Geografia continentelor extraeuropene CURS 1 CONTINENTUL ASIA Asezarea geografica Asezarea geografica a continentului Asia se impune prin particularitatile

geografice care individual net intre celelalte continente ale lumii. Intre aceste particularitati, imensitatea este un lucru fundamental, cu o suprafata de 144 mil. kmp fiind cel mai intins continent. Ocupa aproape 1/3 din uscat. Asia este asezata in emisfera nordica, de la Ecuator pana la Polul Nord, de la Mediterana pana la Pacific. Numele continentului Asia deriva din “asun” = rasarit (mileniul II iH). Alti geografi atribuie numele continentului unei divinitati. Extremitatile: V – Capul Baba (Pen. Asia Mica) E – Capul Dejnev (Pen. Ciucotska) N – punctul extrem al uscatului asiatic = Celiuskim (Pen. Taimat) S – Capul Bulus (Pen. Malacca) Continentul Asia se invecineaza cu 4 continente, grupand in jurul sau cea mai mare parte a masei de uscat a Terrei. Spre V formeaza “Eurasia”. De Africa se desparte in V prin Canalul Suez si M. Rosie, dar Pen. Araba este un fragment al continentului Africa. Stramtoarea Bering desparte Asia de America de N, iar insulele fac trecerea spre Australia. Prin intinderea sa masiva, continentul asiatic are consecinte variate si importante asupra naturii, oamenilor, si economiei cale. Astfel, datorita desfasurarii in latitudine de la Ecuator la Polul N, in Asia se intalnesc toate zonele naturale ale Globului. In longitudine, de la V la E se inregistreaza o diferenta de 11 ore intre Pen. Asia Mica si Camceatca. Distanta intre punctele extreme sunt enorme (de la S la N = 10.000 km; de la V la E = 11.000 km). Cel mai vast continent al Pamantului, Asia este si cel mai interesant d.p.d.v. geografic. Datorita intinderii si variatiei (varietatii) conditiilor naturale, Asia este continentul superlativelor si al contrastelor geografice. Astfel, pe teritoriul sau se intalnesc: - punctul cel mai inalt al lumii – Everest (8872 m), situat in Hymalaia; - cel mai jos – M. Moarta (-392m); - cel mai inalt podis – Pod. Pamil, imbracat in zapezi, si cu altitudini de peste 7000 m; - Campia Siberiana Occidentala – cea mai intinsa din lume; este mlastinoasa; - In Asia s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura din emisfera N (-73 o C), in orasul Oimeakom din NE Siberiei; - In reg. sudice vanturile umede aduc din O. Indian cele mai abundente ploi, care in localitatea Cheracundji au totalizat 12.000 mm/an; - Fluviul Han-He este cel mai incarcat de aluviuni (140 kg/mp); - In Asia se afla cel mai adanc lac – Baikal; - Cel mai intins lac din lume – M. Caspica(374.000 mp); - Cel mai sarat lac de pe glob; - Cel mai mare arhipelag al Terrei – Indonezia (13.700 insule). - In muntii inalti din partea centrala se gasesc cei mai numerosi ghetari din lume; - Partea N a continentului este acoperita cu taigaua siberiana; - Asia este cel mai populat continent (3,6 mld. loc.); - In Asia se afla cel mai populat stat din lume – China (1,280 mld. loc.); - Primele orase din lume au aparut in Asia, in India.

1

Relieful Asiei Relieful Asiei este foarte complex, si se desfasoara pe suprafete mari, care nu se intalnesc pe alte continente. Spre deosebire de Europa, Asia este continentul podisurilor si al dealurilor. Campii = 26,2 %, si munti 29,2 %, altitudinea medie a continentului fiind de aprox. 1000 m. Privit sub raport hipsometric, se pot identifica cele mai mari contraste (- 394 m -> M. Moarta , si Everest = 8872m). Analiza sumara a hartii hipsometrice: cea mai intinsa parte – altitudini cu valori intre 0 m si 300 m se afla in N-V continentului, incepand de la M. Caspica si pana in valea fluviului Elisei, al bazinului fluviului Obi. Cea mai masiva parte unde predomina altitudini mai mari de 1000 m se afla in centrul Asiei, de o tarte si de alta a …………. Cea mai faramitata parte – relieful fatetei oceanice dintre Camceatca si Sumatera (aici intra cel mai mare nr. de peninsule, insule, ce se intrepatrund strans). Cea mai inalta parte – Tibetul, cu rama lui inconjuratoare = Hymalaia, Cuienlun, cu numeroase varfuri ce depasesc 7000 – 8000 m. Cea mai coborata parte de uscat, sub nivelul oceanic, este reprezentata de Dep. Turfan, din M-tii Tianshan. Aceste contraste altimetrice create de diferentele treptelor cu dimensiuni variabile din Asia indica schimbarile de ordin tectonic care au avut loc in cursul istoriei, in special la sfarsitul Pliocenului si in Cuaternar. Sistemul orografic al Asiei Continentul Asia se distinge de celelalte continente si prin sistemul ei orografic, caracterizat in primul rand prin prezenta braului inalt al podisurilor interne din Asia de V si din Asia Centrala (Anatolia, Iran, Pamil, Tibet, Saidam, Kosgoria, Tungaria, Mongolia, podisuri marginite de numeroase lanturi muntoase). A doua caracteristica orografica o constituie prezenta lanturilor muntoase arcuite, din partea de E a Asiei, paralele cu tarmul oceanic, si separate prin vaile si campiile marilor fluvii (Yan Ti), iar ca exemple de lanturi muntoase: Camceatca, Columna, Sihote Alin, M-tii Manciuriei, M-tii Hingarul Mare, M-tii Namucea. Tot sub forma de arcuri cu aceeasi directie se dezvolta si M-tii de pe insulele invecinate, care se unesc cu lanturile catenei alpino-hymalaiene din cuprinsul Malaieziei. Pe de alta parte, Asia de N prezinta alte caracteristici orografice: o vasta regiune de campii (C. Turanului, Pod. Khazachstan, C. Siberiei de E, Pod. Siberiei Centrale, C. Iacutiei si C. Indighilca) si podisuri externe, regiuni care incep de la M. Caspica si se termina in Rena, in Siberia de N-E. Partea de S a continentului adauga Asiei alte elemente orografice, prin cele 3 mari peninsule: Indochina, India si Arabia. Pen. Indochina. – siruri muntoase care alterneaza cu portiuni de campii, reprezentand zona prin care sistemul muntos alpino-himalayan face trecerea la sistemul muntos al Malaeziei. Pen. India si Arabia – cele mari peninsule ale Asiei, cu relief dominant de podisuri vechi, peneplenizate, care sunt legate de continent prin 2 campii aluvionare: C. Indogangetica si C. Mesopotamiei. Unitati morfostructurale si etape de evolutie Asia este unul dintre cele mai complexe continente din punct de vedere structural, deoarece alaturi de unele dintre cele mai vechi compartimente (scutul Agorei) stau unitati mai noi, tertiare, si actuale (geosinclinalul alpin si cel vest-pacific). In afara de acestea, cea mai mare parte a Asiei centrale, care din punct de vedere tectonic s-a format in fazele orogenezei mai vechi, a suferit un intens si complex proces de peneplenizare. In Pliocen au avut loc importante miscari verticale care au dus la regenerarea muntilor de orogen, prin formarea muntilor de tip “bloc”.

2

Schita morfostructurala a Asiei Cuprinde 3 mari unitati: 1. Unitatea de platforma – campii, podisuri si munti dezvoltati pe fundament precambrian, care cuprinde C. Siberiei de V, Pod. Siberiei Centrale, campiile, podisurile si muntii din Pen. Arabiei si din Pen. Indiei, C. Chineza, M-tii Ian San si lanturile de munti pana in Coreea. Tot din unitatea de platforma fac parte si colinele cu M-tii Chinei de S, o regiune de cutari paleozoice intens peneplenizate. 2. Unitatea de orogen – se dezvolta pe 2 directii predominante: de la V la E, specifica geosinclinalului alpin, incepand din Caucaz si pana in Malaezia; de la N la S, caracteristica geosinclinalului de tip pacific, care incepe din Pen. Ciucilo si se termina in Malaezia (geosinclinal activ). Miscarile de cutare care s-au produs in geosinclinalele amintite mai sus apartin unor faze mezozoice si tertiare. fazele mezozoice sunt prezente in M-tii Anda, Columna, M-tii Vernovonsck si o parte din M-tii Sihote, precum si in Mtii din Cordiliera vietnameza, thailandeza, M-tii din Pen. Malaga si o parte din M-tii Calimantan. fazele tertiare au avut o evolutie de mare amploare, de unde au rezultat cele mai grandioase zone montane; aceste cutari tertiare le intalnim in : M-tii Caucaz, M-tii Pontici, M-tii Zaurus, M-tii Himalaya, Cordiliera birmana si M-tii Malaeziei. In cuprinsul acestor zone au fost incluse si unele masive vechi cristaline (Masivul Anatoliei si Tibet). In afara de munti si depresiuni intramontane, unitatile de geosinclinal mai cuprind si depresiunile marginale.

-

-

Tinand cont de tot acest ansamblu morfostructural al Asiei, de evolutia principala de ordin intern, nisa tectonica, vulcanism putem desprinde cele 3 mari etape de formare si evolutie a acestui continent: - etapa prepliocena; - etapa pliocena; - etapa cuaternara; Etapa prepliocena – fazele care determina etapele sunt mult mai lungi; cele 7 mil. de ani nu reprezinta decat a 220-a parte din totalul geologic al Pamantului. Osatura reliefului Asiei apartine acestor timpuri foarte vechi prepliocene, cand s-au format marile scuturi prepliocene. Etapa pliocena – importanta mai ales prin aspectul ei de ansamblu. In etapa aceasta Asia s-a apropiat de forma actuala. In etapa pliocena, spre N uscatul depasea platforma continentala actuala, M. Galbena si Golful Tanchu nu existau, iar M. Japoniei si M. Chinei erau mai mici; arhipelagul Japoniei era mai uscat. Etapa cuaternara - se caracterizeaza printr-o serie de elemente propice de ordin climatic, prezenta ghetarilor pe uscat si pe mare avand consistenta foarte mare pentru intreaga Asie. CURS 2

CLIMA ASIEI
Extinderea continentului de la Ecuator spre Polul N, marea diversitate a formelor de relief, ca si a factorilor climatogeni, au determinat aparitia unor climate diferite. Ca urmare, in Asia se intalnesc toate zonele de clima ale Globului, de la climat ecuatorial , cald, la cel polar rece, nuantate insa de altitudine. Numerosi factori naturali, dinamici, fizico-geografici, influenteaza in mod decisiv parametric climatic ai Asiei. Astfel, energia termica trimisa pe pamant prin intermediul radiatiilor solare e distribuita in cantitati din ce in ce mai mici de la Ecuator spre Polul N. Zonele de clima diferentiate pe teritoriul Asiei, nuantate de altitudine si de configuratia reliefului sunt: 1.Zona climatului ecuatorial: - Din Indonezia, Sri Lanca, Pen. Malacca (Malanja), I. Mindanao. - Este calda tot timpul anului si primeste ploi abundente aproape in fiecare zi. - Temp. medii lunare 25-27°C 3

presiunea atmosferica scade. .in depresiunile intramontane din E Siberian. deoarece circulatia se face dinspre continent spre ocean 3. reduse (-45°C). in cadrul caruia vara este calda si uscata. Climatul polar: . iar in zone montane > 3000 mm/an 2. vara este calda si umeda. mediile lunii ianuarie sunt f. Indian. Iran si V Indiei) – este fierbinte si aproape lipsit de ploi. .extindere mai mare . mediile lunilor de vara fiind si ele reduse 8.climat tropical desertic din S-V continentului (Arabia. Pacific sau Indian cicloni tropicali insotiti de vanturi violente si precipitatii abundente ce provoaca pagube locuitorilor din zona tarmurilor 4.se caracterizeaza prin iarna permanenta . generand contraste termice accentuate intre anotimpuri. Aceste diferente mari de temperature imprima caracterul continental excesiv al climatului temperat . Caspice.varfurile cele mai inalte ale muntilor sunt acoperite de zapezi vesnice si gheturi 4 - . temperaturile sunt usor positive .partile centrale ale continentului au climat subtropical uscat cu nuante desertice. in timp ce precipitatiile devin mai bogate. iar vara se incinge. Climatul subecuatorial: .Umezeala atmosferica ridicata (95%) . Climatul subpolar: . Climatul mediteraneean: .masivul uscat Asiatic se raceste puternic iarna. iar iarna lunga si geroasa . reduse (1-2°C) Valorile termice sunt modelate pe de o parte de nebulozitate accentuate.precipitatii 500-1000 mm/an .Precipitatii > 2000 mm/an. aducand ploi abundente . Se creeaza etaje climatic din ce in ce mai reci si mai umede cu cat creste altitudinea reliefului . iar iarna blanda si ploioasa . cu precipitatii vara si ierni blande 5. primesc f. situate la adapostul muntilor.diferentele termice intre anotimpuri sunt vizibile . unde ploile musonice ajung in cantitati mai mici.precipitatii prea abundente => inundatii .Iarna in climatul musonic este fierbinte si arida.in luna august. cu precipitatii bogate in timpul verii si secete iarna . la latitudinea temperata.vara este scurta. cu 2-3 luni pe an si racoroasa.regiunile din inima continentului. vanturi umede bat dinspre O.il intalnim in E M. iar pe de alta parte de prezenta padurilor ecuatoriale .climat tropical musonic . temperature scade odata cu inaltimea.uneori se formeaza deasupra O.vara. In aceste regiuni au aparut deserturile temperate. India si Indochina aproape in intregime . Mediterane si S M. cu vara calda si iarna rece 6. iar iarna geroasa si uscata 7. in S-E si E Asiei.intalnit in E continentului (in China).in partea central a Asiei .E Chinei si S Japoniei au climat subtropical musonic.cuprinde Pen. Climat temperat-musonic: . la limita dintre ocean si uscat.Aerul cald si umed – greu de suportat . putine precipitatii.in zonele montane ale continentului. uscatul asiatic se incinge.in N continentului . sunt atrase masele de aer oceanic. Climat temperat –continental: . In aceste locuri.Amplitudinile anuale sunt f.caracter musonic . Zona climatului tropical: . pe fondul unor inversiuni termice extrem de accentuate s-a inregistrat minima absoluta -73°C.

peste.Huan He (Fluviul Galben) este fluvial cel mai incarcat cu aluviuni din Asia si din lume.Se scurg trei mari fluvii cu trasaturi commune: Obi. In schimb. iar in deserturi vaile dezvolta scurgere doar in timpul ploilor ocazionale. FLUVII SI RAURI Marile fluvii ale Asiei izvorasc din muntii situati in partile centrale si se indreapta spre muntii din regiunile apropiate. 400 mil. formata prin depunerea aluviunilor. In functie de pluviozitate si de dispunerea marilor unitati de relief. Caracteristica acestor mari fluvii o reprezinta bazinele hidrografice inverse.Marea Campie Chineza . apa provenind din topirea zapezii.Alimentarea lor este mixta. s-a inaltat c mai mult de 10 m. si anume: 1. Cu toate ca a fost indiguit pe 1800 km.Intretine o navigatie active . Amur . domeniul Akleic – in regiunile desertice 2.Cresterile de nivel se produc la inceputul verii. domeniul Exoreic – din zonele musonice In continentul asiatic. Astfel. in C.Precipitatii musonice .Fluviile mari si debitele ridicate vara . nivo-pluviala . . Izvoraste din Tibet (de la 4500 m altitudine) si are 4845 km lungime. Clima influenteaza si activitatea umana. Debitele raurilor sunt bogate in climatul musonic. care izvorasc din muntii din centru. In bazinul fluviului traiesc aprox. de vanturi si contrastele termice in deserturi si de scurgerea apei in regiunile ploioase. Raspandirea plantelor si animalelor este determinate de clima astfel: in zonele ecuatoriale cresc paduri dense..Dezghetul se produce invers • Bazinul pacific . curg de la S la N. la ploile musonice abundente provoaca inundatii. Proceselo pedogenetice sunt determinate de anumite elemente climatice diferite. Se adauga si precipitatiile lichide . este minutios organizata si valorificata (canale de irigatii.Debitele din lunile de vara sunt consistente . iazuri ptr. Turanului si Platoul Iran 3. Changjiang. plantatii de duzi. domeniul Endoreic – in marile depresiuni central.Marile fluvii chinezesti: Huan He (Huanghe). • Bazinul Indian 5 . . de la izvoare spre varsare .Din Asia E si S-E . aluviunile …………… podisul? …………. Zonele musonice sunt favorabile agriculturii. intreprinderi ptr prelucrarea produselor agricole). regiunile ploioase sunt strabatute de numeroase rauri mari. . Enisei si Lena. au lungime mare. uneori catastrofale. in timp ce in deserturi vegetatia este saraca si rara.Curentul electric este produs in mici hidrocentrale. complexe de crestere a pasarilor. se disting pe teritoriul Asiei trei mari domenii hidrografice. regiunile centrale si S-V cu precipitatii reduse sunt aproape lipsite de rauri si lacuri. in timp ce in regiunile subpolare acestea se realizeaza cu dificultate. In cursul mijlociu strabate …………. Cursul sau superior are aspect de defileu intre o vale lunga si adanca. in zonele ecuatoriale procesele de alterare sunt intense si profunde.loc. asezari.Iarna ingheata treptat. APELE ASIEI Hidrografia Asiei este strans corelata cu clima si configuratia reliefului. • Bazinul arctic: .Clima influenteaza decisiv celelalte componente naturale: in muntii inaltimea.

3. ce permite circulatia autovehiculelor. Lacuri glaciare: S-au format datorita formarii de ghetari din munti. in Lacul Aral se varsa fluviile (raurile?) Amu Darya. altele cu mari resurse de apa.Spre V. crestere pusa ape seama ploilor musonice . Toate marile fluvii sunt navigabile. pescuit. Mlastini – Regiunile cu exces de umiditate si cu substart impermeabil din Siberia. interesante. Volumul de apa este echivalent cu cel al M.() 6. au configuratie fitoforma.Bazinele acestor fluvii sunt situate in lanturile paralele ale M-tilor Indochina. cu cele mai multe specii de plante (250) si animale (800) endemice din lume. Baltice. Bilantul hidric se mentine echilibrat datorita aportului a peste 300 afluenti si a numeroaselor surse subterane. Mesopotamiei.. Partea estică a lacului este foarte sărat. agreement. Salubrizare mare. S-a redus mult ca urmare a folosirii apei ptr irigatii. constituind axe importante ptr comunicatiile intra si interregional. ce formeaza la varsarea in ocean cea mai mare delta din lume Fluviile izvorasc din culoarul depresionar ce separa Hiymalaya de Transhimalaya Curs superior accidentat. reprezentativ este Lacul Toba 4. Mekong. Are bilant hidric deficitar. pe când partea vestică este mai dulce cu (0. Potentialul touristic este inca nevalorificat. Menam. piscicultura si in transporturi. sau din regiuni care au fost acoperite de ghetaricontinentali. cu vai bine populate . Lacuri carstice – cel mai reprezentativ este L. Origine. Aici traiesc specii interesante de animale.este lacul cel mai vechi (circa 20-25 milioane ani de existenţă). Aral. Kiuzoren (?). legate de cultura orezului. Apa este folosita ptr irigatii. Brahmaputra. Un exemplu este lacul Taimapr (in Siberia). Datorita unei mari inertii termice. LACURILE Pe teritoriul Asiei exista numeroase lacuri. apa având (>7%) sare. adica este un schimb deficitar de ape cauzat de lipsa curentilor. Lacul a luat nastere intr-o cuveta formata prin prabusiri tectonice ale scoartei terestre.Fluvii mari. .5%) sare. iarna apa acestui lac ingheata cu o luna de zile mai tarziu decat in zonele inconjuratoare. cel mai adanc. dar se formeaza un pod gros de gheata. cu evaporatie ridicata. 5. . Are apa dulce in jumatatea vestica.in Turcia. mult in timpul verii.In C. marcat de numeroase ……cu caracter de alimentare (ghetari. cu cel mai mare volum de apa. unele f sarate. diferite ca nr. V Tibetului sau din zonele musonice prezinta numeroase mlastini. această îndulcire a apei se datorează afluenţilor din vest şi comunicarea redusă dintre partea de est cu cea de vest a lacului. Tibru si Eufrat au mentinut civilizatiile antice bogate. Este situat intr-o zona arida. Irrawady . • Lacul Aral – este un rest din fosta Mare Sarmatica. care a parut intr-o depresiune sculptata de calotele glaciare ale cuaternarului. 2. sunt intens netezite ptr irigatii in campiile desertice ale …………….000 km3). Apa lacului este potabila.In ele se varsa fluviile : Indus. zapezi) Pe cursul mijlociu si inferior debitele cresc f.Gange. S-a format prin dizolvarea calcarelor si …. • Lacul Baltos (Balhas?) – este alimentat de raul Ili. Baltos • Lacul Baikal – are cea mai mare adancime de pe glob (1620 m-din cursul predat. energie electrica. In Insula Sumatra (Indonezia). Lacurile antropice CURS 3 6 - .ce au alimentare glacionivala. Syr Darya. Lacurile tectonice: Baikal.Apele lor sunt intens folosite in agricultura (irigatii). Fluviile Asiei sunt intens valorificate. strabat regiuni agricole cu populatie densa si civilizatii milenare. Reprezinta cea mai mare rezerva de apa dulce din lume (23.5-1. Lacuri vulcanice – le intalnim in regiunile pacifice cu numerosi vulcani. 1.depresiuni in care se aduna apele rezultate din precipitatii ale unor afluenti locali. avand parte de o agricultura irigata . 1637-din wikipedia).

tufisuri si pajistile de 7 . In jurul izvoarelor rare apar oazele. Peisajul stepei nu s-a modificat decat in zonele de cultura. unele pasari. pe un relief usor valurit. Vegetatia lipseste. Peisajul artic – pe marginea Nordica si intinsul O. pajisti acoperite cu ierburi marunte. Peisajele naturale deosebite sunt: 1. vara secetoasa). In acest pustiu oceanele sunt inghetate si sunt acoperite cu zapezi si ghetari. Desertul Taklamakan este inconjurat pe margini de oaze. Taigaua siberiana – reprezinta cea mai intinsa padure de conifere de pe glob. metale. morsa. vulpea si iepurele. sau formate din fragmente colturoase rezultate din dezagregarea rocilor. si continuitate. peisajul apare cu zonele mai inalte mai zvantate. terenurile agricole au devenit insuficiente. Nu peste tot pajistile au constr. animale folositoare ptr locuitori. cu vai inguste si versanti abrupt. Clima tine solul inghetat in cea mai mare parte a anului. muschii cresc printer trunchiuri intr-un amestec greu de strabatut. Peisajul de taiga este delimitat de prezenta exemplarelor care toamna au flori. Densitatea populatiei este mica.desi are mari rezerve de carbune.(?). In locurile mai netede taigaua este mlastinoasa. diferite ca forma si dimensiuni. vegetale si activitatile umane impun si diferentieri ale peisajului geografic in Asia. alimentate de raurile care izvorasc din muntii alaturati. Stepele Asiei – Ofera peisaje mai deschise. Exista f putini locuitori. modificand peisajul stepei. fiind vorba de o progr. iar amprenta umana are o slaba consistent. Molidisurile sunt compacte. In tundra nu cresc arbori. ele alternand cu locurile mlastinoase. Altitudinea impune etajarea conditiilor climatic . in deserturile Takla Makan (Taklamakan) sau Gobi sunt contraste termice accentuate intre vara si iarna (vara calda. in oaze sau in zonele cu bogatii ale subsolului (petrol. Alte deserturi sunt stancoase. Avansare dunelor poate fi stopata prin irigarea oazelor marginale si realizarea unor culture arborescente sau liziere de protectie. cu 50oC vara. unele deserturi sunt acoperite cu acumulari de nisipuri.PEISAJELE NATURALE ALE ASIEI Diferentierile climatice. Ca urmare. 5. livezi de dud. realizand dispunerea verticala a zonelor inalte. Arabia si V Indiei sunt deserturi calde. Padurile de lunca din lungul raurilor invioreaza peisajul pe sesurile umede. cu o populatie rara. Taigaua este o padure linistita. este putin umanizata. cu ajutorul irigatiilor. gaze). Peisajele musonice sunt reprezentate de campuri de orez. Zona este locuita de grupuri de eschimosi. ca urmare a incalzirii climei. folosite ca binevenite locuri de popas ptr caravan. dar in campiile din India si China solul fertil se cultiva si iarna. dar nu si animalele (ursul polar. iazuri. ocupa 1/3 din suprafata continentului. avand o fizionomie de detaliu in permanenta schimbare. Peisajul musonic este strans legat de alternanta anotimpurilor (iarna ploi bogate. Arctic. dezghetul provocand intinderea apelor pe zone mari. spre zone mai favorabile datorata nutritiei si adaposturilor mai bune. iar evapo-transpiratia redusa mentine debitele ridicate ale raurilor. dunele ocupa mari intinderi. apoi. In conditiile unei populatii dense. Astfel. Relieful este viguros. In zona inalta a Asiei invelisul de vegetatie este format din benzi cu o compozitie diferita. constituita din lanturi de munti cu inaltimi mari. 3. Pajistile umede au soluri turboase si sunt strabatute de turme de reni. 2. Asia montana inalta – se deosebeste prin trasaturi proprii. in altitudine urca paduri diferentiate. Agricultura intense este legata de cultura orezului. Aici desertul inainteaza prin inaintarea mecanica a dunelor. 7. balena). pietre pretioase si lemn. Urmarile sunt greu de cuantificat. Bogatiile subsolului au sustinut dezvoltarea oraselor si a zonelor industrial. Agricultura este dependenta si organizata in functie de ploile musonice. petrol. In Pen. iarna aspra). omogene si monotone si sunt rareori punctuate de palcuri de mesteceni sau alte specii de foioase. sit erase cultivate. Pe cele mai mari inaltimi sunt zapezi permanente si ghetari care au creat un relief specific. adica spatii verzi intretinute cu dificultate. Deserturile Asiei – aparute in zonele uscate. deoarece animalele sunt rare. 7patial a vanturilor. care au iarna permanenta. la poalele muntilor sunt paduri zonale. mai ales in tinuturile mongolilor nomazi. Peisajul se invioreaza prin aparitia pajistilor inverzite. Peisajul desertic este diferentiat. Peisajul de tundra – in regiunile cu iarna lunga si rece. iar padurile s-au extins prin terasare. Precipitatiile sunt reduse cantitativ. Celelalte animale migreaza spre sud. iar in ape: foca. dar va creste umiditatea solului si a atmosferei. este o zona care s-a inaltat recent. care traieste din vanat si pescuit. 6. Primavara are loc o extindere a dezghetului. 4. invelisul de vegetatie si de soluri.

Asezarile rurale Habitatul rural asiatic se caracterizeaza printr-o mare varietate de forme si este in continua evolutie. in schimb peisajele sunt pitoresti. ii intalnim in Sri LanKa si S Indiei).Confucianismul (China) . Majoritatea asezarilor rurale sunt stabile. iar ocupatiile cele mai importante sunt zootehnia si mineritul. Influenta lumii antice ramane vie. melanopolineziene (in S-E). vaile fertile). evidentiind presiunea asupra spatiului vital si gradul ridicat de dispersie a asezarilor din zonele montane. 1. In aceste conditii putin favorabile asezarile sunt rare.Shintoismul (Japonia) Asia reprezinta deasemenea leaganul unor civilizatii superioare. si semitice (in S-V). zapezile vesnice si ghetarii. sinice (China).75 mld loc). • Kurdistan – case cu acoperisul conic 8 . apoi stancariile golase. la care se adauga si ainu). dar exista si un procent redus de nomazi (Afganistan. exista doua tipuri de asezari rurale: • Aglomerate • Dispersate. Din punct de vedere morfologic.Budismul amaic (lamaic?) – Tibet (Dalai Lama) . de particularitati naturale.). si ca urmare atrag turisti. Babilon). europoizi (caucazieni in Asia Occidentala. Populatia se imparte in : mongoloizi (1. • Pe litoralul mediteranean sunt specifice satele numite eiflic – cu locuinte din piatra. iar materielul de constructii-caramida nearsa. indoeuropene (V si S). Continentul asiatic numara mai mult de 100 de popoare. dar sunt inchisi la culoare. (Sumer. anamite (Vietnam). Irak. altaide (in centru). Asia reprezinta leaganul marilor religii: . Toate aceste popoare au propriile limbi. fiecare din cele 2 tipuri cu diverse variante. fiind influentat de nivelul de dezvoltare socio-economic a diferitelor grupuri de populatie. POPULATIA ASIEI In present. Coreea . 6 i. paliasiatice (Siberia Occidentala). • In China domina asezarile de tip zhuan – formate din gospodarii adunate in jurul unor piete central. nu se tine cont de intinderea mediilor recursive (Siberia). E si S-E).H. O agricultura de subzistenta se practica in lunci si pe canalele de dejectie terasate. China Occidentala).munte. populatia asiei reprezinta 59 % din populatia lumii (3. Ghetarii ofera apa necesara irigatiilor.Islamul domina. sau din padurile ecuatoriale. Densitatea locuitorilor este mare. ajungand pana in indonezia. Japonia. Densitatea asezarilor rurale este in conformitate cu repartitia populatiei. Iran. Densitatea este de 150 loc/km2. de conditiile naturale locale. . de organizarea diferitelor societati. negroizi (raspanditi in jungle malaeziana si in zonele montane din Fillippine). si nici de aglomeratiile umane din campiile musonice. care se pot atasa la mai multe familii lingvistice: uraliene. si creste cu 30 mil loc/an. cu densitate mare strazi inguste si intortocheate.7 mld loc in N.Budismul – in india (sec. etc.Hionduismul – in India . zonele aride si reci. Viata este austere. dravidicni (au trasaturi asemanatoare europoizilor. putinii locuitori s-au instalat in depresiuni. Satele aglomerate (litoralul Mediteranei. de modul specific de valorificare a valentelor cadrului natural.

precum si o serie de alte teritorii aflate in situatii politice diferite. • Mai recent. Asia de E 1. marcaj de gard de piatra. regiuni cu aptitudini conjuncturale.260 km2 si o populatie de 300 mil loc. ocupand zone mai inalte defrisate. si se impart in urmatoarele subregiuni: 9 . iar in regiunea muntoasa gospodariile sunt izolate si apar pe vai. Brunei). de la teritorii independente “de facto” dar nerecunoscute ca atare de comunitatea internationala (Taiwan). cu livada si pasune ptr animale • Tibet – sate risipite. China). India. care au fost retrocedate Chinei. care insumeaza o suprafata de de 7. etno-lingvistice si social-istorice • Cele apartinand la un spatiu istoric particularizat sau • Cele ale ansamblurilor geopolitice Este dificil de stabilit similaritati. de 19 state. si sunt pretendente la un statut superior in comunitatea tarilor lumii. Asezarile dispersate – habitat specific ptr anumite regiuni.• Kasmir – locuinte imprejmuite cu garduri • Japonia – sate agglomerate. locuinte usoare din lemn. iar in Hokkaido – ferme izolate imprejmuite de garduri vii. in care sunt déjà forte de rezonanta regional. unde satele au gospodarii isolate. cu atat mai mult cu cat intre gruparile politice s-au format in timp largi arii de interferenta. unor giganti demografici alaturandu-li-se comunitati politice minuscule. iar locuintele sunt saracacioase. Macao (1999) – colonie portugheza. Situatii particulare au avut si Honk Kong (1997). liliputane (Maldive. Din acest punct de vedere al diferentelor.daca din randul membrilor permanenti ai ONU face parte doar China si un stat euro-asiatic (Rusia). tari de dimensiuni diferite nu numai dpdv al suprafetei sau al populatiei (India. Israel). Asia Centrala 5. de 48 de state independente. Asia de S-V si de V – cuprinde un nr. Exista diferite variante/ criteria de grupare/departajare a statelor Asiei. Asia de N 6. la unitati politice a caror neatarnare consacrata de ONU nu s-a putut exercita de fapt (Timorul Oriental). a caror incadrare in ansambluri geopolitice are doar relevant metodologica. CURS 4 REGIONAREA GEOGRAFICA A ASIEI Harta politica a Asiei cuprinde un nr. I. Asia de S 3. Asia de S-E 4. • Asia Mica – sate de pastori si agricultori • Yemen – regiune inalta. Densitatea medie este de 40-41 loc/km2. spatii tampon. al raportului de forte economice.sate aglomerate. alte tari au cunoscut o puternica afirmare internationala (Japonia. politico-militare.210. cu structura interna modular • Liban . alternative. 1. Cele 19 state sunt state independente. In continentul Asia se concentreaza un sfert din statele lumii. • Nepal – fiecare gospodarie are propriul teren de cultura. nu prezinta politici spatiale evidente. Asia de S-V si de V 2. si anume: • Cele care tin de integrarea dominate (dominant?) intr-o comunitate majora • Cele bazate pe afinitati dem (demografice?). cu case de piatra etajate. care amintesc de cele europene • Israel – chibutzuri 2. cu etajul ptr locuit Asezarile risipite le intalnim in zonele inalte ale podisurilor. fenomenul de risipire apare si in Japonia.

