Psihologie generala

Cap. I

Teme:
1) Obiectul de studiu al psihologiei; 2) Definirea psihicului uman; 3) Natura contradictorie a pshicului uman; 4) Caracteristicile psihicului uman.

I psihologiei

Obiectul de studiu al

Psihologia este stiinta care studiaza activitatea psihica a omului concret. Din aceasta definitie, putem deduce ca obiectul de studiu al psihologiei este: 1) Comportamentul uman; 2) Activitatea contienta; 3) Psihicul uman; 4) Personalitatea individului uman.

1) Comportamentul uman reprezinta totalitatea reactiilor, raspunsurilor motorii, verbale si afective la totalitatea stimulilor exteriori sau interiori. Comportamentele au la baza doua mecanisme si anume:

- Centri nervosi corticali si subcorticali care genereaza reactii motorii, secretorii si fonatorii. - Reflexele condtionate care reprezinta legatura dintre centri nervosi senzitivi si cei motori si se formeaza prin conditionare operanta adica recompensarea raspunsurilor adecvate la stimularile exterioare.

Comportamentele se impart dupa urmatoarele criterii a) Grad de complexitate; b) Tip de reflex; c) Dupa scop; d) Dupa trebuinte; e) Dupa grad de automatizare; f) Dupa gradul lor de constientizare; g) Dupa tipul de stimul.
Comportamente simple( deplasarea in mediu) Comportamente complexe (invatarea, munca)

a) Dupa grad de complexitate :

Comportamente necondtionate ( setate)

b) Dupa tip de reflex :
Comportamente ( satisfacerea senzatiei de sete)

scopuri materiale (centrate pe asimilarea de informatii intr-o perspectiva sistemica) versus scopuri formale (se focalizeaza pe subiect si vizeaza modelarea aptitudinilor si cultivarea personalitatii)

c) Dupa scop :

. de continut (orienteaza Scopurile educative scopuri educatia spre continuturi Reprezinta finalitati educationale cu nivel mediu de generalitate care se realizeaza in intervale medii de dinainte definibile, versus scopuri timp. Ele sunt anticipari mentale ale stiute, diverselor actiuni de identificabile) formare a personalitatii umane si se refera la rezultate ce urmeaza sa se comportamentale obtina in cadrul unui sir(urmaresc de actiuni educationale formarea si interiorizarea unor

actiuni si deprinderi); scopuri utilitare (vizeaza formarea unor deprinderi cerute imediat de activitatea practica) versus scopuri nepragmatice (vizeaza formarea unor conduite fara o finalitate practica imediata); socpuri specifice disciplinelor (caracteristice fiecarei materii) versus scopuri supradisciplinare (constante urmarite la toate disciplinele).

Comportamente de igiena corporala

d) Dupa trebuinte :

Comportamente alimentare Comportamente sexuale Comportamente de cunoastere

Comportamente rezolutive

Comportamente automatizate ( scrisul, imbracatul, etc)

creatia.e) Dupa grad de automatizare : Comportamente constientizare ( invatarea. deprindem: Comportamente psihologice Comportamente socioculturale 2) Activitatea reprezinta relatia dintre om si mediul sociocultural cu finalitate adaptativa. etc) f) Dupa grad de constientizare : Comportamente constiente Comportamente inconstiente Comportamente biologice g) Dupa tipul de stimul. Activitatea se caracterizeaza prin: .

. activitati constiente si creativitate. . originale si dinamice. 1) Definirea psihicului uman . polarizate. 4) Personalitatea reprezinta ansamblul trasaturilor biologice. .Se compune din operatii mintale. invatarea. anticiparea rezultatelor si evaluarea rezultatelor. miscari si actiuni care sunt orientate catre un scop bine definit. 2) Caracterizarea psihicului uman.Presupune reglarea comportamentelor adica priectarea actiunilor..Este specifica doar omului. psihologice si socioculturale ale omului care sunt stabile.Cuprinde: jocul. II. munca si creatia. 3) Psihicul este forma specifica de adaptare a omului la mediul sociocultural ce se realizeaza prin intermediul cunoasteri. dominante. psihologiei Teme : Psihicul ca obiect de studiu al 1) Definirea psihicului uman.

Adaptarea se realizeaza in urmatoarele etape: . In continuare. .Motricitatea.Inteligenta.Semnalizarea.Sensibilitatea. .Iritabilitatea. 4) Un fenomen condtitionat de functionarea normala creierului. 1) Psihicul ca forma de adapatare specifica a individului uman la mediul sociocultural.Psihicul uman este definit ca: 1) o forma de adaptare specifica a individului uman la mediul socioculural.Excitabilitatea. Aceasta definitie pune accent pe conceptul de adaptare. . . . . care este definit ca o relatie de echilibru intre organism si mediul inconjurator.Semnalizarea costa in descoperirea stimulilor biologici necesari de catre organism care asigura conservarea si perpetuarea speciei . 2) O forma specifica de cunoastere a individului uman a mediului inconjurator. 3) Un fenomen conditionat si determinat sociocultural. voi explica fiecare defienitie in parte.

Are la baza organele de simt. asigurandu-I acestuia cunoasterea mediului exterior. a) Cunoastrea senzorio-motorie se caracterizeaza prin: .Motricitatea consta in deplasarea organismului in mediul inconjuurator.Iritabilitatea este reactia intregului organism la actiunea stimulului. Cunoasterea reprezinta o re-producere in plan intern a realitatii exterioare. intensitate. 2) Psihicul ca forma specifica de cunoastere a individului uman a mediului inconjurator. realizandu-se prin intermediul organelor de simt.Sensibilitatea consta in diferentierea si selectarea stimulilor dupa calitate. adica asimilarea si prelucrarea informatiilor din mediul exterior.Inteligenta reprezinta o relatie de echilibru intre acomodare si asimilare a organismului uman.. care este locala. . care este generalizata. reversibila. cu ajutorul analizatorilor. . interna si difuza( durerea viscerala) . . specifica. b) Cunoastrea rationala. .Excitabilitatea este reactia imediata a organismului la actiunea unui stimul. Cunoasterea este doua feluri: a) Cunoastrea senzorio-motorie. durata si tonalitate afectiva si trebuinte.

Este ideala adica cunoasterea realiatii se realizeaza cu ajutorul notiunilor si rationamentelor. educatie si enculturatie. .Este nemijlocita. prin combinarea si recombinarea achiziitlor cognitive anterioare ( cunostiinte). .Este reproductive. in functie de interesele si trebuintele subiectului.Este constructiva. putand fi corecta sau deformata. adica organismul nu produce transformari in mediul inconjurator. adica cunoasterea realitatii este selectiva.Este materiala. asa cum este ea. adica percepe realitatea.Este active.Este obiectiva.Este pasiva adica organismul nu isi propune sa cunoasca acel obiect. a personalitatii individului uman. . . b) Cunoasterea rationala se caracterizeaza prin: . adica relatia dintre organism si mediu este directa . asigurandu-I acestuia adaptarea eficienta la mediul inconjurator. prin procese de socializarea.Este subiectiva. costand in implicarea subiectului in cunoasterea realitatii. . 3) Psihicul este un fenomen conditionat si determinat sociocultural Aceasta definitie se refera la modelarea socioculturala a capacitatilor psihice . . .crativa.. . adica se refera la insusirile concrete ale obiectelor. constand in transformarea cunostiintelor assimilate de catre subiect.

relatia dintre psihic si creier explica urmatoarele fenomene pshice: .Unele procese psihice au o localizare corticala specifica cum ar fi: limbajul este localizat la nivelul lobului frontal. memoria este localizata in centri parietali si senzatiile sunt localizati in diferite arii corticale. ca socialul actioneaza asupra pshicului uman prin intermediul creierului Deasemenea.Maturitatea si normalitatea psihica este conditionata de evolutia si functionalitatea normala a creierului. . precum si personalitatea individului uman. 4) Psihicul este un fenomen un fenomen conditionat de creier. Enculturatia consta in transmitera generationala a culturii unui popor. . Educatia consta in transmiterea si asimilarea cunostiintelor teoretice si practice. iar alte procese psihice au o . statut social ale acestora. Relatia dintre psihic si social scoate in evidenta urmatoarele aspecte: . arata.Socializarea consta in formarea conduitelor morale-civice la nivelul individului uman.Variabilitate culturala a oamenilor.Individul este in acelasi timp consummator si creator de valori cultural si situatii sociale.Trasaturile commune de personalitate ale oamenilor. in formarea si dezvoltarea aptitudinilor.Diferentele de personalitate a oamenilor in functie de nivel de pregatire profesionala. . . afectivitatea este localizata in centrii hipotalamici .

cum ar fi: colericul. sangvinicul. tulburari psihoafectice. etc. Caracterizarea psihicului uman .localizare coricala difiuza. starea de somn. psihozele delirante. etc.Modificarile chimismului si a metabolismului cerebral pot determina unele stari tulburati psihice: deteriorarea capacitatilor psihice. .Tipul de activitate nervoasa superioara determina anumite trasaturi temperamentale la om. hipnoza. cum ar fi: dementa prematura. etc. vointa.Dinamica proceselor nervoase corticale( iradierea si concentrarea) explica starile de constiinta modificata cum ar fi: starea de veghe.Character adaptativ. dementa alcoolica.Leziunile si traumatismele craniene genereaza detriorare capacitatilor psihice si unele boli psihice. nespecifica. meditatia si concentrarea atentiei.Intoxicarea creierului ( toxicomaniile) determina psihoza toxica acuta. pe toata scoarta cerebrala cum ar fi: atentia. melancolicul si flegamticul. starea de vigilenta. stari psihopatoide. tulburari de constiinta. . . . . gandirea. . .Caracterul dinamic-evolutiv. precum si acte cu consecinte judiciare.

Character normal sau anormal..Character sociocultural. psihologie si socioculturale. in care sa evidentieze calitatile sale fizice. . identificand comportamente motorii si afective . .Character latent si manifest ( starile psihice se manifesta in comportamentul individului).Character informational. 4) Fiecare elev sa realizeze o analiza comparativa intre omul normal si omul bolnav psihic. . 2) Jocul didactic “ Mima “. 3) Jocul de rol pe tema “ la psiholog “ relevand trasaturie de personalitate ale ale individului uman. la laegere . Teme pentru aplicatii practice 1) Fiecare elev va raspunde in scris la intrebarea : “cine sunt eu ?” dand zece 10 raspunsuri la aceasta. 5) Caracterizarea unui personaj din literatura romana. morale.

P.Bibliografie: 1) Introducere in psihologie. Mielu Zlate 2) Manual de psihologie. editura Aramis 3) Curs de psihologie generala. cunoasterea personalitatii. V. M. Neveanu 4) Natura psihicului uman. P. Pavelcu . Golu 5) Cunoasterea de sine.

2) Fenomene psihice neobisnuite.Procese psihice senzoriale ( materiale) care cuprind: . 1) Fenomele psihice obisnuite cuprind: a) Procese psihice b) Activitati psihice c) Conditii interne d) Trasaturi psihice. multifazica. materiala( senzoriala). putand fi obiectiva-subiectiva. a) Procesele psihice constau in cunoasterea mediului exterior ( captarea si prelucrarea informatiilor) . ce au o desfasurarea discursiva.ideala. Procesele psihice se impart in doua categorii: .Clasificarea fenomenelor psihice Fenomele psihice se impart in doua categorii 1) Fenomene psihice obisnuite.

• Perceptiile. . .Invatarea.Vointa. • Memoria.Afectivitatea.Munca. • Reprezentarile . . • Limbajul b) Activitatile psihice reprezinta relatia dintre om si mediul sociocultural. • Imaginatia.Joc. Activitatile psihice cuprind: . . . operatii mintale si actiuni. fiind orientate catre un scop. Conditiile interne cuprind: .Creatia.Procese psihice rationale( ideale) care cuprind: • Gandirea.• Senzatiile.Motivatia. ce se compune din miscari. c) Conditiile interne sunt acele fenomene psihice care stimuleaza sau inhiba desfasurarea proceselor si activitatilor psihice. .

bazandu-se mai mult pe afectiune si intuitie emotionala). intrucat acestea permit cunoasterea realitatii pe cai extrasenzoriale. . .Inteligenta. Aceste fenomene parasihologice se impart in urmatoarele categorii: a) Telepatia ( comunicarea intre doua persoane in afara cailor senzoriale.. care nu sunt intalnite la toti indivizii umani Ele mai sunt numite fenomene parapsihologiece.Deprinderile. .Aptitudinile. d) Trasaturile psihice se refera la personalitate si cuprind urmatoarele dimensiuni: . 2) Fenomene psihice neobisnuite sunt acele stari. b) Clarviziunea ( detectarea unor obiecte acunse). trasaturi psihice iesite din comun. .Temperamentele.Atentia.Caracter. .Creativitatea. . c) Criptoscopia ( descifrarea unor mesaje scrise acunse).

7) Jocul didactic “ Mima “. Teme pentru aplicatii practice 6) Fiecare elev va raspunde in scris la intrebarea : “cine sunt eu ?” dand zece 10 raspunsuri la aceasta. in care sa evidentieze calitatile sale fizice. cu toate ca. g) Paradignoza ( subiectul descopera la alta persoana anumite boli. psihologie si socioculturale. fara sa foloseasca unelte specifice) i) Psihometria ( subiectul traieste evenimentele povestite de alta persoana). j) Telekinezia ( capacitatea subiectului de a muta obiectele. fara sa le atinga). morale. pe care acesta nu are cunostinta despre ele). h) Radiestezia ( subiectul are capacitatea de a descoperii obiectele ascunse in pamant. nu le-a vazut niciodata).d) De ja vu ( impresia subiectului are cunostiinte despre anumite persoane. f) Precognitia ( subiectul in cauza are capacitatea de a anticipa evenimentele ulterioarea). identificand comportamente motorii si afective . . e) Retrocognitia ( subiectul in cauza are capacitatea de a deslusi evenimentele biografice ale unei persoane). 8) Jocul de rol pe tema “ la psiholog “ relevand trasaturie de personalitate ale ale individului uman.

Pavelcu . Mielu Zlate 7) Manual de psihologie. Golu 10)Cunoasterea de sine. la alegere Bibliografie: 6) Introducere in psihologie. 10) Caracterizarea unui personaj din literatura romana. cunoasterea personalitatii.P. V. Neveanu 9) Natura psihicului uman.9) Fiecare elev sa realizeze o analiza comparativa intre omul normal si omul bolnav psihic. M. editura Aramis 8) Curs de psihologie generala. P.

subconstient si inconstient). II Ipostazele psihicului uman Teme: 1) Ipostazele psihicului uman( constient. 2) Mecanismele inconstiente de aparare ale egoului. 4) Caile de acces la starile de constiinta modificata.Cap. . 3) Starile de constiinta modificata.

ce asigura adaptarea individului uman la mediul inconjurator. Constiinta se compune din urmatoarele elemente: .Experientele personale de viata si activitate. care se desfasoara sub control constient( efort voluntar).Cunostiinte procedurale. b) Este innascut. prin cunoatere.1) A: Ipostazele psihicului uman 1) Constiinta reprezinta acel nivel al psihicului uman care cuprinde totalitatea proceselor psihice constiente. . sa se adapteze la exigentele socioculturale ale mediului exterior. putem desprinde cateva caracteristici ale acesteia: a) Functioneaza dupa principiul realitatii si al moralitatii.Eul si personalitatea individului uman. . . insa se manifesta si se dezvolta numai prin relatia dintre individual uman si mediul inconjurtator. . . c) Permite individului uman.Modele morale-civice de conduita dobandite prin educatie si socializare. activitate si creativitate. Din aceste continuturi ale constientului.Procese psihice senzoriale si cele rationale.

in functie de trebuintele si interesele acestuia. planificare a activitatilor complexe. formand starea de constiinta a subiectului ( relatia dintre subiect si mediul inconjurator) . • Rol de anticipare a rezultatelor activitatii in functie de scopurile preconizate de catre subiect. 2) Subconstientul reprezinta acel nivel psihic. Subconstientul se caracterizeaza prin: . formand experientele subiective ale individului uman. precum si totalitatea amintirilor biografice. formand priza de constiinta a subiectului si campul de constiinta al acestuia ( locul proceselor psihice constiente). • Rol de cunoastere a realitatii.Constiinta indeplineste urmatoarele roluri : • Rol de adaptare a individului uman la mediul exterior. • Rol creativ. care cuprinde totalitatea deprinderilor intelectuale si motorii. de viata ale individului uman. • Rol de reglere. • Rol de orientarte a activitatii subiectului catre un scop.

Cuprinde totalitatea continuturilor psihice. hedonic pentru ca functioneaza dupa principiul placerii. de cezura pentru constient. . .Este irational. datorita conflictului intrapsihic intens si prelungit. care permite trecerea continuturilor inconstiente permisive social in constient. 3) Inconstientul reprezinta acel nivel psihic uman. iar in present. Inconstientul se caracterizeaza prin: .Permite organizari si reorganizari ale cunostiintelor asimilate prin invatare.Stimuleaza creativitatea omului. trebuintelor primare si dorintelor refulate de catre constient. . . indeplinind functia de filtru. datorita conflictului intrapsihic generat de refularea pulsiunilor inconstientului de catre constient. .Creeaza visele din timpul somnului. care cuprinde totalitatea instinctelor. ele se desfasoara in afara controlului constient si pot deveini oricand constientizate.Poate genera unele tulburari psihice( nevroze si psihoze)..Asigura momente de insight adica descoperirea sponatana a cauzei sau solutiei la o problema complexa. . .Este amplasat intre constient si inconstient. care au fost candva constiente.

2) Relatii de subordonare integrative. mecanismele refularii.1) B: Relatiile dintre constient si inconstient Exista trei tipuri de relatii dintre constient si inconstient si anume: 1) Relatii circulare. . experientele constientului trec in inconstient si sunt trasformate in vise. 2) Mecanismele inconstiente de aparare ale egoului Individul uman elaboreaza o serie de strategii de aparare a integritatii sale psihice si anume: . aceste relatii explica acele stari de constiinta modificata ( hipnoza. constiente si inconstiente. care sunt in acelasi timp. 1) Relatii circulare arata ca. 3) Relatii de echilibrare. meditatia. precum si cauzele nevrozelor si psihozelor. . aceste relatii reprezinta de fapt. 2) Relatii de subordonare integrativa.Proiectia.Formatiunea reactionala. 3) Relatii de echilibru. halucinatia si tulburarile de constiinta). iar combinarile fantastice ale inconstientului trec in constient sub forma unor rezultate creative-imaginative.

Exemplu: parerea unei persoane in varsta fata de o persoana tanara si frumoasa “ este tanara. persoane evenimente. . deci cu valente negative. care au constiinta vonovatie.. scizvetismul ( o persoana se imbraca cu acele haine nespecfice varstei sale) si ideatia erotomana de tip . .Regresia comportamental.Negarea. Acest mecanism explica relatiile extraconjugale cu porsoanele mai tinere. deci dand vina pe alte persoane. ca o persoana manifesta reactii comportamentale contrare dorintei sale fata de anumite obiecte.afectiva.Ratiomnalizarea. Exemplu: “ din cauza prietenului X am savarsit aceea infractiune” Regresia comportamental-afectiva consta in faptul. o persoana se adreaseaza altei persoane “nu cumpar aceea haina . Acest mecanism este frecvent intalnit la detinutii. dar nu o cumpara. pentru ca nu imi place” insa in realitate ii place aceea haina. . erotomaniacale in compania unor persoane mai tinere. puierile. Exemplu. ca unii oameni isi explica insuccesele lor socio-profesionale. .Refularea. dar este proasta si urata” Formatiunea reactionala consta in faptul. pentru ca nu are bani Rationalizarea consta in faptul. ca unele persoane atribuie altor persoane propiile calitati si dorinte refulate. cautand un tap ispasitor. Acest mecanism este frecvent intalnit la acele persoane care manifesta complexe de inferioritate. ca unele persoane mature sau batrane manifesta reactii comportamentale infantile. Proiectia consta in faptul.Sublimarea.

Sublimarea consta in inlocuirea dorintelor de natura sexuala cu acele dorinte de natura socioculuturala. 3) Definiti starea de contienta si cea de incostienta. care sa evidentieze mecanismele de aparare ale egoului. ca este simpatizata si atrasa de o persoana mai tanara). neplacute pentru ele. roluri si caracteristici. Refularea consta in suprimarea unei pulsiuni antisociale sau sexuale. 2) Enumerati etapele formarii unei deprinderi intelectuale sau motorii. subconstiente si inconstiente. dand exemple. 4) Dati exemple de raspunsuri verbale si comportamentale. 5) Dati cate trei exemple de activitati psihice constiente. . Negarea consta in faptul . Teme de laborator: 1) Realizati o analiza comparativa dintre constient si inconstient. ca unele persoane refuza sa accepte existenta unei realitati penibile.narcisic ( impresia unei persoane mature. dupa urmatoarele criterii: continut.

In starea de constiinta modificata.Cunoasterea realitatii. Starea de constiinta se manifesta prin: . hipersugestibilitate si vorbire greoaie.3) Starile de constiinta Starile de constiinta reprezinta relatia constienta dintre individul uman si lumea sa exterioara. subiectul se manifesta in general prin pierderea contactului cu realitatea. Starile de constiinta modificata sunt acele stari in care subiectul se afla la frontiera dintre constient si inconstient. reducerea autocontrolului voluntar. in care desfasoara diverse forme de activitati.Adaptare la mediul exterior. . starea rationala si cea afectivinstictiva.Constiinta prezentului. stare de veghe si cea de somn. . .Autocontrol. Starile de constiinta pot fi normale sau modificate. .

. 2) Visele. in care individul rupe contactul cu realitatea.Starea de inconstienta.Cresterea temperaturii extremitatilor.Starile de constiinta modificata cuprind: 1) Somnul. . precum si a timpului de reactie la stimulii exteriori.Accelerarea pulsului si a respiratiei.Ruperea sinapselor neuro-dendritice la nivel cortical. . La baza somnului stau urmatoarele mecanisme: . Somnul se manifesta prin: .Scaderea presiuni sanguine. 3) Hipnoza. .Scaderea treptata a reactiilor adaptative la mediul inconjurator. .Cresterea pragurilor senzoriale. . 1) Somnul este o stare reversibila. .Reactii motorii necontrolate. inconstienta.

adica imaginile din vise nu corespund intotdeauna. fata de care individul nu le poate dirija. b) Starea de atipire adica starea de somn lucid. profund. Visele se caracterizeaza prin: .. relaxand organismul. . fapt care explica caracterul absurd al viselor. coerenta. incoerente).Intreruperea activitatii electrice a scoartei cerebrale. d) Starea somnului lent. scenice). 2) Visele reprezinta fluxuri de imagini mintale. adica starea somnului fara vise. cu experientele subiective ale indivului. . fapt care explica reactiile motorii si fiziologice din timpul somnului.Inschemia cerebrala temporara( reducerea fluxului sanguin la nivel cerebral). e) Starea somnului cu vise hipnapompice( coerente. c) Starea somnului rapid.Scaderea cantitatii de lichid cefalorahidian din ventricolii cerebrali.Necongruenta. adica starea somnului cu vise hipnagogice ( absurde. . Starea de somn se produce in urmatoarele etape : a) Starea de reverie ( visarea cu ochii deschisi). paradoxal. care apar in starea de somn. desi ele pot avea o desfasurare scenica. manipula in directia intereselor sale. . concomitent cu intensificarea activitatii centrilor nervosi subcorticali.Reducerea impulsurilor nervoase la nivel cortical.

prin fenomenul de mentatie( asocierea stimulului cu imaginea din timpul somnului). • Combinari absurde intre experientele senzoriale ale indivilui • Asocierea ideilor afectogene cu imaginile din vise. ca imaginile din vise trec spontan de la o tematica somniala la alta. vagi. c) Deplasarea consta in trecerea viselor de la o tema somniala la alta. . La baza viselor stau urmatoarele mecanisme: • Interpretarea subcorticala si inconstienta a stimularilor exterioare sau interioare din timpul somnului. . d) Condensarea consta in asocierea mai multor teme intr-o singura imagine. b) Elaborarea trecerea de la continutul manifest la cel latent al viselor.Nesiguranta cognitiva adica imaginile din vise sunt sterse.Discontinuitatea in sensul. fragmentare. De exemplu. senzatia de urinare din timpul somnului este convertita in imagini erotice. • Satisfacerea onirica( imaginara) a dorintelor refulate in starea de veghe de catre constient. Visele se produc in urmatoarele etape: a) Interpretarea adica trecerea de la continutul latent al viselor( tema visului) la continutul manifest al viselor( imaginile visului).. fapt care explica caracterul incoerent al viselor.

. dandu-I subiectului senzatia de ingreunare a extremitatilor).Hipersugestibilitate. . In hipnoza. . concomitent cu cresterea concentrarii atentiei pe o tema impusa de hipnotizator.Cresterea combinarilor imaginative. in care subiectul se afla intr-o stare intermediara intre starea de constiinta si cea deinconstienta.Dismnezia posthipnotica. . subiectul se manifesta prin: . ce s-a intamplat cu el in transa hipnotica. Mecanismele hipnozei sunt urmatoarele: .Stare de relaxare profunda. in care subiectul executa imperativele hinotizatorlui. .Reducerea campului de constiinta.3) Hipnoza este o stare de constiinta modificata. . in care subiectul nu-si mai aduce aminte.Reducerea reglajelor voluntare ( autocontrol constient). .Stare cataleptica ( hipetonie musculara.Modificari vegetative.

Sugestibilitate. .  Dezavantaje: .Regresia comportamental-a afectiva( infantilism). pentru a fi hipnoitizat.  Instruirea subiectului pentru hipnoza. Hipnoza are urmatoarele avantaje si dezavantaje:  Avantaje: .  Sugestia.Reducerea stressului si a anxietatii. . .Deblocare intelectuala. . .  Motivarea subiectului de a juca anumite roluri. . Inhibarea unor zone corticale.Eliminarea ideilor obsessive.Ameliorarea starii de isterie si cea de depresie.Izolare sociala. concomitant cu cresterea excitabilitatii corticale ale altor zone corticale.  Acceptarea de catre subiect.

Prof. III. Cocos Sergiu Iulian Cap. Mecanismele primare de captare si prelucrare a Informatiilor ..Depersonalizarea.

Ele se realizeaza aici acum. . Perceptiile.Asigura cunoasterea materiala. Reprezentarile. . . Aceste mecanisme se compun din urmatoarele procese: I. chimica si biologica a mediului intern sau extern. asigurand deci constiinta prezentului. care apar la nivelul reprezentarilor. III. iar cele secundare constau in evocare.Aceste mecanisme se caracterizeaza prin: . II. redarea obiectelor in absenta lor.Constau in captarea si prelucrarea infromatiilor din mediul intern sau exterior prin intermediul organelor de simt( analizatorilor) care formeaza la nivel mintal imagini primare si secundare ale obiectelor si fenomenelor concrete materiale. . Senzatiile. Imaginile primare reprezinta legatura directa dintre analizator si stimul(obiect). care apar la nivelul senzatiilor si perceptiilor. fizica.Opereaza cu insusiri concrete-intuitive ale obiectelor si fenomenelor.

6) Legile senzatiilor. de sete. 4) Motricitate. etc. 1. . 5) Clasificarea senzatiilor. cu toate ca le-am pomenit si in primul suport de curs: 1) Iritabiliatea este reactia intregului organism la actiunea unui stimul biologic necesar. care este nespecifica. 3) Excitabilitate. Etapele dezvoltarii senzatiilor Senzatiile se dezvolta in urmatoarele etape: 5) Senzatiile propriu-zise. 4) Propietatile senzatiilor. de placere erotica. Exemple: senzatia de foame. difuza si generalizata. 3) Mecanismele senzatiilor.Senzatiile Teme: 1) Etapele dezvoltarii senzatiilor. 2) Sensibilitate. 2) Caracterizarea senzatiilor. Putem spune ca senzatiile se dezvolta prin trecerea de la iritabilitate la sensibilitate si excitabilitate apoi la motricitate In continuare voi defini pe scurt aceste notiuni. 1) Iritabilitate.

3) Excitabilitatea reprezinta reactia specifica la actiunea unui stimul.Este o rectie specifica. . agatarea. Sensibiltatea se caracterizeaza prin urmatoarele: . prin intermediul organelor de simt.Se realizeaza aici. izolate ale obiectelor si fenomenelor. Ele se caracterizeaza prin urmatoarele: . Senzatiile reprezinta procese psihice primare. reversibila a organismului la actiunile tuturor stimulilor. unde sunt transformati in imagini ale obiectelor. etc. acum. . . cu ajutorul unui singur analizator.Are la baza constiinta. asigurand constiinta prezentului. indiferent de importanta lor biologica.) 5) Senzatiiile constau in transmiterea excitatiilor la centrii nervosi corticali. etc. Exemplu: rectia analizatorului vizual la stimului luminos. precum si deplasarea organismului in mediul inconjurator( mersul. apucarea obiectelor.Nu pot fi modificate voluntar.S-a dezvoltat din necesitatea discriminarii stimulilor biologici necesari fata de cei indiferenti.Se realizeaza prin intermediul analizatorilor. .2) Sensibilitatea este propietatea psihica a organismului de a discrimina stimulii biologici necesari de cei indiferenti. . . 4) Motricitatea reprezinta totalitatea miscarilor si coordonarilor senzoriomotorii ale organismului. care reflecta insusirile fizice. . realizand analiza senzoriala ale acestora. comprehensiunea.Sunt imagini primare simple unimodale(un singur analizator). asigurandu-i claritatatea imaginilor senzoriale si acuitatea acestora.Opreaza cu insusiri izolate ale obiectelor.

adica acele influxuri nervoase fara valoare adapatativa pentru organism raman la nivelul centrilor nervosi subcorticali asigurand tonifierea organismului.2. 1) Codificarea se realizeaza la nivelul receptorului fiecarui analizator. Mecanismele senzatiilor Senzatiile au la baza urmatoarele mecanisme: 1) Codificarea. . iar cei de calciu si magneziu intra in interiorul acestuia. prin depolarizarea membranei neuronale. 4) Conexiunea inversa.Depolarizare. Receptorii se caracterizeaza prin: .Sunt sensibili numai la stimuli specifici acestora si insensibili la stimuli nespecifici acestora. care genereaza un impuls nervos si se propaga pana la centri nervosi. 3) Decodificarea. 3) Decodificarea se realizeaza la nivelul centrilor nervosi corticali in care influxurile nervoase sunt transformate in imagini ale obiectelor si senzatiilor. care capteaza energia de excitatie si o transforma in impuls nervos. . care consta in selectia influxurilor nervoase in functie de valoarea lor adaptativa. 2) Recodificarea. transductivitatea adica ionii de sodiu ies la suprafata membranei neuronale. iar cele adptativie sunt transmise la centri nervosi corticali. 2) Recodificarea se realizeaza la nivelul fibrelor nervoase aferente. Centrii nervosi se compun dintr-un nucleu si o arie de asociere cu alti centrii nervosi .

Aceasta trasatura depinde de urmatorii factori: . 4) Tonul afectiv. Acest mecanism explica legea pragurilor absolute. .Tipul de receptor si stimul.Localizarea receptorilor. 1) Calitatea senzatiilor reprezinta capacitatea lor de a fi specifice analizatorului si stimului.Energia specifica a receptorilor si fibrelor nervoase. 2) Intensitatea senzatiilor depinde de intensitatea stimului Aceasta propietate depinde de urmatorii factori: .Caracteristicile morfofunctionale ale receptorilor. care asigura reglarea functionala analizatorului. 3. 4) Conexiunea inversa se realizeaza prin intermediul fibrelor nervoase eferente. . 2) Intensitatea senzatiilor.Nucleul senzorial cuprinde o arie motorie care asigura motilitatea analizatorului si o arie senzoriala. legea adaptarii si legea contrastelor senzoriale. care asigura receptia stimulilor. 3) Durata senzatiilor. in functie de calitatile stimului. Propietatile senzatiilor Propietatile senzatiilor depind de propietatile stimulului si sunt urmatoarele: 1) Calitatea senzatiilor. .

desprindem analizatorul: .Gradul de excitabilitate a sistemului nervos central( S. .N. Clasificarea senzatiilor Senzatiile se clasifica dupa urmatoarele criterii: 1) Dupa analizator. 3) Dupa localizarea receptorilor.. in functie de durata actiunii stimulului Aceasta calitate arata.Auditiv. 4) Dupa tipul de stimul. 1) Dupa analizator. .Numarul fibrelor nervoase. . 4. . 4) Tonul afectiv al senzatiilor reprezinta proprietatea senzatiilor de a produce reactii emotionale pacute sau neplacute. comportamente de atractie sau respingere.Visual. ). .C. Imaginile care persista si dupa incetarea actiunii stimulilor se numesc imagini consecutive sau efecte de remanenta.Grosimea fibrelor nervoase. ca nu intotdeauna senzatiile dispar odata cu incetarea actiunii stimulilor. 3) Durata senzatiilor se refera la intinderea in timp a senzatiilor. in functie de starea motivationala a organismului.Amplitudinea influxurilor nervoase. 5) Dupa relatiile dintre analizatori. 2) Dupa distanta de contact dintre stimul si analizator.

Stimul mecanic. .Olfactiv. auz si olfactie) . desprindem . 2) Dupa distanta de contact dintre analizator si stimul.Stimul electric.Stimul chimic( olfactie si gust).Cutanat. . kinestezie). Legile senzatiilor Legile senzatiilor sunt urmatoarele: 1) legea intensitatii. olfactie. .senzatii plurimodale( senzatii produse de mai multi analizatori) 5.Tangoreceptori ( simt tactil si gust ) 3) Dupa localizarea receptorilor.Gustativ.Interoceptori( foame. . sete). etc. . desprindem: . desprindem: . . auz. desprindem . sexualitate. sete.Propioceptori ( schema corporala. .senzatii unimodale( un singur analizator). .Stimul biologic( foame.Exteroceptori ( vaz. gust si simt tactil ) .. ) 4) Dupa tipul de stimul.Telereceptori(vaz. 5) Dupa relatia intre analizatori.

1) Legea intesitatii. poate produce durerea. Pragul maxim absolut este intensitatea maxima a unui stimul. care produce modificarea senzatiilor initiale. . Pragurile senzoriale pot fi: .Prag subliminal. Prag diferential. Pragul subliminal este intensitatea unui stimul. Pragul minim absolut este intensitatea minima a unui stimul.Prag maxim absolut. arata ca un stimul produce o senzatie numai daca are o anumita intensitate. Pragul diferential este relatia dintre intensitatea initiala a stimului si intensitatea adaugata sau scazuta la aceasta. numita prag. 5) legea depresiei. 7) legea compensatiei. .Prag operational. 6) legea sinesteziei. 8) legea semnificatiei. capabil sa produca o senzatie. 3) legea contrastului.Prag minim absolut. care nu atinge pragul minim absolut si nu produce o senzatie.2) legea adaptarii. . capabil sa produca o senzatie. . 4) legea sensibilizarii. insa dincolo de acest prag. 9) legea conditionarii socioculturale.

Pragul operational consta in discriminarea stimulilor. cu atat sensibilitatea analizatorului este mai mica. ca urmarea stimularii unui alt analizator. care actioneaza in acelasi timp. cu cat pragul unui stimul este mai mare. . in sensul cresterii sau scaderii ei. 3) Legea constrastului senzorial este capacitatea analizatorului de a discrimina doi stimuli cu calitati si intensitati diferite. 9) Legea conditionarii sociale consta in aparitia unor senzatii specific omului cum ar fi pipaitul. sensibilitatea scade. ca urmarea stimularii altui analizator . sensibilitatea creste. ascultarea. ca urmare a stimularii altui analizator. senzatii profesionalizate si cititul. dar nesemnificativ. Aceasta lege arata ca. care actioneaza in acelasi timp asupra analizatorului. ca urmare a pierderii sensibilitatii altui analizator. L a un stimul cu intensitate mare. 4) Legea sensibilizarii consta in cresterea sensibilitatii analizatorului. 6) Legea sinesteziei consta in aparitia senzatiei intr-un analizator. Constrastul succesiv consta in discriminarea stimulilor care actioneaza unul dupa altul asupra analizatorului. iar la un stimul cu intensitate mica. 2) Legea adaptarii senzoriale consta in modificarea sensibilitatii analizatorului la actiunea prelungita a stimulului. insa semnificativ pentru organism este mai repede detectat decat un stimul putenic. Contrastul poate fi simultan sau succesiv Constrastul simultan consta in discriminarea a doi stimuli diferiti. 7) Legea compensatiei consta in cresterea sensibilitatii unui analizator. 5) Legea depresiei scaderea sensibilitatii analizatorului. 8) Legea semnificatiei un stimul slab.

Determinantii perceptiei. redand toate insusirile fizice ale obiectelor concrete. Legile perceptiilor. Caracterizarea si dezvoltarea perceptiilor Perceptia este procesul psihic senzorial care asigura constiinta intregralitatii si unitatii insusirilor obiectelor cu ajutorul mai multor analizatori. • Este o imagine plurimodala. 3. 5. intrucat prin perceptie individul raporteaza obiectul la categoria sa din care face parte. • Este o imagine categoriala. 2. unitara. .Perceptiile Teme: 1. neavand la baza un anumit scop. integrala. • Este o imagine inferentiala. 4. • Este o imagine automatizata adica in general perceptia se produce spontan. Caracterizarea si dezvoltarea perceptiilor. 1.adica in actul perceptiei sunt antrenati mai multi analizatori. intrucat prin perceptie individul recunoaste obiectul. in afara controlului constient . chiar si in conditiile in care din el lipsesc unele elemente nesemnificative . Perceptia spre deosebire de senzatii se caracterizeaza prin: • Este o imagine primara complexa. Mecanismele perceptiilor. avand la baza schema perceptiva a obiectului. Formele perceptiilor.

1) Mecanismele senzoriale ale perceptiei sunt urmatoarele: a) Tiparele senzoriale.Formarea complexelor polisenzoriale. . . Mecanismele perceptiei Mecanismele perceptiei asigura cunoasterea obiectului.  Recunosterea obiectelor pe baza schemelor perceptive.  Selectia obiectelor in functie de semnificatia lor pentru activitatea individului uman. 2. Mecanismele perceptiei se impart in doua categorii: 1) Mecanisme senzoriale ale perceptiei.Interpretarea si anticiparea perceptiva adica obiectul capata o anumita semnificatie pentru activitatea individului uman.Formarea schemelor perceptive ( exerienta anterioara cu obiecte). 2) Mecanismele intelectuale ale perceptiei. .Perceptia se dezvolta in urmatoarele etape: .Trecerea de la analiza insusirilor fizice ale obictelor prin senzatii la sinteza lor prin perceptii.  Corectarea imaginilor deformate ale obiectelor( iluziile perceptive). . asigurand constanta perceptiva a obiectelor. constanta perceptiva si corectarea imaginilor deformate. Perceptia implica urmatoarele comportamente:  Detectarea si diferentierea obiecteor.

 Repetabilitate.Legea simetriei( elementele orientate in aceeasi directie ).Legea similaritatii( elementele asemantoare).  Simetrie.Legea proximitatii( apropierea elementelor). . c) Explorarea perceptiva a) Tiparele senzoriale sau experienta anterioara cu obiectul asigura recunoasterea obiectului prin compararea obiectului exterior. b) Intregul consta in gruparea elementelor componente ale obiectului sau a campului perceptiv. dupa urmatoarele legi.b) Intregul. Formele perfecte se caracterizeaza prin:  Simplitate. real cu modelul mintal al acestuia . . acest mecanism asigura integralitatea si unitatea obiectului prin detectarea insusirilor esentiale ale obiectelor.  Proximitate. De asemenea. . . asigurand constanta perceptiva in conditiile in care din obiect lipsesc unele elemente nesemnificative ale acestuia. .  Continuitate. Formarea formelor obiectelor se realizeaza prin gruparea elementelor.Legea inchiderii ( completarea imaginilor lacunare cu elementele din experienta anterioara a subiectului). apoi recunoasterea obiectelor dupa tipare senzoriale.

 Principiul semnificatiei obiectelor. . Explorarea implica urmatoarele actiuni: . c) Anticiparea. b) Prototipurile.Fixarea privirii in toate pozitiile.  Principiul extensiei senzoriale( antrenamentul polisenzorial in perceptive) Mecanismele intelectuale ale perceptiei cuprind: a) Atributele distinctive.Compararea si generalizarea obiectelor.c) Explorarea perceptiva reprezinta ansamblul actiunilor cu obiecte.  Principiul zonelor informative( zona care ofera o cantitate mare de informatii)  Principiul tolerantei( corespondenta intre cantitatea de informatie si capacitatea de receptie a subiectului). . bazandu-se pe compararea obiectelor. a) Atributele distinctive constau in recunoasterea obiectelor dupa trasaturile specifice ale acestuia.Manipularea obiectelor Explorarea obiectelor se realizeaza dupa urmatoarele principii:  Principiul diversificarii obiectelor. .

c) Profesia si cultura subiectului d) Experienta cu obiectul. . Determinantii perceptiei Determinantii perceptiei sunt urmatorii : 1) Determinanti exteriori. d) Familiaritatea cu stimulul. 3. c) Anticiparea inseamna a prevedea evenimentele ulterioare. b) Concentrarea atentiei.b) Prototipurile constau in raportarea obiectului la categoria sa de obiecte. Determinantii exteriori perceptiei cuprind: a) Intensitatea moderata a stimulului. prin schematizare( detectarea insusirilor comune ale obiectelor). b) Durata optima stimului. c) Raporturile temporal-spatiale ale stimulilor. Determinanti interior cuprind: a) Semnificatia stimulului. 2) Determinanti interiori .

. chiar si atunci cand el si-a modificat forma si conditiile de perceptie. Legea selectivitatii perceptive consta in retinerea obiectelor in functie de interesele subiectului. ca imaginea se proiecteaza la nivelul creierului. 2) Legea structuralitatii perceptive. 3) Legea selectivitatii. 5. 3. apoi la nivelul obiectului. 2. Formele perceptiei Formele perceptiei se impart in doua categorii : 1) Forme simple ale perceptiei. Legea proiectivitatii perceptive consta in faptul. Legea constantei perceptive consta in recunoasterea obiectului. 5. 5) Legea constantei perceptive. 1.4. Legile perceptiei Legile perceptiei sunt urmatoarele: 1) Legea integralitatii perceptive. Legea integralitatii perceptive consta in crearea unei imagini complete despre obiect. 4) Legea proiectivitatii. 4. Legea structuralitatii consta in relatia dintre obiectul perceptiei si campul perceptiei in care apare el.

Auditiv. Spatiul tridimensional se refera la volumul si distanta obiectelor .Tactil-kinestezic . directia. • Tridimensional. 2. b) perceptia timpului. coordonare sus-jos). Spatiul bidimensional se refera la pozitia obiectelor in spatiu( lateralitate.2) Forme complexe ale perceptiei 1. cum ar fi: marime. forma.Vizual. pozitia. .Spatiul vizual se refera la dimensiunile si caracteristicile spatiale ale obiectelor .Formele simple ale perceptiei se refera la organele de simt care reflecta obiectul in integralitatea sa. distanta. formele complexe ale perceptiei cuprind: a) perceptia spatiului. Spatiul poate fi: . relief. . etc. Spatial vizual poate fi: • Bidimensional. c ) perceptia miscarii a) Perceptia spatiului Spatiul este locul unde se desfasoara o succesiune de evenimente. .

par sa se apropia). Perceptia spatiului auditiv are la baza urmatoarele mecanisme: . Indicatorii( repere visual.Spatiul vizual are urmatorii indicatori. care asiguara constanta perceptiva:  Monoculari. Spatiul auditiv consta in localizarea sunetelor in spatiu. distanta si directie. adancimea obiectului.  Convergenta sau divergenta oculara.  Sterioscopia.  Gradientul de textura( detaliile obiectelor in functie de distanta la care se afla).  Contrastele cromatice al obiectelor.percetive) monoculari sunt urmatorii:  Marimea obiectelor. Indicatorii binoculari cuprind:  Disparitatea imaginilor retiniene.  Superpozitia obiectelor( umbra obiectelor). discriminarea sunetelor dupa intensitate.  Perspectiva lineara ( liniile paralele la o anumita distanta.  Binoculari.  Paralaxa de miscare ( iluzia miscarii obiectelor in timp ce noi de deplasam).  Coordonare oculomotorie. timbru.

• Miscarea de orientare a privirii si a capului dupa sursa sonora. Indicatorii biauricualari se refera la directia si distanta sunetelor.Orientare in spatiu( receptorii tactil-kinestezici).Echilibru ortostatic( receptorii vestibulari).Miscarea in spatiu ( receptorii kinestezici). . Spatiul tactil-kinestezic consta in delimitarea spatiului fizic si orientarea organismului in spatiul prin intermediul receptorilor vestibulari. • Lateralitatea si coordonare sus-jos a sunetelor. Perceptia timpului are urmatorii indicatori: . intensitatea si timbrul sunetului. Perceptia tactil-kinestezica are urmatorii indicatori: . adica distanta sunetelor in spatiu.Indicatorii monoauriculari. Indicatorii monoauriculari se refera la frecventa. • Sensibilitatea vestibulara.Indicatorii biauriculari. momentele zile). Perceptia spatiului auditiv are urmatorii indicatori: . b. . tactili si kinestezici. .Schema corporala( cunoasterea segmentelor corpului nostru prin intermediul receptorilor tactil-kinestezici). . .Timpul fizic( anotimpuri.Lateralitatea. . pereceptia timpului se refera la succesiunea de evenimente care se desfasoara intr-un spatiu dat.

Proprietatile 3 .Caracterizarea 2 .Timpul socio-profesional. Perceptia miscarii se refera la schimbarea pozitiei obiectelor in spatiu. aparenta. apreciere duratelor in functie de cantitatea activitatilor desfasurate in timp si spatiu.).Tipurile reprezentarilor reprezentarilor reprezentarilor Caracterizarea reprezentarilor . . aprecierea subiectiva a duratelor. . alimentatia. odihna. Reprezentarile Teme : 1 ..Timpul psihologic. precum si la transformarea lor in timp. Miscarea poate fi reala( deplasarea obiectului de la un punct la altul) sau iluzorie.Timpul biologic( ritmul somn-veghe. c.

dar care in momentul dat iti pot lipsi din campul senzorial . etc.Reprezentarile propriu-zise sunt o componenta stabila si cu pondere deosebita a activitatii noastre mintale . care ne furnizeaza informatii numai despre obiectele si fenomenele reale prezente .care au fost percepute anterior .Reprezentarea este parte integranta a inteligentei si ea poate fi interpretata ca procesare si operare cu simboluri.inca inainte de dezvoltarea imaginatiei . reprezentarea ne ofera astfel de informatii si in absenta obiectului de referinta . Reprezentarea atat ca produs cat si ca proces .are la baza doua surse: . care actioneaza in momentul dat asupra analizatorilor nostri . actualizat. Reprezentarea este imaginea sau modelul informational intern . .situatii . fata de perceptie . evenimente . reprezentarea devine posibila datorita fixarii .imaginatia. Reprezentarea este si procesul de producere si utilizare mentala a imaginilor unor obiecte in absenta lor .mai mult sau mai putin fidele si durabile a continutului informational furnizat de perceptie . . pastreaza si reactualizeaza informatia structurata initial in imagini receptive . Memoria este cea care inmagazineaza . Asadar . al unor obiecte . fenomene . Astfel.memoria de lunga durata .

Reprezentarile generate de imaginatie se pot referi atat la obiecte reale (ex. Reprezentarea unei flori in general.particulare sau de specie(ex.reprezentarile se ierarhizeaza pe doua coordonate (axe): a)calitatea semantica a informatiei selectate -inalt relevante(care se apropie de notiuni) -mediu relevante -slab relevante(care se intersecteaza cu perceptiile) b) gradul de generalitate -reprezentari individuale. pe care abia urmeaza sa le cream sau care nu pot dobandi realitate sensibila (ex.cu elemente comune tuturor speciilor) . cat si la obiecte ideale . pentru uzul ulterior. dar despre care am citit sau am auzit povestindu-se). reprezentarile personajelor sau intamplarilor din basme). In organizarea si sistematizarea lor interna . iar reprezentarea se constituie pe cale neintentionata (involuntara). reprezentari despre obiecte si locuri pe care nu le-am perceput niciodata ca atare . Formarea reprezentarilor are un caracter activ si selectiv. a imaginii obiectului pe care il percepem in momentul dat . Chiar si atunci cand nu ne propunem in mod expres retinerea . reprezentarea unui trandafir) -reprezentari generale sau de clasa(ex. continutul sau va fi activ prelucrat si filtrat de structurile experientei cognitive antarioare si de starile afectiv-motivationale.

4. 2. Gradul de completitudine .Proprietatile reprezentarilor Proprietatile reprezentarilor sunt urmatoarele : 1. in vivacitate . 1) Intensitatea exprima forta sau pregnanta imaginii care se evidentiaza . 6. 5. in memoria de lunga durata . In plan neurofiziologic . Stabilitatea . Gradul de relevanta . Intensitatea . Gradul de generalitate . prospetime . claritatea liniilor de contur si contrastul figura-fond . Caracterul legaturii designative . a urmei perceptiei anterioare si de activarea retelei neuronale care pune in circulatie continutul informational corespunzator. intensitatea reprezentarii este conditionata de gradul de conservare . . 3.

ea reflecta . In principiu . El rezida in aceea ca imaginea-reprezentare selecteaza .ca nivel calitativ superior in raport cu perceptia . se refera la semnificatia informatiilor sau a insusirilor si notelor pe care le contine sau le reflecta imaginea. rar si sporadic intalnite in activitatea curenta). reprezentarea poseda un grad de relevanta mai ridicat decat perceptia. care dureaza cat timp obiectul se mentine in campul sensorial si continua sa actioneze asupra simturilor . 4) Gradul de relevanta . definitorii pentru obiect. insusiri si proprietati semnificative . valoarea gradului de completitudine este conditionata de tipul dominant de memorie .2)Stabilitatea defineste durata mentinerii in campul clar al constiintei a unor reprezentari reactualizate sau generate in momentul dat de imaginatie .fiind mai mare la persoanele la care predomina memoria intuitive-imagistica asupra celei verbalabstracte si de familiaritatea obiectului reflectat (reprezentarile obiectelor familiare cu care avem contact permanent in viata cotidiana sunt mai complete decat reprezentarile obiectelor nefamiliare . de regula . ca si in cadrul perceptiilor . reprezentarea are o durata relativ scurta (de ordinal secundelor sau a fractiunilor de secunda) 3) Gradul de completitudine exprima volumul general de informatie pe care il cuprinde reprezentarea si acesta depinde de numarul elementelor sau a insusirilor ce se retin . Spre deosebire de perceptie . 5) Gradul de generalitate este dimensiunea care deosebeste si distanteaza cel mai mult reprezentarea de perceptie. In principiu .

si reflecta insusirile repetabile si comune ale obiectelor subsumand un numar de cazuri asemanatoare. Gradul de generalitate al unei reprezentari este determinat de diversitatea situatiilor si de numarul cazurilor individuale intalnite in experienta perceptive anterioara subiectului .

6) Caracterul legaturii designative este foarte important pentru definirea reprezentarii si stabilirea locului ei in cadrul activitatii cognitive. Legatura designative se refera la modul in care se stabileste corespondenta semantica intre ceea ce numim model informational intern (imagine , schema , simbol) si relitatea obiectiva externa . Ea se poate realiza in doua forme: -directa sau nemijlocita ; -indirecta sau mijlocita ; Prima este proprie senzatiei si perceptiei si presupune stabilirea unui circuit informational direct (actual) intre subiect si obiect.

Cea de-a doua forma este proprie reprezentarii si , intr-un grad mai inalt , gandirii.Consta intr-un ansamblu de transformari aplicate ,nu direct obiectului real , ci imaginii lui perceptive , asa cum s-a fixat si s-a pastrat ea in memoria subiectului .

Tipurile reprezentarilor

Principalele criterii prin care se diferentiaza tipurile de reprezentari sunt urmatoarele :

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Modalitatea senzoriala ; Domeniile de referinta cognitive ; Gradul de generalitate ; Gradul de complexitate ; Sursa generativa ; Modul de generare(producere) ; Dimensiunea static-dinamic .

1 . Modalitatea senzoriala este dominanta in structurarea continutului informational . Pune in evidenta clasele reprezentarilor : -vizuale ; -tactile ; -kinestezice ; -auditive ; -olfactive ; -gustative . Cel mai bine structurate si delimitate sunt reprezentarile vizuale , legate de forme si de spatialitate(topografie).Aceasta se explica prin faptul ca

analizatorul visual indeplineste rolul de mechanism integrator , unificator al intregii experiente senzoriale .La persoanele cu aptitudini sportive si muzicale , o pregnanta deosebita au reprezentarile kinestezice si auditive.

2 . Dupa criteriul Domeniilor de referinta cognitive distingem :

-reprezentari stiintifice (in matematica ,biologie ,geografie, fizica,etc); -reprezentari tehnice (mecanisme ,componente ,agregate mecanice); -reprezentari artistice (literare ,plastice ,muzicale) ; -reprezentari religioase (legate de divinitate ,de viata de apoi ,de ritualuri)

3 . Gradul de generalitate permite diferentierea reprezentarilor dupa sfera de cuprindere ,relevandu-se astfel : -reprezentari individuale ; -reprezentari de specie ; -reprezentari de gen (clasa )

Sursa generative conduce la delimitarea a doua criterii : -reprezentari ale memoriei . Dupa Domeniile de referinta cognitive identificam : -reprezentari simple (un singur obiect sau o singura insusire ) . 5 . -reprezentari ale imaginatiei . -reprezentari complexe (mai multe dimensiuni sau mai multe obiecte ) . -reprezentari involuntare (neintentionate ). 7 . . Dupa Dimensiunea static-dinamica gasim doua criterii : -reprezentari statice care ne redau obiectul intr-o singura ipostaza . 6 .4 . Modul de generare (producere ) are doua criterii : -reprezentari voluntare (intentionate) . -reprezentari dinamice ne redau figura intr-o succesiune de pozitii si stari posibile.

2 . 1. Structura psihologica interna a gandirii . 4 .Cap IV Mecanisme superioare de prelucrare si transformare a informatiilor I . Gandirea ca activitate specifica de rezolvare a problemelor . Gandirea Teme : 1 .Caracterizare generala Termenul ca atare de “ Gandire “ a patruns in psihologie prin intermediul filozofiei si al logicii si a fost asociat cu anumite . Forme modale de procesare-integrare a informatiei la nivelul gandirii . 3 . Caracterizare generala .

din care sa desprindem anumite caracteristici semnificative . pentru a intelege atributele logice prin prisma carora definim gandirea trebuie sa ne raportam la anumite coordonate . . Astfel . care . de a rationa si de a genera cunostinte . Psihologii .repsectiv. cu abstractiuni .d) Coordonata genetica a) Coordonata Interactiunii reflectorii subiect-obiect ne obliga sa recunoastem ca gandirea reprezinta una dintre cele mai importante verigi de legatura ale omului cu lumea externa. .necesare ale obiectelor si fenomenelor externe si ale relatiilor legice dintre acestea. - b) Coordonata informational-negentropica defineste informatia proprie a continutului gandirii si dimensiunile generalitatii si esentialitatii .forme ale activitatii mentale-de a opera cu concepte .ca ea este o forma specifica de reflectare in plan subiectiv a acestei lumi si a propriului eu .Are un caracter mijlocit .esential si abstract. trecand la studiul ei experimental si de observatie . in plan istoric (in raport cu diferite epoci istorice ) . . au constatat ca gandirea prezinta in sine o realitate astfel : in plan individual(in raport cu sarcini si situatii diverse). luate impreuna pot aproxima complexitatea extraordinara a gandirii : . de a judeca .a) Coordonata interactiunii reflectorii subiectobiect(lumea externa). in forma ideala a proprietatilor generale.b) Coordonata imformational-negentropica.c) Coordonata actionala.generalizat. Ea este reflectare subiectiva.Aceasta inseamna ca gandirea se . in plan ontogenetic (in raport cu diferite perioade de varsta si stadii evolutive ale individului ). in plan interindividual (in raport cu una si aceeasi sarcina) .esentiale.

Aceasta coordonata se realizeaza pe baza interactiunii dintre factorii ereditari si factorii de mediu.matematic) . d) Coordonata genetica abordeaza gandirea nu numai la un moment dat ci si in dinamica si devenirea sa .grupare clasificare) se interiorizeaza si se transforma in actiuni mentale ce vor genera scheme operatorii ale gandirii .evolutia istorica a gandirii va fi conditionata de functionarea gandirii la nivel individual.aruncare .Astfel actiunile directe (apucare .Si invers .prindere .constituie si se articuleaza in plan operational pe masura introducerii criteriilor generalitatii .Devenirea gandirii se realizeaza in doua planuri :Istoric si Ontogenetic . Continutul gandirii trebuie privit prin aceasta coordonata ca un ansamblu structurat de imformatii codificate prin intermediul limbajului natural (cuvinte-notiuni) sau a limbajelor formale (logic.repetabilitatii si a esentialitatii . c) Din punct de vedere al Coordonatei actionale baza si punctul de plecare al gandirii il reprezinta schemele si operatiile din planul extern.comparare.masurare.Astfel conform acestei coordonate gandirea este o organizare specifica a imformatiei la nivelul creierului uman .Astfel fiecare etapa din dezvoltarea genetica a gandirii se sprijina si va fi conditionata de nivelul evolutiei istorice si culturale anterioare . .semantic si pragmatic.bazata pe criterii si principii logico-gramaticale de ordin sintactin.Din punct de vedere cronologic actiunea externa va precede si va pregati procesul intern de gandire si va pregati actiunea in plan extern cu finalitate adaptativa .relevantei.impingere. cu obiectele si lucrurile din campul senzorial apropiat.

a) . cu sens opus care permite revenirea pe plan mental la situatia intiala .transformarea calitativa ( interschimbabilitate modala . Din punct de vedere al componentei operatorii gandirea este procesual dinamica .transformarea modelului imformational intern in act comportamental extern ) .etc ).care porneste de la o stare initiala si se desfasoara in directia unei stari terminale (rezultat . Structura psihologica interna a gandirii Structura psihologica interna a gandirii cuprinde doua componente principale : .b) Componenta imformationala (de continut) Componenta operatorie arata ca transformarea se realizeaza de catre operator si poate imbraca forme instrumental-logice diferite : .produs).transformare cantitativa (diminuare. rezulta ca.o inlantuire orientata de operatii. Operatiile mentale au un caracter ideal si se caracterizeaza printr-o serie de proprietati specifice precum : -Reversibilitatea este cea mai importanta dintre aceste proprietati si consta in doua transformari : una care trece situatia intiala intr-o oarecare stare finala si alta indirecta .egal cu.transformarea informatiei senzoriale in informatie conceptuala.multiplicarecomprimare ) .inclus in.2 .care duce la .transformarea relationala ( mai mic decat .a) Componenta operatorie .

Componenta operatorie face ca operatiile sa se coordoneze si sa se echilibreze reciproc. Elementele de baza ale structurii ei sunt: .Notiunea (ca element de baza al continutului ) b) . -Simetria desemneaza posibilitatea permutarii termenilor fara a modifica identitatea lor mentala ( schimbarea pozitiei a doua obiecte nu duce la anularea relatiei de egalitate dintre ei ) -Asociativitatea reflecta existenta unui anumit grad de liberatate in interiorul operatiilor gandirii facand posibila modificarea transformarilor mentale fara a influenta rezultatul final .iar izvorul lor de alimentare directa il reprezinta datele senzoriale . -Tranzitivitatea reflecta posibilitatea de deductie a unei egalitati dintr-o alta egalitate ( daca a =b si b=c => a=c). Componenta imformationala (de continut ) .generand posibilitatea ca transformarile secventiale sa aiba o finalitate unitara . Din acest punct de vedere gandirea nu este o desfasurare mecanica de operatii pure.ci are ca sursa primara de continuturi lumea externa .sau matematic: a este congruent cu a ).-Reflexivitatea este o transformare identica de raportare a obiectului la el insusi (a este identic cu a .

Ea precizeaza continutul notiunii afirmand sau negand ceva despre altceva (Lemnul nu este bun conducator de electricitate ..dezvoltare . Omul nu este patruped ).de floare.Astfel atitudinea si comportamentul fata de realitate vor avea trasaturi diferite atunci cand se vor intemeia pe o notiune comparative cu situatia cand pe prim plan ar fi o mediere senzoriala .refletand realitatea mai complet in mod dinamic si relational .oferind un material calitativ superior de lucru .intelepciune .odata elaborata se include in structura de continut stabil al gandrii . . Judecata este o componenta de continut a gandirii putand fi stocata in memorie pentru uzul ulterior . Are o valoare superioara in comparatie cu notiunea .contradictie). Notiunea .Rationamentul Ultimele doua fiind elemente supraordonate de rang cognitiv superior . Cea mai buna modalitatea de a dezvalui si a pune in circuitul actual continutul unei notiuni este definitia.etc) -Abstracte ( care sunt imposibil de reprezentat cum ar fi :libertate. Ea se integreaza in memorie la un nivel superior fata de notiune. Dupa natura continutului notiunile au fost impartite in doua notiuni: -Concrete (notiunea de casa . Stelele sunt corpuri ceresti .Judecata .

Forme modale de procesare-integrare a informatiei la nivelul gandirii Gandirea nu urmeaza o traiectorie unica si liniara. Rationamentul determina o atitudine de rang superior a subiectului fata de realitate .dezvoltand aspecte de ordin relational si interactional .c) Forma de procesare analogica a) Procesare inductiva este nemijlocit stimulata si sustinuta de perceptii si reprezentari si actioneaza initial asupra obiectelor si fenomenelor concrete .Daca legatura afirmata de judecata se regaseste in realitate . 3 .cauzalitate ).complexe ( corespondente spatiotemporale .probabilitati.b) Forma de procesare deductiva . Ea cuprinde trei forme(directii ) modale ale procesarilor si anume : .Ca urmare va avea un sens ascendent . volumul pe carel ocupa in cadrul gandirii este relativ mai scazut decat cel al judecatilor si cu atat mai mult decat cel al notiunilor . Din cauza faptului ca este atat de complex.succesiuni .atunci judecata este adevarata iar daca nu se regaseste este falsa.a) Forma de procesare inductiva .Din punct de vedere cantitativ doar un numar mic de rationamente se stocheaza in continutul latent al gandirii pentru uzul ulterior.

apoi penultimului.De exemplu. Din cele de mai sus se desprinde regula: “Valoare de semnalizare in cadrul seriei se distribuie alternativ primului stimul.etc.ci asupra raportului care se stabileste intre ele pe baza unui criteriu: De ordine .Subiectii sunt focalizati nu asupra obiectelor in sine. spunand ca toate metalele sunt bune conducatoare de electricitate.” 3) Inductia structurilor consta in relevarea unei relatii specifice intre doua elemente si generalizarea ei asupra altor elemente.de distanta . “structura forma patrata” ramane invariabila. apoi ultimului. . etc. constatand ca toate corpurile metalice conduc curentul electric extindem aceasta proprietate.de culoare .de subordonare . In pofida varietatii marimii sau culorii. (De exemplu in cazul “familiei patratelor“ avem structura de forma .data de relatia de egalitate a laturilor si unghiurilor . Procesarea informatiei este inducerea unei proprietati de la o parte a elementelor unei multimi la intreaga multime.de forma . Gandirea departajeaza in inductie trei genuri: 1) Formarea de concepte. 2) Stabilirea anumitor “Invarianti de raport”.de la intamplator catre necesar (legic). celui de-al doilea.de la individual (particular) catre general (universal).

Realizeaza o transformare de tip tranzitiv.fiecare dintre ele exprimand o relatie dintre doi termeni: -Petre este mai harnic decat Vasile. -Socrate este muritor . 3) Procesare deductiv-liniara .iar a treia–concluzia .) si merge spre particular.b) Procesarea de tip deductiv .Rationamentul pe care se intemeiaza are doua premise .Corectitudinea procesarii in acest caz este determinata cu precadere de respectarea conditiei de distribuire a termenilor.Socrate este om.individual.silogismul .se aplica si fiecarui caz individual in parte “. . Dupa structura si complexitate procesarea deductiva se realizeaza in trei forme : 1) Procesarea deductiva imediata se caracterizeaza prin stabilirea unei legaturi intre judecata premisa si judecata concluzie . Schema logica pe care se intemeiaza procesarea deductiva este principiul “Cea ce se aplica universalului .Caracteristica generala a acestei procesari este aceea ca are un sens descendent: porneste de la general ( un principiu. 2) Procesarea de tip silogistic realizeaza un rationament deductiv imediat alcatuit doar din trei propozitii (judecati) dintre care doar doua sunt premise . . Din punct de vedere structural .o regula o idee.se concretizeaza in constructii de tipul : -Toti oamenii sunt muritori.etc.

