Cinematica fluidelor

Se ocupă cu studiul mişcării fluidelor fără a ţine seama de forţele şi transformările energetice care apar. Se intenţionează determinarea componentelor vitezei vectoriale ν şi ale acceleraţiei vectoriale precum şi traiectoriile parcurse de particulele fluide. Mişcarea se caracterizează sintetic prin spectrul hidrodinamic sau aerodinamic. Se consideră că mărimile sunt funcţii continue şi derivabile în timp şi spaţiu şi se aplică elemente de teoria câmpului. Formulele sunt valabile atât pentru fluidele ideale cât şi pentru fluidele reale.

Metode de studiu în cinematică 1.Metoda Lagrange În metoda Lagrange se urmăreşte fiecare particulă pe traseul străbătut de aceasta, iar mişcarea întregului fluid este caracterizată prin ansamblul traiectoriilor parcurse de particulele fluide. Pentru o particulă, traiectoria este caracterizată de:
Y = Y ( X 0 , Y0 , Z0 , t ) , în care X 0 , Y0 si Z 0 sunt coordonatele iniţiale Z = Z ( X 0 , Y0 , Z 0 , t ) ale particulei la momentul t0 iar t este variabila temporală. X = X ( X 0 , Y0 , Z0 , t )

Considerăm că fluidul este format din N particule deci un ansamblu de N ecuaţii de acest tip caracterizează mişcarea fluidului. Din ecuaţiile traiectoriilor se deduc componentele vitezei vectoriale ν =ν (u, v, w) Componentele de viteză după cele trei direcţii ale sistemului de axe triortogonal sunt:
u= ∂X ∂Y ∂Z w v = = , , ∂t ∂t ∂t

Componentele acceleraţiei vectoriale a = a(ax , a y , az ) sunt:

u. t ) Din componentele de viteză se deduc traiectoriile din următoarele ecuaţii: dX dZ dY u= . t ) v = v( X . t ) w = w( X . trei spaţiale şi una temporală: u = u( X . v.Z. Y. a y = . Z. Y . v= . w sunt funcţii de 4 variabile. Y.∂u ∂ 2 X ax = = 2 ∂t ∂t ∂v ∂ 2Y ay = = 2 ∂t ∂t ∂w ∂ 2 Z az = = ∂t ∂t 2 2. w= dt dt dt Componentele acceleraţiei se deduc derivând componentele de viteză: du dv dw ax = . Z.Metoda Euler În cadrul acestei metode se determină componentele de viteză în puncte fixe din spaţiu în care se pot plasa aparate de măsură. a z = dt dt dt Pentru a efectua derivatele totale ale componentelor de viteză de calculează mai întâi diferenţialele acestora: ∂u ∂u ∂u ∂u du = dt + dX + dY + dZ ∂t ∂X ∂Y ∂Z du ∂u ∂u dX ∂u dY ∂u dZ + ax = = + + dt ∂t ∂X dt ∂Y dt ∂Z dt du ∂u ∂u ∂u ∂u = +u +v + w dt ∂t ∂t ∂t dt dv ∂v ∂v ∂v ∂v ay = = + u + v + w dt ∂t ∂t ∂t ∂t dw ∂w ∂w ∂w ∂w az = = +u +v + w dt ∂t ∂t ∂t ∂t ax = ⇒ .

j. atunci dt Dacă mişcarea este uniformă. Acceleraţia obţinută anterior corespunde unei mişcări nepermanente şi neuniforme. linia de curent este curba la care vectorii viteză corespunzători particulelor fluide sunt tangenţi la curbă în punctele în care se găsesc particulele respective. az cu versorii i. Primul termen reprezintă acceleraţia instantanee. a y . k şi se adună: a = ax i + a y j + az k ∂v ∂w ⎞ ⎛ ∂u ∂v ∂w ⎞ ⎛ ∂u ∂u ∂u ⎞ ⎛ ∂u = ⎜ i + i + i + ⎟ + u⎜ i + j + k ⎟ + v⎜ i + j + k⎟+ ∂t ∂t ⎠ ⎝ ∂X ∂X ∂X ⎠ ⎝ ∂Y ∂Y ∂Y ⎠ ⎝ ∂t ∂w ⎞ ⎛ ∂u ∂v j + k⎟ + w⎜ i + ∂Z ⎠ ⎝ ∂Z ∂Z ∂ν ∂ν ∂ν ∂ν +u +v +w ∂t ∂X ∂Y ∂Z ∂ν ∂ν dX ∂ν dY ∂ν dZ dν + + a= + = ∂t ∂X dt ∂Y dt ∂Z dt dt a= ν =ν ( X . Z. iar ultimii 3 reprezintă acceleraţia convectivă. apare în cazul unei ∂t mişcări nepermanente şi reprezintă variaţia vitezei vectoriale în timp în anumite puncte fixe din spaţiu iar următorii 3 termeni reprezintă variaţia vitezei vectoriale la deplasarea în spaţiu. Mişcarea cea mai simplă. Altfel spus. Linia de curent reprezintă înfăşurătoarea vectorilor viteză care se găsesc la un moment dat cu originea pe curba respectivă . Y . . dν =0 Dacă mişcarea este permanentă. t ) ∂ν . permanentă şi uniformă corespunde la a=0.Calculul acceleraţiei vectoriale Se înmulţesc componentele ax . Noţiuni generale de cinematică Curentul de fluid reprezintă o masă de fluid aflată în mişcare. atunci derivatele parţiale în raport cu una sau mai multe variabile spaţiale sunt nule. Primul termen din acceleraţia vectorială.