Acest conglomerat geo-economic a evoluat relativ unitar pana la destramarea Imperiului colonial britanic. nerecunoscut de comunitatea internationala. inca legate de Rusia • Tarile lemantului: Israel. Kuweit • Qatar. este afectata de grupari etnice care cer modificarea statutului politic. Coreea. Liban. Recunoscute de ONU. Coreea de S . de stiluri. China si Coreea de S (Seul) sunt caracterizate de mari contraste. de ascensiunea economica a Rep.000 km2 si o populatie de 1. Are populatia cea mai numeroasa: 1. legate dpdv economic si politico-militar de statele europene • Tarile trans-caucaziene: Armenia. ceea ce le-ar da dreptul de decizie ptr administrarea resurselor. Proclamarea unor republici : Iamalia-Nenete (Nenetia) Rep. Pakistanul de E sa se declare independent -> Bangladesh. 3. la interferenta st. Oman. Sri Lanka si Maldive. Laos (Vientiane). Asia de S – grupeaza 7 state independente. Irak. dar potentialul geoeconomic a transformat aceasta regiune in teatrul diferitelor conflicte intre diferite popoare. de relatii. Suprafata Asiei de E este de 10. Iordania. Cu o populatie redusa numeric.206. Azerbaidjan. Tarile continentale ale Asiei de E sunt: China (capitala Beijing). statele se afla sub puternica influenta a Rusiei de astazi. Asia Centrala – cuprinde 6 state independente. evreu • Tarile din Pen. De remarcat faptul ca acest univers mozaicat a inregistrat un dinamism economic remarcabil. Reprezinta o forta economica colosala. Kargazstan (Bishkek). de interese ale Rusiei. Rep. Turkmenistan (Ashgabat). Coreea – marcate de influenta Chinei. Alaturi de cele trei tari subzista cateva entitati tampon : Nepal. Mongolia (Ulaanbaatar).000km2. Bhutan. Indonezia (Jakarta).520. Prin delimitarea lor teritoriala. din care 5 au aparut in 1991: Kazahstan (capital Astana). Uzbekistan (Tashkent). Asia de S-E – este formata dintr-o parte continental (Pen. Turciei si Iranului. aceasta parte a Asiei suprapusa Siberiei.000 km2 si o populatie de 550 mil. 4. Thailanda (capital Bangkok). Singapore (Singapore).Aceste doua state. Inceputul unor confruntari intre cele doua state determina ca in 1971. aflate trad. Cambodgia (Phnom Penh). Numeroasele populatii si civilizatii au convietuit ori s-au succedat in diferite regiuni ale Asiei de S-V si de V. cand.000. Iranului: Iran. Regiunile de campie si de podisuri joase ocupa suprafete restranse. Neagra pana la Insulele Conegare (?).000 loc. Asia de E – regiune formata din 4 state independente si o entitate – Taiwan-ul (capitala Taipei). Timorul de Est (Dili). dar concentreaza cea mai mare parte a populatiei. Yemen – toate axate pe economia petrolului • Tarile din Pod. Loc. Diversificarea este etno-lingvistica.473. Georgia. Emiratele Arabe Unite. Afganistan – cuprinse in Orientul Mijlociu Situata la cont. dar dupa 1998-2000 a intrat intr-o criza economica profunda. Malaezia (Koala Lumpur). 2. celor 3 continente ale lumii vechi. o diminuare de resurse. Asia de N – este ocupata de Rusia. Au loc conflicte.marcata de vecinatatea Japoniei. Buryato-Mongola. insumand o suprafata de 4.400 mil loc.Tarile din Asia Mica si Insule: Turcia si Cipru. 5. in 1947 fosta colonie a fost impartita in 2 state: Uniunea Indiana (cu populatie hindusa) si Pakistan (cu populatie musulmana). cu uriase resurse naturale. CURS 5 10 • . Statele Asiei de S-E insumeaza o suprafata de 4. economica si militara au constituit unul din polii majori ai spatiului Asiatic (Ariatic?). In S de la M. Tarile Asiei de N-E cuprind: Japonia – a doua putere economica a lumii si Coreea de N (Phenian). intr-un spatiu aflat la inceputul organizarii sale.491. Siria – tari arabe aflate in contact direct cu st. Asia de S-V si de V este una dintre egiunile cu mari contraste demoeconomice. Indochina) si o parte Malaga (?): • Statele Indochinei cuprind: Myanmar. • Statele Insulinei (?) (insulare?) cuprind: Brunei (Bandar Seri Begawan). Asia de S-V si de V a constituit unul din creuzetele in care s-au format cele mai vechi civilizatii. Arabia si Mesopotamia: Arabia Saudita. contraste importante atat dpdv al conditiilor naturale. Vietnam (Hanoi). Okhotsk. Bahrain. care se desfasoara de la Urali pana la M. Yenisei. Tadjikistan (Dushanbe). Filipine (Manila). 6. cat si dpdv al organizarii social-economice si politice.

Influenta europeana rece oiosiva se resimte prin moderarea temperaturilor de vara in N. cu exceptia a mici sesuri intramontane (Yamagata). Bandai. a proceselor gravitationale si a vailor tinere cu profil inclinat. Lipsa de terenuri este acuta -s-au organizat polderele japoneze= umplere cu aluviuni. fragmentat.4 i. Japan. victorioasa in toate razboaiele pana la al II lea Razboi Mondial. Honshu (230. datorita influentelor unor factori climatici locali si desfasurarii arhipelagurilor in latitudine. si sustinuta de o puternica coeziune sociala. Astfel se explica si frecventa cutremurelor. M-tii Ashahi si Kinshu in I. unde media termica nu permite cultura orezului. datorita cutarilor tertiare si cuaternare si miscarilor vulcanice. formate din aluviuni recente si fertile. • Suprafata totala = 372. si se reunesc in trei noduri orografice: M-tii Gifu in I. Asa San. adaptata in permanenta fluctuatiilor pietei mondiale. iesita din secole de izolare. unde ia contact cu placa Pacifica.824 km2 • Caracteristici de baza: sunt puternic marcate de mari contraste.). Etimologia cuvantului „Japonia” are doua variante: 1. tarmuri joase cu amenajari ptr corturi si poldere industriale. Teoria tectonica. frecventa mare a ravenelor. supus amenintarii seismice. • 20o 20’ latitudine N – Insula Hateruma Shima • 4 insule sunt cele mai importante: I. Kirisima. s-a refacut f repede. Acelasi inteles „ni”=soare (Nipon-> Tara Soarelui). I. gi -> din cuvantul „giapan”. cimentarea deseurilor urbane (Tokio si Osaka)-> terasarea versantului. inregistrand o dezvoltare economica catalogata miraculoasa. sec. iar iarna -10oC). dispunerea structurii si a reliefului Japoniei o putem explica in felul urmator: placa eurasiatica scufundata in M. Cea mai reprezentativa si populata este Campia Canta. scufundari si seismicitate accentuata (300 cutremure anual). 11 . pe care este inaltata sub forma arcului insular al Arhipelagului Japonez transat de falii. placa Pacifica sufera un proces de subductie sub cea eurasiatica. industrializata rapid.800 km2). • Relieful Japoniei este alcatuit in proportie de 75% din teritorii muntoase. pe termen lung. pe o lungime de 3000 km de la N-E spre S-V. Shikoku (18. Componenta a Centurii de Foc. • 1868-1912 – Japonia traverseaza epoca luminata.CARACTERISTICILE GEOGRAFICE ALE JAPONIEI Japonia. Sub efectul presiunii.000 km2) si I. • Clima Japoniei – Prezinta o multitudine de nuante.Hokkaido (72. in regiunea Tokio. cu altitudini de 3000 m. Intr-un cadru izolat.. Caracteristic ptr acesti munti este faptul ca prezinta versanti abrupti. Muntii formeaza lanturi paralele cu axele insulelor. fiorduri. Komanima (?). Printre cei mai importanti vulcani sunt: Fujisan (3778 m). Honshu. 28. Pe coasta vestica se desfasoara Alpii Japoniei. I. Clima Japoniei este umede si greu de suportat ptr europeni. Pacific. cu ploi si zapezi abundente. Sistemul morfogenetic se succeda in altitudine (fluvial peliglaciar si pluvional). cand Imperiul Japonez intra intr-o serie de reforme care deschid politica japoneza spre lumea exterioara si pun bazele industrializarii tarii. Campiile litorale sunt plate. Campiile – ocupa spatii foarte restranse. golfuri adapostite. Multiple miscari de ridicare si coborare au afectat insulele Japoniei. cu inaltari. Eroziunea actuala este riguroasa. Pe aprox. munti tineri. 2.H. mici estuare. Japonia si-a cladit puterea pe o strategie ind. Kyushu (42. 12-13 -> Shogun. care fac sa vibreze arhipelagul in permanenta. • Civilizatia japoneza are radacini milenare (inceputul mil.000 km pe litoral se insiruie tipuri de coaste extrem de variate ca aspect: faleze stancoase. numara 3992 insule arcuite in V O. Japonia este imaginea unei zone extrem de labile dpdv tectonic.400 km2).500 km2). • Relieful este muntos. Japoniei se deplaseaza lent spre S-E. deoarece diferentele de temperatura dintre N si S sunt importante (iulice 17oC.

automobilelor – faza miniaturizarii. Exista numeroase acorduri de colaborare. Okayama. Ind. 1063 mld kw/ora. si vibratiile in buna parte abs. care dau ploi puternice (la sfarsitulprimaverii se abat asupra tinuturilor S-E taifunuri. Ind. • Economia – Japonia si-a consolidat locul 2 in ierarhia mondiala. metalurgiei neferoase – Aluminiu (Yokahama). Osaka. Fuji. Acvacultura – cea mai mare productie din domeniu (languste.Precipitatiile sunt abundente (peste 1000 mm). 15% din teritoriu este destinat agriculturii. Ind. zone colinare. paduri de tip mediteranean. Isuzu. alternand dupa razboi.3 mil. Ford – Mazda. In regiunea Kanta. textila – Hiroshima. orhidee. molid. tone peste pe an. platforme de foraj marin. Ind. Perspective au energiile neconventionale: energia solara. energia geotermica (20 centrale). Mortalitatea este de 7-8 o/oo. Nissan. constructiilor de masini – este varful de lance al economiei Japoniei. eficienta si se importa produse japoneze. Nagasaki. in zonele de concentratie urbana se ajunge la 4000 loc/km2. Fukuoka. Osaka. La intalnirea maselor de aer cald cu aerul rece se produc fronturi atmosferice. Concentrare masiva. crabi. cea mai activa dpdv economic. se caracterizeaza printr-o modernizare continua. productie remarcabila. Pe de alta parte. Ind. Ind.Seto). 8. Activitatile sunt in cea mai mare parte robotizate si asistate computerizat. mari santiere navale (Tokio. Fukuoka sauFukui?). loc. Siderurgia – ramura puternica. biotehnologie. Mari centre: Kansai. in acest mod se ocolesc barierele vamale. din care 65 % termoenergie.4 mil. Mare productie de hartie – Tokio. Natalitatea – a scazut. Orezul este cultura dominanta. a fost inlocuita cu culturi agricole. Ind. Kumamoto. prefabricate (Cawara. portelanuri (Nogoya. energia eoliana si energia valurilor si a curentilor marini. Honda. Kauto. In Golful Ise (?) s-a conturat aglomeratia Tokai. cu uzune automatizate. Osaka. Mari centre: Suzuka. Se realizeaza o demoral. cu centrul in orasul Nagaia (Orase importante: Hiroshima. Productia de motociclete – Honda. este si cea mai populata.este variata. Kawasaki. tuia. cu diferente intre marile insule.Este una dintre cele mai moderne -14% din productia industriala mondiala. cu peste 32. chimica – petrochimia – mari rafinarii complexe de prelucrare a titeiului din import (Murora?). automobilelor – locul 2 pe glob. Mari orase: Tokio. Temp. specii de pesti si alge comestibile) – ferme marine. In anii 56-60 perfectioneaza ind. in ultimele doua decenii. Suzuki. 12 . Padurile reprezinta 2/3 din teritoriu. Canda). autoturisme si 1. Industria – este bine planificata (materiale de constructii. campii. cupru. energetica – este sustinuta de o productie insemnata de energie electrica. palmier. se extinde si asupra regiunii Fukucu (Fukutsu. In S apar paduri cu santal. Japonia este una dintre cele mai urbanizate tari ale lumii (9/10 urban). productie specializata. domina: Toyota.Nigata). De exemplu. constructii navale. • Hidrografia – Cel mai important lac este Biwa (este lac vulcanic). de inalta tehnologie – optica.000 $/cap de loc. Osaka si Kobe. Densitatea populatiei este de peste 330loc/km2. de ex. autoutilitare. constructiile ecologice din Japonia. s-au facut investitii mari in complexe litorale. robotica. eterogena. cu efecte distructive.In complexul Hokaido. 40% din productia Thailandei este controlata de Japonia. • Vegetatia. in N – paduri de conifere: cedru. Distributia spatiala a populatiei releva disparitati majore: pe 2 % din teritoriu Japoniei traiesc 2/3 din locuitorii tarii. Firme: Sony. in 2003 ajungand la 10 o/oo. si se prezinta sub forma de benzi latitudinale si pe trepte altitudinale. • Populatia – 128. materialelor de constructii – var. atomoenergie. zinc. cu precipitatii bogate).Yokohama). Concentratiile din bara Pacificului au conturat pe 500 km un megalopolis (de la Tokio la Kobe). Populatia este concentrata in golfuri.9 mil. productia industriala a Japoniei in proportie ridicata este realizata in filiale din alte tari. Mazda. Pescuitul este o activitate importanta: 6 mil. Agricultura . Mattsudo. textila). de ind. ind. 30% din suprafata este locuita. fiind mai densa pe laturile Pacificului. costurile de productie. Ind. automobilelor.

M. De-a lungul litoralului. Rosii. au aparut pe teritoriul actual al Kenyei. Cea mai mare parte a Africii este situata intre cele doua tropice. fiind separata de Africa doar prin santul tectonic al M. Mediterane. Unui tarm de 1 km ii corespund 1400 km2 din suprafata continentului. in Africa lipsesc patrunderile masive in interiorul continentului (cum este in M. In longitudine. lipsesc protuberantele continentale care sa aminteasca de Pen. la inceputul sec.228. in special prin O. Limita cu Asia putea fi dusa pana la bordura vestica a Podisului Iran (V G. Distanta dintre cele doua puncte extreme este de 8000 km. Indian (civilizatia Asia…. Izvoarele arheologice descoperite recent in Africa . S si E Africa este inconjurata de mari spatii oceanice care au inlesnit patrunderea altor civilizatii. datorita vastei sale extinderi in longitudine la N de Ecuator. O scadere a nivelului Oceanului Planetar nu ar modifica forma Africii. iar punctele sale extreme de N si de S sunt situate la aceeasi distanta fata de Ecuator: capul Blanc 37o 20’ latitudine N si Capul Bunei Sperante in sud. inca in urma cu 10-18 mil. ani. Astfel. Africa fiind flancata de adancimile mari ale oceanului si ale M. Forma continentului Africa inspira masivitate. localizare Africa este al treilea continent ca marime si se impune prin particularitatile sale individuale. V) si Capul Gual Kafin (Guando Fui?) (51o 26’ long. adusa de navigatorii arabi). intre Capul Verde (17o 30’ long. este un element de legatura intre aceste continente. fata de 300 km2 in cazul Europei. Suprafata Africii impreuna cu insulele aferente este de 30. Cu toate ca exista inca sustinatori ai teoriei pluraritatii punctelor de antropogeneza. continentul se desfasoara pe distanta de 7400 km. XV. keyniopitecii. Spre V. E). deoarece linia sa de tarm contrasteaza cu traseele complicate si sinuoase ale continentelor nordice. Iran). Mediterana. constituie alte dovezi care atesta faptul ca primii reprezentanti ai speciei Homo au aparut cu 4 mil. iar legaturile dintre lumea mediteraneeana si centrul Africii s-au realizat tarziu si cu dificultate. Vecinii . cercetarile cele mai recente au descoperit marturii care atesta faptul ca cei mai vechi stramosi ai omului. ceea ce face ca Africa de N sa aiba mai multe afinitati cu Europa si Asia decat cu restul continentului. deoarece Pen. Legaturile Europei cu Africa prin O..CURS 6 AFRICA Pozitie geografica. deoarece Desertul Sahara este un spatiu de discontinuitate mult mai ferm decat M.922 km2. ani in urma. Arabica reprezinta o continuitate a soclului African . Principalele etape in explorarea continentului Africa Africa este considerata leaganul omenirii si ptr faptul ca specia umana a aparut pe acest continent. Geografii vorbesc despre o adevarata entitate geografica circummediteraneana. Madagascar. Baltice de exemplu). din Aguash. in Aaramis. platforma continentala este redusa la fasii inguste. Atlantic s-au deschis mult mai tarziu. Aceasta dispunere simetrica in latitudine este relativa. deoarece cea mai mare parte a Africii este in Emisfera Nordica. Mediterana.Pozitia Africii in vecinatatea Eurasiei are consecinte importante asupra trasaturilor sale geografice.041 km2. Limita dintre Africa si Asia spre N-E este si mai incerta. Iberica sau Indochina. care are o suprafata de 587. Cu exceptia I. care reprezinta limita dintre Africa si Eurasia. 13 . celelalte insule care apartin Africii au suprafete mici. asa cum s-a intamplat in cazul altor continente. Din aceasta arie a antropogenezei s-au constituit curenti de difuziune spre celelalte continente. Cand vorbim despre descoperirea Africii trebuie sa avem in vedere descendentii.

Kenyei. Fenicienii. Africa a inceput sa fie cunoscuta de catre Europa in mod direct prin greci si indirect prin fenicieni. si totodata un pas f important in istoria descoperirilor geografice. opera geografica de referinta la acea vreme. Dimitrie Ghica Comanesti. ocupand toata Africa de la N de Sahara. portughezul Diego Cao atinge gurile fluviului Zair in 1482. unde instaleaza cativa stalpi de piatra (podraos-stema Portugaliei). In 1497 Vasco Da Gama strabate traseul lui Diaz. XV. Astfel. pana la O. Nilului. James Grand. s-au deplasat pe tarmul Africii in zona Somaliei. celelalte fiind 14 .. La inceputul sec. Aceasta expeditie a insemnat deschiderea caii maritime spre India. dar si cu bombari sau inflexiuni subsidente. Astfel.. in comparatie cu alte continente. marile puteri maritime (Portugalia si Spania) organizeaza expeditii de explorare in scopul deschiderii caii maritime spre India. Ulterior au coborat in Valea Nilului. Reliful Africii Africa. in functie de morfodinamica dominanta. iar inaltimea medie de 750 m ne sugereaza prezenta podisurilor cu inaltime mijlocie. se detaseaza cele conduse de Idrissi si Ibnatata (Ibnbatuta?). Africa de Est a fost cunoscuta mai de timpuriu de arabii care foloseau musonul de iarna (musonul Nabiei). Relieful nu este unitar. Astfel. in 609-594 i. • Relieful de platforma – cuprinde marea majoritate a reliefului Africii. VII (XII?) are loc patrunderea masiva a arabilor. deoarece distingem pe continentul Africa 4 tipuri genetice de relief: • Relief de platforma • Relief de orogen • Relief vulcanic • Relieftectonic. cu intensitati diferite. geograful arab Leon Africanul. tradusa in latina si franceza. Hector.H. unde au creat cele mai vechi civilizatii umane de pe glob. David Liviston. dintre care doar Bazinul Ciad si partial Kalahar au ramas endoreice. In sec. Arabia (Yemen) au patruns in Africa traversand M. este dominata de platouri plane. apoi infiltrandu-se spre V. cu linii orizontale etajate. Tanzaniei. dau reliefului de platforma un aspect general de slaba fragmentare. H. care evidentiaza prezenta unor arii depresionare separate de dorsale bine inchegate. Rosie si G. fiind deranjat de aparitia celorlalte tipuri de relief. asociate cu nivelurile locale. pornind din M. fara denivelari importante. dar acest desert va ramane o piedica in stabilirea legaturii cu interiorul Africii. grecii patrund in Egipt pana in Nubia. dar regiuni din interiorul continentului au ramas necunoscute pana in sec. in urma unor calatorii in interiorul continentului. In urmatoarele secole. europenii si arabii au organizat numeroase expediti in regiunile de coasta ale Africii. ocoleste africa prin sud si est.Primele fluxuri de populatie catre Africa au venit din Asia de V si din Europa de S. scrie lucrarea „Descrierea Africii”. . Atlantic. Capul Bunei Sperante. Arabii au organizat si o serie de expeditii si in interiorul Saharei. Dintre expeditiile arabe organizate pentru cunoasterea Saharei. exploreaza V. Bombarile sunt mai accentuate la periferia continentului. Gradul de fragmentare este relativ redus. cand s-au remarcat : Richard Francis Burton. De aici rezulta o trasatura majora a reliefului african. Straban. XIX. la inceputul sec. intrand prin Istmul Suez. De remarcat este faptul ca. Rosie si inapoindu-se pe la Stancile lui Hercule (Gibraltar). Adem si s-au instalat in Pod. tinuturi care vor fi descrise in operele istorice si geografice ale lui Herodot. acest sistem de modelare inlocuindu-se reciproc datorita schimbarilor climatice petrecute in timp si spatiu. grecii si romanii au intemeiat asezari pe tarmul nordic al Africii. iar inflexiunile sunt mai frecvente in regiunile interioare. locuitorii din SV Pen. a fost modelat prin eroziune normala. subarida sau arida. Etiopiei. Ptolemeu. Soclul cristalin precambrian expus in permanenta factorilor de modelare aeriana (subaeriana?). VII (XI?) i. suprafetele de nivelare generala formate in decursul timpului. In sec. eroziunea s-a desfasurat in reprize succesive. si ajunge in India. unde au infiintat centre comerciale prospere. Expeditia condusa de Bartolomeo Diaz urmareste tarmul apusean al Africii si ajunge in punctul cel mai sudic al continentului. care influenteaza mult viata sociala si economica a continentului. S-au creat astfel bazine inchise. Jaques Ives Cousteaux si cerectatori africani. Astfel. XVI. Descrierile lui Herodot ne arata ca fenicienii ar fi efectuat primul inconjur al Africii pe mare.

cum este cazul Campiei Mozambicului.. De fapt. beroncossuri-le (=vai vulcanice) (barasuri-le?). intre care: Pod. Pod.. Vulcanismul african a creat un intreg spectru de forme de relief: aparate vulcanice imense. constituind totodata si cumpana de ape dintre afluentii Nilului si cei ai Zairului. formata din masivele Adrar.deschise prin drenaj spre ocean. cu dimetrul de 100 km. unde pe alocuri cuverturile de lava bazicaating grosimi de 2000-3000 m. Kenya. Vulcanii Africii au avut o desfasurare progresiva de-a lungul greabanului central si estic african. La 5800 m se afla ghetarul Dric………. CURS 7 Caracteristicile climatice ale Africii Continentul africa se incadreaza in limitele zonei de clima calda. In mezozoic au fost declansate miscarile Kimberlitice (kimberlice?) diamantifera. in tertiar s-au declansat activitati vulcanice. Tossili. in cadrul reliefului de platforma se disting si o serie de podisuri. (gazal?) In Dep. pod. Etiopiei). Zonele depresionare sunt marginite de dorsale puternice. activitatea vulcanica s-a extins si s-a accentuat. Vulcanul Kilimanjaro (Kibo) atinge 5895 m– cel mai inalt din Africa(pe teritoriul Tanzaniei). In afara structurarii in depresiuni si dorsale. dar mai ales prin efuziuni bazaltice. Kurdufan. Karoo. caracteristicile generale fiind determinate de urmatorii factori: • Pozitia matematica pe glob • Uniformitatea reliefului si slaba lui fragmentare pe verticala • Masivitatea continentului (lipsa prelungirii uscatului si a marii sub forma de peninsule si golfuri) • Dezvoltarea mai mare a zonei de uscat in Emisfera N • Interactiunea maselor de aer continental africane cu cele formate deasupra oceanulor si a continentelor invecinate. Ruvenzari este un imens horst (host?) in mijlocul caruia au erupt lave bazaltice care au ridicat conul central la 5119 km. Lunda. In cadrul M-tilor Camerun s-a detasat conul central al carui Varf Faco se ridica la 4070 m. si tot aici platourile de lava din Tossili. In tertiar. Cel mai important/ spectaculos vulcanism de pe continent a fost de-a lungul greabanului central african. Rifturi care au dus la aparitia gigantilor (conuri de peste 5000 m). Tibesti si Hogar. Azande. care au acoperit o mare parte din sedimentele asa numitei formatiuni de Karoo. Pod. care separa bazinul Zair de bazinul Bah el Gazar. scazand in intensitate de la N la S. Niger. Plamezele (cum este Pod. Complexul Virunga are 8 cratere.5 km. Caracteristicile climatice ale continentului african sunt date de: 1) Regimul si circulatia maselor de aer 2) Temperatura aerului 15 . Acestea au un relief ondulat prin peneplenizare dupa cum s-au succedat climatele. Arii de subsidenta au existat si in zone litorale. In S Africii. Zair. In Sahara au aparut conurile vulcanice din M-tii Hoggar. cu largi zacaminte exploatate in africa de Sud. Pod. are un crater de 2 km. deltaice sau lacustre se remarca prin dimensiunile lor bazinele: Zair. Ciad. Dark Fur. afectand si alte zone din Africa. care are lungimea de 2. Sahara este strabatuta de o linie vulcanica mediana. intre care in N-E se detaseaza Dorsala Nil – Zair. Tibesti si Adrar. intre care se remarca vulcanul Nyrangongo. • Vulcanismul – a construit o parte din relieful africii. in craterul caruia se gaseste un lac de lava. Angola. Ariile depresionare au fost inchise si prin contributia fenomenelor vulcanice sau tectonice. framantarile soclului rigid au generat o intensa activitate vulcanica declansata prin dislocari mezozoice si tertiare. de la vulcanism exploziv in centrul continentului la efuziuni de lava in sud. Dintre bazinele formate prin depozite continentale. precum: Kilimanjaro. Kalahar s-au depus formatiuni continentale in conditii de climat arid. Bah el Gazar. conuri vulcanice (Virunga).

3. in functie de sezon. de la latitudini mijlocii. . si anume: .3) Precipitatiile atmosferice 1. pe suprafete mari din Baz. in continentul african distingem: . aceste mase de aer se extind la N sau la S de Ecuator. de vara.000 mm/an (pe flancul V al M-tilor Camerun – Ureka-11.doua braie de mare presiune la nivelul tropicelor. acest regim este definit prin precipitatii de iarna sub efectul circuitului vanturilor de V si prin secete prelungite de vara. determinand formarea Alizeelor. Avand in vedere aceste conditii.in V mentionam influenta anticiclonului Azorelor. astfel incat ecuatorul termic al africii este deplasat cu 5o mai spre N fata de cel matematic. In acest continent exista 4 regimuri pluviometrice bine conturate. ce antreneaza mase de aer umed dinspre V si. Extremitatile de N-V si S-E intra sub influenta periodica a Vanturilor de Vest. Africa Ecuatoriala se afla sub influenta permanenta a unei circulatii de origine atlantica. care sunt destul de dinamice. ce pare sa aiba origine termica. Daca ne referim la presiunea atmosferica. deoarece in zonele ecuatoriale amplitudinea diurna poate depasi 10oC. care se detaseaza in zona ecuatoriala. si in acest caz cantitatile de precipitatii ajung sa depaseasca 2000 mm/an. situat in emisfera N. s-a constatat faptul ca in Africa apar mai multe fluxuri de deplasare a aerului. in conformitate cu regimul termic mediteranean.Regimul ecuatorial – care acopera doar regiunile care raman tot timpul anului sub influenta fluxului ecuatorial de V. acre are centrul in Insulele Mascarene (Mauritius). unde au valori de 100 mm/an. Elena. in regiunea ecuatorial s-a pus in evidenta un flux ecuatorial de V. Zonele de clima din Africa: 16 . De asemenea se remarca prin amplitudini termice slabe. iar in ianuarie se ingusteaza si sufera o inflexiune spre S.Regimul tropical – este specific Saharei. care isi modifica directia si consistenta de la un sezon la altul. ci s-a constatat ca acesta este prezent mai mult deasupra oceanelor invecinate. . ocazionale. La fel de interesant este faptul ca in continentul Africa nu exista un calm ecuatorial tipic. Zair. Astfel.Regimul mediteranean – prezent in extremitatile N-V si S-E ale Africii. si unul secetos de iarna.pe oceanele din jur se accentueaza mai multe nuclee barice anticiclonare. doar 1/3 din teritoriu primeste o cantitate suficienta de precipitatii ptr agricultura. si a anticiclonului Sf.in E mentionam anticiclonul S Indian. La tropice. pe litoralul N al Golfului Guineei. dar nu lipsesc nici aversele (media este de 100 mm/an) . dar mai putin.un brau de joasa presiune. .Temperatura aerului – Continentul Africa se remarca prin temperaturi medii lunare ridicate in toate regiunile.000mm/an). Continentul Africa are intinse suprafete care primesc cantitati reduse de precipitatii. Spre tropice precipitatiile scad cu precadere spre Sahara. 2.Precipitatiile constituie un criteriu mai important in diferentierea aspectelor climatice. datorita uscatului mai extins. si pe ansamblul sau.Astfel. Se inregistreaza in aceste zone si precipitatii de 9000-10. si ca urmare se deplaseaza sezonier spre N sau spre S. inregistrandu-se peste 2000 mm/an. Regimul si circulatia maselor de aer. Si spre S mediile termice anuale cresc. spre extremitatile N si S ale continentrului mediile anuale termice scad. si chiar mai putin. . deoarece peste tot se inregistreaza peste 10oC. Amplitudinile medii diurne sunt mai mari decat cele anuale. Astfel. De asemenea. orientate diferit si plasate la diferite latitudini. circulatia maselor de aer este dinspre N-E in N continentului si dinspre S-E in S continentului. si anume: . Temperaturile medii anuale cresc mai ales spre N de Ecuator(24-25-26oC). In luna august se desfasoara pe o latime mai mare. accentuate fiind amplitudinile termice din jumatatea nordica a continentului. f fine. unde ploile sunt f rare. precipitatiile cele mai abundente cad in regiunile ecuatoriale centrale si vestice. .Regimul subecuatorial – care se caracterizeaza prin existenta unui sezon ploios. situat la S de Ecuator.

La aceasta lipsa a precipitatiilor se adauga amplitudini diurne mari. legatura cu oceanul este numai pe jumatate realizata. Kalahar. si mai putin in S. 4. numite tuguri sau ueduri. sectoarele de vale larga cu panta redusa alterneaza cu sectoarele de defileu cu panta accentuata si repezisuri ori caderi de apa. mai fierbinti decat sezonul de iarna. greabanul E Africii. cu cresteri periodice insemnate. V in cadrul climatului mediteranean. de la periferia Baz. multe din bazinele interne (Niger.Climatul tropical desertic – are o larga raspandire in N Africii. ca o consecinta a ploilor bogate. Daca ne referim la regimul raurilor. regiunea soturilor din Africa de N). Pe langa aceste doua sezoane. Astfel. In desertul Kalahar precipitatiile sunt mai ridicate decat in Sahara (150-400mm/an). zona mediteraneana. si mai ales ploi fine. Caracterizarea apelor Africii Cel mai lung fluviu de pe glob se afla in Africa. iar in partile mai inalte ale zonei ecuatorilae climatul are nopti mai racoroase. Aceasta schema evolutiva este valabila ptr multe cazuri: Nil. Sudanul Central. tipurile hidrografice corespund in mare masura zonelor de clima. si numai la viituri un brat lateral transporta ape spre fluviul Zambezi. precum si cele mai mari sisteme lacustre. precipitatiile sunt vara. Baz. In acest caz. cu cresteri de iarna. Exista diferente intre E. si anume: 1. Congo.Climatul mediteranean – este caracterizat prin ploi de iarna (400-700mm/an). Caracterele morfologice ale vailor. precipitatiile sunt de 1500 mm/an. Pe coasta V a Saharei apar frecvent ceturi intretinute de curentul rece al canarelor. trebuie sa mentionam ca acesta este determinat de clima. iar in sezonul uscat apele scad mult. De remarcat este faptul ca structura in bazinele tectonice in precuaternar nu a favorizat dezvoltarea fluviilor mari cu vai transversale. aproape 9 mil km2 . 17 . Restul continentului. vara fierbinte si uscata (Alger 25oC vara si 11oC iarna). In zona ecuatoriala regimul raurilor este echilibrat. inclusiv transformarile suferite de catre acesti factori in trecutul geologic. cu deosebire al celor care curg pe directia E-V (fluviul Zair). Aici mediile termice oscileaza putin. datorita altitudinii. devin torente vijelioase. ci are rauri temporare (ueduri) si aceste regiuni sunt areice.In stepele semidesertice si desertice raurile au ape numai in timpul sezonului umed si dupa aversele rare. In Sahara. in timp ce in S acestea sunt mai scazute pe bordura estica. Zambezi). Raurile scurte dar bogate in apa si cu nivel de baza oceanic prin eroziune regresiva au taiat barierele muntoase ce separau bazinele de ocean. unde cuprinde o parte din desert (Kalahari si Namibiei). Kalahar se indreapta catre acest bazin. in timp ce iarna este fierbinte si uscata. (150 mm/an). insa puternice. vanturi violente „vanturile harmatanului”. In celelalte zone climatice regimul apelor este neechilibrat. Insa la unele bazine hidrografice. Congo) erau ocupate de lacuri spre care se scurgeau concentric si consecvent raurile dinspre zonele mai inalte. Ciad partial. 4. dar nu seaca.Aici debitul raurilor este apreciabil. La sfarsitul tertiarului. fiind determinat de existenta curentilor de E. si mai ales de cantitatea de precipitatii. M-tii din centrul Saharei au un climat mai umed. in timpul carora nivelul se ridica f mult. fiind vorba despre bazinele din zonele mai uscate de la marginea stepei si semidesertului. numai ½ din suprafata continentului are scurgere permanenta spre oceane. precipitatii bogate cad pe fatada dinspre Atlantic. raul Okovango.1. Astfel. Kalahar. Amplitudinile termice sunt reduse. si ca urmare.Climatul subecuatorial – ocupa suprafete care sunt supuse sezonier pulsatiilor fluxului de V.Climatul ecuatorial – Nu ocupa o pozitie matematica precisa. O alta caracteristica a apelor curgatoare este aceea ca majoritatea acestora sunt rauri de podis. Astfel. iar in desertul Namib sunt mai putine (sub 100 mm/an). in jurul valorii de 25oC.In zona subecuatoriala raurile au cresteri de vara (Niger. individualizandu-se sub aspectul lor actual.Nil. 2. mai apar so doua sezoane de tranzitie. 4/5 din suprafata primeste mai putin de 50 mm/an. Senegal. sub 2o. 2. 3. iar lipsa unui sezon uscat permite mentinerea unui nivel ridicat al apei tot timpul anului. Daca analizam hidrografia Africii vom observa ca desi pare bogata. Niger. dispozitia bazinelor hidrografice mari si regimul apelor sunt in stransa dependenta de relief si clima. cu scurgere interna (Baz. Regim asemanator au apele din 3. nu are ape curgatoare permanente (regiuni desertice si semidesertice). Vom observa ca o suprafata intinsa o formeaza bazinele endoreice.

si mai mult de jumatate din ei penduleaza intre Masivul Central Saharian si stepele Sahel. Alte grupari din V desertului Sahara sunt maurii si reguibatii. In V Saharei este raspandita populatia numita honta (sunt nomazi care se ocupa cu cresterea animalelor). NIGER.6 mil oameni – in oaze jumatate. Karoo pe stanga primeste afluenti temporari. aceasta este aproape exclusiv pluviala . rezultat in urma unor climate diferite) care acopera 1/3 din suprafata continentului. Apele subterane – au o importanta deosebita in zonele uscate. Kalahar. Orange-ul la izvoare are aspectul unui torent viguros. realizand achimburi comerciale active.000 loc. care circula de la poalele Atlas-ului pana in Niger. cursul Orange-ului se domoleste. unde are caracter de rau de tranzit. culege apele pluviale rare din S-V Bazinului Kalahar. cu un regim complex. capre. sau startele freatice de la periferia Saharei. avand aici o albie ingusta si repezisuri. orez. Sahara este acum traversata de camioane sau jeep-uri. in desertul Namib. alcatuita din pietrisuri si bolovanisuri. In continentul Africa. Kalahar). magari. In anotimpul secetos se poate trece prin vaduri. care reusesc sa strabata zone uscate (uneori desert) desi pierd o mare parte a apelor prin infiltrare. In regiunea Sahara sunt doua tipuri de economie : ec. in afara raurilor mici integrate unei singure zone de clima si cu regim simplu.impreuna cu afluentul sau de aceeasi lungime Vaal. cu ape din ce in ce mai putine. Economia nomada. de ex. cu profil neregulat. curmali. camile. prin risipire in brate laterale si prin evaporatie (ex. dar astazi rolul acestora este intr-un declin continuu. Desi are o lungime de 1860 km si o suprafata a bazinului de peste 1 mil. In ceea ce priveste alimentarea raurilor din continentul Africa. Volumul anual al scurgerii este de 91 km3 si f inegal repartizat in timpul anului. din cauza profilului neregulat si a regimului variabil. aducand grau. Multe oaze se alimenteaza 18 . iar cealalta jumatate sunt nomazi. fluviul Orange nu este navigabil.Traseele caravanelor sunt bine stabilite. nomada. de 60. (5 la numar. camila si islamismul. distingem marile fluvii. uaregii (?) (nomazii?) din centrul Saharei prefera zonele Hoggar si aAid.: fluviu Orange-la periferia Baz. dar multi dintre acestia au renuntat la nomadism in favoarea unor munci salariale.Aceasta nu este posibila decat in conditii de irigare. Kilimanjaro) topirea lenta a zapezilor si a unor ghetari favorizeaza pastratea unui regim constant (ex. exploatarile miniere.: Tanga in Africa de E). Astfel. Exista f multe urme care atesta prezenta omului in Sahara inverzita din neolitic. ZAMBEZI. ORANGE (Harip). isi iau apele din M-tii Drakensgerg (cu altitudinea de peste 3000 m si precipitatii bogate). iar la viituri are cresteri de 3m. iar procesul reprezinta (prezinta?) un pericol permanent. Ajungand in Baz. formand meandre. Centrul de polarizare al maurilor este Masivul Adrar Ifoscas. iar pe dreapta afluentul Molopo. SAHARA – mediul natural este optim omului. unde aversele puternice aduc viituri mari. Agricultura oazelor. deoarece evapo-transpiratia atinge 6000 mm/an. In Pod. cu albia minora spinoasa. si totusi exceptand Valea Nilului si regiunile periferice. de exemplu apele carstice ptr raurile marocane din atlasul mijlociu. dar asigurarea apei ptr irigatii nu inseamna si reusita recoltei. aici traiesc 1.In al treilea rand. in Velt devine un rau sarac in ape. Ei cresc oi. CONGO. insa ajunge in regiuni mai uscate. Cu decenii in urma erau descendentii caravanienilor. dupa care strabate zona podisului litoral. sedentara a oazelor si ec. Solurile sunt sarace in humus si trebuie fertilizate continuu. Nomazii au nevoie de hrana din oaze. Ei au o baza la care raman cateva luni pe an. regim hidrologic aparte il au raurile de tranzit. Se stie ca oamenii oazelor au venit din zona mediteraneana si din asia de S-V. . NIL. De aceeasi origine sunt si unii nomazi din desertul Indiei si Mauritania. . CURS 8 Diferentieri economico-geografice in Africa • Sahara • Maghreb • Africa Mijlocie • Africa Australa • Africa insulara 1. care conditioneaza aparitia oazelor. km2. In zonele muntoase si inalte (Kenya. Ei sunt in nr. ORANGE.

panzele freatice situate la suprafata faciliteaza culturile de curmali fara irigatii. Avand in vedere ansamblul caracteristicilor antropologice. ci si prin tehnicile de subsidenta si migratie. Alteori sunt create mici depresiuni antropice ptr a ajunge la 2-3 m fata de panza freatica. Acestor grupari nu le corespund insa sistemele omogene de organizare politica si sociala.din uedurile piemontane (piemontului?) aflat la picioarele Atlas. In tinuturile cu relief variat se practica o zonare a culturilor. Opusa agriculturii de subsidenta (subzistenta?) este cultura plantelor destinate pietelor (sistemul monoculturilor). Plantele destinate exportului dau randament bun datorita agrotehnicii super (superlative?) aduse de europeni. De multe ori avansarea dunelor spre oaze nu poate fi stavilita si de aceea multi sedentari sunt obligati sa transporte zilnic nisipul ptr a proteja lotul cultivat. romanii – o jumatate de milion au initiat populatiile autohtone in comert. VII au transformat acest teritoriu intr-o provincie musulmana. Exista si Oaze create in jurul puturilor traditionale. Pe fondul mortalitatii. in zone mlastinoase se utilizeaza metodele specifice de fertilizare ale fiecarui teren. infrastructura de transport si un inceput de industrializare. Numai in raport cu zonele inconjuratoare oazele sunt colturi de rai. In piramida varstelor se remarca o neta populare a dominatiilor tinere. si ptr a scoate industria din impas sunt semne de reintoarcere la concesionarea unor terenuri miniere. Activitatile economice sunt legate de agricultura. in tinutul Fezan. Maghreb a fost oaza unor civilizatii stravechi: fenicienii (sec. Este o zootehnie de prestigiu si de capitalizare. fond ? (Gabon). In Sahara nigeriana sunt numeroase aductiuni. orz. In alte oaze (Khorgon sau Siwa) eroziunea a indepartat placa de gresii si panzele captive au generat izvoare arteziene.care au intemeiat Cartagina. forman Yogarra. Migratiile au jucat un rol f important in evolutia demografica a unor zone.5 in Maroc. zande (Zair). din munti. MAGHREB – este parte integranta a lumii mediteraneene. defrisarea padurilor prin ardere este o metoda eficace si (nu?) necesita un timp relativ scurt. In cazul acesteia sistemul itinerar pare primitiv. Bogatiile subterane au inceput sa fie exploatate. In Africa Mijlocie densitatea populatiei difera nu numai in functie de conditiile naturale. Se practica si transhumanta. melano-africanii si popoarele (populatiile?) hamitice. Africa Mijlocie ignora aproape total utilizarea animalelor de munca. cat si de aptitudinile fiecarui grup de a stapani si valorifica spatiul natural. gala (Etiopia). sunt doua lumi distincte. putem distinge in Africa Mijlocie trei grupuri (grupari?) sociale: pigmeii. In S-V Libiei. in opozitie cu cea intensiva a plantatiilor de citrice si maslini destinate exportului. Colonizarea europeana a adus echipament economic. deosebite unele de altele mai ales prin structura sociala si prin limba vorbita. ravene. oaze numite Zagora si Ziband. care practica endogamia si care si-au pastrat o entitate bine individualizata : luba (Zair). Restul populatiei este alcatuita prin fuziunea arabo-berbera si cunoaste o demografie crescanda. 4. viata urbana. Domeniul industrial a cunoscut o dezvoltare mai accentuata decat agricultura. XIV i. care dreneaza apele subterane situate la bordura platourilor sedimentare. Remarcam grupari etnice distincte. care ofera comoditati ale vietii cotidiene. sau la marginea desertului. Astfel. insa acest lucru nu se reflecta in prosperitatea oamenilor care locuiesc in desertul deserturilor. 3. legume. 19 . Este vorba despre o infinitate de grupari etnice in cadrul fiecarui grup rasial. Zootehnia a ramas in buna parte dominata de trasaturile arhaice (ovine si caprine) si nomadism.H. ptr ca viata locuitorilor de aici este dura si austera. Cultivatorii si crescatorii de animale apartin unor lumi diferite.E.1 in Tunisia). Economia Maghreb-ului este dominata de o agricultura de subzistenta: grau. In aceasta regiune. in cazul carora apa este scoasa cu greu. in sec. Indicele de fertilitate este la cote ridicate (4.) . Acest sistem de culturi se numeste „sistemul de culturi in palnie” (oaza El Ved (Ued?)). in gradini. in interiorul padurilor. Habitatul rural dominant este gruparea compacta de locuinte in zonele mai inalte sau de-a lungul apelor. arabii – care incepand cu sec. datorita unor categorii de resurse abundente in tarile Maghreb. 2. XX s-a constatat o crestere a natalitatii si un spor natural in expansiune. Economiile actuale ale statelor Maghreb-ului incearca o apropiere de U. In ultimele trei decenii populatia Maghreb-ului s-a dublat. dintre populatiile considerate autohtone se remarca: berberii – care sunt localizati in cateva insule. AFRICA MIJLOCIE – diferentierile de ordin demografic sunt legate atat de varietatea rasei negroide si structurile etnico-sociale.

Zimbabwe produce grau. negrii bantu si-au disputat teritoriul mai ales din natal. constructii solide. Botswana. in industrie sau agricultura de tip ferma. zootehnia comerciala in Africa Australa ptr carne. favorizand dezvoltarea industriei Republicii Africa de Sud. Denimirea de oceania se refera la gruparea de insule si arhipelaguri raspandite in partea centrala si sudica a Pacificului (1. campii. Dar lipsa accesibilitatii la terenuri.. Colonizarea a distrus in mare parte sistemul de organizare primara a populatiei nigere si a integrat o parte din aceasta populatie in economia de tip european. primitive. In Africa Australa. fructe. fructe tropicale si mediteraneene. Anumiti tarani s-au specializat in cultura de piata.000 km de la V la E. zahar. bumbac. E si 110o long. Pe de alta parte. in majoritatea lor insule mici si f mici. V. podisuri. Mozambic: ceai. sau campii litorale. dupa model importat au aparut odata cu colonizarea Africii negre. Africa de Sud produce grau. Africa Australa este bine dotata cu resurse. Malawi s-a specializat in productia de ceai. tutun. iar relieful lor ofera forme de diferite extensii (?). Acest „continent”. Insulele mari ale Oceaniei sunt reduse: • Noua Guinee • Noua Zeelanda • Noua Caledonie • Hawai Restul de 10. Oceania. trestie de zahar. piei si lana joaca un rol important in Rep. 20 . Fauna se integreaza bine in vegetatia naturala din stepe si savane. care au fost impinsi spre Kalahari de gruparea negrilor bantu. tutun. (?) cu negrii buru. Aceasta este tara cu cea mai puternica economie de pe continent. Noua Caledonie. in minerit. Africa de Sud. 4. Cei mai multi sunt preocupati sa obtina o recolta de porumb care sa le asigure viata. Rep. S………………? produce zahar si fructe.000 km2 fata de imensitatea oceanului Pacific). cca 12.000 de insule. zahar. intre meridianele de 31o long. Aceste insule au cele mai intinse suprafete. Namibia. ca masa continentala se intinde pe 5. hotentotii. O activitate profitabila este vanatoarea. strans legate genetic de cutarile neozoice (?) sunt: Noua Guinee. Dupa geneza insulele sunt: • De origine continentala • De origine vulcanica • De origine coraligena Sub raport geostructural exista o serie de caractere care ne arata ca insulele Oceaniei se situeaza intr-unul dintre urmatoarele sisteme geostructurale: • La marginea continentului • In zona de tranzitie • In aria oceanului Principalele insule continentale ocupa regiunea occidentala a” continentului” insular. Zimbabwe. cafea.000 km de la S la N.Urbanismul – nuclee urbane au fost edificate de europeni. legume. Culturile destinate pietelor externe difera de la o tara la alta. Noua Zeelanda. Ptr majoritatea populatiei agricultura ramane activitatea economica principala. si anume: munti.250. abia rasar din ocean. Oceania este o mare imensa presarata cu insule si nu un continent marginit de ape marine. se desfasoara in general intre Arhipelagul Hawai in N si Noua Zeelanda in S. fructe. Vom gasi bosimanii. Cele mai importante insule. deseori cu plaje intinse si cordoane litorale. atestata de urme ale unor …. care dateaza din perioada cuaternarului.AFRICA AUSTRALA – este f veche. REGIONAREA OCEANIEI Oceania. secetele si conflictele armate sunt cauze care determina un randament agricol slab. Zambia: porumb. tutun.

harta intocmita de Ptolemeu i. fiind f extins in gof (golful?) Carpentania. In multe regiuni. dar repartitia lui este inegala.Insulele vulcanice – sunt numeroase si interesante ca peisaj. sau pot fi izolate. Acolo unde sunt inaltimi mai mari apar paduri ecuatoriale. navigatorul englez James Cook intemeiaza prima colonie engleza in Australia. Cele mai importante peninsule sunt: York. abia iesite la suprafata oceanului. dand nastere la relief. Indian si O. Sistemul de insule .. vulcanismul si cutremurele reprezinta manifestari frecvente. fiind formata din insule distantate.000 km. o pasare particulara este pasarea kiwi. pe o lungime de 3. Eyre (S Australiei) 3. pe o lungime de 4. Tipuri de vegetatie – Oceania. iar cel mai 21 . Pentru Oceania. pe care il numeste Terra Australis Icoynita.etc. Insulele coraligene de tip atol …. caracter ce se reflecta si in celelalte elemente fizico-geografice. Blocul continental – constituie partea cea mai importanta a Australiei. Relieful Australia se caracterizeaza sub aspect morfologic printr-un relief masiv. Insulele coraligene – acestea sunt joase.. Australia are o suprafata de 7. In ceea ce priveste varsta insulelor coraligene. dar in schimb cu intinse podisuri dominate de munti insulari. mai ales in sectorul sudic. vegetatia este saracacioasa in specii. Pacific.prezinta cateva caractere prin care se deosebeste de fauna celorlalte continente. In mare parte are caracter endmic. aproape de nivelul oceanului. Se gasesc de obicei alaturi de o multime de insule joase. torentii de lava se solidifica. CURS 9 CARACTERISTICILE GEOGRAFICE ALE CONTINENTULUI AUSTRALIA In ceea ce priveste Australia. si apoi ia fiinta portul Sydney.900 km. intre lat. Are 5% din suprafata Terrei. Este caracteristic endemismul accentuat. apropiata de cea a primaverii vsnice (precipitatii abundente. de natura coraligena. long. self = o extindere aprox. subecuatoriale. 4. au inaltimi reduse si latimi care depasesc 300-500 m. uscat. pana la Brisbane. specific continentelor sudice. ptr ca apoi sa se largeasca in jurul Insulei Kangona si in Stramtoarea Bass. vegetatie specifica zonei temperate sau subantarctice. continentul Australia este atins ptr prima data de echopajul olandez condus de Jonsz (Jansz?). Cel mai coborat punct este la 12 m sub nivelul oceanului. Fauna . la contactul dintre O.reprezinta 1. 2. Pe latura E self este f ingust. aici aflandu-se cateva sute de vulcani activi si cateva mii stinsi si submarini. mare. datorita izolarii insulelor.H. M.686.Aren (N Australiei). se accepta totusi perioada de la cateva zeci de ani la cateva mii de ani.Pe latura V se ingusteaza mult. In 1605. Aceasta pozitie geografica ne arata ca Australia este asezata in zonele de clima tropicala si temperata. Configuratia Australiei cuprinde: • Blocul continental • Sistemul de peninsule • Sistemul de insule • Self (?) 1. Sistemul de peninsule – ocupa 672. In 1788. vanturi regulate). 10o 41’ N si 39o 8’ S.5 % din totalul suprafetei Australiei (Tazmania – 67. tabular. 113o 9’ (Capul Kuvier) in V si 153o 39’ (Capul Bylon) in E.850 km2 si este situata in S-E Asiei. pasari nezburatoare (pasarea moas?). face referire la existenta unui mare uscat sin Emisfera Sudica. ocupand 90% din suprafata totala a acestuia. soparlele uriase ating 15-20 m? cm? lungime. sau vegetatie de mangrove sau de mlastine. O serie de animale au caractere primitive (unele uriase ale unor grupe de familii): sarpele boa (in regiunile calde) in Noua Guinee. lipsit de campii in lungul tarmurilor. Carafura. in interior aflandu-se lagune care pot avea legatura directa cu apa oceanului. Climatologia Oceaniei Se considera ca Oceania are o clima tipic oceanica. savane. sau de catene muntoase lipsite de varfuri semete.869 km2).000 km2.

ridicat este de 2234 m, in Alpii Australiei. Relieful Australiei se imparte astfel: podis si deal 65%, campii 32,7%, munti 1,5 %. Marile unitati de relief: Podisul Australiei de V – ocupa mai mult de 1/2 din suprafata continentului si reprezinta o regiune tabulara cu altitudine medie de 300-500 m. Marginile Pod. Australiei de V inaltate de miscari tectonice recente se ridica sub forma unor masive cu aspect ins. (insular?) si varfuri tesite; cei mai inalti sunt in E – masivul McDonnel (Donald?) de 1500 m; zone depresionare care au luat nastere prin prabusire. In N-V acestui podis se ridica sub forma unui horst cunoscut sub denumirea de Kimberley (600-800 m). In S-V marginile sunt reprezentate prin cateva culmi inguste si lungi, M-tii Darling (500-600 m). In partea de N-E apar cateva inaltimi mai mici, deluroase, cu aspect de horsturi, intens peneplenizate, din care fac parte Colinele Silwen. Regiunea din interiorul podisului este mai joasa in comparatie cu marginile intens peneplenizate, si acoperita cu nuante de grohotisuri si de nisip eoliene. Din mijlocul acestuia zone desertice se ridica pe o axa centrala orientata V-E o serie de masive insulare reziduale, care separa desertul Australiei de V in trei mari parti: a) Marele desert de nisip in N-E (deserturile Gibson si Victoria).Cea mai lata campie litorala este in S. b) Depresiunea Centrala – are relief de campii, de deal si de masive muntoase izolate. Aceasta depresiune centrala reprezinta cea mai intinsa zona de scufundare a Australiei (vasta campie dezvoltata pe roci sedimentare in bazine hidrografice). Pozitia acestei depresiuni intre cele 2 mari unitati: in V podis si in E M-tii Australiei, ii confera caracterul de depresiune centrala. Ea reprezinta o vasta zona de scufundare din precambrian si are 3 mari unitati: campia nordica litorala, campia de mijloc a fluviului Eyre si campia sudica. b.1. Campia nordica – se desfasoara in lungimea litoralului format de Golful Carpentania cu putin deasupra nivelului oceanului. Este neteda si alcatuita din depozite formate din aluviuni. Spre s, campia are aspectul unor coline, iar la V este dominata de Pod. Bankly (?). b.2. Campia de mijloc – este situata in bazinul hidrografic Eyre, cu o zona depresionara cu altitudinea cea mai coborata din intreaga Australie, ceea ce confirma caracterul acesteia tectonic si endoreic. b.3. Campia sudica – este cea mai tipica campie fluviala a Australiei, dezvoltata pe bazinul hidrografic, are orientare S-V, N-E. Depresiunea centrala este larg valurita si reprezinta o asociatie de portiuni joase in care apar campiile amintite, si zone cu portiuni deluroase, care separa aceste campii. c) Cordiliera Australiana – Muntii marii cumpene de apa. Reprezinta partea cea mai unitara si cea mai inalta a continentului, fiind dispusa de-a lungul marginii de rasarit, incepand din extremitatea N a Pen. York, si pana la extremitatea S ce trece dincolo de zona de prabusire a stramtorii Batts, in Tazmania. Aceasta catena lunga de 3.400 km formeaza Cordiliera Australiana, si uneori impropriu Alpii Australiei, desi acestia nu au nicio trasatura comuna cu cele ale Alpilor din Europa. Alpii Australiei constituie un lant muntos mult mai vechi, format in faza hercinica, si prezinta o fragmentare pronuntata, consecinta a falierii si denudatiei intense care au dus la 1200 m. In general, M-tii Cordilierii Australiei se prezinta ca un ansamblu de culmi si podis inalte, taiate adanc de rauri. In unele parti Cordilierii ajung pana la tarm, unde pe vrsantii abrupti, in V, coboara in trepte formand o regiune de dealuri. Privind in ansamblu, relieful Australiei, desi pare simplu, prezinta totusi forme destul de complexe, incepand din cambrian si pana astazi. Clima Australia apartine in general zonei cu clima calda, dar cu toate acestea prezinta o serie de caracteristici dintre care repartitia concentrica a regimurilor climatice ca urmare a diferentelor evidente dintre partile ext. si int. continentale. Factorii principali ai climei sunt: • Pozitia matematica pe glob • Raportul dintre uscat si ocean • Curentii oceanici • Altitudinea • Intinderea mare a liniilor principale ale reliefului 22

De-a lungul tropicului care il imparte aproape simetric, Australia apartine in majoritate zonei de clima calda si numai latura sudica se incadreaza in zona temperata. In intregime in emisfera australa anotimpurile sunt inverse fata de emisfera N. Masele de aer care influenteaza continentul sunt de origini diferite: • aer polar de anticiclonul indian S, care aduce precipitatii pe latura de S-V, mai ales iarna; • aer tropical maritim dinspre O. Pacific spre tarmul E al Australiei, avand precipitatii bogate in tot timpul anului; • aerul ecuatorial, care genereaza vanturi musonice si cicloni tropicali patrunde pe continent inspre NV si aduce precipitatii in anotimpul de vara austral. • Aerul tropical continental, format in interiorul Australiei, intensifica ariditatea climei prin deplasarea lui spre exterior in timpul verii. Ca urmare,in repartitia regimurilor (regiunilor?) climatice se observa o anumita legitate (?) geografica, si anume aceea a dezvoltarii lor concentrice de la exterior spre interior, care arata influenta oceanica si continentala. Cele 3 mari unitati concentrice sunt: • Fasia externa sau marginala cu caracter tropical si subtropical • Fasia mediana semiarida • Interiorul cu caracter arid Diferentieri regionale in Australia O trasatura distincta o constituie concentrarea puternica a populatiei si a activitatii economice in S-E continentului, zona favorabila dezvoltarii economice, in care la sfarsitul sec. XVIII au inceput procesele de valorificare a resurselor naturale. In etapele urmatoare regiunea S-E a cunoscut o insemnata dezvoltare,fapt care o deosebeste si acum de celelalte parti ale Australiei, aflate la un nivel mai redus de urbanizare. In continentul Australia distingem urmatoarele regiuni: • Regiunea de S-E • Regiunea mediteraneana • Regiunea Murly – Darling • Regiunea de N-E • Regiunea de N • Regiunea semidesertica 1. Regiunea de S-E – cadrul natural favorabil si resursele naturale variate au contribuit la dezvoltarea economica a acestei regiuni, care concentreaza mai mult de jumatate din populatia Australiei si aprox. 75% din productia industriala a tarii. Dintre ramurile industriale mentionam: - siderurgia, care foloseste carbuni de pe continent si are ca centru New Castle. - ind. constructiilor de masini: Sydney, Melbourne - ind. chimica: Sydney, Melbourne, Greelong (?) - ind. textila, bazata pe prelucrarea lanii Agricultura – are caracter intensiv. Pe langa productia industriala, se distinge si prin activitatea portuara: Sydney, Melbourne. Aceste orase indeplinesc functii urbane complexe, centre carbonifere si siderurgice. 2. Regiunea mediteraneana – pe baza valorificarii resurselor naturale (minereuri de fier situate la V de Golf Spensel), aceasta regiune si-a sporit importanta in cadrul activitatilor economice ale Australiei, inregistrandu-se modificariin utilizarea terenurilor si in reteaua cailor de comunicatii. - metalurgie feroasa cu centrul la ………………….. - metalurgie neferoasa : Port Pirie - grau si alte produse agricole - orasele principale sunt situate la golf: Senvensen (?), Spencer, Port Pirie

23

3. Regiunea Murly – Darling – regiune cu soluri fertile, creearea unor irigatii prin folosirea apelor fluviilor. Toate acestea au contribuit la transformarea in cea mai importanta zona agricola a tarii, in care se obtin 2/3 din productia de grau, legume, fructe. - In aceasta regiune se creste un nr. f mare de ovine. - Intinse terenuri cultivate cu legume, orez, pomi fructiferi, vita de vie, bumbac. - Terenuri intens irigate. - Reteau densa de cai ferate prin intermediul careia se asigura in principal legatura dintre asezari. - Orasele sunt mici si mijlocii (Toofoomomba este cel mai mare) 4. Regiunea N-E – conditiile climatice si de sol sunt favorabile ptr plantele tropicale si trestie de zahar. - aceasta regiune concentreaza cea mai mare parte din productia de trestie de zahar. In zona agricola dintre Brisbey si Coirns?, peisajul agricol este dominat de cultura trestiei de zahar. In aceste orase si in Bundebern s-a dezvoltat o industri puternica a zaharului - alte ramuri: prelucrarea carnii, ind. textila, prelucrarea lemnului 5. Regiunea de N – se caracterizeaza printr-un grad redus de dezvoltare economica. Cultura plantelor se practica pe suprafete restranse. Cresterea animalelor ptr carne si ind. miniera constituie principalele activitati ale aceste regiuni. - dezvoltarea cailor de comunicatie - minereuri de cupru, plumb, zinc se extrag din regiunea Isa - bauxita se exploateaza din Voipor Cel mai important oras este Dorlyng (Darling?), cu functii comerciale si portuare 6. Regiunea semidesertica – se remarca prin mari resurse de plumb, zinc, fier, aur, care au permis dezvoltarea ind. australiene. Industria a adus dupa sine dezvoltarea unor centre urbane. In aceasta regiune activitatea agricola este redusa, se creste un nr mic de ovine si bovine, mari suprafete raman nefolosite, Cel mai mare oras este Boroncenhill (?) GEOGRAFIA AMERICII Cap. 1. Poziţia geografică, limitele şi ţărmurile Introducere În acest capitol sunt prezentate poziţia geografică, limitele şi ţărmurile continentului America, precum şi limitele celor trei diviziuni: America de Nord, America Centrală şi America de Sud. Sunt analizate aspecte ale extensiunii în suprafaţă, în latitudine şi în longitudine, fiind menţionate şi punctele extreme sau ţărmurile continentului America. Obiective · Dobândirea de cunoştinţe noi privitoare la poziţia geografică, limitele şi ţărmurile continentului America. · Formarea capacităţii de a explica şi argumenta unele aspecte ale extensiunii în suprafaţă, în latitudine sau longitudine şi de a analiza tipurile de ţărmuri americane. · Explicarea contrastelor dintre ţărmurile estice şi vestice ale Americii. 1.1. Poziţia geografică şi limitele Pornind de la diferenţierile evolutive şi structurale, numeroşi geografi consideră America de Nord şi America de Sud două continente de sine stătătoare, în ciuda conexiunii istmice realizată încă din miocen. Nu negăm că, în ceea ce priveşte analiza fenomenelor geografice, cât şi sub aspectul elementelor metodologice această divizare n-ar facilita demersurile. Totuşi, ţinând seama de particularităţile reliefului, caracterizate printro similaritate frapantă – deşi o îndelungată perioadă cele două mase continentale au evoluat separat – de tendinţa de “sudare” tot mai puternică, prin formarea uscatului antilez, de conexiunile umane şi economice etc., noi apreciem că America este un continent unitar, în care cele două părţi trebuie considerate, cel mult, ca 24

Atât ţărmul de nord. fără a omite. sau deschise – Marea Beaufort. separate parţial de golful Fundy. Davis etc. fiind interconectate printr-un istm sinuos şi două arhipelaguri (Antilele Mari şi Antilele Mici). În longitudine. Continentul America. Cele două subunităţi reprezentative au o formă triunghiulară. iar fragmentarea sa creşte prin apariţia arhipelagurilor insulare. 1. 25 .2. ca o punte de legătură. Ellesmere.00 km2.000 km2. Victoria. Melville. se compune din două subunităţi majore. În partea nord-estică a Americii de Nord se desfăşoară cunoscuta peninsulă Labrador. Banks. Masa continentală cea mai extinsă este localizată în partea nordică a unităţilor respective. istmică şi insulară. Laurenţiu s-a format în urma acţiunii mareelor deosebit de pronunţate. când se iau adesea în considerare trei diviziuni (America de Nord. desfăşurându-se între 83grade39’ latitudine nordică (Ţara lui Grant din Insula Ellesmere) şi 56 grade latitudine sudică (Capul Horn). Ungava). la est cu Oceanul Atlantic. puternica dezvoltare a glaciaţiei a determinat atât o coborâre izostatică a uscatului. între care amintim: Ţara lui Baffin. De continentul asiatic o desparte Strâmtoarea Bering.678m). Estuarul fluviului Sf. Foxe. America Centrală şi America de Sud). America Centrală. precum Marea Bering. Acestă “punte” a fost deseori exondată în trecutul paleogeografic.subunităţi aparte. precum şi peninsulele Noua Anglie şi Noua Scoţie. Partea nordică a Mării Bering se desfăşoară pe o platformă continentală cu adâncimi reduse (între 20 şi 40m). Aceasta şi pentru a elimina confuziile care se nasc atât la nivel fizico-geografic. cât şi ţărmul de nord-est sau ţărmurile insulei Groenlanda sunt fragmentate de numeroase fiorduri. America este continentul cu cea mai largă extensiune latitudinală. Pentru America de Sud extremele longitudinale se înregistrează între Capul Parinas (81013’ longitudine vestică) şi Capul Branco din partea estică a Braziliei (34048’ longitudine vestică). ale cărei ape pătrund printre insulele Arhipelagului Arctic unde platforma continentală are totuşi adâncimi reduse. De asemenea. ca dovadă a evoluţiei glaciare îndelungate. Barrow. Mările ce scaldă litoralul nordic al continentului sunt semiînchise. La vărsarea fluviului sus menţionat sunt situate insulele Terra Nova şi Anticosti. De asemenea. respectiv a golfurilor de mari dimensiuni (Boothia. America se învecinează la nord cu Oceanul Arctic. Suprafaţa întregului continent este de 42. cu o suprafaţă de 23. fapt explicat prin elementele de izostazie ale unor uscaturi aflate în derivă spre nord (a se observa că atât Africa. Victoria. cât şi sculptarea unor fiorduri şi insule morenaice. Lancaster. au aceeaşi dispoziţie a masei uscatului). Hudson.5 milioane km2 (inclusiv Groenlanda) şi America de Sud având o extensiune spaţială de 18. Înspre sud continentul se efilează tot mai mult. Melville. Între ele se intercalează. ceea ce îl situează pe locul doi în lume. Alte strâmtori mai importante din aceeaşi regiune sunt: Melville. valori maxime se înregistrează între Capul Prinţul Wales din peninsula Alaska (1680 longitudine vestică) şi Capul Charles din peninsula Labrador (55040’ longitudine vestică).000 km. cu o lăţime de 93 km şi ape puţin adânci (4050m). înspre arhipelagul Aleutinelor. bineînţeles. Adâncimi mari se înregistrează şi în cazul Mării Beaufort. care au migrat de la sud spre nord. respectiv brâul insular al Aleutinelor. cu o suprafaţă de 967. O fragmentare excesivă se constată în arhipelagul Arctic alcătuit dintrun mare număr de insule. Groenlanda. iar cea sudică. Dewon. cu vârful ascuţit orientat spre sud. se remarcă existenţa unor ţărmuri extrem de articulate şi fragmentate în partea nordică unde mişcările epirogenetice negative au dus la formarea unor golfuri şi strâmtori prin inundarea porţiunilor mai joase. în integralitatea sa. Acelaşi arhipelag relevă prezenţa unor peninsule reprezentative cum ar fi: Boothia. cea mai extinsă insulă a globului. Simpson. despărţită de insula Ellesmere prin strâmtoarea Smith. la vest cu Asia şi Oceanul Pacific.000 km2. favorizând migrarea oamenilor şi a altor vieţuitoare din Asia spre America. cât şi India.747. respectiv America de Nord. Între extremitatea sa sudică şi Antarctica distanţa este de circa 1. din punct de vedere al extensiunii.280. într-o zonă de fosă oceanică ale cărei adâncimi depăşesc 4000m (groapa Aleutinelor atinge chiar 7. cât şi în planul geografiei umane şi economice unde realităţile acestei părţi a globului pământesc sunt analizate prin prisma Americii Latine şi a Americii Nordice (de la nord de Rio Grande). Ţărmurile şi mările limitrofe Într-o analiză a fenomenelor de la nord la sud.

Dealtfel. O fragmentare tectonică avansată întâlnim în cazul ţărmurilor din America Centrală.Golful Hudson are aspectul unei mări interioare.091 m. respectiv peninsula Yucatan. golfurile se înmulţesc (Bahia Blanca. este un ţărm de tip skjärs. din întreaga suprafaţă a subcontinentului 98. îndeosebi în Antilele Mici. datorită ridicării izostatice post-glaciare. cu numeroase insule desfăşurate paralel cu continentul. barate parţial de cordoane litorale. Atât istmul centro-american. acestea reprezentând segmente ale planurilor de subducţie pentru orogenurile din zonă. San Matias. mai puţin articulat. unde există o densă reţea de linii tectonice materializată în relieful muntos ce a impus prezenţa ţărmurilor înalte. La sud de Capul Hatteras linia ţărmului se îndreaptă. ilustrat prin prezenţa unor golfuri extinse (Golful Venezuelei. Aceleaşi caractere le întâlnim şi în zona ţărmului sudic al Americii de Nord.).103m) se înregistrează în partea estică a bazinului. Golful Paria). În această zonă delta este înlocuită cu un păienjeniş de insule. Ţărmul pacific al Americii de Nord debutează prin sectorul alaskian al strâmtorii Bering. Fragmentarea ţărmului creşte în perimetrul Podişului Patagoniei. fiind delimitat de linii de falii. Golful Venezuelei se continuă în interiorul uscatului cu laguna Maracaibo. un loc ideal de dezvoltare a mangrovelor. mai ales în principala insulă – Ţara Focului. cu altitudini reduse. prin Strâmtoarea Yucatan. Darien. golfurile fiind. cât şi insulele din arhipelagurile antileze sunt scăldate de câtre apele Golfului Mexic şi ale Mării Caraibilor. 9. desfăşurat între delta Orinocoului şi vărsarea Amazonului. San Jorge).356m. încadrată de peninsulele Goajira la vest şi Paraguana la est. Todos os Santos. Pe latura atlantică a istmului se impun menţionate golfurile Campeche. cum sunt cele din arhipelagurile Alexander şi Regina Charllote. odată cu numărul insulelor din arhipelagurile sud-americane şi Malvine. O puternică enclavă este cea a estuarului La Plata (320 km lungime). cu Marea Caraibilor a cărei adâncime maximă (5. Îndelungata activitate glaciară a sculptat văi ocupate actualmente de apele unor numeroase fiorduri prezente. La vărsarea Amazonului s-a format. Rio de Janeiro etc. în comparaţie cu cel al regiunilor susmenţionate. lanţul munţilor costali fiind inundat de către apele Oceanului Pacific. între vărsarea râului Atrate şi cea a Orinocoului. Honduras. prezintă totuşi un grad de fragmentare mai ridicat. cordoane litorale şi. datorită fenomenului de pororoca. În fosa Puerto Rico adâncimile ating însă. în general. Ţărmul nordic. peninsule (Alaska. În partea sudică a subcontinentului analizat fragmentarea uscatului creşte. La nord de Insula Vancouver şi strâmtoarea Juan de Fuca văile glaciare inundate au dat naştere fiordurilor.6% revine părţii continentale şi numai 1. altitudinile scad şi apar formele de acumulare precum lagunele şi perisipurile. Deşi ponderea proceselor geomorfologice de acumulare este evidentă. clima caldă şi adâncimea redusă a platformelor continentale a favorizat dezvoltarea recifilor coraligeni şi apariţia ţărmurilor coraligene. grupate în primul rând în arhipelagul Aleutinelor. El este însoţit. cu lagune (Patos. iar în fosa Cayman 6. Kirim. cu delte.220 m. multe dintre ele de origine vulcanică (Unimak. fapt ilustrat de existenţa unor estuare înecate. intens fragmentat de golfuri (Kotzebue. sau cordoane litorale. cu lagune. bancuri de nisip şi braţe fluviale. Un sector de ţărm jos este cel nord-estic. Kodiak). cu golfuri (Delaware. Către sud indicele de fragmentare litorală creşte. Adâncimea maximă a Golfului Mexic este de 4.4% insulelor şi peninsulelor. Începând de la latitudinea oraşului Porto Alegre revin în actualitate ţărmurile joase. Bristol). Apare bine reprezentat tipul de ţărm vulcanic. Rezultă astfel un ţărm de tip dalmatic. Norton. generat şi el de prezenţa unor maree de excepţie. Acest tip de ţărm primeşte extensiuni reprezentative în zona Peninsulei Florida al cărei sector sudic şi vestic se caracterizează prin prezenţa mangrovelor şi a recifilor coraligeni (Bahamas. Ţărmul Americii de Sud este. ţărmul Golfului Mexic prezintă indicii certe ale unei zone de coborâre epirogenetică. De asemenea. având o suprafaţă de peste 1 milion km2 şi ape puţin adânci. până la circa 200 latitudine sudică de numeroase bariere de recifi coraligeni. Nuevo. un estuar gigantic. Ţărmul atlantic. Keys). mai ales. 26 . la sud de Capul Cod. slab conturate şi puţine (Sao Marcos. Unalaska. Acesta se află în legătură. Ţărmul aferent Podişului Braziliei este înalt şi mai puţin articulat. Mosquitos. Între aceste forme se detaşează delta digitată a fluviului Mississippi. Chesapeake) şi estuare. Mangueira). Kenai) şi insule. datorându-şi originea scufundărilor tectonice.

La sud de Capul Hatteras linia ţărmului se îndreaptă. Caracteristici ale cadrului natural Introducere Acest capitol se referă la principalele elemente ale cadrului natural. Adâncimea acestora ajunge la 7. Corcovado. ţărmul pacific al Americii are o platformă litorală extrem de îngustă.000 km2.00 km2. Suprafaţa întregului continent este de 42.). sau arhipelaguri insulare (Chonos. ca o punte de legătură. Wellington). altitudinile scad şi apar formele de acumulare precum lagunele şi perisipurile. ceea ce îl situează pe locul doi în lume. America fiind singurul continent în care se înregistrează succesiv toate climatele globului. Se constată că relieful condiţionează întreg peisajul continentului. în integralitatea sa. Între ele se intercalează. Chesapeake) şi estuare. Dintre principalele peninsule menţionăm: California.2. pe liniile de subducţie ale plăcilor tectonice pacifice aflate în continuă deplasare spre est. Penss. O fragmentare excesivă de origine tectonică remarcăm în partea sudică a Americii de Sud unde ţărmul de tip dalmatin revine în actualitate. puternica dezvoltare a glaciaţiei a determinat atât o coborâre izostatică a uscatului. respectiv America de Nord. pe liniile de subducţie ale plăcilor tectonice pacifice aflate în continuă deplasare spre est. fosele oceanice situându-se în imediata apropiere a uscatului. 2. este un ţărm de tip skjärs cu golfuri (Delaware. cât şi sculptarea unor fiorduri şi insule morenaice. Într-o analiză a fenomenelor de la nord la sud. Fonseca. se remarcă existenţa unor ţărmuri extrem de articulate şi fragmentate în partea nordică unde mişcările epirogenetice negative au dus la formarea unor golfuri şi strâmtori prin inundarea porţiunilor mai joase. De asemenea. hidrologice şi biopedogeografice. ţărmul pacific al Americii are o platformă litorală extrem de îngustă. Obiective · Dobândirea de cunoştinţe noi referitoare la caracteristicile cadrului natural american.1.5 milioane km2 (inclusiv Groenlanda) şi America de Sud având o extensiune spaţială de 18. de ansamblu. America Centrală. Magellan etc.980 m în fosa Atacama. Cap. California. pornind de la evoluţia paleogeografică a continentului.280. spre sud. Evoluţia paleogeografică 27 . Nicoya. istmică şi insulară. · Evidenţierea rolului important pe care-l are relieful în conturarea peisajului şi în evoluţia factorilor naturali. la sud de Capul Cod. În contradicţie cu ţărmul nordic şi estic al continentului. fosele oceanice situându-se în imediata apropiere a uscatului. cu o suprafaţă de 23. · Explicarea gradului diferit de dezvoltare a reţelei hidrografice şi a învelişului biopedogeografic în continentul studiat. Guayaquil şi Buenaventura. la caracteristicile climatice. Azuero. cu o suprafaţă de 967. Panama. care a condus la creionarea configuraţiei actuale a reliefului. se compune din două subunităţi majore. Ţărmul atlantic.În contradicţie cu ţărmul nordic şi estic al continentului. separate de o reţea densă de strâmtori şi golfuri (Ancud. Lanţul muntos costal este diseminat într-un mare număr de insule (dintre care mai importante sunt Chiloe. a cărei trăsătură principală o constituie marea sa diversitate şi extensiune în teritoriu. apoi. întregul ţărm pacific al Americii este cu preponderenţă înalt. Regina Adelaida). având ecuatorul drept axă de referinţă. din punct de vedere al extensiunii. iar dintre golfuri San Francisco (cu Golden Gate).000 km2.747.În continuare. în continentul America. · Percepera diversităţii tipurilor de climat şi a ariilor lor de răspândire. Tectonica şi vulcanismul şi-au pus amprenta decisivă în creionarea aspectelor fundamentale ale morfologiei litorale pacifice. exceptând sectorul de mică extensiune al câmpiei litorale columbiene. complexul factorilor modelatori imprimându-i trăsături ce-l individualizează faţă de celelalte uscaturi. Sinteză Continentul America.

Dar cutările continuă în tot cursul terţiarului şi nu s-au încheiat nici astăzi. iar bazinul Mării Caraibilor în cretacic. Şi în acest caz. est şi sud de structurile orogenurilor caledoniene şi hercinice. intercalate unor depozite mai noi. în Munţii Stâncoşi. respectiv Podişul Patagoniei. Masivele hercinice au fost nivelate. primele în insulele Arhipelagului Arctic. zona Americii Centrale este una dintre regiunile de slabă rezistenţă ale scoarţei terestre fiind caracterizată prin mişcări de ridicare şi scufundare. şi a lanţului constituit din Munţii Cascadelor şi Sierra Nevada (în faza nevadiană). În era neozoică se edifică lanţul muntos costal din partea vestică şi au loc depunerile masive din bazinul sedimentar central. În America de Sud zona de cratogen. cu cele trei subdiviziuni ale sale: America de Nord. Din Laurasia făceau parte America de Nord (inclusiv Groenlanda). Actualmente. 2.2. prezente. insulele Americii Centrale reprezintă uscaturi relativ tinere. dar în aceste sectoare se manifestă o subsidenţă accentuată încă din paleozoic. Golful Mexic se conturează în triasic. Cutările orogenezei hercinice au afectat îndeosebi teritoriile situate la sud de estuarul La Plata. în partea vestică unde i se adaugă noi teritorii prin exondarea Munţilor Stâncoşi. despărţite de apele mării Tethys. Australia şi Antarctica. Africa. şisturi cristaline. la nord. Evident. dovadă fiind vulcanismul şi seismicitatea ridicată înregistrată aici. gnaise. urmate de retragerea apelor din actuala regiune a Podişului Preriilor şi Câmpiei Mississippi. Subasmentul bazinului amazonian şi al depresiunii Parana este tot precambrian. Cutările caledoniene au înălţat rama externă a Podişului Braziliei. care a consfinţit separarea Americii de Sud de Africa s-a produs mult mai târziu. cuarţite. fracturate şi prinse ulterior în cutări mai noi. cele mai vechi având o vârstă jurasică. şi Gondwana la sud. şi fragmentar. De altfel. cuprinde podişurile Guyanelor şi Braziliei unde fundamentul precambrian apare adeseori la zi. În acest context paleogeografic. Scutul canadian este flancat la nord. mai noi. Concomitent se realizează o conexiune cu America de Sud prin pragul Floridei (în cenomanian). seismicitate şi vulcanism. în fundamentul părţii sud-estice a uscatului nord-american sau în Podişul Mexican. cele mai vechi formaţiuni din America de Nord le întâlnim în cratogenul (scutul) canadian. Terra Nova şi. America Centrală şi America de Sud îşi are punctul de plecare în fragmentarea uscatului iniţial. în munţii Apallachi. ca bazin oceanic ce a separat America de Nord de Europa. precum şi unele sectoare vestice ataşate ulterior zonei andine. unele fragmente au fost alipite orogenurilor mai noi (Sierra de Cordoba). în Appalachii de Nord. dovadă că evoluţia sa nu esteconturată. abia acum 120 milioane de ani (la sfârşitul jurasicului). de vârstă arhaică. în vreme ce formarea Atlanticului de Sud. În era paleozoică are loc o continuare a divizării celor două uscaturi şi începutul derivei propriu-zise. Tot în această perioadă are loc scufundarea care a dat naştere Golfului Baffin şi Strâmtorii Davis. fiind acoperit cu depozite groase. calcare cristaline.Evoluţia paleogeografică a continentului american trebuie privită atât la scară globală. podişurile şi masivele centrale. perioadele evolutive nu au fost sincrone. iar din Gondwana America de Sud. prin dislocări. prin care se realizează pentru prima dată izolarea Groenlandei în raport cu scutul canadian. realizându-se acum 300 milioane de ani (în carbonifer). formarea Atlanticului de Nord. cutate în orogenezele grenvilliană şi taconică. Podişul Colorado. cât şi la scară regională în vederea desluşirii acelor procese şi fenomene care au condus la creionarea configuraţiei actuale a reliefului său. India. Pangaeea. în interrelaţiile sale cauzale cu celelalte continente. Pentru America Centrală istmică sunt de semnalat depozitele de vârstă precambriană din Munţii Hondurasului şi Masivul Guatemalei. divizat în două mase continentale majore la începutul paleozoicului şi anume Laurasia. în jurasicul mediu. În mezozoic evoluţia uscatului se derulează. Relieful 28 . Ele sunt alcătuite din granite. Munţii Stâncoşi etc. Lanţul muntos andin a fost edificat începând din cretacicul superior şi până la începutul eocenului. perioadă în care se înregistrează paroxismul. Formaţiunile hercinice se întâlnesc în Appalachi de Sud. Europa şi cea mai mare parte a Asiei. Geneza continentului analizat. mai ales. materializată în deplasarea spre nord a fragmentelor Gondwanei şi coliziunea lor cu cele provenite din dezmembrarea Laurasiei.

iar în sud structuri mai noi. De altfel. Munţii Hodurasului. 10): masivul Sierra Madre de Chiapas. ca element de bază al peisajului geografic.orientarea perpendiculară pe ţărm a culmilor la nord de grabenul Nicaragua (o mare linie de demarcaţie tectonică) şi paralelă cu aceasta. golfuri de ingresiune şi văi submerse. O dovadă în acest sens o constituie şi vârsta diferită a formaţiunilor: la nord se desfăşoară structuri vechi. prin extensiunea şi poziţia lor. Câmpiile şi podişurile centrale.dintre tipurile de relief cel mai răspândit este cel vulcanic. Relieful Americii Centrale Prezintă o fizionomie nuanţată.relieful carstic bine dezvoltat în Peninsula Yucatan. America de Nord se împarte într-o serie de regiuni. Arhipelagul Arctic. . la sud.procesele actuale sunt foarte intense în faţada estică. respectiv a celor două mari subunităţi ale sale: America de Nord şi America de Sud. lanţurile vulcanice costale. şi anume: Groenlanda. varietatea formelor de detaliu. Nota oarecum aparte o introduce America Centrală. Predomină vulcanii explozivi şi nu cei cu scurgeri de lave. Complexul factorilor modelatori i-au imprimat o serie de trăsături particulare ce-l individualizează. însă. Deşi această evoluţie a fost diferită de la o regiune la alta. relieful Americii Centrale istmice este divizat în două compartimente distincte de către grabenul Nicaragua. asimetria generală determinată de înălţimea pronunţată a faţadei pacifice.În strânsă corelaţie cu structura geologică şi evoluţia paleogeografică se află principalele forme de relief ale continentului american. vulcanismul accentuat.predominanţa reliefului muntos. câteva trăsături comune ale reliefului analizat. Depresiunea Nicaragua şi Cordilierii istmului Costa Rica-Panama. . . America Centrală Istmică.500m (în puţine cazuri chiar peste 4. conurile şi craterele dispunându-se pe fracturi majore pe o distanţă de circa 1.mişcările eustatice pleistocene sunt materializate în peisaj prin ridicarea emersă a recifilor coraligeni. Munţii Appalachi nereuşind să contrabalanseze. . Câmpiile litorale şi Cordilierii. mişcărilor de ridicare ale litoralului pacific corespunzându-le cele de coborâre ale litoralului Mării Caraibilor. Din punct de vedere morfologic. înălţate în neogen. în vreme ce în continentele sus menţionate ele se desfăşoară de-a lungul paralelelor (fig. datorită fragmentării şi evoluţiei diferite de la o regiune la alta. terase de abraziune marină. Cuba şi Jamaica sub forma unui carst tropical tipic. O primă trăsătură derivă din orientarea liniilor majore ale reliefului pe direcţia longitudinală. subdivizându-se în unităţi taxonomice mai restrânse. Există. Din punct de vedere morfologic. umezită de alizee şi mult mai reduse înspre vest. . mai ales în raport cu celelalte compartimente ale Laurasiei (Europa şi Asia). fiecare. această asimetrie evidentă. O altă particularitate izvorăşte din concentrarea ariei montane în extremitatea vestică a continentului.300 km. cutate în perioada mezoalpină.podişurile sunt reduse ca suprafaţă. permiene. Ele se manifestă compensatoriu. sunt următoarele (fig. ca o consecinţă a diversităţii litologice şi varietăţii factorilor modelatori etc. Peninsula Yucatan. cu etape orogenetice de intensă afirmare şi perioade îndelungate de nivelare şi peneplenizare. Munţii Appalachi. şi anume: prezenţa în toate cele trei unităţi teritoriale ale reliefului muntos. Unităţile de relief mai importante ale istmului central-american într-o succesiune de la nord la sud. la rândul ei. unde apar deosebiri evidente. Masivul Guatemalei. .1). Principalele sale trăsături sunt: .000m). iar câmpiile litorale sunt înguste. cât şi originea sau dispunerea lor. nord-sud. Relieful Americii de Nord Relieful actual al Americii de Nord este rezultatul unei evoluţii convulsive desfăşurată din era arhaică şi până azi. această linie tectonică pare a fi zona de sutură a continentului american. se remarcă totuşi similitudini frapante între peisajul Americii de Nord şi cel al Americii de Sud. 29 . cu altitudini ce ating 3. atât în ceea ce priveşte ponderea unor elemente morfologice.

edificiile muntoase cele mai înalte şi mai masive având origine vulcanică. zonele joase ocupă partea centrală şi cele orogenice partea vestică. în America Centrală. Câmpia Orinocului. Nu negăm însă. Din grupa regiunilor de platformă fac parte următoarele unităţi de relief: Podişul Guianelor. la sud de estuarul La Plata. suprapuse zonelor de cratogen se desfăşoară în partea estică a continentului. Este. Procesele orogenetice din vestul Americii de Sud au afectat integritatea vechiului scut brazilian. În mezozoic şi neozoic. apare o curbură accentuată spre est după care revin la direcţia dominantă nord-sud. în partea centrală. seismicităţii şi glaciaţiei. spre deosebire de arhipelagul amintit. însă.2). spre deosebire de America de Nord şi Centrală. formate din catene montane de aceeaşi vârstă şi origine cu cele ale istmului central-american nu ar fi părţi desprinse din acesta. post-miocen. prezenţa vulcanismului. cu o desfăşurare paralelă. Amazonia. cea mai importantă derivând din faptul că nucleul de cratogen nu este înconjurat din toate părţile de zone de orogen precum în cazul scutului canadian (fig. în masivele înalte şi sudul continentului (datorită şi dezvoltării sale mai reduse în latitudine). prin sudarea cu continentul (sau între ele) să constituie un viitor uscat. Alte similitudini cu Cordilierii au în vedere constituirea lor din trei aliniamente separate de depresiuni sau platouri intramontane. O altă trăsătură a Anzilor derivă din puternica înălţare pe verticală a unora dintre compartimentele sistemului muntos. unde fragmentarea a dezmembrat un vechi uscat unitar. Sau conservat doar cele din zonele unde ridicarea a fost mai redusă (depresiunea Paraguay-Parana). asemeni fenomenelor din America de Nord.America Centrală Insulară se constituie. faptul că unele insule mai mari (Cuba. De asemenea.000m. 2. fapt explicabil de altfel. evident că amploarea şi continuitatea actuală a proceselor de subducţie din această regiune vor avea ca rezultat apariţia unor lanţuri muntoase ce vor juca rolul unor punţi de legătură între fragmentele de astăzi. în cea mai fragmentată regiune aparţinând continentului studiat. dacă ţinem seama de implicaţiile aceloraşi fenomene de subducţie tectonică. în urma căreia o mare parte a depozitelor sedimentare au fost înlăturate. Astfel. scutul guiano-brazilian a fost supus unei denudări intense. aidoma elementelor tectonice din Cordilierii nord-americani. În cadrul sistemului andin deosebim trei aliniamente distincte de culmi montane şi anume: Cordilierii Occidentali. Cordilierii Centrali şi Cordilierii Orientali. nord-sud. Clima 30 . Haiti). Orientarea acestora este. unităţile de crategon sunt situate de asemenea în partea nord-estică. Se consideră că actualmente circa 132 vulcani sunt în activitate (circa 30% din vulcanii activi ai planetei). în general. Relieful Americii de Sud Păstrează numeroase similitudini cu cel nord-american cum ar fi: orientarea de-a lungul medianelor a catenelor muntoase. Podişul Braziliei. definesc întregul lanţ andin. fragmentându-l şi dislocându-i unele compartimente. conservându-se astăzi ca masive izolate sau compartimente ataşate structurilor andine. Jamaica. aici ponderea majoră o deţin stratovulcanii. Cutărilor arhaice le-au succedat cele caledoniene manifestate îndeosebi în estul Braziliei. în zona centrală. dispunerea pe meridian prezentând însă uşoare abateri. iar Anzii Columbiei pe direcţie nordest – sud-vest. Astfel. iar glaciaţia cuaternară s-a făcut simţită şi aici. Fundamentul are vârstă proterozoică şi arhaică şi este alcătuit din roci cristaline peste care s-au depus sedimente paleozoice şi mezozoice. dar şi cu numeroase noduri orografice de convergenţă sau divergenţă a catenelor muntoase. la extremitatea nordică. cu lave acide. Dar. dar pe suprafeţe mult mai restrânse. Vulcanismul şi seismicitatea. Cutările hercinice au afectat partea sud-estică a Americii de Sud. amploarea ridicărilor a depăşit 2. predominanţa regiunilor joase de câmpie şi podiş. Regiunile de orogen înglobează Munţii Anzi situaţi în partea vestică a Americii de Sud. Anzii Venezuelei se desfăşoară pe direcţia est-vest. împreună cu Arhipelagul Arctic nord-american. Regiunile de platformă. de mai largă extensiune. America de Sud este „continentul cel mai vulcanic de pe glob”.3. Există însă şi unele deosebiri. o particularitate a Anzilor este revărsarea cutelor spre est. Dar. Pampasul şi Podişul Patagoniei. Câmpia Gran Chaco. aceasta a rezultat din apariţia unor arcuri insulare care tind.

din punct de vedere climatic se creează imaginea unei armonici ale cărei puncte extreme sunt similare. reţeaua de drenaj va avea o dezvoltare conformă cu particularităţile regimului de alimentare. iar Mississippi pluvio-nivală. Vânturile dominante sunt alizeele de nord-est şi sud-est care bat în America Centrală şi de Sud.Continentul american se desfăşoară între 830 39’ latitudine nordică şi 560 latitudine sudică. ceea ce reprezintă aproape jumătate din circumferinţa Pământului. 2. Cum în cele trei subcontinente clima prezintă aspecte extrem de nuanţate. Lvovici. Alimentarea nivo-pluvială respectiv pluvio-nivală este proprie râurilor regiunilor temperate unde. după dezgheţul râurilor. Dintre vânturile mai cunoscute din interiorul continentului se impun menţionate Northerul. unde gheţarii şi zăpezile bogate conlucrează la organizarea unor râuri cu debit mare vara (Fraser. Gila. configuraţia reliefului şi constituţia litologică. Rio Negro. în funcţie de latitudine şi altitudine. Cursurile superioare ale numeroaselor râuri cu obârşia în Anzi şi Cordilieri se formează. predomină una din cele două componente (zăpada sau ploile). b. Luat în totalitatea sa acesta este singurul continent unde se înregistrează succesiv toate climatele globului. Peninsula Labrador. Mojave (sub 200 mm).). Columbia. curenţii oceanici etc. deci pe un arc de meridian 1400. Apele curgătoare Densitatea reţelei hidrografice este dictată în primul rând de tipul de climat. Alimentarea nivală (subarctică) caracterizează râurile din Arhipelagul Arctic. Apele Varietatea condiţiilor de relief şi climă a condiţionat o diversitate deosebită a fenomenelor de acumulare. media lunii celei mai reci abia atinge 00C. Zona de topire de la marginea calotei are lăţimea de 20-30 km. În emisfera sudică. fie pe suprafeţe vaste în calote de mari dimensiuni. datorită extensiunii fără precedent în latitudine şi anume dublarea zonelor climatice de o parte si de alta a ecuatorului. nordul Canadei continentale. 31 . având ecuatorul drept axă de referinţă. c. sinonim föehnului. prin acumulări izolate a gheţarilor de circ sau de vale). Maximele negative apar în Groenlanda (-650 C). Temperatura aerului prezintă valori cumprinse între –350 şi –400 C în nordul Canadei.4. în regiunile latitudinale extreme ale continentului precum şi la anumite înălţimi. forma continentului şi a subdiviziunilor sale. datorită lăţimii reduse a uscatului şi latitudinii mai coborâte. respectiv cea a calotelor de gheaţă perenă. debitul creşte în scurta vară polară şi se reduce simţitor iarna. 1956): a. Dintre factorii implicaţi în definirea tipurilor de climat şi a ariilor de răspândire menţionăm: aşezarea geografică. pe seama topirii gheţurilor perene. Alimentarea glacio-nivală (de tip alpin) se realizează în munţii înalţi. Laurenţiu are alimentare nivo-pluvială. Sonora. primesc anual între 400-750 mm precipitaţii. când râurile îngheaţă. Mai mult. Debitele maxime se produc primăvara. precum şi în deşerturile Marelui Bazin. Câmpia Mississippi şi Podişul Preriilor. organizare şi drenare hidrografică. Regionarea climatică a Americii are o caracteristică esenţială. d. relieful. Vara au loc revărsări datorită ploilor ciclonale. de asemenea. iar debitele minime se înregistrează iarna. se realizează în exclusivitate din topirea gheţarilor. ale căror cote scad dinspre ecuator spre pol. Chubut etc. desfăşurate fie insular (în munţii înalţi. În funcţie de tipul de climat şi de sursele de alimentare apele ce străbat continentul american se înscriu în următoarele tipuri dominante (M. În partea sudică a istmului central-american vânturile de vest primesc caracterul unui muson umed afectând câmpia litorală şi lanţurile muntoase costale. Ca urmare. Podişul Yukon. Pe toată faţada pacifică a continentului se resimt vânturile de vest. Alimentarea glaciară (tip groenlandez). Arhipelagul Arctic şi Groenlanda. Podişul Patagoniei (la sud de paralela de 320) şi zonele montane înalte aflate sub limita zăpezilor persistente. sau Podişul Patagoniei (250-500 mm). Şi în acest caz scurgerea maximă are loc vara. Minimele pluviometrice se înregistrează în deşertul Atacama (o ploaie la circa 100 ani). mari unităţi de relief ale Americii de Nord. învelişul hidrosferic îmbracă o formă de agregare solidă. din Cordilierii nord-americani.I. ale bilanţului scurgerii. iar apele fac parte din categoria râurilor mici. Fluviul Sf. care bate în zona central-nordică a Americii de Nord şi Chinook-ul. În acest mod.

spre exemplu). a generat o asimetrie evidentă între bazinele debitoare celor trei oceane marginale. iar debitul mediu depăşeşte 19. Churchill. prin acesta. Debitele maxime se înregistrează în timpul iernii australe. apreciată de la izvoarele Missouri.000 m3/s. Astfel.220 km). se varsă în Orinoco. viteza de scurgere este apreciabilă (2. adunându-şi apele atât de pe versanţii vestici ai Appalachilor (Ohio. cu cei doi afluenţi ai săi. în Peninsula California. Versanţii estici ai Munţilor Appalachi sunt brăzdaţi de râuri scurte.100 km). Delaware etc. Măsoară 3.). Partea nordică a Americii de Sud este drenată de fluviile Atrato. Cel mai important râu al Americii de Nord rămâne Mississippi care-şi are bazinul hidrografic dezvoltat în partea centrală a continentului. remanierile hidrografice sunt foarte frecvente. Santiago şi Balsas. Jurua (1. dar cu debite bogate ale istmului centralamerican (Usumacinta – 740 km. Peace. precum Ucayali (1. Astfel. Purus (3.200 km) şi Guaviare (1. Are 17 afluenţi de peste 1. pe o suprafaţă de peste 3. Fluviul străbate zona cea mai joasă a câmpiei cu acelaşi nume.000 km) pe dreapta. Principalii săi afluenţi sunt Apure (1. Lungimea sa.76 milioane km2 şi o alimentare preponderent nivală. Astfel. Poziţia vestică. în Marea Caraibilor şi golfurile adiacente debuşează râurile scurte.800 km lungime). La vărsarea sa în ocean s-a format un estuar de mari dimensiuni.241 km. a catenelor muntoase cu rol de cumpănă de ape. majoritatea covârşitoare a debitelor se descarcă în Oceanul Atlantic (cca 92% în America de Sud şi 80% în cea de Nord). de iarnă etc. Celebră este difluenţa realizată pe cursul afluentului sau Casiquiare care. Un râu important al Americii de Nord este Sf. iar cele maxime la peste 200. respectiv sectorul Valparaiso şi Valdivia din America de Sud. pe stânga. ploi de vară.000 km2. cuprinzând câmpia cu acelaşi nume şi o arie largă din Podişul Braziliei şi a Anzilor Peruvieni.000 km şi un bazin hidrografic de 1 milion km2. 32 . Râurile Saskatchewan. Arkansas şi Red River). Jari (1. Bazinul de recepţie se extinde pe o suprafaţă de peste 7. mărimea bazinului de recepţie şi a debitului.000 km lungime. Grijalva sau Motagua).500 km). Xingu (2. Rio Panuco. împreună cu afluenţii săi Ucayali şi Apurimac măsoară 7.în Podişul Mexican.5 km/h). Podişul Braziliei şi America Centrală se înregistrează un maxim de vară (râul Balsas.418 km. iar debitul la vărsarea în ocean este de 120. Delta Orinocoului are 25 de braţe şi depăşeşte 34. datorită presiunii apelor din amonte.000 m3/s. dar cu debite bogate. depăşind orice râu al globului în ceea ce priveşte lungimea. ea este dependentă în proporţie hotărâtoare de orografie. maximele se produc iarna. favorizate fiind şi de înclinarea redusă a reliefului şi de depozitele glaciare friabile ce acoperă subasmetul cristalin. este de 6. Tot în Golful Mexic se varsă Rio Grande (2.400 m3/s. Athabaska. iar la ape mai mari debordează peste joasa cumpănă de ape. Meta (1.600 km) cu afluentul său Cauca. Severn şi Nelson sunt tributare Golfului Hudson.500 km) şi provin din regiunea andină. la ape obişnuite. determinând extensiunea zonei ecuatoriale în aceeaşi direcţie şi precipitaţii bogate. având o lungime de 2. Se varsă în Golful Mexic printr-o deltă cu numeroase braţe şi mlaştini.3 milioane km2. de toamnă. Din cauza nivelului de bază coborât. Magdalena (1. când frontul tropical urcă spre nord. Spre Oceanul Arctic se orientează fluviul Mackenzie cu afluenţii săi Liard.18 milioane km2.000 m3/s). La sud. El are un bazin de 1. pe litoralul pacific. în zona Golfului Mexic. Potomac. în raport cu desfăşurarea ariei continentale. Alimentarea pluvială. Rio Negro (2. cât şi din Munţii Stâncoşi sau Podişul Preriilor (Missouri. Japura (1.150 km).580 km). Madeira (3. deşi panta este extrem de redusă (3 cm/km). Referitor la organizarea reţelei hidrografice. în Amazon.025 km lungime. lungimea sa atinge 4. o întâlnim la râurile cuprinse între cele două tropice.950 km).360 km lungime şi are un debit notabil: 5.911 km). Dintre principalele râuri ale acestei regiuni menţionăm: Connecticut.000 m3/s (debitele minime ajung la 60. cu mai multe variante (în funcţie de caracterul şi perioada precipitaţiilor: ploi permanente. Fluviul Orinoco îşi colectează apele din Podişul Guianelor. Laurenţiu ce drenează Marile Lacuri şi are ca afluenţi mai importanţi râurile Ottawa şi Saguenay. Fluviul Amazon întruneşte multe superlative mondiale. şi Orinoco. Tennesse şi Cumberland). În câmpie.770 km). debitele maxime apar toamna. asigurate de precipitaţiile căzute ca urmare a ascensiunii orografice a maselor de aer oceanice.e. Hudson. vărsându-se în Rio Negro şi.

Vărsarea în ocean are loc printr-un estuar de 200 km lungime. Lăţimea albiei sale creşte spre vărsare unde ajunge la 80-150 km. cu o lungime de 320 km. râurile practic lipsesc. respectiv în mările aferente acestuia sunt mai puţin numeroase. iar podişul Braziliei de Sud de către râul Uruguay. popine. Din Cordilierii canadieni se îndreaptă spre vest fluviile Fraser şi Columbia. Puna de Atacama. Podişul Braziliei are ca principală arteră de drenaj fluviul Sao Francisco. alimentate de gheţari. numai în Podişul Winsconsin-Minesota înregistrându-se peste 11.250 km şi un bazin hidrografic de 655. iar în timpul verii australe al celor de pe partea dreaptă. având numeroase braţe care se înfundă prin aluvionare. Ele ocupă în America de Nord circa 900. iar viteza de curgere depăşeşte 40 km/h. lagunele şi limanele.000. diseminate pe o mare suprafaţă a scutului nord-american. în funcţie de succesiunea anotimpurilor: în timpul verii nordice predomină aportul afluenţilor de pe stânga. Bermejo şi Salado ce-şi au obârşiile pe versanţii estici ai Anzilor. Numărul lacurilor glaciare din America de Nord este foarte mare. a. vărsându-se în ocean printr-o deltă cu lagune şi cordoane litorale. Fluviile ce se varsă în Oceanul Pacific.. 33 . Lacurile glaciare s-au format în cuvetele sculptate de gheţarii cuaternari. vulcanice şi de baraj vulcanic. Fluviul Columbia are o lungime de 2. Lacurile Acumulările hidrografice naturale din categoria lacurilor au altitudini. Este un fluviu cu alimentare glacio-nivală. în Marea Bering. Astfel. Este navigabil până la Manaos (1. Alt fluviu. au lungimi şi debite mai reduse datorită bazinelor de recepţie limitate şi climatului arid al unor suprafeţe vaste. Afluenţii de ordinul doi ai Paranei sunt râurile Pilcomayo. ca urmare debitul maxim apare în iunie. iar în centru. a fost numit „colorado”. ce izvorăşte din parcul Yellowstone şi Willamentte. Câmpia Gran Chaco este străbătută de râul Parana şi afluentul său Paraguay. zăpezi şi ploile abundente aduse de vânturile de vest. lacurile sărate. Panta este ridicată (1. Tanana şi Klondike. nordul Câmpiei Gran Chaco etc. iar în America de Sud peste 292. Fluviul divaghează mult în câmpie. debuşează fluviul Yukon (3. Principalii săi afluenţi sunt Snake. respectiv în amontele unor baraje morenaice. Din cauza aluviunilor de diverse culori. iar în cursul mijlociu praguri şi cascade. ce străbate platoul şi câmpia litorală alaskiană. formând o deltă comună de unde şi topicul adoptat (Rio de La Plata). Din punct de vedere genetic se întâlnesc toate tipurile de lacuri cunoscute.Regimul afluenţilor oscilează periodic. Aceleaşi particularităţi morfometrice caracterizează şi râurile din America de Sud. Podişul Patagoniei este traversat de la vest la est de Rio Negro. În Mexic şi în America Centrală Istmică râurile pacifice au dimensiuni şi debite reduse din cauza climatului mai uscat al litoralului vestic. Podişul Mexican. tectonice.700 km). De la vărsare şi până la circa 600 km spre amonte urcă „pororoca”. carstice etc.000 km2. transportate în mari cantităţi. origini şi mărimi diferite. în zona deşertului Atacama. Le întâlnim de asemenea în circurile gheţarilor alpini. În America se întâlnesc şi o serie de bazine endoreice. Santa Cruz şi Gallegos.000 km2 extins în partea nordică a Marelui Bazin şi asupra Platoului Columbia.În nord şi în sud. debite maxime vara şi cu pod de gheaţă multe luni ale anului.5 m/km). insule. Ele debuşează în estuarul La Plata. Podişul Colorado. Ca afluenţi menţionăm râurile Lewes. este Colorado (2. Colorado. un val care întoarce apele fluviului înapoi. meandre. între care se detaşează cele glaciare. lipsite de o scurgere spre oceanul planetar.700 km). deşerturile Mojave şi Gila. în timp ce particularităţile scurgerii sunt mai variate. ultimele două vărsându-se în Atlantic prin mici estuare. datorită precipitaţiilor bogate se înregistrează debite mari. Se alimentează din ploi şi zăpezi. încătuşate. Ele se suprapun podişurilor şi depresiunilor intramontane: Podişul Marelui Bazin.900 km) ce străbate Podişul Marelui Bazin. cunoscut îndeosebi prin grandiosul fenomen geomorfologic căruia i-a dat naştere. La vărsare prezintă meandre de amploare. Chubut.000 km2. Rio Salado.

Leon. Noua Scoţie. Viedma. Solurile podzolice vor caracteriza partea nordică a litoralului atlantic.234 km2. în regiunile cu altitudini modeste au apărut solurile turbo-gleizate. Walker etc. dar şi litoralul sud-estic al Braziliei (Mirim. În aceeaşi zonă întâlnim lacuri cu aceleaşi trăsături genetice şi particularităţi ale chimismului apei cum ar fi Pyramid. Buenos Aires. cu o largă desfăşurare în peninsula Alaska. În consecinţă. lac amplasat într-o polie de mică adâncime şi alimentat pe cale subterană din acviferele de profunzime. 8. ele au grosimi reduse. Astfel de lacuri sunt însă frecvente în întreg lanţul Cordilierilor şi al Anzilor. principalele tipuri de soluri sunt: Solurile tundrei arctice aflate în strânsă alternanţă cu solurile poligonale tipice şi litosolurile. Pe continent. prin unicitatea condiţionării sale. Substanţa organică pe seamă căreia s-au format o constituie vegetaţia săracă de tundră descompusă parţial. Specifice sunt aici turbăriile şi mlaştinile. b. zona ecuatorului.5. În Podişul Mexican apare lacul sărat Texcoco. indiferent dacă acumularea hidrografică este localizată în cratere stinse sau în amontele unor baraje de produse epiroclastice. ceea ce determină un grad limitat de humificare. are ape dulci şi se drenează prin râul Desaquadera spre Lacul Poopo. zonele de soluri orientându-se de-a lungul meridianelor. Ranco. În America de Sud solurile podzolice apar în Podişul Patagoniei. situat la 3. (Se bănuieşte însă şi o origine meteoritică). mai umedă şi răcoroasă. drenate spre ocean sau Nahuel Huapi. în primul rând prin Crater Lake (608 m adâncime şi 8 km diametru). În general se constată o dublă zonalitate latitudinală de o parte şi de alta a ecuatorului a principalelor tipuri de soluri. Spodosolurile. 2. înţelenite cu o fertilitate mai redusă.În America de Sud lacurile glaciare tipice sunt cantonate în Valea Chiliană. Lacurile vulcanice sunt reprezentate. istmul estic al Americii Centrale. Aşa sunt lacurile Villarica. Tot o origine tectonică are şi laguna Maracaibo (20. cândva pe malul lui.030 km2. Solurile Interrelaţiile stabilite între relief. Astfel de soluri se întâlnesc în perimetrul Arhipelagului Arctic şi pe ţărmurile lipsite de gheaţă perenă ale Groenlandei. în sud şi est odată cu înălţarea reliefului. mlăştinoase datorită excesului de apă. iar la poalele Anzilor. rămânând la 25 km depărtare de actualul ţărm. d.000 km2). în strânsă corelaţie cu aportul precipitaţiilor. ocupând partea central-estică a Americii de Nord. Aşa sunt Marele Lac Sărat şi Lacul Utah din Podişul Marelui Bazin. excesul hidric şi activitatea biotică redusă. climă şi vegetaţie se răsfrâng asupra învelişului geografic pedogenetic al continentului american. Carson. 34 . Noua Anglie. localizat de asemenea într-o cuvetă tectonică. În pleistocen Lacul Titicaca a fost mult mai extins. datorită activităţii limitate a microorganismelor. în regiunea pădurilor îşi fac apariţia solurile de tundră intens gleizate (inceptisolurile. Dacă până la latitudinea Marilor Lacuri constatăm o zonalitate latitudinală. e. cantonat într-o caldeiră. Terra Nova.000 km2). Golfului Mexic. Los Patos). s-au format soluri bine structurate. la sud de aceasta ea primeşte un pronunţat caracter longitudinal. sub pădurile de foioase. sunt bogate în reziduu mineral şi au o fertilitate extrem de mică. Între lacurile carstice menţionăm Okeechobee din Florida. Salinas Grandas (10. Limanele şi lagunele litorale însoţesc ţărmurile joase ale Floridei. lacul Nicaragua. nordul Canadei şi Peninsula Labrador. după clasificarea americană). Ţara Focului şi Arhipelagul Falkland. Astfel. De-a lungul Amazonului se întâlnesc f. cu apă dulce. Managua 1. regiunea Marilor Lacuri şi partea apuseană a Hudsoniei. c. Argentino localizate în Anzii Patagoniei. generate adesea de o tectonică activă. respectiv centrul şi sudul Peninsulei Labrador. respectiv solurile podzolice şi cele brune acide au cea mai mare răspândire regională. datorită în primul rând frecventelor baraje morenaice. unite prin râul Iordan.285 km2 şi o adâncime de 272 m. Lacurile tectonice apar în zonele intens fragmentate tectonic din America Centrală. o zonalitate altitudinală condiţionată de prezenţa reliefului muntos şi apariţia unei varietăţi de soluri intrazonale. San Martin. ruinele de la Tiahuanaco. Dimpotrivă. respectiv bazinele depresionare de tip bolson. Lacul Titicaca din Anzi. Într-o succesiune ce are ca axă de referinţă.750 m altitudine are o suprafaţă de 8. Lacurile sărate sunt localizate pe întinsele zone endoreice.

mai ales zona aridă. Lateritele şi solurile lateritice podzolite de pădurea ecuatorială acoperă vastele întinderi. datorită climatului restrictiv şi nimicirii acestora în perioada glaciară. cernoziomuri roşcate etc. Solurile regiunilor montane prezintă o etajare riguroasă. Vegetaţia Învelişul vegetal al continentului american este departe de a mijloci similitudini între cele două mari unităţ ale acestuia: America de Nord şi America de Sud. Pe măsură ce înaintăm spre vestul continentului şi cu creşterea aridităţii intrăm în domeniul solurilor castanii ce coboară spre sud până în Podişul Mexican. ridicarea lanţului Cordilierilor a determinat o continentalizare excesivă a climatului din interiorul teritoriului analizat. Pe vârfurile şi culmile înalte ale Cordilierilor şi Anzilor apar litosolurile şi regosolurile bogate în schelet. de la poalele Sierrei Nevada unde climatul arid a favorizat circulaţia ascendentă a sărurilor şi formarea unor vaste suprafeţe cu soloneţuri şi solonceacuri. a deşerturilor Gila. Ele apar însă şi ca soluri intrazonale atât în perimetrul climei temperate. în vreme ce solurile galbene ocupă regiunile mai joase din Peninsula Florida şi nordul Golfului Mexic. fapt care a dus la apariţia unor asociaţii xerofile dominante în prerii şi savane. Dimpotrivă. Regiunea holarctică Include America de Nord şi se caracterizează printr-un număr limitat de specii. Un diapazon mutiplu vom înregistra pentru învelişul pedogeografic al munţilor înalţi din zonele calde unde etajarea porneşte de la solurile lateritice bazale şi se continuă cu solurile montane roşii. a uscatului nordic cu cel sudic. o lungă perioadă. după sudarea definitivă. în vreme ce covorul vegetal din America de Sud reflectă. sunt reprezentate prin laterite podzolite. America aparţine la trei regiuni şi anume: holarctică. a humusului produs în mari cantităţi prin descompunerea totală a părţii organice („rio negros”). Dominante sunt solurile lateratice galbene şi roşii. cât şi în cea subecuatorială. Culoarea închisă a râurilor din zonă este consecinţa debitului solid rezultat din spălarea materiei organice. pe de o parte. atât în America de Nord. cu excepţia zonelor inundabile unde excesul hidric duce la înmlăştinare. dar şi în America de Sud. Un areal cu astfel de formaţiuni pedogenetice este cel din bazinul râului Salado.. respectiv în Gran Chaco şi nordul Podişului Patagoniei. Din punct de vedere floristic. la contactul dintre Câmpia La Plata şi Sierrele Pampine. De altfel. prin particularităţile lui.Molisolurile. O alternanţă remarcabilă între solurile roşcate. de mare uniformitate morfologică. legătura târzie. 35 . Abia din pliocen. cernoziomuri lavigate. Texas. reprezentate prin cernoziomuri. vegetaţia Americii de Nord prezintă afinităţi remarcabile cu cea din Europa şi Asia. 2. De asemenea. ocupă suprafeţe cuprinse între 300 latitudine nordică şi sudică. flora termofilă terţiară conservându-se în regiunile sudice. respectiv o concentrare a acestora la baza profilelor. tocmai specificitate acestora şi asemănările constatate în biocenozele altor continente explică. În regiunea masivelor hercinice şi în Podişul Llano Estacado ele relevă o nuanţă roşcată. ale bazinului amazonian. varietatea acestora depinzând de poziţia masivului muntos în cadrul continentului – în strânsă corelaţie cu latitudinea . Solurile subtropicale şi tropicale. Solurile roşii ecuatoriale de largă extensiune în America de Sud. Mojave. Solurile roşcate se suprapun suprafeţelor mai înalte. endoreică a Marelui Bazin. apartenenţa acesteia. blocurilor susmenţionate sa răsfrânt în diferenţierile floristice şi faunistice. prin istmul central-american a celor două mase continentale majore a fost posibil amestecul de specii dintre ele. specifica savanelor şi solurile brune-roşcate ale pădurilor uscate caracterizează întinse suprafeţe din câmpia Gran Chaco. Orientarea munţilor în sensul meridianelor a facilitat migrarea speciilor spre sud. Geneza şi evoluţia separată. Solurile halomorfe ocupă suprafeţe notabile. se desfăşoară între 280 şi 500 latitudine nordică. neotropicală şi antarctică. Ele îmbracă o gamă variată de tipuri şi subtipuri datorită particularităţilor impuse de climă. la Gondwana.şi de înălţimea sa. abia din pliocen. formând solurile brun-roşcate.6. Un rol important în pedogeneza acestei regiuni îl are regimul precipitaţiilor care determină o spălare foarte accentuată a sărurilor din orizonturile superioare. împreună cu Africa şi Australia. vegetaţie şi relief. solurile castanii cenuşii şi brune de pădure.

puma.7. ca element de bază al peisajului geografic. Din America de Nord au pătruns înspre sudul continentului jaguarul. dacă înainte de pleistocen existau două familii comune de mamifere pentru America de Nord şi cea de Sud. separarea de aceasta realizându-se după apariţia fanerogamelor. tucotuco. nord-americană de est. în interrelaţiile sale cauzale cu celelalte continente. cum ar fi tapirii. de unde s-au răspândit aici lama. Fauna are multe similitudini cu cea din Australia sau Noua Zeenlandă. Există însă câteva trăsături comune ale reliefului analizat. braziliană. în partea septentrională a Podişului Patagoniei şi în insulele din vecinătate. nord-americană de vest şi sonoriană. Regiunea antarctică Se desfăşoară la sud de paralela de 400 şi cuprinde un număr restrâns de specii relicte din genurile Acaena. America Centrală istmică şi insulară. Dar. Fauna Fauna Americii. unde apar deosebiri evidente. albatroşi. Nota oarecum aparte o introduce America Centrală. actualmente numărul acestora a crescut la 14. Azorella şi Bolax. Sinteză Evoluţia paleogeografică a continentului american trebuie privită atât la scară globală. Regiunea holarctică include următoarele subregiuni: arctică. cât şi originea sau dispunerea lor. când s-au creionat de altfel cele două regiuni biogeografice. până la latitudinea de 400. broaştele ţestoase etc. se remarcă totuşi similitudini frapante între peisajul Americii de Nord şi cel al Americii de Sud. chiliano-patagoneză. centralamericană şi subregiunea Antilelor Regiunea antarctică se desfăşoară la sud de paralela de 40°. Clima este nuanţată.În cadrul acestei regiuni se disting următoarele subregiuni: arctică. pecarii au dispărut din America de Nord devenind endemice pentru America de Sud. Regiunea neotropicală se suprapune regiunii floristice similare. şi anume: prezenţa în toate cele trei unităţi teritoriale ale reliefului muntos. insecta lui Racoviţă (Antarctica racovitzai) etc. În strânsă corelaţie cu structura geologică şi evoluţia paleogeografică se află principalele forme de relief ale continentului american. ca şi vegetaţia aparţine la trei regiuni: holarctică. cât şi la scară regională în vederea desluşirii acelor procese şi fenomene care au condus la creionarea configuraţiei actuale a reliefului său. vulcanismul 36 . subregiunea nord-americană de est. tropicală. pecarii. lamele. mobilitatea mult mai mare a vieţuitoarelor a dus la un pronunţat amestec al faunei între nordul şi sudul uscatului. ursul. Regiunea neotropicală Cuprinde între limitele sale America de Sud până la 400 latitudine sudică. înregistrându-se atât o climă temperată în sud. tapirii. spre deosebire de plante.subregiunea nord-americană de vest . câinele lui Magellan. subregiunea sonoriană. Câteva dintre ele. Datorită evoluţiei geologice şi paleogeografice. atât în ceea ce priveşte ponderea unor elemente morfologice. În insulele Falkland trăiesc pinguini. 2. cât şi una subtropicală. Deşi această evoluţie a fost diferită de la o regiune la alta. distribuţia şi tipul faunei relevă trăsături particulare asemănătoare celor ale învelişului vegetal. neotropicală şi paleotropicală. neotropicală şi antarctică. Până în cretacicul inferior era unită cu Africa. Deosebim şi în cazul faunei patru subregiuni principale şi anume: chilianopatagoneză. respectiv Americii de Sud. Astfel. unele cervide. viscaşa. pescăruşi. lamele. subecuatorială şi ecuatorială. Majoritatea animalelor sunt asemănătoare cu cele din subregiunea învecinată. o muscă fără aripi. Datorită condiţiilor restrictive de climat şi suprafeţei reduse a ariei continentale numărul şi varietatea speciilor de animale este redus.

prin acumulări izolate a gheţarilor de circ sau de vale).1. desfăşurate fie insular (în munţii înalţi. Colonizarea Americii s-a realizat aşadar cu o intensitate crescândă începând cu primii ani ai secolului XVI.000.443. având ecuatorul drept axă de referinţă. Cap. al emigrării spre noul continent.000 la 31. estul Asiei de Peninsula Alaska. Pentru America de Sud ipoteza unei provenienţe polineziene a locuitorilor săi este tot mai mult luată în considerare. Pe lângă imigraţia oficializată. în anul proclamării Independenţei SUA (1776). · Înţelegerea trăsăturilor specifice care deosebesc aşezările urbane americane situate la nord şi la sud de Rio Grande. În anul 1492 navigatorul Cristofor Columb debarcă în Antile şi declanşează procesul. organizare şi drenare hidrografică. se constată o dublă zonalitate latitudinală. La începutul secolului XX se intensifică migrarea populaţiei slave din Europa de Est. respectiv cea a calotelor de gheaţă perenă. Populaţia Continentul american a fost populat.000.221 locuitori. prima fază a migraţiei spre America se încheie în mileniul al Ivlea î. indieni etc. precum şi aşezările omeneşti care au la bază cele două coordonate principale şi anume. spaniolii Cortez şi Alvarado pentru ţinuturile mexicane. începând de acum 40. Luat în totalitatea sa acesta este singurul continent unde se înregistrează succesiv toate climatele globului. francezi.000. Caracteristici ale populaţiei şi aşezărilor Introducere Acest capitol se referă la principalele caracteristici ale populaţiei şi aşezărilor continentului american. varietatea formelor de detaliu. asiatică sau polineziană. între 1789 şi 1860 populaţia aceluiaşi stat creşte de la 4. portughezul Cabral pentru vastitatea spaţiului brazilian sau Pizzaro şi Almagro pentru regiunile andine etc.Hr. ferma şi oraşul. De asemenea. populaţia coloniilor din America de Nord crescând. ale căror cote scad dinspre ecuator spre pol. Pionierii penetrării în interiorul regiunii se vor numi englezul John Cabot (pentru Canada).000. în perioada respectivă. Ritmul colonizării este rapid. Obiective · Dobândirea de cunoştinţe noi cu privire la caracteristicile populaţiei şi aşezărilor din continentul America. iar după al doilea război mondial cea a asiaticilor (chinezi. etc. · Analiza şi interpretarea datelor şi a informaţiilor referitoare la indicatorii demografici fundamentali şi la evoluţia acestora în spaţiul studiat. 3. 37 . în special dinspre America Latină ce depăşeşte 4 milioane persoane în aceeaşi perioadă. Varietatea condiţiilor de relief şi climă a condiţionat o diversitate deosebită a fenomenelor de acumulare.000 la circa 4. învelişul hidrosferic îmbracă o formă de agregare solidă. Paralel creşte numărul sclavilor negri de la 679. portughezi. În general. · Argumentaera condiţiilor de populare şi organizare antropică a spaţiului geografic şi a deosebirilor de evoluţie în procesul de urbanizare a Americii.3.500. japonezi. neterminat nici astăzi.000-35. peste 25% datorită imigraţiei dintre care irlandezii (40%) şi germanii (35%) deţineau ponderi notabile. Mai mult. în SUA există şi o imigraţie clandestină. englezi. Indiferent care este originea populaţiei iniţiale.2 milioane persoane în intervalul 1992-2002.accentuat.000 ani de către mase umane de origine asiatică. fie pe suprafeţe vaste în calote de mari dimensiuni.).000 în anul 1690 la peste 2. cifrată la circa 1. Spre America de Sud s-au îndreptat fluxuri masive de spanioli. în regiunile latitudinale extreme ale continentului precum şi la anumite înălţimi. care au ajuns în America de Nord peste pragul ce lega. urmaţi de germani. ca o consecinţă a diversităţii litologice şi varietăţii factorilor modelatori etc. asimetria generală determinată de înălţimea pronunţată a faţadei pacifice. După un scurt istoric al populării sunt analizate densitatea populaţiei şi structura populaţiei în funcţie de mai mulţi indicatori. de la 250. olandezi. de-o parte şi de alta a ecuatorului şi o zonalitate altitudinală condiţionată de prezenţa reliefului muntos. Interrelaţiile stabilite între relief şi climă se răsfrâng asupra învelişului biopedogeografic al continentului America.

14. în apariţia în SUA şi Canada a echilibrului demografic condiţionat de dezvoltarea lor economică. în SUA şi Canada ponderea populaţiei care locuieşte permanent în oraşe depăşeşte 77%. Mai greu de explicat este în aparenţă procentul superior al populaţiei urbane în America Latină (peste 70%). El Salvador 313 loc/km2. Chile şi Argentina. în Canada şi SUA predomină populaţia ocupată în sectorul terţiar al serviciilor (circa 65%).4%). în ţările mai mari întâlnim densităţi reduse: SUA 30. sporul natural are valori cuprinse între 4 şi 5. Aşezările Apariţia aşezărilor umane pe continentul american este strâns dependentă de particularităţile procesului de colonizare. Astfel. Structura populaţiei după vârstă scoate în prim plan o deosebire netă între ţările dezvoltate din nord (Canada şi SUA) şi America Latină. aceasta este mult mai mică. ceea ce menţine o rată ridicată a sporului natural. de tradiţiile şi obiceiurile populaţiei însăşi. în tinereţea procesului demografic. Bermude 1. În ţările anglofone se remarcă o tendinţă de îmbătrânire a populaţiei ilustrată grafic printr-o piramidă sub formă de amforă sau sub formă de „clopot” . faţă de bărbaţi (49. nu în ultimă instanţă. implicit. 438 loc/km2. iar mortalitatea a coborât la 10 ceea ce a dus la dublarea numărului populaţiei în numai 20 de ani. până la începutul secolului al XVI-lea.6%). ceea ce configurează o piramidă a vârstelor cu bază largă. Mexic. Astfel. 127 loc/km2. aşezările vor fi puţine (raportate evident la scara întregului continent) şi se vor conserva elementele arhaice aparte.189 loc/km2. Unele ţări ating chiar valori deosebite în acest sens. Uruguay (89%). O tendinţă de echilibrare apare în ţările care au pornit pe calea unei dezvoltări industriale susţinute.8%). 38 . Columbiei sau Costa Rica.În ceea ce priveşte densitatea populaţiei se constată că.4 loc/km2.6 loc/km2. cum este cazul Paraguayului. Canada 3. unde populaţia ocupată în industrie şi servicii este în continuă creştere. Cauzele acestui fenomen trebuie căutate în restricţiile de ordin natural (morfologice şi climatice în principal).2. Venezuela. de tip triunghiular ilustrând o populaţie tânără. Antigua. în raport cu alte conţinente.1 loc/km2. Dimpotrivă.7 în ţările în curs de dezvoltare ale Americii Astfel.8%). precum şi în măsurile restrictive în ceea ce priveşte imigraţia adoptate de unele ţări din zonă etc.2%).4 . Chile (85. în Mexic. de mari dimensiuni. determinat de existenţa unei natalităţi de circa 11. Boliviei. Martinica. deşi toate ţările din acest subcontinent se află într-o etapă inferioară a afirmării economice. în primul rând. sectorului secundar. revenindu-i 29% din forţa de muncă. proces care continuă şi astăzi. iar cea bătrână este sub 10%.Antilele olandeze. 224 loc/km2. În consecinţă. ca o consecinţă a standardelor diferite de dezvoltare economică. Dinamica naturală a populaţiei din statele continentului american oscilează în limite largi. de evoluţia fenomenelor demografice şi. iar celui primar valori foarte reduse (sub 4% în SUA). Grenada 297 loc/km2. al industriei şi construcţiilor. cum ar fi Venezuela (92. 3. Analiza structurii profesionale a populaţiei americane relevă aspecte dintre cele mai variate. Astfel. în ţările situate la sud de Rio Grande ponderea populaţiei tinere depăşeşte 30%. Brazilia 20. o primă constatare este cea a unei populări de slabă intensitate care a durat zeci de milenii. Structura pe sexe la nivelul întregului conţinut relevă o uşoară predominanţă a femeilor (50. al aşezărilor.1 şi a unei mortalităţi de 7-8. Dimpotrivă. fapt explicabil prin nivelul ridicat de dezvoltare economică sinonim cu afirmarea unor habitate moderne. Dimpotrivă. odată cu redescoperirea sa de către europeni se declanşează un proces accelerat de colonizare care a avut drept urmare creşterea rapidă a numărului populaţiei şi. în raport cu cel din Asia sau Europa. Dacă în SUA şi Canada cele două ţări dezvoltate. Barbados 621 loc/km2. La nivelul ţărilor se remarcă densităţi mari în ţările cu extensiune spaţială redusă din bazinul Mării Caraibilor şi istmul centro-american: Puerto Rico. Argentina (89. Asia şi Europa. 357 loc/km2. Actualmente natalitatea este mai redusă 26 iar mortalitatea a scăzut la 5 . Tradiţia şi exodul rural sunt cauzele principale ale creşterii numărului de aşezări urbane în toate aceste state. La polul opus se situează majoritatea ţărilor din America Latină unde cea mai mare parte a forţei de muncă activează în sectorul primar (peste 60%). grupă din care fac parte Brazilia.7%. în 1970 natalitatea a fost de 43 . În structura pe medii se constată o urbanizare superioară mediei mondiale care în 2001 a fost de 47. în ciuda efoturilor guvernamentale iniţiate încă din anul 1974 de planificare a familiei.

Ea devine un simbol al proprietăţii asupra pământului. are la bază un proces de acest gen. pentru oraşele nord-americane se detaşează câteva trăsături fundamentale cum ar fi:puternica etajare pe verticală a construcţiilor (Sears Tower din Chicago având 433 m înălţime). în America de Nord. paralel cu edificarea unor forme de habitat corespunzătoare. câteva trăsături aparte care derivă.funcţiile oraşelor sunt complexe. De altfel. formarea aşezărilor a urmat două coordonate principale care exclud adesea elementul rural de tip sat. Pentru America Latină este specifică o lipsă de echilibru între sectoarele economice ale metropolelor şi mari diferenţieri regionale datorate unei dezvoltări adesea anarhice. într-un viitor apropiat. Fizionomia lor este într-o continuă metamorfoză prin implantarea zgârie-norilor în zonele centrale. Legat de procesul de urbanizare se pot observa două tendinţe diferite. callampas – în Chile. cea mai importantă prin amploarea sa. Sinteză Populaţia Americii număra peste 848. predomină cele industriale. Chicago şi Philadelphia. Se constată aşadar o urbanizare pronunţată a Statelor Unite cu peste 650 oraşe ce depăşesc 100. formarea unor naţiuni precum cea a Statelor Unite. La marginea oraşelor milionare s-au dezvoltat cartiere insalubre: favellas în Brazilia.Spre deosebire de Europa. cu cartiere dispuse în făşii concentrice „ce se dizolvă în spaţiul înconjurător”. se constată o încetinire a creşterii ariilor metropolitane. a condus la afirmarea fără precedent a oraşelor. ciudades perdidas în Mexic.000 în America de Sud şi 73.000 locuitori în anul 2002. De asemenea se constată. Astfel. Astfel. atât de frecvent în celelalte continente ale globului. fapt ce situează de altfel America pe primul loc în lume în ceea ce priveşte ponderea populaţiei urbane (peste 77%). cu concentrarea vieţii economice şi sociale în câteva oraşe mari în timp ce oraşele de dimensiuni mijlocii aproape lipsesc. megalopolisuri. cu nimic mai diferită. În atari condiţii. prin intermediul unor căi şi mijloace de circulaţie moderne oraşului. pentru America se poate vorbi de un salt hotărâtor ce coincide cu începutul colonizării. El este înlocuit aici cu ferma (hacienda). În grupa oraşelor cu o populaţie cuprinsă între 5-10 milioane locuitori menţionăm San Francisco. Ferma sau hacienda este expresia cea mai edificatoare a unui mod de proprietate asupra pământului şi a formei de valorificare a întinselor ţinuturi nepopulate ale noului continent cu un mare excedent de terenuri iniţiale.100. recunoscut ca atare. Dimpotrivă. ca funcţionalitate economică şi socială. barriadas. de mărime. unde fenomenul demografic s-a dezvoltat progresiv în timp. locuinţei comune a obştilor amerindienilor. A doua coordonată. fără nicio tradiţie şi istorie. 39 . majoritatea acestor oraşe sunt dens populate cu biserici ca reflex al preocupării coloniştilor spanioli şi portughezi pentru creştinarea populaţiei autohtone. Masele enorme de colonişti care au luat cu asalt faţada estică a continentului.000 locuitori şi una mult mai redusă în statele Americii Centrale. în special la marile aglomeraţii urbane contraste evidente între centru şi periferie. ca oraşe veritabile. Populaţia Americii a rezultat dintr-un amestec continuu de etnii şi rase. 354. Atât megalopolisul din partea estică. De altfel. deplasându-se rapid de la est la vest au dus la edificarea unor aşezări noi. villas miserias – în Argentina. raportate la populaţia lui agricolă. 33 se află pe teritoriul SUA şi Canada. fie din realităţile social-economice ale ţărilor din această regiune. în America de Sud fenomenul de metropolizare este în plină ascensiune. Asia sau Africa. dar şi celelalte oraşe canadiene şi de pe teritoriul Statelor Unite constituie un sistem urbanizat ierarhizat pe cinci trepte (ordine). fie din particularităţile evoluţiei lor istorice. astfel. în favoarea oraşelor mici şi mijlocii şi a spaţiilor construite din metropole. Chabot. care a generat un procent revelator de metisaj. încă din plecare. iar din punct de vedere al habitatului o celulă izolată racordată.000 trăiesc în America de Nord. Ele nu vor urma. în vreme ce în America Latină numărul lor creşte la 35.000 în America Centrală.983. Acestora li se adaugă oraşele ce depăşesc un milion de locuitori din care. ciclul tradiţional al evoluţiei de la un nucleu rural spre viitorul oraş ci se vor institui. aşezările urbane americane prezintă tente specifice la nord şi sud de Rio Grande. Aşa cum relevă şi Jacqueline Beaujeu-Garnier şi G. În America Latină se constată. în Statele Unite se conturează un megalopolis şi o serie de arii intens urbanizate cu tendinţa de a deveni ele însele. din care circa 420. ceea ce le conferă un caracter de cosmopolitism arhitectural accentuat. comerciale sau turistice. de asemenea. Astfel. extensiunea largă a zonelor suburbane.483.400. necontrolate a habitatelor urbane.

politica economică deficitară axată pe dezvoltarea sectorului primar. 4. de la valea fluviului Sf. Ea îşi va păstra supremaţia absolută până în al doilea deceniu al secolului XX când se afirmă industria textilă. principiile revoluţiei industriale din Marea Britanie – fostă metropolă – aplicândule la realităţile sale. în principal industria şi serviciile în nivelul de dezvoltare al spaţiului studiat. la sfârşitul secolului XVII. până la oraşul Baltimore în sud. de la o ţară la alta. extrem de favorabile (mari şi variate resurse ale solului şi subsolului. în vreme ce ţările Americii Latine se află în acest moment în faza afirmării industriei ca ramură economică de bază. În general. a varietăţii ramurilor şi subramurilor agricole.2%) faţă de bărbaţi (49. în timp ce altele (sud-estul. mai mare decât al bărbaţilor. în SUA în primul rând. concentra toate ramurile industriale. care au trecut prin toate fazele revoluţiei industriale. cum ar fi Noua Anglie. Apariţia aşezărilor umane pe continentul american este strâns dependentă de particularităţile procesului de colonizare. Cauza rămânerii în urmă a ţărilor de la sud de Rio Grande îşi are rădăcinile într-un ansamblu de condiţii social-istorice. cum ar fi: monopolul impus de Spania coloniilor sale până la sfârşitul sec. al aşezărilor. implicit. însă. 4. regimurile de dictatură etc. de regulă. Dimpotrivă. la nivelul întregului continent se constată o uşoară predominanţă a femeilor (50. Dinamica naturală a populaţiei din statele continentului american oscilează în limite largi.Densitatea populaţiei variază extrem de mult de la o regiune la alta. de la subcontinentul nordic la cel sudic. odată cu redescoperirea sa de către europeni se declanşează un proces accelerat de colonizare care a avut drept urmare creşterea rapidă a numărului populaţiei şi. concurenţa etc. care în 2001 a fost de 47. etape diferite de la o ţară la alta. spiritul întreprinzător. o deosebire majoră în ceea ce priveşte ritmul şi evoluţia temporală a industrializării. Astfel. nord-estul a fost considerat pe bună dreptate ca un „atelier al continentului” unde „Centura industrială” (Manufacturing Belt).). În ceea ce priveşte America se constată o urbanizare globală superioară mediei mondiale. 40 . În consecinţă. vestul). Ca urmare. SUA şi Canada devenind primele şi cele mai puternic industrializate state. Astfel. convulsiile sociale. aşezările vor fi puţine (raportate evident la scara întregului continent) şi se vor conserva elementele arhaice aparte. Trăsături fundamentale ale economiei Introducere Capitolul se referă la trăsăturile fundamentale ale economiei continentului America. deşi realizarea ei în timp evidenţiază un mare decalaj între cele două subcontinente. Există. XVIII în comerţ. nu în ultimă instanţă. între cele două subcontinente delimitate de Rio Grande. în sensul desfăşurării procesului de populare a teritoriului. Cap. având în vedere cele două entităţi majore şi anume America Nordică (anglo-saxonă). · Cunoaşterea principalelor trăsături ale economiei ţărilor dezvoltate din nord şi ale ţărilor în curs de dezvoltare din sud. Trăsături generale ale industriei Dezvoltarea industriei americane cunoaşte o serie de etape clar delimitate în spaţiu şi timp. se identifică. instaurarea târzie a sistemelor democratice care să permită o liberalizare economică. Laurenţiu în nord. forţă de muncă abundentă pe bază de imigraţie. Obiective · Evidenţierea rolului important pe care îl are economia. o primă constatare este cea a unei populări de slabă intensitate care a durat zeci de milenii. America Nordică a preluat din mers.7%. până la începutul secolului al XVI-lea. este „migrarea” activităţilor industriale de la est la vest. au intrat în acest proces în stadiul său final.Structura pe medii reflectă gradul de urbanizare sau dimpotrivă de ruralizare al unei arii continentale. situată la nord de Rio Grande şi cea aflată la sud. America Latină. proces care continuă şi astăzi. a bumbacului în statele din sud. · Argumentarea distribuţiei spaţiale diferite a industriei. de evoluţia fenomenelor demografice şi.8%). desfăşurată din Noua Anglie până la vest de Marile Lacuri. · Explicarea cauzelor care au influenţat ritmurile şi direcţiile dezvoltării economice net diferite. a densităţii reţelei căilor de transport şi a intensităţii activităţilor comerciale şi turistice. O trăsătură comună. Dimpotrivă.1. legislaţie liberală. ştiut fiind că în ţările dezvoltate numărul femeilor este. de tradiţiile şi obiceiurile populaţiei însăşi. anumite regiuni. Structura pe sexe şi vârstă reflectă gradul de dezvoltare economică a ţărilor continentelor.

tradiţiile. intermediare sau recente (J. Valea Chiliană). iar în ţările dezvoltate ea contribuie în mare măsură la creşterea venitului naţional. au afectat grav economia acestora. „istoria” ramurii în sine fiind de dată recentă. pe baza tehnologiilor importante şi nu a celor provenite din evoluţia firească. unde ritmul accelerat al dezvoltării determină o comprimare temporală a fazelor evolutive sau chiar eliminarea unora dintre acestea. beneficiază de prezenţa unor întinse suprafeţe a căror altitudine. aportul diferenţiat la satisfacerea pieţei interne şi a necesarului mondial de alimente etc. Patersn. trecându-se direct la implantarea unor ramuri moderne (electronică. ea fiind afectată de un fenomen de stagnare. cu tradiţie industrială şi regiunea latinoamericană. Venezuela sau Argentina. principiile ecologice etc. devin independente. productivitatea contrastantă. Podişul Braziliei. Cu o singură diferenţă: implantarea frecventă a unor ramuri de vârf. cu o industrie puternic dezvoltată. a procesului de industrializare.2. locală. „curate”. În acest context. precum şi văile şi depresiunile intramontane (Depresiunea Californiei. în Brazilia. în ţările latino-americane întreprinderile industriale sunt localizate cu predilecţie tocmai acolo unde cele două condiţii susmenţionate se realizează apriori. generând atât o expansiune în teritoriu a acestor activităţi. ţară situată de departe pe primul loc din acest punct de vedere. în Patagonia. declivitate şi fragmentare facilitează integrarea lor întro formă sau alta de exploatare a resurselor solului. datorită eliberării de condiţiile impuse de materia primă sau forţa de muncă. atât datorită rolului acestora de puncte iniţiale de populare cât şi amplificării schimburilor de produse. optică). Mexic. Astfel rolul primei regiuni se diminuează. textile şi alimentare. ceea ce explică noul atribut utilizat pentru a-i defini anumite areale (Rust Belt – Centura Ruginei). De asemenea. cu o industrie în plină afirmare. Distribuţia spaţială a industriei reflectă şi ea stadiul diferit de industrializare a ţărilor continentului. cât şi a celei argentiniene spre vest şi sud. Dacă în SUA. Din punct de vedere al dezvoltării industriei. În toată această perioadă. 41 . în timp ce pentru America Latină regionarea va fi dictată îndeosebi de prezenţa materiilor prime.Ulterior vor apare noi şi noi centre şi regiuni industriale. Podişul Mexican. cât şi orientarea fluxurilor economice. ale căror condiţii fizico-geografice s-au constituit în factori adesea restrictivi pentru practicarea activităţilor agricole. Aceeaşi distribuţie ne redă şi alte caracteristici ale industriei. standardul de viaţă al lucrătorilor unei anumite regiuni. s-au constituit în tot atâtea domenii agricole de anvergură. la nivelul continentului putem deosebi două regiuni majore şi anume. Pampasul). regiunea nordică. Vastele suprafeţe de câmpie fluvială sau litorală (Câmpia Mississippi. podişurile de joasă şi medie altitudine (Podişul Preriilor. industria este amplasată „peste tot”. 1989). incluzând SUA şi Canada. cu toate etapele sale aşa cum a avut loc în Noua Anglie. singura ramură aflată în atenţia locuitorilor săi fiind cea extractivă. 4.varietatea condiţiilor bio-pedoclimatice cu rol major în diversificarea culturilor şi a septelului. Printre cauzele aflate la originea acestor aspecte menţionăm:larga desfăşurare a terenurilor cu funcţie agricolă (circa 1 miliard de hectare). De altfel. în toate subdiviziunile sale. Pentru majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare ale continentului agricultura rămâne încă principala ramură a economiei. varietatea ramurilor şi subramurilor. dacă am încerca o regionare a industriei am observa că pentru SUA şi Canada este extrem de dificil de delimitat regiuni industriale vechi. precum cea evidenţiată de afirmarea centrelor portuare şi a regiunilor litorale. America. cum ar fi: dimensiunea pieţei de desfacere. America Latină rămâne o arie slab industrializată. atunci când creşterea numerică a populaţiei şi concurenţa acerbă de pe piaţa alimentară mondială (a cărei aprovizionare cu anumite produse se realiza din monoculturile Americii Latine). paralel cu creşterea continuă a preţului produselor manufacturate importante. Trăsături generale ale agriculturii Orice analiză a fenomenului agricol american va scoate în evidenţă o serie de trăsături definitorii ale acestuia cum ar fi: diversitatea tipologică. iau fiinţă mici întreprinderi de prelucrare primară din sfera industriei uşoare. fenomenul desfăşurat începând cu secolul al XVIII-lea în SUA şi Canada se repetă în linii mari. actualmente.gradul diferit de dezvoltare economică şi socială a statelor cu mari contraste în ceea ce priveşte dotarea tehnică a sectorului agricol. Spre deosebire de alte continente. costurile amplasării fiind dictate de noi condiţionări.densitatea agricolă redusă a populaţiei Americii. În SUA şi Canada noile industrii. Podişul Patagoniei). Deosebit de elocventă este expansiunea spre vest a industriei braziliene în Podişul Braziliei şi mai ales în Amazonia. Pentru ţările de la sud de Rio Grande procesul adevăratei industrializări începe abia după al doilea război mondial. Câmpia Golfului Mexic.H.

trăsătura sa definitorie este productivitatea ridicată ajungându-se frecvent la supraproducţii.000 de avioane utilitare. Din punct de vedere al tipurilor de agricultură practicate se constată coexistenţa. producătoare de marfă. aparţinând unor proprietari autohtoni (vechi latifundiari). mai ales.Agricultura arhaică bazată pe cultura plantelor are un caracter migrator sau itinerant. Un fapt ce trebuie semnalat în majoritatea statelor din America Latină derivă din coabitarea agriculturii de subzistenţă. 1. la culturile tropicale (trestie de zahăr. fertile. în aceleaşi ţări.5 milioane de semănători şi combine. este proprie regiunilor şi ţărilor slab dezvoltate economic. în acest caz. în toate zonele climatice oferă posibilitatea cultivării tuturor speciilor de plante. bumbac. pecetea tradiţiilor de mult instaurate. Cultivarea pământului în America Centrală Istmică are rădăcini în civilizaţia maya. concentrând majoritatea terenurilor destinate producţiei comerciale şi micii proprietari pe ale căror parcele restrânse sunt cultivate cerealele strict necesare consumului propriu. de la cele specifice regiunilor temperate (grâu. mai poate fi întâlnit în bazinul Amazonului şi. mijloacele de producţie şi reminiscenţele tradiţiei nu ridică standardul productivităţii.). pe de altă parte.Se cunoaşte întrepătrunderea strânsă dintre condiţiile de sol şi climă. Marile proprietăţi cultivate cu banane. Agricultura avansată se practică. pe care se cultivă cerealele clasice (grâu. renul groenlandez asociindu-se turmelor de lama şi. pe de o parte şi tipul culturilor. platourile înalte andine din Bolivia. Această productivitate este susţinută de o mecanizare. chimizare şi biotehnologizare de înalt nivel. Arhipelagul Arctic canadian. indică ierarhizarea socială a proprietarilor de pământ: marii proprietari. suprafaţa terenurilor este mult mai mare.Aceleaşi caractere le îmbracă şi agricultura latifundiară tradiţională. aşadar. alpaca). unde populaţiile aborigene şi comunităţile lor sunt mai numeroase. agrotehnica zilelor noastre substituie. cu agricultura avansată. cafea etc. Agricultura actuală poartă încă. porumb. În astfel de condiţii. majoritatea produselor consumându-se în familie. Aceleaşi aspecte se regăsesc şi în ceea ce priveşte creşterea animalelor. porumb. practicată pe suprafeţe restrânse. Acest tip. Desigur. iar ameliorarea raselor de animale a devenit o cerinţă de bază a producţiilor superioare. este secondată de cultura plantelor în culoarele ocrotite ale văilor. Proprietăţile sunt mici. lama. iar utilizarea pământului are caracter extensiv. în Venezuela. pe bază de monocultură. Indiferent dacă se axează pe cultura plantelor sau creşterea animalelor. Columbia sau Guyana. celor de ovine şi bovine ale şeptelui american. în ţările dezvoltate economic. spre exemplu. Disponibilităţile pentru piaţă sunt în general reduse. Dacă. la nivelul întregului continent. marea proprietate funciară uzitează de ele. Agricultura de subzistenţă. secară. pentru majoritatea agricultorilor din America Latină accesul la cuceririle agrotehnicii rămâne încă un deziderat deşi. insular. Alaska şi Groenlanda. în primul rând. statele din America Centrală. Tot în sfera agriculturii de subzistenţă se înscrie sectorul primar al ţărilor andine unde creşterea animalelor (ovine. a agriculturii de subzistenţă cu agricultura avansată. El Salvador sau Panama. cum ar fi: Amazonia. în restrângere progresivă. cu cele două forme ale sale (agricultura primitivă sau arhaică şi agricultura preindustrială). prin reformele agrare. în numeroase regiuni. unde turmele de reni constituie singura specie a şeptelului. meri. au atras denumirea de „republici bananiere” pentru Costa Rica. Agricultura tradiţională preindustrială îmbină adesea creşterea animalelor cu cultura plantelor. Păstoritul nomad presupune o exploatare extensivă a resurselor de hrană şi se practică în zona subpolară a Americii de Nord. ovăz. modernă. în funcţie de epuizarea fertilităţii lor. peri etc. Dar. 8. cacao. terenurile cultivate „deplasându-se” la un interval mai mic sau mai mare de ani. sau concesionate firmelor de produse alimentare. populaţia ocupată în 42 . puţini la număr. Întâlnim acest tip în toate ţările Americii Latine unde. inclusiv structura culturilor. Honduras. Latifundiile clasice sunt însă într-o metamorfoză accelerată. bovine. prin aport de îngrăşăminte chimice procesul natural de refacere a fertilităţii solului. Desfăşurarea terenurilor cu soluri bine structurate. Constatăm. numai în Statele Unite ea beneficiind de aportul a peste 6 milioane de tractoare. Peru. dar şi a unor ţări luate ca entităţi de sine stătătoare. Ecuador. dar şi în ţările în curs de dezvoltare. s-au pus la dispoziţia unei mari părţi a ţăranilor loturi de mărimi limitate (în general sub 10 ha).). pe marile proprietăţi (hacienda). tipul de agricultură practicat. multe dintre ele transformându-se în unităţi de producţie intensivă. productivitatea muncii în agricultură atinge valori deosebit de ridicate. citrice. orez). cum ar fi SUA şi Canada. că şi în cazul agriculturii tradiţionale preindustriale gradul de complexitate creşte prin diversificarea profilului agricol. De altfel. iar creşterea animalelor pe culmile şi în văile andine nu diferă substanţial de ocupaţiile incaşilor. de mari cantităţi de îngrăşăminte chimice şi antidăunători. sfeclă de zahăr.

Nu este de mirare deci. Abia începând din secolul XIX. Noua Anglie). Exemplul Alaskăi este edificator în acest sens: ea a fost conectată cu continentul printr-o singură cale ferată. unde clima şi vegetaţia ecuatorială au generat un „deşert verde” care a blocat. în vreme ce lanţurile muntoase ale Cordilierilor şi Anzilor s-au dovedit adesea obstacole de neînvins în calea pionierilor vestului. îngheţul polar a blocat căile de navigaţie maritimă şi ridică mari obstacole în calea construirii şi întreţinerii căilor de transport terestre. prin altitudinea şi fragmentarea lor redusă.4. Valea Chiliană). Pentru transportul combustibililor lichizi (petrol) şi gazoşi s-a construit.această ramură scăzând progresiv (sub 4%). Un rol asemănător l-au jucat clima şi vegetaţia. Trăsături generale ale comerţului Starea actuală a economiei americane poate fi descifrată din raporturile sale interioare. Caracterul hegemonic faţă de restul lumii al economiei americane s-a impus nu numai prin productivitatea şi eficienţa ei. ci şi printr-un bogat evantai de instrumente politice. mult mai repede decât alţii. dinspre est spre vest. dar posedă peste 500 aeroporturi. prezenţa militară cvasiplanetară. o funcţională reţea de oleoducte şi gazoducte. a oferit cea mai lesnicioasă cale înspre interiorul ţinuturilor necunoscute. datorită îngustimii istmului şi a fragmentării uscatului insular. emigranţii europeni şi-au fixat şi construit în zona litoralului atlantic veritabile capete de pod. Sf. Pe primul loc al acestei ierarhii se situează Statele Unite ale Americii. Acţiunea a fost mult facilitată în America Centrală. atât în America de Nord (sudestul Canadei. pe de o parte. Elementele cadrului natural au avut influenţe contrastante în ceea ce priveşte favorizarea accesului omului în interiorul continentului. fapt care a făcut ca tocmai această regiune să fie cea dintâi cunoscută şi pe deplin populată. Pentru extremitatea nordică a continentului. în special în America de Nord. 4. ierarhizate în funcţie de ponderea ţărilor respective în constituirea fondului global de valori materiale. până în a doua jumătate a secolului XX. spre exemplu. Exemplele ne sunt la îndemână. Parana). Vastitatea teritoriului ce se cerea integrat unei vieţi economice active. Mackenzie.3. principala putere economică a lumii de astăzi. Există o serie de premise (naturale. În mod analog se prezintă situaţia în Amazonia.Trăsături generale ale transporturilor Popularea permanentă a continentului american şi afirmarea sa economicosocială este imposibil de imaginat fără edificarea unei dense şi variate reţele de căi de transport. Laurenţiu. Americanii au înţeles. cât şi în zona litoralului brazilian sau argentinian primele şi cele mai numeroase căi de transport constriundu-se tocmai în aceste teritorii. precum şi prin salba Marilor Lacuri. interconectate cu şosele şi căi ferate a căror densitate se va impune definitiv în contextul regional. îmbunătăţirea mijloacelor de transport. dar mai ales din conexiunile ei cu marile forţe economice mondiale. prin apariţia şi modernizarea avioanelor. 4. Hidrografia. începe practic o acţiune concertată. Vom surprinde astfel. o monedă care controlează majoritatea schimburilor comerciale internaţionale şi un sistem 43 . sociale şi tehnologice). Columbia) şi Americii de Sud (Amazon. Relieful s-a comportat diferit în această privinţă: marile câmpii şi podişuri din estul şi centrul continentului. indiferent de obstacolele ivite în cale. prin marile fluvii şi râuri ale Americii de Nord (Mississippi cu afluenţii săi Ohio şi Missouri. că primele şi cele mai importante căi de comunicaţie şi transport spre interiorul Americii au fost cele navigabile. corelată cu numeroase obstacole naturale existente. aflată în expansiune şi în ţările Americii de Sud. Iniţial. pe de altă parte au condus la înlocuirea căilor de comunicaţie şi transport terestre. mari consumatoare de capital şi timp cu cele aeriene. economice. că drumurile înseamnă umanizarea (via vita !) şi exploatarea imediată şi eficientă a unui vast teritoriu. de penetrare în teritoriile centrale. care au influenţat într-un mod de abordarea cuceririi continentului dinspre faţada estică a pus problema cunoaşterii şi valorificării unor imense teritorii din interiorul acestuia. Rio Grande. Concomitent se manifestă o tendinţă continuă de concentrare a pământului în posesia unui număr tot mai redus de fermieri (mărimea medie a unei ferme din SUA a crescut de la 85 ha în 1950 la 180 ha astăzi). realizate între statele continentului. un sistem extrem de complex de interrelaţii. orice tentativă de edificare a unor şosele sau căi ferate. nu sau opus construirii drumurilor. când anumite regiuni ale litoralului pacific s-au instituit ca arii economice notabile (California. Orinoco.

cascade. electronice (I.).T. cu o economie dependentă de ţările puternic dezvoltate şi de conjunctura pieţei internaţionale. prezenţi din Alaska şi până în Ţara Focului. Dependenţa de importuri în sfera produselor industriale. valorile circulaţiei turistice depind de un complex de factori geografici. a creat forme proprii de facilitare sau dimpotrivă. America oferă turiştilor o gamă extrem de nuanţată de obiective turistice. construcţiile epocii moderne. nu sunt americane. principala putere industrială mondială. De asemenea. Astfel sunt vulcanii impunători ai „cercului de foc” al Pacificului. Acestui fond turistic natural i se asociază obiectivele de provenienţă antropică aparţinând civilizaţiilor maya. precum şi controlul dominant al producţiei din ramurile aferente. Texaco. după mărimea capitalului. păduri tropicale şi faună din cea mai diversă.). Luată în ansamblul său.bancar puternic. Rohn&Hass). abrupturi. un control politic asupra diverselor state. GATT. etc. FMI. Există chiar domenii în care ea a pierdut deja acest rol. ci japoneze. exercitându-se uneori brutal prin schimbarea guvernelor (în Guatemala.T. aztecă. unele cu o certă însuşire atractivă (muzee. urmate de cele producătoare de automobile (General Motors. limitare a comerţului său cu alte state („clauza naţiunii celei mai favorizate”). Statele Unite se află într-o acerbă competiţie şi concurenţă cu Japonia şi ţările vest-europene. monumente. expansiunea capitalului străin în economia statelor americane este în continuă creştere datorită economiei lor de piaţă. care produce în cantităţi masive surplusuri în raport cu cererea internă. deficitului comercial din schimburile internaţionale şi datoriilor externe deosebit de mari ale SUA. banane. echipamente de transport. ce permite investiţiile străine. Desigur. ţară sau continent poate fi desprins şi din intensitatea activităţilor turistice desfăşurate de către propria populaţie. în cazul Statelor Unite putem vorbi.). Primele firme multinaţionale au fost cele din domeniul petrolier (Exon.5. cu un sector slab sau incomplet dezvoltat este mai greu de înţeles în cazul Statelor Unite. lacuri.T. Un instrument deosebit de eficace în practicarea comerţului internaţional al Statelor Unite. Dintre trăsăturile comune tuturor statelor continentale în ceea ce priveşte schimburile comerciale menţionăm:dependenţa de importuri în sfera produselor industriale. utilizarea unor materii prime ieftine şi o forţă de muncă asemănătoare.T. I. În fine. edificiile durate de către noile populaţii şi. incaşă. ci la scară planetară. explicabilă în cazul ţărilor din America Latină. instalaţii şi utilaje industriale). căutând profitul maxim. dacă în cazul ţărilor latino-americane este vorba de o dependenţă totală faţă de produsele industriale ale altor ţări. Trebuie să remarcăm că această ţară are numeroase ramuri industriale ce produc masiv pentru export (petrochimie. Predominarea produselor agricole la export are la origine productivitatea deosebită a agriculturii Statelor Unite. hispanică. Deşi a deţinut un larg interval de timp rolul de primă putere economică mondială. agricole (United Brand. arab şi vest-european în economiile statelor americane. cum este şi firesc.expansiunea capitalului japonez. gheţarii de calotă şi circ ai Cordilierilor şi Anzilor. 44 . canioane. un rol decisiv avându-l însă potenţialul de atractivitate şi baza tehnico-materială a turismului. La polul opus vom găsi statele slab dezvoltate ale Americii Latine. Astfel. în anul 1957 cu ajutorul companiei United Fruit.. cum este cel bancar unde primele cinci bănci din lume. respectiv de fluxurile de călători care se orientează spre acestea. etc. Forţa lor economică le atribuie. Braziliei. statui. produse electronice etc. destinate desfacerii la export (cafea. portocale.M. doar de o dependenţă parţială. King Ranch Corporation) etc. adesea. dar importă masiv automobile. BIRD.preponderenţa produselor agricole la export. zgârie-nori. dar şi specializarea agriculturii multor state în curs de dezvoltare din America Latină pe culturi speculative. sociali sau psihologici. Aceste întreprinderi autonome tind să-şi lărgească sfera de influenţă nu numai în ţările continentului.B. bumbac. practic toate elementele cadrului natural cu funcţie atractivă fiind prezente în spaţiul său. Trăsături generale ale turismului Un etalon al dezvoltării economico-sociale a unei regiuni. nu în ultimul rând. economici. Hegemonia nord-americană se exercită şi prin intermediul unor instituţii internaţionale cu funcţie economică la care SUA a fost fondatoare sau participă cu majoritatea fondurilor: FAO. 4. chimice (Union Carbide.). Mexicului sau Argentinei. Ford). Mobil). peşteri. de penetrare a produselor proprii pe diverse pieţe este cel al multinaţionalelor. gheizere. în Chile în anul 1978 cu aportul companiei I. cacao.

.indicii ridicaţi de dezvoltare a industriei în unele ţări (Brazilia. convulsiile sociale şi politice (succesiunea unor regimuri de dictatură).SUA este prima putere economică şi comercială a lumii (deficitul său comercial este enorm (304 miliarde dolari în 2003).larga extensiune a monoculturii în America Centrală istmică şi insulară.mari contraste economice regionale vizibile. în comparaţie cu ţările Americii Latine. Venezuela). având ca limită Rio Grande şi America Latină. economia primeşte alte caracteristici. .asupra dezvoltării economice acţionează.caracterul multinaţional al multor firme. este în plină desfăşurare.dependenţă tehnologică faţă de ţările avansate din nord. îndeosebi în cadrul ţărilor mari (Brazilia. . .explozia demografică. ţările de la nord de Rio Grande ajungând la un înalt standard de dezvoltare.robotizarea accelerată a producţiei industriale ceea ce are ca şi consecinţă creşterea rapidă a productivităţii muncii. complementar sau predominant.industria s-a afirmat îndeosebi în sectorul extractiv şi prelucrarea primară.concentrarea capitalului în puternice grupuri financiar-bancare. America se subdivide în două entităţi majore.8% pentru SUA. se caracterizează prin: .renunţarea la industriile şi materialele energofage. definitorii pentru ţările avansate ale continentului. exploatarea lemnului. .lea ritmurile şi direcţiile dezvoltării economice au fost diferite.controlul unor sectoare economice întregi de un număr redus de firme (80% din piaţa automobilelor controlată de General Motors.mecanizarea accentuată şi biotehnologizarea agriculturii. 45 . individualizându-se. în funcţie de gruparea lor spaţială şi canalizarea fluxurilor turistice mai multe regiuni unde valorificarea turistică se adaugă.accentuarea sărăciei şi a inegalităţilor sociale. .susţinerea unor ritmuri înalte ale creşterii economice (2. Sinteză Din punct de vedere economic. .datoria externă deosebit de mare (cele mai îndatorate ţări din lume). Haiti. . stimulată prin brain-drain şi fondurile alocate (circa 200 miliarde dolari anual numai în SUA). ca factor inhibator. . caracterizate prin trăsături particulare şi anume: America Nordică (anglosaxonă). . care este depăşită pe plan mondial doar de Japonia). . .dezvoltarea cu precădere a sectorului primar al economiei: agricultura. turism). industria de vârf se află încă într-un stadiu incipient de afirmare. aflate încă întrun stadiu incipient al afirmării economice. În contrast cu aspectele susmenţionate. Principalele trăsături ale acesteia sunt: . Mexic. .dezvoltarea accentuată a tuturor ramurilor economice (industrie. Deşi colonizarea întregului continent a debutat în aceeaşi perioadă. SUA şi Canada. ce alcătuiesc America Latină. . dar şi în Brazilia sau Columbia. El Salvador etc.Densitatea obiectivelor în teritoriu diferă de la o zonă la alta. .). . agricultură. ca principal obiect al muncii în agricultură. pescuitul. Ford şi Chrysler). transporturi.concentrarea pământului. şi anume începutul secolului al – XVI. 25% din produsul naţional brut (PNB). .orientarea cu preponderenţă a industriei spre tehnologiile de vârf (SUA şi Canada deţin 41% din producţia mondială de echipamente electronice). . în posesia unui grup restrâns de persoane. . specifice ţărilor în curs de dezvoltare. Mexic) sunt însoţiţi de valori reduse ale acestora în altele (Paraguay. altor forme de exploatare economică. ca fenomen determinat de trecerea de la subdezvoltare la dezvoltare. în statele situate la sud de Rio Grande. majoritatea populaţiei ocupată în agricultură având pământ puţin şi de slabă fertilitate. . .intervenţia statului în economie nu depăşeşte în SUA. Economia ţărilor dezvoltate.susţinerea economiei printr-o cercetare ştiinţifică de vârf. Costa Rica. industria extractivă.

urmată şi sprijinită adesea de o accelerare a imigraţiei. În acest teritoriu uriaş se afla o singură enclavă majoră. susţinut. New Mexico. Franţa). Astfel. Statele Unite. punând bazele primului stat suveran al continentului. pe planul colonizării. cu unele amendamente. în anul 1492 şi până în zilele noastre. respectiv cea a colonizării de către europeni. „Radiografia” politică a Americii actuale trimite invariabil la perioada politică imediat următoare descoperirii continentului de către Cristofor Columb. un vast teritoriu ce cuprindea toate statele actuale din dreapta fluviului Mississippi. începând de la litoralul estic. se orientează spre America de Nord.Cap. Alberta. pornind de la perioada imediat următoare descoperirii continentului de către Cristofor Columb. Obiective · Dobândirea de cunoştinţe noi referitoare la geografia politică a Americii. unde colonizează. Elemente de geografie politică Introducere Acest capitol îşi propune să prezinte câteva elemente de geografie politică referitoare la spaţiul studiat. actualul teritoriu al Canadei şi o mare parte din cel al Statelor Unite. şi anexarea. provinciile franceze fiind cedate Marii Britanii prin tratatul din anul 1763. de asemenea. Nevada şi California.5. în anul 1776. în anul 1867. englezii şi francezii (mai târziu olandezii şi ruşii). ţara care a subvenţionat expediţiile lui Cristofor Columb. Edificarea actualei Americi anglo-saxone îşi are punctul de plecare în acest tratat. Manitoba (1870). Constituirea statului canadian se realizează. sperate de intervale mai scurte sau mai lungi de stabilitate. ulterior. Utah. De la Spania obţine. Nucleului statal format din provinciile Ontario (cu populaţie majoritar engleză) şi Quebec (cu populaţie majoritar francofonă). neautonome sau cu statut special: Această situaţie este rodul unei evoluţii social-politice care a avut câteva perioade de maximă efervescenţă. Mexic. Aplicând tacit respectul sferei de influenţă. în anul 1492. punând o pecete proprie asupra desfăşurării ulterioare a istoriei fiecărei regiuni în parte. · Înţelegerea specificului fiecărui stat din continentul american pe seama trăsăturilor esenţiale care-l definesc. Elemente de geografie politică Continentul America este divizat actualmente. dependenţa sa de Marea Britanie perpetuându-se însă astăzi ca membră a Commonwelt-ului. s-a materializat în colonizarea întinselor teritorii ale noului continent. Statele Unite prin cumpărarea Alaskăi de la imperiul rus. în mai multe etape. Arizona. obţine în urma războiului din anul 1848 actualele state Texas. Prin libertăţile acordate cetăţenilor. după războiul hispano-american din 1898. Franţa pierzând teritoriile proprii din sud-estul Canadei. a Franţei (care-i va ceda. în anul 1819 Florida. 13 colonii engleze din America de Nord se declară independente faţă de metropolă. 46 . Louisiana. Brazilia. Anglia. prin Tratatul de la Paris din anul 1763. Disputa dintre englezi şi francezi se încheie cu victoria totală a celor dintâi. alcătuind o scurtă „radiografie” politică a Americii. Concomitent. până astăzi). teritorii dependente. New Brunswick (1867). i se asociază. în 49 state independente. Spania. Colorado. provinciile Noua Scoţie. Saschatchewan (1905) şi Newfoundland (1949). în 1803. bazinul Ohio şi zona Golfului Mexic. · Formarea capacităţii de a explica şi argumenta situaţia politicoadministrativă actuală din continentul american. Nu peste mult timp. iar de la vecinul săi din sud. va acapara cele mai vaste teritorii. se manifestă tendinţe expansioniste ale Statelor Unite în detrimentul populaţiei indiene autohtone din statele vestice. primesc configuraţia teritorială actuală. a insulei Porto Rico. atins pentru prima dată de John Cabot în anul 1497. Concurenţa manifestată între principalele puteri coloniale din vremea aceea (Spania. începând din Florida şi Arizona până în Ţara Focului. până la Montana). de ritmul intens al emigraţiei populaţiei de limbă engleză. aceasta va constitui un catalizator al efervescenţei economicosociale deosebite. colonizată de portughezi. Columbia Britanică (1871). Constituţia adoptată în anul 1787 este cea mai democratică lege fundamentală adoptată până în acel moment (fiind de altfel în vigoare. din punct de vedere politicoadministrativ. Portugalia.

Venezuela (1811). Exceptând problema insulelor Malvine. în marea lor majoritate sub stăpânire nordamericană unele câştingându-şi ulterior independenţa: Haiti în 1804. informaţiile oferite aliatului său european. Statele Antilele Mici şi-au câştigat deplina independenţă în ultimul timp: Barbados (1966).. Ecuador (1830). După destrămarea acestuia în anul 1823 se formează în zona istmică. Contrapondere care va fi cu atât mai susţinută. St. Dar. frustrând totodată Bolivia de ieşirea la ocean. prin intermediul companiilor multinaţionale sau „experţii” săi în Guatemala (1957). Federaţia Rusă. populaţia. când se desprind ca republici independente Guatemala. Cap. Regiunile geografice ale Canadei Introducere Capitolul se referă la întinsul teritoriu canadian. prin forţă în favoarea Marii Britanii. Honduras. Argentina (1816). ca stat de sine stătător. teritorii dependente. Paraguay (1811) şi Columbia (1832). pe lângă o hegemonie economică evidentă. Nicaragua. Porto Rico. la rândul ei. având la origine o astfel de cauză (între Argentina şi Chile în Ţara Focului).. Pentru explicarea evoluţiei politice a statelor andine. şi Bolivia şi Peru pe de altă parte. se impune menţionării războiul Pacificului (al „salpetrului”). Panama (1989) şi indirecte. în urma căruia Chile a obţinut printre alte teritorii provincia Antofagasta. În zilele noastre se manifestă. Dimpotrivă. ţările Americii nu sunt antrenate în conflicte internaţionale pornind de la revendicări teritoriale. Prezenţa bazelor militare americane în Panama. şi intervenţiile directe în Grenada (1983). Federaţia Provinciilor Unite ale Americii Centrale ce va dăinui până în anul 1838. din punct de vedere politicoadministrativ. În America Centrală actualele state se desprind din imperiul spaniol.6. după înlăturarea stăpânirii spaniole au intrat. Bolivia (1825). au apărut ca state independente Chile (1818). a căror pondere va fi cu atât mai susţinută cu cât economiile lor vor fi mai dezvoltate. o supremaţie a Statelor Unite în sfera politicului. cu cât economiile ţărilor respective vor atinge un nivel mai ridicat de dezvoltare. Nicaragua (1989) sunt o dovadă a „umbrelei” politice nord-americane asupra continentului. Republica Dominicană în 1844 şi Cuba în 1959. o supremaţie a Statelor Unite în sfera politicului. Sinteză Continentul american este divizat actualmente. dintre Chile. pe lângă o hegemonie economică evidentă. unde concentrarea şi specializaera producţiei în diferite zone au condus la delimitarea mai multor regiuni geografice. Problemele principale expuse se referă la cadrul natural. fiind accentuate diferenţierile care apar în urma caroiajului regional propus. aşezările şi economia acestei ţări. Guantanamo. Această situaţie este rodul unei evoluţii social-politice care a avut câteva perioade de maximă efervescenţă. Brazilia (1822). tranşată. Peru (1821). riposta fermă dată cu ajutorul SUA „exportului de revoluţie” în ţările latinoamericană reflectă. reliefată şi în perioada luptelor din Arhipelagul Malvine când. separate de intervale mai scurte sau mai lungi de stabilitate. Grenada (1974). În zilele noastre se manifestă. au situat SUA de cealaltă parte a baricadei în raport cu ţările Pactului Andin. are un guvern marxist şi este aliată celeilalte superputeri. în raporturile bilaterale se manifestă adesea încordare. Uruguay (1828). Singura excepţie în acest context o reprezintă Cuba care.Statele latino-americane s-au individualizat din conglomeratul colonial în urma unor războaie de eliberare succesive. Chile (1977). în 49 state independente. Panama se desprinde din Columbia în anul 1903. Hegemonia Statelor Unite este tot mai mult contrabalansată de tendinţa de apropiere şi conlucrare economică şi politică a statelor Americii de Sud. începând din anul 1959. Lucia etc. trecând în efemerul imperiu mexican în anul 1821. Trindad-Tobago (1962) etc. pe de o parte. Costa Rica şi El Salvador. Mai agitată a fost istoria statelor insulare din America Centrală care. Astfel. Obiective 47 . Hegemonia Statelor Unite este tot mai mult contrabalansată de tendinţa de apropiere şi conlucrare economică şi politică a statelor Americii de Sud. preferinţa spre unitate ideologică în sfera sa de influenţă imediată. neautonome sau cu statut special. deocamdată.

1. Cărbunii se exploatează în Noua Scoţie. Truro şi Moncton. zincul şi cuprul la Great Gull Lake. iar resursele solului şi subsolului sunt diverse şi bogate (fier. recunoscute prin condiţiile propice oferite dezvoltării planctonului. Noua Scoţie. St. Este numită adesea. inclusiv valea fluviului Sf. prelucrarea lemnului. Terra Nova. Pe lângă funcţiile comerciale de anvergură se impune ca centru administrativ şi cultural de seamă. Fierul se exploatează la Schefferville (zăcământul conţine 50% metal). ca artere de transport şi penetraţie spre interiorul continentului.). cu particularităţi oceanice. Regiunea atlantică Include teritoriile din nord-estul ţării. John. 1989). dar necesarul este mai mare decât producţia locală ceea ce impune recurgerea la importul masiv din SUA. păduri. · Dezvoltarea operaţiilor gândirii şi a capacităţilor de analiză şi evaluare a potenţialului economic al unei regiuni geografice. hidroenergie etc. Laurenţiu şi a Marilor Lacuri. Oraşul Saint John. St. din aceeaşi zonă. Foarte dezvoltat este transportul maritim. soia.H. 5. Alte oraşe sunt: Fredericton. rafinarea metalelor etc. Concentrarea populaţiei şi a activităţilor economice se datorează atât existenţei unor factori fizico-geografici favorabili (relief puţin fragementat. Se remarcă prin funcţiile sale comerciale. Aici este concentrată o mare parte din flota de pescuit a Canadei la Oceanul Atlantic. chimică. · Formarea capacităţii de a explica şi argumenta distribuţia teritorială a populaţiei şi evoluţia aşezarilor umane. fiind depăşită doar de zona Marilor Lacuri (fig. sfeclă de zahăr. în special cel de cabotaj. John). cupru. electrotehnică. · Întelegerea specificului fiecărui unităţi geografice pe seama trăsăturilor esenţiale care o definesc. in) şi plante furajere. De altfel. Ea concentrează cea mai mare parte a populaţiei Canadei (peste 60%). Umanizarea timpurie şi factorii fizico-geografici au condus la o densitate relativ mare a populaţiei în raport cu regiunile de nord şi vest ale ţării. mangan. conserve de peşte). 6. Dezvoltarea industriei are la bază resursele hidroenergetice ale râurilor din Peninsula Labrador (hidrocentrala Churchill Fals. în special. datorită concentrării bancurilor de peşti în zonele de întâlnire a curentului Golfului cu cel al Labradorului.225 MW) şi minereurile de fier.500 locuitori). Terra Nova reprezintă unul dintre cele mai căutate bazine piscicole ale lumii. Principalul pol economic al regiunii este oraşul Halifax (332. Clima este mai blândă şi umedă. În văile mai ocrotite de valurile de frig arctic cresc pomii fructiferi (Noua Scoţie). desfăşurată spre sud pe teritoriul SUA şi având aceleaşi atribute ale dezvoltării 48 . neferoase. resurse piscicole. construcţii navale. prin culturile de cereale (grâu. Laurenţiu. Regiunea Marilor Lacuri Se suprapune provinciilor Quebec şi Ontario. portuare şi industriale: echipamente de transport. centrul economic şi administrativ al provinciei New Brunswick este situat pe ţărmul Golfului Fundy. secară). făcând abstracţie de graniţa statică. Agricultura se impune ca ramură de bază a economiei. datorită rolului său major în economia ţării şi axa „Quebec-Windsor” sau „Canada-Main Street” (J. în Terra Nova etc.· Dobândirea de cunoştinţe noi privitoare la varietatea cadrului natural al spaţiului studiat. în insula Terra Nova. New Brunswick etc. principalele centre urbane şi industriale etc. plante tehnice (tutun. aur etc.. se află un mare aeroport de escală transatlantică. La Ganders. resurse minerale bogate). 6. cât şi mai ales prezenţei fluviului Sf. un important port oceanic „fereastra” Canadei la Oceanul Atlantic şi centru industrial (siderurgie. Paterson. cu un relief în care vestigiile platformei arhaice canadiene din sudul Peninsulei Labrador se asociază culmilor caledoniene ale Appalachilor de Nord. Transporturile beneficiază de o reţea armonioasă şi căi ferate moderne. regiunea susmenţionată reprezintă partea nordică a unei unităţi teritoriale mult mai extinse. respectiv unui teritoriu vast aparţinând câmpiilor şi podişurilor centrale canadiene şi sud-vestului peninsulei Labrador. climat moderat. Charlettetown. Păşunile bogate ale versanţilor montani sunt utilizate în creşterea vacilor pentru lapte şi a ovinelor. este cel mai important centru polarizator al Terrei Nova. dar şi prin cele peste 150 porturi pescăreşti. realizat prin porturi de mare capacitate (Halifax.2. respectiv ţărmul Oceanului Atlantic.3).

în această regiune se concentrează 90% din industria Canadei). alimentare).200 locuitori). iar activităţile bancare şi industriale sunt deosebit de diversificate. Satisfacerea necesităţilor populaţiei urbane din regiune se realizează eficient şi prin aportul zonelor preorăşeneşti axate pe avicultură şi legumicultură. în cultura cerealelor şi a plantelor furajere. Quebec şi Toronto s-au construit mari aeroporturi. Regiunea este străbătută de cele două magistrale feroviare continentale ce trec prin Quebec şi Montreal. a densităţii şi mărimii habitatelor umane.000 de locuitori actualmente. devenit capitală a statului. Calumet). Principalele forme de relief: Câmpia Canadiană. Laval etc. construcţii de maşini. General Motors. cât şi ca diversitate şi complexitate a funcţiilor economice joacă rolul metropolei industriale şi comerciale a Canadei. Întinsele suprafeţe de păşuni şi fâneţe sunt exploatate pastoral. La Montreal. argint. pe baza bauxitei din import ce utilizează uriaşele resurse de hidroenergie ale ţării. Laurenţiu se prodcu nave (Quebec. Windsor.economice. Montreal). Sudbury). cât şi pe plan comercial sau cultural. Toronto. are o intensă activitate industrială şi comercială. Oraşul Toronto este situat pe axul central al unui viitor megapolis canadian constituit din Oshawa-TorontoBurlington-St. Copper Cliff. Astfel este industria extractivă a fierului (Steep Rock Lake). Pe seama rezervelor interne de materii prime feroase şi neferoase şi a cocsului importat din SUA s-a dezvoltat o puternică industrie metalurgică localizată la Hamilton. asigură o diversitate a resurselor solului şi subsolului. Oshawa.100 locuitori). Sudbury. Kitchener. textilă (Toronto.Catherines şi numit Golden Horseshoe (Potcoava de Aur). iar în câmpii se cultivă mai ales porumbul utilizat în furajarea animalelor. Poziţia sa geografică – port la Marile Lacuri – îi conferă atribute favorabile ca centru polarizator. atât în ceea ce priveşte industria (construcţii de maşini. Regiunea preriilor Cuprinde provinciile Manitoba. ocupă suprafeţe vaste la periferiile oraşului. precum şi de un adevărat păienjeniş de autostrăzi şi şosele modernizate. a fluviului Sf. electrotehnice. Dintre ramurile sale au luat avânt industria de automobile (controlată de marile firme americane Ford. electrotehnică. dar şi a altor râuri şi lacuri interioare. Agricultura este deservită cu maşini şi utilaje de uzinele localizate la Toronto şi Hamilton. 6. Concentrarea căilor de transport este o consecinţă firească a superdezvoltării economice în context regional.680. îndreptându-se spre ţărmurile Oceanului Pacific. zincului şi plumbului (Noranda.3. cu peste 4. Un loc de frunte ocupă industria aluminiului. iar prin vestigiile sale istorice şi arhitectura medievală se impune ca important centru turistic. Astfel. Saskatchewan şi Alberta (20% din teritoriul ţării şi 14% din populaţie). azbest etc. Alte oraşe cu rol major în economia regiunii sunt Hamilton (665. Întreprinderile siderurgie. De asemenea. prelucrării lemnului. Toronto). Nu se pot omite însă funcţiile culturale (oraşul are 3 universităţi) şi turistice. Dintre principalele centre urbane care polarizează activităţile economice ale regiunii menţionăm Montreal. textile. în regiunea analizată sunt concentrate numeroase întreprinderi de prelucrare a lemnului (Quebeck. alimentară etc. Funcţiile administrativ-politice sunt secondate de cele industriale şi turistice. Agricultura s-a specializat în creşterea bovinelor pentru carne şi lapte. Montreal. cuprului (Abitibi. chimice. Din punct de vedere al afirmării sectorului secundar. Un loc deosebit de important revine transporturilor pe apă mijlocite de prezenţa Marilor Lacuri.500 locuitori). textile. London. atât ca populaţie (3. Cunoscând bunele relaţii de vecinătate şi colaborare dintre cele două ţări se poate aprecia chiar existenţa unei strânse conexiuni între infrastructura economică a părţii nordice şi cea sudică. dar şi la Hamilton şi Oshawa s-a dezvoltat industria electronică şi electrotehnică. Crysler). Ottawa). Podişul Preriilor şi versantul estic al Stâncoşilor. Acest port la Marile Lacuri. aeronautică (Montreal şi Toronto). rămâne pe mai departe centrul de referinţă al Canadei francofone.438. chimică (Montreal). Sault Ste Marie. aluminiu. se remarcă existenţa unor ramuri cu o pondere majoră în producţia globală (de altfel. Laurenţiu. Industria constructoare de maşini s-a dezvoltat în funcţie de cerinţele pieţei interne. dar şi solicitărilor exportului. Montreal. Quebec şi Ottawa. Prin portul Montreal are loc un intens flux de produse spre interiorul şi exteriorul ţării. aur. al industriei. uraniu. solurile cernoziomice ale câmpiei sunt intens exploatate 49 . Montreal. Toronto. Pe malurile râului Ottawa este amplasat oraşul cu acelaşi nume. dar şi un oraş în plină efervescenţă economică. Quebec-ul (688. În marile oraşe susmenţionate. iar în porturile fluviului Sf.

Este un mare centru universitar şi posedă numeroase obiective de interes turistic. Se produc automobile. Principalele centre polarizatoare ale regiunii sunt Edmonton şi Winnipeg. Pentru gaze cea mai importantă conductă este Trans. dar şi ca nod rutier. oraşul are un rol important în transportul maritim internaţional. transporturile aeriene primează în comparaţie cu cele rutiere şi feroviare mai slab dezvoltate. Regiunea nordică (arctică şi subarctică) Cuprinde peste 50% din suprafaţa Canadei. aeronave la Edmonton). pădurilor. Conductele petroliere şi gazoductele interconectează principalele puncte de exploatare cu centrul de distribuţie Edmonton. Dintre ramurile industriale cea mai dezvoltată este industria extractivă a minereurilor aurifere (Slave Lake. uraniu (Fort Radisson). argint. iar administrativ provinciei Columbia Britanică. Regina şi Saskatcon. de unde pleacă două magistrale petroliere şi anume „Interprovincial” (3. cupru. El se practică în Alberta şi Manitoba unde. minereuri). pielărie şi încălţăminte (Winnnipeg şi Calgary).agricol (culturi de grâu. Târguri celebre de blănuri sunt la Winnipeg. Fort Horman. ovăz. iar exploatarea minereurilor neferoase la Trail. resurselor piscicole şi ale vânatului. versanţii şi interfluviile cu pajişti bogate asigura hrana bovinelor şi ovinelor crescute în ferme mari (de peste 100 ha teren).600 locuitori sunt concentrate şi cele mai importante întreprinderi de prelucrare a lemnului din Canada. Vânatul animalelor cu blănuri scumpe este o veche şi importantă îndeletnicire pentru locuitorii regiunii. 6. Nelson. hidroenergie pe râurile interioare (Nelson) etc. la Kimberley. lapte şi blană. De asemenea. Fort Radium). 6. gaze naturale (Alberta). uraniu în provinciile Manitoba şi Alberta. Capitala provinciei Alberta este oraşul Edmonton (929. aur. Relieful muntos şi resursele aferente au condiţionat dezvoltarea unei economii bazate pe exploatarea minereurilor (cărbuni. 900 KW).000 locuitori împreună cu suburbiile şi reprezintă un mare centru mondial de comercializare a grâului şi al comerţului cu blănuri. Deţine o industrie ce deserveşte prin produsele sale agricultura. Tot în acest oraş cu o populaţie de 2. Rainbow Lake.5. cu un climat auster şi o populaţie extrem de redusă numeric. Agricultura se limitează la creşterea animalelor de blană (ocupaţie aflată în recul datorită apariţiei fermelor de profil în regiunile din sud) şi a renilor. Dawson). Whierhorse. Agricultura se axează îndeosebi pe creşterea animalelor pentru carne. cupru (Pain Point). Transporturile relevă o densitate a căilor ferate şi rutiere în partea sudică a teritoriului şi valori mult mai reduse către nord. cupru. Oraşul Winnipeg depăşeşte 677. Regiunea pacifică Se suprapune spaţial ariei montane din vestul ţării.764 km). zinc.100 locuitori) a cărui ascensiune se datorează exploatării intense a bogăţiilor subsolului (petrol. petrochimia (Edmonton şi Calgary). respectiv partea nordică a teritoriului continental şi insulele Arhipelagului Arctic. industrială şi culturală sunt Calgary. nichel.016. prelucrarea lemnului şi a petrolului. Edmonton şi în regiunea Marilor Lacuri. gaze. plumb.4. Datorită distanţelor foarte mari între aşezările din regiune (Dawson. dintre Edmonton şi Montreal. petrol (Fort Norman). la Montreal. John şi Boundary Bay. avioane şi nave la Vancouver. cultura plantelor furajere şi pomicultura (în valea Oganagan).088 km lungime) şi „Transmountain” (1. a hidroenergiei. Alte oraşe cu funcţie comercială. orz). Leduc. pentru creşterea rentabilităţii şi menţinerea echilibrului ecologic al speciilor s-au înfiinţat ferme speciale de creştere a animalelor cu blană. feroviar şi aeronautic pentru partea vestică a Americii de Nord. Trail etc.187 km). 50 . Tot de la Edmonton pleacă un gazoduct spre Los Angeles (2. În subsolul regiunii se găsesc zăcăminte de petrol (peste 80% din resursele naţionale sunt concentrate în provincia Alberta la Pembina.400 km) înspre Fort Credit şi Vancouver-Seattle.Canada Natural Gas Line (3. cărbuni (la Castor şi Pembina în Alberta). Dintre ramurile industriei prelucrătoare menţionăm industria constructoare de maşini (automobile la Winnipeg. plumb). centralele hidroenergetice pe râurile tributare Oceanului Pacific (Kemano. Industria extractivă a petrolului este localizată la Fort St.

respectiv Districtul Federal şi o serie de state învecinate: Puebla. o unitate înaltă. concentrarea întreprinderilor în capitală şi Districtul Federal (peste 25. Infrastructura regiunii este deosebit de diversificată. Din punct de vedere fizicogeografic această regiune se suprapune părţii centrale a Podişului Mexican (Altiplanicie Mexicana). Queretaro etc. 8. activităţile turistice şi cele culturale ale întregii regiuni. Creşterea accentuată a populaţiei sale prin exod rural în primul rând. Localitatea Morelia se înscrie printre centrele importante ale extracţiei şi prelucrării argintului. petrochimia. 8. din punct de vedere administrativ. Leon. construcţiile de maşini. Queretaro şi Guanajuato. Alte centre industriale importante sunt Puebla (cu întreprinderi textile şi obiective turistice). Regiunea metropolitană Mexico Aceasta include capitala ţării. inclusive a factorilor naturali sau antropici care au favorizat „valea mexicană”. · Explicarea gradului diferit de dezvoltare economică a unităţilor regionale ce au favorizat în principal. textilă sau alimentară.1. Regiunile geografice ale Mexicului Introducere În acest capitol este prezentat. cu altitudini cuprinse între 1. Dezvoltându-se în vatra vechii capitale aztece. de asemenea o densă reţea de şosele. sărac în precipitaţii şi o vegetaţie stepică (fig. ceea ce explică bogăţia resurselor forestiere. 6 academii. administrativ sau turistic a întregii ţări este oraşul Mexico City. Principalele probleme expuse se referă la trăsăturile regiunilor geografice.Cap. O activitate intensă se desfăşoară în alte localităţi urbane precum Morelia. dar şi cultural. Regiuneacentral-vestică Include. 8. Oraşul Guadalajara.500 m. deţine primul loc în ceea ce priveşte producţia industrială.3. Toluca. Obiective · Dobândirea de cunostinţe noi referitoare la regiunile geografice ale Mexicului. Hidalgo. adică cel mai mare oraş din lume. Centrul economic. atât sub raport natural cât şi economico-social. ea fiind devansată de industria extractivă. statele Colima. Câmpia litorală îngustă nu reuşeşte să impună agricultura ca ramură economică de bază. Colima şi portul Manzanillo.8 . politic. Regiunea Golfului Mexic 51 . supranumit şi perla vestului mexican. Zestrea turistică asociază frumuseţile cadrului natural limitrof cu vestigiile bogate ale epocilor trecute (aztece şi din perioada cuceririi spaniole).5). iar transportul aerian este deservit de aeroportul Central. · Perceperea diversităţii formelor de aglomerare umană şi a evoluţiei acestora. Mexico este primul centru cultural al ţării (8 universităţi cu peste 120. Se întâlneşte. muzee. Valle de Bravo (370 MW). dificultăţi în alimentarea cu apă şi energie etc. pielărie80 încălţăminte. insuficienţa infrastructurii. a asigurat nu numai premisele afirmării ca centru polarizator. miniere şi hidroenergetice. dar a indus şi aspectele negative cu care acesta se confruntă (poluarea. devenit prin evoluţia sa rapidă ca sistem urban un simbol al urbanismului din acest secol. Lecheria (230MW) etc. „Valea mexicană” ocupă primul loc în ceea ce priveşte producţia industrială naţională (cca 56% din total).000 studenţi). institute de cercetare ştiinţifică. textilă sau alimentară. teatre etc. În Ciudad de Mexico sunt localizate toate ramurile de bază ale industriei mexicane cum ar fi: siderurgia.). cu accent pe evoluţia sistemelor urbane şi pe gradul diferit de dezvoltare economica a unităţilor regionale. un climat subtropical. Dintre centralele de mare capacitate menţionăm: El Intenillo (670 MW). Guernavaca. Jalisco şi Michoacan. cu deosebire a sistemelor urbane. un spaţiu complex. aici funcţionând un mare număr de centrale şi linii electrice. autostrăzi şi căi ferate.000) fiind o trăsătură esenţială a actualei etape de dezvoltare a economiei Mexicului. Morelos. Reversul acestei morfologii mai accidentate se reflectă în densitatea redusă a căilor de transport.500-2. · Analiza şi interpretarea datelor şi a informaţiilor referitoare la indicatorii demografici şi la evoluţia acestora în spaţiul studiat. Relieful este predominant muntos (extremitatea sudică a Sierrei Madre Occidental şi Sierra Vulcanica Transversal).2. „valea mexicană”. Tlaxcala.

cu precipitaţii anuale de 1. Standardul modest de afirmare economică se reflectă şi în gradul redus de urbanizare. Regiunea Yucatan Aceasta se extinde în peninsula cu acelaşi nume. circa 50% din producţia de miere a ţării revenind acestei regiuni. Oraşul Merida concentrează o mare parte din industria textilă pe bază de henequen. temperatura medie anuală de peste 220C şi păduri tropicale umede cu esenţe preţioase. Reynosa).4 Regiunea sud-pacifică Cuprinde ţărmul abrupt al Oceanului Pacific. în primul rând o funcţie politicoadministrativă (capitalele celor trei state). Relieful este alcătuit dintr-un podiş extins. al istmului Tehuantepec se asociază unui climat tropical cu nuanţe variate în zona podişurilor şi cea a litoralului. reprezentată prin culturi extinse de cafea şi trestie de zahăr . trestia de zahăr. Oraşele sunt puţin numeroase şi limitate ca mărime.6. joasă şi intens valorificată agricol. Clima este tropicală. precum plantaţiile de cafea. completată cu cea industrială şi comercială. mai jos. preponderent calcaros şi din câmpie litorală joasă. alimentară) sunt Tampico. 8. Poza Rica şi Minatitlan. la care se adaugă culoarul tectonic. aduse de ciclonii formaţi deasupra Golfului Mexic. henequenul (o agavă textilă). este secondată de industria extractivă a hidrocarburilor în statul Chiapas şi a sării în statul Oaxaca. Porumbul. Relieful coboară treptat dinspre culmile Sierrei Madre de Est înspre câmpia litorală. mai ales. Oaxaca şi Chilpancingo au. cel mai mare oraş al regiunii. având prin intermediul unei dense reţele de căi rutiere şi feroviare legături strânse cu metropola. plumb. cu temperaturi ridicate şi precipitaţii abundente. agricultura. Regiunea de nord-est Include teritoriile muntoase din Sierra Madre de Est şi Câmpia litorală de la poalele acesteia.Ocupă sectorul central-sudic al litoralului atlantic al ţării aferent statelor Veracruz şi Tabasco. Yucatanul se constituie în vatra istorică a civilizaţiei maya ale cărei tradiţii în cultivarea pământului se perpetuează şi astăzi. capitala statului Tabasco. Veracruz. Petrolul şi petrochimia asigură prosperitatea şi afirmarea continuă a aşezării urbane Minatitlan din zona istmului Tehuantepec. 8. În economie predomină sectorul primar. bumbac etc. şi. banane. iar în zonele montane se cresc bovine şi ovine. Într-o dezvoltare accelerată datorită prezenţei aceloraşi resurse ale subsolului este şi oraşul Viilahermosa. Clima şi vegetaţia au trăsături tropicale aparţinând etajului „tierra caliente”. Această unitate geografică ocupă un loc de prim ordin în economia mexicană prin marile zăcăminte de petrol de la Campos di Reforma. uşoară. petrol (Tampico. este un port activ la Golful Mexic. Celelalte oraşe. cacao. Varietatea reliefului constituit din ramificaţiile septentrionale ale Sierrei Madre del Sur şi masivul Sierra Madre de Chiapas. 8. 8. valorificate intens. Întregul litoral şi paltforma submarină adiacentă constituie un domeniu de intensă exploatare a petrolului şi gazelor naturale (Carmen. Marroros şi Ciudad Victoria.5. Pecetea feudală se recunoaşte în clădirile vechi şi de mare atractivitate turistică. Între ele se detaşează totuşi renumita staţiune turistică Acapulco. amplasată pe ţărmul Pacificului. Alăturat ramurii extractive a hidrocarburilor şi gazelor naturale se remarcă industria de prelucrare a acestora. În subsolul ei sunt cantonate bogate zăcăminte de zinc. Minantitlan). Culturile agricole sunt axate îndeosebi pe plantele tropicale.7. textilă. cafeaua ocupă suprafeţe importante antrenând un procent ridicat din populaţia activă. Gutierrez. Centrele polarizatoare ale activităţilor industriale (constructoare de maşini. trestie de zahăr. Albinăritul este o veche şi productivă ocupaţie a locuitorilor peninsulei. Din culturile agricole suprafeţe extinse ocupă plantele specifice climatului tropical. Primele două aşezări sunt porturi active la Goful Mexic dar şi cunoscute staţiuni turistice. Regiunea de Nord 52 . dar nu lipsesc nici întreprinderile constructoare de maşini sau alimentare. dar şi industria lemnului. respectiv industria chimică. respectiv teritoriul statelor Chiapas.300 mm. Oaxaca şi Guerrero.000-2. construcţiilor de maşini etc.

agave etc. în cadrul regiunilor. culturale. Zacatecas şi Aquascalientes. iar vegetaţia aparţine asociaţiilor de savană cu ierburi rezistente sau stepei. catena Sierrei Madre de Vest şi cea din Peninsula California depăşind 3. viţă de vie.8. printr-un ritm alert al dezvoltării economice. Durango. 53 . a neferoaselor (San Luis Potosi). grâu. Fierul se exploatează în statul Durango (Gerro de Mercado). Saltillo. adică oraşele-capitală ale statelor din această parte a Mexicului. deşi condiţiile fizico-geografice nu sunt dintre cele mai favorabile. funcţia sa industrială sprijinindu-se pe marile întreprinderi siderurgice. în arealele mai înalte. Sabines. resursele naturale şi umane care au influenţat dezvoltarea economiei. Zacatecas. chiar semideşertică în nord.Ocupă în ceea ce priveşte activitatea economică. În partea nordică suprafeţe întinse aparţin podişului continuat din Statele Unite (Sonora). în procesul de producţie asupra activităţilor din aşezările urbane mai mult sau mai puţin apropiate (Monelova. San Luis Potosi. turistice) sunt Chichuahua. San Luis Potosi se afirmă pregnant ca centru al siderurgiei neferoaselor. interconectând regiunea cu zona capitalei. · Analiza condiţiilor de populare şi organizare antropică a spaţiului geografic şi a deosebirilor de evoluţie în procesul de umanizare a Americii Centrale. Nueva Rosita Torreon). de la nuanţele tropicale pe litoral. Monterey. alimentare sau constructoare de maşini. bumbac. la cele temperate în zonele înalte.500m şi este alcătuit dintr-o succesiune de bazine largi. construcţiilor de maşini (Monterey. Torreon şi Chihuahua. De altfel şi extensiunea ei este mai mare cuprinzând şapte state desfăşurate în partea nordică a Podişului Mexican (Nuevo Leon. principalul partener comercial. plumbului şi aurului în statul Sonora şi districtul federal Baja California Sur. Obiective · Dobândirea de cunoştinţe noi referitoare la America Centrală. având ca limite Rio Grande şi Panama. Beneficiind de o bază de materii prime bogată şi variată s-a afirmat industria siderurgică (Monterey). iar plumbul. prefigurează o viitoare arie metropolitană. cultivate cu orez. Durango. singur 38% din producţia extractivă a ţării). Sinalca (Culiacan). Torreon) etc. Sunt analizate. Agricultura deţine mari suprafeţe irigate în California şi Sonora. endoreice. iar vegetaţia prezintă o etajare verticală evidentă. Monterey rămâne centrul polarizator de referinţă. zincul şi cuprul în vecinătatea oraşelor Monterey. Industria extractivă vizează exploatarea cărbunelui (Yaqui). în special la orez.000 m altitudine. Clima. Clima este mai săracă în precipitaţii. Regiunile geografice ale Americii Centrale Introducere Capitolul se referă la America Centrală care cuprinde atât partea continentala a istmului central-american. cuprului (Nacasari). textilă (Durango. Activităţile industriale şi comerciale se amplifică însă şi în alte localităţi urbane cum ar fi porturile Tijuana. Reţeaua căilor de transport atinge valori ridicate ca densitate. Astfel. Chichuchua. cât şi partea insulara alcătuită din Antilele Mari şi Antilele Mici. relieful este înalt. Randamentele sunt dintre cele mai ridicate din lume. deţin un rol major în viaţa economică a regiunii prin prezenţa întreprinderilor construcţiilor de maşini. Influenţele exercitate. textilă. Aquascalientes). muntos. textile. pomi fructiferi. Ciudad Juarez formează cu oraşul nord-american El Paso o conurbaţie de o parte şi de alta a râului Rio Grande şi joacă un rol de seamă în comerţul cu animale. Altiplanice Septentrional cum este denumită această zonă a podişului susmenţionat. Baja California Norte (Mexicali). renumite şi prin prisma funcţiei lor turistice. Regiunea de Nord-Vest Aceasta se impune. Coahuila şi Aqzascalientes).9. Alte oraşe cu funcţii complexe (industriale. Sectorul primar relevă o agricultură diversificată (culturi de porumb. Cap. Mazatlan şi Guyamas. proprie etajului tierra templada este mai săracă în precipitaţii (700 mm). în peisajul geografic mexican. pielărie şi alimentară. creşterea bovinelor şi cabalinelor) şi o industrie extractivă cu ritmuri intense de exploatare a argintului şi aurului (oraşul Chihuahua deţine. dar şi cu Statele Unite ale Americii. Capitalele statelor Sonora (Hermosillio). alături de relaţiile sociale şi forma de proprietate asupra pământului care au favorizat extinderea monoculturilor. 8. grâu. Torreon.000-1. are altitudini de 1. comerciale. locul al doilea după regiunea metropolitană Mexico.

orez Nicaragua (280000t). Compania Unitet Brand (fosta United Fruit Company). Nicaragua etc. Regiunea Americii Centrale Istmice Cuprinde partea continentală a istmului central-american. mangan.000t). Colon (Panama) etc. iar populaţia sa depăşeşte 37.2. Suprafaţa regiunii este de 561750 km2. cu numeroase edificii vulcanice. în primul rand a babanierilor. prelucrarea primară a petrolului.1 milioane de locuitori (2002). iar marginal se dezvoltă două fâşii înguste de câmpie litorală. sectorului primar. Vegetaţia relevă. În anul 1888 activităţile încetează datorită maladiilor tropicale şi dificultăţilor tehnice. Întreaga zonă a canalului a fost retrocedată statului panamez de către SUA. care au avut-o în concesiune până în 1999. aur. Barrios (Guatemala). consacrându-se şi topicul de „republici bananiere” pentru majoritatea statelor din zonă. La Ceiba. tutun Guatemala (20.000 t). porumb în Guatemala (1000000t) şi El Salvador (568000t). Tegucigalpa. Limon (Costa Rica).· Menţionarea şi localizarea variatelor resurse turistice naturale şi antropice. Limon.000t). Economia regiunii aparţine. La Ceiba (Honduras). petrol. De asemenea. în proporţie covârşitoare. Amopala în Honduras. respectiv statele şi teritoriile situate între Rio Grande şi Panama: Honduras. Leon. De o mare importanţă pentru transportul regional şi mondial este canalul Panama. Guatemala (700. deţine monopolul acestei culturi în toate statele din regiune.000 t). porcinele şi cabalinele costituind principalele specii ale şeptelului. în 2002. Panama (265000t) etc. Transporturile au ca axă directoare autostrada panamericană care traversează regiunea de la nord la sud. Honduras (450. Se remarcă o populare veche şi un metisaj intens. Construcţia reîncepe în 1903 pentru a fi terminata 1915. În funcţie de oscilaţiile preţurilor pe piaţa mondială s-au extins culturile de cafea în El Salvador (145.000 t). Canalul măsoară 81. Nicaragua. argint. argint în Honduras. Colon. Costa Rica (168000t). 91. Deşi posedă o bază diversificată de materii prime. Guatemala. materialele de construcţii şi prelucrarea lemnului. Santa Ana. · Întelegerea gradului diferit de dezvoltare economică. Larga extensiune a zonelor litorale a favorizat dezvoltarea transporturilor maritime şi afirmarea unor porturi atât la Marea Caraibilor: Puerto. Peisajul este dominat de prezenţa catenelor muntoase (Munţii Guatemalei. Între masivele muntoase se situează podişuri. mangan. sare în Costa Rica. o clasică etajare altitudinală. cupru. 9. Prin statutul pavilioanelor de complezanţă statul Panama posedă cea mai mare flotă comercială din lume (195 milioane tdw). depresiuni tectonice şi culoare de văi. a cărei construcţie a început în anul 1881 ( sub conducerea lui Ferdinand din Lesseps). San Jose. dar şi a impactului sistemului politic şi strategiilor de dezvoltare urmate de ţările regiunilor analizate. Cordilierii de Veragua). bovinele. Din aceasta se ramifica numeroase şosele secundare ce penetrează în teritoriul istmului.5m lăţime şi 13. cât şi la Oceanul Pacific: Ocos şi San Jose în Guatemala. industria este slab dezvoltată. zinc. Panama. El Salvador. în corelaţie cu clima şi relieful. Resursele minerale sunt variate fier. Cordiliera de Costa Rica. aur. reprezentat prin culturile specifice zonei calde. petrol în Panama etc. cu o trecere rapidă de la asociaţiile tropicale la cele subtropicale şi temperate. Puerto Cortes. trestie de zahăr în Guatemala (17450000t) şi Nicaragua (4000000t).700. cele de bumbac în Guatemala şi Nicaragua. Regiunea Americii Centrale Insulare 54 . care au condus la dezvoltarea turismului în unele areale din spaţiul studiat. Relaţiile sociale şi forma de proprietate asupra pământului au favorizat larga dezvoltare a monoculturilor şi. tungsten în Guatemala. iar în zona liberă Colón se desfăşoară o activitate de import-export ce depăşeşte 10 milioane tone 9. Pipe-line-ul care însoţeşte canalul transportă anual 33 milioane tone de petrol. Clima este tropicală. Guatemala (250. San Miguelito.7 adâncime.6 km lungime (inclusiv cele două tronsoane marine de la extremităţi). El Salvador. Panama şi Belize. O pondere mai mare o deţine industria extractivă. Căile ferate leagă principalele oraşe din interiorul fiecărei ţări în parte. Creşterea animalelor are un rol secundar. există întreprinderi ale industriei textile şi alimentare. plumb. O largă extensiune a bananierilor se constată în Costa Rica a cărei producţie depăşeşte 2. bouxită. Traversarea sa durează în medie 8 ore.000 tone. Puntarenas în Costa Rica sau Panama. cu diferenţieri ale elementelor pe cele două faţade (atlantică şi pacifică).1. Activitatea industrială este concentrată în principalele aşezări urbane ale regiunii: Managua. sulf. Costa Rica.

În Trinidad-Tobago industria extractivă şi prelucrătoare a asfaltului natural se situează pe locul I în lume (12. Clima are caractere tropicale cu precipitaţii bogate şi amplitudini termice minime. Pescuitul atrage un număr important al populaţiei deşi productivitatea acestei ocupaţii este redusă datorită lipsei unei tehnologii avansate. argint. Kingston. apoi resursele naturale. Puerto Rico – analizată în cadrul SUA ca unitate aparte. în 2002). cafeaua. cabaline. materiale de construcţie în special ciment (Moriel. Jamaica. Se cresc bovine. bananieri. nivelului relativ modest al dezvoltării economice şi extensiunii unor unităţi fizico geografice. Santo Domingo funcţionează mari aeroporturi. cât şi celor socio-economici. Guadelupa etc. care au evoluat aici conservând tradiţiile Obiective · Dobândirea de cunoştinţe noi privitoare la caracteristice geografice ale Americii de Sud. singura deosebire fiind substituirea monoculturii dominante a bananierilor cu cea a trestiei de zahăr. Predomină sectorul vegetal reprezentat prin trestia de zahăr. Trestia de zahăr. · Analiza aspectelor ce definesc componeneta de intervenţie (omul şi habitatul său). Vegetaţia. Relieful diferă morfologic de la o insulă la alta. unde mediul geografic relevă o uniformitate marcantă datorită densităţii reduse a populaţiei.10. tutun. 55 . cupru. Pointo-à-Pierre (Trinidad-Tobago). porcine. cafea. Port-au-Prince. aşezările şi economia. Alumina se prelucrează la Kirkvine şi Ewarton în Jamaica. 321. asocierea structurilor cristaline mai vechi. Este analizat cadrul natural cu accent pe relief. sare etc. Alte culturi cu pondere ridicată sunt bananele. Regiunile geografice ale Americii de Sud Introducere In acest capitol este prezentată America de Sud. Turismul posedă un potenţial de atractivitate remarcabil puţin valorificat.550.000t în 2002). Căile de cominicaţie sunt reprezentate prin căi ferate (14. O largă dezvoltare o au transporturile maritime datorită lungimii deosebite a coastelor şi tradiţiei circulaţiei în zonă.730 km în Cuba). orezul. În oraşele mari precum Havana. cu peşteri etajate. În Antilele Mari remarcăm un paralelism al culmilor şi o orientare a lor preponderentă pe direcţia est-vest. Jamaica orientată iniţial spre cultura de banane şi-a lărgit mult suprafeţele cu trestie de zahăr. caprine. Resursele minerale sunt constituite din bauxită (Jamaica – locul III în lume).600 t.Are numeroase similitudini cu cea precedentă. ocupă suprafeţe vaste în Cuba (al cincilea producător din lume. Cap.000t în 2002). fier. solurile şi fauna prezintă o etajare în altitudine la nivelul învelişului biotic impunându-se numărul mare de endemisme datorat izolării fizico-geografice. batate şi portocali. îndeosebi în cazul Cubei. sorgul etc. locul IV pe glob). prin suprapunerea sa unui domeniu insular gradul de fragmentare şi individualizare a subunităţilor creşte. Granada. Cuba). populaţia. condiţiile climatice şi vegetaţia regiunilor geografice. În zona litoralului predomină formele joase ale câmpiilor de nivel de bază şi abraziune marină. sulf. Martinica. subordonată atât factorilor naturali. Agricultura rămâne ramura de bază a economiei tuturor ţărilor din zonă. aur. textilă şi alimentară. nichel (Cuba. care predomină şi în Replublica Dominicană (4. cobalt. La poalele culmilor muntoase se dezvoltă podişuri alcătuite predominant din roci sedimentare solubile pe seama cărora s-a dezvoltat un relief carstic tipic (cunoscut este carstul tropical din Cuba şi Jamaica. asini.000. Din această unitate geografică fac parte insulele Antilele Mari ( Cuba. Kingston. rafinarea petrolului se realizează la Havana. Antiqua. De asemenea. Haiti) şi Antinele Mici (Trinidad Tobago. utilizează materia primă locală şi aprovizionează piaţa internă. cu cele sedimentare sau vulcanice fiind o constantă regională. Industria uşoară. Haiti şi Trinidad Tobago. în vreme ce în Antilele Mici se impun în peisaj elementele orogenurilor noi de tip antilez. · Perceperea logică şi coerentă a diversităţii resurselor naturale care constituie baza de susţinere economică a regiunii. în desfăşurarea teritorială. ca urmare a blocadei impuse de SUA. ovine.). polii şi mogote). principala ţară emităţoare de vizitatori.

5002 m). Sub această denumire sunt cuprinse teritoriile aparţinând statelor Guyana. Agricultura nu satisface. maimuţe. industria este în plin avânt. Vegetaţia care ocupă peste 50% din suprafaţa regiunii. platină etc. cealaltă parte fiind rafinată la Cardon. · Explicarea diferenţelor regionale conturate în America de Sud. o treime fiind exportată). În aceleaşi zone sunt localizate şi câmpurile gazeifere. mangan. Pentru Venezuela petrolul este o bogăţie naţională. De-a lungul fluviului Orinoco se întind păduri-galerii. jaguar. Puerto-La-Cruz etc. tutun. caimanii.1. trestia de zahăr (811. anaconda.000 t. De altfel. Resursele subsolului. aur.764.000 locuitori). leneşul. în 2002. diamante. ajungând ca în anul 1928 această ţară să devină al doilea producător mondial. 90 % din petrol extras este exportat. Sub aspectul reliefului. construcţiile de maşini (Caracas. San Lorenzo. pielărie-încălţăminte etc. acesta se caracterizează prin coabitarea strânsă a formelor joase. 10. Valencia (1. La Los Pijiquaos se află mari zăcăminte de bauxită (200 milioane de tone. Astfel. fosfaţi şi sare. Clima ecuatorială. în special bovine pentru carne şi lapte. din bazinele Oriente şi Barinas. cupru.4 milioane tone (2002). Tapirii. şarpele boa. Suriname şi Guyana Franceză din partea nord-estică a Americii de Sud.4 milioane locuitori). diamante. umedă şi caldă (2500 – 4000 mm precipitaţii şi 25-29o C temperatura medie anuală). iar în delta sa apar mangrove.· Înţelegerea rolului important pe care-l are. în operaţiunea regionării geografice. unde Cordilierii de Merida şi Cordilierii de Coastă ating uneori 5000 m (Pic Bolivar.772 m. Culturile ocupă 6% din suprafaţa regiunii şi sunt reprezentate prin cafea (69. sunt ramurile cele mai dezvoltate. cu cele de podiş (partea vestică a Podişului Guyanelor) şi montane. aur. Rafinarea petrolului. Se cresc animale. Regiunea guyaneză.000 t zahăr). interdependenţa dintre cadrul natural şi tipul de economie aferent acestuia. Climatul este subecuatorial. Regiunea venezueleană se desfăşoară în partea nordică a Americii de Sud. Subsolul său mai conţine minereu de fier. în Guyana. Economia regiunii venezuelene este dominată de industria extractivă.8 miliarde m3. pădurea ecuatorială ocupă între 85 –90% din suprafaţa regiunii. producţia anuală atingând 29. aluminiu (Ciudad Guayana). în zona podişului într-o vegetaţie de savană. exceptând extremitatea vestică unde masivul Roraima ajunge la 2. Există diferenţieri evidente între standardele de dezvoltare ale economiei regiunii. nevoile interne apelându-se la importuri. colibri sunt doar câţiva dintre reprezentanţii faunei locale.600 de locuitori). cacao (19. anaconda. În această zonă se detaşează depresiunea tectonică ocupată actualmente de apele lagunei Maracaibo. Podişul Guyanelor. la loc de frunte aflându-se marile zăcăminte de petrol din zona Maracaibo. dacă în partea vestică. a favorizat dezvoltarea unei vegetaţii şi faune bogate în specii. În unele zone ale câmpiei întâlnim savana cu ierburi înalte. lagune şi mangrove. format din depozite precambriene descreşte altimetric spre nord şi est. fapt reflectat în ponderea anumitor ramuri ale sectorului primar. în curs de exploatare sunt însemnate: bauxită. câmpie cu mlaştini. Maracaibo (1. în funcţie de trăsăturile elementelor naturale şi antropice. Ciudad Bolivar etc. Oraşele cu rol polarizator sunt Caracas (3. 10. Fauna este foarte bogată şi variată : puma. Dimpotrivă. ca producţie. prezente în cîmpia fluviului Orinoco. Păşuni şi fâneţe de mare productivitate se extind în Llanos. iguane. azbest. nichel. Resursele naturale de care dispune regiunea sunt de asemenea variate. Culmile muntoase se înalţă în extremitatea apuseană. Valencia. siderurgia (Matanzas. Actualmente ocupă locul VII în lume. petrochimia. cu o producţie de 151. sticlărie. trecând treptat într-o câmpie litorală cu lăţimi cuprinse între 15-65 Km. este constituită din păduri tropicale umede. tierrei templada între 800 – 1800 m şi tierrei fria la peste 2000 m altitudine. prin 56 .338. agricultura concentrând doar 20% din populaţia activă.. bumbac şi banane. Primele explorări datează din anul 1882 (San Cristobal). trecând înspre sud. situând Venezuela pe un loc de frunte între ţările Americii Latine. Maturin. predomină agricultura.000 t). fier. oposum etc.2. specific etajului tierra caliente în câmpia Orinoco. în formaţiuni de suprafaţă) a căror exploatare şi valorificare situează Venezuela pe locul trei între exportatorii mondiali. Ciudad Guayana). Relieful are altitudini reduse. Puerto Cabello).

nichel. bumbac. o reţea de şosele şi scurte sectoare de căi ferate extinzându-se în zona litoralului atlantic. Un rol notabil revine căilor fluviale şi. 10. orez. agouti. Quito (metalurgie. chimică). Ambele state ale regiunii exportă materii prime şi importă produse manufacturate. podiş mărginit de lanţurile costale. Ambato. Riobamba (alimentară. Dembo sau Kwakwani. porturile Barranquilla şi Buenaventura din Columbia. 6. la peste 4. Aceeaşi materie primă se exploatează şi în Guyana. 57 .000-2. Esmeraldas.3.000 t în 2001). Sascha.962. banane sau prin creşterea animalelor (bovine. textilă. Înspre vest altitudinile scad în Puna de Atacama (1. Pădurile tropicale dense ocupă suprafeţe vaste pe ţărmul pacific. uleiurile vegetale etc.561. odată cu creşterea altitudinii ierburilor înalte ale „llanosurilor” şi pădurilor temperate în zonele mai înalte. Agricultura. începând cu Cordilierii de Coastă şi continuând cu Cordilierii Occidentali. Centrali şi Orientali. Sajama.800 m se află zona zăpezilor perene. Industria alimentară prelucrează trestia de zahăr (Paramaribo). trestie de zahăr. altitudinea sa medie variind între 3. aur la Protovelo. cuprins între Anzii Occidentali şi Orientali este al doilea podiş ca extensiune din lume.014m. În cadrul industriei prelucrătoare menţionăm întreprinderile alimentare din Bogota.000 şi 4. romul. bananelor (terenuri aparţinând companiei United Brand). Industria extractivă a bauxitei situează Suriname pe locul II în America Latină (cu centrele de prelucrare la Paranam. în Suriname preponderentă este industria extractivă şi prelucrarea lemnului. 6. este specializată în cultura cafelei (locul al III-lea pe glob pentru Columbia cu o producţie de 660. 10. prelucrându-se la Linden şi Everton. Pentru Ecuador. Regiunea peruano-boliviană Include în limitele sale partea centrală a Munţilor Anzi şi podişurile din interiorul lanţurilor andine (Altiplano şi Puna de Aracama).000 t în 2002). (rafinarea petrolului).000 t în 2001). Atrato şi Magdalena. 7. accidentat. cupru.500 m. în vreme ce pe platouri şi în culoarele văilor nuanţele climatice se schimbă devenind subtropicală şi temperată. climă şi vegetaţie ecuatorială).500m). iar cupru la Macuchi. îndeosebi. în numeroase masive de origine vulcanică peste 6. Edificiul montan atinge.896 m). terenurile respective fiind integrate culturilor de trestie de zahăr (5. Individualizarea sa este dată atât de relieful predominant muntos.4.723 m.520 m). Pe teritoriul Columbiei se exploatează cărbune (Cerrejon) şi aur din aluviunile fluviilor Cauca şi San Juan. ciment). cele metalurgice. Trăsăturile identice ale reliefului derivă din dezvoltarea cordilierelor andine pe direcţia nord-sud. mai coborâte. colibri etc.culturile de trestie de zahăr. puma. Regiunea columbiano-ecuadoriană Se extinde în partea de nord a lanţului andin.000 m (Ancohuma. orez. cafea. iar manganul la Pipiani (Guyana). Clima ecuatorială o întâlnim în zona litoralului pacific (temperaturi medii anuale de 260C şi precipitaţii bogate). crocodili. cu o dispoziţie asemănătoare a culmilor şi alternanţa sectoarelor înalte cu culoarele de vale. porcine. Guyaquil. maritime. ovine). Pe teritoriul Ecuadorului ele tind să conveargă întrun nod orografic dominat de conurile vulcanice Chimborazo (6. bauxită. cele de gaze naturale în insula Puna. În Ecuador o lungă perioadă a predominat cultura arborelui de cacao. alpaca.310m) sau Cotopaxi (5. Diamantele se extrag în valea râului Mazuruni. Llullaillaco. Dezvoltarea transporturilor este îngreunată de condiţiile naturale restrictive (relief muntos. tutun sau banane (7. care la rândul lor se învecinează cu o îngustă fâşie de câmpie litorală. intens fragmentate. Exploatări de petrol se realizează la Lago Agrio. Moengo şi Onverdacht). gaze naturale etc. Dintre animale nu lipsesc jaguarul. aur. cocotieri. aflată în restrângere continuă datorită concurenţei de pe piaţa mondială. tapirul. Cuenca. Transporturile sunt deficitare. Esmeraldas şi Guayaquil din Ecuador asigurând un trafic intens al produselor dinspre şi spre interiorul regiunii. Shushufindi. ramura ce concentrează încă o proporţie ridicată din populaţia activă. separate de depresiuni longitudinale drenate de râurile Cauca. În subsolul regiunii se află variate resurse (smaralde – locul I pe glob). tucani. respectiv asupra statelor Columbia şi Ecuador. textile şi chimice din Medellin şi Cali. la Itimi. cât şi de asemănările existente în ceea ce priveşte popularea şi economia. platină. petrol. cărbune. Ele fac loc. industria este concentrată în capitala ţării. În acelaşi timp Podişul Boliviei.

Arequila. O mare parte din terenuri sunt irigate. legume. Regiunea „Văii chiliene” Marea majoritate a populaţiei statului Chile şi.). În Peru şi Bolivia s-au construit cele mai înalte căi ferate (Lima – La Oroya. mai umezi şi însoriţi. implicit. Economia regiunii este încă tributară sectorului primar. Pescuitul. din lume.667. 10. trestie de zahăr şi orez. respectiv agriculturii. unele dintre acestea. lame şi alpaca în Peru. bovine. se cultivă bumbac. ciment (Sucré). lacuri. Petrolul constituie o bogăţie peruană (4. datorită precipitaţiilor reduse la peste 6. sunt concentrate în depresiunea longitudinală încadrată de lanţul costal (1.461 m. viţa de vie. construcţiei de maşini (Lima. Transporturile sunt insuficient dezvoltate. Creşterea animalelor dispune de păşuni şi fâneţe fertile pe versanţii văilor şi în munţi. limita zăpezilor perene urcând. 6. capitala situată la cea mai mare altitudine din lume.000 m altitudine).986. Oraşele cu rol polarizator sunt. Vegetaţia reflectă aidoma trăsăturile climei şi reliefului. Deosebit de variate şi bogate sunt resursele subsolului.873 m). Caracterul semiarid şi alpin este dominant şi în Altiplano. vestigiile civilizaţiilor incaşe). trestie de zahăr. deşi Peru mai deţine locul II în economia piscicolă mondială cu o producţie de 7. Caracteristice sunt marile proprietăţi refăcute după reforma agrară iniţiată de guvernul marxist al lui Salvador Allende. Pe platoul bolivian întâlnim culturi de porumb. barajul orografic al lanţului costal etc.829m şi Arequipa-Puno. în primul rând. o pecete restrictivă. sectorul central-sudic relevă o climă de tip mediteranean. Această ramură absoarbe doar 15% din forţa de muncă activă. sfecla de zahăr. Potosi – în Bolivia. În Puna de Atacama clima are trăsături deşertice (sub 250 mm precipitaţii şi amplitudini diurne de până la 500C). cositorul. În zonele litorale s-a dezvoltat transportul maritim. plumbul. a cărui fragmentare creşte înspre sud şi Anzii propriu-zişi. 3. În zonele joase de podiş arid din Peru. argintul.Datorită altitudinilor ridicate şi prezenţei curentului rece al Perului.770 m) şi şosele (La Paz – El Alto). Ilo – în Peru). sunt integraţi unor culturi de cafea (la nord de La Paz). Sucré au apărut întreprinderi de prelucrare a neferoaselor (La Paz. favorabilă concentrării populaţiei (90% din populaţia ţării) şi activităţilor economice (99% din cele agricole şi 90% din activităţile industriale).8 milioane tone în 2002) fiind exploatat în zona Tumbes-Paita. Lima.000 m. Alături de vechile centre alimentare şi textile din Lima.000. Ouro. Bochabamba. Industria extractivă s-a afirmat polivalent. Cuco. La Paz. industriei extractive şi pescuitului. propice dezvoltării agriculturii. chinină. Culturile a căror extensiune predomină sunt grâul. Densitatea acestora este însă redusă. Callao. determină caracterul arid al climatului în partea nordică.441 locuitori) şi La Paz (1. Valea chiliană reprezintă aşadar un culoar tectonic de mari dimensiuni. coca. cum ar fi bismutul. Industria prelucrătoare este în plin avânt. porumbul (cu randamente deosebite). Talora sau San Nicolas. uneori la decenii o dată. datorită irigaţiilor. climatul este aspru. şi în acest caz. La Cerro de Pasco se exploatează argint şi cupru (cupru se extrage şi la Corocoro în Bolivia). În jurul Limei apar podgorii. O activitate economică efervescentă este proprie şi porturilor Callao. Rigorile climatului cresc însă în zona litorală unde ploile cad foarte rar. pomi fructiferi. factorii naturali punându-şi. ce determină permanente inversiuni termice. Dimpotrivă. stepele uscate (puna) ocupând suprafeţe vaste. La Oroya. întrerupt adesea de întrepătrunderea unor masive muntoase izolate. iar în văile andine suprafeţe extinse cultivate cu cafea şi cacao. zincul impunând Peru şi Bolivia ca principali producători mondiali.000-2. o ocupaţie de bază pentru locuitorii litoralului peruan este în regres. Callao. Ambele ţări valorifică minereul de fier de la Mutun (Bolivia) şi Marconas (Peru). Santa Cruz). turismul este încă în stadiul incipient de afirmare. Dintre animale se cresc lame şi măgari (în Bolivia).000 m înălţime (Ojos del Salado. aparţinând Perului. 4. cele două capitale Lima (6. Extensiunea mare în latitudine şi influenţele locale (curentul rece al Perului. peisajul montan diversificat.5. La Paz. Trujillo. Colmatarea şi nivelarea intensă stă la originea aspectului de câmpie intramontană. gheţari. mai ales în partea nordică a regiunii. Versanţii văilor. ce depăşesc frecvent 6. Deşi beneficiază de o zestre turistică remarcabilă (vulcani. vanilie sau cauciuc natural. 4. chimice (Calla. iar la Ouro şi Potosi (Bolivia) cositorul. Chimbote. practicându-se o transhumanţă temporară între 58 .899 locuitori). cele mai numeroase întreprinderi industriale. Trujillo. rece şi arid.100 tone în 2001 şi locul I în fabricarea făinei de peşte. Piura).

prospecţiunile geologice considerând-o ca cea mai mare provincie minerală din lume. alimentare (inclusiv făina de peşte) din Antofagasta şi San Vincente. Peru şi Columbia. cu extensiune în Brazilia. Andina. furnicarul. Aceleaşi valenţe se constată în ceea ce priveşte resursele subsolului. el asigurând statului chilian. piei şi tracţiune. 10. pe primul loc în lume în producţia de cauciuc natural.000 tdw.000 t în prezent). cu un procent ridicat de metal. în curs de edificare. pasărea liră. atât sub aspectul produsului propriu-zis (producţia a scăzut de la 3 milioane tone în 1929 la 558. argintului şi aurului..370 km. aur etc. El are o lungime de circa 700 km. plumbului. din 1913 în 1924 ponderea acestei ţări a scăzut de la 80% la numai 7%. Un rol de anvergură revine actualmente transporturilor 59 .000 t în 2002). cât şi a iodului. Fabricarea artificială a azotului a dat o grea lovitură economiei salpetrului. Se asamblează de asemenea automobile la Los Andes. tapirul. Transporturile maritime şi. al cărui latex situa Brazilia. principalul produs la export.6. un obstacol major în calea exploatării economice şi a extinderii habitatelor umane. La extremitatea sa nordică este localizat cel mai mare zăcământ de sodiu (Salpetru) din lume. un subprodus aferent. Înălţimea redusă determină frecventele remanieri şi divagări ale reţelei hidrografice. Coral şi Huachipato. În subsolul Amazoniei sunt cantonate minereuri variate: petrol.000 km lungime) şi a şoselei ce leagă oraşele Brasilia şi Belem (2. cu precipitaţii ridicate (peste 2.000). jaguarul. veşnic verde condiţii optime de dezvoltare. Omogenitatea morfologică se resimte în mersul elementelor climatice. fiind. Dimensiunile sale depăşesc 5 milioane km2. caimanul. în numai 10 ani. mangan (Amapa). Arica şi Rancagua. Caracteristică este etajarea sa pe verticală şi numărul deosebit de mare de specii arborescente (peste 4. vegetaţia densă şi instabilitatea hidrografică au făcut din regiunea amazoniană un „deşert” verde. fier (Carajas). o lăţime de 7-8 km şi de grosime de 2 m şi se desfăşoară între localităţile Pisagua la nord şi Taltal la sud. Regiunea amazoniană Aceasta este una dintre cele mai precis delimitate unităţi geografice ale Americii. a umanizării ei este strâns legată de construirea unei infrastructuri adecvate. Producţia de salpetru a oscilat mult. Valparaiso şi Concepcion. în special. Clima umedă şi caldă. Industria prelucrătoare valorifică baza diversificată de materii prime în uzinele metalurgice de la El Tofo. ambele aflate într-o fază incipientă a valorificării industriale. bauxitei. Abundenţa precipitaţiilor şi temperaturilor ridicate asigură selvei (pădurea ecuatorială). Chile ocupă locul I în lume (2. El Salvador şi Exotica. Exploatările se realizează la El Teniente. Relieful este constituit dintr-o câmpie de o mare uniformitate cu altitudini ce nu depăşesc 200 m. Chuquicamata. specifice zonei ecuatoriale. puma. Problema valorificării economice a Amazoniei. o lungă perioadă. prin construirea Transamazonianului (peste 5. iar caprinele cele aride din partea nordică. colibri etc. Producţii însemnate se înregistrează şi în industria extractivă a molibdenului. Arauco şi Magallanes. la începutul acestui secol. Cultivarea acestui arbore în Malaezia a generat o concurenţă acerbă pe piaţa mondială a cauciucului. Principalele concentrări urbane şi industriale sunt Santiago. uriaşul potenţial energetic şi forestier. piranya. nu numai o înfloritoare regiune agricolă. ovinele utilizează terenurile din zonele sudice. Fierul este exploatat la Antofagasta şi Cupiapo. chimice de la Santiago şi Vina del Mar.7 milioane tone peşte anual). Din fauna acestei păduri nu lipsesc leneşul.200 km).vatra depresiunii şi culmile muntoase andine.500 m anual) şi temperaturi medii anuale cuprinse între 25-260C. prelucrarea lemnului la Valparaiso şi Tlacahuana. Dispunând de circa 25% din rezervele mondiale de cupru. ci şi o arie industrială de notorietate. anaconda. cel de cabotaj. bauxită. Avem în vedere întregul fond forestier şi nu arborele de cauciuc (Hevea braziliensis). desfăşurându-se în bazinul hidrografic al fluviului omonim. desigur. manganului. pasărea paradisului. utilizează o flotă cu o capacitate de peste 500. O cale ferată şi şoseaua panamericană străbat regiunea de la nord la sud pe o distanţă de 3.850. fără a adăuga. acesta din urmă fiind extras mai uşor din petrolul californian. Concepcion. Se cresc bovine pentru lapte. iar cărbunii la Valdivia. Poziţia geografică a ţării şi tradiţiile fac din pescuit o ocupaţie şi ramură economică importantă (3. Valdivia. carne. valea chiliană. construcţiile navale la Valdivia etc. mai umede.

aşezată în cadrul pitoresc al „căpăţânilor de zahăr” concentrează numeroase întreprinderi de automobile. Podişul susmenţionat întruneşte în acelaşi timp atributele unei regiuni agricole de mare productivitate. cacao. Marile centre economice. nod de transport.7. număra doar 141. De-a lungul râurilor pătrund păduri galerii tropicale. textile (50% din producţia naţională). Aşa cum o arată şi numele. arbori şi arbuşti. dar şi culturale sau turistice sunt Sao Paolo (17. Regiunea Podişului Brazilian Aceasta concentrează majoritatea covârşitoare a populaţiei şi industriei braziliene. hevea sau portocali. 10. în anul inaugurării sale. Cultura arborilor şi arbuştilor în rânduri perpendiculare pe curbele de nivel a dus la accelerarea eroziunii şi epuizarea terenurilor integrate actualmente păşunatului bovinelor pentru carne şi lapte. regiunea Podişului Braziliei se distinge prin dezvoltarea intensă a industriei extractive a fierului în Serra de Espinchaco 100 (Itabira). nichel. Sao Paolo.8 milioane locuitori). în care scop s-au afirmat porturile Belem (principalul centru de export al cauciucului brazilian) şi Manaus. suprafeţe structurale de tip „chiapadas” şi martori de eroziune proveniţi în urma denudării selective. porumb sau orez. unul secetos. În partea nord-estică uscăciunea se accentuează. de asemenea. fondat în anul 1554.480 MW) şi Paolo Alfonso. cadrul natural scoate în prim plan o succesiune de culmi aplatizate. sare etc. Peste două decenii populaţia oraşului depăşea 1. Succesiunea monoculturilor în podiş a luat aspectul unor cicluri agricole care au debutat cu monocultura trestiei de zahăr (sec. industriale. plumb. iar importanţa sa ca centru turistic al Americii de Sud este încă neegalată de alt oraş. precambriene. manioc. astăzi reliefându-se contraste izbitoare între arhitectura modernă a centrului şi cartierele de cocioabe de la periferie.8. argint. diamante. apoi cupru. Sao Luis. trestiei de zahăr. Solurile roşii (terra rossa) şi clima tropicală fac din culmile „serrelor” terenuri ideale pentru cultura cafelei. pielărie şi încălţăminte. Volta Redonda şi Sabara prelucrează o mare parte din resursele minerale menţionate unele dintre acestea. maşini-unelte. Este. Centrele siderurgice Belo Horizonte.fluviale pe Amazon şi afluenţii săi. ascunde în subsolul său resurse ce situează Brazilia pe unul din primele locuri pe glob (mangan şi azbest. centru cultural de anvergură etc. Brasilia. orezului (după 1918) sau portocal (în ultimii 25 ani). Resursele economice diverse şi în cantităţi apreciabile înscriu Amazonia între regiunile economice de mare perspectivă ale Braziliei şi Americii de Sud. Fosta capitală. piaţa mondială a cafelei (fiind deservit de portul Santos). Racife. devine după o dezvoltare lentă principalul centru economic al Americii de Sud: 32. cabaline şi ovine. fier (locul II). vara. uraniu. Utilizarea agrotehnicii avansate a dus la o nouă extindere a culturilor de cafea pe terenurile sărace în substanţe nutritive. cositor şi cărbune. produse alimentare. În zonele înalte din interior ocupate cu păşuni şi fâneţe se cresc bovine. bumbac. În jurul oraşului Sao Paolo se cultivă bananieri. aur. financiare. În centrul podişului predomină vegetaţia de savană („campos”) cu ierburi înalte.000 întreprinderi metalurgice. Salvador. statul brazilian a construit o nouă capitală.043. în special fierul constituind şi o importantă materie primă la export. Pe râurile Tocantis şi Sao Francisco au fost construite marile hidrocentrale Tucurui (6. în 2002 ajungând la 2.000 locuitori. alimentare. comerciale. chimice. Acestui relief mozaicat i se asociază un climat tropical cu două anotimpuri. în care este ocupată peste 2/5 din populaţia activă. Deşi principala ramură economică a Braziliei este agricultura.169 locuitori. covorul vegetal fiind alcătuit dintr-o asociaţie de plante xerofite numită „sertao”. Regiunea Braziliei de sud 60 . iarna şi altul ploios. produse chimice şi farmaceutice. construcţii de maşini. Pentru a intensifica dezvoltarea provinciilor din interiorul ţării şi pentru descongestionarea zonei litorale. 1960. textile. electrotehnică. sulfului (Ouro Preto). 10.8 milioane locuitori) şi Rio de Janeiro (10. În acest oraş îşi au sediul trei universităţi. care. XVIII) şi au continuat cu cea a cafelei (1774-1860). soia. locul III). Rio de Janeiro.6 milioane locuitori. bauxitei (Motuca). Podişul Brazilian al cărui subasment este alcătuit din depozite vechi.

28% din populaţia activă este ocupată în industrie (alimentară. arahide.Aceasta regiune are cu totul alte peisaje decât precedenta . Paysandu. estuarul La Plata şi Oceanul Atlantic. ramificaţiile podişului brazilian trec treptat într-o câmpie litorală în est şi fluvială în vest. cea mai ridicată cotă înregistrându-se în vârful Cerro Central (513 m). mangan. portughezi).9.11. în scădere de la est la vest.50C. textilă. orez. soia. au o deosebită dezvoltare culturile de bumbac. Regimul precipitaţiilor. Climatul are trăsături aride. Din punct de vedere administrativ ea se suprapune părţii de vest a Paraguayaului şi celei nord-vestice a Argentinei. În subsol sunt cantonate rezerve de cupru (Rio Grande do Sul). desfăşurate în vecinătatea litoralului atlantic.10.610 MW). portocali sau bananieri. 10. Regiunea Pampa Deţine o pondere decisivă în economia Argentinei (85% din producţia agricolă. Marea sa resursă o reprezintă solul şi în special ierburile grase exploatate intens în creşterea animalelor: 16 milioane ovine. media lunii celei mai reci fiind 12. cărbune la Sao Geromino. 10. fier (Santa Catarina).400 mm anual. dar şi în noul centru industrial.60C. simultan cu cea frigorifică (Monte Video. Fray Bento). soia. încălţăminte. ca centre urbane în plină evoluţie demografică şi economică înscriindu-se Salta. metalurgie). delimitează „pampasurile umede”. Industria conservelor de carne a luat un mare avânt. grâu. Transporturile au ca centru nodal (feroviar. precipitaţiile medii între 1. În Gran Chaco datorită climatului cald. îndeosebi în zona estică. Regiunea uruguyană Se suprapune. Regiunea Gran Chaco Aceasta se individualizează ca unitate aparte în zona centrală a subcontinentului America de Sud. trestie de zahăr. Învelişul vegetal este compus din ierburi dense. de tip subtropical umed. uşor vălurită din mijlocul căreia se ridică uneori masive vechi.1. chimică. creşterea bovinelor şi a porcinelor). Spre deosebire de regiunile şi ţările limitrofe. iar a lunii celei mai calde 22. Tubarao etc. rutier sau portuar) oraşul Montevideo. pădurile însoţind cursul râurilor sau acoperind culmile mai înalte. automobile. 10. talc. prin irigaţii. la Itaipu. Oraşele s-au dezvoltat în ariile de contact dintre Gran Chaco şi lanţul muntos andin. orez. Vegetaţia dominantă este cea de prerie ierboasă care a dus faima crescătorilor de vite (gauchos) şi a fermelor (estancias) locale. în colaborare cu Paraguayul cea mai mare hidrocentrală din lume (12. 70% din reţeaua căilor ferate. illmenit). sorg. Aportul irigaţiilor este însă decisiv în obţinerea unor recolte mari. Santa Catarina şi Rio Grande do Sul înscriu în perimetrul lor un climat subtropical şi o vegetaţie de prerie umedă. de câmpie. 11 milioane bovine. specifice zonei tropicale şi precipitaţii puţine. iar petrochimia şi textilele în Porto Alegre. 68% din populaţie etc. mărginită pe trei laturi de fluviul Uruguay. Relieful scoate în prim plan formele joase.000. O trăsătură esenţială a şeptelului uruguaian este calitatea superioară a acestuia. principalele întreprinderi fiind localizate în capitala ţării. italieni. Relieful este puţin variat. formele joase ale câmpiei având ca axă morfologică culoarul fluviului Rio Negro. Reţeaua căilor de transport este rară. aici cultivându-se 68% din producţia de grâu (18 milioane tone în 2001). cu temperaturi ridicate.). îmbrăcăminte. orez. spaţial. Terenurile agricole ocupă suprafeţe vaste deşi proprietăţile sunt mici: întreaga zonă este populată mai ales de către colonişti europeni (germani. Asociaţiile aparţin formaţiunilor de savană ierboasă cu pâlcuri arborescente de quebraco şi guayacan. Industria siderurgică este amplasată în oraşul Porto Alegre şi la Tubarao. Peste 143 milioane hectare sunt alocate 61 . sorg. Tucuman şi Cordoba. Pe râul Parana. Aceleaşi trăsături le prezintă şi elementele climatice. porumb. aparţinând Paraguayului. s-a construit. măsline. Montevideo. Oraşele Salta şi Tucuman joacă şi rolul unor mici centre feroviare din care pleacă o serie de căi ferate spre periferia regiunii. unitatea analizată posedă relativ puţine zăcăminte minerale (fier la Valentines. Sierra de Ventana). Cele trei state braziliene Parana. care utilizează pământul într-o manieră tradiţională (culturi de porumb. paleozoice (Sierra de Tandil. de „pampasurile uscate” din interior. Pampa constituie regiunea de maximă productivitate agricolă a Argentinei. ţării omonime. sub forma unei câmpii piemontane cu altitudini ce nu depăşesc 300m.

datorită poziţiei lui în Pampas. Rio Turbio) se extrage cărbune. acestea din urmă fiind deţinute mai ales de coloniştii europeni.600m). având ca noduri de anvergură Buenos Aires. înspre sud căile ferate şi şoselele au caracter de penetraţie evident. Transportul naval costier sa dezvoltat sub impulsul schimbului de mărfuri locale. Regiunea Patagoniei Cuprinde partea sudică a Argentinei alcătuită dintr-un podiş („mesetas”) fragmentat. stepică. Oraşul a devenit. iar din bazinul fluviului Rio Negro se exploatează minereuri de fier. apreciabile.4 milioane locuitori). Rosario şi Cordoba. Clima îşi înteţeşte rigorile cu cât înaintăm în latitudine: precipitaţiile sunt reduse (300 mm anual). electronică etc. (circa 14 milioane capete). Creşterea intensivă a animalelor a fost posibilă şi datorită dezvoltării industriei frigorifice care a pus la dispoziţia exportatorilor argentinieni mijloace de conservare îndelungată a produselor animaliere. din bazinul fluviului Chubut (la Epsujen. cu altitudini ce cresc frecvent de la est la vest (150-1. Santa Fe sau Bahia Blanca. iar diferenţele între lunile de vară (+370C) şi cele de iarnă (-330C. exploatate în zona Commodoro-Rivadavia şi Plaza-Huincul. 10. Funcţii asemănătoare tind să îndeplinească şi oraşele La Plata. O reţea densă de căi ferate străbate pampasul radiar. În subsolul Patagoniei s-au descoperit zăcăminte de petrol. Suprafeţele plane alternează cu depresiunile şi culmile muntoase de mică altitudine (Sierra de Olte). cu peste 58% metal. -350C). rafinării. 62 . Căile ferate prezintă o repartiţie inegală: din nodul feroviar Bahia Blanca pleacă două magistrale spre vest.200 întreprinderi industriale (mari abatoare. o renumită piaţă a cerealelor dar concentrează peste 1.). Întregul pampas gravitează economic înspre principalul centru industrial şi comercial Buenos Aires (12. De asemenea. siderurgie.creşterii animalelor (55 milioane capete bovine). Pe lângă întreprinderile de prelucrare a hidrocarburilor de la Bahia Blanca şi Commodor Rivadavia un alt centru industrial este Puerto Mandryn.12. fabrici de pielărie şi încălţăminte. Formele de proprietate atestă coexistenţa marilor ferme cu loturile restrânse. Rosario. înspre bazinele miniere andine. şeptel redus cu ¼ în ultimii ani. Extensiunea remarcabilă a pajiştilor stepei s-a constituit într-o condiţie favorabilă creşterii ovinelor. cunoscut pentru producţia de aluminiu. Gradul de populare rămâne restrâns la fâşia litoralului atlantic unde sunt concentrate cele mai numeroase aşezări urbane. Întreaga regiune intră în domeniul vegetaţiei ierboase.