-Care este cel mai harnic? Raspunsul corect este : Petre este cel mai harnic. -Gradul de reprezentativitate.-Ion este mai lenes decat Vasile. 4 .legatura dintre premise si concluzie are un caracter ipotetic . Ea poseda atributul operational specific de a extrage sugestii de rezolvare a unei probleme de un anumit tip sau dintr-un anumit domeniu. Spre deosebire de procesarea deductiva . -Gradul de diversitate . Gandirea ca activitate specifica de rezolvare a problemelor . in procesarea analogica.probabilist si nu unul strict necesar .de natura insusirii transferate si de : -Gradul de esentialitate. c) Procesarea analogica . din rezolvarea unei probleme de un alt tip sau dintr-un alt domeniu. de a gasi criterii pentru formularea unei explicatii comune pentru o categorie de fenomene . Trainicia ei va depinde de insusirile comune .

reclama iesirea din si depasirea limitelor datelor senzoriale imediate si trecerea la o activitate mentala de un nivel superior de natura general abstracta cu organizare si desfasurare discursiva .care consta in realizarea reprezentarii interne a “spatiului ambiant” cu relevarea in cadrul lui a “spatiului problematic “.are un caracter procesual-secvential.iesirea din impasuri .“Problema “ sau “Situatia problematica” reprezinta stimulul autentic al oricarui proces veritabil de gandire.evidentiand mai multe verigi(etape) pe care le prezentam mai jos : a) Procesul initial (imput translation).cu functia sa principala-cea rezolutiva. Activitatea de raspuns .cuprinzand toate coordonatele spatio-temporale.gasirea raspunsurilor la numeroase intrebari “De ce?” si “Cum?” etc.subiectul va pune in relief . Ea se concretizeaza in alegerea unei metode particulare de rezolvare.In functie de modul in care se structureaza reprezentarea interna. Aceasta este gandirea .Urmeaza formarii reprezentarii interne.va estompa sau va elimina din campul lui de actiune solutia problemei . Dinamica de rezolvare a problemelor Rezolvarea unei probleme in sensul in care am definit-o mai sus . Depasirea obstacolelor .Domeniul specific in care se activeaza si se pun in relatie finala toate componentele gandirii il constituie rezolvarea problemelor in sens larg . b) .

-Intern-verificarea respectarii succesiunilor operatiilor stabilite in plan sau pe care le presupune metoda data . d) e) In timpul desfasurarii operatiilor de mai sus o metoda poate genera altele noi .subiectul are de ales intre trei posibilitati : 1) De a gasi sau presupune o alta metoda 2) De a realize o alta reprezentare interna. subiectul alegand spre rezolvare una dintre aceste probleme .Aplicarea metodei alese si controlarea gradului de adecvare a activitatii printr-un dublu feed-back: -Extern – inregistrarea si evaluarea rezultatelor transformarilor anterioare .recunoscand-o ca fiind insolubila sau ca depasindu-I nivelul sau actual de pregatire .ceea ce va duce la reformularea problemei 3) De a abandona speranta in rezolvarea problemei. Putem deduce ca procesul general de rezolvare a unei probleme consta intr-o serie de verigi legate intr-un circuit inchis: -Stabilirea obiectivului -Alegerea metodei -Evaluarea rezultatelor -Alegerea unui nou obiectiv . Daca cele doua mecanisme feed-back atesta existenta unei repartizari sau erori esentiale . aplicarea metodei respective poate fi stopata.adica scopuri partiale . c) Cand metoda initiala da gres .

de asemenea .Aceasta implica functionarea mecanismului de control si stocare a scopurilor. ca procesul de rezolvare a problemelor este si recursiv: Obiectivul neatins poate fi mentinut in ciuda faptului ca au fost fixate obiective noi . .Se admite. obiectivul initial poate fi re-evocat dupa ce noile scopuri au fost atinse .

Formele imaginatiei 1. Caracterizarea generala Cotidian .Pentru aceasta din urma acceptiune Aristotel folosea termenul de fantezie .Caracterizarea generala 2.Imaginatia Teme : 1. b) in domeniul comunicarii verbale termenul “imaginatie “ se foloseste pentru a califica originalitatea mijloacelor la care cineva recurge pentru a determina la nivelul interlocutorului sau auditoriului efectul dorit .dar care nu reprezinta nimic real sau existent”(imaginatia creatoare). termenul de imaginatie se intrebuinteaza cel putin in trei intelesuri : a) se spune despre un individ ca poseda imaginatie .daca el a reusit sa resolve o problema concreta oarecare imtr-o maniera originala diferita de a celorlalti (imaginatie practica). asteptat (imaginatie lingvistica sau verbala). . c) in sens traditional imaginatia este “capacitatea de a combina imagini in tablouri sau succesiuni care imita faptele naturii.

imaginatia se interpune intre gandirea realista . procesele hipnoide.mai putin racordate la realitate decat gandirea.logica si gandirea autista .Observam ca toate aceste sensuri ale termenului de imaginatie au in comun faptul ca ele desemneaza moduri diferite de operare ale intelectului. in intervalele scurte de pana la 5 minute ale somnului superficial si pot fi considerate ca o prima forma de realizare a imaginatiei . reveria. Apartenenta viselor la imaginatie se sustine prin doua argumente principale si anume : . visele reprezinta imaginarul inconstient.supusa exclusiv legilor afectivitatii . Prin faptul ca producerea si desfasurarea lor se afla in afara comenzii deliberatoare si a controlului voluntar. Din acest punct de vedere . 2. respectiv.critica . imaginatia creatoare. Formele imaginatiei Imaginatia imbraca mai multe forme si acestea sunt : - visele . imaginatia reproductiva. Visele .Ele se manifesta periodic pe fondul starii de somn.

astfel incat se elibereaza mecanismele subcorticale ale activismului involuntar.de euforie . Din .Apare pe fondul unui activism psihofiziologic mai inalt ce duce la instalarea starii de veghe .de transpunere . Reveria .de insuportabilitate de sine .etc. b) chiar si in cazul in care continutul lor isi are sursa in experienta anterioara .In cadrul proceselor hipnoide constiinta este destructurata si anihilata .inducand stari de bulversare . Ia nastere un ansamblu de imagini si de articulari imagistice de tip halucinator a caror semnificatie este determinate direct de dinamismul motivational si afectiv. Acest lucru se intampla si cauzat de actiunea drogurilor prin anihilarea stimulilor din lumea externa . Procesele hipnoide .de satisfactie . in fazele avansate cum sunt cele cauzate de consumul de droguri tablourile imaginative se modifica semnificativ catre polul negative.In fazele de inceput continutul imaginilor generate de activismul hipnotic are elemente si caracteristici positive inducand stari de relaxare. nefiind inciodata simple evocari sau reproduceri a ceea ce s-a intamplat .a) continutul lor vizeaza in mod frecvent fenomene si evenimente ireale care nu se gasesc si care nu pot exista in realitate .Intre starea de somn sic ea de veghe se interpune starea denumita “ semivigila” (toropeala sau somnolenta). modul de combinare a secventelor. ca si impostazele in care apar sunt absolut inedite .de agitatie . Reveria este o productie imagistica libera fara interventia controlului voluntar si fara existenta unui scop anume .

tinzand sa acapareze intreaga existenta vigilenta a individului .Astfel imaginatia creatoare ne apare ca reprezentare si anticipare a noului .acest motiv aceasta forma se mai numeste visare cu ochii deschisi . Ea nu poate fi confundata cu procesul memoriei in ipostaza sa de reactualizare . Imaginatia creatoare .sunt net diferite prin pregnanta si calitati subiective.Specificul ei rezida in reflectarea intr-o modalitate transformata a elementelor experientei anterioare . contribuind la detensionare afectiv–motivationala . aceasta forma a imaginatiei joaca un rol pozitiv in viata noastra . . Daca se mentine intre limite rezonabile . din perspectiva realizabilitatii sale in plan ideal – intern si material – extern . Exista feedback –ul negativ care asigura pastrarea si reactualizarea experientei anterioare pe cat posibil nealterate si feedback –ul pozitiv care actioneaza constant in directia indepartarii produselor imagistice de datele primare pe baza carora se elaboreaza .Reprezinta forma cea mai inalta si specifica pe care o poate atinge imaginatia umana in general . Imaginile .ca simple amintiri ale unor lucruri concrete percepute anterior . de imaginile acelorasi lucruri elaborate de imaginatie . la autoperfectionarea morala .la revizuirea si optimizarea planurilor de perspectiva si a ierarhizarii scopurilor Imaginatia reproductiva . Reveria poate deveni daunatoare atunci cand se produce cu o frecventa prea mare .

a extrage ceva din imaginatie si a-l compune din toate secventele. Ea vizeaza o transformare mai mult sau mai putin radicala a ceva dat .pentru societate.de o semnificatie . Imaginatia creatoare se manifesta in doua forme : .inventia Inovatia – consta in modificarea unor elemente cunoscute . Termenul de inventie desemneaza atat procesul mental intern de elaborare si realizare a noului cat si produsul final obtinut. Astfel intr-o descoperire se organizeaza noi scheme mentale ce permit punerea in evidenta a unor aspecte. inexistente la obiectul initial .pentru a gasi o iesire dintr-o situatie critica ( a inventa o pana de masina pentru a justifica intarzierea de la o intalnire ) . de o anumita functie utilitara pentru om .inovatia (descoperirea) .existent deja . Inventia – inseamna a gasi si a realiza ceva nou la care nimeni nu s-a gandit inainte si pe care nimeni nu l-a mai realizat . obtinandu-se astfel un produs cu aspect si propietati noi .a gasi o iesire originala dintro situatie .existente si in recombinarea lor intr-o noua schema sau structura. a imagina ceva in scopuri particulare . caracteristici si relatii existente ce erau inaccesibile schemelor operatorii initiale . . Inventia inseamna insa si a recurge la ceva fals in special pentru a se disculpa .Latura creativa nu se reduce la modul de transformare si combinare a secventelor imagistice ci presupune legarea a ceea ce se produce .

Definitie si caracterizare .Formele memoriei 4.Uitarea 1.Dinamica memoriei 3.Memoria Teme : 1.Definitie si caracterizare 2.

) ci face parte din insasi structura lor interna .nespecifice (secundare) Iesirile specifice – constau in reactualizarea si reproducerea unor continuturi cognitive . Din punct de vedere al modului calitativ structura imputului memoriei este eterogena cuprinzand : .etc. gandirea ..motivationale.gustative.tactile. in .Prin dimensiunea memoriei .etc. Prin “ imput “ prezentul intra in trecut . affective.blocul memorativ avand doua tipuri de iesiri: .fluxuri imaginative .iar prin “ output “ trecutul intra in actualitate .trairile emotionale .auditive. imaginatia .fluxuri de trairi emotionale .fluxuri conceptual simbolice .Memoria nu intervine din afara in strusturarea si integrarea proceselor psihice cunoscute ( perceptia . sistemul psihic exista ca entitate specifica . avand continuitate si stabilitate in timp.specifice (primare) .olfactive.motorii.fluxuri motorii ( actionale ) La fel de eterogena va fi si structura “ output-ului “ .fluxuri logico – proportionale .Veriga memoriei se include ca o componenta structurala a intregului sistem psihic .fluxuri senzoriale (vizuale.viscera le) .fluxuri motivationale .reprezentand fixarea si conservarea trecutului sau . Memoria poate fi analizata sistemic pe baza schemei cibernetice “ imput – output – imput “ .kinestezice.

biofizic si biochimic .etc. 2. Cum memoria este organizata dup principiul autoreglarii. gandire ) sau acte instrumentale ( actiuni motorii de finalitate ). Ele se activeaza prin probe de memorie ( de recunoastere.forma pura asa cum au fost ele stocate si conservate fara sa fie utilizate in alte forme de activitate . ).contribuind astfel la consolidarea in timp a ceea ce se realizeaza . de fixare si reproducere a unor serii de cuvinte . reprezentare.de date. Iesirile nespecifice – constau in activarea unor elemente din experienta anterioara in cursul desfasurarii unor procese psihice de cunoastere (perceptie . de elemente topografice . Dinamica memoriei Memoria se releva in succesiunea si interconditionarea a 3 faze principale a) Engramarea sau fixarea(memorarea traditionala) b) Pastrarea sau conservarea c) Ecforarea sau reactualizarea a) Engramarea(fixarea) reprezinta in sine un ansamblu de operatii de ordin logic-informational . imaginatie . iesirile se intorc si influenteaza asupra intarilor .in urma carora continuturile proceselor cognitive(perceptie .de numere .

etc. De asemenea exista si memorarea fotografica (cand se intipareste tot ce intra in sfera perceptiei vizuale sua activitatii cotidiene) si memorarea insulara care se limiteaza la fixarea unui volum redus (pana la 2 .in procesul perceperii diferitelor obiecte .3 elemente izolate).extrag din actualitate evenimente si secvente pe care le introduc in memorie unde se pastreaza un interval mai mare sau mai scurt de timp. Astfel.situatii .supa un anumit timp ne reamintim locuri. desi nu ne-am propus la incpeut un asemenea scop . . mecanismele memorative interne functioneaza ca niste captatori autonomi .Scopul de a memora poate fi impus de subiect insusi sau formulat din afara de catre un instructor sau un experimentator. Aceasta faza se poate desfasura in 2 forme :memorarea neintentionata (fara existenta unui scop secial de retinere) -memorarea intentionata sau voluntara( in virtutea unui scop special de retinere) Memorarea neintentionata se realizeaza in mod cotidian .In acest caz.cladiri .intersectii.imaginatie) . Memorarea intentionata (voluntara) se desfasoara sub actiunea reglatoare directa a scopului sau a sarcinii de a retine materialul ce urmeaza a fi prezentat.monumente.. parcurgand un anumit drum printr-un oras .Memorarea involuntara tine cu precadere de insusirile native ale mecanismelor cerebrale si prin intermediul ei se poate pune in evidenta capacitatea de stocare a creierului.intamplari si in cursul desfasurarii diferitelor activitati . afectiv-motivationale si schemelor motorii sunt inscrise din segmentul temporal al prezentului in cel al tecutului .gandire.

procesul de engramare –fixare se desfasoara ca activitate psihica dominanta si nu ca activitate paralela si secundara . b) Pastrarea sau conservarea include acele operatii si transformari care au ca rezultat mentinerea in memorie un timp cat mai indelungat a informatiei si experientelor stocate anterior.evaluari.In acest caz.intelegere).Toate procesele psihice specifice –perceptia-gandirea(analize logice .Pe termen mediu sau pe termen lung .cu frecventa monoton descrescatoare( mai dese in perioada imediata dupa memorare si mai rare pe masura indepartarii in timp de momentul initial ).De aceea .utilizarea ei se supune unor exigente diferite : In faza de memorare.se recomanda repetitiile concentrate.Durata mentinerii lor la nivelul praglui de ecforare Foarte important pentru trainicia pastrarii este modul in care se formuleaza scopul memorarii (al fixarii ) : Pe termen scurt (imediat) .pentru a scurta timpul de fixare a materialului test .ca in cazul memorarii neintentionate. Repetita este o variabila esentiala care conditioneaza nu numai faza memorarii ci sip e cea a pastrarii sau a conservarii .Intensitaea engramarilor .Aceasta depinde de valoarea informatiei si experientelor care fac obiectul invatarii intr-o situatie sau alta .voint sunt subordinate si instrumenteaza memorarea . In faza pastrarii sau a conservarii sunt indicate repetitii esalonate . Principalul indicator al ei este trainicia care include 2 componente: . Trainicia implica si alti indicatori de ordin calitativ ai pastrarii si aceastia sunt : .

Se stie cat de dificil ne este sa ne opunem sis a stavilim invadarea scenei interne a constiintei de amintiri .de munca .de creeatie.) in a carei realizzare este implicata .etc.-Completitudinea -Fidelitatea -Exactitatea c)Ecforarea sau reactualizarea reprezinta faza de iesire a dinamicii memoriei si consta in aducerea in campul constiintei a unro elemente din fondul experientei anterioare.imagini si idei care tasnesc din rezervorul memoriei .fie in cadrul unei sarcini de testare a memoriei .recatualizarea este de 2 feluri: Spontana (sau involuntara) si deliberate(sau voluntara).a unor imagini si idei. Reactualizarea spontana se poate produce atat in stare de somn(in forma viselor) cat si in stare de veghe (de relaxare) in forma unor avalanse de amintiri . Reactualizarea deliberate (sau vlountara) este declansata si controlata voluntar . Ea este oglinda celorlalte 2 faze (Memorarea si Pastrarea) si principalul criteriu obiectiv de evaluare a lor . Atat realizarea fixarii materialului dat. cat si modul in care s-a pastrat de-alungul timpului se pot aprecia numai solicitand subiectul sa si-l aminteasca. Dupa mecanismul declansator .fie in cadrul ueni activitati specifice (de invatare .

Ea se desfasoara asadar in concordanta cu un anumit scop si intr-o anumita ordine. Trainicia pastrarii achizitiilor anterioare este suficient de puternica pentru a se mentine la un prag scazut devenind astfel accesibile semnalului de ecforare .simtind nevoia unui sprijin sau suport extern . Reproducerea e o forma calitativa superioara a reactualizarii constand in derularea constienta a continturilor informationale si a actelor motorii achizitionate anterior. Reactualizarea se realizeaza in 2 forme: -Recunoasterea -Reproducere Recunoasterea se realizeaza in legatura cu acee continuturi si experiente al caror prag este prea ridicat pentru a se putea desrinde si amnfesta independent prin ele insele .Formele memoriei .Subiectul singur nu poate sa le relateze .experienta anterioara .Reproducerea se evalueaza pe baza indicatorilor de: -Promptitudine -Completitudine -Fidelitate -Exactitate 3.

Din punct de vedere al prezentei sau absentei intentiei si a controlului voluntar memoria este : -Memoria voluntara -Memoria involuntara Din punct de vedere al prezentei sau absentei intelegerii legaturilor speciifce intre elemente si secventele materialului avem: -Memoria mecanica -Memoria logica Din punct de vedere al aferentei dominante avem : -Memoria vizuala -Memoria auditiva -Memoria chinestezica -Memoria mixta Din punct de vedree al factorului de timp avem: -Memoria imediata -Memoria de scurta durata .

incepand cu cresterea perioadei de latenta a reactualizarii datelor apelate si culminand cu absenta completa a acesteia (oricat de mult timp ar trece. dupa prima saptamana pierderea ajunge la 60% .iar dupa a treia saptamana la 80% dupa care uitarea se incetineste considerabil . Initial .se considera ca uitarea inseamna stergerea completa a urmelor materialului memorat .cand se pierde aproximativ 40% din material.Uitarea Cel mai larg sens pe care-l putem da uitarii este acela de crestere progresiva a pragului de reamintire a unei informatii sau experiente anterioare.sa fie constientizata ). Astfel uitarea are un caracter gradat . Rata cea mai mare a uitarii se inregistreaza in primele 48 de ore dupa momentul memorarii . Dupa sfera de curpindere .Cercetarile au aratat insa ca ea se exprima printr-o slabire sub pragul de reactualizare a acestor informatii. Limbajul .-Memoria de lunga durata 4.informatia sau amintirea apelata refuza sa vina la suprafata.uitarea poate fi : -Partiala (fragmentara) care afecteaza anumite elemente sau parti ale materialului memorat si lasa nealterate altele -Totala (subiectul nereusind sa reactualieze nici o parte).dincolo de punctual critic .

" (Noam Chomsky. cu accente şi intonaţii corecte. Noam Chomsky consideră că dezvoltarea limbajului se încheie în pubertate sau ceva mai târziu. în Teorii ale limbajului.… şi ajunge. De aceea unii psihologi consideră că structurile limbajului sunt înnăscute. la pubertate sau ceva mai devreme. înainte de a li se preda gramatică la şcoala. dar nu după adolescenţă.S2. "Dezvoltarea unei persoane porneşte de la starea iniţială S0 genetic determinată. în cele din urmă. însoţită de gesturi vii şi mimică expresivă. sau simple reflexe condiţionate. la "starea staţionară" (steady state) S. totuşi ei parcurg o ordine similară în învăţarea sensului cuvintelor şi însuşirea regulilor generale de folosire a lor. ei folosesc aceste reguli. teorii ale învăţării) Limbajul si temperamentele Sangvinicul: vorbire puternică. Deşi copiii sunt diferiţi în ceea ce priveşte ritmul în care învăţă limba. rapidă. clară. Limbajul nu înseamnă simplă repetare de cuvinte. Starea staţionară este atinsă la o vârstă relativ fixă. trece printr-o succesiune de stări S1. care nu pare după aceea să se modifice decât marginal (să zicem. îmbogăţind vocabularul). curgătoare.Dezvoltarea limbajului. Copiii se nasc cu capacitatea de a asimila funcţia simbolică a cuvintelor şi de a învăţa limbajul (articularea şi regulile de folosire a cuvintelor). se exprimă. .

expresivitate emoţională săracă. temperamentul este foarte evident. fără emoţii exprimate. Crt. LIMBAJUL Fisa de observatie pentru aprecierea vocabularului: Nr. Melancolicul: vorbire slabă. acesta fiind şi mişcare. când accelerări). înceată până la şoaptă. fără gesturi şi mimică expresivă.Colericul: vorbire rapidă. egală. inegală (când pauze între cuvinte. intonaţii inegale cu creşteri şi descreşteri. emoţii viu exprimate în conţinut şi ton. De aceea. mimică şi gestică expresive. În ceea ce priveşte scrisul. intonaţie monotonă ca intensitate şi înălţime. 1 2 3 4 5 6 7 Indicatori Intr-o convorbire isi gaseste usor cuvintele Cunoaste sensul cuvintelor pe care le foloseste Se face usor inteles de cei din jur Isi adapteaza vocabularul in functie de interlocutor Explica. grafologia surprinde mai mult caracteristici temperamentale. defineste cuvintele mai greu de inteles Foloseste terminologia specifica fiecarei materii Cere des explicatii la auzirea unui cuvint nou Da Nu . Flegmaticul: vorbire lentă. decât calităţi ale personalităţii în ansamblu.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 Indicatori Exprimare ingrijita. controlata Vorbeste fluent.8 9 10 Foloseste figuri de stil Nu foloseste exprimari stereotipe Nu face greseli gramaticale Total*: *Trei sau mai putini de “Da”: vocabular redus Rezultat: Intre patru si opt de “Da”: vocabular mediu Peste opt de “Da”: vocabular bogat Fisa de observatie pentru aprecierea exprimarii verbale: Nr. fara poticniri Foloseste corect formele gramaticale Nu prezinta discontinuitati in exprimare Exprima un numar mare de idei in cuvinte putine Nu se pierde in detalii uitind ideea de la care a pornit Nu se exprima greoi Da raspunsuri clare si concise la intrebari Face exemplificari sau comparatii pentru a se intelege mai bine la ce se refera Da Nu . Crt.

Crt. citate etc Sensurile discursurilor sint evidentiate prin mimica si gestica Total*: Da Nu *Trei sau mai putini de “Da”: expresivitate redusa Rezultat: Intre patru si opt de “Da”: expresivitate medie Peste opt de “Da”: expresivitate bogata? . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Indicatori Foloseste intonatia specifica la emiterea unei idei Adapteaza tonul in functie de situatie Foloseste cuvinte adaptate situatiei Foloseste fraze scurte.10 Pastreaza discutia la un nivel decent Total*: *Trei sau mai putini de “Da”: exprimare greoaie Rezultat: Intre patru si opt de “Da”: exprimare normala Peste opt de “Da”: exprimare buna Fisa de observatie pentru aprecierea expresivitatii limbajului: Nr. usor de inteles Impune ritm comunicarii Stabileste contact vizual cu interlocutorul Evidentiaza idei prin variatii de intensitati in vorbire Foloseste jocuri de cuvinte Foloseste figuri de stil.

sensuri figurate etc. 5. e prezentă în vorbirea curentă. Funcţia metalingvistică. repetiţii.controlează codul. prin funcţia poetică un mesaj nu mai e un simplu instrument. Pregnanta mesajului e produsă de simetrii. proverbe etc.un vehicul pentru informaţie. Vai! ) . 2. şi să-l incite. 3. Funcţia emotivă/ expresivă. Funcţia referenţială.exprimă subiectivitatea emiţătorului: stările. şi este centrată asupra mesajului .asigură cea mai bună structurare şi reliefare a textului. ordin etc. 1.verifică/ menţine contactul cu receptorul (în formule ca: Alo! Hei! Mă asculţi?.transmite informaţii despre lumea reală sau imaginară. amuzant etc. sentimentele.). pentru a favoriza înţelegerea lor corectă. încercând să-l influenţeze. discutându-le întelesul sau forma. rime. poşta. un destinatar. etc. da. frumos. asigurându-i acestuia o structurare care îl face perceptibil la nivelul formei şi adesea uşor de fixat în memorie. cuvintele folosite. Mesajul e compus prin baza unui cod (o limbă anume) . obsedant. în sloganuri. Funcţia poetică. rugăminte. da). în expresii şi locuţiuni populare. Spune!). linia telefonică. 6. Funcţia conativă. ritm. 4. valorile sale (mijloace specializate pentru a o realiza sunt interjecţiile: Ah!.Aşa da.Funcţiile limbajului Comunicarea presupune un vorbitor (locutor) . o temă (reală sau imaginară). . dar nu numai în ea. un mesaj (oral sau scris) şi un canal de transmitere (aerul. un subiect.este axată pe receptor. Funcţia poetică se manifestă desigur în poezie.(o ilustrează foarte bine imperativele: Vino!.ci un text interesant in sine: plăcut. prin indemn. Funcţia fatică.

simultan. .Funcţiile limbajului au fost descrise în forma de mai sus de R. dar ele sunt dominante în anumite secvenţe. Jakoboson: modelul e uşor de înteles. fiindcă fiecare funcţie apare în legătura cu câte unul din componentele actului de comunicare. Într-un mesaj se manifestă de obicei mai multe funcţii ale limbajului.

3) Forme si niveluri de integrare a motivatiei.V Mecanisme de stimulare si energizare a activitatii Motivatia Teme : 1) Definitie si caracterizare generala. 1)Definitie si caracterizare generala Prin motivatie intelegem o forma specifica de reflectare prin care se semnaleaza mecanismelor de comanda si control ale sistemului personalitatii o oscilatie de la starea initiala de .Cap. 2) Motivul si functiile sale.

In plan subiectiv . motivatia se evidentiaza si se individualizeaza printr-o latura informationala(de continut) si prin una dinamica Latura informationala(de continut) este data de natura calitativa . si asigura desprinderea . .de dependenta (constand in satisfacerea starilor de necesitate pe baza schimburilor substantiale . omul se va pune intr-o dubla relatie fata de mediul extern: . de sete .de muzica . Posedand o structura motivationala proprie .de distractie . in absenta unor stimuli sau solicitari externe).de conversatie .de miscare .de independenta (constand in capacitatea lui de a actiona pe cont propriu .echilibru . energetice si informationale cu mediul ambiant). In calitate de componenta a sistemului psihic uman . atunci cand se diferentiaza si se constientizeaza .etc.de informare-cunoastere . modala a semnalelor pe care le antreneaza starea interna de necesitate data: de foame. pe fondul general a unui anumit motiv. un deficit energetico-informational sau o necessitate ce trebuie satisfacuta. aceste semnale si implicit latura de continut a motivatiei se concretizeaza in forma unor senzatii sau a dorintelor( in cazul motivelor socio-culturale) Latura dinamica este data de incarcatura energetica a semnalelor respective si de raportul tensiune\destindere care se stabileste la nivelul profilului general de stare al sistemului .

ca sistem integrat si integral de acte si actiuni individuale.selectate pe baza unui plan si subordonate unui scop stabilit anticipat-motivatia trebuie raportata si analizata cu precadere in contextual activitatii .actuala in care se activeaza si se manifesta o anume stare de necesitate.semnalele de continut diminueaza in intensitate pana la disparitie .Ea ni se va prezenta in acest caz ca veriga de baza a schemei structurale generale a activitatii. insatisfactie) Pe masura satisfacerii starii de motivatie respective .relaxare. care cuprinde doua mari directii: Scopul si Mijlocul .ea se exprima prin intermediul unor trairi emotionale (incordare.iar latura dinamica se converteste energetic . forma caracteristica si dominanta de relationare si echilibrare cu lumea externa nu este comportamentul situational imediat . Natura calitativa si tipul sau modul motivului vor fi determinate de specificul starii de necesitate dintre satisfacere si nesatisfacere si echilibrul psiho-fiziologic al persoanei . discomfort.personalitatii.saturatie . 2.Prin motiv vom intelege acel mobil care sta la baza unui comportament sau actiuni concrete . . In plan subiectiv .Motivul si functiile sale Prin motiv exprimam forma concreta .ci activitatea . Pentru personalitatea umana. tensiune. locul energiei negative(in sens psihologic.nu fizic) de tensiuneincordare fiind luat de energia pozitiva(tot in sens psihologic)de satisfactie .

pe baza carora el poate fi analizat si evaluat .fie ca este vorba de o trebuinta biologica . c) Durata.si anume: -Functia de declansare -Functia de orientare-directionare -Functia de sustinere (energizanta) Functia de declansare consta in deblocarea si activarea centrilor de comanda care asigura pregatirea si punerea in practica a factorilor motorii si secretorii in vederea satisfacerii starii de necesitate .etc.Pentru producerea acestei functii este necesar ca intensitatea motivului sa depaseasca o anumita valoare-prag .Aceasta expresie ne avertizeaza asupra faptului ca trebuie sa discernem intre motivatie si motivul propriu-zis . Intentia este ca o pseudo-trebuinta si ca o variabila care determina actiunea .Motivul pune in evidenta patru dimensiuni principale . Motivul cuprinde si trei functii principale pe care le indeplineste in mod concret . d) Nivelul de integrare. b) Intensitatea.). .estetica.Acestea sunt: a) Continutul.iar pseudo-motivatia trebuie sa o asimilam ca pe un pseudo-motiv.fie de una de ordin spiritual (de cunoastere.

debusolata.lucrurile nu stau nici pe departe asa.In virtutea acestei functii se asigura eliberarea de energie si dincolo de momentul declansarii actiunii .ea s-ar desfasura si consuma in van .Daca motivul ar avea caracterul unei simple scantei. a unui semnal de alarma .disparand imediat dupa ce a aparut .pentru ca .nu ar mai avea ce sa mai intretina acest comportament.adica sa devina finalista .Forme si niveluri de integrare a motivatiei . 3.La prima vedere ea ar parea nejustificata .In fond .ar fi imposibila finalizarea comportamentului de satisfacere.Altminteri .haotic.nu este de ajuns ca actiunea sa fie doar declansata pur si simplu. Functia de sustinere (energizare) consta in mentinerea in actualitate a comportamentului declansat pana la satisfacerea “starii de necesitate”. Este imperios necesar ca ea sa fie si orientata spre un anumit deznodamanat (scop) . Pentru a-si atinge efectul sau reglator-adaptativ specific .Functia de orientare –directionare consta in centrarea comportamentului si activitatii pe un obiectiv anume –satisfacerea starii de necesitate individualizate de catre motiv .

apoi dupa continut .dupa importanta sau semnificatia reglatorie si dupa pozitia pe care o ocupa in cadrul activitatii . -Dobandita sau secundara. a) Sub aspect genetic se delimiteaza doua tipuri de motivatie: -Innascuta sau primara . Motivatia innascuta este legata de procesele de dezvoltare.care pune in fata indivizilor concreti sarcini si exigente specifice de adaptare .de mentinere a integritatii si de reproducere.Ea exprima nevoile de baza are organismului nostru ca entitate vie de substanta .calitativ diferite de cele ridicate de mediul natural. maturizare si homeostazie biologica in cadrul organismului .Ea are un factor intern legat de cresterea gradului de complexitate functionala a creierului si formuleaza atribuirea de semnificatii evenimentelor si obiectelor din afara .Procesul de diversificare a motivatiilor se realizeaza mai intai in plan genetic .energie si informatie din mediul extern. b) Pe baza continutului se diferentiaza o gama foarte larga de motive: . Motivatia dobandita sau secundara este specifica cu precadere omului .Cel de-al doilea factor este de ordin extern si se leaga de constituirea si dezvoltarea istorica a mediului socio –cultural.

-Biologice (trebuintele alimentare semnalizate subiectiv prin senzatiile organice de foame si sete). -Informationale (trebuinte senzoriale .de statut si prestigiu.nevoia eroticosexuala). -Materiale (trebuinta de imbracaminte .idealul de viata –familial.social). -Fiziologice (nevoia de urinare.nevoia de intarire si suport social). -Motivele eului (nevoia de afectiune.morale.interese.de adapost.nevoia de miscare.filozofice si religioase).la un grup.trebuinte cognitive ).Maslow) Motive de concordanta Motive estetice Motive cognitive Motive de autorealizare Motive ale Eului Motive sociale Motive de securitate VIII VII VI V IV III II .nevoia de integrare si comunicare.de apartenenta la o familie.profesional.nevoia de consonanta cognitiva si afectiva cu ceilalti . -Sociale (nevoia de contacte si comunicare cu cei din jur . Piramida motivelor (Dupa A.de autorealizare si afirmare a personalitatii.nivelul de aspiratie.de unelte). -Spirituale ( trebuinte estetice.

(Definitie).Motive fiziologice I Dupa importanta si semnificatia reglatorie avem urmatoarele tipuri de motive : motive homeostazice. .motive de crestere si dezvoltare .motive extrinseci si motive intrinseci .motive pozitive .motive negative . Dupa gradul de structurare si integrare se disting mai multe tipuri de motive: -Pulsiunile si tendintele -Trebuintele propriu-zise -Interesele -Idealurile Afectivitatea Teme: 1.

raportul dintre dinamica evenimentelor motivationale sau a starilor proprii de necesitate si dinamica evenimentelor din plan obiectiv extern .Astfel .daca insa .un sarpe va fi perceput ca un bat .(Caracteristicile emotiilor).al continutului cognitiei ia nastere fenomenul de dislocare emotionala .generand activare si traire emotionala :pozitiva in cazul cand este consonant si negativa cand el este disonant.(Clasificarea proceselor si starilor afective). 3.din perspective Eului . . Chiar atunci cand emotia este autoprovocata de subiect prin amintire si reprezentare anticipata .de o anumita intensitate si de o anumita durata .trairea rezulta tot din raportarea evenimentelor din campul intern al personalitatii .2. 1.la evenimentele din planul extern . Raportul poate fi nesemnificativ sau neutru (zero emotional prin analogie cu zeroul fiziologic in cazul sensibilitatii termice ) si semnificativ.(Structura procesului emotional).in forma unei trairi subiective de un anumit semn.cognitia in sine nu va produce nicio emotie.Definitie Afectivitatea este acea componenta a vietii psihice care reflecta . Daca intr-un anumit context obiectiv .prin interpretarea personalizata .un bat va fi constientizat in perceptie ca sarpe .intr-un astfel de context .el va provoca o emotie de frica sau de spaima . 4.

2.Caracteristicile emotiilor

Emotiile pun in evidenta anumite trasaturi de ordin cantitativ si calitativ care fac posibila analiza ,compararea si clasificarea lor.Dintre acestea, esentiale sunt urmatoarele : -Referentialitatea; -Polaritatea; -Intesitatea; -Durata; -Conversiunea sau transformabilitatea inversa ; -Ambivalenta.

Referentialitatea consta in aceea ca ,in orice emotie se constientizeaza o legatura traita cu lumea externa ( multimea situatiilor si a obiectelor perceptibile cu semnificatiile lor ) si cu noi insine –autotrairea . Polaritatea defineste semnul pozitiv (+) sau negative (-) al legaturii emotiei cu obiectul si implicit al trairii interne a semnificatiei obiectului pentru subiect. Intensitatea exprima incarcatura tensional –energetica a emotiei, in deosebi a trairii subiective interne .Ea este determinata de amplitudinea semnificatiei care i se confera de subiect in perceptie , reprezentare sau judecata.

Durata exprima corespondenta in timp intre actiunea stimulului si prezenta trairii emotionale .Si dupa incetarea stimulului continua inca un anumit timp trairea emotionala declansata (inertie emotionala) Conversiunea reprezinta proprietatea unei emotii de un anumit semn (sa spunem ,pozitiv ) de a se modifica si de a trece in timp intr-o emotie de semn opus (in cazul nostru negativ) . Din ea deriva stabilitatea, respectiv ,instabilitatea ca determinatie structurala de fond a organizarii interne ,a afectivitatii. Ambivalenta este o caracteristica mai speciala a organizarii vietii afective si consta in coexistenta in aceeasi structura a doi vectori emotionali opusi (+ si -) care se presupun si se sustin reciproc .Ea devine posibila datorita caracterului contradictoriu al valentelor obiectului in raport cu subiectul: laturile atractive (pozitive) trezesc emotii de placere, de simpatie ,de iubire iar cele aversive trezesc emotii negative de repulsie ,de teama de frica sau de furie si agresiune .

3.Casificarea proceselor si starilor afective

Psihologia clasica introspectionista a stabilit trei componente ,si anume : emotiile ,sentimentele si pasiunile .

Emotiile sunt stari afective care apar in interiorul nostru,brusc sub forma de trairi mai mult sau mai putin violente,dar mai mult sau mai putin pasagere (trecatoare).Acestei definitii corespund frica ,spaima si angoasa.

Sentimentele se aseamana cu emotiile prin aceea ca sunt stari afective de factura complexa ,dar se deosebesc prin aceea ca sunt stabile, durabile si mai putin intense . Simpatia,iubirea,resentimentul,gelozia,orgoliul,rusinea sunt stari afective complexe si stabile are pot fi categorisite ca sentimente interpersonale ,formate in raporturile noastra cu ceilalti: Sentimente sociale (legate de diferite grupuri din care facem parte ) si sentimente spirituale (ideale ) asociate cu sistemele de valori. Pasiunea se diferentiaza atat de emotie cat si de sentiment . De la emotie imprumuta intensitatea ,prin care transforma lumea in directia impusa de ea ,adesea facandu-ne “orbi” in fata realitatii.De la sentimente,preia durata ,relativ lunga.Pasiunea isi afla originea intr-o puternica motivatie interioara ,centrata pe un domeniu al cunoasterii dar si al vietii sociale .

4.Structura procesului emotional

Orice proces emotional activ,care se desfasoara intr-o situatie sau alta are un caracter integrat,de sistem.Acesta se exprima pe de o parte,in faptul ca el angajeaza personalitatea ca tot ,iar pe de alta parte ,in complexitatea structurii sau arhitecturii sale interne . Emotia propriu-zisa ,sentimentele actualizate (exprimate) ,pe langa componenta trairii ,care este centrala

in vreme ce trairea proprie groazei determina o vaso-constrictie generalizata (albirea sau ingalbenirea fetei).Caracteristicile si continutul unltimelor doua verigi vor fi conditionate de continutul .semnul si intensitatea primei verigi –trairea subiectiva interna.Astfel de pilda .trairea proprie bucuriei determina o vaso-dilatatie generalizata ..include in structura lor si alte doua verigi importante : modificarile organice .vegetative si manifestarile comportamentale . .

Calitatile vointei 1 Definitie si caracterizare generala Vointa apare ca o “forta individuala”.Profesor:Cocos Sergiu Vointa Teme: 1. Libertatea exprima posibilitatea ca omul sa se miste de sine statator.potrivit dorintelor si vrerilor sale.Absolutizarea acestei forte a dus la asa-numita conceptie a liberului arbitru .S-a ajuns pana acolo incat sa se afirme .care permite omului sa se manifeste liber . potrivit careia .Definitie si caracterizare generala 2.Structura si fazele actului voluntar 3.independent in spatial existential .comportamentul uman este determinat exclusiv de vointa si prin aceasta el devine independent de conditiile externe .

a raportului dintre scop si mijloc(Actiunea va fi mediata de un model mental ). .Analiza prealabila a conditiilor. Vointa este o caracteristica a actiunilor complicate social.Intentionalitatea(actiunea este intentionata).a analizei prealabile a conditiilor .ca intreaga filozofie a vietii se concentreaza intr-un singur cuvant : “Vreau”.Conduitele care nu raspund acestui criteriu nu depind de vointa .a compararii-alegerii si a deliberarii .Actul voluntar.In acest context . Aceste atribute sunt intruchipate cel mai pregnant in vointa .retinand-o prin amanare si pregatindo mental prin intermediul limbajului intern. . Nivelul voluntar se subordoneaza din punct de vedere structural functiei reglatoare a constiintei.care necesita un mare grad de mobilizare si se executa cu dificultate . Voina este definita ca aptitudine de actualizare si realizare a intentiilor proprii . El asigura declansarea automata a actiunii de raspuns si centrarea ei directa pe obiectiv (efectul adaptativ-final).presupune o reflectie si o angajare .Elementele sale definitorii sunt: .favorizand si optimizand finalizarea motivului in scop . Nivelul involuntar se caracterizeaza prin absenta intentionalitatii .precedat de o idee si determinat de ea . La om mecanismele interne de autoreglare se structureaza si se integreaza la doua niveluri functionale calitativ diferite : Nivelul involuntar si nivelul voluntar.vointa raporteaza actiunea la tendintele sociale si morale .iar din punct de vedere instrumental se conecteaza la subsistemul motivational.

dar si prin amanarea sau retinerea (blocarea) lor .relativ direct-proportionala cu dificultatea obstacolului). Vointa se manifesta nu numai prin pregatirea . . “Obstacolul” este pilonul central in jurul caruia se structureaza si se dezvolta mecanismul reglarii de tip voluntar si vointa ca dimensiune psihica .declansarea si coordonarea actiunilor .Vointa este impusa si de necesitatea punerii si tinerii in acord a comportamentului propriu cu exigentele si normele societatii noastre.Deliberarea si decizia (actiunea este rezultatul unei evaluari a raportului dintre avantaje si dezavantaje .Efortul (actiunea implica un anumit grad de mobilizare energetica .Diferentierea si determinarea pregnanta a verigilor componente( motivul .mijlocul si scopul) cu posibilitatea . 2.activitatea voluntara se caracterizeaza prin doua atribute esentiale: .Structura si fazele actului de vointa (actului voluntar) Din punct de vedere al structurii .dintre castiguri si pierderi ).Se dovedeste uneori ca lupta cu noi insine este mai incordata si mai dramatica decat cu situatiile externe ..in pofida unor incitatii puternice din afara sau din interior (rezistenta la tentatii sau abtinerea de a riposta agresiv la o insulta sau jignire).

pe de-o parte si posibilitati pe de alta parte .Deliberarea sau luarea hotararii 4.Evaluarea rezultatelor (Feed-back-ul) 3.Executarea hotararii 5.intre efortul intreprins si rezultatele inregistrate .Analiza si lupta motivelor . Actul voluntar (actul de vointa) are un specific propriu care cuprinde cinci faze : 1. 3.Prezenta conditionarii atat in declasarea actiunii cat si in modul de desfasurare al ei.scopuri .Actualizarea unor motive si proiectarea pe baza lor a unui scop .compararea si evaluarea alternativelor prezente la momentul dat in campul constiintei .Calitatile vointei Principalele criterii dupa care apreciem vointa sunt: . . 2.transformarii la nevoie a fiecaruia dintre ele in obiect de analiza speciala si de evaluare. Din aceste proprietati reiese caracterul discursiv si multifazic al structurarii si desfasurarii actului voluntar.conditionare care consta in corelarea si aprecierea permanenta a raportului dintre dorinte .

trebuinte sau stari interne bulversante . Consecventa D.cu cat ea poate sa-si stapaneasca temperand . B.Exprima capacitatea mecanismelor de autoreglare de a mobiliza si concentra energia neuropsihica si musculara in vederea asigurarii rezistentei si ripostei necesare la presiunea pulsiunilor interne sau a situatiilor si stimulilor din afara.pe masura ce atingerea scopului intarzie si pe traiectoria catre scop apar obstacole noi sau esecuri . Perseverenta se poate masura dupa numarul tentativelor pe care un subiect le face pentru rezolvarea unei probleme mai dificile sau pentru a realiza ce si-a propus in conditiile aparitiei unei piedici neprevazute .Opusul ei este renuntarea sau delasarea . Independenta A.A. Pe langa educatie si exercitiu ea depinde si de individ in raport cu echilibrul emotional al acestuia .care duc la deconectarea mecanismelor de mobilizare energetica . . Fermitatea E.tipul puternic si echilibrat fiind favorizat in raport cu tipul slab sau cu cel puternic neechilibrat . Forta B.amanand sau franand .de intensitate mai ridicata . Perseverenta –Consta in mentinerea efortului voluntar la un nivel optima tat timp cat este necesar pentru atingerea scopului in pofida diverselor piedici si dificultati ce i se pot ivi in cale. In acelasi timp forta vointei este cu atat mai mare cu cat amplitudinea obstacolului surmontat este mai mare . Forta.Se poate afirma ca o persoana poseda o vointa cu atat mai puternica . Perseverenta C.

opusul fermitatii sunt:Influentabilitatea si Oscilatia .Atunci cand hotararile sunt obiectiv justificate . Consecventa se exprima in stabilitatea scopului si a liniei de conduita. a hotararilor si a scopurilor in discrepanta dintre convingeri si actiune(duplicitate) .dintre vorba si fapta .fermitatea favorizeaza instaurarea in relatiile interpersonale a unor repere clare si sigure . .In surmenaj si in nevroza subiectii manifesta recent lipsa de perseverenta . D. Nivelul de elaborare si functionare a consecventei depinde de forta eului.de a ne determina sa revenim asupra lor spre a le modifica sau anula . Fermitatea reflecta stabilitatea deciziilor si hotararilor luate in diferite situatii in pofida tentativelor potrivnice ale celor din jur .consecventa este cea care ne determina sa trecem la indeplinirea hotararilor luate si a promisiunilor facute . C.In acest context . In plan executiv .dintre vorba si fapta .asigura astfel unitatea dintre latura subiectiva interna (ideatica) sic ea obiectiva externa (actionala ) vointei.persoana care poseda o asemenea calitate isi va impune autoritatea si va castiga respectul celorlalti.eliberate de echivoc si subiectivism.evitarea de a da piept cu greutati si obstacole cat de mici.in corcondanta dintre convingeri si actiune . de gradul de dezvoltare a motivatiei de rol si de statut .de nivelul constiintei demnitatii si mandriei personale .Opusul consecventei este inconsecventa care consta in instabilitatea si fluctuatia deciziilor . Ea se integreaza in structura caracterului si devine o trasatura axiologica(valorica) a personalitatii .renuntarea rapida la continuarea efortului daca rezultatul asteptat intarzie sa apara .

fermitatea se transforma in una negativa.care consta in absenta unui orizont si a unor repere existentiale clare .Atunci cand un punct de vedere sau o hotarare se mentin in ciuda netemeiniciei lor evidente .in dificultatea sau imposibilitatea de a lua o hotarare sau de a trece la actiune fara un sprijin din partea cuiva.cu ceilalti semeni. Independenta exprima capacitatea unei personae de a-si organiza si duce viata pe cont propriu .dintr-o trasatura pozitiva. in sensul pozitiv al termenului da masura autodereminarii persoanei in relatiile sale cu situatiile sociale externe . Independenta.prin asumarea constienta a raspunderilor si riscurilor corespunzatoare .hotararilor si scopurilor proprii .Ea devine sursa de initiativa si de actiune . . E.Opusul ei este Dependenta .pe baza initiativelor .

Este o stare de pregatire psiho-fiziologica general ace se contureaza in cadrul starii de veghe si acre face posibila declansarea unui process psihic constient de perceptie .Defnitie si caracterizare Atentia poate fi definita ca proces psiho fiziologic de orientare .concentrare si potentare selective a functiilor activitatilor psihiice si psiho-comportamentale modale specifice in raport cu obiectul si finalitatea lor proprii . .Atentia Teme : 1.asigurandu-le atingerea unui nivel optim de eficienta adaptativa .de memorare .Dimensiunile ( atributele atentiei ) 3.de gandire sau efectuarea unei actiuni in plan extern.Definitie si caracterizare 2.Formele atentiei 1.de reproducere .

a face ceea ce trebuie .a te controla in reactii.a nu fi luat prin surprindere .a te orienta cu anticipatie in campul evenimentelor .Dimensiunile (Atributele) atentiei Indiferent de forma in care se manifesta. 2.atentia pune in evidenta un ansamblu de dimensiuni pe baza carora poate fi analzata .propunerea si formularea unui scop ce trebuie atins. Aaparitia unui stimul care trebuie perceput si analizat .actioneaza ca semnale specifice care transforma starea de pregatire generala in atentie focalizata .In acest caz functia sau activitatea data devine dominanta in campul constintei si in sfera de actiune ( in momnetul dat este singura manifestare integrala principala a subiectului).A fi atent inseamna a fi dinainte pregatit pentru ceea ce urmeaza sa intreprinzi .a nu fi surprins pe picior gresit.comparata si evaluata . prezentarea unuei sarcini are trebuie rezolvataactualizarea unei trebuinte care se cere a fii satisfacuta.a fi pe faza . Printre cele mai importante dimensiuni sunt urmatoarele: a) Volumul b) Concentrarea c) Stabilitatea d) Mobilitatea e) Distributivitatea .

c) Stabilitatea -Exprima durata in decursul careia atentia se poate mentine aproximativ la acelasi nivel (optim. .obiecte ) pe care un subiect le poate cuprinde simultan cu maxima si relativ egala claritate( In plan perceptiv sau in plan mental-reprezentare .dimensiunea cea mai importanta a atentiei .).cat si de starea sa interna ( motivationala . b) Concentrarea – Este.a) Volumul – Exprima numarul elementelor sau entitatilor distincte (Litere .etc.afectiva. Intrucat in mod obisnuit rezolvarea sarcinilor cu care suntem confruntati reclama un timp relativ indelungat . In stare normala nivelul de concentrare poate fi slab .posibil in situatia data si pentru subiectul dat).de la cateva minute pana la cateva ore.odihna-oboseala.nu e suficient simplul fapt de a atinge nivelul cerut de concentrare a atentiei.imaginatie).silabe.printer altele si de stabilitatea atentiei .dar si mentinerea acestui nivel cat timp este necesar pentru finalizarea activitatii incepute.mediu sau inalt.cuvinte.cifre.ea exprimand gradul de activare selective si intensitatea focarelor dominante la nivelul structurilor si zonelor cerebrale implicate in realizarea procesului sau activitatii psihice specifice .ea poate lua valori diferite atat de la un subiect la altul cat si la unul si acelasi subiect in momente diferite de timp. Performantele mari in orice gen de profesie sunt facilitate .imagini.poate.In plan functional.continutul valoric al concentrarii se intinde intre extremele cunoscute in patologie -fixitatea (care se intalneste in schizofrenie ) si difuzitatea (care apare in sindromul frontal si in oligofrenie ).figure geometrice.in functie de caracteristicile si continutul sarcinilor .

elemente si secvente particulare se leaga intr-o organizare spatio-temporala unitara .altele din potriva.Acolo unde se vorbeste de distributivitate si de simultaneitate .Aceasta este discutabila .Gratie acestei calitati . Distributivitatea. e) 3.avem de a face cu o comutare foarte rapida si depinde foarte mult de specificul activitatii ce trebuie indeplinita .Unele date par a pleda in favoarea existentei reale ale distributivitatii.d) Mobilitatea –Reprezinta calitatea atentiei de a se comuta rapid la nivelul optim de concentrare.Se refera la posibilitatea atentiei de a permite realizarea simultana a doua sau mai multor activitati diferite .de la o situatie la alta .Formele atentiei Atentia se manifesta in trei forme principale: -Atentia involuntara -Atentia voluntara -Atentia post-voluntara .de la o secventa sau veriga a activitatii al alta .mentinand tot odata controlul asupra ansamblului.

Printre trasaturile cu forta activatoare cea mai mare . Atunci cand sarcina de rezolvat reprezinta o semnificatie deosebita pentru noi.recurgem permanent si al functia reglatoare a limbajului folosind instructaje anticipative pregatitoare si comenzi cum ar fi:” sa fiu atent acum”. Neregularitatea. Functia principala a atentiei involuntare este cea de explorare –investigare a noului si imprevizibilului si de pregatire a intrarii in scena a atentiei voluntare.Atentia involuntara : Este forma elementara si naturala a atentiei umane . Asimetria.Contrastul.Ea se realizeaza pe baza reflexului de orientare .pentru performarea activitatilor adaptabile specifice.determinat de noutatea stimulilor si de modificarile din ambianta .Consta in orientarea selectiv si in focalizarea deliberata a constiintei aspura unui obiect.energia necesara concentrarii si stabilitatii atentiei va fi furnizata nu numai de mobilizarea voluntara . .ci si de motivatie . “sa iau seama mai bine”. Pentru situarea ei in limitele optime cerute de activitatea curenta .sunt mentionate: Eterogenitatea .Miscarea. Atentia voluntara : Este forma superioara si specific umana de realizare a controlului constient asupra evenimentelor din mediul extern si asupra propriilor acte psihocomportamentale.sarcini sau activitati si in mentinrerea acestei focalizari cat timp este necesar pentru finalizare sau pentru atingerea scopului propus.Intensitatea. “sa ma concentrez mai bine”.fara intentie si fara vreun efort voluntar special din partea subiectului .care se declanseaza si se mentine spontan.

consolidarii schemelor operatorii ale proceselor cognitive si activitatii .Atentia voluntara este implicata in rezolvarea problemelor teoretice. in elaborarea si testarea adevarului judecatilor si rationamentelor. La acest nivel.calitatea atentiei nu se diminueaza . Atentia post-voluntara: Pe masura structurarii. Atentia post-voluntara este facilitata de factori afectiv-motivationali care potenteaza si sustin prin energie proprie desfasurarea finala a comportamentului si activitatii .in formularea si testarea ipotezelor .se reduce coborand sub pragul de constientizare . Cu toate acestea .efortul voluntar initial .atentia devine una si aceeasi cu continutul.necesar concentrarii si stabilitatii atentiei .pastrandu-se in continuare la nivelul optim. .

Aspecte teoretice si metodologice 2.In latina clasica se folosea numai cuvantul “persona” care .Conceptul de personalitate Teme: 1.Definitii 3.in pofida faptului ca are un caracter foarte abstract a intrat in circuitul comunicarii din cele mai vechi timpuri.insemna “masca”.sensul termenului s-a intregit conferindu-i-se o functie noua. .”aparenta”.”persona” a ajuns sa exprime reunirea trasaturilor psihomorale interne si psihofizice externe.Treptat .Cap.initial .Astfel .Acceptiuni ale termenului de personalitate 1.Aspecte teoretice si metodologice Termenul “personalitate” cu radacina in “persona”.aceea de a reprezenta si actorul din spatele mastii . VI Mecanisme psihice integratoare Personalitatea I.

biochimice .biologice si psihofiziologice-innascute sau dobandite –care se integreaza intrun sistem pe baza mecanismului adaptarii la mediu. .Termenul a fost apoi asociat si cu aspecte diferentiale .folosindu-se pentru a desemna un om important (personaj). Persoana si personalitatea sunt determinatii pe care le atribuim exclusiv omului.primordial un individ .In comunicarea comuna ei se folosesc ca sinonimi dar in cea stiintifica se recunoaste necesitatea de a face o distinctie. Astfel .”Persoana”. Dupa aprecierea lui G.psihice si socioculturale. Persoana am legat-o de manifestarea actuala a omului intro situatie sociala data .termenul individ se aplica tuturor organismelor vii.Allport .”Personalitate”.Noi incercam sa gasim anumite criterii si repere pentru o asemenea distinctie. In prezent suntem in posesia a trei termeni:”Individ” .termenul de individ desemneaza acea totalitate a elementelor si insusirilor fizice .cea mai relevanta definitie a termenului”persona” este: Persoana este o substanta individuala de natura rationala.manifestare care se subordoneaza unui anumit rol. Personalitatea am asociat-o cu mecanismul si logica generala de organizare si integrare in sistem generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale .Fiind o entitate biologica si o unitate structurala si functionala indivizibila . In virtutea procesului vietii si a actiunii legilor evolutiei biologice .omul este .

personalitatea este privita ca : Suma totala a efectului produs de un individ asupra societatii Depinderi sau actiuni care influenteaza cu succes alti oameni Raspunsuri date de altii la un individ considerat ca stimul Ce cred altii despre tine Samburele relational al acestul gen de definitie rezida din faptul ca numai prin judecatile altora despre noi .pe buna dreptate.atunci.daca influentam .Definitii In psihologie se regasesc trei mari grupe pentru definirea conceptului de individ si personalitate: a)Prin efect extern b)Prin structura interna c)Pozitiviste sau formale a) Definitiile din prima grupa (prin efect extern) se centreaza pe latura fenomenologica a personalitatii identificand si retinand acele calitati si trasaturi prin care o persoana concreta oarecare determina o anumita impresie sau un anumit efect(pozitiv sau negativ) asupra celor din jur.personalitatea noastra este cunoscuta ca atare .2. Corespunzator.ne intrebam cum am putea fi cunoscuti? Dar .Daca prin modul nostru de a fi si de a ne manifesta nu producem nici o influenta asupra celor din jur.

dorintelor si instinctelor biologice innascute ale individului . .impulsurilor.tendintelor .oameni diferiti in moduri diferite.“Personalitatea este ceva ce trebuie apreciat”(Kant) . .Rezulta de aici ca in interiorul fiintei noastre trebuie sa existe ceva care sa constituie adevarata noastra “natura”.aceasta inseamna ca un observator poate sa-si formeze despre noi o parere corecta iar altul una eronata.Personalitatea este singuru lucru din lume care are o valoare suprema fiind astfel impusa necesitatea respectarii integralitaii si demnitatii umane.personalitatea are o consistenta proprie .Desi este deschisa spre lume si sufera influentele acesteia .mai curand .o structura interna specifica.inseamna oare ca avem mai multe personalitati? Nu.Allport). Acestui tip de definitie ii putem adauga anumite note de valoare : .precum si a dispozitiilor si a tendintelor dobandite prin experienta”(G.preferand definitii descriptiviste de genul:”Personaliatea este suma totala a tuturor dispozitiilor .indiferent de modul in care influenteaza sau este perceputa de altii. Concluzie: Definitiile prin efect extern confunda personalitatea cu reputatia si cineva poate avea mai multe reputatii in contacte relationale diferite.Ea nu trebuie confundata cu societatea si nici cu perceptiile pe care alti oameni le au despre ea.Psihologii occidentali nu scot in prim plan integralitatea si demnitatea . b) Definitiile din cea de-a doua grupa se intemeiaza pe consideratia ca personalitatea trebuie sa fie o “Entitate obiectiva” existenta cu adevarat .

istoria . Deosebirile semantice se evidentiaza in cadrul principalelor discipline socioumane care il includ in sistemul lor conceptual :sociologia.Astfel din aceste definitii se poate trage concluzia ca personalitatea poate fi considerata ansamblul organizat al proceselor si starilor psihofiziologice apartinand individului.Acceptiuni ale termenului de personalitate Conceptul de personalitate apare si ca integrator semantic de ordin superior .politologia . 3. . Cele ce stim despre personalitate sunt numai operatiile noastre.in baza definitiilor pozitiviste “Personalitatea este conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei persoane in toate detaliile sale .pe care omul de stiinta o poate da la un moment dat.pedagogia .starilor si conditiilor psihice particulare si a componentelor socioculturale . c) Definitiile pozitiviste au la baza convingerea ca structura interna este inaccesibila stiintei.o organizare de valori care sunt compatibile intre ele.el coordonand si coreland functional si dinamic continuturile notiunilor referitoare la multitudinea componentelor bioconstitutionale a proceselor .Astfel .psihologia . Personalitatea este si o schema unificata a experientei .etica .

asadar ca psihologia opereaza cu termenul de personalitate in referirea sa la orice om normal :fiecaruia dintre noi .cel mai important.Stabilitate-Instabilitate. fiind cel al sferei.pe baza lui . a) .Astfel .se delimiteaza doua categorii de definitii : a)Reductionist-unidimensionale b)Multidimensional-globale Definitiile reductionist-unidimensionale reduc perosnalitatea la una din componente .din potriva . atribuindu-l indivizilor care prin contributia adusa intr-un sector sau altul al culturii materiale si spirituale se ridica deasupra celorlalti .foloseste acesti termen in sens larg pentru a desemna orice om normal ca membru al unei comunitati sociale (personalitatea exprimand in acest caz modul specific de organizare psihocomportamentala a omului in contextul vietii sociale .atunci cand se face distinctia intre aceste doua. Majoritatea chestionarelor si probelor proiective care se folosesc pentru investigarea si diagnosticarea personalitatii sunt axate pe evidentierea factorilor dispozitionali sau temperamental-caracteriali .la temperament sau caracter.ea ne atribuie calificativul “personalitate”. Astfel intreaga personalitate este redusa din punctual de vedere al acestei categorii la interactiunea si jocul dintre doua dimensiuni temperamentale polare :IntroversieExtroversie. Retinem .de cele mai mutle ori la componenta dispozitionala (afectivmotivationala). Definirea personalitatii s-a facut dupa mai multe criterii .cea de a doua (psihologia).Sociologia si psihologia :Prima(sociologia) foloseste termenul respectiv in sens restrictiv (diferential).al culturii si istoriei).

relational-sociala si instrumental-performantionala.care nu poate fi studiata si epuizata de o singura stiinta .Psihologice si Socioculturale.caracterul si aptitudinile. Acceptand o asemenea definitie vom observa imediat ca personalitatea este o realitate complexa si eterogena din punct de vedere substantial –calitativ . Procesul integrarii pe cele trei coordonate scoate totusi in evidenta necesitatea elaborarii a trei sisteme functionale interdependente care definesc domeniul de studiu al psihologiei persponalitatii si anume: temperamental. carecteristic si unic de comportare in diversitatea situatiilor externe. Psihologia personalitatii trebuie sa-si focalizeze atentia asupra modului in care procesele .eterogena .dupa natura substantial-calitativa a elementelor care o compun .E mai mult decat evident ca trebuie sa faca obiectul a cel putin trei grupe de stiinte : Biologice .functiile si starilepsihice individuale se integreaza pe trei coordonate principale:dinamico-energetica . .Astfel personalitatea este vazuta ca unitatea bio-psiho-sociala constituita in procesul adaptarii individului la mediu si care determina un mod specific.b) Definitiile multidimensional-globale prezinta personalitatea ca entitate complexa .

Clasificarea temperamentelor .Definitie 2.Temperamentele Teme: 1.Caracterul ) I.Dimensiunile personalitatii ( Temperamentele .

adica in dinamica proceselor psihice si a actelor motorii se realizeaza in ontogeneza .memorie.determinate genetic . .gandire si afectivitate si se reflecta in comportament.reactiile motorii.elemental ereditar in organizarea interna a personalitatii.devenind obiect de studiu al psihologiei.directia orientarii dominante –spre lumea externa (extraversie ) sau spre lumea interioara(introversie) . .Definitie Temperamentul reprezinta modul in care variabilele bioconstitutionale si bioenergetice se implica in organizarea si desfasurarea proceselor psihice –perceptie .1.locul controlului ( dependenta de stimularea externa sau dependenta de activismul intern propriu ) . Cand vorbim de termperament in plan psihologic noi ne gandim direct la modul cum reactioneaza si se manifesta individul sub aspect dinamico-energetic .intensitatea sau forta actiunilor voluntare .intensitatea trairilor emotionale si durata lor . structura temperamentala si respectiv tipul temperamental este innascut reprezentand astfel alaturi de predispozitii.integrarea lor in plan psiho-comportamental . Daca insusirile dinamico-energetice sunt inascute .Aceste insusiri bioenergetice se imprima ca atare pe tabloul comprotamental ce se elaboreaza stadial in cursul vietii individului .rapiditatea perceptiei.echilibrul sau impulsivitatea la stimuli externi .a raspunsurilor verbale la intrebari.in diferite situatii externe: .temperamental dobandeste obligatoriu un continut si o conotatie psihologica . Astfel inteles.

Temperamentul se regaseste si incepe sa-si dezvaluie trasaturile sale specifice de indata ce omul incepe sa deschida gura.in orice imprejurare.De aceea .rezistenta la frustratii .de suprafata a personalitatii si nu de cea interna .De aceea .fiind prima determinatie a personalitatii care se impune nemijlocit observatiei.temperamentul . Toate aceste trasaturi se exprima si se concretizeaza numai la persoana la care se manifesta.de continut .disponibilitatea la comunicare .desi are o conditionare biologica directa si ereditara.se comporta si actioneaza intr-o imprejurare de viata sau alta .El reprezinta astfel pecetea si dimensiunea oricarui comportament . Temperamentul tine de latura formala .capacitatea generala de lucru si rezistenta la solicitari puternice si de lunga durata .durata si semnificatia influentelor externe si efectele in sfera comportamentala .dobandeste valente si sens real numai in plan psiho-comportamental .structura comportamentala este o interfata intre persoana si lume si indeplineste rol de mediator intre intensitatea . O importanta speciala dobandesc trasaturile temperamentale in cadrul relatiilor interpersonale.in superiori sau inferiori.in somn sau in coma.sa ridice mana.Ele nu pot fi observate in stare pasiva..atractiile si respingerile . Din cele de mai sus tragem concluzia ca temperamentul nu este o variabila neutra din punct de vedere adaptativ.spunem ca temperamentul se manifesta in orice situatie.simpatiile si antipatiile .dimpotriva .El nu are o semniifcatie care sa necesite o impartire a oamenilor in buni sau rai .sa gesticuleze .la situatii afectogene si conflictiuale.la stres.

Pavlov a reusit sa desprinda si sa evalueze. .Capacitatea generala de lucru . Pavlov.dintre membrii unui grup fiind conditionate de ele .este functie a creierului . .in toate componentele si laturile sale .Rezistenta obiectiva la experientele dure si dramatice ale vietii. . In elaborarea schemei sale de clasificare Pavlov a pornit de la principiul nevrismului .Aceasta este determinate genetic si defineste atat excitatia cat si inhibitia. Pe baza datelor experimentale de laborator.ea reflectand incarcatura energetica a neuronului. Acestea sunt : forta .inclusiv a sistemului endocrin. 2.Rezistenta la actiunea factorilor stresanti si afectogeni .mobilitatea si echilibrul Forta –este considerata proprietatea primordiala si determinanta.exprimata ca functie de durata si de gradul de dificultate si complexitate a sarcinilor .potrivit caruia rolul principal in reglarea raporturilor organismului cu mediul extern si a functionarii organelor interne.prin indicatori cuantificabili.obtinute priun metoda reflexelor conditionate .Clasificarea temperamentelor Cea mai cunoscuta tipologie fundamentata fiziologic se leaga de numele lui I.P.3 proprietati naturale care impreuna alcatuiesc ceea ce el a numit tip general de sistem nervos sau tip general de activitate nervoasa superioara.il joaca creierul precum si de la teza de baza a neuropsihologiei si psihologiei stiintifice potrivit careia psihicul . Indicatorii comportamentali dupa care putem evalua forta sistemului nervos sunt: .inclusive cea temperamentala .

Stimularea la raspuns sau la riposta intr-o situatie in care consemnul sau regula este abtinerea de la orice raspuns .Creearea unei situatii de dilema in care subiectul trebuie sa ia o decizie in timpul dat .respective viteza si durata instalarilor .Expunerea la situatii frustrante si inregistrarea raportului dintr calm si irascibilitatea . In functie de valorile pe care le au acesti indicatori se delimiteaza doua tipuri generale de sistem nervos : Tipul puternic si Tipul slab.au fost delimitate doua tipuri de sistem nervos : Mobil si Inert.rapiditatea trecerii de la unul la celalalt. -Tendinta spre inhibare asupra fortei excitatiei. Tipul de probe prin care se testeaza echilibrul este urmatorul : . Dupa valorile acestor indicatori .Nivel ridicat al pragurilor senzoriale(sensibilitate scazuta).Ea a determina rapiditatea si usurinta adaptarii al schimbare. . . -Tendinta spre echilibru ( forta excitatiei aproximativ egala cu cea a inhibitiei si invers). - Mobilitatea-defineste dinamica proceselor nervoase fundamentale. Echilibrul-este proprietatea care rezulta din raportul de forta dintre exitatie si inhibitie si se obiectiveaza in 3 tendinte : -Tendinta spre impulsivitate (predominarea fortei excitatiei asupra fortei inhibitiei ). Rezistenta la actiunea alcoolului si substantelor farmacodimanice. .

lent. Pavlov a pus in corespondenta tipurile generale de sistem nervos comune omului si animalelor cu cele 4 temperamente stabilite in antichitate . are corespondent temperamental coleric : rezistent .nesociabil.Echilibrat-Inert are drept coresondent temperamental flegmatic : calm. b) Tipul puternic.controlat . c) Tipul puternic-Neechilibrat-Excitabil.comunicativ .impulsiv .irascibil.Pe baza acestor insusiri au fost delimitate doua tipuri de sistem nervos: Echilibrat si Neechilibrat.astfel: a) Tipul puternic –Echilibrat-Mobil are drept corespundent.vioi.hiperactiv.saturatie si plictiseala rapida la monotonie.imprudent .temperamental sangvinic : vioi.trairi emotionale exploziv. d) Tipul slab are drept corespondent temperamental melancholic: interiorizat.greu adaptabil la situatii noi.adaptabil.putin impresionabil.tacut.instabilitate comportamentala.rezistent la stres is frustratii .delicat. II.tendinta de dominare in relatiile interpersonale .Caracterul .retras.sensibil.sociabil .

etc. Dupa ce a dezvaluit si a explicat natura.talia.marca.Sfera convingerilor si sentimentelor socio-morale. Spre deosebire de temperament care se implica si se manifesta in orice situatie naturala sau sociala .determinatiile si mecanismele caracterului in sine.un bat) care se folosea pentru a separa doua terenuri. In acceptiunea extinsa caracterul exprima schema logica de organizare a profilului psiho-social al personalitatii .care permite descrierea si clasificarea indivizilor. In biologie .conformatia fizica. Toate aceste elemente sunt corelate si integrate intr-o structura functionala unitara prin intermediul unui mecanism de selectie.considerat din perspectiva unor norme si criterii valorice.Continutul aspiratiilor si idealurilor. .Ulterior. In acest caz el include: . Culoarea pielii.Initial. Luat in sens restrans .la societate in ansamblu si la sine insusi.psihologia poate merge mai departe in intampinarea eticii . sunt caractere .Conceptia generala despre lume si viata a subiectului.in greaca veche . apreciere si valorizare .care determina un mod relative stabil de orientare si raportare a omului la ceilalti semeni .notiunea de caracter desemneaza un ansamblu inchegat de atitudini .semnificatia lui s-a extins fiind utilizat pentru a exprima ceea ce distinge un lucru de altul.Astfel el va insemna pecete.termenul este folosit in sens de insusire sau trasatura diferentiatoare sau asemanatoare(comuna).Coninutul si scopurile activitatilor.culoarea ochilor .aratand ce sansa de integrare intr-un anume mediu socio-cultural au indivizii cu un profil . . .caracterul se implica si se manifesta numai in situatiile sociale.termentul “caracter” se asocial cu un semn (de exemplu.ereditara sau dobandita .

admitand caracterele positive si respingand pe cele negative .si “multimea solicitarilor externe “ pe care societatea le formuleaza fata de individ.de pilda.afectiv.orice individ cat de cat normal.isi structureaza pe baza unor complexe transformari in plan cognitiv.nascut si crescut intr-un mediu social.a criteriilor si etaloanelor sale valorice.cu cercul de prieteni.cu cadrele didactice . Daca tinem sa evidentiem latura axiological a caracterului .la randul sau si individul este indreptatit sa aiba si sa manifeste anumite exigente si asteptari de la societate.Este cu totul altceva daca acest profil va fi etichetat ca bun sau rau .caracterial sau altul. Dar.ca pozitiv sau negativ.etica .formulate din perspectiva conceptiei sale despre lume si viata. Caracterul apare ca mod individual specific de relationare si integrare a celor doua multimi de solicitari . Societatea pretinde si asteapta de la membrii ei sa-I accepte normele si exigentele .El poate pune individual in urmatoarele trei ipostaze : .in comunicare si interactiune cu alti semeni.Nu trebuie deci sa pierdem din vedere faptul ca psihologia este o stiinta explicativa (si trebuie sa ramana astfel) si nu una normativa cum este.motivational.in lumina acestora.cu membrii familiei.un anumit mod de raportare si reactie la situatiile sociale.adica un anumit profil caracterial. Din punct de vedere psihologic .cu colegii de scoala.atunci trebuie sa luam in consideratie interactiunea dintre cele doua multimi de solicitari : “Multimea solicitarilor interne”.pe care individual le are fata de societate .

societatea declara individul ca avand caracter iar indiivdul considera criteriile si etaloanele societatii ca fiind si ale lui.ca urmare el se manifesta numai in asemenea imprejurari.De aceea dezvaluirea trasaturilor de caracter este incomparabil mai dificila decat a celor temperamentale.evenimentele si experientele sociale. .Atunci cand plaja de intersectie se ingusteaza pana la un anumit prag .ci neaparat intr-o situatie social-semnificativa. Nu este sficient sa punem subiectul intr-o situatie oarecare ca in cazul temperamentului.ea desemnand o lume ideala.societatea declara individual ca lipsit de caracter .a) Deconcordanta deplina cu societatea -Toate solicitarile sociale sunt acceptate si integrate ca norme proprii de conduita si toate solicitarile proprii se incadreaza in limitele normelor si etaloanelor societatii (O asemenea situatie nu se intalneste in realitate in viata .iar individual declara criteriile sau etaloanele impuse de societate ca inacceptabile.neintalnindu-se ca atare in realitate) c) Condordanta partiala-disconcordanta partialacele doua multimi de solicitari intersectandu-se pe o plaja mai ingusta sau mai intinsa. Aceasta este situatia reala . Cand plaja de intersectie se largeste tinzand spre limita superioara de concordanta . Caracterul se structureaza prin integrarea in planul cunoasterii. b) De respingere reciproca totala –cand cele doua multimi de solicitari nu concorda in niciun punct ( Si aceasta situatie trebuie considerata ca avand doar o semnificatie teoretica.spre care se poate tinde).motivatiei si vointei a ceea ce este semnificativ pentru individ in situatiile.afectivitatii .care reflecta natua contradictorie a raportului individ-societate.trebuind sa fie revizuite (reformate).teoretica.

Semniifcativul se poate impartii in Individual si General . Cand caracterul se structureaza pe dominanta semnificativului inidivdual ,va fi etichetat ca marunt ,mercantil. Cand se structureaza pe dominanta semnificativului general,supraordonat ,va fi etichetat ca mare ,nobil . In primul caz ,individual isi va demonstra intreaqga forta a caracterului sau in actiunile indreptate spre atingerea scopurilor personale ;in cazul al doilea ,forta caracterului se va dezvaluii cu adevarat numai in actiunile subordonate atingerii unor scopuri cu valoare sociala mare. Rezulta asadar ca modalitatea cea mai eficienta de cunoastere si evaluare a caracterului o reprezinta analiza actelor de conduita in situatii sociale inalt semnificative pentru individ .

C3: Perceptiile interpersonale in practica profesionala
Comunicarea nonverbala
Teme: 1.Transmiterea si perceptia mesajelor nonverbale; 2.Limbajul corpului,semnificatia gesturilor ; 3.Spatiul personal; 4.Paralimbajul; 5.Expresii faciale.

Transmiterea şi percepţia mesajelor nonverbale

Prin mesajele nonverbale pe care le recepţionăm, putem obţine o mulţime

de informaţii despre interlocutorul nostru fără ca acesta să ni le ofere: culoare, rasă, sex, vârstă, identitate culturală, personalitate, atitudine şi stil personal. Maniera de comunicare este o mostră a comportamentului individual pe care ceilalţi o pot observa ca atare. Impresiile pe care şi le formează despre noi sunt fundamental marcate de modul în care salutăm, păstrăm distanţele, zâmbim, ascultăm, gesticulăm, privim etc, adică de stilul personal de a relaţiona şi interacţiona cu ceilalţi. Căile de comunicare nonverbală sunt reacţiile neconştientizate, dar care sunt evidente pentru cei din jur. Comunicarea nonverbală este o componentă foarte importantă în procesul comunicării, deci trebuie să ştiţi ce implică pentru a deveni conştienţi de acest tip de mesaje pentru a putea să le folosiţi eficient.

Comunicarea prin tăcere
Tăcerea este un instrument puternic de comunicare dar, atenţie, trebuie folosit cu abilitate.

una din cele mai crunte pedepse oficiale şi cea mai distrugătoare . tăcerea este ambiguă. nu numai a faptului că existăm pentru ei. Avem nevoie de confirmarea celor din jur.este izolarea completă. Auditoriul comunică prin tăcerea lăsată la sfârşitul unui discurs.Noi suntem fiinţe sociale.. cu toate că "tăcerea este de aur" poate fi un lucru înţelept. dar şi a faptului că ne simpatizează. . poate însemna un act de respingere. Plictiseală? Dezaprobare? Respingere totală? Nefiind un răspuns clar. tăcerea construieşte ziduri iar zidurile sunt bariere în comunicare. Este dificil pentru vorbitor să interpreteze corect această tăcere. iar societatea este astfel făcută încât să răspundem unii altora. uneori. noi comunicăm ceva. şi vorbitorul este lăsat să ghicească ce poate însemna aceasta. .Când cineva ne pune o întrebare şi nu reuşim să răspundem. iar interpretarea poate fi greşită. Astfel.dacă durează un timp îndelungat . aceasta. Una din cele mai crude pedepse sociale este ignorarea.

(ex. meticulos.: omul de afaceri . Cultura umană a împărţit timpul în ani.pregătindu-ne să ascultăm . cântăreşte alternativele. în funcţie de modul de folosire a timpului: . dar nu există o privire unitară în acest sens. . pe care în alte circumstanţe nu le-ar fi făcut.luni-vineri. El este logic.putem încuraja vorbitorul să continue sau să-şi exprime sentimente şi atitudini. Psihologul Karl Jung a stabilit patru tipuri de personalităţi umane. ne pot transmite informaţii referitoare la performanţa indivizilor. proprietarul de magazin . în funcţie de anotimpuri etc.tipul gânditor concepe timpul în mod linear. trecând prin prezent.. diferitele timpul în moduri diferite.luni-sâmbătă. comerciantul . de la trecut la viitor.îşi împarte timpul în sezoane. agricultorul. îi place planificarea.Folosind tăcerea .) Caracteristicile individuale. legate de timpul biologic. Chiar în comunităţi pot împărţi interiorul aceleiaşi culturi. Limbajul timpului Am putea spune că toţi percepem timpul în acelaşi mod.

atunci o mare parte din propria sa comunicare s-a pierdut. .. El are impresia că trebuie să schimbe lumea pentru a corespunde viziunii sale şi se simte frustrat dacă alţii nu-i împărtăşesc elanul.tipul intuitiv este preocupat de viitor. Limbajul corpului Limbajul corpului vorbitorului şi îi furnizează instantaneu un răspuns comunică acestuia cum se prezintă. la care se raportează mereu. . fără să poată interpreta sau citi acest limbaj. este performant în luarea deciziilor şi se descurcă de minune în situaţiile de criză. iar vorbitorul nu este sensibil la acest aspect şi nici conştient de importanţa lui.tipul senzitiv se concentrează mai ales asupra prezentului. El este omul de acţiune: realist. spre care priveşte mereu. . şi o acceptă cu greutate. Nu este prea entuziasmat de schimbare. Punctualitatea nu este punctul său forte. Dacă această reacţie este prezentă.tipul sentimental acordă mare atenţie experienţei sale trecute.

sociabilitatea . privirea şi contactul vizual. astfel încât să puteţi imediat folosi propriile dumneavoastră tehnici de comunicare. tonul şi inflexiunile vocii. dacă nu intervin erori grave de percepţie este şi cea mai adevărată.Deci. poziţia trupului. vorbirea. trebuie să vă daţi seama de prezenţa acestor mesaje şi de posibilele lor semnificaţii. trebuie să vă dezvoltaţi capacitatea de observaţie şi abilitatea de a descifra aceste mesaje. ritmul vorbirii. Prima impresie se formează în urma analizării stilului de comunicare. gestica. să fiţi permanent atent la efectul limbajului trupului dumneavoastră asupra altor persoane şi să fiţi tot timpul atent la răspunsul posibil. dominanţa accesoriile. dacă simţiţi că este necesar. mimica. Componentele de bază ale stilului de comunicare sunt: distanţa. Este impresia cea mai stabilă şi. Prima impresie despre partenerul de dialog se formează în primele câteva minute ale primului contact. şi ascultarea. imaginea psihologică. fizionomia. îmbrăcămintea şi pauzele de şi sine. pentru a fi un bun cititor al limbajului trupului.

supermagazin din Kansas City (Smith. Un experiment făcut într-un. 1982) a demonstrat că strângerea uşoară a antebraţului clientului ridică procentul de acceptare de la 51%. la 79% în condiţia . şi favorabile de la facilitează obţinerea unor comportamente interlocutor. Cercetări relativ recente au pus în evidenţă forţa manipulatoare a atingerilor. de ascunderea unghiului intern. Atingerea. Mesajele semnificative ale ochilor şi privirii sunt legate de dilatarea şi contracţia pupilei. de schimbările de direcţie ale privirii etc. de intensitatea şi durata contactului vizual cu interlocutorul. în condiţii fără contact.Privirea şi contactul vizual. Gier şi Willis. Unele mişcări ale ochilor sunt necontrolabile. ele transmit mesaje foarte puternice pe care le recepţionăm aproape fără a fi conştienţi. Atingerea fizică măreşte sentimentul de intimitate. la nivel infraconştient. Mişcarea ochilor are un efect puternic comparativ cu alte semnale fizice folosite.

aruncarea fumului ţigării spre tavan. Există anumite gesturi care trădează neîncrederea. şi că majoritatea gândurilor devin negative. În urma cercetărilor făcute. Gesturile. atunci când o persoană îşi încrucişează braţele. ori prin prinderea între mâini a unor obiecte: ochelari.contactului. În literatura de specialitate sunt prezentate gesturi care exprimă dominarea teritorială: aşezarea de materiale de lucru pe masă şi rearanjarea acestora. nevoia de protecţie. receptează şi reţine cu 40% mai puţin. dosar etc. corpul aplecat spre spate cu mâinile la ceafă. Gesturile spaţiale indică atât personalitatea de bază mai puternică şi expansivă. poşetă. Aceste gesturi sunt numite "bariere" şi sunt "ridicate" prin încrucişarea picioarelor sau a mâinilor. . ceas. teama. s-a constatat că. atitudinea defensivă sau negativă. pix. cât şi atitudini şi stări de dezinvoltură şi încredere. emoţia.

având în vedere că în anumite situaţii comunicarea nu se efectuează numai cu şi prin cuvinte. în anumite situaţii. de a capta atenţia ascultătorului. descifra cuvintele cheie. considerăm comunicarea vizuală ca pe o latură complementară a comunicării verbale sau nonverbale. Ca instrumente tradiţionale de vizualizare a mesajului amintim: tabla. televiziunea cu circuit închis etc. obiectele fizice. În acest context.Comunicarea vizuală Indiferent de stilul de comunicare pe care dorim să-l abordăm. video/retroproiectorul. comunicarea se poate realiza şi prin intermediul imaginilor. planşele/posterele. nu în ultimul rând. prin intermediul tonului. pentru a fi eficienţi. vocii. cu ajutorul cărora putem să transmitem o mare diversitate de mesaje care au menirea de a accentua. al amplitudinii sau al atitudinii noastre etc. În utilizarea acestor instrumente vizuale trebuie să avem în vedere unele . de a facilita o înţelegere mai bună a mesajului transmis şi. filmul.

acestea fiind excelente completări ale cuvântului scris sau vorbit. se foloseşte spontan iar informaţia este expusă permanent. În literatura de specialitate se recomandă diferite modalităţi de a prezenta statistici şi alte date. creioane speciale colorate) vizualizează mesajul într-un mod extrem de simplu. diagrame. histograme. grafice. astfel încât să puteţi alege metoda care se potriveşte cel mai bine pentru o situaţie dată. cifre şi date introduse în rubrici cu specificaţii amănunţite. hărţi statistice. Astfel. dar în nici un caz nu se pot înlocui complet cuvintele. Tabelele sunt cele mai simple forme de reprezentare vizuală. organigrame. pentru a prezenta o mare diversitate de mesaje.avantaje şi dezavantaje cum manevrabilitatea în corelarea ar fi impactul vizual şi perfectă mesaj-imagine. cuprinzând nume. Puteţi apela la diferite mijloace grafice: tabele. tabla neagră sau tabla albă (creta. Prin utilizarea acestora se poate reduce considerabil vocabularul necesar prezentării. pictograme etc. informaţii statistice etc. pentru a servi .

clar şi complet. . a legăturilor dintre acestea. verticale şi orizontale. cărora li se atribuie sensuri convenţionale. o serie de valori numerice obţinute prin calcul. element constitutiv care trebuie să fie scurt. au o fundamentare teoretică de reprezentare grafică a unei funcţii matematice. în şiruri şi coloane. Orice grafic are un conţinut .mijloacele cu ajutorul cărora este exprimat conţinutul. punctelor. tehnică. . cercuri concentrice sau tangente suprapuse crescător. grafique) este definit ca procedeu de reprezentare expresivă prin desen a fenomenelor si proceselor economicosociale. prin observaţii sau experienţe.titlul. aranjate într-o anumită ordine. astfel spus. precum şi a legităţii manifestării lor in timp şi spaţiu cu ajutorul liniilor.procesul. care este formată din linii paralele. Grafic (din franc. organizare etc. linii încrucişate etc. fenomenul pe care îl exprimă.. sau pentru obţinerea unei clasificări.unui anumit scop. Sau.. În acest context. Cele mai multe figuri grafice folosite in economie. figurilor etc. şi o formă . elementele principale ale unui grafic sunt: .reţeaua..

- scara de reprezentare. Histograma este un grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuţie statistică (matematică). Diagrama este definită ca o reprezentare grafică schematică a unui fenomen, a unui obiect etc. În cazul acestei categorii de reprezentare grafică pot fi utilizate următoarele forme: a.Diagrama de flux informaţional, instrument de studiu folosit pentru evidenţierea modului de desfăşurare a activităţilor sau sarcinilor personalului tehnic, economic de altă specialitate şi administrativ, în vederea găsirii rapide a soluţiilor de îmbunătăţire. Ea reproduce fluxul informaţional cu ajutorul unor simboluri unitare pe diverse operaţii, permiţând înţelegerea uşoară a desfăşurării activităţii sau sarcinii studiate; - Diagrama de rutină, diagramă de flux informaţional, care reprezintă compartimentele participante la desfăşurarea activităţii analizate, precum şi toate documentele şi legăturile dintre acestea. Ocupă un spaţiu redus şi poate

fi percepută dintr-o singură privire, sesizându-se cu uşurinţă eventualele anomalii în circulaţia documentelor; are dezavantajul că nu prezintă fluxul informaţional pe operaţii; - Diagrama orizontală, diagramă de flux informaţional care ne ilustrează circuitele documentelor, a operaţiilor din sistemul informaţional şi a interdependenţei dintre operaţiilor respective. documente în procesul derulării

Se desfăşoară de la stânga la dreapta şi permite urmărirea uşoară a circuitelor întrucât flecare document este situat pe aceeaşi linie orizontală de la apariţie şi până la arhivare paralelismelor în sau distrugere. Permite depistarea

efectuarea operaţiilor precum şi a operaţiilor inutile; - Diagrama verticală, diagramă de flux informaţional care cuprinde circuitele interdependente organizatorică dintre documente, funcţiile din structura

angrenate în circuitele respective, operaţiile şi natura lor, inclusiv locurile de decizii şi de execuţie precum şi texte descriptive ale acestora. Poate fi

utilizată cu uşurinţă în analiză şi proiectare deoarece circulaţia unui document se desfăşoară în întregime în aceeaşi coloană; simbolizările situate pe acelaşi rând reprezintă legături între documentele respective, evidenţiază mai pregnant transcrierile inutile, controalele excesive şi deplasările repetate între compartimente. Diagrama verticală, în comparaţie cu diagrama orizontală este mai laborioasă şi solicită o concentrare mai mare a specialistului care o elaborează şi a celor ce o utilizează. b. Diagrama de flux tehnologic este o reprezentare grafică, pe plan general a organizaţiei (instituţii, specialist; a tuturor firmă etc), prin simboluri alese de

operaţiilor şi activităţilor ce compun fluxul tehnologic; a traseelor parcurse de principalele piese, subansamble sau produse în diferite etape ale transformării lor tehnologice din materii prime în produse finite, în scopul evidenţierii structurii procesului pe operaţii tehnologice, precum şi succesiunea lor în timp. Analiza vizuală a diagramei de flux tehnologic permite găsirea unei soluţii de amplasare a

Prin intermediul ei comunicăm mesaje cu multă claritate şi simplitate. respectarea ordinii de succesiune tehnologică a operaţiilor şi a principiilor şi regulilor privind organizarea raţională a producţiei şi a muncii. Diagrama circulară este una dintre cele mai simple reprezentări grafice. modul de subordonare a acestora şi legăturile reflectă concepţia de de autoritate ierarhică. Organigrama este o reprezentare grafică a structurii unui sistem cibernetico-economic sau social din care rezultă elementele structurale: compartimentele de muncă. Este uşor de întocmit şi interpretat deoarece fiecare secţiune este direct proporţională cu valoarea procentajului pe care o reprezintă. generalizată şi micşorată conform unei anumite scări de proporţie şi întocmită pe baza unei proiecţii cartografice. traseele întortocheate sau ocolite. care să evite întoarcerile în flux. Organigrama . încrucişările de trasee etc. Harta este o reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeţei pământului (totală sau parţială). funcţiile de conducere.locurilor de muncă.

Recomandări: . Indiferent de tipul mijloacelor vizuale pe care dorim să le folosim pentru ca mesajul să fie mai relevant. . şi familiarizaţi-vă cu spaţiul unde urmează să vă susţineţi prezentarea (repetarea unui mic scenariu este vitală dacă vreţi să respectaţi şi să fiţi respectat). în detaliu.organizare aplicată la unitatea respectivă şi. clare şi concrete. bine selecţionate şi structurate în aşa fel încât să ofere receptorului informaţii rapide. nu intraţi în panică. în consecinţă. mai uşor de recepţionat şi înţeles este necesar ca ideile să fie pertinente.Oricât de bine v-aţi pregătit. luaţi în calcul şi gândiţi-vă că pot apărea şi evenimente neprevăzute.Asiguraţi-vă că instrumentele la care apelaţi sunt în stare de funcţionare. . nivelele ierarhice existente. .Asiguraţi-vă că spaţiile în care urmează să vă prezentaţi imaginile sunt pregătite pentru o asemenea acţiune: verificaţi.Selectarea şi utilizarea celor mai relevante instrumente în raport cu informaţiile pe care doriţi să le expuneţi. .

din timp.verdele .să capteze atenţia şi în acelaşi timp să încânte ochiul. Alegerea celor mai potrivite mijloace grafice are drept scop: .albastrul .foarte important/înalt semnificativ.galbenul .explicaţi şi comunicarea interpretaţi reprezentările vizuale deoarece .mesajul verbal poate fi completat cu mijloace grafice.pregătiţi cu atenţie. nu sunt sesizate şi înţelese de întreg auditoriul.evidenţiază mai clar anumite diferenţe care. . . receptorul asupra faptului că veţi apela la mijloace vizuale .oferă rapid o imagine de ansamblu şi o cantitate apreciabilă de informaţii.Este importantă. . . În realizarea unei corelări ideale informaţie .semnificativ. de exemplu. datorită vitezei de prezentare verbală. .roşul . folosirea culorilor în reprezentarea grafică: .complexitatea conţinutului mesajului verbal este susţinută de reprezentarea vizuală.mijloc vizual folosit trebuie să avem în vedere câteva principii: .nesemnificativ.înalt semnificativ. . de multe ori. .

vizuală este o latură complementară a comunicării verbale şi nu un înlocuitor. păstrându-se succesiunea prezentării acestora. în prealabil. în raport de spaţiu. Planşele se recomandă a se utiliza atunci când prezentăm informaţii unor grupuri de persoane. Posterul ştiinţific Panourile de afişare pot fi confecţionate cu uşurinţă şi permit. pentru realizarea sa. Această modalitate de comunicare necesită efort şi timp pentru pregătire. o prezentare vizuală complexă.. şi pentru aceasta necesită o reflectare particulară. Poster ştiinţific . schemele etc. În timpul expunerii se subliniază informaţiile. o dată pregătite pot fi folosite şi cu alte ocazii. Sfaturi practice pentru realizarea unui poster Posterul este o imagine (gândiţi-vă la afişele pentru spectacole sau publicitate pentru produse) destinat să fie văzut de departe. iar desenele.

. subtitluri etc. informaţie abundentă dar de necitit. de exemplu font de 72. scheme. Într-un poster ştiinţific imaginea prezintă o sinteză de informaţii.Titlu: litere majuscule (vizibile de la 4 sau 5 m). . astfel încât să determine apropierea.Curbe. . .Text: litere suficient de mari pentru a fi citite uşor de receptor (font ≈ 28) (vizibil de la 2 sau 3 m).uşor de citit de aproape. figuri. sau 50x65. figuri diverse (cu legendă) facilitând prezentarea rezultatelor. Pericole ce trebuie evitate: poster frumos şi fără informaţii.Culori variate. .Fotografii: minim 13x18cm Posterul trebuie să respecte două principii importante: .agreabil de văzut de departe.. Paralimbajul . titluri. . iar posterul trebuie privit ca un ansamblul compus din texte.Format : 100x65.

De cîte ori comunicăm.orientarea. Doar 7% din comunicare are loc prin intermediul cuvintelor. o încruntare. restul fiind neverbal. . fie pentru a înlocui cuvintele sau.variaţii ale înălţimii sunetelor. completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. voluntar. mai important. în picioare sau aşezaţi.pentru a indica aprobarea/dezaprobarea sau pentru a încuraja interlocutorul să continue. noi totuşi comunicăm ceva.dacă stăm cu faţa sau cu spatele către interlocutor. comunicăm de asemenea prin: .poziţia corpului. . Aceste semnale pot repeta. uneori neintenţionat. tăria lor şi rapiditatea vorbirii. prinderea umerilor. 55% alte elemente de limbaj neverbal (în principal expresia feţei. -gesturi. urmatoarea( 7% cuvinte. sau involuntar. Mehrabian si M. 38% paralimbaj (în principal intonaţia şi inflexiunile vocii). noi putem utiliza imagini pentru a ne comunica mesajul.contactul vizual. gesturile şi postura corpului).Comunicarea nonverbală este cumulul de mesaje. cât şi intervalul de timp în care îl privim. înlocui.aspectele nonverbale ale vorbirii. . -contactul corporal. Chiar atunci când nu scriem sau vorbim. creând înţelesuri. Dar.distanţa la care stăm faţă de interlocutor. în picioare sau aşezaţi. Weiner au fost primii care au studiat limbajele neverbale si au constatat că proporţia în care folosim limbajul verbal şi limbajele neverbale este.o bătaie uşoară pe spate. . contrazice. . Evident. calitatea şi tonul vocii (denumite . când vorbim.modul în care stăm.aspectul exterior.un zâmbet.mişcarea mîinilor şi a corpului pentru a explica sau accentua mesajul verbal.mişcări ale corpului. A.expresia feţei. . în comunicarea orală. pentru a întări mesajul verbal. care nu sunt exprimate prin cuvinte şi care pot fi decodificate. -proximitatea.dacă privim interlocutorul sau nu.înfăţişarea fizică sau alegerea vestimentaţiei. noi trimitem în exterior mesaje şi prin intermediul altor mijloace.

acurateţe şi aspectul vizual general.aspectele non-verbale ale scrisului. ţinând seama şi de ponderea pe care o are tăcerea în acest tip de interacţiuni. . departe de a fi lipsă de comunicare. ar fi rămas ascunse. Limbajul tăcerii Tăcerea. organizare. Activităţile cu profil de comunicare sunt distribuite astfel: . studiile privind activităţile pe care le desfăşoară de-a lungul unei zile membrii “gulerelor albe” (mediile intelectuale) americane arată că şapte minute din zece aceştia sunt angajaţi într-o formă de comunicare (N. Dinu) vorbesc despre limbajul tăcerii. este foarte importantă. noi comunicăm implicit ceva. limbajul spaţiului şi limbajul corpului (ultimul inglobînd majoritatea indicilor amintiţi înainte).scrisul de mână. Trebuie să subliniem că metacomunicarea. Alţi autori (R. Această tăcere e deosebită de tăcerea omului plictisit sau de tăcerea meditativului. M. putem stimula comunicarea creând interlocutorului posibilittea de a-şi exprima ideile sau sentimentele care. Ansamblul elementelor non-verbale ale comunicării este uneori denumit “metacomunicare” (cuvântul grecesc “meta” înseamnă “dincolo” sau “în plus”). prin care putem obţine un profit intelectual şi social maxim din fiecare interacţiune comunicaţională. Încurajând răspunsurile.A. este încărcată cu profunde semnificaţii comunicative. aşezare. Astfel. altfel. 1995). care însoţeşte orice mesaj. A. Când suntem stingheriţi neştiind răspunsul la o întrebare. Birdwhistell. “Metacomunicarea” este deci ceva în plus faţă de comunicare şi trebuie să fim totdeauna conştienţi de existenţa sa. Pease. de tăcerea impusă prin “reducerea la tăcere” sau de tăcerea prevezătoare. Folosind-o cu pricepere.uneori “paralimbaj”). Tăcerea se leagă de ascultare şi de recepţionarea corectă a mesajelor. tăcerea se dovede a fi un puternic instrument de comunicare. Stanton.

îl consideră drept . spaţiul din jurul trupului său. ascultarea. disciplină nouă. Ea studiază proprietăţile educaţionale ale spaţiului. pe care-l marchează imaginar. Ideea de la care se porneşte este că orice individ are tendinţa de a-şi revendica un spaţiu al său. fiind o condiţie esenţială a receptării corecte a mesajului. fundată de Eduard Hall în anii '60 ai secolului nostru. precum şi modalităţile de folosire optimă a acestor proprietăţi. Limbajul spaţiului Acesta face obiectul de studiu al proxemicii. ci presupune înţelegerea. aflânduse în fruntea manifestărilor noastre comunicaţionale. cel puţin sub aspect cantitativ. Există pericolul ca. el nu reprezintă decât un simplu zgomot de fond. Ea reprezintă o verigă extrem de importantă a lanţului comunicaţional. interpretarea şi integrarea informaţiei primite în modele de cunoaştere proprii. Ascultarea nu e un proces pasiv. fie să se gândească la propriul său răspuns. neglijând ascultarea eficientă. Dar ponderea ascultării se menţine prioritară şi în aceste cazuri.9% scris 39% transmis 30% vorbit 16% citit 61% recepţionează 45% ascultă Acestă proporţie poate fi diferită la alte segmente de populaţie a căror ocupaţie implică într-o măsură mai mică scrisul sau cititul. Dacă mesajul nu este recepţionat corect. fie individul să se gândescă la altceva în timpul ascultării.

intimitate. soţia) le este permis accesul în ea. Spaţiul personal. copii. Încălcarea acestui spaţiu lezează profund individul. În lumea afacerilor. părinţi. Fiecare tip de relaţie presupune o distanţă caracteristică între indivizi. soţul.22 m. fiecare zonă fiind împărţită la rândul ei în două subzone: un apropiată şi alta îndepărtată. s-a bucurat de cea mai mare atenţie din partea cercetătorilor. În privinţa spaţiului familial (al casei de locuit). modul în care folosim spaţiul de comunicare are determinaţii culturale şi sociale specifice. În limbaj curent se spune: “îl ţine la distanţă” sau “prieten apropiat”. siguranţă. În plan mai general. Zona personală e cuprinsă între 46 cm şi 1. stânjeneală şi chiar stări conflictuale.spaţiul său personal. de exemplu. ilustrând faptul că relaţiile interumane se pot exprima spaţial. formă sau grad de permeabilitate. Unele persoane sunt primite doar în vestibul. creând disconfort. Este zona cea mai importantă pentru om şi cea mai apărată. Deosebim astfel: Zona intimă. ce se întinde de la suprafaţa corpului până la o distanţă de 46 cm. Pentru persoanele străine sau neagreate păstrăm un spaţiu mai mare în jurul nostru. Îşi crează un “spaţiu-tampon” de o anumită marime. spaţiul este în relaţie directă cu rangul individului: pe măsură ce avansează în funcţie. odihnă. reverie. pentru persoanele apropiate sau iubite reducem acest spaţiu până la anulare. “bula de aer” ce-l înconjoară pe om. altele în bucătărie. Acest spaţiu poate fi împărţit în patru zone distincte. altele în sufragerie sau altele în dormitor. ca o prelungire a propriului său trup. Distanţa . Fiecare individ tinde să menţină o distanţă între el şi celelalte persoane sau lucruri. accesul persoanelor străine este extrem de selectiv. cresc dimensiunile biroului său. în funcţie de tipul de relaţii pe care acestea le au cu proprietarul. care are importante funcţii psihosociale: de protecţie. Doar celor apropiaţi emoţional (îndrăgostiţi. orice încălcare generând stres şi blocaje de comunicare.

Oamenii adoptă în astfel de situaţii un comportament impersonal. cu atât îţi poţi permite mai puţine . ghişeul. De exemplu. de noul angajat). Este totodată distanţa care se menţine (în sălile de tribunal) între politicieni şi ziarişti la conferinţele de presă. Distanţa prin care evităm contactul corporal este menţinută prin amplasarea unor bariere. biroul. relaţii faţă de necunoscuţi (faţă de vânzător. Situaţiile de aglomeraţie din autobuz. faţă de factorul poştal. Allan Pease (1993) aminteşte cîteva reguli pe care oamenii le aplică în astfel de situaţii. scaunul amplasat la câţiva metri distanţă. Zona publică. când zonele intime ne sunt invadate de necunoscuţi. fără să afişezi vreo emoţie.60 m. în relaţiile de serviciu. Să păstrezi o expresie de “jucător de pocher”. e distanţa corespunzătoare atunci când ne adresăm unui grup mare de oameni. a unor obiecte-tampon între interlocutori. catedra. lift. peste 3. Cu cât aglomeraţia e mai mare. cum ar fi de exemplu. la cinema. relaţii din care elementul de intimitate este înlăturat total. nici chiar cu cei pe care îi cunoşti. vorbind sau mişcându-se cât mai puţin cu putinţă. ne crează iritare şi stânjeneală. impersonale cu cineva. act care se face de regulă pe un “teren neutru” încheietura mâinii aflându-se la limita zonei intime a interlocutorilor. între comandant şi trupă. Interlocutorii îşi pot strânge mâna. Zona socială desemnează spaţiul personal pe care-l menţinem atunci cînd intrăm în relaţii oficiale. Dacă ai o carte sau un ziar. Trebuie să eviţi ca privirea ta să se întâlnească cu privirile altora. în care comunicarea şi-a pierdut aproape în totalitate caracterul interpersonal. să creezi impresia că eşti cufundat în citirea lor. reguli care prevăd: Nu ai voie să vorbeşti cu nimeni.personală ne protejează faţă de atingerea celorlalţi şi asigură comunicarea verbală optimă.

Când între cele două mesaje există dicordanţă. tonic. Un individ cu o mimica zambitoare. Modalitatea non-verbală a comunicării este frecvent întrebuinţată în procesele de insruire. in opozitie cu un individ apatic. În lift să urmăreşti cifrele care indică etajele. învăţământ. persoanele active intalnesc zilnic zeci sau sute de persoane cu care comunica non verbal. In comunicarea interumana 35% reprezinta comunicarea verbala si 65% comunicarea nonverbala dupa unii autori ponderea fiind chiar de 90%. şi în medicină. mai sincer. Cu cât o persoană este mai instruită şi se află mai sus pe scara ierarhiei sociale. Categoriile Osgood Limbajul trupului imprima si nota atmosferei in care are loc interactiunea. mai puţin supus controlului conştient. statusul social şi disponibilităţile de vorbire ale unei persoane si numarul de gesturi utilizate de ea pentru a transmite un mesaj. Cercetările efectuate în domeniul comunicării au evidenţiat existenţa unei legături directe între nivelul de pregătire. oamenii au tendinţa să se bizuie pe mesajul nonverbal întrucât este. dinamic induce o stare de bine. Există corelaţii între mesajul verbal şi cel non-verbal transmis de individ. în timp ce persoanele mai puţin instruite se bazează într-o mai mare măsură pe gesturi şi cuvinte. de regulă.mişcări ale trupului. Astfel de pesoană utilizeză în principal limbajul verbal (bogat şi diversificat). lipsit de tonus si neingrijit. In mediul urban. artă dramatică. cu atât reuşeşte mai bine să comunuce mai bine prin cuvinte şi fraze. .

ascultare in opozitie cu inclinarea la stanga care denota scepticism. Ridicarea batosa a capului inseamna aroganta. Comportamentul nonverbal are la baza mimica. intelegere. origins. aprobare. Clatinarea capului de la stanga la drapta inseamna negare. usage and coding(1969. functiile si coordonarea acestora . constient sau inconstient. apud S. Capul inclinat lateral dreapta inseamna bunavointa. isi descopera gatul. In timp ce oamenii fac miscari faciale pentru a transmite un mesaj. espresiile faciale ale emotiilor sunt neintentionate.ele pot fi intentionate sau neintentionate. inclinat la stanga sau la dreapta. insa nu intotdeauna sunt intentionate. Capul plecat inseamna supunere iar capul aplecat oblic inseamna perfidie. ca are semtimentul propriei valori. In lucrarea The repertoire of nonverbal behavoir:categorie. Cel care inalta capul . Pozitia capului tradeaza interesul.Clatinarea capului in sus si in jos inseamna acord. 2003. Capul se poate afla in diverse pozitii: ridicat sau coborat. capul lasat destins pe spate este un semn de autopredare sau o senzatie trezita de amintiri sau ascultarea muzicii preferate. In . dezaprobare si acesta miscarea a capului descurajeaza foarte mult persoana in cauza. deconectare de ce ii inconjoara. ridicat oblic la stanga sau la dreapta. Voi incerca sa explic limbajul nonverbal din punct de vedere al expresiei faciale deoarece mimica fetei ocupa un rol foarte important in relatiile interumane. Capul impins inainte ne induce cu gandul ca la un semn de amenintare. dezgustul fata de interlocutor. indiferenta.Paul Ekman (1997b) considera ca expresiile faciale comunica informatii. zona vulnerabila. aratand astfel ca nu se teme. toleranta.Pozitia de ascultare cu interes este cu capul usor inclinat lateral. critica.Chelcea. indoiala. Friesen propun un sistem de categorii pentru clasificarea comportamentului nonverbal avand la baza originile. gesturile si toate miscarile corpului. 130-135) Paul Ekman si Wallace F.Printre ele se afla si expresiile faciale (affect displays) sunt miscarile faciale care exprima starea emotionala. Pozitia capului este foarte sugestiva.

ezitare.Fenomenul a fost studiat si concluzia a fost ca exista programe innascute. Formele fruntii sunt foarte diferite de la persoana la persoana dar ea este intotdeauna determinata de linia parului iar inaltimea ei se intinde intre punctul situat intre sprancene si linia parului. Mimica este acea parte a corpului nostru care comunica: fruntea incruntata semnifica preocupare. frustare.in valori normale sau depasite. miscarea integrata fiind caracteristica fiecarei situatii sau stari psihologice. Mimica poate fi agitata si este determinata de o succesiune de stari sufletesti. cand se incearca prelucrarea informatiilor detinute. care pot fi verticale. Astfel cutele verticare devin expresia unui efort spiritual sau fizic. Mimica este semnalul nonverbal cel mai usor de descifrat. Darwin R. incretirea nasului. Charles a observat ca mimica asociata unor senzatii este comuna tuturor oamenilor. Fruntea: Fruntea este componenta care formeaza zona superoara a fetei. se realizeaza combinatii de miscari. furie. Prin miscarea muschilor sunt generate cutele fruntii. ridicare sprancenelor. ele exprima disperare. ascunderea unor informatii. se asociaza miscarea capului cu miscarea aletor segmente ale corpului. ca se pare ca exista o mimica universala. Miscarile sunt multiple si complexe. de senzatii puternice si poate semnifica o mare sensibilitate la stimulii externi.cazul unor negocieri sau diferite conversatii de afaceri sau nu numai castigam teren daca initiem aproape imperceptibil miscarile capului celui cu care negociem. Comunicarea prin expresia fetei include mimica(incruntarea . manie. Ea reprezinta puterile spirituale si trasaturile de caracter asociate. orizontale sau incretite. tuguierea buzelor). nasul incretit inseamna neplacere iar buzele stranse inseamna nesiguranta. dar care nu sunt . spancenele ridicate cu ochii deschisi ne induce catre o stare de mirare de surpriza. Cutele orizontale apar cand ochii sunt larg deschisi. Cutele verticale se datorea concentrarii pe un punct in spatiu sau a luminii orbitoare.sau emotie.

Osgood a enumerat sapte grupe principale de expresii faciale. furie. teama. Ele arata tipul afectiv al omului. de recunostinta si acest lucru il putem numi chiar salutul ochilor. sperieturii. fiecare avand mai multe subgrupe: fericire. surpriza. . Sprancenele: Chinezii considera sprancenele drept una dintre cele cinci trasaturi vitale ale fetei. curiozitate si dispretul. Cutele incretite apar la locul de intersectie dintre cele doua orizontale si cele verticale. dificultati in prelucrarea informatiilor. Ridicarea sprancenelor se face in semn de salut. greutatii ci care sunt tinuti ochii deschisi. intelegerii bruste a unui lucru. tristete. Intr-adevar.intelese. Expresiile faciale enumerate sunt recunoscute in toate societatile umane si se considera a fi innascute datorita acestei calitati. precum si gradul de intelegere intre minte si inima. mirarii. nici o fata nu poate fi citita cum se cuvine fara a le lua in considerare. dar aceasta mimica poate fi datorata oboselii. mimica este expresie a fricii. Ele au o forma mostenita care prin miscarea in timpul vietii se modifica. exprima panica in gandire. Sprancenele le putem considera ca o granita intre partea superioara a fetei si cea mijlocie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful