1973. Depresiunea Ciucului. este înalt de 10–20 cm. bine dezvoltat. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Raþiu F. Agrostis canina.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Drepanocladus fluitans. creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Juncus alpinus.5. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. 1986. nigra. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Carex rostrata. bazinul Bistriþei Aurii.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca. Carex nigra ssp. nigra (C. Calliergon stramineum. • subas. bazinul Gheorghieni. 1997. Coldea et Plãmadã 1970. Dactylorhiza maculata. Pedicularis sceptrum-carolinum. Carex magellanica. Carex canescens. depresiuni montane. et Boºcaiu 1967. în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2).-Bl. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Pedicularis limnogena. 1997. Comandãu. Sphagnum warnstorfii. Trifolium hybridum). Menyanthes trifoliata. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. Ligularia sibirica. nigra (= C.5–4. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. Eriophorum angustifolium. Sphagnum recurvum. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Aulacomnium palustre. 1982. Juncus effusus. cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. Carex echinata. fusca). et al. Lungu 1971. acide (pH = 6– 6. Stratul ierbos. Clima: T = 7. Sphagnum subsecundum. 1970. Pedicularis palustris. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Defileul Mureºului. Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice. Sphagnum teres. 1987. nigra. Munþii Harghitei. Raþiu 1972 non Br.: Caricetum fuscae F.50C. calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn. acutifolium). Juncus effusus. Raþiu O.2). Munþii Þarcu. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. • subas. Carex canescens. Valeriana simplicifolia. Specii caracteristice: Carex echinata. (1937) 1952 (Syn.22 Carex nigra. 1915). Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice.2. Substrat: acid. Sârbu et al. Juncus conglomeratus. P= 750–1025 mm.4 Acidic fens PAL.4 Acidic fens CORINE: 54.HAB 1999: 54. et al. Danciu et Kovács 1979. printr-un proces continuu de înmlãºtinire. Structura: Pajiºtile higrofile. Redactat: Simona Mihãilescu. (Cristiºor). Munþii Rarãu. Carex rostrata. în regiunea montanã.

terenuri cu exces de umiditate. Relief: depresiuni intramontane.5 Transition mires PAL. Comarum palustre. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. 1977. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus. Pedicularis sceptrum-carolinum. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica. Camptothecium nitens. mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969. et Gergely 1979. Coldea et al.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. Ozunca. 1972. Galium palustre. Pascal 1973. 1997. 1973. înalt de 10-30 cm. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et al. Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn. în regiunea montanã. Literaturã selectivã: Raþiu F. Carex dioica. 1991. Sphagnum subsecundum. Kovacs A. Ligularia sibirica. 1932 em. Valeriana simplicifolia.80C. Dicranum bonjeanii. Gergely et Raþiu F. Carex serotina. Coldea et al. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol). habitat prioritar EMERALD. Soluri: histosoluri. Mlaºtina Joseni. 1974. având ca specii diferenþiale pe Carex nigra. Veronica scutellata. Sphagnum angustifolium. 1973. Eriophorum latifolium. 1977. Oberd. Bryum pseudotriquetrum. Bilbor.HAB 1999: 54.5.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p. Lungu 1971. Sanda 2002. Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni. 2001. Sanda et al. Sphagnum warnstorfii. 1970. Drepanocladus revolvens.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Calliergon stramineum. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7. P= 8250–1075 mm. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%. Gergely et Raþiu F. Danciu et Kovács 1979.9).1–7.5–5. 1997. non Soó 1963). Pedicularis palustris. Specii caracteristice: Carex diandra. Dactylorhiza incarnata. Raþiu F. Carex rostrata. Carex dioica. Saxifraga hirculus. Eriophorum angustifolium. Menyanthes trifoliata. Structura: Habitat mezotrof. Eriophorum angustifolium. Sâncrãieni). Oroian S. Danciu 1972. 305 . Staþiuni: Altitudini: 600–910 m.2. Clima: T = 7. Trighlochin palustre. Coldea 1990. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). Dactylorhiza maculata. Equisetum fluviatile. Stellaria palustris. Substrat: bazic. 1991. Juncus articulatus. Gergely et al. 1977. Ligularia sibirica. 1957 (Syn. 1997. Drepanocladus ventricosus. Coldea et Plãmadã 1970. Remetea. Sphagnum teres. Pedicularis palustris. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor. Stratul muºchilor este dominant. CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972).5 Transition mires CORINE: 54. Comarum palustre. Menyanthes trifoliata. 1972. R5412 Mlaºtini sud-est carpatice. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis. uneori cu acoperiri mari. Alte specii importante: Carex nigra. Sphagnum recurvum.p. 1998. Stratul ierbos este dezvoltat. Raclaru 1970.p. Coldea 1981. Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum. Valeriana simplicifolia. Mlaºtina Racu.52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2. Sanda 2002. 1988. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra.1973. Sanda et al. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn.

Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare. 306 . Au fost descrise subasociaþiile:^ • typicum Smarda 1961 ºi R5414 Mlaºtini sud-est carpatice. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice. Epipactis palustris. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic. Coldea 1991. ca: Briza media.134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. 1977. Trifolium pratense. 1988. bogate în carbonat de calciu. mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54.8–8. Acrocladium cuspidatum. Valoare conservativã: foarte mare. Molinia caerulea. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. Carex distans.1). 1997. habitat prioritar EMERALD. Polygala amarella. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii. Dactylorhiza maculata. Gergely et al.2 Rich fens PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. Primula farinosa. Dumbrãviþa. Carex dioica. Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. Coldea et al. Pedicularis palustris. Valea Gârcinului). în prezent. Eriophorum angustifolium. Schoenus nigricans. Codlea. 1962.21 Black bog-rush fens PAL. Lotus corniculatus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4.HAB 1999: 54. Clima: T = 7. Agrostis stolonifera. Lotus siliquosus. 2001. cu un conþinut redus în materii organice. Relief: terenuri plane consolidate. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene. Medicago lupulina. Liparis loeselii. mici depresiuni. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. Primula farinosa. pe suprafeþe periferice. 1974. 1997. Festuca pratensis.HAB 1999: 54. Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977. Trifolium repens. gleiosoluri. Sesleria uliginosa. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). Sanda et al. Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Eriophorum latifolium. Parnassia palustris. Valeriana simplicifolia.5. Alte specii importante: Carex flava.2 Rich fens CORINE: 54.3–6. 1957 (Syn.2. Pedicularis sceptrum-carolinum. Sanda 2002.2 Rich fens CORINE: 54. în depresiuni intramontane. Specii caracteristice: Carex davalliana.70C. Carex hostiana.: Schoenetum nigricantis Pop et al. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. P = 825–850 mm. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa. Sântimbru). Depresiunea Runcu. Soluri: mlãºtinoase. Literaturã selectivã: Ularu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde. Gergely et Raþiu F. mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd. Carex panicea. Dactylorhiza incarnata.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4. în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2).

Parnassia palustris. Ligularia sibirica. se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata.0–6. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale. Tofieldia calyculata. Substrat: bazic. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). Ularu et Danciu 1968. Drosera anglica. et al. Carex hostiana.2. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. Literaturã selectivã: Pop I. Euphrasia hirtella. Sesleria uliginosa. P = 750–900 mm. Stratul ierbos este dominant. Valeriana simplicifolia. Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Carex lepidocarpa. Parascan et Danciu 1976. cum sunt Campylium stellatum. Alte specii importante: Molinia caerulea. Liparis loeselii. Soluri: mlãºtinoase. Eleocharis quinqueflora. Carex appropinquata. Juncus articulatus. Epipactys palustris. Triglochin palustre. înalt de 15–30 cm. Primula farinosa.1). Stratul muºchilor este bine reprezentat. Clima: T = 7. Structura: Din punct de vedere floristic. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Coldea 1991. Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Eriophorum latifolium. Salix rosmarinifolia. Morariu 1964.50C. Specie endemicã: Armeria maritima ssp.4 %). Coldea et al. în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare.1–31. Eriophorum angustifolium. Carex flava. Drepanocladus intermedium. barcensis. Bryum pseudotriquetrum. Carex davalliana. acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin.5. Hãrman. Prejmer). Carex panicea. Swertia perennis. 1962. Gymnadenia conopsea. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2). Pinguicula vulgaris. în depresiuni intramontane. Csürös-Káptalan 1965. care le diferenþiazã de habitatele din Germania. 307 . Polygala amarella. uneori cu acoperire foarte mare. Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha.5–8. gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13.

2001. Munþii Þarcu. Carex hostiana. Carex davalliana.2 Rich fens CORINE: 54. Bod. et Walas 1949 (Syn. Redactat: Simona Mihãilescu. Eriophorum latifolium. Primula farinosa. În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa. Coldea et al. Curcubãta Mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S.2–64. 2003-2004 (ined. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer.: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971.). Mihãilescu S. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea 1991. 1997. habitat prioritar EMERALD. Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997. Sanda 2002.2.8–8. cu un conþinut variat în materii organice (9. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m. Munþii Fãgãraº.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl. Carex flava. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor. 2001.11 Soft water springs PAL. 1997. Stupini). mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54. Hãrman. Munþii Godeanu. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa.9%). Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.HAB 1999: 54.). Mihãilescu S. Polygala amarella.1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. caracteristice: Sesleria uliginosa. Relief: terenuri plane. 2003-2004 (ined. 308 . R5415 Mlaºtini sud-est carpatice. Epipactis palustris. specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%. Substrat: molhaºe. Parascan et Danciu 1976. Phragmites australis. Schoenus nigricans. Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. turboase. Salix rosmarinifolia.5. în etajele alpin inferior ºi subalpin. Parnassia palustris. Valeriana simplicifolia. prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6. Valoare conservativã: foarte mare.2 Rich fens PAL. Sanda et al. Pinguicula vulgaris.HAB 1999: 54. în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul).1 Springs CORINE: 54. Literaturã selectivã: Morariu 1967.2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997. P= 700–750 mm. Gymnadenia conopsea. Soluri: mlãºtinoase. Alte specii importante: Molinia caerulaea. Ularu et Cardaºol 1979. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Munþii Retezat.2). uliginosa). Coldea et Plãmadã 1977. Carex distans. Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Clima: T = 70C. Munþii Cindrelului. Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum).

Sanda et al. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Puºcaru-Soroceanu 1981. 1972.2.12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2. Aconitum tauricum. Boºcaiu et al. Hulm et al. Mihãilescu S. Swertia punctata.12 Hard water springs CORINE: 54. Sanda 2002. Stratul muºchilor. Relief: vãi subalpine. 1991. 1997. pânã la 50%. dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris. Voik 1976. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5. Cardamine amara. Substrat: acid sau bazic.1221 Hard water bryophyte springs. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al. Plãmadã 1974. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris. Silene pusilla. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic. Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m. 1979. Brachythecium rivulare. Clima: T = 3. Chrysosplenium alpinum. Alexiu 1998. Chaerophyllum hirsutum.).: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972). 1957) Th. Coldea et al. cu caracter hidrohigrofil.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. Epilobium nutans. Veratrum album. Cardamine opizii. Juncus triglumis. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor). Epilobium alsinifolium.HAB 1999: 54.6– -1. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Müller 1961 (Syn.8). Drãgulescu 1995. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha).12 Hard water springs PAL. Viola biflora. 1949. care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris. Bryum pseudotriquetrum.0–6. Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. pe versanþi slab înclinaþi. 2005 (ined. Saxifraga heucherifolia. înalt de 12–15 cm. 1996. Scapania undulata. 54. Chrysosplenium alternifolium. Chrysosplenium alpinum. 309 . 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd. Deschampsia caespitosa. Stellaria nemorum. Saxifraga aizoides.30C.5. 1977 (Syn. 2001. Valoare conservativã: redusã. jilav umede pânã la ude. uneori cu acoperiri mari. Alte specii importante: Caltha laeta. P = 1100–1450 mm. Coldea 1990.

1997.2. Coldea 1990. 1956. hidrisoluri eu-mezobazice. P = 950–1425 mm. 2001. În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. calcare. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 1977. Valea Lala). et al. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Deschampsia caespitosa. Literaturã selectivã: Puºcaru D. Epilobium nutans. Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = 3. Stratul muºchilor este dominant. Alte specii importante: Silene pusilla. Vf. Cratoneuron filicinum. Chaerophyllum hirsutum. în lungul pâraielor ºi al izvoarelor. Stellaria nemorum. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum. Epilobium alsinifolium. Caltha laeta. Cratoneuron filicinum. 310 . Saxifraga stellaris.3. înalt de 12–30 cm. Cochlearia pyrenaica. Sanda et al. Substrat: bazic. Izvorul Fântânii. Rebra.). 2005 (ined.5. pH = 7–7. Relief: vãi montane ºi subalpine. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Mihãilescu S. în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. Coldea et al. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). Sanda 2002. ªtefureac 1972. Saxifraga aizoides. Bryum pseudotriquetrum. Silene pusilla. Beldie 1967. Philonotis calcarea. Specii endemice: Achillea schurii. 1991. Chrysosplenium alternifolium. Soluri: eutricambosoluri. habitat prioritar. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi). Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. Crepis paludosa. Pinguicula vulgaris. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%. Lungu 1981. Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. Valea Gãºeþel-Valea Rebra. Munþii Rodnei (Piatra Rea. 1997. Chrysosplenium alpinum. Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum.5– -1. uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Achillea schurii. Valoare conservativã: foarte mare. Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). Cardamine amara. Corongiºul Mare. Viola biflora.50C. Bryum pseudotriquetrum. BãtrânaFundul Râpilor. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil.

Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. Scapania undulata. Puºcaru-Soroceanu et al. indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare.00C. P = 1100–1400 mm. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Sanda et al. Sanda 2002. 1997. 1997. Coldea et al. ºisturi cristaline. Munþii Cindrelului. Cetãþile Rãdesei). Munþii Þarcu. Munþii Retezat.2.HAB 1999: 54. Munþii Fãgãraº. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Coldea 1990. pH = 4. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Boºcaiu et al. Aconitum tauricum.11 Soft water springs PAL.5. 1991. 2001. Structura: Habitat fontinal. dacica. Chrysosplenium alternifolium. Valoare conservativã: redusã. Specii caracteristice: Philonotis seriata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. Epilobium nutans.). Chaerophyllum hirsutum. Clima: T = 4. Soluri: hidrisoluri. 1972.n. Philonotis fontana. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Crepis paludosa. cu profil scurt (15–25 cm). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta. În fitocenoze. Angelica sylvestris.3–5. Cardamine opizii. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%. Silene pusilla. Resmeriþã 1970. Stellaria uliginosa. 1981. pe terenuri înclinate. menþionãm în special pe Philonotis seriata. Cardamine amara. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. Epilobium alsinifolium. Stellaria nemorum. Mihãilescu S. Munþii Piatra Craiului. Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari.1 Springs CORINE: 54. Mihãilescu S. Substrat: acid. Calthetum palustris Borza 1963 n. pânã la 70%. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. Glyceria nemoralis. Carex echinata.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2.1. Veratrum album.). slab accidentate. Philonotis seriata. 1977. Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 . 2005 (ined.0–0. bine aprovizionate în apã. 1976.: Calthetum laetae Krajina 1933. Viola biflora. Sanda et Popescu A. Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m. în etajul subalpin. Drãgulescu 1995. Deschampsia caespitosa. Veronica beccabunga. Relief: vãi subalpine.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn. Munþii Godeanu.

Cormaia. Redactat: Simona Mihãilescu. cu pH = 6. Chrysosplenium alpinum (subendemicã). Muntele Cailor). Clima: T = 5.12 Hard water springs CORINE: 54. 1991. Coldea 1990. în jurul apelor (circa 100 ha). Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). pârâul Pintu MicPuzdrele. 2004 (ined. Cabana Puzdrele. Sanda et al.: Saxifragetum aizoidis auct.HAB 1999: 54. Substrat: calcare. Saxifraga aizoides. Corongiºul Mare. Munþii Þarcu (Vf. Groapa Bistrei. Crepis paludosa.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn. Adeseori. Viola biflora. se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. 2001. Olos 1982. Doronicum carpaticum. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. Chrysosplenium alternifolium. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum. Mihãilescu S. realizeazã o acoperire între 35–55%. Bryum pseudotriquetrum. Valea Cobãºel. Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. înalt de 15–30 cm. Chaerophyllum hirsutum. în regiunea montanã. Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 . Relief: vãi montane. Suprafeþe: restrânse. Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: eutricambosoluri.5. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. 1993. Philonotis calcarea.8–7. P = 1000–1350 mm. endemic în Carpaþii sud-estici. Cardamine amara. Alte specii importante: Saxifraga stellaris.1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971). Cãldarea Anieºul Mare. Silene pusilla. Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar.1.). Stellaria nemorum.00C. Munþii Retezat. Caltha laeta. Doronicum carpaticum. 1977. umede. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea.2. Cãldarea Galaþiul. Cratoneuron filicinum. rom. Obârºia Hidegului). habitat prioritar. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides. Stratul ierbos este dominant. Vf. Sanda 2002. Deschampsia caespitosa. Epilobium nutans. Sanda et al. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935. În Retezat. Epilobium alsinifolium. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum. Sadoveanu. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. Specii endemice: Achillea schurii. Pinguicula vulgaris.12 Hard water springs PAL. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. Doronicum carpaticum.5–1.

Redactat: Simona Mihãilescu. studiatã amãnunþit de Krajina (1933). 1997. Sanda 2002.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2.-Bl. Borza (1934) din Retezat.). Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br. unde are o largã rãspândire. Deschampsia caespitosa.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al. Chrysosplenium alternifolium. Cratoneuron commutatum. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). înalt de 10–30 cm. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 . Philonotis seriata. în locuri adãpostite de vânturi. Epilobium alsinifolium. pH = 5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii. Sanda et al. cu profil scurt (15–25 cm). Coldea et al. 1991. Chrysosplenium alpinum. Specie caracteristicã: Cardamine opizi.1926 descrisã din Alpi. 1976.5. menþionãm speciile: Philonotis seriata.2. Substrat: acid. Valoare conservativã: redusã. Chaerophyllum hirsutum.50C. în etajul subalpin.11 Soft water springs PAL. Munþii Þarcu. Stratul ierbos este bine reprezentat. bine aprovizionate în apã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Munþii Godeanu. prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum.0–1. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Stratul muºchilor este dominant. Brachythecium rivulare. acoperire mare de pânã la 60%. Altitudini: 1440–1860 m. Relief: vãi montane. Mihãilescu S. Sanda et al. Ulterior a fost semnalatã de A. ºisturi cristaline sau bazic.5–7. Clima: T = 3. Epilobium nutans. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Saxifraga heucherifolia. care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã.1 Springs CORINE: 54. P = 1200–1350 mm. Viola biflora. Munþii Retezat. Stellaria nemorum. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. Soluri: hidrisoluri mezobazice. 1923. 2005 (ined. 1997. Doronicum carpaticum. Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin. Specie endemicã: Doronicum carpaticum. 1977. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Caltha laeta. Coldea 1990. Doronicum carpaticum. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. Aconitum tauricum. Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil.HAB 1999: 54. Silene pusilla. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Voik W. 2001.

2001. Odatã cu creºterea altitudinii. Philonotis seriata. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. Raþiu O. Lunca Berhinii. Munþii Godeanu. Mihãilescu S. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Cindrelului. Stratul ierbos este bine dezvoltat. 2001. Munþii Plopiº. Clima: T = 8. Brachythecium rivulare. Munþii Harghitei. et al.10C. circaeetosum lutetianae Mass 1959. Muntele Vlãdeasa. 1981.11 Soft water springs PAL. 314 .11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Stellaria nemorum. Substrat: acid sau bazic.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Gergely I. Munþii Parângului. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. Resmeriþã 1970. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Cardamine amara. Boºcaiu 1967. Defileul Mureºului (Valea Sãlardului). Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. Boºcaiu 1971.0–3. Structura: Habitat sciafil fontinal. Munþii Cibinului. Munþii Fãgãraº. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959.2. Beldie. înalt de 12–15 cm. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior. Valea Drãganului). Dihoru 1975.5. Altitudini: 500–1550 m. Tozzia alpina. P = 800–1200 mm. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Stellaria uliginosa. 1998. Dihoru 1967.. Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al. Raþiu O. Impatiens noli-tangere. 1991. Epilobium alsinifolium. Chrysosplenium alpinum.HAB 1999: 54. Caltha laeta. menþionãm: Philonotis seriata. pânã la 40%. Munþii Bistriþei.0–6. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). 1998.1 Springs CORINE: 54. Drãgulescu 1995c. Oroian S. 2001. Puºcaru-Soroceanu et al. Valea Gurghiului). Deschampsia caespitosa. 1983. Philonotis fontana. Crepis paludosa. 1976.8). Valea Sebiºelului). Valea Ieduþului. Pascal. Munþii Retezat. (Valea Iadului. Sanda 2002. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium. Muntele Govora. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. 2005 (ined. Mihãilescu S. Munþii Þarcu. Mititelu 1971. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari. Carex remota. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. Muntele Postãvaru. 1977. Literaturã selectivã: Borza 1959. geogr.). Saxifraga heucherifolia. Fink 1977.. jilav umede pânã la ude. Chaerophyllum hirsutum. Epilobium nutans. Raþiu O. Specie endemicã: Barbarea lepuznica. Sãmãrghiþan M. 1981. Bistriþa Aurie. 2001 (syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor. în regiunea montanã. Epilobium palustre. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. et Sãlãgeanu 1971. Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. Muntele Siriu. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. var. Sanda et al. Coldea 1978. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. Popescu G. Raþiu O. Glyceria nemoralis. Munþii Piatra Craiului.

Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. Poa trivialis. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. cu umiditate ridicatã. Muntele Siriu. ºisturi cristaline.5. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. pH = 6. în regiunea montanã. Calthetum palustris Borza 1934. Rumex obtusifolius. Defileul Mureºului. Sanda et al.2.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn. Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº. 2001. Epilobium nutans.1 Springs CORINE: 54. Clima: 315 . Popescu A. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet. Valoare conservativã: redusã.: Glycerietum nemoralis Sanda et al. Valea Azuga). Coldea 1991. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha). 1994). et al. Epilobium palustre. et Sanda 1993. Crepis paludosa. Glyceria nemoralis.11 Soft water springs EUNIS: C2. Carex sylvatica. Stellaria nemorum. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa.1 Springs CORINE: 54. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. Literaturã selectivã: Dihoru 1975.: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor. în regiunea montanã. Caltheto – Ranunculetum (Resm. Rumex sanguineus. 15–30 cm înãlþime. et Raþiu 1978).31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn. Valea Gurghiului. Stratul ierbos este dominant. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. Silene pusilla. Epilobium palustre. Altitudini: 500–950 m. în microdepresiuni. Soluri: hidrisoluri. Cardamine pratensis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului). Stellaria nemorum. în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota.HAB 1999: 54. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Ranunculus repens.50C. Substrat: acid. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat. Relief: vãi montane. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.HAB 1999: 54. 1977.111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2. Glyceria nemoralis. Veronica beccabunga. Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. 1971) Resm. P = 950–1000 mm. Clima: T = 6–5.11 Soft water springs PAL. Mysotis scorpioides. Specii caracteristice: Alchemilla mollis.11 Soft water springs PAL. Sanda 2002. Sanda et al.

pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã. Sanda et al. Alte specii importante: Ligularia sibirica. 1991. Relief: vãi montane. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion. Sanda 2002. Brachythecium rivulare. Dihoru 1975. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Sanda et al. Structura: Habitat din lungul pâraielor. Doronicum austriacum. cu profil scurt. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O. 1997. indicã un proces de gleizare a solului. pH = 5–6. bine aprovizionate cu apã. Substrat: acid. 316 . Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum. Stratul ierbos este dominant. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota.2. 1997. 1998. Specii caracteristice: Carex remota. P = 800–925 mm. înalt de 10–20 cm. sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. 2001. Stellaria uliginosa. Crepis paludosa.0–5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8. 2001. Oroian S. Epilobium palustre. 1977. Cratoneuron commutatum. Cardamine amara. Glyceria nemoralis. ºisturi cristaline sau slab bazic. Caltha laeta. 1974. Chrysosplenium alternifolium. Coldea et al. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota.5. bine diferenþiat din punct de vedere floristic. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2).60C. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea 1978. Sãmãrghiþan M. Chaerophyllum hirsutum. Lupaºcu 1999.

Specii endemice: Festuca bucegiensis. Beldie 1967). 1956. Potentilla crantzii. Luzula spicata. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã. Minuartia sedoides. E4. 1956 (Syn. Androsace chamaejasme. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis. lanatum. 1997. Valoare conservativã: mare. plantele acoperind neuniform substratul. Clima: T = -2. Obârºia. Potentilla ternata. Minuartia gerardii. Erigeron uniflorus.34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp. Cerastium alpinum ssp. Ligusticum mutellinoides. Euphrasia minima. Puºcaru et al. Substrat: silicios. Juncus trifidus. gresii conglomeratice.1.I. Beldie 1967. Munþii Fãgãraº. Þigãneºti). Festuca supina. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 . Festucetum glacialis carpaticum E. Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Dryas octopetala. Festuca glacialis. Acoperirea vegetalã este de 40–60%.2. 1956. Puºcaru et al. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã. Omu. GROHOTIºURI.425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. Armeria alpina.6. Minuartia sedoides. disparilis. Veronica bellidioides. Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carex fuliginosa. Nyár1964). Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman. în etajul alpin inferior.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass. A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. et A. Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha). 2001. disparilis (DH2). Coºtila. Carex curvula.00C. Dianthus glacialis. Sanda 2002. 36. Morarul. Elyna myosuroides.6. Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. Alte specii importante: Poa granitica ssp. P = 800 mm. care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete. Sanda et al. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis. 1956. Coldea et al. Nyár. Bucºoiu. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2. Primula minima. Minuartia sedoides. Arenaria ciliata. Specii caracteristice: Silene acaulis.: Festucetum glacialis Prodan 1939. Scara. Hieracium alpinum. Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m. Coldea 1991. Speciile dominante sunt: Silene acaulis. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã).31 Alpine siliceous screes. Campanula alpina. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete. Structura: Habitat particular. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm).11 Alpine siliceous screes.HAB 1999: 61.

Grohotiºuri. Poa delyii. Coldea 1990. grisebachii. P = 1300–1450 mm. Csürös I. Saxifraga carpathica. Relief: versanþi cu înclinare diferitã. grohotiºuri silicioase. Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%. 1959. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. Sanda 2002. Cãlþun. Clima: T = 1. Alte specii importante: Veronica baumgarteni. Capra). Oslea. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. Poa laxa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. Silene (Lychnis) nivalis. Suprafeþe: mari (100–500 ha). Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.5– -2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul. Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. Literaturã selectivã: Borza et al.6. Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm. bogate în pietriº detritic.HAB 1999: 61. în etajele subalpin ºi alpin. 1981.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn. Rebra. Arabis alpina. pH = 4. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. Poa nyárádyana. cu reacþie puternic acidã. Sanda et al. Doronicum clusii.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). 1964. În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae.116 Painted fescue screes EUNIS: H2. 1997. Senecio carniolicus. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme.3–4. Specii endemice: Achillea schurii. Vânturariþa). pe terenuri unde este prezent habitatul. Gãrgãlãu. 1934. Vioreanu. Pietrosul Mare. 318 .50C. et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Festuca picta. Coldea et al. Leontodon croceus. Galaþiul). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic.6. Vf. semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare. Puzdra. Buia et al. Doronicum carpaticum. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice. 2001. 1991. Munþii Retezat. Hypericum richeri ssp. Puºcaru-Soroceanu et al. Vf.2. vârfurile Piatra Albã. Soluri: litosoluri slab evoluate. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m.

Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae.11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. Doronicum clusii. cymosa. Poa laxa.0– -20C. Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). Alte specii: Saxifraga ascendens. Sanda et al.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990. Luzula spicata. cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 1997. habitat endemic. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides. Structura: Habitat sciafil. 1991. Stratul ierbos: speciile edificatoare. Piatra Albã. Saxifraga moschata. P = 1450 mm. Poa deylii. Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate. Coldea et al. în etajul alpin. Saxifraga pedemontana ssp. Saxifraga carpathica.HAB 1999: 61. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. Anieºul Mare). Substrat: silicios. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. cymosa ºi Saxifraga carpathica. 2001. Cardaminopsis arenosa ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare. 319 . Redactat: Simona Mihãilescu. Cardamine resedifolia. Saxifraga oppositifolia. Anieºul Mic. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica.2. Literaturã selectivã: Coldea 1990. borbásii. Grohotiºuri. Sanda 2002. Valoare conservativã: mare. grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin. Oxyria dygina. Puzdra. Clima: T = -1. Veronica baumgartenii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp.6.

Culmea Ciºa. speciile: Saxifraga bryoides. non. acoperã terenul neuniform. Soluri: litosoluri. Cerastium cerastioides. P= 1300–1450 mm. Piatra Albã). care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate. Munþii Cernei. cu frecvenþã mare. et al. Capra). Saxifraga carpathica. Br. Saxifraga oppositifolia. Substrat: ºisturi cristaline. habitat endemic. Sokol. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu.6. pe versanþii circurilor glaciare. Sokol. Alchemilla hybrida. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani. 1928. cymosa.0– -0. Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. Relief: versanþi înclinaþi.50C. Valoare conservativã: mare.. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina. Saxifraga pedemontana ssp..) Csürös 1957). cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice. 1928. Sokol.: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al. Suprafeþe: restrânse. et al. grohotiºurile mobile. populeazã. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara.. Pietrosul. contracta. de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani. Munþii Þarcu. rom. Arabis alpina. apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate. rezultat al colonizãrii primare.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n. Poa cenisia ssp. 1956 cunoscutã din Bucegi. În compoziþia floristicã se semnaleazã. Structura: Habitat chionofil. Momaia. Munþii Retezat (Muntele Custura). prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp.. Et Wall. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2.2. Grohotiºuri. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat. împreunã cu alte specii. 1926). În Carpaþi. 1937 (Syn. Specii caracte- 320 . Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae. cymosa.-Bl. în etajele subalpin ºi alpin. et Wall. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. et Wall. grohotiºuri silicioase. 61. 1928 (Syn. Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii. Clima: T = -0. 1937. sub pereþii stâncoºi. specia caracteristicã Oxyria digyna. Munþii Godeanu. Achillea schurii. Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes.n. în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha). Veronica baumgarteni. separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl. Omul.: Oxyrietum dyginae auct. Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl. sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. Cãlþun. În stratul ierbos. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.HAB 1999: 61.

Grohotiºuri. Cardamine resedifolia. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. borbásii. Specii endemice: Doronicum carpaticum.50C. Geum reptans. Luzula spicata. granite. 321 . Luzula spicata. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Chrysanthemum alpinum. Valoare conservativã: mare. Sanda et al. cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. Soldanella pusilla.HAB 1999: 61. Saxifraga ascendens. cymosa. habitat endemic. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii. Specii endemice: Achillea schurii. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica. Sanda 2002. Ranunculus crenatus. Saxifraga carpatica. Poa cenisia ssp. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. Structura: Habitat crio-nival. 1977. Poa deylii. Alte specii importante: Poa laxa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. Bucura. Gruiul. cymosa. Festuca picta. Coldea 1990. Poa cenisia ssp. Coldea et al. ce vegeteazã în condiþii extreme. Pietrele). Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. Doronicum carpaticum. Veronica baumgarteni. Pãpuºa. sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp.5– -1. Alchemilla hybrida. Senecio carniolicus. contracta. Coldea et al.2. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae. Arabis alpina. Judele. Silene (Lychnis) nivalis. Doronicum clusii. Saxifraga androsacea. în etajul alpin.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. 2001. Boºcaiu 1971. Sedum alpestre. Muchia Ascuþitã. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. Clima: T = -0. 1991. Luzula alpino-pilosa. Poa psychrophila. Soldanella pusilla. Doronicum carpaticum. contracta. Silene acaulis. Trisetum fuscum. Gnaphalium supinum. Soldanella pusilla. 1978. 1978. Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. Saxifraga moschata. 1997.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Gentiana frigida. Saxifraga bryoides. Taraxacum alpinum. Pe de altã parte. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. Veronica baumgarteni. Soluri: litosoluri scheletice. Sanda et al. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Saxifraga hieraciifolia.6. 1997. Substrat: micaºisturi. Peleaga. P = 1350–1450 mm. în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Poa laxa. Chrysanthemum alpinum. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E. Cystopteris regia. Oxyria dygina. 2001. Cardaminopsis arenosa ssp. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. 1993. Coldea 1991. Specii caracteristice: Silene acaulis. 1977. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. Veronica baumgarteni. 1993.

Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile. 322 . caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae. Soluri: scheletice. Pietrosul). Grohotiºuri. conglomerate calcaroase. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971. pH = 5.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990. calcicolum. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil.HAB 1999: 61. apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp.6. rendzine. Structura: Habitat pionier. Gãrgãlãu. amfibolite ºi ºisturi sericitoase. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp. Substrat: bazic. Munþii Godeanu. Clima: T = 0.2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior. P = 1300 mm. calcicolum.8–7. calcaros. fapt relevat. În stratul ierbos. pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides. deschis. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae.2. Anieº.2. care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie.0– -1. alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. alãturi de Saxifraga moschata.50C. Munþii Þarcu. cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.

Saxifraga bryoides. Saxifraga ascendens. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla. calcicolum.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass. Redactat: Simona Mihãilescu.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn. Specii endemice: Doronicum carpaticum.2. Saxifraga stellaris. Alte specii importante: Galium anisophyllon. 1997. Munþii Fãgãraº. Beldie 1967. Hutchinsia alpina ssp. Ineu). Viola biflora. habitat endemic. Saxifraga aizoides. Saxifraga carpatica. Parnassia palustris. Luzula spicata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp. Veronica baumgartenii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Doronicum carpaticum. în etajul subalpin ºi alpin. 1997. tremula). Coldea et al.1991. Saxifraga hieraciifolia. Sanda et al. 2001. 323 .2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2. Sanda 2002. Saxifraga moschata. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta. Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. brevicaulis. Cardaminopsiss arenosa. Coldea 1990. Rhodiola rosea. Arabis alpina. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Poa laxa (P. Grohotiºuri. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Valoare conservativã: mare. Oxyria dygina. Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp.6.HAB 1999: 61. calcicolum. Saxifraga androsacea. Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967).

1997. Sanda 2002. Coldea et al. Galium anisophyllon.2. Saxifraga ascendens.50C. Papver coronasancti-stephani.0– -1. 1991. Sanda et al. Poa laxa (P. 2001. Thymus pulcherrimus. localizate în circuri glaciare. habitat endemic. uneori abundentã.5. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile. situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi. Veronica baumagrtenii. Valoare conservativã: mare. Soluri: scheletice. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. În stratul ierbos. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha).6. flaccida. se remarcã prin prezenþa. Doronicum carpaticum. Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 . mezofil care prezintã o acoperire redusã. Luzula spicata. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. Rhodiola rosea. sãracã în specii. Grohotiºuri. 1997. amfibolite. tremula). Artemisia eriantha. sciafil. Literaturã selectivã: Beldie 1967. rendzine. Alte specii importante: Arabis alpina. Saxifraga bryoides. Papaver coronasancti-stephani. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. Redactat: Simona Mihãilescu. Festuca nitida ssp. pH = 6–7. cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. Coldea et Pânzaru 1986. Clima: T = 0. Poa alpina. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar. Saxifraga aizoides. Silene acaulis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta. P = 1300–1450 mm. Doronicum carpaticum. a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. Structura: Habitat pionier. Coldea 1990. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. Compoziþie floristicã. Saxifraga moschata. Dianthus glacialis. Oxyria dygina. Substrat: calcare cristaline. Specii endemice: Achillea schurii. Doronicum carpaticum.

Munþii Þarcu.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al. alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline.50C. 1977 (Syn.: Rumicetum scutati auct. Munþii Godeanu. alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides. Soluri: scheletice. Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare). S. Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate. Saxifraga moschata.HAB 1999: 61. Grohotiºuri.6.2.242 East Carpathian calcareous screes. litosoluri. Munþii Retezat. În stratul ierbos. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã. conglomerate. rom. apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 .). Substrat: bazic pânã la slab acide. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus. Clima: T = 0. 61. P = 1300–1450 mm. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil.2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). în etajul subalpin ºi alpin inferior. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Vânturariþa). Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Munþii Cãpãþânei (Buila.7– -1.

1978. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi. Prin coluvionarea grohotiºurilor. Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina. În cadrul acestei subasociaþii. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Dianthus glacialis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla. Grohotiºuri. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze. Voik 1976. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978.1997. Saxifraga ascendes. Poa laxa (= P. Doronicum carpaticum. ovirensis. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Saxifraga paniculata. Veronica baumgartenii. Chrysanthemum alpinum. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. Specii caracteristice: Saxifraga moschata. Polystichum lonchitis. contracta. habitat endemic. În unele grupãri.2. 1997. asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile. Boºcaiu et al. Epilobium anagallidifolium. în stratul ierbos. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. Arabis alpina. Poa alpina. brevicaulis. Cenozele de pe grohotiºuri. Coldea G. Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. Galium album. 2001.6. Hutchinsia alpina ssp. 1977. tremula). Saxifraga bryoides. Coldea et al. Viola alpina. Pãun et Popescu G. Saxifraga stellaris. 1993. Valoare conservativã: mare. Cerastium lerchenfeldianum. Redactat: Simona Mihãilescu. etc. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Poa molinerii. Saxifraga carpatica.. 1991. Cerastium arvense ssp. Myosotis alpestris. Parnassia palustris. Senecio rupestris. Ranunculus oreophilus. Sanda et al. Cystopteris regia. Oxyria dygina. Viola biflora. Saxifraga androsacea. Cardaminopsis halleri ssp. Galium anisophyllon. Voik et Schneider E. Poa cenisia ssp. sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. Saxifraga bryoides. Sanda 2002.. Alte specii importante: Acinos alpinus. etc. Soldanella pusilla. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. Înfiriparea unor specii. Luzula spicata. Alyssum repens. Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Thymus pulcherrimus. Senecio rupestris. calcicolum. 1979. 1990. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. Doronicum carpaticum. Gnaphalium supinum. Polystichum lonchitis.

Primula elatior. Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m. Padina Lãncii. alpinum ssp. corona sanctistephani). Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. speciile caracteristice Linaria alpina. pH = 6–7. pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida. 1956.5– -0. Aconitum hosteanum. La Zaplaz. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra. cu o acoperire slabã. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. Habitatul are o acoperire micã. Umerii Pietrei Craiului. Doronicum columnae. et al.2. Padina Popii. Ascuþit. fãrã o întindere prea mare. et al. vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum. 1956. în etajul subalpin. Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al.6. Anthemis carpatica.5. de ordinul a 10–100 ha. din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus. Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate. conglomerate calcaroase. Galium album etc. Androsace lactea. Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic. Clima: T = 1. Suprafeþe: mici. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile. cuprinzând specii adaptate acestor condiþii. Aceste specii pioniere. de pânã la 25 %.HAB 1999: 61. fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi. 1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Piatra Craiului Micã).2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2. 1996. rendzine.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu. Vf. Festuca saxatilis. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. P = 1300–1400 mm. Substrat: calcaros. Ranunculus oreophylus. Saxifraga heucherifolia. corona sanctistephani. Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 . Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului). cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. Papaver corona sanctistephani (P. E. Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass. 1996. Polygonum viviparum etc. 1956. În afara celor douã caracteristici. În stratul ierbos. Poa alpina. Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Myosotis alpestris. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. Valea Arpãºelului). Structura: Habitat pionier. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani. Marele Grohotiº. Senecio rupestris. Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat. Täuber et Coldea 1977 (Syn. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile. Senecio rupester. Puºcaru et al. Puºcaru et al. Galium anisophyllum. Soluri scheletice. În Piatra Craiului Micã. Grohotiºuri. Saxifraga oppositifolia.: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al.80C. prin resturile organice descompuse. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf.

Saxigraga moschata. Myosotis alpestris.).: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). 1981. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956. Calamintha alpina ssp.HAB 1999: 61.6. Acinos alpinus. et al. Draba lasiocarpa. 1956. Mihãilescu S. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Csürös I. Grohotiºuri. taxon caracteristic al asociaþiei.2. Saxifraga aizoides. Sedum alpestre. Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani. Linaria alpina. Alyssum repens. Sedum atratum. Sanda et al. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus. 1977. Thymus pulcherrimus. Hutchinsia alpina ssp. Myosotis alpestris. Boºcaiu et al. Silene acaulis. Alte specii importante: Galium lucidum. compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare. Poa alpina. 1997-1998. Doronicum columnae.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. Galium lucidum. Boºcaiu M. Ligusticum mutellina. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã). Thymus comosus. falcata. Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Papver corona-sancti-stephani. Cerastium transsilvanicum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. Coldea 1991. Dianthus spiculifolius. Coldea et al. Arabis alpina. Senecio rupestris. Viola alpina. Redactat: Simona Mihãilescu. Cerastium transsilvanicum. baumgarteni. Saxifraga ascendens. 328 . 1997. Androsace obtusifolia. et al. Dianthus callizonus. 2004 (ined. Doronicum carpaticum. Puºcaru-Soroceanu et al. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum. brevicaulis. Onobrychis transsilvanica. habitat endemic. Rumex scutatus. Mihãilescu S. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. 1997. 2001. Sanda 2002. 2001. Poa molinerii. Galium anisophyllum. Viola biflora.

Grohotiºuri. Poa alpina. tremula). 1987. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. 2001. Persistenþa zãpezii. 2001. Ranunculus oreophilus. Poa molinerii. Galium anisophyllon. Arabis alpina. Relief: coaste însorite. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase. Saxifraga paniculata. ce se realizeazã în timpul iernii. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Alte specii importante: Saxifraga moschata. Coldea et al.1997. Cerastium cerastoides. Munþii Hãºmaº. Poa laxa (P. Rhodiola rosea. Clima: T = 3. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. calcaros. Cerastium arvense ssp. 1991. conglomerate calcaroase. Specii endemice: Achillea schurii. Mititelu et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Munþii Rarãu. rendzine. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate.5–1. Redactat: Simona Mihãilescu. cãldãri glaciare bine luminate. Substrat: bazic. P = 1100–1350 mm. Nechita et Mititelu 1996. Munþii Þarcu. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor. Acumulãrile de zãpadã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum.6. Specii caracteristice: Acinos alpinus. Thymus pulcherrimus. Cheile Bicazului. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). habitat endemic. calcicolum. Silene acaulis. Mihãilescu S. În stratul ierbos. Saxifraga ascendens. Boºcaiu 1971. Sanda 2002. Cardaminopsis arenosa. Sanda et al. în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Moehringia pendula. Munþii Godeanu. 1997. Galium lucidum. Papaver corona-sancti-stephani.2. Senecio rupestris. Coldea 1990. Soluri scheletice. Munþii Bucegi. pânã primãvara târziu. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Rhodiola rosea. dar ºi brânele acestora. Poa alpina.00C. Polystichum lonchitis. Senecio rupestris. Alyssum repens. Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . Poa tremula.

Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. Substrat: calcaros. Redactat: Simona Mihãilescu. P = 750–1200 mm. pH = 5. Mihãilescu S. Parietaria officinalis. Alte specii importante: Senecio rupestris. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens.8–7. Gymnocarpium robertianum.50C. Sanda et al. 1977. Coldea et al. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus. Moehringia pendula. Coldea G. Geranium robertianum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum. Cystopteris fragilis. Asplenium ruta-muraria. Valea Seacã). Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha). Poa nemoralis. Vincetoxicum hirundinaria. Origanum vulgare. Grohotiºuri. Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971). Munþii Godeanu. Polystichum lonchitis.p. Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m. Munþii Þarcu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Relief: fundul vãilor intramontane. 1977. Sedum fabaria. borbásii. pe pante abrupte semi-umbrite. 330 .HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl. Sanda 2002.2. În stratul ierbos.). în ultimii 20 de ani. asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964. Clima: T = 9–2. vechi. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum. Cardaminopsis arenosa ssp. Saxifraga paniculata. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. erectum).1997. Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere. mai ales datoritã factorului antropic. habitat endemic. populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. Asplenium viride. 2001. 1991. Munþii Cernei. Boºcaiu et Täuber F. Structura: Habitat saxicol. 2001. Sanda et al.HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda. Galium lucidum. Valoare conservativã: mare. Moehringia muscosa. Sedum fabaria. Asplenium trichomanes. Arabis alpina. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar. bolovãniºuri masive. Galium album. Lamium garganicum. foarte bogate în humus. Soluri: scheletice. Galium album (= G. Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. Cenozele descrise din Piatra Craiului. fixate. Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Geranium lucidum.6. Popescu 1999 (Syn. Melica ciliata.

Origanum vulgare. Acinos alpinus. Salvia verticillata. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Râmeþ. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. Geranium robertianum. Cheile Dâmboviþei). cu procent avansat de solificare (1). majoranifolius. se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. Cheile Cheii. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. Gymnocarpium robertianum.50C. Melica ciliata. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. Habitat pionier. Habitat termofil. Festuca cinerea. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului).8–7. dubia. Specii endemice: Campanula carpatica. Cheile Runcului). Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. Phyllitis scolopendrium. etc. în fitocenozele de Galium album. Substrat: grohotiºuri mãrunte. În afarã de specia caracteristicã. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. Prezenþa. Valea Iadului. P = 700–1100 mm.6. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. de la poalele stâncilor (2). Cystopteris fragilis.2. Fragaria vesca. 331 . Orlaya grandiflora. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia. Crãciuneºti. Specii caracteristice: Thymus comosus. Sanguisorba minor. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. maximum. Poa nemoralis. Valoare conservativã: mare. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. Asplenium trichomanes. Thymus comosus. Silene nutans ssp. Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari. Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9. Minuartia verna. Silene heuffelii. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum. saxatilis. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Muntele Scãriþa-Belioara. Viola jóoi. Hieracium pilosella. Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. Valea Ascunsã. Lamium maculatum. Masivul Grohot. Teucrium montanum. Cardaminopsis arenosa ssp. Festuca rupicola var. Verbascum lychnitis. Luzula luzuloides. Galium album. Moehringia muscosa.5. Habitat termofil. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. Sedum hispanicum. În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. Viola jóoi. Vincetoxicum hirundinaria. Tãlmaciu-Podul Olt. Vadu Criºului. Soluri: litosoluri. Origanum vulgare. Cnidium silaifolium. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. Cytisus nigricans. Geranium robertianum. de pãdure ºi chiar de pajiºti. a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. la baza stâncilor. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. fiind o grupare pionierã. Senecio rupestris. Alte specii importante: Erysimum odoratum. din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus. borbásii. Grohotiºuri. semifixate. Sedum telephium ssp. pH = 5. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys. Valea Sighiºtelului. pe grohotiºurile mãrunte. la altitudine de peste 1000 m (4). cuprinzând plante de stâncãrii. Cardaminopsis arenosa. habitat endemic. Sedum album.0–3. Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963.

ªuteu et Faur 1977. et Hodiºan 1963. Sanda et al. grosiere ºi. Origanum vulgare. 1971. 1968. 1984. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 1971. Clima: T = 9. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate. habitat endemic. Munþii Gilãului. 1997. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. Coldea G. Lamium maculatum. Mycelis muralis.0–4.1997. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. Specia caracteristicã. Redactat: Simona Mihãilescu. Schneider-Binder E. Boºcaiu et al. 1964. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis. Cucubalus baccifer. Sanda 2002. Dihoru et al. Lunaria rediviva. et Faur N. 2001. fixate din locurile umbrite. Geranium robertianum. Munþii Bihor. ªuteu ªt. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al. 1958. Parietaria officinalis. Galium album. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. Raþiu O. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). În sens evolutiv. 332 . Moehringia muscosa. Circaea lutetiana. Valea Ascunsã. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Structura: Habitat heterogen. Soluri: litosoluri. ªuteu ªt. Sanda 2002. Valoare conservativã: mare. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. Coldea et al. et al. Relief: versanþi înclinaþi. 1967. Coldea et al. Pop I. et al. Boºcaiu et al. Cardamine bulbifera. 1969. Geum urbanum. Diaconescu F. 1966. 1964. 1966. Geranium lucidum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. Melica ciliata. Alexiu 1998. 1991. Raþiu O. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958. ªuteu ªt. 1977. Pop I. 1973. Redactat: Simona Mihãilescu. Phyllitis scolopendrium. Hodiºan I. 2001. Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis. Galium lucidum. specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. 1970. 1996. Râmeþ. 1968. Grohotiºuri. Feneº. Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. Dihoru 1975. Asplenium trichomanes. et al. Pop I. De remarcat în compoziþia floristicã.6. Specii caracteristice: Parietaria officinalis. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum. Senecio rupestris. Vadu Criºului. et Hodiºan I. borbásii. 1984. Valea Iadului. slab închegate. Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Csürös ªt. Sanda et al. cum sunt: Urtica dioica. Masivul Grohot. Pop I. Coldea 1991. 1971. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile. 1969. Pop I. Gymnocarpium robertianum. În unele grupãri. Sambucus nigra. Milium effusum etc.2. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. mai rar. Stratul ierbos. P = 750–1100 mm. Poa nemoralis. Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. Muntele ScãriþaBelioara. 1966).00C. 1973.

6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte. Grohotiºuri. Tx. Csürös et Csürös-Káptalan M. P = 850–1100 mm. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate. Tussilago farfara etc. aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum. borbasii. H2. Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. et al. Sanda 2002. Valoare conservativã: redusã. Salvia glutinosa. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã. în regiunea montanã. Coldea et al. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic. Cardaminopsis arenosa ssp. 1937 (Syn. Raþiu O. Coldea 1991. Alte specii importante: Geranium robertianum. Silene vulgaris. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu. Galium album. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie. Vincetoxicum hirundinaria. Káptalan 1966).61 Peri-Alpine thermophilous screes. Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%. Munþii Þarcu. Munþii Godeanu. Boºcaiu 1971. Redactat: Simona Mihãilescu. Alexiu 1998. Moehringia muscosa. 1937. Specii endemice: Thymus comosus. 1984. Clima: T = 7–50C.2.1997. Suprafeþe: mici (10–100 ha). ristice grohotiºurilor. Munþii Scãriþa-Belioara. incl. Valea Iadului. Cheile Dâmboviþei. 1966. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Csürös 1958. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990. Teucrium montanum.6. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis. Thymus comosus. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului. 2001.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. Galeopsis ladanum.HAB 1999: 61. 1937. Pe lângã speciile caracte- 333 . Munþii Cernei. Melica ciliata. Achnatherum calamagrostis. Cheile Cheii). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Sanda et al. Valeriana officinalis. pe terenurile puternic luminate. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Arabis alpina. Festuca rubra. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum. Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. Origanum vulgare. Senecio rupestris. Parietria officinalis.

Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 .61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br. 2001. Festuca xanthina.-Bl. Grohotiºuri. Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi. Arabis procurrens. Specii endemice: Silene nutans ssp. Galium purpureum. în regiunea colinarã.2. Balcani unde au un areal optim. Coldea et al. Thymus comosus. Melica ciliata. Substrat: calcaros. Structura: Habitat termofil. Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis. Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. 1918.6. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice. P = 800 mm. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Teucrium montanum. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei). dubia. Cardaminopsis arenosa. Geranium robertianum. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. Parietaria officinalis.HAB 1999: 61. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. flavescens. Alyssum petraeum. Coldea 1991. Valoare conservativã: redusã. Asplenium trichomanes. Poa nemoralis. Origanum vulgare. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion. Melica ciliata var. descris din Alpi. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp.1997. cu înclinare de 35–400. Lamium garganicum. Sanda et al.80C. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii. Parietaria erecta. Soluri: litosoluri. Lamium bithynicum. Staþiuni: Altitudine: 300–450 m. Galium album. Clima: T = 7. borbásii.311 Rough-grass screes EUNIS: H2. Thymus comosus.

et Voik 1976. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. cu pereþi aproape verticali (80–900). Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago.6. Campanula alpina. Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum.2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3. 1956 (Syn. Coldea et al. habitat endemic carpatic.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al.HAB 1999: 62. R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Soluri: superficiale cu pH = 5. Specie endemicã: Silene dinarica. Coldea 1991. 335 . R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Literaturã selectivã: Schneider E. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota). screes and sands CORINE: 62. Voik 1976. Juncus trifidus.5– -2.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Substrat: silicios. Alte specii importante: Veronica baumgartenii. Suprafeþe: (aproximativ 10 ha).00C. Relief: fisuri de stânci. Masivul Ceahlãu.6. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. Valeriana tripteris. în etajele subalpin ºi alpin inferior.00C.8. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari. Grohotiºuri. Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana. P = 1350–1450 mm. Structura: Habitatul rupicol. P = 800 mm. în etajele subalpin ºi alpin. Redactat: Simona Mihãilescu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m.2.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Primula minima. Clima: T = 3. Grimmnia apocarpa. 1997. Sanda 2002. 2001.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976. Soluri: Clima: T = 2. Festuca supina. Juncus trifidus. Munþii Hãºmaº.HAB 1999: 62. Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica.: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967). moderat umede.5–5. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Sanda et al.2. Valoare conservativã: mare. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Munþii Piatra Craiului. Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m.0– -1. Festuca supina.

În stratul ierbos. Kernera saxtilis. Asplenium trichomanes. intervin oligotermele Saxifraga moschata. Campanula carpatica. habitat endemic. Poa nemoralis. lipsind speciile saxicole mezoterme. Mihãilescu S. În schimb. Redactat: Simona Mihãilescu. Eritrichium nanum ssp. Coldea 1977. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. Androsace lactaea. Laserpitium latifolium. Cardaminopsis arenosa.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. Specii caracteristice: Artemisia eriantha. Structura: Habitat xero-heliofil. Pe culmile mai înalte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha. arachnoidea. Erysimum witmannii ssp. Substrat: conglomerate.HAB 1999: 62. 336 . Grohotiºuri. screes and sands CORINE: 62. 2001. Draba kotschyi. Saxifraga paniculata. Campanula kladniana. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. în etajul alpin superior. Eritrichium nanum ssp.2. Alyssum repens.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Asplenium ruta-muraria. 1997. Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. dubia. Beldie 1967. numai în abruptul Jepilor Mici. Lloydia serotina. Gypsophila petraea. grupãrile sunt sãrãcite. Silene zawadzkii. 1991. Cystopteris regia. Silene nutans ssp. demissa. transsilvanicum. Täuber. Coldea 1990. Trisetum alpestre. Campanula cochleariifolia. Nechita et Mititelu 1996. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis.6. jankae ºi Viola alpina. Valoare conservativã: mare. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Coldea et al. calcare jurasice. Saxifraga mutata ssp. transsilvanicum. 2001. jankae. Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius. Sanda 2002. Sanda et al. Erysimum witmannii ssp. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Saxifraga moschata. cu expoziþie sudicã sau esticã. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite. Dianthus spiculifolius. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis.

Redactat: Simona Mihãilescu. 1935. Juncus trifidus. Coldea 1991. habitat endemic. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).0– -0. xero-heliofil. Structura: Habitat casmofit. et Wal. minuta. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede. Sanda et al. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). P = 1300–1425 mm. Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv. care deþin o constanþã ridicatã. diferenþialã. în etajul subalpin. Clima: T = 1. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus. Draba 337 . Specii caracteristice: Silene zawadzkii.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele. 2001.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus. caracteristicã ºi Juncus trifidus.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al. Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã. Lacul Ana. Valea Judelui. Dintre însoþitoarele mai frecvente.: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967).6. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina. Clima: T = 1.00C. Sanda 2002. Coldea et al. 1977. R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62.00C. 1956 (Syn. cu expoziþii nordice. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Soluri: proto-rendzine. Substrat: granite. Soluri: superficiale cu pH = 5. P = 1300–1400 mm.5– -0. Agrostis rupestris. unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Este o grupare deschisã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu. la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi. Pawl.15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m. Valoare conservativã: mare. relictar. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii.. Solidago virgaurea ssp. în etajul subalpin.8.5–5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata. Festuca supina. Alte specii importante: Campanula kladniana. Draba kotschyi. Structura: Habitat rupicol.HAB 1999: 62. 1997. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m. amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata. habitat endemic carpatic. Muchia Ascuþitã. Faþa Retezatului). Grohotiºuri.

252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3. în etajul subalpin. 1997. cymosa. Alyssum repens Trisetum alpestre. pH = 5. Polypodium vulgare. Relief: stâncãrii abrupte. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei. Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile. Vf. Grimmia ovalis. Kernera saxatilis. Rhabdoweisia fugas. Festuca supina. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng. Sanda et al. Literaturã selectivã: Simon 1958. în stratul ierbos. Specii endemice: Achillea schurii. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic. 2001. Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. 338 . Dianthus henteri. Saxifraga pedemontana ssp.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Custura Mãtaniei. Coldea 1991. Poa nemoralis. Grohotiºuri. Substrat: acid. Redactat: Simona Mihãilescu. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu. Saxifraga mutata ssp. Androsace lactaea. Coldea et al. Piga din Baicu. et Walas 1937) Simon 1958. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. pe roci dure. Beldie 1967. Sanda 2002. P = 1250–1350 mm. 2001. Gypsophila petraea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Saxifraga paniculata. Coldea 1991. screes and sands CORINE: 62. Dianthus tenuifolius. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). care prezintã o constanþã ridicatã. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi. Sanda et al.50C. Structura: În Parâng. Juncus trifidus. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Campanula carpatica. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei. demissa. 1977. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana.2.8. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin. Redactat: Simona Mihãilescu. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. Doronicum carpaticum. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Coldea et al. Valoare conservativã: redusã.6. Sanda 2002. în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat. Bisericile din Bulz). Boºcaiu et al.5–5. Clima: T = 2.0–0. Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus. 1997. Saxifraga luteoviridis.HAB 1999: 62. Saxifraga pedemontana ssp. Alte specii importante: Symphyandra wanneri. Pawl.

în regiunea montanã. astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi. Saxifraga cuneifolia. Substrat: calcare. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica. (1936) 1949 (Syn. În stratul ierbos. Valeriana montana. Munþii Þarcu. Soluri: superficiale. Munþii Iezer-Pãpuºa. Grohotiºuri. Munþii Piatra Craiului. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Campanula carpatica.: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m.6. datoritã apelor de infiltraþie.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd. Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil.2. Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice. Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Munþii Hãºmaºul Mic. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 . calcaroºi cu Cystopteris fragilis. Munþii Suhard. Popescu et Doltu 1977. Cortusa matthioli. Munþii Godeanu. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota.5–0. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Clima: T = 7. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda. Munþii Cernei. Structura: Habitat sciafil.50C. P = 800–1300 mm. Zólyomi 1931. Beldie 1967. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare. Munþii Rarãu. Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978).

Thymus comosus. Poa nemoralis. Literaturã selectivã: Diaconescu F. 1973. Alexiu 1998. Polypodium vulgare. Boºcaiu 1971. dubia. Specii endemice: Silene nutans ssp. Sanda 2002. stânci calcaroase. 1991. Soluri: rendzine. Asplenium ruta-muraria. Substrat: calcaros. Specii endemice: Aconitum moldavicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride. Cardaminopsis arenosa. Cystopteris fragilis. Valoare conservativã: mare. Carex brachystachys. Valoare conservativã: mare. 340 . 1997. brâne. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Valeriana montana. Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. habitat endemic. Saxifraga paniculata. Asplenium ruta-muraria. 2001. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Moehringia muscosa. Ctenidium molluscum. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Saxifraga paniculata. Coldea et al.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. 2001. P = 1250–1350 mm. menþionãm Ctenidium molluscum. Moehringia muscosa. Poa rehmanii. Clima: T = 4. Nechita et Mititelu 1996. Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. Cortusa matthioli. Cystopteris fragilis. Coldea 1991. Asplenium trichomanes. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Sanda et al. Sanda et al. Valeriana tripteris. Mihãilescu S. 1997. speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. Silene dubia. Hepatica transsilvanica. Specii caracteristice: Asplenium viride. speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. Corongiº). Campanula kladniana. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Pietrosul. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. Sedum hispanicum.6. Valeriana tripteris. mai slab înclinate dar însorite. În stratul ierbos. Asplenium trichomanes. Redactat: Simona Mihãilescu.2. Sanda et al. Gymnocarpium robertianum. Sedum maximum. 1977. Poa rehmanii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. Polypodium vulgare. Campanula carpatica.5–0. habitat endemic. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. 1997. Saxifraga corymbosa.70C. Alte specii importante: Asplenium viride. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. Sedum maximum. Grohotiºuri. Relief: creste. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. Cystopteris regia. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 2001. Gypsophila petraea.

Campanula cochleriifolia.1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3. speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%. Asplenium viride. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 . Structura: Habitat rupicol. habitat endemic. Gypsophila petraea. În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice. Saxifraga mutata ssp. ombrogene ºi umede. Asplenium trichomanes. demissa. Alte specii importante: Saxifraga paniculata. Kernera saxatilis.HAB 1999: 62. Grohotiºuri. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).6. screes and sands CORINE: 62. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Munþii Piatra Craiului. Clima: T = 1. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia.70C. Valoare conservativã: mare. Androsace lactaea. Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m. Soluri: rendzine. Androsace lactaea. Carex sempervirens. Poa nemoralis. înclinate (75–850). Substrat: calcaros. Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia.5–0.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. Cystopteris fragilis. Saxifraga luteoviridis.2. abrupte. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. În stratul ierbos. P = 1375 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL.

Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Substrat: calcare. Valoare conservativã: mare. Sesleria rigida ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Mihãilescu S.6. 2001. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Teucrium montanum. Asplenium ruta-muraria. Saxifraga paniculata. Poa nemoralis. Coldea et al. Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. Munþii Piatra Craiului. Cheile Ordâncuºei. versanþi cu pietriºuri. Sighiºtel. în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. 1966 (Syn. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Melica ciliata. Grohotiºuri. dubia. Cheile Cibului. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944. Relief: stânci. Saxifraga cuneifolia. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Masivul Curãturi. Asperula capitata. Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967. Galium purpureum. Sedum hispanicum. quadrivalens). Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Cheile Feneºului. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album.2. transsilvanicum. Phyteuma orbiculare. Sanda 2002. Vadu Criºului.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. Haynaldiana. Erysimum witmannii ssp. 342 . Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. Asplenium viride. Vânturariþa). Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. Clima: T = 9. Soluri: rendzine. Valea Iadului. Thymus pulcherrimus. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Arenaria serpyllifolia. fiind cuprins între 50–90%. Biscutella laevigata. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada). habitat endemic. Coldea 1991.00C. Ctenidium molluscum. P = 700–1300 mm. Munþii Bihor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. proprii substratului calcaros. demissa Silene nutans ssp. Bãcâia.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. Festuca versicolor. coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. 2001. Gradul de acoperire al speciilor este variabil. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var. Teucrium chamaedrys. 1997. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%. Sanda et al. Munþii Leaota. Munþii Cãpãþâniei (Buila. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Moehringia muscosa. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. Cardaminopsis arenosa. Stratul muscinal este bine reprezentat. Ceterach officinarum. Melica ciliata. Aster alpinus. Literaturã selectivã: Fink 1977. Leontopodium alpinum. Saxifraga mutata ssp. N.0–1. coarctata).

în regiunea montanã. Raþiu O. Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. P = 1250 mm.6. Thymus comosus. bivalens) au un rol preponderent. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2). Hieracium pavichii. Mihãilescu S. bailloni). Knautia dumetorum. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. 1997. trichomanes. Grohotiºuri.8–7. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Valea Drãganului. Seseli rigidum. Boºcaiu et al. Silene nutans ssp. Festuca rupicola (var. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. Cisnãdioara. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. Silene flavescens. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Sebiºelului. Galium kitaibelianum. Sedum maximum. 2001. Asplenium trichomanes ssp. Valeriana tripteris. Valea 343 .5. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Munþii Retezat. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. Specii endemice: Campanula carpatica. 1997. Sempervivum zeleborii. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. quadrivalens). Valea Sadului. Structura: Habitat rupicol. Coldea et al.50C. ªtefan et al. speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Valea Sebeºului).2. 2001. Cheile Miniºului). Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). 1966. et al. Diaconescu 1973. Sanda 2002. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). 1997. Alexiu 1998. dubia. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros. Valea Râmeþului. Valea OltuluiTurnu Roºu. Vrancea). Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. Saxifraga cuneifolia. Polypodium vulgare. Boºcaiu 1970. Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia. coziane). N. Jovibarba heuffelii. 1984.: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii. Epilobium collinum. fragmentat. Valoare conservativã: mare. Clima: T = 2. (Borza 1959) Boºcaiu 1971. Poa nemoralis. Geranium macrorrhizum. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede. Valea Cãlimãneºti.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn.HAB 1999: 62. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Hodiºan 1965. Sanda et al. Valea Iadului. Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. 1963. Symphyandra wanneri. În stratul ierbos. pH = 5. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Pop I. Coldea 1991. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: ºisturi cristaline. Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. 1967. et Hodiºan 1959.

Grohotiºuri.6. în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 . stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase.2.

1976. sciafil. Epilobium collinum. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Asplenium viride. R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Ceterach officinarum. scabridum. Drãgulescu 1988. Specii endemice: Campanula carpatica. Asplenium ruta-muraria. Grohotiºuri. Valoare conservativã: redusã. 1970. Geranium robertianum. Boºcaiu 1970. Literaturã selectivã: Borza 1959. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Sanda et Popescu A. Sanda 2002.5. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã. Valeriana tripteris. sunt prezente numeroase briofite.HAB 1999: 62.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. 1977. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Dicranum scoparium. Asplenium septentrionale. Cheile Miniºului. Stratul muscinal: În general. 1995. et al. Cystopteris fragilis. 1966. Specii endemice: Silene nutans ssp. Dianthus henteri. Moehringia muscosa. Alte specii importante: Poa nemoralis. ªuteu 1968. Schneider-Binder E. 345 . dubia. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Asplenium ruta-muraria. Sârbu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Soluri: superficiale cu pH = 5. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Sanda et al.6. Coldea et al. Sedum maximum. Sedum maximum. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. Sârbu et al. fragmentat. Asplenium trichomanes. P = 800 mm. Isothecium myurum var. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Cystopteris fragilis. Thymus comosus. Sanda et al. 2001. Structura: Habitat rupicol. Borza et Boºcaiu 1967. În Defileul Criºului Repede. Valeriana tripteris. Sanda 2002. 1976. Polypodium vulgare.8–7. Ctenidium molluscum. Sedum hispanicum. Silene nutans ssp. Eºelniþa. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. 1997. 1997.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. Geranium lucidum. Raþiu O. Diaconescu 1973. Sanda et al. tot timpul anului. Hypnum cupressiforme. Galium kitaibelianum. 1978. Redactat: Simona Mihãilescu. scabridum ºi Asplenium trichomanes. 1984.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Moehringia muscosa.50C. Coldea 1991. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Peia P. Clima: T = 2. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Asplenium viride. 1999.2. pionier. Schneider-Binder E. Sempervivum schlehanii. Defileul Criºului Repede. 2001. Mnium longirostre Isothecium myurum var. Neckera complanata. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Substrat: ºisturi cristaline. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã. În Cheile Miniºului. Saxifraga paniculata. et al. Literaturã selectivã: Raþiu O. 1972. Neckera besseri. Ciurchea 1970. dubia. Veronica bachofenii.

Prin specia edificatoare Gypsophila petraea.0–1. În stratul ierbos.5. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 . Structura: Habitat rupicol deschis. P = 1200–1300 mm. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã. în numãr mare. Substrat: calcare moderat umede. gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al. pH = 6.HAB 1999: 62.8–7.2. a speciilor endemice.6. Grohotiºuri. demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. 1956 din Munþii Bucegi. Relief: stânci cu pereþi verticali. în etajul subalpin. ªaua Crãpãturii). Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. screes and sands CORINE: 62.15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977.50C. subliniem prezenþa. Clima: T = 3.

2. diferitã de asociaþia descrisã de B. Sanda 2002. 2001. Androsace lactaea. Rodnei. Relief: stânci însorite. demissa. P = 1000–1250 mm. Alte specii: Saxifraga luteoviridis. dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987. Saxifraga paniculata. Clima: T = 5. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m. Substrat: calcare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia. Sanda et al. arachnoidea. Poa nemoralis. Saxifragetum luteoviridis (Pawl. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. Coldea et al.15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3.00C. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. ulterior. O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. 1997. Grohotiºuri. Rarãu. Androsace villosa ssp. Asplenium ruta-muraria. habitat endemic carpatic. În stratul ierbos. Carex sempervirens. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. Helianthemum alpestre. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. Gypsophila petraea. Specii endemice: Achillea schurii. jankae. Pawlowschi 1937 din Tatra. screes and sands CORINE: 62. xero-heliofil.HAB 1999: 62. 2001. haynaldiana. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu.: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982. Draba haynaldii. Hãºmaº. 1977. Redactat: Simona Mihãilescu. et Walas 1949 (Syn. Munþii Rodnei. Soluri: proto-rendzinic. Masivul Ceahlãu (?). 1937) Pawl. demissa. Este amintitã. realizeazã 347 .6.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl. Munþii Rarãu. Coldea 1991. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. Cu certitudine. Mihãilescu S. Munþii Hãºmaº. demissa. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.0–2. Structura: Habitat rupicol. în regiunea montanã. Silene zawadzkii. Campanula kladniana. pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Saxifraga mutata ssp. Eritrichium nanum ssp.

Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. Thymus pulcherrimus. SchneiderBinder E. Thymus comosus. Grohotiºuri. Täuber. habitat endemic. Erigeron uniflorus. Coldea 1977. Clima: T = 3. stâncãrii. Campanula kladniana. 1987.6. Asplenium trichomanes.HAB 1999: 62. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. Crepis jacquinii. Reprezintã un omolog. Artemisia eriantha. Alyssum repens. Silene nutans ssp. Alte specii importante: Gypsophila petraea. Substrat: calcaros. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp. Sanda 2002. Saxifraga paniculata. Leontopodium alpinum. habitat endemic.50C. Valoare conservativã: mare. menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata. Poa nemoralis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. Puºcaru-Soroceanu et al. Specii endemice: Campanula carpatica. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). P = 1325 mm. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp. Mititelu et al. Coldea 1991. Trisetum alpestre. habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe.15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3. Cystopteris fragilis. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor. Eritrichium nanum ssp. Asplenium rutamuraria. Cardaminopsis arenosa. Nechita et Mititelu 1996. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare. Kernera saxatilis. rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. jankae. dubia. În stratul ierbos. Asplenium viride. Coldea 1990. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. 348 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. rocheliana ºi Gypsophila petraea. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Literaturã selectivã: Borhidi 1958.0–2. Sanda et al. Poa laxa. considerat balcanic. Silene zawadzkii.2. et Voik 1977.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. 2001. Coldea et al. Soluri: superficiale. Structura: Habitat saxicol. haynaldiana. 1977. 1997. 1956 descrisã din Munþii Bucegi. xero-heliofil. Coldea et Pânzaru 1987. screes and sands CORINE: 62. Redactat: Simona Mihãilescu.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu.

Clima: T = 6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis. jankae. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). andezite. diferenþiindu-l de cel similar. Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. Specii endemice: Androsace villosa ssp.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. Valoare conservativã: redusã. Asplenium viride. Sanda et al. Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum. Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. 2001. Coldea et al. cu pereþi aproape verticali (50–900).5–3. Cystopteris fragilis. Grohotiºuri. Saxifraga paniculata. Campanula kladniana. arachnoidea. bazalte.8.2. Eritrichium nanum ssp. 1993. Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului. Sanda et al. Sanda 2002. rocheliana. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Thymus comosus. Poa nemoralis. Specii endemice: Silene nutans ssp. 1975. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp. Jovibarba heuffelii. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. În stratul ierbos. Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m. Gypsophila petraea. Redactat: Simona Mihãilescu. în regiunea montanã.00C. 1977. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%. Sanda 2002. Asplenium trichomanes. dubia. P = 850– 349 . Polypodium vulgare. Alte specii importante: Sedum maximum. rocheliana. Hedwigia ciliata. Coldea 1991. cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Munþii Cãlimani. Androsace lactea.HAB 1999: 62. Drãgulescu 1988. prezent în Europa Centralã. Relief: fisuri de stânci acide. cu pH = 4. granite. Soluri: litosoluri. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Kernera saxatilis. Saxifraga paniculata. 1997. Oligotrichum hercynicum. Cardaminopsis arenosa.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E.6. Coldea et al. Structura: Habitat sciafil. Carpaþii Meridionali: Valea Sadului. 2001. Substrat: ºisturi cristaline.5–5. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României. 1997. Munþii Cibinului. 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988. Asplenium septentrionale. 1250 mm.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Coldea 1991. Tx.

abrubþi ºi umbriþi. stânci calcaroase. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei.2. Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978. P = 750–1200 mm. Grohotiºuri. în etajul colinar. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa. Cazanele Dunãrii. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 . screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Structura: Habitat calcifil. Soluri: rendzine superficiale. Suprafeþe: mici (circa 1 ha). Relief: pereþii stâncoºi. Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m. Piatra Cloºani.HAB 1999: 62.90C.0–4.6. Valea Þesnei. Cleanþul Ilovei. Clima: T = 11. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. termofil. Substrat: calcaros.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964.

Valoare conservativã: mare. 2001. Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei. Dianthus kitaibelii. Maloº 1973. Coldea 1991. Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp. Poa nemoralis. Sedum maximum. Substrat: calcaros. totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã. 1970. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv. Redactat: Simona Mihãilescu. Cheia Prisãcinei. Saxifraga paniculata. Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã. Coldea 1991. Sanda 2002.HAB 1999: 62. Micromeria pulegium. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952). P = 800–1150 mm. Asplenium trichomanes. 2001. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei.5–4. Sedum hispanicum. petraea. petraea. Draba lasiocarpa. Asplenium trichomanes ssp. Sanda et al. Suprafeþe: mici (1 ha).2. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. Poa nemoralis.6. Asplenium ruta-muraria. în etajul montan. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. 1931. între Bãile Herculane ºi Crestele 351 . 1997. Valoare conservativã: mare. Moehringia muscosa. habitat endemic. 1969. Dianthus petraeus. Sedum album.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. Cystopteris fragilis. et al. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. Coldea et al. Saxifraga paniculata. Sedum maximum. care conferã caracterul regional al habitatului. Coldea et al. Sanda 2002. 1939. Ciuceava Frasinului). Grohotiºuri. Redactat: Simona Mihãilescu. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. SchneiderBinder E. quadrivalens. petraea. hungarica. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. ambele fiind considerate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. Ceterach officinarum. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. Ciucevelor (Cheia Bedinei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp. 1997. Polypodium vulgare.50C. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. habitat endemic. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. Soluri: superficiale. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. Edraianthus graminifolius.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Sanda et al. Schneider-Binder E. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice. Athamantha turbith ssp. Alte specii importante: Micromeria pulegium. Clima: T = 9. adeseori. Cardaminopsis arenosa.

Cardaminopsis arenosa. Asplenium trichomanes. Alte specii importante: Poa nemoralis. dubia.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL.2. Sanda et al. Festuca rupicola ssp. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu. Coldea 1991. Munþii Trascãu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie. în regiunea montanã. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. Soluri: superficiale. Staþiuni: Altitudini: 380–700 m.50C. înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. Bicãjel. Clima: T = 8. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii.HAB 1999: 62. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%. Structura: Habitat heliofil. Sedum maximum. Saxifraga paniculata. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. saxatilis. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Asplenium x adulterinum. Piatra Singuraticã. în regiunea montanã. În sudul þãrii. Munþii Gilãu.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Substrat: calcare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks.6. Schneider-Binder E. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma. P = 900 mm. a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Specii caracteristice: Tortula muralis. Ctenidium molluscum. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis.5–6. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira. Munþii Piatra Craiului. Silene nutans ssp. Sedum hispanicum.HAB 1999: 62. Grohotiºuri. 1937). Paucã A. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria. 1941. Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944. Mihãilescu S. Redactat: Simona Mihãilescu. 352 . Cystopteris fragilis. Piatra Bulzului. 1937 (Syn. Tx. În cadrul asociaþiei. 1997. Valoare conservativã: redusã. 1938. Sanda 2002. Nechita et Mititelu 1996. Valeriana tripteris. Mãgura-Tg.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3. Polypodium vulgare. Munþii Cibinului. 2001. 1969. Ocna. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril. în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. Moehringia muscosa. Transilvania. Resmeriþã (1969) 1970. Suprafeþe: mici (circa 50 ha).: Tortulo-Asplenietum Tx. Alyssum saxatile. Specii endemice: Campanula carpatica. 2001. R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum.

Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului). 1968. Asplenium cuneifolium. Structura: Habitat rupicol. Coldea 1991. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Sanda et al. Jovibarba heuffelii. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 .75–5. Staþiuni: Altitudine: 280–700 m. Cardaminopsis arenosa. 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. Jovibarba heuffelii.75–5. fragmentat. Polypodium vulagre. Thymus comosus. 1977). Structura: Habitat sciafil.50C. rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. 1972. Relief: zone piemontane. Valea Sadului. dubia. Epilobium collinum.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. Asplenium x adulterinum.2. Solul: litosol superficial. Cazanele Dunãrii (Sanda et al. unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959. Silene nutans ssp. Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum. Fitocenozele. Grohotiºuri. Clima: T = 8. Solul: litosol superficial cu pH = 4.HAB 1999: 62. Alte specii: Veronica bachofenii. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei. habitat endemic. Schneider-Binder E. Poa nemoralis. 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. Doltu. În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus. Mititelu et Barabaº 1972. Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Paucã A. cu pH = 4.0–6. sunt speciile dacice: Silene dubia. specific Carpaþilor româneºti. Clima: T = 8. Asplenium trichomanes. în regiunea colinarã. Cystopteris fragilis. Substrat: acid. Genista janensis ºi Veronica bachofenii. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). În locuri cu înclinaþie mai micã. Sanda 2002. Asplenium ruta-muraria. 1997. Sedum maximum. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). identificate de noi în (Sanda. fragmentat. Asplenium septentrionale. considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus. Staþiuni: Altitudine: 450–650 m. dubia.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Specii endemice: Silene nutans ssp. Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum. P = 750–850 mm. Stratul ierbos. 2001. 1941. Popescu. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului.20C. Maria Ciuchea. Coldea et al.6. Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane.4–6. P = 770 mm. Substrat: roci silicioase.

Sanda 2002. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Asplenium rutamuraria. Sedum hispanicum. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. dubia. habitat endemic. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha). Valoare conservativã: mare. Sanda et al.2. Coldea et al. 1977. Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = 10. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Specii endemice: Silene nutans ssp. Relief: 354 .2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. 1995. în regiunea colinarã. Poa nemoralis.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Asplenium trichomanes. Sanda et al.6. Eºelniþa.70C. Alte specii importante: Asplenium septentrionale.9–6. Thymus comosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. P = 600–770 mm. Defileul Criºului Repede. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Cheile Miniºului. 1969. Grohotiºuri. Drãgulescu 1988. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. apoi. Sedum maximum. 1997. 2001. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%. Coldea 1991.HAB 1999: 62. Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. Mihãilescu S. 2001. Veronica bachofenii.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL.

2001. 1978. Substrat: calcaros. Specii endemice: 355 . et al. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Sedum maximum. Relief: pereþii stâncoºi. P = 750 mm. pionier. Erysimum comatum. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m. cu puþine specii în compoziþia floristicã. Peia P. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes. abrupþi ºi însoriþi. Redactat: Simona Mihãilescu. scabridum. pH = 5.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Campanula crassipes. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Hypnum cupressiforme. Geranium lucidum. În Defileul Criºului Repede. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. în timpul verii. Moehringia muscosa.00C.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Stratul muscinal: în general. pendente. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum. Structura: Habitat rupicol. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. Grohotiºuri. 1970. Ceterach officinarum. Literaturã selectivã: Raþiu O. Dicranum scoparium. sub bolþile sãpate în stâncã. Ceterach officinarum. Asplenium viride. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Ctenidium molluscu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor. Sempervivum schlehanii. Schneider-Binder E. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. În Cheile Miniºului. Sanda et al. iar temperatura. 1966. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate.5. sunt prezente numeroase briofite. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Stratul ierbos.6. Alte specii importante: Poa nemoralis. Geranium robertianum. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. fragmentat. sciafil. Clima: T = 11. Sanda 2002. Neckera besseri. 1970. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Stratul ierbos. dubia. Isothecium myurum var. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. mai scãzutã.8–7. Sârbu I. Sesleria filifolia. habitat endemic. 1997.2. Valoare conservativã: redusã. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Alte specii importante: Alyssym petraeum. Seseli rigidum. scabridum ºi Asplenium trichomanes. Valeriana tripteris. Mnium longirostre Isothecium myurum var. Asplenium trichomanes. Asplenium ruta-muraria.HAB 1999: 62. În Cazanele Dunãrii. condiþii pedo-ecologice precare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Specii endemice: Silene nutans ssp. Neckera complanata. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. et al. Cystopteris fragilis.

1997. Sanda 2002. recifale. Asplenium rutamuraria. Valoare conservativã: mare. Coldea 1991. Poa nemoralis. Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. Cystopteris fragilis. Relief: versanþi cu înclinare mare. 1971. Botoºani). 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940.) Andrz.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al. Substrat: calcaros. Redactat: Simona Mihãilescu. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae. Specii caracteristice: Schivereckia podolica. care colonizeazã roci calcaroase. R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. 1–12 m2 (circa 1 ha). Soluri: litosoluri.2. ca mãsuri de salvare. habitat endemic. au o acoperire de 25–45%. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori. Alte specii importante: Alyssum saxatile. Sanda 2002. Cardaminopsis arenosa. în 1978.50C. 1971. 2001. et al. Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. Valea Prutului. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã). Grohotiºuri. 1997. 356 . Pânzaru 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica. Valeriana tripteris. 1997. Structura: Habitat pionier.6. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti). transplantarea în staþiunea Ripiceni. xerofil. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: mici. Coldea et al. s-a propus. ca specii edificatoare. Linum uninerve. Sedum maximum. Schiverekia podolica (Bess. 1969. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. Clima: T = 9. 1972. Polypodium vulgare. P = 500 mm. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Silene nutans ssp. este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. 1997. Sanda et al. Stratul ierbos. Asplenium trichomanes. Sempervivum zelebori. Coldea et al. dubia. Horeanu 1978. Sanda et al.

Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora. Soldanella pusilla. se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare. Clima: T = 3– -2. Poa alpina. Nardus stricta. Grohotiºuri. Coldea et al. Luzula alpino-pilosa.3).3. Munþii Þarcu – Godeanu. Coldea 1991. Cãldarea Sãratã. 357 . Substrat: silicios. Specii endemice: Achillea schurii.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976. argilonisipos.2. ca edificatori principali ai acestor cenoze. În stratul ierbos. Saxifraga stellaris.111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br.HAB 1999: 36. Alte specii importante: Gnaphalium supinum. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu. R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. pe lângã Arenaria biflora. Ranunculus crenatus. Redactat: Simona Mihãilescu. Luzula alpino-pilosa. Sanda et al. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. Sanda 2002. Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. se remarcã: Gnaphalium supinum. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei.6. în etajele subalpin ºi alpin. 2001. Relief: bolovãniºuri. Structura: Habitat pionier. R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. acide (pH = 5. Suru. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora.-Bl. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. ªaua Ciºa-Omul. Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940. Veronica alpina.HAB 1999: 36.6. 1926. Literaturã selectivã: Voik 1976. Specii caracteristice: Arenaria biflora. Poa alpina. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600). Suprafeþe: mici (1–4 m2). P = 1200–1450 mm.1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4.50C. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Sedum alpestre. 1997. Valoare conservativã: redusã. de ordinul a 1 ha. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Ciortea ºi Negoiu).

în etajul alpin. Gnaphalium supinum. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Substrat: silicios. acide (pH = 4. 2001. Poa deylii. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex pyrenaica. Peleaga. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. 1997. Cercetãrile. cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. Se asociazã. P = 1450 mm. din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br. datoritã solului care. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea. frecvent. Buhãescu Mic. în majoritatea masivelor. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe. grohotiºuri silicioase înclinate. Coldea et al. are totuºi un conþinut humic bogat. Sanda 2002. Relief: pante moderate. Kiaeria falcata.00C. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat. Valea Sadului. 1991. P = 1300–1450 mm. Cãldarea Bila).-Bl. Soldanella pusilla. Suprafeþe: mici. Luzula alpino-pilosa. Munþii Fãgãraº. 1981. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase.0– -2. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. acide. Primula minima sau Carex curvula. Plantago gentianoides.HAB 1999: 36. Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora. Alte specii importante: Salix herbacea. Altitudine: 1900–2270 m. Valea Sadului. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. Pholia commutata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare.6. Gruniu. în etajul subalpin. Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare.1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin. Structura: Habitat pionier.00C. Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Polytrichum juniperinum. de ordinul la 1 ha. Soldanella hungarica ssp. care se dezvoltã pe pietriºuri. Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m. 1926 (Syn.8).-Bl. grohotiºuri semifixate. Grohotiºuri.6– -2. Ranunculus crenatus. Poa deylii ºi 358 . Coldea 1990. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. care. Munþii Þarcu – Godeanu. Veronica alpine. instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). Puºcaru-Soroceanu et al. Soluri: litosoluri superficiale. Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm).: Luzuletum spadicae Br. Cerastium cerastoides. 1926 retezaticum Borza 1934). Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Pãpuºa. Substrat: silicios. Sedum alpestre. menþionãm: Salix herbacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare. de ordinul a 1 ha. hungarica. Sanda et al. 1956.2. Bucura). Festuca picta. Clima: T = 0. Valoare conservativã: redusã. Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare. Anthelia juratzkana. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Oligotrichum hercynicum. Clima: T = -0. Pholia cuccullata. Momaia. lipsite de sporogoane. deºi este superficial. în Bucegi. Drãgulescu 1995. Piatra Albã). Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura.

Zãnoaga). dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. Ranunculus crenatus. În stratul ierbos. specia Ranunculus crenatus este dominantã. Valoare conservativã: redusã. având o acoperire de pânã la 40%. Substrat: acid.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976.: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). Poa deylii. Anthelia juratzkana. Valea Slãveiului.6. circuri glaciare. Soldanella pusilla. Grohotiºuri. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha. Structura: Habitat pionier. Soldanella pusilla este absentã. Coldea 1990.2. în timp ce în Carpaþii Meridionali. Saxifraga stellaris. grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp. Relief: terenuri microdepresionare. Literaturã selectivã: Borza 1934. Drãgulescu 1995. Clima: T = 0. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Bucura. Gãrgãlãu). Epilobium anagallidifolium. Dintre speciile diferenþiate. Valoare conservativã: redusã. Anieº. 359 . prezente în unele grupãri.50C. Kiaeria starkei. fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). menþionãm: Geum montanum. Ineu.3). în etajele subalpin ºi alpin. Sanda 2002. 1997. Obârºia Radeºului. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). Munþii Retezat (Lacul Galeº. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii endemice: Lychnis nivalis. Rebra. Soldanella pusilla. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m. hungarica. hungarica. Soldanella hungarica ssp. Ligusticum mutellina.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn. Kiaeria falcata. Nardus stricta. Veronica alpina.7– -1. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul. ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2). Coldea et al. Plantago gentianoides. Cerastium cerastoides. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Kiaeria falcata. chiono-petrofil. acide (pH = 5. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Alte specii importante: Salix herbacea. P = 1300–1450 mm. care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. Veronica alpina. versanþii adãpostiþi de vânturi. Resmeriþã 1976. Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985. Valea Pietrele. Buta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus. Munþii Þarcu – Godeanu. spadicea). Lacul Zãnoaga. înzãpezite timp îndelungat. bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã.HAB 1999: 36. Sedum alpestre. Carex pyrenaica. În Munþii Rodnei. Plantago gentianoides. Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa. Chrysanthemum alpinum. Gnaphalium supinum. Mt. Sanda et al. 2001. Sedum alpestre. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina.

Luzula alpino-pilosa. 2001. 1997. hungarica. hungarica. Arenaria biflora. Mihãilescu S. Chrysosplenium alpinum. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. Resmeriþã 1976. Nardus stricta. Gnaphalium supinum. Alexiu 1998. Sanda 2002.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp. Cerastium cerastoides. Coldea et al. Alte specii importante: Salix herbacea. Carex pyrenaica. Grohotiºuri. Sedum alpestre.). 2005 (ined. Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 . Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Primula minima. Sanda et al.6. Geum montanum. Polytrichum sexangulare. Voik 1976. Soldanella hungarica ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Chrysanthemum alpinum.

Munþii Retezat). Suprafeþe: mici.60C. Drãgãºanu. 361 . specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale. Tãul Negru). Alte specii importante: Soldanella pusilla. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu.5– -0. 2001. Gnaphalium supinum. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga. Soldanella hungarica ssp. vârfurile Anieº. Munþii Þarcu-Godeanu. Corongiº). Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Valoare conservativã: redusã. R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970. 1997. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum. Luzula alpinopilosa. Suprafeþe: mici. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Coldea 1990. Specii caracteristice: Nardus stricta. Kiaeria starkei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta. Rebra). de ordinul a 10 ha.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn. Substrat: diferit.0– -0. menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci. Corongiº. Munþii Retezat (Albele. Resmeriþã 1976. vârfurile Ineu.50C. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. îndepãrtate prin denudarea solului. P = 1200–1400 mm.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd. Structura: Habitat chionofil.HAB 1999: 36. Sanda et al. Soluri: litosoluri superficiale. Deºi. Bucura. argilonisipos.2. Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985. Poa supina. P = 1250–1425 mm. în etajul subalpin. Substrat: silicios. Plantago gentianoides. Cerastium cerastoides. Veronica alpina. Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. 1957. Cãldarea Gãrgãlãului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4.: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). Piule). Relief: cãldãri glaciare.6. Ranunculus crenatus. Soluri: litosoluri superficiale. în primele faze ale colonizãrii.HAB 1999: 36. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. hungarica. Clima: T = 1. Clima: T = 2. Cãldarea Bila. Relief: microdepresiuni. Anthelia juratzkana. de ordinul 1–10 ha. Galaþiul. Coldea et al. Sedum alpestre. Gnaphalium supinum. Grohotiºuri. În stratul ierbos.

În stratul muscinal. Specii endemice: Silene nivalis. Coldea et al. Alexiu 1998. Sanda et al. Alchemilla glaucescens. Sedum alpestre.2. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. 362 . hungarica. Coldea 1985. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Gnaphalium supinum. Kiaeria starkei. 2001. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Poa supina. Redactat: Simona Mihãilescu.6. Epilobium anagallidifolium. Veronica alpina. În stratul ierbos. Taraxacum alpinum. Geum montanum. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. 1997. Luzula alpino-pilosa. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Oligotrichum hercynicum. Chrysanthemum alpinum. Cerastium cerastoides. Cerastium cerastoides. cu caracter mezo-higrofil. Nardus stricta. Primula minima. Carex pyrenaica. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea. Grohotiºuri. Saxifraga stellaris. Soldanella pusilla. Plantago gentianoides. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Resmeriþã 1976. Nardus stricta. Sanda 2002. 1993. respectiv: Gnaphalium supinum. Soldanella hungarica ssp. Salix herbacea. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. Sedum alpestre.

Dianthus pontederae. Spergula pentandra.4. au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). Doltu 1980. 363 . Popescu. Alte specii importante: Colchicum arenarium. Dianthus pontederae. periodic. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). din punct de vedere chimic. Grohotiºuri. Valoare conservativã: foarte mare. dune nisipoase. Banat. Popescu. Festuca vaginata.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn. Koeleria glauca. Anthemis ruthenica. Mollugo cerviana. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979. Clima: T = 11–9. Hieracium echioides. Alyssum montanum ssp. Carex supina. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Scabiosa argentea. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. gmelini. Specii caracteristice: Festuca vaginata. fitocenozele.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1.HAB: 64. Onosma arenarium. Dune de nisip continentale (64) supina.50C. R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64. Alyssum montanum. Koeleria glauca. Onosma arenarium. Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata. Scabiosa argentea.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2.6. Stancu 2001. Corynephorus canescens.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. spulberate de vânt. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens. Roci: nisipuri continentale. Sanda.6. Redactat: A. Popescu. Corynephorus canescens. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m.HAB: 64. Erysimum diffusum. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Euphorbia seguerana. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana.11 Inland dune pioneer grassland PAL.: Festucetum vaginatae subas. Koeleria glauca.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1. din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia. P = 600–700 mm. hungarica. Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973).

6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana. Kochia laniflora.2. dune nisipoase. cu acumulãri de material organic. pânã la nisipuri fixate. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). Bromus tectorum. Achillea ochroleuca. Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. Redactat: A. Medicago falcata. Kochia laniflora. Silene conica. Astragalus virgatus. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Thymelaea passerina. Fumana procumbens. Helichrysum arenarium. P = 600–700 mm.HAB: 64. Speciile mai scunde. Hanu Conachi (jud. Veronica praecox. Helichrysum arenarium. Galaþi). Polygonum arenarium. Gypsophila perfoliata. Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. Soluri: nisipuri nefixate. Izvoarele.50C. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Mollugo cerviana. Tragopogon floccosus. Carex colchica. Onobrychis arenaria. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Alte specii importante: Silene conica. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Polygonum arenarium.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1. Scabiosa argentea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. Clima: T = 11–9. Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. Suprafeþe: 15–50 ha. Syrenia montana. arenicola. Koeleria glauca.5–90C. Asperula setulosa. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Specii rare: Ephedra distachya. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64. Koeleria glauca. Roci: dune nisipoase continentale. Delta Dunãrii (Letea). Valoare conservativã: moderatã. Centaurea arenaria. Balta Verde. Stachys patula. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale. Popescu. Syrenia cana.12 Inland dune siliceous grassland PAL. din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. Ephedra distachya. Viola hymetia. Apera maritima. Clima: T = 11. Valoare conservativã: mare. (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. Popescu. Relief: teren plan. Syrenia montana.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963. Medicago falcata. Astragalus virgatus. Silene thymifolia. Stipa botrysthenica. Delta Dunãrii 10–15 ha. Euphorbia seguierana. 1973. În 364 . Sanda 1976. Tribulus terrestis. Syrenia cana. din punct de vedere chimic. P = 350–600 mm. arenicola. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Plantago arenaria. ce alcãtuiesc al doilea etaj. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. Grohotiºuri. Dianthus polymorphus. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica. Astragalus virgatus. Scabiosa argentea. Fumana procumbens. Polygonum arenarium. Rãspândire: Nisipurile continentale. Festuca beckeri. Anthemis ruthenica. Alte specii importante: Gypsophila paniculata.

Redactat: A. datoritã faptului cã nisipurile sunt. Popescu. 34. Specii caracteristice: Plantago arenaria. Carex liparocarpos. Tribulus terrestris. Valoare conservativã: foarte mare. periodic. Stancu 2001. Relief: teren plan cu dune nisipoase. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime. Achillea ochroleuca. Corispermum nitidum. Bromus tectorum. Achillea ochroleuca. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. Erigeron canadensis. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime. Alte specii importante: Tragus racemosus. Tragopogon floccosus. Bromus tectorum.HAB: 64. Literaturã selectivã: Popescu. Sanda 1987. spulberate de vânt. Suprafeþe: 30-40 ha. Apera maritima. Sanda. Popescu. Kochia laniflora. Sanda. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã.715 Pannonic dune closed grasslands. Stancu 2001. Clima: T = 110C. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia. Corispermum marschallii. Secale sylvestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria. Scabiosa argentea. P = 450–600 mm. Calafat). Popescu. Plantago arenaria. Doltu 1980. Gypsophila perfoliata. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. parviflora.HAB: 64. Chondrilla juncea. 1960) Popescu. Erysimum diffusum. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. Achillea ochroleuca. Literaturã selectivã: Borza 1963.6. Sanda. Viola kitaibeliana. Redactat: A.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al. Popescu. Sanda. Silene otites ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum. Popescu.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1. 365 .A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1. Centaurea arenaria. Peucedanum arenarium. Astragalus onobrychis. Centaurea arenaria. Grohotiºuri. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. 34. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934. Euphorbia seguierana.715 Pannonic dune closed grasslands. Viola kitaibeliana. neutre pânã la slab acide. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Doltu 1980. Silene borysthenica.2. Polygonum arenarium. Polygonum arenarium.

Clima: T = 9. Secale sylvestre. Structura: Fitocenoze alcãtuite. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Plantago arenaria. Doltu 1980. Redactat: A.2. Polygonum arenarium. Corispermum nitidum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii). Silene conica. Substrat: nisipuri continentale. Kochia laniflora. Tragus racemosus. neutre pânã la slab acide. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha.5–110C. din specii anuale. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Tragus racemosus. în cea mai mare parte. Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum. Popescu et al. vernale. Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre. Valoare conservativã: mare. 1997. Polygonum arenarium. Scabiosa ochroleuca. Corispermum marschallii. Popescu. Stancu 2001. Literaturã selectivã: Popescu. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. P = 400–550 mm.6. 366 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum. Sanda. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Secale sylvestre. Corispermum nitidum. Grohotiºuri. Silene conica. Scabiosa ochroleuca. Viola hymettia. Sanda. Popescu.

Se cunosc circa 250 de specii troglobionte. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa. 1994. Dobrogea (Movile). Negrea et al. Carpaþii Meridionali. 1989. Valoare conservativã: foarte mare. tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile.5. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2. Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL. a fost Portal de intrare în peºterã 367 . Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri. Sârbu et Popa. uneori la una singurã. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia. Lascu &. Substrat: predominant calcaros. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole. cu arealul redus la câteva peºteri.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983. Lascu. Decu and Juberthie. datoritã absenþei luminii. Staþiuni: Altitudini: diferite.2. de la 5–1500 m. Cristea 1983. 1992.6. majoritatea endemice. Structura: „Flora” subteranã. Carpaþii Occidentale. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate. Ciupercile: existã puþine studii efectuate. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia. 1993. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci). Grohotiºuri. Fauna subteranã.6. 2004.4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara.

Dobrogea. Muntenia. et Ana. Geum urbanum. Glechoma hederacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica. Agropyron repens. Ballota nigra.1. Capsella bursa pastoris. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã. Valoare conservativã: redusã. Eragrostis minor. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2. Redactat: A. E. Cirsium arvense. Moldova). Relief: teren plan.00C. Verbena officinalis.0–5. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca. Cardaria draba. Etajul inferior este mai slab reprezentat. Clima: T = 11. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Nepeta cataria. materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate. Agropyron repens. Verbena officinalis. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 . Oltenia. în lungul cãilor de comunicaþii. pilosa. Sanda. Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943. Leonurus marrubiastrum. Stancu 2001. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat. Taraxacum officinale. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. nisipuri. Popescu. Conium maculatum. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. P = 450–1000 mm. fiind alcãtuit din speciile. Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica.2. Leonurus cardiaca. Cynodon dactylon. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii.7. Carduus acanthoides. Maria Coroi 1998.HAB: 87.7.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. Daucus carota. Popescu. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km. Conium maculatum. Cardaria draba. Roci: pietriºuri. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%.

O. Popescu.HAB: 87.2. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Datura 369 . Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar. solstitialis. Cirsium lanceolatum. Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Suprafeþe: de la 0. soluri nisipo-lutoase. Agropyron repens. Morariu 1967. loessuri. Marrubium praecox. Verbascum thapsus. Dobrogea ºi Moldova. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est. et al. Agropyron repens. cum. Soluri: cernoziomuri. Chamomilla recutita. Valoare conservativã: redusã. Sanda. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. O. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m. de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. Soluri: cernoziomuri. cu precãdere. tauricum. P = 450–650 mm. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium. Muntenia. Verbena officinalis. Chenopodium album.Bl.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br. nisipuri aluviale. Carduetum nutantis Sãvul. în Oltenia. Clima: T = 10. Verbascum thapsus. C. Artemisia absinthium. Stellaria media. Cirsium lanceolatum. Stancu 2001. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. C. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m. Artemisietum annuae Morariu 1943. Clima: T = 10.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. Ballota nigra. acanthoides. Onopordum acanthium. P = 450–600 mm. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha). Centaurea calcitrapa. Staþiuni: terenuri plane. uneori slab sãrãturate. Roci: depozite loessoide. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. 1936. Alte specii importante: Arctium lappa. tauricum. Arctium lappa. Artemisia vulgaris.5–4 ha. Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966. Lolium perenne.2. Carduus nutans. Morariu 1943. Arctium lappa. Redactat: A. Roci: depozite lutoase. O. Popescu.5–9. 1927. cu acumulãri de materiale organice în descompunere.5–90C. Descurania sophia.50C. C. Carduus nutans. deficitare în umiditate. Descurania sophia. Specii caracteristice: Onopordum acanthium. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978.7. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii. hamulosus. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Onopordon acanthium.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, ^ ^ Seria II.a. Biol. veget . 38: 45–51. ^ CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

Bot. Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier.. 15(1): 71–90. II(1–2): 303–328.. ARSENE G. ClujNapoca.. veget. Stud. 133–140. Agron. CSÜRÖS ª.. I. 33–37... 2000. Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor.. Nat. Contrib. 1979. K. 117–123.. 1980–1993. veget. COSTE I. ºi Cerc. DRÃGULESCU C. FURDUI E. 1951... ªti. ºi Comunic. Roumanie). Stud. 1994.. 1983. Biol. Seria Biol.) Trin. Nat.. GOIA I.. ªti.. HODIªAN I. RUSU I. Stud. Bihor)... Seria Biol. 105–114. dobrogene. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Cluj.. Trifolium lupinaster L.. 1956. Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa). 1968: 245–279. CSÜRÖS ª.. Bot. 1994. Stud. ºi Cerc. 1972. Brukenthal. Studia Univ. Bucureºti. de Biol.. CSÜRÖS ª. Bul. Bucureºti. Oradea: 727–733.. 1964. 1981... Roumanie). 313–325.. AVRÃMUÞ O. POP I. -var Babes és Bolyai.. 1976.. Bot. 28: 171–176.. CRISTEA V. Cluj-Napoca. Bistriþa-Nãsãud).. végét. Bucureºti.. albiflorum Ser.. 1983. 1(2): 138–146. de Biol. CRISTEA V. CRISTUREAN I. Berlin. în sud-vestul României. Acta Bolyaiana. ºi Cerc. Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane. AVRÃMUÞ O. Dezvoltarea vegetaþiei spontane. de ªti. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud. Seria ªti. CRISTEA V. CRISTEA V. 137–143. NAGY F... în a doua staþiune din þarã. CRISTEA V. CRISTEA V. POP A. Cluj-Napoca. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes. Sibiu. 2(1–2): 127–143.. Contrib.. Nat. CRISTEA V. Bacãu).. Bot. 17–23.. ºi Cerc. Horti Buc. Archiv für Naturschultz. Analele Univ. 1958.. 133–157..G. ªti. CSÜRÖS ª. 1968. 1975–1976: 289–296. de Biol. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor. Bot... 1990... 1976. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat. Bot. ªti. Revue Roum. 1992. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp. Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud.. Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni. Bucureºti. ClujNapoca. Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. 5(2): 219–235.. CSÜRÖS ª. 1976. Ocrot. Egyet.. CRISTUREAN I. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud). 23: 161–187... Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L.. Acta Bot. de Biol.. CRISTUREAN I. Cluj-Napoca. Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali). Sibiu).. CSÜRÖ-KÁPTALAN M. Biol. Cluj-Napoca. Contrib. NAGY-TOTH F. Cluj-Napoca. MITITELU D. 1998. 1970.. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. 1947. 28(2): 87–91. COSTE L.... PAP S. XVII: 203–212. PREDA M. 1957. CRISTEA V. Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara. de Biol. 7(1–4): 29–32. GROZA G. 481 . ºi Geograf. de Biol. CRISTEA V. Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud. Bot. Geol. CSÜRÖS ª. Kozl. CRISTEA V. ºi Cerc.. Bot. CSÜRÖS ª. Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat). Bucureºti.. Bot. IONESCU-ÞECULESCU V. var. Bacãu. 47(2): 119–135... CSÜRÖS ª. Universitá degli studi di Camerino.. Acta Bot. BabaºBolyai.. veget.. CSÜRÖS ª... Cluj-Napoca. Termeszéttud. CSÜRÖS ª. 79–80. 1977. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania. Stud. 1976. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor. GÃLAN P.. Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara. Alba). CRISTEA V. Universitá degli studi di Camerino. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani... Bucureºti. Stud. GOIA I. CSÜRÖS ª. CRISTEA V. Muz. 1995. ºi Cerc. Contrib. ºi Comunic. 1999. Muz. Stud.. Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României. de Biol... Biol. Nat... Stud. CSÜRÖS ª. ºi Cerc. COSTE I. Centenar Muzeal Orãdean.. GROZA G... Contrib. 1974. 7(1–4): 57–77.. CSÜRÖS ª. Contrib. 1993. 2: 105–128. 1991–1992: 31–36. Cluj-Napoca. La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj. 7(1–4): 33–56. 13: 55–60. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Secþ. 1968. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”. 79–80. 4(3): 145–151. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Cluj. Bucureºti. Contrib... Seria Biol. Acta Bot. 1956.. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez... 1963..Bibliografie COSTE I. BECHIª EMILIA... Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud.. Contrib. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Cluj-Napoca. Seria Biol. CRISTUREAN I.. 1953. 1983. Bucureºti.. Sér. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului. Horti Buc. Contrib. Bot. Contrib. 1956. GROZA G. Contrib. Horti Buc. COSTICà M. Stud. Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien). Bot. CRISTUREAN I. Cluj-Napoca. 45(2): 207–217.

Ser. Analele ªti. Contrib. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa... Secþ.. 1969..a. CRISTUREAN I. GERGELY I.. Seria Bot. Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate. ClujNapoca. Cluj-Napoca. 193–201. Horti Buc. NEGREAN G. 1961–1962 (2): 949–961. Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi.. 1973. 19(2): 465–474. 1957. 1962. DANCIU M. Nature and Environment.. Serie nouã.. Serie nouã. 1968. Cluj-Napoca.. DIHORU G.. Horti Buc. 1969. DOBRESCU C. 482 . Ocrot.R. Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis. Bot. Polit. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Ocrot.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Bucureºti. CSÜRÖS ª. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L. RESMERIÞà I... DONIÞà N. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã. 27(1): 3–8. Iaºi. Braºov. Bot.. DIHORU G. CSÜRÖS ª. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L. DIHORU G. Bul.-Forest. CSÜRÖS ª. Cuza” Iaºi... J.. Inst.R. Cluj-Napoca. Stud. Univ.. Iaºi. 1970. ÞUCRA I. Cuza” Iaºi.. Acad. 141–159.. Înconj. 1975. Cluj-Napoca. DANCIU M. „Al. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui).a. Seria Bot. Econ.. PAP S. 2: 7–15. GERGELY I... Bot. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii.. 131–150. DIACONESCU F. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Acta Bot. Seria Bot. Strasbourg. Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R. Biol. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului. ªti. Biol.. Seria B. din R. 3: 19–55.. Biol. 24(2): 83–94. 1972.. 1975.I. R. I. Serie nouã.S. Contrib. 1971. ºi Cerc. Biol. Bucureºti. Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. Dealurile Tohani.. 28: 161–163.. Stud. Horti Buc. Polit. DANCIU M. Lucr. Bucureºti..R. ºi Cerc. Biol.. Beauv.. NEGREAN G. Înveliºul vegetal din muntele Siriu.. 1970. Univ. Ser. „Al. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Ed. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului. Contrib. DANCIU M. 15: 123–131. KOVÁCS A.. DOBRESCU C. Polit. Bot. Contrib. Stud.. Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud. Braºov.a. Seria C.S. 1973. CSÜRÖS ª. DIHORU G... 1985. Med. CRISTUREAN I. Bucureºti.. 2000. 149–173.. Bot. DOBRESCU C.. Univ. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea. Braºov.. DIHORU G.. 1968.. Iaºi.. Bucureºti.. Univ.. Contrib. 1971. 1970. ODANGIU A. DAMIAN I. 1965. Horti Buc. Bot. 1965. Acta Bot.R. Cluj-Napoca. 1972. Braºov. 1997..I.. din Transilvania. 1979. 249–262. Analele ªti. Inst.... Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã. DIHORU G.). Nat.. Bucureºti. ANDREI M. A classification of Palearctic habitats. Cuza” Iaºi. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei. 9(2): 167–184. Covasna). 1962.. Secþ.. 78. DOBRESCU C. Contrib. Stud.Bibliografie CSÜRÖS ª. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata. Ed. 1963. Braºov. Seria Bot.. CSÜRÖS ª. Biol..S.. 19(2): 407–410. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt. 277–312. Babeº-Bolyai.. Biol. Med. 2: 423–424. 1976. DEVILLERS-TERSCHUREN.. DIHORU G. Nat.I. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni). Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag.. 1972–1973: 353–423.. Cuza” Iaºi. II. 1999. Biol. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului. Bucureºti. 13(6): 301–318. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota. Bucureºti. Biol. POP I.) P. Vegetatio. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului. Acad. 21(3): 197–203.. Serie nouã.. 1968: 207–214. Vaslui). Contrib.. 1960. 1969. Univ. 14: 129–134. Bucureºti.I.S.. Analele ªti. Cluj-Napoca. 13(1): 19–30.I. DEVILLERS P. B.. Peuce. Biol. Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii. Acta Bot.. DOBRESCU C. 1963. II. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii. Bucureºti.. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu. Studia Univ.. DIHORU G.. Secþ. Înconj.. ANDREI M. Inst. DANCIU M. Analele ªti. ºi Cerc.. Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti. 14(1): 147–158. Serie nouã.. Deltei Dunãrii. Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt.a. Council of Europe. Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti. Secþ. R. Bot. SPÂRCHEZ Z. DIHORU G. Cuza” Iaºi. Univ. 1970. DIHORU G.. Iaºi. Nat. 17(1): 35–44. II. Muz. Contrib. Bot. II. II-a. „Al.. Acta Bot. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt. CSÜRÖSKÁPTALAN-M. „Al... 223–232.. 175–189. Bucureºti. no. NEGREAN G. „Al. DIHORU G.. 1966. Bul. 12: 117–120. BAVARU A. Iaºi. Tulcea. HODIªAN I. NIEDERMAIER K. Cluj-Napoca. 1973. ºi Cerc. Cluj-Napoca.. Bucureºti. 5: 101–118. Bul. 16(2): 333–345. 1973. Secþ..

.. Brukenthal. Univ. DRÃGULESCU C. II. 1995b. Bot. Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube.. Sér. 390 p. II. Cãlinescu. DOBRESCU C. Fac. Cuza” Iaºi. Nat. Înconj...I. 1969. 24: 73–89. Muz. VIÞALARIU G. Asociaþii de salcie (Salix alba L. POPESCU A. Sibiu. 88(11): 592–599. Sibiu). 47–111. Contrib. ªti. Anal.). veget. Univ. 111–120. Ed. IVAN D. POPESCU A.I. ªti. ºi Comunic. Fitosociologia. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor. ªti. 1995c. The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley. 1985: 109–140. Bucureºti DRÃGHICI B. Cuza” Iaºi. 1983.O. 483 . Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România. Bucureºti.. Iaºi. N.. Bucureºti. CHIFU T.. Vol.. 1981. Pãd. hydrobiology and ecology of the river ant its environment. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p.I. 1987. 1990. Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff. Ocrot. Iaºi. ºi Amenajãri Silvice. DOBRESCU C.. Secþ... Stapfia. DONIÞà N.. STÃNESCU V. Biol.. Stud. Iaºi. MITITELU D. DOLTU M. 18(4): 341–353. Stud. 30: 52–54.. Sibiu. Nat. 13–21. The Maros/Mureº River Valley. SANDA V.).. 1972. Constanþa). 407 p. 1990. MITITELU D. V: 383–393. 7: 73–80. Cuza” Iaºi. Univ. Seria Biol. SANDA V.. 1970. Biol. ªti.. ºi Comunic. Bucureºti. DIHORU G. DOBRESCU C. Biol. DRÃGULESCU C.. 20(1):145–154.. Ministerul Apelor. X. DRÃGULESCU C.. ºi ed. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali). Vegetaþia alpinã (98–108 p... Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova. Nat. (coordonator). Bucureºti.. ale Inst. Contribuþii fitocenologice din Moldova. POPESCU A. COLDEA G. 1997. Serie nouã. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. II. KOVÁCS ATT. ºi Comunic. 1966.. de Cerc.. DOBRESCU C. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district). DONIÞÃ. Piteºti. (145–165 p.a. 1994. II. Seria Bot.. Inst.I. Delta Dunãrii. 2. Secþ. Biol. Bacãu. Ed. 15(1): 165–179. Vegetaþia României. 1995a. Serie nouã. The vegetation from the Someº (Szamos) valley. Biol.a.I. Secþ.. 18(1): 127–144. Analele ªti. Biol. 25: 87–151. de Ocrot. ºi Comunic. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov. 1981...a... „Al. Stud. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi.) din luncile Câmpiei Române. SANDA V. Revue Roum. Secþ. Analele ªti. DRÃGULESCU C. Constant. „Al. Landsmuseum Linz. Bucureºti. ROMAN N. în R. 37–88.. Tipuri de ecosisteme forestiere din România.. DRÃGULESCU C. Nat. Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România.. Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit). . 1985. ªti. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud. Bot. SANDA V. Studii ºi Comunic... ale Inst.a.. Suceava. II. 1979. 1985. Brukenthal. II. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O. GHENCIU V. Secþ.... Cluj-Napoca. Iaºi. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului. Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului. Cuza” Iaºi. DIHORU G. 129–136. ªti.. Nat. 1990. Piteºti. 1980.. ICPDD Tulcea. Iaºi.. Iaºi. ªti. Vegetaþia Carpaþilor.. DONIÞà N.. Serie nouã... BÂNDIU C. de Cerc. 1974. „Al.. Univ. DOBRESCU C. Serie nouã. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Analele ªti. VIÞALARIU G. Cluj-Napoca. Analele ªti.. DOBRESCU C. DONIÞà N. Lucr. ªti. Analele ªti.I. Seria Biol.. FINK H. Brukenthal..I.. 33: 25–28.. Sibiu.).... Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia. Cuza” Iaºi.. Tehnicã Agricolã. DRÃGULESCU C. KOVÁCS ATT. PAUCÃCOMÃNESCU M... Secþ.. în sudul Transilvaniei. Tiscia monograph series. 1969. Bul. Serie nouã. DRÃGULESCU C. „Al. ÞOPA E. Biol. Nat.. POPESCU A. Pajiºtile din Carpaþii României. ºtiinþificã. DOBRESCU C. de Biol. Cuza” Iaºi.. Bucureºti. Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave. 24–26.I. Tehnicã Agricolã. Sibiu). ºi Cerc. DOBRESCU C. CHIRIÞà C.. 27: 12–18. 6(4): 383–390. Biol. Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud. Stud. A study of the geography. 1977. Ed. Nat. VIÞALARIU G. ªti. 1961. Ed.. ºi Cerc. Stud. 34(1–2): 39–43.. BOULLET V. GÉHU J. IVAN D.I. EFTIMIE E. 1986. et al. Bucureºti. végét. Univ. Muz. DONIÞà N. Pãd.. de Biol. 1973. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten). Serie nouã. 23: 197–219.. LAZÃR M.. Contrib. DRÃGULESCU C.a.. Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc. Analele ªti.. 24: 315–362. Muz.. DOLTU M. Biol. Bucureºti. „Al. DONIÞà N.. 1994. „Al.a.-M. PASCAL P. II. Înconj. 1994. DOBRESCU C. Stud. Univ. Sibiu.I.Bibliografie DOBRESCU C. Univ. fizicã. 370 p. Bucureºti. KOVÁCS ATT. Med. Szolnok-Szeged-Târgu Mureº. Analele ªti. Univ. DOLTU M.. 38(1): 28–37.a. ºi Comunic. Muz. Stud. Secþ.. Obiective de ocrotirea naturii.. Muz. BOªCAIU N. ºi Med. Argessis. Cuza” Iaºi. Biogeografia României. Wooden Vegetation.. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi.. 1989. DONIÞà N. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc... 1992. „Al. Serie nouã. Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului.. 1979. Iaºi. 6(1): 11–20. Rev.

20(3–4): 127–141. GERGELY I. Cluj-Napoca. de Biol. Cluj-Napoca. Bul. Babeº-Bolyai. Vegetaþia nitrofilã din zona de interfluviu Timiº-Bega. 1989. 1969.. GRIGORE S. POP I. Contribuþii la studiul Callunetelor din munþii Apuseni. Cluj-Napoca. 1973. Hunedoara). GERGELY I. GERGELY I. 1977. HODIªAN I. Cluj-Napoca. Consideraþii asupra rãspândirii cerului ºi efectele gerului în cerete. Pajiºti de stâncãrii din partea nordicã a munþiilor Trãscãului. KOVÁCS A.... Studia Univ. BistriþaNãsãud).. Bot.. Contrib.. 1962. HODIªAN I. Aspecte privind vegetaþia ruderalã din bazinul Feneºului (raion Alba. Bot... Contrib. Studia Univ. GERGELY I... Cluj-Napoca. Rev.. Vegetaþia muntelui Vulcan-Abrud. GERGELY I.. Contrib. ClujNapoca. Grãd. GERGELY I. Bucureºti. Contrib. 1971. GROZA G.. GERGELY I. GERGELY I. Cluj-Napoca. 185–190. Cluj-Napoca. Pãd.. Contrib. 1941. 1966.. 95–104. Bot. 1970. RAÞIU O. 1961–1962. HODIªAN V.... Cluj-Napoca.. Bot. Cluj-Napoca. 1960. Tulcea. 263–298. HODIªAN V. Deltei Dunãrii... 225–228. Bot. 1940. 1976. Bot. 25–51. GERGELY I. Bot. GERGELY I. Bot. 2: 57–67. Contrib. Studia Univ. la Timiºoara. Aspecte de vegetaþie de pe valea Someºului Rece (munþii Gilãu). KISGYÖRGY BLANCA. Contrib.111–121. Cercetãri asupra as.. 1979. Bot. ºi al Muz.. 1966. Flora ºI vegetaþia mlaºtinii „Rãbufnitoarea” (munþii Turiei – Judeþul Covasna). HODIªAN I... Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din partea nordicã a munþilor Trãscãului. 1980.. Bot. Bul. Timiºoara. la Timiºoara. 167–181. GROZA G.. Alba). 8(1–2): 95–131. GEORGESCU C. Stud. Alba). Horti Buc. Contrib. 1963. 1970. 1968. România. Cluj-Napoca. Babeº-Bolyai. GERGELY I. Cluj-Napoca. 1976. Univ. Cercetãri fitocenologice asupra pajiºtilor din bazinul Fenesului (Jud. Ser... 131–143. HODIªAN I. Flora ºi vegetaþia masivului Jidovu (jud.. HODIªAN I. Contrib.S. ªti. 1970. Bot. Asociaþii vegetale de mlaºtini eutrofe rare pentru R. HODIªAN V. Lucr... GRIGORE S.. Cluj – Napoca. Contrib. Cluj-Napoca. Harghita).. 1960. 11(2): 255–267.. Ceretele ca tip de pãdure. Relaþii cenologice ºi date noi asupra rãspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd. Biol. 1941. Cercetãri de vegetaþie în masivul Vãii Caselor (jud. Vegetaþia helofilã (palustrã) din depresiunea Trãscãului.. 89–142.. 1967.. RAÞIU O. 11: 471–491. Lucr. Cluj-Napoca. 1941. Ceretele încheiate. GERGELY I. HODIªAN I. HODIªAN I. RAÞIU F. Hunedoara). 13: 221–229. Muz. Vegetaþia halofilã din Câmpia de divagare Timiº-Bega. Cluj-Napoca. GRIGORE S. HOREANU C. Pajiºtile mezofile din depresiunea Trãscãului. Satu Mare). ºi Cerc. Asociaþiile ierboase din „Þara Oaºului” ºi importanþa lor economicã..C. Contrib. Bot. Grãd. MOLDOVAN I. Agron.. 53(10–1)1: 505–518. Bot. GHIªA E. Biol.S. 1973.Bibliografie GEORGESCU C. SPÂRCHEZ Z. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Cercetãri de vegetaþie pe valea Ribiþei (jud. Inst.) în regiunea Cluj. Contrib. Contrib. Bot. Cluj-Napoca.C. Contribuþii la cunoaºterea fãgetelor din bazinul Runcu (jud. Stud. Aspecte de vegetaþie din masivul Mãgura Rodnei (jud. Timiºoara.. 1965.. Contrib. Pãd. 25–36. Cluj-Napoca. GEORGESCU C. reg. Studii de vegetaþie pe „Colþii Trascãului”. GRIGORE S. 1941. 21(1–2): 56–67. HODIªAN I.. Hunedoara). Pãd. GHIªA E.. HODIªAN I. Contrib... 484 .. 1957.. Bistriþa-Nãsãud).. Stud. 143–165. Bot. 1980.. 5: 335–346..... GHIªA E. Vegetaþia saxicolã de la Cheile Feneºului (raion Alba. 23(1): 13–45. Bucureºti. Bot.. 1974.. Bot. Pãdurile de rãºinoase de pe Valea Feneºului (raion Alba. Agron. reg. 1974. 20–30.. Teza de doctorat. Agron. Cluj-Napoca: 195–202. HODIªAN I. Biol. Vegetaþia pajiºtilor xerofile din Podiºul Casimcea (Dobrogea). Asociaþii stepice montane din partea nordicã a munþilor Trãscãului. Babeº-Bolyai. 53(4): 192–204. Bot.. ºi Cerc.. Biol. Hunedoara). 207–221. 130–144. Cercetãri fitocenologice în Munþii Zarandului.. Bot. FAUR N. Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei perturbate din depresiunea inferioarã a Ciucului (Jud. Cluj-Napoca. Babeº – Bolyai. 2: 785–796.. 1964.... Bucureºti. ClujNapoca. Rev. HOBORKA. Rev. Cluj-Napoca. 1969. de Biol. Contrib. GHIªA E. Ceretele poienite. Bucureºti. Contrib. 221–229. Vegetaþia mlaºtinilor eutrofe din bazinul superior al Ciucului.. ClujNapoca. Vegetaþia helohidrofitã ºi higrofitã din împrejurimile comunei Livada (jud. Ser. 1968. Asociaþii de Helictotrichon decorum din R.. 209–230. Cluj–Napoca. Contrib. 125–131. Contribuþiuni la studiul fitocenologic al munþilor Fãgãraº. ªUTEU ª... ªti. Peuce. 1: 25–31. Ser.. reg. 207–219. 12: 193–209.. ªti. Cluj-Napoca. POP I.. Inst.. Asociaþii praticole de luncã din interfluviu Timiº-Bega. CIURCHEA M. Ceretele ca tip de pãdure. Lucr. Bot.. 53(8–9): 444–457.. Bot. Flora ºi vegetaþia Munþilor Dognecei.. RAÞIU F. GERGELY I. RESMERIÞà I.. GHIªA E. România. Timiºoara. Acta Bot. Bot.. 1972... Seria Bot. Bot. II. GERGELY I. Bot... HODIªAN I. 145–150.. Stipetum stenophyllae cu Danthonia calycina în Transilvania. ClujNapoca. Contrib. Inst.. ºi Cerc. Bucureºti. Contrib. Bot. 1988.C. I. 2: 9–22. 2: 9–20. Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din zona de interfluviu Timiº-Bega. ºi al Muz. Contrib. Alba). I. 1970.. 1967. Cluj-Napoca.

KARÁCSONYI C. HOREANU G.. 271–313. 485 . KOVÁCS A. Satu Mare. Vegetationskundliche Beobachtungen im Donau-Delta. Înconj. O staþiune cu Sphagnum pe nisipurile continentale din câmpia Nirului. Stud... Înconj. Stud. Stud. KORODI GÁL I. 24(3): 189–198. Suceava. Nat.. Flora ºi vegetaþia Munþilor Bodoc. 15(4): 71–76. 1970... IONESCU-Þeculescu Venera. ºi Cerc. 1991. Contrib. KOVÁCS ATT. DRÃGAN-BULARDA M.. JAKUCS. TÖVISSI I. KOVÁCS A. 1992. Anuarul Muz.. Suceava). LUPAªCU A. Rezumatul tezei de doctorat. 361–383. Nat. MALOª C. Die phylozönologische Verträltnisse der Flaumeichen – Buschwälder Südostmittel – europas. 5: 423–419. 177–189. 1979.. LEPS J.. Stud. DRÃGAN-BULARDA M. 23–32. ºi Comunic. Sf. Cercetãri asupra vegetaþiei pajiºtilor de luncã din bazinul Baºeului (jud. Preslia. KARÁCSONYI C. KARÁCSONYI C. 1976–1977. ºi Comunic... KARÁCSONYI C. jud. Fenomenul de poluare ºi vegetaþia în zona Slatina. Iaºi. 1970. Cercetãri biogeocenologice în pãdurea DezmirCluj. KOVÁCS A. KOVACS AL. KOVÁCS A.. Stud. Teza de doctorat (Publicatã la Ed.. 1965... 5–6: 597–608. Cercetãri asupra unor fitocenoze cu Sesleria din Oltenia.. 1980. Ocrot. 1972. 51(1): 35–45. Asociaþii forestiere. Nat. 3(3). Stud. Cluj-Napoca. Fãgetele din Munþii Bodoc. Seria Bot. 1981. Bot. Moldova ºi ºomuzul Mare. ªti. KISS º.. Bucureºti. Cluj-Napoca. Zur Kenntnis der Quelflusen alpinen Hoschstadenflusen und Gebü