dY. fiecare viteză tangentă la linia de curent corespunzătoare.Ecuaţia liniilor de curent Considerând că vectorul de viteza ν este paralel cu diferenţiala vectorului de poziţie se obţin : ν || dr ν (u. Secţiunea vie reprezintă secţiunea străbătută de particulele de fluid în mişcare. Ecuaţiile traiectoriei se deduc plecând de la: dr = dt dr =ν r. în punctul respectiv particula fluidă ar avea două viteze. v. t dt ⇒ ( ) În mişcarea permanentă traiectoria coincide cu linia de curent. perpendiculară pe liniile de curent corespunzătoare. P = 2πR Raza hidraulică este raportul dintre secţiunea vie şi perimetrul udat. w) dr(dX. A πR2 R = Rh = = P 2πR 2 bh 2h + b .ecuaţiile linilor de curent. ν A = πR 2 A = bh P = b + 2h Rh = Perimetrul udat reprezintă lungimea conturului solid cu care fluidul se găseşte în contact în cadrul secţiunii vii. Daca s-ar intersecta. ceea ce este fals. u v w Doua linii de curent nu se intersectează niciodată. Traiectoria reprezintă drumul parcurs de particula fluidă în mişcare. dZ) dX dY dZ = = . Liniile de curent umplu complet spaţiul în care evoluează fluidul.

Debitul volumic (Q) reprezintă fluxul vectorului viteză printr-o suprafaţă curbă deschisă. ⎣s⎦ Qm = m ⎡kg⎤ ⎥ t ⎢ ⎣s⎦ G ⎡N⎤ QG = ⎢ ⎥ t ⎣s⎦ B debitul masic debitul de greutate Circulaţia vitezei de-a lungul unei curbe deschise AB este: Γ = ∫ν ds = ∫ν t ds A A B Vârtejul este dat de: i j k 1 1 ∂ ∂ ∂ ω = rot ν= 2 2 ∂X ∂Y ∂Z u v w În legătură cu vârtejul se poate enunţa teorema lui Helmholtz: Fluxul vectorului vârtej printr-o suprafaţă curbă închisă este constant. Q = ∫ν ndS S Q = ∫ν n dS . ∫ωndS= ct ωdS = ct S pentru o suprafaţă foarte mică . 3 V ⎡m ⎤ ⎡ l ⎤ Q= ⎢ ⎥ ⎢ ⎥ t ⎣ s ⎦ . atunci: Q =ν n S ⇒ Q =νS În cazul unui circuit deschis debitul volumic se poate determina ca raportul dintre volumul de lichid scurs şi timpul corespunzător. unde ν n =νn cosα =ν n Dacă viteza este constantă în orice punct al suprafeţei S .

. În cazul tornadelor produse în atmosferă viteza maximă a vârtejului apare din păcate tocmai la nivelul solului. Daca s-ar închide în interiorul fluidului dS → 0 ⇒ ω →∞ ⇒ ν →∞ .Un vârtej nu se poate închide în interiorul fluidului. Un vârtej se închide pe o suprafaţă solidă cu care se învecinează un fluid sau se închide în el însuşi (vârtejuri toroidale). În caz contrar vârtejul te învârteşte din ce în ce mai repede şi te trage la o adâncime din ce în ce mai mare. Din punct de vedere practic este bine ca în situaţia în care te prinde un vârtej dintr-un râu. să încerci să ieşi cât mai repede din el. ceea ce este practic imposibil. deoarece pe sol se închide vârtejul respectiv şi din această cauză tocmai la acest nivel forţa distrugătoare este maximă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful